DIVERSITATEA „VICTOR BABEŞ“ DIN CLUJ BIBLIOTECA DACOROMANIEI
           Condusă de ŞT. PAŞCA fi E. PETROVICI
                 '  N*. IO.......... ■    ----
MIC GLOSAR DIALECTAL
 ALCĂTUIT DUPĂ DOUĂ MANUSCRISE DIN BIBLIOTECA CENTRALĂ DELA BLAJ DIN 1887
                          DE
                 ROMULUS TODORAN
                             1949
  „CARTEA ROMÂNEASCĂ'' CLUJ, STRADA BTJDAINAGY ANTAL Nr. 14
             CUPRINSUL
                                                 Pag.
Introducere                                      5
Abreviaţiuni     ...                             9
Glosar                                          11
     UNIVERSITATEA „VICTOR BABEŞ“ DIN CLUJ BIBLIOTECA DACOROMANIEI
          Condusă de ŞT. PAŞCA şi E. PETROVICI ---           Nv,  IO ■
MIC GLOSAR DIALECTAL
    ALCĂTUIT DUPĂ DOUĂ MANUSCRISE DIN BIBLIOTECA CENTRALĂ DELA BLAJ DIN 1887
                              DE
                     ROMULUS TODORAN
                                îiimhiîiiin
                                   793104
                                 1949
       „CARTEA ROMÂNEASCĂ" CLUJ, STRADA BUDAINAGY ANTAL Nr. 14
                    INTRODUCERE
      In Biblioteca Centrală diela Blaj, subt cota 306 şi 3071), se păstrează două manuscrise, cu um cuprins asemănător, care se impun a fi cunoscute lexicografilor, pentru materialul de limbă ce îl cuprind, adeseori nou şi interesant.
      Cel dintâiu este o culegere de ,,provincialisme“ din ţinutul Haţegului şi din alte părţi ale Transilvaniei. El se compune din două caiete independente, unul de 24 de pagini, iar celalalt de 66 de pagini, in folio, şi se datoreşte hărniciei şi pasiunii lui N. I u b a-ş i u. Acesta, originar din Ţara Haţegului, pe când era „cil. IV“ şi apoi „primianit“, adică teolog în cel dintâiu an, — în 1887 —, a însemnat „provincialismele" din ţinutul său, în număr de 124, având convingerea că în acest fel „face un lucru în interesul lite-raturei noastre", cum ne spune în rândurile ce preced1 cel de al doilea caiet. Observând însă „că uneile din aceste proviincialisme se folosesc şi pre alte locuri, în unele în acelaşi înţeles, în altele în altul", teologul blăjan a făcut ca lista sa de cuvinte să circule printre colegii lui. Acestora le adresează un apel, rugându-i a nota în dreptul fiecărui cuvânt, dacă se întrebuinţează în ţinutul lor, înţelesul pe care îl are şi eventuale cuvinte cu „rădăcină comună". Tot oidată insistent li se atrage atenţiunea celor ce răspund apelului său să nu uite a-şi nota comuna şi judeţul.
      Apelul nu a fost zadarnic. Peste 30 de teologi din diferite părţi ale Transilvaniei, cu deosebire de pe Câmpie, de pe Târnave, din Alba şi Sibiu, şi-au dat contribuţia lor la alcătuirea acestei culegeri dle provincialism^, fiecare după priceperea sa2). In felul
     !) Vezi N. O o m ş a, Manuscrisele româneşti din Biblioteca Centrală dela Blaj, Blaj, 1944, p. 201.
     2) Spre a vedea în ce fel anume, dau un exemplu: „Zăcon—datină, obi-ceiu. Aşa-i săconul pe la noi = aşa-i datina pe la noi [N, Iubaşiu]. In Gârbova inf. se zice aşa-i artişngul pe la noi. In Şacal în loc de „zăcon" se zice articuş(e (I 18). —. Sunt aci prin urmare trei forme lexical© sinonime, pe care le-am glosat deosebit.
6
ROMULUS TODORAN
acesta lista de cuvinte a lui Iubaşiu, amplificată cu sinonime şi alte cuvinte cu radical asemănător, se înfăţişează ca un material lexical adunat prin corespondenţi.
     Cel de al doilea manuscris cuprinde cuviinţe dialectale scrise de Romul us Raca, teol-og în anul IV, din comuna Băuţar, judeţul Hunedoara. El e format dintr’un singur caiet d!e 8 pagini, in folio, şi cuprinde 110 cuvinte, înşirate în ordine alfabetică. O notă introductivă lămureşte pe cititor asupra transcrierii acestor cuvinte. Neavând buna inspiraţie a colegului său, lista alcătuită de R. Raca, cu cuvinte numai din satul !Lui, este mai săracă, deci şi mai puţin importantă. Şi de altfel acesta nu se trudeşte ca N. Iubaşiu să înşire critic provincialismele sale, având toată grija să fie cât mai lămurit şi mai complet la conturarea înţelesului.
     Glosarul dle faţă l-am alcătuit după materialul lexical cuprins în aceste două manuscrise. Am întrebuinţat atât comunicările lui N. Iubaşiu şi R. Raca, cât şi contribuţiile celorlalţi teologi. Adeseori fiind luate drept provincialisme cuvinte de o mai mare circulaţie (ca de ex. pintenog, pripăşi, şod} vătuki, etc.) sau chiar de circulaţie generală (ca de ex. besnă, bulbuc ^ căciulăf căpuşă, cetină, mioară, poiană> etc.), am fost siliţi să facem numeroase omisiuni. Nu am glosat decât cuvintele care, ca aspect formal şi semantic, sunt necunoscute celor mai recente şi mai complete dintre dicţionarele noastre, şi, în mai mică măsură, cuvintele dialectale atestate în puţine localităţi sau în alte regiuni1). Am lăsat la o parte de asemenea acele cuvinte, puţine la număr, asupra citirii cărora nu am avut depline siguranţă, sau pe cele cu un înţeles neclar.
     In general am dat înţelesul cuvintelor aşa cum l-am găsit în manuscrise. Câteodată am făcut neînsemnate schimbări, mai ales de ordin stilistic, atunci când definiţia nu era în dieajuns de clar şi corect redactată. Când e cazul, după definiţie adăugăm sinoni-
     i)      La verificarea cuvintelor glosate ni’am folosit de Dicţionarul Academiei Române, pentru literele publicate, iar pentru cele nepublicate de I. A. C a n d r e a-G. A dam eseu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat ,}Cartea Eo-mânească“, Bucureşti, [1931], A. Scrib an, Dicţionaru limbii româneşti, Iaşi, 1939, şi, rar, H. T i k t i n, Eumănisch-deutsches Worterlmch, Bucureşti, 1903—1926. La aranjarea materialului mi-a servit ca model Şt. P a ş c a, Glosar dialectal (Academia Română, Memoriile Secţiunii Literare, Seria III,. Tomul IV, Mem. 3).
MIC GLOSAR DIALECTAL
mul sau sinonimele cuvântului. Intre semnele citării trecem definiţiile vagi, neprecise, pentru a dla putinţă cercetătorului să se lămurească singur, preîntâmpinând astfel posibilitatea unor interpretări greşite.
     Accentul il-am pus numai atunci când a fost indicat.
     Cuvintele notate cu ortografie etimologică le-am transcris în ortografia de astăzi. In cazuri de nedumeriri, dăm în paranteze colţuroase cuvintele aşa cum sunt scrise şi, de mai multe ori, când se face menţiune, şi cum se rostesc, în transcrierea dor fonetică.
     Deşi ne sunt date şi numele celor ce răspund apelului lui N. Iubaşiu, acestea însă nefiind întotdeauna lizibile, cităm numai localitatea lor, care interesează în primul rând. Pentru a putea fi mai îndeaproape urmărite, dăm numele comunelor în forma şi după împărţirea administrativă actuală. Iată aceste comune: Bărboşi, j. Turda, Băut ar, j. Hunedoara, Blaj, Budeşti] j. Cluj, Căpuşul de Câmpie, j. Mureş, Ccrgău, j. Târnava Mică, Culpiu, j. Mureş, Doştat, j. Sibiu, Felcac, j. Cluj, Fizeş, j. Sălaj, Gârbova j. Alba, Ghelar, j. Hunedoara, Gurghiu, j. Mureş, Flamba, ,v. Sibiu, Haţeg, Inoc, j.~ Alba, Lăscud, j. Târnava Mică, Mănăradc, j. Târnava M'ică, Mice ştii de Câmpie, j. Cluj, Naşkic, j. Alba, Netot, j. Făgăraş, Oroiul de Câmpie, j. Mureş, Pogăceaua, j. Mureş, Racoviţa, j. Sibiu, Rediu, j. Turda, Roşia Montană, j. Alba, Sănduleşti, j. Turda, Sânmihaiul de Câmpie, j. Cluj, Şard, j. Alba, Sărmăşcl, j. Cluj, Teiuş, j. Alba, Tr'iteni, j. Turda, Tureni, j. Turda şi Voiniceni, j. Mureş1).
