MIC LEXICON DE CADASTRU şi CARTE FUNCIARĂ \BL. CENTR. H EMlNESCi Ti 333 .j MIC LEXICON DE CADASTRU şi CARTE FUNCIARĂ MIC LEXICON DE CADASTRU ŞI CARTE FUNCIARA Mircea Miclea Copyright © 2000 - ALL BECK Toate drepturile sunt rezervate Editurii ALL BECK Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a Editurii ALL BECK Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate editurii. Copyright © 2000 by ALL BECK AII rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written permission of ALL BECK is strictly prohibited. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale MICLEA, MIRCEA Mic lexicon de cadastru şi carte funciară / Mircea Miclea -Bucureşti: Editura ALL BECK, 2000 296 p.; 20 cm - (Lexicon juridic) Bibliogr. ISBN 973-9435-87-4 347.235.11 Editura ALL BECK Bucureşti, Bd. Timişoara nr. 58, sector 6, cod 76548 » 402 26 00 Fax: 402 26 10 Departamentul 8 402 26 20 difuzare Fax: 402 26 30 Comenzi la: comenzi@all.ro URL: http://www.all.ro Redactor: Nadia Simona Ţăran Coperta: Daniel Ţuţunel Printed in România Prefaţă Regimul proprietăţii caracterizează regimul politic şi nu orice proprietate, ci proprietatea asupra pământului. „Pământul, arată Al.Herlea (1985:5), a fost expresia optimă a valorilor economice cunoscute, şi, cu foarte puţine excepţii, dreptul deplin şi perpetuu exercitat asupra pământului a constituit şi expresia optimă a dreptului de proprietate, aceasta fiind proprietatea-tip în înţelesul ştiinţelor economice, cât şi al celor juridice”. într-adevăr, prin însuşirile lui specifice - imobil, indestructibil, limitat şi pentru oricine perceptibil - pământul se deosebeşte fundamental de restul bunurilor menite să satisfacă nevoile omeneşti şi, prin natura sa, răspunde nevoilor elementare şi esenţiale ale fiinţei umane: hrana şi locuinţa; iar pentru stat el este cea mai sigură sursă de venituri din impozitul funciar. De aceea, de la apariţia lor, statele au acordat o atenţie deosebită inventarierii pământului şi, mai apoi, înregistrării în registre publice a titularilor drepturilor şi raporturilor juridice funciare. Inventariererea pământului se face de peste 6000 ani şi s-a consemnat în registre cunoscute sub denumirea de „cadastre” cu semificaţia „a înşira de sus în jos”.în mass-media, în unele lucrări de specialitate,şi chiar în unele acte normative din ţara noastră (L. nr.7/1996) se înţelege prin cadastru numai măsurarea pământului şi documentele ce rezultă din aceasta. Această opinie este total eronată, deoarece mult timp cadastrul s-a făcut, şi în unele ţări se mai face, pe baza declaraţiilor posesorilor. Desigur că măsurătorile topografice sunt foarte importante, dar ele constituie numai mijlocul prin care imobilele se precizează prin grăniţuire, se individualizează prin reprezentarea pe o hartă, se determină prin suprafaţă şi se nominalizează printr-un număr. Aceste informaţii nu sunt suficiente pentru impozitarea corectă a imobilelor funciare, care este scopul principal pentru care se fac măsurătorile, deoarece pământul este un organism viu ale cănii venituri, prin exploatare, diferă foarte mult în spaţiu şi timp. Pentru stabilirea unor impozite drepte şi echitabile, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru conceperea unor măsuri de protecţie, amenajare şi folosire raţională este necesar să se cunoască însuşirile pământului ca mijloc de producţie; bonitarea acestora şi clasificarea lui după anumite criterii ştiinţific stabilite şi unanim acceptate. Apoi, în raport cu clasele,şi ţinând seama de condiţiile economice concrete de producţie.se stabileşte venitul net impozabil pe unitatea de suprafaţă. Operaţiunile de bonitare şi clasificare se execută pe baza lucrărilor de cartare pedologică. în lucrările de măsurare a pământului, prin folosirea pe scară largă a aparaturii electronice de mare precizie, munca umană este,în mare parte, înlocuită de mijloace mecanice. Este un volum mare de muncă ce se concretizează în informaţii cantitative precis măsurabile. Lucrările de cartare pedologică, bonitare, clasificare şi determinare a venitului net privesc informaţii calitative mult mai dificil de măsurat şi cu implicaţii Prefaţă VIII sociale deosebite (Din lucrările de clasificare executate în Transilvania şi Banat în anii 1900-1912 rezultă că pământul cel mai bun a produs de 10 ori mai mult venit net decăt cel mai slab). De aceea, executanţii acestor lucrări, pe lângă cunoştinţe temeinice de specialitate, trebuie să posede o îndelungată experienţă profesională. Cadastrul modem trebuie să fie multifuncţional, adică informaţiile ce conţine să poată fi folosite, fără multe adăugiri şi cheltuieli în plm, nu numai de către organele financiare, ci şi de alte domenii de activitate. în orice activitate teoretică .şi practică privind imobilele funciare trebuie să se pornească de la definirea precisă a dreptului de proprietate ce caracterizează tipul de societate.în democraţia modernă celula de bază a societăţii este proprietatea pri\ată rezultată din munca perseverentă şi economisire, datorită căreia omul îmbunătăţeşte pământul devenind el însuşi mai bun. Urmările proprietăţii impersonale din societăţile comuniste, indiferent de loc, sunt aceleaşi: secătuirea pământului, ruinarea construcţiilor, lipsa de respect pentru munca altuia, agresivitatea faţă de natură şi semeni etc., care se văd la tot pasul şi în ţara noastră. Dreptul de proprietate personală interesează, nu numai pe titularul său, ci şi societatea in ansamblu, deoarece roadele pământului, prin intermediul schimbului, servesc tuturor. Având funcţie socială este logic şi necesar ca dreptul*de proprietate să fie garantat şi apărat de stat, iar titularul său să fie stimulat, prin măsuri economice şi fiscale, să-şi exploateze eficient bunul. Pentru a putea fi apărat dreptul şi bunul, la care se referă, trebuie să fie determinate, adică să se cunoască precis întinderea lor. Determinarea bunurilor imobile se face prin precizarea lor în urma unei grăniţuri, măsurarea şi reprezentarea pe hartă, nominalizarea prin număr şi estimarea valorii economice. Temeinicia dreptului se constată de un judecător delegat special acestui scop, care autentifică toată documentaţia rezultată din măsurare. Toate aceste operaţiuni trebuie să se facă după o procedură precis prevăzută de legislaţia civilă, cadastrul fiind o parte a dreptului civil. El îndeplineşte, pe suprafaţa unei unităţi administrative, exact atribuţiunile tehnice ce revin expertului tehnic în procesul civil şi operatele cadastrale au valoare probatorie numai după ce un judecător le autentifică. Drepturile imobiliare sunt drepturi reale ce impun tuturor respectarea lor şi, în acest scop, se aduc la cunoştinţă publică prin diferite mijloace. în decursul timpului publicitatea sra făcut prin strigări, afişări.inscrieri pe pietre sau in registre publice etc. a drepturilor şi raporturilor juridice imobiliare. La mijlocul secolului trecut s-a constatat că parte din informaţiile cadastrului pot fi folosite în scopul publicităţii imobiliare fără lucrări suplimentare şi cu un minim de cheltuieli materiale şi anume: documentele privind grăniţuirea, hărţile şi registrele de suprafeţe pe posesori.în urma verificării lor de către un judecător s-a înscris fiecare imobil într-o foaie specială cu arătarea informaţiilor de identificare, numele proprietarului şi titlul pe care acesta se întemeiază, precum şi sarcinile ce grevează imobilul, adică acele informaţii care sunt susceptibile să dureze cel puţin 30 ani. Astfel s-a născut cel mai bun sistem de publicitate cunoscut - cartea funciară - pentru că el este un sistem real în care informaţiile se ţin pe individualitatea imobilului precis determinat prin măsurare şi tx Prefaţă nu pe persoana proprietarului, care se poate schimba în comerţul imobiliar. El funcţionează in majoritatea ţărilor europene şi de câţiva ani a fost adoptat de SUA. După cum se ştie, în ţara noastră există cărţi funciare în Transilvania, Banat, Bucovina şi în fostul judeţ, Ilfov. Preluarea de către canea funciară a unei părţi din documentaţia cadastrală, verificarea ei temeinică de către organele abilitate să administreze justiţia, a contribuit mult la ridicarea prestigiului instituţiei cadastnilui. Cât de necesară este inventarierea şi înregistrarea imobiliară o demonstrează situaţia actuală din ţară cu sulele de mii de procese şi dificultatea de clarificare a situaţiei juridice a imobilelor. Cadastnil funciar, acolo unde este realizat,în afara acestor două domenii principale - impozitarea şi publicitatea imobiliară - seneşte şi altor domenii de activitate, care preiau de la cadastru unele informaţii ce le adaptează scopului lor. Astfel: sistematizarea urbanistică, comasarea şi organizarea teritoriului agricol, administraţia de stat, administrarea justiţiei, diferite studii de istorie a agriculturii şi localităţilor, toponimia, arheologia, geologia, geografia etc. Pe parcursul executării şi folosirii ulterioare a lucrărilor cei interesaţi vin în contact cu o multitudine de termeni şi noţiuni din domeniul măsurătorilor terestre, pedologiei, economiei agrare, statisticii, dreptului (administrativ, civil, procesual, penal, funciar), toponimiei, informaticii, sistematizării teritoriului etc. Lucrarea de faţă îşi propune să pună la dispoziţia lor, din multitudinea acestora, acei termeni şi noţiuni mai frecvent îiltâlniţi în activitatea de inventariere şi înregistrare imobiliară. Elaborarea ei a presupus un susţinut efort de documentare, consultarea a numeroase lucrări de specialitate, iar selecţia lor s-a făcut de către autor pe baza experienţei proprii de 37 ani în producţie şi învăţământ, timp în care a executat personal toate operaţiunile pretinse de aceste necesare lucrări. Pentni definirea termenilor şi explicarea noţiunilor ne-am senit, îndeosebi, de lucrările arătate în bibliografie şi de o serie de dicţionare de specialitate. Din acestea am preluat deliberat parţial şi fidel, în măsura în care am considerat că interesează domeniile, definiţiile şi explicaţiile acolo cuprinse. De asemenea, dat fiind că în documentele vechi,în diferite lucrări şi în mediul rural se mai folosesc unităţile vechi de măsură a lungimilor şi suprafeţelor, am considerat util să le prezentăm prelucrate după excelenta lucrare a lui Nic. Stoicescu, arătată în bibliografie. Ne-am sevit în foarte mică măsură de L.nr.7/1996 a cadastrului general şi publicităţii imobiliare, deoarece această lege este incompletă: ea nu prevede procedura de urmat pe parcursul executării lucrărilor, nu prevede clasificarea terenurilor şi determinarea venitului net pentni impozitare şi, deci, nu serveşte scopului pricipal al cadastnilui. Cât priveşte publicitatea imobiliară : nu se prevede procedura de redactare a cărţii funciare, nu prevede obligativitatea înscrierii drepturilor, faptelor şi raporturi lor juridice sub sancţiunea decăderii, nu prevede răspunderea statului pentru greşita conducere a cărţii funciare, astfel că acestea nu mai pol garanta drepturile şi creditul imobiliar. Ne-am senit de legile interbelice - L.nr.23/1933 a cadastrului şi L.nr. 115/1938 a cărţii funciare - acte normative concepute în conformitate cu Constituţia României din 1923, cunoscută ca una din cele mai democratice şi liberale de pe continent, în care materia este Prefaţă X exhaustiv legiferată. Constituţia României din 1923, este cunoscută ca una dintre cele mai democratice şi liberale de pe continent, în care materia este exhaustiv legiferată. De la început, aceste legi au adoptat sistemul german de inventariere, înregistrare şi publicitate imobiliară, sistem care, în urma celui de-al XlX-lea Congres Internaţional FIG (Federaţia Internaţională a Geodezilor), din anul 1990 de la Helsinki, cu tema „înregistrarea terenurilor, cadastrul şi interacţiunea acestora - o perspectivă mondială',se va extinde în toate ţările participante. Totodată, subliniem că aceste legi sunt deja armonizate cu cele similare din ţările UE spre care tinde şi ţara nostră. Micul lexicon este prima lucrare de acest gen din literatura de specialitate din ţara noastră; îl oferim celor interesaţi în speranţa că le va fi de un real folos. Mulţumiri cordiale adresez conducerii şi colaboratorilor Editurii All-Beck pentru condiţiile de excepţie în care apare lucrarea. Mimchen 1998 MM. Prescurtări al aliniat art. articol Bcf Biroul de carte funciară C.a. Codul aerian C.dv. Codul civil C.pr.dv. Codul de procedură civilă C.pen. Codul penal C.silv. Codul silvic CEA Confederation Europeene de l’Agriculture Cf. Cartea funciară D. Decret Dc. Dicţionar de drept civil Dea. Dicţionar de drept constituţional şi admnistrativ Ddf. Dicţionar de dreptul familiei Dep. Dicţionar de economie politică Der. Dicţionar enciclopedic român Df. Dicţionar filosofic Di. Dicţionar de informatică Dm. Dicţionar juridic pentru militari Dp. Dicţionar juridic penal Dpc. Dicţionar de drept procesual civil Dpt. Dicţionar politehnic Drei. Dicţionar de relaţii economice intenaţionale Dşs. Dicţionar de ştiinţa solului Dşsi. Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei Fig- Figură H.G. Hotărirea Guvernului ICOTA Institutul de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol ICPA Institutul de Cercetări de Pedologie şi Agrochimie IESR Institutul de Economie şi Sociologie Rurală IGFCC Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Cadastm IGFCOT Institutul de geodezie, fotogrammetrie, cartografie şi organizarea teritoriului. lef. Instrucţiuni de evidenţă funciară In. Instrucţiuni noi (cadastni 1990) Iv. Instrucţiuni vechi (cadastru 1970) L. Lege Lc. Legea cadastrului Lcf. Legea cărţii funciare Prescurtări XII Lcpi. Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare Lff Legea fondului funciar MAA Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei Mj Ministerul Justiţiei M.Of. Monitor Oficial No. Norme (cadastru 1943) Nr. Număr Nr.top. Număr topografic OCAOTA Oficiul de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol OCOT Oficiul de cadastru şi organizarea teritoriului OSPA Oficiul de studii pedologice şi agrochimice OJCGC Oficiul judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie ONCGC Oficiul Naţional de Cadastru,Geodezie şi Cartografie RLc. Regulamentul Legii cadastrului Sc. Scara Str Strada TEO Teritoriu ecologic omogen 1 Acordarea creditelor agricole Abitaţie (drept de), drept real principal de tip clasic, care fiind legat de persoana titularului nu poate fi cedat şi nici ipotecat altor persoane şi, ca atare, nu este susceptibil de executare silită (Dc). Dreptul de abitaţie constă în dreptul de a locui în imobilul altuia, dar limitat la nevoile proprii şi ale familiei sale. Abuz de drept, fapta ilicită constând în exercitarea drepturilor subiective intr-un mod contrar scopului lor social economic, legii sau regulilor de convieţuire socială. Cazurile cele mai caracteristice de abuz de drept sunt: exercitarea unui drept subiectiv exclusiv în scopul de a păgubi pe altul, de a face şicane altuia şi de a obţine foloase ilicite. Abuzul de drept se poate înfăţişa sub fomia unor acte de comisiune, cum este cazul proprietarului fondului dominant care continuă exercitarea servituţii constituite în defavoarea fondului aservit şi după ce aceasta nu mai prezintă nici un interes pentru el etc (Dc). Accesiune imobiliară artificială, formă a accesiunii imobiliare, a cărei înfăptuire presupune intervenţia omului şi implică obligaţia proprietarului ce beneficiază de ea să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat. Sunt două forme: a) construcţia sau plantaţia făcută de proprietar pe terenul său, însă cu materialul altuia; b) construcţia sau plantaţia făcută de o persoană cu materialele sale, însă pe terenul altcuiva. Şi într-un caz şi în celălalt se are în vedere premisa că terenul este lu- crul principal, iar prin accesiune proprietarul lui devine şi proprietarul constnictţiei sau plantaţiei (Dc). Accesiune imobiliară naturală, formă de accesiune imobiliară care se realizează fără intervenţia omului, în următoarele cazuri: aluviune, insule şi prundişuri, precum şi accesiunea animalelor. (Dc) Acordarea creditelor agricole. La împrumuturile ce se acordă gospodăriilor agricole şi cetăţenilor se deosebesc trei feluri de credite: pe termen scurt, pe termen mijlociu şi pe termen lung. Creditele pe termen scurt se acordă pentru un singur ciclu dc producţie şi se folosesc pentru completarea mijloacelor financiare existente în gospodărie. La acordarea lor se ia în considerare raportul dintre nivelul producţiei şi posibilitatea de a acoperi, prin valorificarea ei, diferitele plăţi externe. Deci, prin cercetarea documentaţiei de clasificare şi evaluare, creditorul se poate asigura în ce măsură creditul poate fi restituit, cât de mare este riscul sau, ce garanţie oferă pământul şi, în funcţie de aceste elemente, cu ce dobândă este dispus să acorde creditul. Creditul pe termen mijlociu serveşte finanţării investiţiilor în scopul îmbunătăţirilor funciare sau intensificării producţiei prin înfiinţarea de plantaţii de vii, hamei sau culturi protejate. Posibilitatea de restituire depinde de creşterea venitului brut ca urmare a acestor investiţii, dar informaţiile lucrărilor de evaluare pot orienta pe creditor. Creditele pe termen lung servesc realizării unor construcţii gospodăreşti Act 2 sau pentru cumpărarea unor maşini agricole, care îşi transferă valoarea asupra produselor în mai multe cicluri de producţie. Ele se acordă în urma unui studiu al ansamblului gospodăriei şi se asigură prin ipotecarea obiectivelor la care servesc sau a pămâtului, cu drept de preferinţă faţă de alţi creditori. După introducerea sistemului de publicitate a cf., care garantează dreptul de proprietate a celui înscris şi creditorii pot să-şi asigure împrumuturile prin înscrierea ipotecilor în aceste registre, dobânda pentru creditele funciare a scăzut de 8-10 ori şi a crescut corespunzător valoarea pământului. Act, înscrisul întocmit de părţi pentru a constata existenţa operaţiunii juridice (Der). Act de administrare, act săvârşit asupra unui lucru sau asupra unui patrimoniu în scopul întreţinerii şi folosirii lui. Au acest caracter: perceperea fructelor şi recoltelor sau încasarea veniturilor; închirierea; orice măsuri de utilizare, amenajare, exploatare ori punere în valoare a bunului etc (Dc). Act de conservare, act juridic prin care se urmăreşte păstrarea unui drept sau preîntâmpinarea pierderii lui (Ddf). Act de dispoziţie, act prin care un lucru este scos, temporar sau definitiv, dintr-un patrimoniu, fie trecând într-un alt patrimoniu, fie încetând să mai existe ca urmare a consumării sau distrugerii. Au acest caracter actele de înstrăinare (indiferent dacă sunt cu tidu oneros sau cu titlu gratuit), actele de constituire a unor drepturi reale (uzufruct, uz, abitaţie, servitute) care duc la restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate, actele de consumare sau distrugere materială a lucrului etc (Dc). Act juridic civil, manifestare de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice, săvârşită în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile. Prin caracterul său voliţional, a.j.c. se deosebesc de celelalte fapte juridice (evenimente şi acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice). Când este opera unei singure voinţe, actul juridic civil este unilateral; când este opera a două sau mai multe voinţe, actul juridic civil este bilateral sau multilateral. Pentru a fi valabil, orice act juridic civil trebuie să aibă urmatoarele elemente structurale: a) consimţământul persoanei (sau persoanelor) care încheie actul juridic civil; b) capacitatea de a-1 încheia; c) un obiect determinat şi licit; d) o cauză licită (Dc). Actele ce se înscriu in cartea funciară. In cartea funciară se înscriu actele juridice prin care se constituie, transmit, modifică sau se sting drepturile reale privind imobilele funciare, precum şi actele juridice ce dovedesc drepturi personale, fapte sau alte raporturi juridice în legătură cu drepturile înscrise. Aceste operaţiuni se fac numai la cererea celor interesaţi şi în forma prevăzută de Lcf. (art. 111), iar, o dată cu cererea, se prezintă înscrisul original, care trebuie să îndeplinească condiţiunile de fond şi formă arătate în art. 44 Lcf., precum şi o copie ce se certifică de instanţa de cf. 3 Afişarea spre cercetare a cărţilor funciare provizorii şi care se păstrează în arhivă. Hotărârile judecătoreşti sau a autorităţii administrative se dovedesc prin copii legalizate. Condiţiile ce trebuie să îndeplinească actele depuse pentru înscriere în cf. sunt: a) să îndeplinească cerinţele de validitate ale oricărui act juridic; b) să aibă putere doveditoare potrivit dreptului comun; c) să arate numele părţilor; d) să individualizeze imobilul şi dreptul tabular asupra căruia se face înscrierea şi dreptul ce urmează să fie înscris sau radiat; e) să fie însoţit de o traducere legalizată in cazul când nu este întocmit în limba română. Aceste condiţii sunt îndeplinite de actele redactate de organe după lege competente. în partea Il-a a coalei cf., când înscrierea priveşte proprietatea sau în partea IlI-a, când ea se referă la sarcini, se face înscrierea după o formulă standard în care se menţionează părţile esenţiale ale actului (art. 123 Lcf), care sunt: - ziua, luna, anul şi numărul de înregistrare a cererii în temeiul căreia se face înscrierea; - înscrisul pe care se întemeiază; - determinarea faptului sau dreptului ce se înscrie, precum şi a modalităţilor lui; înscrierea se poate completa cu trimiterea la înscrisul doveditor cu arătarea, de este nevoie, a unor anume părţi din acesta; - arătarea lucrului nemişcător ori a dreptului la care se referă înscrierea. Dacă înscrierea se referă la o altă înscriere, se arată şi numărul de ordine al acesteia; - persoanele în folosul cărora se săvârşeşte înscrierea. Exemplu de formulă de înscriere: Prezentat la 31 martie 1993, Cu nr. 1800 cf In baza contractului de vănzare-cumpărare autentificat la notariatul public Arad sub nr. 18. 001/1993 şi a schiţei anexă aprobată de primăria municipiului Arad cu nr. 2020/1993, se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în partea I sub nr. de ordine 1 în favoarea lui: Crişan I Alexandru, domiciliat Str Horea 18, cu titlu de drept de cumpărare. Numărul ce se acordă la prezentarea actului este cel din registrul de intrare, care se înscrie pe toate operaţiunile următoare din cf. Aerofotogrammetrie, metodă de întocmire a hărţilor şi planurilor cu ajutorul fotografierii din avion a suprafeţelor terestre. Se foloseşte în cartări, în prospectări şi în cercetări ştiinţifice din variate domenii de activitate (geologie, geografie, geodezie, topografie, pedologie, agricultură, construcţii etc). Aerofotogrammetria este o metodă ştiinţifică de mare randament (Der). Afişare, prezentarea informaţiei într-o formă lizibilă (direct interpretabilă) de către utilizator şi modificabilă la acţiunea acestuia sau a sistemului de calcul (Di). Afişarea spre cercetare a cărţilor funciare provizorii. Instanţa de cf. a Agricol 4 judecătoriei invită, printr-o ordonanţă ce se publică în M. Of., în presa locală sau din capitala de judeţ, în capitala ţării, difuzată prin radio şi televiziune, precum şi afişată la instanţă, pe toţi cei interesaţi să-şi facă obiecţiunile motivate cu privire la înscrierile făcute în cf. provizorii în termen de 3 luni de la data afişării în comună a ordonanţei. Judecătoria poate, în cazuri excepţionale, prelungi acest termen cu încă o lună. în ordonanţa judecătoriei se arată locul unde sunt depuse cf. provizorii spre consultare, data la care începe şi la care se termină cercetarea, obligaţia de a depune întâmpinările motivate în scris la primărie sau judecătorie, sau verbal în faţa judecătorului delegat, care le consemnează într-un proces-verbal. După împlinirea termenului de 3 luni se încheie un proces-verbal de constatare a respectării procedurii de afişare, apoi judecătoml de cf. procedează la examinarea tuturor întâmpinărilor depuse în scris sau verbal, precum şi a celor depuse la primărie şi expediate instanţei cu borderou special. Agricol, grupă dc categorii de folosinţă care include ţoale terenurile folosite în producţia agricolă. în agricol intră: arabilul, păşunile şi fâneţele, plantaţiile viticole şi plantaţiile: pomicole (Dşs). Agrotehnică, disciplină care studiază factorii de vegetaţie ai plantelor de cultură şi modul de dirijare a lor prin lucrări, rotaţii, îngrăşăminte, amendamente etc., in scopul obţinerii de recolte mari, constante şi dc calitate superioară (Dşs). Albie, partea cea mai joasă a unei văi, acoperită permanent sau temporar cu apă, astfel încât vegetaţia nu se poate instala sau se instalează temporar, iar solul nu se poate forma sau prezintă profile slab dezvoltate datorită întreruperii frecvente a procesului de solificare prin inundări şi aluvionari periodice (Dşs). Albie majoră, sector de albie acoperit de apele râului numai în timpul revărsărilor mari, când ele depăşesc grindul lateral. Este acoperită de vegetaţie naturală sau cultivată, iar solurile prezintă diferite stadii de evoluţie, dominante fiind solurile aluviale (Dşs). Albie minoră, sector de albie pe care apa râului curge permanent sau aproape permanent (Dşs). Alegerea terenului de model. în fiecare zonă şi pentru fiecare categorie de folosinţă se alege un teren de model (parcelă de referinţă, martor ecologic, parcelă pilot, Musterstucke), care se bonitează şi clasifică şi faţă de care, prin comparaţie, se clasifică restul terenurilor. Clasele de calitate fiind rezultatul tuturor factorilor agricoli şi economici, dintre care cel mai constant este solul cu însuşirile sale fizice, chimice şi fiziologice, se aleg, la fiecare categorie de folosinţă, terenurile de model care reprezintă mai tipic clasa de calitate. Acesle terenuri se aleg de către specialişti în ştiinţa solului şi economişti agrari pe parcele, pe cât posibil, omogene in privinţa compoziţiei solului şi a poziţiei terenului. 5 Ape teritoriale (mare teritorială) în sistemul de bonitare şi clasificare ICPA s-au conturat terenurile de model după principii naturalistice (TEO) „conceput pentru a defini o porţiune distinctă a uscatului pe care toţi factorii naturali -sau în cazul suprafeţelor ameliorate - şi cei antropici, se manifestă uniform, porţiunea de teritoriu neputând a fi divizată pe mai departe după nici unul din criteriile utilizate”. (Tead 1980:149). Teritoriul ecologic omogen nu mai poate fi divizat după criteriile naturalistice, dar el se poate diviza de îndată ce se iau în considerare şi condiţiile economice. Terenul de model este TEO + condiţii economice. Generalizarea rezultatelor obţinute pe terenurile model se face cu ajutorul notelor de bonitare, ţinându-se seama de diferenţa condiţiilor de amplasare în spaţiu a fiecărei parcele. Terenurile model se înscriu în registre speciale (art. 56 RLc), care cuprind: - numărul topografic al parcelei; - numele şi prenumele proprietarului; - categoria de folosinţă; - suprafaţa; - toate elementele care condiţionează capacitatea de producţie a solului şi care se concretizează în clasă. Terenurile de model cu o suprafaţă mai mare de 1 ha se amplasează şi pc harta cadastrală. Analiza informaţiei, atribuirea de indicatori pentru fiecare obiect memorat, care să reflecte informaţia stocată, utilizabilă în procesul de regăsire a informaţiei (Di). Ape şi stuf. în această categorie de folosinţă se cuprind terenurile acoperite permanent cu ape, precum şi cele acoperite temporar dar care, după retragerea apelor, rămân totuşi cu un exces de umiditate şi nu pot fi cultivate. Subcategoriile de folosinţă şi simbolul lor sunt: - HR: ape curgătoare, în care intră fluviul Dunărea, râurile, pâraiele, gârlele etc., înregistrate pe albia minoră; - HB: lacuri şi bălţi naturale înregistrate pe limita nivelului mediu al apei; - HP: ape amenajate piscicol (heleştee, păstrăvării); - HS: ape cu stuf : terenuri acoperite cu ape dc mică adâncime pe care cresc trestişuri şi păpurişuri; - HM: marea teritorială şi marea interioară, care cuprinde suprafaţa dintre liniile de bază stabilite legal în apropierea ţărmului şi până la 12 mile marine în larg, precum şi marea interioară formată din linia de contact cu uscatul la nivelul mediu anual a apei; - HC: cuprinde terenurile ocupate de canaluri deschise de irigaţii, desecare, aducţiune, transport ctc. Ape teritoriale (mare teritorială), fâşia de mare de o anumită lăţime care se întinde de-a lungul litoralului unui stat şi care este supusă suveranităţii sale. Suveranitatea se extinde şi asupra spaţiului aerian de deasupra fâşiei respective, precum şi asupra fundului mării şi subsolului acesteia. Apele teritoriale încep, de regulă, de la linia cclui mai mare reflux, de-a lungul coastei (linia de bază). Dreptul de a stabili lăţimea a. t. aparţine fiecărui stat riveran, dar aceasta nu poate depăşi 12 mile marine măsurate de la linia de bază (Drei). Apreciere economică 6 Apreciere economică, operaţia de evaluare comparativă a capacităţii de producţie a unui teren pentru diferite folosinţe şi culturi, în care se iau în considerare, pe lângă factorii care fac obiectul operaţiei de bonitare a terenului, şi factorii legaţi de condiţiile de amplasare, de organizare a teritoriului şi de nivelul agrotehnicii aplicate (Dşs). Ar (lat. area „suprafaţă”), unitate de măsură pentru arii, egală cu 100 mp (1/ 100 dintr-un ha). Este folosit mai ales pentru suprafeţe de terenuri şi se notează cu simbolul „a”. (Der). Arabil. Prin arabil se înţeleg acele suprafeţe care se ară în fiecare an sau la mai mulţi ani o dată (2-6 ani) şi care sunt cultivate cu plante anuale sau perene: cereale, leguminoase pentru boabe, plante tehnice şi industriale, plante medicinale şi aromate, plante furajere, legume etc. Pentru nevoile cf. şi pentru marea majoritate a celor ce folosesc informaţiile cadastrului definiţia aceasta este suficentă, dar, pentru necesităţi de îndrumare a agriculturii , se face o împărţire în subcategorii de folosinţă. - A: arabil propriu zis; - AP: pajişti cultivate; - AC.: grădini de legume; - AO. orezării; - AS: sere; - ASO: solarii şi răsadniţe; -AC: căpşunării; - AD: alte culturi perene. Această împărţire nu este justificată pentru cadastrul general şi ea ar trebui să se facă de cadastnil agricol, aşa cum şi în cadastrul forestier se împarte pădurea după criterii specifice acestui sector de activitate. Terenurile agricole din intravilan, atunci când sunt anexe ale construcţiei şi nu depăşesc suprafaţa de 1000 mp, se înregistrează sub un singur număr topografic cu specificarea „casă, curte şi grădină", deoarece ele nu au importanţă pentru producţie, iar impozitul se plăteşte pentru teren de construcţii. Arendă, suma plătită de arendaş proprietarului pentru folosirea temporară a bunului arendat (Der). Cuprinde renta funciară, amortismentul investiţiilor şi dobânda acestora. Arendare, este contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi (art. 2 L. 16/1994, Scrieciu-1994:9). Arendaş, persoană care, plătind o arendă, capătă de la proprietarul funciar dreptul de a folosi pământul şi a organiza procesul de producţie (Dc). Arendator, persoana care, în schimbul unei arende, cedează altei persoane, denumită arendaş, dreptul de a poseda şi folosi pământul său în scop productiv. Asolament, repartiţie a culturilor agricole în diferite parcele (sole) în scopul creării condiţiilor pentru asigurarea rotaţiei lor. Asolamentul se clasifică după numărul solelor, după felul culturii principale etc (Dşs). 7 Bonitare Autoritate de stat, calitate pe care o au organele de stat, în temeiul căreia actele lor sunt obligatorii, iar în caz de nerespectare putându-se folosi constrângerea de stat (Dea). Autorizaţie de împărţeală, act administrativ eliberat de organul de stat competent, prin care se încuviinţează acel mod de împărţeală, în cazul bunurilor imobile, care nu contravine planurilor de sistematizare şi folosire raţională a fondului funciar sau care nu determină schimbări ce pot afecta funcţionalitatea ori siguranţa construcţiilor. Pentru terenuri autorizaţia de împărţeală este necesară numai în cazurile în care, prin ieşirea din indiviziune, se săvârşeşte şi o operaţie fizică de divizare a acestora prin parcelare. în cazul construcţiilor, autorizaţia de împărţeală este necesară pentru a nu se ajunge la schimbări care să afecteze funcţionalitatea sau siguranţa construcţiei, ori de câte ori formarea loturilor reclamă executarea unor lucrări sau modificări asupra acestora (Dc). Autorizaţie prealabilă, act administrativ a cărui existenţă şi validitate condiţionează posibilitatea încheierii legale a unui act juridic civil sau a desfăşurării unei anumite activităţi şi prin care organul de stat competent exercită un control prealabil asupra legalităţii şi oportunităţii acestor acte ori activităţi. Sunt supuse a. p. actele de înstrăinare (între vii) a unor categorii de bunuri, actele de partaj, donaţiile făcute în favoarea statului etc., precum şi preluarea unor bunuri succesorale de către moştenitori, efectuarea unor lucrări de construcţie, reparare, modificare, demolare a unor imobile etc. Autorizaţia prealabilă este supusă, în ce priveşte condiţiile de emitere şi validitate, reglementărilor specifice dreptului administrativ (Dc). Bancă de date, mulţime de date organizată în scopul optimizării procesului de inserare, eliminare, căutare şi modificare a datelor sau relaţiilor dintre acestea, independent de o anumită aplicaţie (Di). Bătrâni sau moşi, prima formă de împărţire a pământului în cadrul obştii. Bătrânul sau moşul era numele ce se dădea unei părţi din teritoriul satului, care aparţinuse la începuturile acestuia unui fondator real sau prezumtiv al satului respectiv (Stoicescu 1971:103). Bonitare, constă în exprimarea cantitativă a unei calităţi, fie folosind datele statisticii fie prin stabilirea unor rapoarte cantitative între fenomene ce nu se pot defini exact cu ajutorul unităţilor de măsură convenţionale (C.G.S). Pentru măsurarea calităţii se foloseşte, de obicei, sistemul punctajului concretizat într-o notă de bonitare. Cu privire la terenuri, bonitarea exprimă numai capacitatea de producţie relativă în comparaţie cu un teren „ideal”, considerat cel mai bun notat, de obicei, cu 100 puncte. Pentru nevoi practice s-a convenit ca 10 puncte să se considere o clasă. Bonityea se aplică numai factorilor şi condiţiilor naturale de producţie - sol, climă, relief, Bonitarca categoriilor de folosinţă după sistemul ICPA 8 hidrologie - care nu se schimbă în timp decât cu totul excepţional, şi ea se reface la intervale de cca. 20 ani. Pentru stabilirea corectă a impozitului funciar este necesar să se exprime în cifre absolute rezultatele ce se obţin prin cultivarea terenurilor în condiţii diverse. Acestea sunt: producţia, valoarea producţiei, venitul net şi valoarea pământului, care depind, nu numai de condiţiile naturale, ci şi de condiţiile economice. Se deosebesc trei grupe de condiţii economice: interne, externe şi mărimea gospodăriei. Termenul de „bonitare” a fost folosit pentru prima dată de savantul german J. F. Meyerîn anul 1805. Bo ni tarea categoriilor de folosinţă după sistemul ICPA. în ultimii 35 ani cercetătorii ICPA, sub coordonarea Dr.ing. Dumitru Teaci, au elaborat un sistem de bonitare ce se poate aplica şi pentru nevoile cadastrului funciar general. Pentru bonitare se procedează astfel: -pe un exemplar al hărţii cadastrale se transpun limitele unităţilor de sol după harta agro-pedologică, prin culoare albastră şi limita grupelor de pantă, preluate de pe harta topografică de bază, prin culoare roşie, rezultând TEO.; - se numerotează suprafeţele TEO (subparcele) cu literele mici ale alfabetului (Ex. 935a, 935b); - se calculează suprafeţele tuturor TEO prin planimetrare şi se compensează pe suprafaţa parcelelor din registrul cadastral funciar; - se înscriu toate TEO (subparcele) in fişe speciale şi se stabileşte punctajul pentru fiecare factor şi condiţie naturală în parte folosindu-se tabelul sinoptic al sistemului. Tabel 1 Fişa de bonitare Sub. US Panta Punctajul parţial Total Suprafaţa Puncte Clasa Parc. din % Puncte X me¬ UM Suprafaţă moriu Sol Tex¬ Clima Relief Hidro¬ ha ari tura logie 935 a 7 20-30 35 -3 18 -8 5 47 2 99 140 VI 935 b 5 5-10 25 -3 18 12 5 57 1 22 70 V 935 c 7 5-10 35 -3 18 12 5 67 2 69 180 IV 935 d 5 0-5 25 -3 18 15 5 60 25 35 1521 IV 935 c 8 0-j 50 0 18 15 15 98 0 51 50 I 935 f 8 0-5 50 0 18 15 15 98 1 11 109 I Total parcelă 935 33 87 2070 IV în parcela de arabil cu numărul adăugarea indicelui literal la numărul topografic 935 s-au delimitat 6 TEO topografic. Suprafeţele mai mici de (subparcele) prin limitele unităţilor de 5000mp ale aceluiaşi proprietar nu s-au sol şi pantă, care s-au numerotat prin constituit ca subparcele distincte, ci s-au unit cu subparcela limitrofă cu un punctaj apropiat (art. 26 al. lLc). Nota medie ponderată a parcelei 935 rezultă din multiplicarea suprafeţei subparce-lelor cu punctajul parţial al fiecăreia, însumarea pe verticală a punctajului astfel obţinut şi împărţirea la suprafaţa totală, astfel: 2.070:33.8700=61 puncte, adică terenul este de clasa IV. în registrul cadastral se completează, pentru fiecare parcelă, nota medie ponderată şi suma punctelor pentru a se putea determina punctajul total pe teritoriu şi, respectiv, nota medie ponderată pe posesori, unităţi agricole şi teritorii cadastrale. Parcelele temporar ameliorate (amendamente, îngrăşăminte naturale, afănare adâncă a solului etc) se clasifică la fel cu cele învecinate neameliorate; pădurile formate dintr-un singur trup mai mic de 30 ha. se consideră o singură clasă, iar cele în trupuri mai mari de 30ha, cu diferenţe mari în calitatea solului, densitatea şi esenţa arborilor, se consideră că fac parte din mai multe clase. Clasificarea viilor, livezilor, hameiştilor, grădinilor de zarzavat se poate face mai bine după sistemul economic al venitului net, pentru că la aceste categorii de folosinţă mai importantă este plantaţia, decât solul de care se ţine seama la înfiinţare. Bonitarea livezilor. Pentru bonitarea livezilor nu terenul este factor hotărâtor la stabilirea venitului net, ci starea plantaţiei. De teren se ţine seama la înfiinţarea plantaţiei. De aceea, la descrierea terenurilor teritoriului cadastral, se menţionează toate datele necesare evaluării producţiei şi venitului net, astfel : - starea livezii (soiuri, densitate, drumuri de acces, producţii medii pe mai mulţi ani etc), a arbuştilor fructiferi, răchitării. hameişti; - suprafaţa medie a grădinilor de zarzavat si procentajul lor în suprafaţa totală a teritoriului. La descrierea situaţiei plantaţiei se ţine seama dc : - livezile încheiate se menţionează pe hartă şi în carnetul de teren, dar în această fază nu se numără pomii; - dacă în localitate s-au numărat pomii de către o altă autoritate, în cadnil unor lucrări de evaluare a gospodăriei, datele se preiau şi se înscriu în carnetul de teren; - pomii din marginea şoselelor, străzilor sau drumurilor nu se iau în consideraţie la numărătoare; - pomii a căror producţie, datorită unor condiţii climatice nefavorabile, este fară importanţă nu se iau în consideraţie în cadrul lucrărilor de estimare. Rezultă că numai livezile încheiate, înfiinţate special producerii de fructe marfă, se estimează şi pentru aceste suprafeţe se ţine evidenţa contabilă a activităţii, iar clasificarea se face după sistemul economic al venitului net. Bonitarea solului, procedeu de estimare a calităţii unui sol, de obicei pentm o anumită categorie de folosinţă, sau cultură, prin atribuirea de note fie diferitelor însuşiri ale acestuia (notele fiind apoi însumate sau multiplicate), fie tipului (subtipului, varietăţii) de sol în ansamblu. Rezultatul bonitării solului se poate exprima sub formă de clase de fertilitate (Dşs). Bonitarea terenului 10 Bonitarea terenului, procedeu de estimare a calităţii unui teren în care, în afară de bonitarea solului, se adaugă bonitarea celorlalţi factori principali ai mediului natural (clima, relieful, apa freatică) (Dşs). Bonitarea viilor. Terenurile ocupate cu vii în bazine mari, delimitate şi consacrate, nu se bonitează, deoarece se presupune că s-a ţinut seama de favorabilitatea lor la înfiinţarea plantaţiei. Suprafeţele mari, care nu sunt prevăzute la plantare în scurt timp (cel puţin 5 ani) se bonitează ca şi restul terenurilor din apropiere. De asemenea viile, situate în afara bazinelor consacrate, se bonitează la fel cu terenurile înconjurătoare, în faza de teren a estimaţiunii viilor din bazinele mari - consacrate se face o descriere amănunţită a suprafeţei şi a plantaţiei: densitatea la ha., soiuri, producţii medii pe mai mulţi ani, pante, drumuri de acces, distanţe faţă de centrele de vinificare şi de desfacere etc., adică acele date care servesc, în faza de evaluare, la stabilirea venitului net. Lucrarea este uşurată de faptul că, ocupând suprafeţe relativ mici, se ţine evidenţa contabilă a activităţii economice şi evaluarea se face prin metode economice. Bomarea punctelor de hotar. Bornarea este materializarea la faţa locului a delimitării. Din punct de vedere juridic bornajul este o servitute născută din „situaţiunea locurilor” (art. 584 C. civ), adică din situaţia de vecinătate între comune sau între acestea şi cetăţeni, ori între cetăţeni între ei. Cele două operaţiuni sunt considerate, în literatură, distincte una de alta: „nu există bomaj fără delimitare, dar, din contra, poate avea loc delimitare fără bomaj. Delimitarea este absolut necesară pentru operaţiunile cadastrale, dat fiind rolul juridic pe care trebuie să-l îndeplinească cadastrul. Dar bornajul nu este, din contra, cu necesitate cerut de lege” (Tabbah 1947:224). Spre deosebire de punctele de vedere din alte ţări, deşi operaţiunile se pot face distinct, legea română a cadastrului prevede materializarea punctelor de hotar, nu prin simpli picheţi sau simple semne exterioare, ci prin borne tip cadastral, pietre confecţionate după acelaşi tip, stâlpi, ţevi sau movile de pământ sau piatră (art. 16 al. 2 Lc). Pietrele de hotar, de tip cadastral, au forma trunchiului de piramidă cu dimensiunile de cel puţin 30 cm. pentru fiecare latură a pătratului de la baza inferioară, 20 cm. pentru latura pătratului de la partea superioară şi înălţimea de 1.0 m. Ele se pot confecţiona din piatră cioplită sau din beton armat (art. 32 al. 3 RLc). Dimensiunile stâlpilor şi movilelor ce se folosesc la bomare se stabilesc prin instrucţiunile de execuţie. Bornarea punctelor de hotar se execută, de regulă, înaintea operaţiunilor de măsurare, dar, dacă materialele necesare bomării nu se pot procura la timp, bomarea se execută după măsurare şi locul punctelor se fixează la delimitare provizoriu, cu ţăruşi (picheţi din lemn), în cazul când bornarea se execută după măsurare se iau toate măsurile ca borna 11 Bornarea punctelor de hotar să se îngroape exact în punctul măsurat. Pentru asigurarea preciziei se procedează astfel (Fig. 1): se leagă două câte două fişe matalice între ele cu o sfoară de 3 m. lungime şi se înfing în pământ în aşa fel, încât să se intersecteze la jumătate exact pe ţăruş; se dezleagă sforile la una din fişe şi se instalează borna; se leagă sforile la cele două fişe şi se centrează borna cu crucea de pe partea superioară exact la intersecţia sforilor, apoi se construieşte movila în jurul bornei şi se bătătoreşte pământul. 4-» 30 j L i - Pâmfinl bâlâlonl l\ - Strai jemnalizalor i 23 cm --- Pâmânl bâUloril lio< Jio J 17 --- Pimânt Uttloril Fig. 2. Materializarea punctelor de hotar cu bornă tip cadastral. La punctele de trei sau mai multe hotare se materializează şi direcţia ce o urmează liniile de hotar cu movile din pământ sau piatră cu diametrul de 1,50ui şi înălţimea de 1,20 m, prevăzute cu un şanţ împrejmuitor. (Fig. 3) Fig. 1. Procedeul de instalare a seninelor de hotar. Alegerea materialului şi a metqdei de bomare se face în funcţie de natura şi forma liniei de hotar, de importanţa punctului şi de costurile de procurare şi instalare. Punctele de trei sau mai multe hotare se materializează cu borne tip cadastral din beton armat sau cu piatră cioplită (Fig. 2), dar, pentru a nu se confunda cu punctele de triangulaţie, aceste borne nu se însemnează'cu cruce pe partea superioară, iar cărămida sau placa din subsol nu are cruce. Bornâ tip cadaftral TERITORIUL ARAOA | TERITORIUL ALBAC i Fig. 3. Bomarea unui punct de trei hotare. Punctele principale de frângere a liniei de hotar se materializează, fie cu borne mici de tip cadastral din beton armat sau piatră, fie cu movilă de pământ sau piatră zidită cu diametrul de 2,0 m şi înălţimea de 1,50 m, în mijlocul căreia Bornarea punctelor de hotar 12 se pune un stâlp din lemn de esenţă tare cu dimensiunile 180/12/12 cm şi prevăzut la partea inferioară, ce se îngroapă în pământ, cu 1-2 şipci aşezate în cruce şi bătute bine în cuie. (Fig. 4 a) TERITORIUL CADASTRAL ARADA LT Fig. 4. Materializarea punctelor de hotar prin şiovilâ: a = principală; b=secundară. Punctele secundare de frângere se bornează cu pietre naturale de dimensiuni mai mici sau cu movilă de pământ bătut ori piatră zidită cu diametrul de 1,50 m şi înălţimea de 1,20 m. (Fig. 4 b). Dacă un punct de frângere a liniei de hotar este situat într-un loc impropriu bornării (mlaştină, lac, râu etc), se plantează borne în locuri accesibile din care, prin orientări şi distanţe, să se poată determina poziţia punctului respectiv, ale cărui coordonate se înscriu în formularul de delimitare (Fig. 5 a). (a) TERIT. CAD. ALBAC | TERIT. CAD. VIDRA Fig. 5. Bomarea intr-un loc inaccesibil. Când hotarul dintre două sau mai multe teritorii cadastrale este firul unei ape curgătoare, mijlocul unei căi ferate sau a unui drum, se bornează, pe ambele părţi, numai punctele de intrare şi ieşire a liniei de hotar din teritoriul ce se delimitează. (Fig. 5 b) Punctele de intersecţie ale liniei de hotar cu detalii topografice lineare (ape curgătoare, căi ferate, drumuri, canale, diguri etc) se bornează numai pe o parte a detaliului respectiv, de regulă punctul de intrare, iar partea opusă se materializează numai cu ţăruş sau movilă de pământ sau piatră. 13 Bun imobil Când hotarul traversează în linie dreaptă un masiv păduros sau un lac, se bornează punctele de intrare şi ieşire din pădure sau lac, iar între aceste puncte hotarul este o linie dreaptă imaginară ce le uneşte. Dacă linia de hotar traversează întinse suprafeţe de pajişti naturale ea se materializează prin rigole trase cu plugul pe o adâncime de cel puţin 50 cm. în zonele de munte, unde datorită terenului stâncos nu se pot planta borne, punctele de hotar se materializează prin ţevi sau bolţuri metalice fixate cu beton, iar înjur se construiesc movile din piatră zidită. De obicei, linia ce traversează pajişti montane nu se poate evidenţia cu brazde datorită reliefului şi terenului stâncos, dar se pot construi movile la toate punctele de frângere, sau din orizont vizibil în orizont vizibil. La câmpie, în cazul când hotarul este o linie dreaptă lungă de peste 2 km, ea se materializează cu borne din orizont vizibil în orizont vizibil, dar nu la distanţe mai mici de 1 km. Densitatea punctelor ce se bornează se alege în aşa fel, încât să nu existe nici un dubiu asupra hotarului, dar şi cheltuielile să fie cât mai mici posibile. în jurul bornelor noi sau vechi, a movilelor ce materializează hotarele se fac sau se refac şanţurile de protecţie cu adâncimea de 0,50 m. (Fig. 4) Bun divizibil, lucru care poate fi împărţit în mai multe fragmente (părţi, bucăţi etc) fără ca prin aceasta să i se schimbe destinaţia (Dc). Bun fără stăpân, lucru de orice fel părăsit timp de un an de către titularul lui necunoscut sau absent şi în privinţa căruia acesta nu a făcut, în perioada respectivă, nici un act de conservare sau administrare prin soţ (soţie), copii sau orice alte persoane având mandat cu dată certă. Actele de administrare făcute de către unul dintre coproprietari profită şi celorlalţi (Dc). Bun gospodar, noţiune prin care este desemnat un tip ideal de subiect de drept participant la circuitul civil, caracterizat prin manifestarea unei diligenţe normale, mijlocii, în exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea obligaţiilor sale (Dc). Bun imobil, lucru care are o aşezare fixă, stabilă, şi care deci nu poate fi mutat dintr-un loc în altul fără să-şi piardă destinaţia iniţială sau identitatea. Bunurile imobile pot fi imobile prin natura lor, prin destinaţia lor sau prin obiectul la care se aplică. Regimul Juridic ce le este aplicabil prezintă urm*oa-rele particularităţi: tulburarea posesiei unui lucru imobil este sancţionată prin intermediul acţiunilor posesorii; unele bunuri imobile sunt scoase din circuitul civil (pământ domeniu public), iar altele pot fi înstrăinate - sau, dacă se află în proprietatea comună a mai multor persoane - pot fi partajate numai cu autorizaţia prealabilă a organului administrativ competent; prin dispoziţie imperativă a legii se stabileşte că înstrăinarea, pentru a fi valabilă, trebuie făcută in forma înscrisului autentic şi este supusă formelor de publicitate imobiliară (Dc). Bun imobil prin destinaţie 14 Bun imobil prin destinaţie, lucru mobil prin natura sa, dar pe care legea îl declară imobil atunci când, urmarea voinţei proprietarului, devine accesoriu al unui imobil prin natură (cum sunt animalele întrebuinţate la munca câmpului, uneltele de muncă cu utilizări specifice în agricultură, utilajele şi agregatele din întreprinderile industriale ctc), precum şi acelea cărora proprietarul le-a stabilit o aşezare fixă perpetuă, unindu-le atât de strâns cu un fond, încât nu pot fi desprinse de acesta fără să fie deteriorate ele însele, sau fără să se deterioreze fondul respectiv (de ex:construcţiile şi ornamentele prinse în gips sau în ciment pe faţada unei clădiri, ţevile instalaţiei de apă dintr-un apartament etc) (Dc). Bun imobil prin natura sa, lucru la care imobilitatea, fixitatea, stabilitatea reprezintă o trăsătură ce ţine de specificul existenţei sale şi nu constituie doar o ficţiune creată prin dispoziţia legii-Din această categorie fac parte pămlntul şi toate lucrurile care, în mod natural sau artificial, sunt încorporate lui (clădiri, conducte de apă sau gaze naturale, arbori şi fructele neculese etc) (Dc). Buna credinţă: - a) convingerea posesorului că are, asupra lucrului posedat un drept de proprietate dobândit în baza unui titlu translativde proprietate a cărui nevalabilitate o ignoră; - b) convingerea persoanei care construieşte, plantează sau face alte lucrări pe un teren că este proprietar al acestuia (Dc). Butea, măsură de suprafaţă după cantitatea de vin pe care o produce un pământ cultivat cu viţă de vie, egală cu cca. 40 vedre, folosită în Transilvania (Stoicescu 1971:122). Cadastru: termen. Registrul, in sens larg, în care se ţine evidenţa bunurilor imobile poartă denumirea de „cadastru”. în privinţa originii cuvântului cadastru părerile sunt împărţite, astfel: după unii autori ar fi compus din prefixul de origine greacă „kata”, care înseamnă „de sus în jos” şi din cuvântul grec nou (bizantin) „stikon”, care înseamnă „registru de impunere, carte de însemnări, carte de comerţ.” (Grinţescu 1936:14). După alţi autori, el derivă din cuvântul vechi medieval „capitastrum”, care ar fi in legătură strânsă cu „capitionis registrum sau capitum registrum” şi care, la origine, însemna impozitul pe capul familiei (capitatio) (Kriegel 1973:20). Pentru prima dată denumirea apare într-un document din anul 1185, găsit în Veneţia, sub forma „catastico” (Ziegler 1977:5), apoi a trecut la alte state italiene. £1 s-a impus abia în secolul al XVIII-lea şi din Italia a trecut în Franţa sub forma „le cadastre”, în Germania sub forma „der (das) Kataster”, în Austria sub forma „der Kataster”. în ţara noastră el apare la mijlocul sec. XVIII, adaptat foneticii limbii române, sub forma „cadastru”. Dar termenul „cadastnTnu se limitează numai la registrele fiscale privind mai ales pe deţinătorii de imobile funciare, ci se foloseşte în multe alte domenii ale vieţii economice unde informaţiile se 15 Cadastrul funciar general: definiţie ţin în registre „de sus în jos”. Astfel: - cadastre ce au legătură cu imobilele funciare: agricol, forestier, apelor, minelor, căilor de comunicaţii, conductelor de apă, cablurilor de tot felul etc. ; - cadastre ce nu au legătură cu imobilele funciare: cadastrul întreprinderilor, al aerului, vânatului, animalelor, îmbolnăvirilor etc. în ce priveşte cadastrul pământului, se mai folosesc termenii: cadastru grafic şi cadastru numeric, în funcţie de procedeul tehnic folosit la redactarea hărţilor şi calcularea suprafeţelor. în prezent, cadastrul nu se mai face numai pentru perceperea impozitelor, ci informaţiile ce conţine sunt folosite de multe sectoare ale activităţii economice, tehnice, sociale, juridice şi culturale, adică trebuie să fie un cadastru general, un „cadastru imobiliar”, aşa cum este denumit în alte ţări. în ţara noastră termenul de cadastru funciar a fost adoptat de Legea nr. 23/ 1933, prima lege a cadastrului, apoi a fost părăsit în perioada guvernării comuniste şi înlocuit cu termenul de „evidenţă funciară”, activitate cu un conţinut deosebit de cel al cadastrului şi cu altă finalitate. Cadastrul funciar general: definiţie. Dezvoltarea istorică a cadastrului funciar a progresat lent, atât datorită evoluţiei lente a sistemelor de impozitare, care au stat la originea lui, cât şi datorită progresului lent al metodelor de măsurare şi reprezentare cartografică a bunurilor imobile. începând cu sec. al XVIII-lea procedeele de măsurare ale pământului s-au perfecţionat continuu, dar abia la mijlocul sec. al XlX-lea, o dată cu perfecţionarea sistemelor de clasificare şi evaluare a terenurilor, precum şi a sistemelor de publicitate imobiliară, cadastrul s-a transformat într-o instituţie cu multiple întrebuinţări. Complexitatea lui a impus executanţilor o pregătire specială şi au început să se tipărească cursuri, reviste şi cărţi, care au tratat materia cadastrului din diferite puncte de vedere. Diversitatea aceasta s-a reflectat deplin în definirea instituţiei. Legea din 30 august 1882 a cantonului elveţian Vaud defineşte cadastrul ca „ansamblul documentelor bune să determine situaţia, forma, natura, conţinutul, valoarea şi proprietatea imobilelor, sau: ansamblul documentelor destinate a determina proprietatea funciară” (Monition 1980:199). „Numim cadastru ansamblul documentelor care, pe baza unei reprezentări grafice şi parcelare a teritoriului fiecărei comune, prezintă situaţia proprietăţii funciare şi neclădite” (Daniel 1972: 2). O altă definiţie a unui autor de limbă germană: „Sub cadastru imobiliar trebuie să înţelegem reprezentarea şi descrierea sistematică a terenurilor şi clădirilor pe hărţi şi registre” (Simmerding-1977:9). Alţi autori arată, în definiţiile lor, scopul pentru care se face cadastrul: „Cadastrul proprietăţii permite stabilirea şi grăniţuirea precisă în natură a proprietăţii funciare, care servesc amândouă în acelaşi timp scopului perceperii impozitelor, cărţii funciare, statisticii şi planificării” (Heider 1954:10), sau „Sub cadastru, în sens larg, se înţelege în prezent un registru, întocmit pentru un anumit Cadastiul funciar general: operat de sinteză 16 teritoriu în scopul repartizării impozitelor, taxelor, contribuţiunilor". (Kurandt 1957: 27). Legea nr. 23/ 1933 privind organizarea cadastrului funciar şi pentru introducerea cărţilor funciare in Vechiul Regat şi Basarabia, defineşte cadastrul în articolul 2 astfel: „Cadastrul funciar cuprinde descrierea tuturor proprietăţilor funciare şi reprezentarea lor topografică pe hărţi”. Dar abia a trecut o lună de la promulgarea acestei legi şi definiţia a fost completată şi precizată în art. 2 al RLc. „Cadastrul funciar cuprinde descrierea tuturor proprietăţilor funciare, sub raportul întinderii, a calităţii terenului, a ramurii de cultură sau folosinţă, a evaluării, a venitului cadastral, a posesiunii precum şi reprezentarea topografică pe planuri şi hărţi a acestor proprietăţi”. Comentând legea cadastrului imediat după apariţia ei , doi autori români definesc cadastrul astfel: „Instituţia cadastrului reprezintă pentru politica funciară evidenţa lucrărilor tehnice, economice şi juridice referitoare la suprafaţa bunurilor imobile, identificate prin delimitare şi posesia acestora, prin felul de cultură, după calitatea solului, construcţiilor şi îmbunătăţirilor aduse acestor bunuri. Din punct de vedere material, cadastrul este consemnarea şi descrierea tuturor imobilelor şi reprezentarea lor topografică pe hărţi, precum şi evidenţa schimbărilor ce se ivesc în elementele lui constitutive” (Bufnea 1933: 8), sau: „Astăzi prin cadastru se înţelege un inventar al averii imobiliare, cuprinzând totalitatea documentelor alcătuite cu scopul de a măsura şi identifica proprietatea funciară a unui teritoriu, cum şi a le clasifica după venit în vederea stabilirii impozitului şi a întocmirii cărţii funciare” (Grinţescu 1936:14). Din definiţiile reproduse rezultă trăsăturile principale ale cadastrului modern: identifică, delimitează, măsoară, descrie, evaluează şi reproduce sistematic pe hărţi şi în registre terenurile şi construcţiile, în relaţia lor cu posesorii dc fapt. în art. 1 al Lcpi. se defineşte cadastrul astfel:” Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar”. Datorită multiplelor domenii de activitate ce folosesc în prezent documentaţia cadastrală, nu se mai poate formula o definiţie care să le cuprindă pe toate, ci ea trebuie să se limiteze la generalităţi şi să nu fie prea lungă. O astfel de definiţie ar putea fi: „Cadastrul funciar general imobiliar cuprinde totalitatea documentelor oficiale rezultate din identificarea, delimitarea, descrierea, măsurarea, clasificarea şi evaluarea imobilelor funciare, pe care le individualizează în natură şi cartografic pe hărţi şi le înscrie în registre pe posesori”. Cadastrul funciar general: operat de sinteză. Cadastrul funciar general este un inventar complex şi complet al fondului funciar imobiliar al unei 17 Cadastrul funciar general: operat de sinteză persoane sau unităţi teritoriale şi se realizează prin sintetizarea unor informaţii, limitate la obiectivele lui, pe care alte discipline le obţin din studierea pământului. Cadastrul nu studiază pământul, d stabileşte metodica de culegere, prelucrare şi reprezentare pe hărţi şi în registre a celor mai importante elemente ce-1 caracterizează, în acest scop stabileşte legături cu toate ştiinţele care se ocupă cu studierea pământului din diferite puncte de vedere, cu relaţiile ce se stabilesc între diferite subiecte de drept în legătură cu folosirea lui. Această sinteză se face în vederea obiectivelor ce revin instituţiei la un moment dat şi care se pot schimba în decursul timpului. Pentru ca un imobil să aibă o existenţă legală, trebuie să fie înregistrat într-un registru public. Această operaţiune de înregistrare comportă alte operaţiuni de ordin material, care au ca efect să confere fiecărui imobil o entitate distinctă. Acestea sunt operaţiunile de triangu-laţie, delimitare, bomare şi măsurare, precum şi reprezentarea lor pe hărţi. Pentru aceasta, cadastrul preia o parte din informaţii de la ştiinţa măsurătorilor terestre, care se ocupă cu studiul, măsurarea şi reprezentarea întregului glob pământesc, sau a unor părţi din suprafaţa lui, pe planuri şi hărţi. La rândul lui cadastrul, cu obiectivele lui specifice, a contribuit la dezvoltarea şi extinderea măsurătorilor. Pământul, ca mijloc de producţie în agricultură şi silvicultură, este un organism viu care oferă plantelor condiţiile necesare de creştere şi dezvoltare, condiţii ce diferă în timp şi spaţiu. Pentru a stabili obiectiv capacitatea de producţie a solului şi a determina raportul calitativ între diverse terenuri, cadastrul utilizează o parte din informaţiile puse la dispoziţie de pedologie. Terenurile diferă între ele nu numai prin capacitatea de producţie, ci şi prin poziţia lor în spaţiu, prin îorma şi dimensiunea parcelelor, iar rezultatele economice ale activităţii de producţie pe terenuri de aceeaşi calitate, dar situate la distanţe diferite de bazele de aprovizionare cu materii prime şi de desfacere a produselor, precum şi de centrele gospodăreşti, sunt diferite. Pentru determinarea venitului net impozabil şi a valorii imobilelor, cadastrul utilizează informaţiile din evidenţele contabile şi metodologia de calcul elaborată de economia agrară. Iar pentru ca informaţiile economice să fie obiective şi nu sub influenţa unor condiţii particulare, cadastrul foloseşte informaţiile statisticii social-cconomice. mai ales ale statisticii agricole, în legătură cu folosirea pământului se stabilesc diferite legături între cetăţeni, între aceştia şi stat, intre diferite organizaţii obşteşti şi stat, între acestea şi cetăţeni. Aceste legături (raporturi) sunt reglementate de acte normative (C. civ., legi, H. G., ordine ale miniştrilor, instrucţiuni etc.) şi respectarea lor este obligatorie, iar la nevoie este impusă prin lorţa de constrângere a statului. Cadastrul are strânse legături cu dreptul civil, dreptul administrativ şi dreptul funciar, de ale căror prevederi trebuie să se ţină seama pe parcursul executării lucrărilor de inventariere. El este parte a dreptului civil cât privesc operaţiunile de grăniţuire şi identificare a posesorilor. Cadastrul funciar general: registru oficial al proprietăţii 18 Cadastrul funciar general: registru oficial al proprietăţii. Inventarierea tuturor proprietăţilor funciare serveşte, în afara stabilirii impozitului funciar, unei alte instituţii oficiale: cartea funciară. Strânsa legătură între cadastru şi cartea funciară a determinat legiuitorul român, iniţial, să le cuprindă într-un singur act normativ. Cadastrul arată, pe baza unei măsurători, situaţia imobilelor şi furnizează informaţii privind: aşezarea, mărimea, categoria de folosinţă, calitatea, venitul cadastral, individualizarea prin numerotare şi posesor. Cartea funciară primeşte de la cadastru informaţiile referitoare la identificarea imobilelor şi posesorului, verifică temeiul juridic al posesiunii şi precizează drepturile reale - proprietatea, superficia, ipoteca etc., precum şi pe titularul lor şi faptele ce influenţează situaţia juridică a imobilului, apoi le înscrie in documente oficiale publice. „Ambele instituţii redau împreună informaţii complete privind situaţia de fapt şi de drept a terenurilor, care satisfac nevoile unui stat modem" (Kriegel 1973:12). Aşadar, cadastrul este acela care individualizează şi nominalizează imobilele prin delimitare şi măsurare în teren, prin transpunerea pe hărţi şi numerotarea fiecăruia, condiţii absolut necesare unei cf. moderne. Dar, deoarece „indicaţiile cadastrale nu constituie un titlu de proprietate, cadastrul având numai valoarea unui document administrativ”, el devine registru oficial al proprietăţii numai după ce s-au îndeplinit toate formalităţile de publicitate prevăzute de lege (art. 17, 29, 46 Lc., art. 159 Lcf). în prevederile celor două acte normative se arată condiţia ce se cere cadastrului - registre şi hărţi - pentru a deveni registru oficial al proprietăţii: afişarea lui spre consultare şi rectificarea în caz de nepotriviri, verificarea lui de către organele superioare şi autentificarea lui de către judecătorul însărcinat cu conducerea cărţii funciare. Se mai cere ca graniţele proprietarilor să fie bomate înainte de măsurare, să fie recunoscute de aceştia, iar măsurarea să se execute corect şi să fie verificată prin metode sigure. Cadastrul nu face publicitatea imobiliară, ci numai pune informaţii specifice la dispoziţia instituţiei abilitate să o facă, şi aceasta este cartea funciară, în art. 12 al. 5 Lcpi. se prevede, de asemenea, obligaţia de a aduce la cunoştinţa proprietarilor datele definitorii ale fiecărei parcele, dar nu se specifică termenul şi procedura de anunţare, deci prevederea este inoperantă. Cadastrul agricol. Informaţiile generale din cadastrul funciar general nu satisfac nevoile de îndrumare şi conducere a agriculturii. Pentru aceasta se face un cadastru specia] - cadastrul agricol -care preia de la cadastrul general unele informaţii: numele şi prenumele posesorului, denumirea lanului, numărul topografic al parcelei, categoria de folosinţă, suprafaţa, clasa de calitate şi venitul net cadastral, precum şi hărţile teritoriului cadastral. Aceste date se trec în fişe speciale şi se completează cu informaţii de amănunt necesare agriculturi, astfel: a) clima: fişa climatologică din memoriul agro-pedologic; 19 Cadastrul apelor b) relieful reprezentat prin pantă şi expoziţie; c) solul: denumirea unităţii de sol, roca mamă, grosimea orizontului arabil, texturastractura, adâncimea şi natura apei freatice, reacţia, gradul de favorabilitate pentru principalele culturi, aprovizionarea în elemente fertilizante etc; d) îmbunătăţiri funciare şi agrotehnice: lucrări de amenajare (desecări, irigaţii, combaterea eroziuni? solului), fertilizarea - natura îngrăşămintelor, dozele optime - amendarea necesară şi aplicată, rezistenţa la arat, asolamentul; e) date economice: accesibilitatea (distanţa şi starea drumurilor), producţia medie la principalele culturi, cheltuielile de producţie, producţia netă (venitul social) şi valoarea de randament. Din enumerarea conţinutului cadastrului agricol reiese deosebirea lui faţă de cadastrul general:cadastrul agricol este o lucrare analitică, în timp ce cadastrul general este o lucrare sintetică; cadastrul agricol se reface după fiecare ciclu de asolament, cadastrul general se reface numai atunci când modificările îl fac neutilizabil; cadastrul agricol serveşte nevoilor agriculturii, cadastrul general serveşte unor cerinţe diverse (art. 4 , Lcpi). Cadastrul apelor. întocmirea cadastrului apelor revine organelor de specialitate şi a fost organizat in anul 1958. Cadastrul apelor constă în acţiunea organizată de inventariere, evidenţă în timp, sistematizare şi sintetizare a informaţiilor privind caracteristicile naturale ale cursurilor de apă, lucrările de stăpânire, folosire şi protecţie a calităţii apelor. Cadastrul apelor se execută în două faze principale: - inventarierea primară, care constă în stabilirea pe teren şi cercetarea la faţa locului a tuturor lucrărilor ce fac obiectul lui: caracteristicile naturale ale albiilor (degradări, eroziuni etc), lucrări hidrotehnice pentru combaterea efectului dăunător al apelor (regularizări de albii, îndiguiri etc), sursele de impurificare (staţii de epufare, canalizare etc). Inventarierea cadastrală este organizată pe bazine hidrografice, iar informaţiile se înscriu în fişe speciale numerotate de la izvor spre vărsare, care se amplasează pe hărţi lase. 1:25. 000. - evidenţa cadastrală constă în înregistrarea obiectivelor nou apărute, precum şi a modificărilor survenite la obiectivele deja inventariate. Scopul ei este să ţină la zi inventarul deja întocmit şi se face pe acelaşi tip de fişe pe care se specifică „fişe de evidenţă”. Informaţiile se sintetizează şi se exprimă în tabele, texte şi hărţi la sc. 1:100.000, grupate pe obiective cadastrale (Atlasul cadastrului apelor din România). Această acţiune de mare importanţă a fost precedată de codificarea reţelei hidrografice, prin care se urmăreşte ca numele cursurilor de apă să poată fi exprimat printr-un sistem simplu de notare prin litere şi cifre. Suprafaţa ţării s-a împărţit în 15 bazine de ordinul I, în cadrul cărora s-au codificat toţi afluenţii pînă la ordinul 6 inclusiv. Ex. Şiret XII-1; Bistriţa XII-1. 53; Dorna XII-1. 53. 6 etc., are semnificaţia: bazinul Şiretului are numărul XII şi râul Cadastrul forestier sau silvic 20 Şiret nr. 1; Bistriţa are numărul de cod 53 în cadrul bazinului Şiret; Doma are numărul 53 in cadrul bazinului Şiret şi 6 în cadrul bazinului Bistriţa, adică se face o numerotare „după origine”. Paralel cu codificarea s-a făcut un sistem de referinţă cadastral, materializat pe teren prin borne de beton, faţă de care se reperează toate elementele dc cadastru. Acest sistem constă dintr-o axă de kilometrare, aleasă de-a lungul apelor şi materializată cu borne de kilometrare-nivelinent, care sunt încadrate in reţeaua geodezică a cadastrului general. Tot de la cadastrul general se preiau hărţile, suprafeţele şi posesorii riverani (art. 4 Lcpi). Cadastrul forestier sau silvic, se face o dată cu amenajamentele silvice şi constă dinir-un coplex de măsuri tehnico-economice şi juridice menite să asigure continuitatea producţiei forestiere, sporirea producţiei şi productivităţii fondului forestier, folosirea raţională a pădurilor şi ameliorarea funcţiilor de protecţie ale acestora. Codul silvic prevede că evidenţa cadastrală forestieră se organizează de organele silvice in concordanţă cu principiile care stau la baza organizării cadasunlui general. Cadastrul forestier preia de la cadastrul general baza topografică, delimitarea fondurilor de terenuri (modurilor de folosinţă), suprafeţele, posesorii şi pune la dispoziţia cadastrului general clasificarea pădurilor şi venitul net cadastral. Unitatea teritorială a cadastrului forestier este ocolul silvic, care se subîmparte în unităţi de producţie, stabilite pe limitele bazinelor hidrografice ale râunlor şi pâraielor, acestea se împart pe parcele delimitate de forme naturale de relief, care, la rindul lor, se împart pe unităţi amenaji* tice (subparcele) alcătuite din suprafeţe de pădure de aceeaşi esenţă ţi vârstă. Pe harta cadastrală se numerotează unităţile de producţie cu cifre romane, parcelele cu cifre arabe, iar unităţile amenajistice cu literele mici ale alfabetului. Ex. : U. P. 11. 3e = unitatea de producţie doi, parcela 3, unitatea amenajistică „e". Pe teren, limitele U. P. şi a parcelelor se materializează cu borne din lemn sau piatră doplită, iar unităţile amenajistice prin marcaj cu vopsea roşie. Cadastrul forestier conţine informaţii complete privind suprafeţe, pedologia, clima, hidrografia, pantele şi expoziţia terenurilor, altitudinea etc., pe baza cărora se apreciază capacitatea de producţie a solului. Partea economică a cadastrului forestier cuprinde descrierea parcelară pe esenţe şi vârste, volumul de masă lemnoasă determinat prin pieţe de probă. Pentru a se putea calcula cheltuielile de transport, în cadastrul forestier se descriu drumurile de acces: distanţe, stare şi categorie. Partea juridică a cadastrului forestier constă în arătarea posesorilor, vecinătăţilor, numele şi sediul ocolului silvic ce administrează fondul. Cadastrul forestier se revizueşte tot la 10 ani (art 4 Lcpi). Cadastrul terenurilor cu construcţii, se execută în aceleaşi condiţii, de aceleaşi organe şi concomitent cu cadastrul general al teritoriului. Intravilanul comunelor sau satelor se consideră ca 21 Calcularea suprafeţelor o tarla şi se numerotează întotdeauna la început, iar oraşele, care ocupă o suprafaţă mare şi au un mare număr de unităţi elementare, se constituie teritoriu cadastral separat, ca enclavă în teritoriul oraşului. Terenurile virane din intravilan, chiar dacă sunt cultivate, au un alt regim juridic şi o altă finalitate economică decât cele din extravilan, iar evaluarea lor în vederea impozitării nu se face prin bonitare, ci după criterii specifice. Apoi, introducerea sistemului de publicitate al cărţii funciare este mult mai necesar pentru imobilele din intravilan, deoarece valoarea lor pe unitatea de suprafaţă este mult mai mare, valoare ce creşte proporţional cu cerinţa de locuinţe. Aceste terenuri sunt îndeosebi acceptate de bănci pentru garantarea unor împrumuturi în scopuri economice diverse, contribuind, astfel, la circulaţia creditului şi la scăderea dobânzilor. Construcţiile se inventariază o dată cu terenurile, care Ie determină soarta juridică. Dar această inventariere în cadastrul general priveşte numai suprafaţa construită şi serveşte, în principal, cărţii funciare, iar pentru alte domenii de activitate, cum sunt sistematizarea urbanistică şi asigurarea împotriva incendiilor, aceste informaţii se completează cu altele de amănunt privitoare la: vârstă, materialele din care este realizată, starea de întreţinere etc. Aceste informaţii se înscriu pe fişe speciale, care se întocmesc o dată cu lucrările cadastrului general sau separat, de specialişti constructori. Pentru căile de comunicaţii terestre se fac cadastre speciale, care primesc de la cadastrul general harta şi suprafeţele ocupate, iar în interior se completează cu informaţii de amănunt specifice, înregistrate pe fişe speciale. Cadastre speciale se mai pot executa, după nevoi, pentru cunoaşterea situaţiei terenurilor protejate natural, a celor destinate turismului, a celor degradate etc (art. 4 Lcpi). Calare, operaţia de fixare la orizontal a aparatelor topografice cu ajutorul nivelei (Der). Calcularea suprafeţelor, se execută pe teritorii cadastrale prin procedee mecanice, grafice sau numerice, pe harta originală redactată pe suport nedeformabil. Elementele de calcul se înscriu pe formulare tip, folosindu-se un fascicol pentru fiecare secţiune de hartă. Succesiunea şi procedeul de calcul sunt prevăzute în instrucţiunile de introducere a cadastrului funciar (Iv), astfel: a) se aleg masive, ce cuprind mai multe tarlale, pe detalii planimetrice stabile şi uşor de urmărit pe hartă, cum ar fi: căi de comunicaţie, ape, hotare administrative, limita intravilanului, limite de tarlale etc., care se evidenţiază prin colorare uşoară şi se numerotează provizoriu cu cifre romane. Suprafaţa masivelor se calculează prin trei operaţii de planimetrare, iar toleranţele admise între două planimetrări succesive pentru un planimetru obişnuit, cu mecanismul înregistrator aşezat într-o poziţie medie pe braţul trasor, exprimată în unităţi ale numărului citit pe planimetru, se redau în tabelul nr. 2 (Iv. -1970:52): Calcularea suprafeţelor 22 Tabel 2: Toleranţe admise între două planimetrări succesive Mărimea pe hartă Toleranţa admisă a conturului ce se planimetrează exprimată în unităţi ale numărului citit la în cmp. planimetru 2- 10 1 10- 40 2 40- 80 3 80-150 4 Peste 150 5 După însumarea suprafeţelor tuturor masivelor se face compensarea pe suprafaţa cunoscută a foii sau trapez, b) suprafaţa tarlalelor din cadrul fiecărui masiv se calculează, de asemenea, prin procedee numerice, grafice sau mecanice. în cazul când suprafaţa se calculează cu planimetrul, fiecare poligon se planimentrează de două ori cu respectarea toleranţelor din tabelul nr. 2. Dacă suprafaţa se calculează prin metoda geometrică, conturul tarlalei se împarte în figuri geometrice regulate, iar elementele de calcul se măsoară de două ori din poziţii diferite. Eroarea maximă admisă între cele două determinări este redată în tabelul 3: Tabelul 3 Diferenţele maxime admise între două determinări ale suprafeţei unui contur, calculate prin procedee geometrice Eroarea m2 Eroarea nr Suprafaţa 1:2000 1:5000 1:10000 Suprafaţa 1:2000 1:5000 1:10000 tarlalei sau tarlalei sau parcelei parcelei ha ha 0,02 8 12,00 195 488 976 0,04 11 14,00 211 528 1055 0,06 14 35 - 16,00 225 564 1128 0,08 16 40 18,00 239 598 1196 0,10 18 45 20,00 252 631 1261 0,15 22 55 - 25,00 282 705 1410 0,20 25 65 126 30,00 308 772 1544 0,25 28 70 141 35,00 333 834 1668 0,30 31 77 154 40,00 357 892 1784 0,40 36 89 178 45,00 378 946 1892 0,50 40 100 200 50,00 398 997 1994 0,75 49 122 244 60,00 436 1092 2184 1,00 56 141 282 70,00 471 1180 2361 23 Calcularea suprafeţelor Eroarea m2 Eroarea m2 Suprafaţa 1:2000 1:5000 1:10000 Suprafaţa 1:2000 1:5000 1:10000 tarlalei sau tarlalei sau parcelei paicelei ha ha 1,50 69 172 345 80,00 504 1261 2522 2,00 80 199 398 90,00 535 1338 2675 3,00 98 244 488 100,00 564 1410 2820 4,00 113 282 564 120,00 618 1545 3069 5,00 126 315 630 140,00 667 1668 3337 6,00 138 345 691 160,00 713 1783 3567 7,00 149 373 756 180,00 - 1892 3783 8,00 159 399 797 200,00 - 1994 3988 9,00 169 423 864 250,00 - 2229 4459 10,00 178 446 892 300,00 - 2442 4884 Suprafaţa tarlalelor rezultată din calcul se compensează pe suprafaţa masivului din care fac parte. c) suprafaţa parcelelor se calculează prin planimetrare sau geometric, cu respectarea condiţiilor de precizie din tabelul nr. 3. Suprafaţa parce- lelor se însumează şi diferenţa se compesează pe suprafaţa tarlalei din care fac parte. Toleranţele admise la închiderea suprafeţelor calculate grafic pe contururi, calculate prin metoda numerică, se prezintă în tabelul nr. 4 Tabel 4 Toleranţele admise la închiderea suprafeţelor calculate grafic în interiorul poligoanelor calculate numeric Suprafaţa tarlalei Scara sau a parcelei 1:2000 | 1:5000 | 1:10000 ha Tolerantele m2 0,05 23 - 0,08 30 - - 0,10 33 - - 0,12 37 - 0,14 39 0,16 42 - 0,18 44 - - 0,20 47 - 0,25 53 132 244 0,30 58 145 290 0,40 66 168 336 0,50 74 188 376 Calcularea suprafeţelor 24 Scara sau a parcelei 1:2000 1 1:5000 | | 1:10000 ha Tolerantele m2 0,60 81 205 410 0,70 88 221 442 0,80 95 237 470 0,90 100 251 502 1,00 105 265 526 2,00 144 375 750 3,00 179 458 916 4,00 211 530 1060 5,00 240 592 1184 6,00 266 649 1298 7,00 289 702 1401 8,00 302 750 1500 9,00 326 795 1590 10,00 340 888 1670 12,00 368 920 1840 14,00 398 992 1984 16,00 424 1061 2122 18,00 449 1124 2248 20,00 474 1186 2372 25,00 530 1325 2650 30,00 582 1452 2904 35,00 627 1568 3136 40,00 670 1677 3354 45,00 711 1778 3556 50,00 750 1879 3758 60.00 822 2054 4108 70,00 888 2218 4436 80,00 947 2372 4744 90,00 1011 2515 5030 100.00 1061 2651 5302 150.00 1345 3358 6716 300,00 1840 4594 9188 600,00 - 6511 13022 1000,00 - 8592 17184 2000,00 - 11900 23800 3000,00 - 14599 29198 4000,00 - 16777 33554 25 Capacitatea de dispoziţie privind începerea operaţiunilor de măsurare Suprafaţa intravilanelor se calculează separat numai în cazul când harta este redactată la altă scară decât a restului teritoriului, cu respectarea normelor de precizie arătate mai sus. Toate suprafeţele se exprimă în ha. şi mp, indiferent dacă sunt în intravilan sau extravilan. Calitate oficială, abilitate lagală a unei persoane de a îndeplini anumite acte producătoare de consecinţe juridice (Dp). Capacitatea de dispoziţie privind începerea operaţiunilor de măsurare. Măsurătorile cadastrale nu au fost şi nici nu sunt un scop în sine, ci, de la început, ele au servit îmbunătăţirii sistemului de impunere fiscală a imobilelor funciare. Beneficiarul impozitelor este statul în virtutea principiului de solidaritate socială şi pentru a-şi acoperi cheltuielile de interes general. Deci executarea şi ţinerea Ia zi a cadastrului, care pune la dispoziţia statului datele sintetice pentru o singură şi echitabilă impunere fiscală, este o sarcină a statului, o sarcină publică. Capacitatea dc dispoziţie privind începerea operaţiunilor cadastrale revine statului, care o exercită prin organul central căruia instituţia cadastrului este subordonată. în majoritatea ţărilor cadastrul funcţionează în cadrul ministerului de finanţe, iar în ţara noastră el a fost subordonat, în perioada 1938-1948, MJ. considerîndu-se că cea mai importantă contribuţie a lui este la extinderea cărţii funciare pe tot teritoriul ţării; apoi a fost subordonat MAA, unde fucţionează o direcţie specială. Baza legală a programării operaţiunilor de măsurare a constituit-o în trecut, Lc. nr. 23/1933, Rlc. din 29 mai 1933 şi Lcf. nr. 115/1938. Astfel, în art. 12 al. 1 Lc. se prevede: „Operaţiunile cadastrale de măsurare, necesare realizării cadastrului funciar, se vor face potrivit planului MAA., iar art. 19 al. 1 RLc. este şi mai precis în formulare: „MAA., prin direcţiunea cadastrului, întocmeşte planul general de lucru pentru operaţiunile de realizare a cadastrului funciar şi fixează în fiecare an programul de activitate, în raport cu sumele alocate”. Aşadar volumul lucrărilor depindea de mijloacele financiare alocate pentru organizarea şi dotarea unităţilor cadastrale. O înţeleaptă conducere a statului în sistemul economiei de piaţă, în care acesta este administrator şi nu producător, care-şi procură veniturile din impozite, acordă o importanţă deosebită organizării şi dotării unităţilor de cadastru, fără contribuţia cărora perceperea impozitelor s-ar face prin mijloace empirice. Dacă la acest aport se mai adaugă foloasele ce alte domenii de activitate realizează prin folosirea informaţiilor cadastrale, se poate cu adevărat cuprinde importanţa şi necesitatea cadastrului pentru conducerea competentă a treburilor statului. Prin art. 5 Lcpi. competenţa organizării, conducerii, îndrumării şi controlului executării lucrărilor tehnice de măsurare, necesare introducerii cadastrului general, revine Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. Capacitate de exerciţiu 26 Capacitate de exerciţiu, aptitudine a persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii prin săvârşire de acte juridice proprii. Capacitatea de exerciţiu presupune voinţa conştientă şi experienţa necesară pentru a-şi da seama de semnificaţia şi consecinţele actelor juridice pe care le încheie. Ea este deplină la împlinirea vârstei de 18 ani; femeia căsătorită la vârsta de 16 ani, iar de la 14 ani numai cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui (Dc). Capacitate de folosinţă, aspect al capacităţii civile constând în aptitudinea generală şi abstractă a oricărei persoane fizice sau juridice de a dobândi drepturi subiective şi de a-şi asuma obligaţii, adică de a deveni subiect de drept în cadrul unor raporturi juridice concrete (Dc). Capacitate de producţie a terenurilor, termen general folosit pentru a indica potenţialul productiv al unui teren în condiţiile unei gospodăriri raţionale (Dşs). Capacitate juridică, aptitudine generală a persoanei fizice sau juridice de a avea drepturi şi obligaţii recunoscute juridiceşte, de a fi subiect de drept. La baza ei este principiul constituţional fundamental potrivit căruia cetăţenii, fără deosebire de naţionalitate, sex sau religie, sunt egali în drepturi în toate domeniile vieţii economice, politice, juridice, sociale şi culturale; statul garantează egalitatea în drepturi cetăţenilor şi nici o îngrădire a acestor drepturi şi nici o deosebire în exercitarea lor pe temeiul naţionalităţii, rasei, sexului sau religiei nu sunt îngăduite (Dc). Capul moşiei şi fundul moşiei, expresii folosite în vechile hotarnice pentru laturile scurte ale unei moşii în formă de patrulater (Stahl 1965:131). Din capul moşiei se pornea „ocolniţa” (delimitarea n. n), care putea fi un semn natural sau făcut cu mâna (Stahl 1965 : 123). Caracter constitutiv, trăsătură specifică actelor juridice prin efectul cărora se constituie (crează) în favoarea uneia dintre părţi (ori a unui terţ în mod excepţional) un drept subiectiv (real sau de creanţă), până atunci inexistent (de ex. se constitie un drept de uzufruct, un drept de ipotecă etc). Actele juridice cu caracter constitutiv produc efecte numai pentru viitor (spre deosebire de cele cu caracter declarativ, care produc efecte retroactive) şi anume: între părţi efectele actelor cu caracter constitutiv se produc imediat, iar faţă de terţi drepturile reale, astfel constituite, devin opozabile numai prin îndeplinirea condiţiilor de publicitate prevăzute de lege (Dc). Caracter declarativ, trăsătură specifică actelor juridice prin efectul cărora se confirmă, cu efect retroactiv, drepturi subiective (adesea reale) deja existente (de ex. :partaj succesoral, ieşirea din indiviziune, tranzacţia etc) (Dc). Caracter translativ, trăsătură specifică actelor juridice prin efectul cărora una din părţi transmite celeilalte un drept real asupra unui bun care îi aparţine. Actele juridice cu caracter translativ produc efecte numai pentru viitor (între părţi din momentul încherii lor valabile sau la termenul suspensiv 27 Categoria de folosinţă a terenurilor stipulat; faţă de terţi din momentul îndeplinirii condiţiilor de publicitate prevăzute de lege) (Dc). Cartea funciară: organizare şi funcţionare. Cartea funciară este un registru oficial şi public care descrie imobilele şi arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri, precum şi drepturile personale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu acestea, dar numai în cazurile prevăzute expres de lege. Ea constituie punctul central al raporturilor juridice prin care drepturile reale se constituie, transmit, modifică sau se sting şi are sarcina de a da informaţii complete şi sigure asupra situaţiei de drept privitoare la obiectul acestor drepturi. Aceste informaţii se referă la individualizarea bunului imobil şi la conţinutul său, la idendtatea persoanei fizice sau juridice îndreptăţite să exercite un drept asupra bunului, la ddul pe care se întemeiază dreptul, la unele îngrădiri ale exercitării dreptului datorită situaţiei personale a titularului, la sarcinile ce grevează bunul înscris etc. Cartea funciară are o funcţie socială, deoarece titularul dreptului înscris ştie că nu poate fi înlăturat oricum de la exercitarea lui şi nu este obligat să şi-l afirme în orice moment, iar terţii ştiu că tratând cu cel înscris tratează cu adevăratul proprietar. Forţa probantă a cf. se întemeiază tocmai pe publicitatea conţinutului ei garantat de stat. Astfel prin acest sistem se previn desele conflicte de drept şi, în cazul când ele totuşi apar, soluţionarea lor este simplă deoarece la baza cf. sunt măsurătorile precise ale cadastrului. Cartea funciară are o importantă funcţie economică , deoarece, prin siguranţa şi liniştea socială, titularul bunului imobil îi exploatează mult mai eficient, în interesul său şi al societăţii, pe de o parte, iar pe de altă parte, cei ce împrumută bani titularului înscris au siguranţa recuperării lor din vânzarea silită a bunului. Garanţia creditului prin constituirea unor ipoteci pe bunurile imobile este atât de sigură, încât dobânda a scăzut de cca. 8-10 ori după introducerea sistemului real de publicitate al cărţii funciare. Categorie, noţiune filosofică fundamentală care exprimă proprietăţile esenţiale, laturile şi legăturile cele mai generale ale obiectelor şi proceselor existenţei obiective şi subiective în continuă transformare (Df). Categoria de folosinţă a terenurilor. Prin categoria de folosinţă a terenurilor înţelegem un sistem de clasificare în funcţie de utilizarea lor concretă. Categoria fiind o noţiune de maximă generalitate, care reflectă însuşirile şi relaţiile cele mai esenţiale şi generale ale obiectelor, în privinţa pămâtului ea reprezintă departajarea lor după cele mai generale caracteristici. Fiind o noţiune de maximă generalitate, ea nu se mai poate departaja, spre deosebire de noţiunea de „mod de folosinţă”, care se poate departaja în categorii de folosinţă. Categoriile de folosinţă ale terenurilor au luat fiinţă şi s-au dezvoltat în cursul istoriei prin ocuparea treptată a acestora şi destinarea lor unor scopuri de producţie tot mai diversificate. La Caz fortuit 28 început pământul s-a folosit ca păşune, apoi s-a trecut la cultivarea mâlului rămas în urma revărsării unor fluvii; apoi, pe măsură ce populaţia a crescut, au apărut zone cu hrană insuficientă în care a crescut şi cererea de pământ pentru cultură. Uneltele de muncă s-au perfecţionat, metodele de cultivare s-au diversificat şi noi terenuri s-au desţelenit, apărând o nouă categorie de folosinţă: arabilul etc. Categoriile de folosinţă s-au format sub imperiul legii cererii şi ofertei şi s-au diversificat atunci când agricultura a început să producă şi pentru piaţă. Noi pământuri au intrat în cultură prin defrişare sau desţelenire, s-au înfiinţat vii, livezi, culturi de hamei etc. Spre deosebire de modul de folosinţă - adică destinarea terenurilor diferitelor sectoare economice prin măsuri politice de sus în jos, care încă nu a împlinit un secol - categoriile de folosinţă au apărut o dată cu oamenii şi s-au diversificat în funcţie de cerinţele lor imediate. Apoi, prin determinarea modului de folosinţă se urmăreşte utilizarea armonioasă în perspectivă îndelungată şi în interesul întregii societăţi a pământului; pe când diferitele categorii de folosinţă apar sau dispar în funcţie de cerinţele imediate ale pieţii. O cerere mare de cereale, care este alimentul de bază al omului modem duce la creşterea arabilului; un surplus de cereale scoate din cultură suprafeţe de arabil şi determină creşterea pădurilor sau parcurilor. în prezent, în unele ţări cu agricultură deosebit de intensivă, se plătesc prime agricultorilor pentru a scoate din cultură suprafeţe de arabil şi a reduce volumul unor produse agricole în interesul menţinerii unui preţ remuneratoriu pe piaţa de desfacere. Din punct de vedere practic este necesar ca terenurile să se împartă într-un număr cât mai mic de categorii de folosinţă, care să satisfacă cerinţele centralizării pe ţară a datelor statistice şi publicităţii imobiliare. Categoriile de folosinţă generale, aşa cum apar în anuarele statistice, nu satisfac în suficientă măsură nevoile agriculturii şi, din acest motiv, ele se mai împart în subcategorii de folosinţă. Caz fortuit, împrejurare sau eveniment (forţă, energie) a cărei intervenţie imprevizibilă se poate suprapune peste acţiunea sau inacţiunea unei persoane, dând naştere unui rezultat pe care făptuitorul nu l-a conceput şi nu l-a urmărit (Dp). Căile de atac împotriva încheierii de carte funciară. Lcf. prevede (art. 127-129) posibilitatea ca cei nemulţumiţi cu soluţia instanţei de cf. să poată ataca încheierile acesteia. Căile de atac şi instanţele sunt cele de drept comun : acţiunea în anulare şi plângerea (art. 721 C. pr. civ.). Plângerea se depune în termen de 15 zile de la comunicare şi nu se pot invoca dovezi noi care nu s-au cunoscut de instanţa de cf. Soluţia primei instanţe poate fi atacată cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Instanţele judecătoreşti înştiinţează din oficiu instanţa de cf. despre introducerea sau neintroducerea în termen a plângerii, respectiv a recursului. După consumarea căilor de atac şi rămânerea definitivă a hotărârii 29 Cercetarea cărţii funciare judecătoreşti, aceasta se înscrie în cf. şi-şi produce efectele de la data înregistrării cererii la instanţa de cf. (v. modificările în Demeny 1993:85). în art. 52 al 2-3 Lcpi. este prevăzută, de asemenea, posibilitatea de atac a încheierilor instanţei de cf., prin apel depus la cf. şi recurs ce se va comunica biroului de cf. Ceasul de mers, unitate de măsurat distanţe mari utilizată în Moldova şi mai puţin în celelalte provincii româneşti. Se calcula în trei feluri: după mersul omului, după mersul calului şi după mersul boului, deci cele trei ceasuri de mers erau inegale. în sec. al XlX-lea ceasul de mers era considerat ca măsurând în medie 2000 stânjeni, adică cca. 4, 5 km (Stoicescu 1971: 94). Cercetarea cadastrului funciar. în legea cadastrului nu se prevede posibilitatea cercetării documentaţiei definitive şi depuse în arhivă, deoarece în cadastru se înregistrează numai informaţii ce nu pot fi ascunse şi care se pot constata la faţa locului. El nu reproduce situaţia de drept, d numai situaţia de fapt şi are funcţiunea de inventar general al imobilelor cu multiple utilizări în stat. La cerere se pot solicita, contra cost, extrase în copie după documentaţia cadastrală, dar numai celor care îşi justifică interesul. în nici un caz nu se pot difuza informaţii ce ţin de o anumită persoană fără consimţământul acesteia, cu excepţia celor ce se trimit din ofidu organelor financiare pentru stabilirea impozitului funciar, dar şi acestea au obligaţia să le folosească numai în acest scop specific şi nu sunt în drept să le difuzeze oricui. Posibilitatea cercetării cadastrului general şi a cadastrelor de specialitate este prevăzută în art. 71 Lcpi. astfel: „Informaţiile din cadastrul general şi publicitatea imobiliară, precum şi din cadastrele de specialitate reprezintă bun proprietate publică a statului şi sunt accesibile, contra cost, persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia cazurilor privind apărarea naţională sau alte cazuri reglementate potrivit prevederilor legale”. Cercetarea cărţii funciare. Cartea funciară s-a născut din necesitatea publicităţii drepturilor reale imobiliare şi a tuturor raporturilor juridice privitoare la acestea. Pentru a fi publică trebuie ca oricine să o poată cerceta. Prindpiul publicităţii este consacrat în art. 10 Lcf. : „Oricine poate cerceta cărţile funciare, planurile şi arhiva...”, în realitate, pentru a putea cerceta cf., solicitantul trebuie să-şi justifice interesul în faţa conducătorului de cf., adică să demonstreze că este titular al unui drept tabular sau că doreşte să contracteze cu titularul unui drept tabular, care l-a autorizat să cerceteze conţinutul cf. în care imobilul, la care se referă, este înscris. Excepţie fac reprezentanţii autorităţilor publice, notarii şi avocaţii care acţionează în numele unor persoane fizice sau juridice îndreptăţite să cerceteze cf. Cartea funciară se poate cerceta numai în prezenţa funcţionarului responsabil cu conducerea ei (conducătorul de cf.) şi numai la sediul instanţei. „Nici o autoritate nu va putea cere trimiterea originalului cărţii funciare sau a Cezvei ta (cedvârtea, ciozvârtea) 30 planurilor. Numai instanţele judecătoreşti vor putea să ceară dosarul înscrisurilor privitoare la înscrierea atacată”, (art. 10 al. 2 Lcf). Rezultă că originalul cf. nu se poate scoate, sub nici un motiv, de la locul ei, ci numai instanţele judecătoreşti pot cere documentele care au stat la baza înscrierii atacate ( art. 43 Lcpi). Cezverta (cedvârtea, ciozvârtea), măsură veche de suprafaţă, folosită în Ţara Românească şi Moldova, ce reprezenta a patra parte dintr-o funie sau dintr-un pogon, adică cca. 1.253 mp (Stoicescu 1971:143). Cinzeaca, măsură de suprafaţă folosită mai ales în Oltenia şi care era 1/8 din pogon, adică cca. 626 mp (Stoicescu 1971:144). Ciricul, măsură veche de suprafaţă după cantitatea de sămânţă, folosită îndeosebi în partea de câmpie a Ţării Româneşti, egală cu 1/4 parte din pogon, adică 1.253 mp (Stoicescu 1971:143). Clasă, mulţime de elemente care au anumite însuşiri comune. Clasa se deosebeşte de gen prin aceea că se constituie exclusiv pe baza însuşirilor esenţiale ale indivizilor ce se cuprind în sfera ei (Df). Clasificare, operaţie conceptuală reprezentând cea mai simplă modalitate de a distinge simultan elementele unei anumite mulţimi prin gruparea lor în submulţimi; este deci o modalitate de analiză şi sinteză elementară (Df). Coala cărţii funciare. în ţările unde s-au organizat se cunosc două sisteme de cărţi funciare şi anume: a) sistemul foilor reale în care se întocmeşte o foaie separată pentru fiecare imobil (parcelă). în acest sistem imobilul este elementul fix prin faţa căruia se perindă persoanele fizice sau juridice titulare de drepturi reale; b) sistemul foilor personale în care toate imobilele unui proprietar, de pe un anumit teritoriu cadastral, se înscriu într-o singură foaie. Legea căţilor funciare a adoptat un sistem mixt, dar s-a prevăzut că, pe măsură ce s-ar fi realizat comasarea proprietăţilor, să se treacă la sistemul foilor reale. Fiecare corp funciar primeşte, în principiu, un anumit loc în cf. : coala cărţii funciare (Lofîler 1988:11), adică pentru fiecare unitate de înregistrare (corp funciar) se deschide o coală şi noţiunea de „carte funciară” cuprinde toate documentele care servesc publicităţii imobiliare. De fapt, unitatea bunului imobil se exprimă prin înscrierea lui într-o singură foaie şi reprezentarea grafică pe hartă. Acesta este sistemul unităţii funciare în care parcela, aşa cum este definită în art. 9 al. 4 Lc., este înregistrată într-o anumită foaie şi alcătuieşte un corp funciar. în acest caz parcela, în sensul cadastrului, se confundă cu parcela (corpul funciar) în sensul cărţii funciare. întotdeauna când un corp funciar, astfel conceput, creşte prin alipirea unor terenuri vecine sau descreşte prin dezmembrări, această modificare trebuie să se reflecte automat şi simultan în ambele documente - coala cf. şi harta cadastrală - 31 Comasarea, organizarea teritoriului şi asolamentelor care trebuiesc ţinute permanent in concordanţă cu realitatea din natură. Mijlocul care permite ca schimbările in unitatea funciară a imobilului să se reflecte pe cele două documente, să prevină confuziile care subminează forţa probantă a înscrierii, este foaia reală, adică înscrierea pe o coală a unui singur corp funciar (parcelă). Aceasta permite ţinerea in concordanţă a acestei duble descrieri: grafică şi literală, prin care proprietatea şi creditul sunt aparate şi asigurate. Deşi sistemul foii personale a fost părăsit de toate ţările datorită confuziilor la care poate da naştere, totuşi în Lcpi. se prevede menţinerea acestui sistem în viitor, prevedere cuprinsă în art. 20 al. 3, astfel: „Mai multe corpuri de proprietăţi, de pe cuprinsul aceleiaşi localităţi, aparţinând unui proprietar, formează partida sa cadastrală ce se înscrie in aceeaşi carte fundară”. Comasare de terenuri reunire a două sau mai multe loturi de pământ aparţinând unor proprietari diferiţi, în scopul exploatării lor agricole eficiente. Prin comasare fiecare teren dobândeşte situaţia juridică a terenului pe care îl înlocuieşte, cu respectarea drepturilor reale preexistente (Dc). Comasarea, organizarea teritoriului şi asolamentelor. Documentaţia de bonitare şi evaluare a terenurilor-registre şi hărţi - este foarte utilă operaţiunilor de comasare in cadrul lucrărilor de organizare a teritoriului, dar ea nu se poate prelua fără o verificare. Cu toate că şi la comasare, ca şi la estimare, valoarea terenurilor se stabileşte pe baza capacităţii naturale de producţie în condiţii obişnuite de exploatare, fără să se ţină seama de distanţa faţă de centrul de producţie sau poziţia lor, la stabilirea valorii de schimb trebuie să se ia în consideraţie şi unele condiţii spedfice. La stabilirea valorii in scopul comasării sunt necesare următoarele adaptări ale rezultatelor estimării (Ziegler 1977: 31): a) Prin schimbarea salariilor, a preţului produselor agricole şi a îngrăşămintelor, prin perfecţionarea metodelor tehnice de cultură şi a unor măsuri organizatorice raţionale, se schimbă producţia brută şi cheltulile de producţie, deci se schimbă şi raportul valoric între diferitele terenuri. Aceste schimbări, intervenite după încheierea lucrărilor de estimare, trebuiesc luate în considerare la comasare; b) Din motive economice, la bonitare se impun unele generalizări. La conturarea claselor şi subclaselor suprafeţele mici, între 3-50 ari, se neglijează. Aceste omiteri sunt, în unele cazuri, de nesuportat de către cei interesaţi la comasare şi se impune detalierea clasificării; c) Valoarea de schimb la comasare serveşte pentru stabilirea echivalării şi compensării în monedă, deci ea trebuie să se exprime într-un raport precis cu valoarea de circulaţie, adică trebuie să se precizeze valoarea în monedă a unităţii de suprafaţă corespunzătoare unui teren situat la distanţa medie; d) Unele categorii de folosinţă necuprinse la bonitare: haturi, drumuri, tufişuri, diguri, neproductiv etc., de la caz la caz, trebuiesc luate în considerare la comasare; Comisia cadastrală comunală 32 e) Dezavantajele datorate pantei, pericolul de îngheţ, şi grindină sau rele condiţii hidrologice etc. sunt apreciate de participanţii la comasare, de regulă, mai negativ ca la bonitare; f) Diferitele tipuri de soluri sunt apreciate altfel ca la bonitare, în funcţie de dotarea gospodăriei participanţilor. Aceasta se referă mai ales la raportul între diferitele soluri uşoare şi grele: un gospodar care cultivă prăşitoare preferă soluri uşoare, pe care le supraapreciază. Aceleaşi puncte de vedere sunt valabile pentru raportul arabil/pajişd; g) La comasare trebuie să se ia în consideraţie, într-o oarecare măsură, starea de întreţinere a fâneţelor şi arabilului, mai ales pagubele datorate unei îndelungate exploatări necorespunzătoare sau îmburuienări, precum şi cele datorate prafului sau emanaţiilor de la industria din apropiere sau de apropiere a şoselelor; h) La culturile speciale (pomi, vii, hamei etc), la stabilirea valorii plantaţiei şi a instalaţiilor se procedează cu mare atenţie. Dacă aceste instalaţii trec prin comasare Ia alt proprietar, de la caz la caz, ele se echivalează în monedă şi schimbul se face prin echivalare tot în monedă. La fel se procedează cu şoproanele, magaziile sau alte construcţii; i) Dacă un teren are unele însuşiri care-i măresc valoarea şi care nu sunt întemeiate pe capacitatea de producţie, cum ar fi teren în apropierea unui oraş cu perspectiva de a deveni constniibil, el se consideră după valoarea de schimb. în general, la evaluarea terenurilor în cadrul comasării, valoarea de randament stabilită la estimare este numai orientativă, iar echivalarea lor se face după valoarea de schimb. Toate terenurile se echivalează în monedă şi schimbul se face în monedă, nu la suprafaţă. Comisia cadastrală comunală. Toate operaţiunile cadastrale în faza de teren au un pronunţat conţinut juridic şi sodal, cu urmări de lungă durată asupra unor drepturi de mare importanţă. De aceea executarea lor legiuitorul nu a lăsat-o numai în sarcina inginerului cadastral. De altfel acesta, nefiind localnic, nici nu ar putea executa lucrările singur, ci numai cu participarea autorităţii locale şi a celor interesaţi, direct sau prin reprezentanţii lor legali. Pentru a creea condiţiile necesare participării organelor locale, inginerul anunţă, printr-o adresă oficială, începerea operaţiunilor cu 30 zile înainte de prezentarea în comună, (art 17 al. 1 Lc), în care se menţionează temeiul juridic al operaţiunilor (ordinul ministrului), numele executantului delegat în acest scop şi obligaţiunile ce revin primăriei. Până la prezentarea inginerului la primărie, primarul este obligat să ia măsurile prevăzute de art. 38 al. 1 RLc., care specifică: „Comunele, prin îngijirea primarului, sunt obigate a da tot concursul lor pentru bunul mers al lucrărilor. Ele vor pune în mod gratuit la dispoziţia comisiunilor şi inginerului cadastral birourile strict necesare cu tot mobilierul, inclusiv lumina şi încălzitul". Consiliul comunal mai este obligat să aleagă din sânul său, înlăuntrul termenului de 30 zile, doi 33 Comisia cadastrală comunală delegaţi şi doi supleanţi care sub preşedenţia inginerului formează comisia ce funcţionează în tot timpul execuţiei lucrărilor (art. 35 al. 1 RLc). Participarea delegaţilor, desemnaţi în comisia comunală, la lucrările de identificare şi fixare a limitelor teritoriului cadastral, la recunoaşterea şi identificarea proprietăţilor nu este facultativă pentru că numai împreună cu ei inginerul poate executa o lucrare corectă. La lucrările de măsurare aportul lor nu mai este necesar deoarece inginerul lucrează cu echipa de muncitori angajaţi. Dar la identificarea, descrierea şi materializarea prin împietruire a graniţelor teritoriului, la identificarea posesorilor, la întocmirea registrului posesorilor de case şi al locurilor de casă, la corecta înscriere a denumirilor, adică la toate operaţiunile specifice numai cadastrului, prezenţa membrilor comisiei comunale este absolut necesară. Comisia cadastrală se constituie printr-un act de dispoziţie a consiliului comunal întrunit în şedinţă plenară, care se consemnează într-un proces-verbal tipizat: Exemplu: Judeţul............ Comuna............. Proces- verbal de constituire a comisiei cadastrale comunale Astăzi...... luna.......anul......, consiliul comunal al comunei...........întrunit în şedinţă plenară sub preşedenţia primarului.......am procedat la constituirea comisiei cadastrale comunale în conformitate cu prevederile art. 35 din Regulamentul pentru aplicarea dispoziţiunilor legii privind organizarea cadastrului, publicată în M. Of. nr. 120 din 29 mai 1933, după cum urmează: 1. Ing. N. P. delegat OJCGC. preşedintele comisiei; 2. D. T. membru; 3. T. L. membru; 4. C. D. membru supleant; 5. L. C. membru supleant. Comisia cadastrală comunală funcţionează pe tot timpul executării lucrărilor prevăzute în Lc. nr. 23/1933, încheind toate actele de constatare a respectării procedurii şi termenelor legale. Prezentul proces-verbal s-a încheiat în dublu exemplar din care un exemplar rămâne la dosarul primăriei şi un exemplar se depune la dosarul lucrării. Primar.......... Consiliul comunal............... Membrii comisiei............... Comparaţie intre sistemul publicităţii personale şi sistemul publicităţii reale 34 în art. 11 al. 2 Lcpi. se prevede comisia comunală numai pentru delimitarea şi marcarea hotarelor, compusă din: primarul, secretarul cosiliului local, delegatul oficiului judeţean de cadastru, geodezie şi cartografie şi, după caz, delegatul direcţiei generale amenajarea teritoriului şi urbanism. Se poate observa cu uşurinţă deosebirea între prevederile riguroase ale legii vechi şi între cele sumare ale noii legi. Comparaţie între sistemul publicităţii personale şi sistemul publicităţii reale (cf). Sistemul publicităţii personale a registrelor de transcripţiuni şi ins-cripţiuni este unanim criticat, chiar şi în ţara lui de origine. Astfel, refe-rindu-se la procedura de înregistrare în Maroc, fostă colonie franceză, în care se urmărea introducerea unui sistem de publicitate, Caille (1956:13) afirmă: „S-arfi putut lua în considerare copierea sistemului în vigoare în Franţa. Dar acesta, care a fost obiectul a numeroase critici adesea justificate, este bazat pe publicitatea personală şi nu arată întotdeauna, cu siguranţă absolută, situaţia juridică a proprietăţii”. In ţara noastră autori mai vechi (Rădulescu 1923:10) şi mai noi (Porumb 1962: 482), au adus severe critici sistemului publicităţii personale, dintre care amitim pe cele mai importante: a) registrele sunt ţinute pe numele persoanelor şi nu pe individualitatea imobilelor, iar cercetarea lor este, de cele mai multe ori, anevoioasă şi greoaie. Ca să afli adevărata situaţie juridică a unui bun imobil trebuie să se constate cine posedă, dacă numele acestuia este trecut corect în registru şi dacă antecesorii lui, pe o perioadă de 30 ani, au fost proprietari cu titluri valabile; b) obiectul publicităţii este insuficient specializat şi individualizat, deoarece registrele nu se întemeiază pe hărţi cadastrale pe care fiecare imobil este desenat şi numerotat cu un număr topografic. Individualizarea imobilului prin denumirea lanului şi a vecinilor sau prin martori nu realizează o securitate juridică satisfăcătoare, din care cauză se ivesc multe şi costisitoare procese; c) publicitatea este imperfectă „deoarece cu ocazia înregistrării judecătorul nu cercetează valabilitatea şi legalitatea titlului prezentat de părţi, nici existenţa dreptului; în consecinţă, deşi prin transcriere dreptul devine opozabil terţilor, totuşi valabilitatea actului juridic nu este dovedită prin publicitate, iar dobânditorul nu este apărat de cauzele de evicţiune ce ar deriva din tiduri ulterioare” (Porumb 1962: 482). Pentru că nimenea nu cercetează temeinicia dreptului publicat registrele nu au forţă probantă şi nu oferă siguranţa proprietăţii şi creditului, atât de necesare în viaţa economică; d) publicitatea actelor prin care drepturile reale se constituie, transmit, modifică sau se sting este parţială şi, deci, registrele nu conţin situaţia juridică exactă a imobilelor funciare; e) transcrierea nu este obligatorie, pentru că în art. 1295 C. civ. se prevede că „vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată de cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s*au învoit asupra lucrului şi preţului. . ”; 35 Competenţa cadastrului funciar general la stabilirea graniţelor proprietăţii 0 publicitatea nu este unitară, deoarece se ţin două registre: de transcripţiuni pentru drepturile reale şi de inscripţiuni pentru sarcini. Spre deosebire de sistemul publicităţii personale, în sistemul publicităţii reale baza o formează imobilul, care este fix şi prin faţa căruia se perindă diferiţii titulari de drepturi în comerţul imobiliar. Cercetarea registrelor este permisă tuturor celor ce dovedesc un interes legitim în legătură cu situaţia juridică a imobilului înscris, iar operaţiunea este simplă: cercetătorul găseşte, într-o singură foaie, de o parte situaţia topografică a imobilului, arătată într-o hartă, întocmită cu toată exactitatea, suprafaţa, vecinătăţile şi alte indicaţiuni, care ajută la individualizarea deplină; iar de altă parte situaţia juridică, numele proprietarului, transmiterile, dezmembrările, sarcinile, într-un cuvânt un fel de stare civilă a imobilului. înscrierea în registre (coala cf.) se face numai după ce actele translative, constitutive sau modificatoare a unor drepturi reale se verifică de un funcţionar cu pregătire specială în acest scop. Ea serveşte, nu numai pentru a aduce la cunoştinţă terţilor situaţia juridică a imobilului, ci şi pentru dobândirea dreptului. Deci înscrierea este obligatorie pentru dobândirea dreptului, adică ea are caracter constitutiv de drept şi nu numai probator. Numai drepturile reale din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere (art. 26 Lcf) se dobândesc şi fără înscrierea în cf., dar şi în aceste cazuri, pentru a putea dispune de ele, înscrierea este obligatorie. Publicitatea este integrală pentru că toate drepturile reale arătate în codul civil formează obiectul înscrierii (art. 1 şi 11 Lcf), precum şi faptele sau alte raporturi juridice ce influenţează situaţia imobilului (art. 81 Lcf). Ea este unitară pentru că într-o singură foaie se regăsesc înscrise toate informaţiile supuse publicităţii. înscrierea în cf. are forţă probantă datorită pricipiilor după care se conduce publicitatea reală; ea garantează existenţa dreptului celui înscris şi, în caz de conflict, soluţionarea se face cu uşurinţă. Dând siguranţă drepturilor celui înscris (siguranţă statică) sau celor ce au interes să dobândească drepturi reale (siguranţă dinamică), publicitatea reală înlesneşte tranzacţiile imobiliare şi dezvoltarea creditului, care este garantat prin înscrierea unui drept real de ipotecă asupra bunului fix, fiind un factor de mare importanţă în progresul întregii societăţi. Competenţa cadastrului funciar general la stabilirea graniţelor proprietăţii. Măsurătorile cadastrale se fac, în principal, pentru a cunoaşte cât mai precis obiectul impozitării. Dar, în scurt timp, s-a constatat că fără costuri suplimentare documentaţia rezultată se poate folosi în multe alte domenii, mai ales în organizarea unui sistem real de publicitate imobiliară, domeniu deosebit .de important pentru liniştea socială şi pentru siguranţa circulaţiei creditului într-o economie modernă. Cadastrul, spre deosebire de alte ramuri ale măsurătorilor terestre, nu este dependent numai de tehnică ci are Competenţa conducerii cadastrului funciar 36 strânse legături cu dreptul civil şi economia agrară. Pentru ca informaţiile cadastrului să poată fi folosite la înscrierea imobilelor funciare în registrele de publicitate (cf.). trebuie să arate parcelele de teren în aşa fel, încât graniţele lor să poată fi identificate cu precizie în natură. Obligaţia şi competenţa cadastrului la stabilirea graniţelor proprietăţii este precizată în art. 15 Lc. referitor la delimitarea hotarelor comunale, precum şi în art. 19 cu privire la hotarele dintre proprietăţile individuale. Prevederi deosebit de importante privind grăniţuirea se găsesc în legislaţia civilă în vigoare (C. civ. Titlul IV, dar mai ales Secţiunea I „Despre zidul şi şanţul comun” şi Capitolul III - „Despre servituţile stabilite prin fapta omului"), care trebuiesc cunoscute şi respectate în procesul grăniţuirii. Legea prevede că grăniţuirea se execută de inginer asistat de doi delegaţi ai primăriei şi în prezenţa celor interesaţi, procedând la identificarea, delimitarea şi la constatarea acordului posesorilor învecinaţi asupra hotarelor identificate, iar dacă nu sunt litigii se procedează la materializarea lor prin borne şi măsurare. Dacă între posesorii învecinaţi apar litigii, acestea se precizează şi înregistrează, iar posesorii sunt îndrumaţi să-şi rezolve litigiul în faţa instanţelor de judecată. Rezultă că nu cadastrul este competent să stabilească graniţele proprietăţii, ci atribuţiunile lui sunt de a le identifica şi înregistra şi, în măsura în care sunt confirmate prin acordul părţilor, să devină obligatorii. Delimitarea şi întinderea unei proprietăţi se poate constata şi preciza la faţa locului prin elementele de măsurătoare ale cadastrului şi prin reprezentarea lor pe hărţi, astfel că aceste date sunt indispensabile operaţiunilor de grăniţuire. Cadastrul contribuie la pacea socială, deoarece, în caz de litigii de graniţă, acestea se pot soluţiona cu uşurinţă de către organele judecătoreşti fără mari costuri în sarcina justiţiabililor. Informaţiile cadastrului sunt obligatorii la stabilirea graniţelor numai dacă ele rezultă din măsurători ireproşabile, care se pot realiza în prezent cu aparatura electronică şi se completează cu o verificare temeinică, sau dacă schimbările ulterioare s-au făcut cu respectarea prevederilor legale. Aceste informaţii sunt veridice numai dacă punctele de graniţă se pot transpune în realitate fără să depăşească toleranţele admise la determinarea lor. în aceste condiţii, dacă limita unei proprietăţi corespunde cu cea stabilită în cadastru, se presupune că semnele de hotar sunt aşezate pe graniţa adevărată, iar cadastrul îşi dovedeşte competenţa tehnică în aceste operaţiuni atât de iportante pentru apărarea unui drept fundamental al omului. Pe această contribuţie se sprijină autoritatea şi respectul instituţiei în ţările cu veche tradiţie democratică. Competenţa conducerii cadastrului funciar. Măsurătorile pentru ţinerea la zi (conducerea) cadastrului funciar general au o mai mare importanţă decât cele noi, deoarece noile măsurători sunt numai un început, continuarea lor este viaţă (Kriegel 1973: 21). Conducerea 37 Competenţa executării lucrărilor de clasificare cadastrului funciar general este de competenţa OJCGC (art. 13 Lcpi., art. 52 Lcf). Aceste unităţi sunt competente numai pentru rectificarea greşelilor de înregistrare în documentaţia cadastrală şi cea cartografică a cărţii funciare, precum şi pentru introducerea în documentaţia cadastrală a schimbărilor comunicate de instanţa de cf. Fiind numai organe administrative, OJCGC nu poate dispune asupra operaţiunilor de modificare a situaţiei de drept a imobilelor funciare, care este numai de competenţa legii şi a celor abilitaţi cu aplicarea ei. In ceea ce priveşte schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor odată înregistrate în operatele cadastrale, competenţa aprobării revine, de la caz la caz, MAA. sau OCAOTA în funcţie de zona unde se găseşte terenul, de scopul schimbării, de durata pentru care se face etc. (art. 56, 57 al. 2, 3, 73 Lcf). Dar, indiferent cine aprobă modificările, operaţiunea tehnică de ţinere la zi a operatelor cadastrale o face numai OJCGC. Competenţa conducerii cărţii funciare, în urma reorganizării notariatelor de stat prin Legea nr. 36/1995, cartea funciară a revenit în subordinea instanţelorjudecătoreşti, adică la forma de organizare prevăzută în Lcf. nr. 115/1938. Acest act normativ prevede că, pe măsura nevoilor, se înfiinţează, pe lângă judecătorii, secţiuni de carte funciară, conduse de un judecător, un conducător de cf., un ajutor al acestuia şi personalul necesar (art. 187 Lcf). Conducerea cf. este de competenţa judecătorului, deci a unui cadru cu pregătire superioară juridică, care este ajutat de conducătorul de cf. şi de ajutorul acestuia în introducerea în foile cf. a deciziior sale, dar aceştia nu au putere de decizie, în art. 188 Lcf. se prevede că în comunele unde sunt mai multe judecătorii, cu atât mai mult în judeţe, M. J. desemnează judecătoria care funcţionează ca instanţă de cf. pentru întreaga comună sau judeţ. Această prevedere se justifică prin faptul că secţiunile de cf. sunt organizate pe circumscripţii judecătoreşti şi numai una din ele, de obicei cea din capitala de judeţ, este competentă să judece şi să soluţioneze anumite cauze în legătură cu conţinutul cf. La judecătoriile cu mai mulţi judecători preşedintele desemnează, la sfârşitul fiecărui an, judecătorul însărcinat cu conducerea cf. în anul ce urmează (art. 187-190 Lcf). Competenţa executării lucrărilor de clasificare. Cadrul legal al executării lucrărilor de clasificare şi evaluare se găseşte în prevederile Lc. - capitolul III „Normele şi lucrările de clasificare”-şi în RLc. Capitolul VII, care stabilesc normele, competenţa şi procedura de urmat în operaţiunile tehnice şi economice. Conform art. 25 Lc. şi art. 50 RLc. competenţa executării lucrărilor de clasificare şi evaluare este dată MAA., care o exercită prin Direcţiunea cadastrului. în cadrul acestei direcţiuni a funcţionat, până la începutul anilor 50, un „serviciu de identificare, clasificare şi evaluare”, care s-a desfiinţat prin introducerea sistemului de evidenţă funciară. I.a nivelul judeţelor Competenţa executării lucrărilor de măsurare 38 şi comunelor competente să execute lucrările sunt Oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice, ajutate de comisiile comunale şi în strânsă colaborare cu Oficiile judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie. Aceste unităţi conlucrează cu Direcţiile judeţene pentru agricultură, iar la nivel central cu institutele de cercetări ale Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, cu Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, precum şi cu institutele de învăţământ superior în specialităţile agronomice şi geografice. Dacă în prima fază a cadastrului funciar, care se concretizează pe hărţi şi în registre, calitatea lucrării depinde numai de conştiinciozitatea şi abilitatea tehnicianului executant, în faza de clasificare şi evaluare, care depinde de o mulţime de factori naturali şi condiţii economice specifice, consultarea unor specialişti din mai multe domenii se impune cu necesitate pentru executarea unor lucrări de bună calitate. Competenţa executării lucrărilor de măsurare. Executarea şi conducerea cadastrului funciar este o sarcină a statului, o sarcină publică. Rezultă că numai instituţiile de stat, de regulă, sunt competente să execute măsurătorile necesare realizării lui. Mai înainte de a prezenta situaţia din ţara noastră, este util, credem, să trecem în revistă felul cum a evoluat competenţa executării măsurătorilor cadastrale de la preotul roman „agrimensor" şi până la inginerii cadastrali actuali. Mult timp cadastrul s-a făcut numai pe baza declaraţiilor posesorilor de bunuri funciare şi timp de aproape două milenii nu s-au găsit menţiuni cu privire la măsurători, deşi, cu siguranţă, ele s-au făcut cu mijloace simple. Pentru prima dată în legea din 20 aprilie 1688, privind cadastrul în Lituania, se arăta precis că măsurătorile se vor executa de geometri calificaţi, care proveneau mai ales din rândul ofiţerilor de artilerie (Dunsdorfs 1950: 25). Mai târziu, în anul 1719, în instrucţiunile întocmite de Marinoni pentru executarea cadastrului în principatul Milano, se arată că lucrările de măsurare se vor executa de geometri după aceleaşi metode. Ce pregătire aveau aceşti „geometri*’ până la începutul sec. XVIII, pentru că în toate ţările ei sunt menţionaţi ca executanţi ai lucrărilor de măsurare, se poate numai deduce prin comparaţie cu cea a ofiţerilor de artilerie consecvent participanţi la ele. Este bine cunoscut că în pregătirea ofiţerilor de artilerie topografia este un studiu de bază şi că, datorită cunoştinţelor în acest domeniu, ei au fost abilitaţi să execute măsurători şi pentru cadastru. Pe măsură ce instrumentele de măsurat s-au perfecţionat, s-au perfecţionat şi metodele de măsurare, iar celor care le executau li s-a cerut o pregătire temeinică specifică. în Austria s-a introdus, în anul 1897, examenul pentru geometri după un studiu de 4 semestre la o şcoală superioară de specialitate, iar în anul 1917 s-a înfiinţat titlul de „inginer cadastral”. în ţara noastră primele măsurători topografice sunt amintite la mijlocul sec. XVIII, iar în anul 1831 Regulamentul organic a prevăzut ca din comisia de grăniţuire 39 Competenţa grăniţuirii să facă pane şi un inginer hotamic. în Transilvania, Banat şi Bucovina lucrările de măsurare pentru cadastru s-au executat de acelaşi personal arătat la cadastrul austriac. în art. 2 Lc. se prevede că: „Lucrările tehnice de cadastru se vor executa de MAAîn regie, în întreprindere sau cum se va găsi mai avantajos pentru stat, pe bază de caiet de sarcini alcătuit de Direcţia cadastrului şi aprobat de ministru cel mai târziu până la finele lunii ianuarie a fiecărui an”. Legiuitorul român, la data când s-a promulgat legea cadastrului, a găsit o formulă fericită pentru executarea lucrărilor: rezultate maxime cu cheltuieli minime, adică aşa cum este mai avantajos pentru stat. în consecinţă, aşa cum se prevede în art. 3-5 RLc., lucrările s-au executat: în regie cu personalul de specialitate al Direcţiunii cadastrului; în întreprindere cu ingineri cadastrali liber profesionişti autorizaţi; cu personalul de specialitate al Institutului Geografic Militar în cazul când personalul civil nu era îndestulător. Personalul tehnic s-a recrutat din: ingineri hotărnici, absolvenţii şcolilor de topometrie, ingineri silvici, agronomi şi constructori, foşti ofiţeri de artilerie şi geniu etc., care au primit autorizaţie să execute lucrări în urma unui examen de specialitate. Până în anul 1954 lucrările s-au executat pe bază de caiet de sarcini, dar s-a considerat că nu este Jormă socialistă” de muncă şi s-a trecut la sistemul în regie cu personalul format în facultăţile, şcolile postliceale şi liceele de specialitate înfiinţate după anul 1950, încadrat în unităţi nou înfiinţate. Până în anul 1996 competente sâ execute lucrări de măsurare au fost: a) unităţile MAA. : IGFCOT la nivel central şi OCOT la nivel judeţean; b) alte unităţi de stat ce execută măsurători în interes propriu; c) inginerii autorizaţi să execute expertize tehnice topografice conf. D. nr. 79/1971. Coordonarea şi avizarea lucrărilor de măsurare de la punctul „b” este de competenţa unităţilor arătate la punctul „a”, conf. D. nr. 305/1971, iar experţii autorizaţi nu pot executa lucrări pentru introducerea cadastrului, ci numai cele ordonate de instanţele judecătoreşti în cauzele supuse lor spre judecată. în art. 5 c. L. 7 /1996 se prevede că ONCGC autorizează persoanele fizice şi juridice care pot executa lucrări de cadastru, iar în art. 6 al. 2 se prevede că recepţia lucrărilor tehnice de cadastru se face de OJCGC. Se deduce, din aceste prevederi, că se intenţionează ca să se revină la sistemul preconizat de L. 23/1933. Competenţa grăniţuirii. Operaţiunea de grăniţuire constă în evidenţierea la faţa locului a graniţelor proprietăţii şi asigurarea lor prin semne de graniţă. Competenţa delimitării şi materializării graniţelor sau a îndepărtării semnelor de graniţă, este, de regulă, a serviciilor şi persoanelor îndreptăţite să facă măsurători cadastrale. Dar la grăniţuire, care nu presupune întotdeauna şi măsurare, mai pot participa şi alte organe ale statului sau persoane fiţice autorizate. Astfel, până în 1996 lucrările de delimitare şi grăniţuire s-au putut executa de: Competenţa şi data introducerii modificărilor în documentaţia cadastrală 40 a) Unităţile centrale (IGFCOT) şi judeţene (OCOT) ale MAA, competente să execute atât delimitarea teritoriilor cadastrale cât şi grăniţnirea proprietăţii persoanelor fizice şi juridice; b) Experţii tehnici, autorizaţi conf. D. nr. 79/16. 03. 1971 privind expertiza contabilă şi tehnică, sunt competenţi să execute lucrări de grăniţuire numai în cauzele ordonate de instanţele judecătoreşti pentru soluţionarea unor procese de graniţă. Aceste grăniţuiri, spre deosebire de cele care se fac în cursul executării cadastrului general, simt mijloace de probă dispuse la cerere sau din oficiu de instanţele judecătoreşti, atunci când pentru soluţionarea unor conflicte sunt necesare cunoştinţele unui specialist; O Instanţele judecătoreşti, sesizate cu acţiuni de grăniţuire, sunt competente să le rezolve administrând, în acest scop, probe cu martori şi descinderi la faţa locului. Şi în aceste cazuri materializarea hotărârii judecătoreşti se fac c tot de către un tehnician autorizat; d) Serviciile de măsurători subordonate altor ministere, altor organe centrale, ale consiliilor judeţene, orăşeneşti sau municipale, dacă aceste măsurători corespund normelor de conţinut pentru cadastrul funciar general şi sunt controlate, avizate şi recepţionate de unităţile MAA (art. 1 lit. b-c D. 305/ 1971). In privinţa documentaţiei ce se redactează cu ocazia delimitării teritoriului şi grăniţuirii proprietăţii, numai organele de la punctele „a” şi „d” întocmesc hărţi cadastrale încadrate in ranevasul geodezic al ţării, care se folosesc atât de cadastru, cât şi de cartea funciară ; pe când experţii tehnici redactează numai schiţe privind imobilele din proces însoţite de rapoarte de expertiză. Iar instanţele judecătoreşti, atunci când fac descinderi la faţa locului, pot întocmi schiţe simple pe baza cărora se descrie graniţa în hotărârea finală, dar acestea nu se pot folosi pentru completarea hărţii cadastrale. Competenţa şi data introducerii modificărilor in documentaţia cadastrală. Introducerea schimbărilor şi modificărilor în documentaţia cadastrală este de competenţa oficiilor judeţene de cadastru, dar numai în strânsă colaborare cu cartea funciară, deoarece acestea se fac numai prin acte autentice (art. 4546 Lcf), care trebuiesc înscrise în cf. a) Instanţa de cf. este competentă să facă modificările privind informaţiile ce conţine, astfel: dezmembrarea sau contopirea unor parcele; schimbarea numelui titularului dreptului înscris; actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului; strămutarea proprietăţii; servituţile, faptele, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la drepturile înscrise; grevările dreptului sau restrângerea lui etc. Aceste modificări se comunică permanent oficiului de cadastru printr-o listă de schimbări, căreia trebuie să se ataşeze o schiţă la scara hărţii cadastrale întocmită de o unitate sau persoană autorizată. b)Oficiul de cadastru comunică: - secţiunii de cf. rectificările greşelilor 41 Competenţa şi organizarea lucrărilor de introducere a cărţii fundare de calcul, cartografiere sau înregistrare în operatele cadastrale; - organelor financiare schimbările privind categoria de folosinţă, venitul net şi suprafaţa consemnate în sumarul foilor de posesie; - direcţiilor de statistică se comunică suprafaţa totală pe categorii de folosinţă şi grupe de posesori; - la cerere pune la dispoziţia altor beneficiari, contra cost, anumite informaţii ce aceştia solicită. După cum rezultă din cele de mai sus, toate schimbările şi modificările privind drepturile se comunică de către instanţa de cf.; toate rectificările şi informaţiile care nu aduc atingere drepturilor se comunică de către oficiile de cadastru. O dată înregistrate în cadastru, informaţiile ce conţine nu se mai pot modifica decât prin forme legale şi nu ca urmare a unor constatări de rutină. Cu excepţia conţinutului foilor cf., toate schimbările privind hărţile se operează de către oficiul de cadastru de regulă odata pe lună. în cazul când sunt multe schimbări, acestea se operează după un program stabilit în acord de cele două instituţii: cadastrul şi cartea funciară. Introducerea în operatele cadastrului a schimbărilor ce nu au implicaţii juridice se poate face de către oficiile de cadastru imediat ce se constată şi se comunică, totodată, instanţei de cf. Comunicarea modificărilor organelor financiare, agricole sau de statistică se face o dată pe an la termenul când acestea şi fac dările de seamă. Competenţa şi organizarea lucrărilor de introducere a cărţii funciare. Superioritatea sistemului de publicitate al cărţilor funciare este recunoscut unanim de toate ţările. Franţa, creatoarea codului civil modern şi a sistemului de publicitate personală a registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni, a renunţat la introducerea sistemului cărţii funciare numai datorită marilor cheltuieli şi timpului ce comportă executarea lor. deşi este conştientă de superioritatea lui. „Sistemul de carte funciară a fost introdus cu câţiva ani în urmă şi în Statele Unite ale Americii, desigur pentru.că s-au convins de eficienţa lui" (Demeny 1993: 8). Pentru organizarea cărţilor funciare pe tot cuprinsul ţării noastre dificultăţile sunt aceleaşi: operaţiunea comportă timp şi cheltuieli considerabile, deoarece: a) pe o parte a teritoriului trebuiesc făcute lucrări noi; b) iar pe acea parte a teritoriului, unde cărţile funciare funcţionează, trebuiesc refăcute pe baza unor măsurători noi. Dacă- se ia în considerare cât timp a fost necesar pentru introducerea sistemului cf. în alte ţări, putem afirma că ar fi necesari cca. 20-25 ani. Această durată pentm un stat şi pentru realizarea unei lucrări atât de necesare nu se poate considera prea mare, iar cheltuielile se eşalonează în timp şi se recuperează, de îndată ce sistemul funcţionează, din taxele ce se percep în comerţul ordonat cu imobile. Competenţa organizării lucrărilor de introducere a cf. este dată Ministerului Justiţiei, în cadnil căruia a funcţionat un „Consiliu al cărţilor funciare", prevăzut în art. 6 Lc. şi în art. 190 Ixf. al cărui preşedinte este ministrul justiţiei. Organizarea pe verticală a Competenţa ţinerii cărţii funciare 42 comisiilor abilitate să organizeze şi să conducă executarea lucrărilor este: a) Consiliul cărţilor funciare compus din: - preşedinte: Ministrul justiţiei; - membri: - un consilier al Curţii Supreme de Justiţie, ales în secţiunile unite ale acestei curţi; - un membru al Consiliului Legislativ, ales în secţiunile unite ale acestui consiliu; - un delegat al MAA. care trebuie să fie directorul direcţiei cadastrului; - trei delegaţi ai MJ. Atribuţiunile Consiliului cărţilor funciare rezultă din prevederile art. 6 Lc.: elaborează normele, directivele, instrucţiunile şi regulamentele necesare desăvârşirii lucrărilor de redactare, rectificare şi punere în funcţiune a cărţilor funciare. b) Comisia de control de pe lângă fiecare tribunal judeţean compusă din: - preşedinte: un judecător delegat al preşedintelui tribunalului judeţean; - membri: - doi delegaţi ai MJ. dintre care unul este conducător de cf. ; - un conducător de cf. participant în comisia comunală; - directorul Oficiului judeţean de cadastru. Atribuţiunile comisiei de control reies din prevederile art. 174 Lcf. : - examinează dacă s-a procedat legal la întocmirea cărţilor funciare; dispune rectificarea cf. după ascultarea părţilor interesate; - înştiinţează MJ. despre terminarea lucrărilor privitoare la o comună. c) Comisia comunală compusă din: - preşedinte: - un judecător delegat al MJ.; ‘ - membri: - un inginer cadastral; - doi delegaţi ai primăriei; - secretar: un conducător de cf. sau alt cadru cu pregătire juridică delegat de MJ. Comisia comunală execută efectiv lucrările necesare introducerii cărţilor funciare. Competenţa ţinerii cărţii funciare. Articolul 110 Lcf. prevede că cererea de înscriere se îndreaptă la instanţa unde se află cartea funciară în care urmează să se facă înscrierea, adică instanţei de cf. de pe lângă judecătoria locală. In art. 187 Lcf. se arată că întocmirea şi ţinerea cărţii funciare se face de secţiunea de cf., condusă de către un judecător, un conducător de cf, un ajutor al acestuia şi personalul necesar. Analizarea cererilor depuse şi dispoziţia asupra conţinutului lor este de competenţa judecătorului, pe când operaţiunile de înscriere în foi cade în sarcina conducătorului de cf. şi ajutorului său, care contrasemnează toate actele ce se prezintă la cf., asistă pe cei ce solicită informaţii in legătură cu conţinutul cf., certifică copiile după actele originale, eliberează la cerere extrase după cf. şi copii de pe actele din arhiva celor îndreptăţiţi. Comunicarea încheierilor de carte funciară. încheierile de admitere sau respingere a cererilor de înscriere in cf. se comunică, din oficiu, celor care au cenit înscrierea precum şi persoanelor 43 Comunicarea schimbărilor şi rectificărilor care, potrivit arătărilor din cf., sunt interesate. Persoanele interesate pot fi: comoştenitorii în cazul când numai unul din ei a cerut înscrierea; creditorii ipotecari în cazul când debitorul a cenit înscrierea; debitorul ipotecat în cazul când creditorul a cerut înscrierea; proprietarul fondului servant dacă s-a cerut înscrierea unui transfer de proprietate etc. (art. 126 Lcf). Comunicarea procesului-verbal de delimitare. După terminarea operaţiunii de delimitare, de redactare şi multiplicare a schiţelor şi formularelor de descriere a punctelor de hotar, se întocmeşte un proces-verbal pentru fiecare hotar delimitat, care trebuie să conţină: - data când s-a executat delimitarea; - temeiul legal în baza căruia s-a executat; - denumirea teritoriilor cadastrale delimitate; - specificarea punctelor din care începe linia de hotar; - enumerarea succesivă a punctelor prin care trece linia de hotar; - punctul în care se termină linia de hotar; - specificarea numărului de exemplare cu destinaţia lor; - semnăturile inginerului cadastral, a primarilor şi delegaţilor comunali ce au participat la delimitare. Acest proces-verbal este actul administrativ ce încheie operaţiunea de delimitare, prin care se comunică părţilor rezultatul final al delimitării consemnat pe schiţele şi înscrisurile ce-1 însoţesc. Se redactează, de regulă, în cel puţin trei exemplare: câte un exemplar pentru arhivele primăriilor comunelor participante şi un exemplar pentru dosarul lucrării. în cazul când teritoriul cadastral este limită de judeţ, se redactează şi se trimite un exemplar şi pentru arhiva judeţului. Comunicarea schimbărilor şi rectificărilor. Introducerea schimbărilor şi rectificărilor în documentaţia cadastrală este un act administrativ ce poate fi atacat pe’ căile de drept administrativ. Rezultă că proprietarii trebuie să fie informaţi de orice schimbare sau rectificare ce se face în legătură cu obiectul dreptului lor. Dar şi statul este interesat ca cetăţenii să fie informaţi, pentru că numai aşa se asigură ordinea şi liniştea în societate, iar bunurile imobile se pot exploata în cele mai bune condiţiuni. Schimbările se fac numai prin acte autentice, care trebuiesc înscrise în cf. şi, în acest caz, oficiul de cadastru se anunţă printr-o listă de schimbări de către instanţa de cf., care le comunică şi celor interesaţi. Aşadar, oficiul de cadastru nu mai anunţă şi el schimbările. Nici schimbările de mică importanţă în însuşirile solului nu se comunică; dar recalcularea venitului net sau a clasei interesează îndeosebi pe proprietari şi se comunică acestora de către oficiul de cadastru. Recalcularea venitului net şi a clasei nu se comunică instanţei de cf. deoarece aceste informaţii nu se înscriu în cf. în cazul când schimbările privesc un cerc mai mare de interesaţi, cum ar fi refacerea delimitării, încunoştinţarea se poate face colectiv prin mijloacele obişnuite de publicare în localitate. Comunicarea termenului de afişare a cărţilor funciare provizorii 44 Rectificările unor greşeli în documentaţia cadastrală, care nu aduc atingere drepturilor celor înscrişi, se fac de către oficiul de cadastru şi se comunică celor interesaţi şi cărţii funciare. Comunicarea termenului de afişare a cărţilor funciare provizorii. Cărţile funciare provizorii se redactează în dublu exemplar, din care unul împreună cu: registrul cadastral, repertoriile alfabetic şi parcelar, harta cadastială, schiţele de teren, dosarul cu delimitarea, dosarul cu actele încheiate de inginer în cursul operaţiunilor tehnice, dosarul cu actele prezentate de părţi în faţa comisiei de cf., dosarul cu procesele-verbale încheiate pentru constatarea şi calificarea drepturilor reale şi dosarul cu încheierile judecătorului delegat să redacteze cf., se depun la instanţa de cf. ; iar al II-lea exemplar rămâne la primăria comunală pentru ca cei interesaţi să poată lua în cunoştinţă operaţiunile şi inscriţiunile. Primind actele, instanţa de cf. a judecătoriei invită, printr-o ordonanţă ce se publică în M. Of.. în presa locală sau capitala de judeţ, sau Capitala ţării, difuzată prin radio şi TV., precum şi afişată la instanţă, pe cei interesaţi să-şi facă obiecţiunile motivate cu privire la înscrierile făcute în cf. provizorii, în ordonanţă se arată locul unde sunt depuse cf. spre consultare, data la care începe operaţiunea şi durata ei. Durata de afişare în comună este de 3 luni, cu posibilitatea de a acorda, în cazuri deosebite, o prelungire de o lună (art. 172 Lcf). Comunicarea termenului de afişare a lucrărilor cadastrale. Operatele lucrărilor cadastrale de măsurare se afişează spre consultare de către cei interesaţi, în scopul rectificării unor eventuale greşeli şi erori, atât după recepţionarea fazei de teren, cât şi după recepţia finală. Obligaţia de a face cunoscute lucrările cadastrale după terminarea fazei pe teren este prevăzută în art. 21 Lc., 44 RLc. şi art. 159 Lcf. Termenul de afişare se comunică, prin mijloacele obişnuite de publicare în localitate, cu cel puţin 15 zile înainte de începerea operaţiunii de consultare (art. 159 al. 2 Lcf). Afişarea spre Consultare a operatelor finale a lucrărilor de măsurare nu este prevăzută în lege, deşi operaţiunea este şi mai necesară decât în faza anterioară. Prin asemănare se poate afirma că termenul de anunţare este tot de 15 zile înainte de începerea operaţiunii de consultare. Comunicarea termenului de afişare a lucrărilor de estimare. După terminarea lucrărilor de estimare cadastrală se depun la primăria comunală: registrul cadastral funciar, foile de posesie, sumarul foilor de posesie şi un exemplar al registrului terenului de model (art. 72 RLc), care este obligată să le afişe ze spre a fi luate la cunoştinţă de cei interesaţi. Anunţarea termenului se face printr-o încunoşdinţare colectivă ce se aduce la cunoştinţa publică cu 15 zile înainte de începerea operaţiunii de consultare. 45 Comunicarea termenului grăniţuirii Comunicarea termenului de începere a lucrărilor de introducere a cărţii funciare. Termenul de începere a lucrărilor de întocmire a cf. se fixează de MJ. şi se anunţă prin jurnalul acestuia (art. 151 Lcf). Deşi legea nu prevede precis acest termen, dar, ţinând seama de obligaţia primăriei ca în acest interval să întocmească un tablou al celor ce posedă ca proprietari, deci obligaţie identică cu cea care precede operaţiunile de măsurare, trebuie să admitem că anunţarea se face cu cel puţin 30 zile înaintea prezentării judecătorului delegat în comună. Comunicarea termenului de începere a lucrărilor de măsurare. Operaţiunile de măsurare, necesare realizării cadastrului funciar, se fac după planul MAA, în funcţie de interesele statului şi solicitărilor cetăţenilor, ţinându-se seama de mijloacele financiare prevăzute în acest scop (art. 19 al. 1 RLc). Cadastrul funciar serveşte, în primul rând, statului pentru cunoaşterea avuţiei imobiliare în vederea unei impozitări drepte şi echitabile, precum şi pentru apărarea dreptului de proprietate al cetăţenilor, condiţie a liniştii sociale şi a bunei stări materiale. Pentru buna desfăşurare a lucrărilor şi pentru respectarea dreptului proprietarilor de bunuri imobile de a fi informaţi atunci când se execută lucrări în legătură cu bunul ce deţin, începerea lucrărilor de măsurare trebuieşte anunţată în timp util. Termenul de anunţare a începerii lucrărilor de identificare şi măsurare a proprietăţilor este stabilit in art. 17 Lc., care are următorul enunţ: „Inginerul delegat va comunica primăriei cu cel puţin 30 zile înainte începerea operaţiunilor tehnice". Această comunicare se face după terminarea operaţiunilor de delimitare a hotarelor comunale, care preced lucrările tehnice de măsurare. Scopul anunţării primăriei este pentru ca aceasta să aibă timpul necesar să facă încunoştinţările prevăzute de lege (art. 34 RLc). Comunicarea termenului grăniţuirii. Pentru ca lucrările de delimitare şi grăniţuire să se poată executa în bune condiţiuni şi pentru ca ele să dobândească putere legală, invitaţia celor interesaţi se face înainte de începerea lor, în aşa fel, încât aceştia să-şi poată procura actele necesare şi să-şi poată organiza participarea. Pentru lucrările de delimitare a teritoriului cadastral termenul se anunţă cu 15 zile libere înainte de începerea operaţiunilor pe teren (art. 29 al. 1 RLc). Termenul pentru lucrările de măsurare parcelară, concomitent cu care se execută şi grăniţuirea proprietăţilor, este prevăzut în art. 17 al. 1 Lc. şi art. 34 al 1-2 RLc. care are următorul enunţ: „După îndeplinirea formalităţilor de delimitare a hotarelor comunale, inginerul cadastral va începe lucrările de măsurătoare cadastrală. Acesta va aduce la cunoştinţa primăriei comunale, cu cel puţin 30 zile înainte, data începerii operaţiunilor de măsurare, pentru ca organele administrative să facă încunoştinţările necesare". Tot astfel este prevăzut termenul de 30 zile libere şi în art. 155 al. 1 Lcf. Comunitate de bunuri 46 După cum rezultă din prevederile actelor normative citate, termenul de 15 zile, respectiv 30 zile, se referă la comunicarea inginerului cadastral către primăria al cărei teritoriu se cadastrează, ori acest termen interesează pe toţi, aceia ale căror drepturi, într-un fel sau altul, ar putea fi atinse prin operaţiunile de delimitare, măsurare şi grăniţuire, de a căror anunţare sunt răspunzătoare organele administrative. Pentru ca acestea să poată comunica termenul celor interesaţi legea prevede aceste termene în sens larg prin formularea „cel puţin înainte", fixând limita minimă a termenului. Comunitate de bunuri, formă de proprietate în comun asupra unui bun sau universalitate de bunuri din partea a cel puţin două persoane. Se prezintă sub două forme: comunitatea pe cote părţi, sau coproprietatea şi comunitatea în devălmăşie (Dc). Condiţiile economice externe. în lucrările de evaluare a venitului net se ţine seama şi de condiţiile economice externe, care sunt: a) distanţa faţă de piaţă, gară-port, care influenţează diferenţiat nivelul cheltuielilor de producţie. Este adevărat că, pe măsură ce agricultura se motorizează, importanţa acestor distanţe scade, dar în nici un caz nu dispare. Preţul produselor ce se vând şi a mijloacelor de producţie ce se cumpără, chiar în condiţiile unor preţuri egale pe piaţă, sunt grevate de cheltuielile de transport. în ţările cu experienţă în evaluarea cadastrală, se consideră normală distanţa de 4 Km. până la gară pe o şosea modernizată în pantă uşoară. Pentru distanţă mai mică sau mai mare, pe o altă şosea sau drum, se fac scăderi sau adăugiri la venitul neL Procentul de scădere sau adaos depinde de mărimea gospodăriei şi de sistemul de cultură. Dacă o gospodărie practică o producţie orientată spre piaţă (legume, lapte etc), cheltuielile de transport sunt mai mari şi, de asemenea, scăderile sunt mai mari. Aceste scăderi variază între 0, 6 -1, 2 % cu media de 1,0 %. Daca piaţa, gara sau portul nu sunt accesibile pe şosea modernizată, ci parţial pe drum de exploatare, se echivalează 1 Km. şosea asfaltată cu 2 Km. drum de exploatare. Se ţine seama şi de înclinaţia drumului, care impune o încărcătură mai mică. Astfel, dacă posibilitatea de încărcare este de 75 % faţă de cea normală, se scade 2 % ; pentru capacitatea de 30 % din normal se scade până la 6 % din venitul net. Pe lângă distanţa de piaţă-port, se iau în considerare şi distanţele faţă de fabrica de produse lactate sau de zahăr, precum şi necesitatea transbordărilor, obligaţia de a folosi vapoare, feriboturi sau şosele deosebit de circulate etc. b) preţul de desfacere al produselor şi de cumpărare a mijloacelor de producţie, organizarea şi conducerea gospodăriei nu se iau în considerare pentru corectarea venitului net, deoarece se consideră că acestea sunt egale într-o comună, grup de comune sau judeţ. Nici diferenţieri în funcţie de salarii nu se fac, pentru că forţa de muncă se supune legii cererii şi ofertei, deci pe zone restrânse ele sunt egale. 47 Condiţiile economice interne Condiţiile economice interne. Relaţiile (legăturile) economice inteme se exprimă în numărul, mărimea, forma şi poziţia parcelelor, în depărtarea acestora de sediul gospodăriei, în înclinaţia drumurilor şi în anumite condiţii speciale (dificultăţi datorate unor şosele aglomerate, treceri de nivel etc). a) Numărul, mărimea şi forma parcelelor influenţează rezultatele economice ce se obţin pe terenuri cu capacitate egală de producţie şi duce la deosebiri importante între gospodării. Un număr mare de parcele răspândite între proprietăţi străine se exploatează cu cheltuieli mai mari, datorate mersului în gol al maşinilor şi atelajelor, decât a celor grupate în suprafeţe mari. Forma şi poziţia parcelelor influenţează nivelul venitului net prin pierderile de suprafaţă şi prin cheltuielile suplimentare de producţie. Condiţiile economice interne le expunem după literatura germană, deoarece în această ţară de efectul lor se ţine seama la estimarea venitului net cadastral de peste 60 ani şi sunt verificate. Coeficientul venitului brut (Kb), care exprimă raportul între venitul brut şi venitul net, este rezultatul, în aceleaşi condiţii, a capacităţii de producţie a terenurilor. El este mai mare pe terenurile de slabă calitate decât pe cele bune şi mai mare pe arabil decât pe pajişti. In tabelul nr. 5 se prezintă proporţia venitului net din venitul bmt în corelaţie cu notele de bonitare ale terenului (Rothkegel 1952 :129). Tabel 5 Raportul venit brut /venit net (Kb) Notă de Venit net % din venitul brut Raportul venit brut/venit net bonitare (Kb) Puncte Arabil şi legume Pajişti Arabil si legume Pajişti Soluri Soluri Soluri Soluri medii şi grele medii şi grele uşoare uşoare 100 30 3,3 90 29 37 3,4 2,7 80 28 26 35 3,6 3,8 2,9 70 27 25 33 3,7 4,0 3,0 60 25,5 23 31 3,9 4,3 3,2 50 24 22 29 4,2 4,5 3,4 40 23 21 28 4,4 4,8 3,6 30 21 18 26 4,8 5,6 3,8 20 18 15 22 5,6 6,7 4,5 10 14 18 7,1 5,7 După cum rezultă din tabel, venitul net, proporţional cu calitatea lui. Pierderile în aceleaşi condiţii naturale, este de suprafaţă şi venit net în raport cu rezultatul calităţii pământului, iar forma şi mărimea parcelelor se prezintă coeficientul venitului bmt este invers în tabelul nr. 6. Condiţiile economice interne 48 Tabel 6 Pierderile de suprafaţa şi venit net in raport cu forma şi mărimea parcelelor Mărimea Pierderea în Pierderi de Pierderea procentuală parcelei procente faţă de suprafaţă în de venit net la notă de ha un raport al raport cu 1 ha laturilor de cu laturi 1:10 1:1 1:10 1:10 80(3,6) 40 şi un Kb 20(5,6) de (4,4) 100 0.60 1,0 0,0 - - - 75 0,70 1,2 0,2 0,7 0,9 1,1 60 0,78 1,3 0,3 1,1 1,3 1,7 50 0,85 1,4 0,4 1,4 1,8 2,2 40 0,95 1,6 0,6 2,2 2,6 3,4 30 1,10 1,9 0,9 3,2 4,0 5,0 20 1,34 2,3 1,3 4,7 5,7 7,3 15 1,9 3,3 2,3 8,3 10,1 12,9 5 2,66 4,5 3,5 12,6 15,4 19,6 2 4,25 7,2 6,2 22,3 27,3 34,7 1 6,00 10,0 9,0 32,4 39,6 Pierderile de suprafaţă, cresc în raport invers cu mărimea parcelei şi pierderile de venit net sunt mai mari pe parcelele mici datorită cheltuielilor de producţie mai mari pe unitatea de suprafaţă, b) Distanţa faţă de curte (centrul gospodăresc) şi starea drumurilor influenţează nivelul venitului net prin cheltuielile diferite de producţie. Pentru impozit se presupune o distanţă ideală, care, aşa cuin rezultă din tabelul nr. 7 (Nieschulz 1953:28). este mai mare în gospodăriile mari decât în cele mici. Tabel 7 Distanfa faţă de curte (centrul gospodăresc) Mărimea gospodăriei în ha Distanţa iniţială în m Până la 10 400 10-25 500 26-50 600 51-100 700 101-200 800 201-400 900 Peste 400 1000 Cu cât distanţa este mai mare forţele de muncă, maşinile şi utilajele parcurg distanţe mai mari fără să se obţină un spor de producţie. Apoi este o mare deosebire dacă deplasarea se face pe o şosea modernizată, pe un dmm de 49 Condiţiile economice interne exploatare bun sau râu, pe timp favorabil sau nefavorabil. în practica lucrărilor de evaluare drumurile se raportează, convenţional, la un drum de exploatare de medie calitate (Rothkegel 1952:148). Echivalarea drumurilor se prezintă astfel: - 1 Km şosea modernizată = 0, 7 Km. - 1 Km drum de exploatare mediu = = 1,0 Km. - 1 Km drum de exploatare rău = = 1,5 Km. Condiţiile speciale faţă de cele de mai sus, de asemenea, se pot determina cu destulă uşurinţă în practică prin interpolare. Distanţa are importanţă diferită în funcţie de categoriile de folosinţă şi culturi, faţă de care s-au stabilit, experimental, următorii coeficienţi: -Arabil = 1,0 - Fâneţc = 0, 7 - Păşuni = 0, 6 - Păşuni pentru lapte =1,0 - Păşuni pentru tineret = 0, 4 Cu aceşti coeficienţi se corectează distanţa pe drumul de exploatare de calitate medie. Scăderea venitului net în funcţie de distanţă este diferit în raport cu calitatea terenului, astfel că raportul venit brut/ venit net creşte de la solurile bune la cele slabe. Distanţa medie se stabileşte prin însumarea depărtării tuturor parcelelor şi împărţirea rezultatului la numărul lor. Faţă de distanţa ideală, prezentată în tabelul nr. 7, se scade venitul net cu: - terenuri bune = 1, 0 - 1, 5 % - terenuri mijlocii = 1, 6 - 2, 3 % - terenuri slabe = 2, 4 - 3, 0 % Peniru nevoile practice ale evaluării s-au stabilit următoarele valori (RotWwrgeT 1920:48): Tabel 8 Scăderea venitului net in funcţie de distanţă Notă de Adăugiri sau scăderi pentru lOOm Observaţii bonitare % din venitul net Puncte ale notei 100 1,0 1,0 Soluri bune 90 1,1 0,99 80 1,2 0,96 70 1,33 0,93 Soluri mijlocii 60 1,47 0,88 50 1,64 0,82 40 1,85 0,74 Soluri slabe 30 2,10 0,63 20 2,50 0,50 10 3,00 0,30 La distanţe mai mari de 1 Km. se scade iar la distanţe de peste 2-3 Km. se mai numai 2/3 din valorile din tabelul nr. 8, face o sădere după apreciere. Conducător de carte funciară 50 Pentru înclinaţia drumului, în funcţie de lungimea tronsonului (5 - 15 Km), se scade venitul net cu 2-6%. Scăderile se mai fac şi în funcţie de ieşirile la stradă, forma curţii, dispunerea construcţiilor etc., pe baza unor aprecieri la fiecare caz în parte. Conducător de carte funciară, funcţionar însărcinat cu păstrarea, conducerea evidenţei şi operarea înscrierilor în cartea funciară. Poate fi conducător de cf. orice persoană cu pregătire şcolară medie, care posedă cunoştinţe elementare de legislaţie civilă (Dpc). Conducerea cărţii funciare. Oricât de fix este un imobil în timp pot interveni schimbări în obiectul material sau în forma de înscriere. Astfel: a) un imobil este obiectul unei succesiuni şi trece în proprietatea mai multor moştenitori or, potrivit art. 728 C. civ., nimenea nu poate fi obligat să rămână în indiviziune şi un coerede poate cere oricând împărţirea succesiunii, care se face benevol sau pe cale judecătorească; b) un proprietar al unui teren arabil cumpără terenul vecinului său de aceeaşi categorie de folosinţă şi le uneşte într-un corp funciar (alipire); c) o parcelă înscrisă în cf. ca vie se transformă în fâneaţă; d) o proprietate din curte şi casă se vinde şi-şi schimbă proprietarul, etc. în toate aceste cazuri, pentru a-şi menţine forţa probantă şi pentru a fi o adevărată „carte de credit”, cf. trebuieşte ţinută la curent cu „viaţa juridică” a imobilelor prin deschiderea unor foi noi sau prin închiderea celor de prisos. Această operaţiune de ţinere la curent a cf. cu realitatea este denumită „conducerea cărţii funciare”, operaţiune în interesul titularilor de drepturi prezente sau viitoare, pe care cf. îi apără împotriva tuturor, dar şi în interesul statului ca garant al conţinutului cf. şi interesat în circulaţia în desăvârşită ordine a imobilelor funciare (art. 143-146, 187-190 Lcf). Conducerea cărţii funciare cu ajutorul sistemelor electronice de înregistrare şi stocare a informaţiilor. Progresele spectaculoase în domeniul tehnicii de calcul au deschis noi posibilităţi de conducere a cf. Pentru folosirea calculatoarelor electronice in activitatea de conducere a cf., datele brute trebuiesc prelucrate şi concretizate în formule standard, cât mai simple, dar care să cuprindă informaţiile esenţiale privind imobilele. Din acest punct de vedere cf. este un precursor al sistemelor informaţionale actuale, deoarece, de la început, ea s-a conceput pentru înscrierea numai a informaţiilor esenţiale din documentele în care sunt arătate în detaliu raporturi juridice imobiliare, redate în formule standard ce satisfac cerinţele publicităţii imobiliare. Oricine doreşte informaţii mai amănunţite le poate obţine consultând înscrisurile originale ce se păstrează în arhivă. Automatizarea conducerii cf. nu impietează asupra competenţei actuale a instanţelor de cf., după cum nici înlocuirea înscrierilor manuale prin folosirea maşinii de scris nu a avut urmări negative asupra conducerii cf. 51 Conducerea cadastrului funciar general Pentru a preîntâmpina orice neclaritate, se iau măsuri ca instanţele de cf. să execute conducerea coform cu regulamentele, să poată oricând recurge la documentele din arhivă, să rămână pe mai departe singurele competente pentru înscrierile în cf. şi să fie dotate cu mijloacele tehnice necesare. Automatizarea se referă numai la munca conducătorului de cf., a ajutorului său, ori a personalului necesar (dactilografe, operatoare). Judecătorul de cf., care este singurul competent să decidă, urmează aceeaşi procedură ca şi înainte de introducerea mijloacelor automate. Prelucrarea, înregistrarea, stocarea şi redarea conţinutului cf. trebuiesc normate şi codificate. De ex. : întinderea textului pentru înscriere trebuieşte standardizată, măsură ce nu este nouă dat fiind că, de la început, cf. s-a conceput şi a folosit formule şi texte standard pregătite pentru înscriere, astfel că înscrisul original doveditor al unui raport juridic, care are câteva pagini, se redă în câteva râduri. (v. modelele 1-12). Avantajul folosirii mijloacelor automate constă în scurtarea muncii de rutină: introducerea înscrierilor în foi, cercetarea conţinutului cf. şi eliberarea unor extrase direct prin dispozitivul de tipărit al calculatorului, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin conexarea la aceeaşi bancă de date cu cadastrul, informaţiile comune se pot ţine la zi în condiţii mai eficiente. Prin transpunerea pe calculator a informaţiilor cf. nu se renunţă la redactarea foilor, deoarece aceste informaţii sunt deosebit de importante şi, în cazul ştergerii lor din memoria calculatorului urmare a unei defecţiuni tehnice, reconstituirea lor se poate face numai urmând procedura de introducere a cf. cu mari cheltuieli de muncă şi mijloace băneşti. Conducerea cadastrului funciar general. Activitatea care serveşte ţinerii la curent a cadastrului se numeşte conducerea cadastrului. Ea constă în preluarea tuturor schimbărilor privind imobilele înscrise şi preluarea rectificărilor documentelor greşite. Documentaţia cadastrală se păstrează la Oficiul judeţean de cadastm, care are şi sarcina ţinerii la zi a operatelor cu modificările ce apar în timp după terminarea lucrărilor la un teritoriu, iar dacă aceste schimbări sunt atât de multe, încât unel'e piese devin de nefolosit, atunci se face o lucrare nouă - reînnoirea cadastrului. Conducerea cadastrului, în condiţiile proprietăţii private, nu se face din iniţiativa unităţilor de cadastru sub formă de controale trimestriale a folosirii fondului funciar, nici sub forma ciclică, adică „atunci când de la data întocmirii originalelor de editare au trecut mai mult de trei ani” (Iv.-1977:4), sau cu o periodicitate de cel mult 6 ani (art. 13 al. 3 L. 7 /1996). în sistemul economiei de piaţă proprietarul este interesat, mai muJt ca oricine, să-şi cultive pământul după principiul economic - maximum de venit cu minimum de cheltuieli - aşa că un control permanent, chiar la intervale de 3-6 ani, este nejustificat economic şi inadmisibil juridic. Acest procedeu ar produce cheltuieli inutile şi ar tulbura Conducerea cadastrului funciar cu ajutorul sistemelor electronice 52 în posesie mulţi proprietari de imobile. Din iniţiativa oficială se recalculează venitul net la intervale de cca. 5 ani şi se verifică bonitarea şi clasificarea la intervale de cca. 15-20 ani, iar controlul reperelor topografice (puncte de triangulaţie, de hotar între teritorii) se face la sesizarea celor ce le au în pază. Ţinerea la curent a cadastrului cu modificările ce se produc în privinţa titularului dreptului de proprietate şi a categoriei de folosinţă se face la iniţiativa proprietarului, sau, în cazul unor exproprieri pentru utilitate publică ori calamităţi naturale, de către oficialitate prin cartea funciară. Iniţiativa oficială mai este admisă în cazul când se descoperă unele greşeli de conţinut în operatele cadastrului. Dacă schimbările şi rectificările sunt atât de multe, încât operatele nu se mai pot fplosi în condiţiuni normale, atunci se procedează la refacerea parţială sau totală a cadastrului, în legislaţia şi literatura germană (Kurandt 1957: 41; Simmerding 1977: 47), se face deosebire între schimbări şi rectificări, astfel: A. Schimbările: a) schimbări care privesc proprietarul ca urmare a unor acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte. în această categorie intră şi schimbarea numelui sau când numai o parte din imobil îşi schimbă proprietarul în urma unei dezmembrări; b) schimbări în forma geometrică a imobilului datorate unor dezmembrări sau contopiri; a ruperii unor porţiuni de teren (avulsiune art. 498 C. civ) sau alipirii treptate de pământ (aluviune art. 495 C. civ) ca urmare a unor inundaţii; a procedurii de refacere a graniţei în urma unui proces sau în urma unei exproprieri; c) schimbări în informaţiile privind caracteristicile imobilelor referitoare Ia: categoria de folosinţă, clasa de calitate, executarea unei construcţii, demolarea unei construcţii etc. ; d) schimbări în denumiri privitoare la: judeţ, comună, Leritoriu cadastral, tarla sau în foaia de posesie; e) schimbări în situaţia reperelor topografice sau de graniţă. Schimbările de mai mare volum, ca urmare a unor măsurători noi după comasări sau aplicarea unor proiecte de organizare a teritoriului, nu fac obiectul conducerii, ci, de regulă, se reînnoiesc toate documentele cadastrale. B. Rectificările (corectări, îndreptări) se fac din iniţiativa unităţii de cadastru atunci când se constată anumite greşeli ce nu s-au depistat cu ocazia verificărilor. a) rectificarea unor greşeli de scris, de calcul sau inexactităţi asemănătoare; b) rectificarea suprafeţei parcelelor fără modificarea graniţelor; c) rectificarea greşelilor de desen în cazul când reprezentarea pe hartă nu corespunde cu documentele de bazâi d) rectificarea greşelilor de înregistrare in cazul când la măsurarea graniţelor s-au strecurat greşeli ce s-au preluat în toate documentele cadastrale. Conducerea cadastrului funciar cu ajutorul sistemelor electronice de înregistrare şi stocare a informaţiilor. Volumul mare de informaţii ce conţine cadastrul funciar general şi diversitatea domeniilor economice, sociale şi 53 Conducerea cadastrului funciar cu ajutorul sistemelor electronice culturale care le utilizează, a condus, o dată cu apariţia calculatoarelor electronice. la prelucrarea şi transpunerea lor pe aceste mijloace automate de înregistrare şi stocare. Conducerea cadastrului funciar prin mijloace automate are multiple avantaje, astfel: - uşurează şi reduce timpul pentru ţinerea la curent în concordanţă cu schimbările ce se produc în teren; - reduce cheltuielile prin creşterea productivităţii muncii; -informaţiile privind imobilele, o dată introduse în calculator, se obţin mai uşor şi mai repede; - se pot prelucra şi stoca un număr mult mai mare de informaţii decât prin folosirea metodelor manuale; -informaţiile privind imobilele şi proprietatea se pot combina şi selecţiona în diverse variante în funcţie de cerinţele solicitanţilor. Automatizarea cadastrului a început în Austria (1950), prin codificarea informaţiilor şi transpunerea lor pe cartele perforate, apoi s-a trecut la înregistrarea pe benzi magnetice. în RFC», automatizarea conducerii cadastrului şi a cărţii funciare au început în anul 1958, iar în prezent lucrările sunt realizate pe 60-100 % în landuri. în aceste ţări, unde există cadastm şi cf. pe întreg teritoriul, s-a pornit de la constatarea că aceste instituţii conţin unele date comune cum sunt: numărul tarlalei, numărul topografic al parcelei, denumirea lanului, categoria de folosinţă şi suprafaţa, adică toate informaţiile referitoare la identificarea şi individualizarea imobilului. S-a pus problema unificării cadastrului cu cartea funciară, dar, datorită sarcinilor ce le revin, care cer o calificare specială şi complexă a forţei de muncă, s-a constatat că unificarea nu este posibilă, ci, dimpotrivă, ar avea urmări negative. S-a ajuns la concluzia că domeniile de activitate ale acestor instituţii să rămână separate, dar să se constituie o bancă de date comună cu privire la anumite informaţii. Banca de date a imobilelor se defineşte „ca un sistem informaţional inter-disciplinar, care pune la dispoziţia administraţiei datele care se referă la imobile, ţinute permanent la curent, pentru necesităţi juridice, administrative, de planificare, de statistică şi economice” (Ziegler 1987: 3). Acest sistem se încadrează în sistemul informaţional republican. Pentru organizarea acestui volum enorm de date s-au înfiinţat unităţi autonome, care cuprind o circumscripţie de cf. sau cadastru. înregistrarea se face pe teritorii cadastrale, care sunt independente de schimbările administrative la care ar putea fi supuse comunele. Apoi informaţiile s-au prelucrat în formă lizibilă prin codificare, iar stocarea s-a făcut pe două fişe de bază: - fişa de bază a cadastrului, care cuprinde datele reale ale imobilului enumerate sus; - fişa de bază a cărţii funciare, care conţine informaţiile privitoare la drepturile reale imobiliare, la sarcinile ce grevează imobilul şi la titularul dreptului înscris. Legătura între cele două fişe se face prin datele de identificare şi indi- Conducerea foii (coalei) cârpi funciare 54 viriualizare: numărul fişei, denumirea teritoriului cadastral, numărul topografic, denumirea lanului şi numărul cărţii funciare. în landul Bavaria, care are un număr de cca. 17 inii. unităţi de înregistrare (parcele), lucrările au început în anul 1983 şi sunt realizate pe 60 % din teritoriu, iar, pentru a se putea ţine la curent cu diferitele modificări (dezmembrări, contopiri, schimbarea folosinţei etc), s-au conceput diferite măşti şi chei, dar fişele de bază au rămas: - fişa imobilului, care cuprinde datele reale din cadastru: denumirea teritoriului cadastral, numărul cărţii funciare, numărul curent al înscrierii, numărul foii de hartă, numărul topografic, denumirea lanului, categoria de folosinţă, suprafaţa, clasa şi venitul impozabil; - fişa proprietăţii care conţine: denumirea teritoriului cadastral, numărul cf., numărul topografic, numele, prenumele, profesiunea şi adresa proprietarului. Păstrând informaţiile de identificare se mai întocmesc o serie de fişe ajutătoare, după nevoi, în care se stochează alte informaţii organizate după diferite criterii referitoare Ia: terenuri construibile, denumirea solurilor, reacţia, profunzimea, structura, consistenţa, vechimea şi starea construcţiilor etc. Pentru conducerea cadastrului se folosesc fişele de bază. O dată stocate informaţiile se pot obţine prin arătarea: numărului topografic, a numărului cf. sau a numelui proprietarului. în ţara noastră informaţiile sunt codificate pentru preluarea pe calculator: ale cadastrului în In. / 1989, iar cele ale cf. după modelul ce se foloseşte de peste 120 ani în Transilvania, Banat şi Bucovina. Conducerea foii (coalei) cărţii funciare. Orice operaţiune in cf. începe prin sublinierea înscrierii vechi. Modificările materiale privitoare la imobil se arată în partea I - descrierea imobilului - iar temeiul juridic al acestor modificări se arată in partea Il-a a cf. Modificările privind proprietatea: drepturile reale imobiliare, faptele şi alte raporturi juridice ce o influenţează, titularul dreptului şi tidul pe care se întemeiază etc., se arată în partea a Il-a cu trimiteri, dacă este cazul, la cele înscrise în partea I. Modificările privind sarcinile ce grevează imobilul înscris în partea I-a a proprietarului înscris în partea Il-a, se fac în partea IlI-a cu trimiteri, dacă este cazul, la părţile I şi a Il-a (v. model 9; art. 143-146 Lcf). Conducerea foii cadastrale. în condiţiile conducerii cadastrului cu mijloace automate nu mai este necesar şi nici economic să se întocmească un registru cadastral, ci se poate face o fişă (foaie) cadastrală în care informaţiile se trec direct din formularul de calcul al suprafeţelor şi care este aproape identică cu coala cf. Partea I este fişa imobilului, în care se înscriu datele reale pe baza măsurătorilor şi estimaţiunilor cadastrale, atât la cadastru, cât şi la cf. Partea a Il-a este fişa posesiunii în care se înscrie 55 Conducerea foii cadastrale posesonil faptic şi care se definitivează cu numele proprietarului numai după ce s-au terminat lucrările de introducere a cf., pe baza comunicărilor instanţei de cf. Foaij cadastrală nu are şi o parte a IlI-a, deoarece cadastrul nu face publicitatea imobiliară şi, fiind un document de drept administrativ, nu poate garanta creditul. Foaia cadastrală este o foaie reală pentru că în ea se înscrie un singur imobil şi acesta este elementul în jurul căruia se organizează informaţiile. Conducerea cadastrului se poate face în condiţii perfecte şi în timp nelimitat, deoarece, în cazul când o foaie este plină, se poate anexa alta sau se poate deschide o foaie nouă. în exemplul alăturat se prezintă ţinerea la curent (conducerea) a imobilului cu nr. top. 935, astfel: -la data de 15 iunie 1987 s-au înscris ca posesori Aldea Nicolae şi soţia Aldea Maria n. Tudor în baza proce-sului-verbal de recepţie finală a lucrărilor de introducere a cadastrului (localizare). Imobilul s-a înscris în partea I a foii cadastrale cu nr. 13 a teritoriului Păucea cu următoarele informaţii reale: numărul de ordine 1, secţiunea de hartă 5, numărul top. 935, categoria de folosinţă arabil, lanul în Luncă, suprafaţa 33 Ha. 8700 mp, clasa de calitate IV cu un număr de 2070 puncte de bonitare şi un venit net cadastral de 56. 100 lei; - după 5 ani s-a recalculat venitul net, operaţiune înscrisă în partea I sub numărul de ordine 2, cu trimiterea la partea Il-a (în rubrica „notă”), unde s-a menţionat temeiul legal al recalculării venitului net. Recalcularea venitului net se comunică de către Oficiul de cadastru numai organelor financiare pentru impozit, nu şi instanţei de cf.; - la data de 30 noiembrie 1992 s-a primit comunicarea de la cf. prin care se arată că s-a aprobat dezmembrarea imobilului, conform adresei nr. 1600/ 10.11.1992 a Consiliului judeţean. Numărul topografic nou 935/1 se reînscrie în foaia nr. 13 sub numărul de ordine 3, iar pentru numărul top. nou 935/2 se deschide o foaie nouă cu nr. 250 în favoarea aceloraşi proprietari. Despre deschiderea foii noi cu nr. 250 se face menţiune în indicatoarele alfabetic şi parcelar. ; - la data de 1 mai 1993 s-a primit comunicarea de la cf. nr. 1200/29.04. 1993 prin care se arată că imobilul cu nr. top. 935/2, înscris în foaia nr. 250, s-a vândut cu contractul nr. 1700/15.04. 1993, încheiat în formă autentică, iar noii proprietari s-au înscris în partea Il-a sub numărul de ordine 2. Dezmembrările, alipirile, vânzările, schimbarea categoriei de folosinţă se însoţesc de o schiţă la scara hărţii cadastrale întocmită de o unitate sau inginer autorizat şi aprobată de organul de sistematizare. în Transilvania, Banat şi Bucovina foile de posesie se ţineau la primăriile comunale şi toate operaţiunile se făceau de către notanil comunal, funcţionar ce trebuia să posede cunoştinţe de bază în domeniul dreptului civil şi al cărţii funciare. Evidenţele cadastrale din Bucovina au avut un rol pur tehnic: executau măsurătorile pentru dezmembrare sau vânzare şi ţineau la curent hărţile cadastrului şi ale cărţii funciare. C.ouduceiea foii (jdustiulc 56 FOAIA CADASTRALA PARTEA I Judeţul Suceava Nr. 13 Formular 4 Comuna Făget Teritoriul Păucea Num㬠Num㬠Număr Categoria de Suprafaţa Gasade Veniuil Notă ha m2 1 5 935 Arabil în luncă 33 8700 IV/2070 56100 2 5 935 Arabil în luncă 33 8700 IV/2070 71000 v.p.II/2 3 5 935/1 Arabil în luncă 33 7700 IV/2000 70000 v.p.11/3 PARTEA a Il-a Numă- Nota nil seiiiil 1 Prezentat la 15 iunie 1987 In baza procesului verbal nr.6496 din 15 mai 1987, încheiat ai ocazia recepţiei finale a lucrării de cadastru asupra imobilului din partea I numărul de ordine l,se înscrie ca proprietar : Aldea iNicolae şi soţia Aldea Nlaria n.Tudor. str. Lungă nr.10 9 Prezentat la 30 noiembrie 1992 în baza procesului verbal nr 1300 15.06.1992 OCOTA, s-a recalculat venitul net 3 Prezentat la 30 noiembrie 1992. v.cf. în baza aprobării Consiliului judeţean nr.1600 10.11.1992, 250 imobilul înscris în partea 1 sub nr.de ordine 2 s-a dezmembrat şi: -imobilul ur.iop 935- 1 se reinsciie în această foaie în p. I sub nr. de ordine 3, pe numele vechilor proprietari : Aldea Nicolac şi soţia Aldea Maria n.Tudor 4 iar imobilul cu nr. top 935/2 se transcrie în foaia cadastrală nr.250 57 Conducerea foii cadastrale de posesie FOAIA CADASTRALĂ PARTEA I Judeţul Suceava Nr. 250 Formular 4 Comuna Făget Teritoriul Păucea Numărul de ordine Numărul secţiunii de hartă Numă- rul topo- grafic Categoria de folosinţă şi denumirea lanului Suprafaţa ha nv Clasa de fertilitate Venitul net cadas- tral Notă 935/2 Loc de casă în luncă 1000 10000 PARTEA a Il-a Numă- rul serial Notă 1 Prezentat la 30 noiembrie 1992 Asupra imobilului din partea I nr.de ordine 1 adus aici din nr.13, se înscrie dreptul de proprietate în favoarea lui: Aldea Nicolae şi soţia Aldea Maria n.Tudor. str. Lungă nr.10_________________________ Prezentat la 1 mai 1993 în baza comunicării nr. 1200/29.04.1993 a c.f. Suceava şi a contractului nr.1700/15.04.1993 încheiat la Notariatul de Stat Suceava, asupra imobilului din p.I nr. de ordine 1. dreptul de proprietate se înscrie în favoarea lui: Badea Ion şi soţia Badea Ana n. Tudor, str. Lungă nr.12_______________________ Conducerea foii cadastrale de posesie. Foaia cadastrală de posesie, denumită şi partida cadastrală, cuprinde toate imobilele unui anumit proprietar de pe cuprinsul unui teritoriu cadastral. Ea se redactează pentru a se cunoaşte suprafaţa pe categorii de folosinţă şi venitul net pe posesori, informaţii necesare pentni stabilirea impozitului funciar şi pentru proiectarea lucrărilor de comasare sau de organizare a teritoriului. Informaţiile cadastrului nu se pot comunica oricui pentru că ele ţin de sfera intimă a persoanei şi sunt protejate de lege. Cadastrul poate furniza informaţii generale, dar cele ale unui anumit proprietar le poate furniza numai cu acordul acestuia, cu excepţia Conducerea lunilor cadastrale 58 organelor financiare, dar şi acestea sunt obligate să le folosească numai în scopul limitat al impozitării şi de a le ţine secret. Conducerea foi cadastrale de posesie se face astfel: - în cazul înstrăinării se taie cu o linie roşie parcela care pleacă şi se reface totalul general de la urmă, făcându-se menţiuni despre modificare în rubrica „observaţiuni"; - în cazul dobândirii unui imobil, acesta se adaugă la urma foii şi se reface totalul; - în cazul schimbării categoriei de folosinţă se taie cu liniuţâ roşie parcela originară şi se trece la urmă aceeaşi parcelă cu noua categorie de folosinţă, apoi se reface totalul; - venitul net cadastral se recalculează, de regulă, la intervale de 5 ani, fără să influenţeze clasa de calitate, care , de regulă, se reface la intervale de 15-20 ani. In cazul când venitul net se recalculează procentual şi uniform pentru categoriile de folosinţă şi pentm întreg teritoriul, atunci se reface numai totalul general şi se arată temeiul juridic al operaţiunii şi data introducerii noilor date; in cazul când venitul net se recalculează pentm fiecare parcelă se redactează o foaie nouă şi se închide foaia veche. Foile vechi, închise, se păstrează în arhivă. Conducerea hărţilor cadastrale. Reactualizarea hărţilor cadastrale şi de carte funciară este o operaţiune pur tehnică şi este de competenţa organelor cadastrale, care o realizează prin măsurare, recalculare sau rectificare (Iv.- 1977; 24). Dacă se constată greşeli în forma parcelei, de desen, de înregistrare sau numerotare ele se corectează direct cu tuş roşu. în cazul când s-au scăpat la numerotare unele parcele, acestea primesc numărul de bază al parcelei vecine cu adăugarea la numitor a unei litere mici a alfabetului (ex. :930/a, 930/b...etc). Dacă mai multe parcele au fost numerotate cu acelaşi număr se procedează ca mai sus :nuinărul originar rămîne la numărător şi la numitor se adaugă litere mici ale alfabetului. Numerotarea parcelelor în cursul operaţiunilor ulterioare se face după „origine”: noul număr are forma unei fracţii al cărui numărător este numărul originar, acordat la numerotarea iniţială când s-a redactat harta, iar la numitor numărul nou începând cu cifra 1 pentru fiecare dezmembrare. Exemplu: (v. Fig. nr. 5 bis), numărul topografic originar 12.579 s-a dezmembrat în 17 parcele noi: se subliniază sau se taie cu o linie cu tuş roşu numărul originar, iar parcelele noi se numerotează sub formă de fracţie, astfel: 12.579/1..... 12.579/17. Tot după origine se numerotează apartamentele unei construcţii executată pe parcela cu numărul 180, astfel îl80/ I, 180/ II etc., dar în acest caz la numitor se trece numărul apartamentului cu cifre romane. în cazul unei contopiri a două sau mai multe parcele se taie linia ce le desparte cu tuş de culoare roşie , la fel se taie şi numerele originare, iar numărul nou se înscrie prin unirea numerelor originare cu semnul +. astfel: 930+931+932. 59 Conducerea indicatoarelor alfabetic şi parcelai Fig. 5 bis. Segment de hartă cu numerotarea după origine Toate modificările şi rectificările se cartografiază pe hartă cu tuş de culoare roşie şi toate numerele sau liniile rămân la locul lor, adică nu se admit anulări prin radiere. Conducerea indicatoarelor alfabetic şi parcelar. Indicatorul alfabetic este un registru ajutător, atât la cadastru, cât şi la cf., pentru căutarea şi găsirea cu uşurinţă a foilor în care sunt înscrise Conducerea registrului cadastral funciar 60 imobilele atunci când se cunoaşte numai numele proprietarului. Pentru ţinerea la curent cu modificările, în urma unei dezmembrări urmată de o vînzare , se procedează astfel : - la înfiinţare în indicatorul alfabetic la poziţia lui Aldea Nicolae s-a înscris numărul 13, care este numărul foii în care este înscrisă parcela cu numărul top. 935; după dezmembrare, în aceeaşi rubrică, se înscrie şi numărul 250 al foii nou deschise pentru numărul top. 935/2; - după vânzare se taie numărul foii 250 din rubrica lui Aldea Nicolae şi se înscrie în rubrica lui Badea Ion. Indicatorul parcelar este un registru ajutător în care se înscriu toate imobilele în ordinea crescândă numerelor topografice, iar în rubrica fiecărui număr se înscrie numărul foii cadastrale în care este trecută parcela. El se foloseşte pentru găsirea foilor atunci când se cunoaşte numai numărul topografic. în cazul unei dezmembrări numărul originar se taie cu o linie cu tuş roşu şi, în rubrica observaţiuni, se face trimiterea la urma registrului unde se trec noile numere cu arătarea numărului foilor cadastrale, respectiv cf. în care sunt înscrise noile parcele. Conducerea registrului cadastral funciar. Registrul cadastral funciar este operatul primar după care se redactează toate celelalte registre. Cuprinzând toate parcelele unui teritoriu în ordinea numerelor topografice, accst registru redă în ansamblu informaţiile cadastrale, dar el nu este conceput pentru ţinerea la curent cu schimbările ce se produc în timp, ci este foarte util comisiei de clasificare şi evaluare, care trebuie să-l completeze cu clasa de calitate şi venitul net. Introducerea în registrul cadastral funciar a schimbărilor se face prin anularea cu linie roşie a parcelei ce se schimbă şi înscrierea situaţiei noi la urma registrului după totalul general. Despre schimbare se face menţiune în rubrica „observaţiuni” cu arătarea temeiului legal al operaţiunii. Conducerea registrului construcţiilor, al posesorilor de case şi al locurilor de case. Construcţiile se descriu în fişe speciale ce se ţin sub formă de cartotecă, fiecare fişe cuprinde un singur obiect şi un număr propriu. în registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă acestea sunt ţinute în evidenţă, dar nu sunt descrise în detaliu. Conducerea registrului se face astfel: - în cazul schimbării proprietarului se taie cu linie roşie numele vechiului proprietar şi se înscrie, în aceeaşi rubrică, noul proprietar; - in cazul dezmembrării unei parcele, se anulează poziţia veche şi situaţia nouă se trece la urma registrului fâcându-se, totodată, menţiune de schimbare în rubrica observaţiuni; - în cazul când o construcţie se demolează sau când pe un loc de casă se construieşte o casă, se face menţiune de schimbare în rubrica observaţiuni şi se arată noua situaţie în aceeaşi rubrică. Dacă se produc multe schimbări şi registrul nu se mai poate folosi se redactează unul nou. Atunci când schimbările privesc substanţa construcţiei se redactează o 61 Consemnatei recunoaşterii şi delimitării hotarelot fişe nouă şi fişa veche se păstrează în arhivă pentru a se putea urmări dinamica modificărilor. Conducerea sumarului foilor de posesie şi a situaţiei generale a suprafeţelor pe categorii de folosinţă. Sumarul foilor de posesie este o anexă a registrului cadastral în care se transcriu posesorii în ordine alfabetică cu suprafeţele ce deţin. însumând pe coloane şi linii sumarul foilor de posesie se obţine sumarul general al suprafeţelor pe categorii de folosinţă, care trebuie să fie egal cu sumarul general al registrului cadastral funciar. Aceste două sumare se folosesc, mai ales, de organele administrative, financiare, de proiectare şi statistică, iar reactualizarea lor se face, de regulă, o dată pe an când se fac şi dările de seamă statistice, prin redactarea unor sumare noi. în cazul când conducerea cadastrului se face cu mijloace automate obţinerea unor sumare noi este deosebit de simplă şi durează numai câteva minute. Consemnarea recunoaşterii şi delimitării hotarelor. Rezultatul delimitării se consemnează intr-un proces-verbal tip şi pe schiţe (art. 31 RLc.), însemnând punctele fixe cu toate detaliile topografice necesare pentru identificarea lor, prccum şi modalitatea de bornare. Porţiunile de hotar litigioase se marchează pe schiţe şi se descriu într-un alt proces verbal cu arătarea aproximativă a suprafeţei. Documentele în care se consemnează delimitarea sunt: a)Schiţa generală a hotarelor teritoriului cadastral la scara 1:25.000 sau 1:100.000, in funcţie de mărimea teritoriului şi de documentaţia cartografică folosită, redactată pe hârtie albă în aşa fel, încât să fie cuprinsă într-o singură planşe. Pe schiţă se reprezintă: - punctele de hotar tomate cu numărul lor; - linia de hotar ce uneşte punctele reprezentate cu semn convenţional; - denumirea teritoriilor cadastrale vecine; - categoriile de folosinţă limitrofe; - posesorii unor suprafeţe mai mari sau de interes deosebit; - intravilanul, principalele căi de comunicaţie, apele, categoriile de folosinţă în masiv şi denumirea celor mai importante lanuri. Schiţa generală se redactează în dublu exemplar, pentru comună şi pentru dosarul lucrării, se semnează de inginer şi primarul comunei ce se delimitează. (Fig. 6) Pe schiţă punctele se numerotează în sensul acelor de ceasornic în ordinea în care au fost descrise, iar, dacă un hotar a fost delimitai printr-o operaţiune anterioară, numerotarea se face sub formă de fracţie: la numărător numărul nou a teritoriului ce se cadastrează şi la numitor numărul primit de la teritoriul vccin. b) Schiţele hotarelor parţiale, care conţin aceleaşi clemente ca schiţa generală, redactate în trei exemplare: câte un exemplar pentru comune şi un exemplar pentru dosarul lucrării. Schiţele parţiale se semnează de inginer, de primarii şi delegaţii comunelor participante la delimitare. (Fig- 7) Consemnarea recunoaşterii şi delimitării hotarelor 62 SCHIŢA GENERALĂ A HOTARELOR TERITORIUL CADASTRAL PAUCEA JUDEŢUL .... Delegat tehnic cadastral Numele citej Semnătura Primarul comunei Pâucea 43 Numele cite( 42/^4S<« Semnătura yt ./o.-' Fig. 6 Schiţa generală de delimitare a hotarelor. Of/U 63 Consemnarea recunoaşterii şi delimitării hotarelor SCHIŢA HOTARELOR DINTRE TERITORIILE CADASTRALE PĂUCEA Şl CURCIU ,DMUllPopii Fig. 7. Schiţa parţială a unui hotar c) Descrierea liniei de hotar pe formular tip, care conţine: - numărul punctului de hotar şi felul bornării; - schiţa punctului de hotar; - descrierea punctului şi a mersului liniei până la punctul următor; - unghiul interior format de laturi exprimat în grade centezimale; - direcţia liniei faţă de nord; - forma liniei (dreaptă, curbă, sinuoasă); - distanţa dintre punctele ce o materializează. Construcţii şi alic folosinţe 64 Formular 1 Delimitarea hotarelor Descrierea detaliată a liniei de hotar Nr. şi Situaţia şi fe¬ Unghiul Direcţia Forma Mersul Lungimea Observaţii felul lul de cultură interior laturii liniei liniei, aprox. în pct. a terenului format de faţă de lanul, alte metri pe care se laturi nord semificaţii află pct. Formularul are dimensiunea A4 şi se redactează în atâtea exemplare câte schiţe sunt, pe care le însoţeşte. Construcţii şi alte folosinţe. în această categorie de folosinţă se cuprind terenuri cu diverse utilizări în scopuri economice sau sociale, terenuri ce nu sunt direct productive, dar care au o mare floare şi mare importanţă în viaţa socială. Subcategoriile de folosinţă şi simbolul lor sunt: - C: construcţii, sunt terenuri ocupate compact cu construcţii; - CC: construcţii şi curţi, cuprinde terenurile clădite şi neclădite care se subordonează scopului construcţiei. în realitate construcţia este aceea care, juridic, se subordonează terenului, conform principiului „locul înghite casa". (1' oarv.ce mult mai „imobil" este pământul derât construcţia; - CD: diguri; - CA: cariere, categorie de folosinţă ce produce venit cadastral prin exploa-teiea unor materiale utile: nisip, pietriş, piatră, marnă, var etc. In Lc. carierele nu suni cuprinse la terenurile cu venit cadastral datorită faptului că, la acea dată, exploatarea lor se făcea pe scară redusă; - CP. parcuri, care pot fi naturale cu o minimă intervenţie a omului (parcuri englezeşti), sau artificiale concepute după anumite planuri (parcuri franţuzeşti); - CC: cimitire; - CS: terenuri de sport; -CT: târguri şi pieţe, cuprinde terenurile destinate desfăşurării unei activităţi comerciale la termene fixe. Pieţele care nu servesc activităţilor comeciale se încadrează la categoria străzi; - CPJ: plaje şi ştranduri; - CTZ: tal uzuri pietruite; - CFF: fâşie de frontieră; - CMP: exploatări miniere şi petroliere; - CAT: alte terenuri cu construcţii, terenurile ce nu fac parte din cele arătate mai sus, dar nici neproductive nu sunt, cum ar fi: aerodromuri, poligoane de exerciţii, perimetre cu importanţă istorică sau arheologică etc. Contravenţie, faptă ilicită care, având un grad mai redus de pericol social, nu constituie infracţiune şi este pedepsită prin amendă admnistrativă. Contravenţiile la normele privind evidenţa, protecţia, folosirea şi ameliorarea terenurilor agricole sau silvice sunt prevăzute în art. 88 Lff. şi sancţionate art. 89 şi 90 L. 169/1997 cu amenzi cuprinse între 500.000 şi 20.000.000. Aceste valori se pot modifica in funcţie de inflaţie. 