Prof. univ. dr. Gheorghe D. BISTRICEANU MICĂ ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI VoLI A-C Editura Universitară Bucureşti Tehnoredactare: Ameluţa Vişan Coperta: Daniel Ţuţunel Copyright © 2006 Editura Universitară Director: Jur. Vasile Muscalu B-dul. N. Bălcescu nr.27-33, Sector 1, Bucureşti Tel./Fax: 021 - 315.32.47 / 319.67.27 www.editurauniversitara.ro e-mail: redactia@editurauniversitara.ro EDITURĂ IvECUNOSCUTĂ DE CONSILIUL NAŢIONAI AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.) Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BISTRICEANU, GHEORGHE D. Mici enciclopedie de finanţe, monedă, asigurări / Gheorghe D. Bistriceanu. - Bucureşti: Editura Universitară, 2006-3 voi. ISBN (10) 973-749-087-8 ; ISBN (13) 978-973-749-087-2. Voi. 1: A-C. - 2006. - Bibliogr. - ISBN (10) 973-749-084-3 ; ISBN (13) 978-973-749-084-1 336 336.71 368 O Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate Editurii Universitare. Distribuţie: tel./fax: 021-315.32.47 021-319.67.27 comenzi@editurauniversitara.ro ISBN (10) 973-749-087-8 ; ISBN (13) 978-973-749-087-2 ISBN (10) 973-749-084-3 ; ISBN (13) 978-973-749-084-1 zooz m o l IN MEMORIAM Iubiţilor şi scumpilor mei părinţi, PROFIRA şi DUMITRU BISTRICEANU - agricultori - care au adus pe lume 7 copii pe care i-au crescut şi educat cu eforturi deosebite, ca buni cetăţeni, in spiritul cinstei, dreptăţii şi iubirii de neam şi de ţară. Cuvânt înainte MICĂ ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI este o operă originală, de mare actualitate şi utilitate, prima de acest fel din ţara noastră, care urmăreşte elucidarea unei arii largi de categorii economice, financiare, monetare, bancare, valutare, de asigurări şi reasigurări etc. Consultarea de către cititori a acestei lucrări va constitui un ajutor preţios în înţelegerea şi folosirea corectă a complexelor relaţii şi instrumentefinanciare, bancare, monetare, valutare, de asigurări şi reasigurări, în organizarea şi funcţionarea mecanismului fmanciar-bancar în condiţiile transformărilor profunde care au loc astăzi în România. Modul cum sunt examinate şi tratate categoriile şi instrumentele din domeniile menţionate oferă posibilitatea celor interesaţi să se informeze şi să se edifice prompt, complet şi fundamentat ştiinţific. în documentarea şi elaborarea MICA ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDA, ASIGURARI s-a urmărit alcătuirea lui în mod riguros ştiinţific, dându-se o cât mai largă şi mai accesibilă informaţie atât asupra termenilor mai vechi, cât şi asupra celor noi utilizaţi în economia de piaţă. Am fost permanent preocupat de a mă situa la nivelul exigenţei şi al competenţei specialiştilor, acordând atenţie, în acelaşi timp, capacităţii de înţelegere şi dorinţei de cunoaştere atât a viitorilor specialişti, cât şi a celor care nu sunt de specialitate. Termenii cuprinşi în MICA ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI sunt trataţi sintetic, în funcţie de importanţa lor teoretică şi practică. Pentru a înlesni studierea aprofundată a termenilor s-au asigurat corelaţiile şi trimiterile la diverşi termeni, iar cei care nu au corespondent în limba română au fost explicaţi ţinându-se seama de conţinutul ştiinţific din limba de provenienţă. Termenii generali şi cei derivaţi sunt aranjaţi în ordine strict alfabetică, ceea ce înlesneşte găsirea lor uşoară şi operativă în cuprinsul MICII ENCICLOPEDII DE FINANŢE, MONEDA, ASIGURĂRI. în vederea elaborării acestei MICI ENCICLOPEDII DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURARI am folosit o bună parte din timpul şi din viaţa mea de cadru didactic universitar vreme de peste jumătate de secol. Documentarea şi tratarea termenilor au necesitat ani şi ani, zile şi nopţi, perseverenţă, exigenţă, muncă asiduă, pasiune, plăcere şi dăruire; a fost necesară parcurgerea unui drum lung şi anevoios, o activitate de cercetare ştiinţifică desfăşurată de-a lungul mai multor ani, timp în care s-au examinat, selecţionat, consemnat, definit şi explicat termenii la care m-am oprit. în tot acest timp am constatat că pe măsură ce omul citeşte, studiază, cercetează, se documentează, constată cât de puţin ştie şi că mai sunt multe de învăţat. Documentarea temeinică s-a făcut cercetându-se vasta literatură de specialitate română şi străină, actele normative vechi şi noi în materie, periodicele de specialitate, experienţa practică financiară, bancară, de asigurări şi s-a fructificat activitatea de cercetare ştiinţifică şi cea didactică universitară îndelungată. 8 MICĂ ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI este o lucrare de specialitate, de largă şi incontestabilă utilitate. Prin tematica pe care o abordează, prin conţinutul şi nivelul său ştiinţific, LEXICONUL este o bogată sursă de informare şi documentare; el este destinat unui cerc larg de cititori şi urmăreşte să contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor şi la lărgirea orizontului ştiinţific al celor care se pregătesc sau deja lucrează în domeniile: economic, financiar; bancar, asigurări şi reasigurări. Această MICĂ ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI este un instrument preţios de lucru şi trebuie să se afle pe biroul oricărui economist şi jurist. El prezintă interes prin problematica vastă pe care o abordează şi poate fi consultat în munca de zi cu zi a lucrătorilor din organele de stat, din instituţiile financiare, bancare, valutare, de asigurări şi reasigurări, de cei care muncesc în compartimentele financiar-contabile, de experţii contabili, de cercetătorii ştiinţifici ai institutelor de cercetări economice, de către cadrele didactice din învăţământul economic şi juridic, de studenţii facultăţilor economice şi juridice, precum şi de către cititorii preocupaţi de cunoaşterea problemelor economice, financiare, bancare, de asigurări şi reasigurări. în acelaşi timp, MICA ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI de faţă poate să fie un izvor de documentare util şi pentru specialiştii străini care doresc să cunoască activitatea financiară, bancară, de asigurări şi reasigurări din ţara noastră. In această a doua ediţie s-au revăzut, completat, actualizat şi redefinit mai mulţi termeni, au fost trataţi mulţi alţii noi care au lipsit în prima ediţie. Şi după ediţia a doua sunt departe de a pretinde că s-au epuizat toate problemele pe care le ridică vasta materie a finanţelor, circulaţiei banilor, creditului, asigurărilor şi reasigurărilor; nădăjduiesc totuşi că, prin publicarea acestei MICI ENCICLOPEDII DE FINANŢE, MONEDA, ASIGURĂRI, aduc o contribuţie modestă la umplerea unui gol resimţit de mult timp în literatura noastră de specialitate. Conştient de aria vastă a tematicii, de faptul de a nu fi reuşit să cuprind toţi termenii şi toate aspectele care se cer a fi examinate şi cunoscute nu-mi fac iluzia că MICA ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI este complet; sunt convins că el este, ca orice lucrare, susceptibil de perfecţionare. Mulţumesc cu profundă recunoştinţă Domnului Iisus Hristos Mântuitorul şi Marelui şi Prea Bunului Dumnezeu că mi-au dat voinţă, perseverenţă, putere de muncă şi că mi-au luminat mintea să mă documentez, să scriu şi să public această MICĂ ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI, pe care îl consider opera spirituală a vieţii mele. Mulţumesc în mod deosebit iubitei şi iubitoarei mele soţii, Elena Bistriceanu, cu care am adus pe lume trei copii pe care i-am crescut şi educat, pentru că mi-a creat toate condiţiile, m-a stimulat şi m-a încurajat să scriu această MICĂ ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI. Mulţumesc şi îmi exprim recunoştinţa faţă de cei care m-au sprijinit în definitivarea LEXICONULUI şi au făcut ca el să vadă lumina tiparului şi să fie pus la dispoziţia cititorilor. Nu voiesc să închei aceste rânduri fără a mulţumi Editurii pentru sprijinul preţios acordat în faza de editare şi de publicare a lucrării; în mod deosebit mulţumesc sincer domnului director Vasile Muscalu şi lucrătorilor Editurii Universitare, care a avut răbdarea şi perseverenţa să tehnoredacteze cu sârguinţă, conştiinciozitate şi simţ de răspundere această MICĂ ENCICLOPEDIE DE FINANŢE, MONEDĂ, ASIGURĂRI. Nutresc gânduri de recunoştinţă şi faţă de cititorii care vor binevoi a-mi trimite, pe adresa Editurii sau personal, observaţiile, propunerile şi sugestiile lor menite să contribuie la completarea şi la perfecţionarea unei eventuale noi ediţii. Bucureşti, iunie 2006 Autorul ABAC, instrument de calcul folosit în China acum 2600 de ani şi apoi în Europa, de către Marco Polo. La romani, se folosea sub denumirea de abax şi a fost descris pentru prima dată în anul 300, după Hristos. A. are o formă dreptunghiulară, cuprinzând mai multe şiruri de bile colorate, montate pe sârme orizontale şi paralele. Prin modul de deplasare a bilelor pe sârmă, la dreapta şi la stânga, se efectuează operaţiuni de adunare şi scădere. în anumite zone ale Terrei, a. se foloseşte şi în prezent. ABANDON, părăsire a unui bun, cedare sau renunţare la un drept pe baza actului de a., predare sau cedare a unui bun asigurat în starea în care se găseşte, a unui drept, asigurătorului, în schimbul încasării sumei asigurate sau a unei despăgubiri corespunzătoare. A. are loc de obicei în asigurările şi în transporturile maritime, precum şi în exploatările miniere. în domeniul asigurărilor maritime, a. constă în cedarea în favoarea asigurătorilor a proprietăţii bunurilor cuprinse în asigurare (a navei, a încărcăturii etc.), în starea în care se află, în schimbul plăţii de către asigurător a sumelor asigurate, potrivit clauzelor din poliţa de asigurare. Asiguratul are dreptul - potrivit clauzelor din poliţa de asigurare - să considere avaria ca o pierdere parţială, să primească de la asigurător o despăgubire corespunzătoare şi să rămână în continuare proprietar sau să abandoneze nava în favoarea asigurătorului, înregistrând-o ca o pierdere totală, primind despăgubirea pentru întreaga sumă cu care nava a fost asigurată. Asigurătorul are latitudinea să refuze acceptarea a. pentru a nu-şi asuma anumite răspunderi juridice, însă rămâne obligat să plătească valoarea asigurată. A. mărfurilor şi al navei asigurate poate avea loc numai în condiţiile stipulate în poliţa de asigurare (v.) şi numai în cazurile prevăzute de lege, cum sunt: naufragiul (v.), oprirea navei după începerea călătoriei din ordinul unui stat străin, imposibilitatea continuării călătoriei, deoarece nava nu poate fi reparată ori cheltuielile cu reparaţiile reprezintă cel puţin 34 din valoarea asigurată. Asiguratul poate să primească despăgubiri însa numai pentru avariile parţiale survenite. în caz de a., drepturile asigurătorilor şi creditorilor se pot realiza concomitent, însă creditorii au prioritate, sunt privilegiaţi. în transporturile şi în asigurările maritime, a. constă în părăsirea navei eşuate de către echipaj. Când a. s-a produs în apele teritoriale ale unui stat străin, după trecerea unui anumit timp stipulat în legislaţia statului respectiv (perioadă în care nava poate fi adusă eventual la suprafaţă şi recuperată), nava eşuată şi abandonată trece în proprietatea statului în ale cărui ape s-a produs naufragiul. Dacă în vederea salvării unei nave aflate în pericol de naufragiu echipajul se vede nevoit să abandoneze în mare o parte a încărcăturii, proprietarii navei şi ai mărfurilor salvate au obligaţia să-i despăgubească pe proprietarii mărfurilor care au fost abandonate. în relaţiile sociale, a. este neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei legale de întreţinere, neplata cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere stabilite de instanţa judecătorească. BC U "M EMINESCU" IAŞI 10 ABA ABANDON VAMAL, acţiunea de părăsire în vamă a unor mărfuri importate, cu scopul de a nu mai plăti taxele vamale. Pentru încasarea taxelor, administraţia vămilor poate vinde mărfurile, după îndeplinirea formelor legale. A.v. poate consta şi în cedarea drepturilor asupra mărfurilor din vamă către proprietarul antrepozitului vamal, contra unei indemnizaţii. ABANDONAREA MOŞTENIRII, situaţie când moştenitorul care a acceptat o moştenire sub beneficiu de inventar renunţă la plata datoriilor succesiunii prin predarea către creditori a tuturor bunurilor succesorale pe care le-a primit anterior. V. şi succesiune. ABATERE 1. încălcare a unor dispoziţii legale, nerespectarea unor norme de consum, de muncă, financiare, monetare, de credit, a unui preţ stabilit etc., pentru care se prevăd sancţiuni cu caracter administrativ sau măsuri de influenţare obştească. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă (limită) a unei mărfi şi valoarea ei nominală. A. poate fi administrativă şi constă în nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în actele normative emanate de la Guvern sau consiliile locale, judeţene, şi disciplinară, care presupune încălcarea cu vinovăţie de către o persoană fizică încadrată în muncă a ordinii, a disciplinei, a normelor de comportare stabilite prin regulamentul de ordine interioară pentru locul de muncă şi colectivul din care face parte, nerespectarea contractului individual şi colectiv de muncă, a ordinelor şi dispoziţiilor legale ale conducătorilor ierarhici. Fapta considerată a.d. poate fi un act de indisciplină, neîndeplinirea corespunzătoare şi cu vinovăţie a sarcinilor de serviciu sau nerespectarea dispoziţiilor date de către organele de conducere de la locul de muncă. Sancţiunea disciplinară se aplică după cercetarea prealabilă a faptei care constituie a.d. şi ascultarea persoanei în cauză. A.d. se sancţionează în funcţie de gravitate. ABATERE MEDIE PĂTRATICĂ, modalitate de calcul al gradului de împrăştiere (dispersare) a riscului, care permite exprimarea în unităţi de măsură specifice mediei. Se utilizează, de exemplu, în calculele privind stabilirea primei nete la asigurările de bunuri, respectiv pentru determinarea adaosului de risc. Acest adaos este necesar să se calculeze deoarece, de regulă, se înregistrează abateri, uneori importante, între indicii de despăgubire anuali şi indicele mediu de despăgubire. Drept urmare, pentru calcularea primei nete se adaugă la indicele mediu de despăgubire adaosul de risc. A.m.p. se calculează pe baza formulei: în care: a = abaterea medie pătratică; Ik = indicele de despăgubire în anul k; i = valoarea medie a indicelui de despăgubire; fk = frecvenţa relativă de realizare a indicelui de despăgubire în anul k. ABILITARE (lat., germ.) 1. împuternicirea cuiva, de a face apt pe cineva pentru săvârşirea unui act juridic (de exemplu, Parlamentul României poate încuviinţa Guvernul să emită ordonanţe, ordonanţe de urgenţă). 2. Recunoaşterea calificării unei persoane într-un anumit domeniu, după promovarea unui examen, susţinerea unei probe etc. ABONAMENT, contract cu executare succesivă, prin care o persoană fizică sau juridică, cu plata unei anumite sume de bani, dobândeşte periodic dreptul la anumite bunuri sau/şi servicii (abonament la radio, la televiziune, la un ziar, la o formă de asigurare etc.). ABORDAJ, ciocnirea a două vase sau a unei nave de un obstacol. Dacă a. are ca urmare avarierea gravă a navei, vinovatul răspunde de pagubele materiale, dar poate avea şi ABU 11 răspundere penală. Asigurătorul plăteşte despăgubirea, dar prin acţiunea de regres se poate îndrepta împotriva vinovatului. ABROGARE, măsură juridică de scoatere din vigoare, parţială sau totală, a unui act normativ. A. poate produce efecte numai din momentul în care intră în vigoare actul normativ abrogator. De regulă, în domeniul asigurărilor fînanciar-bancare, a. este expresă, respectiv prin noul act normativ se prevede care norme juridice de asigurări anterioare sunt scoase din uz. în practică poate exista şi a. tacită, manifestată atunci când prevederile unui act normativ nu mai concordă cu prevederile noului act normativ. ABSENTEISM, indicator care relevă câţi salariaţi lipsesc zilnic de la locul de muncă, raportaţi la efectivele totale de salariaţi. A. se determină astfel: Salariaţi absenţi Teu excepţia concediilor normale) Efective totale (care ar fi trebuit să fie prezente) A. generează pierderi în activitatea economică şi reprezintă un indicator important pentru gestiunea economică, socială şi financiară a unităţii economice. A. necesită studierea cauzelor şi luarea măsurilor corespunzătoare. ABSOLVIRE DE DATORIE, anulare parţială sau totală a unei datorii de către un creditor. ABSORBŢIE, operaţiune prin care o societate comercială include activul şi pasivul altei societăţi. A. este o cale de creştere a capitalului societăţii comerciale integratoare. A. determină schimbarea drepturilor sociale ale proprietarilor societăţilor absorbite, contra acţiuni sau cote-părţi noi din creşterea capitalului societăţii absorbante. A. face posibilă unirea, fuziunea unor societăţi de mărimi diferite. A. se realizează pe baza unui acord de fuziune între societăţile participante. A. de fuziune cuprinde: "motivele, scopurile şi condiţiile a.; "data la care intră în vigoare a.; "determinarea activului şi pasivului care trece asupra societăţii absorbante; ■reglementarea drepturilor societăţilor participante la a. etc. ABSTINENŢĂ FISCALĂ, evitarea exercitării anumitor activităţi, profesiuni cu scopul de a scăpa de impozitele la care ele dau naştere. A.f. este o rezistenţă pasivă prin care o persoană activă caută să limiteze sau să reducă activitatea sa salarizată în scopul ca venitul său să nu atingă un anumit nivel pentru a nu ajunge într-o tranşă de venit cu o rată ridicată a impozitului sau un consumator nu cumpără produse în preţul cărora există un mare impozit indirect. A.f. poate să se concretizeze în scăderea activităţii economice, în reducerea investiţiilor. Prin impozitarea ridicată a veniturilor, a bunurilor şi serviciilor se încurajează economia domestică (naturală) sau autofumizarea de servicii. Indivizii sunt incitaţi să consacre mai mult timp pentru a obţine venituri neimpozabile şi să facă ei singuri diverse lucruri decât să recurgă la mâna de lucru profesională. V. şi impozit; presiune fiscală. ABUZ, încălcare a legalităţii, care poate atrage după sine chiar şi răspundere penală. ❖ A. de încredere, înşelăciune care constă în fapta celui care, deţinând cu orice titlu (depozit, mandat, gaj, locaţie etc.) un bun mobil al altei persoane, şi-l însuşeşte ori dispune de acel bun pe nedrept, sau refuză să-l restituie. ❖ A. de putere, delict săvârşit de o persoană prin depăşirea atribuţiilor sale. ❖ A. de drept, delict produs prin exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului social, economic, de asigurări etc. ❖ A. în serviciu, neîndeplinirea cu bună ştiinţă, de către o persoană încadrată în muncă, a unui act sau îndeplinirea lui în mod necorespunzător, cauzând o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, tulburări în bunul mers al activităţii unei unităţi de stat, cooperatiste, obşteşti sau producând pagube în avutul public. 12 ACA ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, instituţie de învăţământ economic superior, care a luat fiinţă în Bucureşti, denumită iniţial Academia de înalte Studii Comerciale şi Industriale, pe baza unei legi publicate în Monitorul Oficial din 13 aprilie 1913. Menirea ei a fost să formeze specialişti cu înaltă calificare economică şi să contribuie la reînnoirea şi afirmarea pe plan mondial a ştiinţei economice româneşti. în anii care au trecut de la înfiinţarea sa, această instituţie a fost de mai multe ori restructurată, schimbându-i-se denumirea iniţială, în prezent fiind cea mai mare instituţie de învăţământ economic superior de stat din ţara noastră. Astăzi poartă numele de Academia de Studii Economice. în A.S.E. funcţionează următoarele facultăţi: "Management; "Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori; "Contabilitate şi Informatică de Gestiune; "Economie Generală; "Economia şi Gestiunea Producţiei Agricole şi Alimentare; "Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică; "Comerţ; "Relaţii Economice Internaţionale; "Studii Economice în Limbi Străine; "Colegiul Economic din Bucureşti şi ■Colegiul Economic din Buzău. La învăţământul de zi şi la învăţământul la distanţă, durata studiilor este de patru ani, iar la colegiu este de trei ani. La terminarea studiilor se susţine examenul de licenţă, compus din câteva probe scrise, elaborarea şi susţinerea lucrării de licenţă. Licenţiaţii cei mai buni pot urma un an de studii aprofundate. A.S.E. realizează şi forme de perfecţionare profesională şi ştiinţifică prin învăţământul postuniversitar, stagii de perfecţionare în ţară şi în străinătate, acordare de grade didactice pentru învăţământul liceal economic, masterate în mai multe specialităţi, doctorat. A.S.E. are un Departament al Cercetării Economice, realizând o legătură organică între învăţământ şi cercetarea ştiinţifică. A.S.E. întreţine, amplifică şi diversifică relaţiile de cercetare ştiinţifică şi profesionale cu instituţii similare din mai multe ţări şi în mod deosebit cu cele din ţările avansate. Activitatea de cercetare ştiinţifică şi procesul de învăţământ beneficiază de o bază materială modernă: amfiteatre, săli de curs, de seminar, laboratoare, biblioteci etc. în prezent, în A.S.E. studiază peste 20 000 de studenţi. Activitatea A.S.E. este condusă de Senatul său; activitatea operativă este condusă de Biroul Executiv al Senatului, constituit din rector, prorectori şi secretarul ştiinţific. Organele de conducere se aleg din patru în patru ani, potrivit prevederilor legii învăţământului şi Cartei A.S.E. ACADEMIA ROMÂNĂ, cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală al ţării, care reuneşte personalităţi consacrate din ţară şi din străinătate cu realizări deosebite în ştiinţă, litere, arte şi în alte domenii ale spiritului. Academia Română este continuatorul şi unicul legatar al Societăţii Literare Române, care a luat fiinţă în 1866, reorganizată în anul 1867 în Societatea Academică Română, iar în martie 1879 devine Academia Română. în anii 1948-1989 şi-a pierdut din autonomie, denumirea ei fiind Academia Republicii Populare Române şi apoi Academia Republicii Socialiste România. La data de 5 ianuarie 1990, instituţia şi-a redobândit denumirea de Academia Română. în forma actuală, organizarea şi funcţionarea Academiei Române au fost reglementate prin Legea nr. 752 din decembrie 2001. Academia Română este o instituţie de interes public naţional, de cercetare în domeniile fundamentale ale ştiinţei, cu personalitate juridică de drept public şi independenţă în lucrările sale de orice natură, cu sediul în Bucureşti. Academia Română are ca obiective principale: "cultivarea şi promovarea limbii şi literaturii române şi a istoriei naţionale; "stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române; "promovarea principiilor democratice şi etice şi sprijinirea liberei circulaţii a ideilor în ştiinţele, artele şi literele româneşti; "organizarea şi efectuarea de cercetări fundamentale şi avansate - sprijinind informarea şi documentarea ştiinţifică necesare membrilor săi şi unităţilor proprii; "stimularea şi promovarea, în ştiinţe, arte şi literatură, a creaţiilor de mare valoare, prin instituirea unor sisteme competitive de finanţare a activităţii şi prin acordarea de premii; "decernarea de diplome pentru realizări deosebite în domeniul ştiinţelor, literelor şi artelor; "editarea de opere originale în domeniul ştiinţelor, literelor şi artelor, a operelor clasicilor, precum şi de publicaţii periodice; "organizarea de manifestări ştiinţifice şi culturale naţionale şi internaţionale; "organizarea de activităţi de calificare profesională superioară, cursuri post universitare, doctorate şi acordarea de titluri ştiinţifice; "acordarea de burse pe bază de concurs pentru perfecţionarea în ţară sau în străinătate; ACC 13 ■promovarea ştiinţelor, artelor şi literelor româneşti pe plan internaţional, "coordonarea activităţii Academiei din România cu Academia de la Roma, a Centrului Cultural de la Veneţia, precum şi a fundaţiilor proprii; "gestionarea de bunuri culturale din patrimoniul naţional care se află în proprietatea sau administraţia sa; "promovarea societăţii cunoaşterii bazate pe ştiinţă, tehnologie şi protejarea mediului; "avizarea proiectelor de acte normative privind domeniile de activitate ale Academiei Române; "elaborarea de proiecte de acte normative din domeniile sale de activitate, care se supun spre aprobarea Guvernului de către ministerul de resort; ■elaborarea de studii, analize, recomandări, evaluări şi strategii naţionale pentru Administraţia Prezidenţială, Parlament, Guvern şi alte instituţii naţionale - la cerere sau din iniţiativă proprie - cu privire la politica naţională în domeniul ştiinţei, literelor şi artelor în România şi la marile probleme ale ţării etc. Academia Română se compune din membri titulari, membri corespondenţi şi membri de onoare, aleşi pe viaţă. Academia Română este organizată în secţii de specialitate şi are filiale la Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara; de asemenea are unităţi proprii de cercetare. Secţiile ştiinţifice ale Academiei Române sunt următoarele: "Filologie şi Literatură; "Ştiinţe Istorice şi Arheologie; "Ştiinţe Matematice; "Ştiinţe Fizice; "Ştiinţe Chimice/Ştiinţe Biologice; "Ştiinţe Geonomice; "Ştiinţe Tehnice; "Ştiinţe Agricole şi Silvice; ■Ştiinţe Medicale; "Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie; "Filozofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie; ■Arte, Arhitectură şi Audiovizual; "Ştiinţă şi Tehnologia Informaţiei. Conducerea Academiei Române se exercită de către adunarea generală, care este forul suprem de conducere, prezidiul Academiei Române, biroul prezidiului Academiei Române şi preşedinte. ACADEMIE, înaltă societate de ştiinţe, formată din savanţi, literaţi, artişti; societate superioară de cultură, menită să contribuie la dezvoltarea ştiinţelor şi a artelor. Cele dintâi a. au luat fiinţă în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Italia. Primele a. naţionale au fost: Academia Franceză, 1635; Societatea Regală din Londra, 1662; Societatea de Ştiinţe din Berlin, 1700; Academia de Ştiinţe din Petersburg, 1725, şi altele. ACCELERAREA INFLAŢIEI, creşterea din ce în ce mai rapidă a inflaţiei. V. şi inflaţie. ACCEPT, consimţământ scris pe cambie (v.), prin care o persoană, numită tras (v.), desemnată de emitent, numit trăgător (v.), se obligă să plătească beneficiarului, la scadenţă, suma din cambie. ACCEPTANT1. Persoană care acceptă oferta ce i-a fost făcută, de a încheia un anumit contract (de asigurare facultativă, de credit etc.) cu ofertantul. 2. Persoană care acceptă o cambie, asumându-şi obligaţia să execute ordinul de plată al trăgătorului. ACCEPTANT PENTRU ONOARE, o terţă persoană care se oferă să garanteze onorarea unei cambii în suferinţă (v.), dându-şi acceptarea pentru cambia respectivă în locul trasului, care a refuzat-o la acceptare. V. şi acceptarea cambiei. ACCEPTARE 1. Consimţământ al cumpărătorului pentru achitarea unei cereri de plată emise de furnizor; ordin de plată dat băncii pentru achitarea unei cereri de plată acceptate. 2. Semnătură de aprobare pusă pe faţa unei cambii, prin care semnatarul se obligă să plătească la scadenţă suma din cambia respectivă. 3. Consimţământul de a primi un drept, o succesiune, de a încheia un contract etc. ii► A. bancară, acceptarea şi garantarea plăţii unei sume de bani dată în mod expres în cadrul unei cambii de către o bancă. Cambia care are a.b. înscrisă pe verso este transferată cu mai multă încredere, ducând la lărgirea sferei de circulaţie a cambiilor. V şi cambie. ❖ A. completă, formă de a. care se foloseşte în materie cambială. A.c. se practică în operaţiunile de decontare a facturilor prin bancă. ♦ A. expresă, consimţământ scris, adresat de cumpărător băncii - în limitele termenelor stabilite, după primirea şi recepţionarea mărfii, a lucrărilor executate etc. - prin care o autorizează să plătească, din contul său, suma de bani 14 ACC cuvenită furnizorului. A.e. se dă direct pe documentul de decontare sau pe un alt act separat. ❖ A. în alb, a. care se dă pe o cambie care nu menţionează numele beneficiarului sau care nu prevede suma pentru care este trasă, iar cel care o acceptă permite ca suma să fie adăugată ulterior de către trăgător. V. şi cambie în alb. ❖ A. parţială, consimţământ dat pentru o valoare sau pentru o cantitate de bunuri mai mică decât aceea prevăzută în actul prezentat pentru decontare. ❖ A. tacită, a. presupusă ca dată, deşi cumpărătorul nu s-a adresat în scris băncii într-un anumit interval de timp, ceea ce înseamnă că mărfurile îi convin. Ea are loc, de regulă, şi atunci când un contract a primit un început de executare. ACCEPTAREA CAMBIEI, consimţământ, acord necondiţionat al trasului, exprimat în scris prin cuvântul „acceptat" sau prin simpla semnătură pusă pe faţa cambiei şi datat -exprimat la cererea posesorului, care se legitimează prin succesiunea neîntreruptă de giruri, sau de către deţinătorul ei - de a plăti cambia la scadenţă, prin care acesta devine obligatul direct la plata cambiei. Cambia se prezintă spre acceptare la domiciliul trasului şi nu la locul unde trebuie să se facă plata. Din momentul a.c., trasul devine principalul debitor, iar giranţii şi trăgătorul rămân obligaţi, numai dacă trasul nu plăteşte cambia la scadenţă, ceea ce înseamnă că aceştia din urmă rămân obligaţi de regres. Practic, trasul devine parte a cambiei numai din momentul în care a acceptat ordinul de a plăti. Cambia la vedere nu trebuie prezentată la acceptare, trasul devenind în aceste cazuri obligatul direct. în mod obişnuit, posesorul cambiei nu este obligat să o prezinte trasului spre acceptare; dar această prezentare este obligatorie în situaţiile în care scadenţa a fost stabilită la un anumit termen de la vedere (în această situaţie, cambia trebuie prezentată obligatoriu trasului spre acceptare în termen de un an de la data emiterii, trăgătorul putând reduce sau prelungi acest termen). Trăgătorul poate stipula în cambie ca prezentarea acesteia pentru acceptare să nu se facă sau să nu aibă loc înaintea unei anumite date. Trăgătorul nu poate însă să prevadă astfel de clauze (de neprezentare spre acceptare) în cazul cambiei domiciliate, ori în altă localitate decât cea în care domiciliază trasul şi în cazurile în care cambia este plătibilă la un anumit timp de la vedere. Dacă la prezentarea cambiei trasul refuză acceptarea plăţii, acceptă numai o plată parţială sau pune anumite condiţii, posesorul va întocmi actul privind protestul cambiei, pe baza căruia va putea exercita ulterior acţiunea cambială de regres împotriva giranţilor, avaliştilor şi trăgătorului pentru plata cambiei (v.). V. şi protestul cambiei; cambie. ACCEPTAREA SUCCESIUNII, exercitarea dreptului de opţiune succesorală, care constă în actul juridic unilateral potrivit căruia un moştenitor cu vocaţie succesorală (v.) îşi exprimă consimţământul de a primi moştenirea pentru care este îndreptăţit, realizându-şi astfel drepturile succesorale dobândite prin deschiderea succesiunii. Cu toate că transmisiunea succesorală are loc în mod automat, din momentul deschiderii succesiunii, pentru care nu este necesar consimţământul moştenitorului, acesta este liber să accepte sau să renunţe la succesiunea respectivă. Dacă succesorul renunţă la succesiune, drepturile sale succesorale se desfiinţează retroactiv. A.s., pentru a fi valabilă, trebuie exprimată în termenul legal de opţiune succesorală şi sub una dintre formele stipulate de lege, şi anume: pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar. A.s. poate fi numai totală. ACCEPTAREA TRATEI, operaţiune prin care trasul se obligă să plătească beneficiarului, la scadenţă, suma prevăzută în trată. Prin acceptare, obligaţia transferului faţă de trăgător derivată din raportul fundamental este înlocuită cu obligaţia trasului faţă de beneficiar, care derivă din legea cu privire la trată. Operaţiunea se realizează prin menţiunea „acceptat" făcută pe trată (v.) şi semnată de tras. ACCESIBILITATEA ASIGURĂRII, mod de organizare a asigurărilor care trebuie să aibă un preţ convenabil tuturor acelora care au nevoie de protecţie, dar care au puţine posibilităţi financiare. Contul asigurării pentru unele categorii sociale trebuie astfel determinat încât şi ACC 15 acestea, care sunt dezavantajate din punct de vedere financiar, să poată beneficia de protecţia şi binefacerile asigurărilor şi reasigurărilor. în unele ţări, societăţile de asigurări sunt obligate să furnizeze asigurări gratuite familiilor care beneficiază de ajutor social. De asemenea, este necesar să se furnizeze asigurări de credite de export la un preţ rezonabil (prime de asigurare mai mici) pentru a facilita promovarea exporturilor. Pentru realizarea a.a. statul poate limita primele de asigurare pentru anumite categorii sociale. V. şi asigurare. ACCIDENT, eveniment aleatoriu, întâmplător (fortuit), imprevizibil, neaşteptat, brusc, datorat unei cauze exterioare, violente, într-o conjunctură nefericită, produs independent de voinţa omului, care întrerupe, perturbă desfăşurarea normală a activităţii, provocând o pagubă sau degradarea unui lucru, răniri, boli, invalidităţi sau chiar decesul. A. poate fi produs în timpul şi datorită modului de funcţionare a unei maşini, instalaţii, mijloc de transport etc. sau poate fi determinat de conduita oamenilor ori independent de voinţa lor. Cauzele, intensitatea, locul şi urmările a. au o mare importanţă atât pentru asigurările sociale, cât şi pentru asigurările de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă. A. este un risc pentru care se pot contracta asigurări de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă. De regulă, a. este produsul întâmplării; de fapt, în multe cazuri a. este urmarea nerespectării unor anumite norme de conduită. Toate unităţile de stat, cooperatiste şi private, persoanele fizice au obligaţia să ia măsuri pentru prevenirea a. V. şi accident de muncă; caz asigurat; indemnizaţie în caz de incapacitate temporară de muncă; despăgubire de asigurare; pensia de urmaş; pensia de invaliditate. ACCIDENT DE MUNCĂ 1 . Eveniment aleatoriu, neaşteptat, brusc, violent, care survine în procesul muncii şi care produce efecte negative asupra omului. 2. Vătămare bruscă, violentă a organismului uman, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura contractului de muncă, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de minimum trei zile, invaliditate sau deces. De asemenea, este a. de m. accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale; accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini; accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă, pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public sau pentru salvarea unei vieţi omeneşti; accidentul survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la domiciliu la locul de muncă şi înapoi; accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul unei persoane juridice sau la adresa persoanei fizice ori în alt loc de muncă organizat de acestea în timpul programului de muncă. A. de m. sunt şi acelea care survin în timpul obligaţiilor secundare de serviciu, cum sunt: curăţirea şi pregătirea maşinilor pentru lucru; efectuarea curăţeniei la locul de muncă; pregătirea uneltelor pentru muncă etc. Sunt considerate a. de m. acelea survenite în cursul îndeplinirii sarcinilor de stat şi obşteşti, a practicii profesionale, cele survenite în timpul deplasării lucrătorilor în interes de serviciu de la domiciliu la locul de muncă şi înapoi, în timpul pauzelor care au loc în desfăşurarea procesului de muncă, în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare etc. De asemenea, se consideră a. de m. şi intoxicaţia acută profesională. Pentru a fi vorba de a. de m., persoana vătămată trebuie să aibă calitatea de participant la o activitate utilă societăţii. Normele juridice prevăd că a. de m. se referă la personalul încadrat prin contract de muncă, la membrii cooperatori, la cadrele militare permanente. Referitor la circumstanţele producerii unui a. de m., legislaţia prevede că el survine „în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu". A. de m. sunt şi cele suportate de „personalul încadrat în muncă în timpul deplasării de la unitatea la care este încadrat la altă unitate, inclusiv deplasarea în alte localităţi pentru îndeplinirea unei sarcini de serviciu, în baza dispoziţiei date de conducerea unităţii sau a ordinelor de deplasare (în altă localitate, pe durata prevăzută în documentul respectiv, în programul de lucru), indiferent 16 ACC de mijlocul de transport utilizat, inclusiv cel personal4*. Precizăm însă că, în ambele situaţii, deplasarea trebuie să se facă fară abateri nejustificate de la traseul sau de la traseele posibil de urmat şi să se încadreze în timpul util deplasării. De asemenea, este a. de m. şi acela care survine înainte de începerea lucrului, dacă persoana accidentată se află la locul de muncă sau la un alt loc de muncă pentru interese legate de serviciu. în acest sens, se precizează că a. de m. sunt şi acelea care survin atunci când personalul salariat preia sau predă uneltele de lucru, preia locul de muncă, maşina sau materialul, atunci când se află la baie, spălător, în timpul deplasării de la locul de muncă până la ieşirea din incinta întreprinderii şi invers. Această exemplificare este ilustrativă şi nu limitativă. A. de m. sunt şi acelea care survin în timpul pauzelor ce se acordă în cadrul programului zilnic de muncă. în stabilirea şi definirea a. de m. este necesar să se ţină seama de legătura de cauzalitate dintre procesul de muncă şi vătămarea organismului uman, chiar dacă vătămările respective se manifestă şi au urmări mai târziu. A. de m. se pot clasifica din câteva puncte de vedere. Astfel, în raport cu urmările produse asupra persoanelor accidentate, pot exista: >a. care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile; "a. care produc invaliditate; "a. mortale (care cauzează decesul imediat sau după un anumit timp de la producerea lui). Dacă se are în vedere numărul persoanelor accidentate, pot exista: "a. care lezează una sau două persoane şi "a. colective, când numărul victimelor este de cel puţin trei persoane, în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză. Legislaţia noastră prevede necesitatea declarării, cercetării, înregistrării şi evidenţei a. de m., în vederea cunoaşterii neîntârziate a producerii de a., fapt ce permite întreprinderea de măsuri pentru salvarea şi ajutorarea accidentaţilor, înlăturarea pe cât posibil a urmărilor lor, refacerea sănătăţii, a capacităţii de muncă, reluarea şi continuarea activităţii. A. de m. trebuie comunicat imediat conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice, de către conducătorul locului de muncă sau oricare altă persoană care are cunoştinţă despre producerea accidentului. Accidentul care a produs invaliditate, accidentul mortal şi accidentul colectiv se comunică imediat, de către conducerea persoanei juridice şi de către persoana fizică, Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Protecţia Muncii şi organelor de urmărire penală competente. în cazul accidentelor de circulaţie, produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana juridică sau fizică la care sunt angajaţi accidentaţii va anunţa imediat Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Protecţia Muncii din judeţul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul. în ceea ce priveşte declararea a. de m., trebuie ştiut că orice persoană care a luat act despre un a. sau însuşi accidentatul are îndatorirea să-l înştiinţeze imediat pe conducătorul procesului de muncă, iar acesta, la rândul său, trebuie să-l informeze neîntârziat pe conducătorul (înlocuitorul său) unităţii în care a survenit a., precum şi conducerea sindicatului. Cercetarea a. de m. se efectuează: de către persoana juridică, în cazul accidentului care a produs incapacitate temporară de muncă; de către Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Protecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, precum şi în cazul accidentelor de muncă ce au produs incapacitate temporară de muncă salariaţilor angajaţi la persoane fizice; de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în cazul accidentelor de muncă colective generate de unele evenimente deosebite, precum şi avariile şi exploziile. Cercetările trebuie să fie obiective în ceea ce priveşte împrejurările survenirii faptelor, cauzele acestora, răspunderile persoanelor vinovate de producerea accidentelor. Cercetarea acestora trebuie să înlesnească persoanelor prejudiciate stabilirea şi primirea drepturilor cuvenite prin asigurările sociale şi, eventual, şi prin asigurările de persoane. De asemenea, cercetarea accidentelor face posibilă analiza aprofundată şi sistematică a cauzelor producerii lor, a numărului şi a frecvenţei acestora şi, ceea ce este mai important, se poate acţiona pentru prevenirea lor în viitor. Instituţiile de ocrotire a sănătăţii sunt obligate să acorde asistenţă persoanelor accidentate, să stabilească starea acestora şi să se pronunţe asupra gradului de pierdere a capacităţii de muncă. Dacă accidentatul este spitalizat, unitatea medicală urmăreşte evoluţia stării sănătăţii, comunicând periodic Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Protecţia Muncii, până la soluţionarea definitivă ACC 17 a cazului dat. A. de m. se cercetează de către organele competente, în funcţie de numărul zilelor de incapacitate de muncă, gradul de invaliditate sau încetarea din viaţă. Rezultatul cercetării a. de m. se consemnează într-un proces-verbal, care stabileşte: "cauzele şi împrejurările în care a avut loc a. de m.; "prevederile din normele de protecţie a muncii care nu au fost respectate; "persoanele care se fac răspunzătoare de nerespectarea normelor de protecţie a muncii; "sancţiunile aplicate; "persoana fizică sau juridică la care se înregistrează a. de m.; "măsurile care trebuie luate pentru prevenirea altor accidente. Dacă are loc decesul persoanei accidentate în muncă, unitatea medico-legală competentă este obligată să înainteze Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Protecţia Muncii, în termen de şapte zile de la data decesului, o copie de pe raportul de constatare medico-legală. A. de m. se înregistrează pe baza procesului-verbal de cercetare, de către persoana juridică sau de către persoana fizică la care s-a produs accidentul. A. de m. suferite de elevi, studenţi şi ucenici în timpul desfăşurării practicii profesionale se înregistrează de către persoana juridică la care se desfăşoară practica. In cazul a. produs în afara incintei persoanei juridice sau la o persoană fizică şi care nu are nici o legătură cu aceasta, înregistrarea se face de către primăria pe raza căreia s-a produs. A. de m. înregistrat de persoana juridică sau de persoana fizică se raportează de către aceasta la Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Protecţia Muncii. A. de m. se înregistrează pe baza prevederilor procesului-verbal de cercetare. Activitatea unităţilor de stat, cooperatiste şi private se apreciază şi prin prisma numărului, frecvenţei şi gravităţii a. de m. De asemenea, producerea a. de m, antrenează răspunderea materială, civilă, disciplinară, contravenţională sau penală, după caz. Reglementările juridice referitoare la protecţia muncii şi la contractele colective de muncă cuprind un complex de măsuri pentru prevenirea a. de m., precum şi răspunderile şi obligaţiile ce revin unităţilor de stat, cooperatiste şi private în această privinţă. Persoanele care suferă a. de m. primesc indemnizaţii sau pensii pe toată durata pierderii capacităţii de muncă. V. şi boală profesională; indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă; incapacitate temporară de muncă; pensia de invaliditate. ACCIZĂ, formă a taxelor speciale de consumaţie, suportată de consumatori (formă de impozit indirect), foarte răspândită în ţările cu economie de piaţă, inclusă în preţul de vânzare cu amănuntul al mărfurilor importate sau produse şi realizate (vândute) în interiorul ţării, apreciate că nu sunt de strictă necesitate în consumul populaţiei şi care se datorează bugetului de stat. Unii economişti apreciază că a. sunt impozite indirecte pe lux şi vicii. A. sunt o importantă sursă de venituri a bugetului de stat. în timp ce taxa pe valoarea adăugată se percepe la vânzarea tuturor mărfurilor, fie ele bunuri de consum sau mijloace de producţie, a. sunt taxe de consumaţie care se percep pe un produs considerat de lux şi destinat consumului. A. au luat o mare dezvoltare după cel de-al doilea război mondial, reprezentând unul dintre cele mai importante venituri ale bugetelor statelor contemporane, în unele ţări ajungând până la 50% din totalul veniturilor bugetare indirecte. A. se percep asupra produselor de larg consum ce se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele. în acest fel, a. au un randament fiscal ridicat. A. se percep asupra unor produse de larg consum considerate de lux şi unele chiar nocive sănătăţii, care au o cerere mare şi neelastică. Produsele accizabile (produse supuse accizelor) sunt următoarele: bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic, produse din tutun, uleiuri minerale, cafea verde, cafea prăjită, cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, confecţii din blănuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur şi/sau platină, cu excepţia verighetelor, autoturisme şi autoturisme de teren, produse de parfumerie, aparate video de înregistrat sau de reprodus, dublu casetofoane cu redare de pe banda magnetică sau compact disc, aparate de luat imagini fixe şi alte camere video cu înregistrare, cuptoare cu microunde, aparate pentru condiţionat aer, de perete sau de ferestre, care formează un singur corp, arme de vânătoare şi arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport, iahturi şi bărci cu motor pentru agrement. 18 ACC A. se datorează într-o singură fază a circuitului economic, respectiv de către producători, importatori sau achizitori. A. se pot calcula fie pe baza unor cote procentuale proporţionale aplicate asupra preţului de vânzare, fie în sumă fixă, pe unitatea de măsură a mărfiirilor. Plătitorii formali ai a. sunt agenţii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care produc, importă şi comercializează anumite produse considerate ca fiind de lux. Agenţii economici care achiziţionează de la producătorii individuali produsele respective pentru comercializare sunt obligaţi să calculeze şi să verse la bugetul de stat a. aferente. Mai sunt plătitori ai a.: "agenţii economici prestatori, pentru toate cantităţile de alcool etilic alimentar obţinut în sistem de prestări de servicii, indiferent dacă acesta se comercializează ca atare sau se introduce în fabricaţie proprie pentru obţinerea altor produse atât de către agentul economic prestator, cât şi de către beneficiarul prestaţiei; "agenţii economici care cumpără de la producătorii individuali - persoane fizice - produse de natura celor supuse plăţii accizelor pentru prelucrare şi/sau comercializare; "persoanele fizice care introduc în ţară alcool şi băuturi alcoolice destinate consumului individual, în cantităţi ce depăşesc limitele admise în regim de scutire de taxe vamale; "agenţii economici pentru cantităţile de produse supuse a., acordate ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor şi, după caz, persoanelor fizice, ori consumate pentru reclamă şi publicitate. Pentru produsele din tutun, plătitorii de a. sunt agenţii economici - persoanele juridice, asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate - care produc sau importă astfel de produse. Plătitorii de a. sunt persoane fizice care introduc în ţară produse din tutun destinate consumului individual, în cantităţi ce depăşesc limitele admise în regim de scutire de taxe vamale. De asemenea, sunt plătitori de a. pentru produsele din tutun agenţii economici pentru toate cantităţile de produse supuse accizelor, obţinute din producţie proprie sau din import, care sunt acordate ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţilor şi, după caz, persoanelor fizice, ori sunt consumate pentru reclamă şi publicitate. Plătitori de a. pentru produsele petroliere sunt agenţii economici producători sau importatori ai unor astfel de produse. Pentru diferite alte produse, plătitori de a. sunt agenţii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care produc, importă sau comercializează produsele respective, le acordă ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţilor şi, după caz, persoanelor fizice, le consumă pentru reclamă şi publicitate. Plătitori de a. sunt şi persoanele fizice care introduc în ţară autoturisme de teren (inclusiv din import rulate). Pentru vinul, ţuica şi rachiurile naturale livrate în stare vărsată de către producători agenţilor economici, în scopul utilizării ca materie primă pentru obţinerea altor produse prevăzute, calcularea a. se efectuează o singură dată numai la produsele rezultate din prelucrare. Dacă aceste produse provin din import şi sunt utilizate ca materie primă, agenţii economici prelucrători pot solicita, pe bază de documente justificative, restituirea a. plătite în vamă. în cazul alcoolului, se datorează a. ori de câte ori intervin modificări în concentraţia alcoolică. Agenţii economici care comercializează mărfuri afectate de a., introduse în ţară de către persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici, sunt obligaţi să reţină şi să vireze la bugetul de stat a. respective. Calcularea a. se face prin aplicarea cotelor procentuale asupra bazei de impozitare. Pentru produsele din producţia internă, baza de impozitare o reprezintă contravaloarea bunurilor livrate, exclusiv a., iar pentru mărfurile din import, valoarea în vamă, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale care se percep la importul unor categorii de produse. Pentru bunurile introduse în ţară de persoanele fizice neînregistrate ca agenţi economici, dar comercializate prin agenţi economici, baza de impozitare o reprezintă contravaloarea care se cuvine deponentului pentru bunurile vândute. Pentru ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă, agenţii economici autorizaţi datorează bugetului de stat un impozit în sumă fixă pe unitatea de măsură (m3 sau tonă). Cotele procentuale şi în sumă fixă sunt unice atât pentru produsele realizate la intern, cât şi pentru cele din import. Berea este produsul care se obţine prin fermentarea alcoolică a mustului preparat din malţ, cereale nemalţificate, zahăr, hamei, produse din hamei, apă cu adaos de drojdie şi preparate zimatice. în subgrupa „bere“ sunt cuprinse ACC 19 toate sortimentele de bere obţinute potrivit procedeelor de mai sus, precum şi sortimentele de bere realizate în amestec cu băuturi alcoolice sau nealcoolice, cu o concentraţie alcoolică în volum cuprinsă între 0,5% şi 10%. Berea este orice produs încadrat într-un anumit cod sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice. ❖ A. pentru bere se detennină în felul următor: pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală anuală care nu depăşeşte 200.000 hl, se aplică a. specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru berea importată de la micii producători independenţi, cu o capacitate nominală anuală care nu depăşeşte 200.000 hl. Fiecare agent economic producător de bere are obligaţia de a depune la organul fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine. Beneficiază de nivelul redus al a. toţi agenţii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt agenţi economici producători de bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt independenţi faţă de orice alt agent economic producător de bere; utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt agent economic producător de bere şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui agent economic producător de bere. Dacă un agent economic producător de bere beneficiază de nivelul redus al a. şi îşi măreşte capacitatea de producţie prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris organul fiscal la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat despre modificările produse, va calcula şi va vărsa a. la bugetul de stat, în cuantumul corespunzător noii capacităţi de producţie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia. Se exceptează de la plata a. berea fabricată de către o persoană fizică şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândută. ❖ A. pentru vinuri. în vederea calculării a., se are în vedere că vinurile sunt de mai multe feluri, şi anume: a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele, cu excepţia vinului spumos, care au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare sau au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fară nici o îmbogăţire, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate în anumite coduri şi care sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari şi au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare. Se exceptează de la plata a. vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândut. ♦> A. pentru băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă: a) a. pentru alte băuturi fermentate liniştite, care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum, sau o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; b) a. pentru alte băuturi fermentate spumoase care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari, şi care au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum sau au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare. Se exceptează de la plata a. băuturile fermentate, altele decât berea şi vinurile, fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândute. ❖ A. pentru produsele intermediare. Produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum. Se consideră produse intermediare şi orice băutură fermentată liniştită care are 20 ACC o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, precum şi orice băutură spumoasă care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare. ❖ A. pentru alcoolul etilic. A. se datorează pentru alcool etilic, distilate de origine agricolă, băuturi alcoolice distilate, vinuri, bere, băuturi fermentate, altele decât berea şi vinul, produse intermediare. în categoria alcoolului etilic, distilatelor de origine agricolă şi băuturilor alcoolice distilate se cuprind următoarele categorii de produse, care au o concentraţie alcoolică în volum ce depăşeşte 1,2% sau care depăşesc 22%: alcoolul etilic, distilate de origine agricolă (distilate din cereale, distilat din vin, distilate din fructe şi orice alte distilate de origine agricolă), băuturi alcoolice distilate, alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conţin alcool etilic rafinat. Băuturile alcoolice distilate cuprind: băuturile alcoolice distilate care au în conţinutul lor alcool etilic de origine agricolă; rachiurile obţinute din vin şi din subproduse rezultate din fabricarea vinului; ţuica şi rachiurile din fructe; orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi spirtoase. Alcoolul etilic cuprinde: alcool etilic rafinat, alcool etilic brut, alcool etilic tehnic şi alcool etilic denaturat. Plătitorii a. pentru produsele de mai sus sunt agenţii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care produc sau importă astfel de produse. De asemenea sunt plătitori de a. agenţii economici care cumpără de la producătorii individuali - persoane fizice - produse supuse a., pentru prelucrare şi/sau comercializare, precum şi alţi agenţi economici. Agenţii economici prelucrători au dreptul la deducerea, pe bază de documente justificative, a a. datorate pentru produsele finale facturate, a a. plătite în vamă sau la achiziţionarea de pe piaţa internă a materiei prime. Faptul generator al a. îl constituie: a) data efectuării livrării, pentru produsele din producţia internă; b) data achiziţionării marcajelor, pentru produsele ce intră sub incidenţa sistemului de marcare şi care urmează să fie importate; c) data înregistrării declaraţiei vamale de import, pentru produsele importate, altele decât cele supuse sistemului de marcare; d) data cumpărării, înscrisă în borderoul de achiziţie şi în documentul de recepţie a produselor supuse a., pentru agenţii economici achizitori; e) data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate. Pentru toate livrările şi transferurile de alcool, alcool sanitar, distilate de origine agricolă, efectuate de către agenţii economici producători interni sau importatori, precum şi pentru toate livrările de băuturi alcoolice efectuate de către agenţii economici producători interni, importatori şi comercianţi în sistem angro se utilizează în mod obligatoriu facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoţire a mărfii; aceştia au şi obligaţia să conducă evidenţe în jurnale. în vederea respectării de către agenţii economici a normelor juridice privind calcularea şi încasarea a., organele financiare exercită supravegherea fiscală a producţiei de alcool, a importurilor de alcool şi băuturi alcoolice în vrac, a producţiei de bere şi băuturi alcoolice naturale. Pentru supravegherea producţiei de alcool, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, desemnează pe lângă fiecare agent economic producător de alcool câte un reprezentant permanent, denumit supraveghetor fiscal. Supraveghetorul fiscal supraveghează intrările zilnice de materii prime, normele de consum, cantităţile de alcool realizate, calcularea, înregistrarea în contabilitate şi virarea a. datorate bugetului de stat, vizează documentele de recepţie a materiilor prime de la persoane fizice, controlează păstrarea sigiliilor pe contoarele care măsoară cantitatea de alcool produsă. Supraveghetorul fiscal are obligaţia să verifice: existenţa certificatelor de calibrare pentru rezervoarele şi recipientele de depozitare a alcoolului; înregistrarea corectă a intrărilor de materii prime; înscrierea corectă a alcoolului obţinut în rapoartele zilnice de producţie şi în documentele de transfer-predate către secţiile de prelucrare sau către depozitele de produse finite, în concordanţă cu înregistrările de măsurare; concordanţa dintre consumul energetic lunar şi producţia de alcool obţinută; realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat, alcool sanitar şi tehnic, înscrise în evidenţele operative ale depozitelor de astfel de produse; centralizatorul lunar al documentelor de transfer către secţiile de prelucrare a alcoolului; realitatea livrărilor de alcool, indiferent de natura acestuia, către beneficiari, prin confruntarea cantităţilor eliberate din magazie cu cele înscrise în documentele fiscale; modul ACC 21 de calcul, de evidenţiere şi de virare a a. datorate pentru alcool; depunerea la termen, la organele fiscale teritoriale, a decontului de a.; orice alte documente şi operaţiuni care să conducă la determinarea exactă a obligaţiilor către bugetul statului. Pentru certificarea realităţii tuturor operaţiunilor aferente producţiei de alcool, indiferent de natura acestuia, începând de la intrarea materiei prime până la livrarea alcoolului către secţiile de prelucrare sau către terţi, toate documentele întocmite trebuie să poarte viza supraveghetorului fiscal. Supraveghetorii fiscali au, de asemenea, obligaţia să aplice sigiliile şi să înregistreze într-un registru special toate cererile agenţilor economici de desigilare a instalaţiilor şi alte atribuţiuni. în vederea dobândirii calităţii de agenţi economici - producători interni, importatori, comercianţi cu ridicata şi cu amănuntul, care realizează venituri din vânzările de alcool brut, alcool etilic rafinat, băuturi alcoolice şi orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conţin alcool etilic rafinat, produse din tutun, cafea cu înlocuitori, cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, este necesară obţinerea autorizaţiei de comercializare. Pentru comercializarea alcoolului brut şi a alcoolului etilic rafinat, autorizaţia se eliberează de Ministerul Finanţelor, iar pentru comercializarea celorlalte produse autorizaţia se eliberează de direcţiile generale a finanţelor publice şi ale controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în vederea obţinerii autorizaţiei, agenţii economici depun o cerere-tip, însoţită de următoarele documente certificate de organul fiscal teritorial: certificatul de înmatriculare; certificatul de înregistrare fiscală; adeverinţă că nu au obligaţii faţă de bugetul statului; declaraţia solicitantului privind sediul, sucursalele etc.; licenţa de fabricaţie emisă de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei; contractele de import; contractele de vânzare-cumpărare; adeverinţa privind posedarea capacităţilor de producţie necesare; scrisoare de garanţie bancară; licenţa pentru atestarea dreptului de marcare. ❖ A. pentru produse din tutun se datorează pentru ţigarete, ţigări şi ţigări de foi, tutun destinat fumatului, tutun de prizat, tutun de mestecat. Sunt plătitori ai a. pentru produse din tutun agenţii economici, persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate, care produc sau importă astfel de produse. De asemenea, agenţii economici sunt plătitori de a. pentru toate cantităţile de produse supuse a. obţinute din producţie proprie sau din import, după cum urmează: a) produse ce se acordă ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţilor sau persoanelor fizice; b) produse consumate pentru reclamă şi publicitate; c) produse înstrăinate sub orice formă, cu sau fară titlu gratuit, ori utilizate în orice alt scop decât comercializarea. Pentru ţigarete, indiferent de provenienţa şi calitatea acestora, se datorează bugetului de stat o a. specifică, stabilită în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete, la care se adaugă o cotă procentuală aplicată asupra preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarate. Preţurile maxime de vânzare cu amănuntul se stabilesc de fiecare agent economic producător intern sau importator şi se notifică Ministerului Finanţelor. înregistrarea de către Ministerul Finanţelor a preţurilor astfel stabilite se face pe baza declaraţiei scrise a fiecărui agent economic în cauză. Este interzis oricărui agent economic autorizat să comercializeze astfel de produse la preţuri mai mari decât preţurile maxime de vânzare cu amănuntul în vigoare. Agenţii economici autorizaţi să comercializeze ţigarete sunt obligaţi să afişeze permanent, în locuri vizibile, lista care cuprinde preţurile maxime de vânzare cu amănuntul în vigoare pentru toate sortimentele pe care le comercializează. Pentru tutunul provenit din producţia internă sau din import, utilizat în exclusivitate ca materie primă pentru obţinerea pe cale industrială a produselor din tutun, a. se datorează şi se calculează o singură dată, respectiv la data efectuării livrării produselor rezultate din prelucrare. Utilizarea tutunului ca materie primă pentru obţinerea pe cale industrială a produselor din tutun se justifică prin: a) licenţa de atestare a dreptului de marcare, în cazul agenţilor economici producători interni de produse din tutun; b) contractele încheiate direct între agenţii economici producători interni sau importatori de tutun cu agenţi economici producători interni de produse din tutun. Faptul generator al a. îl constituie: a) data efectuării livrării - pentru produsele din producţie internă; b) data achiziţionării marcajelor - pentru produsele din tutun care urmează să fie importate; c) data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi, 22 ACC respectiv, data înstrăinării ori utilizării în orice alt scop decât comercializarea. Agenţii economici sunt obligaţi să întocmească facturi fiscale şi să conducă evidenţa activităţii lor. Este interzisă vânzarea de ţigarete de către orice persoană la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat. Produsele accizabile (alcool, tutun şi produse intermediare) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă sunt marcate. Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi sau importatorilor. Importatorul transmite producătorului extern marcajele, sub forma şi în maniera prevăzute, în vederea aplicării efective a acestora pe produsele accizabile contractate. Antrepozitarul sau importatorul este obligat să aplice marcajele la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul. Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole sau etichete deteriorate sau marcate altfel decât cele stabilite vor fi considerate ca nemarcate. Autoritatea fiscală competentă are obligaţia să elibereze marcajele către: a) persoanele care importă produsele accizabile în baza autorizaţiei de importator, care se eliberează de către autoritatea fiscală competentă; b) antrepozitarii autorizaţi care produc sau îmbuteliază produsele accizabile. Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea fiscală competentă, sub forma şi în maniera prevăzute în norme. Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată, autorizată de autoritatea fiscală competentă. Contravaloarea timbrelor pentru marcarea ţigaretelor şi a altor produse din tutun se achită de la bugetul de stat, din valoarea a. aferente acestor produse. Produsele accizabile nemarcate se confiscă. ❖ A. pentru uleiuri minerale. Prin uleiuri minerale se înţeleg următoarele produse: gudron de huilă, de lignit sau de turbă şi alte gudroane minerale; benzoli, talnoli, uleiuri de creuzet; uleiuri brute din petrol sau uleiuri minerale bituminoase, altele decât uleiurile brute; gaz de sondă şi alte hidrocarburi gazoase; vaselină, parafină, alte tipuri de ceară minerală şi alte produse similare; cocs de petrol, bitum de petrol şi alte reziduuri de uleiuri din petrol sau din minerale bituminoase; hidrocarburi aciclice; hidrocarburi ciclice: benzen, toluen, xileni şi amestecuri de izomeri ai xilenului; preparate lubrifiante; preparate antidetonante şi aditivi preparaţi pentru uleiuri minerale; alchibenzeni în amestec şi alchinaftaline în amestec. Uleiurile minerale pentru care se datorează a. sunt: benzină cu plumb; benzină fară plumb; motorine; păcură; petrol turboreactor; alte uleiuri medii şi grele utilizate drept combustibil pentru încălzit; gaze petroliere lichefiate (propan, butan, simple sau în amestec); hidrocarburi ciclice: gaz metan, petrol lampant, benzen, toluen, xileni şi amestecuri de izomeri ai xilenului; uleiuri pentru motoare auto. Vânzarea de către un agent economic producător a produselor de mai sus către o rafinărie în vederea prelucrării sau etilării se face la preţuri fară a. în această situaţie a. se datorează bugetului de stat o singură dată de către rafinăria prelucrătoare, la livrarea produselor finale rezultate din prelucrare sau etilare. Pentru uleiuri minerale, a. datorate bugetului statului sunt stabilite în sumă fixă pe unitatea de măsură. Plătitorii de a. pentru uleiuri minerale sunt agenţii economici producători, procesatori sau importatori de astfel de produse. Pentru ţigarete, a. datorată este egală cu suma dintre a. specifică şi a. ad valorem. A. specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete. A. ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit asupra preţului maxim de vânzare cu amănuntul. Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţilor şi care include toate taxele şi impozitele. Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana care produce ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţă publică în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme. Agenţii economici producători sau procesatori sunt plătitori de a. pentru toate cantităţile de uleiuri minerale obţinute, inclusiv pentru cele rezultate din operaţiuni de procesare a ţiţeiului sau a altor materii prime, operaţiuni efectuate în baza contractelor încheiate între agentul economic prestator şi beneficiarul prestaţiei. ACC 23 Nivelul accizelor pentru bere, produse din tutun şi uleiuri minerale Nr. Denumirea produsului sau a grupei de produse U.M. Acciza +) crt. (echivalent euro/U.M. 1. Bere, din care: hl/1 grad Plato 0,55 1.1. Bere produsă de producătorii independenţi cu o ca¬ 0,47 pacitate de producţie anuală ce nu depăşeşte 200 mii hl. 2. Vinuri hl de produs 0,00 2.1. Vinuri liniştite 42,00 2.2. Vinuri spumoase 3. Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri hl de produs 0,00 3.1. Liniştite 42,00 3.2. Spumoase 4. Produse intermediare hl de produs 45,00 5. Alcool etilic hl de produs2) 150,00 Produse din tutun 6. Ţigarete 1.000 ţigarete 4,47+32% 7. Ţigări şi ţigări de foi 1.000 bucăţi 8,00 8. Tutun destinat fumatului, din care: kg 16,00 8.1. Tutun destinat rulării în ţigarete kg 11,00 Uleiuri minerale 9. Benzine cu plumb tonă 404.00 1.000 litri 311.00 10. Benzine fară plumb tonă 347.00 1.000 litri 267.00 11. Motorine tonă 221,00 11.1. Motorine, exclusiv tipul EURO (EN 590) 1.000 litri 190.00 11.2. Motorine EURO (EN 590) 1.000 litri 186.00 12. Păcură tonă 0,00 13. Gaze petroliere lichefiate, din care: tonă 100,00 13.1. Utilizate în consum casnic3) tonă 0,00 14. Gaz metan tonă 0,00 15. Petrol lampant (inclusiv kerosen)4) tonă 404,00 16. Benzen, toluen, xileni şi alte amestecuri de hidro¬ tonă 404,00 carburi aromatice ^ Nivelul a. armonizate va fi majorat anual începând cu data de 1 iulie 2004, prin hotărâre a guvernului, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeană, la capitolul 10 - Impozitarea. l) Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conţinută în 100 g de soluţie măsurată la origine, la temperatura de 20°/4°C. 2) Hl alcool pur reprezintă 100 de litri alcool etilic rafinat, cu concentraţia de 100% alcool în volum, la temperatura de 20°C, conţinut într-o cantitate dată de produs alcoolic.3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înţeleg gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizează. 24 ACC La prelucrarea produselor rezultate din procesare, agentul economic beneficiar plăteşte agentului economic procesator tariful de procesare plus o sumă egală cu valoarea a. aferente cantităţilor preluate. Faptul generator al a. îl constituie: a) data efectuării livrării - pentru produsele din producţie internă; b) data înregistrării declaraţiei vamale de import - pentru produsele importate; c) data întocmirii documentului de trecere în consum - pentru produsele folosite în consumul propriu. Pentru toate livrările şi transferurile de produse efectuate de către agenţii economici producători interni, procesatori şi importatori de uleiuri minerale se utilizează în mod obligatoriu, după caz, facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoţire a mărfii şi se conduce evidenţa obligatorie. Produsele exportate şi ulterior reintroduse în ţară urmează regimul a. prevăzute de lege pentru produsele provenite din import. ❖ A. pentru alte produse şi grupe de produse. Sunt supuse a. următoarele produse: cafea verde, cafea prăjită, inclusiv cu înlocuitori, cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, confecţii din blănuri naturale (cu excepţia celor din iepure, oaie şi capră), articole de cristal, bijuterii din aur şi/sau platină (cu excepţia verighetelor), autoturisme şi autoturisme de teren (inclusiv din import, rulate), parfumuri, ape de colonie şi ape de toaletă, aparate video de înregistrat sau de reprodus, combine audio, dublu radiocasetofoane cu redare pe bandă magnetică sau compact disc, camere video, cuptoare cu microunde, aparate pentru aer condiţionat, arme de vânătoare, arme de uz individual, iahturi şi bărci cu motor pentru agrement etc. Pentru cafea, plătitorii de a. sunt agenţii economici importatori. Pentru celelalte produse de mai sus, plătitori sunt agenţii economici, persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate, care produc, importă sau comercializează produsele menţionate. Nivelul accizelor pentru alte produse Nr. Denumirea produsului sau a grupei de produse Acciza crt. (%) 1. Confecţii din blănuri naturale (cu excepţia celor de iepure, oaie şi capră) 40 2. Articole din cristal 50 3. Bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor 20 4. Produse de parfumerie 40 4.1. Parfumuri, din care: 30 - ape de parfum 20 4.2. Ape de toaletă, din care: 10 - ape de colonie 5 5. Aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar încorporând un receptor 15 de semnale videofonice; combine audio2) 6. Dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandă magnetică sau compact disc 15 7. Aparate de luat imagini fixe şi alte camere video cu înregistrare; aparate 25 fotografice numerice 8. Cuptoare cu microunde 15 9. Aparate pentru condiţionat aer, de perete sau de ferestre, formând un singur 15 corp 10. Arme de vânătoare şi arme de uz individual, altele decât cele de uz militar 50 sau de sport 11. Iahturi şi bărci cu motor pentru agrement 25 Prin cristal se înţelege sticla având un conţinut minim de monoxid de plumb de 24% din greutate. 