     Cifrele trecute în paranteză, după localitate, fac trimitei*ea la manuscrisul şi pagina respectivă (I=manuscrisul nr. 306, al lui N. Iubaşiu; II=manuscrisul nr. 307, al lui Romul Raca).
     Teologii din Blaj au însemnat aceste cuvinte dialectale, îndemnaţi fiind, poate, de vreunul din profesorii lor2). Aci stăruia
     *) Pentru identificarea localităţilor din care s’a comunicat materialul de limbă, am consultat C. Martinovici şi N. Istrate, Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şi a celorlalte ţinuturif Cluj, 1921 şi N. Istrate, Indicatorul comunelor din Ardeal şi Banat, Cluj, f. a.
     2)      După cât se pare», erau destul de avansaţi în cunoştinţele lor de filologie. Rândurile următoare ale lui ’N. Iubaşiu „despre limba poporului din ţinutul Haţegului" ne reţin atenţia şi prin observaţiunile generale asupra a-cestui graiu:
s
ROMULUS TODORAN
încă, se vede, şcoala lui Gipariu, cane a dovedit în chip strălucit că patrafirul nu exclude preocupările de limbă. Nu mult după 1887, tot aci, profesorul Al. Viciu îşi va alcătui al său Gosar de cuvinte dialectale din granit viu al poporului român (Blaj, 1899), preţuit în chip deosebit pentru bogăţia lui lexicală.
      „In general graiul Românilor din acest ţinut e cel mai corect şi mai curat în privinţa exprimărei cuvintelor [!]. La ei toate consonantele se exprimă curat, afară de următoarele: ch, gh, n şi t, urmate de e sau i.
      Ch urmat de e sau i se exprimă ca ty} aşa chin se aude tyin; chingă ca tyingă, etc,
      Gh se aude ca gy, urmat fiind de e sau i} aşa ghem se aude ca gyem, ghimpe ca gy[i]mpe.
      N, urmat de e sau i, totdeauna sună ca ny.
      T totdeauna ca ty, urmat fiind de e sau i.
      Ce pre unele locuri se exprimă muiat, precum de exemplu îl folos. Sân-celenii şi Spătăcenii, deşi nu în măsură aşa mare; pre altele iarăşi nu se înmoaie aproape de loc, precum la cei din satele din ţinutul dintre Hunedoara, Haţeg şi Deva. Hăţeganii proprii îl exprimă cu un sunet, aşa zicând, aproape şuerător şi oarecum apropiindu-se încâtva de Macedoromâni.
      N, care în unele părţi ale Transilvaniei e totdeauna muiat, acolo se foloseşte, sau mai bine zicând se conservă, aşa călcâniuf vătraniu = vătrariu sau vătraiu.
      Pronumele demonstrativ „acel" şi „acea", „cela" şi ,,cea", se aude în graiul poporului totdeauna ca ahăla şi ahaiaf hăla şi haia.
      Incâtu-i pentru verbe, e de însemnat împrejurarea că la cele de conju-gaţiunea a doua şi a patra consonanta ultimă nu se înmoaie niciodată prin vreun i imediat următor după ea; aşa nu se zice niciodată: eu văz, ci totdeauna eu văd; nu se zice să vază, ci... să vadă; nu se zice să auzăf ci să audă, deşi aci ar fi la loc, nice eu simţ, ci simt.
      De însemnat e şi aceea că imperativul se formează dela infinitivul lung (lăuda-re, vede-re), dar totdeauna numai în cazul când imediat înaintea lui se află părticeaua negativă „nu". D. e. nu lăudareţif nu vedereţif nu culegereţi, nu vorbireţi, etc.".
        ABREVIAŢIUNI
BGLF.
BL.
CADE.
CMRSZ.
DA.
DHLR.
DR.
MLP.
REW.
RJA.
SD.
SNK.
  = E. Benois t-H. G o e 1 z e r, Nouveau dictionnaire latin-frangais, Paris, f. a.
  z=Bidletin iinguistique publLie par A. Rosetti, I —, Paris—Bukarest, 1933 —.
  = 1. A. Candrea-G. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească", Bucureşti, [1931].
  = V. Cheresteşiu, Român-magyar es magyar-ro-măn szotâr szerkesztette —, Valentiny Antal es tdbbek kozremukodesevel. II. Magyar-român resz, Cluj-Kolozsvâr, 1927.
  =A cademia Română, Dicţionarul Limbii Române, Bucureşti, 1913 —.
  = 0. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, tome II: Le seizieme siecle, Paris, 1938.
  ■=Dacoromania} Buletinul Muzeului Limbii Române, I —, Cluj, 1920 —.
  = Ft, M i k 1 o s i c h, Lexicon paleoslovenico-graeco-latinum, Vindobooae, 1862—1865.
  = W. Mey e r-L ii bke, Romanisches etymologisches Worterbuch, ed. 3, Heidelberg, 1935.
  =Rjecnik hrvatskoga iii srpskoga jezika na svijet iz-daje jugoslavenska Akademija znanosti i umjetnosti, Zagreb, 1880 —.
  i.= A. S c r i b a n, Dicţionaru limbii româneşti, Iaşi, 1939.
  — A. Sauvageot, Francia-magyar es magyar-fran-cia nagy keziszâtâr, Budapest, f. a.
GLOSAR
                                              A
  adăură, vb. I-a. A adăoga, a aduna. Haţeg (I 66).
  Agliţă, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 19). Cergău, j. Târnava Mică (I 19). [Obs.: „Numele propriu Agliţă se întrebuinţează prin Cergauă, dar numai la Şchei" (I 19)].
  anţerţ, adv. „E un cuvânt ce se foloseşte în loc de timpul de care abia îşi aduce [omul] aminte". Băuţar, j. Hunedoara (II 3). aoacea, adv. Acolo. Bilior (II 3). Antuma, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 22).
  Apălină, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 21).
  ardeică, s. f. Ardeiu, piparcă, paprică. Banat (II 8).
  ariciu, s. m. O boală ce se arată în formă de ghimpi la copita calului. Băuţar, j. Hunedoara (II 3).
  arneu, s. a. Acoperemânt pentru care, în contra ploii şi a soarelui. Băuţar, j. Hunedoara (II 3). [Obs.: Scris arnieuf redând probabil rostirea ar-neu\.
  articuş,  s. a  Datină,   obiceiu, z ă c o n.
  Bărboşi,  j. Turda      (I 18).
  artişug,  s. a. Datină,   obiceiu,     zăeon,
  Aşa-i   artişugul pre   la noi.   Gârbova,
  j. Alba (I ÎS).
  —   Din articuş, prin metateză, cu influenţa suf. -sug.