65 Conţinutul hărţii cadastrale Iniţial scopul cadastrului a fost identificarea, măsurarea şi înregistrarea imobilelor funciare pentni a servi stabilirii impozitelor, iar informaţiile ce conţinea erau limitate şi subordonate acestui scop. Mai târziu s-a constatat că. prin mici adăugiri, el poate seni apărării drepturilor de proprietate şi securităţii tranzacţiilor imobiliare, precum şi unor diverse scopuri tehnice, economice, administrative, culturale etc. Deci cadastrul s-a adaptat noilor cerinţe schim-bându-şi fără dificultate conţinutul. Legislaţia română enumera concis conţinutul cadastrului în art. 2 Lc. şi în detaliu în art. 2 RLc. : a) cadastrul conţine informaţii privind posesiunea imobilelor ordonate pe teritorii cadastrale, comune sau judeţe, înscrise în registre şi reproduse grafic pe hărţi; b) în registre şi pe hărţi se înscriu informaţiile necesare pentru identificarea imobilelor: denumirea teritoriului, comunci, lanurilor, culmilor, ape, străzi, vârfuri de deal etc.; c) repezentarea geometrică pe hărţi a graniţelor parcelelor şi a construcţiilor, întregită cu informaţii speciale privind starea acestora consemnate 111 registre; d) poziţia, locul şi felul materializării graniţelor şi instalaţiilor pe graniţă, reprezentate pe hărţi, precum şi informaţii privind conflictele de graniţă constatate în cursul executării lucrării, consemnate 111 procese-verbale; e) reprezentarea pe hărţi a anumitor repere topografice, cum sunt: punctele de triangulaţie, punctele materializate ale drumurilor, punctele de nivelment etc. ; f) suprafaţa parcelelor, tarlalelor, teritoriilor cadastrale, comunelor, judeţelor şi posesorilor de terenuri in funţie de cerinţe, consemnate 111 registre sau stocate pe purtători de informaţii în cazul când se folosesc mijloace automate clc prelucrare; g) categoria de folosinţă a terenurilor reprodusă pe hărţi şi consemnată 111 registre; h) calitatea şi capacitatea de producţie a terenurilor exprimată prin clasă, consemnată pe hărţi şi în registre; i) venitul net cadastral al terenurilor şi construcţiilor, precum şi valoarea acestora; j) informaţii privind posesorul, moştenitorii, servituţile consemnate în registre şi pe hărţi; k) informaţii privind locul imobilelor Î11 cartea funciară: numărul cf, poziţia în repertoriile alfabetic şi parcelar. Conţinutul hărţii cadastrale. Folosirea hărţii cadastrale a câştigat mult, în ultimul secol, in varietate şi in tindere, iar stabilirea conţinutului ei are in vedere realizarea scopului cadastrului cu minimum de cheltuieli, fiarta cadastrală trebuie să conţină „suficiente” elemente pentru individualizarea imobilelor, care este scopul ei principal prin care se deosebeşte de toate celelalte hărţi. Reprezentarea pe hartă a unor elemente topografice, care nu se regăsesc mai târziu în celelalte operate ale cadastrului, îngreunează folosirea ei in practică şi conduce la cheltuieli nejustificate; după cum, omiterea unor detalii strici necesare individualizării imobilelor funciare, face harta de nefolosit, iar mijloa- Coposesie 66 cele materiale şi financiare consumate fără folos. Iniţial cadastrul a apărut din nevoi financiare şi abia din sec. XIX se foloseşte şi pentru organizarea unui sistem real de publicitate a drepturilor reale imobiliare şi a unor fapte legate de acestea. Acest sistem s-a realizat prin cartea funciară, care a contribuit substanţial la ridicarea prestigiului cadastrului. In prezent documentaţia cadastrală este utilizată de mult mai multe domenii de activitate, care-şi transpun pe hărţile cadastrale informaţiile proprii sau extrag din cadastrul general anumite informaţii necesare unor scopuri specifice, dar cea mai largă utilizare este şi în prezent pentru cartea funciară şi stabilirea impozitului funciar. Pentru a răspunde scopului publicităţii imobiliare şi introducerii unui sistem drept şi echitabil de impozite, cadastrul întocmeşte două feluri de hărţi: a) harta cadastrală pe care se reprezintă toate informaţiile necesare delimitării şi identificării proprietăţii funciare, astfel: - graniţele imobilelor funciare, frontiere de stat, hotare de judeţ, comunale şi ale teritoriului cadastral, lanurile, tarlalele, parcelele, limita intravilanului, terenurile cu o importanţă deosebită; - construcţiile de orice fel: case, fabrici, construcţii subterane; - categoriile de folosinţă; - numerele tarlalelor şi parcelelor (topografice); - instalaţiile privind transporturile (poduri, pasaje de nivel etc) şi apele (diguri, canale, ecluze etc); - detalii planimetrice ce pot servi ca repere de orientare: creste, puncte cotate, troiţe etc. ; - punctele fixe: puncte de triangulaţie, de hotar, de planimetrie semnalizate; - denumirea teritoriilor vecine, a lanurilor, a apelor, a drumurilor etc. ; - servituţile în folosul statului sau a fondurilor particulare. Suprafeţele minime ale categoriilor de folosinţă ce se reprezintă pe harta cadastrală sunt: 100 mp pentru vii, grădini şi terenuri neproductive, sau 800 mp pentru celelalte categorii de folosinţă (art. 9 al. 5 Lc). Parcelele cu suprafeţe mai mici decât limitele de mai sus se includ la parcelele limitrofe ale aceluiaşi posesor. Fac excepţie parcelele izolate ce formează proprietăţi distincte, cele grevate deosebit de sarcini, clădirile şi terenurile ce prezintă interes istoric, b) harta de bonitare. clasificare şi evaluare a terenurilor, care este o copie a hărţii cadastrale, pe care se transpun limitele unităţilor de sol şi pantă, preluate pe folii speciale, şi pe care se conturează limitele claselor de calitate. Aceste detalii - unităţile de sol şi pantă-nu sunt necesare determinării şi individualizării imobilelor în vederea întocmirii cf., dar sunt strict necesare pentru clasificarea terenurilor. Pe harta cadastrală, descrisă la punctul „a” de mai sus, se pot transpune şi alte informaţii specifice unor sectoare de activitate, şi în aceasta stă valoarea ei, nu numai decât în perfecţiunea ei tehnică. Coposesie, posesie exercitată în comun de două sau mai multe persoane. Prin c. se poate dobândi un drept de 67 Corpul funciar şi modificările lui proprietate comună pe cote-părţi asupra bunului mobil posedat în comun cu bună-credinţă sau asupra bunului imobil posedat în comun timp de 10-20 de ani cu bună-credinţă sau timp de 30 ani cu rea-credinţă (Dc). Coproprietar, titular al unui drept de proprietate comună pe cote-părţ i (Dc). Corpul funciar şi modificările lui. Corpul funciar reprezintă o unitate economică prin natura sa (curtea şi grădina din intravilan), sau prin scopul urmărit de proprietar. Dar el este şi o unitate juridică prin faptul că operaţiunile juridice (vânzări, dezmembrări etc) se referă la întregul corp funciar. în art. 12 Lcf. se arată că „obiectul drepturilor tabulare este corpul funciar care poate fi alcătuit dintr-una sau mai multe parcele. Aceeaşi carte funciară poate cuprinde mai multe corpuri funciare”. Parcelele, la care face referinţă art. 12 Lcf., sunt parcelele cadastrale reprezentate pe hartă şi individualizate prin numărul topografic. Corpul funciar poate fi modificat la cererea proprietarului şi cu aprobarea organului administrativ în zonele supuse normelor de sistematizare, prin operaţiuni de alipire sau dezlipire (dezmembrare). Când mai multe parcele vecine ale aceluiaşi proprietar au aceeaşi categorie de folosinţă, ca urmare a transformării folosinţei, ele se unesc într-o singură parcelă şi se înscriu într-o singură foaie de cf. Numărul topografic al parcelei rezultate se formează prin alăturarea vechilor numere. în realitate intervin frecvente situaţii de dezlipire a unei parcele ca urmare a unor operaţiuni juridice diverse (vânzări, partaje etc). în acest caz parcelele ce rezultă se numerotează cu un număr topografic sub formă de fracţie, care are la numărător numărul vechi şi la numitor un număr nou, adică se face o numerotare topografică „după origine”. Astfel: parcela cu nr. top. 100 loc de casă în intravilan în suprafaţă de 1600 mp. proprietate a lui Ionescu I. Nicolae, se dezmembrează în două parcele egale, care se numerotează: nr. top. 100/1 loc de casă în suprafaţă de 800 mp şi nr. top. 100/2 loc de casă în suprafaţă de 800 mp. S-a păstrat originea, adică numărul 100 la numărător, iar la numitor apar numere noi începând cu 1 până se numerotează toate parcelele provenite din dezmembrarea numărului originar. Cărţile funciare din Transilvania, Banat şi Bucovina sunt întocmite, în marea lor majoritate, după sistemul foilor personale, adică în aceeaşi foaie s-au înscris mai multe corpuri funciare, din care unele formate dintr-o singură parcelă, iar altele din mai multe parcele. Pentru a se distinge între ele corpurile funciare formate dintr-o singură parcelă se pune înaintea lor semnul +, care arată că fiecare parcelă ce urmează după el constituie un corp funciar distinct; dimpotrivă, înaintea corpurilor funciare formate din mai multe parcele se pune un număr roman. Spre exemplu: + nr. top. 50 - arabil 5 Ha., nr. top. 51 - fâneaţă 2 Ha., nr. top. 52 - livadă 1 Ha., Cotul 68 I nr. lop. 53 - vie 2Ha., nr. top. 54 - livadă 3Ha., nr. top. 100 - arabil 5 Ha., nr. top. 101 - păşune 6 Ha. Numerele topografice: 50, 51, 52, 100 şi 101 formează fiecare în parte un corp funciar: numerele topografice: 53, 54 formează împreună un corp funciar. In L. nr. 115/1938 a cf. s-a adoptat un sistem mixt, adică se pot înscrie în aceeaşi foaie mai multe parcele fiind astfel o foaie personală, dar s-a prevăzut că, pe măsură ce se vor realiza lucrările de comasare, să se înscrie într-o foaie o singură parcelă fiind astfel o foaie reală. Sistemul foii reale este şi mai necesar in condiţiile conducerii cf. cu mijloace automate. 0 prevedere importantă este cuprinsă in art. 59 Lcf. prin care proprietatea pe etaje sau apartamente poate forma corpuri funciare distincte. în acest caz se înscrie întreg imobilul într-o carte funciară colectivă, în care se arată fiecare etaj sau apartament, precum şi părţile c omune indivize. în cf. colectivă se face trimiterea la cf. individuale în care se înscrie fiecare etaj sau apartament, precum şi cota din părţile comune indivize, menţionându-se, totodată, numărul cf. colective ele unde a venit apartamentul (v. model 4 şi 5). Terenurile proprieiate de stat ce aparţin domeniului public nu se înscriu în cf. distincte, pentru că ele sunt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel (art. 5 Lff). Aceste terenuri se înscriu numai într-un supliment al cărţii funciare (art. 16 al. 1 Lcf). Cât pliveşte domeniul privat al statului, comunelor, oralelor, municipiilor şi judeţelor (art. 6 Lff), el are regimul juridic al dreptului comun: terenurile sunt în circuitul civil şi se înscriu în cf. la fel cu terenurile proprietate a persoanelor fizice şi juridice. în cf.. în care sunt înscrise imobilele ce fac parte din domeniul privat al statului, se notează persoana juridică ce le administrează operativ. Căile ferate ale statului şi canalele se supun prevederilor din „legea pentru funcţionarea cărţilor funciare centrale pentru căile ferate şi canaluri" din 12 iulie 1930 şi se înscriu în cf. proprii ce funcţionează pe lângă instanţa de cf. Cluj (art. 16 al. 2Lcf). Proprietatea minieră se înscrie numai in registrul minier (an. 16 al. 3 Lcf). Cotul, măsură veche de lungime ce reprezintă distanţa dintre cot şi degetele mâinii. Mărimea cotului a variat în lungul timpului fiind de: 0,525 m. cotul regal egiptean; 0,4436 m. cotul roman; 0,5304),683 m. în Italia; 0. 623 m. cotul de Transilvania şi 0,7775 m. cotul de Viena; 0,637 m. cotul obişnuit şi 0,688 m. cotul halep în 1864. Ca măsură de lungime cotul s-a folosit mai ales la măsuratul stofelor şi pânzeturilor şi mai rar la acela al pământului. Amintit pentru prima dată în anul 1282 în Transilvania de unde a trecut în celelalte ţări româneşti (Stoicescu 1971:83). Cotul pătrat, măsură de suprafaţă, amintită în Moldova la mijlocul sec. al XlX-lea, ce reprezintă cca. 0,50 mp (Stoicescu 1971: 95). 69 Definitivarea şi autentificarea operatelor cadastrale Culpă, formă de vinovăţie care constă in neprevederea sau atitudinea uşuratică a făptuitorului faţă de rezultatul social periculos prevăzut al faptei sale, rezultat pe care el 1-ar fi putut evita dacă ar fi fost mai prevăzător sau mai puţin uşuratic (Op). Dotă certă, data calendaristică marcând momentul din care existenţa unui înscris sub semnătură privată (datat sau nedatat de către părţi) nu mai poate fi contestat de către terţi şi care este considerată a fi, pentru aceştia, adevărata dată a acelui înscris. Legea enumera limitativ următoarele criterii prin referire la care se poate stabili data certă a oricărui înscris sub semnătură privată: a) înfăţişarea înscrisului, în orice scop şi cu orice ocazie, la o instituţie de stat, situaţie în care acel înscris dobândeşte ca dată certă, data prezentării lui la instituţia respectivă; b) înregistrarea înscrisului într-un registru public anume destinat (de ex. registrele existente la instanţele judecătoreşti sau cele de intrare-ieşire de la alte organe de stat etc), caz în care acel înscris dobândeşte ca dată certă, data înregistrării; c) menţionarea înscrisului în cuprinsul unul act sau document oficial întocmit de o persoană îndeplinind o funcţie de stat sau obştească (de ex. proces-vcrbal, hotărâre judecătorească etc); d) încetarea din viaţă a oricăreia dintre persoanele semnatare ale înscrisului, situaţie în care înscrisul respectiv va avea ca dată certă, data la care s-a produs decesul semnatarului; e) întocmirea de către notarul public, la cerere, a unei încheieri speciale prin care se atribuie dată certă unui anumit înscris. Principalul efect al datei certe este că, din momentul stabilirii ei, înscrisul respectiv dobândeşte opozabilitate faţă de terţi (Dpc). Deal, formă de relief pozitivă cu altitudine absolută admisă convenţional înue 200 şi 800 m (Dşs). Decădere din termenul legal, sancţiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau anumite acte procedurale, ori un drept subiectiv, în privinţa cărora, prin dispoziţii legale imperative s-a stabilit pentru titular obligaţia de a le valorifica într-un anumit termen, iar acesta n-a îndeplinit obligaţia respectivă (Dc). Declaraţie, relatare scrisă sau verbală făcută de o persoană faţă de un organ de stat (Dea). Definitivarea şi autentificarea operatelor cadastrale. După încheierea procedurii de publicitate finală toate operatele cadastrale sunt considerate recunoscute şi acceptate de posesori, iar comisia judeţeană cadastrală redactează procesul-verbal de recepţie finală, care se semnează şi de inginerul verificator de stat şi de executant. Autentificarea operatelor se face de către judecătorul însărcinat cu întocmirea cărţii funciare, care semnează harta originală sub formula: „Pe baza opiniei inginerului verificator de stat se autentifică întreg operatul", apoi se aplică sigiliul oficial pe fiecare secţiune de hartă. Restul operatelor se consideră autentice prin semnarea lor Degetul (parmacul) 70 de către comisia comunală, sau numai de inginerul executant al lucrării şi inginerul verificator de stat. După terminarea acestei ultime formalităţi lucrarea se predă unităţii judeţene de cadastru pentru multiplicare şi difuzare. Degetul (parmacul), măsură veche de lungime de origine romană (digitus), împărţită în 12 linii, fiind egal cu 18,48 mm. Termenul de parmac este de origine turcească. Mărimea lui a fost , în anul 1864, de 0,02458 m. în Ţara Românească şi de 0,03484 m. în Moldova (Stoicescu 1971: 67). Delimitarea frontierei de stat, operaţia de consemnare în prevederile unui tratat a direcţiei frontierei şi descrierii traseului fixat pe harta topografică anexată la tratat (Dm). Delimitarea teritoriului cadastral. Delimitarea teritoriului cadastral şi a graniţelor dintre proprietăţi este o operaţiune juridică prin care se determină şi se fixează, pe bază de acte, limitele precise ale unităţii teritoriale ale cadastrului, fie că este un sat cu limite distincte, fie o comună, fie o parte a acesteia, precum şi graniţele dintre proprietăţile particulare. Delimitarea şi materializarea hotarelor teritoriilor cadastrale este condiţia fundamentală pentru elaborarea operatelor cadastrale, impusă de necesităţi de ordin tehnic (organizarea lucrărilor, măsurătorile pentru redactarea hărţii, calcularea suprafeţelor) ; de ordin administrativ (cunoaşterea limitelor dintre unităţile administrative); de ordin juridic (prevenirea litigiilor dintre diferite subiecte de drept în legătură cu folosirea imobilelor, stabilirea competenţei teritoriale a instan ţelor judecătoreşti). Importanţa unor graniţe sigure ale teritoriilor cadastrale, dar mai ales a celor dintre proprietăţi, rezidă în nevoia de consolidare a proprietăţii şi de siguranţă în circulaţia creditului. „Un pământ a cărui posesiune şi integritate este asigurată are mai mare valoare decât acela care se află în limite nesigure şi expus încălcărilor vecinilor" (Grinţescu 1936: 29). Prin stabilizarea şi consolidarea proprietăţii se încurajează exploatarea intensivă a pământului, construcţia de locuinţe şi investiţiile în obiective industriale de lungă durată. Dar stabilirea unor limite sigure are o deosebit de mare importanţă în relaţiile sociale şi morale, pentru că previne certurile între vecini, ieftinesc creditul şi, implicit, ridică standardul de viaţă al întregii populaţii cu urmări benefice asupra stabilităţii interne şi a încrederii în relaţiile externe. Prin stabilirea graniţelor creşte siguranţa proprietăţii, creşte imboldul la muncă şi dragostea de glie. Operaţiunea de delimitare este o condiţie „sine qua non" pentru un cadastru modem, aşa cum asamblarea pieselor diverse este condiţia de funcţionare a unei maşini, deoarece în cadastru parcelele trebuiesc atât de clar reprezentate şi descrise, încât conţinutul şi întinderea drepturilor imobiliare să poată fi definite fără greşeală. 71 Despăgubire pentru scoaterea din producea vegetală Delniţa, cuvânt de origine slavă, derivând din deal = parte, fiind partea ce se cuvenea unei familii care şade într-o casă. A fost o altă formă de împărţire a pământului, care reprezenta un drept nedeterminat de teren, drept ce se alegea (hotărnicea) cu ocazia vânzării sau ieşirii din devălmăşie. Fiecărei delniţe îi revenea în câmp un număr de stânjeni din pământul arabil al satului ( Stoicescu 1971:105). De remarcat o mare asemănare cu popoarele germanice unde delniţa poartă numele de „Hufe”. Demarcarea frontierei de stat, operaţie efectuată de comisii mixte compuse din reprezentanţii statelor, de regulă ofiţeri de stat major şi ingineri, care constă în trasarea pe teren, cu ajutorul semnelor de demarcaţie, a liniei de frontieră dintre două state. Semnele de demarcaţie în uz sunt: stîlpi de beton sau lemn în formă paralelipipedică, piloni de lemn, bornele şi piramidele de beton, geamandurile etc. Demarcarea se face după ce aceasta a fost delimitată printr-un tratat de frontieră. Ea se consemnează într-un proces-verbal de demarcaţie care, împreună cu hărţile de frontieră, fotografiile şi schemele, fac parte integrantă din tratatul de frontieră (Dm). Dependinţe, încăperi care deservesc suprafaţa locuibilă şi anume: vestibul, antreu, tindă, verandă, culoar, bucătărie, chicinetă, oficiu, cămară, debara, cameră de baie, closet, uscătorie, pivniţă, pod, boxă la subsol, magazie, logie, terasă acoperită, spălătorie (Dc). Depresiune, formă de relief de dimensiuni variate cu suprafaţa concavă, respectiv formă de relief negativă (Dşs). Despăgubire justă, echivalentul valoric al unui teren şi al unei construcţii expropriate pentru lucrări de interes obştesc (Dea). Despăgubire pentru scoaterea din producţia vegetală. Scoaterea definitivă a terenurilor din producţia vegetală se face cu plată, de către titularul aprobării, a contravalorii către proprietari şi a taxelor pentru „Fondul de ameliorare a fondului funciar" (art. 71 Lff). Pentru scoaterea temporară din producţia vegetală, titularul aprobării este obligat sa depună în „Fondul de ameliorare a fondului funciar” o garanţie în bani egală cu taxa prevăzută pentru scoaterea definitivă, garanţie ce se restituie după ce terenul a fost redat producţiei în starea de dinainte (art. 72 Lff). Scoaterea din producţia vegetală se aprobă de: - organele agricole judeţene pentru terenurile agricole în suprafaţă de până la 1 Ha. ; respectiv de organul silvic judeţean pentru terenurile forestiere în suprafaţă de până la 1 Ha.; - MAA pentru terenurile agricole în suprafaţă de până la 100 Ha.; respectiv MM pentru terenurile forestiere în suprafaţă de până la 100 Ha.; - de Guvern, pentru terenurile ce depăşesc 100 Ha. Despăgubirile se fac după valoarea de circulaţie în cazul scoaterii definitive Destinaţia proprietarului 72 din producţia vegetală, care se determină prin înmulţirea venitului net cu 25. în cazul când terenurile se scot din producţie pentru un singur ciclu, despăgubirea se face după venitul net, iar terenul trebuieşte redat producţiei în starea iniţială. Dacă în unele cazuri -amplasări de conducte de aducţiune pentru apă, gaze, canalizări etc. -datorită săpăturilor se schimbă capacitatea de producţie a terenului, deci clasa, se face o nouă bonitare şi recalculare a venitului net. Diferenţa de venit, faţă de cel din documentaţia cadastrală, multiplicată cu numărul de ani până la revenirea terenului ia starea iniţială, se adaugă la despăgubire. Taxele pentru scoaterea definitivă din producţia vegetală, ce se depun în „Fondul de ameliorare a fondului funciar”, sunt prevăzute în anexele 1 şi 2 LfT. diferenţiat pe cinci clase. Destinaţia proprietarului, mod de constituire a servituţilor stabilite prin fapta omului, concretizat în actul prin care proprietarul ce stăpâneşte două fonduri crează între ele o stare de fapt care ar constitui o servitute dacă fondurile ar aparţine la doi proprietari diferiţi. Câtă vreme cele două fonduri aparţin aceluiaşi proprietar, starea de fapt stabilită de către acesta nu constituie o servitute, deoarece nimeni nu poate avea o servitute asupra propriului său fond; în momentul în care, însă, cele două fonduri ajung în stăpânirea a doi proprietari diferiţi, starea de fapt creată de proprietarul iniţial devine o servitute a unuia din fonduri asupra celuilalt. Pe această cale nu se poate stabili orice servitute; numai servituţile continui şi aparente pot fi dobîndite prin destinaţia proprietarului (Dc). Desuetudine, formă de încetare a acţiunii actelor juridice depăşite de dezvoltarea economico-socială (Dea). Determinarea venitului net al terenului de model. Clasificarea ecologică nu exprimă integral valoarea terenurilor, ci ea numai le ierarhizează calitativ şi crează premiza unei evaluări economice obiective. „Pentru stabilirea valorii agricole a unui sol, în ansamblul ei, orice clasificare naturală trebuie întregită cu aportul evaluării economice” (Vasiliu 1936: 5). Indicatorul economic ce exprimă integral valoarea economică a unui teren este venitul net şi el este acela care îl interesează pe producător, dar şi pe stat pentru a percepe un impozit diferenţiat şi drept pe bunurile imobile funciare, în art. 27 al. 2 Lc. se defineşte venitul cadastral care „este câştigul net ce rămâne pentru posesorul imobilului după scăderea cheltuielilor obişnuite în zona de clasificare şi necesare culturii solului şi producţiei în sistemul economic al majorităţii posesorilor. La calcularea acestor cheltuieli nu se va lua în consideraţie situaţiunea individuală a posesorului şi nici sarcinile ce grevează imobilul”. Venitul net se determină la terenul de model, deci este impersonal pentm că nu ţine seama de aptitudinile speciale ale posesorului: este absolut pentru că are la bază o medie a rezultatelor de producţie; este real pentru că se întemeiază pe rezultatele 73 Determinarea venitului net al terenului de model deja obţinute pe o anumita perioadă (cel puţin 5 ani); este obiectiv pentru că interesează nu numai pe producător, ci şi statul. Veniturile ce decurg din mai buna valorificare a produselor nu se iau în considerare la calcularea venitului net. Dar, dacă unele terenuri sunt amenajate sau ameliorate prin lucrări de lungă durată (diguri de apărare, irigaţii, drenaj, apărări de maluri etc), care reclamă o permanentă muncă do întreţinere şi funcţionare, cheltuielile suplimentare impuse de această activitate se iau în considerare la determinarea venitului net. inclusiv cota de amortizare a investiţiei şi dobânda capitalului investit. Un model de calcul al venitului net se prezintă astfel: Tabel 9 Determinarea valorii producţiei Cultura Perioada Valoarea producţiei Total Lei/ha 1961-1965 general mii lei ha to Principală Secundară Lei/kg Tofal Coef Total Lei/kg Total mii lei Transf. to mii lei Griu 623 1171 1,45 1698 1,00 1171 0.06 70 1768 2838 Porumb 242 610 1.21 738 1,25 763 0,10 76 814 3364 Sfecli 156 3945 0,40 1578 1,35 1381 0,05 69 1647 10580 zahăr Cartofi 197 2695 0.50 1348 1348 6843 Total 1218 - 5362 5577 4579 în calcul s-a luat media producţiei pe valorificare a ei, iar producţia secundară un număr de 5 ani numai la principalele s-a determinat pe baza coeficienţilor de culturi şi preţul convenţional mediu de transformare. Tabel 10 Determinarea cheltuielilor de producţie Cultura Supr. Cheltuieli materiale inii/lei Cheltuieli băneşti Total Lei/ha ha general mii/lei Seminţe Liut. Ingrâ- Ainortis. 7PA Dircric (kx nu¬ Cent¬ F.M. înec şăm. menit- ne rale Gnu 623 207 320 13 20 50 193 40 64 373 1280 2055 Porumb 242 7 96 16 8 39 88 16 25 352 647 9667 Sfcdâ 156 28 5 25 164 10 16 746 1028 6374 zahăr Cartofi 197 247 105 47 6 39 141 16 26 701 1328 6548 Total 1218 461 511 104 39 153 586 82 131 217 4279 3513 Dczmembrăminte ale dreptului de proprietate 74 Venitul net (Vn) rezultă din diferenţa dintre venitul brut (Vb) şi cheltuielile de producţie (Chp): Vn=Vb-Chp=4579-3513=1.066 lei/ha. Cunoscând venitul net cadastral se poate calcula valoarea de randament a pământului după formula: VR = (Vn x x 100): p, în care: „p” este procentul curent pe piaţa financiară pentru sumele depuse spre fructificare. Considerând că procentul pentru perioada din exemplu a fost de 7%, rezultă: VR = (1066 x 100): 7 = 15.229, rotund 15.200 lei/ha. în agricultura internaţională evaluarea terenurilor se face, tot mai mult, prin reducerea producţiilor la unitatea cereală (Howald&Laur 1962:300). După terminarea calculelor Comisia centrală de evaluare afişează un tablou cu venitul net al terenurilor de model pe regiuni şi zone de clasificare, pentru toate categoriile de folosinţă şi clase de calitate. Prin comparaţie cu datele din tablou, şi ţinând seama de clasele rezultate la bonitare, precum şi de condiţiile economice exteme şi interne, se clasifică restul terenurilor teritoriului cadastral de către comisiile comunale. Dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, drepturi reale rezultate din separarea atributelor componente ale dreptului de proprietate. Nu desfiinţează dreptul de proprietate, d doar îl restrîng, în sensul că proprietarul este lipsit de exerciţiul unora din atributele acestui drept. Aceste dezmembrăminte sunt: dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitaţie; dreptul de servitute; dreptul de superficie (Dc). Digital (cib), calitatea de a putea fi reprezentat prin digiţi, respectiv prin cifre sau numere (Di). Digitizare, transformarea unei reprezentări continue (analogice) într-o formă discretă (numerică) (Di). Digitizor, dispozitiv utilizat pentru transformarea unei curbe plane, continue, într-un set de caractere binare, corespunzătoare coordonatelor punctelor reprezentative ale curbei (Di). Distribuţia teritorială a categoriilor de folosinţă. Condiţiile naturale ale României sunt variate, ceea ce a dus la o variată repartiţie geografică a categoriilor de folosinţă. Variabilitatea condiţiilor naturale este în legătură directă cu latitudinea, longitudinea şi altitudinea poziţiei terenurilor, pe care le influenţează în natura lor, în structura lor şi în sistemul de cultivare. Astfel, sunt bine cunoscute zonele călduroase din sudul ţării şi micro-zonele de la Baia Mare şi Herculane cu nuanţe mediteraneene, cât şi zonele munţilor înalţi cu temperaturi medii anuale sub 0°, climatic situate dincolo de cercul polar. Repartizarea teritoriului ţârii pe principalele forme de relief, exprimată în procente, se prezintă astfel: % Alt. max. Alt. medie Munţi 28 2544 914 Dealuri 42 1227 310 Câmpie 30 300 120 (Posea co. 1982: 25). Rezultă că dealurile sunt forma de relief dominantă, cu o pondere de 42% din 75 Domeniile ce utilizează documentaţia cadastrală total, adică acea formă de relief pe care categoriile de folosinţă sunt mai diversificate şi mai fărîmiţate. Diversitatea condiţiilor naturale, cât şi dezvoltarea economică şi socială diferită de la un judeţ la altul, se reflectă în repartizarea neuniformă pe teritoriu a folosinţei terenului. Schematic repartizarea pe relief a folosinţei terenului se prezintă astfel (Fig. 8) Dobândă, taxa plătită de către debitor creditorului pentru suma de bani împrumutată. - dobânda simplă: Ds = So x i x t, în care: So = suma împrumutată i =dobânda unitară pe an t =numărul de ani ai împrumutului. - dobânda compusă: Dc = St - So, în care: So = suma împumutată St = suma datorată după t. ani St = So (1 +i)\ în care: 1 +i = factor de fructificare a împrumutului (Drei). Domeniile ce utilizează documentaţia cadastrală. Una din definiţiile cadastrului înţelege prin cadastru imobiliar reprezentarea şi descrierea terenurilor şi clădirilor pe hărţi şi în registre (Simmerding 1977:9). Punctul de vedere din care se înregistrează imobilele funciare depinde de scopul iniţial al cadastrului, de sarcinile pe care le-a preluat, fără prea mari cheltuieli suplimentate, pentru a Ie furniza informaţii. în prezent documentaţia Documentaţia tehnică pentru cercetare, ştiinţă şi cultură 76 cadastrală nu mai serveşte numai impozitării, ci este utilizată de multe alte domenii de activitate. Documentaţia tehnică pentru cercetare, ştiinţă şi cultură. Pentru studiile de toponimie, studiile monografice ale localităţilor, studii privind protecţia mediului, pentru protecţia monumentelor istorice şi naturale (rezervaţii botanice, cinegetice, ornitologice etc), pentni arheologie etc., cadastrul este un izvor de informaţii şi, întotdeauna, un ajutor foarte important. Apoi informaţiile cuprinse în cadastru sunt folosite de studiile de istorie a familiilor şi caselor, de istoria apartenenţei şi folosinţei pământului, precum şi de rcrcetarca evoluţiei dreptului de proprietate privind terenurile, apele, minele, pădurile, puţurile etc. Documentaţia tehnică pentru completarea hărţilor topografice. Hărţile cadastrale constituie baza pentru redactarea şi ţinerea la zi a hărţii fundamentale a ţării, după care se întocmesc toate celelalte hărţi: geografice, turistice, cinegetice, botanice, militare etc., la scările şi cu conţinutul specific scopului concret al fiecărei activităţi. Documentaţia tehnică pentru economie şi administraţie. Potrivit art. 7 lit. e. Lc., scopul cadastrului este şi acela „de a cunoaşte întinderea şi valoarea economică a proprietăţilor imobiliare ale statului şi particularilor”, necesare exploatării economice a proprietăţilor sale, precum şi pentru a interveni cu măsuri economice de stimulare a activităţii unor întreprinderi, organizaţii obşteşti sau persoane fizice producătoare de bunuri necesare întregii societăţi. în documentaţia cadastrală este inventariată toată averea imobiliară cu datele esenţiale ce o caracterizează: situaţia, mărimea, folosinţa, calitatea şi valoarea. Pe baza acestor informaţii se prevăd măsurile de gospodărire a apelor, pădurilor, de cartare pedologică şi mineralogică a teritoriului etc. Pentru reorganizarea administrativă a teritoriului ţării, pentru repartizarea unor contribuţii locale, arondarea circumscripţiilor electorale şi sanitare etc., baza tehnică a cadastrului oferă informaţiile strict necesare. Dar inventarul avuţiei naţionale, cuprins în documentaţia cadastrală, are o mare importanţă şi în relaţiile internaţionale: aşa cum imobilele sunt cea mai sigură garanţie de credit în relaţiile financiare interne, tot aşa avuţia naţională este o garanţie de credit în relaţiile dintre state. Documentaţia tehnică pentru introducerea cărţii fundare. Instituţia care foloseşte cel mai deplin documentaţia cadastrală este canea fundară. Pentru a servi scopului cf., în cadastru imobilele trebuiesc atât de fără echivoc şi clar reprezentate şi descrise, încât conţinutul şi întinderea drepturilor să poată fi definite fără greşeală. Individualizarea imobilelor se realizează prin reproducerea limitelor pe harta cadastrală pe baza unei măsurători, iar nominalizarea lor se face prin arătarea denumirii localităţii, a lanului sau străzii pe care se află, prin spedficarea categoriei de folosinţă şi, mai ales, prin 77 Domiciliu numerotarea fiecăruia. Prin folosirea de către cf.. într-o aşa de mare măsura, a documentaţiei cadastrale, publicitatea se face pe imobile, adică este reală, iar cele două instituţii contribuie la siguranţa tranzacţiilor imobiliare, la | creşterea garanţiei pentru credit şi, prin aceasta, la ieftinirea lui. Documentaţia tehnică pentru proiectarea amenajării teritoriului. Hărţile şi registrele cadastrale conţin informaţiile strict necesare pentru proiectarea, sistematizarea şi echiparea teritoriului şi localităţilor. Unităţile de proiectare sunt obligate să preia documentaţia cartografică de bază de la cadastrul general, pe care o pot completa cu informaţii specifice profilului lor. Dar nu numai documentaţia cartografică, ci şi cea scriptică este singura sursă de date privind posesiunea, suprafaţa, limitele şi calitatea imobilelor. Ele constituie baza proiectelor de organizare a teritoriului agricol, de prevenire şi combatere a eroziunii solului, de înfiinţare a unor plantaţii viti-pomicole, sisteme de irigaţii, de protecţie a mediului etc. împreună cu cf., care arată situaţia de drept a imobilelor, informaţiile cadastrului sunt utilizate de organele de iistematizare urbanistică la avizarea noilor construcţii de locuinţe sau a :elor cu scop industrial. Documentaţia tehnică pentru stabilirea impozitului funciar. La originea :adastrului a fost necesitatea cunoaşterii iverii cetăţenilor în vederea perceperii impozitelor, precum şi a cetăţii pentni înfiinţare de colonii în teritoriile cucerite. în prezent documentaţia cadastrală, pe lângă alte necesităţi, trebuie sâ satisfacă cerinţele apănite o dată cu schimbarea principiior de stabilire a impozitului funciar într-un stat modern, care se percep în virtutea principiului de solidaritate naţională (ori socială) pentm a acoperi cheltuielile de interes general. Pentru o justă şi echitabilă impozitare imobilele trebuiesc precis individualizate, clasificate şi evaluate. Aceste informaţii se găsesc în documentaţia cadastrului şi anume: locul şi categoria de folosinţă a imobilelor ordonate pe posesori; suprafaţa, clasa de calitate pentru cele din producţia vegetală, starea tehnică pentru supraedificate; venitul net şi valoarea exprimate în monedă. Comisia de clasificare şi evaluare redactează de aşa manieră lucrarea, încât să poată fi folosită de organele financiare direct fără lucrări suplimentare. Documentaţia tehnică servind administrării justiţiei. Instanţele de judecată sunt organizate pe circumscripţii judecătoreşti, iar competenţa lor se suprapune peste teritoriul acestora, adică au o competenţă teritorială. Pentru delimitarea teritoriului circumscripţiilor se folosesc hărţile cadastrale care cuprind precis graniţele unităţilor administrativ teritoriale, contribuind şi la soluţionarea conflictelor de competenţă. Domiciliu, locul în care o persoană îşi are locuinţa stabilă sau principală, unde Dovada cu înscrisuri 78 poate fi găsită în mod obişnuit şi care este luat ca atare in evidenţa organelor administrative. Pe plan juridic domiciliul se distinge prin obligativitate, unicitate şi stabilitate, constituind unul din elementele de identificare a persoanei fizice (Dc). Dovada cu înscrisuri, probă constând în materializarea unui act juridic pe hârtie (într-un înscris propriu zis) sau într-un obiect material, ca de ex.: o scândură, o cărămidă, o înregistrare pe peliculă, pe casetă sau pe o bandă de magnetofon. De regulă, înscrisurile constituie probe preconstituite, întocmindu-se în mod special în scopul de a dovedi ulterior, la nevoie, un raport juridic; actul preconstituit este mai exact şi mai sigur decât memoria fragilă a martorilor şi poate fi conservat mai uşor (Dc). Dramul, măsură de suprafaţă amintită la mijlocul sec. XIX în judeţele Goij şi Mehedinţi, care reprezenta a 400-a parte din pogon, adica cca. 13 mp (Stoicescu 1971:144). Drept absolut, drept subiectiv care produce efecte faţă de toate persoanele fizice şi juridice, presupunând un raport juridic stabilit între titularul său, ca subiect activ, şi toţi ceilalţi participanţi la relaţiile sociale reglementate de lege, ca subiecţi pasivi neindividualizaţi în momentul naşterii acestui raport juridic. Dreptul absolut implică obligaţia corelativă negativă şi universală, a tuturor celorlalte persoane, de a se abţine de la săvârşirea oricăror acte sau fapte de natură să aducă atingere prerogativelor pe care el le conferă titularului său. Sunt drepturi absolute toate drepturile personale nepatrimoniale (ca de ex. dreptul la viaţă, sănătate şi integritate corporală, dreptul la nume, la onoare, la reputaţie etc), precum şi o parte din drepturile patrimoniale, şi anume dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale (Dc). Drept comun, expresie ce desemnează norma juridică sau gruparea de norme juridice prin care se înfăptuieşte reglementarea generală, de principiu, a unui raport social sau a unui domeniu de raporturi sociale, reglementare care primeşte aplicare într-un anumit domeniu ori de câte ori (sau în măsura în care) acel domeniu nu este supus unei reglementări legale speciale, derogatorii (spre exemplu: dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale; dreptul comun în domeniul executării contractelor etc) (Dc). Drept de folosinţă, atribut al dreptului de proprietate in temeiul căruia proprietarul are puterea de a utiliza bunul în propriul său interes, dobândind în proprietate fructele şi veniturile pe care le poate obţine din acesta (Dc). Drept de grăniţuire, servitute naturală care conferă proprietarului unui fond prerogativa de a obliga pe vecinul său să procedeze împreună la stabilirea prin semne vizibile a liniei de demarcaţie a terenurilor lor care sunt lipite unul de celălalt, cheltuielile necesitate de efectuarea acestei operaţii urmând a fi 79 Dreptul de proprietate suportate în mod egal de ambii proprietari. Grăniţuirea poate fi făcută pe cale amiabilă sau pe cale judecătorească, cel interesat având in acest scop, la nevoie, o acţiune de grăniţuire (Dc., art. 584 C. civ). Drept de îngrădire, manifestare a dreptului de proprietate, concretizată in prerogativa oricărui proprietar de a-şi îngrădi imobilul ce-i aparţine. Această prerogativă este restrânsă numai la obligaţia de a respecta servitutea de trecere de care se bucură, dacă este cazul, proprietarul fondului învecinat (Dc., art. 585 C. civ). Drept de posesie, atribut al dreptului de proprietate constând în prerogativa proprietarului de a stăpâni în fapt, direct şi nemijlocit bunul, prin putere proprie şi in interes propriu, sau de a consimţi ca stăpânirea de fapt a bunului să se facă, în numele şi în interesul lui, de către o altă persoană (Dc). Drept de preemţiuiie, facultate de care se bucură o persoană de a fi preferată la cumpărarea unui anumit bun. Poate fi stabilit prin lege sau prin convenţia părţilor, fie în favoarea unei persoane fizice sau juridice, fie în favoarea statului (Dc). Dreptul de proprietate. Definiţia dreptului de proprietate este dată de art. 480 C. civ. : „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Potrivit art. 4 Lff. terenurile - deci şi construcţiile întrucât soarta lor depinde de teren- pot fi obiectul dreptului de proprietate privată având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparţine domeniului public sau domeniului privat al statului. Indiferent de tipul sau forma de proprietate, dreptul de proprietate se exercită prin: posesiune, folosinţă şi dispoziţie. „Atributele deplinei proprietăţi asupra unui lucru se rezumă obicinuit de doctrină în formula tradiţională: jus utendi, fruendi et abutendi" (Cantacuzino 1921:143). Jus utendi presupune posesiunea, adică stăpânirea efectivă de către titularul dreptului de proprietate a imobilului la care se referă, din punct de vedere fizic sau economic, direct sau nemijlocit, la locul aşezării permanente a persoanei sau în orice altă parte, dacă o altă persoană în baza unui raport juridic cu titularul deţine pentru acesta imobilul (închiriere, arendare, gaj etc). Jus fruendi corespunde dreptului de a folosi economic bunul şi dreptul de a culege foloasele ce acesta produce, în scopul satisfacerii nevoilor de producţie sau consum ale proprietarului. Proprietarul poate ceda dreptul său de folosinţă în întregime (uzufruct) sau parţial (uz, abitaţie), permanent (servitute) sau pe o durată determinată, altor subiecţi de drept, care dobândesc astfel un drept real propriu. Jus abutendi (dispoziţia) conferă titularului dreptului de proprietate posibilitatea de a determina soarta juridică a imobilului, adică facultatea conferită de lege, fie de a păstra pentru sine şi a folosi el însuşi bunul, fie de a transmite (înstrăina) dreptul de proprietate, de a-1 închiria, de a-1 da în Dreptul de proprietate comună in devălmăşie 80 gaj sau de a-1 distmge materialiceşte. Toate aceste acte de dispoziţie sunt permise numai în limitele legilor şi regulilor de convieţuire in societate. Dreptul de proprietate imobiliară are un caracter perpetuu, în sensul câ nu se stinge prin neuz, oricât de îndelungata ar fi starea de pasivitate a titularului sau, ru excepţia uzucapiunii. Tipurile fundamentale sub care se prezintă proprietatea sunt: proprietatea privată şi proprietatea socială sau comună. Dreptul de proprietate privată sau particulară conferă proprietarului sau coproprietarilor dreptul de a poseda, prin putere proprie şi în interes propriu bunul imobil, de a se folosi de roadele ce produce şi de a dispune de el în sens juridic. Dreptul de proprietate socială conferă colectivităţii (stat. comune, asociaţii de orice fel) dreptul de a se folosi şi dispune de bunul imobil in scopul însuşirii produselor în interesul întregii colectivităţi. Dreptul de proprietate comună în devălmăşie, formă a dreptului de proprietate comună care se caracterizează prin folosirea şi stăpânirea bunurilor în comun de mai multe persoane fizice, tară ca dreptul fiecăruia să fie determinat prin cote părţi. Dreptul de proprietate comună în devălmăşie se prezintă sub două forme: - dreptul de proprietate comună în devălmăşie a membrilor cetelor de moşneni, obştii sau compcsesorate, a asociaţiilor sau cooperativelor etc., care îşi pot cunoaşte înliderea materială a dreptului numai cu ocazia încetării stării de comunitate; - dreptul de proprietate comună în devălmăşie a soţilor asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, fie prin cumpărare, fie prin creerea în comun (construirea unei case, cumpărarea unui apartament etc). Dreptul de proprietate pe cote părţi, formă a dreptului de proprietate comună care constă în existenţa unei pluralităţi, de drepturi de proprietate , în concurs, dar separate şi independente, asupra unuia şi aceluiaşi bun nedivizat. Dreptul fiecăruia, în această formă de proprietate, este stabilit printr-o fracţiune din întreg (1/2, 1/3, 1/12 etc), fără a fi individualizat şi concretizat asupra unei anumite părţi a imobilului. în cazul când acest concurs al dreptului de proprietate se referă la un singur bun, fie că el a fost cumpărat de două sau mai multe persoane, fie că a fost creat prin munca în comun a mai multor persoane, avem de a face cu forma numită „coproprietate". In cazul când concursul drepturilor de proprietate priveşte o universalitate de bunuri (case, terenuri, depuneri la CEC etc), avem de a face cu starea de indiviziune, care se naşte mai ales în cazul moştenitorilor. Trăsătura comună, in ambele cazuri, este că fiecare coproprietar sau coindivizar are un drept asupra întregului bun iau asupra totalităţii bunurilor, drept exprimat sub formă de cotă parte. Coproprietatea se prezintă sub două forme: a) coptoprietatea vremelnică sau ordinară, rare are la bază fie o convenţie (cumpărarea sau creerea în comun a 81 Drept de uz unui bun), fie coocupaţia, fie coposesiunea prelungită în condiţiile necesare pentru a uzucapa, fie succesiunea. Coproprietatea vremelnică sau ordinară se poate desfiinţa, în orice moment, prin împărţirea bunului sau masei de bunuri, fie prin partaj voluntar, fie pe cale judecătorească. Desfiinţarea stării de coproprietate vremelnică prin partaj, în materia bunurilor imobile, se poate face numai cu respectarea normelor de sistematizare şi cu aprobarea organului administrativ competent; b) coproprietatea forţată sau perpetuă se caracterizează prin faptul că ea poartă asupra unor bunuri rare, prin natura lor, nu pot fi stăpânite decât de mai mulţi proprietari şi care nu pot fi divizate, astfel: - coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru exploatarea a două fonduri vecine, cum sunt: drumurile, fântânile, potecile, în cazul când se găsesc pe linia despărţitoare a celor două proprietăţi; - coproprietatea părţilor comune în clădirile cu mai multe apartamente; în acest caz dreptul de proprietate individuală asupra unui etaj sau apartament cuprinde, ca accesoriu, şi dreptul de coproprietate asupra părţilor comune indivize, cum sunt: terenul, fundaţiile, faţada, acoperişul, intrările, instalaţiile comune, holurile, scările etc.; - coproprietatea despărţiturilor comune: zidul, şanţul sau gardul care desparte două proprietăţi vecine (art. 590-606 C. civ). Drept de servitute, drept real imobiliar, accesoriu, perpetuu şi indivizibil, care dezmembrează proprietatea, conferind titularului său anumite prerogative strict limitate asupra lucrului altuia (Dc). Drept de superficie, drept real care constă în dreptul de proprietate ce are o persoană, numită superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor şi altor lucrări aflate pe terenul aparţinând altei persoane, teren 111 privinţa căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă. Comportă o suprapunere a două drepturi de proprietate aparţinând la doi titulari diferiţi şi având obiecte diferite: dreptul de proprietate al superficialului asupra construcţiilor, plantaţiilor sau lucrărilor, şi dreptul de proprietate al altei persoane asupra terenului (DC). în acest caz proprietarul terenului a cedat posesiunea şi folosinţa altei persoane şi a rămas numai cu nuda proprietate. Dreptul de superficie se poate dobândi prin acte juridice cu titlu oneros sau gratuit sau prin uzucapiune; el poate fi limitat prin actul juridic dc constituire, poate fi grevat cu uzufruct, prin ipotecă sau diepturi personale (interdicţia de înstrăinare şi grevare etc). Drept de uz, drept real care conferă titularului său prerogativele de a se folosi de lucrul altuia şi de a-i culege fructele numai pentru nevoile sale şi ale familiei lui. Este o varietate a dreptului de uzufruct. Are caracter strict personal, în sensul că nu poate fi nici cedat şi nici închiriat altcuiva. Se dobândeşte, se exercită şi se stinge după regulile aplicabile uzufructului (Dc). Dreptul dc uzufruct 82 Dreptul de uzufruct, drept real care conferă unei persoane, denumită uzufructuar, cel mult până la încetarea din viaţă, dreptul de a poseda şi de a se bucura de „lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa”. Caracterele dreptului de uzufruct sunt: - este un drept real imobiliar sau mobiliar, deci este opozabil tuturor (erga omnes), chiar şi proprietarului lucrului; - este un drept de folosinţă, uzufruc-tuarul având dreptul de a uza şi culege fructele bunului în totalitatea lor; - este un drept temporar cu durată mărginită cel mult la viaţa titularului sau cel mult 30 ani când titularul este o persoană juridică; - este un drept cesibil, adică titularul poate dispune cu titlu oneros sau gratuit de avantajele economice pe care bunul le produce. Uzufructul se poate stabili prin lege sau prin voinţa omului (art. 518 C. civ), pur sau cu termen sau cu condiţie (art. 51 9 C. civ). Uzufructuarul este dator să restituie lucrul în starea în care l-a primit, cu excepţia cazului când se distruge din cauza vechimii sau din caz fortuit (art. 547 C. civ). Drept principal, drept subiectiv de sine stătător, care dă naştere în mod direct unui drept la acţiune şi în puterea căruia titularul poate pretinde altei sau mai multor persoane o anumită conduită, sau să desfăşoare el însuşi o anumită conduită, sub protecţia legii. Din această categorie face parte imensa majoritate a drepturilor civile (Dc). Drept real, drept subiectiv patrimonial şi absolut, în temeiul căruia titularul său poate să-şi exercite atributele asupra unui lucru determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără a fi necesară intervenţia altei persoane. Este un raport între oameni cu privire la un lucru, iar nu un raport între om şi lucru. Se stabileşte - cu privire la un lucru determinat - între o persoană ca subiect activ şi toate celelalte persoane ca subiecte pasive nedeterminate, ţinute de obilgaţia de a nu face nimic de natură să stânjenească exercitarea lui de către subiectul acdv. Conferă titularului său dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă (Dc). Drept real accesoriu, constă în afectarea unui bun imobil în garanţie pentru executarea, de către debitor, a obligaţiei sale faţă de creditor, care dobândeşte dreptul de a-şi îndestula creanţa din valoarea bunului ce-i serveşte de garanţie cu rangul de preferinţă faţă de ceilalţi creditori. El este un drept real pentru că, în cazul când debitorul nu-şi respectă obligaţia asumată, se poate exercita de creditor chiar şi fără concursul aceluia. Drepturile reale accesorii sunt drepturi de garanţie într-un bun determinat, care rămâne în posesia debitorului, drepturi ce conferă creditorului nu numai dreptul de a se îndestula cu preferinţă din vânzarea bunului afectat creanţei, ci şi dreptul de a-1 urmări în mâinile oricui s-ar afla. Pentru ca ambele efecte ale garanţiei să se producă - pentru siguranţa creditului public, a terţilor şi chiar a debitorului -legea supune drepturile reale 83 Drepturile şi obligaţiile comisiei cadastrale comunale imobiliare accesorii obligaţiunii de înscriere în registrele de publicitate imobiliară, pentru ca în fiecare moment să se cunoască de către cei interesaţi măsura în care imobilul dat în garanţie este liber de sarcini. Acestea sunt ipoteca şi privilegiul. Drept real principal, drept real care are o existenţă de sine stătătoare, independent de existenţa vreunui alt drept. Prezintă acest caracter: dreptul de proprietate, în oricare din formele sale; dreptul de superficie; dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitaţie; dreptul de servitute (Dc). Drepturile şi obligaţiile comisiei cadastrale comunale. Pentru executarea lucrărilor de delimitare a teritoriului cadastral, de identificare şi măsurare a proprietăţilor, comisia cadastrală comunală şi ajutoarele sale sunt nevoite să treacă, cu piciorul sau cu vehicol, peste unele proprietăţi. Dar, pentru a se preveni încălcarea abuzivă a proprietăţii, ceea ce practic duce la anularea dreptului, limitele (restricţiile, obligaţiile) impuse proprietăţii sunt numai acelea expres prevăzute de lege, cărora le corespund drepturi ce alţi subiecţi de drept pot exercita asupra lucrului, în speţă a imobilelor funciare, pe care titularul trebuie să le suporte. Este o îngrădire a dreptului de proprietate pentru un interes public In Lc. şi RLc. sunt enumerate drepturile statului - cadastrul este o activitate publică care le exercită prin comisia cadastrală, cu privire la imobilele supuse cadastrării, astfel: a) folosirea, fără despăgubire, a oricăror imobile particulare în scopul aşezării semnalelor de triangulaţie, piramidelor geodezice, de poligonare, de măsurare şi nivelment (art. 13 al. 1 Lc., art. 22 al. 1 RLc); b) dreptul de acces la imobilele străine a inginerului şi ajutoarelor sale însărcinaţi cu operaţiunile de triangulaţie, cu construcţii de semnale sau piramide şi dreptul de a lua probe de sol necesare pentru analize chimice (art. 14 Lc., art. 27 al. 2 RLc); c) dreptul inginerului cadastral şi a personalului folosit la lucrări de a circula pe oriunde vor avea nevoie pentru îndeplinirea misiunii lor (art. 27 al. 1 RLc); d) dreptul inginerului cadastral de a îngropa repere de geodezie, pietrele de delimitare de hotare sau stâlpi de hotar şi de a face movile necesare păstrării pietrelor, stâlpilor şi reperelor (art. 22 al. 2 RLc); e) obligaţiunea proprietarului terenului de a lăsa liber accesul la orice punct pe care inginerul cadastral a aşezat repere, semne de hotar sau semnale geodezice, ori de câte ori acesta va avea nevoie cu ocazia lucrărilor de delimitare, măsurare, revizuire, control etc. (art. 27 al. 1 RLc); f) obligaţiunea proprietarului terenului, pe care s-au aşezat repere pentru marcarea punctelor măsurate, de a lăsa în jurul acestor repere următoarele suprafeţe: 1) pentru punctele geodezice de orice ordin distanţa de cel mult 2 m. de la marginea construcţiei (art. 24 a. RLc); 2) pentru punctele topometrice cel mult 1 m. de la marginea semnalului (art. 24 b. RLc); Drepturi tabulare 84 g) dreptul statului de a expropria, în cazul când proprietarii terenurilor se opun, porţiunile de teren necesare aşezării piramidelor, semnalelor şi reperelor de măsurare (art. 13 al. 2 Lc., art. 23 al. 1 RLc). Comisia cadastrală, respectiv inginerul şi ajutoarele sale, în exercitarea depturilor conferite de lege, enumerate mai sus, este şi ea obligată să respecte anumite limite impuse de lege sau de regulile de comportare într-o societate civilizată, astfel: 1) exercitarea dreptului de acces şi trecere trebuie să se facă cât mai politicos şi cu cât mai multe menajamente pentru proprietar şi proprietatea sa; 2) accesul şi trecerea să se facă numai pe traseele strict necesare şi pe suprafeţele minime necesare amplasării punctelor; 3) înainte de a se iniţia procedura de expropriere se urmează prevederea din art. 32 al. 2 Lc., adică se amendează proprietarul ce se opune executării lucrărilor în limite normale; 4) exproprierea este limitată la maximum 200 mp. (art. 23 al. 1 RLc); 5) proprietarul are dreptul de a cere despăgubiri pentru eventuale daune cauzate cu ocazia operaţiunilor cadastrale pentru stricăciuni de culturi sau păduri (art. 23 al. 3 RLc). în cazul când comisia cadastrală îşi exercită abuziv drepturile conferite de lege cu privire la folosirea imobilelor funciare, ea răspunde penal pentru bruscarea sau jignirea proprietarului, sau civil pentm pagubele produse din vina sa (art. 23 al. 4 RLc). Inginerul cadastral răspunde pentm fapta comisă din vina sa, conf. art. 998 C. civ., sau din culpa sa conf. art. 999 C. civ. £1 răspunde şi de prejudiciul cauzat de ajutoarele sale în legătură şi în timpul executării operaţiunilor cadastrale conf. art. 1000 al. 1 C. civ., pe care-4 reproducem: „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră”. Responsabilitatea comisiei cadastrale se întinde şi asupra eventualelor pagube cauzate de animalele de tracţiune folosite la lucrări. Abuzul de drept, atât din partea proprietarilor, cât şi din partea membrilor comisiei cadastrale şi a ajutoarelor sale, este sancţionat după nonnele C. civ., atunci când produc pagube; sau după prevederile Lc. sau C. pen., atunci când se manifestă prin acţiuni vexatorii. în art. 87. al. 1 L. 169/1997 se prevede pedepsirea abuzului în serviciu cu închisoare de la 1 la 5 ani. în art. 12 al. 1 Lcpi. sunt prevăzute drepturile specialiştilor ce execută lucrări de cadastru, respectiv comisia comunală, dar nu sunt prevăzute drepturile proprietarilor terenurilor pe care se amplasează semnale geodezice sau peste care se trece pentm folosirea lor. Drepturi tabulare, sunt raporturi de drept care izvorăsc sau se dobândesc prin înscrierea în cartea funciară. Ele sunt drepturi reale deoarece se exercită de către titularii lor direct asupra bunului nemişcător, fără concursul altor persoane Drepturile reale sunt „drepturi absolute, adică opozabile 85 Efectele grăniţuirii tuturor (erga omnes) şi care îndreptăţesc pe titularii lor să exercite şi să obţină, astfel, realizarea atributelor corespunzătoare privitor la un lucru, fără intervenţia activă a altor persoane care, ca subiecte pasive, sunt obligate numai a nu face nimic de natură a stânjeni exerciţiul acestor atribute de către titularul dreptului real” (Ionaşcu & Brădeanu 1964: 28). Drepturile reale imobiliare se împart în: a) drepturi reale imobiliare principale, care au o existenţă juridică de sine stătătoare, cum sunt: dreptul de proprietate, dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie şi dreptul de servitute; b) drepturi reale imobiliare accesorii care, servind ca o garanţie reală unor drepturi de creanţă, au o existenţă juridică subordonată drepturilor principale, cum sunt: ipoteca şi privilegiul. Drepturile tabulare patrimoniale, faptele şi alte raporturi juridice fundare. în cf. se mai înscriu anumite drepturi patrimoniale şi sarcini reale, care dobândesc o rigoare absolută, dar care nu se transformă în drepturi reale (Postulache 1938:19). Ele sunt enumerate în art. 81 Lcf., dintre care amintim: dreptul de chirie sau arendă; dreptul de preemţiune; dreptul de răscumpărare şi anumite sarcini reale. Aceste „anumite sarcini reale” au o trăsătură caracteristică cum că obligaţia constă în prestaţiuni repetate (anuale, lunare) şi că există în sarcina posesorului unui imobil individual determinat. Deci când proprietarul îşi înstrăinează bunul imobil, sardna trece asupra aceluia care a dobândit proprietatea. Aceste obligaţiuni se mai numesc sarcini reale. Se mai notează în cf. orice fapt, drept personal sau alte raporturi juridice, ori acţiuni, care există fără înscrierea în cf., dar care au influenţă asupra exercitării dreptului real înscris, astfel: incapacitatea sau restrângerea capacităţii titularului dreptului înscris; oprirea înstrăinării sau grevării; diferite acţiuni injustiţie în legătură cu imobilul etc. Ecologie, ştiinţa care studiază condiţiile de existenţă a organismelor vii şi interacţiunile de orice natură care există între aceste organisme vii şi mediul lor de viaţă (Dşs). Efectele grăniţuirii. Grăniţuirea este o mărturie (dovadă) oficială asupra mersului corect al graniţei şi, pentru că se execută de organe competente şi cu publicitatea prevăzută de lege, se presupune că ea este corectă. Publicitatea proprietăţii, care presupune toate operaţiunile ce o privesc, s-a impus din nevoia de siguranţă socială. Drepturile noastre sunt eminamente sociale , în sensul că, mai mult sau mai puţin, ele implică raporturi între unii sau toţi membrii societăţii. Ori drepturile sociale stricto-sensu, pentru a fi respectate, trebuiesc aduse la cunoştinţa publică. „Tot atât cât îl interesează pe individ, proprietatea interesează şi societatea: nu este ea opozabilă tuturor?” (Tabbah 1947:180). Starea de proprietate este stabilă şi durabilă, generatoare continuă de drepturi şi obligaţii depăşind cadrul Efectul juridic al publicităţii 86 convenţiei care i-a dat naştere. Ea interesează societatea tot aşa de mult cât pe indivizi, pentru că există numai în măsura în care societatea organizată în stat o apără. Proprietatea privată, a cărei expresie tipică este proprietatea imobiliară, este o categorie socială de maximă importanţă care, de fapt, este temeiul democraţiei. Această importanţă a determinat legiuitorul ca, în Constituţia României, să încadreze dreptul de proprietate la „Capitolul II: Drepturile şi libertăţile fundamentale”, alături de dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, libertatea individuală etc., iar proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular. Pentru a putea fi ocrotită proprietatea trebuie să fie publică. Publicitatea rezultă, în privinţa bunurilor mobile din posesiunea însăşi; cât privesc drepturile reale imobiliare, pentru a fi opozabile tuturor, este necesar ca publicitatea să fie organizată în instituţii specifice şi ele să fie determinate prin grăniţuire. In conformitate cu principiul specialităţii (art. 115 pct. 5, art. 131-133 Lcf), înscrierile în cf. se admit numai dacă imobilele sunt precis determinate prin numărul topografic, locul de aşezare, suprafaţa şi categoria de folosinţă, iar schiţa este întocmită de o persoană autorizată şi semnată de părţi. Identificarea şi determinarea imobilelor se face prin operaţiunea de grăniţuire în cursul lucrărilor de cadastrare, iar individualizarea se face prin reprezentarea pe hartă şi nominalizarea prin numerotarea topografică. Efectul grăniţuirii este liniştea publică, deoarece orice conflict privind un drept fundamental al omului - dreptul de proprietate - se previne prin înscrierea lui în registrul public al cf., sau dacă el ia naştere, se soluţionează cu uşurinţă fără să comporte mari cheltuieli pentru părţi. De aceea cadastrul nu este numai măsurare de imobile, ci, pentru că face grăniţuirea, este parte a dreptului civil şi contribuie, prin aceasta, la forţa probantă în justiţie a cf., aşa cum prevede art. 32 Lcf. : „Dacă în cf. s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se presupune că dreptul există în folosul ei. Dacă un drept s-a radiat din cf., se presupune că acel drept nu există”. Acest principiu este clar exprimat şi de legislaţia altor ţări în care sistemul de publicitate prin cf. are o veche tradiţie, asffel:"Corespunde delimitarea graniţei unei parcele cu cea stabilită în cadastrul imobiliar, se presupune, astfel, că prin semnele de graniţă este marcată graniţa adevărată” (VermG. art 1 al. 2). Efectul juridic al publicităţii. După expirarea termenului de publicitate şi rezolvare a întâmpinărilor în diferitele trepte administrative, datele rezultate din lucrările cadastrale: suprafeţe, clase, venit net etc., rămân definitive şi devin obligatorii pentru toţi posesorii de imobile, pentru organele administrative de stat şi pentru toţi cei ce folosesc aceste date în lucrări specifice. Ele nu mai pot fi contestate decât pentru nerespectarea procedurii de publicitate şi, de aceea, respectarea termenelor legale şi consemnarea acestora în documente este deosebit de importantă. 87 Estimaţiuni cadastrale Embadc, drept real de folosinţă asupra imobilului altuia, care izvorăşte dintr-o locaţiune perpetuă sau de lungă durată. A fost desfiinţat prin legea de reformă agrară din 1921 (Dc). Enclavă. în interiorul unui teritoriu cadastral, care aparţine unui judeţ, A, pot exista terenuri ce aparţin proprietarilor altui judeţ, B. Aceste terenuri formează o enclavă, care se înregistrează în documentele scriptice de care aparţin juridic (teritoriul B); pe hartă enclavele apar înconjurate de terenuri străine. Asemenea situaţii se întâlnesc în comunele de munte, care au mai multe părţi de hotar (ex. comunele Jina şi Orlat din jud. Sibiu cu păşuni de munte pe jud. Vâlcea). Estimaţiuni cadastrale. Informaţiile rezultate din operaţiunile de măsurare nu cuprind toate caracteristicile imobilelor în vederea stabilirii unui impozit real. Aceste informaţii - privind suprafaţa, categoria de folosinţă şi posesorul - nu sunt de ajuns, deoarece pământul este folosit, în principal, în producţia vegetală a cărei eficienţă depinde, în mare măsură, de calitatea lui şi de poziţia în spaţiu. Determinarea eficienţei economice, a rentabilităţii, în agricultură şi silvicultură este posibilă numai prin aducerea la un termen comun a tuturor valorilor sacrificate în producţie. Măsura comună tuturor valorilor, a acestor valori diverse, este moneda şi aducerea lor la un termen comun este exprimarea valorică, printr-o anumită cantitate de monedă, a mijloacelor de producţie. Estimaţiunile agricole cuprind totalitatea operaţiunilor şi a lucrărilor necesare stabilirii valorii economice a bunurilor sacrificate în producţia vegetală, a celor nou creiate şi a diferenţei dintre ele. Acesta este beneficiul sau venitul net, care interesează la stabilirea unui impozit drept şi echitabil. Estimaţiunile agricole se împart în: a) estimaţiuni generale ce se ocupă cu determinarea valorilor (indicatorilor) economice pe o gospodărie sau pe o anumită ramură de producţie; b) estimaţiuni speciale care se ocupă cu determinarea valorii economice a terenurilor şi clădirilor. Estimaţiunile cadastrale fac parte din categoria estimaţiunilor speciale şi ele urmăresc clasificarea terenurilor în funcţie de capacitatea de producţie şi a venitului net pentni fiecare clasă de terenuri în vederea impozitării şi a altor măsuri economice. Estimaţiunile cadastrale se ocupă şi cu determinarea valorii terenurilor destinate construcţiilor şi cu cea a construcţiilor deoarece şi pentru acestea se plăteşte impozit. Folosim termenul de „estimaţiuni” şi nu de „evaluări” cadastrale pentru că operaţiunea se realizează în două faze distincte ce cuprind: a) bonitarea condiţiilor naturale şi clasificarea terenurilor; b) evaluarea rezultatelor economice în corelare cu clasele de bonitare în parcele model şi generalizarea rezultatelor la restul terenurilor în condiţiile proprii. Evaluarea constiucţiilor Evaluarea construcţiilor, se face potrivit normelor din D. nr. 93/1977, D. nr. 256/1984, D. L. nr. 61/1990 şi L. nr. 85/1992, in funcţie de structura de rezistenţă sau materialele folosite, de regimul de înălţime, gradul de finisaj, starea tehnică, tipul de încălzire, dotările suplimentare, numărul de nivele, gradul de uzură şi alte corecţii prevăzute in actele normative, la nivelul preţurilor de la data de 1 ianuarie 1990. Tabel 11 Preţuri de vânzare către populaţie pentru locuinţele din fondurile statului până la 1.01.1977 Procedura de evaluare ce prezentăm este cea din actele normative menţionate şi a normelor pentru aplicarea L. 112/1995, iar tabelele s-au renumerotat din considerente practice referitoare la succesiunea operaţiunii. A. Pentru evaluarea locuinţelor (apartamente, imobile) construite din fondurile statului se pleacă de la valorile din tabelul 11 reprodus mai jos: 1 cameră 2 camere 3 camere 4 camere 5 camere Grad de Supr. Preţ pe Supr. Preţ pe Supr. Preţ pe Supr. Preţ pe Supr. Preţ pe confort utilă apart. utilă apart. utilă apart. utilă apart. utilă apart. Confort 37 95.200 55 138.600 78 196800 100 254.600 118 298.000 sporit Confort I 30 76.000 50 123.700 65 159.000 80 196.900 - Confort II 23 58.100 36 88.300 48 116.100 60 144.000 - - Confort III 21 48.300 34 77.100 45 103.300 56 127.600 Notă: Releveele şi măsurătorile pentru determinarea suprafeţei utile (s.u.) se fac pe baza dimensiunilor interioare dintre feţele tencuite ale pereţilor, la înălţimea de 1 m de la nivelul pardoselelor. Pentru sobe şi cazane de baie se scade câte 0,50 mp pentru fiecare. Valorilor de mai sus li se aduc o serie de corecţii pentru a le adapta realităţii, astfel: a) La s.u. se adaugă suprafaţa logiilor sau balcoanelor corectată cu coeficientul de 0,35; b) Dacă locuinţele au alte suprafeţe decât cele din tabelul 11, pentru diferenţa de suprafaţă se adaugă sau se scade : - 2.403 lei /mp s.u. la confort sporit; - 2.346 lei /mp s.u. confort I; - 2.323 lei /mp s.u. confort II; - 2.220 lei /mp s.u. confort III; c)întrucât valorile din tabel sunt stabilite pentni construcţii cu P + 4 E, pentru apartamentele la alte nivele valorile se corectează prin înmulţirea cu următorii coeficienţi ; P P+1E P+2E Pr3E P+(5-ll)E P+(12-17)E 1,27 1,180 1,080 1,030 1,010 1,1® d)La clădirile amplasate în zonele cu gradul seismic 8 se adaugă 3,24%, iar la cele din zone cu gradul 9 se adaugă 10,8%; e) Dacă construcţia are centrală termică proprie se adaugă 45 lei /mp s.u. ; f) Dacă construcţia este prevăzută cu sobe cu combustibil solid se scade 3,5% din preţul pe mp s.u. ; g) Pentru tâmplărie metalică se adaugă 92 lei/mp s.u., iar pentru tocurile metalice ale uşilor se adaugă 39 lei/mp s.u ; 89 Evaluarea construcţiilor h) Pentru rulourile (obloane ) din lemn se adaugă 108 lei/mp s.u. ; 1) Pentru construcţiile cu un grad de confort inferior gradul III, valoarea se determină prin reducerea cu 10 % a celei corespunzătoare gr. III; j) Indiferent de gradul de confort, din valoarea totală rezultată, pentru lipsa unor obiecte şi instalaţii, se aplică următorele scăderi : - lipsă cadă de baie = 3.740 lei/ locuinţă - lipsă lavoar = 1.445 lei/ locuinţă - lipsă W. C. = 1.445 lei/ locuinţă - lipsă chiuvetă la bucătărie = 1.445 lei/locuinţă k) Boxele se evaluează cu 522 Ici/mp s.u., iar garajele cu 1.337 lei /mp s.u.. care se corectează cu coeficienţii de uzură; I) La valoarea locuinţelor se adaugă cota parte ce revine din părţile comune indivize (scările de acces, holuri comune, acoperiş, ascensor, centrală termică etc), determinate ca la punctele a-m, proporţional cu s.u. ; m) Pentru uzura în timp valoarea din nou (VN) se corectează cu coeficienţii din tabelul 12 şi se află valoarea de înlocuire sau valoarea reală (VR). Tabel 12 Coeficienţii de uzură in timp Durata de serviciu normaţi» Vechime Grupa I Grupa II Grupa III în ani Starea clădirii Starea clădirii Starea clădirii Foarte Bună Satisf㬠Foarte Bună Satisf㬠Foarte Bună Satisf㬠bună cătoare bună cătoare bună cătoare 0-5 1 1 1 1 1 1 1 1 1 5-10 1 1 1 1 1 1 0,80 0,78 0,76 10-15 1 1 1 0,90 0,89 0,88 0,70 0,67 0,64 15-20 0,89 0,88 0,87 0,86 0,85 0,84 0,60 0,56 0,52 20-25 0.87 0,86 0,84 0,83 0.81 0,79 0,50 0,45 0,40 25-30 0,84 0,82 0,81 0,79 0,77 0,75 0,50. 0,45 0,40 30-35 0,81 0,80 0,78 0,75 0.73 0.70 0,50 0,45 0,40 35-40 0,78 0,76 0,74 0,72 0,69 0,66 0,50 0,45 0,40 40-45 0,75 0,73 0,70 0,68 0,65 0,62 0,50 0,45 0,40 45-50 0,73 0,70 0,67 0,65 0,61 0,58 0,50 0,45 0,40 50-55 0,70 0,67 0,64 0,61 0,58 0,54 0,50 0,45 0,40 55-60 0,67 0,64 0,61 0,58 0,54 0,49 0,50 0,45 0,40 60-65 0,64 0,61 0,57 0,54 0,50 0,45 0,50 0,45 0,40 65-70 0,62 0,58 0,54 0,50 0,45 0,40 0,50 0,45 0,40 70-75 0,59 0,55 0,51 0,50 0,45 0,40 0,50 0,45 0,40 75-80 0,56 0,52 0,48 0,50 0,45 0,40 0,50 0,45 0,40 80-85 0,53 0,49 0,44 0,50 0,45 0,40 0,50 0,45 0,40 85-90 0,50 0,45 0,40 0,50 0,45 0,40 0,50 0,45 0,40 Peste 90 0,50 0,45 0,40 0,50 0,45 0,40 0,50 0,45 0,40 Evaluarea construcţiilor 90 Notă: încadrarea clădirilor în una dintre grupele prevăzute în tabel se va face astfel: Grupa 1 - clădiri cu planşee din : beton armat; profile din oţel cu boltişoare sau corpuri de umplutură; Grupa 2- clădiri cu planşee din : lemn, zidărie de piatră ; cărămidă sau înlocuitori; Grupa 3- clădiri cu pereţi din: paiantă, bârne, chirpici, vălătuci sau pământ bătut. n. Starea tehnică a clădirii se stabileşte după următoarele criterii : n. a. - Stare tehnică foarte bună: construcţia nu necesită lucrări de reparaţii curente şi nici lucrări de reparaţii capitale la principalele elemente constructive; n. b. - Stare tehnică bună: construcţia are nevoie de unele lucrări de reparaţii, cum ar fi: reparaţii la fundaţii şi zidărie, tencuieli interioare şi exterioare, planşee, pardoseli, învelitori, zugrăveli şi vopsitorii exterioare, instalaţii electrice, sanitare şi de încălzire, în proporţie de până la 10% din valoarea acestora; n. c. - Stare tehnică satisfăcătoare: construcţia necesită lucrări de întreţinere, reparaţii curente şi reparaţii capitale de peste 10% din valoarea acestora ; o) La valoarea construcţiei se adaugă valoarea cotei părţi din terenul clădit şi neclădit, determinată potrivit „criteriilor nr. 2665 şi 1 C/ 311 din 28 februarie 1992 pentru aplicarea H. G. nr. 834/1991. Pentru exemplificarea mersului evaluării considerăm: apartament confort sporit din 3 camere în s.u. de 80 mp şi o logie de 10 mp situat la et. II al unei clădiri cu 6 nivele, cu tîmplărie exterioară metalică, tocurile metalice la uşi, cu centrală termică proprie, pivniţă de 15 mp, vîrsta 30 ani şi stare tehnică bună; garaj de 25 mp s.u.; 12 mp cota din părţile comune indivize şi 1/6 parte din terenul clădit şi neclădit de 500 mp. - s.u. apartament = 80,0 mp - se adaugă logia: 10 mp x 0, 35 = = 3,5 mp - s.u. total = 83,5 mp - valoarea apartamentului (tabel 11) =196.800 lei -se adaugă pentru: 5,50 mp x 2403 lei =13. 217 lei TOTAL 1 =210.017 lei -corecţie nivel: 210.017 x 1,040 = = 218.418 lei -se adaugă: -pentru centrala termică: 83,5 mp x x 45 lei = 3.758 lei -tîmplărie exterioară metalică: 83,5 mp x 92 lei =7.682 lei -uşi cu tocuri metalice : 83, 5 mp x39 lei =3.258 lei TOTAL 2 =233. 115 lei -se adaugă: -pivniţa: 15 mp x 522 lei/'mp=7.830 lei -garaj: 25 mp x 1337 lei /mp =33.425 -cota 1/6 din p. comune 12mpx 2.792= =33.504 lei TOTAL 3(VN) =307.874 lei -corecţie pentru uzură (tabel 12): 307.874 x 0,82 =252.457 lei -se adaugă 1/6 p. din teren: 83.33 mpx x 1.080 lei =89.996 lei Valoarea reală (VR) =342.453 lei Rotund =342.000 lei B. Evaluarea construcţiilor proprietate de stat, altele decât cele construite din fondurile statului , se face pe baza valorii din nou (VN), corectată in funcţie de vârstă, starea tehnică şi uzură. 91 Evaluarea construcţiilor a. Valoarea din nou se determină pe baza unor „indici de construcţie (Bau-kostenindex)”, care reprezintă costul unei unităţi de construcţie (mp sau mc), rezultat din datele statistice, în funcţie de tipul construcţiei şi gradul de finisaj, comunicat în documentele oficiale (norme) la anumite intervale de timp (în Germania se comunică săptămânal). Aceste preţuri, stabilite prin D. nr. 256/1984, se prezintă în tabelul 13: Tabel 13 Preţuri pe metru pătrat de suprafaţă udlă pentru evaluarea locuinţelor proprietate de stat, altele decât cele executate din fondurile statului Nr. Tipul constructiv în fucţie de Regimul de Gradul de finisare Superior Inferior lei/mp lei/mp 1 Cu pereţii din zidărie de cărămidă, P 2.875 2.060 piatră sau înlocuitori, planşee din lemn sau beton armat, şarpantă din lemn, având instalaţii sanitare, electrice şi încălzire cu sobe cu combustibil solid 2 Cu pereţii din zidărie de cărămidă, P+( 1-4) E 2.600 1.810 piatră sau înlocuitori, planşee din lemn sau beton armat, şarpantă din lemn, având instalaţii sanitare, electrice şi încălzire cu sobe cu combustibil solid 3 Cu pereţi din bârne, planşee şi Psau P +1 E 1.970 1.820 şarpantă din lemn, având instalaţii sanitare,electrice şi încălzire cu sobe cu combustibil solid 4 Cu pereţi din paiantă, planşee şi Psau P+1E 1.810 1.685 şarpantă din lemn, având instalaţii sanitare, electrice şi încălzire cu sobe cu combustibil solid 5 Cu pereţi din chirpici, vălătuci sau P 1.690 1.690 pământ bătut şi şarpantă din lemn, având instalaţii sanitare şi electrice şi încălzire cu sobe cu combustibil solid 6 Cu structură din beton armat, P+(5-ll)E 2.900 2.025 orice sistem de învelitoare, având instalaţii sanitare, electrice şi încăl¬ zire centrală Evaluarea construcţiilor 92 Notă: - Pentru camere de serviciu situate în subsoluri 870 lei/mp - Pivniţe, beciuri, boxe în folosinţă exclusivă a locuinţei 625 lei /mp - Garaje 1.300 lei/mp - Terase rezultate din retrageri în gabarit 590 lei/mp b. Preţul din tabelul 13 se corectează, prin adăugare sau scădere , în funcţie de existenţa sau lipsa unor instalaţii sau elemente de construcţii, cu valorile din tabelul 14: Tabel 14 Termen de corecţie pentru existenţa sau lipsa unor instalaţii sau elemenU : de construcţii Se adaugă Se scade - încălzire centrală exclusiv tipul 6, fără construcţia şi 85 lei /mp echipamentul centralei termice - Pentru construcţia şi echipamentul centralei termice 58 lei /mp - Obloane 58 lei /mp - încălzire cu sobe cu gaze 58 lei /mp - Invelitori de carton asfaltat, şiţă, şindrilă, stuf sau paie 35 lei/mp - Lipsa obiectelor şi a instalaţiilor aferente pentru: - cadă de baie 3.740 lei /loc - lavoar - 1.445 lei/loc -WC 1.445 lei /loc - chiuvetă de bucătărie - 1.445 lei /loc - Lipsa tencuielilor exterioare 92 lei /loc - Lipsa fundaţiilor 92 lei/loc - Pardoseli din pământ 58 lei /loc Notă: mai sus se corectează procentual , în Pentru locuinţele din demisol sau funcţie de nivel (tabel 15), apoi se scade mansardă preţurile se reduc cu 25 %. uzura pentru vechimea şi starea tehnică c) Valoarea rezultată pe baza tarifelor de folosindu-se coeficienţii din tabelul 12. Tabel 15 Corecţiile de preţ in funcţie de nivel (in procente) Numărul de niveluri ale locuinţelor Nivel P 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 loc. 17 -12 16 -12 -6 15 -11 -6 -5 14 -11 -5 -5 -3 13 -10 A A A A 12 -10 A -3 -3 -2 -2 11 -9 A -3 -2 -1 -1 0 10 -9 -3 -3 -2 -1 0 0 0 93 Evaluarea construcţiilor Nivel P 1 2 11 12 13 14 15 16 17 loc. 9 ■S -3 -2 -2 -1 0 0 0 0 8 -8 -2 -2 -1 -1 0 0 0 0 +1 7 -6 -2 -2 -1 0 0 0 0 + 1 + 1 +2 6 -6 -2 -1 0 0 0 + 1 + 1 +1 +2 +3 +3 5 -5 -2 -1 -1 0 +1 + 1 +3 +3 +3 +3 +4 +4 4 -5 -1 0 0 +2 +2 +3 +3 +4 +4 +4 +4 +5 +5 3 4 0 0 +2 +2 +3 +3 +4 +4 +5 +5 +5 +5 +6 +6 2 -3 +1 +3 +4 +4 +5 +5 +5 +5 +5 +5 +5 +6 +7 +7 +7 1 0 +4 +4 +4 +4 +5 +5 +5 +5 +5 +5 +5 +5 +6 +6 +7 +7 P 0 0 -1 -1 .2 -2 -3 -3 -3 -3 -3 -3 -3 -3 -3 -3 -3 -3 d) în cazul când s-au executat reparaţii de către o persoană fizică sau juridică, alta decât proprietarul, se evaluează lucrările pe bază de deviz (RpC. populaţie seria 1982 ) sau rezultate din acte, corectate pentru vechime cu coeficienţii din tabelul 16, apoi se scad din valoarea construcţiei. Tabel 16 Coeficienţii de corecţie pentru vechimea reparaţiilor aplicate la cota parte ce revine locuinţei Vechimea în ani Coeficient 0-3 1 3-6 0,88 6-9 0,82 9-12 0,76 12-15 0,70 15-18 0,64 18-21 0,58 21-24 0,52 24-27 0,46 27-30 0,40 Peste 30 0,40 e)La încadrarea construcţiei în gradul de finisaj, prevăzut în tabelul nr. 13, se ţine seama de caracteristicile predominante din tabelul 17: Tabelul 17 Gradele de finisaj ale locuinţelor Finisaj inferior: - tencuieli interioare driscuite şi zugrăvite sau spoite; - pardoseli caldc din duşumele şi pardoseli reci din ciment sclivisit sau mozaic turnat; - (âmplărie de calitate inferioară, exterioară simplă, eventual dublă, cu deschidere exterioară şi interioară obişnuite;__________________________________ Finisaj superior - finisajul faţadelor cu materiale durabile, placaje din piauă, ceramică smălţuită sau alte materiale rezistente la intemperii; - tâmplărie exterioară dublă sau cuplată cu deschidere interioară, iar tâmplăria interioară de calitate superioară; - tencuieli interioare gletuite cu ipsos, stucaturi sau vopsitorii de ulei, calcio vecchio etc. la camerele principale; - pardoseli calde de parchet şi pardoseli reci din mozaic, gresie, mozaic veneţian etc; - lambriuri simple la pereţi.______________ Dacă construcţia are numai unele din elementele specificate în tabel se poate face o medie între preţurile arătate în tabelul 13. Evaluarea construcţiilor 94 f) La evaluarea construcţiilor cu elemente caracteristice ce depăşesc gradul de finisaj superior, ca de exemplu : scări interioare din lemn de esenţă tare de calitate superioară sau marmură cu elemente decorative, şeminee decorative, tavane bogat decorate etc., la valoarea rezultată din aplicarea normelor de mai sus se adaugă valoarea acestor elemente determinate pe bază de deviz şi corectată în funcţie de vechime şi starea tehnică (tabel 12). Lucrările de artă: uşi furniruite, tîmplărie sculptată sau încrustată, lambriuri cu elemente decorative, mobilă fixă, sculpturi, picturi, fresce, vitrouri etc., se evaluează de comisii de specialişti la preţuri de achiziţionare ca pentru cele noi. g) Valoarea ascensorului Ia data evaluării se stabileşte cu participarea specialiştilor de la organele teritoriale ale Inspectoratului de stat pentru controlul cazanelor şi instalaţiilor de ridicat, sau de către un specialist autorizat, ţinând seama de valoarea de înlocuire şi gradul de uzură. Această valoare se împarte proporţional pe fiecare apartament în raport cu s.u. a acestuia. h) Clădirile de locuit şi anexele gospodăreşti se clasifică în trei categorii şi anume: foarte bună, bună şi satisfăcătoare, conform criteriilor de la punctul a) de mai sus. i) Vechimea construcţiei se stabileşte, în principal, pe baza autorizaţiei de construcţie, sau, în lipsa acesteia, pe baza actelor eliberate de organele fiscale, rezultate din rolurile fiscale, a informaţiilor din alte registre oficiale, a anului înscris pe construcţie sau prin martori. C. Construcţiile anexă a clădirilor de locuit sau administrative se evaluează pe baza unor indici de construcţie proprii ce exprimă costul pe UM /s.u. a) Preţul unitar pe UM este variabil în timp şi se comunică oficial odată cu cel al construcţiilor principale. Preţul unei UM pe grupe comunicat prin anexa la D. nr. 256/1984 se prezintă în tabelul 18: Tabel 18 NORME Pentru evaluarea anexelor locuinţelor Nr. Denumirea tipului Materialul de construcţie utilizat Grupa Preţul crt. de anexe ale sau sistemul constructiv unitar locuinţelor în lei 1 Împrejmuiri (inclusiv Cu stâlpi din orice material şi rigle, 4 1151ei /m porţile) şipci sau scânduri din lemn 2 Magazii şi grajduri Cu stâlpi din orice material şi sârmă ghimpată: - stâlpi din beton, zidărie sau metal 2 581ei /m - stâlpi din lemn 4 1151ei/m Cu stâlpi din zidărie, beton sau metal şi cu panouri din: - oţel profilat sau fier forjat 5101ei/m - plasă de sârmă 2551ei/m 95 Evaluarea construcţiilor Nr. Denumirea tipului Materialul de construcţie utilizat Grupa Preţul crt. de anexe ale sau sistemul constructiv unitar locuinţelor în lei Din zidărie 2 3951ei/m Din beton armat monolit sau prefabricate 1 1601ei/m Cu pereţi din cărămidă, şarpantă din: - lemn, învelitoare din tablă 1 - până la 25 mp 9301ei/mp - peste 25 mp 7501ei/mp Cu pereţi din lemn sau schelete din 3 lemn cu umplutură din cărămidă: - până la 25 mp 1.0601ei/'mp - peste 25 mp 3051ei/mp Cu pereţi din chirpici sau vălătuci: 3 - până la 25 mp 3001ei/mp - peste 25 mp 6251ei/mp 3 Şoproane Din lemn sau alte materiale, indiferent 3 3101ei/mp de folosinţă 4 Pătule Cu pereţi din şipci 4 6901ei/mp Cu pereţi din nuiele 5 4901ei/mp Tabelul 18 este reprodus astfel cum a fost modificat şi înlocuit prin D. 256/1984. O dată cu locuinţele se vând şi împrejmuirile aferente clădirii din care fac parte aceste anexe. Cota parte din împrejmuirea care se vinde este propor- ţională cu suprafaţa utilă a apartamentului pus în vânzare. Pentru determinarea valorii reale, valoarea din nou (VN), rezultă din aplicarea preţurilor de mai sus, se corectează cu coeficienţii de uzură din tabelul 19. Tabel 19 COEFICIENŢII DE UZURĂ ÎN TIMP pentru anexele locuinţelor pe grupe Vechime Starea construcţiei foarte bună | bună | satisfăcătoare Durata normată în ani Gr.l Gr.2 Gr.3 Gr.4 Gr.5 Gr.l Gr.2 Gr.3 Gr.4 Gr.5 Gr.l Gr.2 Gr.3 Gr.4 Gr.5 05 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 5-10 0,90 0,85 0,76 0,60 0,40 0,88 0,83 0,72 0,53 0,30 0,87 0,80 0,68 0,47 0,20 10-15 0,85 0,78 0,64 0,40 0,40 0,83 0,74 0,58 0,30 0,30 0,80 0,70 0,52 0,20 0,20 15-20 0,80 0,70 0,52 0,40 0,40 0,77 0,65 0,44 0,30 0,30 0,73 0,60 0,36 0,20 0,20 20-25 0,75 0,63 0,40 0,40 0,40 0,71 0,56 0,39 0,30 0,30 0,67 0,50 0,20 0,20 0,20 25-30 0,70 0,55 0,40 0,40 0,40 0,65 0,48 0,30 0,30 0,30 0,60 0,40 0,20 0,20 0,20 30-35 0,65 0,48 0,40 0,40 0,40 0,59 0,39 0,30 0,30 0,30 0,53 0,30 0,20 0,20 0,20 3540 0,60 0,40 0,40 0,40 0,40 0,53 0,30 0,30 0,30 0,30 0,47 0,20 0,20 0,20 0,20 Evaluarea construcţiilor 96 Gri Gr.2 Gr.3 C>r.4 Gr.5 Gr.l Gr.2 Gr.3 Gr.4 Gr.5 Gr.l Gr.2 Gr.3 Gr.4 Gr.5 4045 0,55 0,40 0,40 0,40 0,40 0,48 0,30 0,30 0,30 0,30 0,40 0,20 0,20 0,20 0,20 45-50 0,50 0,40 0,40 0,40 0,40 0,42 0,30 0,30 0,30 0,30 0,33 0,20 0,20 0,20 0,20 50-55 0,45 0.40 0,40 0,40 0,40 0,36 0,30 0,30 0,30 0,30 0,27 0,20 0,20 0,20 0,20 55-60 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,30 0,30 0,30 0,30 0,30 0,20 0,20 0,20 0,20 0,20 Peste 60 0,40 0,40 0,40 0,40 0,40 0,30 0,30 0,30 0,30 0,30 0,20 0,20 0,20 0,20 0,20 D. Evaluarea imobilelor în cadrul lucrărilor de cadastru general, dat fiind volumul lor, se eşalonează pe o perioadă de 20 - 30 ani, astfel că valoarea indicilor de construcţie trebuiesc în permanenţă reactualizaţi. în Normele metodologoce privind aplicarea L. nr. 112/1995 se prevede că preţurile de la data de 1 ianuarie 1990, prezentate în tabelele de mai sus, se reactualizează prin înmulţirea cu coeficientul de creştere a veniturilor salariale medii pe economie la data evaluării. Coeficientul de creştere faţă de cel de la 1 ianuarie 1990 se comunică trimestrial de Comisia Naţională de statistică prin direcţiile teritoriale celor interesaţi. Ceea ce se schimbă în timp sunt preţurile pe UM (tabelele 11, 13, 14, 18), pe când coeficienţii de corecţie (tabelele 12, 15, 16, 17, 19) rămân aceiaşi. O prevedere importantă pentru adaptarea la realitate a indicilor constructivi este specificată la pct. 13 al anexei la D. nr. 61/1990, şi anume corecţia valorii cu ±10% în funcţie de amplasarea imobilelor în cadrul localităţii după criteriile cc se stabilesc de către Comisia Naţională de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, înainte de începerea operaţiunii de evaluare se procură toate informaţiile privind: situaţia juridică a proprietăţii din evidenţele oficiale (extrase de cf, evidenţe cadastrale, registre de transcripţiuni, roluri fiscale etc); starea tehnică (planul construcţiei sau un nou releveu), se completează într-o fişă tehnică specială pe baza unei amănunţite cercetări la faţa locului. Pentru exemplificarea succesiunii operaţiunii de evaluare considerăm un imobil format din: - construcţie de locuit din cărămidă, acoperintă cu ţiglă, cu planşee din lemn (grupa 2), tencuieli interioare şi exterioare simple, timplărie obişnuită cu pardoseli calde din parchet şi pardoseli reci din ciment sdivisit, cu s.u.: la parter -80 mp, logie 12 mp ; la subsol - pivniţă şi spălătorie de 75 mp ; starea de întreţinere satisfăcătoare, finisaj mediu, vechimea 50 ani; - garaj din lemn s.u. 25 mp, vechimea 20 ani şi starea de întreţinere bună; - împrejmuire la stradă din plasă de sîrmăde 20 m., vechimea 50 ani şi starea de întreţinere satisfăcătoare; - împrejmuire în curte din lemn de 40 m., vechimea 15 ani şi stare bună de întreţinere; - teren clădit şi neclădit de 900 mp, situat în municipiu reşedinţă de judeţ, amplasat în zona mediană a localităţii; funcţii economice complexe; acces la transport rutier, feroviar şi aerian; cu racorduri la: apă - canal, energie electrică şi gaze naturale, telefon şi transport urban; compatibil cu planul dc sistematizare, ncpoluat 97 Evaluarea culturilor de grădinărie Valoarea reală (VR ) este: VR = (VNC x xU) + (VNA x U ) + VT, în care: VR = valoarea reală; VNC = valoarea clin nou casă; VNA = valoarea din nou anexe; VT = valoarea terenului; U = coeficientul de uzură. a) valoarea casei: - parter: 80 mp x 2.479 lei (tabel 13 mediu) = 197.600 lei - se adaugă: încălzire cu gaze - 80 mp x x 58 lei = 4.640 lei - logia: (12 mp x 0,35 ) x 2470 lei = = 10.374 lei - pivniţă+ spălătorie: 75 mp x 625 lei = = 46. 875 lei. Total VNC = 259.4891ei - corecţie U (tabel 12): 259.489 x 0. 61 VR = 158.288 lei b) valoarea anexelor: - împrejmuire din plasă de sârmă: (20m x 255) x 0,20 = 1.020 lei - împrejmuire din lemn: (40m x 115) x 0,30 = 1.380 lei - garaj (tabel 18 as): 25mp x 1060 x x 0,65 = 17.225 lei Valoarea din nou anexe VNA = 19.625 lei Total = 177.913 lei. Valoarea de mai sus se multiplică cu coeficientul mediu de creştere a veniturilor salariale faţă de 1 ianuarie 1990 şi se obţine valoarea la zi: 177.913x100= 17.791.300 lei. c) Valoarea teren: 900 mp x 495 x 7.8 = = 3.474.900 lei Valoarea reală (VR): a + b + c = = 21.166.200 lei. Rotund = 21. 166. 