2) Combinele audio sunt produse ce reunesc (în aceeaşi carcasă sau în module) cel puţin patru aparate sau funcţiuni diferite, dintre care cel puţin trei sunt funcţiuni audio (recepţie, înregistrare pe bandă magnetică, înregistrare pe compact disc, reproducere disc patefon, reproducere compact disc, reproducere bandă magnetică etc.). ACC 25 Pentru cafeaua verde, a. este egală cu echivalentul în lei a 850 de euro pe tonă. în cazul cafelei prăjite, inclusiv al cafelei cu înlocuitori, a. este egală cu echivalentul în lei a 1.250 de euro pe tonă. în cazul cafelei solubile, inclusiv al amestecurilor cu cafea solubilă, a. este egală cu echivalentul în lei a 5 euro pe kilogram. Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, a. se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităţilor importate. Agenţii economici sunt plătitori de a. pentru produsele importate sau obţinute din producţia proprie reprezentând: a) produse acordate ca dividende sau ca plată în natură acţionarilor, asociaţilor sau persoanelor fizice; b) produse consumate ca reclamă şi publicitate; c) produse înstrăinate sub orice formă, cu sau fară titlu gratuit, ori utilizate în oricare alt scop decât comercializarea. Plătitori de a. sunt şi persoanele fizice care introduc în ţară autoturisme de teren, inclusiv rulate. Nivelul accizelor pentru autoturisme sau autoturisme de teren, inclusiv din import, rulate Tipul autoturismului Acciza pentru Acciza pentru autoturisme noi autoturisme (%) rulate (%) 1. Autoturisme echipate cu motor pe benzină: a) cu capacitate cilindrică sub 1.601 cm3 0 1,5 b) cu capacitate cilindrică între 1.601 şi 1.800 cm3 1,5 4,5 c) cu capacitate cilindrică între 1.801 şi 2.000 cm3 3 9 d) cu capacitate cilindrică între 2.001 şi 2.500 cm3 6 18 e) cu capacitate cilindrică de peste 2.500 cm3 9 27 2. Autoturisme echipate cu motor Diesel: a) cu capacitate cilindrică sub 1.601 cm3 0 1,5 b) cu capacitate cilindrică între 1.601 şi 2.000 cm3 1,5 4,5 c) cu capacitate cilindrică între 2.001 şi 2.500 cm3 3 9 d) cu capacitate cilindrică între 2.501 şi 3.100 cm3 6 18 e) cu capacitate cilindrică de peste 3.100 cm3 9 27 Pentru bunurile amanetate de persoane fizice şi care au devenit proprietatea caselor de amanet, există obligaţia calculării, reţinerii şi virării a. la bugetul de stat. A. precede taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor stabilite asupra bazei de impozitare, care se determină astfel: a) pentru produsele din producţie internă - preţurile de livrare, mai puţin a., respectiv preţul producătorului, care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionate de obţinerea produsului respectiv; b) pentru produsele din import -valoarea în vamă, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale; c) pentru bunurile provenite de la persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici, dar comercializate prin agenţi economici - contravaloarea ce se cuvine deponentului; d) pentru bunurile amanetate de către persoanele fizice şi devenite proprietate a caselor de amanet - contravaloarea încasată de casele de amanet la vânzarea bunurilor respective, mai puţin a. Faptul generator al a. pentru produsele de mai sus îl constituie: a) data efectuării livrării - pentru produsele din producţia internă; b) data înregistrării declaraţiei vamale de import - pentru produsele importate; c) data vânzării bunurilor - pentru bunurile vândute; d) data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, data la care au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi, respectiv, data înstrăinării ori utilizării în orice alt scop decât comercializarea cafelei. Pentru operaţiunile efectuate, agenţii economici sunt obligaţi să folosească factura fiscală şi să conducă contabilitatea. Produsele accizabile sunt scutite de plata a. în cazurile în care sunt destinate pentru: "livrare în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice; "organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale României, în limitele şi în condiţiile 26 ACC stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental; ■forţele armate aparţinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu excepţia Forţelor Armate ale României; "rezerva de stat şi rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim. A. nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate. Sunt scutite de la plata a. alcoolul etilic şi alte produse alcoolice atunci când sunt: "denaturate conform prescripţiilor legale şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman; "utilizate pentru producerea oţetului; "utilizate pentru producerea de medicamente; "utilizate pentru producerea de arome alimentare, alimente sau băuturi nealcoolice care au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum; "utilizate în scop medical în spitale şi farmacii; "utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fară cremă, cu condiţia ca, în fiecare caz, concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse; "eşantioane pentru analiză sau teste de producţie necesare sau în scopuri ştiinţifice; ■utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool; "utilizate pentru producerea unui element care nu este supus a.; "utilizate în industria cosmetică. De asemenea, sunt scutite de la plata a.: "uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant; "uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave, de către proprietarul său sau de către persoana fizică sau juridică pe care o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele decât transportul de persoane sau de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice; "uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru navigaţia maritimă internaţională şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, altele decât navigaţia de agrement în scop privat. Prin navigaţie de agrement în scop privat se înţelege utilizarea oricărei ambarcaţiuni, de către proprietarul său sau de către persoana fizică sau juridică pe care o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice; "uleiurile minerale utilizate în cadrul producţiei de electricitate şi în centralele electrocalogene; "uleiurile minerale utilizate în scopul testării aeronavelor şi vapoarelor; "uleiurile minerale injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal; "uleiurile minerale care intră în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul; "orice ulei mineral care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar; "orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producători sau importatori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilurilor pentru bătrâni şi orfelinatelor; "orice ulei mineral utilizat de către persoane fizice drept combustibil pentru încălzirea locuinţelor; "orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţii economici producători sau importatori, utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru producerea de agent termic şi apă caldă; "orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţii economici producători sau importatori, utilizat în scop industrial; "uleiurile minerale utilizate drept combustibil neconvenţional. Mai sunt scutite de la plata a.: "produsele exportate direct de agenţii economici producători sau prin agenţi economici care îşi desfăşoară activitatea pe bază de comision. Beneficiază de regimul de scutire numai produsele exportate, direct sau prin agenţi economici comisionari, de către producătorii care deţin în proprietate utilajele şi instalaţiile de producţie necesare pentru realizarea acestor produse; "produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu. Pentru produsele aflate în aceste regimuri, scutirea se acordă cu condiţia depunerii de către agentul economic importator a unei garanţii egale cu valoarea a. aferente. Această garanţie va fi restituită agentului economic numai cu condiţia încheierii în termen a regimului vamal acordat. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi bunurile care sunt plasate, în baza unor contracte de leasing ce se derulează în condiţiile ACC 27 prevăzute de lege, în regimul vamal de tranzit, de admitere temporară sau de import, pe durata contractului de leasing; ■orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică, acordat instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate; "produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim. Agenţii economici exportatori de cafea prăjită, obţinută din operaţiuni proprii de prăjire a cafelei verzi importate direct de aceştia, pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea a. plătite în vamă, aferente numai cantităţilor de cafea verde utilizată ca materie primă pentru cafeaua exportată. Toate scutirile se acordă pe baza documentelor justificative. De când devin exigibile, care este momentul din care se datorează a.? A. devin exigibile, adică se datorează de la datele următoare: ■data efectuării - pentru produsele din producţia internă; "data efectuării livrării bunurilor alcoolice, pe bază de alcool etilic rafinat, utilizat ca materie primă la obţinerea acestora - în cazul unităţilor care deţin atât secţii de producere a alcoolului etilic rafinat, cât şi secţii de producere a băuturilor alcoolice; "data înregistrării declaraţiei vamale de import - pentru importatori; "data cumpărării produselor - pentru agenţii economici achizitori; "data vânzării bunurilor provenite de la persoanele fizice neînregistrate ca agenţi economici şi pentru bunurile amanetate de către persoanele fizice şi devenite proprietate a caselor de amanet. A. preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează prin aplicarea cotelor procentuale sau a sumelor fixe asupra bazei de impozitare. Calcularea a. se face înmulţindu-se preţul mărfii, exclush a. (costul de fabricaţie, plus profitul), cu cota a. Practic, prin acest mod de calcul al a. se urmăreşte evitarea dublei impuneri. Plătitorii sunt obligaţi să calculeze şi să plătească a. la termenele stabilite. A. se plătesc în lei. Valoarea a., stabilită în lei pe unitatea de măsură a mărfurilor, se determină prin transformarea sumelor exprimate în euro la cursul de schimb valutar, stabilit de Banca Naţională a României, pentru ultima zi a fiecărui trimestru. Cursul respectiv se utilizează pentru calcularea a. şi a altor impozite indirecte pe toată durata trimestrului următor. Plătitorii sunt răspunzători de calcularea corectă şi de plata la timp a a. la bugetul de stat. De asemenea, plătitorii au obligaţia să ţină evidenţa a. potrivit normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor. Toţi agenţii economici plătitori de a. şi de alte impozite şi taxe indirecte sunt obligaţi ca, în baza unei declaraţii scrise, să se înregistreze la organele financiare teritoriale. Aceste organe au obligaţia să atribuie fiecărui plătitor un cod special şi să remită agenţilor economici, în termen de 15 zile de la data primirii declaraţiei, înştiinţarea de luare în evidenţă ca plătitor de impozite şi taxe indirecte şi codul atribuit. A. se plătesc până la data de 25 a lunii următoare, pe baza declaraţiei privind obligaţiile de plată depusă la organul financiar până la aceeaşi dată, prin virament sau în numerar, după caz, în contul bugetului de stat deschis la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului. Pentru produsele din import, plata a. se face la organele vamale, în momentul înregistrării declaraţiei vamale de import. în funcţie de volumul a., al impozitului la ţiţei şi gaze naturale şi de alte situaţii specifice ale plătitorilor, Ministerul Finanţelor poate stabili şi alte termene de plată. Ministerul Finanţelor poate aproba - în cazuri justificate - eşalonarea, amânarea plăţii a., precum şi reeşalonarea, amânarea, reducerea sau scutirea de plată a majorărilor de întârziere. în toate situaţiile prevăzute de lege, deducerea, compensarea sau restituirea a. este condiţionată de existenţa documentelor fiscale completate cu date reale şi corecte, potrivit normelor juridice în materie. în scopul descurajării agenţilor economici de a-şi crea datorii faţă de bugetul statului, se aplică sancţiuni severe în cazul nerespectării termenelor de plată a a. Astfel, neplata la timp a a. se sancţionează cu aplicarea de dobânzi, a unei majorări pentru fiecare zi de întârziere. Majorările de întârziere se calculează din ziua imediat următoare expirării termenului de plată până în ziua plăţii inclusiv. Plătitorii au obligaţia să ţină evidenţa a. potrivit normelor metodologice ale Ministerului Finanţelor. De asemenea, au obligaţia să depună lunar, până la data de 25 a lunii următoare, la organul fiscal teritorial, decontul de impunere. Organele de specialitate ale Ministerului Finanţelor şi aparatul 28 ACC său teritorial supraveghează şi controlează calcularea corectă şi plata a. Toate actele emise de organele Ministerului Finanţelor constituie titluri executorii. Unităţile bancare pun în aplicare aceste titluri fară acceptul plătitorilor. Constituie contravenţii următoarele fapte: "producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă; "deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare; ■neanunţarea autorităţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificările aduse datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei; "comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fară a fi marcate sau fiind marcate necorespunzător, ori cu marcaje false sau contrafăcute; "deţinerea în afara antrepozitelor fiscale de producţie a produselor supuse marcării, care nu sunt marcate sau deţinerea de astfel de produse, care sunt marcate cu marcaje false sau contrafăcute; "practicarea de către producători sau de către importatori a unor preţuri de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vândute, la care se adaugă a. şi taxa pe valoarea adăugată; ■neînscrierea distinctă în facturi a valorii a. sau a impozitului pe ţiţeiul şi gazele naturale din producţie internă; "neutilizarea documentelor fiscale legale; "neefectuarea prin unităţile bancare a decontului între furnizori şi cumpărători ca persoane juridice, de produse accizabile; ■amplasarea mijloacelor de măsurare a producţiei şi a concentraţiei alcoolice distilate în alte locuri decât cele prevăzute expres în legislaţie sau deteriorarea sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal şi nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorării lor; "nesoiicitarea desemnării supraveghetorului fiscal în vederea desigilării cisternelor sau recipientelor în care se transportă alcoolul şi distilatele în vrac; "transportul de alcool etilic şi de distilate, efectuat cu cisterne sau recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt însoţite de documentul legal de însoţire; "fabricarea de alcool sanitar de către alte persoane decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool etilic; "comercializarea în vrac, pe piaţa internă, a alcoolului sanitar; "circulaţia şi comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat şi a distilatelor în alte scopuri decât cele expres prevăzute de lege; "neevidenţierea corectă în registrul special a cantităţilor de alcool importat în vrac; "nedepunerea la organele fiscale teritoriale a situaţiilor privind modul de valorificare a alcoolului şi distilatelor; ■nesoiicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilării instalaţiilor de fabricaţie, precum şi neevidenţierea în registrul destinat acestui scop a informaţiilor privind capacităţile reale de distilare, data şi ora sigilării şi desigilării cazanelor sau a celorlalte instalaţii de fabricaţie a ţuicii şi rachiurilor din fructe; "practicarea de preţuri de vânzare cu amănuntul mai mici decât preţurile minime stabilite pe produse, la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată aferentă; ■comercializarea la preţuri mai mari decât preţurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri; "comercializarea produselor ce nu se regăsesc în listele care cuprind preţurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate de către agenţii economici producători şi importatori; "refuzul agenţilor economici producători de ţigarete de a prelua cantităţile de tutun confiscate; "folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate; "comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primă, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţie alcoolică sub 96,0% în volum. Contravenţiile prevăzute mai sus se sancţionează cu: amendă de la 200.000.000 de lei la 1.000.000.000 de lei, precum şi confiscarea produselor, iar dacă acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare; confiscarea cisternelor şi recipientelor, precum şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic şi al distilatelor; retragerea autorizaţiei sau oprirea activităţii pentru o perioadă de 1-3 luni. Dacă amenzile aplicate se achită în termen de 48 de ore de la încheierea procesului-verbal de constatare, cuantumul acestora va reprezenta 50% din minimul amenzii. Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor şi al unităţilor sale teritoriale. Constituie infracţiuni următoarele fapte săvârşite de administratorul, ACH 29 directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al societăţii: «cesionarea ori înstrăinarea, sub orice formă, a acţiunilor, a părţilor sociale sau a activelor fixe ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cărui autorizaţie a fost anulată sau revocată, fară a fi adusă la cunoştinţa autorităţii fiscale competente cu cel pufin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuării controlului financiar-fiscal; "achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse; "utilizarea alcoolului brut, a alcoolului etilic de sinteză şi a alcoolului tehnic ca materie primă pentru fabricarea băuturilor alcoolice de orice fel; "achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi; "livrarea de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fară prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii a. aferente cantităţii ce urmează a fi facturată; "comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85°C, altfel decât direct către utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial; "comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto care corespund standardelor naţionale de calitate. în mod diferenţiat, infracţiunile se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 7 ani. Stabilirea a. şi dreptul de executare silită a acestora se prescriu după 5 ani. Plătitorii de a. au dreptul să conteste stabilirea a. şi majorările de întârziere în termen de 30 de zile de la data la care au fost înştiinţaţi. Contestaţiile se depun la direcţia generală a finanţelor publice şi a controlului financiar de stat din judeţ sau din Capitală, care le rezolvă în termen de 30 de zile, emiţând în acest scop decizii motivate, împotriva acestor decizii se pot face contestaţii la Ministerul Finanţelor, în termen de 40 de zile, care este obligat să le soluţioneze în cel mult 60 de zile de la înregistrare. Soluţiile date sunt definitive. Depunerea contestaţiei nu suspendă obligaţiile plătitorului cu privire la virarea sumelor datorate bugetului de stat. Soluţiile privind aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul accizelor se supun analizei şi aprobării Comisiei Centrale Fiscale din Ministerul Finanţelor. în ultimele decenii mai multe ţări au folosit a. ca instrument fiscal pentru realizarea unor obiective sociale. Astfel, a. sunt folosite, spre exemplu, ca un mijloc de frânare a consumului de tutun şi de alcool, care are efecte nocive şi urmări cum sunt: absenteismul de la locurile de muncă, comportări antisociale, comiterea de infracţiuni, spitalizare, producerea de boli cardiovasculare şi mai ales accidente pe arterele rutiere etc. între a. şi consumul de alcool există o relaţie directă: unde a. sunt mici, consumul de alcool este mai mare. Responsabilităţile agenţilor economici sunt aceleaşi ca şi la celelalte impozite. V. şi taxa pe valoarea adăugată. ACHITARE, stingere parţială sau totală a unei datorii băneşti, prin plata sumei datorate, înscrise pe o chitanţă, cambie, factură, cont etc. Unităţile economice îşi achită datoriile ce decurg din contractele economice, prin băncile la care au disponibil în conturi de decontare sau conturi speciale. Achitarea sumelor mărunte, a salariilor etc. se face în numerar, prin casieria proprie a întreprinderii. ACHITAREA DATORIEI PUBLICE INTERNE, obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de a rambursa la scadenţă împrumutul contractat şi de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente. Stingerea acestei datorii se realizează din surse care se stabilesc prin acte normative, din surse ale contului general al Trezoreriei Statului şi din împrumuturi de stat pentru refinanţarea datoriei publice. Evaluarea cheltuielilor privind dobânzile aferente datoriei publice interne, în vederea prevederii acestora în legea bugetară anuală, se realizează ţinându-se seama de evoluţia pieţei financiare, de necesitatea de finanţare a deficitului bugetar, de valoarea ratelor scadente ale împrumuturilor şi de valoarea împrumuturilor noi aprobate prin diferite legi speciale. V. şi împrumut de stat intern; datorie publică internă. 30 ACH ACHIZITOR 1. Agent al unei societăţi de asigurări, care contractează asigurări în contul societăţii pentru care lucrează. 2. Angajatul unităţii economice care achiziţionează diferite produse. ACHIZIŢIE, cumpărarea de bunuri economice şi titluri de valoare, în condiţiile convenite de vânzător şi cumpărător. A. se poate face prin actul de vânzare-cumpărare, cu plata imediată a preţului sau printr-un contract de credit, caz în care plata preţului se face la scadenţă. ACHIZIŢIE PUBLICĂ, dobândirea definitivă sau temporară, de către o persoană juridică achizitoare, de bunuri, investiţii, prin contract de cumpărare, de închiriere sau de antrepriză, precum şi servicii finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetele locale, din fondurile speciale constituite prin lege în afara acestor bugete, din mijloace extrabugetare şi din credite externe, garantate sau contractate direct de către stat. ACHIZIŢIE SPECULATIVĂ, cumpărarea de bunuri şi/sau valori mobiliare, cu intenţia de a le revinde în perioada când va avea loc o creştere a preţului (cursului). De asemenea, a.s. urmăreşte să provoace o creştere a preţului (cursului), datorită micşorării ofertei pentru bunurile (titlurile) respective. ACONT, sumă de bani care se plăteşte cu anticipaţie, în contul diferitelor livrări de mărfuri sau prestări de servicii ce urmează a fi efectuate la anumite termene. ACOPERIRE 1. Sumă de bani trimisă de un debitor creditorului său pentru a servi la achitarea datoriei. 2. Sumă de bani trimisă de cumpărător vânzătorului pentru achitarea facturii. 3. Sumă de bani aflată în depozit la tras, pe baza căreia deponentul poate emite un cec sau o cambie, iar depozitarul sumei este obligat să achite - la scadenţă sau la prezentare - cecul, respectiv cambia. 4. Sumă de bani depusă drept garanţie de către cumpărători şi vânzători la agenţii oficiale de schimb sau la bănci pentru executarea unei operaţiuni de bursă. ❖ A. bancară, garantare a bancnotelor băncii de emisiune prin poliţe comerciale acceptate de bancă, trate, devize, portofoliul hârtiilor de valoare proprii şi al celor primite în gaj, precum şi cu cupoane de obligaţiuni ajunse la scadenţă. ❖ A. în aur, rezervă de aur, devize convertibile sau alte active, aflate în tezaurul băncilor de emisiune pentru garantarea convertibilităţii biletelor de bancă emise şi puse în circulaţie. ❖ A. monetară (tehnică), cuantum de valori certe (rezervă de aur, valute convertibile, alte active), deţinut în mod obligatoriu de către băncile de emisiune şi exprimat într-un anumit procent din suma totală a emisiunii de bancnote, în scopul limitării acesteia la strictul necesar, spre a se evita inflaţia, deprecierea monetară, pentru a garanta convertibilitatea şi a menţine încrederea în bancnotele emise. A.m. a evoluat în timp, de la un stat la altul, ea prezentându-se sub mai multe forme: ipotecă asupra unor bunuri, rente de stat în aur, titluri de rentă, iar mai târziu acoperirea s-a făcut în cea mai mare măsură în aur, argint şi diferite valute convertibile. Legea din 1880, de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, a stipulat o acoperire în aur şi argint, în proporţie de 1/3 din suma bancnotelor emise; legea de etatizare a Băncii Naţionale, din 1946, a reglementat o acoperire de minimum 25% din totalul bancnotelor şi, facultativ, de încă 10%, în devize convertibile în aur. Legea privind stabilizarea monetară, din 1947, a prevăzut obligaţia a.m. procentuale a emisiunii în aur, şi anume 25% din totalul angajamentelor sale la vedere. Astăzi, băncile de emisiune nu mai au obligaţia să aibă nici un fel de a.m., însă deţin o anumită rezervă valutară. A.m. se realizează prin rezervele de aur şi prin cantitatea de mărfuri mereu crescândă de care dispune statul şi pe care le pune pe piaţă. ACOPERIRE TOVALOP (engl. Tanker Owners Voluntary Agreement Concerning Liability for Oii Pollution), înţelegere voluntară a proprietarilor de tancuri petroliere, în ACO 31 legătură cu răspunderea pentru poluarea cu petrol. Se practică în cazul asigurării protecţie şi indemnizaţie (P. and 1.) (v.). ACORD 1. înţelegere intervenită între două sau mai multe părţi (persoane fizice sau juridice), în vederea creării, modificării sau desfiinţării unui act juridic care priveşte relaţiile de colaborare şi cooperare economică, tehnică, ştiinţifică, culturală, financiară, bancară etc. 2. Sistem de remunerare după munca normată, în raport cu rezultatele obţinute. Există mai multe forme de a. şi anume: ❖ a. direct, când pentru toată cantitatea de produse se aplică acelaşi tarif; ♦> a. indirect, folosit pentru retribuirea personalului care deserveşte mai mulţi muncitori, tehnicieni etc. retribuiţi în a. şi ale căror rezultate în producţie depind de felul cum sunt ajutaţi (deserviţi). Personalul de deservire primeşte o retribuţie proporţională cu gradul de îndeplinire a normelor de către muncitori, tehnicieni etc.; ❖ a. progresiv, potrivit căruia, pentru realizarea sarcinilor prevăzute prin plan peste un anumit nivel, se majorează, în anumite proporţii, tariful pe unitatea de produs sau pe lucrarea executată în acord global. ACORD DE BARTER, înţelegere în baza căreia două firme străine schimbă între ele mărfuri de valori egale, fară să mai intervină transferuri de mijloace băneşti. România a încheiat a. de b. cu ţările foste socialiste, cu ţările în curs de dezvoltare şi cu alte ţări. ACORD DE CLEARING, a. pe baza căruia se execută compensarea datoriilor reciproce, fară valută efectivă sau în aur, indiferent dacă aceste datorii sunt de provenienţă comercială sau financiară. Obiectul principal al plăţilor prin clearing îl constituie achitarea mărfurilor livrate reciproc. ❖ A. de c. cu transfer, a. în cadrul clearing-ului care permite utilizarea sumelor rămase disponibile în diferite subconturi pentru efectuarea şi a altor plăţi decât a acelora stipulate în acord. ACORD DE COMERŢ Şl COOPERARE COMERCIALĂ Şl ECONOMICĂ, a. semnat de organele Uniunii Europene şi de România, la 22 octombrie 1990, prin care s-a stabilit eliminarea tratamentului discriminatoriu aplicat anterior de U.E. României. Prin acest a., România beneficiază de preferinţe vamale generalizate, ca şi celelalte ţări. A. de c. şi c. c. şi e. mai prevede: "accesul periodic la schimbul de informaţii economice şi comerciale; ■dezvoltarea contactelor între oamenii de afaceri; "încurajarea contactelor între asociaţiile profesionale din România şi cele din ţările membre ale Uniunii Europene; "stimularea cooperării administrative. ACORD DE EVITARE A DUBLEI IMPUNERI, a. care poate interveni între două sau mai multe ţări pentru a se evita impunerea repetată a veniturilor realizate de agenţii economici şi cetăţenii unui stat în alt (alte) stat. V. şi dubla impunere economică; dubla impunere juridică internaţională; evitarea dublei impuneri internaţionale. ACORD DE GARANTARE A INVESTIŢIILOR, convenţie încheiată între două sau mai multe state, prin care se stabilesc modalităţile juridice de protejare reciprocă a investiţiilor efectuate de persoanele fizice şi juridice pe teritoriul altor ţări. A. de g. a i. cuprinde următoarele elemente: "definirea investiţiei, a investitorului; "determinarea participaţiilor directe şi indirecte; ■clauza privind aplicarea tratamentului naţiunii celei mai favorizate; "obligaţia ca părţile contractante să nu ia măsuri de expropriere decât pentru nevoi publice, potrivit unei proceduri legale şi cu o dreaptă despăgubire; "modalităţile de reglementare a eventualelor diferende dintre părţile semnatare; "stabilirea modului de transferare a profitului în valută etc. ACORD DE PLĂŢI, convenţie ce se încheie între participanţii la relaţii economice, sociale etc. externe, care cuprinde: "natura operaţiunii; "tehnica derulării şi a evidenţei plăţilor reciproce; "moneda de cont; "regimul juridic al operaţiunilor care urmează a se efectua; "diferite alte clauze; "modalităţile de lichidare a conturilor. 32 ACO ACORD GENERAL DE ÎMPRUMUT, a., tratat internaţional prin intermediul căruia Fondul Monetar Internaţional îşi procură şi alte fonduri, pe lângă cele proprii, pentru desfăşurarea activităţilor sale. ACORD GLOBAL, formă principală de organizare şi de salarizare după muncă, în industrie, construcţii şi agricultură, prin care mărimea veniturilor personalului şi ale membrilor cooperatori depinde nemijlocit de rezultatele muncii prestate, de cantitatea, calitatea şi importanţa acesteia, realizându-se o legătură strânsă între aportul adus în procesul de producţie şi veniturile realizate. A.g. se practică în situaţiile în care o formaţie de lucru încheie un contract cu unitatea economică din care face parte, asumându-şi în acest fel obligaţia să execute -într-un anumit termen - un produs complet sau un anumit volum de producţie exprimat în unităţi fizice, plata pentru aceasta facându-se într-o sumă globală, stabilită în funcţie de manopera necesară pentru realizarea sarcinilor contractuale. A.g. se foloseşte la acele procese de producţie ale căror caracteristici reclamă o muncă organizată pe echipe pentru realizarea sarcinilor şi stimularea creşterii productivităţii muncii. A.g. prezintă următoarele avantaje: «stimulează şi asigură îndeplinirea cantitativă şi calitativă a indicatorilor economici; "conduce la o mai bună profilare şi specializare a unităţilor economice; "asigură creşterea productivităţii muncii; ■întăreşte gestiunea economico-financiară; "împleteşte interesele generale ale întreprinderii cu cele personale, sporind cointeresarea şi răspunderea materială a salariaţilor; "asigură creşterea câştigurilor acestora; "presupune ordine şi disciplină în muncă; "stimulează calificarea profesională etc. ACORD „SWAP“, convenţie bilaterală între băncile centrale din ţările dezvoltate, prin care părţile semnatare consimt să pună una la dispoziţia celeilalte, la cerere, o sumă în valută proprie, în limitele unui plafon stabilit în prealabil, necesară echilibrării temporare a balanţelor de plăţi sau pentru finanţarea operaţiunilor de intervenţie pe piaţa valutară, pe o perioadă determinată, de regulă de până la un an. Sumele astfel utilizate se vor rambursa într-o perioadă de până la şase luni de la expirarea termenului de valabilitate a acordului. Pe baza înţelegerilor care pot interveni între ţările semnatare, a.„S.“ se poate prelungi. A.„S.“ are ca scop creşterea rezervelor oficiale de valute convertibile ale ţărilor semnatare, ceea ce le permite, practic, echilibrarea temporară a balanţelor de plăţi externe, creşterea posibilităţilor de intervenţie pe pieţele valutare, sprijinirea cursului monedei naţionale. A.„S.“ s-au practicat după al doilea război mondial, respectiv după anul 1962. ACORDARE DE CREDITE BANCARE, operaţiuni prin care se stabilesc condiţiile creditării de către bănci a clienţilor lor. într-o primă etapă, solicitanţilor de credite li se cere, de către inspectorii băncii, să fiimizeze date economice generale, referitoare la statutul şi la activitatea lor (capitalul social, cifra de afaceri, cerinţe de fonduri, credite primite anterior etc.). Dacă sunt îndeplinite condiţiile generale, inspectorul băncii solicită clientului prezentarea mai multor documente, cum sunt: a) cererea de acordare a creditului; b) dovada înregistrării la Registrul Comerţului; c) contractul de societate şi statutul sau aprobarea consiliului de administraţie (în cazul agenţilor economici cu capital de stat) privind: "angajarea legală a creditului la bancă; "asumarea de către bancă a unui angajament, în numele agentului economic (garanţie bancară); "garanţia materială oferită de client; "activitatea pe perioada de la acordarea creditului şi până la rambursarea lui; "bugetul pe anul în curs şi pe perioada de folosire a creditului; "modificările în legătură cu capitalul social iniţial; "contractele care pot face obiectul creditului solicitat; "textul scrisorii de garanţie bancară, pe care trebuie să o emită banca pe numele clientului; "alte documente solicitate de bancă; d) studiul de fezabilitate pe ansamblul societăţii şi al investiţiei care face obiectul creditului sau al scrisorii de garanţie bancară; e) bugetul pe anul în curs şi de perspectivă; f) certificatul de bonitate; g) bilanţurile contabile pe ultimii cinci ani, vizate de organele financiare; h) situaţia conturilor de profit şi pierderi, vizată de cenzori; i) situaţia patrimonială lunară (la zi) - situaţia încasărilor şi plăţilor; j) contractul ACO 33 de import-export sau orice alt contract care face obiectul creditului; k) licenţa de export/import; 1) textul scrisorii de garanţie bancară solicitate, aprobat de consiliul de administraţie; m) garanţia materială reală oferită de agentul economic (concesiunea încasărilor, contractul de gaj, ipoteca, poliţa de asigurare a bunurilor, scrisori de garanţie bancară emise de bănci corespondente, B.N.R. etc.). Pentru credite de investiţii se mai cer: «autorizaţia de construcţie; "devizul general al lucrării; "planul de amplasare; "situaţia principalilor indicatori de eficienţă economică; ■contractul încheiat cu constructorul; "graficul de eşalonare a lucrărilor; "alte avize prevăzute de lege. Banca examinează documentaţia şi indicatorii calculaţi pe baza datelor din bilanţul debitorului şi decide acordarea sau neacordarea creditului solicitat. V. şi credit; credit bancar. ACORDARE DE ÎMPRUMUTURI ÎN CONDIŢII DE FAVOARE, mod de acordare de împrumuturi prin care, pe baza contractului, banca percepe dobânzi, comisioane, alte taxe sau acceptarea de garanţii mai mici decât cele pretinse altor clienţi. ACORDUL DE LA BRETTON WOODS, a. încheiat la Conferinţa Monetară şi Financiară din localitatea cu acelaşi nume, din S.U.A. (1-22 iulie 1944), cu participarea a 44 de state membre ale coaliţiei antifasciste şi antihitleriste. Reuniunea a avut drept scop punerea bazelor sistemului monetar internaţional al perioadei postbelice, sistem chemat să corespundă situaţiei monetare existente după al doilea război mondial, când cea mai mare parte din aurul deţinut de ţările occidentale se concentrase în S.U.A. Ca rezultat final, a. de la B.W. a consfinţit sistemul etalonului aur-devize şi renunţarea pentru un timp la etalonul aur. Prin acordul de mai sus, s-a hotărât înfiinţarea Fondului Monetar Internaţional (v.) şi a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (v.), instituţii financiare internaţionale la care a aderat şi ţara noastră. ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE Şl COMERŢ (engl. General Agreement on Tariffs and Trade - G.A.T.T.), tratat multilateral, interguvemamental, având ca obiect tarifele vamale şi diferite alte probleme privind comerţul internaţional, semnat la Geneva, la 30 octombrie 1947, şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948. La origine, el a avut adeziunea a 23 de ţări, ca părţi contractante; numărul statelor semnatare ale acestui a. a crescut treptat, ajungând la peste 100 în 1979. G.A.T.T. a constituit cel mai larg cadru instituţional juridic pentru comerţul internaţional, fiind acceptat de ţări cu orânduiri sociale diferite şi deţinând peste patru cincimi din schimburile comerciale mondiale. România a devenit membră cu drepturi depline a acestui organism în 1971. G.A.T.T., deşi a întreţinut relaţii cu O.N.U., nu a fost o instituţie specializată a acesteia. G.A.T.T. a avut următoarele scopuri: "restructurarea şi reducerea substanţială, treptată, a tarifelor vamale şi a altor bariere din calea comerţului internaţional, "eliminarea discriminărilor în acest domeniu, "înlăturarea restricţiilor de ordin cantitativ (licenţe, contingentări etc.), care să ducă treptat la liberalizarea schimburilor comerciale. Principiile de bază ale activităţii G.A.T.T. erau: "acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate; ■interzicerea, în principiu, a restricţiilor cantitative la import, protejarea industriilor naţionale realizându-se pe calea tarifului vamal; "utilizarea consultaţiilor între membri, spre a se evita prejudicierea vreunei părţi în materie de comerţ. Hotărârile se adoptau prin consens general sau, când acesta nu era întrunit, deciziile se adoptau prin vot direct. Periodic aveau loc conferinţe tarifare. ACORDUL MONETAR EUROPEAN (A.M.E.), înţelegere intervenită în decembrie 1958 între 18 ţări vest-europene, cu privire la cooperarea monetară largă dintre ele, prin care s-a reglementat modul lor de comportare în relaţiile de credit şi de plăţi. A.M.E. a urmărit trecerea valutelor vest-europene la convertibilitate şi restabilirea dolarului S.U.A. ca valută internaţională. Relaţiile de credit şi de plăţi dintre ţările membre se bazează pe: a) instituirea unui mecanism prin care să se efectueze o compensare multilaterală a soldurilor bilaterale de plăţi între ţările membre, ale căror resurse valutare au rămas neconvertibile, precum şi între 34 ACR ţările membre cu valute convertibile şi între aceste două categorii de ţări; b) instituirea unui mecanism de credit pe termen scurt, în cadrul căruia s-a prevăzut dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia fiecărei bănci centrale de a pune la dispoziţia băncilor centrale din celelalte ţări membre credite pe termen de până la două luni, în moneda naţională, până la un anumit plafon, în vederea onorării unor plăţi curente care, momentan, nu pot fi satisfăcute din încasări curente. Aceste credite se rambursează obligatoriu la decontarea din luna următoare celei în care s-a acordat creditul; c) instituirea unui sistem de credit pe termen mai lung, de regulă de până la trei ani, prin înfiinţarea „fondului european64. Acest fond se formează din vărsăminte ale ţărilor membre, din care se acordă credite ţărilor cu dificultăţi temporare în ceea ce priveşte echilibrarea balanţei lor de plăţi externe; d) instituirea unui sistem de stabilizare a cursurilor între valutele ţărilor semnatare. Potrivit acestui sistem, s-a prevăzut menţinerea anumitor limite de fluctuaţie a cursurilor valutelor respective, prin intervenţia băncilor centrale pe piaţă. în acest fel, băncile centrale şi-au asumat unele garanţii de curs, deoarece ele s-au obligat să intervină pe piaţă, în vederea restabilirii echilibrului dintre cerere şi ofertă. De asemenea, în acord s-a prevăzut că, dacă survin modificări ale parităţilor, băncile centrale operează obligatoriu modificări corespunzătoare cursurilor valutare. ACREDITIV 1. Formă de decontare financiară, în lei sau în valută. 2. Sumă de bani rezervată în mod special de întreprinderea cumpărătoare, din contul său, la unitatea bancară care serveşte întreprinderea furnizoare, pentru ca acesteia să i se facă plăţile atunci când dovedeşte expedierea mărfurilor sau prestarea serviciilor, în cantităţile, sortimentele şi calitatea stabilită anterior prin contract. 3. Document bancar în baza căruia se efectuează viramentul menţionat mai sus. A. constituie o formă sigură de decontare pentru furnizor. A. se foloseşte la plata unui singur furnizor, în localitatea acestuia, imediat după depunerea documentelor care atestă expedierea mărfurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor. Deschiderea de a. se face la cererea unităţilor economice cumpărătoare, din disponibilităţile proprii aflate în cont la bancă sau din fonduri primite în acest scop de la organul ierarhic superior. Nu se poate schimba beneficiarul sau destinatarul acreditivului. Decontarea prin a. se foloseşte când această formă este prevăzută prin actele normative în vigoare, prin hotărâre a organelor judecătoreşti sau arbitrale, prin contract sau comandă, în special atunci când cumpărătorul întârzie în mod repetat plata, are deficienţe în activitatea sa şi creează greutăţi financiare furnizorului. Unităţile bancare verifică dacă furnizorul a respectat condiţiile stabilite la deschiderea a., şi anume: dacă prezintă documentele care atestă că mărfurile au fost expediate, lucrările executate şi serviciile prestate, dacă semnăturile de pe documentele spre decontare sunt autentice, precum şi dacă valoarea facturilor prezentate nu depăşeşte soldul disponibil al a. Decontarea se efectuează numai atunci când toate condiţiile de fond şi de formă ale a. au fost îndeplinite. A. deschis se închide la utilizarea integrală a sumei, la expirarea termenului de valabilitate sau la cererea plătitorului, cu consimţământul prealabil al furnizorului. La expirarea termenului de valabilitate al a., soldul rămas nefolosit se virează de către unitatea bancară care îl serveşte pe furnizor, în contul corespunzător de la banca plătitorului. 4. Instrument de economisire, de către populaţie, la unităţile Casei de Economii şi Consemnaţiuni. 5. Modalitate de plată în schimburile economice internaţionale, pe baza căreia firma importatoare dă dispoziţie băncii sale să plătească firmei exportatoare, prin mijlocirea unei bănci corespondente, echivalentul valoric al mărfurilor şi serviciilor furnizate de către firma exportatoare. în relaţiile comerciale internaţionale, a. facilitează întreţinerea şi dezvoltarea unor schimburi sigure şi prompte între parteneri. V. şi acreditiv documentar (comercial); deschiderea acreditivului; închiderea acreditivului; revocarea acreditivului. ACREDITIV AVIZAT, a. care se practică în decontările internaţionale necomerciale. A.a. se emite de către bănci, când clientul arată precis ţările şi oraşele unde doreşte să primească sume de bani. Banca înştiinţează pe corespondenţii săi din ţările respective prin trimiterea de avize, în care se indică numele şi prenumele titularului de a.a., numărul a.a., suma şi termenul ACR 35 de plată. La aviz se anexează specimenul de semnătură al titularului; titularul poate primi suma parţial sau total din orice bancă corespondentă căreia i s-a trimis avizul. ACREDITIV C.E.C., formă de depunere a economiilor băneşti de către populaţie sau de către unele organizaţii la o unitate a Casei de Economii şi Consemnaţiuni şi de ridicare a acestora de la oricare unitate C.E.C. din ţară, fară prevederi restrictive privind retragerea banilor. ACREDITIV CIRCULAR, a. prin care o sumă de bani poate fi primită integral sau parţial de la o unitate bancară corespondentă din orice ţară, fară o avizare prealabilă. Titularul a.c. primeşte o foaie de control, cu specimenele lui de semnătură. în a.c., banca nu trimite corespondenţilor săi un aviz prealabil, întrucât nu ştie unde va fi prezentat pentru plată. La plata sumei, banca va confrunta semnătura prezentatorului cu specimenul de semnătură din foaia de control şi din acreditiv. Potrivit condiţiilor prevăzute în a.c., plăţile se pot face şi contra trate sau chitanţe emise de prezentator. La acest acreditiv se pot anexa formulare de cecuri, care se completează şi se semnează de către prezentator la primirea sumelor din acreditiv. V. şi acreditiv avizat. ACREDITIV CU CLAUZĂ ROŞIE, formă specială de a. prin care se acordă vânzătorului posibilitatea ca banca ordonatoare să-i avanseze furnizorului, în contul viitoarei livrări, o parte din valoarea mărfii ce urmează a fi livrată. Din avansul primit, furnizorul efectuează cheltuieli în vederea pregătirii livrării (exportului). ACREDITIV DE RAMBURSARE, document bancar care conţine dispoziţia de plată dată de banca A unei corespondente dintr-o altă ţară, pentru a ţine la dispoziţia băncii B o sumă de bani, pe care aceasta din urmă a achitat-o unei terţe persoane, din ordinul băncii A. ACREDITIV DOCUMENTAR (COMERCIAL) 1. Modalitate de plată practicată între firme din diferite ţări, ca urmare a schimbului de mărfuri sau a prestărilor de servicii. 2. Angajamentul asumat de banca importatorului pe baza ordinului cumpărătorului, de a vira o anumită sumă de bani vânzătorului, prin intermediul altei bănci, într-un interval de timp determinat, contra remiterii documentelor care atestă că marfa a fost expediată sau că lucrarea (serviciul) a fost executată. în derularea a.d. intervin următoarele părţi: ordonatorul; beneficiarul acreditivului; banca emitentă; banca corespondentă; banca trasă/acceptantă. Importatorul dă dispoziţie băncii sale să ţină la dispoziţie şi să plătească ulterior, printr-o altă bancă (banca plătitoare), exportatorului contravaloarea mărfurilor sau a serviciilor, în momentul în care acesta dovedeşte cu documente că a livrat mărfurile sau a prestat serviciile, în concordanţă cu clauzele contractuale. A.d. cuprinde obligatoriu următoarele elemente: "denumirea şi sediul băncii din străinătate care deschide acreditivul sau ordinul băncii pe baza căruia s-a deschis acreditivul; "denumirea şi sediul băncii care confirmă deschiderea acreditivului sau deschide acreditivul la ordinul primei bănci; "numărul şi felul acreditivului; "numele şi adresa exportatorului (beneficiarului); "numele şi adresa importatorului (ordonatorului); "suma, în valută, a acreditivului; "condiţiile executării sau utilizării acreditivului; "condiţiile în care exportatorul poate primi un credit documentar, în temeiul acreditivului; "termenele de valabilitate a acreditivului (intermediare şi finale); "caracterizarea mărfii care se plăteşte prin acreditiv; "termenele de livrare a mărfurilor "preţul mărfii; "indicarea documentelor care urmează să fie prezentate de exportator, atestând efectuarea exportului mărfurilor. La a.d. participă: importatorul (ordonatorul), exportatorul (beneficiarul plăţii), banca importatorului şi banca exportatorului. Decontarea prin a.d. presupune încheierea prealabilă a unui contract de export-import, în care se stipulează, în mod expres, această formă de decontare. A.d. urmăreşte garantarea primirii de către vânzător (exportator), de la cumpărător (importator), a echivalentului valoric al mărfurilor livrate, la data şi în condiţiile stabilite anterior; în acelaşi timp, a.d. prezintă pentru cumpărător garanţia că plata mărfurilor se va face numai dacă se 36 ACR dovedeşte că vânzătorul a respectat în prealabil condiţiile stabilite. ❖ A.d. circular, a. plătibil la toţi corespondenţii băncii emitente sau la toate unităţile acesteia. ♦> A.d. colectiv, a. plătibil la două sau mai multe bănci desemnate. ❖ A.d. irevocabil, document bancar pe baza căruia o bancă deschide un credit pe numele cumpărătorului, din care aceasta urmează să plătească vânzătorului preţul mărfurilor prevăzut în factură, cumpărătorului nemaifiindu-i permis să revoce plata mărfurilor respective dacă documentele au fost depuse la bancă în termenul stabilit de comun acord. Potrivit a.d.i., banca se obligă să facă plata la prezentarea documentelor în termenul stabilit. A.d.i. nu poate fi modificat sau anulat, ceea ce înseamnă că el este o garanţie sigură pentru exportator în ceea ce priveşte încasarea drepturilor sale. A.d.i. se poate modifica numai cu acordul tuturor părţilor interesate. A.d.i. poate fi confirmat, neconfirmat, netransmisibil sau transmisibil, a) A.d.i. confirmat este deschis de o bancă prin mijlocirea altei bănci, iar confirmarea creditului său este solicitată acestei bănci intermediare de către banca emitentă. Prin confirmare, banca terţă se angajează faţă de exportator că îi va plăti documentele prezentate în limitele termenului de valabilitate a acreditivului, dacă ele corespund clauzelor din a. De regulă, un a.d.i.c. este irevocabil, deoarece confirmarea dată de banca terţă garantează, faţă de exportator, respectarea angajamentului luat de banca la care s-a deschis a., în cazul când aceasta din urmă nu-şi va îndeplini obligaţiile asumate. Confirmarea a. poate fi făcută de o bancă din ţara cumpărătorului, de o bancă din ţara exportatorului sau de o bancă dintr-o ţară terţă, b) A.d.i. neconfirmat este a. care poate fi modificat sau avizat exportatorului, prin intermediul unei bănci, care are numai rolul de a modifica şi căreia nu îi revine nici un angajament. A.d.i.n. nu stabileşte obligaţii de plată în sarcina băncii mijlocitoare, care poate numai să avizeze beneficiarul asupra deschiderii a., angajamentul de plată rămânând mai departe în atribuţia băncii emitente, c) A.d.i. netransmisibil este a. care nu se poate transfera în favoarea altui beneficiar sau de la o bancă la alta. d) A.d.i. transmisibil şi divizibil este a. care se poate transfera, în acelaşi timp, la mai mulţi beneficiari, primul beneficiar putând sau nu să reţină o cotă şi pentru el. ❖ A.d. revocabil este a. care poate fi modificat sau revocat (anulat) de către importator, în orice moment, în limitele termenului de valabilitate, fară ca exportatorul să fie avizat. Ca urmare a nesiguranţei prezentate, banca nu admite folosirea acestui a.d.r. pentru plata exporturilor întreprinderilor româneşti de comerţ exterior. ❖ A.d. simplu este un ordin, o dispoziţie de plată dată de emitent unei anumite bănci, pe baza căreia numai banca respectivă achită beneficiarului suma de bani stabilită, fie din disponibilul existent în cont la banca emitentului, fie dintr-un credit care i se acordă emitentului dispoziţiei de plată. Fiecare a.d. trebuie să precizeze documentele pe baza cărora se efectuează negocierea, acceptarea şi plata mărfurilor sau lucrărilor (serviciilor). La a.d. se folosesc două categorii de documente: a) documente principale (factura comercială, documente de transport şi certificatul de asigurare); b) documente secundare (certificatul de origine, lista de colete/greutate, certificatul de calitate, buletinele de analiză etc.). ACREDITIV DOMICILIAT 1. A.d. în ţara cumpărătorului, a. potrivit căruia exportatorul încasează suma de bani care i se cuvine pentru mărfurile exportate, numai în urma primirii de către banca importatorului a documentelor respective de la banca exportatorului, după ce le verifică şi constată că exportatorul a respectat clauzele contractuale. A.d. în ţ.c. este acceptat de către exportator numai atunci când are interes deosebit să exporte marfa respectivă. Pentru a-şi încasa totuşi mai devreme suma, exportatorul poate trage o trată (v.) asupra importatorului, apoi o negociază şi încasează suma imediat, mai puţin dobânda aferentă. în ţara noastră, a.d. în ţ.c. este acceptat numai în mod excepţional şi numai cu aprobarea conducerii ministerului căruia îi este subordonată întreprinderea. 2. A.d. în ţara vânzătorului, a. în care documentele doveditoare ale exportării mărfiirilor sunt verificate şi achitate de către banca din ţara exportatorului. Acest a. este o formă convenabilă exportatorului, deoarece îi asigură plata integrală şi imediată a mărfurilor. 3. A.d. într-o ţară terţă, a. în care, pe baza documentelor prevăzute în contract, plata mărfurilor exportate se decide şi se face de banca din ţara terţă stabilită. Folosirea a.d. într-o ţ. t. este determinată de diferite interese. ACT 37 ACREDITIV PERIODIC, a. prin care se autorizează mai multe prelevări succesive din anumite sume şi perioade determinate şi care sunt reînnoite automat, pentru toată perioada de valabilitate. ACREDITIV PLĂTIBIL ÎN TRANŞE, formă de a. ce se utilizează în situaţiile în care părţile au convenit ca plata să se efectueze pe măsura livrării eşalonate a mărfurilor. Pentru fiecare tranşă de livrare se prevede atât cantitatea de marfa, cât şi termenul de plată. Fiecare tranşă de livrare este considerată o operaţiune separată, distinctă. Dacă tranşa de marfa nu se livrează în termen, atunci rata respectivă din acreditiv nu se plăteşte. A.p. în t. se foloseşte cu deosebire pentru livrările de materii prime pe care cumpărătorul le cere după un grafic precis de livrare, în funcţie de cerinţele sale de producţie sau de revânzare. ACREDITIV REVOLVING, formă de a. care prevede realimentarea automată, pe măsură ce se consumă, a sumei prevăzute iniţial, până la valoarea sa nominală, pe toată durata de valabilitate a a.; el se utilizează când există un contract cu valoare mare, cu livrări succesive şi deci cu plăţi eşalonate în timp. A.r. este convenabil importatorului deoarece nu-i blochează fonduri importante; în schimb, băncile refuză, în principiu, să se angajeze la procedura plăţii prin a.r. Suma a.r. este predeterminată şi rămâne valabilă până la epuizarea acestei sume, sub rezerva fixării, în anumite situaţii, a unei durate-limită de valabilitate. ACREDITIV SIMPLU, document bancar care cuprinde dispoziţia dată de o bancă, din ordinul unui client, către o corespondentă a sa din străinătate, de a plăti unui beneficiar o anumită sumă de bani, şi care rămâne valabil până la epuizarea acestei sume, sub rezerva fixării, în anumite situaţii, a unei durate-limită de valabilitate. A.s. poate fi revocabil sau irevocabil şi se aseamănă cu scrisoarea de credit (v.). ACT, manifestare de voinţă, document eliberat de o persoană (fizică sau juridică), prin care se atestă un fapt, o obligaţie, un drept etc. V. şi adeverinţă. ACT ADIŢIONAL (ALONJĂ), înscris formulat pe o hârtie distinctă, care se adaugă în completarea conţinutului unui document (bilet la ordin, cambie, conosament etc.) întocmit iniţial. A.a. poate servi pentru adăugarea unor noi condiţii celor prevăzute în actul iniţial, la crearea de spaţii pentru formularea girului, la descrierea mărfurilor etc., în funcţie de felul documentului iniţial. ACT BUGETAR, document care reflectă veniturile bugetare încasate şi cheltuielile bugetare efectuate. A.b. sunt: ❖ de plan (proiectul bugetului de stat şi proiectele de bugete ale consiliilor locale, situaţiile de venituri şi cheltuieli ale bugetelor respective, planurile financiare ale unităţilor de stat şi ale ministerelor); ❖ operative (documente pentru deschiderea creditelor bugetare, planurile de finanţare comunicate băncii, dispoziţiile organelor financiare pentru virarea de credite bugetare etc.); ❖ de decontare (dările de seamă ale instituţiilor bugetare, situaţii centralizatoare ale ministerelor, ale administraţiilor financiare, dările de seamă privind executarea bugetului de stat, a bugetelor locale). ACT DE ADMINISTRARE, a. înfăptuit asupra unui bun sau asupra unui patrimoniu în scopul conservării şi folosirii lui. A. de a. poate cuprinde: strângerea recoltelor, culegerea fructelor, închirierea, încasarea veniturilor, repararea şi folosirea bunurilor. ACT DE COMERŢ, a. prin care se realizează o interpunere în circulaţia bunurilor, cu scopul de a obţine beneficii (profit). V. şi fapte de comerţ. ACT DE EVALUARE A PAGUBEI, document întocmit de organele asigurătorului în vederea stabilirii cuantumului pierderilor înregistrate la bunurile asigurate, ca urmare a 38 ACT producerii riscului asigurat. Acest document poate apărea de sine stătător în dosarul de daună sau ca o parte distinctă a procesului-verbal de constatare a pagubelor produse bunurilor asigurate de riscurile acoperite prin asigurare. în a. de e. a p. se fac precizările necesare (preţ unitar, preţ unitar din nou, valoare din nou, uzura valorică, valoarea bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat, valoarea recuperărilor) pentru stabilirea exactă a cuantumului pagubei. Scopul final al întocmirii a. de e. a p. îl constituie determinarea volumului despăgubirii la care are dreptul asiguratul. V. şi certificat de avarie pentru mărfuri. ACT DE EXPERTIZĂ, document încheiat de un expert sau de o comisie de experţi oficiali care a constatat şi a evaluat o daună, o avarie la o marfa, la un mijloc de transport, la un alt bun. ACT DE LICHIDARE ÎN VAMĂ, document eliberat de către organele vamale, în care se consemnează cantitatea şi felul mărfurilor descărcate şi supuse taxelor vamale, atestând, astfel, că mijlocul de transport a îndeplinit toate formalităţile legale referitoare la descărcarea mărfurilor. In momentul obţinerii acestui document, mărfurile respective pot fi încărcate în alte mijloace de transport pentru a ajunge la dispoziţia destinatarului. ACT JUSTIFICATIV, document prin care se constată realitatea unei operaţiuni economice efectuate de o instituţie, o unitate economică sau o persoană. ACTIV, totalitatea mijloacelor economice (elementelor patrimoniului) exprimate valoric, existente la un moment dat într-o întreprindere, cooperativă, instituţie, societate de asigurări etc. A. este constituit din totalitatea bunurilor mobiliare şi imobiliare (bani lichizi, creanţe, diferite stocuri materiale, terenuri, clădiri, titluri de valoare, licenţe, brevete etc.). A. este partea stângă a bilanţului, în care sunt înscrise, în expresie bănească, sub denumirea de posturi de activ, formele concrete sub care se prezintă elementele patrimoniale ale unităţii respective: ■active imobilizate (imobilizări necorporale, imobilizări corporale, imobilizări financiare); ■active circulante (stocuri de active circulante); "conturi de regularizare şi asimilate; "prime privind rambursarea obligaţiunilor. Expresia bănească a acestor elemente se află în activul bilanţului şi este în strânsă interdependenţă cu pasivul bilanţului. V. şi pasiv; bilanţ. ACTIV AMORTIZABIL, activ a cărui valoare contabilă se reduce în timp prin aplicarea normelor de amortizare, cu scopul de a menţine corelaţia necesară între valoarea contabilă a activului respectiv şi valoarea reală care se diminuează prin uzura fizică şi morală. V. şi amortizare. ACTIV CIRCULANT, parte a activului întreprinderii care, prin natura sa, participă la un singur ciclu de producţie, transformându-se în semifabricat sau produs finit. A.c. se prezintă sub următoarele forme: "materii prime, "materiale, "obiecte de inventar, "combustibili, ■semifabricate, "produse finite, "mărfuri. A.c. se prezintă şi sub formă de drepturi de creanţă sau de decontare, cum sunt: lucrări şi servicii facturate, clienţi, decontări cu acţionarii sau asociaţii, efecte comerciale care urmează a fi primite, debitori. A.c. se prezintă şi sub formă de mijloace băneşti sau lichidităţi, cum sunt: numerar în casă, acţiuni proprii, disponibil în cont la bancă, valori mobiliare de plasament etc. ACTIV CONTABIL, valoarea la care activele agentului economic sunt evidenţiate în bilanţul contabil. ACTIV DE EXPLOATARE, indicator economic constituit din active circulante şi imobilizări, adică: lichidităţi, instalaţii de producţie, ateliere etc., care fac posibilă desfăşurarea activităţii economice. A. de e. se foloseşte în efectuarea analizelor economico-fmanciare. ACT 39 ACTIV DE REZERVĂ, instrument de plată internaţional, recunoscut şi păstrat sub formă de rezervă de către instituţiile monetare ale statului. A. de r. sunt constituite în principal din aur şi diferite valute convertibile. în prezent, ca a. de r. se folosesc drepturile speciale de tragere (v.). în sens larg, în grupul a. de r. se cuprind şi anumite materii prime, de o mare importanţă economică (petrol, cereale etc.), care pot fi vândute operativ pe piaţa internaţională, procurându-se astfel alte mărfuri. Aceste a. se folosesc pentru efectuarea plăţilor curente externe deficitare, a plăţii unor importuri urgente şi pentru efectuarea altor plăţi externe care nu suportă amânare. ACTIV NELICHID, a. care este greu convertibil în lichidităţi. ACTIV NET, diferenţa dintre activ şi totalul datoriilor din bilanţul unui agent economic. V. şi supraactiv. ACTIV NET CORECTAT, evaluarea, recalcularea excedentului totalului bunurilor şi drepturilor unităţii economice asupra datoriilor sale către terţi. Necesitatea recalculării activelor rezultă din faptul că de-a lungul timpului au loc modificări ale puterii de cumpărare a monedei, se aplică diferite metode de amortizare, are loc evoluţia preţurilor pe piaţă, astfel încât diferite procedee de contabilizare pot antrena distorsiuni foarte puternice între bilanţul contabil şi cel economic. ACTIV NET REAL, parte a capitalului unei unităţi economice ce constă în acţiunile emise, care împreună constituie dreptul de proprietate asupra întreprinderii. ACTIV PATRIMONIAL, ansamblul drepturilor de natură economică ce se pot evalua în bani şi care se află în patrimoniul unei persoane. V. şi patrimoniu. ACTIV SOCIAL, totalitatea bunurilor şi creanţelor care aparţin unei societăţi comerciale. A.s. este partea componentă a bilanţului societăţii comerciale, care cuprinde: "cheltuielile de instalare, "imobilizările, "alte valori imobilizate, "valorile (stocurile) de exploatare, "valorile realizate pe termen scurt, "valorile disponibile. ACTIV SUCCESORAL, totalitatea drepturilor patrimoniale şi a bunurilor rămase în patrimoniul unei persoane la data încetării din viaţă a acesteia, care vor fi supuse procedurii succesorale. V. şi succesiune. ACTIV SUCCESORAL NET, diferenţă între activul şi pasivul succesiunii. La determinarea a.s.n. sunt excluse din activul succesoral: "valoarea obiectelor de uz casnic şi personal, "mobilierul din casa de locuit, "despăgubirile primite de la societatea de asigurări, ■depunerile şi câştigurile la C.E.C., bănci, case de ajutor reciproc, "sumele primite de la asigurările sociale de stat, "drepturile de autor, "cheltuielile făcute de moştenitori pentru îngrijirea şi înhumarea defunctului, în limita unei sume stabilite de organele competente. Determinarea a.s.n. se face pentru stabilirea taxei de timbru, în funcţie de gradul de rudenie a moştenitorilor. ACTIV TRANZITORIU, a. constituit din posturile de regularizare a bilanţului contabil, în scopul de a nu ţine cont de angajamentele exerciţiului financiar în curs, dar care privesc un exerciţiu viitor, sau de produse care privesc exerciţiul în curs, dar care nu se vor materializa decât ulterior. V. şi pasive tranzitorii. ACTIVE, valori, indiferent de natura lor, care aparţin unităţilor economice; forme concrete ale resurselor economice. în funcţie de forma de lichiditate, a. sunt formate din: a. 40 ACT imobilizate sau a. fixe, corporale - utilaje, maşini, instalaţii, clădiri, mijloace de transport etc., care se înlocuiesc după mai mulţi ani; a. circulante - materii prime, materiale, combustibil, mărfuri etc., care se reînnoiesc după fiecare ciclu economic. ACTIVE BLOCATE, a. care nu sunt disponibile circulaţiei, ca urmare, de regulă, a unui blocaj monetar. ACTIVE CIRCULANTE 1. Fonduri băneşti constituite prin diverse modalităţi şi care au drept scop finanţarea activităţii curente a unităţii economice. A.c. au următoarele trăsături: ■sunt fonduri băneşti, a căror necesitate este impusă de asigurarea continuităţii producţiei şi a căror mărime este determinată de condiţiile aprovizionării, producţiei şi desfacerii; "nu se consumă într-un singur ciclu de producţie, ci rămân în permanenţă în circuit, schimbându-şi numai forma exterioară; "utilizarea a.c. constituie avansarea sub forma plăţilor din contul de disponibil şi recuperarea sub forma încasărilor prin contul curent, considerate ca acte care se repetă necontenit, până în momentul încetării activităţii unităţii economice. 2. Parte a avuţiei naţionale constituită din obiecte ale muncii (materii şi materiale) de care întreprinderile au nevoie pentru desfăşurarea activităţii lor. în grupa a.c. se cuprind: "materii prime, materiale, combustibili, "piese de schimb, "producţie neterminată (în curs de fabricaţie), "semifabricate, ■produse finite, "mărfuri, "ambalaje, "animale tinere şi la îngrăşat, "animale adulte şi de reproducţie, «păsări, "colonii de albine, "baracamente, "amenajări provizorii, "diferite alte valori etc. Spre deosebire de mijloacele fixe (v.), a.c. îşi schimbă forma iniţială, se consumă integral într-un singur ciclu de producţie, îşi transferă întreaga lor valoare asupra noului produs şi se înnoiesc după fiecare ciclu de producţie. Prin utilizarea lor productivă, a.c. se transformă în producţie neterminată, semifabricate şi produse finite. Valoarea a.c. consumate în producţie revine întreprinderii sub forma încasărilor rezultate din vânzarea producţiei obţinute, reîntregindu-se astfel volumul a.c. şi creându-se posibilitatea reluării, în mod sistematic, a procesului de producţie. Cuantumul, structura şi ponderea a.c. diferă de la o unitate economică la alta, fiind influenţate de o serie de factori, printre care se menţionează: "volumul şi gradul de complexitate a producţiei; "organizarea procesului de producţie (producţie de serie, individuală, de masă, în flux etc.); "cooperarea dintre întreprinderi; "structura şi ponderea cheltuielilor de producţie; "tehnologia procesului de producţie; "condiţiile de producţie; "ritmul de creştere a cheltuielilor de producţie; "durata ciclului de fabricaţie etc. Cuantumul, structura şi ponderea a.c. depind şi de o serie de factori care privesc organizarea procesului de aprovizionare tehnico-materială şi a procesului de desfacere a produselor, cum sunt: "amplasarea întreprinderii, "depărtarea ei faţă de furnizori, "nomenclatura materiilor prime şi a materialelor folosite, "periodicitatea şi regularitatea livrării de materii prime, materiale etc., "condiţiile şi modul de desfacere a produselor finite, "organizarea şi felul decontărilor, "disciplina de plăţi etc. în activitatea practică, a.c. se clasifică din mai multe puncte de vedere, şi anume: a) din punctul de vedere al sferei de cuprindere şi al funcţiei pe care o îndeplinesc, se disting a.c. destinate sferei productive (materii prime, materiale de bază şi auxiliare, semifabricate cumpărate, combustibili, producţie neterminată, semifabricate din producţie proprie, cheltuieli care privesc perioadele viitoare etc.) şi a.c. care deservesc sfera circulaţiei (produse finite şi semifabricate destinate vânzării, produse finite expediate şi servicii prestate, dar nedecontate, mijloace în decontare, debitori, mijloace băneşti aflate în cont la bancă şi în casieria întreprinderii etc.); b) din punctul de vedere al stadiului de producţie în care se află, se disting: a.c. aflate în stocuri de producţie, a.c. aflate în procesul de producţie, inclusiv în producţia neterminată, a.c. sub forma producţiei finite şi a semifabricatelor destinate vânzării, a.c. sub formă de produse expediate, debitori, mijloace băneşti în cont la bancă şi în casieria întreprinderii, acreditive etc.; c) din punctul de vedere al apartenenţei sau al surselor de formare, se disting: a.c. proprii, a.c. asimilate celor proprii, a.c. împrumutate, a.c. procurate din fondurile provenite din emiterea de acţiuni şi obligaţiuni; d) din punctul de vedere al normării, există: a.c. normate şi a.c. nenormate. V. şi active circulante nenormate; active circulante normate. ACT 41 ❖ A.c. asimilate celor proprii, mijloace minime şi constante care, deşi aparţin altor persoane fizice sau juridice, rămân o anumită perioadă de timp la dispoziţia întreprinderii, care le foloseşte în procesul de producţie la fel ca pe cele proprii. Aceste mijloace minime şi constante se mai numesc şi pasive stabile, iar în contabilitate apar înregistrate la conturile de pasiv. V. şi pasive stabile. ♦> A.c. băneşti, disponibil de numerar aflat în cont la bancă sau în casieria întreprinderii, întreprinderile efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi cu ajutorul mijloacelor băneşti, fie fară numerar, prin bancă, fie în numerar, prin casieria proprie. Respectarea disciplinei financiare, prin cheltuirea raţională a mijloacelor băneşti şi potrivit destinaţiei lor, este asigurată de ţinerea corectă şi la zi a evidenţei operative şi a contabilităţii lor, avându-se în vedere următoarele obiective: "gestionarea cu grijă şi corectă a mijloacelor băneşti în numerar aflate în casieria proprie; "respectarea limitei soldului de casă stabilit; "decontarea la termen a avansurilor acordate de întreprindere; "reconstituirea la timp a mijloacelor băneşti necesare desfăşurării procesului de producţie; "decontarea produselor livrate, în funcţie de refuzurile parţiale sau totale; "încasarea facturilor privind produsele vândute; "constituirea, în acelaşi timp, a acumulărilor băneşti şi a fondului de amortizare; "urmărirea decontărilor interne, precum şi a creditelor acordate şi restituite etc. ♦ A.c. împrumutate, active circulante procurate cu ajutorul creditelor bancare, destinate acoperirii anumitor nevoi suplimentare, temporare sau sezoniere sau a unor creşteri anuale de a.c., în funcţie de particularităţile procesului de producţie, repartiţie şi circulaţie. Folosirea a.c.î. permite evitarea imobilizărilor în diferite stocuri, care nu sunt necesare producţiei. ❖ A.c. în decontare, sume avansate de întreprindere unor persoane fizice sau juridice, în contul efectuării diferitelor lucrări sau al furnizării unor materiale sau mărfuri, care urmează a se deconta la termenul stabilit (de exemplu, avansurile spre decontare, avansurile antreprenorilor şi furnizorilor pentru lucrările de investiţii sau pentru furnizarea de mărfuri sau materiale etc.). Momentul decontării ocazionează fie plata anumitor sume de bani pentru completarea sumelor avansate iniţial, fie încasarea sumelor obţinute din vânzarea produselor sau a sumelor care se datorează întreprinderii. Operaţiunile de decontare se efectuează prin intermediul băncii la care părţile au deschise conturi. Toate aceste a.c. se numesc „în decontare" deoarece ele reprezintă mijloacele pe care întreprinderea le-a avansat altor întreprinderi sau persoane, cu obligaţia restituirii lor sau a contravalorii lor la un anumit termen, când urmează a se face lichidarea (decontarea) între ceea ce s-a dat şi ceea ce s-a primit. ❖ A.c. nenormate, elemente de active circulante care, practic, nu se pot norma (de exemplu, mărfurile expediate, dar nedecontate, mărfurile aflate în custodie, mijloacele în decontare (debitori), mijloacele băneşti în cont la bancă şi cele aflate în casieria întreprinderii etc.). ❖ A.c. normate, elementele de active circulante al căror cuantum se determină după anumite norme (de exemplu, materiile prime, materialele de bază şi auxiliare, combustibilul, producţia neterminată, obiectele de inventar, echipamentul şi materialele de protecţie, piesele de schimb, semifabricatele din producţie proprie, cheltuielile anticipate, produsele finite etc.). Cele mai multe active circulante sunt supuse normării. ❖ A.c. proprii, partea din activele circulante care, prin dotarea iniţială, aparţin întreprinderilor de stat şi cooperativelor. în anii următori, întreprinderile de stat, în funcţie de volumul sarcinilor din programul lor economic, îşi procură activele circulante proprii prin autofinanţare, prin alocaţii de la organul ierarhic superior şi, eventual, chiar de la bugetul statului. Delimitarea activelor circulante proprii faţă de cele împrumutate se face numai în planificare, nu însă şi în contabilitate, unde atât activele proprii, cât şi cele împrumutate formează o singură grupă înregistrată la conturile de materiale. ACTIVE FINANCIARE, hârtii de valoare care aduc venituri sub formă de dobânzi, dividende etc. A.f. sunt constituite din: bilete de bancă, depozite bancare la vedere şi la termen, aur şi devize, credite bancare, sume rezultate din împrumuturi pe termen lung, obligaţiuni şi acţiuni, prime de asigurare şi de reasigurare, efecte de comerţ etc. ACTIVE FIXE, active deţinute de agenţii economici, instituţii în scopul utilizării lor pe termen lung. A.f. cuprind active fixe corporale (v.) şi active fixe necorporale (v.). 