                                              B
bălăunz, s. m. Numire ce se dă unuia ce priveşte mai îndelungat la un o-biect, ţinându-şi gura căscată şi ochii cu totul deschişi. Haţeg (I 81). bălmăjii vb. IV-a. „A vorbi ceva fără judecată matură". Băuţar, j. Hunedoara (II 4). [Obs.:            Scris   băl-
   măgV].
balţ, s. a. Aţa sau cureaua cu care se leagă biciul de codorişte, codo-b a 1 ţ. Şard, j. Alba (I 48). Aţa cu care se strâng desagii la gură. Haţeg (I 48). bărăbăni, vb. IV-a. A calcula ca părţile să fie egale, fără a le măsura. Băuţar, j. Hunedoara (II 4). barbur, s. m. Partea din ambele capete ale obezii, lăsată pentru a se îmbuca una cu alta. Gârbova, j. Alba (I 68), Triteni, j. Turda (I 68). barbure, s. m. Capătul superior al clinului din piept şi spate dela cămăşile bărbăteşti, pe care de obiceiu le poartă feciorii, având multe cusături. Cămaşă cu barburi. „Pe Târnave" (I
   68). [Obs.: Şi barbur, idem], başca, adv. (Compus cu de). Deosebit, „deschilinit". Şede de băşcă. Mânca de băşcă. Haţeg (I 35). [Obs.: Şi de băşcă, idem. Racoviţa, j. Sibiu (I 35)]/
                                                  bâsdijer, s. a. Lemnul cu care se mestecă mămăliga. Haţeg (I 54). [Obs.: Scris bâsdiger]. bilţ, s. a. Cursă de prins păsări făcută din păr de cal sau de vită. Oroiul de
12
ROMULUS TODORAN
                          Câmpie, j. Mureş. Gârbova, j. Alba. Făgăraş. Racoviţa, j. Sibiu (I 48). bilţă, s. f. Cursă pentru şoareci, făcută din drot sau scândurele. Haţeg (I 48). Brânduşa, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 20). brănţăli, vb. IY-a. A se juca (feciorii şi fetele), gâdilindu-se şi râzând, a se s b e g u i. Băuţar, j. Hunedoara (I 79).
 brănţălui, vb. IV-a = brănţăli. Gârbova, j. Alba. Triteni, j. Turda (179). brăţare, s. f. Veriga de fier cu ajutorul căreia se fixează coasa în toporâşte. Băuţar, j. Hunedoara (II 3). breazdă, s. f. In expresia (Bou) de-a breazda = ăe-& dreapta. Băuţar, j. Hunedoara (II 5). buciniş, s. m. Cucută. Haţeg (I 87). bujdeiu, s. a. Leasa pe care se usca prune. Fizeş, j. Sălaj (I 33).
   —   Cf. buşdem (DA.).
                                                C
 căiţă, s. f. Şapcă, căciulă făcută din piele de miel. Haţeg (I 59), acope-remânt al capului la femei. Făgăraş (I 59), scufiţa pe care o poartă pruncii de ţâţă. Racoviţa, j. Sibiu (I 59).
                                                    căloiu, s. f. Horn. Haţeg (I 58), scândura ce se pune orizontal lângă horn. Băuţar, j. Hunedoara (I 5S). [Obs.: Scris căloniu, pentru rostirea căloii]. Candachia, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 20). căpărî, vb. IV-a. A arvuni. Am căpă-rît ceva. Băuţar, j. Hunedoara (II 5). căpăstru, s. a. Un fel de coşarcă lungăreaţă, făcută din papură, pentru dusul mâncării la câmp, s p e n c. Gârbova, j. Alba (I 33). căprăreaţă, s. f. Locul unde se închid caprele. Băuţar, j. Hunedoara (114).
   cărini, s. pl. Lături pentru câni. Haţeg (I 63).
   —      Din lat. canina (Gr? Giuglea), cf. REW. s. v.; BL. V, 144; arom. că-rinde, DR., III, 10S8. cârpi, vb. IV-a. (Desp're om şi animale). A se însdrăveni după o boală. Boul acesta s}a cârpit. Băuţar, j. Hunedoara (II 4). câştig, s. a. Grijă. Nu-m purta tu câştigul meu. Miceştii de Câmpie, j. Cluj (I 10). câştigă, s. f. Grijă. Asta-i treaba mea! N’avea tu nicio câştigă. Haţeg (I 10).
                          cătarcă, s. f. Sanie micuţă cu care oamenii săraci îşi aduc lemne iama din pădure. Racoviţa, j. Sibiu (I 32). Cătincea, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 21).
 cătur, s. m. Cotor, partea rămasă în pământ după tăierea păioaselor şi a lemnelor. Haţeg (I 39), tufele micuţe, roase de vite, care nu mai crese în sus, ci se ramifică în laturi, pe pământ. Feleac, j. Cluj (I 39). celi, vb. IV-a (Despre fân, iarbă) A se usca încetul pe încetul, a se păli. Haţeg (I 38). Cf. o celi. clielciug, s. a. Câştig, avere. Haţeg (I 73). [Obs.: Scris tyelciug, cum se rosteşte].
 chioruşă, s. f. Despre fetele care închid un ochiu, când se uită, făcându-li-se şi mai mic. Băuţar, j. Hunedoara (II 5). [Obs.: Scris ciomşă]. chitit, adj. Gătat, aranjat (fiind vorba despre îmbrăcăminte). Om chitit. Femeie chitită. Băuţar, j. Hunedoara (II 5). [Obs.: Scris c-icit]. cioaflă, s. f. O speţă de tină groasă. Băuţar, j. Hunedoara (II 5).
   —      Cf. ciorofleacă. ciornoglav, adj. Confuz. Haţeg (I 73). ciorofleacă, s. f. Tina subţire ce se fac©
MIC GLOsap dialectal
 13
   când ploua mult, mai ales pe drumurile cu mare circulaţie. Lut muiat ca ciorofleaca,m Bărboşi, j. Turda (I 6).
   —    Din civ>ruială-\-fleaşcă (cf. şi fleci); îxl regiunea Turzii se cunoaşte si forma ciurufleacă.
clanţ, s* a. Bătaie învălmăşită într’o mult inie                oameni, când fiecare dă
   cu ce apueă. Să fi văsuţ clanţ. Apoi să vezi clanţ. Gârbova, j. Alba (156).
cleanţ, s. a. Bolovan, piatră mare, stâncă. Haţeg- (i 56). cobace, s.              Clădirile ce se ţin de o
                                                   gospodărie (grajd, şură, etc.). Haţeg, (I 5-1-). [obs.: Scris, cum se pronunţă, cobase]. cocor, s. Peana încârligată din coada i'aţoiuiui^ Băutar, j. Hunedoara
   (II 5).
•coşcr, s. a. Cuptor de uscat poame, mai ales pruu.^ făcut din nuiele, lipite cu pământ, a cămi parte deasupra e lată şi împrejmuită cu gardini pentru a se putea usca cât mai multe fructe. Gârbova, j. Alba. Racoviţa, j. Sibiu. Şard> j. Alba (I 33). cotarcă, s. yas împletit din nuiele subţiate şi curăţite de coji, cu care se poarta prund, lnt, cucuruz, pământ, bostani, etc. Budeşti, j. Cluj (1 32),
              Vas pentru suirea cucuruzului în coşer. Partea sudică a Câmpiei". (I 32).
   cotos, S. a. Tăieţei rău preparaţi, fără onă, care, dacă se fierb, se fac cir. Hateg (I 83).
   —    Cf* cotoz (DA.), cotovî, vb. iy.a ^ ae pregăti, a se prevedea cu cele necesare. Se cotoveşte de cale. i-Iaţeg (I 80).
   crici, vb.               pune în vedere cuiva
   un lucn^              admonia* *. I-am cricit
   să nu 97iai facă aceasta. Haţeg (I 40). curmătura, s, f. Tăietura pe care o face o sfoară sau funie, când strângi
   ceva cu ele (d. ex. mâna). Feleac, j. Cluj (I 50), cotitura unui drum. O-roiul de Câmpie, j. Mureş (I 50). custură, s. f. Cuţit rău; omul care fură lucruri mai mici şi neînsemnate; munte înalt, pietros şi steril. Haţeg (I 82), cuţit rău, orice unealtă rea. Ra-coviţa, j. Sibiu (I 82), varga care împreună fierul cel lat cu grindeiul. Gârbova, j. Alba (I S2).
                                              D
Dălida, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 24).
dâră, s. f. A umbla în dâra cuiva = a face voia, a fi pe placul cuiva, a u m-bla în vredul cuiva. Săndu-leşti, j. Turda. Rediu, j. Turda. Bărboşi, j. Turda. Miceştii de Câmpie, j. Cluj (I 16). dărânâ, vb. I-a. A deşela. Haţeg (I 70). dârjea, s. f. Partea cea mai lungă a îmblăciului. Oroiul de Câmpie, j. Mureş. Făgăraş (I 52). dârşală, s. f. Coada de care se prinde coasa. Haţeg (I 52), topJorâştea coasei şi a securii. Băuţar, j. Hunedoara (I 52).
   —  Cf. ăârjală (CADE.).
dclniţă, s. f. „O parte mai mică din-tr'o pădure, ce se cumpără pentru lemnul de foc“. Am cumpărat o del-niţă de lemne. Budeşti, j. Cluj (I 89). deşănţat, adv. Exprimă mila, compătimirea faţă de cineva. Mi-i deşănţat = m-i milă, m-i obidă. Bărboşi, j. Turda (I 18), îmi pare rău de cineva. Budeşti, j. Cluj (I 48).