000 lei. Sumele ce rezultă la evaluare se rotunjesc: la sută-zecile; la mie - sutele şi la zece mii - miile, deoarece sunt valori stabilite pe bază de indici, spre deosebire de sumele ce rezultă din evidenţele contabile la decontarea construcţiilor. în anexa 2 pct. 5 a D. nr. 93/1977 se prevede că valoarea construcţiilor, a căror vtchime este egală sau mai marc decît durata de serviciu normată (durata tehnică), nu poate fi mai mică de 50 % din VN în cazul celor în stare f. bună, de 45 % în cazul celor în stare bună şi de 40 % în cazul celor în stare satisfăcătoare, deoarece ele mai au totuşi o valoare economică. Evaluarea culturilor de grădinărie. în acestă categorie de culturi se cuprind: pepinierele, legumele, suprafeţele floricole şi plantele ornamentale, înfiinţate în scop comercial şi nu pentru consum propriu. Data evaluării pentru pepiniere este 15 septembrie, pentru că la 1 ianuarie, când se evaluează culturile ce ocupă suprafeţe întinse, parte din suprafaţă nu este ocupată şi o parte din efectiv a fost vîndută. Data evaluării terenurilor ocupate cu legume, flori şi plante ornamentale este 30 iunie. Procedeul de evaluare este diferit la culturile protejate faţă de culturile în cîmp. Astfel, la culturile in cimp evaluarea se face pe baza rezultatului bonitării condiţiilor naturale şi generalizării rezultatelor economice din punctele de sprijin (model). Terenurile ocupate de culturi protejate (sere, solarii) se evaluează în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărei gospodării pe baza datelor din evidenţa contabilă, adică evaluarea se face prin metoda economică după venitul net. Dacă protejarea cu materiale artificiale este permanentă, terenul se evaluează la fel cu serele acoperite cu sticlă; dacă se foloseşte folie, evaluarea se face ca Evaluarea pădurilor 98 pentru terenul neprotejat. Culturile de grădinârie ocupă suprafeţe relativ reduse, iar înfiinţarea lor şi condiţiile de producţie sunt diferite de la una la alta. De aceea evaluarea se face, tot mai mult, printr-un procedeu special pentru fiecare culturi pe baza datelor din evidenţele contabile ce se ţin cu regularitate în aceste gospodării. Evaluarea pădurilor. Silvicultura, spre deosebire de agricultură, livrează numai un produs - lemnul - asupra creşterii căruia nu se poate interveni. Apoi, speciile lemnoase sunt mai puţin pretenţioase faţă de sol şi bonitarea acestuia nu este atît de importantă ca cea a terenurilor agricole. Evaluarea se face numai pentru pădurile de producţie, care se împart în: a) păduri înalte în care copacii provin din seminţe sau puieţi, în general alcătuite din aceeaşi esenţă şi aceeaşi vîrstă, care au o perioadă lungă de creştere până ajung la exploatare (60-150 ani). în această clasă, esenţa dominantă sunt răşinoasele; b) păduri joase în care copacii provin din creştere naturală din rădăcini, alcătuite din esenţe de foioase ce se exploatează la 12-30 ani prin tăieri de regenerare; c) păduri mijlocii alcătuite din foioase cu creştere din puieţi şi rădăcini având două etaje: un etaj de foioase înalte şi, între ele, un etaj de foioase joase. Pentru evaluare se stabileşte o staţiune fictivă în care se determină creşterea anuală, exprimată în mst. lemn brut la ha, prin măsurarea arborilor la înălţimea de 1.30 m, în pieţe de probă. Prin multiplicarea producţiei anuale cu preţurile medii din zonă se obţine venitul brut, din care, pentru a se determina venitul net, se scad cheltuieliele de producţie, care sunt (Rothkegel 1950:11): - de administraţie: plata personalului angajat; materiale; magazii, depozite, birouri etc. ; - de exploatare: tăiat, fasonat, tras la locul de desfacere; - de cultură: lucrări de îngrijire etc.; - de întreţinere a clădirilor şi inventarului; - de întreţinere în stare de funcţiune a drumurilor şi podurilor; - de combatere a dăunătorilor (animale, insecte) şi apărare împotriva inundaţiilor; - sociale: indemnizaţii speciale pentru familiile angajaţilor, concedii, premii etc. ; - asigurări sociale; - contribuţii la societăţi cooperatiste; - servituţi: drumuri, şcoală etc. Pentru staţiunea de model se stabileşte valoarea de randament normală prin capitalizarea venitului net: VR = (Vn x 100)/p , în care: VR - valoarea de randament; Vn - venitul net; p - procentul. Obişnuit, se înmulţeşte venitul net cu factorul de capitalizare M, care eşte egal cu 100:p, adică 100:4=25, în cazul procentului de 4 %. Pădurile în suprafaţă de până la 2 ha nu se evaluează, ci se stabileşte o valoare fixă după care se percepe impozit; tot aşa, pădurile în suprafaţă de 2-30 ha se evaluează după o procedură simplă: în fiecare zonă se stabilesc valori mijlocii pentru fiecare clasă de vârstă în funcţie 99 fr murilor pentru construcţii de clasa de producţie, densitate, scâzăminte datorate calităţii lemnului şi staţiunii. Evaluarea terenurilor pentru construcţii. Valoarea terenurilor pentru construcţii din intravilanele urbane şi rurale se poate determina după metodologia prevăzută In „criteriile” pentru aplicarea H. G. nr. 834/1991, privind stabilirea şi evaluarea terenurilor deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat. In prevederile aceste hotărîri nu intră terenurile din domeniul public şi nici terenurile agricole. în art. 17 a „criteriilor” se arată că terenurile, aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, se evaluează de către consiliile de administraţie ale acestora, pe baza următoarei formule: Vt = Vb x (1 + N), în care: Vt = valoarea terenului; Vb = valoarea de bază a terenului, determinată pe baza preţului de 5 lei/mp, corectat cu numărul de 99 ani a perioadei de concesionare; 1+N = coeficientul de corecţie a valorii de bază a terenului, în care N reflectă suma notelor acordate pe bază de criterii, iar nivelul său va fi mai mic sau cel mult egal cu 9. Criteriile în baza cărora se acordă notele necesare departajării terenurilor în operaţiunea de evaluare sunt (art. 18): a) Categoria localităţii / Nota acordată -sat 0,1 - sat reşedinţă de comună 0,2 - oraş 0,4 - municipiu 0,6 - municipiu reşedinţă de judeţ 1,0 - municipiul Bucureşti 1,5 - staţiuni balneare, climaterice şi turistice 1,5 b) Amplasarea terenului: - teren în afara localităţii 0,0 - teren în zona periferică a localităţii 0,5 - teren în zona mediană a localităţii 0,8 - teren în zona centrală a localităţii 1,0 c) Funcţiile economice şi caracteristicile sociale ale localităţii: - localităţi cu activitate preponderent agricolă 0,5 - localităţi cu funcţie economică limitată în industrie şi prestări de servicii 0,8 - localităţi cu funcţii economice complexe (industrale, prestări de servicii, agricultură) 1,0 d) Poziţia terenului faţă de accesul la reţele de transport: - transport rutier 0,2 - transport feroviar 0,3 - transport fluvial 0,5 - transport maritim 0,5 - transport aerian 0,5 e) Echiparea tehnico-edilitară a zonei în care se află terenul: - reţele de apă-canal 0,5 - reţele de energie electrică 0,5 - reţele de energie termică 0,5 - reţele de gaze naturale 0,5 - reţele telefonice 0,5 - reţele de transport urban 0,5 f) Caracteristicile geotehnice ale terenului: - terenuri normale 1,0 -terenuri dificile de fundare care necesită îmbunătăţiri: compactări, perne de pământ sau balast, coloane de balast etc. - 0, 2 -terenuri care necesită desecări şi măsuri contra inundaţiilor - 0, 4 -terenuri situate în zone instabile - Evaluarea viilor şi livezilor 100 alunecări de versanţi, alunecări de taluzuri, ruperi de maluri -0,7 g) Restricţiile de folosire a terenurilor conform planului urbanistic general şi regulamentelor aferente: -funcţiuni incompatibile cu planul urbanistic -1,5 - funcţiuni compatibile cu planul urbanistic cu restricţii 1,0 - funcţiuni compatibile cu planul urbanistic - 0,5 h) Terenuri poluate cu reziduri: - gazoase - 0,3 - solide - 0,5 - lichide - 0,7 Pentni exemplificarea procedeului de evaluare, considerăm un teren în: - municipiu reşedinţă de judeţ 1,0 - teren în zonă centrală 1,0 - funcţie economică complexă 1 ,U - transport nitier, feroviar şi aerian 1,0 - reţele: apă-canal, gaze naturale, telefon şi transport urban 2,5 - teren normal 1,0 - funcţiune compatibilă cu planul urbanistic cu restricţii - 1,0 - nepoluat 0,0 Total N 6, 5 Vt=495x( 1 +6,5) =495x7,5=3.713 lei/mp Valoarea de bază pe mp se poate reactualiza în funcţie de coeficientul de inflaţie. Evaluarea viilor şi livezilor. Viile ocupă suprafeţe relativ reduse şi sunt amplasate numai în zone cu condiţii naturale favorabile; de aceea la evaluare nu este necesară bonitarea terenului pentru generalizarea reziliatelor, ci se foloseşte sistemul economic după venitul net. Punctele de sprijin pentru evaluarea viilor nu se stabilcsc pe gospodării, ci pe plantaţie sau parte din plantaţie. Pentru determinarea venitului net se ia în considerare media producţiei pe ultimul şi penultimul an, înaintea termenului de evaluare (de obice 30 iunie). Informaţiile privind cheltuielile de producţie, preţurile de desfacere, venitul brut etc. se extrag din evidenţele contabile pe care le ţin, cu regularitate, aceste unităţi. Livezile se evaluează după acelaşi procedeu cu viile şi numai atunci când sunt înfiinţate în scop comercial. Pomii izolaţi din grădinile curţilor, a căror producţie este consumată de proprietar şi familia sa, sau cei din lungul căilor de comunicaţie, nu se iau in consideraţie la lucrările de evaluare. Evoluţia concepţiilor şi metodelor de bonitare, clasificare şi evaluare in România. Concepţiile şi metodele de bonitare, clasificare şi evaluare a terenurilor agricole in România au apărut şi s-au dezvoltat sub influenţa şcolii germane de estimare, atît datorită faptului că pe o parte a teritoriului s-a introdus cadastrul de un stat germanic - Austria - cît şi datorită formării unor oameni de ştiinţă români la şcoala germană. Primele informaţii despre clasificarea terenurilor se găsesc într-un registru al comunei Ghimbav din jud. Braşov, denumit „Cartea funciară cu index alfabetic" de la începutul sec. XIX, care arată că în anul 1777 s-a făcut o clasificare a terenurilor acestei comune. Procedura evaluării în Transilvania s-a stabilit prin ordonanţa nr. 2784 din 8 noimbrie 1867, în care s-a prevăzut ca lucrările de evaluare să se facă de 101 Evoluţia concepţiilor şi metodelor dc bonilare, clasificare şi evaluare comisii alcătuite din agronomi şi economişti. Aceştia au fixat „terenul de model” pentru fiecare clasă şi categorie de folosinţă, apoi au calculat venitul net cadastral în funcţie de: compoziţia chimică şi fizică a solului şi subsolului; situaţia locului; depărtarea de piaţa de desfacere şi starea drumurilor etc., în raport de care, prin comparaţie, restul terenurilor s-a împărţit în 8 clase într-o zonă de evaluare. Clasificarea în Transilvania şi Banat s-a refăcut în anii 1900-1912 şi venitul net pe arabil şi total folosinţe a stat la baza impozitării, în Vechiul Regat, primul om de ştiinţă care s-a preocupat de clasificarea terenurilor agricole a fost Ion Ionescu de la Brad, dar lucrările lui nu au avut ca finalitate evaluarea pentru cadastru care, la acea dată, încă nu era o preocupare pentru conducerea politică. în anul 1906 s-a înfiinţat „Institutul geologic al României”, în cadrul căruia a funcţionat o secţie de agrogeologie condusă de G. M. Murgoci şi în care au colaborat Em. Protopo-pescu-Pache şi P. Enculescu, adică s-a creat organismul menit să studieze solurile, în vederea clasificiri lor. O contribuţie deosebită Ia studierea şcolii germane de evaluare şi clasificare, şi la introducerea ei în circuitul ştiinţific, a avut-o profesorul de economie agrară N. O. Popovici-Lupa (1925). Mai târziu, după apanţia legii cadastrului (1933) şi în scopul aplicării ei, au apărut studii privind bonitarea terenurilor, astfel: I. C. Drăgan (1934) recomandă clasificarea după compoziţia mecanică; A Vasiliu (1936) a preconizat un sistem sintetic prin notarea cu puncte a calităţii şi completarea clasificării cu aportul evaluării economice; Cr. V. Oprea (1939) adept şi el al sistemului sintetic de clasificare. Lucrările de cadastrale şi clasificare au stagnat în perioada războiului şi s-au reluat după anul 1950, favorizate de cartarea solurilor pe mari suprafeţe, dar toate studiile apărute după această dată au o finalitate pur tehnică. N. Cemescu şi C. Chiriţă s-au ocupat de clasificarea solurilor forestiere; I. Crişan (1959) a bonitat şi clasificat solurile fostei, regiuni Timişoara; St. Cârstea (1964) propune adoptarea sistemului american de clasificare; N. Maxim (1972) s-a ocupat de bonitarea terenurilor pentm cultura cartofului. O contribuţie deosebită la bonitarea şi clasificarea terenurilor pe mari suprafeţe, au avut-o cercetători ICPA sub coordonarea lui D. Teaci. La început, s-a abordat problema după un sistem combinat, după care scopul ei era, în primul rînd, economic, apoi s-a elaborat o schemă generală de clasificare pe criterii naturalistice. în sistemul propus s-a analizat acţiunea factorilor şi condiţiilor naturale în producţia agricolă; s-a acordat fiecărui factor un număr de puncte, în funcţie de influenţa considerată că o are asupra capacităţii de producţie a solului; s-au însumat punctele şi s-a determinai locul ocupat dc terenul studiat, în raport cu un teren ideal. Solul ideal s-a considerat „cernoziomul mediu Icvigat, evoluat pe loess" notat cu 100 puncte, iar factorilor şi condiţiilor mediului natural s-au acordat punctajul maxim, astfel: - solul cu caracterele lui intrinseci = 50 puncte; Exccutare silită 102 - condiţiile de relief = ± 15 puncte; - condiţiile de climă = ± 20 puncte; - condiţiile de hidrologie şi hidrografie = + 15 puncte. La baza bonitării s-a pus notarea tipurilor de sol, pentru care s-a conceput o schemă cu punctajul maxim 50. a) pentru factorul sol, o schemă de bonitare pentru 141 tipuri de sol cu 0-50 puncte rezultate din: profunzimea solului +7 puncte; profunzimea orizontului cu humus 0-7 puncte; textura 0-7 puncte; roca de solificare 0-5 puncte; conţinutul în humus 0-7 puncte; saturaţia în baze ± 7 puncte; conţinutul în săruri nocive ± 5 puncte; starea de culturalizare 0-5 puncte; b) pentru condiţiile de climă s-a întocmit o monogramă, în funcţie de temperatura medie anuală şi de media precipitaţiilor anuale cu ± 20 puncte cu unele corecţii in funcţie de relief şi expoziţie; c) pentru relief o schemă de bonitare cu ±15 puncte pe grupe de pantă de la 0-50 %; d) pentru condiţiile de hidrografie şi hidrologie, o schemă de bonitare cu ± 15 punctc în funcţie de adîncimea şi natura apei freaticc. Nota dc bonitare rezultată din însumarea punctelor, urmează să se corecteze în funcţie de condiţiile economice cu valori preconizate în colaborarc cu IESR (Hartia 1966). O altă lucrare de mare importanţă pentru clasificarea terenurilor a fost raionarea pedo-climatică a teritoriului ţării, iniţial la sc. 1:1.000.000 (1962), la sc. 1:500.000 (1965-67) şi apoi la sc. 1:200.000, lucrare întocmită de D. Teaci, O. Berbecel şi FI. Predel. După anul 1975 s-a perfecţionat metodica de bonitare, prin notarea factorilor şi condiţiilor naturale cu un sistem de indici, stabiliţi pentru fiecare sol în parte. însuşirea considerată s-a notat cu indicele 1, atunci când este în optim şi cu indicele 0, atunci când factorul este limitadv pentru o anumită cultură. Nota de bonitare, în acest sistem de notare, se obţine prin înmulţirea factorilor între ei şi cu 100, deci ea este cuprinsă între 0-100. Pentru nevoile practice terenurile s-au departajat în 10 clase, fiecare cuprinzînd 10 puncte, astfel: cl. I = 90-100 puncte... cl. X = 1-10 puncte. Lucrările de bonitare şi clasificare executate de cercetători ICPA au avut o finalitate pur tehnică, pentru zonarea şi planificarea agriculturii socialiste, dar, nefiind completată cu aportul evaluării economice, ea nu se poate folosi direct pentru impozitare. Sistemul de bonitare şi clasificare preconizat de ICPA se poate folosi în cele mai bune condiţiuni pentru nevoile cadastrului funciar, dar rezultatele sunt relative, deoarece notarea cu puncte a calităţii este o ficţiune care devine realitate numai după ce se corelează cu rezultatele economice, specifice fiecărei zone de clasificare (Suciu & Midea 1966). Executare silită, procedură prin intermediul căreia titularul unui drept subiectiv recunoscut printr-un titlu executoriu constrînge, cu ajutorul organelor de stat competente, pe acela care nesocoteşte dreptul respectiv să aducă la îndeplinire prestaţia specificată în titiu (Dpc). 103 Extrase cadastrale Expert, persoană fizică posedind :unoştinţe de specialitate într-un anumit domeniu, la care instanţa ipelează în calitate de consultant, în /ederea lămuririi anumitor împrejurări ale procesului. Calitatea de e. tehnic se atribuie de către Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, pe bază de examen, care, şi în acest caz, are ca *op verificarea pregătirii de specialitate i viitorilor experţi. Se pot prezenta la examen persoanele având studii superioare de specialitate şi un stagiu de cel puţin 5 ani în producţie, în activitatea de proiectare sau cercetare Dri în învăţămînt; se cere, de asemenea, condiţia de a fi încadrat în cîmpul muncii sau pensionari, precum şi de a avea o reputaţie neştirbită. Legea interzice numirea ca expert a următoarelor categorii de persoane: minorii, interzişii, cei condamnaţi pentru infracţiuni de fals, furt, înşelăciune, abuz de încredere, mărturie mincinoasă, infracţiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, speculă, sabotaj, rupere de sigilii, delapidare, trafic de influenţă şi alte asemenea infracţiuni care le fac incompatibile cu această calitate (Dpc. ; D. nr. 79/1971). Expertiză, mijloc de probă care se dispune la cerere sau din oficiu de organul în drept (instanţa de judecată sau organ de urmărire penală) când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, sunt necesare cunoştinţele unui expert sau, în cazurile prevăzute de lege, ale unui specialist dintr-un anumit domeniu (Dpc). Exproprierea imobilelor pentru utilitate publică. La exproprierea terenurilor agricole în scopul realizării unor obiective de interes public-autostrăzi, căi ferate, canale, construcţii industriale etc. - despăgubirea se stabileşte după valoarea de circulaţie. Aceasta se stabileşte, în lipsa unor informaţii statistice credibile, prin înmulţirea venitului net cadastral cu un factor M, care este egal cu: 100:p, în care „p” este procentul curent pe piaţa financiară pentru sumele depuse spre fructificare; el este 25 în anexa Ia Lff. Apoi, cunoscîndu-se calitatea terenului exprimată în nota de bonitare, se pot alege, dacă executarea obiectivului pentru care se face exproprierea permite, cele mai slabe terenuri pentru producţia agicolă. La fel se procedează la exproprierea terenurilor forestiere şi a celor pentru construcţii. Extrase cadastrale. Documentaţia curentă a cadastrului: suprafeţe, hărţi etc. nu constituie un secret de serviciu şi toţi acei care , în lucrări specifice, folosesc aceste informaţii le pot obţine contra plată. Cât priveşte cartea funciară, oficiile de cadastru sunt obligate prin lege să execute o copie pînzată a hărţii şi, împreună cu documentele prevăzute în art. 24 Lc. (un exemplar al registrului cadastral, harta cadastrală , indicatorul alfabetic şi parcelar, procesele-verbale şi schiţele referitoare la litigiile de hotar), să le pună la dispoziţia instanţelor de carte funciară, fără plată. Extrase de carte funciară 104 Extrase de carte funciară. Cei îndreptăţiţi să cerceteze conţinutul cf. pot cere, contra cost, eliberarea unor extrase, certificate sau copii legalizate după foile cf. sau după documentele din arhivă, pe baza prevederilor art. 10 Lcf.: „Conducătorul de cărţi funciare va elibera, la cerere, extracte, certificate sau copii legalizate de pe acestea”. Pe lingă extrasul literal, solicitantul poate România Judecătoria....... Instanfa de cartefunciară. Nr....... Anul.... Luna.... ziua CF Nr. cere şi eliberarea unei copii-extras dupi harta existentă la instanţă. Extrasele p copiile se certifică şi se semnează de către conducătorul de cf. şi au valoarea unui certificat de proprietate, în sensul că proprietarul, purtându-1 cu sine, poate dovedi oricând, oricui şi oriunde, situaţia adevărată a drepturilor sale. Un formular de extras de carte funciari se prezintă mai jos: EXTRAS DE CARTE FUNCIARĂ Partea I Foaia de avere Nr. ni Nr.top alpartehn Desniemi imobilului ha fi mp Notă Partea a Il-a Foaia de proprietate Nr.nt. bisa ini privitoare la proprietate Notă Partea a IlI-a Foaia de sarcini Nr.nt. Insaieri privit oan Ut sarcini Suin/t / lei Noiă Falcea, cuvîm dc origine latină (falx = coasă), „falcata’, fiind suprafaţa ce putea fi secerată de un 0111 intr-o zi. Falcea a fost utilizată mai ales 111 Moldova, menţionată in documente încă în anul 1470. Ca şi celclelte măsuri vechi de suprafaţă, mărimea falcei a fosi variabilă în timp şi loc, iar în anul 18(>1 a avut 14.323 mp, adică cca. 1 1/2 ha. în Oltenia, falcea măsura 5.000-6.000 mp, adică aproape cît pogonul. în Transilvania, unde s-a folosit mai rar, falcea a fost egală ca mărime cu jugănit, adică 5.755 mp (Stoicescu 1071 :135). Fapte juridice, împrejurări care, potrivit legii, determină apariţia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice şi o dată cu aceasta naţiei ea, modificarea sau încetarea unor drepturi subiective sau obligaţii. Faptele juridice se grupează în două categorii: 1) Evenimente, împrejurări ce se produc independent de voinţa omului, dar cărora legea le atribuie totuşi anumite efecte juridice(spre ex. naşterea, fenomene naturale constitutive de forţă majoră, scurgerea nnpului etc); 105 Felul măsurătorilor cadastrale l) Acţiuni, fapte voluntare ale jersoanelor fizice sau juridice, a căror ăvârşire în condiţiile prevăzute de lege antrenează consednţcjuridice (spre ex. dobindirea de drepturi reale imobi-iare în sistemul de carte funciară se înfăptuieşte prin acţiunea conjugată a mai multor fapte juridice: actul - contractul - prin care titularul dreptului real consimte la transmiterea şi intabularea acelui drept în folosul dobânditorului, şi încheierea de in tabulare prin care organul de stat I competent dispune intabularea (Dc). Favorabilitatea solului, măsura în care un sol satisface cerinţele de viaţă ale unei plante de cultură date, în condiţii climatice normale şi în cadnil gospodăririi lui raţionale (Dşs). Fâneaţă. Categoria de folosinţă fâneaţă cuprinde terenurile înierbaie sau înţelcnite în mod natuial sau artificial prin însămânţări, şi exploatate prin cosirea ierbii. Subcategoriile de folosinţă sunt: - F : fâneţe curate; - FL : fâneţe cu pomi; - FP : fâneţe împădurite; - FT: fâneţe cu tufişuri şi mărăcinişuri. Deosebirea pe care o face In. între păşune şi fineaţă este numai după modalitatea de valorificare a ierbii. In realitate, există suprafeţe ce se pot folosi alternativ ca păşune sau fâneaţă, după cum există suprafeţe obligate de păşune sau fâneaţă. Astfel, cea mai mare parte a păşunilor din munţii înalţi nu se pot folosi ca fâneaţă, adică sunt terenuri obligate de păşune; după cum terenurile joase umede sunt obligate ca fâneaţă. Din aceste motive, în lucrările şi literatura din alte ţări se foloseşte denumirea de „pajişti”. Felul măsurătorilor cadastrale. Autorii germani, împart măsurătorile cadastrale după următoarele criterii: a) după scopul măsurătorilor; b) după obiectul măsurătorilor; c) după gradul de precizie; d) din punct de vedere tehnic (Kriegel 1973: 20). în privinţa punctului „a”, din punct de vedere al scopului, se obişnuieşte a se împărţi măsurătorile cadastrale în: măsurători vechi, măsurători noi şi măsurători pentru conducerea cadastrului. Măsurătorile vechi sau primare sunt acelca executate la prima organizare a cadastrului, când s-au fixat pentru prima dată graniţele proprietăţii şi s-au reprodus pe hărţi. în România, primele măsurători cadastrale s-au executat în Bucovina, la începutul sec. XIX, apoi in Transilvania şi Banal după anul 1850, iar în Vechiul Regat cu ocazia lucrărilor de aplicare a reformei agrare la începutul sec. XX. Operatele rezultate din aceste măsurători mai sunt încă valabile în zonele cu regim de cf. Pe lângă valoarea lor juridică, aceste documente sunt de mare folos în studiile de istoria agriculturii, de dezvoltare a localităţilor, în monografii, studii de nume şi localităţi. Prin măsurători noi, se înţeleg acelea care sc fac pe mari suprafeţe. Ele servesc reînnoirii cadastrului, atunci când graniţele între proprietăţi nu mai corespund, şi modificările în detaliile topografice sunt deosebit de impor- Ferdela (fârtaiul, fertelul) 106 tante ca urmare a aplicării unor proiecte pe mari suprafeţe. Prin măsurători pentru ţinerea la zi a cadastrului se înţeleg acelea ce se execută ca urmare a partajelor succesorale, pentru ieşirea din indiviziune, a înstrăinărilor, a schimbării categoriei de folosinţă, a executării unor construcţii etc. Măsurătorile pentru conducerea cadastrului au o mai mare importanţă decît cele noi, pentru că „noile măsurători sunt numai un început, continuarea lor este viaţă” (Kriegel 1973: 21). Obiectul măsurătorilor sunt, în primul rând, graniţele proprietăţii, apoi construcţiile, categoriile de folosinţă, limita claselor de calitate pentru terenurile agricole şi forestiere, detalii topografice etc. Ele se mai pot împărţi în: măsurători de graniţă, în sensul de fixare a unor graniţe existente sau pentru stabilirea unor graniţe noi a imobilelor. Pentru acestea se mai foloseşte termenul de „măsurători fragmentare’’. Când măsurătorile au ca obiect graniţele dintre proprietăţi, comune sau judeţe, ele cuprind : fixarea graniţelor adevărate (fixarea graniţelor, reconstituirea graniţelor, stabilirea graniţelor, verificarea graniţelor, repararea graniţelor), precum şi materializarea punctelor de graniţă sau verificarea semnelor de graniţă. In practica măsurătorilor, precizia este de mare importanţă. Veridicitatea şi utilitatea acestor măsurători are un rol deosebit în stabilirea măsurii în care informaţiile cadastrului sunt credibile la stabilirea mersului graniţelor adevărate a imobilelor, mai ales atunci când apar divergenţe privind corectitudinea lor. împărţirea măsurătorilor din punct de vedere tehnic se face în funcţie de metoda utilizată la culegerea, prelucrarea şi reprezentarea imobilelor în operatele cadastrale. Astfel: măsurătorile numerice sunt acelea care se execută cu tachimetrul înregistrînd unghiuri şi distanţe; pe aliniamente cu ruleta; prin abscise şi ordonate; prin intersecţii de distanţe. Caracteristic măsurătorilor numerice este prelucrarea datelor culese pe teren în coordonate numerice. Măsurătorile grafice se pot executa cu planşeta topografică; cu busola topografică; prin descifrare fotogram-metrică. Mai nou sunt autori care împart măsurătorile în: geodezice care se ocupă cu măsurarea terei sau a unei ţări ; topometrice în care se cuprind: măsurătorile topografice, cadastrale şi inginereşti (Hoisl 1993: H. 6). Ferdela (fârtaiul, fertelul), măsură de suprafaţă după cantitatea de sămînţă de cereale (de obicei grîu ) ce se semănau, folosită.mai ales în Transilvania, ce corespunde cu cca. 1 /4 găleată sau 1 /8 parte dintr-un jugăr, respectiv 1/14 parte dintr-un hectar, adică cca. 715 mp (Stoicescu 1971:120). Fertilitate, însuşire a solului de a asigura plantelor cultivate, în mod neîntrerupt, apa şi substanţele nutritive de care au nevoie (Der). Fertilitate efectivă. Fertilitatea solului, manifestată sub influenţa omului care investeşte în procesul producţiei agricole sau silvice muncă, experienţă şi mijloace tehnice în vederea obţinerii 107 Fixarea şi comunicarea termenului începerii lucrărilor de clasificare unor recolte vegetale cît mai ridicate. Fertilitatea efectivă este o însuşire caracteristică a solului - principal mijloc de producţie în agricultură şi silvicultură (Dşs). Fertilitate naturală. Fertilitate a solului determinată de însuşirile sale fizice, chimice şi biologice în ansamblu cu condiţiile climatice. Fertilitatea naturală este o însuşire caracteristică solului -corp natural (Dşs). Fişă pe numere cadastrale, este un operat ajutător, pentru însumarea suprafeţei parcelelor reprezentate pe mai multe secţiuni de hartă. Ea se redactează pentru teritoriul cadastral, iar atunci când intravilanul s-a măsurat separat ca teritoriu cadastral distinct (enclavă), se redactează o fişă specială pentru acesta. Fişier (inf), colecţie organizată de înregistrări, dispuse pe unul sau mai multe suporturi externe (Di). Fixarea şi comunicarea termenului începerii lucrărilor de clasificare. Potrivit art. 29 al. 1 Lc. MAA., Direcţiunea cadastrului, după terminarea operaţiunilor de măsurare, dispune, în termen de cel mult 2 luni, executarea clasificării în parte a fiecărei proprietăţi funciare; în acest scop se predă comisiei judeţene de clasificare un exemplar a hărţii cadastrale şi un registru funciar, în intervalul de 2 luni se constituie comisiile de clasificare la toate nivelele: comisia centrală, pe baza ordinului ministrului, iar celelalte comisii pe baza proceselor-verbale în conf. cu preve- derile art. 29 Lc., apoi se strîng toate informaţiile necesare executării lucrării. începerea lucrărilor comisiei comunale se anunţă de către primărie, prin mijloacele obişnuite de publicare în localitate, cu 30 zile înainte (art. 29 al. 6 Lc). Acţiunea primăriei este pusă în mişcare de delegatul cadastral, care fixează termenul împreună cu membrii comisiei comunale de clasificare- în mod obişnuit o dată cu constituirea ei-emiţînd, totodată, o încunoştiinţare colectivă ce se predă primăriei, care este obligată: - să afişeze încunoştiinţarea colectivă şi să aducă la cunoştinţă locuitorilor, prin toate mijloacele de publicare obişnuite în localitate, termenul de începere a lucrărilor; - să înştiinţeze despre începerea lucrărilor pe proprietarii domiciliaţi în alte localităţi dar care au terenuri pe teritoriul ce se clasifică; - să pună în vedere tuturor posesorilor de imobile să-şi procure şi să pună la dispoziţia comisiei toate informaţiile de care dispun şi să dea toate explicaţiile pentru bunul mers al operaţiunii (art. 65 RLc). încunoştiinţarea colectivă rămîne afişată la primărie timp de 15 zile, după expirarea cărora se consemnează respectarea procedurii de publicare într-un proces-verbal încheiat în dublu exemplar, din care un exemplar la primărie şi un exemplar se depune Ia dosarul lucrării. După expirarea termenului de 15 zile comisia comunală începe executarca lucrărilor, care sunt publice (art. 29 al.7 Lc), în sensul că Fixarea provizorie a hotarului 108 orice posesor interesat are dreptul să ceară explicaţii comisiei şi să consulte documentaţia în prezenţa delegatului cadastrului. Toate lucrările comisiei de clasificare, inclusiv informaţiile puse la dispoziţie de posesori, care influenţează clasificarea, se consemnează în procese-verbale pentru dosarul primăriei şi cel al cadastrului. Fixarea provizorie a hotarului. In cursul executării lucrărilor de materializare a liniei de hotar se întâlnesc uneori piedici ce nu pot fi înlăturate în momentul delimitării. In aceste cazuri linia de hotar se materializează provizoriu şi se reface şi se definitivează de îndată ce piedicile dispar. Situaţiile ce pot surveni sunt: - linia de hotar traversează terenuri pe care sunt în curs de execuţie complexe mari de locuinţe; - linia de hotar nu este acceptată de una din părţi şi este în curs, sau urmează să se pună in mişcare, acţiunea administrativă ori judecătorească pentru soluţionarea litigiului. Fixarea liniei de hotar se face provizoriu, iar atunci când piedicile dispar sau conflictul s-a soluţionat printr-o hotărîre definitivă, se procedează la fixarea definitivă şi la bornarea punctelor ce o definesc în prezent, a părţilor interesate (art. 29 al. 1 RLc). Fixarea regiunilor şi zonelor de clasificare şi evaluare. Cea mai importantă lucrare pregătitoare a clasificării terenurilor este cartarea agro-pedologică a teritoriilor cadastrale, care se execută la scara hărţii cadastrale, de regulă, sc. 1:5000. Pe lîngă aceste lucrări, teritoriul ţării se împarte in regiuni de evaluare şi zone de clasificare de către MAA, pe baza studiilor amănunţite a factorilor agricoli şi economici care determină venitul cadastral. împărţirea în regiuni de evaluare se face în funcţie de climă, pe baza datelor furnizate de unităţile centrale şi locale de meteorologie şi hidrologie, cu participarea organelor locale agricole. în cadrul unei regiuni de evaluare, venitul cadastral intră în cel mult 10 gradaţii ale scării stabilite, adică 10 case de calitate. în acest caz, regiunea se confundă cu zona de clasificare. în cazul când într-o regiune de evaluare sunt mai mult de 10 dase, ea se împarte în zone de dasificare, fiecare zonă cuprinzind cel mult 10 clase, diferind între ele prin venitul cadastral. Rezultă că regiunile se clasifică între ele, apoi în cadrul lor se clasifică zonele în funcţie de scara stabilită pentm gradaţia venitului net. Această gradaţie se stabileşte în raport cu o anumită cantitate de monedă, în funcţie de puterea ei de cumpărare; în cazul când moneda este puternică, scara se stabileşte din 100 în 100, iar în cazul monedei depreciate prin inflaţie, scara se stabileşte din 500 în 500 etc. Foaia cadastrală, denumită registrul parcelelor (art. 47 a. RLc., art. 12 b. Lcpi) este o anexă a registrului cadastral, care cuprinde: în partea stângă sus denumirea judeţului şi comunei; partea dreaptă sus numărul foii şi denumirea teritoriului cadastral; la mijloc tidul; partea l-a: numărul de ordine, numărul secţiunii de hartă pe 109 Fonna c«.*icnJor dc însc licie în rartca funciară care se găseşte parcela, numărul topografic, categoria de folosinţă şi denumirea lanului, suprafaţa în mp, clasa de fertilitate, venitul net cadastral, notă; partea Il-a: numărul curent, numele, prenumele şi adresa posesorului, notă. Toate modificările privind imobilul se fac în partea I-a, menţionindu-se temeiul legal în partea H-a, iar schimbările privind posesorul se fac în partea Il-a. Formularul ce-l prezentăm nu se află în uz, el a fost similar la cadastrul din provinciile unite, dar el este pus de acord cu coala cf. pentru a uşura conducerea operatelor cu mijloace automate de calcul. în fişierele unităţilor de cadastru, foile se pot redacta pe hîrtie diferit colorată pentru fiecare teritoriu, prevenindu-se, astfel, amestecarea lor şi înlesnind căutarea. jfudeţul.... Comuna.. FOAIA CADASTRALA Partea I Nr.......formular 4 Teritoriul...... Nr. de ardine Nr. sec- ţiunii Nr. topo- SŞfic Categoria de folosinţă şi denumirea lanului Suprafaţa Clasa de fertilitate Venitul net cadastral Notă ha mp Partea a H-a Nr. crt. Notă Foaia cadastrali de posesie (art. 47 c. RLc., art. 12e. Lcpi), denumită şi partidă cadastrală, este o fişă anexă a egistrului funciar, care se redactează Dentru fiecare posesor şi cuprinde toate Darcelele ce acesta posedă pe teritoriul :adastral. 7oile cadastrale de posesie se păstrează n cartotecă în ordine alfabetică, iar Dentru mai multă claritate se pot redacta ^e hîrtie colorată pe teritorii. Ele sunt lecesare pentru centralizarea nformaţiilor pe posesori şi se trimit în :opie organelor financiare la terminarea ucrării şi ori de câte ori se schimbă 'enitul net, pentru stabilirea impozitului. 7ond aservit (servant sau supus), imobil isupra căruia grevează o servitute (Dc). Fond dominant, imobil în favoarea căruia s-a constituit o servitute (Dc). Fond funciar, concept prin care se desemnează terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României (art. 1 Uf). Forma cererilor de înscriere în cartea funciară. Cererile de înscriere în cf. trebuie să se facă în formă scrisă şi se prezintă într-un singur exemplar, care trebuie să arate: - instanţa de cf. la care se îndreaptă; - numele, prenumele (porecla) şi domiciliul celui care cere înscrierea, Fotocartare 110 precum şi persoanele cărora încheierea instanţei de cf. urmează a fi înminată; - înscrisul original în temeiul căruia se cere înscrierea; - înscrierea ce urmează să se facă; - comuna sau satul în care se află imobilul, numărul cf., numărul corpului funciar din care face parte, numărul de ordine şi numărul topografic a parcelei; - persoanele cărora urmează să se predea înscrisurile originale. Cererea se poale primi şi rezolva chiar dacă unele din datele arătate mai sus lipsesc, cum ar fi: nearătarea personelor cărora urmează să se predea înscrisul original; dacă se arată numai comuna (satul) şi numărul topografic; dacă nu se specifică înscrierea ce urmează să se facă; dacă nu se prezintă copii după înscrisul original. în acest din urmă caz, înscrisul original se reţine până Ia prezentarea copiilor, sau se fac copii de către instanţa de cf. contra unei taxe legale. în cazul când cererea este incompletă, cu lipsurile arătate, şi se cere intabularea, instanţa de cf. aprobă înscrierea provizorie sau notarea, iar dacă se cere înscrierea provizorie se poate aproba numai notarea. Rămâne ca, după completarea cererii, să se facă înscrierea cenită iniţial. Dacă înscrisul original se găseşte la o instanţă judecătorească sau la o autoritate administrativă, cererea, însoţită de o copie legalizată a înscrisului original, se notează în cf., urmând să se ceară din oficiu trimiterea acestuia sau se dă un termen solicitantului să-l aducă. în cazul in care în termenul prevăzut nu se prezintă înscrisul original sau dovada că s-a început acţiunea pentru obţinerea lui, cererea se respinge şi se radiază notarea (art. 115-117 Lcf). Fotocartare, întocmirea planurilor şi hărţilor de pe fotograme cu ajutorul metodelor şi aparatelor fotogramme-trice (Der). Fotograma, fotografie obţinută cu camere speciale, care îndeplineşte riguros condiţia de a fi o perspectivă centrală şi care are elementele de orientare interioară bine stabilite, cele de orientare exterioară putând fi determinate ulterior (Der). Fotogrammetrie, ştiinţă aplicată care se ocupă cu studierea principiilor, metodelor şi procedeelor de determinare a formei şi a dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor. Ea îşi găseşte o largă aplicare in iniocmirea hărţilor (fotocartare). După poziţia punctului de staţie al aparatului fotografic în momentul expunerii se deosebesc : fotogrammetria aeriană (aerofoto-granmietrie) şi fotogrammetria terestră (geofotogrammetrie) (Der). Fotohartă, fotoplan prelucrat, căruia i se adaugă curbe de nivel, detalii mai importante (şosele, construcţii, poduri etc) fiind desenate în culori (Der). Fotoplan, plan întocmit prin procedeul fotoredresării, în care detaliile topografice sunt reprezentate prin imaginea lor fotografică restrânsă la două dimensiuni. Rezultă din asamblarea fotogramelor redresate pe un suport comun rigid (Der). 111 Garanţii reale Fotoredresor, aparat fotogrammetrie utilizat la fotoredresare, adică la transformarea perspectivă nedeformată, grafică sau fotografică, a imaginii din planul fotogramei in planul de proiecţie in care se construieşte harta (Der). Fotorestitutor, aparat fotogrammetrie, utilizat pentru determinarea şi reprezentarea conformă şi tridimensională a obiectelor, pe baza unor duble perspective, formate din fotograme conjugate (stereograme), din carefotorestitutorul construieşte o proiecţie ortogonală, precis dimensionată, reprezentată fie grafic, fie analitic, prin valori numerice (Der). Fototeodolit, aparat fotogrammetrie, constituit din combinarea unui teodolit cu o cameră fotografică. Este utilizat pentru obţinerea de fotograme terestre (Der). Fototopografie, ramură a foto-grammetriei care se ocupă cu ridicarea în plan a unor porţiuni restrânse din suprafaţa terestră (Der). Frontiera de stat, defineşte linia, reală sau imaginară, trasată între diferitele puncte de pe suprafaţa globului pământesc, care desparte teritoriul unui stat de teritoriile altor state, de marea liberă, în înălţime de spaţiul cosmic şi în adâncime până la limitele accesibile tehnicii modeme. Frontiera de stat este o categorie istorică, care a apămt pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii omeneşti, în momentul apariţiei statului. După caracteristicile lor, frontierele sunt de mai multe categorii: - frontiere naturale sau geografice, stabilite în funcţie de configuraţia terenului - dealuri, văi, munţi, ape etc.; - frontiere geometrice, delimitate de liniile drepte care despart teritoriile statelor; - frontiere astronomice, fixate pe meridianele sau paralelele geografice. După elementele componente, frontierele se împart în: terestre, fluviale, marine, aeriene. Stabilirea frontierelor are loc prin două operaţii succesive: delimitarea şi demarcarea. Fiind legată direct de suveranitate, stabilirea echitabilă a frontierelor şi inviolabilitatea acestora constituie o problemă deosebit de importantă, deoarece orice încălcare a frontierelor sau orice delimitare imprecisă sau inechitabilă poate produce tulburări în relaţiile internaţionale (Dm). Funcţionar de stat, persoană care exercită o funcţie în aparatul de stat, pe durată determinată sau nedeterminată, şi care primeşte o remuneraţie (Dea). Funia sau otgonul, instrument de măsurat lungimile, atât de des folosit în evul mediu, îneît operaţia se numea „funire”. Dimensiunile ei au fost variabile de 12, 15,16,20,25,30,35,40 sau chiar 100 stânjeni, adică 24 - 200 m (Stoicescu 1971:80). Garanţii reale, mijloace juridice de garantare a obligaţiilor prin afectarea unui bun al debitorului (sau, excepţional, chiar al altei persoane) în vederea asigurării executării obligaţiei asumate. Garanţiile reale conferă creditorului garantat un drept de preferinţă, în Găleata sau cibla 112 temeiul căruia, în tadnd executării silite, valoarea bunului va asigura mai întâi satisfacerea integrală a creditorului garantat (şi numai ceea ce prisoseşte va servi satisfacerii pretenţiilor celorlalţi creditori), precum şi un drept de urmărire, in temeiul căruia creditorul va putea urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla, in măsura necesară satisfacerii creanţei garantate (Dc). Găleata sau cibla, măsură de suprafaţă după cantitatea de cereale (de obicei grâu) ce se semănau, folosită mai ales în Transilvania, care avea mărimea de cca. o jumătate de jugăr (cca. 2880 mp) (Stoicescu 1971: 120). Generalizarea rezultatelor. Venitul net determinat la terenul de model se generalizează, prin comparaţie, la toate terenurile agricole din cuprinsul teritoriului cadastral, cu ajutonil notelor de bonitare. Comisia cadastrală de clasificare, pe baza registrului terenurilor dc model dm zona de clasificare respectivi, exanunează pământurile ce se evaluează, iar pentru tipurile (clasele) de sol corespunzătoare celor descrise în registru fixează cîte un teren de model pentru fiecare folosinţă. Dacă în comună există numai unele clase din zona respcctivă se fixează terenuri de model numai pentru acestea. Urmează deci că regiunile de evaluare se clasifică între ele, în cadrul acestora se clasifică zonele intre ele şi în cadrul zonelor se stabilesc terenuri de model ajutătoare în fiecare comună. Pentm generalizarea rezultatelor, se împarte venitul net, stabilit la terenul de model, la suma punctelor de bonitare, obţinându-sc venitul net pe un punct a notei, iar acesta se multiplică cu nota de bonitare a parcelei ce se evaluează. Exemplu: - suprafaţa totală = 33,8700 ha; - puncte de bonitare totale = 2070 - puncte de bonitare la ha = 61 - venit net la ha = 1066 lei -venit net /punct notă = 17,50lei - venit net parcelă: 2070 x 17,50 = = 36.225 lei. Venitul net pentru parcela întreagă se corectează în funcţie de condiţiile economice in teme şi externe specifice. Cunoscându-se venitul net se poate determina valoarea terenului după formula: C = (D x 100): p, în care: C( VR) = capitalul (valoareaterenului); D = dobânda (venitul net) şi p = procentul acordat pe piaţa financiară pentru depunerile spre fructificare: VR = (36.225x100):5 = 724.500 lei. în prezent, pentru terenurile agricole, aflate în proprietatea societăţilor comerciale înfiinţate potrivit Legii nr. 15/1990. s-a stabilit, prin H. C*. nr. 746/1991 modificată prin H. C». nr. 59/1994, o valoare de patrimoniu, astfel: Clasa de Valoarea de calitate a patrimoniu terenului lei/ha. 5 770.000 4 1.100.000 3 1.870.000 2 2 640 000 1 3.300.000 împărţirea teritoriului ţării numai in dna clase de calitate este o măsură provizorie care nu corespunde realităţii şi prin care se dezavantajează unităţile ai terenuri sLibe. 113 Geodezie Generalizarea rezultatelor din punctele principale de sprijin. în Germania, venitul net nu se evaluează la toate teritoriile, şi pentru toate culturile, ci se recurge la compararea condiţiilor concrete cu cele ale punctelor de sprijin (11101 lei). Comparaţia se face direct cu punctele de sprijin republicane şi indirect cu punctele de sprijin ale landurilor, adică se face o comparaţie de sus în jos. astfel: EMZ (S x N):100, în care: EMZ = suma punctelor de bonitare la terenul de evaluat; N = nora de bonitare; S = suprafaţa exprimată în mp Exemplu: S = 20.0000 mp ; N = 60, rezultă: EMZ (20.0000 x 60): 100 - 120.000 puncte. în punctele principale de sprijin, valoarea de randament se determină de Consiliul Federal şi se comunică prin lege valorile pentru suprafaţa de 100 mp a unui teren fictiv, notat cu 100 puncte. Aceste valori s-au stabilit numai pentru folosinţele: agricole, fără hamei; hamei: vie; legume, flori, plante ornamentale; pomicultură, pepiniere, sparanghel. în anul 1964 valoarea de randament pentru 100 mp folosinţe agricole* a fosr de 37.26 DM., deci: VR’ =(EMZ x 37.26): 100 = (120.000 x 37.26):100 = 44.712. Această valoare se corectează în funcţie de condiţiile concrete ale terenului, cârc este la distanţa medie de 1.500 m, iar lamrile parcelei sunt 1/5. Corecţia (Ko) este: 1000 ni ce depăşeşte condiţia etalon 6.0%; pentru forma laturilor 0.7 %, adică 6.7 % total, (vezi condiţiile economice), de unde: KOVR' x 6.7% = (44.712 x 6.7): 100 = = 2.996 VR = VR’- Ko = 44.712 - 2996 = 41.716 DM. Pentru determinarea venitului net se împarte valoarea de randament la un coeficient de capitalizare (M), care este egal cu 100:p, adică 25 în cazul unui procent de 4 %. Vn. = 41.716:25= 1.669. Venitul net, astfel determinat, se datorează tuturor mijloacelor care participă în producţie mijloace circulante, mijloace fixe în care se cuprindc şi pământul. Pentru impozitare se determină valoarea unitară a pământului (Vnp), aşa zisa „valoare nudă”, astfel: Vnp = Vn - ( CI + C2) x p, unde: CI este valoarea capitalului circulant, C2 este valoarea capitalului fix fără pământ. Presupunând că: CI = 15.000 , C2 = 10.000 şi p -- 4 , rezultă venitul net datorat mijloacelor de producţie fără pământ (Vnfp): Vnfp=/(CI +C2)x4 :100 = (25.000 x4): .100=1.000, deci: Vnp = Vn -Vnfp = 1.669-1.000 = 669 DM. Contribuabilului nu i se pcrccpe impozitul pe întreg venitul net, ci se scad dobânzile ipotecilor, dobânzile capitalului propriu şi un procent de beneficiu în plus. După aceste scăderi venitul net rămas, se înmulţeşte cu factorul de capitalizare (M) şi se obţine valoarea unitara impozabilă. VI = (Vnp-Sc)xM= (669-169)x25= 12.500 DM. Geodezie, ştiinţa care se ocupă cu studiul formei pământului pe baza Geomoifologie 114 măsurării elementelor lui geometrice accesibile (meridiane şi paralele), stabilind şi principiie tehnicii ridicării lui pe porţiuni mari, în care scop trebuie să se ţină seamă şi de curbura lui (Dpt). Geomorfologie, ramură a geografiei fizice care studiază relieful scoarţei terestre, originea şi evoluţia lui. Este o disciplină ajutătoare în pedologie (Dşs). Haldă, formă de relief antropic rezultată din depozitarea sterilului provenit din lucrările miniere, din prelucrarea mecanică a cărbunelui, minereurilor etc. (Dşs). Hardware, termen general desemnând circuitele, dispozitivele şi echipamentele componente ale unui sistem de calcul. Hardware desemnează toate unităţile fizice existente, cu funcţii bine determinate, în cadrul unui sistem de calcul (Di). Hartă, reprezentare în plan orizontal a suprafeţei terestre sau a unei părţi din ea, generalizată şi micşorată conform unei anumite scări de proporţie (Der). Hartă pedologică. Hartă arătând distribuţia tipurilor, asociaţiilor, complexelor sau altor unităţi de sol înscrise in legenda hărţii, definite şi numite conform unităţilor taxonomice ale sistemului de clasificare. Hărţile pedologice se împart în diferite categorii după scară sau după gradul de detaliere (Dşs). Hartă topografică. Hartă la scară mai mare decît 1:200.000 pe care sunt reprezentate nivelmentul şi planimetria. Hărţile topografice sunt folosite ca bază de lucru pe teren, in cartările de diferite specialităţi, inclusiv in cartările pedologice (Dşs). Hărţile cadastrale, planurile şi schiţele. Harta este o reprezentare grafică a unei suprafeţe de teren la o scară redusă. Scopul ei este să reproducă geometric terenurile şi construcţiile ca părţi importante ale terenurilor, să arate folosinţele terenurilor, cu alte cuvinte: locul, mărimea şi folosinţa terenurilor. Dar harta cadastrală, spre deosebire de alte hărţi, reproduce graniţele dintre proprietăţi şi, prin aceasta, limita de exercitare a drepturilor reale imobiliare, precum şi informaţii privind venitul ce ele produc în vederea impozitării lor corecte. De aceea, întocmirea hărţilor cadastrale şi ţinerea lor la zi cu modificările ce se produc în timp, este o sarcină a statului. Autentificată de organele judecătoreşti, harta cadastrală se utilizează de cartea funciară pentru dovada graniţelor, a categoriilor de folosinţă şi a drepturilor reale imobiliare. In lucrările şi instrucţiunile cadastrale se folosesc termeni diferiţi pentru acelaşi document. Astfel, în literatura şi legislaţia germană se foloseşte termenul de „hartă", pe când în cea franceză termenul de „plan”, iar în ţara noastră se folosesc ambii termeni. între noţiunea de „hartă", care reproduce grafic starea de fapt a unei suprafeţe de teren şi noţiunea de „plan”, care reproduce grafic o propunere (planificare) este o netă deosebire: una reprezintă situaţia din momentul măsurării, alta reprezintă o situaţie ce s-ar putea realiza în viitor. De obicei, 115 Hotar planificările se fac pe hartă şi, în acest caz, situaţia dată cu ideia se contopesc într-o unitate. Pe harta cadastrală se poate proiecta organizarea teritoriului, sistematizarea centrelor populate, a reţelei căilor de transport etc. şi în aceste cazuri se poate vorbi de un „plan”. Cum cadastrul consemnează numai o realitate în momentul executării măsurătorii, este de la sine înţeles că nici documentul cartografic rezultat nu poate fi denumit „plan”. Termenul corect pentru documentul cartografic ce reproduce starea de fapt a imobilelor funciare este „harta cadastrală”. Lucrările de măsurare, necesare întocmirii hărţii cadastrale, sunt precedate de operaţiuni tehnice ajutătoare: schema plantării semnalelor de triangulaţie şi a punctelor de reper numerotate, a drumurilor, lanurilor, culmilor, văilor etc. denumită „schiţă de plantare”. Deci schiţa de plantare se execută pe secţiuni şi la scară se poate vorbi, pe drept, de un „plan” de plantare pentru că, spre deosebire de hartă, avem de a face cu un proiect, cu reprezentarea grafică a unor elemente ce nici nu există în realitate. Operaţiunile de recunoaştere ale terenului, de identificare şi individualizare a proprietăţilor pe posesori se concretizează pe schiţe de cîmp, care sunt documente cartografice excutate cu mijloace expeditive şi constituie baza şi elementul de control al rădăcinii şi întocmirii planurilor şi hărţilor cadastrale (art. 8 al. 3 RLc). în condiţiile executării cadastrului prin metoda fotogrammetrică, schiţa de cîmp se întocmeşte pe harta de bază derivată din harta topografică cu curbe de nivel. Hectar (gr. „hekaton = o sută şi ar”), unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu 100 ari, respectiv 10. 000 mp (Der). Hotar. Hotarul unei proprietăţi, fie că desparte teritorii cadastrale, fie proprietăţile unor diverse subiecte de drept, este linia neîntreruptă care desparte acea proprietate de toate proprietăţile vecine. Termenul „hotar'’ figurează în documente în trei sensuri: 1. cuprinsul unei posesiuni private sau publice; 2. linia despărţitoare dintre bunurile funciare private sau dintre ţări; 3. margine, limită. (Sachelarie co. 1988:221). Primul sens este sinonim cu cel de lan şi se referă la o parte a teritoriului unei comune sau sat; cel de al 3-lea se referă la o margine nu precis conturată; iar cel de al 2-lea este limita precis determinată prin măsurare, intre.diferitele proprietăţi particulare sau între diferite teritorii cadastrale. Dar linia despărţitoare dintre bunurile mobile funciare mai este denumită şi linie de graniţă, iar pentru cea care desparte ţările între ele se foloseşte, mai ales, termenul de „frontieră”. Hotar, graniţă, frontieră sunt noţiuni ce au, în fond, acelaşi înţeles dar provenienţa lor în limbă este diferită, după cum diferită este şi întrebuinţarea lor în limbajul zilnic. Termenul”hotar” se întâlneşte în vechi documente de limbă slavă şi se foloseşte, mai ales, pentru a desemna linia despărţitoare dintre judeţe, comune sau teritorii cadastrale; „graniţă” este denumită, mai ales, linia Hotar 116 ce desparte proprietăţile individuale (art. 584 C. civ) şi este preluat din limba germană - die Grentze; „frontieră” este termenul folosit, mai ales, pentru linia ce desparte ţările între ele şi provine din liinba franceză - la frontiere. De asemenea, se mai foloseşte termenul dc „limită”, care vine din limba latină -liinev, dar care are un sens mult mai larg şi mai puţin precis, corespunzând unor zone de margine ale teritoriilor. Liniile de hotar pot fi drepte sau curbe ca formă, naturale sau convenţionale, ca origine. Atunci când hotarul, ce uneşte două puncte de frângere, este format de o linie dreaptă trebuie să fie făcut vizibil din orizont în orizont vizibil; iar dacă este format din linii curbe sau sinuoase, acestea se segmentează pnn puncte suplimentare, în aşa fel, încât săgeata creială între arcul existent şi coarda dintre două puncte succesive să nu fie mai mare ca 1, 0 mm. la scara hărţii de delimitare (Fig. 9). / Linie de hotar Fig. 9 Hotar in formă de linie curbă. Liniile de hotar naturale sunt formate de detalii topografice cu caracter dc permanenţă, cum sunt: apele curgătoare, crestele dealurilor, talveguri etc.; in acest caz, graniţa este considerată întotdeauna mijlocul acestor detalii naturale. (Fig. 10). Fig. 10 Hotar natural pe mijlocul unei ape. Hotarele convenţionale (artificiale) sunt formate din detalii construite de mâna omului, cum sunt: căi de comunicaţie, canale, şanţuri, ziduri, garduri etc. Dacă hotarul este format de un şanţ, un drum. un canal sau o cale ferată, linia dc hotar urmăreşte mijlocul acestor detalii, de nu va fi un litiu sau semn de contrariu, (art. 602 C civ. ; Fig. 11). 117 Hotar a l b Fig. 11. Materializarea graniţei prin şanţ iste semn de necomunitate când de restul terenurilor. In acest caz, şanţul Dământul este înălţat sau aruncat pe o aparţine în întregime proprietăţii spre Darte a şanţului (art. 603 C. civ), aşa care s-a aruncat pământul. (Fig. 12). :um se fac şanţurile ce despart pădurile b Fig. 12. Materializarea graniţei prin şanţ în intravilan, pe graniţa dintre pro- din două proprietăţi va fi îngrădită, sau Drietăţi se construiesc, de regulă, de nu va fi un titlu sau posesiune garduri sau ziduri, care se socotesc îndestulătoare care să constate din :omune, afară dacă numai una singură contra, (art. 606 C. civ. ; Fig. 13). Hotar 118 STRADĂ F.g. 13. Materializai în cele mai .multe zone ale ţării este obiceiul ca proprietarul să construiască gardul sau zidul din partea dreaptă, considerând că privitorul este cu faţa spre proprietate; în acest caz, stâlpii gardului se amplasează în interiorul proprietăţii celui ce are sarcina construirii gardului şi poziţia stîlpilor este, deci, o prezumţie legală asupra mersului graniţei. In cazul când pe graniţa dintre două proprietăţi se amplasează o construcţie, graniţa este formată de picătura streaşinei, pentru că proprietarul este dator arşi face streaşina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe uliţe, iar nu pe locul vecinului (art.615 C.civ.; Fig. 14A). i graniţei prin gard. în cazul când acoperişul casei se execută într-o singură apă, atunci graniţa este formată de marginea zidului acesteia (Fig. 14 B). Graniţa se mai poate materializa prin construirea unor ziduri; în acest caz „în oraşe şi la ţară, orice zid care serveşte de despărţire între clădiri sau între curte şi grădină, şi între ograde la ţară, se socoteşte comun, dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul” (art. 590 C. civ) Este semn de comunitate atunci când cuhnea zidului este construită în două ape şi, în acest caz, graniţa este mijlocul zidului (Fig. 14 bis. B. linia a-b). 119 Hotar A B Popa Ion Popa Nicolae Fig. 14 Graniţa când pe limită este o construcţie (a-b): picătura streaşinei (A); zidul (B). la A Fig. 14 bis Graniţa materializată prin zid. Este semn de necomunitate când culmea zidului este dreapta şi perpendiculară despre peretele de o parte, iar despre cealaltă parte înfăţişează un plan înclinat; în acest caz, zidul se presupune că aparţine exclusiv proprietarului despre care există planul înclinat, (art. 591 C. civ. ; Fig. 14 bis. A linia a-b). Sunt cazuri când graniţa nu este materializată prin detalii naturale şi nici detalii construite de mâna omului nu sunt. Acestă situaţie se întâlneşte atunci când pe limita dintre două teritorii cadastrale se găseşte un masiv păduros; în acest caz, graniţa este formată din liniile drepte închipuite, care unesc între ele două câte două semne nepieritoare. Hotărnicie 120 Hotărnicie. Prin hotărnicie (grăniţuire, delimitare) sc înţelege evidenţierea, la faţa locului, a graniţeloi proprietăţilor, mai ales prin puncte de frângere şi linii, prin semne materiale, aşa zise semne de graniţă. Spre deosebire de măsurare, care constă in identificarea graniţelor şi reproducerea lor grafică pc* hărţi, hotărnicia constă în asigurarea graniţelor prin semne de graniţă. între seninele de măsurători ( puncte de triangulaţie, poligonale, de nivelmem) şi cele de graniţă este o deosebire ce se datoreşte finalităţii lor. .Aceste puncte se pot confunda atunci când punctele de măsurători se amplasează exact pe graniţă. Hotărnicia are o mare importanţă în pacea socială, în ordinea juridică, economică şi administrativă, pentru că prin ea proprietatea este neîndoios precizată, iar proprietarul, mai sigur, îşi exploatează mai bine bunul, atât în inieres propriu, cît şi în interesul societăţii care i-l ocroteşte. Hotărnicia este o parte a dreptului civil, care cuprinde prevederi precise în această materie (art. 585 C. civ). Nevoia delimitării hotarelor trebuie să fi apărut imediat după apariţia proprietăţii private asupra pământului, impusă de nevoia de pace între diferite formaţiuni sociale. Pe măsură ce viaţa social-economică a devenit mai complexă, din raţiuni de ordine, s-a impus ca vânzările de bunuri imobile, transmiterea lor prin moştenire, partajele, modificarea lor etc., să se facă numai după ce, în prealabil, s-a făcut hotărnicia lor. Hotărnicia interesând tot mai multe straturi ale societăţii -cetăţeni individuali, satul, oraşul şi statul - a devenit o problemă de ordin politic, economic şi juridic deosebit de importantă, destinată a contribui la pacea socială spre care tinde orice societate. De aceea, conducerea politică a statelor s-a preocupat tot mai mult de reglementarea ei, stabilind procedura de urmat şi documentele în care trebuia consemnată. în timp ce la stabilirea graniţelor existente, sarcina constă în verificarea concordanţei graniţei cu situaţia de drept a proprietăţii, la stabilirea graniţelor noi, hotărâtor este acordul de voinţă al proprietarilor, care se consemnează într-un proces-verbal ce se semnează de către toţi participanţii la operaţiune. Cu condiţia ca graniţa să nu fie contestată, sau să fi fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, proprietarul poate cere vecinului său să participe la refacerea semnelor de graniţă deplasate sau distruse. în acest caz, cheltuielile grăniţuirii se fac pe jumătate (art. 584 C. civ). Identificarea proprietăţilor şi posesorilor. Ceea ce este delimitarea pentru teritoriul cadastral, este identificarea proprietăţii şi posesorilor in interiorul acestuia. Aceasta este cea mai importantă sarcină a cadastrului, care constă în individualizarea obiectului la care se referă drepturile reale imobiliare şi după care se plăteşte impozit. Pentru ca să putem deosebi unele imobile de altele, trebuie să se identifice şi descrie atât de precis, încât să poată fi găsite la faţa locului şi să poată fi delimitate de altele; pentru ca imobilul singuratic să poată fi considerat bun în sens juridic, trebuie să poată fi reprezentat ca o 121 Identificarea şi precizarea drepturilor tabulare unitate spaţial delimitată, adică să fie cuprins înir-o linie de graniţă împrejmuitoare (Knrandt 1957:13). Identificarea se execută in prezenţa părţilor interesate, iar termenul se aduce la cunoştinţă prin toate mijloacele de publicitate obişnuite în localitate (bătăi din tobă, sunet de goarnă, presă, radio. TV. etc). Procedura de urmat: publicitatea, termenele, afişarea rezultatelor, soluţionarea reclamaţiilor etc., este precis arătată în Lc., RLc., Lcf., şi respectarea ei se consemnează în acte juridice administrative (procese-verbale), deoarece, dacă mai târziu s-ar contesta valoarea lucrărilor întocmite, aceste acte au valoare probatorie. Operaţiunea constă in individualizarea şi materializarea, prin semne de graniţă, a proprietăţilor şi posesorilor, care este condiţia necesară prevenirii înregistrării greşite a drepturilor reale imobiliare şi a atributelor posesorilor (numele, domiciliul, sadiul, starea de minoritate etc). Este operaţiunea propriu-zisă de grăniţuire, care stabileşte limitele in care dreptul de proprietate imobiliară se poate exercita. Identificarea şi precizarea drepturilor tabulare. După terminarea lucrărilor de cadastru dintr-o comună sau sat, se înaintează judecătoriei-secţia de cf. al 2-1 ea exemplar al registrului cadastral împreună cu harta cadastrală, precum fi procesele-verbale şi schiţele referitoare la litigiile privind graniţele proprietăţilor învecinate, consultate cu ocazia măsurătorilor, (art. 24 Lc., art. 162 al. 2 Lcf). Primind aceste operate, judecătoria încunoştinţează MJ.. care, prin decizie ministerială, stabileşte data începerii lucrărilor de coordonare pentm întocmirea cf provizorii, decizie ce se publică in: M. Of, intr-un ziar mai răspândit din localitate sau în capitală, precum şi prin afişare la primăria comunală. Tot prin decizie ministerială se numeşte judecătorul delegat. Primind numirea, judecătorul fixează data începerii lucrărilor şi o anunţă primăriei cu 30 zile înainte, cerând acesteia, totodată, să întocmească un tablou al tuturor posesorilor de imobile din comună, tablou care să cuprindă, pe cât posibil, pe lângă nume, prenume şi adresă, următoarele informaţii: - dacă posesorul este capabil sau nu; - reprezentanţii legali ai posesorilor incapabili: -dacă imobilul formează obiectul unei proprietăţi indivize sau proprietăţi pe etaje sau apartamente. Pentru întocmirea acestui tablou, primăria se foloseşte de registrul posesorilor de case şi a locurilor de casă, precum şi de registrul cadastral. Tabloul se ţine la dispoziţia celor interesaţi, spre consultare timp de 15 zile, operaţiune anunţată prin toate mijloacele de publicare obişnuite în localitate. Despre toate observaţiunile făcute şi despre toate schimbările intervenite de la data întocmirii documentaţiei cadastrale se încheie proctse-verbale. Până la prezentarea în comună, judecătorul pregăteşte toată documentaţia necesară redactării cf, care, pe lângă operatele primite de la organul cadastral, mai trebuie să cuprindă: registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni, respectiv cărţile funciare vechi. Identificarea şi precizarea drepturilor tabulare 12; La prezentarea în comună judecătorul comunale ce funcţioneză pe toat; procedează, împreună cu consiliul durata operaţiunilor de redactare < comunal, la alcătuirea comisiei cf. (art. 164 Lcf). Exemplu: Primăria comunei............... Nr......din .... 19 Proces - verbal Astăzi... luna. . . . anul...., noi.......primarul comunei.......şi.... membrii consiliului comunal, văzâd decizia nr . ... din............ a MJ, prin care se deleagă dl. judecător..., ajutat de dl...... în calitate de secretar, să întocmească lucrările pregătitoare in vederea întocmirii cărţii funciare la teritoriul cadastral...., conf cu prevederile Lcf. nr. 115/1938, publicată în M. Of. nr. 95 din 27 aprilie 1938, am ales pe dl.... . şi....... membri, iar pe dl......şi...membri supleanţi, care vor face parte din comisia ce va funcţiona în tot timpul executării lucrărilor. Din comisie, conform 164 Lcf, face parte şi dl ing........ delegat al Oficiului judeţean de cadastru. Drept care s-a încheiat prezenhd proces-verbal in dublu exemplar, pentru primărie şi pentru dosarul lucrării de cf. Primar Secretar, Membrii consiliidui comunal Am luat la cunoştinţă: Judecător Inginer, Comisia comunală, împreună cu publică printr-o încunoştinţare conducerea locală, fixează data şi colectivă, afişată la primărie timp de 15 programul pe străzi al desfăşurării zile şi comunicată prin tţ>ate mjlocele lucrărilor, pe care îl aduc la cunoştinţă de publicare. Exemplu: Primăria comunei............... Nr......din....... încunoştiinţare colectivă, Primăria comunei........ în baza Deciziei MJ. nr... din... publicată în M. Of. nr.... din...., prin care s-a stablilt dattide.pentru începerea lucrărilor de coordonare in vederea întocmirii cărţilor fundare la teritoriul cadastral......., face cunoscut prin aceasta că, la termenele fixate mai jos, toţi locuitorii care posedă proprietăţi pe acest teritoriu, ori unde îşi au domiciliid, au obligaţia să se prezinte in persoană sau prin mxindatari autorizaţi, cu toate înscrisurile doveditoare a drepturilor ce pretind, în faţa comisiei ce va funcţiona permanent, în baza art. 164 Lcf la sediul din Str.... . Nr...:... Nr.crt. Denumirea străzii Nr.casei Termen Observaţii Cd ce nu se vor prezenta vor fi pedepsiţi contravenţional şi vor fi consideraţi decăzuţi din orice drept imobiliar pe cuprinsul teritoriidui.......... Primar, Secretar. 123 Identificarea şi precizarea drepturilor tabulare Lucrările nu pot începe decât după :recerea termenului de 15 zile de la Afişare a programului. în intervalul de 15 zile, membrii comisiei examinează întreaga documentaţie şi compară tabloul posesorilor cu registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă, precum şi cu registrul cadastral, introducînd în aceste operate schimbările intervenite de la terminarea lucsării de cadastru. în acelaşi interval, inginerul reactualizează harta cadastrală şi, dacă este cazul, recalculează suprafeţele şi rectifică toate operatele cadasUfcle. Judecătorul delegat, ajutat de ceilalţi membrii ai comisiei, procedează la examinarea urcătoarelor operate (an. 166 Lcf): - examinează actele cu privire la identificarea imobilelor şi întocmeşte un tablou cu schimbările de posesiune intervenite de Ia alcătuirea lor până la zi; - stabileşte parcelele de teren care se vor întruni in corpuri fondare, ţinând seama de necesitatea organizării unor foi reale; Exemplu; Judecătoria ... Instanţa cărţii funciare. Nr... din.... - stabileşte drepturile de proprietate, coproprietate, de proprietate pe etaje ori apartamente, restrângerile privitoare la proprietate ori la capacitatea de a dispune, sarcinile reale ce grevează lucrul nemişcător, precum şi orice fapt sau raport juridic ce turnează să fie notat. Toate operaţi Anile se fac în prezenţa şi împreună cu titularii drepturilor, iar constatările se consemnează în procese verbale Semnate şi de cei interesaţi. înscrisurile cu privire la drepturile tabulare, pe care posesorii le pot prezenta, pot fi: extrase Bupă registrele de transtripţiuhi şi instripţiuni, extrase de cf., titluri de proprietate eliberate conforrti Lff, flovezi după registrul agricol, acte' juridice originale care încă nu s-au înscris în registrele de publicitate, acte juridice administrative dc atribuire sau Constituire de drepturi ce nu trebuiau înscrise în registrele de publicitate etc. Rezultatul cercetărilor se conseifinează într-un proces-verbal pentru fiecare posesor. Proces - verbal încheiat în comuna.... în ziua ... . lima. . . . anul. . . ., de către comisia cotmială instituită conf. Deciziei nr. . . din. . . . MJ, publicată in M. Of. nr. din................pentru cocjrdomrrea lucrărilor privind introducerea cărfilm funciare la teutonul............comuna. . . ., jiuieţid... în faţa comisiei s-a prezentat dl......., din comuna..........., satul........, fia arătat că posedă imof/ilul (le) nrtnător (re).....După ce s-a făcut identificarea imobilului (lor) ce formează proprietatea sa fi declară că afară dr aceste imobile, sau cote din imobile, nu mai are altele, i s-a făcut cunoscut că nr. topografici ai parcelelor sunt:......in suprafaţă de...., înscrişi in cf. nr........a teritoriului.........Pentru justificarea drepturilor ce pretinde asupra imobilelor de mai sus a prezentat in faţa comisiei următoarele înscrisuri................... Imobile cu venit cadastral 124 Din cercetarea documentelor prezentate fi a registrelor oficiale, comisia a constatai.............. Identificarea persoanei proprietarului (reprezentantului) s-a făcut de către cei prezenţi pe baza Bl. seria........nr. . . eliberate de....... Procesul-veriul după citire fi explicare s-a primii fi semnat. Membri comisiei Preşedinte Secretar Procesele verbale se încheie în dublu exemplar, din care unul rămâne la comisie pentru redactarea cf. provizorii şi unul se ia de către proprietar. Imobile cu venit cadastral. In art. 10 Lc. terenurile sunt departajate după criterii economice astfel: A. Imobile cu venit cadastral” adică acele terenuri care sunt supuse contribuţiunilor publice după venitul cadastral, care se împart in: arabile, fâneaţă, grădini, vii, păşuni, păduri, zăvoaie (bercuri), trestiş (stufăriş), bălţi, lacuri naturale şi artificiale intrucît nu intră în prevederile punctului B”. Imobile fără venit cadastral, după cum urmează: terenuri clădite şi curţi ; terenuri neproductive, bălţi, mlaştini, lacuri naturale sau artificiale întru cât nu se exploatează economic, sau nu aduc vreun venit prin exploatarea pescuitului sau turbei. Această departajare nu mai este conformă cu realitatea deoarece clădirile sunt susceptibile să aducă şi ele un venit prin închiriere, iar impozit se plăteşte şi după ele. Importanţa înscrierii denumirii locurilor şi localităţilor în operatele cadastrale. Pentru a uşura folosirea informaţiilor hărţii cadastrale şi de către cei mai puţin cunoscători, şi pentru a reduce pericolul greşelilor la atestarea schimbării situaţiei l\oprietar de drept şi a înregistrării în cf, la descrierea parcelelor se adoptă o denumire obişnuită în localitate (Simmerding 1977: 36). Asupra necesităţii înscrierii denumirilor în documentaţia cadastrală şi de cf. insistă toţi autorii din ţările in care aceste instituţii au o veche tradiţie şi în toate actele nonnadve se prevede obligativitatea înscrierii lor. Cu informaţia privind aşezarea - în afară de caracterizarea tehnică cadastrală - fiecare parcelă este arătată şi cu denumirea obişnuită în localitate sau cu denumirea stabilită oficial (Kriegel 1973: Hft 3/8). Autorul citat împarte informaţiile privind aşezarea imobilelor în: a. denumiri care au la bază o hotărâre oficială şi care s-au preluat în cadastru, ca de ex.: denumiri de străzi şi numere de casă, denumiri de ape, şosele etc. ; b. denumiri care, ca numele lanurilor, au fost date de către organele cadastrale competente pe baza informaţiilor unor oficialităţi sau persoane şi care s-au format în decursul istoriei localităţii. O localitate, un loc sau o parcelă este înscrisă, de regulă, cu o singură denumire, iar dacă locul respectiv este cunoscut sub două denumiri se păstrează cea care cuprinde suprafaţa cea mai mare. în registrul cadastral şi în cf. se înregistrează numai denumirea lanului, pe când pe harta cadastrală se înscriu denumirile tuturor locurilor 125 Importanţa pământului in viaţa economică şi socială (creste, vârfuri de dealuri sau munţi, ape curgătoare etc). indiferent de dimensiunea lor. Cadastrul imobiliar este singura evidenţă a tuturor terenurilor ţării şi registrul oficial al proprietăţii şi, tocmai datorită faptului că el măsoară toată suprafaţa ţării şi o reprezintă pe hărţi la scări mari, este necesar să se înregistreze în amănunt toate denumirile locurilor, fiind, astfel, un preţios document, nu numai pentru cei ce se interesează de conţinutul tehnic, ci şi pentru istorici, arheologi, filologi, sociologi, botanişti, legislatori, economişti, militari etc. Toate denumirile locurilor şi localităţilor se identifică în faza de recunoaştere a teritoriului şi se înscriu într-un tabel pentru fiecare teritoriu, separat pentru intravilan şi extravilan, apoi se confruntă corectitudinea înscrierii cu oameni bătrâni buni cunoscători ai localităţii, cu documentele vechi din arhive şi cu comisia cadastrală. Importanţa pământului în viaţa economică şi socială. De la apariţia lor pe pământ, oamenii au fost confruntaţi, cu condiţiile neprielnice ale mediului înconjurător la care, pentru a supravieţui, au fost obligaţi să se adapteze. Această adaptare şi integrare s-a făcut în decursul a sute de mii de ani şi în aceste lungi perioade oamenii au folosit diferite componente ale pământului. La început au folosit materialele pe care natura le oferea scopurilor imediate, adică: lemnul şi piatra, oasele şi cochiliile etc. din care şi-au confecţionat uneltele, armele şi locuinţa; mai apoi, pentru a se apăra împotriva înţepăturilor de insecte multe popoare, chiar şi în prezent, îşi acoperă corpul, sau părţi din el, cu o pastă din lut amestecat cu cenuşă, pulbere de buruieni şi substanţe grase. Pe lângă folosirea lui în scopuri estetice, pământul s-a folosit, şi se mai foloseşte (Ghana), ca hrană, obicei cunoscut sub denumirea de „geofagie”. în Germania, încă în anul 1607, era cunoscut acest pământ sub denumirea de „Steinbutter sau Steinmehl” şi s-a folosit ca hrană (sec. XVII), iar în Suedia, în timpul foametei din anul 1832, pâinea s-a copt dintr-un amestec de făină cu „făină de pământ”; în URSS în timpul foametei din anii 1920-1922 s-a folosit pe scară mare ca hrană. Pământul s-a folosit şi se mai foloseşte în tratarea diferitelor maladii: pământul argilos în vindecarea unor infecţii şi a reumatismului; pământul feros în tratamentul viermilor intestinali şi a anemiei etc. Din culegători, vânători şi păstori nomazi mare parte din populaţiile primitive s-au transformat în cultivatori şi, la întrebuinţările mai sus arătate, s-a adăugat folosirea solului pentru cultura plantelor, a pământului argilos, pentru construirea locuinţelor, în olărit, pentru depozitarea rezervelor de hrană, pentru confecţionarea tăbliţelor pe care s-a născut scrisul. Folosirea pământului, pe măsură ce populaţia a crescut, a devenit tot mai complexă: el s-a transformat în obiect al muncii şi mijloc de producţie în agricultură şi silvicultură, în sursă de materii prime pentru industria prelucrătoare şi bază de operaţii în spaţiu şi de amplasare pentru toate activităţile Importanţa suprafeţei în raporturile juridice 126 omeneşti. Cele mai multe conflicte sociale şi războaie, ce au însângerat şi mai însângerează istoria omenirii, au fost şi sunt determinate de stăpânirea pământului. „Pământul a fost (şi este) expresia optimă a valorilor economice cunoscute, şi, cu foarte puţine excepţii, dreptul deplin şi perpetuu exercitat asupra pământului a constituit şi expresia optimă a dreptului de proprietate, acesta fiind o proprietate tip în înţelesul ştiinţelor economice, cît şi a celor juridice” (Herlea 1985: 5). Importanţa suprafeţei în raporturile juridice. Suprafaţa unei parcele înscrisă în documentaţia cadastrală, deci şi a cf, are mult mai mare importanţă in circuitul civil, decit celelalte informaţii, ca de ex.: categoria de folosinţă sau denumirea locului. Această importanţă este bine cunoscută oricui care. în viaţa de zi cu zi, a avut contact cu problematica imobiliară. în contractele de vânzare-cumpărare, cele două părţi se obligă reciproc: vânzătorul să predea lucrul, iar cumpărătorul să achite preţul asupra căruia s-a căzut de acord (art. 1313 C. civ). în materie de mobile, vânzătorul este dator să arate cumpărătorului obiectul pe care înţelege a-1 înstrăina şi măsura în care vrea să-l înstrăineze, adică suprafaţa, atunci când se referă la un teren, sau apartamentul (casa), atunci când se referă la o construcţie. Când se vinde o construcţie se predau cheile, iar când se vinde un teren se remite titlul de proprietate. în regimul de cf. se remite întotdeauna extrasul de cf (art. 1315 C. civ). Vânzarea unui imobil se poate face pe baza unei măsurători şi, în acest caz, cumpărătorul preia lucrul aşa cum este în realitate; sau vânzarea se face pe baza unui extras din cadastru sau cf, şi, în acest caz, cumpărătorul consideră adevărat conţinutul acestor documente. Ulterior constata că suprafaţa menţionată in contract, adică cea din cadastru sau cf, nu corespunde cu realitatea. Ori art 1326 C. civ. prevede că „vânzătorul este dator să predea cuprinsul lucrului vândut în măsura determinată prin contract, însă cu modificările mai jos arătate”. Aceste modificări se referă la situaţia când suprafaţa este mai mică în realitate decât cea menţionată în contract şi, în acest caz : fie vânzătorul va scădea preţul proporţional cu diferenţa de suprafaţă (art. 1327 C. civ), fie contractul se va desfiinţa (art. 1020 C. civ). Dacă, din contră, suprafaţa este mai mare în realitate decât cea arătată în contract cumpărătorul poate completa preţul, sau „dacă excedentele cuprinsului aflat se ridică la o a douâzecea parte a cuprinsului declarat în contract, a strica vânzarea” (an. 1328 C. civ). Dar dacă diferenţa dintre suprafaţa declarată în contract pe baza datelor din cadastru sau cf. şi cea găsită în realitate se încadrează în limita toleranţelor admise la măsurare, contractul este valabil în privinţa suprafeţei. Suprafaţa mai are importanţă în procesele de grăniţuire, astfel: dacă prin măsurarea terenurilor părţilor din proces rezultă că reclamantul are o suprafaţă mai mică decât cea din cf., iar pârâtul mai mare, este de presupus că graniţa a fost încălcată de acesta; este posibil ca suprafaţa imobilului reclamantului să fie mai mică în realitate decît cea din cadastru, respectiv cf., iar cea a pârâtului să corespundă în realitate cu cea din 127 Indicatorul parcelar cadastru sau cf.: în acest caz, se presupune că s-a comis o greşeală la măsurătoarea originară. în toate conflictele de grăniţuire, pe lângă alte semne materiale, suprafaţa contribuie în mare măsură la soluţionarea lor. Suprafaţa mai are o mare importanţă în cazul exproprierilor pentru utilitate publică, mai ales atunci când se referă la terenuri deosebit de valoroase cum sunt : terenurile pentru construcţii, viile, sere, livezi, arabile irigate etc. Impozit, plăţi obligatorii ale persoanelor fizice sau juridice către stat, în baza legii şi în condiţiile stabilite de aceasta, cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie directă (Dep). Imprescriptibil, (despre) un drept care, potrivit legii, nu se stinge prin prescripţie (Der). Inalienabil, (despre) un bun sau (despre) un drept, care nu poate fi înstrăinat prin acte juridice de drept civil (Dc). Indicatorul alfabetic, sau repertoriul alfabetic, cum mai este denumit acest operat, este un registru ajutător alcătuit prin extragerea, din cartoteca foilor cadastrale, a tuturor posesorilor şi înregistrarea lor în ordine alfabetică cu arătarea numărului foilor cadastrale sau cf. în care sunt înscrise imobilele. Indicatorul alfabetic are următoarele rubrici: numărul de ordine (crt); numele, prenumele şi domiciliul posesorului; numărul foii cadastrale, respectiv numărul cf., în care sunt înscrise imobilele. El face legătura între numele posesorului şi foaia cadastrală sau cf. Formular 2 Indicator alfabetic Nr. Numele, prenumele şi Nr. foii Litera crt. domiciliul posesorului cadastrale 1 Aldea Ioan Alexandru, 12,20,101 A Str. Batistei nr. 19 2 Apostol Ion Ion, 3,5,13 Str. Moeciu nr. 13 Etc. Pentru fiecare literă a indicatorului se lasă mai multe pagini libere pentru ca să se poată înscrie şi posesorii ce mai apar după redactarea lui. Număml de cfrdine începe cu 1 pentru fiecare literă. Indicatorul alfabetic este registrul cu ajutorul căruia, cunoscând numai numele şi adresa posesorului, se află numărul foii cadastrale, respectiv al cf., şi în acestea toate informaţiile tehnice, economice şi juridice ale imobilului. Indicatorul parcelar, sau repertoriul parcelar (art. 9 pct. 3 Lcf-), este un registru ajutător care face legătura între numărul topografic, hartă şi număml foii cadastrale, respectiv cel de cf. Individualizarea parcelelor 128 Formular 3 Indicator parcelar Nr. Nr. Nr. foii Nr. Nr. Nr. foii topografic secţiune cadastrale topografic secţiune cadastrale al parcelei hartă (C.F.) al parcelei hartă (CF.) 1 3 1 30 6 30 2 3 2 31 6 31 etc. Cunoscându-se numai numărul topografic al parcelei, cu ajutorul indicatorului parcelar se află, cu uşurinţă, numărul foii cadastrale (cf.) şi a secţiunii de hartă pe care este reprezentat imobilul, iar în aceasta toate informaţiile ce-l privesc. Indicatoarele alfabetic şi parcelar se redactează pe foi format A4 şi se leagă în volum sub formă de registru. Individualizarea parcelelor. Fiecare parcelă primeşte în operatele cadastrale un număr, numit „număr topografic”, prin care parcelele individuale se pot deosebi unele de altele. Aşa cum numele unui om serveşte pentru a deosebi un individ de altul, tot aşa se deosebeşte, prin numărul topografic, o parcelă de o aliă parcelă. Numărul este aşa zisul nume al parcelei, de aceea cadastrul a fost numit, în parlamentul francez, registru de stare civilă a imobilelor (Kurandt 1957: 48). Cadrul în care se numerotează parcelele este tarlaua. Un numai topografic se poate folosi numai o dată în cadrul unui teritoriu cadastral. Deci individualizarea unei suprafeţe a pământului se face prin reproducerea pe hartă în urma unei măsurători şi prin: numele teritoriului cadastral, numărul tarlalei şi numărul topografic. Cu aceste date suprafaţa respectivă este fără echivoc denumită din punct de vedere cadastral, ai condiţia ca, la nume identice a unor teritorii cadastrale, să nu existe nici o îndoială asupra apartenenţei la un teritoriu anume. Aceste date au o mare importanţă în încrederea publică a cărţii funciare fără de care nu se poate apăra proprietatea şi nici nu se poate garanta creditul. Numărul topografic are o deosebită importanţă pentru cadastru şi cartea funciară deoarece prin el „o parte a suprafeţei pământului (o parcelă, o tarla) delimitată şi stabilită oficial prin măsurare apare în circuitul juridic şi denumeşte şi parcela însăşi în cel mai scurt şi pregnant mod" (Heicler 1954: 25). Dar această funcţiune o îndeplineşte numănil topografic, numai dacă rămâne neschimbat atâta timp cît rămân neschimbate operatele cadastrale. La originea cadastrului a fost nevoia de percepere integrală, dreaptă şi echitabilă a impozitelor, dar instituţia, carc a contribuit cel mai mult la creşterea autorităţii lui, a fost cartea funciară. Aceasta s-a impus în accle ţâri în care societatea s-a democratizat de timpuriu sub influenţa revoluţiei franceze, în care şi proprietatea s-a democratizat prin reforme agrare şi în care oamenii au dobândit mai multe drepturi în stat. Alături de drepturile 129 Informaţiile necesare evaluării terenurilor inerente omului, drepturile reale au cea iuai marc importanţă in societate. „Drepturile reale - in re - al cărui tip perfect este proprietatea, sunt acelea care implică o putere directă şi imediată asupra unui lucru corporal determinat, putere care se traduce într-o sumă de atribute şi facultăţi susceptibile de a se exercita împotriva oricui şi a se impune respectului tuturora” (Cantacuzino 1921: 35). între lucrurile corporale, cel mai important este pământul, pentru că el constituie condiţia de existenţă a omului căruia îi asigură hrana şi locuinţa. Cartea funciară a apărut şi s-a perfecţionat tocmai pentru a da siguranţă proprietarului pământului, precum şi celor ce împrumutau bani garantaţi cu pământ. In acest sistem, cadastrul determină prin bornare, măsurare şi reprezentare pe hărţi lucrul corporal, iar prin numerotarea parcelei îl individualizează şi nominalizează. Astfel determinat, nominalizat şi individualizat este înregistrat în cf. în relaţie cu titularii drepturilor reale. Aşadar, prin măsurătorile cadastrale, proprietăţile imobiliare se precizează şi individualizează, iar prin numerotare se nominalizează, condiţii absolut necesare pentru organizarea sistemului de publicitate al drepturilor prin cf. şi, prin aceasta, ele sunt apărate împotriva tuturor (erga oînnes). Indiviziune, modalitate a patrimoniului care, aparţinând în comun mai multor persoane, are ca obiect o universalitate nedivizată de bunuri. în mod obişnuit, starea de indiviziune izvorăşte din succesiune, dar ea nu reprezintă o stare juridică exclusivă (Dc). Informaţiile necesare evaluării terenurilor. Bonitarea şi clasificarea terenurilor agricole, întocmită pe baza însuşirilor naturale, exprimă doar capacitatea lor dc producţie relativă în comparaţie cu un sol etalon, dar nu dă nici o informaţie privind rezultatele economice. Ea este necesară pentru a măsura unitar, printr-o ficţiune, capacitatea lor de producţie şi pentru a generaliza rezultatele economice din parcelele de model la toate terenurile cu condiţii asemănătoare. Pentru a determina valoarea economică a unui teren trebuie să se analizeze factorii ce fac efectivă capacitatea de producţie, şi aceştia sunt: munca şi capitalul; iar pentru a cunoaşte venitul net trebuie să se ia în consideraţie condiţiile economice concrete. Cum nu este posibil să se determine valoarea economică a fiecărei parcele înscrisă în registrul cadastral, se recurge la alegerea unor terenuri de model. Studierea „factorilor agricoli şi economici, care determină venitul cadastral” a fost sarcina serviciului de identificare, clasificare şi evaluare din direcţia cadastrului, precum şi a Comisiei centrale de evaluare, cârc poate coopta sau consulta specialişti din cercetare şi învăţământ (art. 50 RLc). Informaţiile necesare sc procură de la organele agricole locale, de la instituţiile competente şi de la institutele de cercetări, astfel: - Cheltuielile de exploatare: pregătirea solului, semănat, întreţinere a culturilor, recoltat, tracţiune animală sau mecanică, plata muncii pentru diferitele culturi; - Cheltuielile de transport la staţiunea de cale ferată, porturi sau piaţa Infracţiune 130 de desfacere; - Cheltuielile de administraţie (angajaţi permanenţi etc); - Informaţii asupra posibilităţilor de valorificare a producţiei ( căi de comunicaţie, distanţe la piaţă, gară, port şi starea drumurilor etc); - Impozite anuale; - Preţurile medii mulţi anuale ale produselor agricole; - Sistemul de cultură, asolamente, rotaţie şi cheltuielile legate de aceste sisteme; - Cheltuielile diferitelor lucrări de amenajare de păşuni, de păduri etc. ; - Producţia brută pe terenul cel mai fertil şi cel mai slab. Aceste informaţii sunt grupate în prezent în contabilitate în: cheltuieli directe, comune şi generale. Pentru urmărirea lor la terenurile model se ţine o evidenţă contabilă separată. Infracţiune, faptă care prezintă pericol social, săvârştă cu vinovăţie şi prevăzută şi pedepsită de legea penală (Dp). Infracţiuni privitoare la fondul funciar, infracţiuni care au ca obiect juridic comun relaţiile sociale a căror desfăşurare normală este condiţionată de folosirea completă, protejarea şi ameliorarea fondului funciar. Constituie infracţiune de distrugere în dauna avutului obştesc sau particular sau personal, după caz, degradarea terenurilor agricole, degradarea sau distrugerea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, a culturilor, viilor, livezilor, păşunilor, fâneţelor, a bornelor şi semnelor topografice sau geodezice, ori împiedecarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unor bunuri, precum şi înlăturarea acestor măsuri. De asemenea, constituie infracţiune ocuparea de terenuri agricole, schimbarea categoriei de folosinţă etc, făiă aprobare legală (Dp). în art. 87 al. 1 L. nr. 169/1997 infracţiunile de mai sus se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar când sunt săvârşite prin violenţă sau de mai multe persoane cu 2 la 7 ani (art. 87 al. 2). Iniţiativa şi obligaţia grăniţuirii. Cea mai importantă etapă în desfăşurarea lucrărilor cadastrale este grăniţuirea. Materia este prevăzută în : art. 15-16 Lc., art. 28-33 RLc., art. 155-157 Lcf., art. 584, 585, 588, 590, 591 C. civ., precum şi la punctele 4-5 din în. /1989. în actele normative enumerate se folosesc termenii „delimitare şi grăniţuire” pentru operaţiunile de identificare şi stabilire a limitelor proprietăţii funciare. Astfel: „delimitarea” este o noţiune cu conţinut tehnic şi se referă la identificarea şi materializarea hotarului teritoriului cadastral; „grăniţuirea” este o noţiune cu conţinut juridic şi constă în identificarea şi fixarea graniţelor între proprietăţi pe baza unor probe materiale şi a unor înscrisuri prezentate de părţi. Iniţiativa delimitării hotarelor teritoriilor cadastrale aparţine unităţilor ce execută lucrări cadastrale, iar iniţiativa grăniţuirii aparţine oricărui proprietar de teren ale cărui graniţe sunt necontestate dar nu sunt asigurate şi care poate îndatora pe vecinul său, potrivit art. 584 C. civ., să participe la grăniţuirea proprietăţi lipite cu a sa. Cauzele care impun o nouă grăniţuire sunt: 131 Intabularea - o nouă măsurătoare cadastrală; - necesitatea reconstituirii unei părţi a hotarului ca urmare a unor lucrări de comasare, amenajare sau arondări teritoriale; - necesitatea materializării hotarelor implicate într-o grăniţuire locală, la cerere sau ca urmare a unui partaj; - materializarea unei graniţe în urma admiterii contestaţiei; - materializarea pe teren a unei hotărâri judecătoreşti definitive privind soluţionarea unui conflict de graniţă; -schimbarea graniţei ca urmare a construirii unei căi ferate, şosele, canal etc. Participarea vecinilor la lucrările de delimitare şi grăniţuire este obligatorie, ea rezultând din răspunderea pe care orice proprietar o are pentm proprietatea sa. Neparticiparea la delimitare este sancţionată de art. 33 Lc.; cât priveşte participarea vecinilor, prevăzută de art. 584 C. civ., ea se referă numai la materializarea graniţei, nu şi la stabilirea ei, iar dacă un vecin refuză participarea, atunci se urmează calea în judecată cu costul în sarcina celui ce a refuzat. De la obligaţia de a participa la lucrările de grăniţuire fac excepţie: 1. graniţele în mijlocul apelor, care se schimbă natural, fără să se schimbe şi limita malului; 2. graniţele cu străzi, căi ferate, şosele, canale de aducţiune etc. Insesizabil, (despre) un bun sau (despre) un drept, care nu poate fi urmărit de către creditorii titularului acelui drept (sau bun) (Dc). Intabularea, este înscrierea prin care se săvârşeşte, cu titlu definitiv de la data înregistrării cererii, strămutarea, cons- tituirea, modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar. Această înscriere se poate denumi perfectă în sensul că nu necesită o procedură ulterioară. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul original pentm a se intabula sunt (art. 45 Lcf): - să arate data când a fost întocmit, precum şi numele şi domiciliul părţilor; -să arate număml topografic al parcelei sau număml cf., dacă înscrierea priveşe toate imobilele cuprinse în aceeaşi cf.; - să cuprindă declaraţia expresă, prin care cel al cărui drept urmează să fie strămutat, grevat, restrâns ori stins, consimte la intabulare. Această declaraţie se poate da şi printr-un înscris deosebit sau chiar prin cererea de intabulare înfăţişată instanţei de cf. în aceste cazuri se arată data înscrisului în temeiul căruia se cere intabularea, precum şi elementele esenţiale ale dreptului ce urmează a fi intabulat; -în privinţa actelor juridice referitoare la ipoteci şi donaţii, C. civ. cere forma autentică (art. 813, 1772), iar pentm înstrăinări şi partaje se cere în plus şi autorizaţia organului administrativ însărcinat cu sistematizarea urbanistică. - intabularea se mai poate face în baza înscrisurilor oficiale care cuprind acte juridice, tranzacţiile executorii şi înscrisurile de tot felul ce au caracter de sentinţe executabile pe cale judecătorească; - în cazul exproprierii pentm utilitate publică, naţionalizare, confiscare pentm neplata obligaţiilor fără de stat, intabularea se poate face pe baza actului original al organului administrativ. Intabularea este admisă numai în temeiul unor acte juridice autentice, Intabulaiea dreptului de proprietate 132 întocmite în formă solemnă sau emise de organe oficiale (art. 46 Lff.; Demeny 1993: 33). Intabularea dreptului de proprietate. Mai mulţi proprietari nu pot fi înscrişi iu aceeaşi cf. decât: dacă se găsesc în indiviziune, în care caz se arată partea indiviză a fiecăruia; sau dacă sunt în devălmăşie, în care caz se arată situaţia existentă. Dacă o clădire face obiectul proprietăţii pe etaje sau apartamente, se deschide o cf. colectivă pentru întreaga clădire şi cite o cf. individuală pentru fiecare etaj sau apartament. în tidul cf. colective se menţionează această situaţie, iar imobilul se înscrie cu numărul topografic nefracţionat (ex. 3554/1). în d individuale fiecare etaj sau apartament este indicat cu un număr topografic fracţionat, a cărui numărător este numărul din cf. colectivă, iar numitorul indică etajul sau apartamentul printr-un număr roman (ex. 3554/1/1, arată apartamentul nr. 1). Fig. 15. Dezmembrarea pe apartamente. în cf. colectivă se înscriu toţi proprietăţii etajelor sau apartamentelor, astfel: în titlu se menţionează că este cf. colectivă; în partea I se înscriu apartamentele cu numerele respective şi se arată, in rubrica „note” în dreptul fiecărui apartament, numărul cf. individuale in care este înscris; tot în partea I se arată părţile comune indivize; în partea U-a se înscriu toţi proprietarii cu specificarea, în rubrica note, a numărului apartamentului; în partea IlI-a se înscriu sarcinile cu 133 Intabularea drepturilor de uzufruct, \u, abitaţie şi servitute iidicarea apartamentului la care se referă, n cf. individuale: în dtlu se arată că este > cf. individuală; în partea I se înscrie un ingur apartament sau etaj cu numărul opografic propriu (ex. 3554/1/1) şi se irată părţile comune indivize cu celelalte ipartamente; în partea Il-a se înscrie proprietarul apartamennilui sau etajului :u menţionarea titlului pe care se ntemeiază şi a numărului cf. colective din care a fost adus; în partea IlI-a se înscriu eventualele sarcini, în modelele 1-3 şi 4-5 din anexă se arată intabularea dreptului de proprietate a unui singur proprietar sau a mai multor proprietari pe apartamente (art. 5&-60 Lcf). Intabularea dreptului de superficie. „In sistemul nostru de drept, dreptul de superficie este de dată recentă şi a fost format de practica judiciară pe baza art 492 C. civ." (Demeny 1993:43). Acest drept se înscrie în partea IlI-a a cf. a proprietăţii terenului şi se arată, în rubrica note numărul cf. in care acest drept este înscris ca un corp de avere de sine stătător. în cf. în care dreptul de superficie este înscris de sine stătător, el se înscrie în partea I-a cu numărul topografic al parcelei insoţit de un indice (ex. 1290/S) şi se arată numărul cf. a proprietăţii; in partea Il-a se înscrie titularul dreptului de superficie. Intabularea drepturilor de uzufruct, uz, abitaţie şi servitute. Drepturile de uzufruct, uz şi abitaţie se înscriu în partea IlI-a a cf. a imobilului la care se referă. Pentru drepturile de uz şi abitaţie se arată şi întinderea lor. Dreptul de servitute se înscrie în partea Il-a a fondului dominant, pentru că acesta câştigă în valoare, şi în partea IlI-a a fondului aservit pentru care servitutea este o sarcină. Pe hartă servitutea se reprezintă prin linie întreruptă, dar, nefiind vorba de o dezmembrare a dreptului de proprietate, nu se numerotează şi nici nu se calculează suprafaţa pe care se exercită, ci se menţionează partea din parcelă şi lăţimea ei. Fig. 16. Schiţa unei servituţi de trecere. Intabulaiea dreptului de ipotecă 134 în cf. din Transilvania, Banat şi Bucovina, precum şi în majoritatea ţărilor, servitutea reală se înscrie în partea I a cf. a fondului dominant şi în partea III-a a fondului aservit (art. 62-63 Lcf). Intabularea dreptului de ipotecă. Dreptul de ipotecă este un drept accesoriu al cărui obiect îl constituie dreptul de proprietate, deci el nu se înscrie într-o cf. separată, ci în partea III-a a cf. a proprietăţii la care se referă (v. model 10). Invitaţia la delimitare şi grăniţuire. Delimitarea teritoriilor cadastrale şi grăniţuirea proprietăţii individuale se execută numai în prezenţa acelora ale căror interese sunt atinse prin aceste operaţiuni (art. 29al. 1 RLc). Principiul obligativităţii invitaţiei este formulat de toate legile de hotărnicie ale ţărilor ce au un cadastm complet, astfel: „ Este de la sine înţeles dreptul fiecărui proprietar să fie informat atunci când pe terenul lui se întreprind acţiuni de orice natură. Din acest drept rezultă obligaţia serviciilor de măsurători să informeze pe proprietarii participanţi despre orice termen de grăniţuire, pentm ca aceştia să-şi susţină interesele proprii” (Saarl. AbmC». 