42 ACT ACTIVE FIXE CORPORALE, bunuri ale agenţilor economici aferente capitalului imobilizat, cum sunt: terenurile, inclusiv investiţiile pentru amenajarea acestora şi mijloacele fixe (v.). Mai sunt considerate a.f.c., care nu se amortizează: lacurile, bălţile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiţii, precum şi terenurile, inclusiv cele împădurite, cu excepţia terenurilor cu destinaţie economică, obţinute prin acte de vânzare-cumpărare, inclusiv prin despăgubiri, în cazul exproprierilor. A.f.c. îndeplinesc cumulativ două condiţii, şi anume: au valoarea de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a guvernului şi durata normală de utilizare mai mare de un an. Nu sunt considerate a.f.c.: ■ motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale a.f.c. procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparaţiilor de orice fel, care nu modifică parametrii tehnici iniţiali ai a.f.c.; "sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale, indiferent de valoarea şi de durata lor normală de utilizare; "construcţiile şi instalaţiile provizorii; "animalele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de îngrăşat, coloniile de albine, păsările, cu excepţia celor pentru reproducere; ■pădurile; "prototipurile, atât timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv seria zero, sau care sunt supuse încercărilor în vederea omologării la producător; ■echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială, precum şi accesoriile de pat, indiferent de valoarea şi de durata lor de utilizare. ACTIVE FIXE NECORPORALE, parte a capitalului agentului economic imobilizată în: cheltuielile de constituire - taxele şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuielile privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuielile de prospectare a pieţei, de publicitate şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi dezvoltarea activităţii unităţii patrimoniale; cheltuielile de cercetare-dezvoltare; cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substanţe minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zăcămintele puse în exploatare; concesiunile, brevetele şi alte drepturi şi valori similare; alte imobilizări necorporale, inclusiv programe informatice create de agenţii economici sau achiziţionate de la terţi. A.f.n. nu se concretizează în bunuri materiale, ci în documente economico-financiare. A.f.n. sunt fară substanţă fizică şi se utilizează o perioadă mai mare de un an. A.f.n. cuprind: "cheltuielile de dezvoltare care au ca scop aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe în scopul realizării de produse sau servicii noi ori care sunt îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării; "brevetele, certificatele de înregistrare, mărcile, alte titluri de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală, licenţele şi alte valori similare; "alte a.f.n., inclusiv programe informatice create sau achiziţionate de la terţi; "înregistrări ale reprezentaţiilor teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori creative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi. ACTIVE IMOBILIZATE, resurse tehnico-materiale corespunzătoare desfăşurării activităţii agenţilor economici cu profil de producţie, dar care se află, în diferite proporţii, în alte sectoare ale economiei. A.i. mai poartă numele de mijloace imobilizate şi sunt elemente destinate să servească, de o manieră durabilă, realizării obiectului regiei sau societăţii comerciale; ele se pot clasifica în două mari categorii, şi anume: a) imobilizări profesionale, care sunt utilizate ori destinate a fi utilizate de agenţii economici pentru producerea de bunuri şi servicii; b) imobilizări neprofesionale, care se află în alte sfere ale ansamblului naţional, cum sunt: unităţi finanţate, instituţii, organizaţii etc. Există bunuri de valoare mică sau al căror consum este eşalonat pe un timp relativ scurt, care pot fi considerate consumate integral în momentul punerii lor în lucru (ca de exemplu, materii prime, materiale, obiecte de inventar etc.) şi, ca urmare, nu sunt considerate imobilizări. Din punctul de vedere al comportamentului lor economic şi al structurii tehnice şi participativ-productive, imobilizările au următoarea structură: ❖ imobilizări corporale, formate din bunuri asupra cărora se exercită un drept real, cunoscute în ţara noastră sub două categorii principale, şi anume: active (mijloace) fixe şi terenuri; ❖ imobilizări necorporale, care cuprind mijloace blocate în cercetare, fond comercial, locaţii etc., care se utilizează un timp mai îndelungat decât un exerciţiu financiar, direct sau ACT 43 indirect, dar contribuie la realizarea de profit de către agentul economic; ♦> imobilizări financiare, constituite din părţi ale capitalului, de regulă ca lichidităţi „automate*4, sub formă de împrumuturi, titluri de participare, titluri şi creanţe imobilizate în favoarea altor agenţi, care aduc profit sub formă de dobânzi, dividende etc.; ❖ imobilizări în curs, respectiv neterminate, în execuţie pe mai multe exerciţii financiare (lucrări de investiţii). ACTIVE LATENTE, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli care nu s-au ivit în exerciţiul financiar încheiat şi care nu s-au soldat prin conturile de venituri. ACTIVE LICHIDE, a. constituite din: numerar, bonuri de casă, bonuri de tezaur, depozite la vedere etc. ACTIVE NENORMATE, v. ACTIVE CIRCULANTE. ACTIVE NETE, totalul activelor fixe plus capitalurile de exploatare sau activele fixe plus diferenţa dintre capitalul de exploatare şi pasivele pe termen scurt. ACTIVE NORMATE, v. ACTIVE CIRCULANTE. ACTIVE REALE , a. constituite din mijloacele fixe, materiile prime, materialele auxiliare, semifabricatele, produsele finite etc., exprimate valoric, care aparţin unei unităţi economice. A.r. se reflectă în contabilitate în soldurile debitoare ale conturilor de activ specifice acestor elemente. Conturile se debitează cu intrările de activ şi se creditează cu ieşirile (diminuările de activ), iar soldurile debitoare exprimă părţile componente ale activului real existent efectiv, la o anumită dată. A.r. este reprezentat, după inventariere şi evaluare, în activul bilanţului contabil. ACTIVELE FONDULUI DESCHIS DE INVESTIŢII, totalitatea valorilor mobiliare şi a altor active de investiţii, a numerarului etc. deţinut de fondul deschis de investiţii (v.). ACTIVITATE DE ASIGURARE, a. desfăşurată în sau din România, care cuprinde: oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea contractelor de asigurare, încasarea primelor de asigurare, constatarea, evaluarea şi lichidarea daunelor, activitatea de regres şi de recuperare, investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată. V. şi asigurare; reasigurare; fond de asigurare. ACTIVITATE DE COMISARIAT DE AVARIE, a. desfăşurată de comisarii de avarie, privind constatarea şi evaluarea pagubelor care se produc la mărfurile de export-import în timpul transporturilor internaţionale, precum şi la navele maritime, la navele de pescuit oceanic, la autovehicule (inclusiv pentru răspunderea civilă auto). A. de c. de a. presupune şi prestarea altor servicii de mandat solicitate de asigurători. O societate de asigurări specializată în acest domeniu desfăşoară a. de c. de a. pentru un mare număr de societăţi şi firme din străinătate. A. de c. de a. se realizează, în prezent, în România de către CAROM S.A., prin personalul specializat al acesteia. V. şi comisar de avarie. ACTIVITATE DE DEPOZITARE PENTRU FONDURILE DESCHISE DE INVESTIŢII Şl SOCIETĂŢILE DE INVESTIŢII, a. care constă în următoarele: "păstrarea în siguranţă a tuturor activelor respectivelor fonduri şi societăţi de investiţii; "decontarea tranzacţiilor cu valori mobiliare în contul entităţilor menţionate mai sus; "colectarea dividendelor, a dobânzilor şi a altor beneficii aferente activelor depozitate, precum şi exercitarea drepturilor corespunzătoare deţinerii unor asemenea active; "calcularea şi publicarea valorii activelor nete ale entităţilor de mai sus; "primirea fondurilor pentru subscripţiile de titluri de participare ale fondurilor deschise de investiţii şi de acţiuni ale societăţilor de investiţii, precum şi prelucrarea şi emisiunea respectivelor valori mobiliare; "prelucrarea documentelor de transfer 44 ACT pentru acţiuni ale societăţilor de investiţii, altele decât cele care nu au încheiat contract de administrare; "prelucrarea şi plata beneficiilor cuvenite care trebuie distribuite deţinătorilor de titluri de participare ale unui fond deschis de investiţii, respectiv ale societăţii de investiţii; ■prelucrarea cererilor de răscumpărare pentru titluri de participare ale fondurilor deschise de investiţii, "anularea titlurilor şi efectuarea plăţilor corespunzătoare către deţinători. V. şi fond deschis de investiţii; societate de investiţii. ACTIVITATE ECONOMICĂ, totalitatea actelor, faptelor şi reacţiilor oamenilor, proces complex, fundamental, care se concretizează în decizii şi comportamente referitoare la mobilizarea şi folosirea resurselor economice în scopul creării, repartizării, circulaţiei şi consumării de bunuri materiale, ţinându-se seama de cerinţele şi interesele lor. A.e. este o formă a activităţii umane, fiind constituită din totalitatea manifestărilor prin care oamenii îşi satisfac cerinţele vieţii lor. Cu alte cuvinte, a.e. constă în tot ceea ce întreprind oamenii pentru a produce bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii. Ca formă a activităţii umane, a.e. constă în acţiunile şi preocupările oamenilor pentru satisfacerea cerinţelor lor, prin folosirea raţională a resurselor materiale. A.e. se corelează cu toate celelalte feluri de activităţi umane: sociale, culturale, tehnice, politice, ecologice, de învăţământ, de cercetare ştiinţifică, militare etc. Prin urmare, a.e. nu este independentă de celelalte activităţi ale oamenilor, ci se interferează cu ele. ACTIVITĂŢI PERMISE BĂNCILOR, potrivit art. 8 din Legea bancară nr. 58/1998, băncile româneşti şi sucursalele băncilor străine din România au dreptul să desfăşoare, potrivit autorizaţiei pe care au obţinut-o, următoarele activităţi: a) acceptarea de depozite bancare; b) contractarea şi acordarea de credite; c) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit; d) plăţi şi decontări; e) leasing financiar; f) transferuri de fonduri; g) emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente; h) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu: "instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit), "valută, "instrumente financiare derivate, "metale preţioase, pietre preţioase, "valori mobiliare; i) intermedierea în plasamentele de valori mobiliare şi oferirea de servicii legate de acestea; j) administrarea de portofolii ale clienţilor, în numele şi pe riscul lor; k) custodia şi administrarea de valori mobiliare; 1) depozitare pentru organismele de plasament colectiv la valori mobiliare; m) închirierea de casete de siguranţă; n) consultanţă financiar-bancară; o) operaţiuni de mandat; p) operaţiuni legate de bursele de valori etc. ACTIVUL NET, a. constituit din totalitatea activelor agentului economic neafectate de datoriile pe care acesta le-a contractat. A.n. se determină ca diferenţă între activul total (real) şi datoriile totale. V. şi activ; pasiv. ACTIVUL NET CONTABIL AL SOCIETĂŢII, valoarea contabilă a societăţii, determinată pe baza bilanţului contabil. A.n.c. se determină ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor societăţii. Dacă se împarte această sumă la numărul acţiunilor care se află în circulaţie, se obţine valoarea contabilă a acţiunii. ACTUALIZARE, raportarea la prezent a tuturor cheltuielilor efectuate în diferite perioade de timp. A. presupune folosirea unei anumite rate, a unei norme de evaluare, care să facă posibilă definirea valorii actuale a unei valori, a unei sume, care va fi disponibilă doar în viitor. De asemenea, a. permite trecerea de la o valoare viitoare la una actuală, care se realizează sub formă de rată (rată de actualizare - de exemplu, 5%, 10%, 20% etc.). A. se face cu ajutorul unei rate de actualizare, care trebuie să ţină seama de riscurile la care sunt expuse încasările viitoare, de evoluţia costurilor resurselor financiare, precum şi de evoluţia puterii de cumpărare a leului. Valoarea actualizată se determină după următorul calcul: Va = V'7i~\'n> în care: VA“r/ Va = valoarea actualizată; V = valoarea resursei care se actualizează; r = rata de actualizare, adică rata inflaţiei, rata dobânzii; n = timpul, exprimat în ani. A. face posibilă comensurarea deprecierii valorii viitoare, în raport cu valoarea prezentă, datorită unei eventuale scăderi a puterii de cumpărare a banilor. ACTUAR , matematician specialist în calcule financiare de probabilităţi, cu aplicaţie în special în materie de asigurări. A. aplică teoria statisticii şi probabilităţilor în asigurări, investiţii, management financiar şi demografie; el determină primele de asigurare pe baza calculelor actuariale, a rezervelor matematice la asigurările de viaţă, a rezervelor tehnice la asigurările de bunuri, precum şi a unor indicatori specifici societăţilor de asigurări. în unele ţări, obţinerea autorizaţiei de funcţionare ca şi funcţionarea propriu/zisă a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare este condiţionată de existenţa actuarului sau chiar a unui departament de actuariat. ACTUL ADMINISTRATIV FISCAL, a. ce se emite de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale. A.a.f. se emite numai în formă scrisă şi cuprinde următoarele elemente: "denumirea organului fiscal emitent; "data emiterii şi data de la care îşi produce efectele; "obiectul a.a.f.; "motivele de fapt; "temeiul de drept; "numele şi semnătura persoanelor împuternicite; "ştampila organului fiscal emitent; "posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul competent de soluţionare; "menţiuni privind audierea contribuabilului. A.a.f. emis prin intermediul tehnicii de calcul este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor îndreptăţite şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie. A.a.f. se comunică obligatoriu contribuabilului căruia îi este destinat pe următoarele căi: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării lui sub semnătură; b) prin persoanele împuternicite ale organului fiscal; c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt: fax, telefon, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului, actului şi confirmarea primirii acestuia, iar data comunicării se dovedeşte cu semnătura destinatarului. Dacă se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptăţite să primească actul de la domiciliul fiscal al acestuia, comunicarea se face prin publicarea unui anunţ într-un cotidian naţional de largă circulaţie şi într-un cotidian local sau în Monitorul Oficial al României, în care se menţionează că a fost emis actul pe numele contribuabilului. A.a.f. se consideră comunicat în a cincea zi de la data publicării anunţului şi produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului. A.a.f. poate fi modificat sau desfiinţat. Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul a.a.f. din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul corectat se comunică contribuabilului. ACŢIONAR, persoană fizică sau juridică deţinătoare, în calitate de proprietar, a uneia sau a mai multor acţiuni ale unei societăţi economice (societate anonimă pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni), în virtutea cărora îşi poate exercita drepturile de proprietar colectiv în cadrul companiei emitente. A. exercită dreptul lor de vot în adunarea generală (v.), proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă. Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru a. care nu sunt la curent cu vărsămintele în contul acţiunilor, ajunse la scadenţă. A. care reprezintă întreg capitalul social pot, dacă nici unul dintre ei nu se opune, să ţină o adunare generală şi să ia orice hotărâre de competenţa adunării, fără respectarea formalităţilor cerute de convocarea ei. A. care posedă acţiuni la purtător au drept de vot în adunările generale, 46 ACŢ numai dacă le-au depus în locurile arătate prin statut sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin cinci zile înainte de adunare. Cenzorii constată, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a acţiunilor. Acţiunile rămân depuse până după adunarea generală, dar nu pot fi reţinute mai mult de zece zile de la data acesteia. A. pot fi reprezentaţi în adunările generale numai de către alţi a. în baza unei procuri speciale. A. care nu au capacitate legală, precum şi persoanele juridice pot fi reprezentate prin reprezentanţii lor legali, care, la rândul lor, pot da procură specială altor a. Contractul de societate sau statutul poate prevedea derogări de la dispoziţiile referitoare la reprezentarea numai prin acţionari. Administratorii şi funcţionarii societăţii nu pot reprezenta pe a., sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fară votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută. Administratorii nu pot vota în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie. Ei pot însă vota bilanţul şi contul de profit şi pierderi dacă, fiind posesorii a cel puţin jumătate din capitalul social, nu se poate forma majoritatea legală fară votul lor. A. care, într-o anumită operaţiune, are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune. A. care contravine acestei prevederi este răspunzător de daunele produse societăţii dacă, fară votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută. Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice convenţie privind exercitarea într-un anumit fel a dreptului de vot este nulă. A. care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală privitoare la schimbarea obiectului principal, la mutarea sediului sau la forma societăţii au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine plata acţiunilor pe care le posedă, la alegerea lor, în proporţie cu activul social care ar rezulta după ultimul bilanţ aprobat. O dată cu declaraţia de retragere, a. depun şi acţiunile pe care le posedă. V. şi acţiune. ACŢIONAR SEMNIFICATIV, persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau împreună şi în legătură cu alte persoane, deţine sau este proprietară a unor acţiuni sau a altor valori mobiliare ce-i dau dreptul la acţiuni, care, cumulat, fie ar reprezenta cel puţin 5% din capitalul subscris al emitentului, fie i-ar conferi cel puţin 5% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a emitentului. ACŢIUNE, înscris, titlu de creanţă pe termen lung, titlu de participare, de proprietate, hârtie de valoare, titlu de credit negociabil, titlu de valoare cu caracter asociativ, valoare mobiliară, produs financiar primar pentru procurare de capital propriu, care reprezintă o sumă fixă, dinainte stabilită, din capitalul unei societăţi pe acţiuni. A. dă dreptul posesorului să participe, cu vot deliberativ, la adunările generale ale acţionarilor societăţii, să ia parte la administrarea şi la controlul societăţii şi să participe la împărţirea rezultatelor financiare (profiturilor sau pierderilor) societăţii, adică să primească dividende sau să contribuie la acoperirea pierderilor, proporţional cu valoarea acţiunilor pe care le posedă. A. constituie o modalitate de formare a fondurilor proprii ale societăţii comerciale şi reprezintă o îmbunătăţire a indicatorilor financiari calculaţi de bănci la acordarea împrumuturilor. A. au caracter asociativ, ele conferind drepturi asupra societăţii. Fiecare a. constituie însă o parte indivizibilă, de valoare egală, din capitalul social al societăţii emitente. Aceasta înseamnă că un acţionar nu-şi poate separa capitalul său şi să-l gestioneze singur. El poate însă vinde acţiunile sale. Dacă societatea realizează profit, acţionarul primeşte la finele anului dividende, proporţional cu valoarea a. De asemenea, acţionarii au dreptul să primească un venit, dacă are loc revalorizarea a., şi pot să-şi exercite dreptul de preemfiune la subscrierea noilor emisiuni. Dacă se înregistrează pierderi, acţionarii le suportă proporţional cu valoarea a. lor. In cazul în care societatea dă faliment, creditorii şi salariaţii au un drept privilegiat faţă de acţionari. A. are trei componente: titlul principal, talonul şi foaia de cupoane. Titlul principal evidenţiază emitentul, valoarea nominală a a. şi numele şi prenumele subscriptorului, dacă a. este nominativă. Talonul conferă deţinătorului dreptul de a primi noi foi cu cupoane, în vederea încasării dividendului. întotdeauna talonul şi cupoanele sunt la purtător, chiar dacă a. sunt nominale. Taloanele şi cupoanele pot ACŢ 47 lipsi; în acest caz, drepturile acţionarului sunt cuprinse în titlul principal. Timpul influenţează valoarea acţiunii. Pe lângă valoarea nominală, a. are şi o valoare de piaţă (preţul la care se vând şi se cumpără a.), afectată direct de factorii care influenţează climatul economic. Alături de valoarea nominală şi de cea de piaţă, a. pot avea şi alte valori, cum sunt valorile patrimoniale (valoarea contabilă şi valoarea intrinsecă) şi valori de rentabilitate (valoarea financiară şi valoarea de randament). Valoarea contabilă exprimă acea parte din patrimoniul (activul net) ce revine pe o a., adică averea netă (contabilă) care revine deţinătorului unei a. şi se calculează astfel: V = Ao_ în care: ^ ta Vc = valoarea contabilă; An = activul net; Nta = numărul total de acţiuni. ❖ Valoarea contabilă a a. este suma pe care ar primi-o acţionarii dacă societatea comercială ar fi lichidată fară cheltuieli şi dacă activele ar fi vândute la valoarea înscrisă în evidenţa contabilă. ❖ Valoarea intrinsecă exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o a. Activele latente cuprind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care n-au existat în anul financiar încheiat şi care nu s-au soldat prin conturile de venituri. Valoarea intrinsecă se determină astfel: V. 1 N ’ in care: ^ ta Vj = valoarea intrinsecă A^ = activul net corectat; Nta = numărul total de acţiuni. ❖ Valoarea financiară reflectă capitalul financiar, care s-ar putea fructifica cu un dividend corespunzător ratei medii a dobânzii de pe piaţa de capital, şi se determină astfel: v, ■£-. în care : R d Vf = valoarea financiară; D = dividendul; j[d = rata medie a dobânzii de pe piaţa de capital. ❖ Valoarea de randament reprezintă raportul dintre profitul net ce revine pe o a. şi rata medie a dobânzii de pe piaţă, determinându-se astfel: V =Pn/a r p in care: * d Vr = valoarea de randament; Pn/a = profitul net pe acţiune; = rata medie a dobânzii de pe piaţa de capital. ❖ Valoarea de lichidare a acţiunii constituie suma pe care ar primi-o acţionarii dacă societatea ar sista operaţiunile şi ar fi lichidată prin vânzarea activelor, plata datoriilor şi împărţirea lichidităţilor rămase. Această valoare poate fi mai mare sau mai mică decât valoarea contabilă. ❖ Valoarea de răscumpărare este preţul pe acţiune la care societatea comercială poate răscumpăra acţiunile în vederea retragerii lor. A. nu au scadenţă, durata lor de valabilitate fiind egală cu cea a societăţii emitente. Felul a. se determină prin contractul de societate; în 48 ACŢ caz contrar, ele se consideră a fi la purtător. A. nu se pot emite pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală. A. neplătite în întregime sunt întotdeauna nominative. Capitalul social nu poate fi majorat şi nu se pot emite noi a. până nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedentă. A. cuprinde: "denumirea şi durata societăţii; "data contractului de societate; ■numărul din Registrul Comerţului sub care se află înmatriculată societatea şi numărul Monitorului Oficial în care s-a făcut publicarea; "capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul de ordine, valoarea nominală a acţiunilor şi vărsămintele efectuate; "avantajele acordate fondatorilor. A. trebuie să fie de valoare egală; ele conferă posesorilor drepturi egale. A. trebuie să poarte semnătura a doi administratori, când sunt mai mulţi, sau a unicului administrator. A. sunt indivizibile. Acţionarii care oferă spre vânzare a. lor pe cale de publicitate trebuie să întocmească un prospect, care cuprinde între altele şi contul de profit şi pierderi al societăţii după ultimul bilanţ, dividendele acordate, obligaţiunile emise şi garanţiile date. Situaţia a. se publică o dată cu bilanţul anual, relevându-se dacă acţiunile au fost integral plătite şi numărul acţiunilor pentru care s-a cerut, fară rezultat, efectuarea vărsămintelor. A. sunt o categorie de valori financiare care asigură un flux de câştiguri băneşti, sub forma dividendelor. Inflaţia determină unele modificări asupra dividendelor, însă nu neapărat negative. Dacă inflaţia este zero, atunci preţul a. se determină astfel: Ca urmare, dividendele a., exprimate băneşte, vor creşte o dată cu nivelul preţurilor, echivalând în acest fel rata nominală mai mare a dobânzilor. Rezultă că acţionarii nu suportă pierderi sau suportă pierderi neînsemnate din cauza inflaţiei; astfel investiţiile în acţiuni sunt şi rămân rentabile. ❖ A. aflată pe piaţă, a. emisă şi vândută de o societate comercială, pentru care ea plăteşte dividende acţionarilor. ❖ A. autorizată, a. care se află în numărul maxim de a. pe care o societate comercială le poate emite de-a lungul existenţei sale, număr aprobat de conducerea societăţii şi de organul de stat competent. ❖ A. ciclică, a. a cărei preţ tinde să crească rapid când activitatea economică este în expansiune şi să scadă când economia este în recesiune. ❖ A. comună (ordinară), a. care conferă deţinătorului dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, proporţional cu numărul acţiunilor deţinute, şi pentru care societatea emitentă plăteşte dividende variabile, în funcţie de rezultatele economico-financiare şi de hotărârea conducerii firmei, însă numai după achitarea dividendelor destinate acţiunilor preferenţiale. ❖ A. cotată, a. căreia i s-a stabilit valoarea, care s-a publicat în ziua respectivă la o bursă sau la o bancă. ❖ A. cu vot multiplu, tip de acţiune privilegiată care dă titularului un drept dublu de vot. De exemplu o acţiune este egală cu două voturi. ❖ A. de administrator, a. pe care administratorii unei societăţi comerciale sunt obligaţi să le depună drept garanţie a responsabilităţii lor pentru întreaga durată a mandatului lor. Aceste a. sunt la fel ca şi celelalte a. ale societăţii comerciale. ❖ A. de aport, înscris eliberat asociaţilor care au adus drept capital anumite bunuri (mărfuri, terenuri, imobile, maşini etc.). Aportul în natură este mai dificil de evaluat. Evaluarea trebuie făcută cât mai corect. Dacă are loc supraevaluarea, capitalul social are parţial un caracter de capital fictiv. în astfel de situaţii, nu se asigură egalitatea participării acţionarilor la formarea capitalului social, ceea ce înseamnă că drepturile de creanţă deţinute vor fi inegale şi inechitabile. De regulă, a. de a. nu se negociază la bursă, decât doar după o anumită perioadă de timp acceptată de acţionari, şi anume după constituirea în formă în care: A ^1 ^2 A = t-------------v— + t----------r-----H ...» (l + dr), (l + dr)2 Dj,D2, ... = dividendele anului 1, ale anului 2 etc.; dr = rata reală a dobânzii. Dacă inflaţia înregistrează o rată de %, preţul a. se determină astfel: ACŢ 49 finală a societăţii. ♦> A. de capital, a. eliberată asociaţilor care au depus numerar drept capital. ♦ A. de folosinţă, a. eliberată participanţilor cărora li s-a rambursat capitalul; nu dă dreptul decât la participarea la profituri. ❖ A. de fondator, a. eliberată fondatorului societăţii şi care îi dă dreptul de a participa numai la profiturile realizate, nu şi la restituire de capital. Se mai numeşte şi parte de fondator (v.). ♦> A. de numerar, titluri emise contra echivalentului în numerar, cu prilejul constituirii şi dezvoltării societăţii comerciale. ❖ A. de mică cuplură, a. care are o valoare nominală redusă şi se emite cu scopul declarat de a fi accesibilă unei mase largi de oameni. Prin acest fel de a. se mobilizează sumele de bani disponibile de la populaţie, «fr A. de muncă, a. eliberată persoanelor care aduc drept capital în societate munca; posesorul ei are posibilitatea să participe numai la profituri. ❖ A. de prioritate, a. care dă posesorului dreptul de a avea mai multe voturi în adunarea generală a acţionarilor şi/sau plata prioritară a dividendelor. Aceste a. sunt puse în circulaţie pentru a încuraja subscrierile de noi capitaluri la societăţile care-şi sporesc activitatea. Se numesc şi a. privilegiate. V. şi dividend; dobândă. ♦ A. dezmembrată, a. prin care se separă dreptul pecuniar de cel de vot. * A. diluată, a. emise suplimentar de către o societate comercială, fară mărirea capitalului acesteia. Procesul de emitere a unor asemenea a. poartă numele de diluare. ❖ A. distribuită, a. vândute public, oferite de către persoane afiliate unui emitent, prin metode simple şi eficiente de înregistrare. ♦ A. emisă, a. autorizată, vândută, care se află în posesia investitorilor, precum şi a. în curs de distribuire primară. ❖ A. fără valoare nominală, a. care nu indică valoarea nominală. Deoarece acţiunile, spre deosebire de obligaţiuni, nu conferă dreptul la rambursarea unei părţi sau a întregii valori a lor, nu poate fi absolut obligatorie stabilirea unei valori nominale a acestora. A. fără v.n. se emit de către unele societăţi comerciale pentru evitarea confuziei. Valoarea nominală poate crea confuzie în rândurile investitorilor, ca urmare a faptului că aceasta nu coincide cu valoarea de piaţă. Nefiind stabilită valoarea nominală, confuzia este înlăturată. Se stabileşte preţul iniţial de vânzare a acţiunii. în România, legislaţia nu permite emiterea de a. fară v.n. ❖ A. „fierbinte", titlu de valoare a cărui preţ creşte foarte mult chiar din prima zi de tranzacţionare. ♦> A. garantată, a. privilegiată care dă dreptul la un dividend ce este garantat de o altă persoană juridică decât emitentul acţiunii respective. ❖ A. gemene, fel de acţiuni a două societăţi comerciale, independente sub aspect juridic, dar care au aceiaşi acţionari. A. g. se asociază, în mod indisolubil, cu prilejul reunirii celor două societăţi şi de aceea sunt tratate la fel. ❖ A. gratuită, formă particulară de repartizare a profitului, în situaţia în care rezervele acumulate în anii precedenţi se transformă în acţiuni noi şi, prin urmare, în capital social. în realitate, patrimoniul societăţii nu se modifică prin emiterea acestor acţiuni. ❖ A. la purtător, a. achitată integral, iar deţinătorul este considerat ca fiind acţionarul legitim. La acest fel de a., fară prezentarea titlului, societatea nu admite participarea la adunarea generală, la vot, iar dacă lipsesc cupoanele, nu se poate face plata dividendelor. A. la p. conferă toate drepturile celui care o deţine şi poate trece liber de la o persoană la alta. Acţionarul poate să renunţe, fară formalităţi, la participarea sa la societate. Aceste a. se pretează cel mai bine la negociere, cu deosebire la bursă. Marile societăţi anonime folosesc a. la p.,ca fiind forma cea mai potrivită pentru procurarea capitalului. ❖ A. listată, a. a unei societăţi comerciale tranzacţionată la o bursă de valori, pentru care s-a notificat cererea de listare şi declaraţia de înregistrare la autoritatea naţională şi la instituţia bursieră. ♦> A. măruntă, a. cu preţuri scăzute şi risc ridicat care, în mod obişnuit, se vând cu preţuri foarte joase. Cumpărările acestor a. sunt limitate. ♦> A. multiplă, a. cu valoare multiplu de o acţiune, echivalent cu 2, 5, 10, 20,40 etc. de acţiuni. ♦♦♦ A. neemisă, a. autorizată, care urmează a fi emisă într-un viitor nedeterminat şi care reprezintă potenţialul de autofinanţare al societăţii comerciale emitente prin diviziunea proprietăţii. ❖A. nominativă, a. care are înscris numele, prenumele şi domiciliul acţionarului sau, după caz, denumirea şi sediul acestuia şi care nu poate fi transmisă altei persoane fară aprobarea societăţii pe acţiuni. Această a. mai cuprinde: "denumirea şi durata societăţii; "data contractului de societate, numărul din Registrul Comerţului sub care se află înmatriculată societatea şi numărul Monitorului Oficial în care s-a făcut publicarea; "capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul de ordine, valoarea nominală a acţiunilor şi vărsămintele efectuate; "avantajele acordate 50 ACŢ fondatorilor etc. A.n. dă drepturi şi impune obligaţii asupra celui înscris ca posesor în registrul acţionarilor societăţii; a.n. este indivizibilă, deoarece societatea nu recunoaşte decât un singur titular al unei a.n., devenit titular printr-o convenţie juridică. Pentru societate, este acţionar numai persoana înscrisă în registrul acţionarilor, şi nu cea care posedă acţiunea. Deci numai acţionarul înscris în registru îşi poate exercita drepturile. A.n. îi permit societăţii să-i cunoască pe acţionari, înlesnindu-i convocarea nominală a acţionarilor la adunarea generală. A.n. pot fi de două feluri: liber-transferabile şi cu posibilităţi limitate de transfer. Cele care sunt liber-transferabile circulă prin andosare, înscrisă în registru. Transmiterea a.n. este reglementată prin statut şi trebuie aprobată de adunarea generală a acţionarilor. A.n. cu posibilităţi limitate de transfer (a.n. legate) dau posibilitatea societăţii să-şi exercite controlul riguros asupra proprietăţii titlurilor sale. Transferul acestor a. este limitat, iar uneori total interzis. Aceste restricţii urmăresc: "menţinerea caracterului tradiţional al societăţii, "păstrarea independenţei economice a societăţii, "atragerea, ca acţionari, numai a persoanelor de încredere etc. A.n. legate pot fi transferate numai printr-o declaraţie scrisă de cesiune şi nu prin andosare. A.n. îngreunează negocierea. ❖ A. nouă, valoare mobiliară emisă în cursul exerciţiului şi care nu dă dreptul la un dividend întreg. Din al doilea exerciţiu, acest gen de a. este asimilată celei vechi şi produce aceleaşi drepturi. ❖ A. obişnuită (ordinară), a. a cărei denumire nu este însoţită de alte precizări şi care se foloseşte foarte frecvent. A.o. conferă deţinătorului următoarele drepturi: dreptul la dividend, dreptul de preemţiune ori dreptul preferenţial de subscriere la fiecare creştere de capital, dreptul de vot în adunarea generală, dreptul de a supraveghea şi controla gestiunea societăţii, dreptul de a participa la lichidarea societăţii, dacă are loc vânzarea sau dizolvarea acesteia. ❖ A. pe datorie, a. cumpărată pe credit. ❖ A. pereche, a. comune a două societăţi comerciale conduse de acelaşi management care sunt emise ca un întreg. Aceste a. se numesc „pereche44, „cuplate44 sau „siameze44. ❖ A. populară, formă nedefinită de acţiune. Prin a.p. o bună parte a populaţiei este stimulată să economisească şi să facă investiţii. ❖ A. preferenţială, a. care conferă posesorului prioritate la încasarea de dividende, dar nu şi drepturi de vot prioritare în adunarea generală a acţionarilor. ❖ A. preferenţială convertibilă, a. preferenţială care, la cererea deţinătorului, poate fi schimbată, respectiv convertită în acţiune comună. ❖ A. preferenţială cu dobândă variabilă, a. ale cărei dividende, exprimate procentual, se modifică, adică se ajustează în funcţie de dobânda zilei. ❖ A. preferenţială cumulativă, a. ale cărei dividende neachitate de emitent se cumulează, până când situaţia economico-financiară a societăţii comerciale permite plata lor. ❖ A. preferenţială non-cumulativă, a. ale cărei dividende neachitate din cauza rezultatelor economico-financiare negative ale societăţii emitente nu se acumulează. ❖ A. preferenţială non-participantă, a. care primeşte dividende fixe, prestabilite la emisiune. ❖ A. preferenţială participantă, a. care încasează atât un dividend fix, cât şi un dividend suplimentar. ❖ A. preferenţială prioritară, a. la care se încasează dividende înaintea tuturor a. preferenţiale. ❖A. preferenţială revocabilă, a. al cărei emitent îşi rezervă dreptul de a cere deţinătorilor depunerea a. la sediul depozitarului, în vederea răscumpărării la un preţ prestabilit. <>A. privilegiată, a. care conferă anumite avantaje faţă de cea obişnuită, cum sunt: privilegii la repartiţia dividendelor, cu privire la dreptul de vot, la dreptul de subscriere etc. A. p. se pot prezenta sub mai multe forme, dintre care se menţionează: a) a.p. cu dividend anual fix, exprimat procentual; b) a.p. cu dividend fix şi dividend suplimentar; c) a.p. cu dividende prioritare fară drept de vot, care constau în renunţarea la dreptul de vot, având în schimb priorităţi la distribuirea unui prim dividend; d) a.p. cu drept de vot privilegiat; e) a.p. pentru personalul întreprinderii, care sunt titluri atribuite salariaţilor unităţii economice (foarte răspândite în S.U.A.). In general, deţinătorii a.p. sunt avantajaţi în situaţiile în care profitul societăţii scade sau creşte; f) a.p. convertibile, care pot fi transformate la cererea acţionarului în acţiuni ordinare; g) a.p. revocabile, la care emitentul îşi rezervă dreptul de a le răscumpăra de pe piaţă la un preţ prestabilit. ♦> A. privilegiată cumulativă, a. privilegiată care acumulează toate dividendele şi pe care le pretinde societăţii comerciale. Aceste dividende trebuie plătite înaintea plăţii tuturor dividendelor acţiunilor comune ale societăţii comerciale respective. V. şi acţiune; acţiune ACŢ 51 privilegiată. ♦> A. privilegiată necumulativă, a. privilegiate ale căror dividende nu se cumulează, acţionarii neavând nici un drept asupra lor în viitor. ❖ A. privilegiată participantă, a. privilegiată care dă dreptul nu numai la dividendul ei stabilit, ci şi la dividende suplimentare. Dividendele suplimentare sunt egal împărţite deţinătorilor de acţiuni comune şi deţinătorilor de acţiuni privilegiate participante. ❖ A. privilegiată prioritară, a. privilegiată ale cărei drepturi asupra activelor societăţii comerciale au prioritate faţă de alte emisiuni de acţiuni privilegiate, dacă emitentul este lichidat. în acelaşi timp, această acţiune are prioritate în ce priveşte drepturile asupra câştigurilor când sunt declarate dividende. ❖ A. pusă în vânzare, a. care se află în procesul repartiţiei primare, a cărei contravaloare nu a fost încă încasată şi pentru care societatea emitentă nu plăteşte încă dividende. ❖ A. tezaurizată, a. proprie, pe care societatea emitentă şi-a răscumpărat-o de pe piaţă, după distribuirea primară, cu scopul comercializării ei la un preţ mai avantajos şi pentru care nu plăteşte dividende. ACŢIUNE CAMBIALĂ, procedură juridică prin care posesorul unei cambii îşi realizează dreptul de creanţă rezultat din deţinerea acesteia, în situaţia în care plata este refuzată, urmărind pe debitorul principal sau pe debitorii de regres. A.c. poate fi: a) directă, care serveşte creditorului cambial pentru urmărirea trasului (v.) şi a avaliştilor acestuia, atunci când debitorul principal a acceptat cambia, însă refuză plata acesteia. în acest caz, urmărirea debitorului pe cale judiciară se poate face oricând, până la realizarea termenului de prescripţie; b) indirectă (de regres), care serveşte creditorului cambial în urmărirea debitorilor de regres în situaţia de refuz al acceptării de către tras. Această acţiune se poate exercita atât la scadenţă, cât şi, în anumite cazuri, înainte de scadenţă, cu îndeplinirea anumitor formalităţi. V. şi cambie; protest al cambiei. ACŢIUNE DE REGRES, a. întreprinsă de asigurător (societatea de asigurări) în instanţă, împotriva terţelor persoane fizice şi juridice (altele decât organizaţiile de stat şi cooperatiste), prin care se urmăreşte recuperarea sumei plătite drept despăgubire de la persoana (persoanele) răspunzătoare de producerea pagubei. A. de r. se deschide în instanţă, în limitele despăgubirilor plătite asiguratului sau beneficiarului asigurării în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, în cazurile când accidentul: "a fost produs cu intenţie; Ba fost produs în timpul comiterii de infracţiuni în legătură cu circulaţia pe drumurile publice; "a fost produs în timpul săvârşirii unor fapte care nu constituie infracţiuni, indiferent de locul unde s-au petrecut acestea; "a fost produs în timpul comiterii oricăror infracţiuni săvârşite cu intenţie; "a fost produs în timpul când persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fară consimţământul asiguratului. Toate aceste împrejurări şi fapte se dovedesc cu acte şi cu hotărâri definitive ale instanţelor penale, cu actele întocmite de organele de urmărire, cu actele de constatare a accidentului, cu procese-verbale de amendare rămase definitive sau cu alte mijloace de probă legale, după caz. în cadrul asigurărilor de răspundere civilă, unităţile economice şi instituţiile debitoare care au fost ţinute să compenseze diferite daune faţă de terţi îşi pot recupera, pe calea a. de r., paguba astfel suferită în patrimoniul lor de la persoanele fizice vinovate de producerea prejudiciului. A. de r. se poate îndrepta şi împotriva posesorilor sau păzitorilor lucrurilor sau animalelor care, prin conduita lor, au provocat un prejudiciu terţelor persoane; aceasta numai dacă se constată vinovăţia. Unităţile economice asigurate au obligaţia de a recupera pentru societatea de asigurări, pe calea a. de r., despăgubirile plătite de aceasta, de la propriii lor conducători auto în situaţiile în care aceştia sunt vinovaţi de producerea accidentelor, excepţie făcând cazurile fortuite (explozia unui cauciuc, defectarea sistemului de frânare în timpul mersului, ruperea barei de direcţie etc.), când nu intervine responsabilitatea acestora în producerea accidentelor. V. şi drept de regres al asigurătorului; subrogare a asigurătorului în drepturile asiguratului. ACŢIUNE IMOBILIARĂ, a. judiciară civilă prin care se urmăreşte realizarea unor drepturi asupra unui bun imobil. A.i. este de competenţa instanţei judecătoreşti teritoriale a situării bunului imobiliar. 52 ACŢ ACŢIUNE IPOTECARĂ, a. care rezultă din ipotecă şi serveşte creditorului ipotecat în vederea recuperării creanţei sale ajunse la scadenţă, pe calea urmăririi bunului ipotecat. V. şi ipotecă. ACŢIUNE JUDECĂTOREASCĂ PENTRU ÎNŢELEGERE, contract care se încheie între un comerciant ajuns în stare de insolvabilitate şi creditorii lui. Prin acest contract - încheiat sub controlul justiţiei - se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăţilor pentru ca el să-şi poată continua activitatea. Deschiderea dovedită a unei astfel de acţiuni împotriva unui debitor constituie motiv pentru ca un asigurat, care a încheiat o asigurare facultativă a creditelor pentru export, să aibă dreptul să solicite asigurătorului acordarea despăgubirii de asigurare, deoarece cumpărătorul mărfurilor (serviciilor) pe credit, ca urmare a ajungerii în stare de insolvabilitate, are averea supusă deschiderii acţiunii judiciare pentru înţelegere (concordat). ACŢIUNE PAULIANĂ, a. judiciară prin care creditorul solicită anularea actelor făcute în frauda drepturilor sale de către debitor. ACŢIUNILE UNEI SOCIETĂŢI DE ASIGURĂRI, înscrisuri nominative care cuprind toate elementele prevăzute de lege, poartă timbrul sec şi semnăturile a doi administratori. Evidenţa acţiunilor se ţine într-un registru numerotat, sigilat şi parafat de preşedintele consiliului de administraţie, care se păstrează la sediul societăţii. Fiecare acţiune subscrisă şi vărsată de acţionari conferă acestora dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere, dreptul de a participa la distribuirea beneficiilor. Deţinerea acţiunii necesită adeziunea de drept la statutul societăţii. Dacă o acţiune trece în proprietatea altor persoane, trec corespunzător toate drepturile şi obligaţiile. Acţiunile sunt indivizibile, fiecare acţiune având un singur proprietar. Cesiunea acţiunilor între acţionari sau către terţi se poate face cu respectarea prevederilor legale. Dacă se pierde acţiunea, proprietarul are obligaţia să anunţe consiliul de administraţie al societăţii şi să facă public acest fapt prin presă, în cel puţin două ziare de largă circulaţie din localitatea în care se află sediul societăţii, iar după şase luni se eliberează un duplicat al acţiunii. V. şi acţiune. ACUMULARE 1. Strângere, adunare, mărirea progresivă a unui bun. 2. Crearea condiţiilor care să permită atingerea unei cote ridicate a realizării producţiei. A. nu trebuie înţeleasă ca o simplă creştere a stocului de materii prime, materiale, maşini etc., ci şi constituirea unor noi noţiuni ştiinţifice şi tehnice, ridicarea calificării forţei de muncă, perfecţionarea organizării muncii şi producţiei, care să conducă la realizarea reproducţiei lărgite. 3. Proces economic complex, obiectiv, legic, care constă în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru realizarea reproducţiei lărgite. A. este o lege economică obiectivă, este funcţia progresistă cea mai importantă a societăţii umane. A. constă în crearea de noi capitaluri fixe şi circulante, în extinderea şi modernizarea mijloacelor fixe, dezvoltarea bazei activităţilor social-culturale, formarea unor fonduri de rezervă şi de asigurare. ACUMULARE A CAPITALULUI, adăugare a unei părţi din profitul creat la capitalul iniţial sau transformarea unei părţi din profit în capital suplimentar, determinată de necesitatea lărgirii procesului reproducţiei. Sursa acumulărilor de capital o constituie profitul. Mobilul a.c. este determinat de modernizarea tehnicii şi tehnologiei utilizate, de lărgirea producţiei, oferindu-se astfel posibilităţi sporite în competiţia concurenţei. ACUMULARE BĂNEASCĂ, expresia bănească (valorică) a plusprodusului (venitului net) creat de unităţile economice sub formă de: prelevări pentru societate a unei părţi din valoarea producţiei nete, beneficiu net, impozit pe profit, dobândă pentru creditele bancare, contribuţii pentru asigurările sociale etc. V. şi plusprodus; venit net. ACU 53 ACUMULARE EXTENSIVĂ, mod de acumulare în care obţinerea unei producţii suplimentare se realizează prin creşterea cantitativă, proporţională cu capitalul folosit. ACUMULARE INTENSIVĂ, formă de acumulare în care se folosesc cât mai eficient factorii de producţie. Prin a.i. se obţine o producţie de valoare mai mare, fară creşterea proporţională a capitalului folosit. Prin urmare, a.i. presupune creşterea productivităţii muncii. ACUMULARE PRIMITIVĂ, proces istoric de constituire şi de mărire a capitalului unor societăţi economice, prin preluarea valorilor de la alte societăţi constrânse pe diverse căi extraeconomice să le cedeze. A.p. se bazează pe forţă, care ia diferite forme, de la forţa violentă, brută, până la informaţie. A.p. a fost practicată pe scară largă la începuturile capitalismului, apoi, paralel cu instituirea statului de drept, s-a diminuat, dar fară să dispară. A.p. a contribuit la concentrarea bogăţiei, la formarea marilor capitaluri, precum şi la dezvoltarea pieţei muncii. Referindu-se la a.p., K. Marx spunea: „Capitalistul nu se îmbogăţeşte întocmai ca ţăranul şi meseriaşul, proporţional cu munca depusă de el şi cu austeritatea sa, ci datorită muncii gratuite absorbite şi renunţării la toate plăcerile vieţii impuse tuturor muncitorilor săi.“ K. Marx relevă că producţia capitalistă presupune realizarea unor condiţii, şi anume: existenţa proprietăţii private şi existenţa unor persoane care nu dispun decât de forţa lor de muncă. K. Marx insistă asupra violenţei, exproprierii legale şi raporturilor de forţă care au marcat formarea modului capitalist de producţie, care, cu timpul, dimpotrivă, va nega folosirea violenţei, în folosul respectului proprietăţii private. „Astfel, ceea ce se află la baza acumulării primitive a capitalului, la baza genezei sale istorice, este exproprierea producătorului imediat, este dizolvarea proprietăţii bazate pe munca personală a posesorului ei.“ A.p. este, după cum spune K. Marx, procesul de creare a condiţiilor de dezvoltare a modului de producţie capitalist. A.p. reprezintă constituirea, în mâinile unui anumit grup, a resurselor financiare suficiente pentru a dispune de mijloace de producţie şi, pe de altă parte, exproprierea masei ţărăneşti, care nu mai dispune decât de forţa sa de muncă. K. Marx a relevat că a.p. constituie preistoria capitalului. în Europa Occidentală, a.p. a avut loc în secolele XV-XVIII, iar în România mai târziu, datorită condiţiilor istorice specifice. A.p. s-a realizat, în general, pe următoarele căi: ■exproprierea şi însuşirea unor suprafeţe mari de pământ, acapararea şi exploatarea bogăţiilor de pe teritoriile colonizate, cu deosebire din America, Africa şi Asia; "acapararea terenurilor unor ţărani liberi; "însuşirea averilor bisericilor; "impunerea unor salarii mici şi munci forţate; ■despăgubiri foarte mari plătite de către ţările care au pierdut războaie; "plata unor dobânzi mari pentru creditele contractate de stat; ■deturnarea şi însuşirea unor importante părţi din veniturile statului prin concesionarea vămilor şi a unor monopoluri (alcool, tutun etc.); ■subevaluarea unor proprietăţi de stat privatizate, confiscate sau vândute silit; ■schimburi economice neechivalente etc. în unele ţări, a.p. se practică şi în prezent. A.p. se foloseşte pe scară largă, sub diferite forme, cu violenţă voalată, în ţările care se află în tranziţia la economia de piaţă. ACUMULĂRI BĂNEŞTI LA 1.000 DE LEI FONDURI FIXE, indicator de comensurare a eficienţei cu care sunt folosite mijloacele fixe existente în unităţile economice. Se determină prin raportarea acumulărilor băneşti totale la valoarea mijloacelor fixe şi se exprimă în promile. Calculul se face, de regulă, anual, nivelul comparativ al indicatorului evidenţiind măsura în care mijloacele fixe sunt folosite eficient în unitatea respectivă. ACUMULĂRI BĂNEŞTI TOTALE ANUALE, indicator valoric al eficienţei economice a investiţiilor, care exprimă valoarea plusprodusului (a venitului net al societăţii) ce se va realiza anual, ca urmare a investiţiei ce se pregăteşte. Aceste a. cuprind: totalul scontat al prelevării pentru societate a unei părţi din valoarea producţiei nete, al beneficiilor nete, al impozitului pe profit, al contribuţiilor pentru asigurări sociale, al veniturilor nete din activitatea de comerţ exterior şi alte operaţiuni cu străinătatea, al diferitelor impozite şi taxe locale etc. Alături de alţi indicatori, serveşte la alegerea variantei optime de investiţii. I 54 ADA ADAOS COMERCIAL, cotă procentuală adăugată la preţul cu ridicata al mărfurilor până la nivelul preţului cu amănuntul, din care se acoperă cheltuielile de circulaţie şi se formează profitul întreprinderilor comerciale. El se calculează în sumă absolută, prin aplicarea coeficientului de a. stabilit asupra valorii mărfurilor, la preţul cu ridicata. în prezent, suma a. c. se determină ca diferenţă între cifra de afaceri, exclusiv taxa pe valoarea adăugată (v.) aferentă vânzării mărfurilor, şi preţul de cumpărare a mărfurilor vândute. A.c. este folosit în mod deosebit de către întreprinderile care au ca obiect de activitate comercializarea mărfurilor. V. şi rabat comercial. ADAOS DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ, cotă procentuală care se adaugă la preţurile produselor obţinute prin prelucrare proprie şi la alte produse desfăcute prin unităţile de alimentaţie publică. Acest a. se diferenţiază după felul produselor şi categoria unităţii de alimentaţie publică. Sumele rezultate din cota procentuală adăugată la preţul produselor sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor şi pentru formarea profitului. A. de a. p. se stabileşte de către agentul economic şi se diferenţiază în funcţie de reţeaua de desfacere - cu ridicata, mic-gros, cu amănuntul, de alimentaţie publică - precum şi de natura produselor şi de categoria de încadrare a unităţilor pe baza brevetelor de funcţionare. ADAOS DE COMERCIALIZARE, cotă, sumă care se adaugă la preţul unui titlu financiar pus în vânzare, în vederea acoperirii cheltuielilor de distribuire şi comercializare. Practic, a. de c. reprezintă onorariul şi comisionul comercializării. ADAOS DE RISC, mărime (sumă rezultată din calcule statistico-matematice) cu care se corectează indicele mediu de despăgubire, care reprezintă elementul de bază în calculul primei nete la asigurările de bunuri sau la asigurările de risc, în general. Calcularea a. de r. presupune atât cunoaşterea indicelui mediu de despăgubire, cât şi a abaterilor care se înregistrează între acesta şi indicii de despăgubire anuali. Fără calcularea a. de r. şi corectarea cu acesta a indicelui mediu de despăgubire nu ar exista certitudinea că prima netă va face posibilă constituirea unui fond de asigurare care să permită asigurătorului să-şi onoreze obligaţiile asumate. V. şi abatere medie pătratică. ADAOS DE RURAL, cotă procentuală care se adaugă la preţul de vânzare cu amănuntul a unor mărfuri în mediul sătesc. A. de r. a fost instituit pentru acoperirea unor cheltuieli suplimentare de aprovizionare şi desfacere determinate de distanţele mari faţă de sursa de aprovizionare, precum şi de dificultăţile de transport în zonele greu accesibile (deal, munte, deltă, locuri izolate etc.), impracticabilităţii unor drumuri din mediul rural în perioade îndelungate de timp, în special în sezonul de toamnă-iamă. Până în anul 1960, a. de r. a revenit cooperaţiei, iar de atunci încoace se încasează la bugetul de stat. ADAOS INFLAŢIONIST, diferenţa dintre preţul actualizat la zi al părţii de capital acoperit de o acţiune şi valoarea nominală (iniţială) a acţiunii (v.). ADAOS LA PRIMA NETĂ, v. PRIMĂ DE ASIGURARE. ADERENT, parte în contractul de factoring, care cedează, pentru o perioadă de timp, dreptul asupra tuturor creanţelor sale comerciale cu termen scurt, rezultate din vânzarea de bunuri sau din prestarea de servicii către un agent economic specializat în factoring (v.). ADEVERINŢĂ, înscris (dovadă) prin care se recunoaşte existenţa sau stingerea unei obligaţii, a unui drept sau a unui fapt. Se foloseşte ca act justificativ financiar-contabil. ❖ A. de disponibil, document care însoţeşte factura în decontările priîl acceptare, confirmând furnizorului rezervarea în bancă, din contul cooperativei, a disponibilităţilor băneşti necesare ADM 55 efectuării plăţilor. Cooperativele eliberează a. de d. din carnetele pe care le primesc, la cerere, din partea acelor unităţi bancare unde îşi au conturile deschise. Banca eliberează carnetul cu a. de d. pe baza dispoziţiei de plată prezentate. în baza acestei dispoziţii de plată, unitatea bancară preia suma din contul de disponibilităţii pentru activitatea de producţie sau din cel pentru finanţarea investiţiilor, după caz, şi o rezervă în contul „Carnete cu adeverinţe de disponibil eliberate". La cererea cooperativelor, unităţile bancare la care acestea au conturi deschise eliberează carnete cu a. de d. pentru achiziţionarea de materii prime şi materiale necesare producţiei, achitarea lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, precum şi pentru efectuarea cheltuielilor de investiţii. Aceste carnete se pot folosi de către cooperative, în relaţiile lor economice cu unul sau mai mulţi furnizori. ADEZIUNE, consimţământul membrilor cooperativelor, prin care se obligă să plătească cu regularitate o contribuţie lunară, care să alimenteze fondul asigurărilor sociale. Pe baza acestei contribuţii, cooperatorii beneficiază de o pensie suplimentară. V. şi asigurări sociale; pensia suplimentară. ADJUDECARE 1. Aprobare de atribuire, de regulă prin hotărâre a instanţelor judecătoreşti, a unui bun persoanei care a oferit cel mai mare preţ pentru un obiect vândut prin licitaţie publică. 2. Aprobare dată unei persoane sau unei întreprinderi, în urma unei licitaţii publice, în care este admisă întotdeauna oferta cea mai avantajoasă de a livra materiale, mărfuri, de a executa o lucrare, de a închiria un bun, de a se încredinţa o concesiune, o locaţie etc. 3. Procedură prin care organul de stat care lansează un împrumut prin emisiunea de titluri de valoare - obligaţiuni - acceptă ofertele, respectiv propunerile de capital şi dobânzi pe care i le prezintă cei ce deţin disponibilităţi băneşti şi care vor să le plaseze în împrumutul respectiv. V. şi licitaţie publică. ADJUDECARE A BUNULUI PRIN VÂNZAREA LA LICITAŢIE, atribuire prin licitaţie a bunului acelei persoane fizice sau juridice (adjudecatar) care a oferit preţul cel mai mare. După adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să plătească preţul bunului, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar, achitată la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancară, în cel mult 5 zile de la data adjudecării. Dacă adjudecatarul nu plăteşte preţul, procedura vânzării la licitaţie se va relua în termen de 10 zile de la data adjudecării. în acest caz, adjudecatarul este obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de preţ. Adjudecatarul poate să achite la următoarea licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care este obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie. Dacă la următoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia. în cazul vânzării la licitaţie a bunurilor mobile, cumpărătorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare a bunului imobil şi cu plata unei dobânzi. Organul de executare stabileşte condiţiile şi termenele de plată a preţului în rate. Cumpărătorul nu poate înstrăina bunul imobil decât după plata preţului în întregime şi a dobânzii stabilite. Dacă nu se plăteşte avansul stabilit, vor avea loc o nouă licitaţie şi adjudecare. V. şi executare silită. ADMINISTRARE, operaţiune privitoare la gospodărirea, conducerea şi controlul existenţei şi mişcării valorilor materiale şi băneşti încredinţate unei unităţi economice, instituţii, organizaţii obşteşti sau unei persoane fizice. ❖ A. falimentului, activitate care se desfăşoară după pronunţarea hotărârii judecătoreşti declarative de faliment, având ca scop constatarea, înregistrarea şi conservarea activului patrimonial al falitului, determinarea pasivului, a masei credale, căutarea şi găsirea de soluţii amiabile, menite să satisfacă interesele creditorilor, sau valorificare a activului şi plata creditorilor proporţional cu creanţele lor. 56 ADM ADMINISTRARE DE INVESTIŢII, gestionarea activităţii de investiţii; acte prin care: se utilizează resursele atrase de fondurile deschise de investiţii şi de societăţile de investiţii; se achiziţionează, se folosesc valori mobiliare şi se exercită, se întreţin drepturi care decurg din acestea; se tranzacţionează valori mobiliare din portofoliul fondurilor deschise de investiţii şi al societăţilor de investiţii administrate, cu caracter temporar sau definitiv, parţial sau integral. ADMINISTRAREA FALIMENTULUI, fază a procedurii falimentare care începe după declararea falimentului şi care urmăreşte constatarea, conservarea şi întregirea activului, stabilirea pasivului şi a masei credale, lichidarea activului şi plata creditorilor în limita cotei falimentare. A.f. se realizează cu concursul sindicului (judecătorul comisar, curatorul sau lichidatorul), al adunării sau al comitetului creditorilor, al instanţei de judecată. ADMINISTRAREA IMPOZITELOR Şl TAXELOR, ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu: "înregistrarea fiscală; "declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor şi taxelor; "soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale. A.i. şi t. se realizează conform dispoziţiilor Codului fiscal, Codului de procedură fiscală, precum şi în concordanţă cu alte prevederi legale. Organul fiscal are obligaţia să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale, urmărind stabilirea corectă a impozitelor şi taxelor datorate statului. De asemenea, organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. în acelaşi timp, organul fiscal înştiinţează contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii fiscale legale, este îndreptăţit să examineze din oficiu starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului. în activitatea sa, organul fiscal are obligaţia să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi să-i îndrume pe contribuabili pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul. Organul fiscal îl îndrumă pe contribuabil în aplicarea legislaţiei fiscale; îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal. în a.i. şi t. se foloseşte limba română. Dacă la organele fiscale se depun petiţii, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organele fiscale solicită ca acestea să fie însoţite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizaţi. înainte de a lua o decizie, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei. Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile de mai sus în cazul în care: "întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea unor măsuri legale; "situaţia de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale; "se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere; ■urmează să se ia măsuri de executare silită. Contribuabilii au obligaţia să coopereze cu organele fiscale pentru determinarea corectă a stării fiscale de fapt şi în prezentarea probelor. Organele fiscale sunt obligate să păstreze secretul fiscal. Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să se bazeze pe bună-credinţă. ADMINISTRAREA TITLURILOR, totalitatea măsurilor şi lucrărilor cu care o bancă se angajează faţă de clienţii care au la ea în depozit diferite titluri de valoare. Banca are în structura sa organizatorică un departament care efectuează aceste operaţiuni şi care poartă denumirea de „administrarea titlurilor". ADMINISTRATOR AL SOCIETĂŢII COMERCIALE, asociat sau nu, care răspunde de executarea mandatului şi de ceea ce decurge din obligaţiile impuse de lege. Numirea şi înlocuirea a. al s.c. se face exclusiv de către adunarea generală a acţionarilor; ei sunt temporari ADM 57 şi revocabili. Primii a. ai s.c. pot fi numiţi prin contractul de societate, însă termenul mandatului lor nu poate fi mai mare de patru ani. Dacă prin contractul de societate sau statut nu s-a stabilit durata mandatului, el este de doi ani. A. sunt reeligibili, când prin contractul de societate sau statut nu se prevede altfel. Persoanele care, prin lege, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori sau reprezentanţi ai societăţii, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi. Fiecare trebuie să depună o garanţie pentru administraţia sa, prevăzută în contractul de societate sau statut ori, dacă nu sunt prevederi în acest sens, aprobată de adunarea generală a acţionarilor. Garanţia nu poate fi mai mică decât valoarea a zece acţiuni sau dublul remuneraţiei lunare. Dacă a. este acţionar, garanţia se poate constitui, la cererea acestuia, prin depunerea a zece acţiuni, care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile şi se păstrează la societate. Garanţia se depune înainte de intrarea în funcţiune a a.; ea poate fi depusă şi de către o terţă persoană. Dacă garanţia nu se depune înainte de data la care trebuia să intre în funcţiune, a. este considerat demisionat. Garanţia rămâne în casa societăţii şi nu va putea fi restituită a. decât după ce adunarea generală a aprobat bilanţul ultimului exerciţiu financiar în care a funcţionat a. şi după ce i-a dat acestuia descărcare. Semnăturile a. se depun la Registrul Comerţului, o dată cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care rezultă depunerea garanţiei. Nici o persoană nu poate funcţiona concomitent în mai mult de trei consilii de administraţie. Această interdicţie nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administraţie este proprietar a cel puţin o pătrime din totalul acţiunilor sau este administrator al unei societăţi care deţine pătrimea menţionată. Persoana care nu respectă aceste prevederi pierde de drept calitatea de a. obţinută prin depăşirea numărului legal, în ordinea cronologică a numirilor, şi va fi condamnată la plata, în folosul statului, a remuneraţiei şi a celorlalte beneficii care i se cuvin, precum şi la restituirea sumelor încasate. Acţiunea împotriva a. poate fi exercitată de către acţionari sau de Ministerul Finanţelor. Fără aprobarea adunării generale, a. nu pot să încheie contracte în baza cărora societatea urmează să dobândească imobile, instalaţii şi, în general, bunuri destinate a servi în mod durabil exploatării obiectului societăţii, pentru un preţ ce depăşeşte - în total sau în parte - o zecime din capitalul social, dacă prin contractul de societate sau statut nu se prevede altfel. A, sunt împuterniciţi să efectueze toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societăţii, afară de restricţiile prevăzute în contractul de societate. A. sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru: "realitatea vărsămintelor plătite; «existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere; "exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; "stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, contractul de societate şi statutul le impun. Acţiunea în răspundere împotriva a. aparţine şi creditorilor societăţii, însă aceştia o vor putea executa numai în caz de faliment al societăţii. A. care au dreptul de a reprezenta societatea nu-1 pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres. A. care, fară drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube aduse societăţii. Toţi a. şi membrii comitetului de direcţie răspund faţă de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor. Comitetul de direcţie trebuie să înştiinţeze consiliul de administraţie de toate abaterile constatate în executarea obligaţiei lui de supraveghere. A.s. sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi dacă, având cunoştinţă de neregularităţile săvârşite de aceştia, nu le denunţă cenzorilor. Dacă societăţile comerciale au mai mulţi a., răspunderea pentru actele săvârşite sau pentru omisiuni nu se întinde şi la a. care au făcut să se constate, în registrul deciziilor consiliului de administraţie, împotrivirea lor şi i-au încunoştinţat despre aceasta în scris pe cenzori. Pentru deciziile luate în şedinţele la care a. nu a asistat, el rămâne răspunzător dacă, în termen de o lună de când a luat cunoştinţă de acestea, nu a făcut împotrivirea corespunzătoare. A. care, într-o anumită operaţiune, direct sau indirect, au interese contrare intereselor societăţii, trebuie să înştiinţeze despre aceasta pe ceilalţi a. şi pe cenzori şi să nu ia parte la nici o deliberare privitoare la această operaţiune. Aceeaşi obligaţie o are a. şi în cazul în care, într-o anumită operaţiune, ştie că sunt interesate soţia, rudele sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv. A. sunt răspunzători pentru daunele produse societăţii comerciale. Dacă există un singur a. şi el vrea 58 ADM să se retragă, trebuie convocată adunarea generală. în caz de moarte sau de împiedicare fizică a acestuia, numirea provizorie se face de către cenzori, însă pentru numirea definitivă a a. se convoacă de urgenţă adunarea generală. Când a. constată pierderea unei jumătăţi din capitalul social, sunt obligaţi să convoace adunarea generală extraordinară, pentru a hotărî reconstituirea capitalului, limitarea lui la suma rămasă sau dizolvarea societăţii. Adunarea generală extraordinară poate fi convocată şi la o pierdere mai mică. Dacă nici la a doua convocare nu s-a întrunit cvorumul necesar, a. vor cere instanţei din raza teritorială în care se află sediul societăţii numirea unui expert, care verifică pierderea din capitalul social. Pe baza expertizei, instanţa, constatând pierderea respectivă, va da o încheiere, autorizând a. să convoace adunarea generală, care să hotărască limitarea capitalului la suma rămasă sau dizolvarea societăţii, indiferent de numărul acţionarilor prezenţi. V. şi consiliul de administraţie. ADMINISTRATOR GARANT AL EMISIUNII DE TITLURI FINANCIARE, instituţie financiară specializată care îl asistă pe emitentul de titluri financiare în cadrul emisiunii primare şi garantează investitorilor că emitentul îşi va îndeplini obligaţiile contractuale. ADMINISTRATOR-SECHESTRU , creditorul, debitorul ori o altă persoană fizică sau juridică numită de organul de executare silită pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv. A.-s. consemnează veniturile încasate la unităţile abilitate şi depune recipisa la organul de executare silită. în situaţia în care a.