   —  Cf. deşanţ (CADE.).
disâmă, s. f. Taxa pe care o dau „je-lerii“ sau părtaşii domnilor sau proprietarilor. Miceştii de Câmpie, j. Cluj (I 13).
   —  Cf. tisâm.
14
ROMULUS TODORAN
diug, adj. şi s. a. Imos, urît de tot. Haţeg (I 42), ora leneş, trândav, hoit. Haţeg. Oroiul de Câmpie, j. Mureş. Gârbova, j. Alba. Feleac, j. Cluj. Ra-eoviţa, j. Sibiu. „Pre Câmpie şi Târ-nave‘ ‘ (I 42).
   —  Din ung. dog „trândav, puturos". (CMRSZ.).
dog, s. a. Fundul cu care se presează brânza sau varza în cadă, păs. Bărboşi, j. Turda (I 14).
   —     Refăcut după fem. doagă? dornă, s. f. Locul din râu sau lac unde
   apa e mai afundă. Haţeg (I 55). druiu, s. m. Lemn gros şi tăiat scurt; (p. anal.) se zice despre un om beat tare. Haţeg (I 76).
   —  Cf. ăruete (CADE.).
                                               F
făgură, s. f. Putere. N’are nici un pic de făgură; e foarte slab. Haţeg (I
   69).
făulă, s. f. înfăţişare, fizionomie. Haţeg. Racoviţa, j. Sibiu (I 85). făură, s. f. = făulă. Mănărade, j. Târnava Mică (I 85). ferchiedeu, s. a. Instrument de lemn ce se foloseşte la car, deasupra osiei dinapoi. Băuţar, j. Hunedoara (II 5).
   —     Cf. fercheteu (DA.), fergheteu, s. a. Poliţa pe care se razi-
   mă loitrele pe osia dinainte. Haţeg (II 5).
   —  Din ung. fergetyu „sellette (d’une voiture)" (SNK.); cf. ferchiedeu.
fetelea, loc. adv. In expresia de-a fete-lea = gratis. I-am dat-o de-a fetelea. Haţeg (I 30). [Obs.: „Se mai zice şi de-a fetea, care în pronunţare se aude d,e-a fetya“. Haţeg (I 30). Cuvântul se mai cunoaşte, „tot în înţelesul de mai sus" şi în expresia de-a tetea-fetea. Racoviţa, j. Sibiu (I 30)].
   —     Pentru etimologie, cf. DR. X, 290. fiulare, s. f. Instrument de lemn, lat de
   vreo 8 cm., care se foloseşte la jug. Băuţar, j. Hunedoara (II 5). flcţ, adj. Nebun, nărod. Om fleţ. Haţeg (I 40). [Obs.:            Femininul e
   fleaţă].
 foinfiu, s. m. Sascliiu. Băuţar, j. Hunedoara (II 5).
   —  Cf. fonf in (DA.).
                                               G
                          gadină, s. f. Fiară sălbatică. Doştat, j. Sibiu (I 10). gândac, s. m. Şoarece. Haţeg (I 49). gând acer, s. m. Insectă ce trăieşte cu deosebire pe bozi. Şard, j. Alba (I 49).
   —  Cf. gândăcel (DA.).
gărână, s. f. Tăietură, pădure tăiată. " Haţeg (I 12).
                          găvan, s. m. Om care mănâncă mult.
   Băuţar, j. Hunedoara (II 6). ghiliş, s. a. „Mai mulţi oameni strânşi la sfat în locuri de petreceri". Băuţar, j. Hunedoara (II 6).
   ___ Din ung. gyules „reunion, mee-
   ting". (SNK.).
 Ghiţa, s. f. Nume de femeie (la Şcliei). Cergău, j. Târnava Mică (I 19). — Cf. L i n c ă. golomoţ, s. a. Amestecătură de tot felul de zdrobituri. O strâns golomoţ laolaltă. Budeşti, j. Cluj (I 62), om de statură mică, rotund. Ce mai golomoţ de om. Gârbova, j. Alba. Racoviţa, j. Sibiu (I 62). golomoz, s. a. Adunătură de tot felul de gunoaie, cu deosebire de lemne, pozdări, paie sdrobite. Feleac, j. Cluj (I 62), om mic şi amărît, slab. Haţeg (I 62). gurzuiu, s. a. Vârful dela opincă. Băuţar, j. Hunedoara (II 6).
                          Guţa, s. f. Nume de femeie (la Şchei)*
MIC GLOSAR DIALECTAL
   Cergău, j. Târnava Mică (I 19). — Cf. Linca.
                                               H
hădărag, s. a. Partea cea mai scurta a îmblăc-iului; om mic, pitic. Ce wai hădărag de om. Lăscud, j. Târnava Mica (I 51). hăiman, s. m. Om care umblă fără lucru dintr ’uu loc într ’ altul. Haţeg (I SS). Băuţar, j. Hunedoara (II 6).
   —   Cf. haimanâ.
hăisui, vb. IV-a. A alunga fiarele sălbatece (lupi, porci sălbateci, etc.). Gârbova, j. Alba (I 29).
   —   Din hăitui-\-sss ,,sgomotul cu care hăitaşii scornesc sălbătăciunile şi le mână înaintea vânătorilor".
hălăstui, vb. IV-a. A aşeza, a pune una peste alta, a îngrămădi. Haţeg (I 70). [O b a.: d. >ex. „a adus apa lemne, pietre, etc. şi le-a grămădit undeva, atunci se zice că acele s’au hălăs-tuit1 ‘ ].
hălăunzi, vb. IV-a. A se îmbăta de cap, a se hăbăuci. Haţeg (I 52). hale, s. f. pl. Fiare sălbatice. Haţeg (I 10).
hâlm, s. a. In expresia de-a hâlmu=fi pune peste olaltă, a lx â 1 m u i. Racoviţa, j. Sibiu (I 70). hâlmui, vb. IV-a. A pune peste olaltă.
   Gârbova, j. Alba (I 70). hămuşit, adj. Se zice despre un animal sau cadavru de animal de pe care s’a dus părul. Haţeg (I 15).
   —     Cf. ung. hămozni „peler". (SNK.). hărdălui, vb. IV-a. A face, a se ocupa
   cu ceva, a lucra. Ce mai hărdălueşti? Haţeg (I 44). hârhăi, vb. IV-a. (Mai ales despre fete) A râde mult de nimica toată. Hamba, j. Sibiu (I 6).
   —   Cf. hărhâti (CADE.).
                          hârsit, adj. Zgârcit. Sărmăşel, j. Cluj
   (I 17), despre un om zgârcit şi de tot antipatic. Ohf ce mai om hârsît! Blaj (I 17), despre un om slab, sdrenţuros şi flămând. Cergău. j. Târnava Mică (I 17), minunat. Hârsît de bun. Haţeg (I 17). hârte, s. m. Şoarece, gândac. Bău* ţar, j. Hunedoara (I 49). hilimi, vb. IV-a. A se mulţămi de ceva Mă hilimesc. Haţeg (I 67).
 hilizi, vb. IV-a. A râde, a râde cam silit. Mă hilizesc. Haţeg (I 68).
   —   Cf. hlizi (DA.).
                                                       hinisit, adj. Amărît, „debilitat", fără faţă. E hinisit săracul. L-am văzut, dar aşa era de hinisit că era să nu-l cunosc. Haţeg (I 19). hoagă, s. f. Loc prăpăstios. Băuţar, j.
   Hunedoara (II 6). hoampă, s. f. Gaură mare, largă. Haţeg (I 46). hoancă, s. f. Locul strâmt dintre două dealuri. Gârbova, j. Alba. Făgăraş. Şard, j. Alba (I 46).
 hoară, a. f. Pasări domestice, g a 1 i ţ e.
   Teiuş, j. Alba (I 10). holalăi, vb. IV-a. A râde, a se h â r-h ă i. Blaj (I 6).
   —   Cf. olălăl.
 liolalău, s. a. Larmă mare cu râsete şi veselie. Blaj (I 6).
   —   Cf. holalăi.
 hudă, s. f. Gaură în gard, în vestmânt, etc. Haţeg (I 23). hudiţă, s. f. Spărtură în gard, de sus până jos, care serveşte totodată de trecătoare la vecin. Bărboşi, j. Turda (I 23), ulicioară strâmtă. Căpuşul de Câmpie, j. Turda (I 23), uliţă laterală, care duce din uliţa cea mare la hotar. Netot, j. Făgăraş (I 23).