1962). La operaţiunile de delimitare a teritoriului cadastral se invită: - comunele interesate, învecinate cu teritoriul ce se delimitează; - posesorii unor proprietăţi mai mari sau care au o valoare deosebită; - reprezentanţii judeţelor limitrofe atunci când limitele teritoriului ce se delimitează coincid cu cele ale judeţului. La grăniţuirea proprietăţilor particulare se invită cei îndreptăţiţi: - în cazul unui singur proprietar: 1. proprietarul terenului sau, 2. moştenitorii legali sau testamentari; - în cazul când proprietatea aparţine la mai multe persoane, asociaţii sau persoane juridice, se invită: 1. în cazul proprietăţii în devălmăşie a soţilor se invită ambii soţii; 2. pentm un minor se invită părinţii sau tutorele; 3. în cazul proprietăţii pe cote părţi (coproprietari, moştenitori, asociaţii etc) se invită toţi coproprietarii sau un împuternicit cu procură legală; 4. când proprietatea aparţine statului se invită cel ce administrează bunul. La operaţiuni proprietari sunt liberi să-şi trimită un împuternicit cu procură autentică, ce se poate solicita de la primăria domiciliului permanent. Persoanele juridice sunt reprezentate prin conducător sau un împuternicit al acestuia cu procură specială. Primăria comunei ce se delimitează, precum şi comunele învecinate, desemnează câte doi delegaţi dintre locuitorii cunoscători ai hotarelor, care, împreună cu primarii, să participe la lucrările de delimitare. Primăria comunei ce se delimitează redactează invitaţiile către comunele vecine. La termenul fixat prin adresă primarii însoţiţi de delegaţii lor, împreună cu comisia cadastrală comunală, stabilesc programul operaţiunilor de delimitare, care se consemnează într-un proces-verbal încheiat în atâtea exemplare câte comune participante sunt, plus un exemplar pentru dosarul lucrării. Programul operaţiunilor de grăniţuire se stabileşte de primăria comunală, ajutată de comisia cadastrală, care îl aduce la cunoştinţa celor interesaţi. |135 Istoria şi geografia cadastrului funciar Ipoteca, este o garanţie reală imobiliară prin care un bun nemişcător este afectat la executarea unei obligaţii, fără a deposeda pe titularul dreptului ipotecat, să-l urmărească în orice mâini s-ar afla şi să-şi îndestuleze creanţa din preţul obţinut prin vânzarea silită , rangul de preferinţă fiind asigurat prin înscrierea în registrele de publicitate imobiliară. , Obiectul dreptului de ipotecă este dreptul de proprietate sau uzufructul, iar elementele esenţiale cumulate ale lui sunt: obiectul (imobilul); creanţa ce se asigură; cauza valabilă a actului juridic şi înscrierea ei prin intabulare sau înscriere provizorie în cf. „Ipoteca este din natura ei nedivizibilă şi subzistă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecăruia şi asupra fiecărei porţiuni din aceste imobile” (art. 1746 al. 2 C. civ). Această prevedere este foarte importantă pentru conducerea cf., deoarece un debitor, în cazul când valoarea unui mobil nu poate garanta în întregime o anumită creanţă, poate să-şi greveze şi alte imobile, înscrise în alte cf., cu aceleaşi ipoteci. Deci nu este necesar să formeze un corp funciar din imobile distincte pentru garantarea împrumutului, pe care să le înscrie într-o singură cf., care se transformă în cf. personală cu toate neajunsurile legate de aceasta. în cazul când obligaţia iniţială este garantată cu mai multe imobile înscrise în cf. distincte, cf. a imobilului cu valoarea cea mai mare este cf. principală şi în ea se face trimitere la celelalte cf. în care sunt înscrise imobilele ce garantează aceiaşi creanţă. Acestea sunt denumite cf. secundare şi în ele, la înscrierea ipotecii, se face trimitere la cf. principală (ari 1746-1779 C. dv.; Demeny 1993:44). Istoria şi geografia cadastrului funciar. Cine nu ştie, de unde vine, nu ştie nici unde să meargă - de aceea trebuie să ne însuşim istoria. Preocuparea pentru inventarierea pământului a apărut în acele zone unde populaţiile au trecut de timpuriu la viaţa sedentară şi s-au organizat în state. Acestea, pentru a-şi putea realiza funcţiile, au avut nevoie de mijloace materiale procurate prin prelevarea unor anumite cote din produsele pământului. Primele state înregistrate de istorie au luat naştere în Sumer (sudul Irakului) cu 4000 ani î. Hr., unde obştile săteşti şi templele posedau întinse suprafeţe de pământ pentru care plăteau regelui biruri şi felurite impozite sub forma unui „tribut regal”. Atât slujbaşii regelui, cât şi cei ai templelor, asigurau o riguroasă evidenţă a pământului în registre speciale (cadastre), în funcţie de care se percepeau dările (Drîmba 1985: 68; Randa 1954: 206). Tot în această zonă geografică - Caldeea - s-a descoperit o tăbliţă de lut uscat cu primele elemente „cadastrale” făcută cu 4000 an î. Hr. (Kurandt 1957:11). în vechiul stat egiptean, din descifrarea hieroglifelor, s-a constatat că măsurătorile şi înregistrările pământului au început de timpuriu. Sub regele Ramses al II-lea (1324-1258), după cum ne informează Herodot, fiecare egiptean a primit o suprafaţă egală de pământ pentru care s-a introdus un impozit de 5 % din produse (Rothkegel 1950:11). Registrul în care se ţinea evidenţa loturilor distribuite şi a impozitelor purta numele de „herit”. In Grecia antică, împărţirea pământului s-a făcut prin măsurare, iar unii istorici Istoria şi geografia cadastrului funciar 136 (Herodot, Strabon, Diodor din Sicilia) afirmă că geometria s-a născut din necesitatea măsurării terenurilor agricole (Drimba 1985: 136). Confirmarea existenţei unor registre de suprafeţe este o tăbliţă descoperită la Pylos. în vechiul stat cetate Micene, pe care s-au înscris cetăţenii cu suprafeţele ce posedau, producţiile şi obligaţiile fiscale (Derov & Gerard-1965:12). Etniscii, care au fost învăţătorii romanilor, au subordonat delimitarea hotarelor, măsurarea pământului şi fundarea oraşelor unor prescripţii religioase (Drîmba-1 985:688). Istoria tradiţională a Romei arată că Romulus, urmărind rituri de origine etruscă, a înhămat un taur şi o junincă la un plug cu brăzdar de aramă şi a trasat în jurul Palatinului o brazdă, care reprezenta locul unde urma să se construiască zidurile cetăţii (21 aprilie 754 î. Hr.; Duruy-1863). Prima reformă populară s-a făcut de regele ServiusTullius (578-534 î. Hr), prin care s-a introdus un recensământ din 5 în 5 ani denumit „census”, în cursul căruia, în faţa unui înalt funcţionar denumit „censor”, fiecare cetăţean declara: numele său, vârsta sa, numărul sclavilor săi şi valoarea bunurilor sale (Duruy 1863:33). Aceste date vau trecut în cadastre şi au stat la baza perceperii obligaţiilor fiscale. Agrimensorii romani, la început preoţi, redactau haita terenurilor măsurate, care purta numele de „forma", pe care se arătau limitele parcelelor (Fig. 17). Fig. 17. Harta (forma) romană (după Rothkegel). în timpul guvernării lui Octavianus Augustus (30 î. Hr. -14 d. Hr) s-a introdus un impozit stabil în monedă, în funcţie de calitatea pământului, impozit ce se fixa în timpul recensământului de către „censiior” şi care se consemna in registre „de sus în jos”. O mare reformă s-a întreprins în timpul domniei lui Diocleţian (284-305), care a introdus un cadastru pe tot cuprinsul imperiului ce s-a bazat pe declaraţia posesorilor privind mărimea, valoarea şi locul terenurilor. în sec. V î. Hr., ne informează Drimba 1985, impozitul se pcrcepea în Persia - în funcţie de zona geografică şi de producţie - pe categorii de folosinţă, a căror evidenţă se ţinea în registre cadastrale; iar în India, în aceeaşi perioadă, se stabilise un impozit minuţios pe fiecare familie şi pământul nu se putea vinde unui străin de sat. După prăbuşirea imperiului roman de apus a urmat o lungă perioadă de instabilitate până să apară noi state organizate, care să-şi procure veniturile din impozite. în partea de răsărit a fostului imperiu, şi probabil pe alocuri şi în cea de apus, s-au folosit in continuarc vechile cadastre, dar prima 137 Istoria şi geografia cadastrului funciar informaţie referitoare la noi registre ne vine din Anglia, unde Wilhelm Cuceritorul a introdus vestita „Domesday Buch". în care s-au înregistrat cele peste 60.000 domenii cucerite şi arendate (Kurandt- 1957:11). în Europa evului mediu, cel mai vechi cadastru s-a făcut în republica Milano, care a dispus inventarierea şi evaluarea tuturor bunurilor imobile şi înfiinţarea unui cadastru financiar ce s-a numit „catasdco"( 1185). Apoi, în anul 1515 Lombardia a fost anexată de împăratul german Carol V, care a dispus înfiinţarea unui cadastru pentru toată provincia, în care scop a fost înfiinţat un serviciu de evaluare ce a inventariat toate proprietăţile pe baza măsurătorilor unor geometri. Primele instrucţiuni de măsurători cunoscute s-au elaborat de către comisarul Bergamino din Bergamoîn anul 1549 (Lego 1968:37). La popoarele germanice, pământul se măsura şi estima cu ocazia împărţirilor. Fiecare membm al formaţiei statale a primit loc de casă şi curte, grădină şi arabil în proprietate, iar restul terenurilor au rămas în proprietate comună. Proprietăţile acestea: casa, curtea, grădina şi arabilul formau o „Hufe”, căreia îi aparţinea dreptul de folosinţă asupra terenului comun. Dar pământul nu era de acecaşi calitate şi nici la aceeaşi distanţă de sat. S-a recurs la împărţirea pământului în tarlale (Gewanne) de aproximativ acecaşi calitate şi la distanţă egală de sat. Terenul s-a măsurat în „ Morgen”, care era suprafaţa ce se putea ara într-o dimineaţă cu un atelaj (cca. 1580 mp), sau in „Tagwerk”, care era suprafaţa ce se putea ara într-o zi (cca. 3400 mp). în Elveţia franceză, măsurătorile şi evaluările imobilelor în vederea cadastrului au început în anul 1536 şi se repetau tot la 20-30 ani, dar abia în 1658 s-a măsurat precis fiecare parcelă. Executarea unui cadastru pe mari suprafeţe s-a făcut în Lituania la sfârşitul sec. XVII, prin măsurarea şi reprezentarea pe hărţi la sc. 1:10. 400, 1:48.000 şi 1:57. 600 a teritorilor şi calcularea suprafeţelor ce s-au introdus în registre denumite „Deskriptionsbucher”. (Dimsdorf 1950: 45). Tot în această perioadă, în China s-a întocmit un nou cadastru (Drîmba 1985: 320), iar în America Centrală la azteci pământul distribuit, recoltele şi dările erau înregistrate riguros de funcţionarii administrativi ai statului (Drîmba 1985: 426). Un mare pas înainte în domeniul măsurătorilor terestre, care au contribuit la executarea unui cadastru mult superior calitativ, a fost inventarea planşetei de măsurat de către Johann Pretorius (1537-1616), profesor de matematici în Altdorf, lângă Niimberg, care a fost perfecţionată de Johann Jacobus Marinoni (n. 1676 în Udine). Acesta, împreună cu căpitanul ing. Graf Anguissola, propun înfiinţarea unei academii de pregătire a inginerilor în scopuri civile şi militare (1710-1717) şi au elaborat instrucţiuni precise de măsurare şi evaluare a terenurilor (Fig. 18). Acestea au fost premizele întocmirii cadastrului în principatul Milano, pe atunci sub dominaţie austriacă, cunoscut sub denumirea de „Censimento Milanese”, care a fost modelul tuturor cadastrelor modeme din Europa. Istoria şi geografia cadastrului funciar 138 Fu;. 18. Planşeta dc* măsurat Marinoni (după Logo). Lucrările au început într-un rad ni festiv, la dara de 17 aprilie 1720 ni teritoriul Melegnano, la n ,i. 25 Km. sud-est de Milano şi areasta se poate considera data dc naştere a cadastrului modern. Terminată şi intrată in vigoare la 1 ianuarie 1760. dorumentaţia conţinea: - registnil j>airelelor- (înmdburh I Klasse. - registrul caselor-Cintndbucli 2 Klasse; - mapa cu bălţile la sc. 1:2000 şi la 139 Istoria şi geografia cadastrului funciar :8000 pentru ansamblu; - coala de proprietate redactată pentru iecare proprietate; - harta topografică a principatului la sc. 1:72.000. , n anul 1786 împăratul Iosif al II-lea a lat un „Aşezământ" pentru cadastru arin care s-a stabilit ca măsurătorile să ie facă cu stânjenul de lemn „precum (ji cel de Beci (Viena), înseninat la capete şi împărţit în şase picioare (Stoicescu 1971: 46). O altă mare reformă a sistemului fiscal s-a făcut în imperiul austriac Ia începutul sec. XIX, când s-a dispus executarea unui cadastru general după modelul milanez, dar sprijinit pe un sistem de triangulaţie generală. Din anul 1817 hărţile s-au executat la sc. 1:2880; sc. 1:3600 pentru zonele cu mai puţine detalii şi 1:720 sau 1:1440 pentru oraşe. în anul 1871 s-a introdus metrul pentru măsurarea lungimilor, în locul stânjenului, iar în 1874 s-a propus înfiinţarea cărţilor funciare sprijinite pe datele tehnice ale cadastrului. Cadastrul austriac s-a refăcut de mai multe ori în acord cu evoluţia metodelor de măsurare şi reproducere a hărţilor, iar din anul 1950 registrele şi fişele de suprafeţe se fac prin metode automate. Până la începutul sec. al XlX-lea au existat o mulţime de regate, principate şi ducate germane, care au perceput impozite după legi diferite şi cadastre asemănătoare, dar nu unitare. La originea cadastrului imobiliar (Liegen-schaftskataster) sunt măsurile luate la începtul sec. XIX de către Napoleon în teritoriile de vest şi sud, ocupate de armatele franceze, de înfiinţare a unui cadastru parcelar care să servească perceperii impozitelor şi grăniţuirii proprietăţii. Până în anul 1876 s-a măsurat întregul teritoriu şi s-au organizat unitar instituţiile ce administrau cadastrul. Prin constituţia de la Weimar (1919) cadastrul a fost trecut în subordinea landurilor, iar prin legea măsurătorilor din 1934 a fost subordonat Ministerului de Interne. în prezent, fiecare land are legi proprii de măsurare şi grăniţuire, dar unitatea se asigură prin colaborarea la nivel de republică şi prin dispoziţiile cuprinse in ordonanţa MJ din 23. 09. 1936. Contribuţia deosebită a oamenilor de ştiinţă germani în domeniul cadastrului constă în elaborarea unui sistem de bonitare şi evaluare, concretizat în legea din 16 octombrie 1934, care a fost adoptat de toate cadastrele modeme. Informaţiile cadastrale au fost preluate de cartea funciară de către Prusia în anul 1872 şi s-au extins la tot teritoriul prin regulamentul cf. din 24. 03. 1897. în prezent, cadastrul este realizat pe toată suprafaţa ţării şi conducerea lui se face prin mijloace automate (Zieglerl987). în Franţa, un recensământ al proprietăţii s-a făcut în evul mediu şi s-au înfiinţat registre denumite „livres teniers”. Măsuri pentru executarea unor lucrări pentru tot regatul s-au încercat de unii regi, dar abia prin Constituţia din 1790 s-a proclamat că „singur cadastrul poate asigura fiecărui cetăţean folosinţa completă şi netulburată a proprietăţii sale”. O serie de legi s-au elaborat pentru organizarea cadastrului (1798, 1802, 1803), dar cea mai importantă a fost cea din 1807 prin care s-a înfiinţat cadastrul parcelar, cunoscut sub denumirea de „le cadastre napoleonien” (Daniel col. 1972). Istoria şi geografia cadastrului funciar 140 Alte modificări ale legislaţiei cadastrale s-au făcut în anii 1881 şi 1911, iar în anul 1971 a început refacerea întregului cadastru. Cadastrul francez nu are autoritatea celui din ţările germanice, deoarece nu este completat cu sistemul real de publicitate imobiliară prin cf., astfel că „indicaţiile cadastrale nu constituie liduri de proprietate, cadastrul având numai valoarea unui document administrativ” (Daniel co. 1972:13). în antichitate, datorită bogăţiilor solului şi subsolului, teritoriul ţării noastre a fost denumit „Dacia Felix". Nu s-au găsit documentc care să ateste existenţa unor lucrări de evidenţă a pământului, dar se poate presupune că organizarea şi administrarea unui regat ce cuprindea, în dmpul lui Burebista, o suprafaţă de 500. 000 Kmp (Randa 1954:407) nu s-a putut face fără mijloacele materiale procurate din prelevările din produsele pământului. Hotărnicia a două proprietăţi este confirmată de o inscripţie din sec. II. descoperită în Dobrogea (Daicoviciu 1972: 89), iar descoperirile din Depresiunea Miercurea Sibiului datând din sec. II-III (Branga 1986:136), atestă colonizarea unor veterani în această zonă şi faptul că cea mai mare suprafaţă a rămas în folosinţa băştinaşilor ce plăteau un impozit de 10 % din produse (vectigal). începând cu sec. X, relaţiile feudale s-au cristalizat şi pe teritoriul ţării noastre, dar evoluţia lor a fost diferită datorită împrejurărilor istorice. Astfel, în Transilvania hotărniciile şi cadastrarea proprietăţii s-au făcut sub influenţa ţărilor germanice şi au servit perceperii impozitelor, pe când în restul teritoriului s-au făcut hotărnicii ale moşiilor după o procedură proprie, care ţinea mai mult de dreptul civil şi care nu a servit impozitării pământului. Cea mai veche măsurătoare geometrică în Ţara Românească s-a făcut în 1764-1765 (Leu 1981: 74), iar prima leguire scrisă, care a prevăzut, pe lângă operaţiuni juridice, şi obligativitatea măsurării moşiilor ce se hotărniceau, a fost legea lui Caragea în Muntenia (1819). Pentru pregătirea inginerilor hotărnici s-au înfiinţat şcoli speciale -1815 Gh. Asachi în Moldova şi 1816 Gh. Lazăr în Muntenia - , iar prin Regulamentul organic (1831) s-a prevăzut ca din comisia de grăniţuire să facă parte şi un inginer hotamic cu obligaţia de a măsura şi a întocmi harta moşiei. Pentru determinarea proprietăţii s-a elaborat „Regulamentul pentru facerea hotărniciilor” (1868), care a instituit titlul de inginer hotamic şi care a fost modificat în 1879 şi înlocuit în 1897 cu unul nou. Primele măsurători pe mari suprafeţe au început după organizarea Serviciului geografic al armatei (1870), iar în 1908 s-a înfiinţat Casa rurală, ca instituţie de drept privat în cadrul căreia s-a creat un serviciu pentru măsurarea şi parcelarea moşiilor cumpărate spre vânzare sătenilor. Toate aceste lucrări nu au servit introducerii unui cadastru pentm că nu s-au făcut după norme unitare, astfel că impozitarea bunurilor mobile se face, până azi, prin metode empirice. în Bucovina, cadastrul a fost legiferat în 1816-1817, iar în Transilvania în 1849 şi s-au executat lucrări pe toată suprafaţa, inclusiv evaluarea venitului cadastral, pe baza cărora s-a perceput un impozit echitabil. 141 Istoria şi geografia cadastrului funciar După Marea Unire, prin D. nr. 3922 din 3 anuarie 1919, s-a înfiinţat Casa centrală de cooperare şi împroprietărire a ţăranilor, in cadrul căreia funcţiona Direcţia cadastrului şi lucrărilor tehnice ce a primit sarcina executării cadastrului. Promulgarea unei legi, care să reglementeze şi organizeze executarea lucrărilor, a durat peste 10 ani datorită opoziţiei avocaţilor ce se temeau că, prin dispariţia proceselor de grăniţuire, vor muri de foame. în 20 aprilie 1933 a apărut legea nr. 23 pentru organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funciare în Vechiul Jlegat şi Basarabia. Lucrările de măsurare au început în fostul judeţ Ilfov şi s-au realizat lucrări de o deosebită calitate tehnică pentru 78 teritorii cadastrale cu o suprafaţă de 160.426 ha. Aceste lucrări s-au făcut după instrucţiunile tehnice din provinciile unite şi, după 10 ani de experienţă, s-au elaborat instrucţiuni noi, cuprinse în „Norme tehnice” (1943), prin care s-a stabilit în amănunt succesiunea, metodologia şi conţinutul lucrărilor. După prevederile Lc. şi No. s-au executat lucrările de măsurare pînă în anul 1954, apoi s-a introdus sistemul de evidenţă funciară pe sectoare economice conf. D. nr. 281/1955, prin care s-a renunţat la rigurozitatea tehnică a No. şi la evaluarea terenurilor pentru impozitare. Privind fondul funciar s-au promulgat legile nr. 12/1968 şi nr. 59/1974 pentru apărarea, conservarea şi folosirea terenurilor agricole în care un capitol se ocupă sumar de cadastru; D. nr. 305/1971 cu privire la activitatea geodezică, topofotogrammetrică şi cartografică a stabilit competenţa coordonării acestor lucrări in sarcina unităţilor de cadastru din MAA. Pentru executarea lucrărilor de evidenţă funciară s-au întocmit instrucţiuni tehnice pentm întocmirea planurilor topografice, iar din anul 1970 s-a folosit termenul de „cadastru funciar” fără să se fi schimbat esenţial conţinutul lucrărilor. Cadastrul funciar, prevăzut în instrucţiunile din perioada 1965-1989, se referă numai la partea de măsurare şi redactare a hărţilor, pe când grăniţuirea este sumar prevăzută, iar clasificarea şi evaluarea terenurilor nici măcar nu este amintită. Prin modificarea radicală a structurii proprietăţii, ca urmare a aplicării Lff. nr. 18/1991, lucrările de evidenţă funciară şi-au pierdut valabilitatea , dar baza topografică executată este o realizare remarcabilă ce se poate folosi în viitor. Tot în această perioadă s-a executat cartarea agro-pedologică şi s-a conceput un sistem original de bonitare a terenurilor de către cercetători ICPA., sistem ce se poate folosi pentru obiectivul cadastrului, în anul 1996 s-a promulgat L. nr. 7 privind cadastrul general şi publicitatea imobiliară, act normativ care nu prevede termene de procedură în cursul executării lucrărilor şi nici metodologia de evaluare a venitului net impozabil, astfel că, pe baza prevederilor ei, nu se poate realiza un cadastru complet, ci numai o evidenţă funciară mai precisă tehnic. Personalul tehnic necesar executării lucrărilor de cadastru prevăzute de L. nr. 23/1933 s-a recrutat din (art. 74 Lc., Istoria şi geografia publicităţii 142 art. 82 - 83 RLc): funcţionarii Direcţiunii cadastrului care au executat cel puţin 10 ani lucrări de topometrie şi antreprenorii autorizaţi, arând la bază cel puţin bacalaureatul sau studii echivalente, numai după trecerea unui examen de specialitate; antreprenorii şi absolvenţii şcolilor de topometrie secţia I şi secţia II şi inginerii hotărnici ce au executat lucrări timp de 5 ani, care, după trecerea unui examen teoretic, susţineau o lucrare executată personal în faţa unei comisii speciale; inginerii agronomi pregătiţi în secţia de geniu rural şi cadastru (Cluj 1936); inginerii constructori pregătiţi în cadrul secţiei de geniu rural şi cadastru (Buc. 1939); ingineri silvici; ofiţeri de artilerie şi geniu trecuţi în cadrul disponibil după executarea unei lucrări complete şi susţinerea ei teoretic (1946); conductorii tehnici cadastrali pregătiţi în şcolile de specialitate (1941 -1948); cadrele tehnice pregătite. în 1948 s-a înfiinţat la Iaşi Institutul de măsurători terestre, transferat ca facultatc în cadnil Institutului agronomic şi apoi mutat Ia Galaţi (1952) şi în final ca Facultate de geodezie în cadrul Institutului de construcţii Bucureşti (1952), căreia i s-a adăugat o secţie de cadastru (Leu 1981:90); şcoli tehnice de cadastni (1951-1953); şcoli postliceale de cadastni şi organizarea teritoriului (1957-1977); licee de cadastru şi organizarea teritoriului. Pe lângă aceste instituţii de învăţământ în anii ’50 s-au înfiinţat cursuri de specializare în topografic a inginerilor agronomi cu durata de 1 an. Istoria şi geografia publicităţii. Spre deosebire de celelalte bunuri, pământul nu se poate înmulţi după dorinţă şi, de aceea, pe măsură ce numărul oamenilor a crescut, a crescut şi valoarea lui. în epoca în care el constituia bogăţia principală, membrii grupului familial o păzeau ca să nu ajungă în mâini străine. Dreptul de control al familiei se exercita prin publicitatea drepturilor şi operaţiunilor ce se refereau la pământ. Cea mai veche atestare a existenţei unui sistem de publicitate este o scrisoare a regelui babilonian Hammurabi (2123-2081 î. Hr) privitoare la un registru al pământului ţinut la palat. O largă publicitate se făcea proprietăţii prin aşa numitele kudurru, ” pietre puse la vedere pe proprietate ce se făceau în două exemplare, din care unul se păstra în templu. în Egipt, heritul avea, pe lângă funcţia fiscală, şi cea de publicitate a drepturilor. Apoi, in Grecia antică se plasau pe imobile nişte pietre denumite „oroi”, care indicau transferul proprietăţii şi pe care se grevau ipotecile, iar mai târziu, după cum ne informează Theofrast, existau în Atica registre în care se înscriau proprietarii de imobile şi ipotecile ce grevau proprietatea, cunoscute sub numele de „registre atice de ipoteci” (Meikel 1964:105). în Roma antică imobilele se transmiteau prin consensul părţilor şi publicitatea nu a mai jucat un rol important (Bengel & Simmerding 1989: 67), dar de la romani ne vine obiceiul de a elibera o dovadă a proprietăţii „noticia”, pe care se va întemeia mai târziu publicitatea, în India secolului Vî. Hr., pământul nu putea fi vândut unui străin de sat (Drimba 1985: 259). In decursul vremii s-au folosit alte mijloace de publicitate mai simple: se 143 Istoria şi geografia publicităţii anunţa dc mai multe ori la anumite zile. de obicei la zile de târg când se aduna mai mult popor. încheierea actului juridic pentru ca aceia care aveau pretenţii sâ şi le formuleze sub sancţiunea de a nu le mai putea invoca. Mai târziu, s-au deschis registre publice în care se înscriau actele juridice (registrele târgului). La nord de Alpi. în opoziţie cu sistemul roman, dreptul germanic a dispus de timpuriu, ca orice transmitere a proprietăţii imobiliare să se facă numai cu înscrierea intr-un registru public. Pentru a face dovada existenţei unei convenţii s-au eliberat certificate publice (Siegelurkunde, Gerichtur-kunde, Notarielleurkunde , Behor-denurkunde), la început, iar mai apoi s-au înfiinţat registre publice (Stadtbucher, Briefprotokolle etc.) in care se ţinea evidenţa proprietăţii, registre în care se înscriau ipotecile, (Hypotheckebucher) sau alte fapte ce puteau influenţa situaţia acestora (Grundbucher). Primele registre de bunuri (Guterverzeichnisse, registra bonorum) datează din sec. VIII. încă în imperiul carolingian nobilii întocmeau liste cu identificarea şi descrierea averii imobiliare denumite „urbare" (Bengel 8c Simmerding 1989: 67), iar bisericile ţineau registre in care se înscria transferul proprietăţii (Tradidonsbucher.sec. IX-XII). Pentru încheierea contractelor au luat fiinţă „SiegelmâBiger", care erau persoane împuternicite cu aplicarea sigilului pe acte. în evul mediu târziu, sub influenţa dreptului roman, s-a revenit, pentru o perioadă, la principiul ca dobândirea să se facă prin contract şi translaţie, care se consemnau în „Kontraktenbucher” şi care. de la 1135, se ţineau in lăzi speciale cunoscute sub denumirea de „Kolner Schreinwesen” (Monition 1989:180; Bengel 8c Simmerding 1989: 67). în prima jumătate a sec. al XlII-lea s-a trecut de la forma de foi la cea de carte (Grundbuch), iar lăzile cu acte s-au păstrat, până 111 sec. XV, la biserici şi erau conduse de oamenii de încredere ai societăţii. în oraşele din nordul Germaniei, încă din sec. XIII, publicitatea se făcea în registre denumite „tabulae terrae" sau „Landtafeln” şi în oraşe „Stadtbeicher”. Acest sistem s-a răspândit şi in alte părţi ale continentului: „existau la Praga, Bnin, şi Olmuts, precum şi la Hamburg şi la Lubeck” (Tabbah 1950: 183). în oraşele din sud existau registre (Munchener Grundbuch 1484), în care se înscriau obligatoriu dobândirile imobilelor şi ipotecile ce le grevau, în Franţa, mult mai puternic influenţată de dreptul roman, transferul se făcea prin acordul părţilor şi consta - după înregistrarea actului, luarea în posesiune a bunului şi anunţarea prin strigările in trei dumineci consecutive - in declaraţia judecătorului că dobândi torul era din acel moment proprietar, în Anglia s-a introdus obligativitatea înregistrării actelor translative de proprietate şi a altor drepturi reale in anul 1535, dar aceste registre nu erau publice şi înregistrarea avea efect numai între părţi. în epoca modernă, pământul nu mai este singura bogăţie şi au apărut profesiuni noi în care oamenii pot să-şi cîştige existenţa, iar dorinţa de a-1 păstra in sânul familiei a dispărut. Pe mai Istoria şi geografia publicităţii 144 departe, publicitatea imobiliară îndeplineşte funcţia de prevenire a fraudei şi de consolidare a dobâdirilor prin dovada publică. Mercantilismul modern cere claritate în materia drepturilor reale imobiliare, deosebit de valoroase, iar inventarea unor aparate de măsurat, a unor metode ştiinţifice şi procedee precise de reprezentare pe hărţi, au creat condiţii optime pentru individualizarea obiectului material al dreptului. Pe mai departe, publicitatea imobiliară s-a concretizat în două sisteme principale: sistemul german şi sistemul francez. Unii autori mai enumeră şi un sistem slav apărut în Moravia şi Silezia de Nord (Demeny -1993:11), dar acesta este, de fapt, tot sistemul german dat fiind că, la acea vreme, majoritatea oraşelor din estul continentului adoptaseră dreptul orăşenesc german, iar teritoriile amintite făceau parte din imperiul german, în statele germane, după o scurtă perioadă de renunţare la formele vechi, s-a revenit la ele printr-un edict al regelui Frederic I al Prusiei (1693), care a dispus ca toate bunurile oraşelor Koln şi Berlin, precum şi ipotecile ce le grevau, să fie înscrise, sub un număr distinct, în registre succesorale şi cadastrale (Erb- und Lagerbuch), prin grija unui magistrat (Tabbah 1950:185). Extinzând aceste prescripţii şi altoi teritorii, o ordonanţă a regelui Frederic-Wilhclm 1(1722-1723) a creat, pe lângă toate curţile de justiţie, un registru în care se înscriau obligatoriu toate bunurile mobile din raza lor de competenţă. Prevederile acestei ordonanţe au fost clarificate, precizate şi completate printr-o ordonanţă din 1783, care a intrat în vigoare în Prusia în 1784. Marea inovaţie a acestei ordonanţe a constat în modelul nou stabilit pentru cărţile funciare, model adoptat grosso-modo de către toate legislaţiile ce au promovat publicitatea reală: fiecare imobil avea o foaie în care se înscriau actele şi faptele ce-1 priveau, după o verificare severă a unui magistrat. Cărţile funciare, aşa cum funcţionează in prezent, organizate pe baza unor măsurători precise şi a unor hărţi cadastrale corecte, s-au legiferat în Codul civil din 1896 şi o lege din 1897, care au unificat legislaţia funciară ce se caracterizează prin următoarele principii: forţă probantă, efect constitutiv de drept a înscrierii, solemnitatea operaţiunilor, legalitate, specialitate, publicitate generală şi absolută. Conform acestor principii înscrierea se putea face numai pentru imobilele precis identificate, cu arătarea precisă a drepturilor, pentru o cauză legală şi de către organe precis arătate de lege, în ir-o formă solemnă, drepturile dobân-dindu-se numai prin înscriere, registrele fiind publice şi conţinutul lor având forţă probantă de terţele persoane. Sistemul german a fost introdus în toate statele aparţinătoare de imperiul austriac, precum şi în Elveţia şi Polonia, iar de cîţiva ani a fost adoptat de Statele Unite (Demeny 1993: 3). De asemenea, ceea ce Franţa nu a reuşit pentru ea, adică să întocmească un sistem de publicitate reală, bazat pe măsurătorile precise ale cadastrului, a încercat să realizeze în unele foste colonii: Liban, Algeria, Siria, Maroco etc. (Tabbah 1947:190; Caille 1956:120). în Franţa, legile revoluţionare (1790) s-au preocupat de încurajarea creditului 145 Istoria şi geografia publicităţii şi de modalitatea de a face înstrăinările -dobândirile opozabile terţilor. Mijlocul a fost găsit în transcripţiuni, care constau în copierea integrală a actului jurdic într-un registru, în ordinea alfabetică a persoanelor, şi în inscripţiuni, care constau în copierea într-un registru separat a acelor părţi din actul juridic ce se referă la ipoteci. Transcrierea în registre a devenit obligatorie printr-o lege din 1798, care a adoptat principiul că numai prin transcriere se transmitea proprietatea faţă de terţi, principiu părăsit de codul civil napoleonian. Printr-o lege din 1855 s-a revenit la obligativitatea transcrierii şi inscripţiei, care a satisfăcut nevoia de prevenire a fraudelor, dar a rămas străină ideii de forţă probantă a înscrierii, fără să mai luăm în seamă inconvenientele publicităţii personale, dintre care confuzia de nume era printre cele mai puţin grave (Rădulescu 1923: 2). .Astfel că Franţa, cu excepţia Alsaciei şi Lorenei unde s-au făcut cf. în timpul ocupaţiei germane (1870-1918), nu are nici în prezent un sistem de publicitate reală, sistem care să dea siguranţă proprietăţii şi creditului. Sistemul francez îmbunătăţit s-a adoptat de: Belgia, Luxemburg, Italia, Portugalia şi Spania. Sisteme mixte funcţionează în Dancmarca, în care înregistrarea actelor juridice nu este obligatorie, dar legea apără numai pe cei înscrişi în registre publice; Olanda, unde transmiterea, dobândirea sau modificarea drepturilor reale imobiliare se face numai prin înscrierea în registre oficiale, dar acestea nu sunt atât de riguros conduse ca în sistemul german. Sistemul anglo-american după care înregistrarea este facultativă. Registrele, denumite „Deeds-Register”, cuprind un ansamblu de certificate de proprietate, înregistrate cronologic, dar care nu pot fi cercetate de oricine şi nu au forţă probantă. Sistemul australian, cunoscut după numele autorului său Sir Robert Richard Torrens (1858), care a adaptat sistemul german situaţiei speciale a unei ţări cu teritoriu întins, după care bunurile mobile se pot dobâdi sau modifica numai pe baza unei măsurători făcute după o grăniţuire şi bor-nare premergătoare, dar numai la iniţiativa părţilor ca în sistemul anglo-american. In acest sistem, nu se măsoară întregul teritoriu din iniţiativa autorităţii, ci numai imobilele celor interesaţi, care sunt înregistrate într-un registru păstrat la „conservator”, pe baza căruia se emite un „certificat de proprietate” cu o schiţă anexă şi care serveşte apoi tuturor operaţiunilor privitoare la circulaţia imobiliară şi garanţiei de credit. Sistemul australian a fost preluat de unele ţări cu teritoriu intins: Thailanda, Malaysin, Singa-pore, Madagascar, Senegal, Dahomey, Maroco etc. şi unele elemente de către Spania. Publicitatea imobiliară in România, datorită condiţiilor istorice specifice, a evoluat diferit în teritoriile ce au format unitatea statală. Astfel: - în Moldova şi Muntenia vânzarea şi hotărnicirea moşiilor se făcea în faţa „oamenilor buni şi bătrâni” şi era adusă la cunoşunţaobştei prin „strigarea peste sat” de către „ceata feciorilor". Mai târziu, hotărnicia unei moşii ce se Istoria şi geografia publicităţii 146 înstrăina s-a făcut pe baza unui ordin de încuviinţare domnească (hrisov), de către o comisie formată din 6-12 hotărnici care întocmeau o „carte de alegere a hotarelor sau de hotărnicie” numită ocolniţă. Publicitatea opera în faţa comisiei şi pe baza ocolniţei domnul ţării emitea un sinet, care era titlu de proprietate cu putere probatorie. Publicitatea se mai făcea şi prin trei strigări consecutive, de obicei în faţa bisericii sau în biserică după slujba religioasă. încă înainte de sec. XVIII marii boieri şi mănăstirile ţineau condici în care se înscriau zapisele de vânzare sau cumpărare şi sineturile moşiilor proprii. în marile târguri şi la isprăvnicii au apărut condici pentru înscrierea actelor de vânzare a moşiilor. (Bufnea-1933:26). Primul Cod civil românesc (1865) a introdus sistemul de publicitate francez, după care „vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată de cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul nu se va fi predat şi preţul nu se va fi numărat” (art. 1295 al. 1 C. civ). Faţă de vechile condice principiul este un regres. Publicitatea se face prin înscrierea actelor juridice imobiliare în registrele de transcripţiuni, respectiv registrele de inscripţiuni pentru ipoteci, cu identificarea pe numele persoanelor şi nu pe baza unei măsurători cadastrale. Aceste registre sunt şi azi în vigoare. - în Transilvania. Banat şi Bucovina s-a adoptat sistemul german potrivit căruia actele juridice imobiliare erau perfecte, chiar şi între părţi, numai după înscrierea în registrele de publicitate. Aceste registre au apărut la începutul sec. al XVII-lea, găsite în arhiva oraşului Braşov şi comentate de Herlea (1985 : 65 şi urm), precum şi la Bistriţa şi Cluj (Demeny 1993:11). Publicitatea imobiliară s-a legiferat în Transilvania şi Banat prin Regulamentul de carte funduară din 5 februarie 1870, iar în Bucovina prin legea din 1874, prin care s-a introdus sistemul modem de publicitate reală, integrală şi legală al cărţii funciare bazată pe informaţiile tehnice ale cadastrului. Acest sistem, datorită inscripţiilor scurte dar precise, asigură cunoaşterea în cîteva minute a situaţiei juridice a imobilului şi oferă cea mai sigură garanţie de credit prin înscrierea ipotecilor imobiliare în cf. După Marea Unire s-a decis extinderea cărţilor funciare pe tot teritoriul şi s-a promulgat L. nr. 115/1938, pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare şi s-a înfiinţat, în cadrul MJ.. Direcţia Generală a Cărţilor Funciare şi Cadastrului, cu sarcina coordonării execuţiei acestor lucrări. Legea a fost pusă în aplicare în Transilvania şi Banat prin L. nr. 241/1947 şi în Vechiul Regat prin L. nr. 242/1947, dar numai pentru comunele unde se executase cadastrul funciar în fostul judeţ Ilfov. Publicitatea imobiliară prevăzută în titlul II a L. 7/1996 este un regres faţă de L. nr. 115/1938, deoarece preconizează publicitatea personală criticată şi părăsită de toate ţările. Până la terminarea lucrărilor de cadastm pe întreg teritoriul ţării rămâne în vigoare L. nr. 115/1938. în urma congresului FIG. din 1990 la Helsinki s-a decis adoptarea sistemului 147 înregistrarea cererilor la cartea funciară german de publiciate de către toate ţările participante, adică sistemul introdus în ţara noastră de legile nr. 23/1933 a cadastrului şi a L. nr. 115/1938 a cărţii funciare. încheiere notarială, formalitate procedurală îndeplinită de către notarul public, prin care se constată înfăptuirea actelor notariale. încheierea notarială trebuie să cuprindă: a) denumirea notariatului; b) indicarea actului notarial săvârşit; c) data îndeplinirii actului notarial; d) locul unde s-a săvârşit actul notarial, dacă acesta a fost efectuat în afara sediului notariatului; e) numele notarului care îndeplineşte actul, cu excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri; 0 numele părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi faptul prezentării lor în persoană reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri; g) arătarea îndeplinirii condiţiilor esenţiale ale actului notarial săvârşit, în raport cu natura acelui act; h)menţiunea perceperii taxelor de timbru; i) menţiunea despre săvârşirea actului; j) sigiliul notariatului; k)semnătura notarului care a îndeplinit actul. împotriva încheierilor de respingere se poate face plângere la judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul1 notariatul care a refuzat îndeplinirea actului notarial, în termen de 10 zile, socotite de la data la care partea a luat cunoştinţă de acea încheiere (Dc). Încredere publică, încrederea acordată de orice persoană lucrurilor, semnelor sau înscrisurilor cărora legea le acordă o funcţie probatorie, fie explicit (probe scrise, declaraţii oficiale consemnate, diplome etc), fie implicit (monede, timbre, titluri de credit etc) (Dp). îndepărtarea semnelor de hotar. în timpul operaţiunilor de delimitare şi materializare a liniei de hotar este posibil ca semnele (bornele, movile, stâlpi sau pietre etc) să se găsească sau să se fi stabilit greşit, sau unele să fie de prisos şi să creeze confuzii în interpretarea mersului liniei. în aceste situaţii, semnele de hotar greşit stabilite sau de prisos se îndepărtează la cererea uneia din părţi, dar numai de delegatul cadastrului cu respectarea procedurii de fixare şi comunicare a termenului, (art. 29 al. 1 RLc). Tot astfel se procedează atunci când se refac semnele de hotar distruse sau deteriorate. Schimbarea amplasamentului la semnale, borne geodezice şi mărci ori repere de nivelment se face numai de către delegatul unităţii de cadastru sau cu avizul acesteia. înregistrarea cererilor la cartea funciară. Cererile de înscriere se prezintă la secretariatul instanţei de cf. şi primesc de îndată un număr de înregistrare. Acest număr se trece pe încheierea de aprobare a înscrierii, în partea coalei cf. în care se face înscrierea şi pe dosanil cu actele prezentate la înscriere ce se păstrează în arhivă. Cel ce solicită înscrierea poate prezenta înscriere 148 copia cererii pentru a i se trece numărul de înregistrare pe ea. Cererea de înscriere, odată înregistrată, nu mai poate fi modificată sau întregită. în cazul când cererile şi înscrisurile nu sunt corect timbrate, ele se primesc pentru rezolvare aplicându-se, prin aceeaşi încheiere, o amendă de cinci ori mai mare decât taxa datorată, iar înscrisul original se reţine până la achitarea amenzii (art. 120 Lcf). Dacă se prezintă instanţei de cf. un act pentru care nu s-a plătit impozitul legal, cererea se înregistrează, însemnându-se, totodată, neachitarea impozitului, iar dacă în termen de 15 zile nu se prezintă dovada achitării impozitului, cererca se respinge. Primind cererea, conducătorul cf. o compară cu conţinutul cf. în care urmează să se facă înscrierea solicitată şi menţionează că nu rezultă piedici pentru înscriere; dacă se constată \tco piedică, aceasta se arată pe o foaie separată ce se anexează cererii ce se respinge. înscriere, înregistrare aferentă sistemului de publicitate fondat pe transcripţiuni şi inscripţiuni, constând în consemnarea unor menţiuni referitoare la actul translativ care-i interesează pe terţi. Se face în registrul de inscripţiuni şi priveşte publicitatea ipotecilor şi privilegiilor (Dc). înscrierea denumirilor în afara localităţilor. Casele situate 111 cătune sau construcţiile izolate, situate în afara vetrei satului sau perimetrului construibil al oraşului, se identifică, adăugându-se la numele teritoriului şi numele cătunidui sau locului unde se găseşte constmcţia (ex. Comuna Răşinari-Prislop nr. 18; Comuna Răşinari-Trainei nr, 50 etc). Pentru simplificare se poate renunţa la numele teritoriului care este înscris în tidul tabelului. Se înscriu pe hartă şi in registre denumirile lanurilor, a locurilor deosebit de semificative (ex. Troiţa lui Mihai pe teritoriul Şelimbăr); numele pâraielor, izvoarelor, vadurilor, crestelor, vârfurilor de munţi şi dealuri etc. Cu cât sunt mai multe şi mai reprezentative denumiri înscrise pe hartă, cu atât ea se poate folosi mai bine şi de oricine, constituind un preţios izvor de informaţii pentru cercetările monografice şi de cultură populară. în multe cazuri, denumirile locurilor şi lanurilor au o mare importanţă economică, pentru că de ele se leagă calitatea unor produse. Astfel, în regiunile cu vii denumirile au o importanţă comercială, deoarece vinurile sunt cunoscute în comerţ după locul de producţie, ca de ex. : D. Bujorului, Cotnari, Murfatlar, D. Mare, D. Tânavelor etc., şi tot aşa. alte produse ca: caşcaval de Penteleu, ceapă de Făgăraş, varză de Caşolţ, castraveţi de Ludoş, murături de Rădăuţi; sau staţiunile balneo-dimaterice şi ape curative: Hebe, Sângeorz, Căciulata, Covasna etc. La înscrierea denumirilor apelor curgătoare se indică întotdeauna direcţia de curgere, iar la cele stătătoare se indică numele; la căile de comunicaţie terestre se scrie simbolul şi direcţia, cu arătarea a două oraşe mai importante, astfel: CFR. Braşov-Bucureşti; DN 1 -Făgăraş-Braşov; DC. 27 Poiana-Jina. Pentru drumurile de exploatare, care sunt identificabile prin numărul topografic, este suficient să se înscrie numele: calea galbenă, culea cufuiidoasă, drumul jinarilor etc. 149 înscrierea drepturilor reale imobiliare în cărţile funciare provizorii »ub care sunt cunoscute in localitate, înscrierea corectă a denumirilor are o importanţă specială, pentru că aceste nume s-au format în curgerea timpului şi au o legătură deosebită cu organizarea vieţii rurale, în legătură cu cultura plantelor, creşterea animalelor, obiceiurile de sărbători, evenimentele istorice etc. Ele redau istoria localităţii păstrată în spaţiul ei de viaţă, care este teritoriul 1 cadastral. Pentru a realiza o înscriere corectă, înainte de completarea registrelor şi hărţilor, denumirile se compară cu documentele vechi ale localităţii (monografii), oameni bătrâni păstrători ai tradiţiei, arhive etc. înscrierea denumirilor in localităţi. In localităţi, de regulă, poziţia terenurilor se arată cu numele străzii pe care sunt situate şi cu numărul de casă (ex. Str. Dumbrăvii nr. 13). în tabel, străzile se înscriu în ordine alfabetică şi se arată şi cartierul. Pentru înscrierea corectă a denumirii străzilor şi cartierelor se consultă registrul oficial al primăriei, dicţionare şi documentaţii vechi. Denumirea străzilor şi numerotarea caselor este o sarcină a administraţiei locale. în interesul ordinii publice, în special pentru siguranţa circulaţiei şi ordinii in trimiterile poştale, la începerea operaţiunilor cadastrale în localităţi se revizueşte şi se renumero-tează toate casele şi locurile de casă. Această lucrare se execută de către conducerea primăriei locale, împreună cu inginerul cadastral şi comisia cadastrală, cu respectarea prevederilor L. nr. 37/ 20.11.1975 privind sistematizarea, proiectarea şi realizarea arterelor de circulaţie în localităţile urbane şi rurale. Ca principii generale la numerotare se procedează astfel: - pieţele se numerotează în sensul acelor de ceasornic, - străzile principale încep in piaţă, se sfârşesc în piaţă şi se numerotează cu numere fără soţ. pe partea stângă şi numere cu soţ, pe partea dreaptă, începând de la centru spre periferie; - străzile secundare sunt cuprinse între două străzi principale şi se numerotează cu numere fără soţ, pe partea stângă şi numere cu soţ pe partea dreaptă; - casele de colţ, primesc denumirea străzii unde este intrarea principală; - casele situate în spatele celor de la stradă primesc numărul casei de la faţa străzii la care se adaugă o literă mică a alfabetului (ex. 12a , 12 b); - la construcţiile de interes istoric sau arhitectonic se înscrie în paranteză denumirea, (ex. Str. Mitropoliei nr. 161 Casa cu cariatide/); - în comune şi sate numerotarea începe întotdeauna de la primărie sau de la biseric i. înscrierea corectă a străzilor şi a numărului parcelelor, cu sau fără case, are o importanţă deosebită în administraţie şi justiţie, deoarece, în sistemul informaţional comunal, aceste date fac legătura între cadastru şi datele referitoare la locuitori. înscrierea drepturilor reale imobiliare in cărţile funciare provizorii. După terminarea primei faze a cercetărilor, care s-a concretizat în determinarea şi individualizarea imobilelor in proce-se-verbale semnale de comisia comunală şi posesori, judeţ atonii delegai procedează la redactarea cărţilor înscrierea drepturilor reale imobiliare în cărţile funciare provizorii 150 funciare provizorii (art. 167-171 Lcf). lui, sarcinile ce-1 grevează şi orice alt Dispoziţia de înscriere a fiecărui imobil raport juridic, se precizează într-o în parte, natura dreptului, modalitatea încheiere judecătorească. Exemplu: Judecătoria.......... Secţiunea cărţii funciare........ Nr... din ... ÎNCHEIERE Noi......judecător, delegat prin Decizia nr.... . din.....a MJ. pentru întocmirea cărţilor funciare în comuna (satul)...., în baza constatărilor consemnate în procesul-verbal nr...., încheiat în ziua de ... . luna. . . . anul. . . cu ocazia verificării titlurilor de drept privind imobilele din localitatea mai sus arătată şi în conformitate cu prevederile art. 167 Lcf. Dispunem: ca asupra imobilului cuprins încf nr.......din Partea I cu nr. top.....situat în lanul.... categoria de folosinţă..... în suprafaţă de ...mp, să se înscrie dreptul de.... în favoarea lui...... cu titlu de drept...... (localizare, transtabulare etc). Dală în...... la dala de... Judecător delegat.... Conducător de cf Procedeul de redactare a cf. diferă după cum imobilul este situat în intravilan sau extravilan, dacă localitatea a fost colectivizată sau nu, dacă au existat cf. vechi sau registre de transcripţiuni, dacă registrele se mai pot folosi sau nu. 1. Pentm imobilele situate în extravilanul localităţilor ce au fost colectivizate şi care au fost restituite prin L. nr. 18/ 20.02.1991 a fondului funciar, baza înregistrării o constituie titlul de proprietate, care, datorită acţiunii de publicitate a lucrărilor, se consideră necontestat şi temeiul juridic al înscrierii este „localizare”; 2. Imobilele din extravilanul localităţilor care nu au fost colectivizate, unde funcţionează sistemul de publicitate al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni, se înregistrează tot cu titlu de localizare, dar se verifică dacă alte persoane sunt titulari de drepturi (servitute, ipotecă, superficie, uzufruct etc.) şi se înscriu şi drepturile acestora pe baza tidului iniţial prin transtabulare; 3. Imobilele din intravilanul localităţilor din zonele cu sistemul de publicitate al registrelor de transcripţiuni se înregistrează cu titlu de „localizare”, dar se transtabulează toate drepturile reale sau sarcinile vechi ce grevează, eventual, imobilul pe baza titlului iniţial cu specificarea: „sarcini vechi”. Totodată se arată numărul filei din registrul de publicitate din care a fost adus imobilul. 4. înscrierea imobilelor din intravilanul localităţilor cu regim de cf. şi din extravilanul localităţilor ce nu au fost colectivizate şi au regim de cf., se face prin transtabulare cu respectarea tuturor înscrierilor valabile din cf. vechi. în cf. nouă se menţionează numărul cf. din care imobilul a fost transtabulat. 5. Dacă dintr-un registru de mutaţiuni sau din actele prezentate de părţi rezulta 151 înscrierea ipotecară că imobilul este o proprietate indiviză a mai multor persoane, dar în realitate titularii şi l-au împărţit cu respectarea normelor de sistematizare şi fără să ştirbească eventuale drepturi ale terţilor, şi dacă ei sunt de acord, se vor înscrie în cf. separate, aşa cum sunt în realitate; 6. Dacă posesorul înregistrat în tabloul primăriei şi în registrul cadastral nu poate dovedi dreptul său prin nici un fel de act. dar el s-a înscris în registrul agricol şi plăteşte impozitul legal, iar faţă de imobil se comportă ca un adevărat proprietar, adică posedă în condiţiile uzucapiunii, fără ca termenul să se fi împlinit, el va fi înscris provizoriu ca posesor de fapt şi numai după ce va fi în posesia unei sentinţe judecătoreşti de dobândire se înscrie definitiv; 7. Imobilele proprietate a asociaţiilor, composesorate sau alte organizaţii obşteşti se înscriu pe numele acestora, iar cărţii funciare i se adaugă un tablou cu toţi coproprietarii, cu arătarea cotei ce deţin şi a adresei; 8. Terenurile proprietate privată a statului, judeţelor sau comunelor se înscriu după aceleaşi norme ca cele particulare, iar în cazul când în cadrul acestora sunt şi acţionari particulari, aceştia se arată într-un tabel anexă în care se specifică domiciliul şi partea ce deţin sub formă de acţiuni; 9. Imobilele din domeniul proprietăţii publice a statului nu se înscriu în cf., ci se arată într-un tabel anexă la acestea. Cărţile funciare provizorii se redactează în dublu exemplar şi într-o foaie se înscrie un singur imobil pentru a se introduce sistemul de publicitate reală, singurul care oferă cea mai mare siguranţă şi ordine în circuitul imobiliar şi care permite conducerea cf. cu mijloace modeme. Un exemplar al cf. provizorii împreună cu: registrul cadastral, repertoriile alfabetic şi parcelar, harta cadastrală, schiţele de teren, dosarul cu delimitarea teritoriului cadastral, dosarul cu actele încheiate de inginer în cursul operaţiunilor de măsurare, dosarul cu actele prezentate de părţi în faţa comisiei de cf., dosarul cu procesele -verbale încheiate pentru constatarea şi calificarea drepturilor reale, dosanil cu încheierile judecătorului delegat, se depun la judecătorie instanţa de cf. Al doilea exemplar al cf. provizorii rămâne la primăria comunală pentru ca cei interesaţi să poată lua la cunoştinţă operaţiunile şi inscripţiunile din cf. înscrierea ipotecară, operaţiune juridică prin care se înscrie dreptul de ipotecă asupra unui corp funciar, în întregul său, sau numai asupra părţii unui coproprietar. Dacă ipoteca s-a constituit asupra unui etaj sau apartament, ea va fi înscrisă atât asupra acestora cît şi asupra părţii comune indivize cuvenită proprietarului ipotecat. Dreptul de ipotecă se înscrie pentru o anumită sumă de bani, arătându-se cîtimea dobânzii. Când suma creanţei ipotecare este determinată printr-o sumă maximă arătată în înscrisul de constituire, ipoteca se va înscrie pentru această sumă. Când din înscrisul doveditor al vânzării rezultă că preţul nu a fost plătii în întregime, dreptul de ipotecă legală pentru garantarea preţului datorat se înscrie din oficiu în folosul vânzătorului, iar când vânzarea a fost perfectată, ipoteca se va radia din oficiu (Dc). înscrierea în canea funciară 152 înscrierea In cartea funciară, este de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea (art 5 Lcf). Condiţiile comune pentru admiterea înscrierii, potrivit art. 43 Lcf., sunt: -înscrisul original trebuie să îndeplinească cerinţele de validitate ale actului juridic ce conţine; - să aibă deplină putere doveditoare potrivit dreptului comn; - să arate numele părţilor; - să arate clar şi precis imobilul şi dreptul ce urmează să se înscrie sau radieze; - să fie însoţit de traducerea în limba română, în cazul când este redactat într-o limbă străină. în enunţul de mai sus sunt cuprinse principiile legalităţii şi specialităţii. înscrierea provizorie in cartea fundară, se mai numeşte şi prenotare, şi prin ea strămutarea, constituirea, modificarea sau stingerea dreptului real imobiliar se înfăptuieşte numai sub condiţia justificării, înscrierea provizorie apare ca o intabulare imperfectă, pentru că necesită o procedură ulterioară şi are loc în următoarele cazuri: - când înscrisul original nu îndeplineşte cerinţele pentru intabulare, dar îndeplineşte condiţiile cerute pentru înscrirea provizorie (actjuridic original întocmit în condiţii de validitate, cu arătarea părţilor, a imobilului şi însoţit de traducerea în limba română); - dacă printr-o hotărâre judecătorească, care poate fi atacată prin recurs, partea a fost obligată la strămutarea, constituirea, modificarea sau stingerea unui drept tabular, în acest caz hotărârea nefîind definitivă se poate face numai înscrierea provizorie; - radierea dreptului de ipotecă dacă debitorul a depus irevocabil suma datorată plus dobânzile şi accesoriile, înscrierea provizorie se poate face cu privire la orice drept real şi are ca efect dobândirea, modificarea sau stingerea dreptului tabular, cu dobândirea rangului din momentul înregistrării cererii şi nu din momentul justificării. înscrierea provizorie se poate transforma în intabulare, cu toate efectele acesteia din momentul înregistrării cererii, numai după justificare, care constă în îndeplinirea cerinţelor ce au împiedecat intabularea, şi ea se face, de regulă, prin depunerea unor înscrisuri noi ce îndeplinesc în totalitate condiţiile intabulării (art 46-57 Lcf). înscris autentic, ]. (în sens larg), orice înscris al cărui conţinut este nediscutabil, ca opus al înscrisului fals. 2. (în sens restrâns, juridic propriu-zis), înscris întocmit cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public care are dreptul de a îndeplini atribuţiile funcţiei sale în locul unde a fost făcut actul respectiv. în mod obişnuit, prin înscrisul autentic se desemnează înscrisurile notariale, dar în realitate acestă categorie cuprinde şi numeroase alte acte, ca de exemplu: actele de stare civilă, hotărârile judecătoreşti, procesele verbale de îndeplinire a actelor de procedură, precum şi orice alte înscrisuri întocmite de funcţionarii de stat în limitele competenţei lor. Uneori, legea cere forma autentică pentru valabilitatea actului juridic (cum sunt, de ex. : împrumutul ipotecar, donaţia, împărţeala terenurilor convenită între comoştenitori, înstrăinarea imobilelor fundare etc.) (Dc). 153 întocmirea hărţii cadastrale înscris originar, înscris preconstituit, întocmit fie de organul instrumentator competent, fie de părţi, în scopul constatării încheierii, modificării sau stingerii unui act juridic. Fac parte din această categorie, spre exemplu, înscrisurile autentice (Dc). înscris preconstituit, înscrisul întocmit în mod special în scopul de a dovedi ulterior, la nevoie, un raport juridic. în mod obişnuit, se confecţionează chiar în momentul perfectării actului juridic al cărui conţinut este menit să-1 probeze (Dc). înscris sub semnătură privată, înscris întocmit în orice mod şi semnat de părţi (fără intervenţia vreunui organ de stat) prin care se constată existenţa unui raport juridic sau orice situaţii şi împrejurări privitoare la acestea (Dc). înstrăinare, scoaterea unui bun sau a unui drept din patrimoniul unei persoane, prin voinţa acesteia (sau prin voinţa persoanei împuternicite de aceasta sau de lege să încheie acte juridice în numele şi pe socoteala sa), înstrăinarea constituie un act de dispoziţie şi poate fi făcută valabil numai de o persoană având capacitate de exerciţiu deplină; persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu fac acte de înstrăinare prin reprezentanţii lor legali (părinţi, tutore), iar cele cu capacitate de exerciţiu restrânsă pot face ele însele asemenea acte, ai încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal. înstrăinarea unui bun mobil nu se poate face, nici de către pesoanele cu capacitate de exerciţiu deplină, decât prin act autentic şi pe baza unei autorizaţii de înstrăinare prealabile (Dpc). însuşire, proprietate intrinsecă a unui obiect, care se manifestă în raporturile lui cu celelalte obiecte. Orice obiect are însuşiri esenţiale şi însuşiri neesenţiale. Sistemul însuşirii esenţiale a unui obiect constituie calitatea lui (Df). întocmirea hărţii cadastrale: operaţiuni pe teren. întocmirea hărţii cadastrale se face potrivit planului MAA., prin orice metodă: grafică, numerică, fotogrammetrică sau combinate, (art. 12 al. 4 Lc). In vederea întocmirii hărţii se procură, înainte de deplasare la teren, documentaţia cartografică şi numerică din arhiva unităţii judeţene de cadastru, care poate contribui, în funcţie de metoda de măsurare, la reducerea timpului şi a cheltuielilor de realizare. Astfel: 1. Pentru lucrările ce se execută prin metode clasice (numerice sau grafice) se procură: copii de pe hărţile originale ale celor mai recente ridicări; copii de pe planurile topografice executate de diverse întreprinderi sau instituţii pe baza avizelor organelor de coordonare a activităţii geodezice, topo-fotogram-metrice şi cartografice; fotogramele cele mai recente din zonă; descrierile topografice, coordonatele şi cotele punctelor geodezice şi ale reţelei de puncte de ridicare bornate; fişele de suprafeţe, întocmite cu ocazia diverselor lucrări de măsurare din zonă; alte copii după schiţe de parcelare pentru aplicarea legii fondului funciar. 2. în cazul când pentru obţinerea hărţii se folosesc metode fotogrammetrice, pe lângă documentaţia arătată la punctul de mai sus, se mai procură: harta cadastrală Jiiebia 154 derivată din harta topografică în trei culori; alte documente: fotoplanuri, copii pe hârtie desen a hărţii originare de bază, în cazul când nu s-a întocmit harta derivată pentru cadastru. Harta cadastrală derivată se obţine prin extragerea din harta (planul) topografică de bază numai a acelor elemente care sunt necesare pentru scopul cadastrului. In cazul când intravilanul se măsoară separat, ca teritoriu cadastral distinct, se procură documentaţia corespunzătoare pentru întocmirea hărţii la sc. 1:2000. începerea lucrărilor tehnice se comunică primăriei cu 30 zile înainte (art. 17 Lc), care înştiinţează posesorii de terenuri şi ia măsuri pentru bunul mers al lucrărilor (art. 18 Lc). Cu harta derivată din harta topografică de bază se întocmesc, tot pe secţiuni, schiţe de câmp pe care se înscriu numele posesorilor şi toate elementele topografice noi apărute de la data descifrării. Schiţele de câmp se execută concomitent cu identificarea proprietăţilor şi posesorilor. Pentm hotarele în litigiu sau alte detalii, care nu se pot reprezenta destul de clar la scara hărţii pe care se face recunoaşterea terenului, se întocmesc schiţe separate fără scară cu înscrierea distanţelor şi a explicaţiilor corespunzătoare. După terminarea operaţiunii de recunoaştere a terenului, de identificare a proprietăţilor şi posesorilor, de împie-tmire a hotarelor, se execută culegerea datelor exacte pentm redactarea hărţii prin metoda ce corespunde cel mai bine situaţiei reale la faţa locului şi care să asigure precizia necesară. Toate datele de măsurare se înscriu în carnetele de observaţii pe formulare tip şi se raportează exact, în faza de birou, pe o altă copie a hărţii derivate pe suport nedeformabil. Jirebia, corespondent al delniţei în Moldova, fiind locul de casă în sat locuită de o familie care dispunea de un număr de pământuri sau ogoare în cîmp şi de o parte din fâneţe, pădure etc. Cuvântul este de origine slavă, însemnând alegere la sorţi, fiind, de fapt, traducerea în slavă a cuvântului latin sors-sortis (Stoicescu 1971:106). Jugârul (holda sau ierdaşul), măsură de suprafaţă, folosită numai în Transilvania, care la origine a fost egal cu suprafaţa ce se putea ara într-o zi cu doi boi. Mărimea jugărului a variat în timp, dar prin „Aşezământul” pentm cadastru al împăratului Iosif al Il-lea (1786), s-a introdus jugărul austriac de 1600 stânjeni pătraţi, respectiv5755 mp (Stoicescu 1971:128). Juraţi, asesorii judelui, în oraşele şi unele sate din Transilvania, aleşi de obştea locală, în număr de 12, alcătuind sfatul care ajută pe jude în administraţie şi participau la împărţirea dreptăţii la scaunul de judecată. Jurători hotărnici (ger. Feldgeschwo-rene), grup restrâns, cu caracter specializat, cemt de părţile interesate sau desemnat de obşte, depunând jurământ, care avea rolul de a participa la delimitarea moşiilor, la împărţeala lor sau la rezolvarea unor litigii de hotar (Sachelarie co. 1988: 72). 155 Lanul j Just titlu, orice titlu translativ de proprietate ale cănii vicii sunt ignorate de dobânditor. Au acest caracter: vânzarea, donaţia, schimbul etc., lovite de nulitate, cele provenite de Ia neproprietar. Situaţiile cele mai frecvente sunt acelea în care vicierea titlului, deci nevalabilitatea lui, se datorează împrejurării că posesorul a dobândit un lucru de la o persoană care nu era proprietarul acestuia şi, deci, nu avea calitatea să-l transmită altuia, sau care nu avea capacitatea de a-1 înstrăina ori împrejurării că actul nu s-a întocmit în forma prevăzută obligatoriu de lege (de ex. în cazul actelor solemne sau pentru care legea cere săfie întocmite în formă scrisă) (Dc). în sistemul de publicitate al cf. dobândirea de la un neproprietar nu este posibilă datorită principiilor după care acestea sunt conduse. Justificarea înscrierii provizorii în cartea funciară. Prin înscrierea provizorie în cf. constituirea, strămutarea, modificarea sau stingerea dreptului real imobiliar se înfăptuieşte sub rezerva justificării. Practic, înscrierea provizorie se face atunci când cererea de înscriere nu arată: data actului; imobilul nu este individualizat prin numărul topografic sau cel de cf.; nu se arată clauza de intabulare. Justificarea poate fi cerută printr-o declaraţie a titularului dreptului real sau a moştenitorului justificat, prin care se completează lipsurile actului. Cererea de justificare se înaintează în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus înscrierea provizorie. Dacă înlăuntrul acestui termen se cere o prelungire, judecătorul de cf. poate aproba un nou termen de 15 zile. Landşaft, teritoriu cu caracter propriu (cu aspect relativ omogen), rezultat al unei anumite interacţiuni între relief, climă, hidrografie, sol, vegetaţie şi activitatea umană, care-1 disting de alte teritorii învecinate. Sinonim cu peisaj (Dşs). Lanţul, instrument de măsurat lungimile cu dimensiuni variabile: la 1786, în Aşezământul pentru cadastru al împăratului Iosif al Il-lea, s-a fixat lungimea de 10 stânjeni, adică cca. 19 m (Stoicescu 1971: 82). Lanul, cuprinde o parte a teritoriului cadastral, delimitată prin detalii topografice naturale, care nu sunt întot-deuna identificabile linear, şi este cunoscut printr-o denumire caracteristică, legată de forma, poziţia, natura pământului, proprietarul etc. în literatura germană, termenul echivalent este „die Gewanne", iar în cea franceză „Le lieux dit”. Lanul face legătura între hartă şi teren: o hartă lipsită de numele lanurilor este o ficţiune, şi numai acestea îi dau viaţă. Cadastrul este singura lucrare în care se înregistrează, pe baza unei recunoaşteri amănunţite a teritoriului satelor, comunelor, judeţelor şi, în final, al ţării, numele de locuri cc au o mare importanţă în studiile de toponimie. Un lan poate cuprinde mai multe denumiri de locuri, „căci loc înseninează şi oric e accident al solului (în sens larg), adică orice fapt topografic natural sau artificial, şi toate speciile de aşezări omeneşti (oraşe, târguri, sale, bordeie, colibe, târle, odăi etc)” (Iordan 1968:1). Pentru geograf, denumirile topice reprezintă o anexă a disciplinei sale, iar pentru istorici Latul de mână (podul înăinii) 156 „toponimia poate fi socotită drept istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă, unde se păstrează amintirea atâtor evenimente, întâmplări şi fapte mai mult sau mai puţin importante, care s-au petrecut de-a lungul timpurilor şi au impresionat într-un chip oarecare sufletul popular” (Iordan 1968: 2). Numele de lanuri se clasifică asemănător de diferiţii autori, astfel: •Iordan (1968): a. topografice, care arată poziţia, aspectul sau altă particularitate a locului cum sunt: Grădina domnilor, Scara, Măgura, Netedul etc. ; b. sociale, care derivă din diverse fapte din viaţa socială: Negoiu, Sălişte, Oancea, Floarea etc.; c. istorice, ce păstrează amintiri despre evenimente trecute: Comanul, Tătarul mic, Ruşi, Groapa sasului, Moldoveanul etc.; d. psihologice, care arată o trăsătură psihică a celor ce l-au dat: Netotu, Proştea, Ruşinosu etc. ; • Georgel (1956) clasifică denumirile în funcţie de condiţiile geografice şi de viaţa rurală. A. Condiţiile geografice: - relieful-. Vârful cu dor, Vârful lui Pătru, Dealul Bozului, Dealul Chipului, Movile, Gropata, La curmătură, Şesul lung, Lunca popii etc. ; - natura solului: La chetriş, în gloduri, în piatră, Surul etc. ; - poziţia fi expoziţia: Fata viilor, După deal, între sibie, Frumoasa, Coasta porumbelului etc. ; - mărimea, forma şi calitatea terenurilor: La găvane, în moldă, Larga, La sărături etc. ; - hidronimia: Pârâul rece, Pârâul ursului, Izvorul Mureşului, La lacuri etc. - vegetaţia: Stejeriş, Păltiniş, Brădet, Boz, Cărpiniş etc. ; B. - Denumiri în legătură cu viaţa satului: - instituţii, persoane fizice, aşezări: Pietrele lui Solomon, La grădişte, Sub cetate, Marginea lui Man, Babele, Luncile prigoanei etc.; - obiceiuri: La nedei, Crăciuneasa; - defrişarea terenurilor: Curătura, Curăţele, în tăietură, Piatra arsă etc. ; - natura exploatării agricole:Cânepişte, Vărzărie, Prisaca, Livejoare etc. ; - creşterea animalelor: Văcărie, Capra, Pârâul vacii, Dealul boilor, Piciorul cailor etc. ; - meşteşuguri şi industrie: Glăjerie, Faţa varului,-Răşinari, La cărămizi etc. ; - construcţii: Stâna din vale, La hodăi, Slănişoara etc. ; - drumuri, poteci: Calea galbenă, Plaiul foii, Plaiul jinarilor, Trecătoarea cerbilor, La cărări etc. Pentru a reprezenta realitatea, denumirile se înscriu aşa cum se pronunţă, fără nici o înfrumuseţare sau adăugire. Latul de mână (podul mâinii), măsură veche, de lungime egală cu cele 4 degete ale mâinii lipite unul de altul sau cca. 0,082 m (Stoicescu 1971: 73). Lege, act normativ care emană de la organul legislativ al şutului şi prin care se reglementează anumite relaţii sociale (Der). Leghea, unitate de măsurat distanţe mari, amintită în Moldova (1686), care ar fi măsurat 4000 paşi în anul 1795, adică cca. 6,7 km (Stoicescu 1971:100). 157 Loc înfundat Linia, măsură de lungime, submultiplu al palmei, care avea utilizarea de azi a milimetrului. în Ţara Românească, după ce stânjenul a fost împărţit potrivit sistemului zecimal, linia a devenit a 10-a pane din deget, a 100-a parte din palmă şi a 1000-a parte din stânjen, având 0,00196 m, după stânjenul lui Şerban Vodă şi de 0,00246 m. la 1864. în Moldova, linia era a 12-a pane din deget şi a 96-a parte din palmă, măsurând 0.00290 m la 1864 (Stoicescu 1971:69). litigiu, orice neînţelegere sau conflict ivit între două persoane cu privire la modul de realizare a conţinutului -drepturi şi obligaţii - unor raporturi juridice (Dpc). Litra, măsură de suprafaţă, amintită îndeosebi în Oltenia, unde era considerată 114 din pogon, adică cca. 1253 mp (Stoicescu 1971: 144). Livezi, categorie de folosinţă care cuprinde terenurile plantate cu pomi şi arbuşti fructiferi. Livezile se împart, pentru nevoi tehnice, în subcategorii de folosinţă: - L - livezi pure, în care pomii sunt plantaţi după un pichetaj şi formează o plantaţie încheiată; - LI - livezi intensive şi superintensive care au o densitate foarte mare de pomi pe unitatea de suprafaţă, apropiată de cea a viilor, şi la care, ca şi la acestea, coroana se conduce dirijat pe spalieri; - LF - plantaţii de arbuşti fructiferi, cuprinde terenurile plantate cu zmeură, agrişe, coacăze, trandafiri pentru dulceaţă, afine; - LP - pepiniere pomicole, cuprind terenurile pe care se produce material sădi tor pomicol; - LD - plantaţii de duzi. Loc înfundat, teren care, fiind înconjurat din toate părţile de terenuri aflate în proprietatea altor persoane, nu are nici o ieşire la drumul public, sau dispune de posibilităţi de acces la drumul public obiectiv insuficiente (raportate la necesităţile exploatării lui), chiar în ipoteza unei valorificări maxime a lor de către proprietarul său. Locul înfundat este şi terenul care, deşi are ieşire proprie la calea publică, utilizarea acesteia ar prezenta inconveniente grave sau pericole pentru proprietaml sau posesorul său; nu este însă loc înfundat terenul ale cărui posibilităţi de acces direct la drumul public sunt incomode, şi nici terenul a cănii ieşire proprie la drumul public poate deveni impracticabilă în anumite împrejurări cu caracter trecător (de ex. terenul traversat dc unul sau mai multe pâraie care, în perioada topirii zăpezilor sau în condiţiile unei toamne ploioase îşi măresc peste limita obişnuită debitul de apă); tot astfel, nu se consideră loc înfundat, terenul ale cărui căi proprii de acces la drumul public au fost suprimate prin fapta proprietarului; are un asemenea caracter, numai terenul care în mod fortuit a ajuns într-o astfel de situaţie. Caracterul de loc înfundat al unui teren îndreptăţeşte pe proprietarul acestuiasă reclame un drept de servitute de trecere pe un teren învecinat aflat în proprietatea personală sau individuală, respectiv un drept personal de trecere peste un teren aflat în proprietate obştească (Dc). Locator 158 Locator, persoană care, printr-un contract de închiriere, cedează temporar folosinţa locuinţei sau a altui bun ce-i aparţine (Dc). Locaţiunea lucrurilor, formă a contractului de locaţiune care se distinge prin aceea că locatorul se obligă să asigure locatarului folosinţa unui lucru pe termen determinat, în schimbul unui preţ determinat (Dc). Lungul moşiei, expresie folosită în vechile hotărnicii ale unor moşii, în formă de patrulater, pentru laturile lungi (Stahl 1965:131). Mandant, persoană care, în virtutea unui contract de mandat, îl împuterniceşte pe mandatar să facă ceva în numele şi pe socoteala sa (Dc). Mandat, contract în virtutea căruia o persoană numită mandatar se obligă să facă ceva pe seama altei persoane, numită mandant, de la care a primit o împuternicire în acest scop. (Dc). Mandatar, persoană care, în virtutea unui contract de mandat, primeşte împuternicirea şi se obligă să facă ceva în numele şi pe seama mandantului (Dc). Mărimea parcelelor. Sub aspect formal, cadastrul, înţelegând prin el toate operatele ce conţine, trebuie să fie cât mai simplu şi mai suplu. De aceea, suprafaţa parcelelor nu trebuie să fie prea mică pentru că ar încărca hărţile şi registrele cu date lipsite de importanţă; iar formarea unor parcele prea mari este nepractică pentru calcularea suprafeţelor şi prin dispersarea numărului topografic pe multe foi de hartă aceasta se mânuieşte cu dificultate. Pentru a preveni aceste situaţii, legiuitorul a fixat limita inferioară a parcelei şi a lăsat-o pe cea superioară la dispoziţia simţului practic al tehnicianului cadasr trai. Astfel: „Terenul din cuprinsul aceleiaşi proprietăţi, dacă nu depăşeşte 100 mp pentru vii, grădini şi terenuri neproductive, sau 800 mp pentru celelalte proprietăţi (categorii de folosinţă-n. n), nu va forma o parcelă, d se va uni la o parcelă învecinată a aceluiaşi posesor cu care are o identitate mai apropiată în ce priveşte veniml cadastral. Dacă, însă, acest teren prezintă un interes istoric, sau este grevat deosebit de sardni, el va forma o parcelă distinctă” (art. 9 al. 5 Lc). Criteriile de stabilire a mărimii parcelelor ce se reprezintă pe hartă sunt: - economice, deoarece terenurile intensiv folosite au o limită mai coborâtă de reprezentare; -fiscale, pentru că terenurile neproductive se măsoară până la limita de 100 mp pentru a nu încărca pe proprietar cu impozit nejustificat; - interesul social istoric, pentru că terenurile ce prezintă interes istoric se măsoară şi se reprezintă indiferent de suprafaţă; -juridice, pentru că terenurile grevate deosebit de sarcini se măsoară până la limita tehnică de reprezentare pe hartă. Suprafeţele se calculează prin metoda numerică, grafică sau combinate, în funcţie de metoda folosită la măsurare şi de scara hărţii, şi se exprimă în sistemul metric. Importanţa, pe care cei ce folosesc informaţiile cadastrale, o atribuie suprafeţei, diferă după zona în care este situat terenul: proprietarii 159 Măsuri de conservare a semnelor de hotar şi a marcajelor geodezice erenurilor de mai mare valoare, respectiv terenuri pentru construcţii sau categorii intensive, sunt interesaţi, în primul rând, de suprafaţă, pe când mersul graniţelor este pe plan secundar, | mai ales că acestea, de regulă, sunt materializate prin ziduri sau garduri; proprietarii terenurilor agricole sunt interesaţi, în mai mare măsură, de stabilirea graniţelor, pentru că acestea se pot încălca mai uşor. Măsurătorile cadastrale - baza tehnică a cadastrului. Iniţial, cadastrul nu a avut la bază măsurători sistematice, ci el s-a făcut după declaraţiile posesorilor de terenuri. De altfel, o serie de cadastre nu au nici o legătură cu măsurarea pământului. Informaţiile privind imobilele înregistrate în cadastru s-au întemeiat pe măsurători de abia când a început organizarea lui sistematică (sec. XVIII-XIX). La început, sarcina măsurătorilor cadastrale a constat în stabilirea suprafeţei terenurilor care, împreună cu producţia ce sc realiza şi se evalua, să contribuie la stabilirea impozitelor pe toate imobilele funciare, adică să se evite evaziunea fiscală. în prezent, măsurătorile cadastrale, care, din numărul măsurătorilor de terenuri, constituie cea mai mare parte, trebuie să contribuie la fixarea graniţelor proprietăţilor: ele furnizează datele necesare pentru reprezentarea grafică a imobilelor şi pentru stabilirea suprafeţei acestora. Iar de la mijlocul sec. al XlX-lea cărţile funciare au început să folosească parte din documentaţia cadastrală pentru determinarea, individualizarea şi nominalizarea obiectului drepturilor reale supuse publicităţii. în prezent, măsurătorile cadastrale sunt, în toate ţările, condiţia sine qua non a introducerii unui cadastru imobiliar complet şi precis, precum şi a publicităţii imobiliare reale prin sistemul cărţii funciare. în România, pentru prima dată s-au prevăzut măsurătorile în Lc. nr. 23/1933. „Operaţiunile cadastrale de măsurare, necesare realizării cadastrului funciar, se vor face potrivit planului Ministerului Agriculturii şi Domeniilor” (art. 12 al. 1 Lc). Atât măsurătorile noi, cât şi cele care se fac pentm ţinerea la zi a operatelor cadastrale, sunt o sarcină a statului, interesat în perceperea unui impozit drept şi în circulaţia ordonată a bunurilor în comerţul imobiliar. Măsuri de conservare a semnelor de hotar şi a marcajelor geodezice. Conservarea semnelor de hotar şi a mărcilor şi reperelor din reţeaua de triangulaţie este o obligaţie a proprietarilor terenurilor pe care sunt amplasate, precum şi a organelor locale ale administraţiei de stat şi a unităţilor de cadastm. Pentm conservarea lor se iau măsuri imediat ce aceste semne s-au amplasat, astfel: 1. Prima măsură de conservare constă în întocmirea unui tabel cu descrierea topografică în dublu exemplar, care cuprinde şi numele proprietarului terenului pe care s-au amplasat semnele de hotar şi marcajele geodezice; 2. Un exemplar al tabelului se predă primăriei cu proces-verbal de primire în dublu exemplar, ce se semnează de: primar, secretar, inginer şi proprietarii terenurilor pe care sunt amplasate Măsuri de supraveghere şi control a semnelor de hotar... 160 semnele şi marcajele, cărora li se pune în vedere obligaţia de a le conserva (art. 25 al. 2-3 RLc); 3. După primirea procesului-verbal. din care face parte integrantă tabelul cu punctele semnalizate, primăria aduce la cunoştinţă locuitorilor prin strigări, bătăi din tobă, afişare sau alte mijloace de publicare obişnuite în localitate, că acei care mută sau distrug reperele geodezice, punctele topometrice, bornele sau stâlpii de hotar, sunt pasibili de pedepsire conform codului penal şi Lff., deosebit şi plata daunelor cuvenite părţii civile şi a cheltuielilor ocazionate cu restabilirea lor; 4. In cazul când un proprietar se opune la amplasarea punctclor pe terenul său şi refuză semnarea procesului-verbal, se încheie proces-verbal în 3 exemplare cu primăria comunală şi se pune în mişcare procedura de expropriere pentru utilitate publică a unei suprafeţe de până la 200 mp ; 5. Unităţile de specialitate ale ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, altele decât unităţile ce execută cadastrul, au şi ele obligaţia de a preda semnalele, bornele şi reperele de nivelment posesorilor terenurilor pe care acestea s-au amplasat cu menţiunea obligaţiei de a le conserva in starea iniţială (art. 7 al. 2 D. 305/1971); 6. Organele locale ale administraţiei de stat au datoria ca în cazul avizării unor lucrări de construcţii de străzi, staţii de epurare, canalizări, construcţii civile sau industriale etc., să oblige constructorul să ia măsuri de protejare a semnelor şi marcajelor din zonă. Măsuri de supraveghere ţi control a semnelor de hotar fi a marcajelor geodezice. Conservarea semnelor de hotar, a mărcilor şi reperelor geodezice şi de nivelment este o obligaţie permanentă a primăriilor comunale şi a organelor cadastrale, precum şi a proprietarilor de imobile pe care acestea sunt amplasate. în acest scop se iau măsuri de supraveghere şi control ciclic a situaţiei acestor obiecte. • Proprietarii terenurilor sunt obligaţi să lase în jurul lor anumite suprafeţe (1-2 m) după importanţa punctului; • Proprietarii imobilelor şi primăriile au obligaţia să anunţe organele cadastrale despre distrugerea sau deteriorarea semnelor de hotar, a reperelor geodezice sau de nivelment de care au luat cunoştinţă (art. 26 RLc); • Unităţile judeţene de cadastru au obligaţia şi dreptul de a supraveghea, controla şi reface materializarea semnelor de hotar, a reperelor geodezice şi de nivelment deteriorate sau distruse, în acest scop, legea prevede dreptul inginerilor cadastrali şi a personalului folosit la lucrări de a circula pe oriunde au nevoie pentru îndeplinirea misiunii lor. • Proprietarii sunt obligaţi să lase accesul liber la orice punct, ori de câte ori este nevoie pentru controlul, revizuirea sau refacerea semnelor şi marcajelor (art. 27 al. 1 RLc); • Organele administraţiei locale au obligaţia de a supraveghea şi controla starea marcajelor punctelor de hotar, a reperelor geodezice şi de nivelment de pe teritoriul lor, precum şi de a anunţa organele cadastrale judeţene de constatările lor. 161 Modalitatea de comunicare şi predare a invitaţiei la grăniţuire Memorie (inf), echipament sau subsistem aparţinând unui sistem de calcul, având rolul de a păstra informaţia (Di). Microclimă, (1) Climă a unui areal mic, caracterizată prin schimbări specifice datorate unor diferenţe mici de altitudine, expoziţiei sau altor factori locali. Sinonim topoclimaL (2) Secvenţă de schimbări ale elementelor meteorologice din stratul de aer din imediata > apropiere a solului, înregistrată pe un areal de dimensiuni mici. Sinonim microclimat (Dşs). Mierţa, măsură de suprafaţă după cantitatea de cereale (de obicei grâu) ce se însămânţa, folosită mai ales în Transilvania, egală cu ojumătate dintr-o ferdelă, respectiv 1/16 dintr-un jugăr sau 1/28 dintr-un hectar, adică cca. 360 mp (Stoicescu 1971:120). Mila, măsură pentru distanţe mari de origine romană, având 1.000 paşi sau 1.472,5 m. Mila a fost folosită numai în Transilvania, amintită încă în anul 1347. Mărimea milei transilvane a variat între 9 - 13 km în anul 1564; cca. 15 km în sec. al XVII-lea; 11,13 km în sec. al XVTII-lea; 8,3536 km mila maghiară şi, respectiv, 7,5859 km mila austriacă în anul 1875, când s-a introdus sistemul metric (Stoicescu 1971: 98). Modalitatea de comunicare şi predare a invitaţiei la grăniţuire. înainte de trimiterea invitaţiilor la delimitare şi grăniţuire se analizează lungimea graniţelor, forma şi relieful terenului, şi se întocmeşte o listă în care se menţionează: numele invitaţilor, locul de întîlnire, ziua şi ora începerii operaţiunilor. Invitaţia se completează pe formular tipizat de către inginerul cadastral, care le predă primăriei în atâtea exemplare câţi participanţi sunt, iar aceasta le oficializează prin semnare şi le reapartizează astfel: un exemplar se trimite comunelor invitate la lucrări; un exemplar rămâne la dosarul primăriei comunei ce se cadastrează; un exemplar, pe care se trece numărul şi data expedierii, se depune la dosarul juridic al lucrării. Invitaţiile se pot face şi eşalonat în cursul operaţiunilor, după lista întocmită, cu respectarea termenului legal de trimitere. Modalitatea de trimitere sau predare a invitaţiei este: - prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire (an. 29 RLc); -direct, prin delegat ai dovadă de primire; - prin afişare şi prin mijloacele obişnuite de publicare în localitate (art. 34 al. 3RLc); - prin presă sau radio-televiziune; - proprietarii ce domiciliază în alte localităţi se anunţă prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, în cazul când comunicarea se face prin afişare, care se pune la locul obişnuit destinat acestui scop, după trecerea termenului de 15 zile, respectiv 30 zile, organele comunale sunt obligate să încheie un proces-verbal de constatare în care se specifică: data, locul şi durata afişării; când termenul se comunică prin mijloacele obişnuite de publicare (bătăi de tobă, sunet de goarnă etc), se încheie un proces-verbal de constatare, în care se specifică: data, ora şi mijlocul de comunicare; când comunicarea se face prin presă sau radio-televiziune se solicită dovezi care să ateste operaţiunea. Modificarea corpului funciar 162 După toate invitaţiile, procesul verbal de constatare şi dovezile de primire, se depune un exemplar la dosarul juridic al lucrării. Modificarea corpului funciar. Orice operaţiune în coaiele cf. începe prin sublinierea înscrierii vechi. Modificările materiale privitoare la mobil se arată în partea I - descrierea imobilului -, iar temeiul juridic al acestor modificări se arată în partea Il-a - înscrieri privind proprietatea (art. 143-146 Lcf). Corpul funciar se poate modifica prin alipiri, dezlipiri (dezmembrări), reînscrieri, transcrieri ori schimbarea categoriei de folosinţă. Parcela care se împarte se subliniază, iar parcelele noi şe înscriu în partea I cu situaţia nouă numerotate „după origine”, adică se păstrează numărul vechi la numărător şi la numitor se pune un indice (ex. 750/1.). în cazul când două parcele se unesc se subliniază fiecare în cf. unde sunt înscrise, iar numărul nou se formează prin alăturarea numerelor vechi, apoi parcela se reînscrie în cf. a proprietarului la care rămâne şi cf. din care pleacă se închide (ex. 630+631). Modificările se arată şi în partea a Il-a a cf., cu indicarea înscrisurilor în temeiul cărora s-au făcut; în rubrica „note” din partea I cf., în dreptul parcelei subliniate şi a celor nou înscrise, se face trimitere la numărul de ordine din partea a Il-a cf. în cf. model 9 din anexă se arată dezmembrarea unui imobil dobândit prin moştenire, astfel: 1. la înfiinţarea cf. în comuna Lisa imobilul cu nr. top. 750, teren şi construcţii, s-a înscris în cf. nr. 1000 pe numele lui Gavrilă Dumitru; 2. succesiunea după Gavrilă Dumitru, care a mai construit o casă după înfiinţarea cf. dar nu a dezmembrat parcela, s-a dezbătut la data de 16 mai 1993, înregistrată la cf. sub nr. 2300 şi dreptul de proprietate s-a intabulat în cote egale pe moştenitorii: minorul Gavrilă D. Comei şi Gavrilă D. Octavian. în partea a Il-a cf. s-a subliniat prima operaţiune, iar în rubrica „note” s-a făcut trimiterea la poziţia 2 din aceeaşi parte unde s-au înscris noii proprietari; 3. în urma unui partaj benevol, aprobat de primăria comunei Lisa cu nr. 120/1993 şi încheiat la notariatul Făgăraş cu act autentic nr. 960/1993, imobilul s-a dezmembrat în două parcele egale. în partea I cf. s-a subliniat poziţia 1 şi în rubrica note s-a făcut trimitere la poziţia 2 şi 3 din acceaşi pane unde s-au înscris noile parcele cu nr. top. 750/1 şi 750/2, precum şi la poziţia 3 din partea a Il-a unde s-a înscris dezmembrarea, cu trimitere la poziţia 4 şi 5 din această parte unde s-au înscris proprietarii; 4. Parcela cu nr. top. 750/1 s-a reînscris în cf. nr. 1000 Lisa în favoarea lui: minor Gavrilă D. Comei, iar parcela cu nr. top. 750/2 s-a transcris în cf. nr. 2200 nou deschisă în favoarea lui Gavrilă D. Octavian; 5. Odată cu dezmembrarea s-a constituit o servitute de trecere cu piciorul şi vehicol în favoarea fondului dominant cu nr. top. 750/2, care s-a înscris în partea III-a a cf. nr. 1000 a fondului aservit, iar în cf. nr. 2200 a fondului dominant servitutea s-a înscris în partea Il-a cf. Modul de folosinţă al terenurilor. în actele nonnative din ţara noastră - legi, regulamente şi instnicţiuni -, în puţinele 163 Natura punctelor de hotar lucrări de specialitate, precum şi în limbajul zilnic, se folosesc mai mulţi termeni pentru desemnarea diferitelor feluri de terenuri, termeni ce numai în aparenţă au acelaşi sens. Astfel, art. 10 al. 1 Lc. arată că proprietatea funciară va fi indicată după următoarele ramuri de cultură sau folosinţă, şi apoi enumeră diferitele feluri de terenuri grupate după venitul cadastral; instrucţiunile tehnice pentru executarea lucrărilor de cadastru general din 1989 (în) la punctul 6 arată că terenurile se împart din punctul de vedere al „categoriei de folosinţă” şi apoi enumeră felurile de terenuri grupate după criterii tehnice agricole; în practică se mai foloseşte termenul de „mod de folosinţă care semnifică un anumit „chip (fel)-sistem” de grupare a terenurilor. Primii doi termeni - ramura de cultură şi categorie de folosinţă - au acelaşi conţinut dar diferă datorită schimbării limbajului tehnic din ultimii 40-50 ani şi se referă la utilizarea lor concretă. Noţiunea de „mod de folosinţă” are un sens mai general şi se referă la repartizarea terenurilor în funcţie de destinaţie diferitelor ramuri ale economiei naţionale (art. 2 Lff)- în cadrul modului de folosinţă terenurile se deosebesc prin categoria de folosinţă, adică modul de folosinţă este noţiunea supraordonată noţiunii de categorie de folosinţă. Grafic raportul mod de folosinţă - categorie de folosinţă se arată în Fig. 19. (j) Terenuri agricole (2) Terenuri silvice (3) Terenuri cu ape (4) Terenuri intravilane (D Terenuri cu destinaţie specială Fig. 19 Modul de folosinţă al terenurilor. Planificarea modului de folosinţă a fondului funciar este o măsură de politică macro-economică şi se realizează, pe baza informaţiilor cadastrale, prin proiecte de organizare şi amenajare a teritoriului, de către echipe de specialişti din mai multe domenii, la iniţiativa puterii de stat. Natura punctelor de hotar. în timpul sau după terminarea operaţiunilor de parcurgere şi descriere a liniei de hotar, aceasta se însemnează pe teren cu diferite materiale şi se asigură la subsol pentru ca, dacă se deteriorează, să poată fi reconstituită cu uşurinţă. Natura şi felul materializării punctelor de hotar trebuie Necesitatea inventarierii pământului 164 să ţină seama de materialele ce se găsesc în zonă pentru ca cheltuielile să fie cit mai mici. Materialele ce se pot folosi la asigurarea hotarelor şi a punctelor de măsurare sunt: - de regulă, pietre naturale de un sort rezistent (granit, bazalt) de cel puţin 50-70 cm. lungime şi cu latura de 12 cm., cu o cruce pe partea superioară atunci când punctul de hotar face parte din reţeaua de triangulaţie. Se caută ca piatra să difere de cea care se găseşte în imediata apropiere; - acolo unde procurarea pietrei naturale este costisitoare se pot utiliza pietre artificiale (borne din beton armat tipizate); - în cazul când folosirea pietrelor sau bornelor nu este posibilă, datorită unor piedici locale, se pot folosi ţevi sau bolţuri metalice; - în locurile mlăştinoase asigurarea graniţei se face cu stâlpi din lemn de esenţă tare, cu dimensiunile minime de 120/12 cm; - punctele de hotar sau de măsurare, cu excepţia celor de triangulaţie, se pot materializa folosind mărci din material plastic; - asigurarea punctelor se poare face şi cu movile din pământ sau piatră obişnuită cu şanţ împrejmuitor; - în cazul când linia de hotar nu urmează detalii lineare naturale (cumpene de ape, talveguri etc) sau artificiale (drumuri, căi ferate, canale etc), ce traversează suprafeţe întinse de păşuni sau fâneţe, ea se poate materializa prin şanţuri sau rigole dc cca. 50 cm. adâncime; - frontiera ţârii se materializează cu pietre, borne sau ţevi metalice de dimensiuni mai inari în înţelegere cu ţara vecină; - acolo unde este posibil, graniţa se asigură şi la subsol prin folosirea unor materiale străine mediului înconjurător (cărămidă, sticlă spartă, cărbune, ţevi de ceramică, plăci din beton sau material plastic). Necesitatea inventarierii pământului. Pământul este, prin natura sa, cel mai preţios bun economic şi cel mai esenţial mijioc de producţie al omului: el îi asigură hrana şi locuinţa. Prin însuşirile lui specifice - el este, mai ales: nemişcat, indestructibil, limitat şi pentru oridne perceptibil - se deosebeşte fundamental de celelalte mijloace menite să satisfacă nevoile omului (Kurandt 1957: 6). Datorită acestor însuşiri speciale, de timpuriu oamenii au pus stăpânire pe el şi l-au transformat în bun propriu. După unii autori, la originea proprietăţii asupra pământului, la popoarele greco-latine, este cultul strămoşilor, adică o necesitate de ordin religios şi nu numai economică. Focul sacru era altarul pe care tatăl familiei aducea jertfa în memoria strămoşilor adoraţi ca zei a zeilor Mani. Fiecare cămin, pe care ardea focul sacru, reprezenta divinităţi distincte şi el trebuia să fie izolat de alte cămine. „Penau ca această regulă religioasă să fie bine îndeplinită, trebuia ca în junii vetrei, la o anumită distanţă, să existe o incintă” (de Coulanges 1866: 70). Prin extinderea aceste incinte şi prin obiceiul de a înmormânta morţii în interiorul ei, sau la limita ei, s-a născut ideea de proprietate şi nevoia de a o delimita faţă de altele. In mitologia romană, Terminus era o divinitate protectoare a hotarelor. 