-s. este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare silită îi va fixa o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă. V. şi executare silită; executarea silită a bunurilor imobile. ADMINISTRAŢIE FINANCIARĂ, organ local de specialitate din aparatul financiar al României, chemat să contribuie la înfăptuirea, în mod unitar, a politicii de stat din domeniul finanţelor locale, îndrumat, condus şi controlat de către consiliul judeţean sau al municipiului Bucureşti, pe lângă care funcţionează, şi de Ministerul Finanţelor. A.f. are ca atribuţii: ■întocmirea şi pregătirea lucrărilor necesare elaborării proiectelor de bugete locale; "conducerea şi coordonarea muncii de elaborare a proiectelor de bugete de către unităţile economice şi instituţiile subordonate consiliilor locale; «elaborarea, în colaborare cu organele teritoriale şi cu băncile, a planului financiar în profil teritorial; "întocmirea planurilor de echilibrare bugetară; ■urmărirea executării bugetelor locale; "stabilirea şi încasarea impozitelor, a taxelor şi a celorlalte venituri ale economiei locale de la persoanele fizice şi juridice; "stabilirea şi încasarea primelor la asigurările prin efectul legii; "ţinerea evidenţei provenienţei veniturilor şi utilizării lor; "controlul constituirii şi utilizării mijloacelor din afara bugetului; "finanţarea cheltuielilor din bugetele locale; "urmărirea executării în bune condiţii a bugetelor locale şi realizarea indicatorilor financiari de către unităţile locale; "întocmirea dărilor de seamă contabile asupra executării bugetelor locale şi informarea periodică a primăriilor, a consiliilor locale şi a Ministerului Finanţelor asupra modului cum s-a desfăşurat activitatea financiară locală. Alte atribuţii: "elaborează lucrările privind contul de încheiere a exerciţiului bugetar; "urmăreşte şi face propuneri referitoare la creşterea eficienţei economice pe calea reducerii cheltuielilor de producţie şi de circulaţie, a sporirii rentabilităţii pe produse şi pe unităţi economice; "prezintă consiliului local propuneri referitoare la perfecţionarea relaţiilor financiare ale unităţilor economice şi instituţiilor locale cu bugetul local; "îndrumă şi controlează activitatea organelor locale de specialitate subordonate. Structura organizatorică a a.f. cuprinde: serviciul de buget, serviciul de impozite şi taxe, biroul de expertize contabile gestionare. ADMINISTRAŢIE VAMALĂ, instituţie de stat constituită prin lege, investită cu competenţa de a aplica regimul vamal şi taxele vamale pe teritoriul statului. A.v. are următoarele atribuţii principale: "supravegherea şi controlul bunurilor care se află în circuitul economic interior şi exterior; "încasarea şi virarea la bugetul statului a taxelor vamale; "unele atribuţii ADM 59 speciale privind sănătatea publică, patrimoniul cultural etc. A.v. cuprinde în principal: Direcţia Generală a Vămilor - ca organ central; direcţii naţionale de specialitate (anchetă vamală, statistică vamală etc.); direcţii vamale regionale; unităţi vamale de frontieră, birouri vamale, puncte şi servicii vamale. V. şi politică vamală; regim vamal; taxă vamală; vamă. ADMINISTRAŢII PRIVATE, unităţi instituţionalizate - asociaţii fară scop lucrativ, servicii de caritate, fundaţii etc. - care se ocupă cu prestarea de servicii pentru diferite categorii de persoane sau pentru anumite colectivităţi. A.p. au ca resurse financiare: contribuţii oluntare, cotizaţii, donaţii, venituri din proprietăţi etc. ADMINISTRAŢII PUBLICE, unităţi publice (de stat) care prestează diferite servicii altor unităţi de stat sau private şi populaţiei. A.p. cuprind administraţia centrală, administraţiile locale şi unităţile administraţiilor securităţii sociale. Unităţile a.p. sunt susţinute din resursele financiare - impozite şi taxe directe şi indirecte - încasate de stat de la agenţii economici şi de la populaţie. ADMITERE LA BURSĂ, aprobarea care se dă de către forul conducător unei burse, pentru a înscrie un titlu de valoare la cotă, în vederea negocierii acestuia la bursă. Cota este valoarea, taxa, cursul efectelor publice. ADMITERE LA CREDITARE A INVESTIŢIILOR, activitate bancară desfăşurată în direcţia studierii, verificării şi analizei documentaţiei, în urma căreia se comunică beneficiarului acordul sau dezacordul pentru creditarea investiţiei. Pentru aprobarea creditelor, unităţile bancare primesc de la beneficiari o documentaţie asemănătoare cu cea necesară pentru admiterea la finanţare a investiţiilor (v.), însoţită de un contract de împrumut, care constituie şi cerere de acordare a creditelor. Aparatul funcţional al băncii efectuează analiza documentaţiei depuse, verificând concomitent dacă există contracte sau comenzi confirmate de furnizori, în care să fie menţionate şi termenele de livrare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, care să facă posibilă punerea în funcţiune a capacităţilor planificate în maximum 12 luni. Totodată, banca verifică dacă beneficiile ce se vor obţine după punerea în funcţiune a investiţiei fac posibilă rambursarea creditului în maximum zece ani. în urma acestor verificări, banca trimite beneficiarului de investiţii un exemplar din contractul de împrumut semnat, comunicând totodată şi antreprenorului general că investiţia a fost admisă la creditare. ADMITEREA LA FINANŢARE A CHELTUIELILOR DE PROIECTARE, acord al unităţilor Băncii Române de Dezvoltare dat pentru finanţarea cheltuielilor de proiectare cuprinse în planul de finanţare a investiţiilor. în vederea a. la f., beneficiarii depun la unitatea bancară finanţatoare cererea de admitere la finanţare şi contractul de proiectare sau comanda confirmată de proiectant, la care se anexează alte documente, în funcţie de natura lucrărilor. A. la f. are loc dacă: a) în planul anual de investiţii sunt prevăzute fonduri destinate acestui scop; b) lucrările de proiectare înscrise în contracte sunt de natura celor care se finanţează din fondunk de investiţii; c) lucrările de proiectare prevăzute a se elabora intră în profilul organizaţiilor de proiectare; d) costul lucrărilor de proiectare s-a stabilit prin aplicarea tarifelor legale. ADMITEREA LA FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, activitate bancară depusă pentru studierea, verificarea şi analiza multilaterală a documentaţiei, precum şi exprimarea acordul ui băncii necesar deschiderii finanţării investiţiilor. Pentru a. la f. a i., beneficiarii (întreprinderile, instituţiile etc.) depun la banca finanţatoare o cerere însoţită de: "proiectul de execuţie a investiţiei; "adresa de depunere a documentaţiei în vederea deschiderii finanţării lucrărilor de investiţii, care cuprinde denumirea şi valoarea devizului general admis la finanţare; "valoarea devizelor de execuţie şi a notelor de comandă suplimentare, depuse anterior; "cota de organizare 60 ADO de şantiere; "specificarea numărului şi valorii devizelor de execuţie; "numărul şi valoarea contractelor de proiectare depuse la bancă; "numărul de execuţie; "numărul şi valoarea devizelor, pe categorii de cheltuieli; "totalul valoric al documentaţiei depuse la bancă, legal aprobat; ■graficele de eşalonare a investiţiilor şi de livrare, depuse la bancă, legal aprobate; "graficele de eşalonare a investiţiilor, de livrare a utilajelor şi de asigurare a personalului necesar, corelate cu termenele de punere în funcţiune; "contractul de antrepriză şi autorizaţia de construcţie; ■aprobările legale pentru folosirea terenului. A. la f. a i. necesită ca unităţile bancare finanţatoare să verifice dacă: "capacităţile de producţie existente sunt folosite potrivit normelor în vigoare; ■desfacerea producţiei este asigurată, potrivit documentaţiei aprobate; "obiectivele, capacităţile, cheltuielile de investiţii şi termenele de dare în exploatare se încadrează în prevederile de plan; "lucrările şi cheltuielile care se efectuează sunt prevăzute în documentaţia tehnico-economică elaborată şi aprobată potrivit normelor legale; "începerea lucrărilor are la bază documentaţii tehnico-economice elaborate potrivit normelor în vigoare şi dacă există aprobările legale pentru folosirea terenului pe care se amplasează investiţiile respective; "există mijloacele financiare necesare executării lucrărilor şi dacă acestea sunt asigurate în cadrul prevederilor anuale; "termenele din contractele de antrepriză, graficele de eşalonare a lucrărilor de investiţii şi de livrare a utilajelor se încadrează în duratele de execuţie şi sunt corelate cu termenele de punere în funcţiune aprobate etc. De asemenea, unităţile bancare verifică: "dacă devizele la proiectele de execuţie şi devizele pe categorii de cheltuieli sunt legal întocmite şi aprobate; "dacă se încadrează în prevederile din documentele de avizare şi de aprobare a investiţiilor şi în soluţiile de principiu adoptate prin documentaţia tehnico-economică; ■respectarea legalităţii preţurilor şi tarifelor, economicitatea chel tuielilor prevăzute în documentaţii; "dacă valoarea totală a devizelor de execuţie, inclusiv justa dimensionare a fondurilor destinate organizării şantierului şi a devizelor pe categorii de cheltuieli, se încadrează ca natură, valoare totală şi de construcţii-montaj în prevederile corespunzătoare, aprobate prin devizul general; "dacă realizarea obiectivelor, rambursarea creditelor şi recuperarea cheltuielilor de investiţii sunt asigurate în concordanţă cu documentaţia aprobată. Unităţile bancare comunică beneficiarilor de investiţii şi organizaţiilor de antrepriză, după caz, rezultatul analizei şi deci posibilitatea şi limitele finanţării lucrărilor. Băncile au dreptul să refuze documentaţia depusă pentru la f. a i., atunci când nu sunt respectate normele legale. Eventualele refuzuri neacceptate de către titulari se soluţionează de către Guvern, cu avizul prealabil al Ministerului Finanţelor, pe baza propunerilor făcute de ministere şi alte organe centrale şi locale. Nici o lucrare de investiţii nu poate fi începută înainte ca organele bancare să se pronunţe asupra legalităţii lucrării în cauză. ADOCRAŢIE, mod de organizare care se opune birocraţiei şi care se caracterizează prin simplitate şi operativitate. ADOPTAREA BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, aprobare anuală, exprimată prin vot de către deputaţi şi senatori, privind proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat. Comisiile de Buget, Finanţe, Bănci ale Parlamentului analizează proiectul „Legii pentru adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat“, sub aspect politic şi economic, al dimensiunii veniturilor şi cheltuielilor care-1 compun - pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare - confruntă indicatorii programului economic cu indicatorii celorlalte planuri financiare, urmărind măsura în care proiectul de buget este expresia programului de guvernare. De asemenea, comisia analizează darea de seamă şi contul general de încheiere a exerciţiului bugetar pe anul expirat, studiază şi apreciază activitatea desfăşurată de organele Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi activitatea Ministerului Finanţelor, oprindu-se asupra eventualelor cazuri de încălcare a disciplinei financiare. în desfăşurarea lucrărilor sale, comisiile de Buget-Finanţe-Bănci consultă deputaţii şi senatorii Parlamentului, reprezentanţii ministerelor, departamentelor, precum şi diferite persoane care lucrează în domeniul ştiinţific, economic, social-culîural etc. în mod obişnuit, la lucrările comisiei este invitat ministrul ADO 61 Finanţelor, ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi alte cadre din conducerea ministerelor, care prezintă toate explicaţiile cerute de comisie. Studiind proiectul de buget, comisia este îndrituită să propună amendamente la partea de venituri, la cea de cheltuieli, să studieze şi să elaboreze proiecte de legi cu caracter economico-financiar. Constatările şi propunerile comisiei sunt consemnate în coraportul pe care îl întocmeşte. După încheierea lucrărilor comisiei, proiectul bugetului asigurărilor de stat este supus de către Guvern dezbaterilor în plenul Parlamentului. Ministrul Finanţelor, ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale prezintă raportul, iar preşedintele Comisiei de Buget-Finanţe-Bănci prezintă coraportul asupra proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat, după care deputaţii şi senatorii dezbat, temeinic şi pe larg, veniturile şi cheltuielile bugetare, fac aprecieri asupra realizării veniturilor şi cheltuielilor, asupra repartizării acestora etc., discută activitatea organelor financiar-bancare, propun amendamente la venituri şi cheltuieli. Proiectul de lege se examinează de către deputaţi şi senatori, pe articole de venituri şi cheltuieli, după care are loc votarea legii pentru adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta este expresia democratismului şi calea exercitării controlului din partea deputaţilor şi a senatorilor asupra mobilizării, repartizării şi utilizării eficiente a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat. După adoptarea bugetului de către Parlament, bugetul asigurărilor sociale de stat este retrimis, prin aceeaşi filieră, la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Ţinând seama de limitele veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, adoptate de către Parlament, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale modifică, după caz, bugetele de asigurări sociale ale direcţiilor sale judeţene şi cel al Direcţiei Generale a Municipiului Bucureşti, iar acestea, la rândul lor, operează modificările corespunzătoare în bugetele de asigurări sociale ale unităţilor economice şi instituţiilor subordonate. ADOPTAREA BUGETULUI DE STAT, aprobare anuală exprimată prin vot secret de către deputaţii şi senatorii Parlamentului, privind proiectul de buget de stat pentru anul financiar viitor. însoţit de anexele respective, de proiectul de lege pentru a.b. de s. şi de expunerea ministrului Finanţelor sau a primului-ministru, proiectul bugetului statului este înaintat Parlamentului, de către Guvern, pentru dezbatere şi adoptare. La începutul fiecărei legislaturi, cele două camere ale Parlamentului îşi aleg comisiile permanente, între care şi Comisia pentru Buget-Finanţe-Bănci, care studiază problemele financiar-bancare. Dezbaterea şi adoptarea proiectului bugetului de stat în Parlament necesită, în mod obişnuit: "prezentarea de către ministrul Finanţelor sau de către primul-ministru al Guvernului, a proiectului de buget în Parlament; "examinarea acestuia de către comisiile de specialitate ale Parlamentului; ■concilierea eventualelor amendamente care se propun la proiectul de buget; "dezbaterea proiectului de buget de către deputaţi şi senatori; "votarea legii pentru adoptarea bugetului de stat; "promulgarea acestei legi de către preşedintele României. înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului, proiectul bugetului de stat este înaintat, însoţit de anexele sale, la comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului. Aceste comisii au obligaţia să studieze, în prealabil, proiectul bugetului de stat, sub aspect politic şi economic, să analizeze veniturile şi cheltuielile care-1 compun, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, să le confrunte cu indicatorii din programul economic şi social al ţării, cu indicatorii celorlalte planuri şi balanţe financiare, urmărind fundamentarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Aceste comisii analizează, de asemenea, expunerea de motive şi contul general anual de execuţie a bugetului de stat pe anul expirat, apreciază activitatea organelor financiare şi îndeosebi a Ministerului Finanţelor, oprindu-se asupra cazurilor de încălcare a disciplinei economico-financiare. Comisiile pentru Buget-Finanţe-Bănci ale celor două camere consultă deputaţii şi senatorii Parlamentului, reprezentanţii ministerelor, departamentelor, precum şi specialişti din domeniul ştiinţific, economic, social, cultural, financiar, bancar etc. în mod obişnuit, la lucrările comisiilor este invitat ministrul Finanţelor, care dă explicaţiile cerute de membrii comisiilor parlamentare. Cu ocazia studierii proiectului bugetului de stat, membrii comisiilor par lamentare pot să aducă amendamente atât la venituri, cât şi la cheltuieli. După terminarea lucrărilor comisiilor celor 62 ADO două camere, proiectul de buget este supus dezbaterii, fie separat, în cele două camere, fie în plenul lor. Dezbaterea proiectului de buget în Parlament începe cu prezentarea, în numele Guvernului, a expunerii făcute de către ministrul Finanţelor (sau de primul-ministru), în care se arată cum a decurs executarea preliminară a bugetului pe anul în curs şi execuţia definitivă a bugetului pe anul precedent. în expunere se analizează veniturile şi cheltuielile bugetului anului viitor, structura şi destinaţiile principalelor cheltuieli, activitatea economico-financiară a ministerelor, departamentelor, instituţiilor centrale etc., menţionându-se deficienţele constatate, soluţiile propuse pentru lichidarea şi preîntâmpinarea lor, precum şi măsurile pentru a se asigura o eficienţă cât mai ridicată a activităţii economico-financiare. Preşedinţii comisiilor pentru Buget-Finanţe-Bănci expun apoi concluziile şi propunerile lor, după care urmează dezbaterile deputaţilor şi senatorilor asupra proiectului bugetului de stat. Cu această ocazie, deputaţii şi senatorii fac aprecieri asupra realizării veniturilor şi cheltuielilor bugetului statului, asupra repartizării acestora pe destinaţii etc.; ei au dreptul să critice activitatea ministerelor, să-i interpeleze pe membrii Guvernului, propun amendamente la venituri şi la cheltuieli etc. Ca organ legislativ suprem, Parlamentul are drepturi nelimitate în materie bugetară. După terminarea dezbaterilor, se trece la votarea legii pentru adoptarea bugetului de stat, care cuprinde: totalul general al veniturilor şi cheltuielilor, cu indicarea surselor de venituri şi a destinaţiilor cheltuielilor, fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, transferuri pentru bugetele locale în vederea echilibrării lor, aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului de stat pe anul anterior celui de bază. Proiectul de lege pentru adoptarea bugetului statului se votează prin consultarea deputaţilor şi a senatorilor, separat pe articole de venituri şi de cheltuieli; după aceea, bugetul se supune votării în ansamblu. Aceasta este expresia democratismului şi calea exercitării controlului din partea deputaţilor şi a senatorilor asupra mobilizării şi repartizării veniturilor bugetare. După votare, care trebuie să aibă loc până la 31 decembrie, legea bugetară se promulgă de către preşedintele Republicii şi se publică în Monitorul Oficial şi în presă pentru a se cunoaşte conţinutul şi obiectivele sale. Dacă bugetul de stat nu se aprobă de către Parlament până la 31 decembrie, Guvernul îndeplineşte sarcinile care-i revin potrivit bugetului anului precedent. Modalităţile de dezbatere şi de aprobare a bugetului de stat diferă uneori foarte mult de la o ţară la alta. Astfel, în Franţa, Adunarea Naţională are prerogative prioritare în materie bugetară, ea fiind prima care examinează proiectul de buget. Deputaţii din Adunarea Naţională au numai dreptul de a propune majorarea veniturilor şi reducerea cheltuielilor. De menţionat că Senatul nu are dreptul să reducă veniturile sau să majoreze cheltuielile. în urma încheierii dezbaterilor în Senat, proiectul de buget este readus în Adunarea Naţională, care definitivează prevederile bugetare, luând în considerare şi propunerile Senatului. Dacă se ivesc divergenţe, la iniţiativa Guvernului se instituie o comisie formată din deputaţi şi senatori. în soluţionarea eventualelor divergenţe, opinia Adunării Naţionale este decisivă. După încheierea dezbaterilor şi votarea bugetului, pentru ca acesta să dobândească putere de lege, el trebuie semnat de către preşedintele ţării. în situaţia în care preşedintele nu este de acord cu prevederile bugetare, el are dreptul să ceară reexaminarea proiectului de către Parlament. în Marea Britanie, dezbaterea proiectului de buget permite fiecărui parlamentar din Camera Comunelor să ia cuvântul cu privire la veniturile şi la cheltuielile bugetare. Proiectul de buget este citit de câteva ori, iar încheierea dezbaterilor are loc la o dată fixă, discuţia bugetului fiind limitată la 20 de şedinţe. Dezbaterea şi aprobarea bugetului de stat în S.U.A. se desfăşoară în felul următor: preşedintele S.U.A. prezintă proiectul de buget Congresului, în luna ianuarie, pentru anul bugetar care începe la 1 octombrie şi se încheie la 30 septembrie. Până la 15 aprilie, comisiile Camerei Reprezentanţilor şi ale Senatului au obligaţia să-şi prezinte „rezoluţiile44 cu privire la proiectul de buget. Reconcilierea diferendelor dintre „rezoluţiile44 celor două comisii are loc până la 15 mai. Senatul are competenţe mai mari decât Camera Reprezentanţilor, care poate acţiona doar asupra modificărilor propuse de executiv la impozitele federale. în schimb, Senatul are dreptul să introducă modificări atât la venituri, cât şi la cheltuieli. Bugetul de stat se aprobă cu majoritatea de voturi a celor două camere. Pentru a dobândi putere de lege, bugetul trebuie semnat de către ADU 63 preşedinte, care poate uza de dreptul său de veto pentru a-1 respinge. Dacă Congresul (cele două camere ale sale) a votat bugetul cu o majoritate de voturi de două treimi, atunci se poate trece peste veto-ul preşedintelui. AD PARI, expresie latină veche, care înseamnă „conform parităţii44 ori „potrivit valorii nominale44. De pildă, a.p. exprimă concordanţa dintre cursul de piaţă al hârtiilor de valoare şi valoarea lor nominală. V. şi curs. ADUNAREA GENERALA A ACŢIONARILOR SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI, organul de conducere al societăţii, care decide asupra activităţii acesteia şi asigură politica ei economică şi comercială. A.g. ale a.s.a. sunt ordinare şi extraordinare. A.g. ale a.s.a. au următoarele atribuţii: "aprobă structura organizatorică a societăţii, numărul de posturi şi normativul de constituire a compartimentelor funcţionale; "alege membrii consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori, inclusiv cenzorii supleanţi, le stabileşte remunerarea, îi descarcă de activitate şi îi revocă; "alege directorul general, îl descarcă de activitate şi îl revocă (directorul general este şi preşedintele consiliului de administraţie); "stabileşte nivelul de salarizare a personalului angajat, în funcţie de studii şi de munca efectiv prestată, cu respectarea limitei minime legale de salarizare; "stabileşte salariile membrilor consiliului de administraţie, al directorului general, ale membrilor comitetului de direcţie şi ale comisiei de cenzori; "aprobă bugetul şi programul de activitate pentru anul următor; "examinează, modifică şi aprobă bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi după analizarea rapoartelor consiliului de administraţie şi al comisiei de cenzori; "aprobă repartizarea beneficiului; "hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung, inclusiv a celor externe; ■stabileşte competenţe şi nivelul de contractare a împrumuturilor bancare curente, a creditelor comerciale şi a garanţiilor; "aprobă orice fel de credit financiar acordat de societate; "hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi la desfiinţarea de sucursale, filiale şi agenţii; "hotărăşte asupra mărimii sau reducerii capitalului social, cu privire la modificarea numărului de acţiuni şi a valorii nominale a acestora, precum şi relativ la cesiunea acţiunilor; "adoptă şi modifică statutul, precum şi transformarea formei juridice a societăţii; "hotărăşte cu privire la comasarea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţii; "analizează rapoartele consiliului de administraţie privind stadiul şi perspectivele societăţii cu referire la profit şi dividende, poziţia pe piaţa internă şi internaţională, nivelul şi calitatea activităţii, forţa de muncă, relaţiile cu asiguraţii şi cu partenerii; ■hotărăşte cu privire la acţionarea în justiţie a membrilor consiliului de administraţie, a directorului general şi a cenzorilor, pentru paguba pricinuită societăţii; "hotărăşte în orice alte probleme care privesc societatea. A.g. a a.s.a. se convoacă de preşedintele consiliului de administraţie sau de unul dintre vicepreşedinţi, pe baza împuternicirii date de preşedinte. ❖ A.g. ordinare au loc cel puţin o dată pe an, la două luni de la încheierea exerciţiului economic financiar, pentru examinarea bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierderi pe anul precedent şi pentru stabilirea programului de activitate şi a bugetului pe anul în curs. ❖ A.g. extraordinare se convoacă la cererea acţionarilor reprezentând cel puţin 1/3 din capitalul social, la cererea comisiei de cenzori, precum şi în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10%, timp de doi ani succesivi, cu excepţia primilor doi ani de la înfiinţarea societăţii. A.g. se convoacă de administratori ori de câte ori este nevoie, conform prevederilor din statut, cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită. Convocarea se publică în Monitorul Oficial şi într-unul dintre ziarele de largă circulaţie din localitatea în care se află sediul societăţii. Convocarea trebuie să cuprindă locul, data ţinerii adunării, ordinea de zi. Dacă pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea statutului, convocarea trebuie să cuprindă textul propunerilor. Hotărârile se iau prin vot deschis, prin ridicare de mâini; în anumite situaţii, votul poate fi secret. Votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor, pentru revocarea, ca şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor. Hotărârile adoptate de adunarea generală sunt obligatorii şi 64 ADU pentru acţionarii absenţi sau nereprezentaţi. V. şi Societatea „Asigurarea Românească -ASIROM“ S.A. ADUNAREA GENERALĂ A CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR, organ de conducere al casei, care se convoacă cel puţin o dată pe an, fiind legal constituită dacă sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor. în a.g. a C.A.R.P., membrii casei sunt reprezentaţi prin delegaţi aleşi pe o durată de doi ani în adunările membrilor, un delegat reprezentând 100 de membri. ♦ A.g. ordinare se convoacă de fiecare dată cu 15 zile înainte, iar ❖ A.g. extraordinare cu şapte zile anterior şi hotărârile valabile se iau cu majoritatea simplă a voturilor. A.g. are următoarele atribuţii: "adoptă şi modifică statutul casei; "stabileşte numărul membrilor consiliului de conducere, al comisiei de cenzori şi preşedinţii acestora; "dezbate şi aprobă bugetul anual al casei; "stabileşte cuantumul cotizaţiilor şi al contribuţiilor lunare ale membrilor şi proporţiile în care se constituie fondurile; "stabileşte cuantumul ajutoarelor şi al împrumuturilor care se acordă membrilor casei; "stabileşte numărul, funcţiile şi salariile personalului încadrat al casei; "stabileşte cuantumul recompenselor băneşti care se pot aproba trimestrial; "analizează şi aprobă raportul de activitate al consiliului de conducere, bilanţul, darea de seamă contabilă anuală şi raportul comisiei de cenzori; "rezolvă contestaţiile împotriva hotărârilor adoptate de consiliul de conducere; "hotărăşte excluderea de membri; "diferite alte atribuţii, în concordanţă cu statutul-cadru elaborat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. V. şi consiliul de conducere al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor; comisia de cenzori a Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. ADUNAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII COMERCIALE, organ suprem de conducere al societăţii comerciale, constituit din toţi acţionarii, care decide asupra activităţii acesteia şi realizează politica economică, comercială şi financiară. A.g. sunt ordinare şi extraordinare. ❖ A.g. ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult trei luni de la încheierea exerciţiului financiar. A.g.o. are următoarele atribuţii principale: "aprobă structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi, precum şi normativul de constituire a compartimentelor funcţionale; "alege membrii consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori, inclusiv cenzorii supleanţi, le stabileşte remunerarea, îi descarcă de activitate şi îi revocă; "alege directorul general, îl descarcă de activitate şi îl revocă; directorul general este şi preşedintele consiliului de administraţie; "stabileşte salariile membrilor consiliului de administraţie, al directorului general, ale membrilor comitetului de direcţie şi ai comisiei de cenzori; "stabileşte nivelul de salarizare a personalului angajat, în funcţie de studii şi de munca efectiv prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzute de lege; "aprobă bugetul şi, după caz, programul de activitate pe exerciţiul următor; "examinează, aprobă sau modifică bilanţul şi contul de profit şi pierderi după analizarea rapoartelor consiliului de administraţie şi ale comisiei de cenzori; "aprobă repartizarea profitului; "hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung, inclusiv a celor externe; "stabileşte competenţele şi nivelul de contractare a împrumuturilor bancare curente, a creditelor comerciale şi a garanţiilor; ■aprobă orice fel de credit financiar acordat de societate; "hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi la desfiinţarea de sucursale, filiale şi agenţii; "hotărăşte cu privire la mărirea sau la reducerea capitalului social, la modificarea numărului de acţiuni sau a valorii nominale a acestora, precum şi la cesiunea acţiunilor; "hotărăşte cu privire la adoptarea sau la modificarea statutului, precum şi la transformarea formei juridice a societăţii; "hotărăşte cu privire la comasarea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţii; "analizează rapoartele consiliului de administraţie privind stadiul şi perspectivele societăţii cu referire la profit şi dividende, poziţia pe piaţa internă şi internaţională, nivelul şi calitatea activităţii, forţa de muncă etc.; "hotărăşte cu privire la acţionarea în justiţie a membrilor consiliului de administraţie, a directorului general şi a cenzorilor pentru paguba pricinuită societăţii; "hotărăşte în orice alte probleme care privesc societatea. Asigurarea validităţii deliberărilor a.g.o. necesită prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin o jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acţionarii care AGE 65 deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare, dacă în contractul de societate, statut sau lege nu se prevede o majoritate mai mare. ♦> A.g. extraordinară se întruneşte ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre pentru: "prelungirea duratei societăţii; ■mărirea capitalului; "schimbarea obiectului societăţii; "schimbarea formei societăţii; "mutarea sediului; "fuziunea cu alte societăţi; "reducerea capitalului social sau reîntregirea sa prin emisiunea de noi acţiuni; "dizolvarea anticipată a societăţii; "emisiunea de obligaţiuni; "orice altă modificare a contractului de societate ori a statutului sau orice altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea a.g.e. Dacă statutul sau contractul de societate nu dispune altfel, pentru validitatea deliberărilor a.g.e. sunt necesare, la prima convocare: prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social; la convocările următoare: prezenţa acţionarilor reprezentând jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin o treime din capitalul social. Convocarea a.g. se face de către administratori, iar termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării. Convocarea se publică în Monitorul Oficial şi într-unul dintre ziarele răspândite, din localitatea în care se află sediul societăţii. Convocarea trebuie să cuprindă locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi. Hotărârile a.g. se iau prin vot deschis. La propunerea persoanei care prezidează sau a unui grup de acţionari prezenţi sau reprezentaţi, care deţin cel puţin lA din capitalul social, se va putea decide ca votul să fie secret. Votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor, pentru revocarea şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor. Hotărârile a.g. sunt obligatorii, chiar şi pentru acţionarii absenţi sau nereprezentaţi. AD VALOREM (lat. „la valoare"), baza de calculare, modalitate de calculare a unui impozit, a unei taxe, a unui comision prin aplicarea unor cote asupra venitului, asupra valorii vamale a mărfurilor etc. V. şi impozit; taxă; taxă vamală; valoare în vamă. AFACERE, activitate complexă, importantă, care se materializează într-un contract; activitate desfăşurată cu scopul de a câştiga bani, de a obţine un profit justificat, moral. AFILIATĂ UNEI BĂNCI, filială a unei bănci sau societăţi comerciale pentru care banca este filială ori o societate comercială care, împreună cu banca respectivă, se află sub controlul comun al altei societăţi comerciale. AGENT, reprezentant oficial al unei instituţii, societăţi, unităţi economice care îndeplineşte funcţia de organ de execuţie al unităţii respective, pe baza unei sarcini permanente sau speciale. ❖ A. de asigurare, persoană fizică sau juridică, abilitată în baza autorizării scrise a unei societăţi de asigurări, denumită contract de agent, să efectueze operaţiuni de asigurare, adică să negocieze sau să încheie în numele şi în contul societăţii de asigurări contracte de asigurare cu terţii, potrivit condiţiilor prevăzute în contractul de mandat încheiat, fară a avea calitatea de asigurător sau de broker de asigurare (v.). A. de a. persoane fizice au dreptul să se înregistreze la camera de muncă în raza căreia domiciliază, pentru a li se calcula vechimea în muncă şi pentru a achita contribuţiile necesare în vederea constituirii fondurilor de asigurări sociale. Un a. de a. nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru o singură societate de asigurări. Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un a. de a., societatea de asigurări în numele căreia acţionează a. este răspunzătoare faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile a. de a. A. de a. se ocupă cu asigurările facultative (mai ales de persoane), fiind retribuiţi cu un comision stabilit procentual, diferenţiat în funcţie de preţul asigurărilor contractate, din totalul încasărilor de prime pe care le-au efectuat. ♦> A. de bursă, intermediar de bursă, angajat sau reprezentant exclusiv care acţionează efectiv în bursa de valori. A. de b. este operator bursier, abilitat să efectueze efectiv operaţiunile pe care le presupune încheierea, 66 AGE efectuarea şi lichidarea tranzacţiilor de bursă. A. de b. sunt comercianţi de titluri, responsabili de cotaţiile valorilor şi trebuie înscrişi în Registrul Comerţului. A. de b. sunt de două categorii, şi anume: a. de b. de schimb şi a. de b. specialişti. A. de b. de schimb acţionează exclusiv pe contul clienţilor lor de la care primesc ordine. A. de b. sunt intermediari, deoarece ordinele primite le transmit a. de b. specialişti (dealeri). A. de b., numiţi şi brokeri, percep comisioane de la clienţii lor sau sunt remuneraţi de societăţile care îi angajează. A. de b. sunt în legătură permanentă cu clienţii lor sau cu societăţile pe care le reprezintă şi le informează asupra situaţiei cursurilor titlurilor cotate şi asupra executării ordinelor. După rolul pe care a. de b. îl îndeplinesc în cadrul pieţei, există două categorii de profesionişti, şi anume: specialişti operativi, care iau parte efectiv la procesul de iniţiere, încheiere, executare şi control al tranzacţiilor de bursă, şi specialişti neoperativi, care au atribuţii privind analiza, urmărirea şi facilitarea tranzacţiilor bursiere. în această categorie se cuprind: analiştii bursieri, care cercetează şi evaluează piaţa bursieră şi furnizează clienţilor investitori informaţii şi consultanţă privind conjunctura financiară, operaţiunile de plasament, gestionarea afacerilor cu titluri etc., şi funcţionarii bursei, care sunt angajaţi ai burselor de valori care supraveghează, urmăresc şi controlează modul cum se derulează operaţiunile în incinta bursei. Pe piaţa bursieră, rolul principal revine însă personalului operativ constituit din intermediarii de bursă, numiţi brokeri (v.), şi din comercianţii de bursă, numiţi dealeri (v.) sau traderi. Noţiunea de a. de b. cuprinde ambele categorii. A. de b. ca specialişti operativi sau operatori de bursă au câteva caracteristici, şi anume: "sunt persoane fizice cu un anumit statut socioprofesional, cu o profesiune distinctă; ■pot să acţioneze fie ca profesionişti independenţi, fie ca angajaţi ai unor firme specializate (societăţi de bursă); "pot acţiona atât în incinta bursei de valori, cât şi în afara acesteia sau ca liber-profesionişti. A. de b. se numesc agenţi de schimb în Franţa, borsen maker în Germania, brokers în Marea Britanie. V. şi societate de bursă. ❖ A. de compensare şi depozitare colectivă de valori mobiliare, bursele de valori, societăţile de valori mobiliare, băncile şi alte instituţii de credit, societăţile de asigurări şi orice altă persoană autorizată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (v.). Aceşti agenţi au obligaţia să ţină subconturi individualizate de valori mobiliare deţinute în contul clienţilor lor. Denumirea şi conţinutul acestor subconturi sunt strict confidenţiale. V. şi lichidarea tranzacţiilor negociate în bursă. ❖ A. dependent, persoană fizică, juridică sau altă entitate care îşi desfăşoară activitatea în România, în numele, pe contul şi sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între aceştia, şi care încheie contracte în numele acestora, cu excepţia reprezentanţelor autorizate să funcţioneze pe teritoriul României. Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca, înainte de începerea activităţii, să îl înregistreze la organul fiscal teritorial în raza căruia urmează să activeze. ❖ A. de lichidare, instituţie sau societate de asigurări care îndeplineşte anumite atribuţii, în numele şi în contul unor instituţii şi societăţi de asigurări din străinătate. în calitate de a. de 1., o instituţie sau societate de asigurări procedează atât la constatarea şi evaluarea pagubelor, cât şi la plata efectivă a despăgubirilor către asiguraţi. De exemplu, societatea de asigurări este a. de 1. în cazul în care se produc pagube (de către riscurile asigurate) la mărfurile importate de întreprinderile noastre de comerţ exterior, în condiţii C.I.F. localitate din România. Activitatea societăţilor de asigurări, ca a. de 1. a pagubelor, s-a intensificat în mod deosebit după introducerea în ţara noastră a asigurării prin efectul legii de răspundere civilă auto. ❖ A. de navlosire, persoană numită de exportatori sau importatori spre a le rezerva, în porturi, spaţiile necesare pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor, fară a se mai apela în acest scop la un curtier de navlosire. A. de n. duce tratative în numele şi pe cheltuiala mandanţilor pe care-i reprezintă. V. şi broker. ❖ A. de negociere a titlurilor de valoare, persoană fizică, bine calificată, angajată de agenţia de negociere a titlurilor de valoare, în vederea efectuării de tranzacţii pentru aceasta, precum şi a altor activităţi conexe autorizate. A. de n. a t. de v. trebuie să fie autorizat de către Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare şi îşi desfăşoară activitatea în numele şi în contul agenţiei de negociere al cărei salariat este, fiindu-i interzis să efectueze servicii de intermediere de titluri de valoare în cont propriu sau în contul oricărei alte persoane juridice şi fizice. în vederea autorizării, a. de n. a t. de v. trebuie age 67 să prezinte un curriculum vitae, precum şi un certificat de cazier judiciar şi să îndeplinească următoarele condiţii: "experienţă profesională în activitatea financiar-bancară; "intenţia exprimată în scris a unei agenţii de negociere a titlurilor de valoare legal autorizate, de a-1 angaja pe candidat ca a. de n. a t. de v.; "alte recomandări pe care le pot hotărî organele competente. Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare nu autorizează şi nici o agenţie de negociere a titlurilor de valoare nu poate angaja ca a. de n. a t. de v. o persoană care: a) a suferit condamnări penale care pot constitui impedimente în desfăşurarea activităţii; b) i-a fost retrasă autorizaţia de a. de n. a t. de v.; c) a fost sancţionată de către Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare, cu interdicţia de a desfăşura orice activitate profesională, atât timp cât o astfel de interdicţie rămâne valabilă; d) este funcţionar public sau salariat permanent al oricărei agenţii sau instituţii guvernamentale. O persoană fizică poate fi autorizată ca a. de n. a t. de v. numai pentru o singură agenţie. V. şi agenţie de negociere a titlurilor de valoare; Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare. ❖ A. de recuperare, calitate pe care o poate avea o instituţie sau societate de asigurări în baza mandatelor primite din partea unor asigurători din străinătate. Ca a. de r., o instituţie sau societate de asigurări se ocupă de recuperarea unor drepturi băneşti (stalii, contrastalii, navluri, despăgubiri etc.) de la diferite persoane fizice sau juridice. Societatea de asigurări acţionează ca a, de r. în baza mandatelor primite de la diferiţi asigurători din străinătate. In această calitate, societatea de asigurări recuperează dreptifri băneşti, de genul celor menţionate mai sus, de la terţe persoane din ţară şi în special de la întreprinderile de comerţ exterior sau de transporturi internaţionale. ❖ A. de schimb, mijlocitor, intermediar care efectuează tranzacţii bursiere numai în contul clienţilor săi. A. de s. cumpără şi vinde diferite hârtii de valoare, în numele clienţilor săi, pentru care primeşte un comision variabil, oferă diferite sfaturi marilor investitori etc. ❖ A. de transfer (depozitar), unitate bancară desemnată de emitent pentru a conduce evidenţa deţinătorilor de titluri financiare. De asemenea, a. de t. emite noi titluri financiare; la sediul său se realizează transferul de proprietate asupra titlurilor, ca urmare a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare. ❖ A. economic, actor independent al vieţii economice, centru autonom de decizie economică şi financiară. A.e. este constituit din una sau mai multe persoane juridice şi fizice. în categoria a.e. sunt cuprinse: unităţile economice; societăţile comerciale; societăţile financiare; administraţiile publice; administraţiile private; societăţile de asigurări şi cele de reasigurări; gospodăriile populaţiei ş.a. ❖ A. fiscal, organ financiar local, subordonat consiliului comunal, care se ocupă, pe raza comunei respective, cu încasarea de impozite, taxe, prime de asigurare pentru asigurările prin efectul legii, diferite contribuţii stabilite la nivelul comunei etc. ❖A. oficial de asigurare maritimă, persoană (curtier) împuternicită de un asigurător să studieze, pe piaţa de asigurări, condiţiile de încheiere a asigurărilor maritime, să încheie contracte de asigurare, să stabilească prima de asigurare şi să semneze poliţa de asigurare în numele asigurătorilor. în România, a.o. de a.m. sunt numiţi exclusiv de către stat. V. şi curtaj; broker. ❖ A. oficial de bursă (de schimb), persoană numită de comitetul de bursă, care îndeplineşte funcţia de intermediar la bursele de mărfuri şi la cele de valori; el face negocierea efectelor publice şi private, a valorilor mobiliare, a cecurilor, a valutelor şi devizelor. Numai această persoană oficială face legătura între clienţi. A.o. de b. trebuie să îndeplinească unele condiţii, cum sunt: "să fie cetăţean al statului şi să se bucure de toate drepturile civile şi politice; "să fi împlinit vârsta de 30 de ani; "să fi satisfăcut stagiul militar; "să aibă titlu academic de doctor sau să fie licenţiat în ştiinţe economice sau juridice; ■să aibă o practică de minimum cinci ani într-o instituţie, în legătură cu operaţiunile de bursă; ■să nu fi suferit condamnări. El nu are dreptul să încheie tranzacţii în nume propriu. Pentru operaţiunile efectuate, primeşte de la clienţii săi o retribuţie stabilită de către comitetul de bursă, numită comision (primă de curtaj). A.o. de b. îi este interzis: "să efectueze comerţ sau operaţiuni de bursă pentru sine, direct, indirect sau ca mandatar al altora; "să se pună în serviciul vreunui comerciant ca procurist, reprezentant de afaceri, membru al consiliului de administraţie sau cenzor în societăţi anonime sau în comandită pe acţiuni; "să se învoiască pentru un curtaj mai mic decât cel stabilit, fapt ce ar conduce la realizarea unei concurenţe neloiale între agenţi; ■să facă operaţiuni fără aplicarea timbrelor de bursă; «să efectueze sau să înregistreze operaţiuni 68 AGE încheiate în afara bursei. V. şi comitetul bursei. ❖ A. pentru valori mobiliare, persoană fizică, angajată sau reprezentantă exclusivă a societăţii de valori mobiliare, care îşi desfăşoară activitatea în numele şi pe contul societăţii de la care primeşte ordine de tranzacţii şi nu poate angaja în nume sau pe cont propriu servicii de intermediere de valori mobiliare. Nici o persoană fizică nu se poate angaja în intermedierea de valori mobiliare fără autorizaţie din partea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (v.). V. şi societate de valori mobiliare. AGENŢIA DE GARANTARE MULTILATERALĂ A INVESTIŢIILOR (M.I.G.A.), instituţie care face parte din grupul Băncii Mondiale (v.), având ca scop garantarea investitorilor străini, în special împotriva riscurilor politice şi sociale. V. şi Corporaţia Financiară Internaţională. AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, organ central care se află în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, care elaborează, în funcţie de necesităţi, analize, studii şi cercetări statistice speciale privind situaţia şi evoluţia şomajului şi a ocupării forţei de muncă la nivel naţional şi teritorial, pe domenii de activitate. Pentru realizarea atribuţiilor sale, A.N.O.F.M. asigură condiţiile materiale, organizatorice şi manageriale corespunzătoare; elaborează şi administrează sistemul documentelor primare, constituie şi exploatează baza proprie de date. Pentru realizarea unor analize, studii şi cercetări statistice speciale, agenţia poate angaja şi serviciile unor prestatori specializaţi. Metodologia de realizare a cercetărilor statistice speciale se avizează de Institutul Naţional de Statistică. A.N.O.F.M. are obligaţia să facă publici indicatorii statistici o dată cu sistemul de indicatori de specialitate şi să-i pună la dispoziţia Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Institutul Naţional de Statistică are următoarele atribuţii: calculează indicatorii statistici privind ocuparea forţei de muncă; furnizează A.N.O.F.M. datele privind forţa de muncă, rezultate din cercetările statistice proprii: elaborează în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale sistemul de indicatori statistici ai forţei de muncă şi metodologia de calcul a acestuia; avizează cercetările statistice speciale realizate de A.N.O.F.M. sau de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Realizarea politicilor, strategiilor, planurilor şi programelor privind ocuparea forţei de muncă şi formarea profesională a şomerilor se înfăptuieşte în principal prin intermediul A.N.O.F.M. In vederea realizării serviciilor de ocupare şi formarea profesională a şomerilor, A.N.O.F.M. trebuie să asigure: accesul nediscriminatoriu la serviciile prestate în domeniul ocupării şi promovării profesionale; neutralitatea şi posibilele interese divergente dintre angajatori şi forţa de muncă; orientarea activităţii către nevoile clienţilor, prin întocmirea planurilor individuale de acţiune şi promovarea unor servicii rapide şi de calitate; respectarea caracterului concurenţial al activităţilor de pe piaţa muncii; confidenţialitatea datelor personale ale clienţilor; transparenţa în activitatea desfăşurată şi în privinţa rezultatelor obţinute; descentralizarea serviciilor şi a procesului de luare a deciziilor; adaptabilitatea serviciilor la modificările din mediul social şi economic. A.N.O.F.M. prezintă Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale rapoarte trimestriale şi anuale privind executarea bugetului asigurărilor pentru şomaj şi realizarea indicatorilor de performanţă stabiliţi în protocol. AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PRIVATIZARE, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, înfiinţat în România, în anul 1991, care realiza coordonarea, îndrumarea şi administrarea programelor procesului de privatizare. A.N.P. îndeplinea următoarele atribuţii: "coordona, îndruma şi controla realizarea procesului de privatizare; "participa la soluţionarea eventualelor neînţelegeri dintre Fondul Proprietăţii de Stat şi Fondurile Proprietăţii Private, în legătură cu privatizarea societăţilor comerciale; ■finaliza privatizarea societăţilor comerciale incluse în programul de privatizare pilot; "aproba privatizarea societăţilor comerciale; "aproba privatizarea societăţilor comerciale, în situaţia în care Fondul Proprietăţii de Stat îşi pierdea calitatea de acţionar ce deţinea controlul în cadrul respectivelor societăţi comerciale; "prezenta Guvernului, spre aprobare, norme metodologice, AGE 69 privind condiţiile de organizare şi desfăşurare a vânzărilor de acţiuni şi active; "aproba încheierea de contracte de asistenţă de specialitate cu firme de consultanţă străine; "asigura, în colaborare cu Fondul Proprietăţii Private, organizarea de servicii de brokeraj (v.) pentru schimbarea certificatelor de proprietate în acţiuni; "prezenta Guvernului, spre aprobare, proceduri de regularizare a cursului certificatelor de proprietate; "rezolva contestaţiile formulate de deţinătorii certificatelor de proprietate împotriva soluţiilor date de Fondurile Proprietăţii Private, în exercitarea dreptului de control şi iniţiativă al deţinătorilor certificatelor de proprietate; "aviza propunerile de acordare de concesiuni şi de organizare de licitaţii pentru încheierea de contracte de concesiune de activităţi economice, servicii publice şi unităţi de producţie ale unor regii autonome şi terenuri proprietate de stat; "propunea Guvernului, spre aprobare, încheierea de contracte de subconcesiune; "controla respectarea, de către concesionari, a obligaţiilor asumate prin contractul de concesiune; "controla legalitatea actelor juridice încheiate, în aplicarea Legii privatizării societăţilor comerciale; "urmărea realizarea programului de asistenţă tehnică din străinătate şi asigura organizarea de forme de pregătire a personalului în domeniile evaluării societăţilor comerciale, organizării de licitaţii, vânzării de acţiuni, brokeraj şi în alte activităţi legate de procesul de privatizare; "realiza activităţi de comunicaţie, pe plan intern şi extern, în vederea promovării procesului de privatizare; "efectua analize şi studii în domeniul privatizării societăţilor comerciale cu capital de stat; "presta, pe bază de contracte, servicii de asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniile: economic, financiar, comercial şi juridic; "edita periodic, „Buletinul informativ privind desfăşurarea procesului de privatizare". A.N.P. avea dreptul să solicite date şi informaţii de la organele centrale şi locale ale administraţiei publice şi de la societăţile comerciale, care erau obligate să răspundă la aceste solicitări. Această instituţie era condusă de un preşedinte, care se asimila funcţiei de secretar de stat; pe lângă preşedinte funcţiona - ca organ consultativ - colegiul agenţiei, a cărui componenţă se aproba de preşedinte, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, A. avea câte o direcţie teritorială. V. şi Legea privatizării societăţilor comerciale; Agenţia Română de Dezvoltare. AGENŢIA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE, organ central de specialitate, din subordinea Guvernului, care se ocupă cu atragerea investiţiilor străine şi cu dezvoltarea întreprinderilor private mici şi mijlocii. A.R.D. are ca atribuţii principale: "elaborarea şi aducerea la îndeplinire a programelor pentru atragerea investiţiilor străine în economia naţională a României, cu deosebire în sectoarele prioritare ale acesteia; "elaborarea şi aducerea la îndeplinire a programelor pentru dezvoltarea întreprinderilor private mici şi mijlocii; "pregătirea şi prezentarea de propuneri Guvernului, în legătură cu strategia şi cu acţiunile necesare în vederea atragerii şi orientării investiţiilor străine şi dezvoltării întreprinderilor private mici şi mijlocii; ■înregistrarea, analizarea şi confirmarea cererilor de investiţii străine în România, potrivit prevederilor legale. A.R.D. colaborează cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi cu agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare, cu alte persoane juridice, de drept public şi privat, din România şi din străinătate. A. este autorizată: "să furnizeze, prin oficii proprii, servicii de consultanţă sau alte servicii, la cererea celor interesaţi; "să desfăşoare acţiuni de publicitate în legătură cu atribuţiile sale; "să folosească consultanţi străini; "să întreprindă, prin reprezentanţi, în ţară şi în străinătate, acţiunile necesare pentru promovarea obiectivelor agenţiei, inclusiv prin înfiinţarea de birouri externe; "să stabilească, cu avizul Ministerului Finanţelor, tarifele şi sumele aferente plăţii serviciilor, facilităţilor şi bunurilor pe care le furnizează; "să primească de la persoane fizice şi juridice mijloace materiale şi băneşti cu titlu gratuit şi să le utilizeze cu respectarea destinaţiei stabilite de transmiţători şi în conformitate cu statutul agenţiei. A. este condusă de consiliul său de administraţie, numit prin decizia primului-ministru şi constituit din: un preşedinte şi 12 membri. Preşedintele consiliului de administraţie dispune de experienţă managerială şi comercială recunoscută. Membrii consiliului de administraţie sunt persoane cu experienţă din: "întreprinderi private mici şi mijlocii; "unităţi economice cu capital integral 70 AGE sau majoritar de stat şi din cele cu participare de capital străin; "persoane juridice de drept privat, fară scop lucrativ; "instituţii financiare publice şi private, române şi străine; "Ministerul Finanţelor; "Ministerul Industriilor; "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei; "Ministerul Comerţului; "Ministerul Turismului; "Agenţia Naţională pentru Privatizare; "Fondul Proprietăţii de Stat şi fondurile proprietăţii private; "alte organe de specialitate ale administraţiei publice. Consiliul de administraţie are un mandat de cinci ani; se întruneşte de cel puţin şase ori pe an şi ia hotărâri valabile cu votul a cel puţin şapte dintre membrii săi. Consiliul de administraţie răspunde pentru politicile agenţiei destinate îndeplinirii obiectivelor stabilite şi, periodic, primeşte rapoarte din partea comitetului executiv, care este compus din preşedintele executiv şi patru directori generali, numiţi de consiliul de administraţie, la propunerea preşedintelui executiv. Comitetul executiv se întruneşte săptămânal şi rezolvă problemele curente ale agenţiei. Resursele financiare necesare desfăşurării activităţii agenţiei se stabilesc anual, prin bugetul de stat. AGENŢIA VALORILOR MOBILIARE, instituţie specializată în domeniul operaţiunilor cu valori mobiliare, care funcţionează în cadrul Ministerului Finanţelor şi are următoarele atribuţii: "calificarea instrumentelor financiare ca valori mobiliare; "calificarea investiţiilor în valori mobiliare, ca ofertă publică sau plasament privat; "calificarea persoanelor fizice şi juridice drept persoană implicată în domeniul valorilor mobiliare; "reglementarea, supravegherea şi impunerea respectării prevederilor legale sau a reglementărilor proprii şi, dacă este cazul, acordarea, suspendarea şi anularea licenţelor şi a autorizaţiilor, precum şi aplicarea de sancţiuni, referitoare la: "oferta publică de valori mobiliare; "conţinutul, gradul de detaliere şi modalitatea de informare prin prospect; "avizarea intermedierii cu valori mobiliare; "înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor intermediarilor de valori mobiliare; "conţinutul, gradul de detaliere şi distribuirea situaţiilor financiare şi a altor informări periodice; "accesul publicului la informaţiile privind emitentul şi tranzacţiile desfăşurate, inclusiv la cele privind faptele materiale care pot afecta protecţia investitorului; "folosirea informaţiilor confidenţiale; "tranzacţiile desfăşurate de acţionari; "transferul poziţiilor de control sau al celor majoritare şi executarea preluării; "înfiinţarea şi funcţionarea serviciilor de înregistrare a valorilor mobiliare; "activităţile consilierilor de plasament; "înfiinţarea şi funcţionarea sistemelor de depozitare colectivă a valorilor mobiliare etc. Salariaţii A.V.M. sunt obligaţi să păstreze stricta confidenţialitate a oricăror informaţii obţinute, în cursul sau ca urmare a exercitării atribuţiilor lor, şi care nu au devenit accesibile publicului larg. Conducerea şi salariaţii A.V.M. răspund civil şi penal pentru orice încălcare a confidenţialităţii. A.V.M. poate înfiinţa şi organiza un sistem propriu de evidenţă a valorilor mobiliare, căruia i se comunică toate informaţiile necesare cu privire la valorile mobiliare. Sistemul de evidenţă a valorilor mobiliare este accesibil publicului, înregistrarea în sistemul de evidenţă a valorilor mobiliare se radiază în următoarele cazuri: "la încetarea activităţii emitentului valorilor mobiliare înregistrate; "la amortizarea sau la răscumpărarea integrală a valorilor mobiliare înregistrate; "pentru alte cauze stabilite de A.V.M. A.V.M. este condusă de Consiliul de Coordonare, constituit din 11 membri, iar preşedinte este ministrul Finanţelor. Activitatea curentă a A.V.M. este condusă de un şef al agenţiei, asimilat funcţiei de director, numit prin ordin al ministrului Finanţelor. A.V.M. colaborează cu alte autorităţi publice în aplicarea măsurilor adoptate pentru protecţia investitorilor în valori mobiliare şi pentru stimularea eficienţei şi a transparenţei pieţei valorilor mobiliare. De asemenea, A.V.M. poate coopera cu organisme similare din alte ţări şi cu instituţii internaţionale din acest domeniu. V. şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare; valori mobiliare. AGENŢIE, reprezentanţă a unei societăţi de asigurare, bancare, comerciale, industriale, de transport etc. pe alte pieţe sau în alte zone ale oraşului în care nu se află sediul principal al întreprinderii sau instituţiei pe care o reprezintă, cu scopul de a înlesni clienţilor să efectueze operaţiuni cu aceasta. AGE 71 AGENŢIE DE INTERMEDIERE A ASIGURĂRILOR, persoană juridică specializată, societate de intermediere a activităţii de asigurări (vânzare), care negociază şi încheie contracte de asigurări sau prestează servicii privind încheierea şi executarea unor asemenea contracte pentru societăţile de asigurări şi reasigurări. A. de i. a a. se poate constitui ca societate pe acţiuni sau cu răspundere limitată cu un capital minim; are ca activitate principală perfectarea unor contracte de asigurare pentru societăţi de asigurări, încasarea primelor de asigurare. Astfel de a. pot instrui asiguraţii asupra formelor de protecţie pe care pot să le utilizeze în activitatea lor economică şi le recomandă cele mai bune servicii de asigurări. De asemenea, pot efectua operaţiuni de reasigurări. A. de i. a a. există în toate ţările. A. de i. a a. stabilesc comisioanele şi onorariile pe care le încasează pentru prestările de servicii, în conformitate cu tarifele convenite prin contractele pe care le încheie cu societăţile de asigurări, cu cele de asigurări şi reasigurări şi cu societăţile de reasigurări. A. de i. a a. nu pot încheia contracte de asigurare pentru societăţi de asigurări străine, cu persoane juridice sau persoane fizice române ori pentru bunuri care sunt proprietatea acestora. AGENŢIE DE NEGOCIERE A TITLURILOR DE VALOARE, instituţie financiară de intermediere a negocierii titlurilor de valoare, autorizată de Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare (v.), cu scopul de a cumpăra sau de a vinde titluri de valoare sau drepturi derivând din acestea, precum şi de a exercita alte activităţi conexe autorizate. Intermedierea titlurilor de valoare constituie activitatea exclusivă a a. de n. a t. de v. Intermedierea titlurilor de valoare constituie activitatea exclusivă a a. şi cuprinde următoarele activităţi: "vânzarea şi cumpărarea de titluri de valoare, în calitate de intermediar, acţionând pe bază de comision, în contul clienţilor; "vânzarea şi cumpărarea de titluri de valoare în calitate de intermediar, acţionând pe cont propriu; "alte activităţi conexe intermedierii titlurilor de valoare autorizate. Exercitarea oricăror activităţi neautorizate atrage răspunderea juridică, a. de n. a t. de v. îşi desfaşoară activitatea prin intermediul agenţilor de negociere a titlurilor de valoare (v.) care, în calitate de angajaţi ai acesteia, efectuează tranzacţii pentru a., precum şi alte activităţi conexe de intermediere a titlurilor de valoare autorizate. Fără autorizaţia prealabilă, nici o persoană juridică sau fizică nu poate exercita operaţiuni de intermediere a titlurilor de valoare. Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare acordă autorizaţia de intermediere a titlurilor de valoare oricărei persoane juridice solicitante, dacă îndeplineşte următoarele condiţii: a) să fie constituită ca societate comercială, în condiţiile legii; b) intermedierea de titluri de valoare să constituie obiectul ei de activitate exclusiv; c) să nu deţină titluri de participare într-o altă a. de n. a t. de v. Personalul de conducere a a. şi agenţii săi de negociere pot deţine titluri de participare ale unei alte a. de n. a t. de v., cu condiţia ca deţinerile lor individuale şi cumulate să nu depăşească 5% şi, respectiv, 20% din capitalul acesteia şi să nu fie aleşi ca membri ai conducerii respectivei agenţii de negociere; d) alte condiţii stabilite de lege. De asemenea, A.N.T.V. poate autoriza persoanele juridice străine cu sediul în străinătate să practice intermedierea titlurilor de valoare, dacă îndeplinesc următoarele condiţii: a) deţin autorizaţia instituţiei competente din ţara de origine şi există acorduri prealabile cu aceasta pentru a desfăşură intermedierea de titluri de valoare în România; b) activitatea de intermediere se desfăşoară prin filiale înfiinţate în România, cu respectarea prevederilor legale; c) contribuie la utilizarea de instrumente şi tehnici specifice care ar sprijini dezvoltarea, în România, a titlurilor de valoare. Există unele impedimente în autorizare. Astfel, A.N.T.V. nu acordă şi nici nu extinde autorizaţia pentru intermedierea de titluri de valoare unei agenţii de negociere care se află în următoarele situaţii: a) agenţia de negociere a intrat anterior şi încă se află într-una dintre fazele procesului de faliment; b) oricare dintre principalii deţinători ai titlurilor de participare, membri ai consiliului de administraţie, cadre de conducere sau agenţi de negociere a titlurilor de valoare, a deţinut sau deţine poziţia respectivă în agenţii de negociere; c) angajaţii săi au antecedente penale, care pot constitui impedimente în desfăşurarea activităţii; d) angajaţii săi au fost sancţionaţi prin interzicerea exercitării oricărei activităţi privind intermedierea de titluri de valoare, pentru perioada în care interdicţia rămâne în vigoare; e) angajaţii săi sunt 72 AGE funcţionari publici. în vederea autorizării, se completează o cerere adresată A.N.T.V., semnată de reprezentanţii săi legali, la care se anexează: "contractul de societate şi statutul, autentificate, precum şi certificatul de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului; "specificarea categoriilor de intermediere de titluri de valoare pentru care se solicită autorizaţia; "structura proprietăţii agenţiei de negociere la data completării cererii; "identitatea membrilor consiliului de administraţie şi ai comitetului de direcţie, curriculum vitae, cu accent pe experienţa profesională, certificat de cazier judiciar şi o declaraţie din care să rezulte că aceştia nu se află în vreuna dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute de lege; "pentru solicitanţii care, anterior, au desfăşurat alte activităţi economice, un raport rezumativ asupra acelor activităţi şi bilanţul contabil pe ultimii trei ani; "identitatea cenzorilor propuşi, curriculum vitae, certificat de cazier judiciar şi o declaraţie din care să rezulte că aceştia nu se află în vreuna dintre situaţiile de incompatibilitate. După autorizare, a. de n. a t. de v. îşi desfăşoară activitatea de plasament pe piaţa primară şi de tranzacţionare pe piaţa secundară. într-o ofertă publică de titluri de valoare intermediate, părţile sunt libere să negocieze şi să determine între ele comisionul perceput şi celelalte condiţii ale plasamentului. Prin activitatea pe care o desfăşoară, a. de n. a t. de v. acţionează pentru afirmarea caracterului lichid al titlurilor de valoare, pentru dezvoltarea şi asigurarea transparenţei operaţiunilor cu titluri de valoare şi stabilitatea pieţei de capital. A. de n. a t. de v. nu îşi vor desfăşura activitatea într-un mod sau în condiţii care ar putea da naştere unui conflict între interesele lor ca intermediari şi cele ale clienţilor ca investitori. A. de n. a t. de v. nu recurg la nici o practică neconformă cu următoarele reguli de conduită: a) nu vor lua nici o iniţiativă sau nu vor facilita ca astfel de iniţiative să fie luate de alţii, care ar afecta libera interacţiune dintre cererea şi oferta de titluri de valoare pe piaţa de capital; b) nu vor utiliza serviciile altor a. de n. a t. de v. în scopul eludării prevederilor referitoare la intermedierea de titluri de valoare; c) nu vor răspândi informaţii false, inexacte sau care ar determina apariţia unor oscilaţii artificiale, privitoare la cererea, oferta sau preţurile titlurilor de valoare; d) nu vor transmite informaţii confidenţiale sau nu se vor folosi de aceste informaţii în beneficiul propriu, al unor persoane implicate sau al unor terţi clienţi; e) nu vor desfăşura nici o tranzacţie sau altă activitate care să contravină reglementărilor cu privire la protecţia intereselor clientului sau care să împiedice luarea de măsuri ce ar evita sau preveni apariţia unor astfel de contravenţii. A. de n. a t. de v. trebuie să comunice Agenţiei Naţionale pentru Titluri de Valoare următoarele: "schimbări semnificative în structura proprietăţii; "modificarea contractului sau a statutului societăţii comerciale; "deschiderea sau închiderea de sucursale; ■fuziunea cu alte agenţii de negociere a titlurilor de valoare; "modificări în componenţa consiliului de administraţie sau a comitetului de direcţie; "numirea, suspendarea sau demiterea oricărui agent de negociere a titlurilor de valoare; "orice alte modificări intervenite în activitatea a. de n. a t. de v. prin inspecţii la faţa locului, în scopul verificării evidenţelor, conturilor şi raportărilor financiar-contabile. A. de n. a t de v. sunt obligate să-şi întocmească şi să ţină evidenţa strictă a operaţiunilor şi să-şi organizeze contabilitatea, potrivit legii. De asemenea, au obligaţia să înregistreze cronologic toate operaţiunile de intermediere efectuate, în scopul verificării ulterioare a ordinii în care acestea au fost executate de către agenţii de negociere, precum şi să raporteze la Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare: bilanţul contabil, rezultatele financiare şi obligaţiile fiscale; situaţia patrimoniului; situaţiile trimestriale privind tranzacţiile efectuate şi soldurile conturilor care reflectă diferite categorii de deţineri de titluri de valoare. Toate a. de n. a t. de v. sunt obligate să elaboreze, să prezinte, să verifice şi să publice raportările financiar-contabile potrivit legii. Un exemplar din raportările financiar-contabile, certificate de către cenzori şi cu vizele direcţiilor generale ale finanţelor publice şi ale controlului financiar de stat judeţene şi a Capitalei, împreună cu celelalte raportări specifice, se depune la Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare, care poate aplica următoarele sancţiuni: avertismentul scris, suspendarea autorizaţiei, retragerea autorizaţiei. V. şi oferta publică de titluri de valoare; prospectul de ofertă publică de titluri de valoare; titluri de valoare; agent de negociere a titlurilor de valoare. AGR 73 AGENŢIE DE RATING, instituţie specializată care desfăşoară activitate de expertizare în favoarea investitorilor şi a emitenţilor de titluri, pentru aprecierea/evaluarea riscurilor legate de rambursare şi de plata dobânzilor. Ratingul presupune analiza rezultatelor economice şi financiare a agentului economic emitent, pe câţiva ani, aprecierea calităţii organizării, eficienţei manageriale, comerciale, situaţia pe piaţă etc. Informaţiile obţinute au valoarea unui calificativ şi se publică cu acordul emitentului, fiind folositoare pentru orientarea investitorilor. Guvernul României a recurs la o a. de r. pentru a putea iniţia prima emisiune de obligaţiuni de stat pe piaţa internaţională. AGIO 1. Diferenţă de valoare în plus (primă) pe care o are aurul faţă de argint sau monedele de aur faţă de cele de argint. 2. Diferenţă de valoare în plus pe care o au monedele de aur faţă de cele de hârtie (biletele de bancă), care şi-au pierdut convertibilitatea (calitatea de a fi preschimbate la cerere în aur). 3. Diferenţa în plus cu care cursul pieţei unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depăşeşte valoarea sa nominală; diferenţa în plus faţă de valoarea nominală a hârtiei de valoare constituie un câştig pentru posesor. A. reprezintă prin urmare diferenţa dintre valoarea nominală şi valoarea reală a unei monede sau a unui efect. Accepţiunile a. sunt: de plusvaloare, care există între valoarea nominală a unui titlu şi preţul de emisiune sau valoarea bursieră; în domeniul schimbului, a. reprezintă plusvaloarea cursului la termen asupra cursului la vedere; în comerţul cu bilete de bancă, diferenţa de plătit la schimbul biletelor contra devize sau viceversa; în comerţul cu monede, a. este diferenţa de preţ dintre piesă sau medalie şi preţul metalului. A. apare în general în timpul perioadelor de instabilitate economică şi financiară. în cazul în care cursul la termen al unei valute este superior cursului la vedere, plus dobânda, diferenţa rezultată constituie un „agio valutar"; în caz contrar este vorba de „disagio valutar", A. apare în operaţiunile de comerţ exterior, în situaţiile în care se înregistrează diferenţe între cursul valutelor în clearing şi cursul valutelor convertibile sau ca diferenţă între preţurile mărfurilor exportate în clearing şi preţul aceloraşi mărfuri vândute pe baza operaţiunilor valutare „swap". V. şi disagio; operaţii valutare; „swap". AGIOTAJ, ansamblul operaţiunilor speculative de bursă, prin diverse manevre şi falsuri, care au ca scop realizarea de profituri din fluctuaţiile (creşterile sau scăderile artificiale) cursului valutelor, al hârtiilor de valoare sau ale preţurilor mărfurilor. Iniţial, acest termen era sinonim cu cel de speculaţie şi releva modul de a câştiga prin agio (v.), respectiv posibilitatea de a intui fluctuaţiile valorilor şi de a câştiga din aceste previziuni. Treptat, prin diverse metode, fluctuaţiile respective au fost provocate. AGREGAT, mărime statistică, indicator care apreciază, compară, exprimă şi caracterizează activitatea economică, socială şi financiară a unei ţări, determinat prin însumarea anumitor fluxuri sau rezultate economice şi financiare obţinute de unităţile economice din ţară. AGREGAT MONETAR, indicator, mărime statistică, parte din masa monetară a unei ţări cu economie de piaţă, a lichidităţilor de plată, în totalitatea lor. A.m. cuprinde mijloacele de plată, cum sunt: biletele de bancă, moneda metalică, monedele divizionare, depunerile la vedere, sumele depuse la casele de economii şi care aparţin agenţilor economici rezidenţi, depunerile la vedere la trezorerie, o parte a hârtiilor de valoare care sunt deţinute de societăţile care fac unele investiţii, o parte a hârtiilor de valoare care sunt deţinute de societăţile gestionare ale fondurilor comune de plasament. Un alt a.m. cuprinde, în plus, toate plasamentele la vedere în conturi, pe librete de economii. Un al treilea a.m. şi semimonetar mai cuprinde, în plus, diferite averi în devize, plasamente pe termen, ca de exemplu: bonurile de casă, certificatele de depuneri emise de băncile şi societăţile financiare deţinute de anumiţi agenţi economici, titlurile de pe piaţa monetară, emise de bănci. O altă categorie de a.m. cuprinde, în plus, economiile depuse şi diferite alte lichidităţi pe termen scurt, negociabile (titlurile pieţei monetare), emise de anumite instituţii de credit şi de unii agenţi economici. 