   —   Derivat din hudă.
 hunţuţ, a. a. Scrânciob, ţ u ţ u 1 u ş, uţuţuş, uţuţ. Oroiul de Câmpie, j. Mureş (I 60).
16
ROMULUS TODORAN
  _____ Din hintâ (<ung. hinta) „scrânciob' 1 -\-uţuţ. hurdui, vb. IV-a. A face zgomot. Haţeg (I 44). Gârbova, j. Alba (I 44).
                                                 I
  Iconîa, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 21).
  Idifta, s. f. Nume de femeie. „In jurul Albei IuJii" (I 24).
  Idita, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 24). Ghelar, j. Hunedoara (I 24). imală, a. f. Tina. Bâuţar, j. Hunedoara (II 6).
  îmbrâncit, adj. Neputincios. Haţeg (I 71).
  îmbuna, vb. I-a. A promite. Mi-o îmbunat că vine. Haţeg (I 13), a se linguşi. Miceştii de Câmpie, j. Cluj (I
  13).
  imos, adj. Urît, murdar, necurăţit. Cămeşă imoasă. Haţeg (I 41). încărăbâ, vb. IV-a. A câştiga toate cele necesare la car. Băuţar, j. Hunedoara (II 6).
  —    Cf. încherba (DA.), încărpeni, vb. IY-a. A se împuteri, a-şi
                             pune toate puterile. Haţeg (I 47).
  —    Derivat din carpen.
                          îngârli, vb. IV-a. A trăi în concubinaj.
  Făgăraş. Racoviţa, j. Sibiu (I 71). îngurlui, vb. IV-a. „A se purta pe lângă cineva ceva". Haţeg (I 71). Istina, s. f. Nume de femeie. Bărboşi, j. Turda (I 22).
  Iudifta, s. f. Nume de femeie. „In jurul Albei Iulii" (I 24). izbândi, vb. IV-a. A se realiza. Mi s’a izbândit visul. Băuţar, j. Hunedoara
  (II 6).
  izgodi, vb. IV-a. A inventa ceva despre un lucru oarecare. Ai izgodit şi asta. Oare de unde s’o fi izgoditf măi Ioane? Şard. j. Alba (I 36).
  —    Cf. sgodi (CADE.).
 izgoditor, s. m. Cel ce izgodeşte. Şti-l sf inţii de izgoditor ce e Nicolae ăsta. Şard, j. Alba (I 36).
   —   Derivat din izgodi.
 izidă, s. f. Risipire. Haţeg (I 35). izidi, vb. IV-a. A risipi. A izidit tot ce a avut. Haţeg (I 35). izmenit, adj. ,,Eşit din tact", „confuz". Haţeg (I 72), despre „un om care umblă din un loc într ’altul, fără a şti cineva că pe unde se află". Băuţar, j. Hunedoara (II 6).
                                                 J
jămişcă, s. f. Jimblă, franzelă. Băuţar, j. Hunedoara (II 6). jeliţă, s. f. Vânt lin, boare. Haţeg. Făgăraş. Feleac, j. Cluj. Racoviţa, j. Sibiu, „vânt subţirel de care îţi îngheaţă urechile". Mănărade, j. Târnava Mică (I 89). jelniţă, s. f. Vânt răcoros, subţirel. Trage a jelniţă de vânt de sub soare. Budeşti, j. Cluj (I 89). jipui, vb. IV-a. A desface coaja de pe un arbore, a lua pielea de pe un animal, a j u p u i. Haţeg (I 34). joampă, s. f. Afundătură plină de apă mocirloasă. Budeşti, j. Cluj (I 46). jupui, vb. IV-a. A bate bine. L-o jupuit. Budeşti, j. Cluj (I 34).
                                                 L
 Lăpăduşa, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 20). Ghelar, j. Hunedoara (I 20).
ligav, adj. Alegător în mâncări. Om li-gav. Bou ligav. Haţeg (I 7). lihoaie, s. f. Fiară sălbatică. Bărboşi, j. Turda (I 10).
   —   Cf. lighioaie (SD.).
 lihot, adj. Care nu mai poate de foame. Netot, j. Făgăraş (I 7).
                           Linca, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I
MIC GLOSAR DIALECTAL
17
   19). Ghelar, j. Hunedoara (I 19). Bărboşi, j. Turda (I 19). Cergău, j. Târnava Mică (I 19). [Obs.: „Se foloseşte... de Şchei şi e considerat de numele cel mai frumos de sexul feme-nin. Ei, adică Şcheii, deşi vorbesc numai româneşte, totuşi numele de fe-mei-s cu totul diferite de a Românilor". Cerg*ău, j. Târnava Mică (I 19)].
 linzi, vb. IV-a. (Mai ales despre fete). A râde mult. Rediu, j. Turda (I 6).
   —    Cf. hlinzi (DA.).
 litrosi, vb. IV-a. A se scăpa de ceva. Băuţar, j. Hunedoara (II 6). [Obs.: Se zice d. p. „când fineşte cineva un obiect'1 ].
 Liza, s. f. Nume de femeie (la Şchei). Cergău, j. Târnava Mică (I 19). — Cf. Lincă.
 lizăi, vb. IV-a. A râde mult. Atâta s’o lizăit. Sânmihaiul de Câmpie, j. Cluj (I 6).
   —    Cf. hlizi (DA.) ; linşi.
 lodânc, s. a. Lovitură. Mergi să nu-ţi dau un lodânc. Haţeg (I 74).
   —     Cf. ung. loding „gibeme" (S.NK.). lud, adj. Despre copiii mici, cu compătimire. Haţeg (I 9). [Obs.: „Cuvântul se foloseşte tot ca adjectiv şi în Sălaj, însă întru însemnarea de „naiv, nătâng", dacă înţelege bine d-1 Vaida însemnarea cuvântului din poezia poporală reprodusă după Gaz. Trans. 1SSS—42:
     Ludă eşti, bolundă eşti,
     O  tu nu te nădăeşti.
                     (Tribuna 890—82)"]. ludaie, s. f. Bostan de fiert sau de fript. Doştat, j. Sibiu (I 9). lud au, s. m. Bostanul (cucurbăta) de fiert sau de fript, „dovleacul... ca-re-1 mânca oamenii". Sărmăşel, j. Cluj. Miceştii de Câmpie, j. Cluj.
   Cergău, j. Târnava Mică (I 9).
   —   Cf. ludaie (CADE.).
   lunguri, vb. IV-a. Ce te lungureşti? Băuţar, j. Hunedoara (II 6).
                                            M
 mag, adj. (?) „Se zice despre un om care mâncă sau bea mult". Băuţar, j. Hunedoara (I 7). maltăr, s. a. Amestecătură de var cu nisip, tencuială. Băuţar, j. Hunedoara (II 7).
 Mărguţa, s. f. Nume de femeie (la Şchei). Cergău, j. Târnava Mică (I
   19). — Cf. Lincă. mestecător, s. a. Lemnul cu care se mestecă mămăliga, mestelnic. Gârbova, j. Alba (I 54).
   —     Derivat din mesteca. mestelnic, s. a. Lemnul cu care se mestecă mămăliga, mestecător. Băuţar, j. Hunedoara (I 54).
   —   Cf. mestecau (CADE.).
 mied, s. a. Lichidul dulce ce se capătă turnând apă peste fagurii storşi de miere, m u r s ă. Haţeg (I 55). [Obs.: Se rosteşte nyed]. migăi, vb. IV-a. A tândăli. Gârbova, j. Alba (I 75). [Obs.:          Se rosteşte
   nyigăi].
 migăli, vb. IV-a. A lucra încet, a petrece timpul tândălind. Haţeg (I 75). Mina, s. f. Nume de femeie (la Şchei). Cergău, j. Târnava Mică (I 19). — Cf. Lincă. mleat, s. a. Amestecătură de mai multe materii, în stare moale, aproape lichi* dă. Haţeg (I 65).
   —   Cf. srb. mlata „residu de malt, dreclie" (DHLD. II, 515).
 moagăr, s. m. Om slab, bolnăvicios. Gârbova, j. Alba (I 34).
   ____ Din săs. (germ.) mager.
 morătoare, s. f. = murătoare. Tureni, j. Turda. Naşlac, j. Alba. Sânmihaiul
                                                                                         2
 18
ROMULUS TODORAN
   de Câmpie, j. Cluj. Rediu, j. Turda (I o).