165 Necesitatea şi rolul estimaţiunilor cadastrale ; Agricultura s-a dezvoltat în acele părţi ale globului terestru unde condiţiile au fost mai prielnice, acolo unde căldura, apa şi solul fertil asigurau recolte bune chiar cu mijloace primitive de prelucrare. Aceste condiţii, la începutul timpului \ istoric, s-au găsit în Mesopotamia, unde | râurile Tigru şi Eufrat se revărsau şi i lăsau in urma un strat de mâl fertil, j precum şi în Egipt prin revărsările | Nilului. După fiecare revărsare, limitele * loturilor arendate şi ale proprietăţilor dispăreau şi s-a impus măsurarea şi retrasarea lor, precum şi refacerea registrelor de evidenţă. Aşa a apărut, cu cca, 6000 ani în urmă, tocmai în aceste zone, necesitatea inventarierii pământului. Şi tot acolo, pentru a ridica armate şi a le înzestra cu echipament, conducătorii statelor au instituit primul sistem impozite, pentm perceperea căruia s-a impus inventarierea unicei surse la acea vreme: pământul. In statele moderne, necesarul de alimente a crescut o dată cu creşterea populaţiei, iar pentm asigurarea lor s-au luat în cultură şi terenuri mai puţin ferlile. Nevoia de tot mai mari resurse financiare, necesitatea evidenţei şi siguranţei actelor translative a proprietăţii, pe măsură ce pământul a devenit obiect al proprietăţii private, necesitatea garantării creditului pe măsură ce tot mai multă tehnic'a s-a folosit în producţie, au impus perfecţionarea şi generalizarea sistemelor de impunere şi, implicit, a procedeelor de inventariere. La început s-a simţit nevoia stabilirii graniţelor statelor şi proprietăţilor, mai apoi s-au măsurat şi s-au determinat suprafeţele şi, pentm că pretabilitateasolului pentm anumite culturi este limitată, s-a simţit nevoia cunoaşterii „bunătăţii" lui. Cu tot progresul uimitor al societăţii modeme, dependenţa de pământ a crescut. Ca mijloc de producţie, spre deosebire de celelalte mijloace, pământul este limitat şi nu poate fi înlocuit cu alte mijloace; spre deosebire de celelalte mijloace de producţie ce se pot deplasa în spaţiu, pământul este nemişcat; spre deosebire de celelalte mijloace de producţie ce se uzează prin întrebuinţare, pământul este indestructibil şi inepuizabil, ridicîndu-şi capacitatea de producţie printr-o folosire raţională. De aceea, nevoilor tehnice, economice şi juridice de inventariere, li se adaugă în prezent nevoia protejării mediului înconjurător. Necesitatea şi rolul estimaţiunilor cadastrale. Condiţia cea mai importantă pentm o corectă impunere fiscală este precizia, care impune cunoaşterea precisă a subiectului, a obiectului, a unităţii de apreciere şi a cotei de impunere. Acest deziderat esle formulat în arL 53 din Constituţia României: „ (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul de impunere trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilorfiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege în situaţii excepţionale”. Acest articol exprimă principiul solidarităţii naţionale şi sociale, a scopului impozitelor şi a postulatului dreptăţii la stabilirea lor. Imobilele funciare, prin permanenţa lor şi prin marea lor valoare, constituie cea mai sigură sursă de venituri a Necultivabil 166 statului şi contribuie cu cea mai mare cotă la formarea lor. Pentru a se putea respecta principiul preciziei în corecta stabilire a impozitelor, cadastrul pune la dispoziţia organelor competente informaţiile privind subiectul şi obiectul impozitării, individualizate în registre şi hărţi. Obiectul exprimat numai prin suprafaţă şi categorie de folosinţă nu poate fi corect impozitat, deoarece nu spune nimic cu privire la calitatea şi nici la valoarea economică a imobilelor. Or, nu suprafaţa este supusă impozitării, ci venitul net ce această suprafaţă este susceptibilă să producă în condiţii normale de producţie. Cât de mari diferenţe există între veniturile nete ale diferitelor terenuri, rezultă din lucrările de clasificare a terenurilor din Transilvania şi Banat, executate în anii 1900-1912, din care se constată că pe terenurile cele mai bune se obţinea un venit net la unitatea de suprafaţă de 50 ori mai mare decît pe cele mai slabe. Estimaţiunile cadastrale, care urmăresc stabilirea venitului net raportat la cel mai bun teren, constituie, din punctul de vedere al impozitării imobilelor funciare, cea mai necesară şi importantă fază în elaborarea unui cadastru general, deoarece pun în evidenţă condiţiile, sine qua non, a preciziei în stabilirea cotei de impunere şi răspund postulatului dreptăţii adică a repartizării echitabile a impozitelor după venit. Tot ele sunt acelea care pun la dispoziţia statului informaţiile necesare intervenţiei pentru formarea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie în agricultură, prin măsuri economico-sociale şi de politică agrară stimulative şi protec- toare: impozite progresive, credite cu dobânzi avantajoase, comasări şi lucrări de ameliorare subvenţionate, îndrumarea practică a producătorilor, sprijinirea cercetării ştiinţifice, stabilirea despăgubirilor în caz de expropriere pentru utilitate publică, sau despăgubiri pentru scoaterea temporară din producţia agricolă, stabilirea preţurilor de arendare a bunurilor agricole etc. Necultivabil. Clasificarea imobilelor în legislaţia română se face după criteriul venitului net cadastral (art 10 Lc); după destinaţia macro-economică = mod de folosinţă (art 1 Lff); în funcţie de folosinţa concretă = categorie de folosinţă (în). în literatura străină (Kriegel 1953:17), terenurile se mai împart în cultivabile, care aduc un venit prin utilizarea în cultura plantelor, şi necultivabile (Abbauland), care aduc un venit prin exploatarea masei lor, cum sunt: cariere de piatră, pietriş, balast, nisip, argilă, turbă, caolin etc. Neprezentarea la termenul de grăniţuire. Participarea la delimitarea teritoriului cadastral, în cadml lucrărilor de cadastrare sau de schimbare a hotarelor comunale ca urmare a unor lucrări de comasare sau de amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi cei prevăzuţi de Lc. Ea face parte din atribuţiunile de serviciu ale organelor de conducere ale unităţilor administrative. Participarea proprietarilor la operaţiunile de grăniţuire este o obligaţie corelativă a drepturilor pe care proprietatea le conferă titularului şi este prevăzută expres în art. 584 C. civ. 167 Neproductiv Dacă participarea este obligatorie pentru toţi, cei care, într-un fel sau altul, au legătură cu operaţiunile de delimitare şi grăniţuire, este de la sine înţeles că neparticiparea este pedepsită de lege. Dar, mai înainte de a trece la măsuri punitive, se mai acordă un nou şi ultim termen. Dacă nici la termenul nou cei convocaţi nu se prezintă lucrările se urmează cu cei prezenţi, şi se încheie un proces verbal de constatare în dublu exemplar, din care unul se trimite judecătoriei competente pentru a hotărî asupra pedepsei ce se aplică contravenientului (art. 34 Lc). împotriva hotărârii judecătoreşti se poate face apel la tribunalul locului unde s-a constatat contravenţia, în termen de 10 /ilc de la comunicare, în cazul când neparticiparea priveşte graniţele dintre proprietăţi, cel lezat are posibilitatea să se adreseze instanţelor de judecată, cu cheltuielile în sarcina celui ce a refuzat participarea. în cazul când grăniţuirea se execută de către un expert în cadrul unui proces, acesta poate sesiza instanţa de neparticiparea uneia din părţi la termenul anunţat din timp, cu scrisoare recomandată, prin-tr-un proces-verbal semnat de cei prezenţi şi vizat de primarul comunei. Pedepsele se aplică numai acelora care au lipsit fără motiv temeinic; în caz contrar, dovedit cu înscrisuri credibile, pedeapsa se anulează şi se acordă părţii ce a lipsit posibilitatea s»şi apere interesele mai târziu, dar numai în prezenţa vecinilor convocaţi cu respectarea termenelor legale. Neproductiv. în categoria terenurilor neproductive se cuprind acele suprafeţe ce nu produc nici un venit şi care nici nu se pot transforma în terenuri productive prin amenajări eficiente economic, datorită unor proccse excesive de degradare. Din considerente tehnice, categoria de folosinţă neproductiv se împarte în subcategorii de folosinţă: - NN. - nisipuri zburătoare, sunt nisipuri nefixate de vegetaţie şi pe care vântul le deplasează dintr-un loc în altul pe distanţe relativ reduse; - NB. - stâncării, bolovănişuri şi pietrişuri, cuprinde terenurile acoperite cu blocuri mari de stânci, bolovani sau pietre şi care sunt acoperite de vegetaţie; - NR. - râpe, ravene, torenţi, cuprinde terenurile degradate prin eroziune şi alunecări, cu lăţimi şi adâncimi mai mari de 3 m. ; - NS. - sărături cu crustă, cuprinde terenurile foarte sărăturate care au la suprafaţă o crustă albicioasă şi care sunt complet lipsite de vegetaţie; - NM. - mocirle şi smârcuri, cuprinde terenuri cu exces de apă datorită unor inundaţii la intervale scurte şi pe care nu se poate instala nici un fel de vegetaţie; - NG. - gropi de împrumut şi deponii, cuprinde terenurile devenite neproductive datorită activităţii omului, fie prin decopertarea stratului fertil, fie prin depuneri de diferite materiale pe terenuri productive. Aceste terenuri se pot recupera pentru agricultură sau construcţii prin măsuri cu costuri acceptabile; - NH. - halde, cuprinde terenurile pe care s-a depus material steril în mari cantităţi în urma unor activităţi industriale. Notarea acţiunilor 168 Notarea acţiunilor (art. 104-109 Lcf), Pentru notarea acţiunilor şi plângerilor privind înscrierile în cf., Lcf. are prevederi speciale, astfel: 1. acţiunea pentru executarea pres-taţiunii tabulare se poate nota numai în baza înscrisului original, care dovedeşte obligaţiunea de a strămuta, constitui, modifica sau stinge un drept tabular; 2. acţiunea în rectificare se poate nota: în cazul când reclamantul este vătămat prin înscriere; în cazul când procuratura cere, în temeiul unei dispoziţiuni de ordine publică, constatarea nulităţii unui act juridic. Notările arătate se fac în partea a 111* a cărţii funciare. Notarea în cartea funciară, înscrierea în cf a unor drepturi personale, fapte sau alte raporturi juridice care se află în strânsă legătură cu drepturile tabulare (Dpc). Notarea drepturilor personale, a faptelor şi altor raporturi juridice. (art. 81-87 Lcf). în cf. se notează: incapacitatea şi restrângerea capacităţii (administrarea vremelnică şi curăţelele speciale); interacerea înstrăinării sau grevării; modalitatea obligaţiunii de a strămuta sau greva; contractul de locaţiune: cesiunea de venituri pe mai mult de 2 ani; vânzarea spre tăiere a unei păduri; dreptul de preemţiune; promisiunea de a încheia un contract viitor; intenţiunea de a înstrăina ori ipoteca; schimbarea rangului ipotecii; ipotecile colective; urmăririle silite a imobilului; diferite acţiuni injustiţie privind imohi-lul; încheierea de respingere a înscrierii în cf,; acţiunije împotriva respingerii înscrierii etc. De notările în cf. depinde opozabilitatea acestor drepturi sau fapte juridice faţă de termele persoane. Se pot nota fără însă ca opozabilitatea faţă de terţi să depindă de această înscriere: sentinţa declarativă de faliment; declarajia de utilitaLe publică a exproprierii unui imobil şi faptul că a fost dobândit în temeiul legilor de împroprietărire, respectiv a Lff. etc. Lcf. nu precizează în care parte a cf. se fac notările, dar, ţinând seama de scopul lor, se poate deduce că ele se fac în acea parte a coalei cf. la care se referă. S.pre exemplu: incapacitatea (minoritatea), restrângerea.capacităţii, interdicţia, administrarea vremelnică şi curăţelele speciale, care se referă la persoana titularului dreptului, se înscriu în partea Il-a; pe când.restul faptelor şi raporturilor juridice se înscriu în partea III-a. Notarea intenţiunii de a înstrăina ori ipoteca (art. 88-94 Lcf). în virtutea facultăţilor conferite de Lcf, proprietarul unui mobil poate cere notarea intenţiunii de a înstrăina ori ipoteca imobilul său, arătând, în acest din urmă caz, suma ce urmează să se garanteze. Scopul notării intenţiunii este dobândirea rangului, în cazul când înstrăinarea sau ipotecarea se realizează, cu data notării. Dar această notare îşi pierde efectul prin trecerea a două luni de la data înregistrării cererii. Notarea intenţiunii de a înstrăina ori ipoteca se face în partea ITI^a a coalei cf. Notarea ipotecilor colective, (art. 95-103Lcf). Sunt situaţii când pentru garantarea unei ipoteci nu este suficient Numerotarea parccleloi un mobil şi, în acest caz, debitorul recurge la grevarea mai multor imobile perttru garantarea aceleiaşi creanţe. în art. 95 Lcf. se prevede: „Daca un drept de ipotecă urmează a fi înscris în mai multe cf. pentru garantarea aceleiaşi creanţe, cârtea arătată în prim loc în cerere se va însemna drept carte principală, iar celelalte drept cărţi secundare. In cartea principală se vor arăta cărţîle secundare, iar în acestea cartea principală”. Această înscriere se aseamănă ai intabularea proprietăţii pe etaje sau apartamente şi se face în partea IlI-a a coalei cf. Nud proprietar, titular al unui drept de proprietate în privinţa căruia a fost constituit, în folosul altei persoane, un drept de uzufruct, de uz sau de abitaţie. Nudul proprietar are un dlrept de dispoziţie asupra buhului numai în ce priveşte nuda proprietate; el are, de asemenea, dreptul de a beneficia de productele lucrului (nu şi de fhictele acestuia), precum şi dreptul de a exercita toate acţiunile care interesează proprietatea asupra lucrului. Totodată, nudul proprietar are obligaţia să garanteze pe uziiftuctuar (iizuar etc) împotriva evicţiunii şi să nu-1 stânjenească în exercitarea dreptului său (Dc). Nudă proprietate, drept de proprietate asupra unui bun în privinţa căruia a fost constituit, în folosul altei persoane, un drept de Uzufruct, uz sau abitaţie, gohndu-i-se astfel (temporar) conţinutul de atributele posesie şi folosinţei (Dt). Nulitate, sancţiune civilă constând rn desfiinţarea cu efect retroactiv (de Ia data încheierii sale) a unui act juridic încheiat cu încălcarea cerinţelor legale (Dc). Numele, cuvântul sau totalitatea cuvintelor prin care se individualizează o persoană. Dreptul la nume apare ca un drept subiectiv pentru persoana care îl poarta şi, în acelaşi timp, este o obligaţie legală, fiecare persoană trebuind să poarte un nume, întrucât prin nume se şi identifică persoanele (Ddf) Numerotarea lanurilor. Lanurile nu urmăresc întotdeauna limite precis determinate prin detalii lineare şi numai uneori ele se confundă cu tarlalele. Deci lanurile nu sunt unităţi teritoriale pe care se calculează şi controlează exactitatea calculelor suprafeţelor, decât numai în cazul când se confundă cu tarlalele. în lucrările de cadastru din Transilvania şi Bucovina, lanurile sunt numerotate cu cifre romane, spre deosebire de tarlale şi parcele, care se numerotează cu cifre arabe. în registrele cadastrale se înscriu întotdeauna, pe lângă numărul tarlalei şi parcelei, denumirile lanurilor. Legătura între hartă şi teren nu se poate face numai prin numărul tarlalei, care este o categorie abstractă, ci prin denumirea lanului, care este intim legată de viaţa celor ce, în decursul vremii, au stăpânit şi fructificat pământul. Pentru a servi studiilor de toponimie, istorie agrară, monografii, arheologie etc., se întocmeşte un tabel cu denumirile lanurilor pentru fiecare teritoriu cadastral. Numerotarea parcelelor. Categoriile de folosinţă se reprezintă fie prin semne Numerotarea parcelelor 170 convenţionale, fie prin culori convenţionale, iar individualizarea şi nominalizarea lor se face prin numerotarea topografică. La numerotarea topografică a parcelelor se ţine seama de următoarele norme (No. -1943: 156): - fiecare proprietate individuală, dacă este înconjurată de proprietăţi străine, oricît de mică ar fi, se numerotează; - dacă proprietatea (parcela) individuală este tăiată de un drum, şanţ, scursură, pârâu etc., care are un număr aparte, şi dacă comunicaţia şi categoria de folosinţă între cele două părţi nu este întreruptă din această cauză, ele se numerotează separat numai în cazul când pentru fiecare s-a atins minimum de suprafaţă cemtă de lege (art. 9 al. 5 Lc); în caz contrar, se acordă un singur număr şi se unesc cele două contururi prin semnul de legătură; - categoriile de folosinţă din interiorul aceleiaşi proprietăţi se numerotează separat numai dacă îndeplinesc condiţia minimă de suprafaţă; -în intravilanele rurale se numerotează cu un singur număr curtea şi grădina. Numerotarea topografică începe în tarlaua nr. 1 (intravilan) de la primărie sau biserică şi se continuă în sensul acelor de ceasornic până se numerotează toate parcelele, apoi se continuă cu celelealte tarlale în aşa tel, încât numerele sâ fie în continuare. în intravilanul oraşelor, unde tarlalei îi corespunde cartierul, numerotarea începe în cartierul cu nr. 1 din partea de nord-vest. Dacă la numerotare s-au omis parcele, acestora li se acordă unul din numerele vecine, la care se adaugă litera mică a alfabetului (ex. : 135 a 135 b, 135 c). în acelaşi fel se procedează când acelaşi număr s-a acordat la mai multe parcele, în acest caz, numărul respectiv întreg, fără litera mică a alfabetului, nu se mai poate acorda nici unei parcele. Nume^ rotarea sub formă de fracţie (ex. 135/1, 135/2, 135/3. ) se face numai în cazul dezmembrării parcelelor. Şi în acest caz, nu se mai poate folosi numărul întreg pentru numerotare, adică pe un teritoriu cadastral nu se pot numerota parcele în atelaţi timp, cu numărul întreg şi cu acelaşi număr sub forma de fracţie (ex. : 135, 135/1, 135/2 etc). Numerotarea topografică se face numai cu cifre arabe; cifrele romane se folosesc numai pentru numerotarea apartamentelor; în acest caz, numerotarea se face sub formă de fracţie: la numărător numărul topografic al parcelei şi la numitor numărul apartamentului, ex.: 135/1,135/11 etc., arată că pe parcela cu numărul topografic 135 există o casă cu două apartamente. Niunerolarea topografică se execută in creion şi, după o minuţioasă şi temeinică verificare, se cartografiază în tuş negru. Numerele se înscriu în mijlocul conturului, paralel cu axa vest-est, iar atunci când dimensiunile mici ale conturului nu permit acest procedeu, numerele se înscriu astfel încât, fără nici o rotire a hărţii, să se poată citi cli uşurinţă. O dată cu cartografierea parcelelor se înscriu în tuş denumirile lanurilor, cartierelor, cvartalurilor, locurilor, străzilor, vecinilor, apelor, sensul şi direcţia căilor de comunicaţie, cotele etc. Parcelele din intravilan se numerotează la fel cu cele din extravilan, adică nu se 171 Numerotarea tarlalelor poare numerota fiecare parcelă cu un număr sub formă de fracţie, care să aibă la numărător numărul cartierului şi la numitor numărul parcelei, deoarece s-ar creia confuzii în lucrările de conducere a cărţii funciare. Numerotarea parcelelor în operaţiunile de conducere a cadastrului şi cărţii funciare. Numerotarea parcelelor în cursul operaţiunilor ulterioare de conducere a cadastrului şi cf. se face după .origine": noul număr are forma unei fracţii al cărei numitor este numărul originar, care s-a acordat la prima numerotare, iar la numitor numărul nou, începând cu 1 (ex. 135/1, 135/2, 135/3 etc). La operaţiunile ulterioare, un număr dezmembrat devine „originar” şi numerotarea se face după acelaşi procedeu: 135/1/1, 135/1/2, 135/1/3 ... în cazul contopirii a două sau mai multe parcele, numerotarea se face prin unirea numerelor originare, ex.: 135+136+137. Numerotarea tarlalelor. Spre deosebire de lanuri, tarlalele urmăresc întotdeauna limite topografice lineare cu caracter de permanenţă, pentru că numai aşa pot servi sistematizării şi centralizării suprafeţelor calculate, din nevoi tehnice, pe contururi mai mici. Aşa cum limitele teritoriului cadastral se caracterizează printr-o mare stabilitate, tot aşa, limitele tarlalelor se aleg în aşa fel, încît ele să nu fie supuse fluctuaţiilor ca urmare a schimbării proprietarului sau a categoriei de folosinţă. Aceste limite se aleg pe drumuri clasate (comunale, judeţene, naţionale), pe căi ferate, cursuri de apă, culmi de deal, limita pădurilor, limita intravilanului, diguri, canale magistrale etc. Intravilanul satelor sau comunelor se conturează ca tarla separată, iar cel al oraşelor ca teritoriu cadastral distinct (enclavă) faţă de restul terenurilor; în acest caz. locul tarlalei este luat de cartier. La conturare se caută, pe cît posibil, ca tarlalele să fie de aceeaşi mărime, iar in cazul păşunilor sau pădurilor cu suprafeţe întinse fără detalii naturale, tarlalele se pot stabili pe un traseu artificial materializat pe hartă prin linie punctată. Pentru o mai lesnicioasă folosire limitele tarlalelor se evidenţiază prin grupe de trei puncte cu diametrul de 0, 5 mm., la distanţa de 3-4 cm. între ele, care urmează aceeaşi parte a detaliului ce formează limita. Detaliile topografice, ce se întind pe toată suprafaţa teritoriului (drumuri, căi ferate, ape etc), se întrerup prin linie punctată şi se numerotează în cadrul tarlalei. Numerotarea începe întotdeuna cu intravilanul, care primeşte număml 1, şi se continuă cu tarlaua din partea de N sau NVîn sensul acelor de ceasornic, în aşa fel, încît să poată fi găsite cu uşurinţă pe hartă. în cazul când o tarla este reprezentată pe mai multe foi de hartă, ea primeşte acelaşi număr, indiferent pe câte foi se întinde. Schematic, conturarea şi numerotarea tarlalelor se arată în Fig. 20. în cadastrul din Translivania şi Bucovina, precum şi în cadastrele altor ţări, mune-rotarea tarlalelor începând cu intravilanul s-a adoptat din nevoi practice: parcelele din intravilan având de regulă, dimensiuni mai mici şi numerele topografice formate din mai puţine cifre se pot înscrie în contuml lor mai mic. Omiterea materializării punctelor de graniţă 172 Fig. 20. Schema numerotării tarlalelor. Omiterea materializării punctelor de graniţă. Fixarea şi materializarea punctelor de graniţă nu se poate executa în locul exact atunci când cad în mijiocul unui tufiş, carieră, mlaştină, lac, apă, construcţii etc. în aceste situaţii, punctele se stabilesc prin coordonate rectangulare şi in exterior se stabilesc două puncte fixe, care se materializează, din care prin orientări şi distanţe, să se poată fixa şi borna punctul de graniţă în locul exact, atunci când obstacolul dispare. On-line (engl.): 1. atribut utilizat pentru a desemna un echipament care se află sub controlul unităţii centrale (de prelucrare). 2. atribut utilizat pentru a desemna un sistem la care un utilizator poate avea acces interactiv (Di). Operaţiuni premergătoare. înainte de începerea operaţiunilor de identificare şi măsurare a proprietăţilor sunt necesare o serie de măsuri pregătitoare, pentru ca lucrările să-decurgă în bune condi(iuni 173 Organizarea executării lucrărilor de clasificare şi pentru ca cei interesaţi săeşi poată pregăti din timp documentele de care, la nevoie, înţeleg să se servească pentru arătarea drepturilor ce pretind cu privire la imobilele funciare. Aceste măsuri sunt: 1. inginerul cadastral, ajutat de comisia cadastrală comunală şi de organele administrative locale, întocmeşte un program al lucrărilor de identificare, sub forma unui tabel în care se înscriu străzile, pentru localităţi, lanurile pentru extravilan, cu data când comisia se deplasează la faţa locului; 2. primarul încunoştiinţează, prin afişare sau alte mijloace de publicare în localitate, datele la care posesorii de imobile urmează, conform programului, să se prezinte în persoană sau prin mandatar autorizat pentru a da lămuriri privitoare la identitatea şi limitele posesiunii. Posesorii ce nu domiciliază în comună se anunţă prin scrisoare recomandată cu răspuns de primire; 3. prin scrisori recomandate se anunţă: - secţiunile de drumuri naţionale şi judeţene; - direcţiunile regionale SNCFR; - unităţile de gospodărire a apelor; exploatările miniere şi petroliere; - ocolul silvic; - unităţile deţinătoare de mari suprafeţe agricole sau cele ce deţin terenuri de un interes deosebit. în adresele, cu răspuns de primire, se cere să*şi materializeze limitele terenurilor ce administrează, şi să trimită un delegat împuternicit să participe Ia operaţiunile de identificare. 4. autoritatea comunală trasează şi fixează pe teren, prin pietre de hotar* drumurile de exploatare şi drumurile de hotar; 5. organele administrative locale iau măsuri să se fixeze toate limitele între proprietari prin pietre sau stâlpi de hotar, procurate de posesori pe proprie cheltuială; 6. organele administrative locale, împreună cu comisia cadastrală comunală, fixează limitele intravilanului şi materializează cu borne sau stâlpi de lemn principalele puncte de frângere. Ordin, act emis de ministru sau conducătorul altui organ central al administraţiei de stat, pe baza şi în vederea executării legii sau a hotărârilor guvernului ori a organelor de conducere colectivă din ministere şi celelalte organe centrale, precum şi în exercitarea atributelor proprii, prin care se rezolvă o problemă concretă (Dea). Organizarea executării lucrărilor de clasificare. Competenţa executării lucrărilor de clasificare, potrivit Legii nr. 23/1933 (în L. 7/1996 accste lucrări nu sunt prevăzute), revine MAA, în cadrul căruia funcţionează unităţile cadastrale. Organizarea practică, conducerea şi executarea lor se realizează de comisii la diferite nivele administrative, astfel: • Comisia centrală (art. 74 al. 3 RLc) este alcătuită din: - preşedinte: delegatul direcţiunii cadastrului; - membri: - delegatul direcţiunii agriculturii din MAA; - delegatul Ministerului Finanţelor; - alţi specialişti agronomi, pedolologi, economişti agrari, meteorologi etc., cooptaţi după nevoi; Organizarea teritoriului 174 - secretar: un delegat al serviciului de identificare, clasificare şi evaluare din cadnil direcţiei cadastrului, care a existat în trecut şi se va reînfiinţa; • Comisia judeţeană (art. 30 Lc., art. 73 al. 3 RLc): - preşedinte: inspectonil de evaluare cadastrală, căruia îi corespunde, în prezent, şeful oficiului de studii pedo-logoce şi agrochimice judeţean; - membri: - un delegat al direcţiei judeţene pentru agricultură; - un delegat al direcţiei finanţelor statului; - delegaţi cooptaţi, după nevoi, din partea unităţilor de cercetare agricolă, silvicultură, meteorologie etc. ; - secretar: directorul OJCGC sau delegatul său. • Comisia comunală (an. 29 al 2 Lc., art. 64 al. 2 RLc): - preşedinte: delegatul OJCGC; - membri: - primarul sau înlocuitorul său; - membrii comitetului agricol local; - conducătorii asociaţiilor agricole familiale; - conducătorii societăţilor comerciale agricole; - reprezentantul sindicatului proprietarilor de pământ; - secretar: secretarul consiliului comunal. Atribuţiunile comisiilor de evaluare şi clasificare sunt precis stabilite în Lc. şi RLc., astfel: • Comisia centrală: - coordonează şi îndrumă activitatea comisiilor judeţene; - fixează pe ţară regiunile şi zonele de evaluare, precum şi terenurile de model; - stabileşte venitul net la terenurile de model pe categorii de folosinţă, zone şi regiuni de evaluare, pe care le aduce la cunoştinţă publică (art. 27 Lc., art. 62 RLc); - rezolvă în ultimă instanţă întâmpinările ce se fac împotriva hotărârilor comisiilor judeţene (art. 30 al. c Lc., art. 74 RLc). • Comisia judeţeană: - organizează, coordonează şi îndrumă activitatea comisiilor comunale; - participă la fixarea regiunilor, zonelor şi terenurilor de model din cadrul judeţului; -comunică comisiilor comunale tabloul cu venitul net stabilit de comisia centrală pentru a fi afişat spre consultare de cei interesaţi; - primeşte şi rezolvă întâmpinările împotriva hotărârilor comisiei comunale (art. 30 al. 1 Lc., art. 73 al. 1 RLc); - verifică şi recepţionează lucrările comisiei comunale (art. 70 al. 2 RLc). • Comisia comunală: - execută bonitarea, clasificarea şi evaluarea terenurilor pe categorii de folosinţă din cuprinsul comunei (art. 29 al. 2 Lc., art. 64 al. 2 RLc). Organizarea teritoriului, ansamblu de măsuri sociale, economice, organizatorice, tehnice şi juridice a căror aplicare urmăreşte asigurarea folosirii raţionale a pământului. Prin organizarea teritoriului în cadrul unei gospodării agricole, se stabileşte folosinţa optimă a fiecărei parcele, amplasarea drumurilor şi a construcţiilor, repartiţia investiţiilor destinate Sporirii fertilităţii solului etc (Dşs). 17S Parcela Pâlnia^ măsură de lungime de origine latină, egală cu distanţa dintre vârful degetului mare şi a celui mic, câiid palma este deschisă la maximum. Palma a fost un submultiplu al stânjenului şi pasului, cu lungimea variabilă, astfel: - 0,245 m palma lui Şerban Cantacuzino; - 0,2525 m palma lui Const. Brancoveanu; - 0,200 m palma nouă; - 0,255 - 0,285 m palma domnească în Moldova; - 0, 205 - 0, 255 m palma proastă în Moldova; - 0,20 m palma în Transilvania în anul 1899; - 0,296 m palma română (Stoicescu 1971:60). Parcela. Unitatea teritorială fundamentală a cadastrului este parcela, pentru că toate informaţiile privind imobilele funciare, pe care le sintetizează cadastrul - posesiunea, categoria de folosinţă, suprafaţa, clasa, venitul net cadastral - se adună şi se prelucrează pe parcelă. Tarlaua, şi chiar teritoriul cadastral, sunt unităţi teritoriale de sinteză şi centralizare, pe când parcela este unitatea elementară la care se raportează toate informaţiile. După Tabbah (1947: 218) parcelele sunt porţiuni determinate a suprafeţei solului de aceeaşi natură juridică, conţinute în interiorul unei linii închise cu construcţiile şi plantaţiile care-i sunt parte integrantă, şi pe care unul sau mai mulţi coproprietari în indiviziune exercită un drept de proprietate; sau: o parcelă este o porţiune de teren, mai mult sau mai puţin mare, situată într-un singur canton, teritoriu sau lan, prezentând acelaşi fel de cultură şi aparţinând unui singur proprietar (Daniel 1972: 2). în prima definiţie, accentul s-a pus pe caracteristica juridică a parcelei, pe când în secunda, mai mult pe caracteristicile tehnice. Deci parcela se caracterizează, fie prin categoria de folosinţă, fie prin proprietar, adică: două parcele vecine pot aparţine unuia sau mai multor proprietari dacă se deosebesc prin categoria de folosinţă; două parcele vecine cu aceeaşi categorie de folosinţă aparţin la proprietari diferiţi. Unitatea de înregistrare a cadastrului imobiliar este parcela. Sub parcelă se înţelege o parte a suprafeţei pământului, cuprinsă într-un contur linear şi care este consemnată în cadastrul imobiliar sub un număr special (Kurandt 1957: 29). O definiţie completă este formulată în art. 9 al. 3-4 A Lc.: „Se socoteşte proprietate funciară în înţelesul acestei legi, o parte a suprafeţei solului care este despărţită de părţile învecinate printr-o delimitare stabilă şi vizibilă sau prin hotar de exploatare, diferind de părţile învecinate prin felul de cultură sau folosinţă. Fiecare proprietate funciară este desenată geometriceşte în cadastrul funciar. Proprietatea astfel desenată se numeşte parcelă şi este individualizată prin un număr." Graniţele teritoriilor cadastrale, a lanurilor şi tarlalelor sunt întotdeauna şi graniţe de parcele. Legătură spaţială se consideră şi atunci când o parcelă este traversată de poteci sau fire de apă subţiri, care nu constituie parcele separate şi cărora nu li se calculează Parcela în sensul cărţii funciare 176 suprafaţa. în acest caz, în care parcela este alcătuită din părţi despărţite în spaţiu, se materializează apartenenţa lor la aceeaşi parcelă printr-un semn de unire (cârlig). Şoselele, drumurile, apele, limita între categorii de folosinţă şi linia ce desparte proprietăţi diferite constituie întotdeauna graniţe de parcele. Numărul parcelelor se ţine pe cât posibil mic (Kriegel 1973: 37). Deci, parcela se caracterizează prin: - unitate de categorie de folosinţă; - aparţine unui singur teritoriu cadastral; - aparţine unei singure tarlale; - are graniţe distincte şi vizibile; - este îhregistrată în toate operatele cadastrului sub un singur număr, denumit „număr topografic”. O parcelă se poate împărţi în subparcele. Aceasta este situaţia parcelelor care nu au o capacitate de producţie uniformă şi care, în lucrările de bonitare şi clasificare, se împart în funcţie de calitate în subparcele. Prin adoptarea procedeelor de prelucrare electronică a datelor imobiliare, parcela, ca cea mai mică unitate teritorială de ordonare a informaţiilor, a câştigat mult în importanţă şi numărul topografic are rol integrator. Parcela cadastrală, definită ca unitate teritorială, se suprapune în cele mai multe cazuri peste parcela de cf, definită ca unitate de drepturi (corp funciar). Dacă în Lc. şi Lcf. suprapunerea este facultativă, prin introducerea procedeelor automate de conducere a datelor de ambele instituţii, adoptarea unei unităţi funciare este obligatorie, şi aceasta este parcela cadastrală definită mai sus. Parcela în sensul cărţii funciare. Cadastrul şi cartea funciară au ca obiect imobilele funciare, dar din puncte de vedere diferite. Astfel, art. 2 Lc. : „Cadastrul cuprinde descrierea tuturor proprietăţilor funciare (parcele n. n) şi reprezentarea lor topografică pe hărţi”. Ca operat tehnic, cadastrul individualizează prin numerotare şi descrie prin categoria de folosinţă, suprafaţă şi clasă, parcela ca cea mai mică unitate teritorială. Pentru ca, aşa cum se exprima Tabbah (1947: 215), pentru a situa bunurile funciare în formă fixă in raport cu ansamblul teritoriului, este foarte important de a proceda, pentru început, la operaţiunile cadastrale. Cât priveşte cartea funciară, art. 1 Lcf. o defineşte astfel: „Cartea funciară descrie imobilele şi cuprinde arătarea drepturilor reale ce au ca obiect aceste bunuri”. Deosebirea îmre aceste două instituţii este evidentă: cadastrul descrie şi reprezintă pe hărţi imobilele; pe când cf. descrie, pe baza datelor cadastrului, imobilele şi arată drepturile ce au ca obiect aceste bunuri. Din acestea rezultă deosebirea între noţiunea de parcelă, în sensul cadastrului şi cea de parcelă, în sensul cf.: o unitate tehnică şi, respectiv, o unitate de drepturi (juridică). Mai evidentă este deosebirea, dacă comparăm formularea art. 16 al. 2 RLc. fiecare parcelă este determinată geomctriceşte în planurile (hărţile n.n) cadastrului funciar şi este individualizată printr-un număr, numit număr topografic, şi art. 12 al. 1 Lcf. obiectul drepturilor tabulare este corpul funciar, care poate fi alcătuit dintr-una sau mai multe parcele. Aşadar, unitatea de înregistrare a cadastrului este parcela: 177 Parcele limitrofe cu ape unitatea de înregistrare a cf. este corpul ţunciar ce poate fi alcătuit din mai multe unităţi cadastrale alăturate sau despărţite în spaţiu. In acest caz, adică alunei când corpul funciar este alcătuit din mai multe parcele cadastrale, este vorba de o noţiune formală, de o noţiune creiată prin lege şi care nu are un corespondent în realitate. Numai atunci când corpul funciar este alcătuit dintr-o singură parcelă există corespondenţa între cf. şi realitatea din teren. De altfel, în Lcf. s-a prevăzut şi posibilitatea alcătuirii corpului funciar din mai multe parcele numai tranzitoriu, urmând ca, pe măsură ce se vor comasa proprietăţile, să se treacă la sistemul foilor reale, adică la înscrierea într-o foaie a unei singure parcele. Acest sistem este cu atât mai necesar în prezent, când în toate ţările se tinde la conducerea cadastrului şi cf. în concordanţă prin mijloace automate de prelucrare şi înregistrare. Parcela - alte înţelesuri. Noţiunea de parcelă se mai foloseşte şi în alte sensuri decât în cadastni şi cf., astfel: 1. în art. 55 al. 5 RLc. se arată modalitatea de stabilire a terenului de model pentru lucrările de bonitare şi clasificare „pe cât posibil pe parcele cât mai omogene în ceea ce priveşte compoziţia solului şi poziţia terenului”. Din formulare rezultă că unitatea teritorială, parcela în sens economic, este determinată de omogenitatea calitativă a terenului, spre deosebire de cea cadastrală, caracterizată prin graniţe stabile şi vizibile, sau de cea de cf. caracterizată prin identitate de drepturi. Parcelele cu suprafaţa până la 5000 mp se cuprind într-o singură clasă, rezultată din media claselor ce o compun, iar parcelele cu o suprafaţă de peste 5000 mp se împart în atâtea subparcele câte clase cuprind. Rezultă că parcela, în sens economic, se confundă cu clasa şi se numerotează prin numărul topografic la care se adaugă litere mici ale alfabetului (ex. 135 a, 135 b); 2. în domeniul construcţiilor, sub parcelă se înţelege o parte din suprafaţa pământului cu limite vizibile, care face parte din perimetrul construibil al unei localităţi. Pentru aceste parcele categoria de folosinţă sau calitatea productivă nu au.nici o relevanţă ca la parcela cadastrală, ci numai poziţia lor, care le conferă posibilitatea legală de a servi.ca suport unor construcţii. Acesr gen de parcele se suprapun întotdeauna peste cele de cf. Parcele limitrofe cu ape. Stabilirea graniţelor parcelelor limitrofe apelor curgătoare, lacurilor sau bălţilor este mai dificilă deoarece. în cele mai multe cazuri, ele nu sunt stabile şi vizibile. Situaţiile ce se pot întâlni in realitate sunt: - Cursul dc apă, lacul sau balta sunt proprietate a statului sau comunei şi prin lege s-a stabilit graniţa pe albia minoră (Fig. 21a). Dar albia minoră nu este nici stabilă şi nici vizibilă: în at est ca?, proprietarii riverani sunt îndreptăţiţi să ceară proprietarului cursului de apă să materializeze graniţele prin borne vizibile sau prin lăţime. Cum, în cele mai multe cazuri, între albia minoră şi cea majoră terenul este acoperit cu arbori sau tufişuri, acestea aparţin proprietarului riveran, care-şi poate exercita dreptul său £iumai cu respectarea restricţiilor legale privind protecţia şi exploatarea apelor. Parcele limitrofe cu ape 178 Dacă prin lege s-a stabilit graniţa pe albia majoră, atunci proprietăţile riverane se opresc la această limită, iar proprietarul cursului de apă este obligat să le materializeze vizibil (Fig. 21 b). In ambele cazuri, este foarte important ca în documentaţia cadastrală să se con- semneze precis aceste graniţe, deoarece ele sunt susceptibile de modificare in urma unor inundaţii şi reconstituirea lor este necesară dat fiind că proprietăţile riverane sunt grevate de o servitute legală (art. 586 C. civ) în limitele Legii nr. 8/1974 a apelor; ......j. Fig. 21 Graniţa parcelelor limitrofe cu ape curgătoare. - Cursul de apă, lacul sau balta aparţin proprietarilor riverani, adică nu se încadrează în prevederile legii apelor, fie datorită debitului redus, fie pentru că s-au format pe denivelări ale terenurilor particulare. în acest caz, graniţa proprietăţilor riverane este mijlocul cursului de apă (firul apei) la debite normale (Fig. 22). 179 Parcele limitrofe cu ape în cazul bălţilor, graniţele sunt cele care tituite pe bază de documente cu acordul au existat înainte de apariţia lor şi recons- proprietarilor sau cu martori (Fig. 23). Fig. 23 Graniţa parcelelor limitrofe bălţilor. în acest sens arată art. 497 C. civ.: „Aluviune nu are loc în privirea lacurilor, heleşteelor şi iazurilor; proprietarul lor conservă totdeauna pământul acoperit de apă, când ea este la înălţimea scurgerii heleşteului, iazului, chiar dacă câtimea apei ar scădea în urmă; şi viceversa, proprietarul iazului nu câştigă nici un drept asupra pământului riveran ce se acoperă de apa iazului când urmează vărsături extraordinare”; - Cazuri speciale de formare a parcelelor limitrofe cu apele sunt cele prevăzute de art. 495,496,498,499,500, 501 şi 502 C. civ., ale căror prevederi trebuiesc interpretate conform cu art. 135 al. 4 din Constituţia României. Adică, creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimţite la malurile fluviilor sau râurilor (aluviune art. 495 C. civ) şi cele lăsate de apele curgătoare, când se retrag pe nesimţite spre cclălalt ţărm (art. 496 C. civ), sunt ale statului şi nu ale proprietarilor riverani. Dar dacă un fluviu sau un râu, navigabil sau nu, rupe deodată o parte mare, şi care se poate recunoaşte, de pămât şi o lipeşte la pământul altui proprietar (art. 498 C. civ), se formează o nouă parcelă, care va rămâne fostului proprietar (Fig. 24). Noi parcele se pot forma atunci când „un râu sau fluviu, formându-şi un braţ nou, (nr. 102/2 din Fig. 24), taie şi înconjoară pământul unui proprietar riveran (nr. 102), şi face prin acest chip o insulă (nr. 102/3). proprietarul nu pierde pământul ce s-a transformat în insulă, chiar dacă el s-a făcut de un fluviu sau de un râu navigabil sau plutitor (art. 501 C. civ). în acest caz terenul părăsit de apă (101/2), revine proprietarului terenului pe care s-a format noul braţ (102/2) prin efectul unei reciproce subrogări (art. 502 C. civ). Aceste situaţii pot apărea numai în Parcele limitrofe cu străzi şi drumuri 100 cursul lucrărilor de conducere a apă şi proprietarii riverani» convocaţi cadastrului, la care participă delegatul conform prevederilor Lc. orgaaului ce administrează cursul de parcele limitrofe cu străzi şi drumuri, înregistrarea în cadastru a drumurilor şi străzilor ridică.unele aspecte speciale, nu atât în privinţa proprietăţii, care aparţine de cele mai multe ori statului, ci în privinţa posesiunii şi administrării operative, care implică anumite drepturi şi obligaţii. Constituţia României enumera în art. 135 al, 4 căile de comunicaţie, ca obiect al proprietăţii publice sau private a statului, iar art. 5 Lff- este mai precis când enumeră „pieţe, căi de comunicaţie, reţele stradale şi parcuri publice” ca obiecte ale domeniului public. în aceste acte normative se face o deosebire între domeniul public, care poate G folosit de orice cetăţean fără o aprobare specială, cum sunt: parcurile, pieţele, drumurile şi străzile publice etc.; şi între domeniul privat a statului, care poate fi posedat numai dc cei ce au un. drept de administrare operativă, cum, sunt terenurile agricole, pădurile sau cele ocupate de clădiri publice. Cu privire la străzi şi drumuri, art 2 ai 2 din L. nr. 13/26.07.1974arală că: „Fac parte integrantă, din drum; podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcţiile de apărare şi consolidare, trotuarele, locurile de parcare şi staţionare...”, iar arL 7 împarte drumurile, din punct de vedere funcţional, în: a. - drumuri publice de interes republican (autostrăzi şi drumuri naţionale) Ş» b. - drumuri publice de interes local (drumuri judeţene, comunale sau străzi). întreţinerea acestor drumuri în stare de funcţiune şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate din neglijenţa, participanţilor la trafic (ex. o groapă 181 Parcele limitrofe cu străzi şi drumuri nesemnalizată în drum poate provoca un accident mortal), conf. art. 999 C. civ., revine organului ce administrează drumul. Dar atunci când un drum traversează o localitate, răspunderea se împarte între mai mulţi titulari de drepturi de administrare. Astfel: trotuarele şi locurile de parcare sunt administrate, de regulă, de primăria localităţii; pe când partea carosabilă este administrată dc organe republicane, judeţene sau locale, în funcţie de categoria străzii (Fig. 25). Fig. 25. Traversarea unui drum clasat prin localitate. Clasificarea străzilor în funcţie de trafic este arătată în art 6 din L. nr. 37/20. 11. 1975, privind sistematizarea, proiectarea şi realizarea arterelor de circulaţie din localităţile urbane şi rurale, astfel: - cat. I = stradă magistrală cu 6 benzi; - cat. a Il-a = stradă de legătură cu 4 benzi; - cat. a IlI-a = stradă colectoare cu 2 benzi; - cat. a IV-a = stradă de deservire locală cu o bandă, în oraşe stradă principală, în localităţi rurale, stradă secundară. Reprezentarea pe hartă şi numerotarea topografică se face în funcţie de prevederile acestei legi (Fig. 25), iar înscrierea corectă a organului ce le administreză este deosebit de importantă, pentru că numai aşa se poate şti în sarcina cui este întreţinerea, şi cine răspunde de prejudiciul cauzat participanţilor la trafic (ex.: necurăţirea trotuarului de zăpadă poate cauza unei persoane o fractură datorită alunecării şi cheltuielile de spitalizare, concediu de boală etc., în sistemul economiei de piaţă, sunt imputabile celui obligat să cureţe trotuarul, respectiv primăriei; sau, dacă printr-o ordonanţă s-a stabilit că locatarii trebuie să cureţe trotuarul dc zăpadă, atunci răspunderea revine acestora). Parcurgerea şi descrierea liniei de hotar 182 Parcurgerea şi descrierea liniei de hotar. înainte de a proceda la parcurgerea liniei de hotar în lucrările de delimitare, inginerul, împreună cu membrii comisiei cadastrale şi cu primarul comunei, studiază întreaga documentaţie cartografică: schiţe vechi de delimitare, diferite hărţi de zonă etc.; întreaga documentaţie scriptică: descrieri de hotare, proces verbal sau hotărâri judecătoreşti prin care s-au soluţionat litigii vechi de hotar, documente din arhiva statului, monografii etc. Delimitarea se execută pe segmente de hotar, ce corespund teritoriilor vecine, şi începe, de regulă, la un punct de trei sau mai multe hotare, situat în partea de NV, urmându-se în sensul acelor de ceasornic până la punctul de plecare. Pe hartă se însemnează mersul liniei şi se fixează punctele ce urmează să se materializeze cu pietre, borne, movile sau stâlpi din lemn. Grăniţuirea îşi îndeplineşte scopul numai dacă semnele sunt fixate pe graniţa adevărată, mersul graniţei să se vadă de la un punct la altul şi linia dreaptă ce uneşte punctele să coincidă cu graniţa. Pe teren se identifică şi se însemnează pe schiţă atât punctele vechi, cât şi cele noi, necesare corectei materializări a graniţei: - punctele de 3 sau mai multe hotare; - punctele principale de schimbare a direcţiei liniei; - punctele de intersecţie a liniei cu: proprietăţi mai mari sau cu o valoare deosebită, cu detalii lineare principale (cursuri de apă, căi ferate, drumuri, creste, talveguri etc). Linia se însemnează astfel: - linie dreaptă de la punct la punct; - în cazul când linia este dreaptă dar nu se vede între puncte, se mai fixează puncte pe parcurs din km în km; - dacă punctul adevărat de graniţă nu se poate materializa, atunci se materializează un punct excentric, cu condiţia ca distanţa dintre punctul adevărat şi cel excentric să nu lase nici o îndoială asupra mersului graniţei şi să se poată reconstitui; - linia în formă de curbă se materializează şi cu un număr suficient de puncte intermediare, în aşa fel, încât săgeata între arcul existent şi coarda dintre două puncte succesive să nu fie mai mare de 1. 0 mm la scara hărţii; - punctele ce materializează graniţa, trebuie să fie vizibile la suprafaţă, în care scop se utilizează: pietre, borne tip, stâlpi din lemn, movile din pământ sau piatră. Dacă unul din teritoriile vecine a fost delimitat anterior, documentaţia de delimitare a acestuia se preia, se utilizează şi se ataşează lucrării. Dacă delegaţii celor două teritorii nu cad de acord asupra liniei de hotar, atunci se figurează pe hartă ambele variante şi inginerul cere concursul organelor judeţene pentru soluţionarea litigiului sau îndrumă părţile la proces, fixând totodată, un termen limită de rezolvare, în timpul parcurgerii liniei de hotar, inginerul culege şi notează în carnetul de teren, şi însemnează pe hartă toate datele necesare descrierii mersului liniei şi a punctelor: relief, vegetaţia, forma, direcţia faţă de N., categoriile de folosinţă limitrofe, proprietarii învecinaţi, distanţa între puncte, natura punctelor de graniţă, modalitatea de bor nare etc. 183 Pâi nile cadastrului funciar general Partaj, operaţie juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate sau stării de indiviziune şi care constă în împărţirea materială a bunului sau biuiu-rilor comune între coproprietari (sau co-indi\izari), fiecare dintre aceştia devenind proprietar exclusiv asupra unei părţi determinate ori asupra unui bun din acele care se aflau în coproprietate (Dc). Pasul, măsură veche de lungime, moştenită de la romani (pasus), egală la origine cu distanţa dintre picioare în mersul obişnuit. A fost folosit de multe popoare şi a fost amintit pentru prima oară: în Transilvania, în anul 1389, în Ţara Românească 1519, iar în Moldova 1470. Mărimea lui a variat, după timp şi loc, în limite apreciabile, astfel: - 1,479 m pasul roman; - 0,980 -1,470 m în Ţara Românească, după stânjenul lui Şerban Cantacuzino; - 1,010-1,515 m in Ţara Românească, după stânjenul lui Const. Brâncoveanu; - 1,6725 m în Moldova; - 0,30 m pasul In Transilvania, stabilit la 1786 prin Aşezământul pentru cadastru al împăratului Iosif al II-lea (Stoicescu 1971:40). Păduri, categorie de folosinţă ce cuprinde terenurile împădurite în mod natural sau artificial, care se subîmparte pe subcategorii, astfel: - PD - păduri, cuprinde terenurile acoperite cu arbori şi arbuşti forestieri destinate producţiei sau protecţiei solului; - PDP - perdele de protecţie, cuprinde terenurile acoperite cu esenţe silvice sau silvopastorale sub formă de benzi, plantate în lungul unor terenuri, obiecte sau obiective: culturi agricole, căi de comunicaţie, aşezări omeneşti, diguri, combaterea eroziunii solului, nisipuri zburătoare etc., de dimensiuni impuse de funcţia de protecţie; - PDT - tufişuri şi mărăcinişuri, cuprinde terenurile acoperite masiv cu vegetaţie lemnoasă: jnepenişuri, ienupărişuri, cătinişuri etc. ; - PDR - răchitării, cuprinde terenuri cultivate special cu răchită pentru producţie; - PDPS - pepiniere silvice, cuprinde terenurile destinate producerii materialului săditor pentm replan tarea suprafeţelor de pădure exploatate, precum şi pentru înfiinţarea unor perdele de protecţie sau parcuri şi alei. Pământul, veche unitate de măsurat suprafeţe in Moldova, ce ar fi reprezentat suprafaţa ce se putea ara într-o zi, fiind, deci, sinonim cu ziua de arătură din Ţara Românească şi Transilvania (Stoicescu 1971: 114). Păpăriştea, măsură de lungime de origine slavă, care traduce măsura latină stadiuin, egală cu mila poloneză de 5,6 km amintită în Moldova la 1498 (Stoicescu 1971: 100). Părţile cadastrului funciar general. Pentru calitatea cadastrului funciar forma de prezentare tehnică este la fel de importantă ca şi necesitatea de a cunoaşte corect obiectivele şi de a le înregistra corect în funcţie de urgenţa lor. Datorită masei mari de informaţii ce cuprinde, pe lângă definirea precisă a obiectivelor, cadastrul trebuie să le prelucreze şi prezinte într-o formă cât mai simplă. Mai ales trebuie acordată o mare atenţie conceperii purtătorilor de Părţile cadastrului funciar general 184 informaţii pentni a reduce la minim cheltuielile, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru a permite o cât mai bună folosire în viitor. Operatele cadastrului trebuie să se preteze bine la modificări; ele trebuie să permită ca schimbările ce se fac periodic să poată fi cu uşurinţă prelucrate şi înregistrate. Cadastrul trebuie să înregistreze numai acele informaţii care se deosebesc între ele prin caracteristicile naturale şi care au o perioadă lungă de valabilitate şi pe acelea care, condiţionate fiind de împrejurările economico-sociale, se schimbă odată cu ele (Kurandt 1957: 29). Purtătorii de informaţii cadastrale - părţile cadastrului funciar - sunt: • Registrul cadastral funciar fi anexele lui (art. 22-24 Lc), cuprinde toate parcelele unui teritoriu înregistrate în ordinea crescândă a numerelor topografice, cu toate datele ce le caracterizează, adică: numărul secţiunii de hartă pe care se află parccla, numărul topografic, numele şi prenumele posesorului, domiciliul acestuia, suprafaţa, categoria de folosinţă, clasa de bonitare şi venitul net cadastral. Anexele registrului cadastral se redactează pe baza datelor ce acesta conţine, organizate după obiective specifice: registrul construcţiilor, registrul parcelelor (foaia cadastrală), indicatoarele alfabetic şi parcelar, foaia cadastrală de posesie, sumarul foilor de posesie şi situaţia generală a suprafeţelor pe categorii de folosinţă; • Hărţile cadastrale (art. 10 Lc) reprezintă înfăţişarea topografică unitară a întregului teritoriu cadastral, întocmite la scări diferite în funcţie de densitatea şi complexitatea detaliilor de reprezentat şi de scopul căruia servesc. Utilizarea hărţilor a câştigat, în ultimele decenii, in diversitate şi întindere: pe lângă cartea funciară, ele sunt folosite de agricultură, administraţie, planificare, studii monografice, studii de toponimie, justiţie, turism etc. Pentru agricultură şi perceperea impozitelor, conţinutul hărţilor s-a extins şi îmbunătăţit prin completarea cu datele clasificării şi evaluării terenurilor, în practică, se întocmesc două leluri de hărţi: hărţi de bază şi hărţi de evaluare, iar în sens larg, sub „hărţi” cuprindem toate documentele cartografice de măsurare; • Dosarele pe baza cărora s-au făcut înscrierile cadastrale (art. 12 Lc), care cuprind: dosarul cu delimitarea teritoriului; dosarul cu actele administrative încheiate în cursul identificării posesorilor şi a materializării graniţelor dintre proprietăţi; dosarul cu constituirea comisiilor cadastrale şi procesul verbal de comunicare şi respectare a diferitelor termene în decursul executării lucrărilor; procesul verbal de constatare a afişării spre consultare a operatelor în diferitele faze, de soluţionare a litigiilor; dosarul cu calculul suprafeţelor şi registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă; • Dosarul privind conducerea cadastrului (ţinerea la zi), care cuprinde: comunicările proprietarilor privind schimbarea categoriei de folosinţă; schiţele întocmite cu ocazia măsurătorilor ulterioare; copii după comunicările primite de la cf; copii după comunicările la cf.; documentaţia cu reactualizarea venitului net; • Banca de date, în cazul când prin prelucrarea automată a informaţiilor s-ar putea renunţa la unele din registrele cadastrale: cartcle perforate, benzi magnetice sau dischetc, după caz. 185 Părţile căiţii funciare Părţile iÂrţii fundare. Cartea funciară nu este. cum s-ar crede, un registru (carte) imic, d constă dintr-un ansamblu de documente care nu au aceeaşi valoare, astfel: coaiele (foile) au de îndeplinit un rol juridic şi în ele se manifestă viaţa juridică a imobilelor, pe când celelalte documente au o funcţie ajutătoare. j\. determina fiecăruia funcţionarea în ansamblu, spune Tabbali (1950:290), este o muncă eminamente instituţională, instituţia fiind, prin definiţie, coordonarea armonioasă a părţilor în vederea obţinerii unui rezultat”. în limbaj, literatură şi legislaţie unitatea care coordonează ansamblul documentelor, prin care se realizează publicitatea imobiliară reală, este cunoscută sub denumirea de „instituţia sau instanţa cărţii funciare” (cf). Pentru a uşura cercetarea şi găsirea imobilelor înscrise, cărţile funciare, ca instituţie coordonatoare, sunt organizate pe circumscripţii judecătoreşti (art. 187 Lcf), iar în cadrul acestora, pe comune sau sate. Ele se ţin în mape speciale sau se leagă în volum, conţinând fiecare 50 foi, sau se păstrează în cutii de carton ori tablă, câte 100 coli în fiecare, cu arătarea numărului de început şi a celui de sfârşit dintr-o cutie (ex.: 1-100, 101-200 etc). Coala cf. are un titlu şi trei părţi: 1. Titlul cf. (art. 139 Lcf) are scopul de a separa cf. între ele, de a le individualiza. Tot în tidu se face menţiunea de închidere a cf, în cazul când imobilul s-a alipit la un alml sau când schimbările sunt atât de multe încât este nevoie să se deschidă o nouă foaie şi imobilul se transtabulează în aceasta. în partea stângă sus se înscrie numărul cf. în cadrul teritoriului cadastral; în partea dreaptă sus denumirea comunei sau salului; în cazul când subsolul imobilului constituie o proprietate minieră deosebită se arată în titlu şi se trimite la cf. minieră sau alt sistem de evidenţă minieră; în titlu se menţionează dreptul h: superficie; 2. Partea I denumită „descrierea imobilului" sau „foaia A de avere” în cf. din Transilvania, Banat si Bucovina (art. 140 Lcf), in care se descrie imobilul cu toate informaţiile tehnice şi economice ce se preiau de Ia cadastru. Partea I are următoarele rubrici: numărul de ordine (numărul curent) al operaţiunii; numărul secţiunii de hartă pe care se găseşte reprezentat imobilul şi numărul topografic; categoria de folosinţă şi denumirea lanului; suprafaţa; note sau observaţiuni. Descrierea imobilului se face cât mai simplu (vezi modele în anexă), de ex. : - Teren arabil în Moldă; - sau: Loc de casă Str. Lungă nr. 12; - sau: Loc de casă în Str. Oituz nr. 19, cu casă din cărămidă acoperită cu ţiglă, compusă din: la subsol - 1 pivniţă cu două încăperi, 1 spălătorie; la parter: 3 camere, 1 bucătărie, 1 antreu, 1 baie cu W. C., 1 cămară şi 1 verandă închisă. Modelul dtluliii şi a părţii I sc prezintă astfel: Nr. cf....... COALA CĂRŢII FUNCIARE Comuna............ PARTEA I Număr Descrierea Suprafaţa de ordine topografic imobilului ha mp 1 1250 Arabil in Moldâ 1 1500 Părţile căiţii funciare 186 3. Partea a Il-a denumită „înscrieri se înscriu toate informaţiile privind privitoare la proprietate” sau „foaia B drepţul de proprietate, de proprietate” (art. 141 Lcf), în care PARTEA a Il-a Nr. de înscrieri privitoare la proprietate Notă ordine 1 Prezentat la 15 mai 1995 cu nr. 1300 cf. în baza procesului-verbal de recepţie finală nr. 120/31 martie 1995 şi a Deciziei M.J. nr. 1700/15 aprilie 1995, dreptul de proprietate asupra imobilului din partea I sub numărul de ordine 1 se înscrie în favoarea lor: Badea N. Ion şi soţia Badea Maria n. Popa ca bun comun cu titlul de localizare înscrierea privitoare la proprietate cuprinde: data prezentării actului pentru înscriere în cf. şi temeiul juridic al înscrierii; numele şi prenumele proprietarului (lor), cota de proprietate şi titlul juridic pe care se întemeiază proprietatea. în această parte se înscriu: strămutarea proprietăţii, servituţile constituite în favoarea imobilului; faptele, drepturile personale sau alte raporturi juridice ce influenţează dreptul, precum şi acţiunile privind proprietatea, cum ar fi: interdicţia de grevare sau înstrăinare, dreptul de preemţiune, interdicţia, curatela, minoritatea, acţiunea in rectificare a dreptului de proprietate etc.; orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în tidu, părţile I şi a Il-a cu privire la înscrierile acolo făcute. în rubrica „note” se fac trimiterile la cele înscrise in această parte sau la alte cf. 4. Partea a III-a denumită „înscrieri privitoare la sarcini” sau foaia „C. de sarcini”. PARTEA a III-a Nr. de înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ordine lei 1 Prezentat la 20 mai 1995 cu nr. 12 cf. 20.000 în baza contractului de împrumut cu nr. 403/1995, asupra imobilului înscris'în partea I a acestei foi se înscrie dreptul de ipotecă în favoarea lui: Domnariu I. Ulpian, domiciliat în Braşov, str. Lungă nr. 30, cu dobândă de 5% şi scadenţa la 1 ianuarie 2000. în această parte se înscriu: drepturile imobilului aservit, uz, uzufruct, abitaţie de superficie, servitute asupra şi ipotecă, precum şi: locaţiunea, 187 Pcrulitiţj rtfcriioiic L conte mm irmnrlor âe hocai vânzarea unei păduri spre tăiere, ceaune* de venituri; faptele, drepturile personale sau alte raporturi Juridice, precum şi acţiunile privitoare la drepturile intense in această parte; sechestrul, urmărirea silită a imobilului sau a veniturilor sale; arătarea oricărei modificări, Îndreptări uu însemnări ce ••ar face cu privire la înscrierile din această pane. legătura intre cele trei părţi constă in faptul că drepturile reale imobiliare pot fi dobândite numai asupra bunului individualizat in partea I, de către titularul înscris in partea a Il-a ţi cu sarcinile din partea a III-a. Păşuni, sunt terenuri inierbate sau Inţelenite in mod natural sau artificial prin reinsămânţâri la 15>20 ani o dată. yi care se folosesc pentm păşunatul animalelor. Pentm nevoi tehnice se împart in subcategorii de folosinţă: - P- păşuni curate, cuprinde terenurile acoperite numai cu iarbă; - PL- păşuni ru pomi. la care producţia secundară sunt fructele; - PP - păşuni împădurite, care sunt acoperite cu vegetaţie arborescentă in diferite grade; -PT-păşuni cu tufişuri fi mărăcin işuri. Anumite suprafeţe de păşuni acoperite cu esenţe lemnoase, cum sunt cele acoperite cu jneapăn, trebuiesc încadrate la zone de protecţie a sohihn, deoarece nu se pot transforma în păşuni bune prin defrişare, pe de o pane, iar pe de akă parte, constituie un rezervor de înmagazinate a apei din preriprtaţii. cu un rol deosebit tn regularizarea debitului apelor de arcuite. Pednamkoradv. (1) care ie referă la o măsură de ameliorare radicali, de durată, a însuşirilor nefavorabile ale unui sol neproductiv uu dab productiv (2) care se referi la pedologia ameliorativă (Dşs). Pedologie. ramură a ştiinţei solului cârc se ocupă de tolun ra unităţi naturale, respectiv tub aspectul genezei, caracterelor morfologice, proprietăţilor lor fizice, chimire ţi biologice, clasificării, distribuţiei şi principiilor generale de folosire, ameliorare şi dirijare a fertilităţii lor (Dys). Penalităţi referitoare la conservarea semnelor de hotar Cu toate măsurile preventive privind conservarea semnelor de hotar şt a reperelor >i marcajelor geodezice, prevăzute de art. 25 şi 26 RLc., in realitate, se poate întâmpla ca aceitea si fie deteriorate uu distruse din culpă uu ru intenţie. Pentru a prevrni asemenea fapte legea prevede ţi măsuri mai severe dc pedepsire a celor ce nu respecta prevederile referitoare la cadastru, astfel: - acela care distruge uu deplasează semnele de delimitare uu măsurătoare este obligat a restitui statului, comunelor sau celor interesaţi cheltuielile făcute cu restabilirea lor, precum şi să plătească părţii civile daune interese (art. 32 al. 1-2 Lc); - distrugerea ori degradarea este pedepsită de an. 217 C. pen., care prevede: distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuinţare a unui bun aparţinând altuia, sau împiedicarea luării măsurilor de Persoană fizică 188 conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepseşte cu închisoare de Ia o lună la 1 an sau cu amendă; - tulburarea în posesie, săvârşită prin violenţă sau ameninţare, ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseşte de art. 220 C. pen. cu închisoare de la o lună Ia 1 an sau cu amendă. Or, semnele de hotar, reperele geodezice şi mărcile de nivelment, cu suprafaţa din jurul lor de 1-2 m, sunt şi ele imobile, iar fapta proprietarului terenului, pe care acestea sunt amplasate, ori a altei persoane fizice, de a le distruge, deplasa ori ocupa este infracţiune pedepsită de legea penală, în Cap. II al L. nr. 7/1996 sunt prevăzute sancţiunile în legătură cu operaţiunile cadastrale, astfel: cf. art. 66 constituie contravenţii următoarelor fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni: 1. folosirea, în documente oficiale, a altor date cu privire la proprietari, terenuri sau construcţii decât cele înscrise în documentele cadastrului; 2. refuzul proprietarilor imobilelor de a permite accesul personalului de specialitate pentru executarea lucrărilor de cadastru, a celor de geodezie, topografice şi fotogrammetrice; 3. refuzul de a pune la dispoziţia organelor cadastrale a bazei topografice şi a altor date şi documente; 4. publicarea sau difuzarea de materiale cartografice de orice fel, fără avizul ONCGC şi al ministerelor interesate, care execută lucrări de cadastru de specialitate. Faptele prevăzute mai sus se pedepsesc cu amendă. în art. 66 al. 34 se prevăd infracţiunile Ia legea cadastrului (art. 217şi 220 C. pen). Persoană fizică, individul uman considerat izolat, în calitatea sa de subiect de drept. Se bucură de capacitate de exerciţiu şi de capacitate de folosinţă, în condiţiile legii (Dc). Persoană juridică, colectivitate de persoane fizice care are calitatea de subiect de drept distinct, dacă se bucură de o organizare de sine stătătoare şi de un patrimoniu, afectat realizării unui anumit scop. în acord cu interesul obştesc. Persoana juridică se poate prezenta sub formă de asociaţie în sens larg, sau sub formă de instituţii (Dc). Persoanele îndreptăţite să ceară înscrierea în cartea funciară. Intabularea sau înscrierea provizorie în cf. pot fi cerute de oricine, care potrivit înscrisului original, hotărârii judecătoreşti sau a autorităţii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular. înscrierea unui drept sau radierea unei ipoteci pot fi cerute şi de mandatarul general al celui îndreptăţit prin actul juridic, sau de oricare din titularii aceluiaşi drept. în cazul moştenitorilor, când dreptul se dobândeşte fără înscrierea în cf., dar nu se poate dispune de el decât după înscriere, oricare dintre comoştenitori este îndreptăţit să ceară înscrierea. Dacă debitorul dobândeşte un drept tabular care măreşte valoarea imobilului ipotecat (o servitute de trecere), înscri- 189 Posesie erea acestuia în cf. poate fi cerută şi de creditorul său, cu condica ca să posede o creanţă certă şi exigibilă, dovedită printr-un înscris original şi autentic. Radierea unei ipoteci poate fi cerută de debitor, chiar dacă plăteşte valabil creanţa ipotecară unui cesionar neinscris în cf., cu condiţia să prezinte înscrisul original al cesiunii şi chitanţa doveditoare a plăţii (art. 111-114 Lcf). Picătura streaşinilor. falsă servitute, comportând obligaţia proprietarului unui fond de a construi streaşina casei sale astfel incât apa rezultată din ploi sau zăpezi să cadă pe propriul teren ori pe drumul public, iar nu pe fondul învecinai. Proprietarul este ţinut responsabil pentru eventualele prejudicii suferite de vecin, în cazul in care a amenajat scurgcrea apelor pluviale pc terenul său, în aşa fel ca ele să fie susceptibile si determine surparea zidului vecinului. La rândul său, proprietarul fondului învecinat, dacă acesta este fond inferior (în aval), este obligat să tolereze scurgerea naturală, pe terenul său, a apelor căzute din streaşina casei proprietarului fondului vecin (Dc). Piciorul (urma, şuhul sau talpa), măsură de lungime, egală cu a 6-a parte dintr-un stânjen, adică 0,316 m, folosită mai ales în Transilvania (Stoicescu 1971: 70). Plugul, măsură mare de suprafaţă, folosită des numai în Transilvania, amintită în anul 1208, a cărui mărime s-a stabilit în anul 1514 prin Tripartitul lui Verboczy la 150 jugăre, adică cca. 86 ha (Stoicescu 1971: 126). Pogonul, principala unitate de măsură de suprafaţă din Ţara Românească. Cuvântul este de origine slavă, el derivând din verbul „pogoniti = a mâna”. La început a fost suprafaţa ce se ara într-o zi, adică cât pot fi mânaţi boii pe timp de o zi de lucru, adică pogonul a fost egal cu ziua de arătură, având aceeaşi origine cu jugărul. In decursul secolelor, pogonul a avut. o mărime variabilă, iar prin Regulamentul Organic (sec. XIX) mărimea s-a fixat la 5012 mp, fiind foarte apropiată de cea a măsurii romane „heredium”, care a avut 5057 mp (Stoicescu 1971: 129). Poluare, proces de impurificare a atmosferei (cu particule, gaze sau vapori produşi artificial), a apelor naturale de suprafaţă sau subterane (cu ape uzate menajere, industriale, nitraţi proveniţi din îngrăşăminte) sau a solului (cu îngrăşăminte, pesticide, reziduuri radioactive etc) (Dşs). Posesie, stare de fapt ce constă în stăpânirea materială a unui lucru, în exercitarea unei puteri de fapt asupra acestuia, care dă posesorului putinţa de a se comporta ca şi când el ar fi adevăratul titular al dreptului de proprietate (sau al altui drept real) asupra lucrului. în cele mai multe cazuri, posesia corespunde cu proprietatea, înfăţişându-se ca expresie sau manifestare exterioară a acesteia; ea nu se confundă însă cu proprietatea, care este o stare dc drept. Corespondenţa posesiei cu proprietatea nu este însă obligatorie: există numeroase situaţii în tare cele două stări sunt deosebite, aparţinând, fiecare, altui titular (Dc). Posesie netulburată 190 Posesie netulburată, posesie care a fost începută în mod paşnic. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibilă cu caracterul netulburat al posesiei, atunci când violenţa (pasivă) este un răspuns al posesorului la actele de violenţă (activă) utilizate de un terţ, în vederea deposedării (Dc). Posesie sub nume de proprietar, posesie propriu zisă, la care stăpânirea în fapt asupra lucrului se exercită cu intenţia de a stăpâni pentru sine, de a se considera titular al dreptului posedat. Exercitarea actelor de stăpânire în fapt a lucrului în lipsa acestui element intenţional exclude ideea de posesie, urmând a fi caracterizată ca simplă detenţie precară (Dc). Posesie utilă, posesie având calităţile de a căror existenţă cumulativă legea condiţionează producerea anumitor efecte juridice specifice. O asemenea posesie trebuie să fie continuă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar (Dc). Posesie viciată, posesie care nu întruneşte toate calităţile cerute de lege pentru a putea fi caraterizată ca posesie utilă (Dc). Posesor, persoană care exercită posesia unui lucru (Dc). Posesor de bună credinţă, posesor care ignoră nevalabilitatea titlului pe baza căruia exercită stăpânirea materială şi puterea asupra lucrului (Dc). Posesor de rea credinţă, posesor care cunoaşte nevalabilitatea titlului în virtutea căruia exercită stăpânirea materială asupra lucrului. Este obligat să restituie lucrul proprietarului (Dc). Poşta, unitate de măsurat lungimi pentru distanţe mari, utilizată în Ţara Românească şi Transilvania. Era distanţa la care se schimbau caii de poştă, adică cca. 15 - 20 km sau 7000 stânjeni (Stoicescu 1971: 97). Pravâţ, faţa mai lată a pietrei de hotar, care indică direcţia către care, pornind hotamicul, trebuia să ajungă la cea de a doua piatră (Stahl 1965:124). Prăjina, unitate de măsură a lungimilor, mai mare ca stânjenul. în decursul vremii, mărimea prăjinii a variat între 16-24 palme, adică 2 - 3 stânjeni (cca. 3,920 - 5,880 m) în Ţara Românească şi de 6,69 in în Moldova (Stoicescu 1971:74). Prăjina fălcească, măsură de suprafaţă, menţionată în Moldova încă în sec. al XVII- lea, ce reprezenta a 80-a parte dintr-o falce cca. 0,0179 ha (Stoicescu 1971:146). Prăjina pătrată, măsură de suprafaţă folosită în Ţara Românească ce reprezenta a 144-a parte dintr-un pogon, cca. 34,8030 mp (Stoicescu 1971:145). Precizia In determinarea suprafeţelor Suprafaţa în registrele cadastrale poate fi, uneori, grevată de o anumită nesiguranţă, deşi, prin exprimarea ei în unitatea de suprafaţă (mp), nu s-ar putea recunoaşte. Această nesiguranţă poate să apară atunci când hărţile se întocmesc, mai ales, prin metode 191 Precizia în măsurătorile cadastrale grafice şi când, folosindu-se aceste metode, inerent, se produc anumite inexactităţi, care se constată, de obicei, cu ocazia comasărilor sau dezmembrărilor. în aceste cazuri, însumându-se suprafaţa din registrele cadastrale şi comparându-se cu cea rezultată în urma noilor măsurători, ce se execută în scopul parcelării, pot apare plusuri sau minusuri de suprafaţă. Dacă diferenţele nu se datoresc unei greşeli nedescoperite la întocmirea hărţii sau la calcularea suprafeţelor, şi care trebuiesc imediat corectate, ci unor inexactităţi datorate metodei de măsurare, diferenţele se repartizează pe noile parcele, proporţional cu mărimea lor. La primele lucrări de cadastru nu s-a dat o prea mare atenţie suprafeţei, ci s-a insistat mai mult asupra determinării venitului net şi identificării corecte a posesorului, adică informaţiilor necesare stabilirii impozitului. Ulterior, prin extinderea utilizării informaţiilor cadastrale şi în alte domenii de activitate, s-a impus necesitatea stabilirii unor limite precise şi severe la determinarea suprafeţelor. Aşa cum la stabilirea graniţelor s-au impus anumite toleranţe, în limita cărora puteau să varieze, tot aşa s-au impus toleranţele şi la determinarea suprafeţelor. Aceste toleranţe sunt precis fixate în instrucţiunile de execuţie şi se ţine seama de scara hărţii şi de locul de amplasare a parcelelor: intravilan sau extravilan (vezi calcularea suprafeţelor). Precizia în măsurătorile cadastrale. Pentru stabilirea graniţelor de drept, care să contribuie la liniştea socială, se cere măsurătorilor cadastrale un relativ grad de precizie. Dar, a pretinde că siguranţa proprietăţii cere o garanţie a determinării graniţelor cu precizia de câţiva centimetri, este absurd (Kurandt 1957:61). Toleranţele admise în măsurătorile cadastrale se stabilesc oficial, prin norme elaborate de organele competente cu organizarea cadastrului. Aceste toleranţe sunt mai mici ca în trecut datorită îmbunătăţirii aparaturii şi metodelor de măsurare, dar ele trebuie să asigure o precizie „suficientă” scopului şi nu una ideală care ridică costurile. Gradul de precizie a măsurătorilor diferă în funcţie de condiţiile locale (munte, câmpie, localităţi), de scopul lor (cadastm în localităţi, terenuri arabile, păşuni alpine, păduri), care impun şi scara hărţii. La fixarea preciziei mai intervine un factor deosebit de important, şi anume: costul măsurătorilor, care cere ca ele să se execute cu cea mai mică cheltuială pentru realizarea scopului propus. Deocamdată, în ţara noastră, precizia hărţilor reambulate este stabilită în „Instrucţiuni pentru organizarea, introducerea şi întreţinerea lucrărilor de cadastru funciar, aprobate prin Ordinul nr. 1000 din 12 mai 1970 MAS. Deşi aceste instrucţiuni se referă la cadastrul „socialist”, pentru care precizia, aşa cum s-a exprimat un „consilier sovietic”, este brazda plugului şi, deci, vor trebui revăzute în noile condiţii. Precizia grafică a originalelor de teren, rezultate în urma lucrărilor de reambulare a hărţilor topografice, se caracterizează prin următorii indici: 1. eroarea maximă în poziţia pla-nimetrică a punctelor caracteristice ale Prescripţie 192 detaliilor şi contururilor bine definite pe teren, faţă de cele mai apropiate puncte din reţeaua de ridicare, nu trebuie să depăşească 0.5 mm pe hartă; 2. eroarea maximă a detaliilor şi contururilor care nu sunt marcate permanent pe teren (între categorii de folosinţă etc), faţă de cele mai apropiate puncte din reţeaua de ridicare, nu trebuie să depăşescă 0. 75 mm pe hartă; 3. eroarea maximă a limitelor variabile (malurile râurilor, poteci, drumuri prin păşuni etc), faţă de cele mai apropiate puncte ale reţelei de ridicare nu trebuie să depăşească 1.0 mm pe hartă. (Iv. -31). în funcţie de scara hărţii, erorile admise se arată în tabelul nr. 20. Pentru măsurătorile de distanţe, în extravilan şi intravilan, toleranţele se arată în tabelul nr. 21. Tabel 20 Erorile admise în determinarea pe teren Categoria de puncte sau Erorile admise în determinarea pe teren detalii caracteristice în metri Sc.l : 2.000 Sc.l: 5.000 Sc. 1: 10.000 De la punctul „a” de mai sus 0,3 0,8 1,7 De la punctul „b”de mai sus 0,5 1,2 2,3 De la punctul „c" de mai sus 0.7 1,7 3,3 Tabel 21 Toleranţele admise la măsurarea distanţelor în extravilan şi intravilan Distanţa Toleranţele admise la măsurarea distanţelor în metri Pantă sub 5 g. Pantă 5-10 g. Pantă 10-15 g. Pantă peste 15 g. Extrv. Intrv. Extrv. Intrv. Extrv. Intrv. Extrv. Intrv. 50 0.035 0,021 0,047 0,025 0,060 0,032 0.070 0,042 100 0,053 0,030 0,072 0,036 0,090 0,045 0,106 0,060 150 0,069 0,037 0,093 0.044 0,117 0,056 0,138 0,074 200 0,083 0,042 0,112 0,050 0,141 0.063 0.166 0,084 250 0,096 0,047 0,130 0,056 0,163 0.071 0,192 0,094 300 0,100 0,052 0,135 0.062 0,185 0,078 0,218 0,104 O adevărată revoluţie în măsurătorile terestre s-a produs prin folosirea instrumentelor electronice, care măsoară distanţele şi determină suprafeţele exact, cu rezerva unor greşeli ale operatorilor. Prescripţie, instituţie în virtutea căreia, după un timp de inacţiune, se dobândeşte sau se stinge un drept sau o obligaţie. Prescripţia achizitivă, mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale asupra unor 193 Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinărilor privind estimarea cadastrală bunuri imobile, prin exercitarea posesiei asupra acelor bunuri, un interval de timp stabilit de lege (sinonim uzucapiune) (Dc). Prescripţia extinctivă, mijloc de stingere a dreptului la acţiune in sens material, prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege; ea face ca titularul unui drept subiectiv, sau creditorul care a rămas inactiv un anumit timp, să-şi piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acţiunii injustiţie, şi, odată cu aceasta, posibilitatea de a obţine executarea silită a obligaţiei corelative lui (Dc). Pretabilitate, măsura în care un teren este apt pentru o anumită folosinţă agricolă. Din acest punct de vedere, terenurile se iinpart în clase, variind de la cele mai bune şi mai uşor utilizabile în agricultură până la cele fără valoare agricolă sau silvică, dar care pot fi folosite in alte scopuri. Sinonim capabilitate, vocaţia solului (Dşs). Preţ, expresie bănească a mărfii (Dep). Prezumţie, consecinţă logică ce legea sau judecătorul trage dintr-un fapt cunoscut, cu privire la un fapt necunoscut (Dpc). Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinărilor privind cărţile funciare provizorii. După expirarea temienuiui acordat pentru cercetarea cf. provizorii şi rezolvarea de către judecătorul delegat a întâmpinărilor din această fază, se poate trece la întocmirea proiectelor de cf. Aceste proiecte se redactează în două exemplare, de către secţiunea de cf., din care unul rămâne la primăria comunală, iar a doilea, însoţit de toate înscrisurile ce au stat la baza întocmirii lor. se depune la comisia de control de pe lângă tribunalul judeţean. Primind proiectele cf., comisia de control le examinează sub aspect legal, formal şi de fond, iar dacă se constată lipsuri sau erori, procedează la înlăturarea lor în prezenţa părţilor convocate în acest scop. Termenul pentru depunerea întâmpinărilor este de 30 zile. cu posibilitatea de a se prelungi cu încă o lună în cazuri bine justificate. După terminarea lucrărilor unei comune sau sat, comisia de control înştiinţează MJ., cnre declară, prin decizie ministerială publicată în M. Of şi afişată la judecătoria de cf. si primărie, proiectele de cf. drept cf. legale şi dispune începerea procedurii de rectificare. Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinărilor privind estimarea cadastrală. Posesorii nemulţumiţi cu evaluarea venitului net cadastral, stabilit în lucrările afişate spre consultare, pot face, în termen de 30 zile de la expirarea termenului de afişare, o întâmpinare scrisă la comisia judeţeană de clasificare şi evaluare (art. 30 al. 1 Lc). întâmpinările trebuie să fie motivate şi să se refere numai la greşita comparare a terenului celui nemulţumit cu terenul de model. După expirarea termenului de 30 zile, întâmpinările strânse într-un dosar, se examinează de către comisia judeţeană, care se poate deplasa la faţa locului, unde convoacă pe reclamanţii nemulţumiţi pentru a da explicaţii. în Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinăriloi privind operatele cadastrale g4 cazul când Întâmpinările sunt întemeiate, comisia judeţeană dispune rectificarea erorilor. Soluţiile comisiei judeţene se afişează la primăria comunală şi se aduc la cunoştinţă prin mijloacele obişnuite de publicare (art. 73 al. 6 RLc). Despre respectarea procedurii de examinare, comisia judeţeană încheie un proces verbal în dublu exemplar pentru primărie şi dosarul lucrării. împotriva hotărârilor comisiei judeţene de evaluare cei nemulţumiţi pot face întâmpinare scrisă la comisia centrală de evaluare. Cererile se depun la primăria comunală. în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene, care le înregistrează şi, după expirarea termenului, formează un dosar pe care îl trimite cu borderou comisiei centrale de evaluare cadastrală. Aceasta, în ultimă instanţă, cercetează întâmpinările, consultând la nevoie şi specialişti cu înaltă calificare, şi dispune asupra hotărârilor comisiei judeţene (art. 74 al. 3 RLc). Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinărilor privind operatele cadastrale din faza de teren. Consultarea operatelor cadastrale din faza de teren se face, într-o cameră special destinată de primăria comunală, în prezenţa inginerului sau a unuia din membrii comisiei comunale cadastrale, cu respectarea termenului comunicat prin încunoştiinţările colective. Au dreptul să examineze operatele toţi posesorii de imobile sau împuterniciţii acestora cu procură legală. în această fază se cercetează, dacă pe schiţa minută s-au reprodus toate parcelele unui posesor, dacă numele şi adresa sunt corect înscrise în registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă şi pe schiţă, dacif documentaţia de delimitare este corect redactată etc. Cei interesaţi, constatând vreo nepotrivire, pot cere de îndată comisiei rectificarea erorilor (art 44 al. 2 RLc). Cererile de rectificare se adresează in scris, în termenul de 30 zile, destinat publicităţii sau cel mai târziu 10 zile după încheierea acesteia (art. 73 RLc). Comisia cadastrală, sub preşedenţia inginerului, examinează fiecare cerere şi, dacă este cazul, face cercetări pe teren, după care, dacă cererea se dovedeşte întemeiată, rectifică operatul (art. 44 al. 3 RLc). După trecerea termenului de afişare şi rezolvare a tuturor întâmpinărilor, se încheie un proces verbal în care se menţionează datele între care acestea au stat la dispoziţia celor interesaţi, întâmpinările şi felul cum s-au rezolvat. Fiecare schiţă sau secţiune de hartă se semnează de întreaga comisie comunală cu menţiunea: Anul......luna......ziua...... Cu ocazia examinării operatelor din faza de teren, subsemnaţii am constatat că pe această schiţă datele de posesie corespund cu realitatea şi se avizează. Semnăturile, Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinărilor privind operatele cadastrale finale. Durata de afişare publică a operatelor cadastrale finale, ale operaţiunilor de măsurare este de 30 zile şi se face numai în prezenţa inginerului, într-o cameră specială la 195 Principii şi metode de estimare sediul unităţii judeţene de cadastm. Cei nemulţumiţi cu înregistrările pot face întâmpinări scrise la comisia judeţeană cadastrală în termen de 10 zile de la data expirării termenului de afişare. Primind întâmpinările, comisia judeţeană le examinează conţinutul şi natura, apoi: - dacă sunt întemeiate şi rectificarea greşelii nu antrenează nici o modificare a conţinutului înscrierilor altor posesori, corectarea se face pe loc; - dacă rectificarea cerută de posesorul nemulţumit antrenează modificări al conţinutului înscrierilor altor posesori, aceştia se convoacă şi, în prezenţa reclamantului, sunt puşi la curent cu noua situaţie; în caz de acord se face rectificarea şi consimţământul părţilor se consemnează într-un proces-verbal; in caz de dezacord, care se constată prin proces-verbal semnat de toţi cei prezenţi, părţile se îndrumă să-şi rezolve litigiul în faţa instanţelor de judecată. După trecerea termenului de 10 zile se consideră că imobilele posesorilor, ce nu au depus întâmpinări, sunt corect reprezentate pe hărţi şi exact înscrise în registre, iar lucrarea se recepţionează. Principii şi metode de estimare. Procedeele de estimare a terenurilor trebuie să îndeplinească două condiţii fundamentale: • să fie întemeiate ştiinţific şi • să fie destul de simple şi sigure în practică. Estimarea cadastrală urmăreşte să determine valoarea mijlocie de randament a terenurilor, valoarea comună pe o perioadă cât mai mare înaintea estimării şi nicidecum pe un singur an. Valoarea de randament comună este (Popovici-Lupa 1925: 239): 1. obiectivă, hotărâtoare din punctul de vedere al intereselor generale (naţio-nal-economice), nu din cel al proprietarului; 2. reală, întrucât, deşi este o noţiune abstractă, totuşi se întemeiază pe fapte şi împrejurări concrete, reale, deci nu este numai o valoare posibilă sau imaginară; valorile de viitor se iau în consideraţie numai dacă se pot defini în prezent, adică în momentul estimării; 3. impersonală, deoarece la estimaţiune nu se ţine seama de aptitudinile speciale ale proprietarului; 4. absolută, pentru că are la bază media rezultatelor pe un mare număr de ani şi număr mare de terenuri de model; 5. actuală pentru momentul estimării sau pentru o perioadă de cel mult 3-5 ani după estimare; 6. adevarată din punct de vedere juridic şi naţional-economic pentru că se determină sistematic, prin utilizarea unor metode verificate ştiinţific şi recunoscute oficial, de către personal calificat. Sunt mai multe metode de estimare a terenurilor, astfel: - din punct de vedere al timpului pentru care urmează a fi valabilă: a) estimarea valorii actuale, valabilă pentru momentul execuţiei şi b) estimarea de siguranţă, care ţine seama de rezultatele economice pe un număr cât mai mare de ani înaintea estimării şi care are aplicabilitate de cel puţin 3-5 ani în viitor tocmai datorită faptului că a luat în calcul şi anii nefavorabili. (Aceasta este cea mai frecventă şi mai utilizată estimare pentru nevoile practice). Principiile cărţii funciare 196 - din punct de vedere al obiectului supus estimării: a) estimare parţială, când se referă la fiecare parcelă de teren luată separat, chiar dacă în comparaţie cu terenul de model; b) estimare în total sau globală când se face pe suprafaţa întreagă a unui proprietar, unitate agricolă sau teritoriu cadastral şi exprimă valoarea medie ponderată a tuturor terenurilor; -din punct de vedere al proprietarului: a) estimare directă când se face pe o anumită parcelă de teren (teren model); b) estimare indirectă când se face prin comparaţie cu terenul de model. In lucrările de estimaţiuni cadastrale se face o estimare parţială pentru fiecare parcelă, directă pentru terenurile de model şi indirectă pentru marea majoritate a parcelelor, precum şi însumarea rezultatului pe întregul teritoriu cadastral sau posesori. Pentru determinarea venitului net obiectiv, real, impersonal, absolut, actual şi adevărat, lucrările de evaluare trebuiesc precedate de bonitarea şi clasificarea terenurilor în funcţie de capacitatea naturală de producţie, care este determinată de condiţii şi factori schimbabili în timp. O clasificare obiectivă postulează un acelaşi nivel agrotehnic, pentru că numai în astfel de condiţii rezultatele economice sunt expresia fertilităţii naturale şi terenurile se pot compara între ele. în corelare cu clasificarea, în faza a doua a estimaţiunilor cadastrale - evaluarea economică - se ţine seama de condiţiile specifice, care se exteriorizează prin cheltuieli diferite de producţie pe terenuri de aceeaşi clasă şi prin venit cadastral diferit. Principiile cărţii funciare (forţa probantă a cf.). Cărţile funciare şi-au afirmat autoritatea ca instituţie juridică datorită regulilor fundamentale după care se conduc, reguli cunoscute sub denumirea de „principii fundamentale ale cărţii funciare", care sunt o întregire a normelor de drept civil şi „a căror respectare este necesară ca să se înfiinţeze, să se transfere, să se modifice sau să se stingă un drept real” (Demeny 1993:13). Respectarea riguroasă a acestor principii conferă cf. forţa probantă, în virtutea căreia conţinutul cf. se prezumă a fi exact în favoarea dobânditonilui cu tidu oneros şi de bună credinţă ce s-a întemeiat pe conţinutul lor atunci când a contractat Principiul efectului constitutiv de drept se desprinde din prevederile art. 17 Lcf., potrivit căruia drepturile reale imobiliare se constituie, modifică, se strămută sau se sting numai prin înscrierea lor în cf. Această derogare de la principiile C. civ., conform căruia dreptul real se dobândeşte prin acordul părţilor contractante (art 1295 C. civ), este chemată să îndeplinească un rol deosebit în asigurarea ordinii şi liniştii în societate. Cf. este un instrument desăvârşit pentm apărarea drepturilor reale şi a altor raporturi juridice funciare, precum şi pentru siguranţa creditului, numai dacă este ţinută în permanenţă la curent cu modificările din realitate. Or, prevederea că dreptul real se dobândeşte numai prin înscrierea in cf., obligă pe toţi titularii de drepturi tabulare să şi le înscrie pentru a se bucura de atributele lor. Cf. are deplină forţă probantă numai dacă 197 Principiul neutralităţii operaţiunile juridice imobiliare se înscriu, devenind publice. „Este logic ţi conform cu natura însăţi a dreptului de proprietate, rare, in sine, este opozabil erga omnes şi, în plus, comportă o funcţiune socială, să fie, într-un fel oarecare, subordonat controlului statului, este logic ca acest drept să fie făcut public faţă de toată lumea" (Tabbah 1950: 400). Când un cumpărător este convins că, atâta timp cât nu-şi va fi înscris dreptul in cf., el nu se va putea bucura de fructele bunului său, el se va grăbi să şi-l înscrie. Statul garantează conţinutul cf, iar pentru a da siguranţă proprietăţii şi creditului prin condiţionarea dobâdirii drepturilor tabulare de înscriere, acestea trebuie să aibă întâietate faţă de principiile juridice. Cu toate acestea, şi în regimul de cf. sunt cazuri când mutaţiunile săvârşindu-se „din alte cauze decât voinţa părţilor şi anume: dobândirea unui drept real pentru cauză de moarte, prin accesiune, vânzare silită şi expropriere, faptul juridic se produce concomitent cu faptul material şi dobândirea are loc independent de existenţa inscripţiunii” (Brădeanu 1938:83). De asemenea, dreptul de proprietate se dobândeşte independent de înscriere în următoarele cazuri: naţionalizare, confiscare, succesiuni vacante, bunuri părăsite etc., prin care proprietatea individuală trece în proprietatea publică. Dar şi în cazurile acestea dispoziţia asupra bunurilor se poate exercita numai după ce dreptul dobândit s-a înscris in cf. Principiul legalităţii, conform căruia încuviinţarea înscrierilor în cf. se face numai la cererea persoanelor arătate de lege, in baza înscrisurilor cerute de lege şi prin încheierea legală a organului îndreptăţit sâ o facă, sub aspect formal; iar sub aspect material, principiul legalităţii cere ca înscrierile sâ poarte denumirea legală şi in conformitate cu încadrarea juridică: drept de proprietate, uzufruct, administrare operativă etc., înscrierea să corespundă indicaţiei legale: intabulare, înscriere provizorie sau notare, şi să se efecuteze in partea cf. corespunzătoare naturii înscrierii: partea I in privinţa obiectului material; partea a II-a dreptul real, titularul şi titlul; partea a III-a sarcinile. Exactitatea înscrierii în rf. este asigurată prin verificarea obligatorie a cererilor, a documentaţiei prezentate şi a cuprinsului rf. de căire judecătorul însărcinat cu conduccrea cf. Principiul legalităţii nu se întinde şi asupra înscrierilor din partea I cu conţinut tehnico-economic (suprafaţă, categoria de folosinţă), deoarece acestea nu sunt sub controlul instanţei de cf., sunt vizibile în realitate, deci publice, şi oricine se poate convinge de conţinutul lor printr-o simplă cercetare la faţa locului (art. 1. 11, 43 - 4 7. 