74 AIA Al AR, determinare a greutăţii totale a unei mari cantităţi de marfa ambalată în saci, prin cântărirea prin sondaj a câtorva saci, pentru stabilirea apoi a greutăţii medii a unui sac. Prin înmulţirea greutăţii medii a unui sac cu numărul total al sacilor se află greutatea totală a mărfii. AJUSTARE, adaptarea anumitor date, precum şi a cursului unei acţiuni sau a dividendului pentru a ţine seama de detaşarea drepturilor de subscriere, cu prilejul unei majorări de capital sau a unei emisiuni de obligaţiuni convertibile, de divizarea unor acţiuni sau de reunirea unor acţiuni. A. are loc cu prilejul unei majorări de capital sau al unei emisiuni de obligaţiuni convertibile. AJUSTARE A BALANŢEI DE PLĂŢI, operaţiuni care se efectuează în vederea echilibrării balanţei de plăţi. în cursul anului, balanţa poate înregistra foarte frecvent unele excedente sau deficite, care este necesar să fie corectate. Corectarea sau a.b. de p. se poate obţine pe următoarele căi: primirea sau acordarea de împrumuturi de către state sau diferite organisme financiare internaţionale, modificarea, într-un sens sau altul, a dobânzilor, modificarea cursului valutar, reaşezarea taxelor vamale de import, contingentarea unor mărfuri la import, stimularea exporturilor, exercitarea controlului valutar etc. V. şi balanţa de plăţi externe. AJUSTARE DE VALOARE, operaţiune care evidenţiază ridicarea valorii unui element din activul bilanţului la valoarea curentă a zilei. De asemenea, reliefează provizionul destinat să aibă în vedere deprecierea unui post din activul bilanţului. AJUSTARE FISCALĂ LA FRONTIERĂ, modalitate de impunere; regim fiscal căruia îi sunt supuse mărfurile provenite din import şi cele destinate exportului. De regulă, a.f. la f. cuprind, în fapt, impozitele indirecte discriminatorii la care sunt supuse mărfurile ce provin din import; cele mai multe state practică asemenea impozite indirecte şi pentru mărfurile proprii destinate exportului. Practic, a.f. la f. îndeplinesc un rol asemănător regimului vamal şi taxelor vamale. Chiar şi atunci când impozitele indirecte pentru mărfurile provenite din import sunt aceleaşi, totuşi ele se deosebesc prin modul diferit de determinare a bazei impozabile, prin ordinea şi structura impunerii etc. De exemplu, pentru mărfurile provenite din import, impozitele se aşază asupra preţului C.I.F. (v.), la care se adaugă taxa vamală şi alte taxe de import, în timp ce pentru mărfurile destinate exportului, impozitele se calculează asupra preţului de producţie cu ridicata sau, uneori, chiar asupra costului de producţie. Prin a.f. la f. se pot promova exporturile sau importurile, după caz. A.f. la f. se poate practica sub mai multe forme, dintre care se menţionează: taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxa sanitară, taxa portuară, taxa consulară etc. AJUTOARE CE SE ACORDĂ DE CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR, forme de sprijinire a pensionarilor şi a familiilor lor, care sunt membri ai casei. A. nerambursabile care se acordă membrilor casei sunt următoarele: "ajutoare băneşti ocazionale, care se pot acorda membrilor casei care se află în situaţii mai dificile din punct de vedere material şi al sănătăţii. Cuantumul ajutoarelor băneşti se stabileşte de către consiliul de conducere, în funcţie de nivelul pensiei, starea sănătăţii şi sprijinul acordat activităţii casei. Cuantumul unui ajutor se stabileşte de la caz la caz, iar în cursul anului se pot acorda cel mult trei ajutoare; "plata totală sau parţială a unor abonamente la cantina de ajutor social sau la cantina-restaurant. Abonamentele pentru masa la cantina de ajutor social sau la cantina-restaurant se pot acorda, cu suportarea parţială sau totală a costului acestora din fondurile casei, unor membri cu venituri mici, în limita sumei stabilite anual de adunarea generală; ■ajutoare băneşti care se acordă membrilor suferinzi pentru a compensa o parte din cheltuielile privind tratamentul balneoclimateric, pe baza recomandării medicale; "reduceri sau gratuităţi la costul excursiilor organizate de casă, care se acordă în funcţie de nivelul pensiei, de sprijinul acordat activităţii casei şi în limita fondului aprobat de adunarea generală; "ajutoare în alimente AJU 75 sau medicamente pentru membrii cu venituri mici sau suferinzi; "ajutoare băneşti în caz de deces, care se acordă la decesul unui membru al casei şi se plătesc, cu aprobarea preşedintelui casei, persoanelor care suportă cheltuielile de înmormântare. Cuantumul ajutorului ce se acordă în caz de deces se stabileşte diferenţiat, în funcţie de vechimea ca membru al casei a persoanei decedate. Pentru personalul transferat de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, vechimea pentru acordarea acestui ajutor se socoteşte de la data transferului. Ajutorul se acordă după trei luni de la data devenirii membru al casei şi se prescrie în termen de trei ani de la data decesului. AJUTOARE SOCIALE ACORDATE ELEVILOR Şl STUDENŢILOR, forme de sprijin ce se acordă elevilor şi studenţilor, constând în ajutoare pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte, ajutoare pentru maternitate şi în caz de deces. Ajutorul pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte se acordă studenţilor orfani, celor proveniţi din case de copii sau din plasament familial (v.) şi celor care provin din familii cu venituri mici, ţinându-se seama şi de rezultatele din activitatea profesională şi ştiinţifică. A. se acordă în numerar; un student poate beneficia de acest ajutor o singură dată în decursul unui an universitar. Studenţii orfani de ambii părinţi sau proveniţi din casele de copii pot beneficia de acest ajutor în fiecare trimestru. Ajutoare speciale se acordă studenţilor de la specializările cu profil minier. Ajutorul pentru maternitate se acordă studentelor pentru fiecare naştere, în sumă fixă, pentru sarcină şi lehuzie, şi o sumă absolută separată pentru procurarea rufariei fiecărui copil nou-născut. A. se acordă studentelor ai căror soţi sunt studenţi sau efectuează stagiul militar şi studenţilor ale căror soţii nu realizează venituri. Studenţii beneficiază de sprijin material pentru participarea la labere de odihnă şi de tratament balnear în vacanţă, gratuit sau cu reduceri de tarife, şi la excursii organizate, în felul următor: studenţii pot primi bilete de odihnă şi de tratament în staţiunile balneare, în mod gratuit. Numărul biletelor care pot fi distribuite este de până la 15% din numărul studenţilor şcolarizaţi la învăţământul de zi, fară taxă de studiu. Repartizarea biletelor pe unităţi de învăţământ se face de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar repartizarea individuală a biletelor de către biroul consiliului facultăţii. Pentru excursii organizate în grup. în ţară şi în străinătate, studenţii pot beneficia de o reducere de până la 45% din costul acestora. Un student poate beneficia de bilet gratuit pentru trimitere în tabără şi de reducere a preţului excursiei o singură dată pe an, cu excepţia studenţilor orfani de ambii părinţi sau proveniţi din casele de copii ori din plasament familial. Elevii din învăţământul de stat, cursuri de zi, beneficiază de o reducere de 50% din costul transportului urban şi interurban, pe bază de abonamente, cu trenul la clasa a Il-a, navele fluviale sau maritime, autobuzele unităţilor cu capital de stat. Elevii orfani de ambii părinţi, cei proveniţi din casele de copii ori din plasament familial beneficiază de transport gratuit în vacanţe, iar în perioada cursurilor şcolare beneficiază de înlesnirile de mai sus. De astfel de facilităţi la transport beneficiază şi studenţii. Ajutorul în caz de deces se acordă la decesul unui membru al familiei studentului (studentei) - soţ, soţie, copii. Plata ajutoarelor de orice fel, menţionate mai sus, se face în limita prevederilor bugetare, pe buza cererii aprobate de conducerea şcolii sau a facultăţii, pe baza următoarelor acte, după caz: certificat medical şi copie după certificatul de naştere al copilului, pentru ajutorul în caz tic maternitate, copie după actul de deces etc. V. şi bursă. AJUTOR BĂNESC EXCEPŢIONAL, ajutor acordat persoanelor cuprinse în sistemul asigurărilor sociale, suferinde de afecţiuni grave, care necesită tratament medical, în ţară sau străinătate, precum şi persoanelor care au suferit de pe urma unor accidente, calamităţi sau catastrofe şi care, având venituri reduse, nu pot acoperi cheltuielile necesare în aceste situaţii. Persoanelor bolnave sau invalide, cu greutăţi materiale, trimise de către organele competente la unităţile medico-sanitare pentru stabilirea diagnosticului şi tratament sau la organele de expertiză medicală, li se pot acorda ajutoare pentru acoperirea cheltuielilor de transport. Trimiterile în străinătate pentru investigaţii, tratamente medicale, intervenţii chirurgicale sau 76 AJU pentru protezare se fac, pentru fiecare caz în parte, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii. A.b.e. se acordă de către primăriile judeţelor şi de cea a municipiului Bucureşti şi de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, pe baza examinării documentaţiei justificative şi a anchetelor sociale efectuate pentru fiecare solicitant. AJUTOR BĂNESC OCAZIONAL, formă de protecţie care se acordă în fiecare trimestru pensionarilor cu pensii mici şi beneficiarilor de ajutor social. A.b.o. se acordă din bugetul statului şi este indexabil. AJUTOR BĂNESC TRIMESTRIAL, formă de protecţie care se acordă, din bugetul statului, persoanelor inapte de muncă fără venituri şi ai căror susţinători legali au venituri foarte mici. A. se acordă trimestrial şi este indexabil. AJUTOR DE INTEGRARE PROFESIONALĂ, ajutor ce se acordă persoanelor care nu au fost încadrate în muncă, în următoarele situaţii: a) după o perioadă de 30 de zile, pentru absolvenţii învăţământului preuniversitar şi ai învăţământului superior, de la data la care s-au adresat oficiilor forţelor de muncă sau altor organe competente, solicitând încadrarea într-un loc de muncă potrivit pregătirii lor; b) după o perioadă de 30 de zile de la data la care persoanele care au terminat serviciul militar obligatoriu s-au adresat oficiilor forţelor de muncă, solicitând încadrarea într-un loc de muncă potrivit pregătirii lor. Sunt asimilaţi şomerilor şi beneficiază de a. de i.p.: a) absolvenţii instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 18 ani, care nu au surse proprii de venit la nivelul a cel puţin jumătate din salariul de bază minim brut pe ţară şi care, într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire, nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale; b) absolvenţii instituţiilor de învăţământ, în vârstă de cel puţin 16 ani, în cazuri justificate de lipsa susţinătorilor legali sau de imposibilitatea dovedită a acestora de a presta obligaţia de întreţinere datorată minorilor; c) tinerii care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadraţi cu contract de muncă şi care, într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării lor la vatră, nu s-au putut angaja. Absolvenţii şcolilor speciale pentru handicapaţi care nu au loc de muncă se iau în evidenţă imediat după absolvire şi beneficiază de plata a. de i.p. de la data înscrierii în aceste evidenţe. A. de i.p. se plăteşte la cererea persoanelor îndreptăţite pentru o perioadă de maximum 270 de zile. Dacă în această perioadă direcţiile de muncă şi protecţie socială organizează cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau alte forme de pregătire profesională, beneficiarii a. de i.p. sunt obligaţi să le urmeze. A. de i.p. reprezintă: a) 60% din salariul de bază minim brut pe ţară, impozitat, pentru beneficiarii care provin din rândurile absolvenţilor învăţământului preuniversitar, profesional sau de ucenici, în vârstă de minimum 18 ani sau, după caz, 16 ani; b) 70% din salariul minim brut pe ţară, impozitat, pentru beneficiarii care provin din rândurile absolvenţilor învăţământului superior. Condiţiile de acordare a a. de i.p. sunt aceleaşi ca la indemnizaţia de şomaj (v.). V. şi şomer. AJUTOR DE ÎNMORMÂNTARE, ajutor ce se acordă, prin asigurările sociale, la decesul asiguratului şi care este egal cu cuantumul pensiei minime integrale pentru limită de vârstă. în cazul decesului unui membru de familie cu drept de unnaş, se acordă un a. de î. egal cu jumătate din pensia minimă integrală pentru limită de vârstă. AJUTOR DE STAT, sprijin bănesc sau în bunuri materiale acordat în anumite cazuri personalului şi membrilor lor de familie, prin sistemul asigurărilor sociale de stat. AJUTOR ÎN CAZ DE DECES, sumă de bani care se acordă, la cerere, prin sistemul public naţional de asigurări sociale, în caz de încetare din viaţă a asiguraţilor, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie. A. în c. de d. se acordă unei singure persoane, care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acestora, persoana care dovedeşte cu acte că a suportat cheltuielile AJU 77 ocazionate de deces. Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor în caz de deces şi la decesul unui membru de familie care se află în întreţinerea sa şi care nu are un drept propriu de asigurări sociale. Sunt membri de familie: soţul (soţia), copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani, iar dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fară a depăşi vârsta de 26 de ani; copiii inapţi de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate; părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi. Cuantumul a. în c. de d. se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale. A. în c. de d. care se cuvine pentru un membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul ajutorului pentru asigurat sau pensionar, în cazul în care persoana decedată a avut calitatea de pensionar, actele necesare acordării de a. în c. de d. sunt: "certificatul de deces; "talonul de pensie; "cererea-tip, care se eliberează de către casa locală de pensii şi se completează de solicitant. Pe baza acestor acte se plăteşte pensia pentru luna în cursul căreia a decedat titularul pensiei. Persoanele care nu sunt rude în linie dreaptă cu cei decedaţi trebuie să prezinte actele pentru cheltuielile efectuate. Pentru a. în c. de d. al soţiei se prezintă, pe lângă actele menţionate mai sus, o copie a certificatului de căsătorie. A. în c. de d. se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către: a) angajator, în cazul decesului persoanelor care desfăşoară activităţi pe baza contractului individual de muncă, al persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţilor legislative, judecătoreşti sau executive, pe durata mandatului, al membrilor cooperatori dintr-o organizaţie a cooperativei meşteşugăreşti şi al persoanelor care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie, respectiv al unui membru din familia acestuia; b) instituţia care gestionează bugetul fondului pentru plata indemnizaţiei de şomaj, în cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru din familia acestuia; c) casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau a asiguratului care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie şi care sunt: asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; administratori sau manageri; membri ai asociaţiilor familiale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane angajate la instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora; proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere; persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier; membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; persoane care desfăşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute de lege şi care nu au încheiat contract individual de muncă. Dreptul asiguraţilor la a. în c. de d. nu este condiţionat de îndeplinirea unui stagiu de cotizare. Acest ajutor poate fi solicitat în termen de maximum 3 ani de la data decesului. AJUTOR MUTUAL, formă materială, tehnică, ştiinţifică, comercială, financiară etc. de sprijin reciproc între diferite instituţii, state, în condiţii şi situaţii convenite anterior. A.m. poate fi rambursabil sau nerambursabil, cu sau fără dobândă modică, pe termen lung şi cu mari perioade de graţie. AJUTOR SOCIAL 1. Formă de sprijinire a foştilor lucrători carş nu sunt îndreptăţiţi să primească vreuna dintre pensiile ce se acordă prin asigurările sociale de stat, inapţi de muncă datorită vârstei sau bolilor cronice, invalizilor şi deficienţilor de toate categoriile, care sunt lipsiţi de mijloace proprii de existenţă şi nu au nici un susţinător legal. Mijloace proprii de existenţă sunt considerate veniturile lunare egale sau mai mari decât cuantumul a.s. Pentru ca o persoană să primească a.s. trebuie: să fi împlinit vârsta de 62 de ani pentru bărbaţi şi 57 de ani pentru femei; să aibă o vechime în muncă între 5 şi 10 ani, să fi contractat o invaliditate de orice grad de pe urma unei boli obişnuite sau a unui accident în afară de muncă şi să aibă cel 78 AJU puţin Va din vechimea necesară acordării pensiei de invaliditate. A.s. are caracterul unei pensii pentru vechime în muncă incompletă, condiţionată de inexistenţa unor surse proprii de trai. Mărimea a.s. lunar este stabilită în funcţie de mediul (urban sau rural) în care domiciliază persoana, limita de vârstă, gradul de invaliditate şi numărul urmaşilor. Persoanele care primesc a.s. pot beneficia şi de îngrijire gratuită în instituţiile de ocrotire şi asistenţă socială. începând din luna iulie 1977, a.s. nu mai este reglementat juridic, respectiv nu se mai acordă altor persoane, însă continuă să se plătească beneficiarilor care îl primeau până la data de mai sus. Cetăţenii ţării noastre au astăzi vechimea în muncă necesară pentru primirea unei pensii de bază. V. şi pensie. 2. Formă de protecţie socială întemeiată pe principiul solidarităţii sociale, de care beneficiază familiile, precum şi persoanele singure, fară venituri sau cu venituri mici. Prin familie se înţelege soţul, soţia şi copiii lor minori care au domiciliul comun. Din familie fac parte şi copiii necăsătoriţi, care au domiciliul comun cu părinţii şi care urmează cursuri la zi în instituţii de învăţământ ce funcţionează conform legii, până la absolvirea acestora, însă fară să depăşească vârsta de 25 de ani, respectiv 26 de ani, în cazul acelora care urmează studii superioare cu o durată de şcolarizare mai mare de cinci ani. Din familie face parte şi persoana necăsătorită care domiciliază împreună cu copilul său. Prin copil se înţeleg copiii proveniţi din căsătoria soţilor, copiii unuia dintre soţi, copiii adoptaţi, precum şi copiii încredinţaţi potrivit legii unuia sau ambilor soţi. De asemenea, pot beneficia de a.s. şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, care au reşedinţa în România. A.s. se acordă familiilor cu venituri nete lunare de până la: 81.000 de lei pentru familii formate din două persoane; 113.000 de lei pentru familiile formate din trei persoane; 142.000 de lei pentru familiile formate din patru persoane; 169.000 de lei pentru familiile formate din cinci persoane; câte 25.000 de lei pentru fiecare altă persoană care face parte din familie potrivit legii. A.s. se acordă şi persoanelor singure ale căror venituri nete lunare sunt sub 45.000 de lei. Veniturile nete lunare prevăzute mai sus se majorează cu 5.000 de lei pentru fiecare membru din familie care face dovada că lucrează în baza unui contract individual de muncă, a unei convenţii civile sau că realizează venituri din activităţi pe cont propriu. Limitele veniturilor de mai sus au crescut în timp pe baza indexărilor periodice. Cuantumul a.s. se determină ca diferenţă între veniturile prevăzute mai sus şi venitul net lunar al familiei respective. Persoanele apte de muncă dacă nu sunt salariate şi care nu realizează venituri din alte activităţi se iau în considerare ca membri de familie la determinarea nivelului de venituri pe familie numai dacă fac dovada că s-au prezentat la oficiul forţelor de muncă pentru încadrare şi nu au refuzat un loc de muncă, precum şi că au urmat sau urmează cursurile de calificare ce li s-au recomandat sau la care au fost înscrise. Nu are obligaţia de a face dovada de mai sus: persoana care are în îngrijire unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la şapte ani; persoana care urmează forme de învăţământ la zi, prevăzute de lege, până la împlinirea vârstei de 25 de ani, respectiv 26 de ani; persoana care îndeplineşte condiţiile legale de pensionare. Cu prilejul stabilirii venitului net lunar al familiei, se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele care provin din creanţe legale sau din convenţii civile de întreţinere aflate în executare, precum şi ajutoarele şi indemnizaţiile cu caracter permanent acordate potrivit legii, cu excepţia burselor de merit pentru elevi şi studenţi şi a ajutorului care se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu. în cazul în care are în proprietate terenuri, clădiri, spaţii locative sau alte bunuri, mobile sau imobile, la stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare arenda, chiriile, alte fructe naturale, industriale sau civile, produse de acestea, precum şi veniturile care se pot obţine din valorificarea bunurilor respective, sub condiţia păstrării locuinţei şi a bunurilor necesare nevoilor familiale. A.s. se stabileşte pe bază de cerere, însoţită de actele doveditoare îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. Cererea se face numai de către unul dintre membrii familiei care are capacitatea de exerciţiu al drepturilor civile. în anumite cazuri, cererea se poate face de către curatorul sau tutorele persoanei îndreptăţite. Titularul a.s. este persoana care a făcut cererea, iar beneficiarul este familia. Cererea de acordare a a.s., declaraţia privind veniturile realizate de membrii familiei şi celelalte acte doveditoare se depun şi se înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază teritorială domiciliază titularul. Pentru cetăţenii AJU 79 străini sau apatrizi, documentaţia se depune la primăria localităţii în a cărei rază teritorială îşi au reşedinţa. Cererea de acordare a a.s. se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrare. Pentru soluţionarea cererii, primarul poate dispune efectuarea anchetei sociale. Stabilirea şi plata a.s. se fac prin dispoziţia primarului, pe baza documentaţiei prezentate de serviciile publice de specialitate. Dispoziţia primarului se comunică titularului de a.s. în termen de 15 zile de la emitere. A.s. se plăteşte începând cu luna următoare celei în care s-a înregistrat cererea la primăria localităţii. La cerere sau din oficiu, se poate schimba titularul a.s.; acest lucru se face prin dispoziţia primarului şi se comunică atât noului titular, cât şi celui înlocuit. Dacă schimbarea titularului este cerută de membrii familiei, dispoziţia primarului se comunică şi acestora. Titularul a.s. are obligaţia să comunice în scris primăriei orice modificare intervenită cu privire la veniturile şi la numărul membrilor familiei, în termen de 30 de zile. Persoanele apte de muncă, beneficiare ale dreptului de a.s., sunt obligate să dovedească cu acte, la fiecare trei luni, că au solicitat la oficiile forţelor de muncă repartizarea în muncă sau că nu au refuzat nejustificat să dea curs unei repartizări pentru orice loc de muncă oferit. Nerespectarea acestei obligaţii atrage, după caz: suspendarea plăţii ajutorului în cazul beneficiarului unic; modificarea plafonului de venit, respectiv diminuarea cuantumului a.s., prin excluderea din numărul membrilor de familie a persoanelor care nu îndeplinesc obligaţiile legale. Suspendarea plăţii a.s. sau, după caz, modificarea plafonului de venit se face prin dispoziţia primarului, se comunică titularului în termen de 15 zile şi operează începând cu a doua lună din trimestrul respectiv. Plata a.s. încetează în următoarele cazuri: beneficiarii de a.s. nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege; plata a.s. a fost suspendată în termen de trei luni de la data suspendării efective a plăţii, dacă nu au fost depuse dovezi că sunt întrunite condiţiile legale. încetarea plăţii sau modificarea cuantumului a.s. se stabileşte prin dispoziţia primarului. Sumele încasate necuvenit cu titlu de a.s. se recuperează de la beneficiar în termen de cel mult trei ani de la efectuarea plăţii. Sumele se pot recupera şi de la persoanele vinovate de efectuarea plăţii pe o perioadă de cel mult trei ani. A.s. se acordă din bugetele locale, anume din veniturile proprii şi din sumele alocate cu această destinaţie din bugetul de stat. Guvernul şi primăriile pot acorda ajutoare de urgenţă, în limita fondurilor existente, familiilor sau persoanelor care se află în situaţii de necesitate din cauza calamităţilor naturii, a incendiilor sau din alte cauze temeinic justificate. La stabilirea altor drepturi şi obligaţii nu se iau în considerare a.s., excepţie făcând obligaţia legală de întreţinere. A.s. este scutit de impozit. Dispoziţia primarului privind acordarea, neacordarea, modificarea, suspendarea, încetarea dreptului la a.s., schimbarea titularului acestuia, precum şi cea de recuperare a sumelor încasate necuvenit se pot ataca pe calea contenciosului administrativ. Cererile, acţiunile şi căile de atac privind drepturile de a.s. sunt scutite de taxa de timbru. AJUTORUL SOŢIILOR MILITARILOR ÎN TERMEN, formă de sprijin lunar, acordat de stat familiilor militarilor în termen. A. se acordă soţiilor ai căror soţi satisfac stagiul militar obligatoriu, care realizează venituri mai mici decât salariul minim brut pe ţară, din care se scade impozitul. Soţiile militarilor în termen beneficiază, la cerere, de un ajutor lunar dacă se află în una dintre următoarele situaţii: "sunt gravide, începând cu luna a IV-a de sarcină; "au copii în vârstă de până la şapte ani; "sunt încadrate în gradul I sau II de invaliditate. A. se acordă cumulativ cu alocaţia de stat pentru copii şi cu ajutorul social. Dacă mama (soţia militarului în termen) decedează, a. se acordă, până la lăsarea la vatră a tatălui, persoanelor care îngrijesc copiii respectivi în vârstă de până la şapte ani. A. se acordă şi mamei necăsătorite, în cazurile în care paternitatea copilului a fost stabilită faţă de un militar în termen, prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească. Primesc acest a. şi soţiile militarilor cu termen redus şi ale elevilor şcolilor militare, dacă îndeplinesc condiţiile de mai sus. A. se acordă pe baza propunerilor făcute de comisia pentru probleme sociale din unităţi, ale comisiei de pensii şi asigurări sociale din unităţi economice, instituţii sau din comune, după caz. Stabilirea şi plata a. se fac de către centrele militare judeţene sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti. 80 ÂLA Cuantumul a. este indexabil. Fondurile necesare plăţii a. se suportă de la bugetul de stat. V. şi ajutorul social; alocaţia de stat pentru copii. Â LA B AISSE, operaţiune comercială speculativă, la termen, prin care operatorul vinde marfa, apreciind că va avea loc o scădere a preţului până în momentul livrării efective. în cazul în care estimarea, previziunea se realizează, el poate cumpăra altă marfa la data livrării, la un preţ mai mic, înregistrând, evident, un anumit câştig. Speculaţie bursieră care se bazează pe scăderea cursului acţiunilor sau cotaţiilor. V. şi bursă. Â LA HAUSSE, operaţiune comercială speculativă, la termen, prin care operatorul cumpără o marfa, la o anumită dată, livrarea efectivă şi plata mărfii urmând să se facă ulterior, estimând că în intervalul de timp de la încheierea contractului şi până la livrarea efectivă a mărfii preţul va creşte. Atunci când previziunea se îndeplineşte, el poate revinde marfa în momentul livrării la un preţ mai mare, realizând un anumit câştig. Speculaţie bursieră care mizează pe creşterea cursului acţiunilor sau cotaţiilor. V. şi bursă. « ALBINĂRIT (desetină), zeciuială; dare pe stupi, percepută în evul mediu, în Principatele Române, când apicultura era în plină dezvoltare şi constituia o principală activitate de producţie şi un important izvor de venituri. ALEATORIU (lat. alea - zar), risc, pericol, primejdie, noroc, eveniment probabil, întâmplător, care poate avea loc în natură sau în societate şi a cărui realizare este în funcţie de anumite împrejurări viitoare şi nesigure. Eveniment studiat de teoria probabilităţilor, cu largă aplicabilitate în asigurări. ALICOTĂ, parte cuprinsă exact, de un număr de ori, într-o mărime dată (de exemplu: 3, 4, 6 şi 8 sunt părţi alicote ale numărului 24). Se aplică în unele calcule economice, la dobânzi, procente etc. ALIENARE, înstrăinarea sau transferarea proprietăţii unui bun sau a unui titlu financiar-bancar prin vânzare, donaţie, cedare, remitere în gaj etc. ALIMENTARE CU FONDURI, finanţare din bugetele locale a ordonatorilor principali de credite. Finanţarea se face pe baza cererilor înaintate de ordonatorii principali, prin care se solicită eliberarea mijloacelor băneşti necesare efectuării cheltuielilor. Cererile sunt analizate de organele financiare locale, care urmăresc în principal justificarea sumelor solicitate, caracterul raţional şi oportunitatea cheltuielilor, asigurarea finanţării de la bugetele locale în limita cheltuielilor aprobate pentru trimestrul în cauză şi verifică dacă mijloacele acordate anterior au fost folosite în concordanţă cu destinaţia stabilită. La a. cu f. se are în vedere, de regulă, necesarul pe o lună, urmărindu-se astfel înfăptuirea echilibrului între veniturile realizate şi cheltuielile bugetelor locale. A. cu f. a ordonatorilor de credite se efectuează numai în măsura în care bugetul local respectiv are disponibilităţile necesare în cont. în caz contrar, această operaţiune se efectuează de mai multe ori pe lună. ALINEAT BUGETAR, subdiviziune şi parte componentă a unui articol bugetar din clasificaţia bugetară. V. şi clasificaţie bugetară. ALOCAREA RESURSELOR, repartizare şi atribuire a mijloacelor materiale, băneşti şi a forţelor de muncă, pentru folosirea lor eficientă în vederea producerii de bunuri, prestării de servicii, asigurării continuităţii şi lărgirii producţiei, potrivit nevoilor sociale. A.r. are în vedere obţinerea unei eficienţe maxime a activităţii social-economice şi, în final, ridicarea bunăstării poporului. ALO 81 ALOCAŢIA DE SPRIJIN, formă de protecţie socială care se acordă persoanelor, pe o perioadă de maximum 18 luni de la expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj sau a ajutorului de integrare profesională, dacă sunt lipsite de mijloace de întreţinere. Se consideră că sunt lipsite de mijloace de întreţinere persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) nu deţin, împreună cu membrii familiei, terenuri agricole echivalente cu o suprafaţă mai mare de 20 000 m2, în zonele colinare şi de şes, sau de 40 000 m2, în zonele montane; b) realizează, împreună cu membrii familiei, un venit mediu lunar, pe membru de familie, de cel mult 60% din salariul de bază minim brut pe ţară, impozitat. Şomerii care primesc indemnizaţia de s. pot urma cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau alte forme de pregătire profesională care să nu depăşească durata de primire a a. de s. V. şi indemnizaţia de şomaj; ajutorul de integrare profesională. ALOCAŢIA DE STAT PENTRU COPII, prestaţie familială, formă de protecţie socială, de sprijin bănesc, acordat lunar de către statul român, din bugetul său, familiilor cu copii, indiferent dacă părinţii sunt sau nu salariaţi, pentru creşterea şi educarea copiilor, dezvoltarea lor fizică şi intelectuală, formarea şi pregătirea lor multilaterală pentru viaţă şi muncă. Acordarea acestei a. depinde de vârsta copilului, de cetăţenia şi domiciliul părinţilor, precum şi de situaţia frecventării şcolii de către copil. A. se acordă pentru copiii în vârstă de până la 16 ani, iar dacă urmează o formă de învăţământ, până la 18 ani. Constituţia României prevede, în art. 49, următoarele: „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap." Copiii care au contractat o invaliditate de gradul I sau II până la împlinirea vârstei de 16 ani, precum şi copiii cu handicap, beneficiază de a. până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar apoi sunt ocrotiţi prin asistenţa socială de stat. Până la împlinirea vârstei de 18 ani, copiii cu handicap aflaţi în întreţinerea familiei beneficiază de a. de s. pentru c. în cuantumurile prevăzute de lege, majorate cu 100%. Beneficiază de a. copiii cetăţenilor străini şi ai apatrizilor rezidenţi în România, dacă locuiesc împreună cu părinţii. Titular al a. de s. este copilul. Pe lângă copiii născuţi din căsătoria părinţilor, sunt îndreptăţiţi la a., în aceleaşi condiţii, copiii rezultaţi din căsătoria anterioară a unuia dintre soţi şi care se află în îngrijirea lor, copiii din afara căsătoriei, dacă au fost recunoscuţi sau li s-a stabilit filiaţia prin hotărâre judecătorească, copiii primiţi spre creştere, în mod legal. A. de s. pentru c. se plăteşte unuia dintre părinţi, pe baza acordului acestora sau, în caz de neînţelegere, pe baza deciziei autorităţilor tutelare, părintelui la care s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească, domiciliul copilului ori căruia i s-a încredinţat spre creştere şi educaţie. A. se plăteşte şi tutorelui, curatorului, persoanei căreia copilul i-a fost dat în plasament familial sau i-a fost încredinţat spre creştere şi educare. După împlinirea vârstei de 14 ani, plata a. se poate face şi direct titularului, cu încuviinţarea reprezentantului său legal. A. de s. pentru c. nu se acordă pentru copiii în vârstă de peste şapte ani, care nu urmează învăţământul general obligatoriu, cu excepţia celor care nu sunt şcolarizaţi din motive de sănătate, dovedite cu certificat medical. A. nu se plăteşte în lunile în care copiii titulari ai dreptului se află mai mult de 15 zile în instituţii de ocrotire sau de asistenţă socială, care le asigură întreţinerea completă din partea statului. A. nu se acordă copiilor care realizează venituri proprii (sunt ucenici), copiilor bursieri; dacă se optează pentru bursă, a. se plăteşte numai pe timpul vacanţei. A. o primesc şi copiii cu pensie de urmaşi, dacă nu au depăşit vârsta de 16, respectiv 18 ani. Cuantumul a. de s. pentru c. se stabileşte în sumă fixă pentru fiecare copil, indiferent de mărimea veniturilor părinţilor (tutorilor), şi se indexează periodic, o dată cu salariile, pensiile, bursele etc. Naşterea, modificarea sau stingerea dreptului de a. operează din luna următoare celei în care sunt stabilite condiţiile legale. Stabilirea dreptului de a. se face pe baza cererii însoţite de actele necesare, din care rezultă îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea acestui drept. Cererea se face în numele copilului, de către părinţi, tutori sau curatori. După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face şi de către copil, cu încuviinţarea reprezentantului său legal. Plata a. se face începând cu luna următoare aceleia în care s-a născut copilul. în cazul în care cererea este 82 ALO înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata a. se poate face şi pentru lunile anterioare, dar nu mai mult de 12 luni. Cererile se verifică de către comisia pentru probleme sociale din unitate şi se aprobă de conducerea unităţii, după efectuarea controlului financiar preventiv. Plata a. de s. pentru c. încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de acordare. Sumele necuvenite, cu titlu de a., se recuperează pe baza deciziei emise de unitatea care a efectuat plata a. sau prin angajamentul de plată scris al persoanei care le-a încasat în mod necuvenit. Decizia prin care se recuperează sumele încasate necuvenit se comunică celui obligat la plată, în termen de 15 zile de la emitere, şi constituie titlu executoriu. Persoanele beneficiare ale a. au obligaţia să comunice unităţii, în termen de zece zile, schimbările care intervin în situaţia lor, în numărul şi în vârsta copiilor, de natură să le modifice dreptul la a. De asemenea, instituţiile de asistenţă socială în care sunt internaţi copiii în vârstă de până la 16-18 ani au obligaţia să comunice această situaţie unităţii la care lucrează părintele sau persoana care are în îngrijire copilul; aceste măsuri urmăresc evitarea unor plăţi nelegale de a. A. de s. pentru c. nu este impozabilă şi nu poate fi urmărită silit în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu. Gestionarea a. de s. pentru c. în vârstă de până la şapte ani aparţine Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale; de asemenea, acest minister se ocupă de plata de a. pentru copiii care au absolvit învăţământul general obligatoriu înaintea împlinirii vârstei de 16 ani şi care nu mai urmează o formă de învăţământ. Reprezentanţii legali ai copiilor (părinţi, tutori ş.a.) depun o cerere, însoţită de copia certificatului de naştere a copilului, la consiliile comunale, orăşeneşti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, unde îşi au domiciliul sau reşedinţa. Cererile sunt depuse la Oficiul de Asistenţă Socială, care eliberează un carnet de cecuri ce conţine un număr de cecuri, pe baza cărora se acordă lunar alocaţia. Ministerul Educaţiei şi Cercetării gestionează fondurile necesare plăţii a. pentru: copiii de peste şapte ani, care urmează învăţământul general obligatoriu; copiii care sunt înscrişi în unităţile şcolare şi întrerup şcolarizarea din motive de sănătate, dovedite cu certificat medical; copiii între 16 şi 18 ani, care urmează o formă de învăţământ la cursurile de zi. Cererile pentru plata a. se depun de către părinţii acestora la unităţile de învăţământ frecventate de către şcolari şi se achită de către aceste unităţi după prezentarea actelor doveditoare şi confirmarea încetării din plată de către altă instituţie. Plata efectivă a a. se face din bugetul de stat, prin conturi personale deschise la BANC POST S.A.; pentru copiii handicapaţi şi pentru copiii care până la împlinirea vârstei de 16 ani au contractat o invaliditate încadrată în gradul I sau II, a. se plăteşte de către Secretariatul de Stat pentru Handicapaţi, din fondul de risc şi de accident, potrivit Legii nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate. Normele cu privire la plata a. se aplică în mod corespunzător şi de către organizaţiile cooperatiste şi obşteşti. Astfel, personalul din cooperaţia de consum şi de credit, din cea meşteşugărească, scriitorii, artiştii, pictorii, sculptorii şi compozitorii, membrii caselor de creaţie, membrii barourilor de avocaţi, personalul altor organizaţii obşteşti, precum şi salariaţii agenţilor economici privaţi primesc a. de s. pentru c. din fondurile acestor organizaţii. Persoanele nemulţumite de modul cum li se acordă a. de s. pentru c. au dreptul să formuleze contestaţii, în primul rând la unitatea la care lucrează. V. şi asistenţă socială de stat; fondul de risc şi de accident pentru protecţia socială a persoanelor handicapate; plasament familial. ALOCAŢIE 1. Sumă prevăzută şi destinată realizării unui scop. 2. Parte din adaosul de comercializare (v.) a emisiunii primare, care se încasează de către membrii sindicatului bancar. ❖ A. bugetară, sumă repartizată trimestrial din creditele bugetare anuale, pentru efectuarea cheltuielilor prevăzute în bugetul instituţiilor bugetare. A.b. reprezintă sumele maxime în limitele cărora ordonatorii principali de credite pot cere deschiderea de credite în cursul trimestrului. ❖ A. bugetară de asigurări sociale, parte a creditelor bugetare anuale repartizată în vederea efectuării cheltuielilor de asigurări sociale (plăţi de pensii, indemnizaţii şi ajutoare, investiţii etc.). ❖ A. de amortizare, sumă calculată şi inclusă în costurile de producţie ale unei unităţi economice, în vederea constituirii fondului necesar pentru înlocuirea unui mijloc fix. ama 83 Amortismentul calculat pentru toate mijloacele fixe supuse amortizării reprezintă contravaloarea uzurii acestor mijloace pe o perioadă determinată de timp, şi se constituie ca fond de amortizare (v.) ❖ A. de hrană, sumă limitată, defalcată din cheltuielile unităţilor sportive, sanitare, ale internatelor şi căminelor, destinată hranei unui sportiv, unui bolnav, unui elev sau unui student. ♦> A. de întreţinere, sumă de bani lunară, alocată din bugetul de stat unei familii sau persoane care a primit un copil în plasament familial (v.). Cuantumul alocaţiei este stabilit într-o sumă lunară pentru fiecare copil primit în plasament. în situaţiile în care familia (persoana) care primeşte un copil în plasament familial are, potrivit prevederilor Codului familiei, obligaţia de întreţinere faţă de acel copil, a. de î. are unele particularităţi, în sensul compensării obligaţiei de întreţinere. în aceste cazuri, se compară a. de î. cu pensia de întreţinere lunară. Dacă a. este mai mică decât obligaţia de întreţinere sau egală cu ea, alocaţia nu se mai plăteşte, iar în situaţia inversă, când a. este mai mare decât obligaţia de întreţinere, se plăteşte numai diferenţa dintre ele. V. şi asistenţă socială de stat. ❖ A. de solidaritate, formă de protecţie socială care se acordă, la cerere, unor categorii de persoane fară venituri sau cu venituri insuficiente, cum sunt: persoanele neîncadrate în muncă, familiile cu copii minori, copiii minori orfani de ambii părinţi, persoanele cu handicap de gradul I sau II, unele categorii de pensionari. A. de s. se acordă din fondul naţional de solidaritate (v.) de către direcţiile generale de muncă şi protecţie socială teritoriale pe baza anchetei sociale întocmite de oficiile de asistenţă socială. ALON JĂ, foaie de hârtie adăugată la un formular cambial pentru scrierea în continuare a girurilor de pe verso-ul unei cambii. AL PARI („la paritate^), situaţie în care cursul legal (valoarea nominală) şi cel comercial (valoarea de piaţă) sunt egale. De exemplu, când cursul monedei naţionale este egal cu cel al monedei străine sau când cursul de emisiune şi valoarea nominală a efectelor publice (titluri de rentă, obligaţii, acţiuni) sunt egale. ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR, forme de protecţie care se folosesc în caz de îmbolnăvire a pensionarilor şi a membrilor lor de familie, ce se acordă sub formă de asistenţă medicală şi medicamente pe timpul internării în spitale, al tratamentului ambulatoriu şi al tratamentului în staţiunile balneare, ca şi în cadrul asigurărilor sociale de stat. Beneficiază de aceste drepturi şi persoanele asigurate, precum şi membrii lor de familie, dacă au contribuit la fondul de asigurări sociale ale agricultorilor şi la fondul pentru finanţarea ocrotirii sănătăţii o perioadă de minimum şase luni, în ultimele 12 luni calendaristice. ALTE SURSE, mijloace băneşti realizate din vânzarea unor obiecte de inventar, a unor materiale de construcţii procurate din fondurile de investiţii destinate lucrărilor care se execută în regie proprie, din valorificarea unor materiale aflate în stoc şi achiziţionate din fondurile de investiţii executate în antrepriză sau a materialelor (pământ, nisip, pietriş, material lemnos etc.) obţinute de pe terenul propriu de construcţie, în timpul executării lucrărilor, precum şi sumele obţinute din valorificarea diferitelor ambalaje procurate din fondurile de investiţii etc. şi care constituie surse băneşti destinate finanţării în continuare a investiţiilor. V. şi surse de finanţare a investiţiilor. ALTE VENITURI ALE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, diferite venituri care cuprind: sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori, restituirea subvenţiilor acordate staţiunilor balneare în anii precedenţi şi nefolosite, majorările şi amenzile aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuţiilor pentru asigurările sociale, restituirea unor sume plătite din eroare, pensii neachitate şi prescrise etc. AMANET, gaj, contract prin care un debitor predă creditorului său posesiunea unui bun, drept garanţie a restituirii altui bun sau a unei sume împrumutate. Pe baza contractului 84 AMĂ respectiv, creditorul are dreptul să reţină bunul în posesia sa, până la plata datoriei, iar în caz de neplată, să se despăgubească, cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, din preţul rezultat din valorificarea bunului respectiv. AMÂNARE, aprobare dată de organele financiare, de asigurări, bancare etc., pe baza cererii motivate a plătitorului, pentru plata unui impozit, a unei taxe, a unei prime de asigurare, pentru rambursarea unui împrumut etc. la un alt termen decât cel scadent, stabilit prin lege sau contract. AMÂNAREA PLĂŢII PRIMELOR DE ASIGURARE, înlesnire acordată in cazuri justificate de asigurător, care constă în aprobarea reeşalonării şi plăţii primelor de asigurare la termene următoare celor stipulate în lege sau contract, însă nu mai târziu de data de 31 decembrie a aceluiaşi an. A.p.p. de a. o aprobă societatea de asigurări şi, în anumite limite valorice, sucursalele sale judeţene. Pe timpul amânării nu se percep majorări de întârziere la plata primelor de asigurare. AMENDĂ, sancţiune contravenţională, stabilită prin lege, hotărâre a Guvernului sau prin hotărâre a consilului local al comunei, oraşului, municipiului sau a sectoarelor municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, constând într-o sumă de lei, în sarcina persoanelor fizice sau a celor juridice, pentru neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a unor obligaţii cu caracter administrativ, civil sau fiscal. Principalele categorii de amenzi sunt: a) a. administrativă, aplicată de organele administrative în drept, pentru cazurile de încălcare a normelor stabilite; b) a. civilă, care se plăteşte în folosul statului de cel care, aducând atingere drepturilor personale nepatrimoniale ale altuia (dreptul la nume, dreptul de autor), nu a executat măsurile ordonate de instanţa judecătorească, în vederea reparării prejudiciului. A.c. se aplică şi în cadrul raporturilor dintre unităţile economice, în cazul nerespectării clauzelor contractuale; c) a. contravenţională, sancţiune patrimonială, cu caracter administrativ, ce se aplică în cazurile în care se săvârşesc abateri de la normele de convieţuire socială sau în alte cazuri; d) a. fiscală, a. care se încasează de la plătitorii de venituri bugetare, în cazurile în care impozitele sau taxele nu sunt achitate la termen sau când în evidenţe nu sunt menţionate toate veniturile impozabile; e) a. penală, a. care se plăteşte în baza unei hotărâri a instanţei penale. AMNISTIE FISCALĂ, anulare cu caracter general a creanţelor bugetare, adoptată printr-un act normativ, elaborat de către organul puterii de stat. A.f. este un mod excepţional de stingere a obligaţiilor fiscale. A.f. poate avea un efect moral negativ devastator şi demoralizator asupra altor contribuabili, constituind un precedent periculos pentru viitor. A.f. privează bugetul statului de venituri. A.f. face ca şi alţi contribuabili să nu plătească la timp impozitele şi taxele datorate bugetului de stat, aşteptând să li se anuleze obligaţiile fiscale. AMORTISMENT, sumă corespunzătoare sistemului de amortizare aplicat, care se constituie treptat, în timp, pe seama costurilor de producţie şi care se foloseşte, în principal, pentru înfăptuirea reproducţiei simple şi, în oarecare măsură, chiar şi pentru realizarea reproducţiei lărgite. ❖ A. anual, sumă rezultată din raportarea valorii totale de amortizat la durata normată de funcţionare a mijlocului fix. A.a. al mijloacelor fixe se determină înmulţindu-se valoarea medie anuală a mijloacelor fixe cu norma (normele) analitică sau cu norma unică de amortizare, după caz, folosindu-se următoarele formule: V -N tV -N \ — ma Ly,d ^ _ 1 v ma u 100 ’ 100 ’ amo 85 în care: A = amortismentul anual; Vma - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe; Na = norma analitică de amortizare; tVma = totalul valorii medii anuale a mijloacelor fixe; Nu = norma unică de amortizare. V Practic, a.a. se determină astfel: Aa =——, în care: Aa = amortismentul anual; Va = valoarea totală de amortizat; Dn = durata normată de funcţionare a mijlocului fix. A.a. serveşte la determinarea normei analitice de amortizare (v.). Mărimea a.a. trebuie astfel determinată încât, la expirarea duratei normate de serviciu, mijlocul fix uzat să poată fi înlocuit şi, în acelaşi timp, să nu greveze cu prea mult costurile produselor. ❖ A. contabil, sumă anuală determinată de organul financiar-contabil al agentului economic, pe baza sistemului de amortizare a mijloacelor fixe, care se include în costuri şi care influenţează direct nivelul costurilor şi cuantumul profitului. A.c. ţine cont de reducerea graduală a valorii mijloacelor fixe datorită uzurii fizice şi morale. AMORTIZARE 1. Proces economico-financiar, obiectiv şi conştient, prin care se compensează treptat, sub aspect valoric, uzura (fizică şi morală) a mijloacelor fixe productive, pe măsura transferării acesteia, în procesul de producţie, asupra costului produselor la a căror realizare au participat. 2. Expresia bănească a uzurii medii a mijloacelor fixe care, în procesul muncii, se transferă asupra produselor obţinute, creând condiţiile necesare înlocuirii mijloacelor fixe scoase din funcţiune. Prin urmare, a. corespunde pierderii de valoare sau deprecierii unui bun imobiliar, în urma uzurii sau învechirii (demodării). A. poate fi reală şi convenţională. în determinarea mărimii valorice a uzurii trebuie să se ţină seama de influenţa tuturor factorilor care concură la acest proces. Partea din valoarea mijloacelor fixe care se transmite asupra noilor produse reprezintă o cheltuială de producţie care trebuie recuperată, ca şi în cazul celorlalte cheltuieli de producţie, prin costurile mărfurilor. Partea valorică a mijloacelor fixe uzate, încorporată în noile produse, se recuperează şi se acumulează treptat, sub formă bănească, datorită realizării (desfacerii) mărfurilor, constituind fondul de amortizare (v.). K. Marx a subliniat că maşina „... transmite produsului valoare, în măsura în care ea pierde, o dată cu propria ei valoare de întrebuinţare, propria ei valoare de schimb. Această transmitere de valoare sau această trecere a valorii unui asemenea mijloc de producţie asupra produsului, la a cărui formare contribuie, se determină printr-un calcul de medie; ea se măsoară prin durata medie de funcţionare a mijlocului de producţie, din momentul în care acesta intră în procesul de producţie până în momentul în care este complet uzat, decedat, şi trebuie înlocuit printr-un exemplar nou din aceeaşi speţă, adică reprodusă A. are ca scop principal să asigure reproducţia simplă. Fiind un element component al costurilor şi făcând parte din grupa cheltuielilor de producţie care sunt, într-un fel, independente de volumul producţiei (cuantumul amortizării cuprins în costul fiecărei unităţi de produs este în raport invers proporţional cu valoarea producţiei care se obţine cu mijloacele fixe date), a. constituie, într-o anumită măsură, un stimulent pentru îmbunătăţirea activităţii unităţilor economice. La elaborarea şi aplicarea politicii de a. se are în vedere faptul că aceasta este menită să asigure finanţarea înlocuirii la timp a mijloacelor fixe uzate, să stimuleze reducerea costurilor de producţie şi, prin urmare, a preţurilor produselor, unităţile economice fiind cointeresate să utilizeze cât mai eficient mijloacele fixe. Rolul stimulator al a. în procesul reproducţiei sociale poate fi asigurat numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) mijloacele fixe să fie evaluate în mod just; b) a. să fie cuprinsă în costuri şi pe baza uzurii 86 AMO efective (fizice şi morale) a mijloacelor fixe: c) fondul de amortizare să fie folosit pentru refacerea şi înlocuirea mijloacelor fixe uzate. Deţinând un loc important în costurile de producţie, cu deosebire în industria petrolului, chimică, extractivă etc., a. influenţează formarea preţurilor, rentabilitatea şi rata rentabilităţii. Calcularea şi aplicarea justă a cotei de a. depind de evaluarea corectă şi uniformă a mijloacelor fixe în întreaga economie, de înlăturarea fenomenelor de sub- şi supraevaluare a acestora, evitându-se astfel sub- şi supraamortizarea mijloacelor fixe. A. se calculează de la punerea în funcţiune a mijloacelor fixe şi până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestora. Mijloacele fixe sunt constituite din obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) are o valoare de intrare mai mare de 200.000 de lei ; b) are o durată normată de utilizare mai mare de un an. A. mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locaţie de gestiune se calculează de către agentul economic care le are în proprietate. A. mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locaţie de gestiune de către regiile autonome, care au în administrare astfel de bunuri din domeniul public, se calculează de către acestea. Investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate în locaţie de gestiune sau închiriate se amortizează de către agentul economic care a efectuat investiţia. A. clădirilor şi a construcţiilor speciale ale minelor, a salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, a carierelor, a exploatărilor la zi, de substanţe minerale solide, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitatea de produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă. A. pe unitatea de produs se calculează: a) din cinci în cinci ani la mine, cariere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă; b) din zece în zece ani la saline. Recalcularea se face anual, în cazul când intervin schimbări mai importante (de minimum 10%) în volumul rezervelor exploatabile. Cheltuielile de constituire, precum şi cele de cercetare-dezvoltare se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani. Brevetele, licenţele, know-how-ul, mărcile de fabrică, de comerţ şi de servicii şi alte drepturi de proprietate industrială şi comercială similare subscrise ca aport, achiziţionate pe alte căi, se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către agentul economic care le deţine. Programele informatice, create de agentul economic sau achiziţionate de la terţi, se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de cinci ani. Terenurile se înregistrează în contabilitate, la intrarea în patrimoniu, la valoarea stabilită, în funcţie de clasele de calitate, suprafaţă, amplasare şi/sau alte criterii legale, la valoarea de achiziţie sau la valoarea aportului în natură, după caz. Valoarea terenurilor cu destinaţie economică, obţinute prin acte de vânzare-cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor, se amortizează prin aplicarea unei cote de 25% din cuantumul dobânzii curente la disponibilităţi băneşti de valoare egală cu preţul de achiziţie al terenurilor respective, acordată de unitatea bancară la care are deschis contul principal agentul economic. în situaţii justificate, Guvernul poate aproba scutiri totale sau parţiale de la calculul amortismentului, solicitate de ministere şi de alte organe centrale şi locale ale administraţiei publice pentru active corporale precum: a) minele trecute în conservare sau scoase definitiv din funcţiune, precum şi sondele de ţiţei şi gaze care nu se dau în producţie, potrivit intereselor economiei naţionale; b) mijloacele fixe din cadrul obiectivelor economice de interes naţional, care sunt propuse a fi trecute în conservare, pe o durată mai mare de 30 de zile; c) lucrările de îmbunătăţiri funciare şi de gospodărire a apelor, cu caracter general de deservire, destinate apărării contra inundaţiilor şi înlăturării excesului de umiditate, şi anume: diguri şi canale principale, de desecare, precum şi lucrările de combatere a eroziunii solului, de regularizare a scurgerii a apelor pe versanţi şi de corectare a torenţilor, destinate apărării terenurilor agricole şi silvice şi obiectivelor social-economice din zona apărată, efectuate din fondurile statului; d) şenalele navigabile, tunelurile de metrou, infrastructura căii ferate, precum şi celelalte căi de comunicaţie. Dacă valoarea mijloacelor fixe nu se recuperează integral în timpul duratei de utilizare, agenţii economici cu capital integral sau majoritar de stat compensează valoarea neamortizată din sumele rezultate în urma valorificării acestora, potrivit normelor legale, iar amo 87 diferenţa rămasă neacoperită se include, eşalonat, în cheltuielile de exploatare. Durata recuperării şi anuităţile de acoperire a valorii neamortizate se stabilesc de către adunarea generală a acţionarilor la societăţile comerciale şi, respectiv, de către consiliul de administraţie la regiile autonome, în termen de cel mult cinci ani. Nu sunt supuse amortizării: "motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate, cu ocazia reparaţiilor de orice fel sau în scopul efectuării unor mici modernizări, în cadrul reparaţiilor capitale; "sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale, care se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi durata lor de funcţionare normală; "construcţiile şi instalaţiile provizorii, executate din fondurile de investiţii; "animalele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de îngrăşat, păsările şi coloniile de albine; "pădurile; "investiţiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara perimetrelor de exploatare, precum şi cele pentru foraj, executate pentru explorări, prospecţiuni geologice şi geofizice, forajele pentru alimentarea cu apă care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz-capul unor zăcăminte de ţiţei, precum şi sondele de cercetare geologică, care au pus în evidenţă acumulări de hidrocarburi, dar care, din motive geologice, tehnice şi economice obiective, nu pot fi exploatate; ■prototipurile, atât timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv seria zero, sau sunt supuse încercărilor în vederea omologării la producător; "echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială şi accesoriile de pat, indiferent de valoare şi de durata lor de utilizare. A. totală se determină după formula: At = Vj - Vr + D, în care: At = amortismentul total; Vi = valoarea de inventar a mijloacelor fixe; Vr = valoarea reziduală; D = cheltuieli cu demolarea sau demontarea mijlocului fix. 3. Modalitate de lichidare, de stingere, de rambursare treptată a unui împrumut pe calea restituirii periodice a ratelor stabilite, inclusiv a dobânzilor aferente. V. şi normă de amortizare; normă analitică de amortizare; normă unică de amortizare; valoare medie anuală a mijloacelor fixe. AMORTIZARE ACCELERATĂ, formă de recuperare în ritm rapid a uzurii mijloacelor fixe, pentru evitarea uzurii morale. Potrivit a.a., în primul an de funcţionare a mijloacelor fixe se include în cheltuielile de exploatare 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Pentru exerciţiile următoare, a.a. se calculează la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. A.a. afectează profiturile agenţilor economici şi impozitul pe profit datorat bugetului de stat. Utilizarea a.a. se aprobă de către Ministerul Finanţelor, la propunerea adunării generale a acţionarilor, la societăţile comerciale şi, respectiv, a consiliului de administraţie, la regiile autonome. AMORTIZARE ALTERNATIVĂ, metodă de echilibrare bugetară care constă în adoptarea de către stat a normelor de majorare a impozitelor, în perioadele de înviorare şi avânt ale ciclului economic. Veniturile bugetare astfel constituite sunt folosite pentru rambursarea împrumuturilor de stat contractate pentru compensarea deficitului bugetar (v.). AMORTIZARE COMUNĂ, sumă (cotă) aferentă mijloacelor fixe utilizate în agricultură la mai multe culturi sau pentru întreţinerea diferitelor categorii de animale. De exemplu, pluguri, secerători, maşini de tocat furaje etc. Suma de amortizat se repartizează asupra fermelor, brigăzilor etc., iar în cadrul lor, pe feluri de culturi sau categorii de animale. 88 AMO AMORTIZARE CONTINUĂ, proces în care amortismentul se calculează pe toată durata efectivă de funcţionare a mijlocului fix, deci şi după expirarea duratei normate de serviciu. A.c. poate da naştere supraamortizării. în ţara noastră, a.c. s-a practicat până în anul 1977. AMORTIZARE DEGRESIVĂ, metodă de a. care constă în multiplicarea cotelor de a. liniară cu anumiţi coeficienţi. De exemplu: "la o durată normată de utilizare a mijloacelor fixe între 2 şi 5 ani, coeficientul este de 1,5; "la o durată normată de utilizare a mijloacelor fixe de la 5 la 10 ani, coeficientul este de 2; "la o durată normată de utilizare a mijloacelor fixe mai mare de 10 ani, coeficientul este de 2,5. Coeficienţii respectivi pot fi modificaţi prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor. AMORTIZARE FISCALĂ, sistem de calculare a amortismentului mijloacelor fixe de către agenţii economici, care se deduce din totalul încasărilor în perioada respectivă, în vederea determinării impozitului pe profit. V. şi amortizare; amortizare accelerată; amortizare degresivă; amortizare liniară. AMORTIZARE GENERALĂ, a. care se calculează asupra mijloacelor fixe destinate întregii gospodării (întreprinderi). AMORTIZARE LINIARĂ, metodă de a. care constă în includerea uniformă, în cheltuielile de exploatare, a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei normate de utilizare a mijlocului fix. A.I. se calculează prin aplicarea cotei anuale de a. la valoarea de intrare a mijloacelor fixe. V. şi amortizare proporţională. AMORTIZARE PROGRESIVĂ, formă de stabilire a a. în care normele de amortizare trebuie să fie determinate pe baza ritmului uzurii efective a mijloacelor fixe şi în concordanţă cu reparaţiile capitale, care sunt cu atât mai frecvente şi de valoare mai mare cu cât trece mai mult timp de la intrarea în funcţiune a mijlocului fix. Potrivit acestei metode, normele de amortizare cresc de la an la an, până la expirarea duratei de serviciu normate a mijloacelor fixe. Fondul de amortizare se constituie progresiv, influenţând mult nivelul costurilor şi profitul, mai ales în ultima parte a duratei normate de serviciu a mijloacelor fixe. A.p. este recomandată de unii economişti pentru calcularea amortizării mijloacelor fixe care au o durată lungă de serviciu, cum sunt, spre exemplu, clădirile. Utilizarea în practică este anevoioasă deoarece necesită numeroase calcule, un mare volum de muncă, iar amortismentul anual, practic, tot nu corespunde uzurii efective a mijloacelor fixe. V. şi amortizare proporţională (liniară); amortizare regresivă. AMORTIZARE PROPORŢIONALĂ (LINIARĂ), proces de determinare a amortismentului prin aplicarea aceleaşi norme (cote) proporţionale de amortizare pe toată durata normată de funcţionare a mijloacelor fixe, ceea ce determină acumularea uniformă a amortismentului în timp. A.p. este clasică, tradiţională şi simplă; este cel mai mult folosită, deoarece asigură menţinerea cheltuielilor de producţie şi a beneficiilor la un nivel comparabil, simplificarea calculării şi planificării amortismentului, precum şi uşurinţa în efectuarea recalculărilor, decontărilor şi a controlului. A.p. nu exprimă însă întotdeauna, în mod fidel, gradul de uzură în timp a mijloacelor fixe, mai ales că nu se poate stabili cu precizie durata de funcţionare a fiecărei grupe de mijloace fixe. în ţara noastră se foloseşte a.p., deoarece în economie se găsesc, în timpul anului, mijloace fixe cu grade de uzură diferite. O variantă a a.p. o constituie repartizarea amortismentului pe unitatea de produs; această metodă este utilizată în ramurile economice care produc mărfuri cu un sortiment redus (industria minieră, exploatările forestiere etc.). în aceste cazuri, amortismentul total se repartizează pe unitatea de produs (tonă de minereu, m3 de masă lemnoasă etc.) şi se include apoi în costurile acestor produse. în ţara noastră se foloseşte foarte mult a.p., întrucât face posibilă acumularea uniformă a amortismentului, permite - din punctul de vedere al amortizării - menţinerea costurilor la amo 89 acelaşi nivel şi deci nu afectează diferit beneficiile, simplificând mult munca de planificare şi de control financiar. V. şi amortizare progresivă; amortizare regresivă; normă unică de amortizare. AMORTIZARE REGRESIVĂ, proces de calculare a amortismentului prin aplicarea unei cote procentuale stabilite asupra valorii de amortizat, mai mare la începutul intrării în funcţiune a mijloacelor fixe şi în descreştere continuă, pe măsura epuizării perioadei normate de funcţionare, potrivit următoarei formule: în care: Na = norma de amortizare; n = durata de serviciu normată; Vr = valoarea rămasă; Vi = valoarea de inventar. A.r. permite constituirea celei mai mari părţi a fondului de amortizare încă din primii ani de funcţionare a mijloacelor fixe. Unii specialişti susţin practicarea a. în cote regresive pentru maşini, argumentând-o prin survenirea mai rapidă a uzurii morale ca urmare a progresului tehnic, şi deci scoaterea lor din funcţiune înainte de expirarea duratei lor normate de serviciu. Un alt argument în sprijinul acestei practici constă în faptul că, în primii ani de funcţionare, mijloacele fixe (maşinile) au o precizie de lucru şi un randament mai mare, iar în ultima perioadă aceste caracteristici încep să scadă, ceea ce determină creşterea cheltuielilor de întreţinere şi a celor pentru reparaţii, pentru efectuarea cărora fondurile băneşti necesare trebuie să fie constituite din timp. A.r. are următoarele dezavantaje: amortismentul nu corespunde cu ritmul şi cu intensitatea uzurii fizice; grevează mult costurile de producţie în prima parte a duratei normate de serviciu a mijloacelor fixe diminuând beneficiile; conduce - în această primă parte - la prelevarea unei părţi din beneficiu sub formă de amortisment, iar către sfârşitul duratei normate de serviciu a mijloacelor fixe se reduc costurile şi cresc corespunzător beneficiile; planificarea, recalcularea şi controlul amortismentului necesită un volum mare de muncă. V. şi amortizare proporţională (liniară); amortizare progresivă. AMORTIZARE SPECIFICĂ, a. care se calculează pentru mijloacele fixe folosite în agricultură la anumite culturi, categorii de animale sau gen de operaţiuni (amortizarea grajdurilor, a pătulelor, a separatoarelor de lapte etc.). AMORTIZAREA CAMBIEI, măsură de anulare pe cale judecătorească, potrivit unei anumite proceduri, a cambiei pierdute, distruse sau sustrase, pentru a se da posibilitatea posesorului ei de a-şi exercita mai departe drepturile cambiale. Procedura judecătorească se încheie prin emiterea ordonanţei de amortizare, care se notifică trasului şi tuturor debitorilor de regres, pentru a-i înştiinţa că nu mai au dreptul să plătească suma de pe cambie persoanelor care, eventual, ar prezenta la plată cambia anulată. AMORTIZAREA CAPITALULUI IMOBILIZAT, operaţiune prin care, la capitalul agenţilor economici imobilizat în active corporale şi necorporale supuse deprecierii (uzurii) prin utilizare sau în timp, se calculează, se contabilizează şi se recuperează uzura fizică şi morală a acestora, în vederea refacerii (înlocuirii) capitalului folosit. Capitalul angajat supus amortizării se reflectă în patrimoniul agenţilor economici prin bunurile şi valorile destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an şi care se consumă treptat. V. şi active corporale; active imobilizate; active necorporale. 90 AMO AMORTIZAREA ÎMPRUMUTULUI 1. Rambursarea capitalului împrumutat în anumite fracţiuni, într-un anumit interval de timp. A. reduce nu numai sarcina bănească a datoriei publice, dar şi dobânzile, deoarece statul nu mai plăteşte dobânzi pentru împrumuturile amortizate. 2. Mijloc de stingere treptată a împrumutului pe calea rambursării sumei împrumutate într-o perioadă de timp determinată, prin plata periodică (lunar, trimestrial, semestrial sau anual) a unei anumite părţi din valoarea împrumutului. A.î. se poate face prin: a) serii egale (constante), când unitatea emitentă amortizează un număr egal de obligaţiuni în fiecare an. în acest caz, rata plătită anual este constantă, iar dobânda se calculează la valoarea rămasă a împrumutului, rezultând o anuitate diferită pentru fiecare an; b) anuităţi constante, când se calculează aceeaşi anuitate pentru fiecare an de viaţă a împrumutului. V. şi anuitate; c) amortizarea la finele perioadei, caz în care se achită în fiecare an dobânda aferentă, iar în anul ultim anuitatea se determină adăugând la dobânda obişnuită suma totală a împrumutului, în acest scop se constituie fondul de amortizare; d) cuponul unic, situaţie în care, în ultimul an, se plăteşte întreaga sumă a împrumutului şi dobânda capitalizată; e) rambursare anticipată, când emitentul împrumutului îl amortizează înainte de scadenţa obligaţiunilor. Legal, emitentul nu are dreptul să impună creditorilor săi obligatari să accepte rambursarea anticipată, însă aceasta poate avea loc dacă în contractul iniţial se are în vedere printr-o clauză expresă. R.a. trebuie să facă obiect al publicităţii, pentru informarea publicului. ❖ A. facultativă, a. practicată în cazul împrumuturilor perpetue (v.) la care statul nu este obligat să răscumpere obligaţiunile, dar este liber să o facă. ❖ A. indirectă (automată), a. neprevăzută de legislaţie şi care se realizează prin deprecierea monedei, cu deosebire prin inflaţie. ❖ A. obligatorie, a. în care statul îşi asumă obligaţia să ramburseze împrumutul contractat la o anumită dată, folosind în acest scop diferite procedee, dintre care se menţionează: rambursarea la o dată unică, numită scadenţă, când statul rambursează global împrumutul respectiv; rambursare eşalonată, care se foloseşte în cazul împrumuturilor pe termen lung, rambursarea efectuându-se treptat. A.î. se face pe baza unui tabel de amortizare. A.î. poate avea loc prin tragere la sorţi, la anumite intervale de timp, a unui număr de titluri de împrumut sau prin răscumpărare la bursă, când împrumutatul achiziţionează de pe piaţă şi retrage titluri de împrumut de diferite valori. La împrumuturile perpetue (fară termen) nu este stabilită o perioadă de amortizare; în aceste cazuri, împrumutatul plăteşte anual o sumă anumită. V. şi anuitate; datorie publică; serviciul datoriei publice. A.M.U. (ASIAN MONETARY UNIT), unitate monetară de cont care se foloseşte începând din anul 1974 în cadrul Uniunii Asiatice de Clearing. A.M.U. are o valoare egală cu un drept special de tragere (v.). AN BUGETAR, perioadă egală cu 12 luni, pentru care se întocmeşte şi se execută bugetul de stat şi care corespunde, în majoritatea ţărilor, cu anul calendaristic (1 ianuarie-31 decembrie). Sumele datorate, însă neplătite de la buget, precum şi sumele cuvenite, dar neîncasate în contul bugetului de stat până la 31 decembrie, se plătesc şi, respectiv, se încasează în contul bugetului de stat pe anul următor. AN DE GESTIUNE, perioadă de 12 luni, cuprinsă între datele de 1 ianuarie şi 31 decembrie ale fiecărui an, pentru care unităţile economice de stat, cooperatiste, private, băncile, societăţile de asigurări etc. încheie bilanţul contabil, balanţa de verificare, darea de seamă şi stabilesc rezultatele financiare. AN FISCAL, perioadă care coincide cu anul calendaristic şi pentru care agentul economic plăteşte impozite la bugetul de stat sau la bugetul local respectiv. Dacă un contribuabil se înfiinţează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau lichidare în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este partea din anul fiscal în care contribuabilul a existat. ANA 91 ANALIST DE COSTURI, contabil de gestiune care furnizează conducerii unităţii economice informaţiile necesare efectuării controlului cheltuielilor (costuri de producţie, cheltuieli de regie etc.). ANALIZA BILANŢULUI, examinare critică temeinică de către persoane autorizate a bilanţului şi conturilor anuale ale unei unităţi economice, pentru a-i aprecia solvabilitatea şi rezultatele economice şi financiare. ANALIZA COST-EFICACITATE, a. relaţiei dintre profitul brut şi costurile de producţie la diferite preţuri de vânzare şi volumuri ale producţiei. ANALIZA GESTIUNII, studierea înregistrărilor contabile de către un expert, în vederea întocmirii unor rapoarte asupra diferitelor aspecte ale activităţii unei unităţi economice. ANALIZA MORBIDITĂŢII PROFESIONALE, cercetare a îmbolnăvirilor profesionale, în vederea identificării cauzelor bolilor, a stabilirii măsurilor pentru îmbunătăţirea protecţiei muncii şi a orientării eforturilor în scopul prevenirii acestor îmbolnăviri. în procesul a*m.p. se raportează numărul de boli profesionale înregistrate într-o anumită perioadă de timp, la numărul total de oameni expuşi la noxe profesionale; calculul se face pe unitate economică, departament, minister, ramură economică şi la nivelul economiei naţionale. A.m.p. se efectuează cu ajutorul mai multor indici, cum sunt: indicele de frecvenţă, indicele de gravitate şi indicele duratei medii a incapacităţii temporare de muncă. Indicele de frecvenţă se determină prin raportarea numărului de certificate medicale eliberate pentru boală profesională la numărul mediu de salariaţi dintr-o anumită perioadă de timp luată în studiu, folosindu-se formula: T NrCM _ If = —4—xlOO, NL în care: If = indicele de frecvenţă; NrCM = numărul de certificate medicale; ^ = numărul mediu de lucrători. Indicele de gravitate se determină raportându-se numărul de zile pierdute datorită bolilor profesionale la numărul mediu scriptic de salariaţi dintr-o anumită perioadă de timp din unitatea economică analizată, folosindu-se următoarea formulă: NrZCM Ig =-4=--------xlOO, în care: NL Ig = indicele de gravitate; I^ZCM = numărul de zile de concediu medical; ^ = numărul mediu de lucrători. Indicele duratei medii a incapacităţii de muncă arată numărul mediu de zile de incapacitate temporară de muncă datorită bolilor profesionale; se calculează cu ajutorul formulei: NrZCM IDIM = —----------xlOO, în care: NfCM IDIM = *nc^cele duratei medii a incapacităţii temporare de muncă; NjZCM = numărul de zile de concediu medical; NrCM = numărul de certificate medicale. 92 ANA Cu ajutorul acestor indici se apreciază situaţia bolilor profesionale şi se iau măsuri pentru prevenirea lor. ANALIZA PORTOFOLIULUI, studierea, cercetarea unui depozit de titluri financiare, avându-se în vedere următoarele criterii: valoarea bursieră, venitul şi repartiţia plasamentelor pe ramuri, pe ţări şi pe monede. Această a. se efectuează de către bănci. ANALIZA STATISTICĂ A ACCIDENTELOR DE MUNCĂ, parte a sistemului informaţional din sfera protecţiei muncii care culege, prelucrează, stabileşte şi interpretează datele statistice privind accidentele de muncă şi bolile profesionale, cu scopul de a le grupa după o serie de criterii, evidenţiind tendinţele evoluţiei lor, în vederea fundamentării, elaborării, orientării şi aplicării măsurilor eficace de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale, la toate treptele economice. A. este chemată să furnizeze elemente, date şi informaţii necesare caracterizării, în ansamblu, a modului de realizare a securităţii muncii la nivelul unităţilor economice, al ramurilor economice, al domeniilor de activitate şi al întregii economii naţionale. A.s. a a. de m. cuprinde mai multe faze, şi anume: "completarea documentului-tip de înregistrare a accidenteloi de muncă; "centralizarea documentelor-tip din întreaga economie naţională; ■verificarea completării corecte a documentelor-tip; "prelucrarea automată a datelor; ■prezentarea rezultatelor. în analiză se efectuează gruparea accidentelor după următoarele criterii: "localizarea teritorială, administrativă, economică şi după timp a accidentelor; "elemente referitoare la identitatea accidentaţilor (vârstă, sex, profesiune, vechime în muncă, vechime în profesiune); "ramura economică sau domeniul de activitate în care s-au produs accidentele; ■felul activităţilor în cursul cărora au avut loc accidentele; "agenţii materiali care au intervenit în producerea accidentelor; "principalele cauze şi cele favorizante care au provocat producerea accidentelor; "leziunile produse de accident; "localizarea leziunilor. în vederea cercetării comparative a situaţiei accidentelor de muncă la treptele economice, în diferite perioade de timp, se folosesc indicatorii statistici absoluţi şi relativi. Indicatorii absoluţi comensurează şi exprimă în mărimi absolute numărul de accidente care au avut loc, fară să se facă raportări şi comparaţii cu alte mărimi; reflectă dinamica şi structura acestor accidente etc. la treapta economică respectivă. Cu ajutorul lor se caracterizează situaţia de ansamblu a protecţiei muncii, între indicatorii absoluţi se menţionează: "numărul total de accidente de muncă şi pe feluri de accidentc (cu incapacitate temporară de muncă, cu invaliditate, mortale, colective); "numărul total de zile de incapacitate temporară de muncă, datorită accidentelor de muncă; "suma de bani necesară plăţii indemnizaţiilor în caz de incapacitate temporară de muncă provocată de accidentele de muncă. Indicatorii relativi evidenţiază numărul de accidente survenite la o anumită treaptă economică, pe care îl raportează la alte mărimi; aceşti indicatori fac posibile diverse comparaţii, deoarece au în vedere numărul total al personalului existent la nivelul supus analizei. Indicatorii relativi cel mai frecvent folosiţi sunt: coeficientul de frecvenţă, care se poate caicula pentru toate categoriile de accidente şi care arată numărul de persoane accidentate care revine la 1 000 de oameni, şi coeficientul de gravitate, care exprimă numărul de zile/om •le incapacitate de muncă la 1 000 de salariaţi. Primul se calculează după formula: Cf = Jj-xl000, N incare: A^s Ct = coeficientul de frecvenţă; Pa = numărul de persoane accidentate; m = numărul mediu scriptic de salariaţi în perioada în care au avut loc accidentele. s Cel de-al doilea se calculează după formula: C. = =—xlOOO, g N*n ana 93 în care: Cg = coeficientul de gravitate; Nzi = numărul calendaristic de zile de incapacitate temporară de muncă; NSp = numărul mediu scriptic de salariaţi în perioada de timp în care au avut loc accidentele. Alţi indicatori relativi care se folosesc în efectuarea analizei sunt: "numărul de zile de incapacitate de muncă; "durata medie de incapacitate de muncă; "suma de bani necesară pentru plata indemnizaţiilor în caz de incapacitate temporară de muncă etc. Analiza efectuată cu ajutorul indicilor statistici face posibile cunoaşterea evoluţiei accidentelor de muncă de la o perioadă la alta şi compararea lor pe categorii de accidente şi permite luarea de măsuri eficace de prevenire a accidentelor pe viitor. V. şi accident de muncă; declararea accidentelor de muncă; cercetarea accidentelor de muncă; evidenţa accidentelor de muncă. ANALIZA VALORII, metodă de cercetare care are ca scop îmbunătăţirea calităţii produselor şi reducerea costurilor lor. Scopul a.v. este îmbunătăţirea raportului calitate-cost al unui produs, al unui serviciu, al unei activităţi, fie crescând calităţile produsului, ale serviciului obţinute la un cost de producţie constant, fie reducând costurile. Efectuarea a.v. cuprinde următoarele faze: a) orientarea generală a studiului; b) procurarea informaţiilor; c) analiza funcţională; d) căutarea şi stabilirea soluţiilor; e) studiul şi evaluarea soluţiilor; f) realizare, când se procedează la aplicarea tehnică şi practică şi apoi se controlează realizările. ANALIZĂ, metodă ştiinţifică generală de cercetare, examinare şi studiere sistematică a fenomenelor şi proceselor sociale, economice, financiare etc. A. este un instrument de diagnoză, care presupune descompunerea fenomenelor în părţile lor componente, pe cele mai simple elemente constitutive, în vederea examinării lor temeinice, aprofundate; ea înlesneşte identificarea factorului comun al manifestării fenomenelor. A. contribuie la adâncirea procesului cunoaşterii fenomenelor, pe care o ridică de la singular la general, de la aparenţă la esenţă, la lege, de la concret la abstract, de la ceea ce constituie întâmplare, la ceea ce este necesar; ea permite determinarea legăturilor de cauzalitate, a influenţei diferiţilor factori, a legilor care stau la baza constituirii şi derulării fenomenelor ce se examinează. In studierea şi cunoaşterea fenomenelor, a. premerge şi însoţeşte sinteza, între ele existând un raport şi o unitate dialectică, condiţionându-se reciproc. ANALIZĂ A BUGETULUI, examinare a execuţiei bugetare efectuată de către organele de stat competente pe o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, semestru, an), pe baza datelor furnizate de contabilitatea bugetară şi de statistică; această analiză se efectuează în comparaţie cu indicatorii bugetului şi ai programului de dezvoltare economico-socială a ţării, precum şi cu perioadele anterioare. A.b. constituie un important mijloc de control al încasărilor ritmice, complete şi la timp a tuturor veniturilor bugetare şi al finanţării fară întrerupere, potrivit programului, a tuturor acţiunilor economice, sociale, culturale, de apărare naţională etc. Analiza periodică a bugetului permite scoaterea la iveală a eventualelor deficienţe şi face posibilă identificarea rezervelor bugetare, în vederea mobilizării şi folosirii lor. ANALIZĂ DE PREŢURI 1. Metodă de cercetare şi de determinare a preţurilor folosită în special în întreprinderile industriale şi în cele de construcţii. 