   —  Derivat diu mură, prin influenţa lui moare „zeamă de varză".
morcoaşă, s. f. Fierul cu care e căptuşită osia carului ca să nu se roadă buciumul roţii. Băuţar, j. Hunedoara (II 7).
 morugă, s. f. Sărătură. Haţeg (I 5). mulsă, s. f. Lichidul dulce ce se capătă turnând apă peste fagurii storşi de miere, ni i e d. Haţeg (I 55).
   —  Cf. mursă (CADE.).
munimă, s. f. Peteaua iDe care o poartă feciorii pe iDălărie, v â s t r ă. Gârbova, j. Alba (I 62). murutoare, s. f. Apă sărată, sărat u-r ă. Inoe, j. Alba. Bărboşi, j. Turda (I 5)*
murhu, vb. IV-a. A netezi cu ciuruială de lut peretele ori faţa casei, a lipi cu tină. Sânmiliaiul de Câmpie, j. Cluj (I 6). Gurghiu, j. Mureş (I 6).
   —  Cf. murul (CADE.).
                                             N
năbiă, vb. I-a. A se sătura de ceva (mai ales de bucate). S’a năbiat = „& mâncat atâta cât, aşa zicând, s’a îngre-ţoşat". Haţeg (I 49).
   —  Din srb. năbijati se „sich voii an-essen" (RJA.).
nădăi, vb. IV-a. ,,A gândi, a presimţi". M’am năclăit eu că va face el asta. Haţeg (I 50), „a pricepe" („când cineva vorbeşte despre ceva în mod... obscur"). M’am năclăit. Feleac, j. Cluj (I 50), „a se dubita". Oroiul de Câmpie, j. Mureş (I 50). nădui, vb. IV-a. A se înţelege. Nu te năidueşti? Budeşti, j. Cluj (I 50). năsărâmbă, s. f. „Vină, delict". Haţeg
   I  84), „păţanie rea, potcă". Făgăraş (I 84), „necaz, lucru neplăcut" (I 84). Budeşti, j. Cluj.
nata, s. f. (Despre femei). Toată nata = fiecare. Haţeg (I 31). Racoviţa, j. Sibiu (I 31).
   ___ Din lat. nata, sau refăcut după
   mase. nat? natră, s. f. „Dărabă de pânză cam lungă". Natră de pânză. Băuţar, j. Hunedoara (II 7).
   —  Din srb. natrci (SD.).
                                                 O
                           oară, s. f. Păsări de casă. Haţeg (I
   S9), fiare sălbatice. Racoviţa, j. Sibiu (I 89).
   —  Cf. hoară.
obidos, adj. Despre iui „om milos carele îndată plânge mai ales la înmormântări". Naşlac, j. Alba (I ÎS),, despre „un om (şi mai des femeie) slab de înger, fără tărie sufletească, care, precum zice poporul, minteni îşi chişă ochiie *'. „Pre Se caş4 ‘ (I ÎS).
   —  Derivat din obidă.
oblinti, vb. IV-a. A se inflama o rană pişcată de frig. Blaj (I 23). Sărrnă-şel, j. Cluj (I 23).
   —  Cf. obrinti.
obrintit, adj. (Mai mult în batjocură) despre un om gingaş şi tot betegos. Netot, j. Făgăraş (I 23). oceli, vb. IV-a. (Cu deosebire despre flori) A începe să se usuce. Gârbova, j. Alba (I 38). Şard, j. Alba (I 38), a se mânia. Fizeş, j. Sălaj (I 38). ochiu, s. m. Baltă tinoasă în drum. Gârbova, j. Alba (I 63). odârjea, s. f. = dârjea. Feleac, j. Cluj (I 52).
   —  Din o dârjă -f- dârjea.
ogărsît, adj. Slab, amărît, fără putere de vieaţă, (în sens moral) despre femeile şi bărbaţii netrebnici. Om ogâr-sît. Femeie ogârsîtă. Haţeg (I 34), supărat, indispus. „In partea meridională a Câmpiei". Şard, j. Alba. Ti-
MIC GLOSAR DIALECTAL
 19
   nutul Mureşului. Ţinutul Târnavei (I 34).
    —    Cf. ogctrji (CADE.).
 ogod, s. a. Nărav, apucătură, l-am aflat eu ogodul. Haţeg (I 17). Glielar, j. Hunedoara (I 17). Bărboşi, j. Turda (I 17). Miceştii de Câmpie, j. Cluj (I 17), in expresia mă duc mai pre ogod = m& duc mai încet. Gârbova, j. Alba (I 17). ogoi, vb. IV-a. A se înconjura de toate părţile. M’am ogoit. Cergău, j. Târnava Mică (I 11).
 ' om, s. m. In expresia (bou) de-a om = boul care este prins în jug la mâna stângă. Băuţar, j. Hunedoara (II 5). opac, adj. îndărătnic, cu care nu te poţi înţelege. Haţeg (I 37). opaci, vb. IV-a. A întârzia. Haţeg (I 37), a zăbovi. Oroiul de Câmpie, j. Mureş (I 37). Ţara Făgăraşului (I 37). Gârbova, j. Alba (I 37). Raco-viţa, j. Sibiu (I 37). Şard, j. Alba (I 37).
 Opriîa, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I
    20). Jud. Sibiu (I 20).
                                                P
 părangînă1' s. f. Loc rău, neproductiv, gol. Haţeg (I 65), loc neproductiv şi mlăştinos. Oroiul de Câmpie, j. Mureş (I 65).
    —    cf. paragină (CADE.). părangină3, s. f. Un fel de iarbă frumos mirositoare, de prin păduri, ce răsare primăvara tare de timpuriu şi se pune între vestminte, pentru a le da acestora un miros plăcut. Gârbova, j. Alba (I 65).
                                                     parastas, s. a. „Cruce şi stolnic". Băuţar, j. Hunedoara (II S). păs, s. a. Fund de piatră cu ajutorul căruia se presează brânza sau care se pune peste varză în cadă. Haţeg (I
    14).
 patul1, s. a. Grămadă de fân aşezată în coroana unui arbore mare sau pe niş-' te furci, la înălţime de doi metri. Haţeg (I 45), locul unde se aşterne fân sau paie pentru culcat. Gârbova, j. Alba (I 45), locul de culcare al gâştelor. Lăscud, j. Târnava Mică (I 45).
 pătul2, adj. Măr pătul = „o specie ele mere gustoase". Racoviţa, j. Sibiu (I 45).
 pătul-pătul, interj. Strigăt cu care se mână găinile sau gâştele în coteţ. Făgăraş (I 45). Racoviţa, j. Sibiu (I 45).’
 peleg, adj. Gol, fără de vestminte sau pene. Haţeg (I 43). [Obs.: „Se zice şi despre pui că simt pelegi, adică fără de pene"], peteucă, s. f. Marginea, cam de trei centimetri, a unei stofe. Băuţar, j. Hunedoara (II S). piluc, s. m. Om sărac lipit pământului. Făgăraş (I 43).
   —     Cf. pilug (CADE.), pilug, adj. Gol, fără de vestminte. Racoviţa, j. Sibiu (I 43): pişa, vb. I-a. In expresia: (Despre femei) minteni îşi chişă ochii = îndată plâng. „Pe Secaş" (I 18). ploscar, s. ni. Ruda de lemn — respective rudele cu care se duc porşorii de fân sau otavă. Băuţar, j. Hunedoara (II 8).
 plotog, s. a. Petea de piele, (fig.) piele groasă. Are plotog pe nas. Haţeg (I 5), „dărab de piele de oaie cu care se muruesc polmoanele şi casele de pământ pe dedesupt". Cergău, j. Târnava Mică (I 5). Teiuş, j. Alba (I 5). Pune-ţi plotog pe gură = as-tupă-ţi gura! Miceştii de Câmpie, j. Cluj (I 5). Cf. p o d 1 o g, p o r 1 o g. poancă, s. f. Privire urîtă şi pătrunză-
 20
ROMULUS TODORAN
   toare, nenaturală. Băuţar, j. Hunedoara (II 8).
 podlog, s. a. = porlog. Pogăceaua, j. Mureş (I 5), Bărboşi, j. Turda (15). Gurghiu, j. Mureş (I 5). Cf. p 1 o-t o g.
 poivân, s. a. Funie lungă cu care se leagă o vacă, un cal, etc. de pociump ca să pască. Haţeg (I S6). Băuţar, j. Hunedoara (II S).
 porav, adj. Harnic. Om porav. Porav pe lucru. Gârbova, j. Alba (I 47), puternic. Jud. Târnava Mică (I 47).
 porlog, s. a. Petec pe opincă. Rediu, j. Turda (I 5). Sânniiliaiul de Câmpie, j. Cluj (I 5). Tureni, j. Turda (I 5). Naşlac, j. Alba (I 5). Blaj (I 5). Inoc, j. Alba (I 5), petecul dela o-pincă, care e pus dinlăuntru, necusut şi în aşa fel ca să acopere gaura sau spărtura. Roşia Montană, j. Alba (I 5), tălpălău ( = „substratul piciorului în opincă'c). Făgăraş (I 60). Feleac, j. Cluj (I 60), Gârbova, j. Alba (I 60), bucată. Un porlog de slănină. Mai am încă un porlog bun de coasă. Naşlac, j. Alba (I 5), iarba cosită pe fânaţe, încă neuscată bine şi neadunată, polog. Tureni, j. Turda (I 5).