121 Lcf). Principiul neutralităţii, conform căruia înscrierile in cf. nu se fac din oficiu, ci ntunai la cererea părţilor interesate şi numai cu privire la conţinutul cererii, instanţa de cf. examinând numai legalitatea acnilui, nu şi conţinutul său (art. 111 Lcf). O consecinţă a apbcării principiului neutralităţii este şi obligaţia părţilor dc a prezenta toate actele Principiul oficialităţii 198 necesare înscrierii. Din acelaşi principiu decurge şi regula că instanţa de cf. nu poate acorda mai mult decât se solicită în cererea depusă de părţi, chiar dacă din documente ar reieşi mai mult. îndatorirea instanţei de cf. de a cere înscrierea din oficiu în toate cazurile când autentifică un act din care rezultă un d^pt real imobiliar, prevăzută în art. 42 a L. nr. 241/1947, nu încalcă principiul neutralităţii pentru că acordul părţilor este presupus. Dar şi în acest caz încuviinţarea nu poate depăşi cererea, spre ex. : dacă s-a cerut o notare nu se poate încuviinţa o intabulare, chiar dacă sunt îndeplinite cerinţele pentru aceasta. Principiul oficialităţii conform căruia instanţa de cf. este obligată să examineze, din oficiu, cu atenţie cererile prin care se solicită înscrieri în cf. ( art. 115 şi 121 Lcf). în privinţa cererii de înscriere se examinează: capacitatea personală a părţilor şi calitatea pe care o au de a cere înscrierea; conţinutul cererii şi anexele ei, iar în cazul când se constată lipsuri nu se admite completarea lor, ci cererea se respinge. înscrisul pe baza căruia se cere înscrierea se anexează în original, împreună cu o copie care se legalizează de instanţa de cf. şi care se păstrează în arhivă. Examinarea înscrisului (actul juridic) se rezumă la ceea ce rezultă din cuprinsul său, dacă sunt întrunite sau nu condiţiile de validitate prevăzute în C. civ. Conţinutul cererii se compară cu cel al cf. pentru a se constata dacă cel ce solicită înscrierea este proprietar tabular şi, în această calitate, este îndreptăţit să ceară modificarea cf. Principiul priorităţii, conform căruia înscrierile în cf. îşi produc efectele de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării lor, le va stabili rangul (art. 31 Lcf). Data şi numărul de înregistrare sunt cele din registrul de intrare, număr care se trece pe toate documentele operaţiunilor ulterioare. Dacă mai multe cereri sosesc la instanţa de cf. deodată drepturile de ipotecă dobândesc acelaşi rang, iar celelalte drepturi primesc numai provizoriu rang egal, urmând ca prin judecată, să se hotărască asupra rangului, sau, de este cazul, asupra înscrierii nevalabile. Prevederile legii urmăresc să protejeze pe dobândi torul de bună credinţă, care s-a întemeiat pe conţinutul cf. când a contractat, considerent pentru care poate să-şi valorifice rangul pe cale judecătorească, dovedind reaua credinţă sau frauda adversarului său. Dar aceste prevederi au o deosebită importanţă în circulaţia creditului, pentru că rangul ipotecilor se stabileşte, nu în funcţie de data contractării împrumutului, ci în funcţie de data înregistrării cererii de înscriere în cf. şi în această ordine îşi realizează creditorul creanţa în cazul vânzării silite a imobilului ce i-a servit de garanţie. Cererile se consideră sosite deodată la cf. atunci când vin prin poştă. Principiul publicităţii, conform căruia lucrările cf. sunt publice, se pot consulta de oricine cu justificarea interesului, fiind astfel garanţia existenţei reale a celor înscrise legal în cf. pentru public. Publicitatea este pentru „oricine", pentru că oricine are dreptul să intre în raporturi juridice cu proprietarul unui imobil înscris în cf. şi, deci, | B.C.U. ,M. EMtNESCU" IAŞI 199 Principiul specialităţii interesul fund justificat se poate cerceta conţinutul cf. Principiul publicităţii are trei aspecte şi anume: - publicitatea integrală: cf. cuprinzând situaţia juridică exactă şi completă a bunurilor înscrise, reprezintă un adevărat registru de stare civilă al acestora. Se înscriu în cf. operaţiunile prin care se modifică alcătuirea materială a imobilului, cum sunt: categoria de folosinţă, contopirea mai multor parcele, dezmembrarea parcelei înscrisă iniţial; operaţiunile juridice prin care se constituie, strămută, modifică sau se stinge un drept real; faptele juridice şi orice raporturi juridice care exercită înrâurire asupra situaţiei juridice a imobilului înscris; - publicitatea materială (art. 32 Lcf), care consideră conţinutul cf. exact sub aspectul drepturilor înscrise, iar atunci când cf. are la bază hărţi cadastrale precise, se consideră exacte şi informaţiile tehnico-economice în limita toleranţelor admise la determinarea lor; - publicitatea formală, care prevede că oricine poate cerceta cf., hărţile şi arhiva dacă îşi justifică interesul, pe de o parte, iar pe de altă parte, oricine are dreptul de a obţine extrase sau copii legalizate de pe coaiele şi actele din arhivă. Efectul publicităţii materiale este puterea doveditoare absolută a înscrierii în cf. şi a extraselor eliberate după acestea; de aceea principiul publicităţii se mai numeşte principiul forţei probante. Dar cuprinsul cf. este garantat numai în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii n-a fost notată în cf. vreo acţiune prin care se contestă cuprinsul ei, sau dacă n-a cunoscut pe altă cale această inexactitate (art. 33 Lcf). Cu alte cuvinte cf. nu garantează drepturile dobândite prin fraudă (art. 6,10,13-15,17-18,32,33,142-146 Lcf). Principiul relativităţii, conform căruia înscrierile în cf. se pot face numai cu consimţământul titularului înscris şi împotriva lui (art. 19 Lcf). Principiul relativităţii se mai numeşte principiul consensului. înscrierea unui drept se poate face numai: 1. împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să se facă înscrierea; 2. împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, şi-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată. Aceste prevederi, coroborate cu obligaţia instanţei de cf. de a examina cererea temeinic (conform principiilor legalităţii şi oficialităţii), constituie garanţia apărării proprietăţii şi creditului, şi pe ele se întemeiază încrederea publică a cf. Principiul specialităţii, conform căruia înscrierea actelor juridice în cf. se admite numai dacă imobilele sunt precis determinate prin numărul topografic, locul de aşezare, suprafaţa, categoria de folosinţă, iar schiţa de hartă este semnată de părţi şi o persoană autorizată, şi este aprobată de autoritatea administrativă (art. 46 al. 1 Lff). înscrierile, pentru a fi valabile, Privilegiu 200 trebuie să arate imobilul sau partea din acesta la care se referă, precum şi persoanele în favoarea şi împotriva cărora se fac; iar drepturile şi raporturile juridice trebuiesc arătate clar, precis şi lămurit. Determinarea imobilelor se face prin măsurarea pe teren, individualizarea prin reprezentarea pe hartă şi calcularea suprafeţelor, iar nominalizarea se face prin numerotarea fiecăruia cu un număr propriu, denumit număr topografic; proprietatea şi cota ei, drepturile şi întinderea lor se stabilesc prin operaţiunile de identificare în cursul operaţiunilor de localizare cadastrală. Toate aceste informaţii le primeşte cf. de la cadastru şi în aceasta constă colaborarea deosebită a acestor instituţii: cadastrul este acela care identifică, determină, individualizează şi precizează imobilele funciare; cf. verifică situaţia juridică a imobilelor şi le înscrie în registrul public conferind forţă probantă informaţiilor ce conţine, ridicând prestigiul cadastrului (art. 115 pct. 5, 131-133 Lcf). Privilegiu, drept izvorât dintr-o prevedere expresă a legii, care conferă unui creditor, în temeiul calităţii creanţei sale, garanţia satisfacerii acesteia cu prioritate faţă de creanţele altor creditori ai aceluiaşi debitor. în raport de întinderea privilegiului asupra bunurilor debitorului, se deosebesc: 1. privilegii generale, care poartă asupra tuturor bunurilor (mobile sau imobile) ale debitorului; 2. privilegii asupra mobilelor, care pot fi generale sau speciale; 3. privilegii speciale asupra imobilelor, care poartă asupra unor bunuri imobile determinate şi conferă creditorului privilegiul nu numai dreptul de preferiţă, ci şi dreptul de urmărire, fiind, astfel, adevărate ipoteci privilegiate( drepturi reale accesorii) (Dc). Privilegii imobiliare, conferă creditorului dreptul de a fi îndestulat cu preferinţă din preţul obţinut din vânzarea silită a imobilului la care se referă (art 1737 c.dv). Deosebirea între ipotecă şi privilegiul imobiliar constă în faptul că prima, ipoteca, garantează o creanţă a proprietarului ce nu are legătură cu imobilul; pe când privilegiul imobiliar, aşa cum este prevăzut în C. civ., garantează creanţe ce se nasc în legătură cu acesta şi numai cu el. Cu alte cuvinte, privilegiul imobiliar garantează o datorie a imobilului, pe când ipoteca o datorie a proprietarului indiferent în ce scop a contractat-o. Privilegiile imobiliare sunt enumerate în art. 1737 C. civ., astfel: - privilegiul vânzătorului asupra imobilului vândut, pentru plata preţului; - privilegiul creditorului care a împrumutat bani pentru achiziţionarea imobilului; - privilegiul coerezilor între ei pentru diferenţa (sulta) de sume în urma împărţelii; - privilegiul arhitecţilor, antreprenorilor, pietrarilor şi altor lucrători întrebuinţaţi la construirea, reconstruirea sau repararea unui imobil pentru plata ce li se cuvine; - privilegiul creditorilor care au impru- 201 Publicitatea lucrărilor din faza de teren mutat bani pentru plata muncitorilor constructori. Lcf. nu enumera în art. 11 privilegiile imobiliare între drepturile tabulare, iar prin art 5 al L. nr. 241/1947 acestea nu mai au caracterul de privilegiu, ci caracterul de ipoteci legale şi, deci, creanţele se vor achita în ordinea înregistrării lor în cf. Privilegiul imobiliar se înscrie în partea a IlI-a a cf. fiind o sarcină ce grevează dreptul proprietarului înscris. Proces-verbal, act în care se consemnează dezbaterile unui organ colegial sau se înscrie o situaţie de fapt constatată de un agent împuternicit in acest scop potrivit legii (Dea). Proprietar, titular al unui drept de proprietate, adică persoana îndreptăţită să exercite în nume propriu şi in putere proprie prerogativele conferite de acest drept (Dc). Proprietate, este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege (art. 480 C. civ). în sens economic, proprietatea exprimă raportul de însuşire de către om a bunurilor materiale, care constituie o condiţie a oricărei producţii şi, implicit, o condiţie fundamentală a oricărei societăţi (Dc). Publicitatea imobiliară, ansamblu de tehnici juridice menite să asigure certitudinea, evidenţa şi opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice prin care se constituie, transmit sau se sting drepturi reale imobiliare (Dc). Publicitatea finală a operatelor cadastrale. Pentru a da posibilitatea tuturor posesorilor de mobile să verifice dacă informaţiile înscrise în operatele finale cadastrale corespund cu realitatea din teren, iar dacă, cu toate verificările făcute, s-au strecurat unele greşeli, să le rectifice, acestea se ţin la dispoziţie publică timp de 30 zile într-o cameră special amenajată la unitatea judeţeană de cadastru (OJCGC). Sunt supuse publicităţii: hărţile cadastrale şi o parte din registre: registrul cadastral funciar, registrul parcelelor (foile cadastrale), foile cadastrale de posesie, sumaml foilor de posesie, registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă, registrul construcţiilor. Au dreptul să consulte documentele numai cei ce posedă imobile pe teritoriul ce se cadastrează, numai în prezenţa inginerului, care este obligat să ia măsuri de protejare a operatelor. Publicitatea lucrărilor din faza de teren. După terminarea şi recepţionarea lucrărilor din faza de teren, delegatul cadastral face cunoscut celor interesaţi operatele întocmite, (art. 21 Lc). Anunţarea se face cu cel puţin 15 zile înainte de începerea operaţiunii de consultare, iar modalitatea de comunicare este cea obişnuită în localitate. Prin publicitate trebuie să se dea posibilitatea posesorilor de mobile funciare sau moştenitorilor legali să verifice informaţiile preluate în documentele cadastrale. In acest scop documentele lucrărilor se depun într-o cameră special amenajată la primăria comunală, unde se pot consulta în pre- Publicitatea operaţiunilor cadastrale 202 zenţa inginerului, care dâ explicaţiile solicitate. Pentru a împiedica venirea curioşilor, legea limitează accesul la operatele cadastrale numai la persoanele care-şi justifică interesul, adică la aceia care sunt posesori de imobile pe teritoriul respectiv. Termenul de publicitate este de 30 zile şi se depun public: registrul posesorilor de case şi ai locurilor de casă; schiţele de câmp; dosarul cu delimitarea teritoriului şi dosarul juridic. în cazul când sunt mulţi posesori ce locuiesc în alte localităţi se afişează termenul şi la primăriile acestora, iar persoanele juridice se anunţă prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire. După expirarea termenului de 30 zile se încheie un proces verbal în care se consemnează: data când s-a făcut comunicarea operaţiunii, data la care a început consultarea, data la care s-a încheiat şi numele celor ce au dat explicaţii celor interesaţi. Publicitatea operaţiunilor cadastrale. Unele operaţiuni cadastrale sunt o parte a dreptului civil, astfel: identificarea, delimitarea şi materializarea limitelor teritoriului cadastral se face în conformitate cu actele normative administrative, pe când identificarea posesorilor şi fixarea graniţelor dintre proprietăţi este o parte a dreptului civil. Dar, spre deosebire de organele juridice (cf.), cadastrul consemnează numai un atribut al proprietăţii, adică posesiunea, fără să mai cerceteze actele pe care se întemeiază. Dacă nu apar litigii între vecini în cursul operaţiunilor, se presupune că cel ce posedă este şi adevăratul proprietar; dar, de îndată ce apar litigii, acestea se consemnează într-un proces verbal şi se îndreaptă împricinaţii să-şi soluţioneze litigiul în faţa instanţelor judecătoreşti. Chiar dacă atribuţiunile cadastrului în stabilirea dreptului de proprietate sunt limitate, importanţa operaţiunilor pentru liniştea socială este deosebită, pentru că toate aceste operaţiuni se referă la cel mai important drept real: dreptul de proprietate imobiliară. Cadastrul este suportul tehnic care determină obiectul şi întinderea materială a dreptului, pe care îl individualizează prin reproducere grafică pe hartă şi-l nominalizează prin număr. Pentru a-şi îndeplini scopul, operaţiunile cadastrale trebuie să dea posibilitatea tuturor acelora ce deţin bunuri imobile să participe la lucrări în diferitele faze de desfăşurare, adică să fie aduse la cunoştinţă publică. Problema publicităţii drepturilor şi operaţiunilor ce le privesc este foarte veche şi ea se referă la cele mai importante din drepturile pe care societatea le recunoaşte membrilor săi: drepturile de familie şi drepturile reale imobiliare. Operaţiunile cadastrale sunt parte din procedura de clarificare şi consemnare în documente specifice a acestor drepturi şi, în consecinţă, sunt supuse publicităţii (art. 11,17,21,29 Lc.; art. 26, 29, 34, 44, 65, 66, 67, 72 RLc). Pentru ocrotirea intereselor tuturor celor interesaţi în operaţiunile cadastrale, legea prevede îndeplinirea unor formalităţi, cum sunt: anunţarea prin mijloace obişnuite în localitate (bătăi din tobă, sunet de goarnă, radio, presă, afişare etc.), precum şi con- 203 Randament semnarea în procesul-verbal a respectării acestor formalităţi. Acest proces verbal, pentru a fi valabil, pentru a avea forţă probantă şi a fi opozabil terţelor persoane, trebuie să cuprindă: - locul şi data redactării; - numele, prenumele şi calitatea celui ce redactează înscrisul; - articolul din Lc. pe care se întemeiază şi cauza la care se referă; - numărul de exemplare în care s-a redactat şi repartiţia lor; - semnăturile şi sigilul. în practică toate înscrisurile: procesele verbale, adresele de trimitere, dovezile de primire, încunoştiinţările colective, etc. sunt tipizate şi copii după ele se reţin pentru dosarul juridic al lucrării şi pentru comună. Publicitatea posesiei, calitate cerută pentru ca stăpânirea materială a unui lucru să constituie o posesie utilă, concretizată in exercitarea posesiei pe faţă, în mod public, adică întocmai aşa cum ar proceda în exercitarea ei un adevărat proprietar (Dc). Publicitatea rezultatelor clasificării şi evaluării. Spiritul de justiţie impune dreptul oricărui cetăţean să fie informat atunci când se fac lucrări ce privesc un drept fundamental al său, mai ales când acestea se concretizează în indicatori cu urmări financiare de lungă durată, cum sunt clasa şi venitul cadastral după care se percep impozitele. Publicitatea rezultatelor clasificării şi evaluării se face pe două căi: a) publicitatea pe regiuni de clasificare şi evaluare a venitului net cadastral la clasele stabilite în zonele de clasificare, pentru fiecare categorie de folosinţă, luând ca bază venitul net al terenului de model (art. 27 Lc), operaţiune ce se face de către Comisia centrală de evaluare. în acest scop se afişează la sediul comisiei centrale şi ale comisiilor judeţene de evaluare, clasele şi venitul net al terenurilor de model (art. 62 al. 1 RLc); b) publicitatea la primăria comunei ce se evaluează, unde se depun următoarele documente: - registrul cadastral funciar, completat pentm fiecare parcelă cu clasa şi venitul net cadastral; -foile cadastrale de posesie, completate cu clasa şi venitul net; - sumaml foilor de posesie, completate cu venitul net ponderat; - un exemplar al registrului terenurilor de model din cuprinsul teritoriului ce se cadastrează. Primăria este obligată să anunţe cu 15 zile înainte începerea operaţiunii de publicitate şi timp de 30 zile să le ţină la dispoziţia celor interesaţi pentru a lua cunoştinţă de cuprinsul lor (art. 72 al. 6 RLc). Consultarea se face numai în prezenţa delegatului cadastral în comisia comunală de evaluare şi numai de posesorii de imobile pe teritoriul ce se cadastrează. Pumnul, măsură de lungime ce însoţea, de regulă, palma, reprezentând lungimea pumnului cu degetul mare întins, adică cca. 0,130 m sau de 0,10536 m în Transilvania la 1875 (Stoicescu 1971:74). Randament, efectul util al unui factor al procesului de producţie (forţa de Raport juridic civil 204 muncă, mijloc de muncă sau obiectul muncii, capitalul) intr-o unitate de timp (Dep). Raport juridic dvil, relaţie socială cu conţinut patrimonial sau personal nepatrimonial stabilită intre părţi juridiceşte egale şi reglementată printr-o normă juridică aparţinând ramurii dreptului civil. . . Subiecte ale raportului juridic civil sunt oamenii, priviţi individual (ca persoane fizice) sau organizaţi in colectivităţi (ca persoane juridice), cărora legea le recunoaşte calitatea de subiecte de drepturi şi obligaţii. Cât priveşte conţinutul raportului juridic dvil, acesta este format din drepturile şi obligaţiile corelative ale subiectelor (părţilor). Obiectul raportului juridic civil este consdtuit din acţiunea sau inacţiunca la care este îndreptăţit subiectul activ şi de care este ţinut subiectul pasiv (Dc). Rata rentabilităţii, este raportul între venitul net obţinut într-o perioadă de timp şi preţul de cost complet comercial al produsului. Se determină după formula: R = (Vn: Pc) x 100, în care: Vn = venitul net şi Pc = preţul de cost. Răspunderea civilă, formă a răspunderii juridice, reprezentând raportul de obligaţie în temeiul căruia cel care a păgubit pe altul este ţinut să repare prejudiciul suferit de victimă. Codul civil reglementează două forme ale răspunderii civile: răspunderea delictuală şi răspunderea contractuală...: în cazul răspunderii delictuale se cere ca prin conduita ilidtă să se nesocotească obligaţia generală de a nu păgubi pe altul, obligaţie legală ce revine oricărui membru al societăţii, pe când in cazul răspunderii contractuale se cere nesocotirea unor obligaţii izvorâte dintr-un contract preexistent între victimă şi făptuitor (Dc). Răspunderea pentru fapta altuia, răspundere indirectă, specie a răspunderii civile delictuale, care derogă de la dreptul comun in materie şi care se înfăţişează sub forma prezumţiilor de răspundere stabilite de lege în sarcina unor persoane (având calitatea de părinţi, institutori, artizani sau comitenţi) pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite de alte persoane (copii, elevi, ucenici sau prepuşi) aflate în supravegherea, îndrumarea sau la dispoziţia lor (Dc). Răspunderea pentru fapta animalelor, specie a răspunderii civile delictuale, având un regim aproape identic (în privinţa condiţiilor, structurii, fundamentalilor şi al cauzelor de exonerare) cu răspunderea pentru lucrurile neînsufleţite. Este ţinut responsabil de prejudiciile cauzate de animale, paznicul acestora, adică acela care deţine puterea de folosire, direcţie şi control asupra lor sau prin prepusul lui, în mod independent. Are calitate de paznic, proprietarul animalului, precum şi persoana care a dobândit în mod licit, cu consimţământul acestuia, o autoritate în privinţa animalului; este, de asemenea, paznic şi persoana care a dobândit în mod ilicit (prin furt sau uzurpare) puterea de folosire şi control asupra animalului (Dc). 205 Recepţionai ea lucrării şi completarea registrului cadastral Răspunderea pentru fapta proprie, răspundere directă, specie a răspunderii civile delictuale ce implică obligaţia la repararea prejudiciului, a însăşi persoanei care a săvârşit fapta păgubitore. Răspunderea pentru fapta proprie poate avea ca subiect pasiv atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică, iar în unele cazuri, chiar statul; în cazul acestuia din urmă, angajarea răspunderii este posibilă şi prin act administrativ ilegal (Dc). Reactualizarea hărţii cadastrale. Condiţiile ce trebuie să îndeplinească schiţa, care însoţeşte orice cerere de înstrăinare, alipire sau dezlipire a unui imobil înscris în cf., sunt (art. 132 Lcf): - să fie întocmită şi semnată de o instituţie sau persoană autorizată; - să fie semnată dc părţi; - să arate data când s-a întocmit şi parcela ce urinează să se înstrăineze sau dezmembreze; - să arate numerele topografice noi ale parcelelor rezultate după dezmembrare şi suprafaţa lor; - să arate numele persoanelor asupra cărora parcelele rezultate din dezmembrare urmează să fie transcrise sau reînscrise. Pentru a se putea reactualiza harta cf., schiţa mai trebuie să îndeplinească şi o serie de condiţii tehnice, astfel: - să arate scara la care s-a întocmit; - pe toate laturile imobilului sau construcţiei să se scrie distanţele măsurate; - să arate, într-un medalion, încadrarea in harta cadastrală. Dacă schiţa nu îndeplineşte condiţiile enumerate, instanţa de cf. o restituie şi acordă părţilor un termen, care nu poate depăşi 15 zile şi nici să fie mai mic de 8 zile, pentru a depune o schiţă întocmită potrivit prevederilor legale; ea respinge cererea dacă schiţa nu se depune în termenul acordat sau dacă schi ţa, nici de această dată, nu este făcută după cerinţele legii (art. 133 Lcf). Reactualizarea se face prin anularea limitelor vechi ale parcelelor, cu tuş de culoare roşie, şi cartografierea noilor limite. în nici un caz nu se admit ştersături pe harta cf. pentru a se putea urmării evoluţia în timp a schimbărilor în forma imobilelor. Dacă schimbările interesează un mare număr de imobile funciare, situaţie ce ar putea apare ca urmare a unor comasări sau după executarea unor proiecte de amenajare a teritoriului pe mari suprafeţe, fie se va face o nouă hartă şi o carte funciară nouă, fie se va păstra un singur număr topografic pentru contunil nou creat şi parcelele din interior se numerotează după origine. în acest caz, numerele topografice neutilizate şi limitele lor se anulează cu liniuţe de culoare roşie, iar cf. în care au fost înscrise se închid şi se fac cf. noi, numai pentru partea de teren ce a suferit schimbări cu respectarea procedurii legale. Drepturile reale imobiliare, faptele sau alte raporturi juridice, care au fost înscrise în cf. închise, se transtabulează în cf. noi, deoarece imobilele noi iau, prin subrogare, locul celor vechi. Recepţionarea lucrării şi completarea registrului cadastral. După terminarea lucrărilor de estimare, comisia comunală de clasificare şi evaluare consemnează rezultatele într-un proces Reconstituirea căiţii funciare 206 verbal, în dublu exemplar şi solicită comisiei judeţene să procedeze la verificarea şi recepţionarea operatelor. Verificarea şi recepţionarea se face prin sondaj la cel puţin 10 % din parcelele teritoriului, iar constatările se consemnează într-un proces verbal în dublu exemplar: pentru lucrare şi comună. După recepţionare, delegatul cadastral completează următoarele registre (an. 71 RLc): • registrul cadastral în care se înscrie, pentru fiecare parcelă, clasa, suma punctelor de bonitare şi venitul net; • foile cadastrale de posesie cu aceleaşi date ca la punctul „a”; • sumarul foilor de posesie, pentru a se putea determina clasa medie ponderată şi venitul net pe teritoriu sau posesori; • registrul statistic al clasificării, întocmit pe categorii de folosinţă şi clase, cu indicarea venitului net. Acest registru se obţine prin însumarea totalului pe posesori, rezultat din sumarul foilor de posesie; • registrul terenurilor de model de pe teritoriul cadastral, întocmit în două exemplare, cu clasa, suma punctelor de bonitare şi venitul net. Reconstituirea cărţii funciare. Imobilele nu sunt atât de fixe încât să nu se schimbe în timp, tot aşa nici cf. nu este de neschimbat şi survin situaţii în care o cf. în întregime trebuie reconstituită sau înlocuită. Astfel : o cf. poate fi distrusă printr-un incendiu sau inundaţie sau se poate pierde; o cf. întreagă sau în parte poate deveni obscură datorită multiplelor schimbări ivite in forma imobilului sau a proprietăţii; un titular al unui imobil a contractat multe împrumuturi garantate prin ipoteci şi doreşte radierea lor pentru a nu mai apare în cf. şi a-i micşora creditul etc. în toate aceste cazuri, se impune întocmirea unor cf. noi, în care scop instanţa de cf. întocmeşte un raport pentm MJ., care poate ordona refacerea sau întocmirea unei cf. noi cu respectarea procedurii legale (art 184-185 Lcf). Rectificarea, definitivarea şi autentificarea cărţilor funciare. înainte ca MJ. să declare proiectele cf. în cf. legale, legea prevede (art. 174-183 Lcf) o procedură de rectificare prin care constituirile, strămutările, modificările sau stingerea unor drepturi reale, fapte sau alte raporturi juridice, care nu s-au putut înscrie în cf. în curs de redactare, să se poată înscrie într-un anumit termen. Decizia MJ. trebuie să cuprindă: • teritoriul pentru care s-au întocmit cf.; • circumscripţiile judecătoreşti cărora aparţin teritoriile; • locul unde cf. pot fi cercetate de cei interesaţi; • data de la care cf. sunt declarate legale; • data de la care drepturile reale asupra imobilelor se vor putea constitui, dobândi, strămuta sau stinge numai potrivit dispoziţiunilor Lcf. ; • somaţiunea de a face, în termen de 3 luni de la data p. v. de constatare a publicităţii în comună, următoarele declaraţii: - persoanele care având un drept câştigat, înainte de ziua când cf. au fost declarate legale, ar pretinde o modificare a înscrierii privitoare la proprietate, fără deosebire dacă acea modificare ar trebui să se facă prin dezlipirea, alipirea sau 207 transcrierea, prin schimbarea categoriei de folosinţă sau în alt mod; - persoanele care, înainte de ziua când cf. au fost declarate legale, dobândind drepturi reale asupra imobilului altuia, ar cere înscrierea acestor drepturi sau modificarea ori radierea unei înscrieri care, prin existenţa sau rangul ei, îi vatămă; • declaraţiile trebuie să arate: dreptul pretins, corpul funciar asupra cămia urmează să se facă înscrierea, temeiul juridic sau rangul pretins; înscrisurile doveditoare se alătură la declaraţie sau se arată unde sunt depuse; • declaraţiile trebuie să se facă şi în cazul când dreptul supus declaraţiei rezultă din registrul proprietăţii, din registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni ori dintr-o hotărâre judecătorească sau dacă partea a introdus la instanţă o cerere privind acel drept; • instanţa la care se depun declaraţiile, cu menţiunea că cele depuse după trecerea termenului de 3 luni nu se mai pot opune terţelor persoane, care au dobândit cu bună credinţă, prin act juridic cu titlu oneros, drepturi reale, întemeindu-se pe cuprinsul noilor cf. Declaraţiile se notează în cf., iar judecătoria ordonă, din oficiu dezbaterea, citând atât persoanele împotriva cărora s-au făcut, cât şi pe cele care, potrivit cf, sunt interesate. Dacă părţile cad de acord, se rectifică cf., iar dacă nu, se îndrumă la proces partea care, potrivit dreptului comun, are sarcina dovezii, stabilind în acest scop un termen de cel puţin 15 zile, socotit din ziua în care hotărârea a rămas deiînidvă. în cazul când cel înscris în cf. a fost îndrumat la proces şi n-a pornit Rectificarea înscrierilor în cartea funciară acţiunea în termenul acordat sau dacă acţiunea i-a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă, înscrierea se radiază sau modifică, după cum s-a contestat rangul sau existenţa dreptului; in acest caz, înscrierile în cf. dobândesc caracter definitiv în privinţa drepturilor. Dacă la proces a fost îndrumat contestatorul şi nu a pornit acţiunea în termenul acordat sau acţiunea i-a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă, notarea acţiunii se radiază iar cf. dobândeşte caracter definitiv. Pe extrasele de cf. elibertate în cursul procedurii de rectificare se menţionează înscrierile care sunt contestate. Căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura de rectificare sunt cele de drept comun, cu excepţia hotărârii dată de judecătorul de cf., care se atacă prin apel la tribunal. Toate dosarele cu înscrisurile pe care s-a întemeiat redactarea cf., inclusiv cele din cursul procedurii de rectificare, se păstrează în arhiva instanţei de cf., iar pentru conducerea cf. se folosesc numai: cărţile (coaiele) funciare, repertoriile alfabetic şi parcelar, harta teritoriului cadastral şi registrul de intrare-ieşire, care se păstrează în camere speciale accesibile celor interesaţi. Rectificarea înscrierilor în cartea funciară. înscrierile în cf. se presupun a fi exacte in folosul celui înscris, iar dacă un drept s-a radiat din cf., se presupune că el nu există (art. 32 Lcf). Dar, cu toate prevederile amănunţite ale legii şi rigurozităţii principiilor ce guvernează materia cf., ca orice lucru omenesc, se pot comite greşeli. Recunoaşterea terenului pentru bonitare şi clasificare 208 Greşelile se pot comite cu ocazia înscrierii drepturilor tabulare sau cu ocazia întocmirii bazei tehnice, adică să provină de la cadastru. Modalitatea de corectare (rectificare) a greşelilor este diferită în funcţie de natura lor. Potrivit art. 34 Lcf., rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se poate cere de orice persoană interesată dacă: - înscrierea sau tidul în temeiul căruia s-a făcut nu au fost valabile; - prin înscriere dreptul a fost greşit calificat; - nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Rectificarea unei notări se poate cere de orice persoană interesată în cazul când sunt întrunite condiţiile de mai sus. Toate rectificările se pot face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive. în cazul când se constată existenţa unei greşeli materiale, rectificarea se poate face la cererea părţii interesate sau, din oficiu, de către instanţa de cf. după ascultarea părţilor. Rectificarea greşelilor materiale se poate cere în termen de cel puţin 3 ani de la comunicare, dacă greşeala nu reiese din încheiere. O măsură importantă de protejare a părţilor participante în circuitul civil este prevăzută în art. 41 Lcf., potrivit căruia cel păgubit, prin orice vină, în ţinerea cf. şi dacă paguba nu poate fi înlăturată, poate cere despăgubiri statului (art.34-42 Lcf). Recunoaşterea terenului pentru bonitare şi clasificare. Pentru executarea lucrării de bonitare şi clasificare sunt necesare următoarele documente: • un exemplar al registrului cadastral funciar şi o copie pânzată a hărţii cadastrale, completată cu numele posesorilor şi colorată pe categorii de folosinţă; • foile de posesie, indicatorul alfabetic, sumarul foilor de posesie şi situaţia generală a suprafeţelor, pe categorii de folosinţă; • un exemplar al registrului posesorilor de case şi al locurilor de casă; • harta topografică de bază cu curbe de nivel; • memoriul agro-pedologic şi harta agro-pedologică; • documentaţia de cartare agro-chimică; • schemele de bonitare ale sistemului ICPA de bonitare. Prima operaţiune este recunoaşterea terenului cu harta cadastrală, deoarece de la întocmirea acesteia şi până la începerea operaţiunilor de bonitare, în condiţii normale, trece cel puţin un an. Modificările cu forme legale ale categoriilor de folosinţă, constatate în cursul recunoaşterii, se consemnează pe hartă şi în registrele cadastrale; modificările provizorii ale categoriilor de folosinţă nu se iau în considerare, cu excepţia viilor desfiinţate şi transformate vremelnic în altă folosinţă, precum şi terenurile distruse de inundaţii dacă s-a schimbat complet compoziţia lor (art. 63 RLc). în timpul recunoaşterii, se verifică posesorii şi, optic, graniţele dintre proprietăţi. Toate modificările constatate se măsoară şi se raportează pe hartă, cu tuş de culoare roşie, apoi se calculează suprafeţele şi se reactualizează registrele cadastrale cu noua situaţie. 209 Redactarea hărţii cadastrale Redactarea hărţii cadastrale. Indiferent prin ce metodă se execută - numerică, grafică, fotogrammetrică sau combinate - harta cadastrală trebuie să se poată folosi la reconstituirea punctelor de graniţă cu precizia foarte apropiată determinării lor. Or, cum pe harta cadastrală se reprezintă numai acele caracteristici ale proprietăţii funciare care au o mare durabilitate, ea trebuie să se redacteze pe un suport ce se deformează cât mai puţin în timp sub influenţa condiţiilor de mediu. Originalul hărţii se redatează pe hârtie de desen de bună calitate, caşată pe suport nedeformabil - zinc, aluminium, electron sau alt material corespunzător. Datele culese pe teren se prelucrează şi se raportează pe acest original, apoi se cartografiază: cu tuş negru, elementele planimetrice şi cu tuş albastru elementele hidrografice, urmărindu-se asigurarea aceleiaşi calităţi cartografice cu aceea a restului elementelor tipărite. Detaliile, care au dispărut din harta originală derivată din harta topografică de bază, se anulează cu tuş roşu. Individualizarea şi nominalizarea proprietăţii funciare în cadastru se face prin numerotarea topografică, prin care fiecare parcelă primeşte un număr ce se poate folosi o singură dată într-un teritoriu cadastral şi care se numeşte număr topografic. Prin numărul topografic se face legătura între hartă şi registrele cadastrale, între hartă şi cartea fundară. Studiul şi numerotarea topografică începe cu stabilirea tarlalelor şi cu numerotarea lor, apoi se numerotează parcelele în cadrul tarlalelor (vezi mai sus numerotarea) (Fig. 26). Fig. 26. Segment de hartă sc. 1: 5000. Redactarea hărţilor de bonitare şi evaluare 210 în afara cadrului secţiunii de hartă se înscriu, pe lângă datele conform nomenclaturii planurilor în proiecţie stereografică 1970: - schema teritoriilor cadastrale vecine, în partea stângă jos; - 1 /4 dreapta jos formula : „văzut şi verificat” sub care semnează inginerul verificator de stat; - 3/4 dreapta jos formula: „întocmit” sub care semnează executantul lucrării, -1/2 mijloc şi un rând mai jos formula: „Pe baza opiniei inginerului verificator de stat se autentifică operatul”, sub care semnează judecătorul de cf. şi se aplică sigiliul oficial pentru învestirea cu forţă probantă erga omnes a întregului operat. După terminarea redactării se întocmeşte o schiţă a teritoriului la sc. 1:25. 000, care cuprinde: cadrul secţiunilor de hartă, limitele şi numărul tarlalelor, numărul parcelelor în cadrul fiecărei tarlale, notându-se numai numerele extreme (ex. 1-180, 181-300). Schiţa se aşează în mapa cu hărţi, în faţa secţiunii cu numărul 1 pentm a uşura folosirea documentaţiei cartografice. Pe coperta mapei se întocmeşte o schemă a conturului teritoriului cadastral, de dimensiunile 15/15 cm., pe care se figurează secţiunile de hartă cu numărul lor de ordine. Redactarea hărţilor de bonitare şi evaluare. Pentru anumite sarcini de planificare şi în scopuri ştiinţifice, rezultatele bonitării şi evaluării se prelucrează grafic, înlesnind, astfel, o privire rapidă, de ansamblu, asupra condiţiilor naturale şi economice. Este necesar, pentru îndrumarea gospodăriilor, să se întocmească o hartă la sc. 1:5000 cu rezultatul bonitării, pe care diferitele soluri apar distinct colorate, iar condiţiile hidrologice, pantele, profilele etc. sunt reproduse prin semne convenţionale, hartă ce se predă direcţiei judeţene pentru agricultură. După harta de bonitare OSPA, întocmesc hărţi de ansamblu la sc. 1:25.000 sau 1:100.000, pentm un gmp de teritorii sau pentru întreaga suprafaţă a judeţului, pe care se reproduc clasele prin culori distincte. Se mai pot redacta, la cerere, hărţi cu venitul net pe teritorii cadastrale, judeţ, sau ţară prin generalizarea rezultatelor de amănunt. Registrele anexă ale cărţii funciare. Pentru folosirea cu uşurinţă şi în bune condiţiuni a cf., legea prevede anumite registre ajutătoare, astfel (art. 6 Lcf): - registrul de intrare-ieşire, prevăzut în art. 9 Lcf., are forma şi conţinutul pe care acest document o are şi la alte instituţii sau întreprinderi pentru ţinerea evidenţei circulaţiei corespondenţei. Pentru cf. acest registru are o importanţă deosebită, deoarece înscrierile în cf. îşi produc efectul numai de la data înregistrării cererilor de înscriere, ordinea înregistrării lor le va statornici rangul (art. 31 al. 1 Lcf). Or, potrivit principiului efectului constitutiv de drept şi al priorităţii, dreptul îl dobândeşte achizitorul de bună credinţă care şi-a înscris primul actul 211 Registrele anexă ale cărţii funciare dobânditor al unui drept real imobiliar; - harta (planul) cadastrală (art. 7 Lcf), cuprinde parcelele de pe teritoriul cadastral al comunei, respectiv al satului cu limite distincte, cu arătarea numărului topografic al fiecăreia, denumirea locului etc., elemente ce servesc materializării şi individualizării imobilelor, condiţie obligatorie pentru existenţa dreptului şi înscrierea în cf., conform art. 115 şi 131-133 Lcf., prevederi din care rezultă principiul specialităţii; - dosarele cu copiile de pe înscrisurile pe baza cărora se fac înscrierile în cf. (art. 8 Lcf). Pentru înscrierea drepturilor tabulare sau a sarcinilor, se foloseşte o formulă tip, care cuprinde pe scurt conţinutul actului juridic: numărul de înregistrare din registrul de intrare, natura actului juridic, numele titularului, titlul pe care se întemeiază dreptul etc (vezi modele în anexă); iar o copie de pe înscrisul original, în care se arată amănunţit condiţiile în care s-a consimţit modificarea, transmiterea, constituirea sau stingerea unui drept tabular, se păstrează într-un dosar special ce are scris pe copertă număml de intrare din registrul de intrare-ieşire. în acelaşi dosar se păstrează copii după comunicările, încheierile, adresele sau alte înscrisuri privind operaţiuni în cf. Dosarele se păstrează în arhivă şi oricine, dovedind un interes, poate să le consulte şi să ceară copii după conţinutul lor; - repertoriul alfabetic (indexul alfabetic sau registrul alfabetic) este prevăzut în art. 9 pct. 2 Lcf., şi este un registru ajutător ce cuprinde numele şi adresa proprietarilor, înscrişi în ordine alfabetică, cu arătarea numărului cf. unde se găsesc înscrise imobilele proprietate. El se foloseşte pentru găsirea cf. atunci când se cunoaşte numai numele solicitantului. Foile repertoriului alfabetic au formatul A4 şi se leagă în volum parafat şi semnat de persoana ce l-a întocmit. Numele, prenumele şi adresa proprietarului de cf. Nr. cf. Litera Repertoriul alfabetic se întocmeşte pe comună sau sat şi se ţine la un loc cu coaiele cf. ; - repertoriul parcelar (art. 9 pct. 3 Lcf) este un registru ajutător ce face legătura între numărul topografic, harta şi numărul cf. El cuprinde numerele topografice ale comunei sau satului în ordine crescândă, numărul secţiunii de hartă pe care este reprezentat imobilul şi numărul cf. în care acesta este înscris. Număml Număr Număml cărţii Număml Număr Număml cărţii topografic schiţă funciare topografic schiţă funciare Registrul cadastral funciar 212 Foile repertoriului parcelar au formatul A4 şi se leagă în volum parafat şi semnat de executant. în cazul când cel ce doreşte să consulte cf. cunoaşte numai numărul topografic al imobilului se recurge la repertoriul parcelar şi în acesta găseşte numărul schiţei pe care este reprezentat imobilul şi numărul cf. în care este înscris, iar în aceasta toate informaţiile privind situaţia de drept. Registrul cadastral funciar, serveşte ca ghid şi face legătura între hartă şi celelalte registre, mai ales registrul parcelelor (foaia cadastrală) şi registrul construcţiilor (art. 23 Lc., art. 12 Lcpi). El se completează cu ajutorul: registrului posesorilor de case şi al locurilor de casă, fascicolul de calcul al suprafeţelor, fişa pe numere cadastrale şi harta cadastrală, şi cuprinde următoarele rubrici: - numărul secţiunii de hartă pe care este reprezentată parcela; - numărul şi denumirea lanului; - numărul topografic al parcelei; - numele, prenumele (porecla) posesorului sau denumirea persoanei juridice; - domiciliul sau sediul; - suprafaţa parcelelor pe categorii de folosinţă; - denumirea subcategoriei de folosinţă; - suprafaţa totală a parcelei; - clasa de calitate / numărul punctelor de bonitare ale terenului - venitul net cadastral; - observaţiuni. în cazul când o comună sau sat are mai multe teritorii cadastrale, la înscrierea fiecărui teritoriu se menţionează, pe rândul 1 în rubrica posesorului, partea de hotar (enclavă), iar sumarul general se face pe părţi şi total comună. Registrul construcţiilor. în cadastrul funciar general se inventariază şi construcţiile, o dată cu terenurile pe care se află, deoarece impozitul se percepe pe imobil, înţeles teren + construcţie, cartea funciară face publicitatea drepturilor reale imobiliare, iar administraţia locală şi de stat sunt interesate să cunoască fondul locativ pentru a concepe măsurile de stimulare a realizării unor noi construcţii. Dar informaţiile privind construcţiile mai sunt utilizate de societăţile de asigurare, de direcţiile generale de amenajare a teritoriului şi urbanism, de cei interesaţi de istoria arhitecturii, de statistică etc. în cadastru, imobilele se înscriu în toate operatele ca parcele formate din casă şi curte, cu un număr topografic propriu, iar pentru construcţie se întocmeşte o fişă specială în care se înregistrează carateristicile tehnice specifice. Legătura între foaia cadastrală şi fişa construcţiei se face prin numărul lor. prin numărul topografic şi prin numele străzii. Un model de fişă se arată în formularul 10. 213 Registrul construcţiilor Formularul 10 Teritoriul cadastral: Popeşti Str.Crişan Nr. 18 Nr.foaie Proprietar: Popa Nicolae şi soţia 45 Popa Maria n. Vrancea Domiciliul : Popeşti,str.Horea nr.20 Număr Anul Supra¬ Valoa¬ Foaie Topo¬ Lite¬ Descrierea constnicţiei exe¬ Mod faţa rea Obs. cadas¬ grafic ra cuţiei constructiv mp lei trală 100 105 X Teren clădit şi neclădit X X 1050 50000 X a Casă de locuit, la parter: 1938 Masiv, 120 320000 4 camere, 1 bucătărie, beton, 1 baie, 1 cămară; cărămidă, la subsol: 2 pivniţe. ţiglă 1 spălătorie, 1 încălzire centrală b Grajd şi şură 1940 Masiv, căr㬠100 80000 c Şopron 1941 midă 50 25000 Lemn d Garaj 1950 Beton 25 30000 Formularul are dimensiunea DIN. A4 care permite folosirea maşinii de scris şi se ţine sub formă de cartotecă (fişier), la redactare. Formular 10 Teritoriul cadastral: Sighişoara Str.I.C.Brâtianu nr.5 Nr.foaie Proprietar: Adain Alexandru şi coproprietarii 90 Domiciliul : Sighişoara, Str.I.C.Brâtianu nr.5 colectivă Număr Lite¬ Descrierea constnicţiei Anul Mod Supra¬ Valoa¬ Obs. Foaie Topo¬ cadas¬ grafic trală 100 145 X Construcţie de locuit cu 1960 X 720 720.000 patra nivele şi 16 apar¬ X Masiv, 1280 1.600.000 tamente. beton, Părţi comune indivize în cărămidă cotă de 1/16 pentru fie¬ X care apartament: - teren clădit şi ncdădit; - casa scărilor; - coridoarele de acces la apartamente; pivniţe, spălătorie şi uscătorie. Apartamentele I - XVI se transcriu in foile indivi¬ duale 90/I-90/XVT Registrul construcţiilor 214 în oraşe, unde adesea construcţiile au mai multe nivele, mai multe apartamente şi mai mulţi proprietari, se întocmeşte o foaie colectivă şi foi individuale pentru fiecare apartament, în foaia colectivă, în rubrica proprietarului, se înscrie proprietarul apartamentului nr. I. cu specificarea coproprietăţii, iar informaţiile privind suprafaţa terenului şi a părţilor comune indivize se extrag din planul de execuţie al clădirii, sau, dacă acesta lipseşte, se Valoarea construcţiei se determină, fie prin scăderea din preţul de cost a cotei de uzare, fie prin procedee indirecte (vezi evaluarea construcţiilor şi terenurilor pentru construcţii). Construcţiile provizorii sau cele executate din materiale ieftine, a căror valoare de asigurare este foarte mică, nu se descriu în documentele cadastrului. Se descriu şi construcţiile subterane (garaje), chiar dacă la suprafaţa solului nu se află nici face un releveu nou. Numărul nivelelor se arată în rubrica rezervată descrierii construcţiei împreună cu părţile comune şi teren. Foaia colectivă se face tot pe acelaşi formular cu specificarea, la numărul foii, că este colectivă. Foile individuale ale apartamentelor se completează pe acelaşi formular, numerotate cu numărul foii colective la numărător şi numărul apartamentului sau etajului la numitor (ex. 90/1.....90/XVI). o construcţie. Serele nu se descriu în foaia construcţiei ci in foaia cadastrală, ca orice teren agricol. în cazul când proprietarul construcţiei nu este şi proprietar al terenului, adică are numai un drept de superficie asupra terenului, în rubrica „observaţiuni” a foii, se specifică numele proprietarului terenului, iar valoarea acestuia nu se mai înscrie în foaia construcţiei ci numai în cea a terenului. Formular 10 Teritoriul cadastral: Sighişoara Str. I. C. Brătianu nr. 5 Nr.foaie Proprietar: Socor Mihai şi soţia Socor Ana n. Năstase 90/ X Domiciliul: Sighişoara, str. I. C. Brătianu nr. 5 individuală Număr Lite¬ Descrierea construcţiei Anul Mod Supra¬ Valoa¬ Obs. Foaie Topo¬ cadas¬ grafic trală 100/X 145 a Apartament nr. X, etaj II, 1960 Masiv, 80 80000 b compus din 3 camere, beton, 20 20000 c bucătărie, baie, hol cărămidă 10720 La subsol boxa-pivniţă Cota de 1/16 din terenul clădit, şi neclădit, casa scărilor, spălătorie, uscătorie, şi coridoarele de acees 215 Registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă Pentru inventarierea construcţiilor şi conducerea acestui inventar, în timp se pot folosi, cu foarte bune rezultate, mijloace automate. Registru de intrare-ieşire, sistem de evidenţă în care se înregistrează toate documentele primite, expediate sau întocmite pentru uz intern, de către unităţile de stat sau alte organizaţii (Dea). Registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă. înainte de începerea lucrărilor de identificare şi măsurare a proprietăţilor se verifică numerotarea caselor şi a locurilor de casă, deoarece operatele cadastrale trebuie să servească şi administraţiei de stat, iar informaţiile se înscriu în registre pe posesori, cu specificarea domiciliului. în interesul ordinii publice, mai ales a siguranţei circulaţiei şi trimiterilor poştale, casele şi locurile de casă trebuiesc numerotate după principii unitare. Dar acest registru serveşte pentru înscrierea uniformă şi completă a numelui posesorilor pe schiţe, planuri şi în registre. Numerotarea caselor în sate sau comune începe, de regulă, cu biserica sau cu primăria, care primesc numărul de ordine 1 şi se continuă în întreaga localitate pe străzi, în sensul acelor de ceasornic. în oraşe sau comune mari se procedează la verificarea denumirii străzilor şi la redactarea unui index alfabetic al acestora; apoi, după verificarea acestuia, se întocmeşte registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă, în ordinea alfabetică a străzilor, iar, dacă este cazul, se face o nouă numerotare sau se completează cea existentă. Formular 2 Registrul posesorilor de case şi al locurilor de case Nr. Nr.casei Nr. top al Numele,prenumele sau Proporţia Observaţii Vechi Nou 1 1 1 Primăria Avrig 1/1 2 2 2 Popa N. Dumitru 1/1 3 3 3 Nistor D.Ion 1/1 Loc viran 4 3 4 Nistor D.Ion 1/2 Parter 5 3 4 Nistor D.Nicolae 1/2 Etaj Delegat cadastral................ Primar. La înscrierea posesorilor în registru se acordă o atenţie deosebită detaliilor de identificare atunci când se întâlnesc aceleaşi nume. Se înscriu proprietarii imobilelor, chiar dacă posesiunea este exercitată de o altă persoană fizică în numele acestora, în calitate de chiriaş. .......... Membrii............. La completarea registrului se procedează astfel: imobilele (terenuri, clădiri, căi de comunicaţie etc.) proprietate de stat se înregistrează pe numele „Statul Român” şi se arată unitatea economică sau instituţia ce administrează operativ bunul. Registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă 216 Ex. Statul Român 1. C. Dealul Ocnei: Sau Statul Român Direcţia drumurilor naţionale Braşov; sau Statul Român folosinţă Popescu D. Dumitru. - imobilele, proprietate a unor organizaţii obşteşti se înscriu cu denumirea oficială a acestora: Ex. Cooperativa îmbrăcămintea Bran; sau Asociaţia agricolă Popeşti Leordeni etc. - imobilele proprietate individuală se înscriu cu numele, prenumele, iniţiala sau numele întreg al tatălui şi, la nevoie, se adaugă porecla: Ex. Popa I. Alexandru, sau Popa Ion Alexandru, sau Popa I. Alexandru zis Scorobete. - imobilele proprietate individuală a femeilor căsătorite sau văduve ce au regimul bunurilor din afara căsătoriei, se înregistrează cu numele şi numele de familie înainte de căsătorie: Ex. Popa Maria n. Badea. - imobilele proprietate individuală asupra cărora este în curs procedura succesorală se înregistrează pe numele autorului în faţa căruia se specifică „moşenitorii” fără a-i denumi: Ex. Moştenitorii Popa I. Alexandru, sau Moştenitorii Popa Maria n. Badea. - imobilele proprietate indiviză se Înregistrează pe numele tuturor proprietarilor, cu specificarea, în dreptul fiecăruia, a cotei din întreg în următoarea ordine: -se înscrie în poziţia primă proprietarul care administrează imobilul, indiferent unde are domiciliul stabil: Ex. Popa Ion Alexandru 1/4 parte, Năstase Ana n. Popa 1/4 parte, Moştenitorii Popa Ion Dumitru 1/2 parte; - în lipsa unui coproprietar care administrează imobilul, se înscrie în prima poziţie coproprietarul cu cota cea mai mare: Ex. Dima Matei Ion 5/12 pane, Dima Matei Alexandru 4/12 pane, Popa Maria n. Dima 3/12 parte; - dacă cotele de proprietate sunt egale şi nici unul din coproprietari nu administrează imobilul, se înscriu în ordine alfabetică: Ex. Dima Matei Alexandru 4/12 pane, Dima Matei Ion 4/12 parte, Popa Maria n. Dima 4/12 parte. - imobilele proprietate comună în devălmăşie a soţilor se înregistrează înscriindu-se numele soţului şi apoi al soţiei: Ex. Aldea Ion Florin şi soţia, Aldea Maria n. Dima. - imobilele cu mai multe apartamente sau etaje, când aparţin la mai mulţi proprietari, se înregistrează la fel ca proprietăţile în indiviziune, fără a se specifica cota fiecăruia din întreg, locul căreia îl va lua apartamentul sau etajul specificat în rubrica „observaţiuni”: Ex. Cooperativa îmbrăcămintea unitatea 25 parter, Dima Matei Ion etaj I Ap. 1, Aldea Ion Florin etaj I Ap. 2. - casele clădite pe teren străin, în virtutea unui drept de superficie, rubrica „observaţiuni" în dreptul numelui proprietarului terenului: Ex. Popa Ion Dumitru casa este a lui Popa Ion Matei, sau Statul Român casa este a lui Dima Ion Ion. - proprietăţile în litigiu se înregistrează pe numele celui ce posedă şi se menţionează în rubrica „observaţiuni” 217 Rentă funciară partea litigioasă şi numele reclamantului. - în dreptul caselor ce au o deosebită importanţă istorică sau arhitectonică se face menţiune în dreptul numelui proprietarului: Ex. Popa Ion Dumitru casa memorială Gh. Lazar, sau Popa Ion Matei casa cu cariatide, în oraşe şi comune mari, registrul se întocmeşte pe străzi, în ordinea alfabetică şi ordinea crescândă a numerelor de casă, apoi se leagă, parafează şi semnează de întreaga comisie cadastrală şi de primar. Rentă, venitul regulat pe care îl pot obţine proprietarii de pământ (renta funciară), posesorii de capital bănesc (dobânda) sau deţinătorii unor hărţii de valoare cu curs ferm (renta de stat), venit care nu este legat de o activitate de întreprinzător (Der). Rentă fundară. Pământul este „o bogăţie sui generis care prezintă trei caractere pe care nu le reuneşte în acelaşi grad nid o altă bogăţie: de a răspunde nevoilor esenţiale şi permanente ale speciei umane; - de a fi în cantitate limitată; - de a dura veşnic" (Gide 1909: 533), la care ar trebui să mai adăugăm o caracteristică deosebit de importantă pentru agricultură - nu se poate deplasa dintr-un loc în altul. Agricultura, care răspunde celei mai esenţiale şi permanente nevoi a speciei umane, foloseşte numai stratul superficial afânat al pământului - solul care are o forţă generatoare datorită căreia dă recolte şi fără concursul omului. Aceasta însuşire a pământului, în sens larg, de a da recolte fără concursul omului este fertilitatea naturală, care, în strânsă legătură cu atmosfera înconjurătoare, constituie mediul de dezvoltare al plantelor. Recoltele naturale mai servesc şi în prezent omului (păşunile, fâneţele, fructele naturale), dar, pe măsură ce numărul gurilor de hrănit a crescut, produsele naturale au devenit insuficiente şi s-a descoperit agricultura, astfel că, prin muncă fertilitatea naturală a fost pusă în valoare, a devenit efectivă sau economică. Indiferent de metodele şi mijloacele întrebuinţate în cultivarea pământului, omul nu poate schimba radical condiţiile naturale, de care depinde o anumită capacitate de producţie, ci le poate doar corecta acţionând asupra solului prin mijloace de scurtă durată (fertilizări, amendări) sau de lungă durată (desecări, irigaţii). Dacă în industrie, unde printr-un proces simplu de transformare, se obţin rezultate egale la cantităţi egale de mijloace investite şi un acelaşi nivel de organizare a muncii, în agricultură, unde omul conlucrează cu natura, folosind aceleaşi mijloace şi nivel egal de organizare a muncii, rezultatele depind întotdeauna de calitatea solului. Pe lângă fertilitatea efectivă a solului, la obţinerea unor venituri diferite în agricultură mai contribuie: poziţia terenurilor, distanţa faţă de piaţă şi de bazele de aprovizionare, precum şi starea drumurilor, care influenţează cheltuielile de producţie. Produsele agricole, indiferent în ce condiţii se crează, se realizează ca mărfuri pe o piaţă unică şi Ia un preţ Repartizarea documentelor cadastrale 218 nnic, potrivit principiului indiferenţei, deşi preţurile de cost individuale sunt diferite. Dar, pentm a se putea cultiva şi terenurile mai defavorizate de condiţiile naturale, ale căror produse sunt necesare pentru acoperirea fievoilor de hrană ale populaţiei, preţul de vânzare pe piaţă trebuie să fie cel puţin egal cu preţul de cost cel mai ridicat şi, în acest caz, pe terenurile cu condiţii naturale mai bune se obţin venituri suplimentatre datorită unei liberalităţi a naturii: fertilitatea naturală şi poziţia în spaţiu a gospodăriei. „Acesta este beneficiul, sau mai bine zis venitul provenit din beneficiile regulate, care se cheamă, la drept vorbind, rentă” (Cwide 1909:536), iar atunci când beneficiile se realizează prin cultivarea pământului, este vorba de renta funciară. Pe terenurile cu condiţii naturale mai favorabile, venitul net mai creşte şi datorită atragerii unui volum mai mare de investiţii, adică se crează o rentă funciară suplimentară, denumită de Marx (1955: 647) „rentă funciară diferenţială II”, iar de Pfannschmidt (1953: 9) „die Intensitătrente”. Se mai obţin venituri suplimentare şi datorită unei mai bune conduceri a procesului de producţie, venituri suplimentare denumite de Taşcă (1926: 28) „renta abilităţii”. în realitate, este greu să se separe aceste „rente”, deoarece ele formează un întreg. Pentm cadastru este important să se determine venitul net obiectiv şi general, fără să se ţină seama de condiţiile singulare - personale - subiective, care să servească compensării efectului negativ al rentei funciare prin perceperea unui impozit funciar echitabil. Repartizarea documentelor cadastrale. După recepţia finală a lucrării de cadastru, documentele rezultate se multiplică, dar numai pe măsură ce ele sunt solicitate. Unele sunt prevăzute să se multiplice expres prin lege (art. 24 Lc), astfel: - piesele originale (primare), cu excepţia dosarului juridic, se păstrează în arhiva unităţii judeţene de cadastru; - al doilea exemplar din: registrul cadastral funciar, foile cadastrale, indicatoarele alfabetic şi parcelar, precum şi o copie oficială pe hârtie pânzată a hărţii cadastrale se predau instanţei de cf. pentm redactarea foilor de carte funciară. O dată cu aceste piese, se predă dosarul juridic ce cuprinde toate actele încheiate în decursul executării lucrării în carV s-a consemnat respectarea procedurii, apariţia şi soluţionarea unor litigi etc.; - al treilea exemplar al registrului cadastral, împreună cu: o copie pe hârtie pânzată a hărţii cadastrale, completată cu numele posesorilor şi colorată pe categorii de folosinţă; sumaml foilor de posesie, indicatorul alfabetic şi situaţia generală a suprafeţelor pe categorii de folosinţă, se predau comisiei comunale de clasificare şi evaluare; - o copie a hărţii se predă Direcţiei Topografice Militare pentru completarea hărţilor militare; - pentru nevoile altor instituţii, întreprinderi sau persoane fizice se întocmesc copii şi se eliberează extrase la cerere şi contra cost, potrivit prevederilor legii (art. 70 lit. b Lc). 219 Sarcinile cadastrului funciar general ca registru oficial al proprietăţii Resdtutio in integram, locuţiune latină folosită pentru a exprima: a) repunerea în situaţia anterioară a persoanei sau persoanelor ale căror drepturi au fost lezate prin încheierea unui act juridic sau săvârşirea unui fapt juridic; b) repararea integrală a prejudiciilor materiale sau morale cauzate unei persoane (Dc). Reşedinţă, denumire dată aceleia dintre locuinţele unei persoane care are caracter vremelnic şi nu îndeplineşte cerinţele legale pentru a putea fi considerată domiciliu al acesteia (Dc). Rezolvarea cererilor înregistrate la cartea funciară. Cererile şi înscrisurile înregistrate la cf. se confmntâ, de către conducătorul cf., cu conţinutul cf. în care se cere înscrierea, apoi sunt cercetate de judecătorul însărcinat cu operaţiunile de cf. şi, dacă nu sunt piedici, se aprobă în întregime sau în parte cele solicitate. în cazurile prevăzute de lege se citează şi părţile, care au posibilitatea, dacă lipsurile constatate din oficiu nu împiedică aprobarea cererii, să le completeze. Admiterea cererii se consemnează într-o încheiere care poartă numărul de înregistrare al cererii şi care, potrivit art. 122 Lcf., trebuie să arate: • înscrisul pe care se întemeiază; • felul înscrierii: intabulare, înscriere provizorie ori notare; • determinarea exactă a dreptului sau a faptului ce se înscrie; • modalitatea dreptului înscris; • comuna sau satul în care se află imobilul şi numărul cărţii funciare, numărul topografic şi numărul de ordine; • persoanele în folosul şi împotriva cărora se săvârşeşte înscrierea; • persoanele cărora urmează să se predea înscrisurile originale; • persoanele cărora urmează să se comunice încheierea; • dacă este cazul, dreptul de ipotecă legală. în baza încheierii semnată de judecător şi contrasemnată de conducătorul de cf. sau de ajutorul său, acesta sau ajutorul său procedează la înscrierea în cf. folosind o formulă tip (vezi modele în anexă), iar pe înscrisul original se menţionează înscrierea, arătându-se numărul de ordine al operaţiunii şi partea cf. în care s-a operat. O copie legalizată a înscrisului original şi încheierea de admitere a înscrierii se păstrează în dosarul din arhiva cf. Respingerea cererii se face tot printr-o încheiere, care se notează în cf. şi care cuprinde: numele şi prenumele celui ce a cerut înscrierea, dreptul sau faptul juridic obiect al cererii şi imobilul asupra căruia urma să se facă înscrierea. Dacă aceste date nu se pot arăta, nu se face notarea în cf. Roata, instrument de măsurat pământul, folosită în Moldova, având circumferinţa de stânjen sau o prăjină (Stoicescu 1971: 83). Sarcinile cadastrului funciar general ca registru oficial al proprietăţii. De la apariţia lui şi până la mijlocul secolului trecut, adică cca. 6000 ani, cadastnil a avut numai sarcina de a servi impozitării averii imobiliare. Democratizarea Sarcinile cadastrului funciar general ca registru oficial al proprietăţii 220 proprietăţii sub influenţa revoluţiei franceze, cerinţele tot mai mari de terenuri pentru hrana unei populaţii în creştere, precum şi pentru scopuri neagricole, nevoia de a da siguranţă proprietăţii şi circulaţiei capitalului necesar dezvoltării industriei, au impus cadastrului noi sarcini, şi anume: delimitarea, individualizarea şi determinarea bunurilor imobile pentru a servi publicităţii imobiliare. Pentru ca un lucru să devină bun în sens juridic este necesar ca el sa fie util omului, să aibă o valoare economică şi să fie susceptibil de apropriere sub forma unor drepturi reale. Pentru a putea fi apropriat, bunul trebuie să fie determinat sau determinabil prin măsurare, cântărire sau numărare, iar ca să aibă o existenţă legală şi, deci, să poată fi apărat de lege, el trebuie să fie înscris într-un registru public. Această operaţiune de înregistrare comportă alte operaţiuni de ordin material, care să confere fiecărui bun o entitate distinctă. Acestea sunt operaţiunile de triangulaţie, de delimitare şi bomare, de măsurare şi reprezentare grafică pe hărţi, de determinare a suprafeţei , venitului net şi posesorului, de înscriere în registre oficiale a acestor informaţii. Dar cadastrul funciar general înregistrează numai posesiunea, el este numai un operat administrativ ale cărui informaţii servesc ca probă stabilirii şi apărării proprietăţii. Apărarea proprietăţii şi garanţia de credit se realizează prin publicitatea imobiliară, care, în sistemul real de publicitate a cf., preia de la cadastru toate informaţiile privind determinarea, individualizarea şi nominalizarea imobilului: harta, numărul topografic, denumirea lanului, categoria de folosinţă şi suprafaţa. Folosirea acestor informaţii cadastrale de către cf. se face numai de la mijlocul secolului trecut şi a contribuit într-o foarte mare măsură la ridicarea importanţei cadastrului ca registru oficial a posesiunii: ea îi justifică sensul de a fi. De fapt, publicitatea imobiliară nu are numai decât nevoie de individualizarea imobilelor prin măsurare, deoarece se poate face şi prin arătarea posesorului şi vecinilor, aşa cum se face de unanim criticatul sistem al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni. Dar, prin folosirea informaţiilor cadastrale reale, în care imobilul este elementul fix prin faţa căruia se perindă diferiţii subiecţi de drept în circuitul civil imobiliar, cartea funciară, datorită şi principiilor după care se conduce, este un perfect sistem de garanţie a proprietăţii şi creditului. Această garanţie se întinde numai asupra drepturilor şi faptelor ce le influenţează, adică asupra unor informaţii ce se pot ascunde; Cartea funciară nu garantează suprafaţa sau categoria de folosinţă, care se pot constata la faţa locului, decât numai în măsura în care le garantează cadastrul, în prezent, prin folosirea instrumentelor electronice de măsurare, imobilele se pot reprezenta pe hărţi cu o precizie perfectă şi greşeli pot apare numai datorită neglijenţei operatorului. Cu toate acestea, garanţia cadastrului, în privinţa conformităţii cu realitatea, operează numai pentru data când s-au încheiat lucrările pe teren. în privinţa schimbărilor survenite în situaţia imobilelor şi a litigiilor ulterioare, 221 fetuoibfcnle prmod ttfţ* documentaţia cadastrali serveşte ca un im por uni mijloc dc probi In faţa instanţelor judccâiorcşti. 9an hărţii cadastrale. Harta cadastrali cuprinde o marc maai dc informaţii fi, dc aceea, ca trebuie A fie cit mai umpli fi cit mai manevrabili. Dimensiunile ei - acara - trebuie ii satisfaci cerinţele de reprezentare grafici fi claritate a elementelor cuprinse. Ea ie alege in funcţie de dimensiunile proprietiţilor dc reprezentat, precum fi in funcţie dc valoarea acestora, ce impun condiţii specifice de precizie. Scara hirţii nu trebuie si fie necesarmente mare pentru ci se realizează cu un plus de chcltuiali; dar nici, din motive economice, prea mici fi necorespun-litoare scopului propus. La stabilirea scirii hirţii cadastrale se are in miere asigurarea unei precizii satisfîcitoarc de reprezentare a proprictiţii cu un minim de cheltuieli, preci^m fi dc posibilitatea de a se trece uşor dintre scări in alta, atunci când necesitaţi o impun. tn cadastrul din Transilvania, Banat fi Bucovina hu folosii uimitoarele sein: 1: 7200 pentru cadastrul concrctual; 1:5760 pentru zonele de monte cu mai puţine detalii topografice; • 1:3600 pentru zona de deal fi câmpie a cadastrului gnfiq 1:2880 pentni aooa de deal fi câmpie la cadastrul numeric; 1:1440 sau 1:720 pentru intravilane; • 1:28.800 pentru hirţilc de ansamblu. Legea cadastrului (art 12 aL 5 Lc) a stabilit ci toate măsurătorile si se faci folosind sistemul metric iv hărţile si te redacteze la următoarele sciri: sc. 1:10.000 sau 1:5000 pentru zonele «le deal |i mume unde predomini pădurile, fâncţck fi păşunile alpuic, ic. 1:5000 sau I 2500 pentru zona dc şes p deal cu multe parcele şi multe categorii defoloaiHi.sc. 1:2000. I I000sau 1:500 pentru intravilanele oralelor in funcţie dc dcnsrtatea construcţiilor, ic. 1.25.000 pentru hărţile dc ansamblu Lucrările dc «cadastru in fostul judeţ Ufov »-au executat la aceste acin. ia conturul proprictiţii funciarc reprezentate la icari pe harţi trebuie si sc poaii însene numind topografic fi, uneori, caiegona de folosinţă. Pc hana cadastrali ce se depune la d. nu se înscrie simbolul categonilor dc foloanţi, dar de se pot reprezenta prm culon sau semne conwrnţionale de aţa manieri, incit sâ nu încarce prea mult harta p si-i micşoreze dantatea. Schimbările privind hărţile. Documentaţu de bazâ pentru ţinerea b curent a hirţilor cadastrale cu schimbirile ulterioare constă dm date de măsurători sau recalculiri (k -1977 21 > Aceste date se raponeazi pe hana originali au pe copsi ale acesteia cu tuş de culoare rofie. in cazul unor parc elin, dezmembriri sau conaopsh de parcele, planul de situaţie, ce se întocmeşte cu această ocazie, serveşte pentru completarea hărţn. Dementele cartografice care nu mai cottsp—d cu reabcaseadin teren nu se radimâpe hani d se aoufcază cu o knaiţă cu tuş de cuk» re raţe. penau ca si se poată urmâh auaoAogk sdumbânle în forma pno> klorjiin soucon fotosmţetar Schimbările se caungnftwă pe toate hărpfe. mdusnr pe crk dţ botutve p cek de b cf (vesi conducerea hărţilor Schimbările privind parcelele 222 Schimbările privind parcelele. Schimbările şi rectificările în situaţia parcelelor, inclusiv în descrierea şi denumirea lor, sunt arătate în listele de schimbări, care se preiau în cadastru şi cf. Listele de schimbări se întocmesc de secţiunea de cf. şi se comunică oficiului de cadastru în următoarele situaţii: dezmembrarea unei parcele, sau contopirea a două sau mai multe parcele cu respectarea normelor de sistematizare în cazul când sunt în localităţi; executarea, modificarea sau demolarea unei construcţii etc. Listele de schimbări ce se trimit oficiului de cadastru trebuie să conţină toate datele de identificare a parcelei (imobilului), precum şi o schiţă la scara hărţii cadastrale întocmită de o unitate sau persoană autorizată, din care să rezulte situaţia veche şi cea nouă. Atât listele de schimbări, cât şi schiţa se autentifică de către conducătorul de cf. Listele de schimbări se întocmesc de oficiul de cadastru şi se comunică secţiunii de cf. în următoarele situaţii: rectificări de suprafeţe, formă sau desen; dezlipiri sau alipiri de pământ (aluviune), ca urmare a unor inundaţii; schimbarea denumirii judeţului, comunei sau teritoriului cadastral în urma unor reorganizări administrative, în cazul rectificărilor de înregistrare, formă (graniţă) şi desen se convoacă toţi proprietarii interesaţi. Aceste rectificări sunt valabile numai dacă proprietarii sunt de acord cu situaţia nouă, iar în caz de dezacord se îndrumă să-şi rezolve litigiul în faţa instanţelor judecătoreşti. Schimbările privitoare la clasa terenului şi a venitului net cadastral se introduc numai în documentaţia cadastrului, nu şi în cea a cf., şi se comunică de către oficiul de cadastru organelor financiare în vederea reactualizării impozitului. Schimbările privind denumirea străzilor sau a numerelor de casă se comunică de către organul administrativ oficiului de cadastru şi instanţei de cf. LISTA DE SCHIMBĂRI Judeţul Brăila Lista de scliimbări Comuna Feteşti nr. 10/1993 Numele, , prenumele, domiciliul: Numele, prenumele, domiciliul Vechiul proprietar: Noul proprietar Nr. Nr. Terit. Număr Categoria Suprafaţa Trans¬ Actul de Ziua Preţ de Obs. crt. cf. de cris bază cump㬠folosinţă în cf. rare lei Tarla | Top. lin | mp Popescu I. Nicolae, str. Sălciei Nr. 10 Nicolae P. Nicolae, str. Sălciei Nr. 8 1 14 Feteşti 2 1030 loc casă 1030 32 Conlr 14.02 30.000 cumpărare 1993 nr. 130/ 10.01.93 Conducător de carte funciară 223 Servitutea Schimbarea titularului dreptului, este cea mai frecventă operaţiune în cf. Prin contract, succesiune, aluviune sau uzucapiune dreptul de proprietate, de superficie ori servitute etc., se pot transmite de la un titular de drept la un altul, sau se pot dobândi după exercitarea îndelungată a posesiunii în condiţiile prevăzute de lege. în cazul când titularul se schimbă printr-un contract cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, acesta trebuie să se încheie în forma autentică, pe baza unei schiţe a imobilului, întocmită de o instituţie sau inginer autorizat şi aprobată de organul de sistematizare. Schimbarea titularului dreptului se înscrie numai în partea a Il-a sau, după caz, partea a IlI-a a cf. pentru că ele nu schimbă cu nimic situaţia bunului la care se referă (vezi modele în anexă). Schimbările privind proprietatea. Informaţiile cadastrului funciar cu privire la proprietate trebuie să corespundă în permanenţă cu cele din cartea funciară. Schimbările privind proprietatea se pot face numai cu respectarea procedurii legale, iar în regiunile cu cf. proprietatea se dobândeşte, transmite, modifică sau se stinge numai prin act autentic înscris în cf. Aceste acte autentice prin care se solicită schimbarea proprietarului se prezintă la cf., iar aceasta trimite lunar oficiului de cadastru o listă de schimbări (art. 189 Lcf). Listele de schimbări se redactează pe teritorii cadastrale, se numerotează pe ani şi se înregistrează într-un registru special, deschis în acest scop. Ele trebuie să conţină şi valoarea actului modificator al proprietăţii pentru a se putea stabili taxele de ţinere la curent a cadastrului. Pentru ţinerea la curent a cadastrului cu schimbările ce se produc cu privire la terenurile ce nu se înscriu în cf. ci numai în suplimentul acesteia (art. 16 Lcf), adică acelea care aparţin domeniului public şi care nu sunt în circuitul civil, dar care pot fi înstrăinate numai în cazuri speciale, lista de schimbări se întocmeşte de organul care administrază bunul şi tot acesta anunţă cadastrul şi cf. Servitutea, sarcină impusă asupra unui mobil pentru uzul şi utilitatea altui imobil având un alt stăpân. Este un drept asupra lucrului altuia, constituind un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Presupune în mod necesar două imobile: fondul dominant şi fondul aservit, care aparţin la doi proprietari diferiţi. Este un drept imobiliar, putând fi stabilit numai cu privire la bunuri imobile prin natura lor; are un caracter de accesoriu al fondului, de care nu poate fi despărţită spre a forma un drept de sine stătător. Nu poate fi înstrăinată, nici urmărită sau ipotecată singură, independent de fondul a cărui accesoriu este; ca drept, servitutea se transmite o dată cu fondul dominant, iar ca sarcină, o dată cu fondul aservit. Are un caracter perpetuu, durând - în absenţa unei convenţii contrare a părţilor - cât timp vor dura imobilele şi situaţia din care s-a născut servitutea. Este indivizibilă, căci se constituie asupra întregului imobil aservit şi profită întregului fond dominant; când unul sau ambele fonduri aparţin mai multor Servitutea de scurgere a apelor 224 coproprietari, constituirea servituţii trebuie să se facă cu consimţământul tuturor coproprietarilor (Dc). Servitutea de scurgere a apelor, servitute naturală constând în aceea că terenurile inferioare sunt supuse a primi apele care curg în mod natural, fără intervenţia omului, de pe terenurile superioare (Dc.; art. 578 C. civ). Servitutea de trecere, servitute legală constând în îndatorirea proprietarului unui teren de a tolera trecerea peste terenul său a proprietarului unui loc înfundat, acesta din urmă având obligaţia de a-1 despăgubi pe cel dintâi. Trecerea trebuie făcută pe calea cea mai scurtă de ieşire la drumul public şi prin acea parte a fondului aservit pe unde înfăptuirea ei ar cauza mai puţină pagubă (Dc. ; art. 616-19 C. civ). Servitutea de vedere, servitute legală constând în interdicţia de a se deschide ferestre de vedere, balcoane etc asupra fondului învecinat la distanţe mai mici decât cele prevăzute de lege. Distanţa stabilită de lege este de 1,90 m. pentru vederea directă şi de 0, 60 m. când vederea este piezişă (adică zidul este oblic sau perpendicular faţă de hotar) (Dc. ; art. 611-14 C. civ). Servitutea izvoarelor, servitute naturală constând în restrângerea dreptului proprietarului unui fond pe care se găseşte un izvor de a întrebuinţa acel izvor numai în aşa fel încât să nu vatăme dreptul dobândit de proprietarul altui fond cu privire la întrebuinţarea izvorului (Dc.; art. 579-581 C. civ). Servitutea privind" distanţa plantaţiilor, servitute legală constând în interdicţia plantării unor arbori care cresc înalţi la o distanţă mai mică de doi metri faţă de linia despărţitoare a două fonduri, pecum şi a celorlalte plantaţii sau a gardurilor vii, la o distanţă mai mică de 0, 50 m. Proprietarul vecin poate cere scoaterea sau tăierea arborilor ori plantaţiilor care se află la o distanţă mai mică decât cea prevăzută(Dc.; art. 607-608 C. civ). Servitutea privind distanţa şi lucrările intermediare pentru anumite construcţii, servitute legală care se caracterizează prin îndatorirea proprietarului unui fond de a ridica construcţii respectând o anumită distanţă faţă de linia despărţitoare de fondul vecin, întocmai cum această distanţă a fost precizată prin lege sau prin obiceiul locului, sau de a executa lucrările intermediare prescrise de legi şi regulamente, pentru a nu aduce prejudicii vecinului (Dc.; art 610 C. civ). Servitutea privind picătura streaşinei, servitute legală constând în îndatorirea proprietarului de a face streaşina casei sale în aşa fel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, ori în stradă, iar nu pe locul vecinului (Dc.; art 615 C riv). Sistem informaţional, ansamblu de fluxuri şi circuite informaţionale organizate într-o concepţie unitară. Sistemul informaţional primeşte intrări, le prelucrează şi furnizează ieşiri; intrările şi ieşirile unui sistem informaţional sunt date, informaţii şi decizii (Di). 225 Sisteme de estimare a terenurilor Sisteme de estimare a terenurilor. Condiţia primordială şi cea mai importantă a oricărei metode de estimare este cercetarea şi clasificarea terenurilor în funcţie de însuşirile lor pentru producţia agricolă (Popovici-Lupa 1925: 244). Dar cercetarea şi clasificarea terenurilor întâmpină urmatoarele greutăţi: - productivitatea terenurilor este rezultatul conlucrării unor factori diferiţi, care au o influenţă variabilă asupra creşterii şi dezvoltării plantelor; - lipseşte un sistem unanim acceptat pentru a exprima în cifre pozitive ponderea participării fiecărei însuşiri productive în determinarea capacităţii de producţie; - terenurile sunt foarte diferite între ele, atât datorită însuşirilor naturale, cât şi modului cum au fost tratate de oameni. Dacă s-ar ţine seama de toate caracteristicile intrinseci ale terenurilor, precum şi de împrejurările reale, ar urma să se admită atâtea clase câte terenuri sunt şi s-ar ajunge la o clasificare inoperantă. Totuşi, dat fiind că, în privinţa celor mai importante însuşiri, anumite terenuri au o mare asemănare între ele, ceea ce permite să le deosebim de altele, este posibilă-clasificarea lor după anumite criterii, folosindu-se, în acest scop, anumite ficţiuni acceptate de cel mai mare număr de interesaţi. Pentru a răspunde nevoilor practice, un sistem de clasificare trebuie să îndeplinească următoârele condiţiuni: a) el trebuie să caracterizeze diferitele clase în chip limpede şi hotărât, încât să nu se ivească îndoieli asupra claselor; b) el trebuie să ţină seama de variaţia împrejurărilor de fapt, încât să fie posibil să se încadreze orice teren în una din clase, dar numărul acestora să nu fie prea mare pentru că sistemul ar fi puţin sinoptic şi greu de aplicat; c) el nu trebuie să fie prea complicat ca să nu ceară prea mult timp şi osteneală şi să nu fie prea costisitor. De la începuturile lor, lucrările de clasificare şi estimare s-au conturat în două mari curente şi sisteme : • sisteme naturale sau ecologice, bazate numai pe însuşirile naturale ale terenurilor şi care servesc mai ales unor scopuri agrotehnice; • sisteme economice, bazate pe rezultatele de producţie, care servesc mai ales evaluării economice a terenurilor în vederea impozitării. Adevărul este că, de regulă, între produsul bmt şi însuşirile naturale ale unui teren există un raport de cauzalitate şi că venitul net depinde, în primul rând, de produsul brut. Pentm a aprecia obiectiv rezultatele de producţie este necesar să se cunoască bine însuşirile naturale ale terenurilor şi să se boniteze, adică să se exprime cantitativ gradul lor de bunătate. Rezultă că sistemele economice trebuie să se întemeieze pe o clasificare naturală; după cum şi sistemele naturale sau ecologice trebuiesc completate cu rezultatele economice pentru a se verifica şi a fi utile. S-au conceput astfel de sisteme şi anume: • sisteme generale sau eclectice, care combină cele două sisteme - natural şi economic - şi servesc unor diverse scopuri, dintre care cel mai important este impozitarea dreaptă şi echitabilă a imobilelor. Sisteme de publicitate 226 Sisteme de publicitate. Importanţa deosebită a imobilelor în viaţa oamenilor şi necesitatea ocrotirii drepturilor şi raporturilor juridice cu privire la acestea, a instituit regula ca cel ce cumpără un bun a „non domino” îl cumpără pe riscul său, fiind obligat să-l restituie adevăratului proprietar în urma acţiunii în revendicare a acestuia. Nevoia de siguranţă în circuitul imobiliar şi al creditului a dus la publicitatea drepturilor şi raporturilor juridice funciare (vezi istoria şi geografia publicităţii). Reglementarea publicităţii imobiliare a evoluat asemănător ca principiu în toate ţările, dar diferit ca sisteme de aplicare în practică. în statele modeme s-au conturat două sisteme principale: a) sistemul german, conform cămia constituirea, strămutarea, modificarea sau stingerea unor drepturi reale imobiliare se poate face numai prin înscrierea în registrele publice, după o minuţioasă verificare a înscrisurilor în care se consemnează. Este sistemul de publicitate reală al cărţii funciare, în care înregistrarea se face pe imobilul determinat prin măsurătorile cadastrale şi individualizat prin reprezentarea cartografică pe hartă, cu arătarea precisă a drepturilor, pentm o cauză legală şi de către organe precis arătate prin lege, într-o formă solemnă, drepturile dobândindu-se numai prin înscriere cu opozabilitate erga omnes; b) sistemul francez, conform cămia „posesiunea valorează titlu”, iar constituirea, strămutarea, modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare se face prin darea în folosinţă, fără să se condiţioneze de înscrierea în registrul de publicitate. Pentm opozabilitatea faţă de terţi este necesar ca înscrisurile, ce atestă raporturi juridice imobiliare, să se transcrie în registrele ce se ţin la grefele judecătorilor în acest scop. Registrele sunt cunoscute sub denumirea de „registre de transcrip-ţiuni şi inscripţiuni”, deoarece într-un registru se copiază integral înscrisul care atestă raporturi juridice; iar în alt registru de inscripţiuni se copiază numai acele părţi din înscris care se referă la ipoteci. înregistrarea se face pe numele persoanelor, ea nu are la bază măsurătorile precise ale cadastrului, deci se face o publicitate personală. Unii autori (Demeny 1993:10) mai prezintă şi un al treilea sistem- sistemul slav -, dar acesta nu se deosebeşte de sistemul german şi a luat fiinţă în spaţiul influenţat de dreptul orăşenesc german, motiv pentru care nu este menţionat în literatura occidentală. Sisteme de publicitate in România. Organizarea publicităţii imobiliare trebuie să răspundă următoarelor obiective mai importante: - să apere drepturile imobiliare ale celor înscrişi în registrele publice (securitatea statică); - să confere transmisiunilor imobiliare o cât mai mare certitudine prin aducerea la cunoştinţa tuturor a situaţiei juridice a imobilelor aflate în circuitul civil (securitate dinamică); - să dea siguranţă circulaţiei creditului prin garantarea lui prin înscrierea ipotecii în registrele publice; - să permită organelor statului exercitarea unui control eficient 227 Sistemul de publicitate personală al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni asupra schimbărilor ce se produc în situaţia materială a imobilelor, conform cu normele de sistematizare, şi în situaţia juridică a acestora prin înstrăinări, grevare cu sarcini etc.în interesul şi al societăţii ce le protejază. în ţara noastră funcţionează două sisteme principale de publicitate: • sistemul de publicitate al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni, denumit şi sistemul publicităţii personale, ce funcţionează în Vechiul Regat; • sistemul cărţilor funciare, denumit şi sistemul publicităţii reale, ce funcţionează în Transilvania, Banat şi Bucovina, precum şi în unele localităţi din fostul judeţ, Ilfov, unde s-au executat lucrări complete de cadastru, conf. L. nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate imobiliară. Pentru căile ferate şi canaluri s-au ţinut cărţi funciare speciale, instituite prin legea din 12 iunie 1930, cu modificările din L. nr. 987 din 12 noiembrie 1941, cărţi ce se ţin la judecătoria Cluj. Sistemul de publicitate personală al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni, s-a instituit prin Codul civil din anul 1865 sub influenţa legislaţiei franceze şi belgiene. Constă din registre ce se păstrează la grefa judecătoriei în scopul transcrierii şi inscripţiei unor acte juridice expres prevăzute de lege. Publicitatea se face prin transcrierea sau înscrierea actelor juridice, prevăzute de lege, în registrele prevăzute de art. 710 C.proc.civ.şi anume: registrul de transcriere, registrul de înscriere, registrul de transcriere a comandamentelor şi mapa actelor de amanet. Transcrierea constă în reproducerea prin copierea integrală în registru a înscrisului prin care se constituie, strămută, modifică sau se sting drepturile reale imobiliare; iar inscripţiunea constă în reproducerea prin copiere a părţilor din înscris referitoare la ipoteci şi privilegii. Registrele sunt organizate pe comune (sate) şi sunt ţinute pe numele persoanelor în ordine alfabetică, realizându-se o publicitate personală. Art. 711 C. proc. civ. enumeră actele supuse transcrierii: - actele juridice între vii, translative de proprietate sau de drepturi care se pot ipoteca; actele juridice între vii prin care se renunţă la aceste drepturi; - actele juridice între vii prin care se constituie un drept de servitute, uzufruct, uz sau abitaţie; actele juridice între vii prin care se renunţă la aceste drepturi; - tranzacţiile privind drepturile reale; - ordonanţele de adjudecare a unui imobil (dobândire prin licitaţie); - hotărârile de expropriere pentru interes obştesc; - cesiunea de venituri pe un interval mai mare de doi ani. Nu sunt supuse obligaţiunii transcrierii următoarele acte: a) transmisiunea proprietăţii prin deces, atât prin succesiune testamentară, cât şi prin succesiune legală; b) hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi reale; Sistemul de publicitate reală al cărţii funciare 228 c) împărţeala în cazul când imobilul se atribuie unuia dintre copărtaşi; d) actele juridice prin care se renunţă la un drept încă neacceptat (renunţarea moştenitorilor la moştenire). Lipsa transcrierii face fără efect dobândirea unui drept real imobiliar faţă de terţele persoane. în registrul de inscripţiuni se copiază numai acele părţi din actul juridic care se referă la ipoteci sau privilegii pentru a le asigura rangul; iar în registrul de transcriere a comandamentelor se transcriu, în extras, comandamentele prealabile urmăririi silite a bunurilor imobile, a debitorilor şi a veniturilor acestora. Toate registrele se ţin pe numele persoanelor, deci nu au la bază măsurătorile precise ale cadastrului, din care decurg o serie de neajunsuri, dintre care confuzia de nume nu este cel mai mic. Sistemul de publicitate reală al cărţii funciare.