2. Totalitatea calculelor efectuate la întocmirea unui proiect, în vederea stabilirii preţurilor unitare, ţinând seama de cantităţile de materiale, de timpul de lucru, de amortismentul sau chiria utilajului, de transporturi, impozite etc. A. de p. se întocmesc pe elemente componente ale preţului, potrivit normelor de deviz legale. V. şi baza preţurilor; deviz. 94 ANA ANALIZĂ ECONOMICĂ, examinare, studiere a fenomenelor şi proceselor economice, prin descompunerea acestora în elementele lor componente. Examinarea relaţiilor structurale şi cauzale, a diferiţilor factori de influenţă se efectuează pentru a cunoaşte ştiinţific evoluţia şi tendinţa fenomenelor respective, a activităţii economice, în vederea identificării conţinutului şi legităţilor care determină naşterea, evoluţia şi desfăşurarea fenomenelor respective la nivel micro- sau macroeconomic, cantitativ şi calitativ, în timp şi spaţiu. Analiza sub aspect economic a unei activităţi presupune examinarea acesteia, cu deosebire prin prisma raportului dintre eforturile depuse (cheltuielile de muncă socială) şi efectele (rezultatele) utile care s-au obţinut. A.e., împreună cu sinteza, prezintă următoarele trăsături caracteristice: a) a.e. are ca punct de plecare constatarea diferitelor fapte, fenomene şi rezultate, măsurate şi apreciate cu mai mulţi indicatori, cu relevarea modificării lor în timp şi spaţiu; b) stabilirea elementelor componente ale factorilor şi ale cauzelor care influenţează asupra fenomenelor cercetate; c) determinarea legăturilor cauzale dintre fiecare factor de influenţă şi fenomenul supus cercetării, a intercondiţionării dintre factorii respectivi; d) cuantificarea influenţei exercitate de fiecare factor asupra fenomenului supus cercetării şi gruparea lor în funcţie de influenţa exercitată, pozitivă sau negativă; e) stabilirea rezultatelor, a concluziilor şi a aprecierilor finale asupra analizei efectuate; f) elaborarea măsurilor şi fundamentarea deciziilor de folosire cu eficienţă maximă a resurselor materiale, financiare şi umane. A.e. contribuie la examinarea pe baze ştiinţifice, la cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice şi furnizează concluziile şi instrumentele necesare reglării şi optimizării deciziilor privind creşterea continuă a activităţii economice, la nivel microeconomic şi macroeconomic. A.e. poate fi de mai multe tipuri: a) în raport cu momentul în care se efectuează, faţă de fenomenele cercetate există: a. retrospectivă (post-factum), care studiază fenomenele şi procesele consumate într-o perioadă anterioară; a. curentă (operativă), care examinează fenomenele şi procesele economice în timpul producerii lor; a. prospectivă (previzională), care studiază fenomenele şi procesele economice ce vor surveni într-o perioadă de timp viitoare; b) în funcţie de evoluţia în timp a fenomenelor şi proceselor economice se foloseşte: a. dinamică, care studiază fenomenele şi procesele economice în mişcarea şi intercondiţionarea lor, şi a. statică, care cercetează fenomenele şi procesele economice, legăturile de condiţionare la un moment dat, pe baza datelor şi a metodologiei statisticii; c) în funcţie de nivelul la care se desfăşoară şi de sfera de cuprindere, se disting: a. microeconomică, care examinează procesele şi fenomenele economice la nivelul unei întreprinderi, cooperative etc., şi a. macroeconomică, care cercetează fenomenele şi procesele economice la nivelul ramurii, al economiei naţionale sau al economiei mondiale; d) în funcţie de tipul de cercetare a însuşirilor fenomenelor, există: a. cantitativă, care examinează aspectele cantitative ale fenomenelor şi proceselor economice, şi a. calitativă, care studiază laturile calitative ale fenomenelor şi proceselor economice; e) după criteriile de studiere a fenomenelor există: a. tehnico-economică, prin care se îmbină caracterul tehnic cu cel economic; a. economico-financiară, care examinează corelaţiile dintre activitatea economică şi cea financiară; a. financiară, care analizează fluxurile financiare ce se formează la nivelul unei unităţi economice, modul de gestionare şi de plasare a capitalurilor; f) având în vedere delimitarea obiectivului analizat, se disting: a. pe ramuri, pe unităţi organizatorice (întreprinderi, grupe de întreprinderi, holdinguri, monopoluri etc.); a. pe diferite probleme (cost de producţie, cifră de afaceri, rentabilitate etc.). în efectuarea a.e. se au în vedere o serie de factori, cum sunt cei tehnici, tehnologici, organizatorici, economici, social-politici, demografici, psihologici, biologici, naturali, calitativi, cantitativi, de structură, interni, externi, dominanţi, secundari etc. ANALIZĂ FINANCIARĂ, cercetare a fenomenelor şi proceselor financiare, a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare, a cauzelor şi a factorilor care influenţează asupra lor, în vederea stabilirii căilor şi măsurilor care să conducă la creşterea productivităţii muncii sociale, la reducerea costurilor de producţie, la realizarea producţiei fizice, la creşterea rentabilităţii, a ratei rentabilităţii şi la obţinerea unei eficienţe economico-fmanciare înalte. La ang 95 nivel microeconomic se analizează constituirea, repartizarea şi folosirea cu eficienţă maximă a fondurilor proprii ale unităţilor economice, utilizarea raţională a tuturor mijloacelor fixe, a resurselor materiale, financiare şi umane, factorii care (şi cum) influenţează rezultatele economice, repartizarea rezultatelor financiare etc., modul cum se transpune în viaţă o gestiune economico-financiară, autofinanţarea, apărarea integrităţii avutului public, modul cum unităţile economice îşi achită obligaţiile faţă de alte întreprinderi, faţă de organele ierarhice superioare, de organele financiar-bancare, de bugetul statului etc. A.f. este chemată să stabilească direcţiile şi măsurile pentru înlăturarea eventualelor deficienţe, pentru perfecţionarea activităţii unităţilor economice cu capital de stat, cooperatiste etc. şi pentru obţinerea de rezultate financiare tot mai bune. ANALIZĂ FINANCIARĂ PE BAZÂ DE BILANŢ, a. care are ca obiectiv să definească un diagnostic asupra situaţiei financiare a unităţii economice, axat pe caracterizarea echilibrului financiar, gradul de solvabilitate, nivelul rentabilităţii. în această a. se pune accentul pe: analiza echilibrului financiar al unităţii economice; corelaţia dintre gradul de lichiditate şi gradul de exigibilitate a resurselor; diferenţa valorică dintre activele circulante şi pasive ca datorii pe termen scurt. ANARHIE, situaţie, stare de lipsă de organizare, de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o ţară, ramură economică, domeniu de activitate etc. A. înseamnă indisciplină, nesupunerea agenţilor economici şi a persoanelor fizice faţă de societate. ANATOCISM, calculare de dobândă la dobândă, prin capitalizarea dobânzii la fiecare scadenţă, a sumelor date cu împrumut. A. se aplică la conturile curente cu dobândă şi la împrumuturile cu dobândă compusă. în trecut, a. a constituit un mijloc de exploatare cămătărească. Dobânzile pe care C.E.C. le datorează depunătorilor pentru sumele depuse în anul precedent se înscriu la începutul anului următor în libretele de economii, acordându-se mai departe dobânzi pentru soldurile acestor librete. V. şi dobândă compusă. ANDOSAMENT, v. GIR. ANDOSAMENT RESTRICTIV, formă de girare a unei hârtii de valoare supuse negocierii, prin care andosantul limitează unele drepturi ale andosatarului ori ale beneficiarului de a folosi hârtia de valoare andosată. ANDOSARE, modalitate, operaţiune prin care are loc trecerea unor creanţe de la un beneficiar la altul. A. constă în indicarea pe verso-ul instrumentelor de plată a numelui şi prenumelui persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea acestor instrumente. A. se foloseşte foarte adesea pentru transmiterea diferitelor instrumente de plată: bilet la ordin (v.), cambie (v.), cec (v.), trată (v.), precum şi a altor documente, cum sunt: dovada de depozitare, conosamentul etc. Persoana care semnează a. se numeşte andosant şi este răspunzătoare solidar pentru plata sumei prevăzute în efectul comercial. A. are următoarele efecte: "transferă dreptul de proprietate la deţinătorii succesivi; "responsabilitatea andosatarilor este solidară, în ceea ce priveşte garantarea plăţii; "neopozabilitatea excepţiilor. Ultimul deţinător al efectului comercial se plăteşte fără opoziţie din partea trăgătorului sau a oricărui andosatar. A. poate fi nominală, situaţie în care este trecut numele şi prenumele noului proprietar, şi Ia purtător, caz în care a. cuprinde numai semnătura andosantului. V. şi gir; girant; giratar. ANGAJAMENT, document întocmit de beneficiarii de investiţii, prin care aceştia se angajează faţă de bancă să folosească raţional creditele acordate pentru procurarea de utilaje, în a., la capitolul A, se menţionează creditele utilizate pentru utilaje şi instalaţii, şi anume: ■soldul creditelor la data când se întocmeşte a. şi operaţiunile care se vor efectua pe baza 96 ANG acestuia; "volumul valoric al utilajelor achiziţionate de la începutul lucrărilor, dar nepuse în funcţiune la termen; "valoarea utilajelor devenite disponibile în cursul fiecărei luni; "valoarea utilajelor ce urmează a se monta în cursul anului, potrivit unui grafic; "valoarea utilajelor rămase în stoc sau aflate în curs de montaj la sfârşitul anului. La capitolul B al a. se evidenţiază creditele aferente utilajelor devenite disponibile, şi anume: soldul acestora la o anumită dată din cursul anului; utilajele disponibile valorificate şi soldul care va exista la sfârşitul anului. ANGAJAMENT BUGETAR, act prin care o autoritate competentă, conform legii, afectează fonduri publice unei anumite destinaţii, în limitele creditelor bugetare aprobate. V. şi credit bugetar. ANGAJAMENT DE PLATĂ, document prin care cetăţeanul străin, deţinător al autovehiculului (motociclului) cu numărul de circulaţie..., se obligă faţă de centrala societăţii de asigurări să plătească în valută contravaloarea sumei de... lei, reprezentând primele pe care le datorează la asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă auto pe teritoriul României. Acest angajament intervine când cetăţeanul străin nu posedă documente de asigurare internaţionale valabile pe teritoriul României. Se întocmeşte la frontieră de către organul de schimb valutar. ANGAJAMENT LEGAL, fază a procesului execuţiei bugetare care reprezintă orice act juridic din care rezultă o obligaţie pe seama fondurilor publice. ANGAJAREA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT EXTERNE, contractarea împrumuturilor de stat externe cu respectarea încadrării în plafonul anual de îndatorare publică externă (v.) aprobat de Parlamentul României şi pe destinaţiile legale. La a.î. Ministerul Finanţelor analizează şi urmăreşte: a) fundamentarea necesităţii şi oportunităţii angajării împrumuturilor externe în raport cu priorităţile şi cu acordurile guvernamentale; b) eficienţa împrumuturilor externe angajate (costuri, condiţii, termene de rambursare etc.); c) existenţa şi realitatea tuturor documentelor pentru contractarea de împrumuturi externe, în scopul prevenirii riscurilor de încălcare a prevederilor acordului şi/sau contractului de împrumut, atât de către beneficiarul împrumutului, cât şi de creditorul extern; d) studiul de fezabilitate, însoţit de acordul şi de aprobarea organelor sau autorităţilor competente, în cazul investiţiilor care se realizează din împrumuturi externe; e) avizul Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior. V. şi împrumut de stat extern. ANTEDATARE, operaţiune prin care, pe un act, pe un document, se înscrie o dată anterioară celei reale. ANTEPROIECT, proiect sumar în care sunt menţionate elementele esenţiale şi caracteristice ale unei lucrări, şi anume cele referitoare la oportunitatea şi la eficienţa economică a realizării unui obiectiv de construcţii, a unui sistem informaţional etc. ANTET, elemente, indicaţii, de regulă imprimate în partea de sus a unei adrese, a unui plic, care cuprind: denumirea, adresa, numărul de telefon şi alte date ale unui agent economic, ale unei instituţii sau persoane fizice. ANTICIPAREA IMPOZITELOR, încasare forţată a impozitelor, sub forma plasării banilor în obligaţii de împrumuturi publice. A. se practică în perioade de dificultăţi financiare ale statului şi sunt utilizate pentru rambursarea împrumuturilor publice şi a dobânzilor. Din această cauză, K. Marx numea împrumuturile publice „impozite anticipate44. ant 97 ANTIDUMPING, formă a politicii comerciale defensive prin care se urmăreşte contracararea dumpingului (v.). A. constă în folosirea, de către statele lezate de practicarea dumpingului, a unui complex de măsuri, cum sunt: "stabilirea de taxe vamale ridicate şi de suprataxe atât la import, cât şi la export; "restrângerea cantitativă a importului sau şi a exportului, prin stabilirea de cote prohibitive; "adoptarea de măsuri restrictive cu privire la mişcarea de capital; "practicarea unor intervenţii restrictive în domeniul plăţilor; "modificarea garanţiilor acordate de stat etc. Practicarea dumpingului şi a a. face ca între state să aibă loc o luptă comercială, de apărare sau de atac, cu efecte nedorite asupra comerţului internaţional. ANTREPOZIT FISCAL, locul care se află sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii legale. Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, în cazul în care acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai într-un a.f. A.f. poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile. Produsele accizabile supuse marcării nu pot fi depozitate în a.f. de depozitare. A.f. nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile. Deţinerea de produse accizabile în afara a.f. pentru care nu se poate face dovada plăţii accizelor atrage plata acestora. Sunt exceptate a.f. care livrează uleiuri minerale pentru avioane şi nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty-free. A.f. poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă. In vederea obţinerii autorizaţiei pentru ca un loc să funcţioneze ca a.f., persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă. Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la: amplasarea şi natura locului; tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an; identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat; capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat. Persoana care doreşte să fie antrepozitar autorizat prezintă de asemenea o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. Dacă solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoţită de o declaraţie din partea proprietarului, prin care se confirmă permisiunea de acces pentru personalul cu atribuţii de control. Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură cerere. Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de a.f. pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: "locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile; "locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor; "locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile; "în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţă în ultimii 5 ani; ■în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare dintre statele străine în care acestea au avut sediul/rezidenţa în ultimii 5 ani; "persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească faptul că poate îndeplini cerinţele stabilite de lege. Autoritatea fiscală competentă notifică în scris autorizarea ca antrepozitar fiscal în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare. Autorizaţia conţine: elementele de identificare a antrepozitarului autorizat; descrierea şi amplasarea locului antrepozitarului fiscal; tipul produselor accizabile şi natura activităţii; capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare; nivelul 98 ANT garanţiei; perioada de valabilitate a autorizaţiei; orice alte informaţii relevante pentru autorizare. Pentru a.f. autorizate în vederea depozitării, capacitatea maximă de depozitare a acestora se determină de comun acord cu autoritatea fiscală competentă; această capacitate nu poate fi depăşită în condiţiile autorizării existente. Dacă această capacitate de depozitare depăşeşte maximul stabilit în autorizaţie, este necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacităţii de depozitare iniţiale, să se solicite o aprobare pentru circumstanţele schimbate. Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea fiscală competentă. înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi motivelor acesteia. Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii fiscale competente modificarea autorizaţiei. Respingerea cererii de autorizare se comunică în scris, o dată cu motivele luării acestei decizii. Dacă autoritatea fiscală competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca a.f., persoana care a depus cererea poate contesta această decizie. Autorizaţiile se emit numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile. Când se vinde locul sau afacerea, autorizaţia nu se transferă în mod automat noului proprietar. Noul posibil antreprenor autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare. Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un a.f. în următoarele situaţii: a) în cazul unui antrepozitar autorizat persoană fizică, dacă: "persoana a decedat; "persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru evaziune fiscală sau orice altă faptă penală; "activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau lichidare; b) în cazul unui antrepozitar autorizat care este persoană juridică, dacă: "în legătură cu persoana juridică a fost iniţiată o procedură de faliment sau de lichidare; "oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru evaziune fiscală sau orice altă faptă penală; c) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile depozitată în a.f. este mai mică decât cantitatea prevăzută în norme. Autoritatea fiscală competentă poate anula autorizaţia pentru un a.f. atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea a.f. Autoritatea fiscală competentă revocă sau anulează autorizaţia pentru un a.f. când antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele legale. Dacă autoritatea fiscală competentă hotărăşte să revoce sau să anuleze autorizaţia unui a.f., aceasta trebuie să trimită o notificare cu privire la decizia respectivă către antrepozitarul autorizat. Cu unele excepţii, revocarea autorizaţiei îşi produce efecte începând cu a 15-a zi de la data la care antrepozitarul autorizat primeşte notificarea. Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un a.f. Termenul de 15 zile se suspendă până la soluţionarea contestaţiei. Antrepozitarul autorizat poate renunţa la autorizaţia pentru un a.f. prin depunerea la autoritatea fiscală competentă a unei înştiinţări în scris, cu minimum 60 de zile înaintea datei de la care renunţarea produce efecte. V. şi antrepozitar autorizat. ANTREPOZIT VAMAL 1. Locul aprobat de autoritatea vamală în conformitate cu prevederile Codului vamal. 2. Formă a regimului vamal suspensiv, unitate economică în care se depozitează şi se păstrează mărfuri importate, nevămuite, pe o perioadă determinată, pentru care nu s-au plătit taxele vamale, însă pe timpul cât se află în a.v. se plătesc taxe de depozitare, înfiinţarea unui a.v. este condiţionată de eliberarea unei autorizaţii de către autoritatea vamală, excepţie făcând cazul în care gestionarul a. este chiar autoritatea vamală. Mărfurile provenite din import, introduse direct în a.v. pe baza autorizaţiei de antrepozitare eliberate de administraţia vamală, beneficiază de suspendarea temporară a taxelor vamale şi a restricţiilor la import. A.v. se poate încheia de titularul respectiv pentru: "importul mărfurilor; "plasarea mărfUrilor sub alt regim vamal suspensiv; "reexportul mărfurilor antrepozitate; "exportul mărfurilor româneşti; ■abandonarea în favoarea statului; "distrugerea mărfurilor sub control vamal. A.v. stimulează agenţii economici să participe la schimburile economice internaţionale, deoarece favorizează negocierile internaţionale în vederea revânzării în străinătate a mărfurilor de origine străină şi creează posibilitatea agenţilor producători de a folosi materiile prime şi piesele componente din import, fără să-şi blocheze fondurile, mărfurile antrepozitate fiind vămuite pe măsura ant 99 consumului şi a nevoilor. Având în vedere funcţia lor economică, a.v. pot fl de stocare şi industriale. In a.v. de stocare, mărfurile beneficiază de regim suspensiv dacă se păstrează în aceeaşi stare sau li se efectuează unele condiţionări sau ambalări. Aceste a.v. au o largă solicitare pe plan internaţional. Există şi a.v. speciale în care sunt depozitate mărfuri ce necesită măsuri deosebite de securitate (produse explozibile, inflamabile etc.). A.v. industriale sunt cele în care mărfurile sunt supuse unor operaţiuni de prelucrare industrială. A.v. industriale presupun ţinerea evidenţei tuturor operaţiunilor de prelucrare, au caracter de a.v. nominale şi sunt o alternativă a zonelor libere. Dacă mărfurile din a.v. sunt folosite în circuitul naţional, taxele vamale devin exigibile imediat. A.v. sunt: a) reale şi b) nominale. A.v. reale sunt constituite din clădiri special amenajate, amplasate în cele mai importante centre comerciale şi industriale, în care sunt depozitate şi păstrate diferite mărfuri. Aceste a.v. sunt administrate de birouri vamale care urmăresc depozitarea, manipularea şi scoaterea mărfurilor din depozitele respective. Depunerea mărfurilor în a.v. reale se face cu scopul selecţionării, recondiţionării şi reambalării mărfurilor, în vederea valorificării lor ulterioare la export. Când a.v. real este insuficient, se constituie a.v. nominale, care sunt create la cererea întemeiată a agenţilor economici interesaţi. A.v. nominale se constituie în magaziile proprii, nu au supraveghere vamală permanentă, taxele aferente mărfurilor antrepozitate sunt, de regulă, consemnate şi îndeplinesc aceleaşi funcţii. De regulă, a.v. sunt publice, create prin acte normative şi au dreptul să emită recipise warant, precum şi să vândă mărfurile aflate în depozit prin licitaţie publică. în mod obişnuit, a.v. sunt concesionate şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament. Cele mai multe a.v. publice efectuează şi operaţiuni de sortare, reambalare etc. care măresc preţul mărfurilor. Unităţile economice private de depozitare a mărfurilor nu au dreptul să elibereze recipise warant. V. şi recipisă warant; warant; regim vamal; regim vamal suspensiv; taxă vamală. ANTREPOZITAR AUTORIZAT, persoană fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal (v.) A.a. este obligat să îndeplinească următoarele cerinţe: "să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme; "să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal; *să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale; ■să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate; "să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitarul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor; Bsă prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autorităţile fiscale competente, la cererea acestora; "să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente; "să cerceteze şi să raporteze către autorităţile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile; "să înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei constituite; "să depună la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize pentru fiecare lună în care este valabilă autorizaţia de antrepozit fiscal, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă. Declaraţia de accize se depune la autoritatea fiscală competentă de către a.a. până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia. Pentru produsele accizabile altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea acestora trebuie să fie dovedită cu documente. Documentele nu pot fi mai vechi de 6 100 ANT zile. Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau deţinute de către alte persoane decât comercianţii, în măsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzării cu amănuntul. Toate transporturile de produse accizabile trebuie să fie însoţite de un anumit document, după cum urmează: a) mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de documentul administrativ de însoţire; b) mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de factură fiscală; c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însoţit de factură sau de aviz de însoţire. Fiecare a.a. este obligat să ţină registre contabile, care să conţină suficiente informaţii pentru ca autorităţile fiscale să poată verifica respectarea reglementărilor legale. Fiecare a.a. obligat la plata accizelor este răspunzător pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea în termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscală competentă. După acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal, a.a. depune la autoritatea fiscală competentă o garanţie, care să asigure plata accizelor care devin exigibile. Garanţiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garanţii reale şi personale. Valoarea garanţiei se analizează periodic pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerilor, în activitatea a.a. sau în volumul de accize datorat. ANTREPRENOR 1. Persoană (fizică sau juridică) care se obligă, pe bază de contract, să execute pentru o altă persoană anumite lucrări în construcţii, de domeniu public sau industrial, pentru care încasează anumite sume de bani dinainte stabilite. 2. întreprindere de stat, cooperatistă, sau privată specializată în executarea, pe baza contractului de antrepriză, a unui complex de lucrări pentru o altă întreprindere numită beneficiar (v.). ♦♦♦ A. general, unitate de construcţii-montaj care, pe bază de contract general de antrepriză încheiat cu beneficiarul de investiţii, are sarcina să asigure realizarea lucrărilor de construcţii-montaj ale unui obiectiv de investiţii, potrivit sarcinilor stabilite. în vederea executării unor lucrări sau părţi de lucrări care nu sunt de profilul lor, a.g. pot încheia contracte cu subantreprenori: termenele pentru executarea lucrărilor stipulate în aceste contracte sunt corelate cu cele prevăzute în graficul de eşalonare a investiţiei şi în contractele încheiate cu beneficiarii de investiţii. A.g. continuă să poarte răspunderea faţă de beneficiarul investiţiei, atât pentru lucrările realizate prin forţe proprii, cât şi de coordonarea lucrărilor care se execută de subantreprenori, de înfăptuirea lucrărilor la termenele din contract şi de calitatea prevăzută în documentaţiile tehnico-economice. A.g. colaborează, pe tot parcursul elaborării proiectelor, detaliilor şi devizelor de execuţie, cu unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, precum şi cu beneficiarii de investiţii, la stabilirea soluţiilor constructive, a tehnologiilor de execuţie, a organizării şantierului şi la elaborarea graficelor de eşalonare a executării lucrărilor de investiţii. A.g. detaliază proiectul de organizare a şantierului, execută lucrările de construcţii-montaj potrivit graficelor, contractelor şi documentaţiei tehnico-economice, se preocupă şi răspunde de încadrarea în normele de consum de materiale şi de reducerea continuă a acestora, foloseşte materiale locale, organizează desfăşurarea în condiţii optime a proceselor de producţie şi de muncă pe şantier, folosirea utilajelor şi a mijloacelor de transport cu randament maxim, elaborează şi aplică tehnologii avansate pentru executarea lucrărilor de construcţii-montaj, care să aibă ca efect creşterea productivităţii muncii, reducerea costurilor, ridicarea calităţii lucrărilor, scurtarea duratelor de execuţie şi realizarea securităţii muncii pe şantier, exercită controlul de calitate pe tot parcursul executării lucrărilor, răspunde de calitatea lucrărilor etc. Toate economiile obţinute de antreprenori prin efortul lor, provenite din îmbunătăţirea soluţiilor prevăzute în proiectele şi detaliile de execuţie, a tehnologiilor de execuţie, din alte raţionalizări, acceptate de proiectantul general şi de beneficiar, se reflectă în rezultatele financiare ale unităţii de construcţii-montaj. V. şi investiţie. ANTREPRIZĂ, lucrare de construcţii sau de reparaţii capitale executată de o întreprindere specializată pentru alte întreprinderi, instituţii sau persoane particulare, pe baza unui contract de antrepriză. V. şi contract de antrepriză; construcţie în antrepriză. ANU 101 ANUALITATEA BUGETULUI, prima regulă, primul principiu al activităţii bugetare. A.b. a fost iniţial consecinţa votării anuale a impozitelor şi taxelor, a votării în fiecare an a bugetului statului. Acest principiu fundamental rezultă din însăşi legea pentru adoptarea bugetului statului pentru fiecare an de către Parlament. Bugetul de stat se elaborează, se adoptă şi se execută pe o perioadă de timp strict limitată, şi anume de un an; la expirarea acestei perioade, funcţiile sale încetează, pentru a face loc aplicării bugetului anului următor. Instituirea a.b. a fost determinată de considerente politice, economice, sociale şi financiare. Dezbaterea şi adoptarea anuală a bugetului de stat dau posibilitatea Parlamentului să exercite controlul asupra modului cum Guvernul încasează veniturile şi cum efectuează cheltuielile statului. A.b. a fost reclamată şi de considerente de tehnică financiară. Astfel, evaluările şi previziunile de posibilităţi şi necesităţi ale statului, de venituri şi cheltuieli pot fi mult mai reale, mai exacte, atunci când bugetul se elaborează pe un an, decât în cazurile în care s-ar întocmi pentru doi sau mai mulţi ani. Dezbaterea şi aprobarea anuală a bugetului de stat dau posibilitatea analizării veniturilor şi cheltuielilor, examinării obiectivelor anului următor, iar controlul parlamentar executat la intervale de timp mai scurte poate preveni mai bine risipa şi contribuie la respectarea disciplinei financiar-bugetare. De asemenea, a.b. a fost reclamată de conducerea corectă a contabilităţii veniturilor şi cheltuielilor statului, de necesitatea elaborării şi aprobării contului general anual de execuţie a bugetului de stat de către Parlamentul ţării. Anul bugetar poate să coincidă sau nu cu anul calendaristic, adică începe la 1 ianuarie şi ia sfârşit la data de 31 decembrie a aceluiaşi an. în România, Austria, Belgia, Brazilia, Franţa, Germania, Grecia, Olanda etc., anul bugetar coincide cu anul calendaristic. în alte state, cum a fost şi în România până în anul 1947, anul bugetar începea la 1 aprilie şi dura până la data de 31 martie a anului următor. Şi în prezent, într-o serie de ţări, anul bugetar nu coincide cu anul calendaristic. Astfel, în Marea Britanie, Japonia, India, Irak, Canada ş.a., anul bugetar începe la I aprilie şi se încheie la data de 31 martie a anului următor. în ţări ca Australia, Suedia, Italia, Filipine ş.a., anul bugetar începe la 1 iulie, iar în S.U.A., perioada bugetară era 1 octombrie-30 septembrie anul următor. înscrierea în timp a anului bugetar este influenţată de mai mulţi factori, dintre care se menţionează: nivelul de dezvoltare şi caracterul (agrar, industrial etc.) al economiei, modul cum sunt stabilite sesiunile Parlamentului, tradiţiile fiecărei ţări etc. De pildă, într-o ţară cu caracter agricol este necesar să se cunoască aproximativ mărimea producţiei agricole, de aceasta depinzând veniturile bugetare. într-o ţară industrială este necesar să se cunoască rezultatele producţiei în ramurile industriei, situaţia pieţei, modul cum evoluează preţurile etc. De asemenea, se ţine seama de numărul şi de perioadele sesiunilor parlamentare etc., precum şi de tradiţiile ţării, care în unele cazuri au un rol important. Potrivit principiului a., veniturile bugetului anului curent neîncasate până la 31 decembrie (în ţara noastră) devin venituri ale bugetului anului următor, din care se efectuează şi cheltuielile rămase nerealizate în anul de bază. Acest procedeu se numeşte „de gestiune44. Legea finanţelor publice ale României prevede următoarele: „Exerciţiul bugetar este anual şi coincide cu anul calendaristic. Toate drepturile dobândite, operaţiunile efectuate în cursul unui an, inclusiv obligaţiile şi drepturile ce-i revin, direct sau indirect, unui buget în perioada anului respectiv, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului. Pentru toţi agenţii economici, anul financiar are aceeaşi durată ca şi exerciţiul bugetar. Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie se va încasa sau se va plăti în contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.“ în unele ţări, în timpul anului bugetar nu se pot realiza toate veniturile şi cheltuielile rezultând din aplicarea bugetului; de aceea, s-a recurs la o perioadă de timp în care să se poată lichida toate conturile unui an financiar, adică se acordă un termen de graţie de 2-6 luni. Această perioadă complementară, în care continuă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor prevăzute în bugetul statului, împreună cu anul bugetar de 12 luni, alcătuieşte exerciţiul bugetar. Prin urmare, exerciţiul bugetar poate fi egal sau mai mare cu câteva luni decât anul bugetar. Astăzi, în România şi în multe alte ţări, anul bugetar coincide cu exerciţiul bugetar. în ultimele decenii, 102 ANU tot mai mulţi economişti din diverse ţări cu economie de piaţă pledează pentru renunţarea la principiul a.b. şi pentru elaborarea de bugete pe doi, trei sau mai mulţi ani. Măsura se susţine cu argumentul că statul intervine tot mai mult în economie, că finanţează lucrări de investiţii care nu se pot executa într-un singur an (obiective industriale, îmbunătăţiri funciare, construcţii de căi ferate, şosele de interes naţional etc.), care reclamă şi aprobări de fonduri pentru perioade mai mari de un an. Astfel, în S.U.A., fondurile pentru investiţii se aprobă pentru tot timpul cât va dura executarea lucrărilor respective. în Franţa se adoptă „legi-program“, în care se prevăd obiectivele economice, social-culturale etc., precum şi fondurile financiare necesare pe câţiva sau mai mulţi ani. Unii economişti contemporani susţin teoria bugetelor ciclice, prin care argumentează menţinerea principiului a.b. în ceea ce priveşte autorizarea de către Parlament a încasării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor bugetare, dar că bugetele nu ar trebui echilibrate pe fiecare an calendaristic în parte, ci numai pe un anumit ciclu economic (pe mai mulţi ani). Reprezentanţii acestei teorii consideră că excedentele realizate în perioadele favorabile ar urma să compenseze deficitele din perioadele de declin economic, susţinând că acestea sunt un mijloc de înfăptuire a echilibrului economic, de moderare a manifestărilor crizelor economice. ANUITATE, sumă de bani plătită anual, o anumită perioadă de timp, de către debitor creditorului, pentru restituirea sau rambursarea unei sume împrumutate, inclusiv a dobânzii aferente. în cazul împrumuturilor publice, a. este formată din partea de capital şi dobânda pe care statul se obligă să le plătească anual. La împrumuturile perpetue (v.), a. este suma unitară care cuprinde numai renta pe care statul o plăteşte deţinătorilor de titluri. Amortizarea prin a. se foloseşte în situaţiile în care statul are puţini creditori cu care stabileşte condiţiile de rambursare a împrumutului. A. pot fi egale ca mărime pe toată durata rambursării împrumutului ori în sume inegale, respectiv în rate regresive sau progresive. Dacă în fiecare an se rambursează o sumă constantă, formată din rata creditului şi dobânda, a. se determină după următorul calcul: A - Cr 1 - (l + r)~ n ' în care: A = anuitatea de rambursat; C = împrumutul de rambursat la valoarea actuală; r = rata dobânzii; n = durata (numărul de ani) rambursării împrumutului. A. se pot grupa astfel: a) după perioada de rambursare, se disting: a. de amortizare, plătite la sfârşitul anului, numite şi a. de rambursare sau ordinare, şi a. de depunere sau de plasament, plătite la începutul anului; b) după numărul lor, se disting: a. viagere, când plata lor se face în funcţie de existenţa sau de inexistenţa în viaţă a uneia sau a mai multor persoane, a. temporare, când plata are loc într-un număr limitat de ani şi este necondiţionată de evenimente, şi a. perpetue, care se plătesc continuu o perioadă îndelungată de timp; c) după mărimea sumei, se disting: a. constante şi variabile. Calculul lor se face cu ajutorul unor bareme speciale - tabelele lui Violeine sau Perceire. V. şi amortizarea împrumutului. ANULAREA CREANŢELOR FISCALE, modalitate excepţională de stingere a creanţei fiscale. în cazuri excepţionale, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de creanţe fiscale. Dacă cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei prin poştă sunt suportate de organul fiscal. Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 100.000 de lei se anulează. Anual, prin hotărâre a guvernului, se stabileşte plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate. apa 103 ANULAREA CREDITULUI BUGETAR, pierdere a valabilităţii creditului bugetar rămas neutilizat (parţial sau total) până la expirarea exerciţiului bugetar. A.c.b. are loc prin efectul legii, independent de motivele şi condiţiile rămânerii neutilizate a unor credite bugetare până la data de 31 decembrie a fiecărui an. Ordonatorii principali de credite au obligaţia să analizeze trimestrial necesitatea menţinerii unor credite bugetare pentru care sarcinile au fost desfiinţate sau amânate şi să propună Ministerului Finanţelor anularea creditelor respective. Ministerul Finanţelor cere acordul ordonatorului principal de credite pentru a. unor c.b. constatate ca fiind fară justificare. în caz de divergenţă, este necesar acordul Guvernului. Cu creditele bugetare anulate sau reduse la ordonatorii principali de credite în cursul anului se majorează fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept. V. şi an bugetar; fond de rezervă bugetară. ANULAREA DATORIEI, măsură excepţională de desfiinţare a unei datorii, a unui împrumut, în cazurile în care debitorul se află într-o situaţie extrem de dificilă privind capacitatea de plată, iar creditorul are un potenţial financiar atât de ridicat încât poate renunţa la încasarea datoriei. A.d. poate avea loc şi atunci când debitorul a dispărut, când a operat prescripţia extinctivă, când a fost adoptat un act normativ care desfiinţează în mod expres anumite datorii etc. ANULAREA OBLIGAŢIEI FISCALE, modalitate specifică de stingere a obligaţiilor fiscale, care se poate realiza prin norme cu caracter general (amnistie fiscală) (v.), prin care se declară anulate impozitele, taxele şi amenzile fiscale restante datorate de persoanele fizice, şi prin decizii ale organelor administrative competente, emise de la caz la caz, pe baza cererilor debitorilor. V. şi obligaţie de impozit. ANUNŢ LAPIDAR, înştiinţare, informaţie concisă dată publicităţii de către sindicatul bancar, comunicând intenţia de a comercializa o emisiune primară a titlurilor financiare. APARAT BANCAR, totalitatea băncilor (instituţiilor de credit), a unităţilor acestora de pe teritoriul ţării şi, eventual, a reprezentanţelor aflate în străinătate. A.b. al României este format din: Banca Naţională, Banca Română de Dezvoltare, Banca Comercială Română, Eximbank, Banc Post, Casa de Economii şi Consemnaţiuni, precum şi din băncile cu capital mixt şi privat. APARAT DE ASIGURARE, organe specializate care se ocupă cu asigurări de bunuri, de persoane şi răspundere civilă chemate să rezolve toate problemele privind asigurările prin efectul legii şi facultative, asigurările externe şi reasigurările. în ţara noastră, aparatul de asigurare cuprinde: societăţile de asigurări, unităţile teritoriale (sucursalele judeţene şi sucursala municipiului Bucureşti, agenţiile, filialele şi punctele operative de lucru) şi alte unităţi. APARAT DE PRODUCŢIE, ansamblul elementelor tehnice de producţie, inclusiv componentele materiale ale cercetării ştiinţifice, considerate în unitatea şi interdependenţa lor, folosite de un agent economic. A. de p. diferă atât de la un agent economic la altul, în principal în funcţie de obiectul activităţii, cât şi de la o perioadă la alta. APARAT FINANCIAR, totalitatea organelor specializate care, din punct de vedere organizatoric, corespund verigilor sistemului financiar şi de credit, şi anume: organele financiare din întreprinderi şi ministere sau din alte instituţii centrale, precum şi cele din unităţile cooperatiste; Ministerul Finanţelor, direcţiile generale ale finanţelor publice şi ale controlului financiar de stat, administraţiile, circumscripţiile şi serviciile financiare, societăţile de asigurări şi sucursalele lor judeţene; Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, 104 APA casele teritoriale de pensii, oficiile de asigurări sociale, Casa Naţională a Asigurărilor Sociale pentru Sănătate, organele sale locale etc. Instituţiile financiare şi bancare (v.) ale statului au următoarele atribuţii principale: "administrarea finanţelor publice; "realizarea şi menţinerea echilibrului financiar, monetar şi valutar; "asigurarea eficienţei economiei naţionale. Instituţiile financiare şi bancare au multe alte atribuţii, cum sunt următoarele: "efectuarea de studii, analize şi prognoze privind activitatea financiară, monetară, fiscală şi valutară; "constituirea, repartizarea şi folosirea resurselor financiare necesare dezvoltării economico-sociale şi satisfacerii cerinţelor de viaţă ale populaţiei; "realizarea integrală şi la termen a drepturilor patrimoniale ale statului; ■apărarea integrităţii fondurilor publice; "avizarea proiectelor de acte normative referitoare la emisiunea şi circulaţia bănească; "emiterea, vânzarea şi punerea în circulaţie a timbrelor fiscale; ■stabilirea clasificaţiei bugetare a veniturilor şi cheltuielilor publice; "întocmirea lucrărilor pregătitoare necesare elaborării proiectului bugetului public naţional; "organizarea şi urmărirea încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilor bugetare; "controlul şi auditul financiar etc. APARAT FINANCIAR-VALUTAR INTERNAŢIONAL, totalitatea instituţiilor şi organismelor specializate internaţionale şi naţionale care se ocupă cu constituirea şi dirijarea resurselor financiar-valutare potrivit principiilor şi normelor care stau la baza relaţiilor valutar-financiare internaţionale (v.). A.f.-v.i. este constituit din: Fondul Monetar Internaţional (v.), Banca Reglementelor Internaţionale (v.), Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (v.), Banca Internaţională de Investiţii (v.), Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (v.), diferite bănci regionale, filialele şi băncile societăţilor mixte constituite de către băncile naţionale în principalele centre financiare internaţionale etc., precum şi din aparatul bancar (v.) şi din aparatul financiar (v.) al fiecărui stat. APARAT FISCAL, totalitatea organelor fiscale şi de control fiscal ale statului care au ca atribuţii aşezarea, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor, precum şi efectuarea controlului asupra respectării legalităţii în domeniul fiscal. Dreptul de suveranitate fiscală aparţine statului şi constă în puterea lui de a institui şi a aplica sistemul de impozitare şi taxare pe teritoriul său. APORT, bunuri mobile şi imobile, precum şi sume de bani sau alte valori pe care un asociat le aduce într-o unitate economică. Aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi. APORT BRUT ÎN VALUTĂ, indicator al eficienţei comerţului exterior care evidenţiază volumul de valută obţinut efectiv din exportul mărfurilor. Se determină prin scăderea din preţul extern a valorii în valută a materiilor prime, semifabricatelor etc. procurate din import şi care au fost utilizate la producerea mărfii respective, pe baza următorului calcul: A-bv = Pev “ M, în care: Abv = aportul brut în valută; Pev = preţul extern în valută; M = preţul exprimat în valută al materiilor prime, materialelor etc. importate. A.b. în v. relevă contribuţia exportului unui produs la activul balanţei comerciale. Pentru a aduce o contribuţie cât mai mare la activul balanţei comerciale este necesar să se exporte produse cu o valoare unitară cât mai mare şi să se micşoreze ponderea importurilor de completare prin asimilarea fabricării în ţară a produselor care se importă. APORT ÎN VALUTĂ LA TONA DE MARFĂ EXPORTATĂ, indicator cu ajutorul căruia se exprimă rentabilitatea mărfurilor destinate exportului şi care sunt fabricate dintr-o tonă de materie primă sau de semifabricate. APO 105 APORT NET ÎN VALUTĂ, indicator al rentabilităţii financiar-valutare a comerţului exterior exprimat prin diferenţa dintre preţul în valută al unei mărfi exportate, pe de o parte, şi preţul în valută al materiilor prime importate (sau exportabile ca atare), pe de altă parte, necesare pentru fabricarea mărfii respective, şi al materiilor prime reexportabile, inclusiv celelalte cheltuieli de producţie. A.n. în v. se calculează cu ajutorul formulei: în care: Anv = aportul net în valută; Pv = preţul extern franco frontiera română, exprimat în valută, al mărfii exportate; Pm = preţul extern al materiilor prime şi materialelor din import sau exportabile, exprimat în valută. Cu cât valoarea a.n. în v. se apropie de 100, cu atât este mai rentabil exportul mărfii, ceea ce demonstrează că prin preţul extern se recuperează într-o măsură tot mai mare cheltuielile efectuate cu munca vie, materiile prime, materialele, semifabricatele etc., decât dacă acestea ar fi exportate direct. A.n. în v. dă posibilitatea să se stabilească ponderea muncii sociale naţionale - vie şi materializată - încorporată în marfa destinată exportului. Cu ajutorul acestui indicator se compară gradul de valorificare a resurselor, atunci când din aceleaşi materiale se obţin mărfuri diferite. Dacă mărfurile destinate exportului au acelaşi curs de revenire net, cea mai rentabilă la export este marfa de la care se obţine cel mai mare a.n. în v. V. şi curs de revenire. APORT NET ÎN VALUTĂ LA HECTAR, indicator al aprecierii rezultatelor financiar-valutare care se obţin din valorificarea la export a produselor agricole vegetale, de pe o anumită unitate de suprafaţă de teren. Se determină cu ajutorul formulei: A nvh (^mh S) • Pv, în care: ^nvh ” aportul net în valută la hectar; Pmh = producţia medie la hectar; S sămânţa folosită; Pv = preţul în valută pe unitatea de produs. Pentru a se stabili care cultură aduce un a. mai mare în valută, se compară sumele realizate din exportul produselor obţinute de pe un hectar, de la mai multe culturi, crescute în aceleaşi condiţii pedoclimatice. Studierea la timp a acestui a. al diferitelor culturi şi cunoaşterea temeinică a evoluţiei în viitor a pieţelor de produse agroalimentare externe facilitează posibilitatea luării de măsuri eficiente pentru îmbunătăţirea structurii exportului unor asemenea produse şi valorificarea lor la un preţ cât mai ridicat. Rentabilitatea exportului de produse vegetale se analizează în strânsă corelaţie cu indicatorul curs de revenire (v.). APORT SOCIAL, obligaţie bănească, materială sau în muncă pe care şi-o asumă un asociat când acceptă să devină membru al unei asociaţii cu scop lucrativ, al unei societăţi comerciale etc., în vederea constituirii capitalului social al acesteia. A.s. poate să constea în acţiuni, bunuri materiale, prestaţii în muncă etc., care se evaluează după valoarea din ziua vărsării. Nedepunerea a.s. în termenul în care asociatul s-a angajat să-l depună se consideră întârziere şi atrage după sine plata dobânzilor legale. Când a.s. este constituit dintr-o creanţă, asociatul rămâne răspunzător de încasarea acesteia la scadenţă. La dizolvarea asociaţiei, mai întâi se plătesc creditorii din valorificarea bunurilor societăţii; dacă aceste bunuri nu sunt suficiente, se foloseşte şi o parte corespunzătoare din a.s. Ceea ce rămâne din a.s. se împarte, în mod corespunzător, asociaţilor. 106 APO APORT VALUTAR, sumă de bani exprimată în lei-valută, intrată în ţară ca urmare a unei operaţiuni economice. Determinarea a.v. se efectuează în funcţie de conţinutul de aur fin al monedei naţionale şi de cel al monedei intrate în ţară. De exemplu: leul conţine 0,148112 g aur fin, iar dolarul 0,736 g. Dacă se notează cu S suma de dolari rezultată dintr-o operaţiune economică şi cu Av aportul valutar, procedeul de calcul este următorul: AV=S~*™-. v 0,148112 în determinarea a.v., o importanţă deosebită o prezintă indicatorii aport brut în valută (v.), aport în valută la tona de marfă exportată (v.), aport net în valută (v.), curs de revenire (v.). APORT VALUTAR AL INVESTIŢIILOR, indicator determinat pe ani şi pe întreaga durată de funcţionare a obiectivului economic, care permite compararea aportului valutar al produselor exportate cu fondul de investiţii afectat. Formula de calcul este următoarea: A = — ^ va j > în care: \.d = aportul valutar anual al investiţiei; Av = aportul valutar al produselor exportate anual (în valută); I = valoarea investiţiei (în lei). Indicatorul exprimă aportul valutar anual ce revine la un leu investit, prin livrarea la export a producţiei obţinute ca urmare a punerii în funcţiune a noului mijloc fix. A.v. net adus de investiţie se calculează pe o anumită perioadă de timp, prin raportarea producţiei marfă obţinute, din care se scade valoarea activelor circulante care se pot desface ca atare pe piaţa externă (în lei-valută), la valoarea investiţiei (în lei), după formula: A vn Pm -(mp'+m'+c') Vi în care: = aportul valutar net; Pm = producţia marfă (în valută); mp’ + m’ + c’ = valoarea materiilor prime, materialelor, combustibilului etc. care pot fi valorificate pe piaţa externă (în lei-valută); Vj = valoarea investiţiei. Acest indicator arată câtă valută se obţine, într-un an, din vânzarea producţiei marfa. A.v. al i. pe întreaga durată eficientă de funcţionare a obiectivului se determină după formula: _DCAV ^ vd j ’ în care: Avd = aportul valutar al investiţiei, pe întreaga durată eficientă de funcţionare a obiectivului; Dc = durata eficientă de funcţionare a noului obiectiv. Acest indicator exprimă aportul valutar ce revine la un leu investit, prin livrarea la export a producţiei obţinute cu noul obiectiv, pe tot timpul de funcţionare al acestuia. APORT VALUTAR GLOBAL, indicator care exprimă influenţa netă a unei acţiuni de cooperare şi se determină pe baza relaţiei: ara 107 Avg = D • Av - Ij, în care: = aportul valutar global; D = durata de desfăşurare a acţiunii de cooperare sau de funcţionare eficientă a obiectivului realizat prin cooperare; \ = încasările valutare; Ij = importul pentru investiţii, inclusiv aportul partenerului extern. APORT VALUTAR ÎN VALORI ABSOLUTE, diferenţa dintre preţul extern (Pe) şi cheltuielile materiale (m) încorporate în produsul exportat - calculate în preţuri internaţionale (FOB, CIF sau curs comercial unic). Cheltuielile materiale cuprind: materiile prime şi materialele din ţară şi din import, combustibilii, amortismentul, ambalajele, cheltuielile speciale de export, partea de energie şi combustibili din cheltuielile secţiilor. APORT VALUTAR NET, indicator care exprimă gradul de valorificare pe piaţa externă a muncii vii, adică a valorii nou-create, adăugate produsului exportat. A.v.n. se determină prin scăderea tuturor cheltuielilor materiale (Mv), exprimate în valută, din cuantumul încasărilor valutare (Av), respectiv: ^vn ” ~ My. APORT VALUTAR NET LA 1.000 DE LEI MIJLOACE FIXE, indicator care măsoară eficienţa mijloacelor fixe în producerea mărfurilor destinate exportului; el arată ce cuantum de valută netă se obţine prin folosirea a 1.000 de lei mijloace fixe. Acest indicator se calculează anual, prin raportarea cuantumului aportului valutar net la valoarea mijloacelor fixe, iar rezultatul se înmulţeşte cu 1 000. Cu cât acest indicator este mai mare, cu atât înseamnă că mijloacele fixe sunt folosite mai eficient. APRECIERE MONETARĂ, creşterea valorii monedei respective, a puterii de cumpărare a monedei unei ţări în raport cu alte monede, respectiv o creştere a cursului valutar. APRECIERE VALUTARĂ, creştere în fapt a puterii de cumpărare şi sporire a cantităţii (a titlului) de metal preţios al valutei naţionale. Pe piaţa internă, a.v. apare ca urmare a deflaţiei, respectiv a scăderii preţurilor mărfurilor şi tarifelor serviciilor. în afara graniţelor ţării, a.v. se concretizează în creşterea cursului valutei naţionale în raport cu alte valute, datorită în special excedentului balanţei de plăţi înregistrat pe o perioadă îndelungată de timp. în prezent, când se folosesc cursurile flotante, a.v. se utilizează frecvent în locul noţiunii de revalorizare. V. şi deflaţie; revalorizarea banilor. APROBAREA EMISIUNII, aprobare dată de unităţile bancare, în limita competenţei ce le-a fost conferită de centrala Băncii Naţionale şi în concordanţă cu directivele stabilite de Guvern, de a trece, în fiecare trimestru, sume de bani din fondurile de rezervă în casele de circulaţie. Aceste aprobări se dau pe baza cererilor telegrafice. ARANJAMENT, înţelegere, acord încheiat între două sau mai multe state cu privire la diferite probleme economice, sociale, financiare etc. ❖ A. bancar, convenţie între bănci, prin care se stabileşte modul de acordare, de utilizare şi de rambursare a creditelor sau cu privire la efectuarea anumitor operaţiuni bancare. ARANJAMENT GENERAL DE ÎMPRUMUT, modalitate prin care Fondul Monetar Internaţional, ca organism de specialitate al Naţiunilor Unite, îşi constituie fonduri peste fondurile proprii, în vederea desfăşurării activităţii sale. Fondul Monetar Internaţional se alimentează în mod obişnuit cu vărsămintele efectuate, potrivit unor cote, de ţările membre, în 108 ARB aur sau valute convertibile, în proporţie de până la 25%, iar partea de 75% în moneda naţională. Cotele respective se stabilesc în funcţie de puterea economică a fiecărei ţări. Deşi, periodic, cotele respective se majorează, se constată totuşi că ele devin insuficiente. Resursele Fondului Monetar Internaţional sunt folosite şi pentru echilibrarea balanţei de plăţi a ţărilor membre, în situaţiile în care deficitele respective au un caracter temporar. întrucât astfel de deficite au crescut mult în ultimii ani, Fondul Monetar Internaţional îşi procură şi alte surse de finanţare, recurgând ia a.g. de î. prin care poate obţine, în caz de nevoie, credite de la unele ţări membre, dezvoltate. Prin urmare, a.g. de î. este folosit deoarece mijloacele proprii ale F.M.I. nu mai pot face faţă dezechilibrelor financiare tot mai mari generate de fenomenele de criză economică. F.M.I. îşi mai poate procura fonduri şi din alte surse. V. şi drepturile speciale de tragere; Fondul Monetar Internaţional. ARBITRAJ 1. Judecare a unui diferend patrimonial între persoane juridice sau fizice, de către o persoană anume autorizată (arbitru) sau de către o instituţie specializată. 2. Operaţiune comercială care constă în aflarea şi folosirea celui mai avantajos mijloc de a plăti sau încasa o datorie, pentru a realiza cel mai mare câştig sau de a evita un risc în operaţiunile de bursă pe termen. 3. Obţinerea de profit prin tranzacţionarea simultană a unor titluri financiare sau mărfuri care au preţuri diferite pe diverse pieţe. ❖ A. bancar, v. a. valutar. ❖ A. de bursă, operaţiune de cumpărare şi vânzare a titlurilor unei societăţi pe acţiuni sau a aceloraşi titluri de stat, efectuată la două burse de valori de pe pieţe diferite cu scopul de a obţine un câştig din diferenţa de curs din aceeaşi zi. ❖ A. de poliţe, operaţiune speculativă de cumpărare şi vânzare a poliţelor în valută străină, în scopul obţinerii de profituri cât mai mari din diferenţa de curs rezultată de la o piaţă valutară la alta. Pe măsura dezvoltării sistemului bancar, rolul poliţelor în decontările internaţionale a scăzut; astăzi, operaţiunile speculative se efectuează mai ales cu valute străine. ❖ A. de schimb, operaţiune care constă în cumpărarea şi vânzarea de monede sau devize străine prin bursă, cu scopul de a realiza un câştig din diferenţa de curs a acestora. ♦ A. de titluri financiare, operaţiune bursieră considerată fară risc pentru că ea constă în cumpărarea unui activ financiar pe piaţa unde cursul său este mai scăzut şi în vânzarea acestuia, imediată sau simultană, pe o piaţă pe care cursul său este mai ridicat. Deoarece această operaţiune este fară risc, operatorul se poate mulţumi şi cu diferenţe mici de curs, desigur cu condiţia ca acestea să fie mai mari decât cheltuielile efectuate la bursă. A. de tf. se deosebeşte de speculaţie prin faptul că, realizându-se pe baza unor cursuri cunoscute, existente la un moment dat, nu se poate solda, în principiu, decât cu câştig, care este cunoscut înainte de efectuarea operaţiunii. Rezultă că a. nu operează pe bază de preconizări, nu se supune riscului, ca speculatorul de bursă. A. este de fapt fie o succesiune de plasamente, fie plasamente concomitente, dar în sensuri diferite, şi se efectuează de brokeri (v.) sau dealeri (v.), fiind o tranzacţie de mare specialitate. Această tranzacţie presupune luarea în considerare, pe lângă diferenţele de curs, a mai multor factori la aprecierea eficienţei operaţiunii: cursurile valutare, cheltuielile de transport pentru titluri, primele de asigurare etc., care pot anihila un câştig modest. ❖ A. valutar, operaţiune de vânzare-cumpărare de valute, pe pieţe valutare diferite, efectuată de către bănci în scopul obţinerii de profituri din diferenţa de curs a aceloraşi valute (a. direct) sau din diferenţa de curs pe care o poate înregistra aceeaşi valută pe o anumită piaţă valutară la date diferite (a. la termen). A.v. poate fi: simplu, când se operează cu două valute; complex, când se operează cu trei sau mai multe valute; direct, când o valută se vinde pe piaţa pe care este cotată cel mai bine; concomitent, când cumpărarea aceleiaşi valute are loc pe piaţa pe care este cotată cel mai slab; la termen, când operaţiunea valutară are loc pe o piaţă, pe două pieţe etc. A.v. contribuie la echilibrarea cererii şi ofertei, la nivelarea cursurilor valutare şi a dobânzilor. ARENDARE, contract care se încheie între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător de bunuri agricole şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durată de timp ARM 109 determinată şi la un preţ convenit de părţi. Pot fi arendate următoarele bunuri agricole: terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole şi pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi - păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă, precum şi animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte bunuri asemănătoare destinate exploatărilor agricole. A. se face prin contract scris care se încheie intre proprietar, uzufructuar sau alt deţinător de bunuri agricole, pe de o parte, şi arendaş, pe de altă parte. Părţile contractante pot fi persoane juridice sau persoane fizice. ARENDAŞ, persoană juridică sau persoană fizică prevăzută de lege, care poate arenda bunuri agricole. A. persoană juridică trebuie să aibă naţionalitate română, să aibă sediul în România şi obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole. A. persoană fizică trebuie să fie cetăţean român cu domiciliul în România şi să prezinte garanţiile solicitate de proprietar (arendator). Agenţii economici cu capital majoritar de stat, prestatori de servicii, rezultaţi din transformarea fostelor staţiuni de mecanizare a agriculturii, nu pot lua în arendă terenuri agricole. Regiile autonome, institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă, societăţile comerciale şi alte unităţi care au în patrimoniu sau în administrare terenuri proprietate de stat nu pot da în arendă bunurile agricole respective. V. şi arendare; contract de arendare; arendă. ARENDĂ, sumă de bani sau produse oferite de arendaş proprietarului pentru arendarea bunurilor agricole. Cuantumul arendei depinde de: suprafaţa terenului, potenţialul de producţie, structura parcelară, relieful şi gradul de accesibilitate a mecanizării, posibilităţile de acces, distanţa faţă de locurile de depozitare, industrializare şi comercializare, starea clădirii, amenajările de îmbunătăţiri funciare etc. A. se plăteşte în natură, în bani sau în natură şi în bani, conform înţelegerii dintre părţile contractante şi se execută la termenele şi în locul stabilit în contract. ARGINT, metal preţios, alb lucios, maleabil şi ductil, cu mare conductibilitate electrică, care, alături de aur, s-a separat de masa generală a mărfurilor şi a început să îndeplinească rolul de echivalent general. Monedele de argint s-au bătut începând chiar cu câteva sute de ani înainte de Hristos. Raportul valorii aurului faţă de valoarea argintului era de 1:15 - 1:38. Astăzi, argintul se foloseşte mai ales pentru fabricarea obiectelor de bijuterie, în diferite scopuri industriale etc. ARGINTARI 1. Bancheri din Roma veche, care se ocupau cu primirea de depuneri băneşti, cu acordarea de împrumuturi şi efectuau socoteli fară numerar între clienţii lor. 2. Persoană care confecţionează sau vinde obiecte de argint. ARIERATE 1. Creanţe particulare; împrumut de stat vechi, nerambursat la scadenţă, aflat în restanţă. 2. Sume de bani întârziate în plată ale agenţilor economici (sume de bani ajunse de mult la scadenţă şi neplătite). ARIERATE FINANCIARE, sume de bani datorate de un stat altui stat sau altor creditori şi neachitate la scadenţă. A.f. poate proveni din împrumuturi, din emisiuni de obligaţiuni nerambursate la termen, din trecerea unor bunuri ale unui stat (ale cetăţenilor săi) din patrimoniul său în patrimoniul altui stat, din provocarea unor daune etc. ARMATOR, persoană fizică sau juridică proprietară a unei nave maritime. în ţara noastră, calitatea de armator o au NAVROM, NAVLOMAR şi întreprinderea de Pescuit Oceanic TWcea. 110 ARM ARMONIZARE FISCALĂ, activitate complexă de aducere relativă la acelaşi numitor a regimurilor fiscale din mai multe ţări, care, de regulă, sunt membre ale unei uniuni vamale ori ale unei zone de liber schimb. A.f. este chemată să asigure un regim uniform de circulaţie a mărfurilor fară taxe vamale şi bariere netarifare. A.f. se referă la directivele şi la propunerile privind impozitele asupra colectării capitalurilor şi asupra tranzacţiilor bursiere, precum şi la cele referitoare la sistemele de impunere a societăţilor comerciale, de calculare şi de reţinere la sursă a impozitului pe dividende. Ţările membre ale Uniunii Economice şi Monetare şi-au armonizat taxa pe valoarea adăugată. V. şi Uniunea Economică şi Monetară; uniune vamală. ARTICOL BUGETAR, subdiviziune a cadrului comun al clasificaţiei bugetare a cheltuielilor care arată analitic natura şi obiectul acestor cheltuieli. V. şi buget; clasificaţie bugetară. ARUNCARE PESTE BORD, acţiunea intenţionată a căpitanului vasului, a adjunctului său şi chiar a altei persoane de pe vas de a arunca peste bord o parte din încărcătură în caz de forţă majoră (furtună, valuri mari, pericol de scufundare etc.) pentru a salva vasul de la scufundare, pentru a-i proteja pe pasageri, pe membrii echipajului şi pentru salvarea celeilalte părţi a încărcăturii. V şi avarie comună (generală); avarie particulară. ARVUNĂ, sumă de bani sau un bun mobil care se dă de către una dintre părţile contractante celeilalte părţi, în contul preţului unei lucrări, al cumpărării de mărfuri sau al prestării unui serviciu, ca dovadă a manifestării acordului definitiv pentru executarea contractului. Dacă cel care a dat arvuna renunţă la executarea contractului, pierde arvuna dată. Dacă însă cealaltă parte renunţă la executarea contractului, atunci este obligată să restituie dublul sumei primite drept arvună. Arvuna se dă, de regulă, la vânzări-cumpărări şi la închirieri. ASANARE, ansamblu de măsuri luate de stat pentru prevenirea falimentului companiilor economice, comerciale, bancare etc. A. poate fi practicată şi în domeniul valutar-financiar, cu privire la balanţa de plăţi etc. Metodele de a. pot fi: emisiunea de noi acţiuni sau obligaţiuni, majorarea creditelor bancare, acordarea de subvenţii de la bugetul de stat, micşorarea dobânzilor pentru creditele care se acordă întreprinderilor falimentare, prelungirea termenelor de rambursare a împrumuturilor, lichidarea întreprinderilor insolvabile, crearea de noi întreprinderi puternice etc. A. grăbeşte procesul centralizării capitalurilor, fiind totodată o metodă de întărire a monopolurilor şi o cale de realizare a profiturilor suplimentare. în domeniul bugetar, a. se realizează prin stabilirea de impozite mari, îngheţarea salariilor, introducerea limitărilor valutare, devalorizarea valutei, folosirea creditelor externe pentru echilibrarea balanţei de plăţi etc. ❖ A. monetară, însănătoşire a monedei naţionale prin reevaluare (v.), revalorizarea banilor (v.) sau stabilizare (v.). ❖ A. întreprinderilor, totalitatea măsurilor organizatorice şi financiare luate de o întreprindere pentru restabilirea echilibrului economic necesar asigurării unei funcţionări normale şi corespunzătoare scopurilor urmărite. Prin a. se evită falimentul şi se asigură rentabilizarea întreprinderii. A. poate fi interioară, când măsurile sunt luate de însuşi proprietarul întreprinderii (utilizarea tuturor rezervelor interne), şi exterioară, când pentru operaţiunile respective intervine statul sau alte persoane interesate (acţionari sau creditori). Cauzele care provoacă a. pot fi de natură financiară, comercială, de ordin tehnic sau pot proveni din afara întreprinderii. A. se suportă în primul rând din rezervele şi capitalul propriu şi numai în al doilea rând de către creditori. ASIETA IMPOZITULUI, totalitatea modalităţilor, a măsurilor care se întreprind de către organele financiare pentru identificarea materiei impozabile, determinarea bazei ASI 111 impozabile (v.), calcularea impozitului pe o anumită perioadă de timp, stabilirea termenelor de plată şi înştiinţarea plătitorului impozitului. asignat, hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată cu ipotecă asupra domeniilor statului, emisă pentru acoperirea deficitelor bugetare provocate, în principal, de cheltuielile militare ridicate. A. s-au emis pentru prima oară în 1720, în Franţa, şi în 1769, în Rusia, unde iniţial erau convertibile in monede de argint. ASIGURARE 1. Garantare, punere în siguranţă, încredinţare, promisiune fermă, măsură de prevedere luată de cei interesaţi pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le posedă, pentru ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacităţii de muncă datorită unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de vârstă, precum şi pentru apărarea unor drepturi supuse, eventual, pierderii. 2. Sistem de relaţii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale, izvorât din acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice şi juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele şi se satisfac alte cerinţe economico-financiare probabile, imprevizibile. 3. Operaţiune economico-financiară ce decurge dintr-o obligaţie prevăzută de lege sau dintr-un contract (aleatoriu, sinalagmatic, cu titlul oneros şi cu executare succesivă), prin care asiguratul se obligă să plătească o anumită sumă, denumită primă de asigurare, în schimbul căreia asigurătorul îşi asumă obligaţia ca, la producerea evenimentului (riscului asigurat), să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată. 4. Raportul juridic izvorât din lege sau dintr-un contract de asigurare a persoanei sau a unui bun.<* A. facultativă, contract consensual, aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros şi cu executare succesivă, prin care asiguratul se obligă să plătească o anumită sumă, denumită primă de asigurare, în schimbul căreia societatea de asigurări îşi asumă obligaţia ca, la producerea evenimentului (riscului asigurat), să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată şi să onoreze obligaţiile de răspundere civilă ce revin asiguraţilor faţă de terţi. Orice fel de a. presupune existenţa unei garanţii în cazul realizării unui anumit risc. Nu poate exista vreo asigurare fară prezenţa unui sau a unor riscuri. A. se contractează pe baza unei oferte după care se întocmeşte poliţa de asigurare semnată de asigurat şi asigurător. A. este un raport juridic reglementat de Codul comercial, în care o parte, asigurătorul (societatea de asigurări), se obligă să plătească asiguratului, în schimbul unei prime vărsate la anumite termene, o sumă de bani în cazul realizării riscului presupus. A. este o relaţie economică şi o operaţiune financiară ce ia naştere fie direct prin efectul legii, fie pe bază de contract, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul primei de asigurare (v.), să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată, în organizarea şi apărarea vieţii lor, în procesul producerii bunurilor materiale, precum şi în desfăşurarea altor activităţi, oamenii s-au aflat şi se află încă într-o luptă continuă cu unele forţe ale naturii care pot împiedica desfăşurarea normală a procesului de producţie, dezvoltarea continuă a proceselor de producţie şi progresul societăţii. Crearea bunurilor materiale necesare oamenilor presupune existenţa unor raporturi permanente de intercondifionare între om şi natură. Diferite fenomene imprevizibile şi distructive ale naturii au avut şi mai exercită încă influenţe dăunătoare asupra valorilor materiale create de munca oamenilor, asupra vieţii acestora, aducând mari prejudicii societăţii. Calamităţile naturii, cum sunt ploile torenţiale, inundaţiile, alunecările de terenuri, prăbuşirile şi cutremurele de pământ, furtunile, grindina, îngheţul, seceta, incendiile, trăsnetul, exploziile etc., pot aduce mari prejudicii materiale economiei naţionale şi cetăţenilor. Declanşarea unor fenomene ale naturii stânjeneşte, provoacă mari daune şi perturbări, tulburând desfăşurarea normală a procesului reproducţiei sociale, punând de multe ori în pericol capacitatea de muncă şi chiar viaţa oamenilor. împotriva acestor fenomene ale naturii omul a rămas până acum neputincios. Deocamdată ştiinţa nu a găsit mijloacele tehnice de luptă împotriva acestor calamităţi ale naturii. De aceea, omului i-a rămas calea solidarizării pentru suportarea în comun a efectelor calamităţilor naturii şi accidentelor, anume calea asigurării. 