   —   Din potlog, prin acomodare; în sensurile din urmă, s?a încrucişat cu polog<sl. pologil.
 poroboti vb. IV-a. „A se apuca cu tot de-adinsul, a se înverşuna (la lucru, la cale)". Haţeg (I 47).
   —   Cf. rus. porabotat' „eine Zeit lang arbeiten'c.
 porşor, s. m. Cantitatea de fân ce o pot duce doi oameni pe doi pari, numiţi ploscari. Băuţar, j. Hunedoara (II 7).
 povârni, vb. IV-a. A trece peste vârful dealului, a scăpăta. Haţeg (I 74), a se înclina. Carul povărneşte. Făgăraş (I 74). Racoviţa, j. Sibiu (I 74).
 prăvală, s. f. In expresia: a merge de-a-prăvala = a merge peste cap, rosto-golindu-se. „Intre Târnava Mică şi Mureş" (147). prăstăgală, s. f. = prăstăvală. In expresia :    merge de-a-prăstăgala = merge
   peste cap, se dă peste cap. Haţeg (I 47).
 prăstăvală, s. f. In expresia: a se da de-a-prăstăvala = & se da peste cap. Gârbova, j. Alba (I 47). primă, s. f. Panglică, petea, p r i m u-ră. Feleac, j. Cluj (I 61). Gârbova, j. Alba (I 61). prîpon, s. a. Suiş scurt, dar ţipiş, p r i-p o r. Budeşti, j. Cluj (I 86).
   —     Din pripor, j)rin disimilare. pripor, s. a. Loc ţipiş. Haţeg (I 86).
   Racoviţa, j. Sibiu (I S6). prohab, s. a. Sdreanţă. Cămaşa pe el e toată prohab. Haţeg (I 72). puiug, s. a. Podul şurii, a grajdului. Puiugul şurii. Şard, j. Alba (I 39).
   —   Cf. puiag (CADE.).
                                                R
 rămig, s. a. Bucăţea, rămăşiţă. Haţeg (I 67).
 râni, s. f. pl. Şele. Haţeg (I 70).
   —   Pentru -etimologie, cf. DR. VT, 394.
 răstoacă, s. f. Loc plin de gropi, loc gropos. Haţeg (I 63). Gârbova, j. Alba (I 63), afundătură, mai puţin adâncă, plină cu apă, ce se face mai cu deosebire după ploi. Budeşti, j. Cluj (I 46). răzneţ, adj., adv. = răzleţ. Despărţit de alţii, fără soţ. Haţeg (I 64). Băuţar, j. Hunedoara (II S).
                                                S
 sâmbră, s. f. Potcă, pricină. Nu-ţi face sâmbră cu el = nu-ţi face de lucru cu el. Racoviţa, j. Sibiu (I 84).
MIC GLOSAR DIALECTAL
 21
sândăcos, adj. Despre un „om irită-cios". Oroiul de Câmpie, j. Mureş (I 81). Racoviţa, j. Sibiu (I 81). Cf. sundueos. şanţ, adv. Ciudat, de mirare, ş o d. M-i sanţ = }Jm-i şod, îmi vine mirare". Haţeg (I 48).
Sânziana, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 21). Sânmihaiul de Câmpie, j. Cluj (I 21). [Obs.: „S’a folosit şi în Rediu (j. Turda) cândva, dar acum a rămas Sânziana nume numai de batjocură" (I 21)]. sărătură, s. f. Apă sărată, morugă, murătoar e. Gurghiu, j. Mureş (I 5). Voiniceni, j. Mureş (I 5). sărciner, s. m. „Lemnul crănguros ce-1 folosesc ciobanii la stână pentru ca să pună obiectele ca într'un cunier ( = cuier)". Băuţar, j. Hunedoara (II 9).
 sclim, s. a. Urâţeală, murdărie, necurăţenie, im. Haţeg (I 41). scoabă, s. f. Loc cufundat de forma unei troace. Haţeg (I 43).
scofeli, vb. IV-a. A câştiga ceva cu mare necaz. Băuţar, j. Hunedoara (II 9).
 seşă, s. f. „Dacă mai mulţi oameni se adună la sfat, făcând glume de petrecere, se zice că au fost la seşă“. Băuţar, j. Hunedoara (II 9). sfârlă, s. f. „O jucărie'sfârlea-z ă. Budeşti, j. Cluj (I 88). sfârloagă, s. f. Opincă rea de tot, ruptă. Haţeg (I 88). Făgăraş (I 88), om de nicio treabă. O sfârloagă de om. Budeşti, j. Cluj (I 88). simbred, adj. Care alege mâncările, ligav. Netot, j. Făgăraş (I 7).
   —    Cf. zâmbre (CADE.), smicări’ie, s. f. Sfărmătură de pâne sau
   mămăligă, r ă m i g. Haţeg (I 67).
   —  Derivat din smicura.
   smicuruie, s. f. = smicăruie. Băuţar, j.
   Hunedoara (I 67). soroc, s. a. Ursită. Cergău, j. Târnava Mică (I 8). ,,£proc = quam fortunam juvat. Gurghiu, j. Mureş (I 8), citaţia ce o capătă oamenii dela judecătorie. Netot, j. Făgăraş (I 8), termen, răgaz. Mi-a dat soroc de S zile. Naşlac, j. Alba (I 8). soroacă, s. f. Termen anumit pentru plătirea banilor, ruptoare. Să-mi pui patru soroace. Miceştii de Câmpie, j. Cluj (I 8), citaţie. Am căpătat azi o soroacă. Haţeg (I 8), pauza între două cântări. Sânmiliaiu, j. Cluj (I 8).
 soroci, vb. IV-a. A pune termen. Naşlac, j. Alba (I 8), a trimite citaţie, a cita înaintea unui for. M’a sorocit la solgătirău. Netot, j. Făgăraş (I
   8). Trebue să mă duc la judecătorie, că m’or sorocit. Haţeg (I 8), a fi vrăjit, a fi ursit. Cergău, j. Târnava Mică (I S).
 spăhie, s. m. Domn de pământ, mare proprietar. Haţeg (I 89). spenc, s. a. Un fel de coşarcă pentru transportarea bucatelor la câmp. Haţeg (I 33). spencuţă, s. f. Coşărcuţă. Şard, j. Alba (I 33).
   —   Derivat din spenc.
 stăură, vb. I-a. A se uita cu aviditate la un lucru şi a aştepta să-l capete. Haţeg (I 66).
   —   Din lat. stabulo-are.
 şteoarfă, s. f. Muiere slabă şi de nimica. Făgăraş (I 76). Racoviţa, j. Sibiu (I 76).
 străcătoare, s. f. „Instrumentul făcut din lână cu care se strecoară laptele şi caşul". Băuţar, j. Hunedoara (II
   9).
   —   Din străcurătoare
22
ROMULUS TODORAN
  şugubină, s. f. Daună, neplăcere. Iiaţeg (I 75).
  sunducos, adj. Despre un om încliis, bolnăvicios, nervos. Haţeg (I SI). Cf. sândăcos.
  Sunza, s. f. Nume de femeie. Doştat, j. Sibiu (I 21).
  şupăi, vb. IV-a. A bate, a pierseca. L-o şupăit. Gârbova, j. Alba (I 34).
  —   Onomatopee; cf. jupi.