îmbunătăţirea pământului mijloc de producţie se poate face numai prin sacrificii materiale şi muncă perseverentă. Aceste sacrificii nu se fac din simplă plăcere, ci din dorinţa sau nevoia de a obţine un spor de produse, spor ce apare prin efectul în timp al investiţiilor, ceea ce impune, în mod firesc, siguranţa proprietăţii. Cu cât munca trecută şi prezentă au mai multă siguranţă că vor fi răsplătite, cu atâta sunt mai producătoare de valori. Trebuie ca acela care cumpără, repară o casă, plantează o vie sau pomi, ori îngraşă pământul să ştie că dreptul lui de proprietate este ocrotit de lege şi că nimenea nu-1 poate împiedeca în exercitarea lui în limitele legii şi că el este acela care va culege fructele după munca lui. Această siguranţă se realizează pe deplin prin instituţia cărţii funciare şi, în ţările unde ea funcţionează, nici nu se mai poate concepe viaţa economică fără ea, pentru că nimenea nu mai acordă credite convenabile fără garanţia conţinutului cărţii funciare. Cartea funciară, considera Tabbah (1950: 290), este un ansamblu de documente care arată starea descriptivă a fiecărui imobil şi care determină situaţia lui juridică. Aceste documente sunt: foaia de proprietate, procesele -verbale de identificare şi grăniţuire a proprietăţii, hărţile cadastrale, schiţele de câmp şi alte documente cartografice privind imobilele. Loffler (1980:11) vede în cf. un registru oficial care dă relaţii asupra situaţiei de drept a imobilelor; Bengel & Simmerding (1989: 82) consideră cf. ca oglinda drepturilor reale individuale asupra imobilelor şi are sarcina să dea informaţii, pe cât posibil, complete şi sigure asupra situaţiei de drept referitoare la imobile; iar Schăffner-Kiihne (1976:11) arată că, cartea funciară constituie punctul central al circulaţiei juridice cu imobile. Trebuie, mai ales, să facă cunoscut cine este proprietarul imobilelor individuale, dacă şi ce drepturi şi sarcini (spre exemplu grevare ipotecară) există pe imobile. Cartea funciară, arată M.Costin col. (1980), este un înscris oficial reprezentând unitatea de bază în sistemul publicităţii imobiliare. în 229 Sistemul de publicitate reală al cărţii funciare cadrul căruia evidenţa se ţine pe imobile şi nu pe proprietari; iar Laday (1927:15): cărţile funciare sunt un registru public destinat evidenţierii datelor referitoare la imobile şi la anumite inscripţiuni, prin care drepturile reale asupra imobilelor iau naştere sau încetează. Şi, în sfârşit, în art. 1 Lcf.: cartea funciară descrie imobilele şi cuprinde arătarea drepturilor reale ce au ca obiect aceste bunuri; drepturile personale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară vor putea fi înscrise numai în cazurile prevăzute de lege. Drepturile reale privind imobilele înscrise în cf. sunt denumite „drepturi tabulare” şi sunt prevăzute în art. 11 Lcf., şi anuine: dreptul de proprietate, dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz. dreptul de abitaţie, dreptul de servitute, dreptul de ipotecă. Sistemul cf. face o publicitate reală şi completă a drepturilor şi raporturilor juridice imobiliare, şi are la bază principiul „unităţii formale”, adică concentrarea într-o singură cf. a tuturor operaţiunilor juridice privitoare la imobilele înscrise. în acest sistem baza publicităţii nu este persoana, ci imobilul; acesta este considerat veşnic şi este înscris intr-o singură foaie, iar proprietarii trecători se perindă prin faţa lui prin operaţiuni juridice de vânzare, cumpărare, succesiune, partaj etc. Pentm a uşura cercetarea şi pentm mai multă claritate, înscrierile în cf. sunt grupate in mai multe părţi: - titlul cf. în care se arată număml cf. şi teritoriul cadastral pe care este situat iinobilul; - partea I, denumită şi foaia de avere sau a imobilului, în care se înscriu toate informaţiile tehnice şi economice ale imobilului; - partea a Il-a, denumită foaia proprietăţii, în care se înscriu toate informaţiile privind drepturile; - partea a IlI-a, denumită foaia de sarcini, în care se înscriu sarcinile ce grevează imobilul. Cercetarea cf. este simplă şi, cu ajutorul repertoriilor alfabetic sau parcelar, în câteva minute se poate afla situaţia adevărată şi completă a oricărui imobil, în ţara noastră au existat cf. încă din sec. al XVIII-lea. dar organizarea lor prin legi şi ordonanţe a început în Transilvania abia în anul 1840 şi s-a completat, în mod treptat, prin ordonanţele din 1855 şi o lege din anul 1870. Pentru introducerea acestor registre s-a făcut întâi aşa zisa „localizare”, care era fixarea situaţiei de fapt. Pe baza localizării s-au întocmit protocoalele provizorii ale cf. şi de abia mai târziu coaiele definitive ale acestor cărţi (Râdulescu 1923:26). Localizarea s-a făcut pe baza măsurătorilor cadastrale, prin care imobilele s-au identificat, determinat, individualizat şi reprodus pe hărţi şi s-au descris în registre. în Bucovina s-au introdus cf. după anul 1820 şi s-au legiferat prin legea din 8 martie 1873. Pentm unificarea sistemului de publicitate pe întreg teritoriul ţării s-a promulgat L. nr. 115/1938, privind unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, publicată în M.Of. nr. 95 din 27 aprilie, act normativ ce cuprinde exhaustiv materia cf. şi care este în vigoare în acele zone unde există cărţi funciare. Situaţia generală a suprafeţelor pe categorii de folosinţă 230 Situaţia generală a suprafeţelor pe categorii de folosinţă, este un operat ajutător care se obţine prin extragerea din registrul cadastral a suprafeţelor pe tarlale şi categorii de folosinţă. El se poate redacta, la nevoie, pe subcategorii de folosinţă. Imprimatul are următoarele rubrici: numărul curent, numărul tarlalei, suprafaţa subcategoriilor de folosinţă, suprafaţa categoriei de folosinţă, suprafaţa totală a tarlalei, venitul net al tarlalei, observaţiuni. Totalul general al situaţiei suprafeţelor pe categorii de folosinţă trebuie să fie egal cu cel din registrul cadastral funciar. Este un document ce serveşte administraţiei locale, statistici agricole, unor studii de organizare a teritoriului, organelor de conducere a agriculturii etc. Software, termen utilizat pentru a desemna: a) totalitatea programelor cu care este echipat un sistem de calcul; b) preocupările corespunzătoare realizării produselor program şi, în cel mai larg sens, analizei şi cercetărilor efectuate în raport cu activităţile conexe realizării programelor (Di.) Sol: (1) Corp natural modificat sau nu prin activitatea omului format la suprafaţa scoarţei terestre, ca urmare a acţiunii interdependente şi îndelungate a factorilor bioclimatici asupra materialului sau rocii parentale, caracterizat prin compoziţie specifică trifazică (solidă, lichidă şi gazoasă), alcătuire polidispersă poroasă a fazei solide, prezenţa componentei vii, diferenţiere de compoziţie pe verticală, dinamică neîntreruptă şi complexă, însuşirea de a fi fertil. (2) Material de sol, material format din constituenţii solului. (3) Stare a sistemului coloidal în care faza dispersă nu este floculată (Dşs.). Stabilirea graniţelor proprietăţii şi înscrierea posesorilor, este ope raţiunea care începe cu proprietăţile din intravilan, în ordinea înscrisă în registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă, după expirarea termenului de 30 zile de la încheierea lucrărilor premergătoare. în acest scop, inginerul se foloseşte de documentaţia cartografică cea mai recentă şi un carnet de teren în care se fac toate însemnările în legătură cu graniţele şi posesorii, dar numai în prezenţa acestora. Procedura de urmat este fixată în art. 19 Lc., astfel: - identificarea proprietăţilor şi posesorilor şi a graniţei dintre ele se face pe teren, din casă în casă, şi se verifică: dacă posesorul are capacitatea juridică; dacă reprezentantul celor incapabili sau absenţi are împuternicirea legală, emisă în scopul participării la grăniţuire; dacă imobilul formează obiectul unei proprietăţi indivize sau proprietăţi pe etaje ori apartamente (art. 151 Lcf); - dacă posesorii învecinaţi sunt de acord cu graniţele, acestea se însemnează pe documentele cartografice; se materializează prin pietre sau borne; se măsoară, în cazul când măsurarea se face concomitent cu identificarea, sau, dacă măsurarea se face mai târziu, pe lângă borne 231 Stabilirea şi restabilirea limitelor proprietăţii proprietăţile se însemnează cu tăbliţe pe care se scrie numele posesorului. In carnetul de teren se face o menţiune simplă cu privire la acordul părţilor, care confirmă recunoaşterea graniţei prin semnătură, recunoaştere ce are caracterul unui contract prin care proprietarii se obligă să recunoască graniţa stabilită ca adevărată; - înregistrarea litigiilor ds graniţă şi precizarea porţiunilor litigioase, se face prin înseninarea şi materializarea ambelor graniţe, în carnet şi pe teren, se încheie un proces verbal de constatare în trei exemplare şi, însoţit de o schiţă provizorie, se îndrumă părţile să-şi rezolve litigiul în faţa instanţelor de judecată; - înregistrarea posesorilor se face pe baza registrului posesorilor de case şi al locurilor de casă, al cărui conţinut se confruntă cu posesorii prezenţi sau cu reprezentanţii lor legali; - întocmirea unui plan minută pe care se înscriu: graniţele, litigiile de graniţă, posesorii şi poziţia din registrul posesorilor de case; - o dată cu operaţiunea de identificare din extravilan se redactează un tabel al lanurilor şi tarlalelor cu denumirea obişnuită, care se verifică pentru exactitate, împreună cu organele locale şi arhive; - după sau concomitent cu operaţiunile de identificare a proprietăţilor, inginerul îşi adună datele necesare redactării hărţii, pentru care foloseşte metoda de ridicare cea mai adecvată, mai eficientă şi mai ieftină în situaţia dată, cu respectare normelor de conţinut şi precizie din instrucţiunile tehnice de măsurare. Stabilirea şi restabilirea limitelor proprietăţii, este cea mai importantă sarcină a cadastrului. în conformitate cu prevederile legislaţiei civile (art.585 C.civ.) şi a legii cadastrului, proprietarii imobilelor, precum şi alte persoane (beneficiarii dreptului de folosinţă), sunt obligaţi: - să-şi materializeze graniţele proprietăţii; - să permită îndepărtarea semnelor de graniţă necorespunzătoare; - să contribuie la păstrarea semnelor de graniţă; - să permită fixarea semnelor de graniţă necesare materializării graniţelor. Obligaţia de a materializa graniţele intervine de regulă : - când un teritoriu se măsoară din nou, toţi proprietarii sunt obligaţi să participe la delimitarea şi împietruirea graniţelor. Refacerea şi reîmpietruirea graniţelor mai este necesară ca urmare a unor lucrări dc comasare, de organizare a teritoriului sau de delimitare a unor noi complexe de construcţii; -când graniţele proprietăţii se schimbă, proprietarii învecinaţi au obligaţia, unul faţă de altul, să contribuie la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa (art.584 C.civ.); - când limitele proprietăţii sunt stabilite printr-o nouă măsurătoare şi când graniţele sunt acceptate de părţi, proprietarii îşi pot împietrui sau îngrădi proprietatea ( art. 585 C.civ.), cu excepţia locurilor înfundate cărora li se lasă ieşire la drumul public, constituindu-se o servitute de trecere (art. 617-18 C.civ.); Stabilirea preţurilor de arendare 232 - când o acţiune de grăniţuire s-a soluţionat în favoarea părţii reclamante, aceasta este îndrituită să-şi refacă semnele de graniţă; - când graniţa este stabilită, la cererea părţilor, de către un organ a cărui competenţă este prevăzută de lege; - când o clădire se construieşte sau reconstruieşte în apropierea graniţei, legislaţia civilă prevede anumite condiţii şi norme de amplasare, precum şi obligaţia proprietarului de a solicita primăriei, contra cost, delegarea unui tehnician competent să fixeze amplasamentul. în toate cazurile, arătate mai sus, proprietarii sunt obligaţi să permită îndepărtarea semnelor de graniţă ce nu mai corespund cu situaţia de drept. Contribuţia proprietarilor la păstrarea semnelor de graniţă şi a punctelor geodezice sau de nivelment, este o obligaţie ce rezultă din an. 24 RLc., care prevede că trebuie să lase liberă o distanţă de 1-2 in. de la marginea constnicţiei sau punctului. Cu privire la obligaţia proprietarilor de a permite fixarea semnelor necesare pentru marcarea graniţelor, pe lângă prevederile art. 585-586 C.civ., deosebit de importante sunt prevederile art.22 RLc. care impun şi obligaţia de a permite aşezarea semnalelor de triangulaţie, a piramidelor geodezice, de poligonare, măsurare şi nivelment pe terenurile ce posedă, precum şi îngroparea reperelor ce materializează aceste puncte. Stabilirea preţurilor de arendare. Preţurile de arendare sunt echitabile atunci când arendaşul şi arendatorul, în condiţiile unei normale exploatări, obţin o dobândă satisfăcătoare pentni capitalul investit şi când arendaşul, ca întreprinzător, obţine un venit în plus, pentru că el suportă riscul (Nieschulz 1953:56). Nota de bonitare, condiţiile de producţie şi venitul net, consemnate în cadastru, sunt informaţii ce permit stabilirea unei perspective de obţinere a unui venit net constant. Potrivit art. 1 din „Normele metodologice orientative de calcul al arendei” (M. Of. nr. 183/1994), elementele de stabilire a arendei sunt: suprafaţa, potenţialul de producţie, structura parcelară, relieful şi gradul de accesibilitate a mecanizării, posibilităţi de acces, distanţa faţă de locul de depozitare, industrializare sau comercializare, amenajările şi îmbunătăţirile funciare sau alte dotări. Acestea sunt informaţii pe baza cărora se determină venitul net şi valoarea de randament în cadrul lucrărilor de estimaţiuni cadastrale: clasa (nota) de bonitare şi condiţiile economice. în lipsa unui cadastru general, terenurile se împart în numai cinci clase, fiecare clasă cuprinzând 20 puncte, care nu reflectă în suficientă măsură realitatea, dar sunt totuşi acceptabile orientativ (art. 4 Norme-94), iar condiţiile economice, în trei categorii în cadrul fiecărei clase (an.5 Norme-94). Pe baze statistice s-a stabilit echivalentul în produse al punctului notei de bonitare, astfel: 233 Stânjenul pătrat ECHIVALENTUL In produse al punctului de bonitare Anexa 1 Echivalent Culturile Grâu (produs OlZ Porumb Floarea Cartofi Sfeclă de dc referinţă) soarelui zahăr Kg/punct 40 45 52 16 200 280 Produsele se convertesc în grâu şi alte produse: COEFICIENŢI de convertibilitate intre grâu şi alte produse Anexa 2 Produsul Coeficientul Grâu 1,00 Orz 1,10 Porumb 1,30 Floarea soarelui 0.40 Sfeclă de zahăr 7,00 Cartofi de toamnă 5,00 Valoarea producţiei globale (producţia brută) pentru terenul arabil este: Vpb. = S x N x P xC x p, în care: - S = suprafaţa exprimată în ha şi mp.; - N = nota de bonitare exprimată în puncte; - P = produsul Kg./ punct notă dc bonitare; - C = coeficientul de convertibilitate; - p = preţul pentru 1 kg. grâu. Aceste informaţii se pot folosi de părţile din contractul de arendă pentru stabilirea preţului de arendare şi a modalităţilor de plată. Stabilirea taxelor de timbru pentru transferul proprietăţii. în operaţiunile juridice prin care proprietatea se transferă de la un subiect de drept la un altul: moştenire, donaţie, vânzare- cumpărare etc., legea prevede anumite taxe în funcţie de valoarea imobilului. Acestc taxe se smbilf.se după valoarea impozabilă, care se determină pe baza informaţiilor cadastrale puse la dispoziţia organelor financiare şi care eliberează adeverinţele legale. Stânjenul, unitate principală de măsurat lungimi, folosită de multe popoare din Europa, fiind, la origine,înălţimea medie a omului cu mâna dreaptă ridicată în sus, adică cca. 2 m. Mărimea lui, în măsura modemă, a fost diferită,astfel: - 1,89648 m stj. austriac (Klafter) în Transilvania; - 1,962 m stj. lui Şerban Cantacuzino în Ţara Românească; - 2,020 m stj. lui Const.Brancoveanu în Ţara Românească; - 2,23 m stj. domnesc în Moldova; - 1,832 m stj. prost în Moldova; - 2,056 m stj. de mijloc în Moldova. Stânjenii erau confecţionaţi din lemn, metal sau frânghie (de aici denumirea operaţiunii „funire”). în operaţiunile de hotărnicie se menţiona obligatoriu în hotarnică stânjenul cu care s-a măsurat (Stoicescu 1971: 44). Stânjenul pătrat, măsură de suprafaţă folosită pe tot cuprinsul ţării, reprezentând 3,867 mp în Ţara Românească; Stocare 234 4,9733 mp în Moldova; 3,5966 mp stj. austriac în Transilvania. (Stoicescu 1971: 146). Stocare (inf.), păstrarea informaţiei într-o memorie (Di.). Subiect de drept, titular de drepturi şi obligaţii; noţiune ce exprimă calitatea, capacitatea, însuşirea, aptitudinea sau posibilitatea care îngăduie oamenilor să participe individual sau colectiv la raporturi juridice (Dc.). Sultă, sumă de bani ce trebuie plătită pentru compensarea inegalităţii de valoare a loturilor în cazul partajului judiciar. Sulta are caracter complementar şi este admisibilă numai în caz de imposibilitate a egalizării în natură a loturilor pentru întregirea drepturilor coindivizarilor defavorizaţi, în cazul când nu este posibilă împărţeala în natură a unui bun, instanţa poate să-l atribuie în întregime unuia din coindivizari, urmând ca ceilalţi să primească sulta corespunzătoare cotelor la care au dreptul (Dpc.). Sumarul foilor de posesie, este un registru ajutător în care se înscriu, în ordinea alfabetică, toţi posesorii, cu totalul foilor de posesie pe categorii de folosinţă, apoi se face un sumar general, care trebuie să fie egal cu cel din registrul cadastral. Sumarul foilor de posesie conţine următoarele rubrici: numărul de ordine; numele şi prenumele posesorului; domiciliul sau sediul; suprafeţele pe categorii de folosinţă desfăşurate pe orizontală; suprafaţa totală; numărul punctelor de bonitare; venitul net cadastral şi observaţiuni. Un exemplar a sumarului foilor de posesie se trimite organelor financiare, după terminarea operaţiunilor de estimare a imobilelor, în vederea stabilirii impozitului, precum şi un exemplar organelor de statistică. Şchioapa, măsură veche de lungime reprezentând distanţa de la vârful degetului mare până la vârful degetului arătător, când acestea sunt bine îndepărtate unul de altul. Marimea ei a fost variabilă după dimensiunile mâinii celui ce măsura, cuprinsă între 0,180 -0,195 m (Stoicescu 1971: 72). Tabel cu denumirea lanurilor. Toate denumirile lanurilor, locurilor şi localităţilor se identifică în faza de recunoaştere a teritoriului cadastral şi se înscriu într-un tabel, grupate după specificul lor, separat pentru intravilan şi extravilan (vezi denumirea lanurilor). Tabelul trebuie să fie cât mai simplu, dar să cuprindă toate informaţiile necesare identificării lanului, iar după verificarea şi confruntarea cu documentele din arhive se semnează de către toată comisia comunală. Tabelul cu denumirea lanurilor are următoarele rubrici: numărul curent; denumirea lanului, locului sau străzii; poziţia faţă de intravilan sau cartierul. Tarlaua, este unitatea teritorială care constituie, într-o fonnă mai restrânsă, cadrul pentru ordonarea ca poziţie, numerotare şi calculare a suprafeţei parcelelor. Tarlaua se poate confunda 235 Teodolit cu lanul, atunci când acesta este delimitat de elemente topografice ce se pot reprezenta linear pe hartă, sau poate fi o subunitate a acestuia. Spre deosebire de lan, tarlaua se stabileşte întotdeauna pe limite naturale cu caracter de permanenţă şi care se pot reproduce linear pe hartă, deoarece numai aşa serveşte numerotării parcelelor, calculării suprafeţelor şi controlului acestora pe contururi mai mici. în timp ce lanul este o parte a teritoriului ce a luat naştere în decursul evoluţiei istorice a localităţii şi numele lui este întotdeauna legat de condiţiile geografice sau de viaţa rurală, tarlaua se stabileşte de către tehnicianul ce execută calcularea suprafeţelor din necesităţi pur tehnice. Tarlaua este o subunitate a teritoriului, stabilită practic, şi ea cuprinde o parte dintr-o proprietate, ca de exemplu în cazul păşunilor, pădurilor sau proprietăţii asociaţiilor agricole;o singură proprietate sau mai multe proprietăţi cu limite distincte. în localităţi, tarlalei corespunde cvartalul, care şi el cuprinde mai multe parcele încadrate între străzi mai importante. Tehnici agrimensurale, (a) Tehnica agrimensurală a „ocolniţei din semn în semn”, în care scop hotarnicul, cu grupul întreg al celor care îl însoţeau, „umbla” de-a lungul perimetrului sătesc, „călca” hotarul, „dând ocol” moşiei. Se începea cu citirea, în caz că existau, a documentelor vechi, dat fiind că scopul era reconstituirea stării originare a hotarului. în caz de lipsă a documentelor se făcea apel la memoria martorilor, a oamenilor bătrâni „ştiutori de ocine şi moşie”, care „ştiu rândul hotarelor”. Operaţia ocolniţei se sfârşea prin ajungerea în circuit închis la punctul de plecare, numit de aceeaşi „opritoare”, traseul împreu-nându-se de unde s-au început; (b) Tehnică agrimensurală: umblarea din semn în semn şi stâlpirea, în care operaţia hotărniciei constă în a verifica dacă hotarul actual se află pe traseul arătat de semnele vechi. De aceea, hotarnicul era dator să umble din semn în semn şi să refacă semnele de hotar; (c) Tehnica agrimensurală a ocolniţei cu măsurarea distanţelor dintre semne, în care se arată nu numai pravăţul, adică direcţia încotro trebuie să apuce hotarnicul, ci şi distanţa la care va trebui să fie găsit semnul următor. La 1590 întâlnim pentru prima oară menţiunea „să se măsoare hotarul”. Se mergea din semn în semn şi se numerotau pietrele măsurându-se distanţa între ele. Termenul tehnic pentru operaţia de măsurare era „trăsură”; (d) Tehnica agrimensurală a „celor trei trăsuri”, care constă în hotărnicia unei moşii de formă regulată, doar prin precizarea „colţurilor”, adică a „chiotorilor”, cu precizarea a patru asemenea „chiotori”. (Stahl 1965:119-131). Teodolit, instrument pentru măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale în lucrările geodezice şi topografice. Este compus dintr-o parte superioară, alidada, care este mobilă şi conţine luneta, cercul vertical (eclimetrul) şi dispozitivul pentru lectura unghiurilor; precum şi o parte Teren 236 inferioară, fixă, care conţine axul, cercul orizontal (limbul) şi dispozitivul de calare (Der.). Teren, (1) întindere de pământ cuprinsă între anumite limite; (2) suprafaţă de pământ caracterizată printr-un ansamblu dat de condiţii ale mediului, deci prin climă, relief, hidrologie etc. specifice, care influenţează favorabilitatea diferitelor culturi agricole, modul de acţiune a măsurilor ameliorative şi agrotehnice etc. Noţiunea de teren este similară celei de staţiune (Dşs.). Teren degradat, suprafaţă de pământ care datorită proceselor de eroziune, alunecare etc. este scoasă parţial sau total din circuitul economic (Dşs.). Terenuri cu construcţii, sunt enumerate în art. 2 lit. d. Lff. şi anume: terenurile din intravilan aferente localităţilor urbane şi rurale pe care sunt amplasate construcţiile, alte amenajări ale localităţii, inclusiv terenurile agricole şi forestiere. Regimul juridic al terenurilor cu construcţii este diferit de cel ocupat de construcţiile care deservesc nevoile de producţie agricolă, silvică sau destinate special unor alte activităţi economice ori sociale din afara localităţii, pentru că ele sunt destinate construcţiei de locuinţe sau administrative, chiar dacă pentru moment sunt în producţia vegetală. Faptul că în prezent mai există importante suprafeţe ocupate cu construcţii industriale în intravilan trebuieşte considerată ca o situaţie istoric dată, dar tendinţa este, în toate ţările, să se scoată activităţile industriale în afara perimetrelor de locuit. Terenuri cu destinaţie agricolă, sunt enumerate în art.2 lit.a Lff., astfel: terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fâneţele, serele, solariile, răsadniţele şi altele asemenea; cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşuni împădurite; cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platforme şi staţii de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenuri neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă. Din enumerare rezultă că nu folosinţa concretă este criteriul de stabilire a terenurilor cu destinaţie agricolă, ci criteriul destinaţiei economice in cadrul economiei naţionale, adică modul de folosinţă. Terenuri cu destinaţie forestieră, sunt enumerate în art.2 lit.b LfT. şi anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive; stâncării, abrupturi, râpe, ravene, torenţi - dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice. Terenurile cu destinaţie forestieră se înregistrează in cadastrul forestier, care se întocmeşte pe baza datelor cadastrului general prin amena- 237 Terenuri destinate transporturilor jamentcle silvice. Terenurile cu vegetaţie forestieră, care nu fac parte din fondul silvic, se ţin în evidenţe distincte. Terenuri cu destinaţie specială, sunt prevăzute în art.2 lit. e Lff., cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale şi aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii, ansamblurile şi si tu ri le arheologice şi istorice şi altele. în categoria terenurilor cu destinaţie specială s-au cuprins o varietate de terenuri ce servesc unor scopuri ce ajută producţia sau protejează anumite valori naturale sau istorice, scopuri existente sau ce vor mai putea apare în viitor, iar enumerarea lor nu este limitativă. Specific terenurilor cu destinaţie specială, cu excepţia drumurilor şi căilor ferate, este dispersarea lor pe teritoriu pe suprafeţe reduse. Numai rezervaţiile naturale ocupă suprafeţe mai mari, dar acestea servesc şi producţiei cu restricţiile impuse de protecţia naturii. Terenurile cu destinaţie specială sunt, de regulă, proprietate de stat şi, în consecinţă, sunt în afara circuitului civil şi nu se înscriu in cf. ci numai într-un tabel anexă a acesteia. Caracteristica comună tuturor terenurilor cu destinaţie specială este reprezentarea lor pe harta cadastrală prin contur, prin înscrierea lor în cadastre şi cărţi funciare speciale şi specifice, şi prin exceptarea lor dc la lucrările de estimaţiuni cadastrale, deoarece, fiind proprietate de stat, pentru aceste terenuri nu se percepe impozit. Terenuri destinate transporturilor, categorie de folosinţă ce cuprinde terenurile destinate căilor de transport terestre, înregistrate pe limita zonelor legale, inclusiv cele ocupate de cantoane, depozite şi gări. - DA - autostrăzi, sunt drumuri publice clasate pe carc circulaţia se desfăşoară pe două benzi paralele şi separate, cu un singur sens pe o bandă; - DN - drumuri naţionale, sunt artere de circulaţie rutieră care fac legătura cu ţările vecine şi pe rare circulaţia se desfăşoară în ambele sensuri; - DJ - drumuri judeţene, sunt artere de circulaţie pe care circulaţia se desfăşoară in ambele sensuri şi fac legătura între diferitelejudeţe ale ţării; - DC - drumuri comunale, care fac legătura între comune cu circulaţie în ambele sensuri şi administrate de organele locale comunale în limita competenţei lor teritoriale; - DS - străzi şi uliţe, sunt artere de circulaţie în interiorul localităţilor şi pot fi de interes naţional, judeţean, orăşenesc sau comunal; - I)E - drumuri tehnologice de exploatare agricolă, silvică sau industrială. <.are scrvesc circulaţiei publice locale şi sunt administrate de organele comunale; - DT - drumuri şi poteci turistice, care servesc acestui scop limitat şi sunt Terenuri permanent sub ape 238 proprietate de stat administrate de organizaţiile de turism; - DF - căi ferate, care pot fi simple, duble sau înguste şi care, de regulă, sunt proprietate de stat administrate în regie. Terenuri permanent sub ape, sunt prevăzute în art.2 lit.C. Lff.: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale (vezi mare teritorială). Pe hărţile cadastrale terenurile aflate permanent sub apă se reprezintă pe limitele determinate prin actele normative ce reglementează folosirea şi protecţia apelor. Aceste limite se stabilesc pe teren de către comisia cadastrală comunală în colaborare cu delegaţii MSAM., iar în cadastrul general se înscriu: numărul topografic, denumirea cursului de apă sau a lacului, suprafaţa, titularul dreptului de administrare operativă (vezi cadastrul apelor). Teritoriul cadastral, constituie unitatea teritorială a cadastrului general, care are o importanţă deosebită din punct de vedere tehnic, economic, social şi juridic. „Teritoriul cadastral cuprinde o grupă compactă şi independentă de parcele, pe cât posibil cu graniţe naturale’* (Kurandt 1957: 30). Şi mai departe, autorul citat, arată că pe cât posibil graniţele teritoriului cadastral să se suprapună pe cele ale comunei, în aşa fel, încât o comună să fie alcătuită din unul sau mai multe teritorii cadastrale. Dacă o parte a unei comune este încercuită de terenurile altei comune (enclavă), ele se cuprind într-un teritoriu cadastral independent, iar comunele prea întinse se împart, din consideraţii tehnice,în mai multe teritorii cadastrale. „Teritoriile cadastrale sunt circumscripţii a căror organizare se întemeiază pe necesităţi tehnice, cadastrale şi de măsurare” (Kriegel 1973: 42). Teritoriul cadastral constituie baza organizării şi numerotării parcelelor pe o suprafaţă determinată, fie că teritoriul cadastral însuşi constituie conturul pentru numerotare, fie că în cadrul teritoriului cadastral se constituie tarlale şi acestea formează cadrul pentru numerotarea parcelelor. „Cadastrul comportă două serii de operaţii, din care una este relativă la teritoriu în ansamblu şi alta la imobile. Prin prima, se măsoară întregul teritoriu, prin a doua imobilele sunt unite la acest teritoriu după delimitarea şi măsurarea lor. Ceea ce priveşte teritoriul rămâne, în principiu, neschimbat, dimpotrivă, ceea ce priveşte imobilele, a căror suprafaţă poate ea însăşi să crească, să scadă în urma unor fuziuni sau dezmembrări pe care le suportă" (Tabbah 1947:215). Am reprodus acest citat, din care definiţia teritoriului cadastral se deduce, pentru a sublinia o altă caracteristică a teritoriului cadastral în comparaţie cu cea a imobilelor (parcele), şi anume: teritoriul cadastral este o unitate teritorială ce se caracterizează prin stabilitate, pe când parcelele se pot modifica material sau îşi pot schimba posesorul. 230 DHi dcflniftMe fi descrierile reproduse ic pol deduce caracteristicile principale ale teritoriului cadastral, şi anume: ii cuprindi un masiv compact şl independent de unitlţi elementare (parcele); pe cit posibil, masivul tft (le ni graniţe naturale; ni un mare grad de stabilitate; pe cit posibil il se fuprapuni pe graniţele administrative ale comunei; întinderea ii nu fie prea mare; graniţe comune cu ale circumscripţiei de cf ; si (le cunoscut sub o linguri denumire. Unitatea teritoriali care întruneşte toate aceste condiţii ne-o araţi Lc.. RLc. şi Lcf.. astfel: .Lucrările cadastrale ie vor face pe comune Fiecare comuni constituie unul sau mai multe teritorii cadastrale" (art. 9 al. 1*2 Lc). Renii ti ci luctirile sc execut! pe comune, dar unitatea teritoriali cadastrali nu este necondiţionat identici cu comuna. Mai explicit este art 14 RLc. Xucririle sc vor executa pe comune, dupd cum urmează: a.- daci comuna formează o linguri unitate, adki firi alte anexe, teritoriul cadastral va fi întreg teritoriul comunei; b-daci comuna este formata din mai multe sate, fiecare având un teritoriu bine determinat, in acest caz. fiecare sat va constitui un teritoriu cadastral distinct*. Aceiaşi pccrede re este cuprinşi ia art.2 Lcf.: daci o comuni este alcătuită din mai multe late, cirţile fundare sc vor numerota pe sate şi vor alcătui registrele fondare ale acestora*. Activitatea economici a satului sc desfifoari in cadrai hotarelor ce mm format ia decursul vremi ş in funcţie de condiţiile naturale specifice; iar social, mai toţi sitenii sunt. mai aproape ian mai departe, innrtp Imn ei şi se conduc după norme proprii, formale in decursul timpului dupd nevoile specifice. Teritoriu stiliglt smsgm. unitate elementari dc teren omogeni inii raportul climei, toiului reliefului, hidrologiei, a celorlalţi (actori ai mediului natural (Traci). Ten ton uJ crologK omogen constituie unuaica elementari care ie ia in cowndcrarc la hicrinlc de bonitare (Dşs.). Tannaa, intervalul dc timp nabdtt prin kr uu act administrativ, pini La care trebuie aduşi L îndeplinire o obhgapc iau sc poate exercita un drept (Dea.). Termen legal, termen prevăzut intr-o dispoziţie normativi Toate termenele legale sunt precise ţi constau, de reguli, din împlinirea unui anumit numir de ani. luni. nle uu ore de b momentul precis deteminat al începerii curgerii lor t'n loc important intre termenele legale îl ocupi termenele procedurale acordate pentru săvârşirea diferitelor acte de proceduri. Termenele legale pot fi termene de prescripţie sau dc decidere, numai cele dintâi sunt susceptibile de suspendare, intre* rupere şi repunere in termen (Dc ). Termen precis, termen câruia i se cunoaşte dinainte momentul exact a ‘unptâurii. Sunt termene precise cek stabilite la o anumiţi da ti afcadmtki. la expirarea unui numir precis dc au. kni. ale na ote. ca p ccfte kfft* de an mameat aaraomk previzibil cu exactitaie (Dc ). Terţe persoane 240 Terţe persoane, locuţiune folosită pentru a desemna persoanele ce nu participă în calitate de părţi, la raporturi juridice (Dpc.). Tipuri de proprietate, sub care se prezintă proprietatea sunt: proprietatea privată, proprietatea socială şi proprietatea publică. Proprietatea privată sau particulară conferă proprietarului sau coproprietarilor dreptul de a poseda, prin putere proprie şi în interes propriu, bunul imobil, de a se folosi de roadele ce produce şi de a dispune de el în sens juridic. Proprietatea socială conferă colectivităţii (stat, comune, asociaţii de orice fel) dreptul de a folosi şi dispune de bunul imobil în scopul satisfacerii intereselor acelei colectivităţi. Proprietatea publică conferă dreptul de a poseda şi folosi bunuri proprietate de stat (parcuri, străzi, artere de circulaţie) de către toţi cetăţenii, fără o autorizaţie specială, dar şi fără dreptul de a dispune în sens juridic de respectivele bunuri. Tidu de proprietate, orice act sau fapt juridic pe care se poate fonda dreptul de proprietate ce are o persoană asupra unui lucru. Poate constitui titlu de proprietate, spre ex.: un contract de donaţie; o dispoziţie a legii; uzucapiunea; moştenirea; contract de vânzare-cumpărare etc (Dc.). Topografie (Gen.),ştiinţa şi tehnica măsurătorilor şi calculelor făcute pentru ridicarea hărţilor şi planurilor care reprezintă suprafeţe mici ale scoarţei pământului, neţinând seama de curbura lui (spre deosebire de geodezie) şi executarea acestor hărţi şi planuri (Dpt.) Transtabulare, operaţiune prin care un imobil se transcrie dintr-o coală a cf. în alta.Transtabularea are loc atunci când un imobil se împarte între mai mulţi moştenitori sau se dezmembrează spre vânzare ori se uneşte la un altul. Coala cf. din care pleacă un imobil se suspendă. Ţolul, măsură de lungime austriacă, submultiplu al stânjenului, care, la 1875, era egală cu a 60-a parte a acestuia, sau cu 0,0316 m (Stoicescu 1971: 71). Uz (drept de), drept real principal de tip clasic care, fiind legat de persoana titularului, nu poate fi cedat şi nici ipotecat altor persoane şi ca atare 1111 este susceptibil de executate silită imobiliară. Neputând fi înstrăinat de către debitor, nu poate fi vândut la licitaţie publică de către creditorii titularului său. Fructele culese de către uzuar, fiind destinate a fi consumate în natură de către uzuar sau putând fi înstrăinate de către acesta, în principiu sunt susceptibile de urmărire silită, în măsura în care exced nevoile titularului dreptului de uz; atunci când uzul are caracter de întreţinere, urmărirea lor sc face numai în limitele prevăzute de lege (Dc.). Uzucapiune, mod de dobândire a proprietăţii şi altor drepturi reale în privinţa ţinui lucru, prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru în 241 Uzufiuctuai intervalul de timp prevăzut de lege. Uzucapiunea se referă atât la bunurile imobile cât şi la cele mobile. în sistemul dreptului nostru civil, ea constituie singura dovadă absolută a dreptului de proprietate: cel ce reuşeşte să dovedească împrejurarea că a dobândit în acest mod lucrul este scutit de orice altă dovadă suplimentară. Are un rol mai redus acolo unde fiinţează sistemul de carte funciară, potrivit căruia, dreptul de proprietate se dobândeşte prin intabulare...Uzucapiunea presupune în mod necesar o posesie utilă; detenţia precară, ori posesiunea viciată, oricât ar dura în timp, nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate. Uzucapiunea poate fi de 30 ani sau, după caz, de 10-20 ani când posesia a fost de bună credinţă şi s-a întemeiat pe un just tidu. în primul caz, cel ce o invocă trebuie să dovedească că a posedat lucrul în timpul prevăzut de lege, şi că posesia lui a fost utilă; regularitatea posesiei este prezumată de lege. în cel de al doilea caz, ipoteza se referă numai la imobile, termenul de 10 ani priveşte situaţia când adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului judeţean unde se află şi imobilul, iar termenul de 20 ani priveşte situaţia în care acesta locuieşte în afara circumscripţiei respective; se cer două condiţii cumulative, anume: ca posesia să se fondeze pe un just titlu şi să fie de bună-credinţă (Dc.). Uzucapiunea servituţii, dobândirea unei servituţi prin posesia dreptului de servitute exercitată timp de 30 ani. Sunt susceptibile de a fi dobândite pe această cale numai servituţile continue şi aparente (Dc.). Uzufruct cu titlu particular, drept de uzufruct constituit asupra unui bun determinat (Dc.). Uzufruct cu tidu universal, drept de uzufruct care are ca obiect o fracţiune dintr-o universalitate de bunuri (Dc.). Uzufructuar, titularul dreptului de uzufruct sau dc quasi-uzufiuct; poate să fie o persoană fizică sau o persoană juridică. înainte de intrarea în folosinţă, uzufruauanil este ţinut de două obligaţii şi anume: a) obligaţia de a proceda la inventarierea mobilelor şi la constatarea stării imobilelor; b) obligaţia de a prezenta o cauţiune, în timpul exercitării dieptului său uzufructuarul arc următoarele obligaţii: 1) să se folosească de lucru ca un bun proprietar: 2) să aducă la cunoştinţa nudului proprietar orice încălcări sau uzurpări ale dreptului acestuia; 3) să respecte şi să continue modul dc folosire stabilit de proprietar; 4) să suporte anumite cheltuicli şi sarcini ale lucrului (sarcinile obişnuite care se suportă din venituri, nu şi sarcinile având caracter extraordinar, care revin nudului proprietar). Uzufructuarul are următoarele drepturi: să ceară predarea în folosinţă a bunului, având la îndemână acţiunea conlesorie (care este echivalentă acţiunii în revendicare a dreptului de proprietate); să se folosească de lucru în aceleaşi condiţii în care ar fi putut s-o facă proprietarul Vadra sau fieria 242 (fără însă a-i altera substanţa) şi să-i culeagă fructele; să cedeze beneficiul (emolumentul) dreptului său, rămânând în continuare titular al acestui drept şi, totodată, răspunzător faţă de nudul proprietar; să utilizeze acţiunile posesorii pentru apărarea dreptului său (Dc.). Vadra sau fieria, măsură de suprafaţă după cantitatea de vin pe care o poate produce o anumită suprafaţă, egală cu cca.10 1., folosită mai ales în Transilvania (Stoicescu 1971:123). Valoare, noţiune care exprimă, foarte general, importanţa pe care un lucru o poate avea pentru satisfacerea nevoilor omeneşti. Pământul este bunul economic cel mai de preţ, pentru că răspunde unor multiple şi variate nevoi esenţiale ale omului, dar valoarea lui este foarte diferit apreciată de cei ce-1 posedă. Astfel, pământul dobândit prin moştenire, din tată în fiu, are, pentru familia ţărănească căreia îi asigură existenţa, pe lângă o deosebită valoare economică şi una afectivă, cu mult mai mare decât acesta o are pentru proprietarul ce produce pentru piaţă sau pentru arendaşul pentru care este o modalitate de investire a capitalului său şi care nu are nici o legătură afectivă cu un anumit pământ. Proprietarul pământului îl cultivă şi îl îngrijeşte „ca un bun părinte” pentru a-1 transmite urmaşilor într-o stare cât mai bună, pe când arendaşul îl exploatează atâta timp cât durează contractul său, urmărind realizarea unui beneficiu maxim chiar prin secătuirea lui. Rothkegel (1952: 21) distinge la pământ: a) valoarea individuală care, la rândul ei, este de două feluri: - valoarea de consum datorată foloaselor ce se obţin prin cultivare şi legăturilor afective, specifică familiei ţărăneşti; - valoarea economică ce depinde de venitul ce se realizează prin cultivare, precum şi de legăturile afective, specifică proprietarului ce produce şi pentru piaţă. b) valoarea supraindividuală ce depinde de venitul net ce se poate realiza, de oferta şi cererea de pământ. Valoarea individuală este subiectivă şi cu greu se poate stabili cifric, pentru că nu este măsurabilă. In cadrul consumului, nimeni nu poate spune ce valoare are un bun, deoarece ea depinde de aprecierea unui anumit subiect, adică este o mărime psihică ce depinde de intensitatea nevoii de satisfăcut şi de legăturile afective. Valoarea supraindividuală, dimpotrivă, are o importanţă aproape egală pentru toţi cei interesaţi, şi se poate exprima cifric într-o anumită cantitate de monedă. Acesta este preţul pământului. Valoarea terenurilor agro-silvice. Evaluarea imobilelor funciare, în scopul impozitării şi despăgubirii în cazul dispariţiei lor ca urmare unor calamităţi naturale, s-a impus cu tot mai mare insistenţă la începutul sec.XIX. în practica evaluării se determină mai multe valori, astfel: A Valoarea de randament care se determină după venitul net ce produce 243 Valoarea terenurilor agro-silvice pământul, deoarece, nefiind un produs al muncii el nu se poate evalua după costurile de producţie. Pentru a fi obiectivă, valoarea de randament trebuie să se întemeieze pe bonitarea terenurilor după o metodă unitară şi să se ţină seama de condiţiile economice de producţie. Dar la venitul net mai contribuie şi alţi factori de producţie şi, pentru a se putea estima „valoarea nudă” a pământului, este necesar să se estimeze partea lui de participare la producerea unui anumit venit net. Valoarea nudă a pământului se determină (adaptare după Rothkegel 1952: 21)astfel: Vnp = Vb - ( CI + C2J) x p, unde: Vnp = partea de venit datorată pământului; Vb = venitul brut; CI = valoarea capitalului circulant; C2 = valoarea capitalului fix fără pământ; % p = cota de amortizare capital fix. Considerând: Vn = 10.000; CI = 40.000; C2 = 60.000, rezultă: CI + C2 = 100.000, iar: (CI + C2) x 4 % 4.000, care este partea de venit datorată mijloacelor de producţie fără pământ. Partea de venit net datorată pământului este: Vnp = 10.000 - 4.000 = 6.000, în care este • cuprinsă renta solului şi amortismentul investiţiilor pentru îmbunătăţirile funciare. Prin capitalizarea venitului net datorat pământului se obţine valoarea de randament, astfel: VR = Vnp x M = 6.000 x 25 = 150.000, în care M = un factor de capitalizare ce exprimă numărul de ani în care capitalul se recuperează din dobândă şi este egal cu: 100: p, adică 25 în cazul unui procent de 4 % (vezi nota la anexa Nr.l Lff.). B Valoarea impozabilă (VI). Cotribuabilului nu i se percepe impozit pe întreg venitul net, ci se scad dobânzile ipotecilor, dobânzile capitalului propriu şi un procent de beneficiu în plus, pentm cointeresarea producătorului. După aceste scăderi se înmulţeşte venitul net pământ rămas (Vnpr) cu un factor multiplicator stabilit prin lege. Presupunând că scăderile sunt de 1.500 în exemplul de mai sus, valoarea impozabilă este: Vnpr = 6.000- 1.500 = 4.500 VI=VnprxM =4.500x25= 112.500. C. Valoarea de circulaţie, preţul pământului, depinde, în primul rând de valoarea de randament, dar rare ori este egală cu aceasta, ci mai este influenţată de unele caracteristici ale acestuia ca „bun în comerţ”, astfel: - oferta de pământ este redusă, pentru că nu este un produs de masă ce se poate reproduce după dorinţă şi proprietarul se desparte de el cu mare greutate numai în condiţii speciale; - pământul nu apare pe piaţă în masă în cantităţi de acelaşi fel , dar nici nu este un bun atât de rar încât să genereze preţuri de monopol; - pământurile cu calităţi speciale, deosebit de favorabile pentru anumite culturi, sunt şi mai rare şi ele pot genera preţuri de monopol de calitate; - poziţia terenurilor are, de asemenea, o mare importanţă pentru ca speranţa cumpărătorului de a obţine un venit mai mare creşte la o bună aşezare. Astfel, terenurile din apropierea staţiunilor de odihnă sau din apropierea oraşelor au o valoare de circulaţie mai Valoarea terenurilor constiuibile 244 mare datorită posibilităţii de valorificare a produselor sau perspectivei de includere în perimetrele construibile; - apropierea de centrele social -economice importante, care oferă mai bune condiţii de procurare a bunurilor necesare, precum şi mai bune condiţii de învăţăinât şi îngrijire a sănătăţii, măresc preţul terenurilor; - preţul parcelelor izolate se stabileşte in funcţie de apropierea de sat sau de interesul unui vecin de a le achiziţiona; - posibilitatea practicării unor sporturi (golf), sau a vânatului sunt, uneori, mai importante în stabilirea valorii de circulaţie decât producţia; - identificarea terenurilor prin harta cadastrală şi ocrotirea drepturilor prin înscrierea în cartea funciară fac imposibilă dobândirea de la un „non domino” şi măresc siguranţa în circulaţia oneroasă a terenurilor, precum şi valoarea lor. Valoarea de circulaţie a imobilelor funciare, a terenurilor agro-silvice în special, se formează după legea cererii şi ofertei, iar determinarea ei prin calcul este foarte dificilă, dar valoarea de îandament este un punct obiectiv de plecare şi trebuie completată cu datele credibile ale statisticii. Valoarea terenurilor construibile, cuprinde valoarea terenului şi valoarea instalaţiilor exterioare: împrejmuiri, racorduri etc. La evaluare se pleacă de la valoarea medie din cartier şi se ţine seama de poziţie, mărime, posibilităţi de racordare la apă, canal, gaze, lumină, precum şi de natura solului şi subsolului. Dacă suprafaţa este mare se împarte în zone. astfel: - zona I, adâncimea până Ia 40 m. de la stradă; - zona II, adâncimea între 40 - 80 m. de la stradă; - zona III a., adâncimea peste 80 m. de la stradă; - zona III b., suprafaţa peste 80 m. adâncime dacă nu este construibilă. Raportul între zone este: - zona II cca. 50 % din valoarea zonei I - zona III a. cca. 25 % din valoarea zonei I; - zona III b. mai puţin de 25 % din valoarea zonei I. Valoarea zonei I, se ia în comparaţie cu valoarea unei parcele din aceiaşi stradă, cu acelaşi front şi adâncimea de 40 m. Parcelele situate pe străzi comerciale sunt mai valoroase decât cele situate pe străzi de locuit, iar la evaluarea parcelelor de colţ de stradă se pleacă, de regulă, de la cea mai mare valoare a străzilor alăturate. Dacă este un cartier de locuinţe, valoarea parcelelor de colţ nu este mai mare, ci poate fi chiar mai mică în funcţie de fluxul circulaţiei. Faţă de valoarea celorlalte parcele se adaugă parcelei de colţ: - 5 - 10 % când parcela de colţ, este la intersecţia a două străzi dc locuit; - 15 - 20 % parcela la intersecţia«unei străzi comerciale cu una de locuit; - 25 - 45 % parcela de colţ, este la intersecţia a două străzi comerciale. Un exemplu (dupa Diedenhofen 1986:120) se prezintă in Fig. 27: parcelă situată la intersecţia unei străzi comerciale cu un front de 60 in şi o stradă de locuit cu fronrul de 40 m ; valoarea medie a terenului pe strada de locuit este de 60 DM/mp, de 120 245 Valoaiea terenurilor constmibile DM/mp pe strada comercială şi de 150 DM/mp pentru parte din terenul de colţ (suprafaţă de 30/30 m); suprafaţa totală a parcelei este de 2.400 mp din care: - I subparcela de colţ 30 x 30 = 900 mp.; - II subparcela la strada comercială 30 x 30 = 900 mp.; -III a. subparcela la strada dc locuit 10x30 = 300 mp.; - III b. subparcela neconstmibilâ 10 x 30 - 300 mp. III - a Val. medie 60 DM/mp III - b Val. medie 150 DM/mp - 30 m ■ Val. medie 120 DM/mp ■ 60 m ■ Stradă comercială Fig. 27 Evaluarea parcelei de colţ (după Diedcnhofen). Suprafaţa neconstruibilă se repartizează, proporţional cu suprafeţele, la subparcelele II şi III, astfel: - pentru subparcela II: (900 x 100):1200 = 225 mp, adică 75 %. - pentm subparccla III: (300 x 100):1200 = 75 mp, adică 25 %. Valoarea totală a parcelei este: - subparcela de colţ: 900 mp x 150 DM = 135.000 DM; - subparcela II strada comercială: (900mp x 120 DM)+(225 mp x 60 DM)= = 121.500 DM; - subparcela III strada dc locuit: (300 mp x 60 DM)+(75 mp. x 30 DM)= = 20.250 D\1 Total =276.750DM O altă variantă de evaluare a terenurilor construibile o propune Runge (1955 : 152), care atrage atenţia ca la evaluare sâ se plcce de I;* preţul mediu obişnuit în localitate şi nu de la preţuri ocazionale sau de la cele directive ale organelor administrative sau dc atribuire ale organelor judecătoreşti. în ce priveşte evaluarea parcelelor situate la intersecţia strâziloi propune modelul din Fig.28: Valoarea terenurilor construibile 246 cazul I 2 străzi comerciale cazul II 1 str. comercială 1 str. de locuit cazul III 2 străzi de locuit a+ 2 a + b atT b a+4 b a+2 b 3+ 5 Fig.28 Evaluarea parcelei de colţ (dupa Runge). S-a notat strada cea mai valoroasă cu „A” şi cea mai puţin valoroasă cu „B”; valoarea/mp pe strada A s-a notat cu „a” şi pe strada B cu „b”. Calculând valoarea parcelei din Fig.27 după modelul propus, rezultă (cazul II/2): V = (a+b:2) x S = (120+60: 2) x 2400 = = 360.000 DM. La evaluarea terenurilor construibile trebuie să se mai ţină seama de unele condiţii singulare, astfel: - suprafaţa prea mare sau prea mică a parcelelor faţă de parcela standard, considerată de 1.000 mp., micşorează valoarea; - parcelele înguste şi adânci au o valoare unitară mai mică; - dacă suprafaţa din spate (zona III b) nu se poate construi, se evaluează ca teren agricol; - calitatea solului şi subsolului influenţează valoarea numai dacă sunt necesare lucrări speciale pentru a-1 face bun de construit; - servitutea măreşte valoarea fondului dominant şi o micşorează pe cea a fondului aservit; - terenurile cu construcţii nefolosibile sau de mică valoare se consideră neconstruite şi se scad cheltuielie necesare eliberării; - dacă pe teren mai sunt resturi din construcţii demolate, care se pot folosi (fundaţii,pivniţe etc.), la evaluare se vor adăuga valorii terenului pe baza calculelor de deviz. 247 Verificarea comunicărilor oficiului de cadastru şi înscrierea lor în cartea funciari Vânzător, persoană care, printr-un contract de vânzare-cumpărare, transmite altei persoane (cumpărător) dreptul de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri determinate (sau un alt drept real de creanţă) aflate în circuitul civil, în schimbul unei sume de bani numită preţ. Vânzătorul trebuie să aibă capacitatea de exerciţiu deplină (ori să fie, după caz, reprezentat sau asistat de părinţi sau tutore) şi să nu fie supus unei prohibiţii legale de a contracta; el trebuie să fie proprietarul bunului (sau titular al dreptului) transmis. In cazul vânzării unui imobil (a unei construcţii), vânzătorul trebuie să posede autorizaţia de înstrăinare şi să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar transferul dreptului are loc în momentul înscrierii în cartea funciară a bunului imobil vândut, dacă acesta este situat într-o regiune de carte funciară (Dc.) Venit net, este câştigul net ce rămâne pentru posesorul imobilului după scăderea cheltuielilor de producţie obişnuite în zona de clasificare şi necesare culturii solului şi producţiei, în sistemul de economie a majorităţii posesorilor (art.27 al.2 Lc.). El se determină după formula: Vn = Vb - (CI + % C2), în care : Vn = venitul net; Vb = venitul brut; CI = capitalul mobil (cheltueli directe); % C2 = cota procentuală de participare a capitalului fix. Pentru determinarea venitului brut (valoarea producţiei globale) se iau în considerare producţiile medii obţinute pe un număr cât mai mare de ani, dar cel puţin 5 ani, şi preţurile medii obişnuite în zona de clasificare. Capitalul circulant (cheltuelile directe) constă din cheltuelile materiale (seminţe, combustibil, îngrăşăminte etc.) şi cheltuielile cu forţa de muncă (plata muncii străine şi a familiei). Capitalul fix participă la cheltuielile de producţie prin dobânda ce ar produce dacă ar fi de pus spre fructificare într-o bancă sau ar fi investit în alt domeniu de activitate. La determinarea venitului net se iau în considerare valori medii obţinute în condiţii obişnuite şi care se pot realiza în perioada următoare de 5 ani. La calcularea cheltuielilor nu se ţine seama de situaţia materială individuală a posesorului şi nici de sarcinile ce grevează imobilul (art.27 al.3), dar se adaugă amortismentul investiţiilor productive sau costurile de conservare ale acestora. Venitul net cadastral se determină în punctele zonale de sprijin: — în punctele principale, de către Comisia centrală de evaluare şi se face cunoscut prin lege sau afişare; - în punctele secundare, de către Comisia judeţeană şi se compară cu cele din punctele principale; -în punctele locale de sprijin, de către comisia comunală cu concursul comisiei judeţene. Verificarea comunicărilor oficiului de cadastru şi înscrierea lor în cartea funciară. Toate informaţiile din partea I a cf. şi harta pe care ele se întemeiază sunt puse la dispoziţie de cadastrul general , iar schimbările ce Verificarea şi recepţionai ea lucrărilor - tjza de teren. 248 se produc în structura categoriei de folosinţă, în forma sau dimensiunea parcelei ca urinare a exccutării unor complexe de construcţii, amenajări anderozionale, căi de comunicaţie etc., ce nu necesită forma solemnă, sc comunică de către oficiul de cadastru instanţei de cf. Comunicarea se face printr-o listă de schimbări însoţită de o copie a hărţii cadastrale, pe care detaliile dispărute se anulează şi cele noi apărute se cartografiază cu tuş de culoare roşie. Primind comunicarea, conducătorul de cf. o confruntă cu situaţia existentă în cf. şi, dacă cei interesaţi sunt de acord, judecătorul dispune, printr-o încheiere, fie modificarea cf., fie întocmirea unei cf. noi urmând procedura art. 163 ufm. Lcf. Modificarea cf. se comunică celor interesaţi conform cu prevederile art. 138 Lcf. Unităţile de cadastru nu sunt competente să opereze în documentele ce posedă schimbările privind drepturile reale imobiliare sau drepturile personale decât numai pe. baza comunicărilor instanţei de cf.; după cum nici instanţa de cf. nu este competentă să aprobe înscrierea acestor drepturi dacă cererile nu sunt însoţite de schiţe, întocmite de oficiile de cadastru sau avizate de acestea (art.131 al. 2; art.132 al 1 Lcf.). Verificarea şi recepţionarea lucrărilor - faza de teren. Unităţile judeţene de cadastru asigură controlul, îndrumarea, verificarea şi rccepţia lucrărilor dc introducere a cadastrului (art.20 al.l Lc.), prin cadre tehnice cu experienţă îndelungată în domeniu. Se urmăreşte executarea corectă şi uniformă a operaţi unilor şi operatelor, precum şi descoperirea şi corectarea din timp a unor eventuale greşeli. Dacă controlul se execută, oricând pe parcurs, din iniţiativa inginerului verificator de stat, recepţionarea se cere din timp de către executantul lucrării, dar numai atunci când aceasta cuprinde unităţi complete din teritoriu sau când sunt executate cel puţin 30 % din operaţiuni. Recepţia constă în verificarea prin sondaje a cel puţin 10 % din totalul operaţiunilor, iar elementele de control se înscriu într-un carnet special. Toate operatele recepţionate se semnează de către executant şi inginerul verificator de stat, cu menţiunea dalei la care fr-a făcut recepţia. La recepţionarea fazei de teren se verifică dacă s-au respectat prevederile din normele de execuţie, astfel: - dosarul juridic, care cuprinde toate comunicările, procesul verbal de constatare a unor litigii, de constatare a respectării procedurii, de constituire a comisiei cadastrale comunale etc.; - dosarul lucrării de delimitare a hotarelor; - registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă: - planul minută se verifică prin confruntarea cu terenul pentru a se constata: dacă sunt corect reprezentate categoriile de folosinţă; dacă denumirile lanurilor, locurilor şi localităţilor sunt corect înscrise; dacă posesorii sunt corect înscrişi, în conformitate cu registrul posesorilor de case; dacă măsurătorile sunt corect executate, cu respectarea normelor de 249 Vii şi hamei conţinut şi precizie etc. Verificarea şi recepţionarea fazei de teren se consemnează într-un proces verbal tip, încheiat în cel puţin două exemplare, din care unul se ataşează la dosarul juridic al lucrării. Verificarea şi recepţionarea finală a operatelor cadastrale. După terminarea tuturor operaţiunilor cadastrale din faza de redactare, inginerul verificator de stat procedează la verificarea şi recepţia finală a lucrării, astfel: - se verifică dacă datele de măsurare sunt corect raportate pe harta cadastrală şi dacă se încadrează în toleranţele admise de normele tehnice; dacă harta corespunde cu schiţele de teren cu privire la parcele, graniţe, categorii de folosinţă, denumirea lanurilor, locurilor şi localităţilor; dacă numerotarea topografică şi cartografierea sunt executate cu respectarea normelor tehnice; - se verifică, prin sondaj, dacă calcularea suprafeţelor se încadrează în toleranţele admise de normele tehnice; corespondenţa între fişa pe numere cadastrale cu harta şi registrul de calcul al suprafeţelor; corespondenţa registrului cadastral cu harta, fişa pe numere cadastrale şi registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă; foaia cadastrală se confruntă cu: registrul cadastral, indicatorul alfabetic, indicatorul parcelar şi foaia cadastrală de posesie; indicatoarele alfabetic şi parcelar se confmntă cu registrul cadastral; sumarul foilor de posesie se confruntă cu indicatorul alfabetic şi cu sumarul registrului cadastral; situaţia generală a suprafeţelor pe categorii de folosinţă se confruntă cu registrul cadastral; registrul construcţiilor se confmntă cu: foile cadastrale, cu foile de posesie şi registrul posesorilor de case şi al locurilor de casă. Prin verificare se urmăreşte aplicarea unitară a instrucţiunilor organelor administrative şi prevenirea greşelilor sistematice. Constatările inginerului verificator de stat se consemnează într-un proces verbal, cămia i se ataşază o notă de verificare, în care se arată toate constatările din cursul operaţiunii şi se fixează termen pentru îndreptarea unor eventuale lipsuri sau necorespondenţe cu normele tehnice. Refacerea deficienţelor se consemnează, de asemenea, într-un proces verbal, după care lucrarea se consideră recepţionată şi toate documentele se semnează dc către executant şi inginerul verificator de stat, apoi se depune pentru operaţiunea de publicitate finală. Vii şi hamei, categorie de folosinţă ce cuprinde terenurile plantate cu vii nobile şi hibride, precum şi plantaţiile de hamei ce au o tehnologie asemănătoare. Din necesităţi tehnice, se împart în următoarele subrategorii de folosinţă: - VN - vii nobile, cuprinde viile altoite care au la bază un portaltoi şi viile indigene care se dezvoltă din rădăcini proprii; - VH - vii hibride denumite şi producători direcţi; - VP - pepiniere viticole, în care sunt Ziua de arătură 250 cuprinse terenurile folosite pentru producerea materialului săditor viticol, în care se disting plantaţii portal toi şi şcoli de viţe; - VHA - hamei, cuprinde terenurile plantate cu hamei. In lucrările de cadastru din alte ţări, hameiul se consideră o subcategorie de folosinţă a arabilului. Ziua de arătură, a fost un mijloc de a calcula suprafaţa pămătului folosit îndeosebi în Ţara Românească şi mult mai puţin în Moldova şi Transilvania, corespunzând la cca. 2500 - 3000 mp (Stoicescu 1971: 118). Ziua de coasă, măsură veche de suprafaţă ce corespunde întinderii de pământ (fâneaţă) ce se putea cosi de un om într-o zi. Probabil că ziua de coasă a fost mai mică decât ziua de arătură (Stoicescu 1971: 119). Bibliografie Bengel, Manfred&Simmerding, Franz (1989): Grundbuch, Grundstuck, Grenze, Neuwied. Brădeanu, Salvator Dr. (1938): Către o nouă legislaţie funciară, Bucureşti. Branga, Nicolae (1986): Italicii şi veteranii în Dacia, Timişoara. Bufnea, Elie (1933): Cadastrul şi cărţile funduare, Bucureşti. Busuioc, Ioan Dr. (1978): Dicţionar de drept Constituţional şi Administrativ, Bucureşti Caille, Jaques (1956): La procedure judiciaire de l’immatriculation fonciere au Maroc, Paris Cantacuzino, Matei (1921): Elementele dreptului civil, Bucureşti. Cloşcă, Ionel Dr. (1975): Dicţionar juridic pentru militari, Bucureşti. Conea, Ana; Vintilă, Irina; Canarache, Andrei (1977): Dicţionar de ştiinţa solului, Bucureşti Costin, Mircea Dr.&co.,(1980): Dicţionar de drept civil, Bucureşti. Costin, Mircea Dr. & co. (1983): Dicţionar de drept procesual civil, Bucureşti. Coulanges, Fustei de (1866): La Cite antique, Paris. Cristian, A.; Iancu, N. (1988): îndrumar pentru expertiza tehnică imobiliară, Oradea. Daicoviciu, Hadrian (1972): Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj. Daniel, Lucie (1972): Inventaire de la sous-serie G. 1. cadastre et contributions directes, Paris. Demeny, Paul Dr. (1993) :Cărţile funciare, Cluj - Napoca. Deroy, Louis Sc Gerard. Monique (1965): Le cadastre mycenien de Pylos, Ed.dell Ateneo Diedenhofen, Hans Sc TeB, Wolfgang (1986): Bewertung des Grundver-mogens, Diisseldoif. Drăgan, I.C. Dr. (1934):Contribuţii la studiul şi bonitarea solurilor, Cluj. Drimba, Ovidiu (1985): Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti. Dumitrescu, George (1961): Curs de evidenţa şi inventarierea terenurilor, Bucureşti Dunsdorf, Edgars (1950):Der groBe schwedische Kataster in Livland, 1681 -1710, Stockholm. Duruy, V. (1863): Histoire romaine, Paris. Gal, Ionel coord. (1982):Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei, Bucureşti. Gide, Charles (1909): Cours d’economie politique, Paris. Grinţescu, Ernest Dr. (1936): Cadastrul, Cartea funduară şi Comasarea, Bucureşti Hartia, Serghie Dr. (1966): Aprecierea economică a terenurilor agricole, Bucureşti Heider, Iosif (1954): Das bayerische Kataster. Miinchen. Herlea, AI. (1985): Studii de istorie a dreptului, voi.II Cluj. Howald, O. Sc Laur, E. (1962): Economie rurale, Lausanne. Iordan, I. (1968): Toponimie românească, Bucureşti. Bibliografie 252 Kriegel, Otto Dr.-Ing. (1973): Katastcr-kundc in Enzeldarstellungen, Karlsruhe. Kurandt, Fr.Dr.-lng. (1957): Grundbuch und Liegenschaftskatastcr, Berlin. Laday, Ştefan (1927):Cărţile funciar e. Cluj. Lego, Karl (1968): Gescliichte des oster-reichischen Grundkataster, Wien. Leu, Ion-Nelu Dr.ing. (1981): De la măsurarea cu pasul la măsurători din satelit, Bucureşti Loffler, Helmut (1988):Grundbuch und Gnindstucksrecht, Frankfurt a.M. Mann, Golo Sc Heuss, Alfred (1963): Propylaen Weltgeschichte, Frankfurt a.M. Marin, George Dr. Sc co. (1993): Dicţionar de relaţii economice internaţionale, Bucureşti Marx, Karl (1955): Capitalul, voi.III Bucureşti Meikei, Georg Sc co. (1964): Grundbuch-ordnung, Berlin. Miclea, Mircea (1995):Cadastrul şi cartea funciară, Bucureşti. Monition, Thiery (1980): Le cadastre vaudois au XlX-e siecle, Lausanne. Nicolcioiu, Emil Sc co. (1976): Dicţionar juridic penal. Bucureşti. Nieschulz, A. Dr. (1953): Die landwirt-schaftliche Bodenschatzung und Einheitsbewertung, Hannover. Niklas, H. (1932): Die Bonitierung der Ackercrde auf naturwissenschaftlichcf Giundlage/ in: Handbuch der Bodenlehre, Berlin. Pătulea, Vasile (1995): Regimul juridic al circulaţiei terenurilor situate în intravilanul localităţilor, Bucureşti. Popesni, Tiberiu, Ing. (1981): Dicţionar de informatică, Bucureşti. Popovici-Lupa, N.O. Dr. (1925): Elemente de economie rurală, Bucureşu. Porumb, Gr. (1962): Codul de procedură civilă, comentat şi adnotat, Bucureşti. Posea, Gr.Dr.doc. Sc co. (1982): Enciclopedia geografică a României, Bucureşti Randa, AIex.(1954): Handbuch der Weltgeschichte, vol.l. Râdulescu, Andrei (1923): Publicitatea drepturilor reale imobiliare şi registrele de proprietate, Bucureşu. Rothkegel, Walter Dr.Dr. (1950): GrundiiB der forstlichen Schătzungslehre,Berlin. Rothkegel. Walter Dr. Dr. (1952): Landwirtschaftliche Schătzungslehre, Stuttgart. Rossler, Rudolf Sc co. (1988): Bewertungs-gesetz und Vermogenssteuergesetz, Munchen. Sachelarie. O. 8c co. (1988): Instituţii feudale în Ţările Române, dicţionar, Bucureşti. Scrieciu, Florin (1994): Arendarea bunurilor agricole, Bucureşti. Simmerding, Franz Dr. (1972): Das alte Grundsteuerkataster und das neue Liegenschaftskataster in Bayern. Munchen. Sommer, R.& co. (1973): Dicţionar filosofic, Bucureşti. Stahl. Henri (1965): Contribuţii îa studiul satelor devălmaşe româneşti, Bucureşti. Stoicescu, Nicolae (1971): Cum măsurau strămoşii, Bucureşti. Tabbah, Bichara (1947-1950): Propriete privee et registre foncier, Paris. Taşcă.G. (1926): Probleme economice şi financiare, Bucureşti. Teaci, Dumitru Dr.doc.(19R0): Bonitarea terenurilor agricole, Bucureşu. 253 Bibliografie Tomşa, Cheorghe Dr. 8c co. (1984): Dicţionar de dreptul familiei, Bucureşti. Ţiţeica, Radu prof. Dr.doc.,coord. (1967): Dicţionar politehnic, Bucureşti. Vasiliu, Amilcar Dr. (1936): Contribuţii la clasificarea solurilor, Cluj. Ziegler, Theodor Dr. (1977): Einfuhrung in die Bodenschătzung, Munchen. Ziegler, Theodor Dr. (1987): Einfuhrung in das automatisierte Liegenschafts-kataster, Munchen. Colectiv (1974): Dicţionar de economie politică, Bucureşti. Colectiv (1962): Dicţionar enciclopedic român, Bucureşti. Anuarul statistic I României, Bucureşti 1990. Constituţia României, Bucureşti 1990. Codul civil român, Bucureşti 1981. Legislaţia civilă uzuală, Bucureşti 1958. Legea nr. 23/1933 pentru organizarea cadastrului funciar şi pentru introducerea Cărţilor funciare în Vechiul Regat şi Basarabia, M.Of. nr.90 /20 aprilie 1933 Bucureşti. Legea nr. 115/1938 privind unificarea dispoziţiunilor privitoare la Cărţile funciare, M.Of. nr. 95/27 aprilie 1938 Bucureşti. Legea nr. 13/1974 a drumurilor, B. Of. nr.107/ iulie 1974 Bucureşti. Legea nr. 37/1975 privind sistematizarea, proiectarea şi realizarea arterelor de circulaţie în localităţile urbane şi rurale, B.Of. nr.82/6 septembrie 1975 Bucureşti. Legea nr. 43/1975 pentru stabilirea normelor privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor, B.Of.nr. 136/27 decembrie 1975 Bucureşti. Legea ni. 18/1991 a fondului funciar, M.Of. nr. 37/20 februarie 1991 Bucureşti. Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei jmidire a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, M.Of. nr. 279/29 noiembrie 1995 Bucureşti. Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, M.Of. 26 martie 1996, Bucureşti Saarlăndisches Abmarkungsgesetz vom 2 Juli 1962. Vermessungsgesetz, Baden - Wurttemberg. Decretul nr. 281/3 iulie 1955 privind evidenţa funciară. Decretul nr. 79/16 martie 1971 privind expertiza contabilă şi tehnică, Bucureşti. Decretul nr. 305/15 septembrie 1971 cu privire la activitatea geodezică, topo-fotogrammetrică şi cartografică, precum şi la procurarea, deţinerea şi folosirea datelor şi documentelor rezultate din această activitate. B. Of nr.l 11/1971 Bucureşti. Hotărârea Guvernului nr. 746/24.10.1991, privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea nr. 18 /1991 a fonduiui funciar. Hotărârea Guvernului nr. 834/14 decembrie, privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat. Hotărârea Guvernului nr.59/19 februarie 1994. pentm modificarea anexei la H.G. nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Lff. nr. 18/1991. Bibliografie 254 Regulamentul pentru aplicarea Legii de organizare a cadastrului funciar şi pentru introducerea cărţii funduare în Vechiul Regat şi Basarabia, M.Of.nr. 120/29 mai 1933. Norme pentru introducerea cadastrului funciar, Bucureşti 1943. Instrucţiuni de evidenţă funciari, Bucureşti 1963 (le.) Instrucţiuni pentru organizarea, introducerea şi întreţinerea lucrărilor de cadastru funciar, Partea I - a (Iv.), Bucureşti 1970. Instrucţiuni tehnice pentru executarea lucrărilor de cadastru funciar general (în.), Bucureşti 1990. Criterii nr. 2665 /I C / 311 din 28februarie 1992, privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, Bucureşti 1992. Norme metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. ANEXĂ Model 1 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 1200 Comuna Arad Satul PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp 1 180 Teren clădit şi neclădit în str. Horea nr. 5, cu casă 946 din cărămidă, acoperită cu ţiglă formată din: la subsol 1 pivniţă, 1 spălătorie; la parter: 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 baie, 1 verandă deschisă PARTEA a Il-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 30 august 1933 sub nr. 850 cf. In baza procesului verbal de localizare nr.850 şi a deciziei M.J. nr. 10200/1933 are dreptul de proprietate asupra imobilului din partea I nr. de ordine nr. 1 se intabulează în favoarea lor: Crişan I.Alexandru şi soţia Crişan Maria n. Mangra cu titlu drept localizare 2 Prezentat la 31 martie 1993 sub nr. 1800 cf. în baza contractului de donaţie, autentificat sub nr. 1900/15.03.1993 şi a schiţei anexă aprobată de Primăria oraşului Arad cu nr. 2020/1993 se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în partea I sub nr. de ordine 1 în favoarea lui: Crişan A Alexandru junior cu titlu donaţie PARTEA a Ul-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei 1 Prezentat la 31 martie 1993, cu nr. 1800 cf. în baza contractului de donaţie arătat în partea a Il-a se intabulează dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înscris în partea I - sub nr. de ordine 1 în favoarea lor : Crişan I.Alexandru şi soţia Crişan Maria n. Mangra Anexe 256 Model 2 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 1887 Comuna Arad Satul PARTEAI Nr. Nr. Suprafaţa ord. topo¬ Descrierea imobilului ha mp Notă grafic 1 3554/1 Teren clădit şi neclădit în str. Horea nr. 20, cu 1543 casă cu etaj compusă din: la subsol 3 pivniţe, 1 spălătorie; la paner:5 camere, 2 bucătării, 1 cămară, 1 baie, 1 WC, 1 antreu; la etaj: 4 camere, 2 bucătării, 1 cămară, 1 baie, 1 WC, 2 antreuri; in curte: 1 garaj din cărămidă, 1 garaj din lemn, 2 coteţe din lemn PARTEA a U-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 30 august 1933 sub nr. 920 cf. în baza procesului verbal de localizare nr. 850 şi a Deciziei M.J. nr. 10200/1933, dreptul de proprietate asupra imobilului din partea I nr. ordine 1, se intabulează în favoarea lui: Ionescu I. Dumitru 2 Prezentat la 25 mai 1993 sub ni. 1366 cf. în baza cererii nr. 1900/1993 privind dezbaterea succesiunii după Ionescu I. Dumitru sen. se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în partea I sub nr. de ordine 1, cu titlu de drept moştenire, în favoarea lor: Ionescu D. Dumitru jun. cota 1/2 parte Ionescu D. Ion cota 1/2 parte PARTEA a III-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei 257 Anexe Model 3 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 1200 Comuna Arad Satul PARTEAI Nr. Nr. Suprafaţa ord. topo¬ Descrierea imobilului ha mp Notă grafic 1 180 Teren clădit şi neclădit în str. Horea nr. 5, cu 946 casă din cărămidă, acoperită cu ţiglă formată din: la subsol: 1 pivniţă, 1 spălătorie; la parter: 3 camere, 1 bucătărie, 1 căinară, 1 baie şi o verandă deschisă. PARTEA a Il-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 30 august 1933 sub nr. 850 cf. în baza procesului verbal de localizare nr. 850 şi a decizici M.J. nr. 10200/1933, dreptul de proprietate în devălmăşie asupra imobilului din paitea I nr.de ordine 1 sc intabulta/ă în favoarea lor : Ciişan I. Alexandru jun. şi soţia Crişan Eugenia n. Popa cu titlu de drept cumpărare PARTEA a UU Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suina Notă ord. lei Anexe 258 Model 4 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 1887 Colectivă Comuna Arad Satul PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp 1 3554/1/1 Apartament nr.I, parter compus din: 5 camere, 336 p.II/2 1 cămară, 2 bucătării, 1 baie, 1 antreu, 1 WC;la subsol: 1 pivniţă: în curte: 1 garaj din lemn, 1 coteţ 2 354/1/II Apartament nr.II, etaj compus din: 4 camere, 2 336 p.II/3 bucătării, 1 cămară, 2 antreuri, 1 WC; la subsol: 2 pivniţe; în curte: 1 garaj din cărămidă, 1 coteţ din lemn 3 Părţi comune indivize: casa scărilor din pivniţă 1545 până la pod, holurile de la parter şi etaj; la subsol: coridorul, antreul şi spălătoria; în curte: curtea păsărilor, întregul teren clădit şi neclădit în cota de 1/2 parte pentru apart.I şi 1/2 pane pentru apartament II PARTEA a U-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 25 mai 1993 cu nr. 1366 cf. în baza actului de dezmembrare şi ieşire din indiviziune autentificat la notariat sub nr. 3425/1993 şi a shiţei de dezmembrare aprobată de Primăria Municipiului Arad cu nr. 5000/1993, imobilul înscris în partea I a acestei foi colective se intabulează: 2 iar apartamentl nr.I se transcrie în cf. individuală nr. 15053 în favoarea cf. 15053 lui Ionescu I. Dumitru, domiciliat în str. Jina nr. 25 3 pe când apartamentul II se transcrie în cf. individuală nr. 15054 în cf. 15054 favoarea lui Ionescu I. Ion, domiciliat în str. Jina nr. 25 PARTEA a IU-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei 259 Anexe Model 5 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 15053 Individuală Comuna Arad Satul PARTEA I Nr. Nr. Suprafaţa ord. topo¬ Descrierea imobilului ha mp Notă grafic 1 3554/1 Apartament I parter compus din: 5 camere, 772 2 bucătării, 1 cameră, 1 baie, 1 antreu, 1 WC; la subsol: 1 pivniţă; în curte: 1 garaj din lemn, 1 coteţ, cota parte de 1/2 din părţile comune indivize arătate în cf. colectivă nr.1887 în partea I sub nr. de ordine 3 PARTEA a Il-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 25 mai 1993 cu nr..l366 cf. Vezi în baza actului de dezmembrare şi ieşire din indiviziune autentificat la cf. notariat sub.nr. 3425/1993 şi a schiţei de dezmembrare anexată şi 2887 aprobată de Primăria Municipiului Arad cu nr. 5000/1993, asupra imobilului înscris în partea I sub nr. de ordine 1, adus aici din foaia colectivă nr. 2887, dreptul de proprietate cu titlul de moştenire şi partaj, se intabulează în favoarea lui: Ionescu I.Dumitru, domiciliat în str. fina nr. 25 PARTEA a IU-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei 1 Prezentat la 25 mai 1993 sub nr.1366 cf. în baza actului de dezmembrare arătat în partea a II---a a acestei foi, se constituie dreptul de abitaţie asupra: 1 cameră, 1 bucătărie şi acces la baie şi WC în favoarea : Ionescu Vctoria n. Popa Anexe 260 Model 6 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 1200 Comuna Pâncota Satul PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp 1 180 Teren clădit şi neclădit în str. Horea nr. 5, cu casă 946 din cărămidă, acoperită cu ţiglă formată din. la subsol 1 pivniţă, 1 spălătorie; la parter: 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 baie, 1 WC, 1 verandă deschisă PARTEA a U-a Nr. însrricri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 30 august 1933 sub nr. 850 cf. Vezi în baza procesului verbul de localizare nr. 850 şi a deciziei M.J. nr. cf. 10200/1933 are dreptul de proprietate asupra imobilului din partea I 2887 nr. de ordine nr. 1 se intabulează in favoarea lor Crişan I. Alexandru şi soţia Crişan Eugenia n. Popa cu titlu drept cumpărare PARTEA a Ul-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei 1 Prezentat la 1 decembrie 1993 sub nr.2500 cf. în baza contractului de constituire autentificat la notariatul Arad sub nr. 2600/1993 şi a schiţei anexă aprobată de Primăria Municipiului Arad sub nr. 2880/1993, dreptul de superficie asupra imobilului înscris in partea I sub nr. de ordine 1, se intabulează în favoarra lor: Aldea I. Ion şi soţia Aldea Maria n. Dima 261 Anexe Model 7 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 2902 superficie Comuna Pâncota Satul PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp 1 180/S Teren clădit şi neclâdit, str. Horea nr. 5, cu casă 946 din cărămidă, acoperită cu ţiglă formată din: la subsol: 1 pivniţă, 1 spălătorie; la parter: 3 camere, 1 bucătărie, 1 WC, 1 verandă deschisă PARTEA a U-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 1 decembrie 1993 sub nr. 2500 cf. Vezi în baza contractului autentic sub.nr. 2600/1993 şi a schiţei anexă cf. aprobată de Primăria Municipiului Arad cu nr. 2800/1993, dreptul de 1200 proprietate în devălmăşie şi de superficie asupra terenului se intabulează în favoarea lor: Aldea I. Ion şi soţia Aldea I. Maria n.Dima, ca bun comun PARTEA a IU-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei Anexe 262 Model 8 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 1300 Comuna Obreja Satul PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp 1 1800 Vie în Faţa viilor - 1000 PARTEA a U-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 1 decembrie 1993 sub.nr. 2700 cf. în baza procesului verbal nr. 32/1993 încheiat la Primăria comunei Obreja cu ocazia înfiinţării cf. şi a Deciziei nr. 800/1993 M.J., publicată în M. Of. nr. 301/1993, prin care s-au declarat cf. definitive, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în partea I a acestei foi se intabulează în favoarea lor: Filip N. Florian şi soţia Filip Cornelia n. Gherman, ca bun comun PARTEA a III* Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei 1 Prezentat la 20 decembrie 1993 sub nr. 2780 cf. în baza contractului autentic nr. 1800/1993, se intabulează dreptul de uz asupra imobilului înscris in partea I a acestei foi în favoarea lor: Filip I. Nicolae şi soţia Filip Victoria n. Hulea 263 Anexe Model 9 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 1000 Comuna Lisa Satul PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp 1 750 Construcţie şi teren 1400 p.I/2,3 2 750/1 Casă şi curte în str.Nouă nr. 20 a 700 p.n/4 3 750/2 Casă şi curte în str.Nouă nr. 20b 700 p.n/5 PARTEA a U-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentată la 25 mai 1940 sub nr. 500 cf. p.II/2 în baza Deciziei M.J. nr.8300/1940 prin care cf. ale comunei Lisa s-au declarat cf. legale, asupra imobilului înscris în partea I sub nr. de ordine 1, dreptul de proprietate se intabulează în favoarea lui: Gavriiă D. Dumitru cu titlu localizare 2 Prezentat la 16 mai 1993 sub nr.2300 cf. în baza certificatului autentic de moştenitor nr.950/1993, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în partea I nr. de ordine 1 se intabulează în favoarea lor: minor: Gavriiă D. Cornel cota 1/2 parte Gavriiă D. Octavian cota 1/2 parte 3 Prezentat Ia 16 mai 1993 sub nr.2320 cf. p.11/4,5 în baza actului de demembrare şi ieşire din indiviziune şi a schiţei anexă aprobată de Primăria Lisa cu nr. 120/1993, imobilul înscris in partea I sub nr. de ordine 1 se dezmembrează: 4 Apoi nr.top.750/1 înscris în partea I sub nr. de ordine 2 se reînscrie în această foaie în favoarea lui: minor Gavriiă D.Cornel 5 Iar nr.top 750/2 înscris în partea I sub nr.de ordine 3 se transcrie în Vezi cf. . cf.nr. 220 Lisa în favoarea lui: Gavriiă D.Octavian 2200 PARTEA a Ul-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei 1 Prezentat la 16 mai 1993 sub nr. 2320 cf. Vezi cf. Odată cu dezmembrarea arătată în partea a Il-a nr.de 2200 ordine 2, asupra imobilului cu nr.top 750/1, din partea I nr. de ordine 2. se intabuleiiză dreptul de servitute, de trecere cu piciorul şi vehicul in favoarea imobilului cu nr. 750/2 transcris în cf. nr. 2200 Lisa Anexe 264 Model 10 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 2200 Comuna Lisa Satul PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp 1 750/2 Casă şi curte în str. Nouă nr. 20 b - 700 PARTEA a U-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 16 mai 1993 sub nr. 2329 cf. Asupra imobilului înscris in partea I sub nr. de ordine 1 a acestei foi, adus aici din cf.nr.1000, se intabulează dreptul de proprietate cu titlu de drept moştenire şi ieşire din indiviziune in favoarea lui: Gavrilă D.Octavian 2 Totodată se intabulează dreptul de servitute, de trecere cu piciorul şi vehicul asupra imobilului cu nr. top 750/1 înscris în cf. 1000 Lisa sub nr. de ordine 2 PARTEA a IlI-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei 1 Prezentat la 20 octombrie 1993 sub nr. 3200 cf. 200.000 în baza contractului autentic de împrumut cu nr. 9200/ 1993, asupra imobilului înscris în partea I a acestei foi se intabulează dreptul de ipotecă in favoarea lui : Domnaru I. Ulpian, domiciliat în Braşov, str. Lungă nr. 30, cu dobânda de 5,5% şi scadenţa 1 ianuarie 1999 265 Anexe Model 11 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 1000 Comuna Sărata Satul PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp 1 630 Arabil în Lunca Popii 1 1200 2 630+631 Arabil în Lunca Popii 1 3000 PARTEA a U-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 20 decembrie 1978 sub nr. 850 cf. în baza Deciziei nr. 12400 M.J. prin care cf. întocmită la teritoriul Sărata s-au declarat cf. legale, asupra imobilului înscris în partea I sub nr. de ordine 1 a acestei foi, dreptul de proprietate se intabulează în favoarea lui: Posea I. Nicolae, cu titlu de localizare 2 Prezentat la 15 mai 1986 sub nr. 300 cf. Vezi în baza contractului autentic de cumpărare nr. 4100/1986, imobilul cu cf. nr. top 631 s-a adus în această foaie din cf. 640 şi s-a alipit la imobilul 640 înscris în partea I, cu dreptul de proprietate intabulat în favoarea lui: Posea I. Nicolae PARTEA a Ul-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei Anexe 266 Model 12 COALA CĂRŢII FUNCIARE Nr.cf. 640 Comuna Sărata Satul PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp 1 631 Arabil în Lunca Popii 1800 Transcris cf.1000 ÎNCHIS PARTEA a U-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. 1 Prezentat la 20 decembrie 1978 sub nr. 850 cf. în baza Deciziei nr. 12400 M.J., prin care cf. întocmită la teritoriul Sărata s-au declarat cf. legale, asupra imobilului înscris in partea I sub nr. de ordine 1 a acestei foi, dreptul de proprietate se intabulează în favoarea lui: Cosma I. Ion, cu titlu de localizare o Prezentat la 15 mai sub nr. 300 cf. în baza contractului autentic de aumpărare nr.4100/1986, imobilul cu nr.top 631, înscris în partea I a acestei foi se transcrie in cf. 1000 şi această foaie se închide PARTEA a III-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei 267 Anexe Model 13 ROMÂNIA JUDECĂTORIA........ Localitatea........ cf. nr... EXTRAS DE CARTE FUNCIARĂ PARTEAI Nr. Nr. Descrierea imobilului Suprafaţa Notă ha mp PARTEA a U-a Nr. înscrieri privind proprietatea Notă ord. PARTEA a Ul-a Nr. înscrieri privitoare la sarcini Suma Notă ord. lei JUDECĂTORIA........... NR......../199........ Certific că prezenta copie în extras,consuna întrutotul cu poziţiile în vigoare din coala cf. originală, păstrată de această judecătorie. ...................199..... CONDUCĂTOR CF. Glosar de termeni A Abitaţie (drept de ) 1 Abuz de drept 1 Accesiune imobiliară artificială 1 Accesiune imobiliară naturală 1 Acordarea creditelor agricole 1 Act 2 Act de administrare 2 Act de conservare 2 Act de dispoziţie 2 Act juridic civil 2 Actele ce se înscriu în cartea funciară 2 Aerofotogrammetrie 3 Afişare (inf.) 3 Afişarea spre cercetare a cărţilor funciare provizorii 3 Agricol 4 Agrotehnică 4 Albie 4 Albie majoră 4 Albie minoră 4 Alegerea terenului de model 4 Analiza informaţiei 5 Ape şi stuf 5 Ape teritoriale (mare teritorială) 5 Apreciere economică 6 Ar 6 Arabil 6 Arendă 6 Arendare 6 Arendaş 6 Arendator 6 Asolament 6 Autoritate de stat 7 Autorizaţie de împărţeală 7 Autorizaţie prealabilă 7 B Bancă de date 7 Bătrâni sau moşi 7 Bonitare 7 Bonitarea categoriilor de folosinţă după sistemul I.C.P.A. 8 Bonitarea livezilor 9 Bonitarea solului 9 Bonitarea terenului 10 Bonitarea viilor 10 Bomarea punctelor de hotar 10 Bun divizibil 13 Bun fără stăpân 13 Bun gospodar 13 Bun imobil 13 Bun imobil prin destinaţie 14 Bun imobil prin natura sa 14 Bună credinţă 14 Butea 14 C Cadastru (termen) 14 Cadastru funciar general: definiţie 15 Cadastru funciar general: operat de sinteză 16 Cadastru funciar general: registru oficial al proprietăţii 18 Cadastrul agricol 18 Cadastrul apelor 19 Cadastrul forestier (silvic) 20 Cadastrul terenurilor cu construcţii 20 Calare 21 Calcularea suprafeţelor 21 Calitate oficială 25 270 Glosar de termeni Capacitatea de dispoziţie privind începerea operaţiunilor de măsurare 25 Capacitate de exerciţiu 26 Capacitate de folosinţă 26 Capacitatea de producţie a terenurilor 26 Capacitate juridică 26 Capul moşiei şi fundul moşiei 26 Caracter constitutiv 26 Caracter declarativ 26 Caracter translativ 26 Cartea funciară: organizare şi funcţionare 27 Categorie 27 Categoria de folosinţă a terenurilor 27 Caz fortuit 28 Căile de atac împotriva încheierii de carte funciară 28 Ceasul de mers 29 Cercetarea cadastrului funciar 29 Cercetarea cărţii funciare 29 Cezverta 30 Cinzeaca 30 Ciricul 30 Clasă 30 Clasificare 30 Coala cărţii funciare 30 Comasare de terenuri 31 Comasarea, organizarea teritoriului şi asolamentului 31 Comisia cadastrală comunală 32 Comparaţie între sistemul publicităţii personale şi sistemul publicităţii reale (cf.) 34 Competenţa cadastrului funciar general la stabilirea graniţelor proprietăţii 35 Competenţa conducerii cadastrului funciar general 36 Competenţa conducerii cărţii funciare 37 Competenţa executării lucrărilor de clasificare 37 Competenţa executării lucrărilor de măsurare 38 Competenţa grăniţuirii 39 Competenţa şi data introducerii modificărilor în documentele cadastrale 40 Competenţa şi organizarea lucrărilor de introducere a cărţii funciare 41 Competenţa ţinerii cărţii funciare 42 Comunicarea încheierilor de carte funciară 42 Comunicarea procesului-verbal de delimitare 43 Comunicarea schimbărilor şi rectificărilor 43 Comunicarea termenului de afişare a cărţilor funciare provizorii 44 Comunicarea termenului de afişare a lucrărilor cadastrale 44 Comunicarea termenului de afişare a lucrărilor de estimare 44 Comunicarea termenului de începere a lucrărilor de introducere a cărţii funciare 45 Comunicarea termenului de începere a lucrărilor de măsurare 45 Comunicarea termenului grăniţuirii 45 Comunitate de bunuri 46 Condiţiile economice externe 46 Condiţiile economice interne 47 Conducător de carte funciară 50 Conducerea cărţii funciare 50 Conducerea cărţii funciare cu ajutorul sistemelor electronice de înregistrare şi stocare a informaţiilor 50 Conducerea cadastrului funciar general 51 Conducerea cadastrului funciar cu ajutorul sistemelor electronice de înregistrare şi stocare a informaţiilor 52 Glosar de termeni 271 Conducerea foii cărţii funciare 54 Conducerea foii cadastrale 54 Conducerea foii cadastrale de posesie 57 Conducerea hărţilor cadastrale 58 Conducerea indicatoarelor alfabetic şi parcelar 59 Conducerea registrului cadastral funciar 60 Conducerea registrului construcţiilor, al posesorilor de case şi al locurilor de casă 60 Conducerea sumarului foilor de posesie şi a situaţiei generale a suprafeţelor pe categorii de folosinţă 61 Consemnarea recunoaşterii şi delimitării hotarelor 61 Construcţii şi alte folosinţe 64 Contravenţie 64 Conţinutul cadastrului funciar general 65 Conţinutul hărţii cadastrale 65 Coposesie 66 Coproprietar 67 Corpul fundar şi modificările lui 67 Cotul 68 Cotul pătrat 68 Culpă 69 D Dată certă 69 Deal 69 Decădere din termenul legal 69 Declaraţie 69 Definitivarea şi autentificarea operatelor cadastrale 69 Degetul 70 Delimitarea frontierei de stat 70 Delimitarea teritoriului cadastral 70 Delniţa 71 Demarcarea frontierei de stat 71 Dependinţe 71 Depresiune 71 Despăgubire justă 71 Despăgubire pentru scoaterea din producţia vegetală 71 Destinaţia proprietarului 72 Desuetudine 72 Determinarea venitului net al terenului de model 72 Dezmembrăminte ale dreptului de proprietate 74 Digital 74 Digitizare 74 Digitizor 74 Distribuţia teritorială a categoriilor de folosinţă 74 Dobânda 75 Domeniile ce utilizează documentaţia cadastrală 75 Documentaţia tehnică pentru cercetare, ştiinţă şi cultură 76 Documentaţia tehnică pentru completarea hărţilor topografice 76 Documentaţia tehnică pentru economie şi administraţie 76 Documentaţia tehnică pentru introducerea cărţilor funciare 76 Documentaţia tehnică pentru proiectarea amenajării teritoriului 77 Documentaţia tehnică pentru stabilirea impozitului funciar 77 Documentaţia tehnică servind administrării justiţiei 77 Domiciliu 77 Dovada cu înscrisuri78 Dramul 78 Drept absolut 78 Drept comun 78 Drept de folosinţă 78 Drept de grăniţuire 78 Drept de îngrădire 79 Drept de posesie 79 Drept de preempţiune 79 Drept de proprietate 79 Drept de proprietate comună în devălmăşie 80 272 Glosar de termeni Drept de proprietate pe cote-părţi 80 Drept de servitute 81 Drept de superficie 81 Drept de uz 81 Drept de uzufruct 82 Drept principal 82 Drept real 82 Drept real accesoriu 82 Drept real principal 83 Drepturile şi obligaţiile comisiei cadastrale comunale 83 Drepturi tabulare 84 Drepturi tabulare patrimoniale, faptele şi alte raporturi juridice funciare 85 E Ecologie 85 Efectele grăniţuirii 85 Efectul juridic al publicităţii 86 Embatic 87 Enclavă 87 Estimaţiuni cadastrale 87 Evaluarea construcţiilor 88 Evaluarea culturilor de grădinărie 97 Evaluarea pădurilor 98 Evaluarea terenurilor pentru construcţie 99 Evaluarea viilor şi livezilor 100 Evoluţia concepţiilor şi metodelor de bonitare, clasificare şi evaluare în România 100 Executare silită 102 Expert 103 Expertiză 103 Exproprierea imobilelor pentm utilitate publică 103 Extrase cadastrale 103 Extrase de carte funciară 104 F Falcea 104 Fapte juridice 104 Favorabilitatea solului 105 Fâneaţă 105 Felul măsurătorilor cadastrale 105 Ferdela (fartaiul, fertelul) 106 Fertilitate 106 Fertilitate efectivă 106 Fertilitate naturală 107 Fişă pe numere cadastrale 107 Fişier 107 Fixarea şi comunicarea termenului începerii lucrărilor de clasificare 107 Fixarea provizorie a hotarului 108 Fixarea regiunilor şi zonelor de clasificare şi evaluare 108 Foaia cadastrală 108 Foaia cadastrală de posesie 109 Fond aservit 109 Fond dominant 109 Fond funciar 109 Forma cererilor de înscriere în cartea fundară 109 Fotocartare 110 Fotogramă 110 Fotogrammetrie 110 Fotohartă 110 Fotoplan 110 Fotoredresor 111 Fotorestitutor 111 Fototeodolit 111 Fototopografie 111 Frontiera de stat 111 Funcţionar de stat 111 Funia sau otgonul 111 G Garanţii reale 111 Găleata sau cibla 112 Generalizarea rezultatelor 112 Generalizarea rezultatelor din punctele principale de sprijin 113 Geodezie 113 Geomorfologie 114 H Haldă 114 Hardware 114 Glosar de termeni 273 Hartă 114 Harta pedologică 114 Hartă topografică 114 Hărţile cadastrale, planurile şi schiţele 114 Hectar 115 Hotar 115 Hotărnicie 120 I Identificarea proprietăţilor şi posesorilor 120 Identificarea şi precizarea drepturilor tabulare 121 Imobile cu venit cadastral 124 Imobile fără venit cadastral 124 Importanţa înscrierii denumirii locurilor şi localităţilor în operatele cadastrale 124 Importanţa pământului în viaţa economică şi socială 125 Importanţa suprafeţei în raporturile juridice 126 Impozit 127 Imprescriptibil 127 Inalienabil 127 Indicatorul alfabetic 127 Indicatorul parcelar 127 Individualizarea parcelelor 128 Indiviziune 129 Informaţiile necesare evaluării terenurilor 129 Infracţiune 130 Infracţiuni privitoare la fondul funciar 130 Iniţiativa şi obligaţia grăniţuirii 130 Insesizabil 131 Intabularea 131 Intabularea dreptului de proprietate 132 Intabularea dreptului de superficie 133 Intabularea drepturilor de uzufruct, uz, abitaţie şi servitute 133 Intabularea dreptului de ipotecă 134 Invitaţia la delimitare şi grăniţuire 134 Ipoteca 135 Istoria şi geografia cadastrului funciar 135 Istoria şi geografia publicităţii 142 î încheiere notarială 147 încredere publică 147 îndepărtarea semnelor de hotar 147 înregistrarea cererilor la cartea funciară 147 înscriere 148 înscrierea denumirilor in afara localităţilor 148 înscrierea denumirilor în localităţi 149 înscrierea drepturilor reale imobiliare în cărţile funciare provizorii 149 înscrierea ipotecară 151 . înscriere în cartea funciară 152 înscriere provizorie în cartea funciară 152 înscris autentic 152 înscris originar 153 înscris preconstituit 153 înscris sub semnătură privată 153 înstrăinare 153 însuşire 153 întocmirea hărţii cadastrale: operaţiuni pe teren 153 J Jirebia 154 Jugărul 154 Juraţi 154 Jurători hotărnici 154 Just titlu 155 Justificarea înscrierii provizorii în cartea funciară 155 274 Glosar de termeni L Landşaft 155 Lanţul 155 Lanul 155 Latul de mână 156 Lege 156 Leghea 156 Linia 157 Litigiu 157 Litra 157 Livezi 157 Loc înfundat 157 Locator 158 Locaţiunea lucrurilor 158 Lungul moşiei 158 M Mandant 158 Mandat 158 Mandatar 158 Mărimea parcelelor 158 Măsurătorile cadastrale: bază tehnică a cadastrului 159 Măsuri de conservare a semnelor de hotar şi a marcajelor geodezice 159 Măsuri de supraveghere şi control a semnelor de hotar şi a marcajelor geodezice 160 Memorie 161 Microclimă 161 Mierţă 161 Mila 161 Modalitatea de comunicare şi predare a invitaţiei la grăniţuire 161 Modificarea corpului funciar 162 Modul de folosinţă al terenurilor 162 N Natura punctelor de hotar 163 Necesitatea inventarierii pământului 164 Necesitatea şi rolul estimaţiunilor cadastrale 165 Necultivabil 166 Neprezentarea la termenul de grăniţuire 166 Neproductiv 167 Notarea acţiunilor 168 Notarea în cartea funciară 168 Notarea drepturilor personale, a faptelor şi altor raporturi juridice funciare 168 Notarea intenţiunii de a înstrăina ori ipoteca 168 Notarea ipotecilor colective 168 Nud proprietar 169 Nudă proprietate 169 Nulitate 169 Numele 169 Numerotarea lanurilor 169 Numerotarea parcelelor 169 Numerotarea parcelelor în operaţiunile de conducere a cadastrului şi cărţii funciare 171 Numerotarea tarlalelor 171 O Omiterea materializării punctelor de graniţă 172 One-line 172 Operaţiuni premergătoare 172 Ordin 173 Organizarea executării lucrărilor de clasificare 173 Organizarea teritoriului 174 P Palma 175 Parcela 175 Parcela în sensul cărţii funciare 176 Parcela: alte înţelesuri 177 Parcele limitrofe cu ape 177 Parcele limitrofe cu străzi şi drumuri 180 Parcurgerea şi descrierea liniei de hotar 182 Partaj 183 Glosar de termeni 275 Pasul 183 Păduri 183 Pământul 183 Păpăriştea 183 Părţile cadastrului funciar general 183 Părţile cărţii funciare 183 Păşuni 185 Pedoameliorativ 187 Pedologie 187 Penalităţi referitoare la conservarea semnelor de hotar 187 Persoană fizică 188 Persoană juridică 188 Persoanele îndreptăţite să ceară înscrierea în cartea funciară 188 Picătura streaşinilor 189 Piciorul 189 Plugul 189 Pogonul 189 Poluare 189 Posesie 189 Posesie netulburată 190 Posesie sub nume de proprietar 190 Posesie utilă 190 Posesie viciată 190 Posesor 190 Posesor de bună-credinţă 190 Posesor de rea-credinţă 190 Poşta 190 Pravăţ 190 Prăjina 190 Prăjina fălcească 190 Prăjina pătrată 190 Precizia în determinarea suprafeţelor 190 Precizia în măsurătorile cadastrale 191 Prescripţie 192 Prescripţia achizitivă 192 Prescripţia extinctivă 193 Preabilitate 193 Preţ 193 Prezumţie 193 Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinărilor privind cărţile funciare provizorii 193 Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinărilor privind estimarea cadastrală 193 Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinărilor privind operatele cadastrale din faza de teren 194 Primirea, analizarea şi rezolvarea întâmpinărilor privind operatele cadastrale finale 194 Principii şi metode de estimare 195 Principiile cărţii funciare (forţa probantă a cf.) 196 Principiul efectului constitutiv de drept 196 Principiul legalităţii 197 Principiul neutralităţii 197 Principiul oficialităţii 198 Principiul priorităţii 198 Principiul publicităţii 198 Principiul relativităţii 199 Principiul specialităţii 199 Privilegiu 200 Privilegii imobiliare 200 Proces-verbal 201 Proprietar 201 Proprietate 201 Publicitate imobiliară 201 Publicitatea finală a operatelor cadastrale 201 Publicitatea lucrărilor din faza de teren 201 Publicitatea operaţiunilor cadastrale 202 Publicitatea posesiei 203 Publicitatea rezultatelor clasificării şi evaluării 203 Pumnul 203 276 Glosar de termeni R Randament 203 Raport juridic chil 204 Rata rentabilităţii 204 Răspunderea civilă 204 Răspunderea pentru fapta altuia 204 Răspunderea pentru fapta animalelor 204 Răspunderea pentru fapta proprie 205 Reactualizarea hărţii cadastrale 205 Recepţionarea lucrării şi completarea registrului cadastral 205 Reconstituirea cărţii funciare 206 Rectificarea, definitivarea şi autentificarea cărţilor funciare 206 Rectificarea înscrierilor în cartea funciară 207 Recunoaşterea terenului pentru bonitare şi clasificare 208 Redactarea hărţii cadastrale 209 Redactarea hărţilor de bonitare şi evaluare 210 Registrele anexă ale cărţii funciare 210 Registrul cadastral funciar 212 Registrul construcţiilor 212 Registrul de in trare-ieşire 215 Registrul posesorilor de case şi al locurilor dc casăn 215 Renta 217 Renta funciară 217 Repartizarea documentelor cadastrale 218 Restitutio in integrum 219 Reşedinţă 219 Rezolvarea cererilor înregistrate la cartea funciară 219 Roata 219 S Sarcinile cadastrului funciar general ca registru oficial al proprietăţii 219 Scara hărţii cadastrale 221 Schimbările privind hărţile 221 Schimbările privind parcelele 222 Schimbarea titularului dreptului 223 Schimbările privind proprietatea 223 Servitutea 223 Servitutea de scurgere a apelor 224 Servitutea de trecere 224 Servitutea de vedere 224 Servitutea izvoarelor 224 Servitutea privind distanţa plantaţiilor 224 Servitutea privind distanţa şi lucrările intermediare pentru anumite construcţii 224 Senitutea privind picătura streaşinei 224 Sistem informaţional 224 Sisteme de estimare a terenurilor 225 Sisteme de publicitate 225 Sisteme de publicitate în România 226 Sistemul de publicitate personală a registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni 227 Sistemul de publicitate reală a cărţii funciare 228 Situaţia generală a suprafeţelor pe categorii de folosinţă 230 Software 230 Sol 230 Stabilirea graniţelor proprietăţii şi înscrierea posesorilor 230 Stabilirea şi restabilirea limitelor proprietăţii 231 Stabilirea preţurilor de arendare 232 Stabilirea taxelor de timbru pentru transferul proprietăţii 233 Stânjenul 233 Stânjenul pătrat 233 Stocare (inf.) 234 Subiect de drept 234 Sulta 234 t Sumarul foilor de posesie 234 Glosar de termeni 277 ş Şchioapa 234 T Tabel cu denumirea lanurilor 234 Tarlaua 234 Tehnici agrimensurale 235 Teodolit 235 Teren 236 Teren degradat 236 Terenuri cu construcţii 236 Terenuri cu destinaţie agricolă 236 Terenuri cu destinaţie forestieră 236 Terenuri cu destinaţie specială 237 Terenuri destinate transporturilor 237 Terenuri permanent sub ape 238 Teritoriul cadastral 238 Teritoriu ecologic omogen 239 Termen 239 Termen legal 239 Termen precis 239 Terţe persoane 240 Tipuri de proprietate 240 Tidu de proprietate 240 Topografie 240 Transtabulare 240 T Ţolul 240 U Uz 240 Uzucapiune 240 Uzucapiunea servituţii 241 Uzufruct cu tidu particular 241 Uzufruct cu tidu universal 241 Uzufructuar 241 V Vadra 242 Valoare 242 Valoarea terenurilor agoniivice 242 Valoarea terenurilor construibile 244 Vânzător 247 Venit net 247 Verificarea comunicărilor oficiului de cadastru înscrierea lor în cartea funciară 247 Verificarea şi recepţionarea lucrărilor - faza de teren 248 Verificarea şi recepţionarea finală a operatelor cadastrale 249 Vii şi hamei 249 Z Ziua de arătură 250 Ziua de coasă 250 Cuprins Prefaţă...............................................................................VII Prescurtări............................................................................XI Bibliografie..........................................................................251 Anexe.................................................................................255 Glosar de termeni.....................................................................269