  şupi, vb. IV-a. A bate cu pumnul pe cineva. Oroiul de Câmpie, j. Mureş (I 34), a se arunca cu repeziciune spre ceva. Mă şup eu la... Haţeg (I 34).
  —   Onomatopee; cf. şupăi. şupurlui, vb. IV-a. (Despre o vită) A-şi
  schimba pârul, a năpârli. Şard, j. Alba (I 34).
  —   Din jupui-\-năpârli.
                                               T
  ţâflă, s. f. Loc înalt, „pe care abia te poţi sui". Băuţar, j. Hunedoara (II
  9).
  tălpălău, s. a. „Substratul piciorului în opincă". Haţeg (I 60), lanţul gros cu care se împiedecă roata, pe locurile pezişe, în aşa fel ca să taie a-dânc în pământ. Triteni, j. Turda (I
  60).
  —   Derivat din talpă.
  talpăluî, vb. IV-a. A pune lanţul subt roată, împiedecându-o, pe locurile piezişe, în aşa fel ca să taie adânc în pământ. Triteni, j. Turda (I 60).
  —   Derivat din talpă.
  tăpşan, s. a. „Locul mai ridicat, unde se face focul în casele sătenilor". Haţeg (I 57).
  tărăpânie, s. f. „Femeie corpolentă,
  - sdrenţuroasă şi nebună". Haţeg (I
  44). [Obs.: După cât se pare, tă-răpanie reproduce rostirea târăpane; în acest caz forma literarizată e tără-paie].
tărăraiu, s. m. Om cu care nu te poţi înţelege. Băuţar, j. Hunedoara (II 9).
   —   Cf. tărăraie (CADE.).
târnă, s. f. Un fel de coşarcă lată pentru uscat prune. Haţeg (I 33). teabă, s. f. Unealtă, sculă. Teabă rea se zice despre un om slab ainărît, de nimica. Haţeg (I 82). [Obs.: Se rosteşte tyabă]. tearfă, s. i. Opincă rea de tot, ruptă. Haţeg (I 76). [Obs.:             Se rosteşte
   tyarfă].
tecărui, vb. IV-a. „A strânge foarte tare". Haţeg (I 77). Gârbova, j. Alba (I 77). Făgăraş (I 77). iiaco-viţa, j. Sibiu (I 77).
   —   Din ung. telcerni „a încolăci, a suci". (CMRSZ).
tide, s. f. pl. Acele de ghiaţă ce se formează pe pomi, bura ce se aşează pe barbă şi păr, iarna când e ger mare. Haţeg (I 15). [Obs.:             se rosteşte
   tyigyie].
   —   Greşit literarizat din chiăie, cf. DA.
ţiflă, s. f. = ţâflă. Haţeg (I 42). ţifleică, s. f. Coastă prăpâstioasă, râpă. Haţeg (I 42).
   —   Cf. ţâflă.
ţipiş, adv. înclinat. Loc ţipiş. Drum }i-piş. Haţeg (I 86). tisâm, s. a. Taxa ce o plătesc jelerii domnilor lor. Haţeg (I 13).
ţipetă, s. f. Ţipenie, nimic. Nu-i ţipetă de om pe aici. N’are ţipetă de lemn. Haţeg (I 14). [Obs.: „Pre la noi întru însemnarea aceasta se foloseşte, mai rar, cuvântul ţipenie: Nu-i ţipenie de om pre aici(C. Naşlac, j. Alba. Tureni, j. Turda (I 14). Alte si-
MIC GLOSAR DIALECTAL
23
   nonime ale acestei expresii: nu-i pui de om. Netot, j. Făgăraş (I 14; nu-i leac de om. Miceştii de Câmpie, j. Cluj (I 14); nu-i suflet de om. Postat, j. Sibiu (I 14) ; nu-i urmă de om. Hamba, j. Sibiu (I 14)].
   —  Cf. ţipenie.
toporâştc, s. f. Partea de dedesubt dela coada coasei, unde se înţepeneşte coasa. Gârbova, j. Alba (I 52). tuna, vb. I-a. A se scoborî. Băuţar. j.
  Hunedoara (II 9). ţuţuluş, s. a. Scrânciob, u ţ u ţ, li u n-ţ u ţ, u ţ u ţ u ş. Haţeg (I 60).
                                               V
udi, vb. IV-a. A rămânea. A udit acasă. Haţeg (I 37).
   —  Pentru etimologie, cf. DR., XI, 185—1SS.
udiâ, vb. I-a. A netezi copilul sau cânele pe cap. Gârbova, j. Alba (I 37). unde, adv. Las’ de nu... Unde nu m}am ■ dus. JJnde nu ţi l-am bătut. Făgăraş (I S5). JJnde nu mi ţi l-am luvtut. Unde nu mi l-am prins de păr şi de urechi. Racoviţa, j. Sibiu (I 85). ungheţ, s. a. Colţ al casei (odăii), cu deosebire colţul casei unde se face focul şi unde se pune cenuşa. Haţeg (I 5S), „locul de după cuptor", orice loc strâmtorat. Feleac, j. Cluj (I 5S). [Obs.: Se rosteşte ungyeţ]. urdină, vb. I-a. A merge des undeva. Haţeg (I S7), a avea diaree. Făgăraş (I 87). Racoviţa, j. Sibiu (I 87). uţuţ, s. a. Scrânciob, li u n ţ u ţ, ţuţuluş, uţuţuş. Feleac, j. Cluj (I 60).
   —  Onomatopee.
uţuţuş, s. a. = uţuţ. Triteni, j. Turda (I 60).
   —  Onomatopee.
                                            V
văcăli, vb. IV-a. A asvârli pe zid var cu nisip. Netot, j. Făgăraş (I 6).
  —   Din ung. valcolni „enduire (un mur de ciment, etc.") (SNK.).
vâslră, s. f. Peteaua formată din bani de argint, pe care o pun feciorii pe pălărie, mu nună. Haţeg (I 62), florile ce le pun feciorii în pălărie. Racoviţa, j. Sibiu (I 62). vig, s. a. Sucitură de pânză. Vig de pânză. Băuţar, j. Hunedoara (II 10). viorint, adj. Vânăt, de culoarea viorelei. Haţeg (I 29), violet. Băuţar, j. Hunedoara (I 29).
Voclii ţa, s. f. Nume de femeie. Haţeg (I 22). „In mărginănime'' (I 22). Voicliiţa, s. f. Nume de femeie. Blaj (I 22). Secaş (I 22). vread, s. a. In expresia:    a   umbla  în
  vreadul lm=a-i face voia, a-i fi pe plac. Haţeg (I 16).
                                            Z
zăcon, s. a. Obiceiu, datină. Aşa-i ză-conul pe la noi. Haţeg (I 18). zăgneată, s. f. Focul care se aprinde în gura cuptorului, cu un şomoiâg de paie, când se bagă pânea. Miceştii de Câmpie, j. Cluj (I 7). Tureni, j. Turda (17). Rediu, j. Turda (I 7). Sân-mihaiul de Câmpie, j. Cluj (I 7). zăgneaţă, s. f. = zăgneată. Culpiu, j. Mureş (I 7). Inoc, j. Alba (I 7). ,,Când se aprinde ceva se zice: abia să vede o ţâră de zăgneaţăCergău, j. Târnava Mică (I 7).
  —   Refăcut după pl.
zămislit, adj. Zămislitule! „se zice la omul acela care e poftitor''. Băuţar, j. Hunedoara (II 10). zătoniu, s. a. Iaz, gat. Băuţar, j. Hune-
 24
ROMULUS TODORAN
  doara (II 10). [Obs.:        Scris  zăto-
  nvu; s?ar putea ca această fonnă să
  - înfăţişeze rostirea dialectală zăton].
  —     Din ung. zâtony (CMR-SZ.). zgoadă, s. f. Nimereală. Cu, zgoada. Haţeg (I 36). zgodi, vb. IV-a. A nimeri. Am zgodit casa. Haţeg (I 36). zgurav, adj. Sfărmicios. Băuţar, j. Hunedoara (II 9).
   —  Derivat din zgură, după analogia lui mârşav, hulpav, bolnav, etc.
zogoni, vb. IV-a. A izgoni, a alunga. Haţeg (I 29). Băuţar, j. Hunedoara (I 29).
zvârlugă, s. f. încuietoare simplă făcută dintr'un lemn, care se bate cu un cuiu în stâlpul porţii sau uşorul uşii, în aşa fel ca să se întoarcă în el. Făgăraş (I 88).