112 ASI Activitatea economico-socială poate fi influenţată negativ şi de diferite accidente provocate de conduita membrilor societăţii sau independente de comportarea şi voinţa acestora. Astfel de accidente pot fi: accidentele de muncă (v.), de circulaţie, exploziile, incendiile, avariile la maşini şi utilaje, diferite catastrofe produse în timpul transportului, epizootiile, intoxicaţiile etc. în viaţa oamenilor survin şi evenimente dorite cum sunt: căsătoria, naşterea unui copil, precum şi evenimente independente de voinţa oamenilor, posibile, întâmplătoare, ca de exemplu: atingerea unei anumite limite de vârstă, bolile, accidentele, invaliditatea sau evenimente cu totul nedorite, dar inevitabile, cum este decesul. Prin urmare, viaţa şi integritatea oamenilor, bunurile materiale şi spirituale pot fi afectate de fenomene imprevizibile, de forţele distructive ale naturii, de accidente, de conduita unor oameni, care pot avea ca efect întreruperea dezvoltării economico-sociale şi pot pune în pericol sănătatea şi chiar viaţa oamenilor. De asemenea, anumiţi factori economico-sociali pot provoca fenomene cu efecte negative asupra desfăşurării normale a activităţii economice şi sociale. în această categorie se află crizele economice, inflaţia, şomajul, conjunctura economică nefavorabilă etc. Dintre aceste fenomene, unele au caracter obiectiv, iar altele sunt de ordin subiectiv. Rezultă că forţele naturii, dezvoltarea ştiinţei şi a tehnicii, activitatea oamenilor sunt principalele cauze generatoare de daune. Se înţelege că oamenii trebuie să cunoască aceste evenimente generatoare de daune pentru a se pune din timp la adăpost de efectele lor şi chiar pentru a acţiona împotriva riscurilor. Cunoscând toate aceste primejdii, de-a lungul timpurilor societatea omenească a folosit diferite căi de a se feri şi de a se apăra, a utilizat diferite mijloace pentru a preveni şi contracara prejudiciile provocate de fenomenele naturii şi de accidente, pentru a asigura refacerea bunurilor distruse şi reluarea normală a progresului economico-social. A. au luat fiinţă din nevoia firească de apărare şi de protecţie a omului şi a bunurilor împotriva consecinţelor accidentelor, din cerinţa procurării prealabile a unor mijloace de trai, în condiţiile pierderii parţiale sau totale a capacităţii de muncă din cauza bolilor sau a atingerii unei vârste etc. Desigur, legile naturii au un caracter obiectiv, acţionând independent de voinţa oamenilor. Aceasta nu înseamnă însă că oamenii sunt neputincioşi în faţa acţiunii legilor naturii şi că fenomenele distructive ale naturii sunt de neînlăturat. Dimpotrivă, cunoscând legile naturii şi acţiunea acestora, oamenii le pot folosi şi influenţa, pot limita sfera lor de acţiune, reuşind într-o măsură tot mai mare să îmblânzească forţele naturii şi să le pună în slujba dezvoltării societăţii omeneşti. Astfel, societatea omenească, folosind cuceririle ştiinţei şi tehnicii, a luat şi continuă să întreprindă măsuri pentru protejarea bunurilor, pentru prevenirea daunelor, pentru îngrădirea şi limitarea acţiunii forţelor distructive ale naturii, uneori prevenind dezlănţuirea lor, iar alteori combătând efectele negative ale acestora. De asemenea, pe plan social, societatea omenească ia măsuri de ocrotire a sănătăţii oamenilor, de prevenire a accidentelor, de preîntâmpinare a epidemiilor etc. Stăpânirea forţelor naturii şi cunoaşterea celorlalte cauze producătoare de pagube, precum şi a metodelor de prevenire şi de înlăturare a consecinţelor defavorabile acestora depind, în bună măsură, atât de nivelul de dezvoltare economică, cât şi de conţinutul relaţiilor de producţie, adică de modul de producţie. Statul român întreprinde măsuri eficiente pentru prevenirea unor calamităţi, prin efectuarea diferitelor lucrări de mare amploare, cum sunt: îndiguirile, barajele, sistemele de irigaţii, corectarea torenţilor, împădurirea versanţilor muntoşi, plantarea perdelelor de protecţie, prevenirea poluării mediului înconjurător, utilizarea de materiale de construcţie neinflamabile, luarea măsurilor de prevenire a incendiilor, de protecţie a muncii, adoptarea de măsuri menite să asigure creşterea siguranţei în transporturile rutiere, feroviare, aeriene şi maritime, stabilirea şi aplicarea de tratamente profilactice pentru oameni şi animale etc. Concomitent, se întreprind măsuri pentru organizarea muncii de limitare şi combatere a efectelor distructive ale calamităţilor naturii şi ale accidentelor prin: stingerea şi împiedicarea extinderii incendiilor, demolarea unor clădiri pentru a nu permite extinderea incendiilor, recuperarea şi valorificarea materialelor, protejarea localităţilor şi a obiectivelor industriale, a aşezămintelor social-culturale în cazuri de inundaţie, săparea de şanţuri pentru scurgerea apei, aplicarea de tratamente curative, localizarea epizootiilor, lichidarea focarelor epizootice, mai buna întreţinere a culturilor afectate de calamităţi ale naturii etc. Pentru prevenirea, limitarea, combaterea şi, mai ales, pentru ASI 113 compensarea daunelor, persoanele fizice şi juridice îşi pot constitui singure, din resursele lor, unele rezerve materiale şi băneşti. Mărimea acestor rezerve trebuie să fie egală cu valoarea bunurilor pe care le posedă, ceea ce, practic, este aproape imposibil de realizat pentru fiecare persoană fizică şi juridică. Această cale este puţin eficace, deoarece daunele pot surveni cu mult timp înainte de constituirea propriilor rezerve, iar efortul pentru formarea acestor rezerve este mult prea mare. De aceea, în vederea ducerii luptei împotriva forţelor distructive ale naturii şi accidentelor, s-a ivit necesitatea solidarizării oamenilor pentru prevenirea şi suportarea daunelor, a folosirii unei căi cât mai eficiente, şi anume trecerea riscurilor, în anumite condiţii, asupra unor organizaţii specializate în domeniul asigurărilor. Ducerea luptei împotriva forţelor distructive ale naturii şi accidentelor pentru a se asigura desfăşurarea normală a procesului de producţie impune cu necesitate constituirea unor fonduri materiale şi băneşti de rezervă şi de asigurare care să fie folosite atunci când situaţia o cere. Aceste rezerve trebuie să fie atât de mari încât să permită compensarea tuturor riscurilor. Necesitatea constituirii rezervelor de a. este reclamată de acţiunea legilor obiective care guvernează natura şi societatea, de nevoia stringentă de a fi înlăturate şi prevenite eventualele disproporţii care s-ar putea ivi între ramurile economiei naţionale şi în desfăşurarea normală, neîntreruptă a procesului de producţie, de necesitatea certitudinii îndeplinirii programului de dezvoltare economico-socială a ţării, de prevenirea şi înlăturarea consecinţelor negative ale calamităţilor naturii şi accidentelor, de cerinţa păstrării integrităţii proprietăţii publice, cooperatiste, private şi a celei personale, de prevenirea ivirii daunelor etc. Constituirea unui fond de rezervă şi de asigurare este menită să facă faţă împrejurărilor neaşteptate. Fondul de asigurare se constituie, se repartizează şi se utilizează în procesul repartiţiei produsului naţional brut, când între asiguraţi şi asigurător se constituie anumite relaţii social-economice exprimate în formă bănească. Aceste relaţii se concretizează în primele de asigurare pe care le plătesc unităţile de stat, unităţile şi organizaţiile cooperatiste, private şi persoanele fizice pentru asigurarea bunurilor lor şi a persoanelor fizice. Relaţii băneşti de asigurare se nasc şi cu prilejul repartizării şi utilizării fondului de asigurare pentru finanţarea diferitelor măsuri de prevenire, limitare şi combatere a efectelor distructive ale manifestării fenomenelor naturii, accidentelor, pentru compensarea daunelor survenite şi plata sumelor asigurate, în cazul accidentării sau al decesului persoanelor asigurate etc. Relaţiile băneşti de asigurări sunt o parte componentă a finanţelor, a relaţiilor economice. A. cuprinde acea parte a relaţiilor economice specifice, de întrajutorare şi sprijin reciproc, puse în slujba dezvoltării societăţii omeneşti. Prin intermediul acestor relaţii băneşti se formează, se repartizează şi se utilizează fondul de asigurare necesar compensării pagubelor provocate bunurilor asigurate în vederea menţinerii continuităţii producţiei, plăţii sumelor asigurate, precum şi finanţării acţiunilor de prevenire şi combatere a fenomenelor generatoare de pagube (în cazul bunurilor) şi de invaliditate sau deces (în cazul persoanelor fizice). A. de persoane exprimă în acelaşi timp relaţii băneşti prin care se constituie unele mijloace suplimentare de prevedere şi economisire - pentru cazurile în care ar surveni unele evenimente ce privesc sănătatea, integritatea corporală şi viaţa persoanelor. A. exprimă ansamblul relaţiilor băneşti cu ajutorul cărora se întreprind măsurile corespunzătoare în vederea desfăşurării normale, neîntrerupte a procesului de producţie, în scopul apărării integrităţii avutului public, privat şi personal şi al ocrotirii persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacităţii de muncă, supravieţuire, în caz de deces. A. are unele trăsături caracteristice, şi anume: a) riscurile se compensează prin crearea unei comunităţi de risc şi suportarea daunelor potrivit principiului mutualităţii. Acestea presupun existenţa şi producerea unor riscuri preluate de asigurare sub protecţia sa; existenţa unei comunităţi de risc; mutualitatea în suportarea daunelor; constituirea şi folosirea fondului de asigurare în formă bănească; b) evenimentul trebuie să fie întâmplător, adică producerea riscului să fie independentă de voinţa asiguratului; c) evenimentul să se poată evalua pe baza calculelor statistico-matematice privind frecvenţa şi proporţiile valorice ale fiecărui risc; d) asiguraţii să fie egal ameninţaţi de riscurile respective. Conţinutul economic al relaţiilor de asigurare este determinat de natura şi de trăsăturile orânduirii social-economice şi de stat, de formele de proprietate, de legile economice obiective care acţionează în societate, 114 ASI de sarcinile, atribuţiile şi funcţiile statului. întrucât a. fac parte din sfera finanţelor, ele întrunesc trăsăturile acestora; în acelaşi timp, a. au şi unele trăsături specifice determinate de modul de constituire, de repartizare şi utilizare a fondului de asigurare (v.). A. au fost instituite ca urmare a existenţei unor riscuri comune a căror producere cauzează uneori pagube foarte mari economiei naţionale în ansamblu, unităţilor de stat, cooperatiste, private şi populaţiei. Riscurile comune determină constituirea comunităţii de risc; cu alte cuvinte, anumite persoane juridice şi fizice sunt ameninţate de aceleaşi riscuri, primejdii, ceea ce le determină să participe împreună la organizarea şi ducerea luptei pentru apărarea unor interese comune. Relaţiile băneşti care se nasc în procesul constituirii şi folosirii fondului de asigurare administrat de către societatea de asigurări constituie o parte componentă a relaţiilor financiare. Relaţiile de asigurare se nasc între unităţile economice de stat, întreprinderile de comerţ exterior, întreprinderile de transporturi, organizaţiile cooperatiste, private şi orice cetăţean al ţării, pe de o parte, şi societatea de asigurări, pe de altă parte. în condiţiile actuale, un agent economic prevăzător, un bun manager nu trebuie să conceapă că o afacere poate fi promovată cu succes fară să aibă încheiată o asigurare. Prin contractarea asigurării pot fi înlăturate consecinţele financiare nefaste cauzate de un sinistru (incendiu, cutremur, trăsnet, inundaţie etc.). Din despăgubirea de asigurare se înlocuiesc bunurile distruse, iar afacerea poate continua ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Importanţa asigurărilor rezultă din incidenţa lor asupra vieţii economico-sociale, care se manifestă şi se propagă în următoarele direcţii principale: sunt o ramură creatoare de valoare adăugată; creează locuri de muncă; oferă capital de împrumut pe piaţa financiară; reduc incertitudinile economice; fac posibilă reluarea şi continuarea normală a activităţii economico-sociale. A. din ţara noastră se clasifică astfel: a) după ramura (domeniul) la care se referă, există: a. de persoane, a. de bunuri din ţară şi externe şi a. de răspundere civilă; b) în funcţie de felul obiectelor asigurate: a. de mijloace fixe (clădiri, instalaţii, maşini şi utilaje, mijloace de transport etc.), din sfera productivă şi din cea neproductivă, care aparţin unităţilor şi organizaţiilor cooperatiste, obşteşti, private şi cetăţenilor; a. de active circulante şi de circulaţie (materii prime, materiale, producţie nedeterminată, diferite culturi agricole, produse finite în depozit, mărfuri în expediţie etc.), aflate la unităţile şi organizaţiile cooperatiste, private şi obşteşti; a. privind mobilierul şi alte obiecte de uz casnic proprietate a persoanelor fizice; a. animalelor care aparţin unităţilor cooperatiste şi cetăţenilor; a. autovehiculelor proprietate publică, cooperatistă, privată şi personală; a. de persoane; a. de răspundere civilă; c) din punctul de vedere al riscurilor cuprinse în asigurări, există: a. împotriva ploilor torenţiale, grindinei, îngheţului, furtunii, inundaţiilor, uraganului, alunecărilor de teren, prăbuşirilor şi cutremurelor de pământ, trăsnetului, exploziei, incendiului, avariilor provocate în timpul transportului de derapări, răsturnări, ciocniri, căderi sau alte accidente, contra bolilor, epizootiilor, împotriva evenimentelor care pot surveni în viaţa persoanelor (accidente, îmbolnăviri, deces), pentru prejudiciile provocate terţelor persoane fizice ca urmare a unor accidente de autovehicule etc.; d) după sfera de cuprindere în profil teritorial, există: a. interne (v.), a. externe (în valută) (v.); e) după natura raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurător, există: a. directe, în care raporturile juridice de asigurare între asiguraţi şi asigurători se stabilesc nemijlocit prin lege sau contract, şi a. indirecte (reasigurări), în care raporturile juridice de asigurări se stabilesc între două societăţi de asigurări, una apărând în calitate de reasigurat (v.), iar alta în calitate de reasigurător (v.); f) după modul de înfăptuire, există: a. prin efectul legii (obligatorii) şi a. facultative (contractuale, benevole). ASIGURARE AGRICOLĂ, formă importantă de manifestare a asigurărilor de bunuri care are ca obiect culturile agricole, rodul viilor, al livezilor, animalele şi alte bunuri aflate în proprietatea agricultorilor. A.a. acoperă riscuri specifice, cum sunt grindină, ploi torenţiale, furtună, uragan, alunecare şi prăbuşire de teren, incendiu etc., şi poate să apară fie ca o asigurare prin efectul legii, fie ca o asigurare facultativă, fie ca o combinaţie a celor două forme de asigurare (de exemplu, pentru culturile agricole şi animalele aparţinând gospodăriilor agricole). ASI 115 ASIGURARE ASUPRA VIEŢII, formă de asigurare de persoane prin care asigurătorul îşi asumă obligaţia ca, în schimbul primei de asigurare plătite de asigurat, să-i plătească acestuia, în eventualitatea producerii evenimentelor asigurate, o anumită sumă de lei asigurată. Se încheie pe o anumită perioadă de timp (de exemplu, la asigurările practicate de societatea de asigurări, această perioadă este de 5-15 ani). ASIGURARE CARGO, a. mărfurilor şi a întregii încărcături în timpul transportului. V. şi asigurări externe; cargo. ASIGURARE CASCO, formă de a. externă a navelor fluviale, maritime şi aeriene care fac parte din flota civilă, ce se încheie la o societate de asigurări pentru cazurile de avarie, distrugere sau pierdere a lor, precum şi pentru răspunderea proprietarului faţă de terţele persoane, decurgând din utilizarea lor. La a.c., despăgubirile se acordă pentru compensarea daunelor reprezentând pierderea totală a navei sau pentru stricăciunile cauzate de: furtună, uragan, incendiu, naufragiu, ciocnire, eşuare, accidente în timpul încărcării şi descărcării mărfurilor, în timpul alimentării navei cu combustibil, explozii pe bordul sau în afara navei, stricăciunile pricinuite de salvare sau de stingerea incendiului, pagube provocate de către nava asigurată etc. A.c. se poate încheia pentru o singură călătorie sau pentru o perioadă îndelungată de timp. V. şi asigurarea navelor maritime; asigurarea navelor aeriene; asigurări externe. ASIGURARE COMPLEXĂ A GOSPODĂRIEI PERSOANEI FIZICE, formă de a. facultativă menită să înlăture urmările financiare ale unor evenimente imprevizibile care pot surveni într-o gospodărie personală şi care pot produce daune materiale, accidentarea unor membri ai familiei etc. Fiind o a. combinată, ea cuprinde, în acelaşi contract de asigurare, trei feluri de asigurări: a. bunurilor din gospodărie, a. de accidente produse la domiciliul asiguratului şi a. de răspundere civilă legală. în acest gen de a. pot fi cuprinse diferite bunuri existente în gospodăriile persoanelor fizice, ca: mobilier, obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte, covoare, aparate de radio, televizoare, frigidere, maşini de cusut, sobe de orice fel, motoare, instrumente muzicale, cărţi, tablouri, unelte, electromotoare de uz gospodăresc, produse agricole, pomicole, animaliere şi alimente, unele mijloace de transport, combustibili, materiale de construcţie, furaje etc. în a. sunt cuprinse (pentru 20% din suma asigurată) şi bunurile asigurabile aflate oriunde în afara domiciliului. în a.c. a g. nu se cuprind: instalaţiile, maşinile, uneltele, diferite alte bunuri din ateliere, manuscrisele, actele, banii, hârtiile de valoare, mărcile poştale, pietrele scumpe, bijuteriile etc. Riscurile preluate în asigurare şi pentru survenirea cărora societatea de asigurări plăteşte despăgubiri sunt: incendiu, trăsnet, ploaie torenţială, grindină, inundaţie, furtună, explozie, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă, avarii accidentale produse la instalaţiile de apă, canal, încălzire, pierdere sau dispariţie, furt prin efracţie şi altele. Suma asigurată se determină global pentru toate bunurile cuprinse în a. în asigurarea de accidente sunt cuprinse următoarele persoane: asiguratul, soţia, părinţii şi copiii lui, dacă locuiesc şi gospodăresc împreună în mod permanent. A. cuprinde accidentele determinate de trăsnet, incendiu, explozie, cădere, alunecare, lovire, acţiunea curentului electric, arsură, intoxicaţie subită etc. în asigurarea de răspundere civilă se cuprind cazurile de răspundere civilă pentru acele despăgubiri datorate de asigurat şi de soţia sa, de persoanele care se află în întreţinerea asiguratului, în calitate de locatar, faţă de: a) proprietar - pentru pagube produse la imobile de incendiu sau explozie; b) terţi - în caz de accidentare a persoanelor şi de avariere a bunurilor la domiciliul asiguratului; c) locatarii apartamentelor învecinate - pentru pagube la bunurile asigurabile ori la pereţii, planşeele, tavanele şi pardoselile apartamentelor respective, provocate de o inundaţie, un incendiu sau o explozie care poate avea loc în locuinţa asiguratului. Prima anuală de asigurare este stabilită pentru fiecare mie de lei din suma asigurată, stabilită de către asigurat în momentul încheierii asigurării. Răspunderea societăţii de asigurări ia fiinţă după expirarea a cinci zile, începând din ziua următoare celei în care s-a contractat asigurarea şi după ce se achită prima de asigurare, şi încetează la ora 24 a ultimei zile a perioadei pentru 116 ASI care s-a încheiat asigurarea. V. şi asigurare facultativă (benevolă); asigurare facultativă pauşală sau globală. ASIGURARE CONDIŢIONATĂ, formă de a. în care asigurătorul stipulează în poliţă, în mod expres, că achită o anumită sumă de bani, cu condiţia ca anumite persoane să fie la acea dată în viaţă, iar altele decedate, sau după scurgerea unui anumit număr de ani, dacă asiguratul se află în viaţă; dacă asiguratul a încetat din viaţă înainte de data prevăzută în contract, suma se achită imediat moştenitorilor. ASIGURARE CONTRA INCENDIULUI, formă de a. care are ca obiect anumite bunuri, de obicei clădirile şi alte construcţii. Prin această asigurare se acoperă numai pagubele produse ca urmare a izbucnirii unui incendiu, cu condiţia ca asiguratul să nu fi contribuit, într-un fel sau altul, la producerea acestuia. ASIGURARE CUMULATIVĂ, a. determinată de creşterea treptată a valorii bunurilor oferite spre asigurare. Drept urmare, un singur asigurător nu are capacitatea de acoperire pentru a-şi asuma o răspundere de asemenea dimensiuni, ajungându-se în situaţia ca un asigurat să încheie contractul de asigurare cu mai mulţi asigurători. V. şi coasigurare. ASIGURARE „CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ", formă de asigurare a bunurilor în timpul transportului maritim (cargo maritim). Apare şi sub denumirea prescurtată W.A. (engl. „With Average“) sau W.P.A. (engl. „With Particular Average“). Este o formă mai acoperitoare decât a. „fără răspundere pentru avaria particulară** (v.), deoarece acoperă în plus pagubele produse prin udare cu apa de mare, prin accidente la încărcarea, stivuirea şi descărcarea mărfurilor sau în timpul alimentării navei cu combustibil. La solicitarea asiguratului - şi în schimbul unei prime suplimentare - prin a. cu r. pentru a.p. se acoperă şi următoarele riscuri: furt, jaf şi nelivrare; scurgerea lichidelor din recipiente; risipirea sau împrăştierea; umezirea prin umiditatea atmosferică sau udarea cu apă dulce, asudare şi aburii navei; încingerea; contaminarea ca urmare a contractului cu alte încărcături etc. Prin urmare, a. cu r. pentru a.p. dă dreptul la despăgubiri şi pentru pagube care apar în timpul desfăşurării normale a transportului, deci fară accidentarea mijlocului de transport. V. şi avarie particulară. ASIGURARE CU TERMEN FIX, formă a asigurării mixte de viaţă. în cazul a. cu t.f. asigurătorul are obligaţia - ca şi la alte asigurări mixte de viaţă - de a plăti suma asigurată, indiferent dacă asiguratul supravieţuieşte sau nu la data expirării termenului de valabilitate a asigurării. Caracteristic acestei forme de asigurare este faptul că suma asigurată se plăteşte în toate cazurile numai la termenul dinainte stabilit şi altei persoane decât cea care a încheiat contractul de asigurare. Rezultă că această asigurare se recomandă celor care doresc ca beneficiarii asigurării să încaseze suma asigurată numai la o anumită dată (de exemplu, la absolvirea liceului, la obţinerea diplomei de licenţă etc.). A. cu tf. se poate încheia pe perioade care variază între 5 şi 15 ani, cu precizarea că, la expirarea contractului de asigurare, asiguratul să nu depăşească vârsta de 65 de ani. ASIGURARE CU VALOARE MAJORATĂ, v. ASIGURARE SUPLIMENTARĂ; ASIGURARE CUMULATIVĂ. ASIGURARE DE ACCIDENTE, formă a asigurărilor facultative de persoane (v.) care urmăreşte protejarea persoanelor fizice de consecinţe nefaste ale unor evenimente neprevăzute ce pot afecta integritatea corporală, capacitatea de muncă sau viaţa lor potrivit căreia asigurătorul nu are nici un fel de obligaţie de plată faţă de asigurat, dacă în cadrul perioadei de valabilitate a asigurării nu s-a produs riscul asigurat. A. de a. constituie doar o măsură de prevedere, nu şi una de economisire, ceea ce înseamnă că asiguraţii au dreptul să ASI 117 încaseze suma asigurată numai în măsura în care se produce evenimentul asigurat în perioada de valabilitate a asigurării. Dacă evenimentul asigurat nu se produce în cadrul perioadei pentru care s-a contractat asigurarea, asiguratul nu are dreptul să încaseze suma asigurată la expirarea acestei perioade, aşa cum se procedează la asigurările de viaţă. Persoanele accidentate primesc cu titlu de indemnizaţie fie o sumă forfetară, fie mai multe plăţi fracţionate pentru acoperirea cheltuielilor de îngrijire medicală, refacerea sănătăţii şi compensarea pierderii de venit. în caz de invaliditate permanentă, societatea de asigurări plăteşte asiguratului întreaga sumă asigurată sau o parte din aceasta, în funcţie de gradul de invaliditate stabilit de comisia de expertiză medicală. A. de a. acoperă diverse riscuri de accident, se încheie de obicei pe un an, dar şi pe perioade mai scurte, sumele asigurate se plătesc asiguratului proporţional cu gravitatea bolii sau cu gradul de invaliditate; ele sunt mai simple decât asigurările de viaţă (v.). A. de a. se poate încheia de către persoane în vârstă de la 16 la 70 de ani. în anumite condiţii, şi persoanele juridice pot contracta asigurări facultative de accidente pentru angajaţii lor. A. de a. poate fi combinată, sub diferite forme, cu asigurarea de viaţă. La a. de a. suma asigurată se stabileşte pe baza cererii asiguraţilor - în limitele condiţiilor legale de asigurare - iar contractul de asigurare devine perfectat o dată cu emiterea poliţei de asigurare de către societatea de asigurări, în a. de a. se cuprind mai multe evenimente subite, survenite independent de voinţa asiguratului, cum sunt: alunecarea, lovirea, arsura, acţiunea curentului electric, trăsnetul, cutremurul de pământ, prăbuşirea de teren, înecul, accidentele de circulaţie, accidentele din practicarea sporturilor, accidentele provocate de funcţionarea maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţiilor, dereglări pe care asiguratul nu le-a putut evita datorită accidentului, asfixiere sau emanaţie de gaze sau vapori, explozii, fulger, curentare, înţepare, cădere, tăiere, atac efectuat de o altă persoană sau de un animal, accidente ca urmare a acţiunii armelor etc. în acelaşi timp există şi riscuri excluse, care sunt, în general, cele ce se produc din cauza unei stări sau comportări anormale, ilegale sau în afara normelor de morală publică a asiguratului care facilitează producerea lor, ca de exemplu: accidente produse în stare de ebrietate a asiguratului, intoxicaţii ca urmare a abuzului de alcool, medicamente şi droguri, accidente produse ca urmare a propriilor acţiuni delictuale, imprudenţe sau neglijenţe grave, urmări ale operaţiilor chirurgicale sau tratamentelor care nu au legătură cu accidentul, urmări ale bolilor profesionale, infecţioase sau psihice, accidente prilejuite de război, revoluţie, explozie atomică, contaminare din orice cauză, poluare, sinucidere sau tentativă de sinucidere, vătămări produse de acţiunea proprie a asiguratului etc. Prin a. de a. se compensează urmările imediate ale efortului fizic excesiv reclamat de cauze de forţă majoră în timpul pregătirii programului de producţie (invaliditate permanentă parţială sau totală, deces). Primele de asigurare sunt stabilite în funcţie de suma asiguiată, de vârsta asiguratului şi se plătesc periodic. Dacă din accident a survenit o invaliditate permanentă totală, societatea de asigurări plăteşte asiguratului întreaga sumă asigurată; în cazul unei invalidităţi permanente parţiale, asiguratul primeşte numai o parte din suma asigurată, stabilită în funcţie de gradul de invaliditate. în cadrul invalidităţii parţiale, sumele plătite de societatea de asigurări nu pot depăşi suma asigurată, stipulată în contractul de asigurare. Dacă asiguratul decedează, societatea de asigurări plăteşte familiei suma asigurată independent de plăţile efectuate anterior pentru invaliditate permanentă. ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA EXCURSII ORGANIZATE DE OFICIILE DE TURISM, formă a asigurărilor facultative de accidente care are la bază o convenţie între Ministerul Turismului şi societatea de asigurări. în această asigurare sunt cuprinşi atât turiştii care participă la excursii interne şi internaţionale, cât şi însoţitorii acestora şi conducătorii autovehiculelor cu care sunt transportaţi turiştii şi care aparţin oficiilor de turism. Suma asigurată este stabilită pentru fiecare persoană care participă la excursie, iar prima de asigurare se calculează prin aplicarea unor cote procentuale asupra sumelor reprezentând costul excursiei. Mărimea acestei cote diferă în funcţie de felul excursiei: internă sau internaţională. 118 ASI ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA EXCURSIILE Şl TABERELE ORGANIZATE DE BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET, formă a asigurărilor facultative de accidente, care se încheie în baza convenţiei semnate de Biroul de Turism pentru Tineret şi de societatea de asigurări. în această asigurare sunt cuprinşi tinerii români şi străini care domiciliază sau studiază în România, pentru perioada cât sunt în excursii şi tabere interne şi internaţionale organizate de B.T.T. Suma asigurată şi prima de asigurare se stabilesc în condiţiile menţionate mai înainte. ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR TRANSPORTATE CU AUTOVEHICULELE ORGANIZAŢIILOR DE STAT, FĂRĂ PLATA TRANSPORTULUI SAU NUMAI CU PLATA CARBURANŢILOR, formă a asigurărilor facultative de accidente care poate fi încheiată cu aprobarea organului ierarhic superior al organizaţiilor de stat respective. Prin această asigurare poate fi asigurat personalul organizaţiilor de stat transportat, în interes de serviciu, cu autovehiculele proprii, în baza obligaţiilor contractuale de muncă. Suma asigurată pentru fiecare persoană transportată este stabilită anterior. Această sumă se plăteşte integral numai în cazul producerii decesului sau a invalidităţii permanente totale, ca urmare a unui accident care a avut loc în timpul transportului şi în legătură cu acesta. Prima de asigurare este calculată pentru fiecare persoană şi pentru fiecare transport efectuat. Primele de asigurare cuvenite societăţii de asigurări se calculează, se achită şi se suportă de către organizaţia de stat care a încheiat contractul de asigurare. ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI DIN ORGANIZAŢIILE DE STAT, formă a asigurărilor facultative de accidente ce poate fi încheiată cu aprobarea ministerelor sau a organelor ierarhic superioare de care aparţin unităţile care contractează asigurarea. în această asigurare este cuprins personalul din unităţile de stat care se deplasează în străinătate în interes de serviciu, pe toată perioada deplasării (sau numai pe o parte a acesteia), inclusiv pe timpul transportului la ducere şi la înapoiere. De asemenea, poate fi asigurat personalul care participă la lucrări efectuate în străinătate, la cererea şi în contul unor firme străine (este vorba de lucrări cum sunt: construcţii şi amenajări de expoziţii, salvări de nave etc.). Spre deosebire de alte asigurări de accidente, la acest tip de asigurare în caz de deces al asiguratului - produs în timpul valabilităţii contractului de asigurare din alte cauze decât accident - se plăteşte o sumă egală cu 30% din suma asigurată care se acordă pentru cazul de deces din accident. Suma asigurată se plăteşte în toate cazurile numai în România şi numai în lei. ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI NAVIGANT PROFESIONIST, A PERSONALULUI NAVIGANT ANGAJAT, A ELEVILOR DIN AERONAUTICA CIVILĂ Şl A SPORTIVILOR DIN CADRUL AERONAUTICII SPORTIVE, formă a asigurărilor facultative de accidente care se realizează pe bază de convenţii încheiate de societatea de asigurări cu unităţile de aeronautică civilă şi sportivă. Prin această asigurare se acoperă riscurile de deces sau de invaliditate permanentă produse ca urmare a accidentelor de zbor. Sumele asigurate sunt diferenţiate pe categorii de personal navigant, iar primele de asigurare - pe care le plătesc şi le suportă unităţile de aeronautică civilă şi sportivă - se determină fie în funcţie de numărul de persoane asigurate, fie în funcţie de numărul de zboruri executate de personalul navigant. ASIGURARE DE ACCIDENTE Şl RĂSPUNDERE CIVILĂ A VÂNĂTORILOR SPORTIVI, formă combinată a asigurărilor facultative de persoane şi a celor de răspundere civilă. Specific acestei asigurări este faptul că prin acelaşi contract de asigurare se acoperă atât riscurile de deces sau de invaliditate permanentă pe care le poate suferi asiguratul ca urmare a ASI 119 unui accident de vânătoare, cât şi răspunderea civilă a acestuia faţă de terţi, pentru prejudicii create printr-un eveniment în legătură şi ca urmare a activităţii de vânătoare. ASIGURARE DE BOALĂ, a. prin care se urmăreşte protejarea persoanelor care, ca urmare a unei boli, se află în incapacitate temporară de muncă. ASIGURARE DE BUNURI, sistem de relaţii economice specifice, exprimate valoric, de întrajutorare şi sprijin reciproc între asiguraţi, prin intermediul cărora se formează, se repartizează şi se utilizează fondul bănesc necesar compensării pagubelor provocate bunurilor proprietate a întreprinderilor de stat centrale sau locale, proprietate cooperatistă, privată sau personală, distruse de calamităţi ale naturii sau de accidente, precum şi pentru finanţarea acţiunilor de prevenire şi de combatere a fenomenelor generatoare de pagube, în vederea menţinerii continuităţii procesului de producţie. Asigurarea bunurilor împotriva diferitelor calamităţi ale naturii şi accidentelor se practică de multă vreme, deoarece prin constituirea comunităţii de risc şi a mutualităţii în compensarea pagubelor se creează posibilitatea recuperării de către asiguraţi a unor pierderi care altfel ar fi greu - iar uneori chiar imposibil - de acoperit pe altă cale. Paralel cu dezvoltarea economică şi a relaţiilor care se stabilesc între oameni în procesul de producţie, a avut loc şi o evoluţie continuă a a. de b., atât în ceea ce priveşte conţinutul şi sfera lor de cuprindere, cât şi formele de asigurare folosite. Transformările profunde care se produc continuu în economia modernă datorită introducerii permanente a tehnicii noi, creşterea tot mai intensă a circulaţiei rutiere, navale şi aeriene ca urmare a sporirii volumului comerţului mondial, apariţia unor domenii noi de activitate, ca de exemplu producţia şi utilizarea energiei nucleare, impun acordarea unei atenţii din ce în ce mai mari a. de b. Practica a. de b. pe plan mondial confirmă că, o dată cu introducerea tehnicii noi, este posibilă creşterea volumului pagubelor care pot fi produse de calamităţi ale naturii şi de accidente, deoarece agenţii economici sunt dotaţi cu maşini, instalaţii şi utilaje tot mai complexe şi de valori mult mai mari decât în trecut, amplasate în spaţii restrânse. Formele de realizare juridică şi sfera de cuprindere a a. de b. diferă de la o ţară la alta, în funcţie de o serie de condiţii, cum sunt: modul de reglementare a acoperirii pagubelor provocate bunurilor de calamităţi ale naturii şi de accidente (de la bugetul statului sau pe calea asigurării); frecvenţa şi intensitatea producerii unor pagube asupra bunurilor; tradiţiile existente etc. Bunurile care aparţin unităţilor cooperatiste, agenţilor economici cu capital privat şi populaţiei sunt cuprinse în asigurări, deoarece statul nu acoperă din fondul său centralizat de rezervă decât pagubele produse de calamităţi ale naturii şi de accidente bunurilor care aparţin regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat. Constituirea de către unităţile cooperatiste a unor fonduri de rezervă pentru acoperirea pagubelor prezintă mai multe inconveniente. De aceea, unităţile cooperatiste şi agenţii economici privaţi îşi asigură bunurile la societăţi de asigurări, având dreptul ca, în caz de producere a unor pagube, să poată primi despăgubirile necesare refacerii bunurilor avariate şi continuării activităţii economice. A. de b. au o importanţă deosebită în protejarea unor categorii de bunuri, ţinând seama de faptul că de ele se folosesc mai multe generaţii, de posibilităţile pe care le au diferite persoane fizice şi juridice de a plăti primele de asigurare, de gradul de pătrundere în mase a ideii de asigurare etc. V. şi asigurarea bunurilor din gospodărie. ASIGURARE DE CAUŢIUNE, formă de a. prin care societatea de asigurări garantează că debitorul îşi va îndeplini obligaţiile legale sau contractuale pe care le are faţă de creditor. Cauţiunea este în fapt un serviciu similar cu cel oferit de bănci când garantează pentru clienţii lor. A. de c. se practică de către societăţi de asigurări specializate; practicarea acestei asigurări presupune o muncă complexă de evaluare, pentru a proteja cât mai bine asiguraţii printr-o administrare judicioasă a riscurilor care pot ajunge în însumări apreciabile de daune posibile. 120 ASI A. de c. are următoarele particularităţi: creditorul este beneficiarul cauţiunii, care este protejat; debitorul (asiguratul) este responsabil de îndeplinirea obligaţiilor dintre el şi creditor (garantate prin cauţiune); societatea de asigurări este partea care se alătură debitorului în scopul garantării faţă de beneficiar a îndeplinirii de către asigurat a obligaţiilor rezultate din importuri de mărfuri, de lucrări sau de servicii. în practica internaţională, formele de cauţiune cel mai frecvent întâlnite se referă la: garanţii pentru licitaţii, garanţii de restituire a avansului, garanţii privind asigurarea serviciilor de întreţinere, garanţii pentru vamă, garanţii pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de diferite instituţii oficiale. Toate acestea se înscriu într-o mare diversitate de forme de cauţiune practicate pe plan internaţional. în asigurarea cauţiunilor, societatea de asigurări trebuie să stabilească dacă debitorul va fi în măsură să-şi îndeplinească la scadenţă obligaţiile faţă de creditor. în acest scop, societatea de asigurări care preia riscul trebuie să examineze solvabilitatea şi bonitatea debitorului, să analizeze dacă debitorul va fi în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de creditori la scadenţă, iar în cazul în care cauţiunea va fi întoarsă împotriva pretenţiilor de despăgubire, în cazul regresului societăţii de asigurări, dacă el este capabil să facă faţă pretenţiilor de plată. Pentru evaluarea riscului, la subscrierea unei cauţiuni se analizează situaţia debitorului, vechimea firmei, tradiţia şi caracterizarea managementului firmei. Se înţelege că societăţile de asigurări preferă să emită cauţiuni pentru firme vechi, cu renume pe piaţă şi cu manageri care se bucură de reputaţie. în acelaşi timp, se analizează înzestrarea tehnică, pregătirea personalului, structura producţiei, contractul dintre debitor şi creditor şi condiţiile în care contractul trebuie executat. De asemenea, se analizează, ca element principal, capitalul debitorului, bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi, situaţia surselor şi a utilizării fondurilor, în mod obişnuit, se face un studiu de fezabilitate a obiectului contractului dintre debitor şi creditor, contract care trebuie bine corelat cu puterea financiară a debitorului. Prima de asigurare se percepe pentru emiterea unei cauţiuni şi este proporţională cu rata dobânzii pe piaţa respectivă şi în competiţie directă cu spezele şi comisioanele bancare percepute pentru scrisorile de garanţie. Franşiza reprezintă 20-30% din suma asigurată. în a. de c. sunt garantate următoarele riscuri: a) garanţia de participare la licitaţie, prin care se garantează că debitorul, în cazul când câştigă licitaţia, va semna contractul şi va furniza garanţia, respectiv cauţiunea de bună executare a contractului. Dacă debitorul va încheia contractul sau va aduce cauţiunea de bună executare, câştigător este desemnat următorul clasat la licitaţie, iar societatea de asigurări va plăti diferenţa dintre valoarea licitată de debitorul garantat şi valoarea celui căruia i s-a acordat ulterior licitaţia; b) garanţia de restituire a avansului, practicată în situaţiile în care creditorul îl prefmanţează pe debitor prin plata unui avans. De fapt, se garantează rambursarea sumei plătite cu anticipaţie, printr-o cauţiune a cărei valoare descreşte proporţional cu valoarea lucrărilor executate; c) garanţia de bună executare a contractului, când prin cauţiunea emisă se garantează îndeplinirea la termen a contractului în concordanţă cu programul şi cu specificaţiile convenite prin clauzele contractuale. în România, EXIMBANK este asigurătorul tradiţional al cauţiunilor; în prezent, pot contracta acest gen de asigurare şi alte societăţi de asigurări. în vederea solicitării garanţiei, beneficiarul depune la societatea de asigurări un dosar care conţine: "datele de identificare a firmei; "activitatea curentă a firmei; "conducerea firmei; "piaţa internă şi externă de desfacere a mărfurilor şi serviciilor; "situaţia financiară; "relaţia cu băncile; "prezentarea proiectului de investiţii (fluxul de numerar, profitul preconizat după realizarea investiţiei, rentabilitatea investiţiei etc.). Garanţiile nu se acordă pe termen mai mic de doi ani pentru activităţi comerciale sau pentru procurarea de capital circulant. ASIGURARE DE CREDITE, formă de asigurare financiară care are menirea să-i protejeze pe producători şi pe comercianţi împotriva daunelor financiare ce ar putea rezulta din insolvabilitatea celor care au cumpărat bunuri pe credit ori din insolvabilitatea persoanelor care au beneficiat de diferite servicii pe credit. Această asigurare este specifică economiei de piaţă şi presupune existenţa unui sistem de credite bine dezvoltat. A. de c. a apărut ca o necesitate ASI 121 izvorâtă din faptul că marea majoritate a contractelor de comerţ se încheie astfel încât plata se face parţial sau total după livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor care fac obiectul contractului, prin urmare cu plata amânată, adică vânzare pe credit. A. de c. are menirea să elimine temerea vânzătorului privind neplata de către cumpărător a sumelor ce i se cuvin, oferind protecţie pentru riscul de neplată. Cumpărătorul nu poate face plata din cauza situaţiei sale financiare, iar dacă vânzarea se face în altă ţară neplata se poate datora unor evenimente cum sunt: grevele, revoluţiile, războiul etc. Iată de ce a. de c. constituie o protecţie directă a vânzătorilor faţă de riscul de neîncasare a preţului şi concomitent reprezintă o garanţie faţă de bancă. A. se poate contracta pentru un singur credit sau pe cifra de afaceri. ASIGURARE DE DECES , formă a asigurărilor facultative de viaţă care acoperă numai riscul de deces. Caracteristica acestei asigurări este faptul că asigurătorul achită suma asigurată - la decesul până la o anumită dată a asiguratului - moştenitorului acestuia. Deci, în cazul asigurării de deces, beneficiari ai acesteia sunt în toate cazurile alte persoane decât asiguratul. Dacă asiguratul este în viaţă la data stipulată în contract, societatea de asigurări este exonerată de orice fel de plată către asigurat sau alt beneficiar al asigurării. ASIGURARE DE ECONOMIE Şl DE INVALIDITATE PERMANENTĂ DIN ACCIDENTE, formă a asigurării facultative de viaţă care are caracteristic faptul că suma asigurată nu se plăteşte şi în cazul decesului asiguratului. Rezultă că această asigurare poate prezenta interes pentru persoanele singure sau pentru cele care, din motive de sănătate, nu pot încheia asigurări care acoperă şi riscul de deces. Suma asigurată se plăteşte de societatea de asigurări în următoarele situaţii: la expirarea asigurării, dacă asiguratul va fi în viaţă; la producerea unei invalidităţi permanente totale din accident în perioada plăţii primelor de asigurare. Dacă pe parcursul perioadei de asigurare asigurătorul a achitat suma pentru invalidităţi permanente parţiale, la expirarea asigurării asiguratul are totuşi dreptul să primească suma asigurată. Dacă asiguratul decedează înainte de expirarea duratei pentru care s-a încheiat asigurarea, societatea de asigurări achită suma de răscumpărare moştenitorilor acestuia, în calitate de beneficiari ai asigurării. La expirarea perioadei pentru care s-a contractat asigurarea, asiguratul are dreptul să aleagă între plata dintr-o dată a sumei asigurate şi plata acesteia sub formă de indemnizaţie anuală pe o perioadă de la 5 la 10 ani. ASIGURARE DE FIDELITATE, formă de asigurare prin care se oferă protecţia unei societăţi împotriva unor prejudicii în calitatea activelor datorate unor acte necinstite ale personalului său. Prin urmare, scopul a. de f. este de a proteja asiguratul împotriva unor daune care ar rezulta din încrederea acordată diferitelor persoane care administrează o parte din activele sale. De pildă, casierul sau un alt gestionar poate sustrage o parte din avutul bănesc sau material al societăţii. Poliţa de asigurare de fidelitate protejează societatea împotriva daunelor provocate de acte frauduloase sau necinstite ale personalului său, indiferent dacă angajaţii au acţionat singuri sau împreună cu alte persoane. Societatea de asigurări plăteşte numai dauna propriu-zisă, nu şi daunele de consecinţă sau costurile suportate de asigurat pentru stabilirea pierderilor propriu-zise. Garanţiile de fidelitate se emit pentru fiecare persoană în parte, fie pentru anumite posturi, fie că sunt generale pentru toţi angajaţii unei societăţi. A. de f. generale, pentru întreg personalul unei firme, sunt folosite la asigurarea instituţiilor financiare (bănci comerciale, uniuni de credite etc.) şi chiar a concernelor comerciale. Garanţiile de fidelitate sunt obligatorii pentru toate instituţiile financiare, care, prin ele, se asigură împotriva: fraudei şi necinstei angajaţilor; furturilor în timpul transportului; înşelăciunii şi valutelor contrafăcute (false); răpirilor de persoane etc. Dintre aceste riscuri, doar frauda şi necinstea angajaţilor se referă la riscul pur de fidelitate, celelalte aparţinând categoriei de garanţii de fidelitate, alcătuind o categorie de riscuri, din păcate, în amplificare. în ultima perioadă, pe 122 ASI plan mondial, daunele cele mai mari pe care le-au plătit societăţile de asigurări care au contractat a. de f. au fost determinate de fraudele din sistemele electronice de prelucrare a datelor, în ciuda tuturor sistemelor de protecţie utilizate de bănci şi alte instituţii financiare. ASIGURARE DE INDEMNIZAŢIE PE TIMP LIMITAT, formă a asigurării facultative mixte de viaţă. Se adresează persoanelor care doresc să asigure copiilor un sprijin material sub formă de indemnizaţie lunară pe un anumit interval de timp (de exemplu, pe timpul studiilor universitare). Mărimea indemnizaţiei lunare pentru care se încheie asigurarea este diferenţiată şi plătibilă într-o perioadă de patru ani în funcţie de preferinţele asiguratului. A. de i. pe t.l. se poate încheia pe diferite perioade (5, 10 sau 15 ani), cu precizarea că la expirarea contractului de asigurare vârsta asiguratului nu trebuie să depăşească 65 de ani. Indemnizaţia lunară se plăteşte beneficiarului menţionat în poliţa de asigurare, începând cu data expirării asigurării, indiferent dacă asiguratul va fi sau nu în viaţă. Dacă beneficiarul asigurării decedează după începerea plăţii indemnizaţiei, societatea de asigurări achită rezerva de prime moştenitorilor acestuia în calitate de beneficiari. ASIGURARE DE PENSIE, formă a a. facultative de persoane ce se încheie pe baza contractului de asigurare, în temeiul căruia societatea de asigurări îşi asumă obligaţia de a plăti asiguratului, în decursul unei anumite perioade de timp (10, 15 sau 20 de ani) ori în tot cursul vieţii, o pensie lunară, al cărei cuantum este prevăzut în contract. Prima de asigurare se plăteşte într-o anumită perioadă de timp, de la încheierea contractului. V. şi asigurare familială mixtă de viaţă; asigurare mixtă de viaţă. ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ, ramură importantă şi de mare actualitate a asigurărilor, care acoperă prejudiciul produs de asigurat - persoană fizică sau juridică - unor terţe persoane. Sunt prejudicii care se pot produce în anumite împrejurări şi pentru care o persoană fizică sau juridică răspunde potrivit legii. în aceste asigurări, pe lângă asigurat şi societatea de asigurări intervine şi a treia persoană, şi anume terţul păgubit. A. de r.c. permite, pe de o parte, ca persoana păgubită să primească despăgubirea cuvenită, iar pe de altă parte, ca asiguratul, în schimbul primelor de asigurare plătite, să nu mai fie urmărit pe cale judiciară pentru prejudiciul produs. Acest gen de asigurare protejează victimele accidentelor de circulaţie, repară operativ prejudiciile suferite de acestea prin avarierea sau distrugerea bunurilor, prin vătămare corporală sau decesul unor persoane prin accidente de circulaţie, evită o serie de litigii între autorii accidentelor şi persoanele accidentate (urmaşii lor), ori pentru pagubele suferite etc. Dezvoltarea acestor asigurări este urmarea directă a creşterii vertiginoase a numărului de autovehicule de diverse tipuri, fapt ce a condus la creşterea numărului de accidente de circulaţie şi a numărului persoanelor care devin victime ale acestora. Extinderea acestor asigurări este şi urmarea dezvoltării fără precedent a transportului de persoane şi de bunuri, pe cale aeriană, maritimă şi terestră. Se poate afirma că a. de r.c. au şi un important rol social, deoarece permit ca persoanele care au avut de suferit de pe urma accidentelor să fie despăgubite prompt şi integral de către societăţile de asigurări. în acest fel, persoanele păgubite nu mai aşteaptă până când autorul faptei va avea posibilitatea să plătească sau, uneori, până când acesta va fi descoperit (autorii accidentelor nu sunt întotdeauna identificaţi imediat). Noţiunea de răspunderea civilă este foarte cuprinzătoare, deoarece în toate împrejurările fiecare persoană răspunde pentru faptele sale, ori de câte ori acestea au drept urmare producerea unor prejudicii altor persoane. De regulă, prin a. de r.c. sunt acoperite numai acele prejudicii provocate de asigurat terţilor, care sunt urmarea unui accident. Aceasta înseamnă că în cadrul a. de r.c. nu se pot acorda despăgubiri pentru pretenţiile formulate de terţe persoane faţă de asigurat, ca urmare a neexecutării de către acesta a unor obligaţii preexistente. Prin a. de r.c. pot fi compensate numai pagubele produse de asigurat unor terţe persoane în anumite condiţii care se cer a fi ASI 123 îndeplinite în mod cumulativ. în primul rând, se presupune săvârşirea de către asigurat a unei fapte ilicite. De exemplu, producerea unui accident de către conducătorul unui autovehicul prin nerespectarea regulilor de circulaţie. In al doilea rând, se impune existenţa unui prejudiciu, deci a unei pagube produse de asigurat terţei persoane accidentate. în al treilea rând, trebuie să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului care a produs accidentul şi prejudiciul adus terţei persoane păgubite. în al patrulea rând, este necesar să se constate culpa (vinovăţia) asiguratului care a săvârşit fapta ilicită ce a condus la producerea accidentului. Dacă una dintre condiţiile de mai sus nu este îndeplinită, înseamnă că, de fapt, nu sunt întrunite toate condiţiile care definesc răspunderea civilă. A. de r.c. prezintă următoarele particularităţi: a) obiectul asigurării îl constituie tocmai prejudiciul produs unor terţe persoane de către asigurat prin folosirea unor bunuri, cum sunt autovehicule, clădiri şi diferite alte construcţii, ori prin exercitarea unei anumite activităţi; b) spre deosebire de situaţia întâlnită la asigurările de persoane şi de bunuri, unde eventuala vinovăţie a asiguraţilor duce, de regulă, la decăderea din drepturi a acestora, în cazul a. de r.c. culpa asiguratului este una dintre condiţiile de bază care se cere a fi îndeplinită pentru ca societatea de asigurări să plătească despăgubirea terţilor păgubiţi, cu existenţa raportului de cauzalitate; c) în a. de r.c., în calitate de beneficiari pot apărea numai terţe persoane necunoscute în momentul încheierii asigurării. Aceste persoane, cu toate că de cele mai multe ori primesc despăgubirea sau suma asigurată direct de la societatea de asigurări, nu au dreptul de a acţiona injustiţie (există unele excepţii) decât pe asigurat. Prin urmare, din contractul de asigurare încheiat în cazul a. de r.c. nu rezultă raporturi juridice între societatea de asigurări şi terţele persoane păgubite; d) la a. de r.c., suma asigurată rămâne la acelaşi nivel, pe toată durata asigurării. La fiecare producere a riscului asigurat, despăgubirea de asigurare poate atinge nivelul maxim al sumei asigurate, indiferent de numărul cazurilor asigurate care au avut loc în perioada de valabilitate a asigurării. în acest fel, practic, pot să apară şi situaţii când societatea de asigurări plăteşte despăgubiri al căror total - pe întreaga durată a asigurării - depăşeşte cuantumul sumei asigurate; e) specific pentru a. de r.c. este de asemenea faptul că, în unele cazuri, suma asigurată pe care societatea de asigurări o plăteşte terţilor păgubiţi nu are o limită dinainte stabilită. A. de r.c. compensează pagubele dintr-un accident pentru care asiguratul datorează - conform legilor în vigoare - despăgubirea sau suma asigurată cuvenită terţelor persoane păgubite. Baza juridică a achitării despăgubirilor sau sumei asigurate este tocmai răspunderea pe care asiguratul o are în calitatea sa de deţinător al unor bunuri, a căror utilizare poate da naştere unor accidente. Dacă asiguratul însuşi este victima accidentului (sau bunurile sale), el nu are dreptul de a încasa sume asigurate sau despăgubiri de la societatea de asigurări în cadrul a. de r.c., ci numai în cadrul asigurărilor de persoane sau de bunuri. A. de r.c. pot fi grupate după mai multe criterii. Astfel, după modul de reglementare din punct de vedere juridic, a. de r.c. pot fi clasificate în a. prin efectul legii şi a. facultative. După obiectul lor, a. de r.c. pot fi grupate în a. izvorâte din deţinerea şi utilizarea mijloacelor de transport şi a. de r.c. legală sau generală. V. şi asigurare de răspundere civilă a conducătorilor auto profesionişti; asigurare de răspundere civilă auto; asigurare de răspundere civilă legală. ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ A CONDUCĂTORILOR AUTO PROFESIONIŞTI, formă de asigurare facultativă prin contractarea căreia conducătorii auto profesionişti acoperă prejudiciile provocate prin accidente cu autovehiculele diferitelor persoane juridice, pe care ei le conduc. Contractând asigurarea, conducătorii auto profesionişti nu mai sunt ţinuţi să restituie din salariul lor despăgubirile pe care societatea de asigurări le-a plătit terţilor păgubiţi în contul unităţilor deţinătoare a autovehiculelor, pentru compensarea prejudiciilor provocate de ei în accidente de care sunt vinovaţi. A. se poate încheia pe şase luni sau pe un an. Nivelul primelor de asigurare este diferenţiat pe categorii de autovehicule. 124 ASI ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO, ramură importantă a asigurărilor, a. prin efectul legii menită să repare prejudiciile produse de persoane fizice şi juridice unor terţe persoane prin accidente rutiere şi avarierea sau distrugerea bunurilor ori prin vătămare corporală sau decesul acestor persoane. în aceste a., este necesar ca pentru prejudiciul cauzat de asigurat terţelor persoane să existe o răspundere civilă delictuală, în conformitate cu prevederile legale. A. de r.c.a. are unele particularităţi. Astfel, spre deosebire de a. de persoane şi de bunuri, la care intervin asigurătorul şi asiguratul (beneficiarul), la a. de r.c.a. intervine în plus terţa persoană păgubită (care este, în toate cazurile, beneficiarul a,, el nefiind cunoscut în momentul încheierii a). Deşi, în aproape toate cazurile, terţele persoane primesc despăgubirea direct de la asigurător, ele nu-şi pot valorifica drepturile în justiţie (cu unele excepţii) decât faţă de asigurat; aceasta înseamnă că a. de răspundere civilă nu stabilesc raporturi juridice directe între asigurător şi terţele persoane care au suferit daune sau accidente corporale, ci numai prin mijlocirea asiguratului. De asemenea, în a. de r.c.a. asiguratul nu are dreptul să cheme în garanţie societatea de a. în eventualul său proces cu terţa persoană păgubită. Obiectul acestor a. este prejudiciul provocat terţelor persoane de către asigurat, ceea ce poate afecta situaţia financiară a acestuia. Prejudiciul respectiv poate să apară în legătură cu existenţa şi folosirea diferitelor bunuri cum sunt: autovehicule, clădiri, alte construcţii etc. La aceste a., asigurătorul nu-şi asumă răspunderea faţă de orice prejudicii produse de asigurat, ci răspunde numai de cele care constituie obiectul relaţiilor de asigurări. De pildă, societatea de a. nu preia în a. facultativă prejudiciile pe care asiguratul le provoacă intenţionat; de asemenea, răspunderea preluată de asigurător - în cazurile cuprinse în a. - este limitată, în mod obişnuit, la anumite sume asigurate. Prin a. de r.c.a. se compensează, de regulă, numai prejudiciile care sunt consecinţa unor accidente; aceste a. nu compensează despăgubirile solicitate de terţele persoane faţă de asigurat, ca urmare a neexecutării diferitelor obligaţii ale acestuia ce pot rezulta dintr-un contract de împrumut, de transport, de muncă, de închiriere, de prestări de servicii etc. Cuprinderea în a. de r.c.a. şi luarea în considerare a prejudiciului reclamă ca acesta să aibă un anumit conţinut, să fie cert, actual şi personal, adică repararea prejudiciului să fie solicitată numai de către persoana păgubită, iar prejudiciul să fie direct. Rezultă că un prejudiciu eventual nu poate angaja răspunderea civilă. Dacă în celelalte forme de a. de persoane şi bunuri culpa asiguratului conduce la decăderea acestuia din drepturi ori la reducerea despăgubirii şi a sumei asigurate, în a. de r.c.a. culpa asiguratului reprezintă o condiţie de bază care trebuie îndeplinită pentru a se acorda despăgubirea de către societatea de asigurări. Aceasta înseamnă că între prejudiciul cauzat terţelor persoane şi culpa asiguratului trebuie să existe întotdeauna un raport nemijlocit de cauzalitate. Prin a. de r.c.a. se compensează prejudiciul creat, ceea ce înseamnă că volumul despăgubirii se stabileşte pe baza valorii pagubei şi nu în funcţie de gravitatea culpei. Compensarea pagubei se face în natură, prin restituirea bunului distrus sau prin restabilirea situaţiei care a existat anterior, ori prin plata de despăgubiri băneşti, atât pentru valoarea bunului distrus, cât şi pentru serviciul de care a fost lipsită terţa persoană prin imposibilitatea funcţionării sau a folosirii persoanelor şi bunurilor prejudiciate. în timp ce la asigurarea de persoane şi de bunuri suma asigurată se poate plăti de către societatea de asigurări deodată, în întregime sau în mai multe situaţii cu prilejul survenirii diferitelor riscuri pe toată durata de valabilitate a asigurării, la a. de r.c.a. suma asigurată rămâne aceeaşi pe tot timpul asigurării, iar societatea de asigurări răspunde neîntrerupt la producerea fiecărui caz asigurat, până la nivelul maxim al sumei asigurate, fară a se ţine seama de numărul cazurilor asigurate survenite pe toată durata de valabilitate a asigurării. în acest fel, în a. de r.c.a. societatea de asigurări poate fi în situaţia de a plăti repetat despăgubiri sau sume asigurate, al căror cuantum total, pe tot timpul asigurării, să depăşească nivelul sumei asigurate. In unele situaţii, la a. de rc.a. suma asigurată pe care o plăteşte societatea de asigurări terţelor persoane ale căror bunuri au fost avariate ori distruse sau care au suferit accidente corporale etc. nu are o limită dinainte stabilită. Aşa de pildă, în cazul accidentelor corporale, al deceselor produse prin accidente de autovehicule, societatea de asigurări plăteşte sume asigurate. Rezultă că prin a. de r.c.a. se compensează daunele produse printr-un accident, faţă de care asiguratul datorează despăgubirea ASI 125 ce se cuvine terţelor persoane. Despăgubirea datorată are ca bază juridică răspunderea asiguratului ca posesor al diferitelor autovehicule, care, folosite, pot produce unele accidente, în situaţiile în care chiar asiguratul sau bunurile sale ar fi victima unui accident, el poate obţine suma asigurată sau despăgubirea cuvenită numai de la asigurările de persoane şi de bunuri, nu şi cea de la a. de r.c.a. Unităţile economice şi instituţiile debitoare care au fost ţinute să compenseze diferite daune faţă de terţi îşi pot recupera - pe calea acţiunii de regres (v.) -paguba astfel suferită în patrimoniul lor, de la persoanele fizice vinovate de producerea prejudiciului. Acţiunea de regres se poate îndrepta şi împotriva posesorilor sau păzitorilor lucrurilor sau animalelor care, prin acţiunea lor, au provocat un prejudiciu terţelor persoane, însă aceasta numai dacă se constată vinovăţia. A. de r.c.a. compensează pierderile provocate prin accidente cauzate de asigurat terţelor persoane, a căror integritate corporală a fost afectată sau ale căror bunuri au fost distruse sau avariate; prin aceste asigurări, victimele păgubite primesc despăgubirea sau suma asigurată respectivă de la societatea de asigurări, iar asiguratul, plătind prima de asigurare, nu mai este urmărit în justiţie de terţa persoană păgubită pentru despăgubirile sau sumele asigurate cuvenite. O altă particularitate a a. de r.c.a. constă în aceea că răspunderea societăţii de asigurări ia naştere numai pentru pagubele cauzate bunurilor aparţinând terţelor persoane, ceea ce înseamnă că nu sunt cuprinse în aceste asigurări prejudiciile produse bunurilor care aparţin asiguratului. La a. de r.c.a. riscul se realizează prin pretenţiile ridicate de victimă faţă de asigurat, care, prin conduita sa, a cauzat un prejudiciu. Desigur, în aceste cazuri, de mare importanţă sunt împrejurările în care s-a produs accidentul, în ce măsură este vinovat asiguratul de producerea accidentului, deoarece, în funcţie de acestea, se stabilesc obligaţiile asiguratului faţă de persoana accidentată sau păgubită şi, pe această bază, se determină şi se plăteşte de către organele societăţii de asigurări cuantumul despăgubirii. în a. de r.c.a. pretenţiile formulate de către terţele persoane păgubite trebuie susţinute cu documente doveditoare necesare evaluării daunelor; aceasta înseamnă că societatea de asigurări nu poate să accepte la plată orice pretenţii de despăgubire ale terţelor persoane păgubite. După plata despăgubirilor, societatea de asigurări se subrogă în drepturile asiguratului contra persoanelor vinovate de producerea daunelor; această subrogare se face în limita sumelor plătite ca despăgubiri sau sume asigurate. Se înţelege că subrogarea poate avea loc numai în cazurile în care, de pildă, accidentele s-au produs din culpa unei terţe persoane. Subrogarea are ca efect introducerea de către societatea de asigurări a acţiunii de regres contra terţelor persoane vinovate, pentru a recupera de la aceste persoane (altele decât asiguraţii) despăgubirile plătite. în a. de r.c.a., societatea de asigurări compensează nu numai daunele, ci şi cheltuielile de judecată pe care asiguratul le-a făcut în procesul civil. A. de r.c.a. au o deosebită importanţă economică şi socială prin faptul că victimele accidentelor primesc, cu promptitudine şi în întregime, despăgubiri şi sume asigurate de la societatea de asigurări, ceea ce permite repararea prejudiciilor şi deci reluarea şi continuarea normală a activităţii economico-sociale, scutindu-i pe asiguraţi de plata diferitelor sume de bani, mai ales în situaţiile în care aceştia nu ar avea din ce să plătească respectivele indemnizaţii de asigurare. Importanţa acestor asigurări a crescut mult în ultimul timp, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional; aceasta rezultă, în primul rând, din creşterea considerabilă a numărului de autovehicule, fapt ce a determinat şi o creştere a numărului de accidente de circulaţie, a numărului de persoane care devin victimele unor asemenea accidente, precum şi sporirea valorii totale a bunurilor avariate sau distruse prin astfel de accidente. Creşterea importanţei economico-sociale a acestor asigurări este determinată şi de intensificarea transporturilor de bunuri şi de persoane pe căile rutiere, feroviare, navale şi aeriene. A. de r.c.a. prin efectul legii a fost reglementată în ţara noastră în forma actuală prin Legea nr. 136/1995, adoptarea acesteia fiind reclamată de creşterea considerabilă a numărului de autovehicule, de intensificarea circulaţiei pe arterele rutiere şi de creşterea primejdiei producerii de accidente de circulaţie, care pot ameninţa sănătatea, viaţa şi bunurile persoanelor fizice sau juridice. 126 ASI Nivelul primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pentru anul 2005 I.* în cazul persoanelor care deţin autovehicule înmatriculate în România: Felul autovehiculului Persoane fizice Persoane juridice 1 ianuarie - Per lună 1 ianuarie - Per lună 31 decembrie 31 decembrie 1. Autoturisme (inclusiv autoturisme de teren şi automobile mixte, a căror masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3,5 t), autosanitare, auto- rulote, având capacitatea cilindrică de: a) până la 1.200 cm5 1.371.600 114.300 1.630.800 135.900 b) între 1.201-1.400 cm3 1.512.000 126.000 2.019.600 168.300 c) între 1.401-1.600 cm3 1.728.000 144.000 2.732.400 227.700 d) între 1.601-1.800 cm3 1.944.000 162.000 2.959.200 246.600 e) între 1.801-2.000 cm3 2.624.400 218.700 3.574.800 297.900 f) Deşte 2.000 cm3 3.132.000 261.000 4.320.000 360.000 2. Autovehicule pentru transport de persoane (inclusiv autospeciale pentru transport de persoane): a) între 10-17 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului 4.147.200 345.600 5.184.000 432.000 b) peste 18 locuri pe scaune, 7.516.800 626.400 8.920.800 743.400 inclusiv cel al conducătorului c) tramvaie, troleibuze 7.149.600 595.800 3. Motocicluri, cu sau fără ataş 1.090.800 90.900 1.782.000 148.500 4. Tractoare rutiere, având puterea motorului de: a) până la 45 CP, inclusiv 918.000 76.500 918.000 76.500 b) peste 45 CP 4.471.200 372.600 4.471.200 372.600 5. Alte autovehicule decât cele men¬ ţionate la punctele 1-4, a căror masă totală maximă autorizată este de: a) până la 2.300 kg 2.700.000 225.000 3.909.600 325.800 b) între 2.301-3.500 kg 4.255.200 354.600 5.356.800 446.400 c) între 3.501-7.500 kg 5.821.200 485.100 6.706.800 558.900 d) între 7.501-16.000 kg 8.100.000 675.000 10.260.000 855.000 e") neste 16.000 ke 10.260.000 855.000 13.500.000 1.125.000 *a) Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci şi ataşe nu se plătesc prime de asigurare. b) Primele de asigurare prevăzute mai sus se plătesc şi pentru fiecare număr de circulaţie de probă. c) Primele de asigurare aferente perioadelor stabilite mai sus se încasează la cuantumul prevăzut fară a fi posibilă fracţionarea acestuia, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 5, alin. 2 din norme. d) Pentru toate autovehiculele care nu sunt menţionate expres la pct. 1 se vor aplica tarifele de la pct. 5 (autoutilitare, autofurgoane, autocamioane, autospeciale). ASI 127 II*. în cazul persoanelor care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau a căror a. expiră în perioada în care se află pe teritoriul României: Nr. Felul autovehiculului Prima de asigurare pentru fiecare lună sau crt. fracţiune de lună, în perioada 1 ian.-31 dec. 2005, pentru fiecare autovehicul înma¬ triculat în străinătate (lei) 1 Autoturisme 4.100.000 2 Motocicluri 1.600.000 3 Alte autovehicule decât autoturisme 10.100.000 şi motocicluri, inclusiv remorci şi semiremorci * a) Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule, b) Pentru remorci, semiremorci şi ataşe nu se plătesc prime de asigurare. în a. prin efectul legii de r.c.a. sunt cuprinşi toţi deţinătorii (persoane fizice şi juridice) de autovehicule înmatriculate şi folosite în ţara noastră, pentru pagube produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României. Persoanele care intră pe teritoriul României şi autovehiculele înmatriculate în străinătate se consideră asigurate dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii: a) posedă documente internaţionale de asigurare valabile pe teritoriul României; b) numărul de înmatriculare atestă existenţa asigurării, potrivit convenţiei bilaterale încheiate între biroul asigurărilor de autovehicule din România şi biroul asigurărilor de autovehicule din ţara de origine. Fac excepţie de la aceste prevederi persoanele fizice şi cele juridice pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri. Nu sunt cuprinse în această asigurare autovehiculele cu o capacitate cilindrică a motorului de până la 69 cm3 inclusiv, aparţinând persoanelor fizice şi celor juridice. Sumele asigurate pentru avarierea sau distrugerea de bunuri în unul şi acelaşi accident şi deci despăgubirile sunt stabilite în anumite limite pentru autovehiculele şi alte bunuri avariate sau distruse. De asemenea, sumele asigurate care se acordă persoanelor sunt stabilite separat pentru fiecare persoană accidentată, însă fără să depăşească un anumit plafon pentru toate persoanele afectate în acelaşi accident. Prevederea unei franşize (v.) de 1.000.000 de lei a urmărit reducerea numărului operaţiunilor de constatare şi evaluare a pagubelor de valori neînsemnate care nu prezintă interes deosebit nici pentru asigurat, nici pentru terţa persoană păgubită, precum şi evitarea unor cheltuieli inutile, nejustificate. Primele de asigurare se stabilesc diferenţiat, în funcţie de felul autovehiculului şi de locul înmatriculării, respectiv în România sau în străinătate, după cum se vede din tariful de pe pagina precedentă. Primele de asigurare se plătesc societăţii de asigurări la data înmatriculării autovehiculului sau la data eliberării autorizaţiei provizorii de circulaţie, pentru autovehiculele care se înmatriculează în perioada 1 ianuarie-31 decembrie. Asiguraţii plătesc primele anuale până la sfârşitul lunii martie a fiecărui an, pentru anul în curs. Pensionarii beneficiază de o reducere a primelor de asigurare cu 20%. în cazul neachitării la scadenţă a primelor prevăzute în tarife, deţinătorul autovehiculului este neasigurat. Pentru autovehiculele care se înmatriculează temporar (cele care urmează să fie scoase definitiv din ţară), primele de asigurare se calculează lunar şi reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în tarif. Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate, sau ale căror asigurări expiră în timpul cât se află pe teritoriul României, plătesc primele de asigurare aferente perioadei cât autovehiculul neasigurat se află în România - anticipat şi integral - în felul următor: a) la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei; b) cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unităţile 128 ASI teritoriale ale societăţii de asigurări autorizate. Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în străinătate şi nu sunt asigurate în străinătate sau ale căror asigurări expiră în timpul aflării pe teritoriul României datorează primele de asigurare corespunzător perioadei de la intrarea autovehiculului în ţară, respectiv de la expirarea valabilităţii asigurării, până la ieşirea acestuia din ţară. La intrarea şi la ieşirea din ţară, organele poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României controlează documentele de asigurare şi solicită deţinătorului autovehiculului dovada plăţii primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate care nu pot face, la control, dovada a. ori a plăţii acesteia, sunt îndrumate să achite primele datorate la organele de la punctul de control, desemnate în acest scop. Răspunderea societăţii de asigurări începe: a) după 24 de ore de la expirarea zilei în care: s-au plătit societăţii de asigurări primele de asigurare, în numerar, respectiv s-a prezentat ordinul de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil, şi s-a eliberat documentul care atestă încheierea asigurării, pentru asiguraţii care nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată a primei de asigurare sau pentru asiguraţii care nu au plătit la scadenţă prima aferentă perioadei respective; b) din momentul plăţii primelor de asigurare în numerar, respectiv al prezentării ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil, şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării înscrisă în document, pentru asiguraţii care îndeplinesc obligaţiile de plată a primei de asigurare sau pentru asiguraţii care au plătit la scadenţă prima de asigurare aferentă perioadei respective; c) din momentul plăţii primelor de asigurare în numerar, respectiv al prezentării ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil, şi al eliberării documentului de a., dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a a. înscrisă în document şi de data eliberării autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării autovehiculelor pentru asiguraţii care îşi îndeplinesc obligaţiile de plată a primei de asigurare. Răspunderea societăţii de asigurări încetează la ora 24 a ultimei zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare, pentru care s-a plătit prima de asigurare datorată, sau în momentul radierii autovehiculului. Persoanele juridice şi cele fizice deţinătoare de autovehicule, care au calitatea de asiguraţi, sunt obligate să înştiinţeze în scris societatea de asigurări în termen de patru zile lucrătoare de la producerea evenimentului, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, în care termenul de patru zile lucrătoare începe de la data încetării acestora. în cazul în care o persoană cuprinsă în asigurarea de răspundere civilă prin efectul legii este vinovată de producerea unui accident, în urma căruia este avariat autoturismul său, ea nu va primi despăgubirea; în această situaţie, ea va fi despăgubită numai dacă avea încheiată o asigurare facultativă de avarii (auto casco). De asemenea, nu se acordă despăgubiri dacă accidentul s-a produs într-un caz de forţă majoră (inundaţie, ploaie torenţială, grindină, trăsnet etc.), precum şi în cazul când autorul accidentului a rămas neidentificat. Societatea de a. acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în acţiunea civilă. în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, societatea de asigurări acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în următoarele limite: a) în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe şi indirecte de peste 100 de lei noi şi până la maximum 400 de lei noi inclusiv, indiferent de numărul bunurilor avariate sau distruse; b) în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fară caracter patrimonial, până la 200.000 lei noi pentru fiecare persoană accidentată, dar nu mai mult de 1.000.000 de lei noi, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămare corporale sau decese inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial. Societăţile de asigurări autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să practice a. obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terţilor prin accidente de autovehicule acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii acestora răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul României, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. Societăţile de asigurări acordă despăgubiri indiferent de locul în care a fost ASI 129 produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri) şi indiferent dacă acesta a avut loc în timpul deplasării sau în timpul staţionării autovehiculului asigurat. Despăgubiri se acordă şi pentru pagubele produse de existenţa sau funcţionarea dispozitivelor sau a instalaţiilor montate pe autovehicule, dar numai atât timp cât acestea sunt montate pe autovehicul, precum şi pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori ataşe, dar numai în timpul cât acestea sunt ataşate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule. Se acordă despăgubiri dacă paguba s-a produs din vina conducătorului autovehiculului, prin fapta lucrului (când paguba îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea lucrului), prin intermediul altui lucru, antrenat în deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor sau a produselor transportate. Dacă cel păgubit a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat a răspunde va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din pagubă pe care a produs-o. în astfel de situaţii, măsura răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte. Dacă din acte nu rezultă măsura răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident. Dacă la data producerii accidentului există mai multe asigurări valabile pentru acelaşi deţinător de autovehicul, despăgubirea totală (suma asigurată) se suportă în părţi egale de către toate societăţile de asigurări. în astfel de cazuri, asiguratul este obligat să informeze societăţile de asigurări despre încheierea a. cu fiecare dintre ele. Societăţile de asigurări nu acordă despăgubiri pentru: ■cazurile în care deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul s-a produs în urma unui caz de forţă majoră (împrejurare externă, imprevizibilă, extraordinară şi invincibilă, fară relaţie cu lucrul care a provocat accidentul sau cu însuşirile sale naturale), din culpa exclusivă a persoanei păgubite, din culpa exclusivă a unei terţe persoane; ■pagubele cauzate unui autovehicul sau oricărui al bun, aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau persoane juridice, dacă au fost cauzate de un alt autovehicul aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică asigurată; "pagubele cauzate în cazul în care deţinătorul autovehiculului nu face dovada valabilităţii asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube cauzate terţilor prin accident de autovehicule, la data accidentului; "pagubele situate sub limita minimă a despăgubirilor (100 de lei noi) pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei; "partea din prejudiciu care depăşeşte limitele maxime ale despăgubirilor de a. produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei; "amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor; "cheltuielile făcute în procesul penal de deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă; "sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deţinătorului care i-a încredinţat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul; "pagubele produse persoanelor sau bunurilor acestora, dacă între deţinătorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător şi persoanele păgubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă, cu titlu oneros sau gratuit); ■pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalaţii de lucru; "pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale; "pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, combustibile), cu ocazia căruia aceste produse au determinat sau au agravat producerea pagubei; "pretenţiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparaţie. Stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre 130 ASI asiguraţi, persoanele păgubite şi societatea de asigurări se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele poliţiei, unităţile de pompieri sau celelalte autorităţi publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule, precum şi din înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi, rezultă cu certitudine răspunderea civilă a deţinătorului sau conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului material suferit. în cazurile în care nu s-a realizat convenţia şi despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, societatea de asigurări va acorda despăgubiri, fară a mai fi necesară încuviinţarea asiguratului, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi învestită cu formula executorie. Societatea de asigurări plăteşte despăgubirea (suma asigurată) nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite (vătămate), în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat. Despăgubirile se plătesc asiguraţilor, dacă aceştia dovedesc că au despăgubit pe cei păgubiţi, iar despăgubirile nu urmează să fie recuperate. Concomitent cu plata despăgubirii, persoana păgubită menţionează, în scris, că a fost integral despăgubită pentru pagubele suferite şi că nu mai are nici o pretenţie în legătură cu paguba respectivă faţă de societatea de asigurări. în momentul încasării despăgubirii pe baza convenţiei, persoana păgubită îşi ia un angajament scris, care reprezintă titlu executoriu, prin care se obligă să restituie de îndată despăgubirea primită, în cazul în care actele încheiate de organele de poliţie, unităţile de pompieri sau alte autorităţi competente să cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate. Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele păgubite şi asigurători în următoarele situaţii: "persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea deţinătorului sau conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei; "persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri, în cazurile de vătămări corporale sau de deces, sunt copiii, părinţii, fraţii sau surorile deţinătorului ori ai conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, şi nu se află în întreţinerea acestora; "se formulează pretenţii de despăgubiri ce se cuvin sub formă de prestaţii băneşti periodice (pensie de întreţinere), precum şi în cazul în care pentru aceste pretenţii se solicită o sumă globală; "se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport avariate aparţinând agenţilor economici care au ca obiect de activitate transportul de mărfuri sau de persoane cu plată, dar numai pe timpul normal necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse de mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luând în calcul tarifele orare pentru transportul de mărfuri sau de persoane, practicate de către păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei revine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare; "se formulează pretenţii având ca obiect daunele morale; "se formulează pretenţii de despăgubire pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor; "nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul pagubelor produse; "nu a avut loc un contact material între autovehiculul deţinătorului asigurat şi persoana păgubită sau bunurile acesteia, atunci când cauzele şi împrejurările accidentului nu au fost consemnate în actele încheiate de autorităţile publice competente. Dacă accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi societăţile de asigurări, în cazul în care: "acţiunea penală poate fi stinsă prin împăcarea părţilor; "cu toate că hotărârea instanţei penale a rămas definitivă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; "deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autorităţile publice, semnate fără obiecţii de deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestuia şi pagubele cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor care sunt în curs; s-a dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei ASI 131 dintre asigurat, persoana păgubită şi societatea de asigurări; persoana păgubită îşi ia angajamentul scris, care reprezintă titlu executoriu, prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, îşi ia angajamentul scris privind recuperarea despăgubirii. La stabilirea despăgubirii în cazul distrugerii bunurilor se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, avându-se în vedere prevederile legale, acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fară a depăşi valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi nici limita maximă a despăgubirilor legale de asigurare. Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei şi nici valoarea autovehiculului la data producerii accidentului. Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparării părţilor componente sau a pieselor avariate ori cu costul de înlocuire al acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor produse prin accident de autovehiculul respectiv, din care se scade valoarea eventualelor deşeuri, stabilită la preţurile practicate de unităţile de achiziţie. în accidentele de autovehicule se acordă despăgubiri şi pentru acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare în urma accidentului, justificate cu acte, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului la atelierul de reparaţii din România aflat cel mai aproape de locul accidentului, care poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu se poate deplasa prin forţă proprie), justificate cu acte. Prin locul de adăpostire a autovehiculului se înţelege distanţa până la adresa garajului, menţionată în certificatul de înmatriculare a autovehiculului. Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piaţa locală a animalului respectiv, la data producerii riscului asigurat. Pentru clădiri, construcţii sau alte bunuri, despăgubirile se stabilesc pe baza preţurilor în vigoare din momentul producerii riscului asigurat. Dacă persoanele păgubite prezintă documentaţii tehnice (devize de reparaţii sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de societatea de asigurări. în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor care aparţin persoanelor străine, la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele străine păgubite (cetăţeni străini sau români rezidenţi în străinătate) şi societatea de asigurări, se au în vedere următoarele: în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate, despăgubirile acordate de societatea de asigurări nu pot depăşi diferenţa dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă. Pentru autovehiculele înmatriculate, valoarea acestora la data producerii accidentului se stabileşte pe baza preţurilor practicate în ţara în care este înmatriculat autovehiculul ori în ţara unde a fost fabricat autovehiculul în cauză. Dacă lipsesc aceste preţuri, se au în vedere valorile reale potrivit cataloagelor de specialitate. Dacă reparaţia se efectuează în străinătate, despăgubirile urmând să se plătească în valută, costul reparaţiei este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie, avându-se în vedere avariile constatate, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparaţiei, dacă producerea acestora se justifică prin dinamica accidentului. în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate şi avariate, care nu se pot deplasa prin forţă proprie, se plătesc despăgubiri pentru: "75% din cheltuielile de transport ale persoanelor străine care au efectuat voiajul cu autovehiculul avariat, fară a se putea depăşi 75% din tariful prevăzut pentru transportul cu avionul clasa „economic“; ■transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta de la locul accidentului până la, cel mult, atelierul de reparaţii din ţara de domiciliu, cu excepţia cazurilor de daună totală; "75% din cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv în remorca tractată de acesta, până la locul de destinaţie - justificate cu acte de transport. Calcularea în valută a cuantumului despăgubirilor se face la cursul de schimb valutar în vigoare la Banca Naţională a României la data producerii accidentului. Potrivit Legii nr. 136 din 1995 privind asigurările şi reasigurările, despăgubirile se recuperează de societatea de asigurări astfel: "dacă reparaţia a fost efectuată în România, total sau parţial, suma de recuperat este despăgubirea în lei; "dacă reparaţia a fost efectuată în străinătate, suma de recuperat este 132 ASI despăgubirea plătită în valută, transformată în lei la cursul de schimb valutar în vigoare la Banca Naţională a României la data efectuării operaţiunii. în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele afectate, avându-se în vedere mai multe aspecte. în caz de vătămare corporală se ţine seama de: "diferenţa dintre veniturile salariale nete ale persoanei vătămate şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical; "venitul mediu lunar net realizat din alte activităţi desfăşurate de persoana vătămată anterior vătămării, dovedite cu documente de evidenţă fiscală, pe ultimele trei luni - iar în lipsa acestora, pe lunile efectiv lucrate - înainte de accident, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariaţi; "salariul lunar minim brut pe ţară, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; "eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli ocazionate de transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară), conform prescripţiilor medicale şi înscrisurilor doveditoare; "cheltuielile cu îngrijitorii pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificat medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de bază minim brut lunar pe ţară. în caz de deces se au în vedere: "cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum şi cele efectuate cu ocazia îndeplinirii ritualurilor religioase, însă cel mult suma de două milioane de lei, pe baza înscrisurilor doveditoare; ■cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, justificate cu acte, din localitatea unde a avut loc decesul până în localitatea în care se face înmormântarea; "veniturile nerealizate şi eventuale alte cheltuieli făcute în perioada scursă de la data producerii accidentului şi până la data decesului, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului. în caz de vătămare corporală sau de deces al unei persoane ori de avariere sau de distrugere a unor bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat. Societatea de asigurări recuperează sumele plătite drept despăgubiri şi sume asigurate de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: "accidentul a fost produs cu intenţie; "accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri, sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie; "accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie a încercat să se sustragă de la urmărire; "persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fară consimţământul asiguratului. Despăgubirile şi sumele asigurate nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. V. şi uzura autovehiculului avariat; valoarea autovehiculului la data producerii accidentului; valoarea din nou a autovehiculului. ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ LEGALĂ, formă de asigurare facultativă care poate fi contractată cu asigurătorul de către diferite organizaţii, primării, unităţi economice şi instituţii de stat de importanţă locală, organizaţii de masă, obşteşti, culturale, sportive, unităţi ale cooperaţiei de consum şi de credit şi ale celei meşteşugăreşti, cooperative de credit, persoane juridice şi fizice particulare, care au domiciliul sau sediul pe teritoriul României, pentru sumele pe care persoanele de mai sus sunt obligate să le plătească drept despăgubiri şi cheltuieli de judecată ce ar putea rezulta din prejudiciile de care ele răspund (în afara celor ce ar putea fi produse prin folosirea autovehiculelor), potrivit prevederilor legii, faţă de terţe persoane păgubite, ca urmare a vătămării corporale sau a decesului acestora, a avarierii ori a distrugerii unor bunuri, precum şi pentru cheltuielile efectuate de asigurat în procesul civil, dacă este obligat să plătească dezdăunări. A. cuprinde şi răspunderea prepuşilor asiguratului şi a persoanelor pentru care asiguratul răspunde potrivit prevederilor legii; de asemenea, cuprinde răspunderea civilă a membrilor de familie (soţ, soţie, copii ş.a.) care se află în întreţinerea asiguratului, ceea ce înseamnă că se acordă despăgubiri şi pentru pagubele care se produc din ASI 133 culpa acestor persoane. Această a. se contractează pentru diferite activităţi economice desfăşurate în întreprinderi industriale, de construcţii, de prestări de servicii, de comerţ, în unităţi de alimentaţie publică etc., precum şi pentru activităţi culturale, sportive, sanitare, pentru deţinerea de clădiri etc. în a. de r.c.l. se cuprind numai pagubele care se produc pe teritoriul României. Societatea de asigurări nu este răspunzătoare dacă accidentul s-a produs dintr-o cauză de forţă majoră (inundaţie, trăsnet, avalanşe, uragan etc.) ori din culpa exclusivă a unor terţe persoane. De asemenea, societatea de asigurare nu acordă despăgubiri pentru: "pagubele indirecte (reducerea valorii bunurilor asigurate în urma reparaţiilor care li se fac, reducerea preţurilor bunurilor, livrarea bunurilor cu întârziere etc.); "daunele produse prin întreruperea utilizării bunurilor sau a procesului de producţie; "daune produse de desfăşurarea operaţiunilor militare în timp de război; "cheltuielile efectuate în vederea transformării sau îmbunătăţirii bunurilor, comparativ cu starea lor dinainte de a se fi produs evenimentul asigurat etc. La a. de r.c.I. nu se poate efectua operaţiunea de evaluare în vederea încheierii asigurării; de aceea, sumele asigurate se stabilesc pe baza cererii asiguratului. Suma asigurată pentru unul şi acelaşi accident se stabileşte pentru fiecare persoană accidentată şi o sumă maximă pentru pagube produse tuturor bunurilor avariate sau distruse, indiferent de numărul accidentelor produse pe toată perioada asigurării. A. se poate încheia pe o perioadă de timp de până la un an. în vederea contractării asigurării, asiguratul semnează declaraţia de asigurare. După plata primelor de asigurare, organele societăţii de asigurări semnează şi emit contractul de asigurare. Răspunderea societăţii de asigurări începe la ora 0 a primei zile prevăzute în contract şi încetează la ora 24 a ultimei zile a perioadei pentru care s-a contractat asigurarea. Primele de asigurare de bază sunt anuale şi diferenţiate în funcţie de categoria de asiguraţi (persoane fizice sau juridice), de profilul unităţilor, de felul şi mărimea activităţii lor. în unele cazuri, primele de a. sunt fixe, iar în altele sunt variabile în funcţie de anumiţi indicatori. Primele de asigurare se plătesc integral, anticipat, în numerar sau prin virament. Despăgubirile se stabilesc pe baza înţelegerii dintre asigurat şi persoanele prejudiciate, cu acordul societăţii de asigurări. Dacă nu există astfel de înţelegeri, cuantumul despăgubirii se stabileşte prin hotărâre judecătorească sau prin decizia unei comisii de judecată, potrivit procedurii legale. Despăgubirile în cadrul a. de r.c.l. se plătesc persoanelor păgubite şi în cazurile în care acestea au încheiate asigurări facultative de persoane de la care primesc sumele asigurate respective. V. şi asigurare de răspundere civilă. ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU COLIZIUNI, formă de asigurare facultativă maritimă care acoperă răspunderea legală a vasului asigurat pentru daunele produse altui vas şi încărcăturii sale, ca urmare a coliziunii. în acelaşi timp, prin această a., societatea de asigurări se angajează să apere vasul asigurat în eventualitatea unui proces în care se urmăreşte stabilirea despăgubirii acestor daune. Proprietarul unui vas poate suporta daunele produse de o coliziune ce depăşeşte valoarea asigurată prevăzută în poliţa de asigurare a navei. De aceea, mulţi proprietari de nave contractează asigurări pentru excedentul de răspundere civilă în cazul unei coliziuni. A. de r.c. pentru c. nu acoperă următoarele categorii de daune: cheltuielile pentru înlăturarea epavei vasului; distrugeri de bunuri, altele decât corpul vasului şi dotările acestuia; deversarea de produse poluante; daune provocate mărfurilor aflate la bordul vasului asigurat; pierderi de vieţi omeneşti sau vătămarea corporală a persoanelor aflate la bordul vasului. V. şi asigurare de răspundere civilă. ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU PAGUBE PRODUSE PRIN ACCIDENT DE AUTOVEHICULE, CU VALABILITATE NUMAI ÎN AFARA TERITORIULUI ROMÂNIEI, formă de asigurare facultativă pentru pagube din accidente rutiere care se pot produce numai în afara teritoriului ţării noastre. A. se poate contracta de către persoane juridice pentru autovehicule înmatriculate în România care merg în străinătate. Prin această asigurare, persoanele respective sunt, practic, exonerate de consecinţele financiare care ar putea fi determinate de prejudiciile provocate unor terţe persoane ca urmare a eventualelor accidente de autovehicule ce s-ar putea produce pe teritoriul altor ţări. în această 134 ASI formă de asigurare nu este stabilită suma asigurată. Primele de asigurare sunt diferenţiate pe grupe de ţări, pe feluri de autovehicule, pe asiguraţi persoane fizice sau persoane juridice. Societatea de asigurări acordă despăgubiri persoanelor prejudiciate potrivit legislaţiei de răspundere civilă din ţara în care a avut loc accidentul. Pagubele se constată, se evaluează, iar despăgubirile se stabilesc şi se plătesc potrivit procedurii prevăzute în convenţiile interbirouri „Carte verde“ (v.). ASIGURARE DE RENTĂ PE TIMP LIMITAT, formă a asigurărilor facultative cu termen fix care se încheie pe o durată variind între 5 şi 20 de ani, cu condiţia ca, la expirarea asigurării, vârsta asiguratului să nu depăşească 65 de ani. Rentele lunare sunt variabile, plătibile în 4-7 ani, la alegerea asiguratului. Primele de asigurare se stabilesc în raport cu mărimea rentei lunare asigurate, cu vârsta asiguratului şi în funcţie de durata contractului de asigurare şi se plătesc anual, anticipat. Renta asigurată se plăteşte de societatea de a. beneficiarului sau urmaşilor acestuia, începând de la data expirării asigurării, indiferent dacă asiguratul mai este sau nu, atunci, în viaţă. ASIGURARE DE RISCURI POLITICE, acoperirea de care dispune o societate comercială dintr-o ţară pentru a-şi susţine activitatea sa de export, concretizată în contracte de livrare, şi pentru susţinerea propriilor investiţii în străinătate. In această asigurare sunt cuprinse şi unele riscuri cu solicitarea răscumpărării, şantajul şi alte ameninţări la adresa persoanelor. în ultimele decenii, această asigurare a cunoscut o mai mare dezvoltare, ca urmare a caracterului tot mai complex al activităţii economice pe plan internaţional şi a instabilităţii climatului politic general. Ca organisme de stat care practică de multă vreme a. de r.p. menţionăm: Exim-Bank din S.U.A., Departamentul de Garanţii pentru Credite de Export din Marea Britanie, HERMES din Germania, COFOACE din Franţa, DICRPORE din Belgia, SACE din Italia etc. Dezvoltarea comerţului internaţional şi instabilitatea climatului politic general au determinat lărgirea pieţei asigurărilor. Astfel, pe lângă instituţiile de stat, au luat fiinţă diferite instituţii mixte şi private care subscriu riscuri politice şi societăţi specializate în domeniul asigurărilor, în ţara noastră, prin înfiinţarea Băncii de Export-Import a României (Eximbank), riscurile politice preluate în a. vor cunoaşte o largă răspândire, fiind principalul instrument financiar de promovare a exporturilor româneşti pe credit şi, în acelaşi timp, o pârghie hotărâtoare a însănătoşirii economiei româneşti, prin promovarea exporturilor rentabile. Cele mai importante riscuri politice preluate în asigurări sunt: a) naţionalizarea investiţiilor, legată de expansiunea capitalului în ţările în curs de dezvoltare. Dobândirea independenţei politice de către aceste ţări a atras după sine şi dorinţa obţinerii independenţei economice. Ca urmare, aceste ţări adoptă măsuri de naţionalizare a investiţiilor străine şi împiedică penetrarea de capital străin sub formă de investiţii în economia lor naţională. Alte ţări în curs de dezvoltare adoptă măsuri de promovare a politicii de atragere a capitalului străin, de realizare de noi investiţii, însă sub control şi în condiţii limitate. Aceste ţări garantează transferul beneficiilor şi posibilitatea repatrierii capitalului. Riscul de naţionalizare poate exista şi în cazul statelor industrializate, în acest sens, se menţionează naţionalizările efectuate de guvernul laburist din Marea Britanie sau de guvernul socialist din Franţa. în cazul statelor industrializate, naţionalizarea se face cu plata de despăgubiri sau fără nici o compensare în cazul altor state. Aceste compensări nu acoperă însă valoarea integrală a bunurilor naţionalizate, se acordă după proceduri complicate şi de durată, iar valoarea despăgubirii este mult diminuată faţă de capitalul investit; b) instituirea moratoriului asupra rambursării datoriei externe - măsură extremă impusă de un guvern, de a-şi amâna pe termen lung rambursarea creditelor primite - în bani sau bunuri materiale - şi a dobânzilor aferente. Astfel de măsuri intervin o dată cu venirea la putere a unui nou guvern, care anulează angajamentele vechii conduceri, momente economice critice pentru economia ţării beneficiare de credit; c) războaiele comerciale datorate politicii statelor industrializate şi intereselor marilor monopoluri, care se manifestă prin opunerea de obstacole protecţioniste exagerate la importurile statului respectiv; uneori se poate ajunge până la prohibirea anumitor ASI 135 importuri, prin măsuri de retorsiune adoptate de statul partener. Escaladarea reciprocă a unor asemenea măsuri provoacă adevărate războaie comerciale, cu mari riscuri pentru ambele părţi; d) influenţa statului asupra diferitelor decizii privind reglementările raporturilor economice externe pentru: protejarea producţiei naţionale, promovarea exporturilor şi dimensionarea raţională a importurilor, promovarea relaţiilor de cooperare economică internaţională ca factor pozitiv etc. Se mai constată că unele state exagerează în ceea ce priveşte protejarea intereselor economice naţionale, intervenind în judecarea unor litigii comerciale, influenţând deciziile instanţelor de pe teritoriul naţional, în detrimentul partenerilor străini. V. şi risc politic. ASIGURARE DE SĂNĂTATE PERMANENTĂ, formă a asigurărilor de persoane practicată în Marea Britanie, prin care se urmăreşte să se elimine sărăcia, frecvent asociată cu o incapacitate de muncă de durată, provocată de un accident sau de o boală. După examinarea medicală şi acceptarea pentru asigurare, se semnează contractul de asigurare, care este valabil un număr de ani - de regulă, până la vârsta de pensionare - şi nu poate fi reziliat de către societatea de asigurări. Primele de asigurare se plătesc anual şi, de regulă, rămân constante. în cazul în care asiguratul a contractat o incapacitate de muncă din cauza bolii sau a unui accident, el este îndreptăţit să primească o indemnizaţie de asigurare care se acordă, periodic, pe tot timpul incapacităţii de muncă sau până când asiguratul se pensionează sau decedează. Mărimea indemnizaţiei care se acordă pe perioada incapacităţii de muncă se stabileşte de către asigurat, de comun acord cu societatea de asigurări, la semnarea contractului, însă nu poate depăşi 75% din câştigul asiguratului realizat înainte de îmbolnăvire, din care se scade suma primită din fondurile publice. ASIGURARE DESCHISĂ, formă de asigurare maritimă ce se poate contracta în mai multe variante, prin care societatea de asigurări poate elabora o notă pentru asigurarea unui singur transport sau poate elabora un document prin care se obligă să menţină asigurarea pentru toate transporturile maritime ale asiguratului la destinaţiile stabilite în schimbul unei prime de asigurare corespunzătoare (mai mare). A.d. se poate contracta pentru o perioadă fixată, de exemplu un an, sau pentru o perioadă nedefinită, cu posibilitatea denunţării de către fiecare parte. A.d. are mai multe avantaje. Astfel, asiguratul beneficiază de asigurare pentru toate transporturile fluviale şi maritime, chiar dacă pentru unele face o declaraţie târzie sau eronată faţă de societatea de asigurări din cauza greşelii sale sau a lucrătorilor săi; asiguratul poate obţine condiţii mai bune de la societatea de asigurări datorită locului afacerilor, cu asigurarea încărcăturii în vrac; după ce societatea de asigurări cunoaşte mai bine pe asigurat şi încărcăturile lui, rezolvarea cererilor de despăgubire devine mai uşoară şi mai operativă. Pentru societatea de asigurări, a.d. prezintă următoarele avantaje: se realizează un flux continuu în realizarea asigurării încărcăturii; având experienţa daunelor într-o anumită perioadă, se pot adopta măsuri de reducere a daunelor. înaintea contractării a.d., societatea de asigurări solicită informaţii referitoare la: numele şi adresa ofertantului; denumirea navei; detalii ale călătoriei; descrierea completă a încărcăturii; descrierea ambalajelor; valoarea încărcăturii pentru care se va contracta asigurarea; asigurarea cerută. V şi asigurare maritimă; asigurarea navelor maritime (casco maritim). ASIGURARE DE SUPRAVIEŢUIRE, formă a asigurărilor facultative de viaţă de persoane, care dă dreptul la încasarea sumei asigurate numai în cazul în care asiguratul este în viaţă la sfârşitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Conform prevederilor contractului, pe durata acestuia asiguratul plătind sumele de asigurare acumulează un anumit fond la dispoziţia societăţii de a. de care poate să dispună la expirarea contractului (integral sau eşalonat, sub forma unor rente viagere), dacă va fi în viaţă la data expirării sau pe o anumită perioadă de timp de la această dată. Suma astfel încasată se foloseşte de asigurat în diferite scopuri. în cazul în care asiguratul decedează înainte de expirarea contractului, societatea de asigurări este eliberată automat de obligaţia sa prevăzută în contract şi, ca urmare, nu are 136 ASI nici o obligaţie faţă de moştenitorii asiguratului. Deci, în acest caz, asiguratul a plătit prime de asigurare fară folos. Dacă asiguratul trăieşte mult după expirarea contractului, el poate beneficia de un mare număr de rente, care pot să depăşească fondurile acumulate din primele de asigurare plătite. Cunoscut fiind faptul că un asigurat ar putea să decedeze înainte de expirarea contractului de asigurare şi, prin urmare, să piardă o anumită sumă de bani, contractarea acestei asigurări este riscantă. Această a. nu este atractivă, nu stimulează spiritul de economisire. ASIGURARE DOTALĂ, formă de asigurare concepută ca o modalitate de constituire treptată a dotei unui copil, până la ajungerea lui la majorat. Societatea de asigurări onorează asigurarea numai dacă beneficiarul asigurării va fi în viaţă la data atingerii majoratului. La această dată asigurarea devine exigibilă. Dacă beneficiarul asigurării decedează înaintea acestei date, societatea de asigurări este exonerată de răspunderea legată de contractul respectiv. în cazul în care în contractul de asigurare este cuprinsă clauza „contraasigurării“ (v.), dacă beneficiarul decedează înainte de majorat, societatea de asigurări are obligaţia să restituie o bună parte din primele de asigurare încasate. ASIGURARE DUBLĂ, formă a asigurărilor care apare atunci când, pentru acelaşi bun, în aceeaşi perioadă de timp şi împotriva aceloraşi riscuri, se încheie două asigurări cu doi asigurători diferiţi. încheierea unei a.d. înseamnă, de fapt, încălcarea unor principii de bază ale asigurării şi poate duce la solicitarea şi chiar la acordarea unor despăgubiri care să depăşească valoarea reală a pagubei. Pentru evitarea unor astfel de situaţii asigurătorii colaborează unii cu alţii, eliminând posibilitatea de a se acorda despăgubiri de două ori pentru una şi aceeaşi pagubă. ASIGURARE FACULTATIVĂ (BENEVOLĂ), formă principală de asigurări bazată pe liberul consimţământ şi pe interesul fiecărui asigurat, având drept scop, în unele cazuri, completarea asigurării prin efectul legii (v.). A.f.(b.) se pot contracta pentru persoane, bunuri şi riscuri necuprinse în sistemul asigurărilor prin efectul legii sau şi pentru acestea, dar numai pentru diferenţa de valoare, până la valoarea lor reală. A.f.(b.) are următoarele caracteristici: ■este reglementată prin acte normative, însă drepturile şi obligaţiile concrete dintre părţi se nasc pe baza contractului încheiat între asigurător şi asigurat; "după încheierea asigurării, societatea de asigurări eliberează poliţa sau contractul de asigurare; ■primele sunt, în principiu, mai mari ca la asigurarea prin efectul legii; "cuprind numai o parte din bunurile asigurabile; ■sumele asigurate sunt convenite între asigurat şi asigurător pe bază de contract, dar fară să depăşească valoarea reală sau limitele valorice ale bunurilor stabilite prin acte normative; "are o durată de valabilitate determinată, stipulată în contractul de asigurare, la expirarea căreia răspunderea asigurătorului încetează; "neplata la timp a primelor de asigurare poate atrage după sine scurtarea duratei de asigurare, micşorarea sumei asigurate sau rezilierea contractului de asigurare. în această formă de asigurare se cuprind bunurile aparţinând primăriilor, unităţilor finanţate din bugetele locale, misiunilor diplomatice, sindicatelor, organizaţiilor sportive, cooperaţiei de consum şi de credit, cooperaţiei meşteşugăreşti, bunurile asociaţiilor agricole, bunurile agenţilor economici cu capital mixt şi privat, precum şi bunurile cetăţenilor. V. şi asigurări sociale. ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR, formă a asigurărilor facultative de bunuri ce poate fi încheiată de persoane fizice sau juridice care deţin autovehicule (autoturisme, autobuze, autocamioane etc.). Prin a.f. a a., se acoperă pagubele produse pe teritoriul României, prin avarierea sau distrugerea autovehiculelor de riscuri cum ar fi: "riscurile generale (v.); "ciocniri, izbiri sau loviri cu alte autovehicule, cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara lor ori în interiorul autovehiculului asigurat; "căderi; "derapări; "răsturnări etc. De asemenea, prin această asigurare se acoperă, fară adaos de primă, şi riscul de furt. Persoanele fizice şi persoanele juridice particulare, cu domiciliul sau cu sediul în România, ASI 137 precum şi persoanele fizice şi juridice cu statut diplomatic şi cu reşedinţă în România pot încheia separat numai asigurarea pentru furt a autovehiculelor, caz în care prima de asigurare este mult mai redusă (20% din prima stabilită la asigurarea care acoperă toate riscurile enumerate mai sus). Persoanele fizice cu domiciliul în România pot încheia pentru autoturismele lor (inclusiv pentru remorcile trase de acestea) o asigurare facultativă, care acoperă numai pagubele produse ca urmare a accidentelor de circulaţie, plus riscul de furt. în acest ultim caz, prima de asigurare reprezintă 80% din asigurarea care acoperă riscurile menţionate mai înainte. A.f. a a. care acoperă toate riscurile precizate este cunoscută şi sub denumirea de asigurare de avarii a autovehiculelor sau „auto casco“ (v.). Suma asigurată se stabileşte pe baza declaraţiei asiguratului, fară ca aceasta să poată depăşi valoarea autovehiculului la data încheierii asigurării. Această valoare se determină plecând de la preţul de cumpărare al unui autovehicul nou având marca respectivă, din care se deduce uzura stabilită în raport cu vechimea, starea de întreţinere şi modul de întrebuinţare a autovehiculului. Prima de a., în cazul autoturismelor, este stabilită în funcţie de capacitatea cilindrică, exprimată în cm3. La celelalte tipuri de autovehicule, prima de asigurare este stabilită în funcţie de felul acestora. Asigurarea „auto casco“ poate fi încheiată şi cu valabilitate numai în străinătate, pentru autovehiculele înmatriculate în România. în acest caz, prima de asigurare este stabilită tot în lei, iar nivelul ei diferă în funcţie de grupa din care face parte ţara respectivă (sunt stabilite două grupe de ţări: din prima grupă fac parte ţările din estul Europei, iar din grupa a Il-a celelalte ţări), de categoria de asiguraţi şi de felul autovehiculului. ASIGURARE FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR, formă de a. combinată prin care se urmăreşte înlăturarea urmărilor negative ale unor evenimente neprevăzute care se pot produce într-o gospodărie. Fiind o asigurare combinată, a.f.c. a g. oferă persoanelor fizice posibilitatea ca, în acelaşi contract, să fie cuprinse trei feluri de asigurare: "asigurarea bunurilor din gospodărie; "asigurarea de accidente produse la domiciliul asiguratului; ■asigurarea de răspundere civilă legală. Bunurile din gospodărie sunt asigurate împotriva unui număr mare de riscuri, iar pentru urmările accidentelor întâmplate la domiciliul asiguratului sunt asigurate următoarele persoane: asiguratul, soţia acestuia, precum şi părinţii şi copiii acestora, cu condiţia ca ei să locuiască şi să gospodărească împreună cu asiguratul. Asigurarea de accidente acoperă riscuri cum sunt: explozie, incendiu, trăsnet, cădere, lovire, alunecare, acţiunea curentului electric etc. Asigurarea de răspundere civilă legală acoperă prejudiciile pe care asiguratul, soţia acestuia sau alte persoane aflate în întreţinerea asiguratului, în calitate de locatar, le-ar putea produce: proprietarului (prin pagube produse la imobil de incendiu sau explozie), locatarilor apartamentelor învecinate (prin pagube la bunurile asigurate ori la pereţii, planşeele, tavanele şi pardoselile apartamentelor respective, ca urmare a unei inundaţii produse în apartamentul asiguratului etc.). Prima de asigurare este de 2 lei la fiecare 1 000 de lei sumă asigurată. Suma asigurată se stabileşte la cererea asiguratului, în funcţie de valoarea bunurilor din gospodărie. ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT, formă de asigurare practicată în mod special pentru asociaţiile agricole, în care sunt cuprinse toate animalele din aceeaşi specie sau din mai multe specii. Animalele se asigură la sumele maxime practicate la a. facultative obişnuite; datorită acestui fapt, despăgubirile au un nivel corespunzător. A.f. de a. are o durată de valabilitate nelimitată în timp, iar primele de asigurare se fixează pe specii şi grupe de animale şi se plătesc trimestrial, ţinându-se seama de numărul de animale existent în asociaţie la sfârşitul trimestrului precedent. Asociaţiile agricole şi ceilalţi asiguraţi au dreptul să denunţe această asigurare cu cel puţin 15 zile înaintea fiecărui trimestru. V. şi asigurare facultativă de abonament privind culturile agricole şi rodul viilor; asigurare facultativă pauşală sau globală. 138 ASI ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT PRIVIND ANIMALELE, formă de asigurare care se practică numai pentru animalele aparţinând unităţilor agricole. A.f. de a. privind a. se poate încheia pentru toate animalele din aceeaşi specie (care au vârsta necesară pentru a putea fi asigurate), indiferent de rasă, sex şi vârstă. Suma asigurată se stabileşte potrivit cererii asiguratului, fără a putea depăşi valoarea animalului declarată de asigurat. De asemenea, suma asigurată nu poate depăşi nici suma maximă prevăzută pentru animalul respectiv în instrucţiunile de lucru ale societăţii de asigurări. Primele de asigurare în cadrul judeţelor din aceeaşi categorie sunt fixe, pe specii şi grupe, fiind stabilite pe cap de animal. Plata primelor se face trimestrial, cu excepţia cazurilor în care unităţilor agricole li se cuvin despăgubiri, când se procedează la compensarea primelor de asigurare cu despăgubirile respective. Riscurile care se acoperă prin a.f. de a. privind a. sunt identice cu cele de la asigurarea facultativă a animalelor aparţinând unităţilor agricole. ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT PRIVIND CULTURILE AGRICOLE Şl RODUL VIILOR, formă de asigurare care poate fi încheiată numai de unităţile agricole. Caracteristic acestei asigurări este faptul că prin contractul de asigurare pot fi asigurate, la alegerea unităţii asigurate, una, mai multe sau toate culturile de pe întreaga suprafaţă cultivată. Drept urmare, în caz de producere a riscurilor asigurate, nu se mai aplică, în vederea calculării despăgubirii, regula proporţiei de suprafaţă. Suma asigurată facultativ la hectar se determină astfel: SAha = Qpha ’SAkg * în care: SAha = suma asigurată facultativ la hectar; Q ha= producţia medie programată la hectar; SÂkl = suma asigurată pe kg, stabilită de asigurător. Primele de asigurare sunt stabilite pentru fiecare 100 kg de producţie asigurată, fiind fixe, pe feluri de culturi şi pe categorii de judeţe. Prima de asigurare pe hectar se determină astfel: PAha=^p, în care: 100 PAha = prima de a. pe hectar; p = prima stabilită pentru 100 kg de producţie. Riscurile care se acoperă prin a.f. de a. privind c.a. şi r.v. sunt stabilite prin contractul de asigurare. ASIGURARE FACULTATIVĂ DE BUNURI, formă principală de asigurare în economia de piaţă, bazată pe liberul consimţământ şi pe interesul fiecărui asigurat, ea putând fi contractată de către agenţii economici şi persoanele fizice. Bunurile se pot asigura facultativ, până la valoarea lor reală şi împotriva diferitelor riscuri. A.f. de b. au următoarele caracteristici: a) sunt reglementate, în principiu, prin acte normative, însă drepturile şi obligaţiile concrete dintre părţi se nasc pe baza contractului de asigurare care se încheie între asigurat şi societatea de asigurări; b) după semnarea contractului de asigurare, societatea de asigurări eliberează poliţa de asigurare; c) primele de asigurare sunt, de regulă, mai mari decât la asigurările prin efectul legii, deoarece nu sunt asigurate toate bunurile din aceeaşi categorie; d) sumele asigurate sunt convenite între asigurat şi societatea de asigurări pe bază de contract, dar fară să depăşească valoarea reală sau limitele valorice ale bunurilor, stabilite prin acte normative; e) au o durată de valabilitate determinată, prevăzută în contractul de asigurări, la expirarea căreia răspunderea societăţii de asigurări încetează; f) neplata la timp şi integrală a primelor de asigurare atrage ASI 139 după sine scurtarea duratei de asigurare, micşorarea sumei asigurate sau chiar rezilierea contractului de asigurări. în asigurările facultative se pot cuprinde bunurile care aparţin primăriilor, unităţilor finanţate din bugetele locale, misiunilor diplomatice, sindicatelor, organizaţiilor sportive, cooperaţiei meşteşugăreşti şi celei de consum şi de credit; de asemenea, bunurile asociaţiilor agricole, ale întreprinderilor private, precum şi bunurile cetăţenilor. A.f. de b. se practică sub mai multe forme. ASIGURARE FACULTATIVĂ EXTERNĂ, formă de asigurare care poate ti încheiată de către societatea de asigurări în legătură cu bunurile care fac obiectul comerţului exterior pe durata transportului acestora (asigurare cargo) (v.), cu navele maritime şi aeriene care fac parte din flota civilă (asigurare casco) (v.) şi cu alte bunuri aparţinând statului nostru aflate pe teritoriul altor state etc. In calitate de asiguraţi pot să apară întreprinderile române de comerţ exterior, NAVROM, TAROM, precum şi societăţi şi firme din străinătate. A.f.e. poate sâ apară şi în legătură cu răspunderea civilă a constructorului în străinătate, în cazul construcţiilor şi al montajului efectuat de întreprinderile noastre de specialitate în favoarea unor beneficiari din alte ţări. V. şi asigurări externe. ASIGURARE FACULTATIVĂ FAMILIALĂ, formă a asigurărilor de persoane care are caracteristic faptul că, prin acelaşi contract de asigurare, se asigură, pe lângă asiguratul principal (persoana care încheie asigurarea), şi membrii familiei acestuia. A.f.f. poate fi întâlnită atât în cadrul asigurărilor de viaţă, sub forma asigurării familiale mixte de viaţă (v.), cât şi în cadrul asigurărilor de accidente, sub forma asigurării familiale de accidente (v.). ASIGURARE FACULTATIVĂ PAUŞALĂ SAU GLOBALĂ, formă de asigurare contractată de gospodăriile familiale ale membrilor asociaţiilor agricole, în care sunt cuprinse bunurile din gospodărie, cum ar fi: un anumit număr de animale din aceeaşi specie sau, pe baza unui supliment de primă, din câteva specii; asigurarea complexă a gospodăriei persoanei fizice (v.) şi asigurarea pentru cazurile de accidente a capului gospodăriei sau a altui membru din gospodăria sa. în cadrul a.f.p. sau g., capul gospodăriei şi soţia lui sunt asiguraţi suplimentar şi pentru cazul de deces sau de invaliditate contractată la domiciliu din cauza trăsnetului, exploziei, incendiului, cutremurului de pământ etc., în cadrul asigurării complexe a gospodăriei. A. se contractează pentru mai multe riscuri, dar se plăteşte o primă unică sau, la cererea asiguratului, aceasta se poate eşalona în mai multe rate şi termene. A. se poate încheia pentru şase luni sau un an, prima de asigurare fiind diferenţiată corespunzător. Despăgubirile se calculează în limita sumei asigurate. Această asigurare simplifică munca organelor societăţii de asigurări şi este avantajoasă pentru membrii asociaţiei. ASIGURARE FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARIERE A AUTOVEHICULELOR DIN PRODUCŢIA EXTERNĂ, formă de a. care poate fi contractată de persoane fizice şi persoane juridice - cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România - pentru autovehicule, remorci sau semiremorci trase de acestea, din producţia externă, înmatriculate în România, precum şi înmatriculate în străinătate, deţinute de persoane străine care vin temporar în România. Primele de a. se pot achita integral sau în rate subanuale şi sunt stabilite diferenţiat, în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, de particularităţile concrete privind numărul, destinaţia, întreţinerea, păstrarea şi exploatarea autovehiculelor respective. Dacă în timpul contractului de a. nu s-au înregistrat daune, la reînnoirea contractului primele de a. se reduc cu 15%, respectiv 25%, 35% ori 40%, corespunzător, după caz, unui an de a. anterior reînnoirii, respectiv a doi, trei ori patru sau a mai multor ani de a. în a. sunt preluate următoarele riscuri pentru care, dacă se produc, asigurătorul acordă despăgubiri la autovehicule, inclusiv la remorci trase de acestea: a) ciocniri sau izbiri cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile, aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri, căderi (căderea în prăpastie, căderea în apă, cu prilejul transbordării, căderea din cauza ruperii podului, căderea 140 ASI pe autovehicul a unor corpuri, ca de exemplu: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă, bolovani etc.), derapări sau răsturnări; b) incendiu, trăsnet, explozie (inclusiv explozia rezervorului de carburanţi sau a rezervorului de aer comprimat), chiar dacă trăsnetul sau explozia nu a fost urmată de incendiu, ploaie torenţială, inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundaţie, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcţia în care se află autovehiculul sau remorca; c) furtul autovehiculului, al unor părţi componente sau piese ale acestuia, pagubele de orice fel produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt al autovehiculului, al unor părţi componente sau piese ale acestuia ori al altor bunuri din autovehicul; pagubele produse încăperii - proprietate a asiguratului - în care se afla autovehiculul, ca urmare a furtului prin efracţie sau a tentativei de furt prin efracţie al autovehiculului, al unor părţi componente sau piese ale acestuia. De asemenea, se acordă despăgubiri pentru: a) cheltuielile legate de transportul autovehiculului la atelierul de reparat din România, cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu poate fi deplasat prin forţă proprie); b) pagubele produse autovehiculului asigurat de avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat, pentru salvarea acestuia sau a construcţiei în care se află; c) cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor produse de cauze cuprinse în a. Despăgubirile acordate nu pot depăşi suma asigurată, nici cuantumul pagubei şi nici valoarea reală a autovehiculului. Cuantumul pagubei este egal cu costul reparaţiei părţilor componente sau a pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cu cheltuielile pentru materiale, precum şi cu cele de demontare sau montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor nccesare ca urmare a pagubelor produse. în determinarea cuantumului despăgubirii se folosesc preţurile şi tarifele practicate de unităţile de specialitate din România pentru tipul respectiv de autovehicul. în această a. este cuprinsă şi a. facultativă suplimentară pentru cazurile când autovehiculul este condus de alte persoane decât asiguratul. în cazul persoanelor fizice şi la cererea asiguraţilor, această a. suplimentară poate fi cuprinsă prin acelaşi contract şi se poate întinde pe aceeaşi perioadă de timp, sau poate completa asigurările în curs, în schimbul plăţii unei prime suplimentare. în a. sunt cuprinse numai pagubele produse pe teritoriul României, în cazul în care autovehiculul este asigurat pentru avarii, cu valabilitate pe teritoriul României, la cererea asiguratului valabilitatea a. se poate extinde şi în străinătate. ASIGURARE FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARIERE A AUTOVEHICULELOR DIN PRODUCŢIA INTERNĂ (CASCO), a. care se poate contracta pentru autovehicule, remorci şi semiremorci trase de acestea, înmatriculate în România sau în străinătate, deţinute de persoane fizice sau juridice române sau străine. A. se poate încheia pentru următoarele riscuri: a) ciocniri, loviri sau izbiri cu alte autovehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile, aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri, căderi (căderi în prăpastie, căderea în apă, cu prilejul transbordării, căderea din cauza ruperii podului, căderea pe autovehicul a unor corpuri, ca de exemplu: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă, bolovani etc.), derapări sau răsturnări; b) incendiu, trăsnet, explozie (inclusiv explozia rezervorului de carburanţi sau a rezervorului de aer comprimat), chiar dacă trăsnetul sau explozia nu a fost urmată de incendiu, ploaie torenţială, inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundaţie, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcţia în care se află autovehiculul; c) furtul autovehiculului, al unor părţi componente sau piese ale acestuia; pagube de orice fel produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt al autovehiculului, al unor părţi componente sau piese ale acestuia ori al altor bunuri din autovehicul; pagubele produse încăperii - proprietate a asiguratului - în care se afla autovehiculul, ca urmare a furtului prin efracţie sau a tentativei de furt prin efracţie al autovehiculului, al unor părţi componente sau piese ale acestuia. în cazul producerii riscurilor asigurate, se acordă despăgubiri pentru: a) cheltuielile legate de transportul autovehiculului la atelierul de reparaţii din România, cel mai apropiat de ASI 141 locul accidentului, care poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu poate fi deplasat prin forţă jfreptie). Prin locul de adăpostire al autovehiculului se înţelege cel mult adresa garajului menţionata înc^rtificatul de înmatriculare al acestuia; b) pagubele produse autovehiculului de avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat, pentru salvarea acestuia sau a construcţiei în care se afla; c) cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor produse din cauze cuprinse în a. Despăgubirile care se acordă nu pot depăşi nici suma asigurată, nici cuantumul daunei şi nici valoarea reală a autovehiculului. Cuantumul pagubei este egal cu costul reparaţiei părţilor componente sau a pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cu cheltuielile pentru materiale, precum şi cu cele de demontare sau montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse. La determinarea despăgubirii se folosesc preţurile şi tarifele practicate de unităţile de specialitate din România pentru tipul respectiv de autovehicul. Dacă autoturismul este asigurat pentru avarii cu valabilitate pe teritoriul României, la cererea asiguratului valabilitatea a. se poate extinde şi în străinătate, cu plata unei prime suplimentare. Acest tip de a. se practică: a) la valoarea reală a autoturismelor, prima de a. fiind calculată în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului autoturismului; b) la valoarea declarată a autovehiculelor, prima de a. fiind stabilită pe baza unei cote aplicate asupra sumei asigurate. Dacă în timpul de valabilitate a contractului de a. nu s-a produs nici un risc şi deci nu s-au datorat despăgubiri, la reînnoirea contractului de a. primele de a. se reduc cu 15%, respectiv 25%, 35%, 40% şi 45%, corespunzător, după caz, unui an de asigurare anterior reînnoirii, respectiv a doi, trei, patru ori cinci ani sau mai multor ani de asigurare. Primele de a. se pot achita integral sau în rate subanuale. în vederea contractării a. auto CASCO sunt necesare: actele de proprietate ale autovehiculului, permisul de conducere, talonul şi revizia autovehiculului respectiv. A. se poate încheia la sucursalele sau la filialele societăţii de a., la domiciliul sau la locul de muncă al asiguratului. în caz de daună la autovehiculul asigurat pentru avarii auto CASCO, asiguratul trebuie să prezinte la sucursala sau la filiala societăţii de a. (la serviciul ,,daune“) contractul de a. în original, procesul-verbal întocmit de organul de poliţie, permisul de conducere şi talonul autovehiculului. ASIGURARE FAMILIALĂ DE ACCIDENTE, formă a a. facultative de accidente care poate fi încheiată de persoanele fizice. A.f. de a. se caracterizează prin aceea că în contractul de a. se înscriu - fară adaos de prime - pe lângă asiguratul principal, soţia (soţul), precum şi copiii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 16 ani (neîmpliniţi), indiferent de numărul lor. A.f. de a. apare totodată ca o a. combinată, deoarece prin aceeaşi poliţă sunt asigurate, fără adaos de primă, şi bunurile casnice şi gospodăreşti împotriva riscurilor care se acoperă în cazul asigurării complexe a gospodăriei (v.). A.f. de a. se încheie pe o perioadă de trei luni, iar suma asigurată este stabilită la o anumită valoare pentru fiecare asigurat, în caz de invaliditate permanentă totală, şi la o altă valoare pentru riscul de deces din accident. Prima de a. este fixă pentru fiecare contract de a.f. de a. Asigurătorul plăteşte suma asigurată în caz de invaliditate permanentă totală sau de deces al oricăruia dintre asiguraţi, cu condiţia ca acesta să fie urmarea unui accident produs în cadrul perioadei pentru care s-a încheiat a. V. şi asigurare facultativă familială. ASIGURARE FAMILIALĂ MIXTĂ DE VIAŢĂ, formă a a. facultative de viaţă care se recomandă persoanelor interesate să se asigure împreună cu membrii familiei, luând astfel atât o măsură de prevedere, cât şi una de economisire pe termen mai îndelungat. în contractul de a. pot fi cuprinse, pe lângă asiguratul principal, două sau mai multe persoane care, în momentul încheierii a., au vârsta cuprinsă între 5 şi 65 de ani, fară a depăşi 75 de ani la expirarea asigurării. A.f.m. de v. se încheie pe durate cuprinse între 5 şi 15 ani, pentru sume asigurate care se stabilesc la propunerea asiguratului şi în limitele stabilite de actele normative. A.f.m. de v. participă la tragerile de amortizare, acordându-se pentru fiecare combinaţie de litere ieşită la tragere o anumită sumă în lei. Suma asigurată se plăteşte în următoarele împrejurări: "la expirarea 142 ASI contractului de a., dacă asiguratul este în viaţă; "în caz de amortizare a asigurării; "în caz de invaliditate permanentă a oricăruia dintre asiguraţi, ca urmare a unui accident; "în caz de deces al oricăruia dintre asiguraţi. La expirarea a., dacă primele au fost plătite pentru întreaga perioadă prevăzută în poliţă, asiguraţii au dreptul să primească, concomitent cu suma asigurată, o indemnizaţie de 10% din această sumă. Atât în caz de amortizare, cât şi la expirarea a., suma asigurată se achită asiguratului principal. In cazul unei invalidităţi permanente din accident, suma asigurată se achită asiguratului accidentat. Dacă asiguratul principal decedează, suma asigurată se achită beneficiarului trecut în poliţa de a., iar dacă nu există un beneficiar dinainte stabilit, suma asigurată se achită celorlalţi asiguraţi din poliţă, în părţi egale, iar contractul se reziliază. La decesul oricărui alt asigurat, suma asigurată se plăteşte asiguratului principal în calitate de beneficiar, iar contractul de a. rămâne valabil, cu o primă de a. micşorată corespunzător. V. şi asigurare facultativă familială. ASIGURARE „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ", formă de realizare a a. facultative a mărfurilor de import-export în timpul transportului lor. In practică, a. „fără r. pentru a.p.“ este întâlnită, de obicei, sub denumirea F.P.A., care provine de la „Free of Particular Average“. A. „fără r. pentru a.p.“ acoperă pierderile şi (sau) avariile cauzate de: trăsnet, explozie, incendiu, dezastre elementare, eşuare, scufundare, naufragiu, ciocnirea navei, precum şi alte accidente ale mijloacelor de transport, împotmolirea navei, dispariţia navei, a avionului sau a oricărui alt mijloc de transport, al încărcăturii. Se despăgubesc, de asemenea, cheltuielile rezonabile făcute de asigurat pentru salvarea încărcăturii, pentru prevenirea unui pericol iminent. Prin a. se acoperă şi cheltuielile, respectiv contribuţiile la avaria comună, precum şi pagubele şi sacrificiile în legătură cu acestea. Rezultă că a. „fără r. pentru a.p.“ acoperă pierderile şi avariile intervenite la încărcătură ca urmare directă a unui accident produs mijlocului de transport de una dintre cauzele prezentate mai sus. Pierderile care se pot produce bunurilor asigurate în afara accidentării mijlocului de transport nu sunt acoperite prin această a. Având în vedere aria relativ limitată de acoperire a acestei a., ea se recomandă pentru mărfuri cum ar fi: minereu de fier, cărbune, blocuri de fontă şi oţel, adică mărfuri care nu au de suferit prin contactul lor cu apa de mare sau cu alte mărfuri. V. şi asigurare cargo. ASIGURARE FINANCIARĂ, formă de asigurare relativ nouă, prin care asiguratul previne riscurile de pierderi financiare care pot să apară în activitatea sa, transferându-le asupra unei societăţi de asigurări. Asigurările financiare se deosebesc de garanţiile bancare, deoarece prin asigurările financiare se preiau riscurile în anumite condiţii, în timp ce garanţiile bancare presupun asumarea necondiţionată a tuturor obligaţiilor. Activitatea comercială este supusă numeroaselor şi variatelor riscuri. Se constată că, în fiecare an, sute de mii de societăţi comerciale din toată lumea dau faliment rămânând, cu datorii mari faţă de parteneri; în cele mai multe cazuri, cauza o constituie insolvabilitatea cumpărătorilor lor, care face imposibilă recuperarea sumelor respective şi, de aici, problemele continuă şi influenţează negativ situaţia economică şi financiară a altora. Mulţi comercianţi încheie şi derulează tranzacţii comerciale fară a se proteja în faţa acestui pericol real, anume acela de a nu încasa de la cumpărători contravaloarea mărfurilor vândute sau a serviciilor prestate. în condiţiile pieţei internaţionale, incertitudinea dobândeşte noi valenţe şi forme de manifestare. Succesul în activitatea comercială depinde de solvabilitatea clienţilor. Dacă în trecut se vorbea de afaceri iniţiate şi derulate pe bani proprii, astăzi acest lucru este greu de conceput. în societatea modernă s-a trecut de la concepţia „cumpără şi plăteşte acum“ la „cumpără acum şi plăteşte mai târziu“, de la „nu cumpăra până nu îţi permiţi“ la „cumpără acum dacă crezi că poţi plăti în viitor“, rezultând că obţinerea unor venituri în viitor contează mai mult decât siguranţa financiară prezentă. Agenţii economici şi persoanele fizice recurg la credite, efectuând tranzacţii şi investiţii. Deşi creditul presupune încredere, este imperios necesară o protecţie a creditorilor pentru riscul de a nu recupera sumele date cu împrumut. Această protecţie se realizează prin una dintre formele de asigurare a ASI 143 pierderilor financiare (asigurări ale riscurilor financiare). Prin a.f. se compensează pierderile de bani, şi nu daunele materiale sau răspunderea civilă. A.f. sunt practicate de societăţi specializate. ASIGURARE INFERIOARĂ, formă de a. practicată, în oarecare măsură, în transporturile maritime, pentru unele bunuri care se pot asigura la o valoare inferioară valorii lor reale. în cazul avariei sau al distrugerii bunului asigurat, proprietarul acestuia compensează din propriile resurse dauna corespunzătoare diferenţei dintre valoarea reală a bunului şi valoarea asigurată. ASIGURARE ÎN CAZ DE MOARTE („VIAŢA ÎNTREAGĂ"), contract prin care asigurătorul se obligă să plătească suma asigurată celor în drept la moartea asiguratului, indiferent de data când aceasta a avut loc. ASIGURARE ÎN CAZ DE VIAŢĂ SAU DE SUPRAVIEŢUIRE, contract prin care asigurătorul se obligă să plătească o anumită sumă - deodată sau sub forma unei rente viagere - în cazul în care persoana sau persoanele asigurate sunt în viaţă la data prevăzută în contractul de a. ASIGURARE ÎN VALUTĂ, v. ASIGURĂRI EXTERNE. ASIGURARE LA VALOAREA DIN NOU, a. în care se prevede că valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat este valoarea de înlocuire a acelui bun (valoarea din nou). ASIGURARE MARITIMĂ, formă de a. facultativă care are ca obiect încărcăturile şi (sau) navele în timpul transportului pe mare. A.m. este frecvent întâlnită, din cauza pericolelor navigaţiei pe mare. V. şi asigurare cargo. ASIGURARE MIXTĂ DE VIAŢĂ, formă de a. dintre cele mai solicitate de asiguraţi, deoarece ea este în acelaşi timp atât o măsură de prevedere, cât şi un mijloc de economisire pe termen lung, reprezentând o combinaţie a a. de supravieţuire cu a. de deces. A.m. de v. se adresează persoanelor care doresc să atenueze consecinţele negative ale eventualului deces al lor sau al celor care doresc să primească o anumită sumă de bani, în cazul că ar suferi un accident, de pe urma căruia ar putea rămâne cu o invaliditate permanentă, totală sau parţială. Primele de a. se pot plăti, la alegere, fie pe aceeaşi perioadă (5-20 de ani), fie pe perioade mai scurte. Ratele lunare ale primelor sunt stabilite în fiincţie de suma asigurată, de vârsta la care se contractează a., de durata asigurării, de numărul anilor în care se plătesc primele etc. Această a. are următoarele trăsături: "se contractează atât pentru supravieţuire, cât şi pentru deces; ■este o măsură de prevedere şi un mijloc de economisire pe termen lung; "se poate contracta de către persoane cu vârsta cuprinsă între 16 şi 65 de ani, astfel încât, la sfârşitul a., acestea să nu depăşească vârsta de 75 de ani; "persoanele în vârstă de peste 65 de ani nu pot contracta astfel de a. deoarece, de regulă, de la această vârstă au loc creşteri însemnate ale mortalităţii, chiar de la un an la altul, ceea ce ar determina stabilirea unor prime de a. mai mari în sarcina unor persoane ale căror posibilităţi materiale sunt, în general, mult mai reduse; "de asemenea, nu sunt admise în acest sistem de a. persoanele bolnave sau care au invaliditate permanentă mai mare de 50%; "societatea de a. plăteşte suma asigurată la expirarea contractului de a. dacă primele de a. au fost achitate la zi şi dacă asiguratul va fi atunci în viaţă, concomitent cu o indemnizaţie de 10%. Suma asigurată se plăteşte persoanelor prevăzute în poliţa de a., în următoarele cazuri: "în caz de amortizare parţială sau totală a a. la tragerile lunare de amortizare; ■în caz de invaliditate permanentă (parţială sau totală) a asiguratului în urma unui accident; ■în caz de deces al asiguratului înainte de expirarea contractului de a. (suma asigurată se 144 ASI plăteşte beneficiarilor menţionaţi în poliţa de asigurare). în baza contractului de a. şi a primelor achitate la zi, societatea de a. plăteşte: "suma asigurată înscrisă în poliţă la expirarea a.; ■o anumită sumă în lei pentru fiecare combinaţie de litere înscrisă în poliţă şi ieşită la tragerile lunare de amortizare; "de cinci ori suma asigurată, în caz de invaliditate permanentă din accidente, în funcţie de gradul de invaliditate, sau în caz de deces din accident; "de cinci ori suma asigurată înscrisă în poliţă, în caz de deces din accident; «suma asigurată înscrisă în poliţă, în caz de deces din alte cauze. La cerere, asiguratul poate primi de la societatea de a. un împrumut cu dobândă, rambursabil în rate sau dintr-o dată, în cursul contractului de a. V. şi asigurare familială mixtă de viaţă. ASIGURARE MIXTĂ DE VIAŢĂ CU PENSIE PENTRU URMAŞI, formă de a. care se contractează de către persoane cu vârsta cuprinsă între 16 şi 50 de ani, pentru o anumită sumă de lei, pe durată de 10-15 ani, în aşa fel ca, la expirarea a., persoanele să nu depăşească vârsta de 60 de ani. Această formă de a. se adresează persoanelor care doresc ca de pe urma a. să obţină un anumit folos, atât ei (asiguraţii), cât şi - în cazul decesului lor - urmaşii lor. în ultimul caz, suma asigurată nu se achită beneficiarilor dintr-o dată, ci în mai multe rate. Spre deosebire de a. mixtă de viaţă obişnuită, la a.m. de v. cu p. pentru u., în cazul decesului asiguratului în decursul perioadei pentru care s-a încheiat contractul de a., se plăteşte urmaşilor desemnaţi de asigurat o parte din suma asigurată, precum şi o pensie până la sfârşitul termenului pentru care s-a încheiat a. Societatea de a. plăteşte suma asigurată la expirarea a., precum şi în caz de invaliditate permanentă ca urmare a unui accident sau în caz de deces din orice cauză. Dacă survine decesul asiguratului, societatea de a. plăteşte imediat jumătate din suma asigurată şi o pensie anuală de 10% din suma asigurată până la termenul de expirare a asigurării, când se achită şi cea de-a doua jumătate din suma asigurată. Această formă de a. participă şi la tragerile lunare de amortizare, asiguraţii putând beneficia, pe durata asigurării, de împrumuturi purtătoare de dobândă din partea societăţii de a. ASIGURARE MIXTĂ DE VIAŢĂ Şl SUPLIMENTARĂ DE ACCIDENTE, a. care are caracteristic faptul că, în caz de invaliditate permanentă din accident, societatea de a. plăteşte o sumă de şase ori mai mare decât suma asigurată înscrisă în poliţa de a., în total sau în parte, după cum invaliditatea permanentă este totală sau parţială. în caz de deces al asiguratului din accident se achită, de asemenea, de şase ori suma asigurată prevăzută în poliţa de a. Specific pentru această formă de a. este şi faptul că, în cazul unei invalidităţi permanente mai mari de 50% apărute în urma producerii unui accident, asiguratul nu mai plăteşte primele de a. până la expirarea asigurării. ASIGURARE PENTRU TOATE RISCURILE, formă de a. a încărcăturilor în timpul transportului internaţional (este întâlnită şi sub denumirea A.R., de la AU Risks). Prin a. pentru t.r. se acoperă, în general, totalitatea pierderilor şi avariilor produse mărfurilor în timpul transportului, cu excepţia celor care sunt excluse în mod expres. De exemplu, nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de: "operaţiuni de război de orice fel, precum şi consecinţele acestora; "greve, revolte, tulburări civile, acţiuni duşmănoase; "mucegăire şi fermentare, combustie spontană (autoaprindere), viciul propriu, viermi, rozătoare şi insecte; ■influenţe directe sau indirecte ale exploziei atomice, ale radiaţiilor radioactive; "intenţia sau neglijenţa contractantului şi (sau) a asiguratului; "scăderea preţurilor şi orice alte pierderi indirecte ale asiguratului (pierderile din diferenţe de curs) etc. La cererea asiguratului - şi dacă s-a stabilit în mod special - în schimbul unei prime suplimentare, pot fi acoperite prin a. şi următoarele riscuri: operaţiuni de război şi (sau) măsuri de război de orice fel; greve, revolte, tulburări civile, acţiuni duşmănoase; mucegăire şi fermentare» combustie spontană (autoaprindere). Prin urmare, a. pentru tr. acoperă aproape toate pagubele care se pot produce în timpul transportului încărcăturilor, excepţie făcând cele care pot fi evitate, cum sunt cele ASI 145 produse prin încălcarea regulilor privind exportul, importul şi tranzitul, prevăzute în regulamentele pentru transportul mărfurilor, sau prin încălcarea normelor de securitate etc. A. pentru t.r. se recomandă în cazul unor mărfuri cum ar fi: aparate optice, mecanică fină, mobilă, obiecte de porţelan etc. ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII, formă de reglementare juridică a a. de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă. A. prin e.l. se poate introduce pentru protejarea unor bunuri care prezintă importanţă atât pentru economia naţională, cât şi pentru deţinătorii lor sau pentru protejarea unor persoane aflate în număr mare sub posibila acţiune a unor riscuri cu frecvenţă sau intensitate deosebită. Caracteristic a. prin e.l. este faptul că raporturile dintre asigurător şi asigurat, drepturile şi obligaţiile lor sunt stabilite prin lege, ceea ce înseamnă că a. ia fiinţă în virtutea legii, fară a se cere acordul de voinţă al celor care deţin bunurile respective sau al persoanelor care intră sub incidenţa asigurării. A. prin e.l. fiind totală (cuprinde toate bunurile de acelaşi fel sau toate persoanele prevăzute în lege), se exclude posibilitatea selecţiei riscurilor şi se permite o dispersare optimă a acestora, ceea ce conduce la un nivel mai redus al primelor de asigurare. A. prin e.l. este fară termen, ceea ce înseamnă că răspunderile, drepturile şi obligaţiile părţilor nu sunt limitate la o anumită perioadă de timp. Plata despăgubirii la care are dreptul asiguratul în caz de producere a riscului asigurat nu este condiţionată de achitarea primei de a. sau, altfel spus, dacă asiguratul nu a achitat prima de a. în termen, asigurătorul are dreptul să o reţină din despăgubirea de a. ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII A BUNURILOR CETĂŢENILOR, a. ce poate cuprinde o serie de bunuri ale populaţiei, care prezintă importanţă pentru dezvoltarea economiei naţionale, fiind astfel compensate daunele care eventual ar surveni ca urmare a calamităţilor naturii şi accidentelor. Printre bunurile asigurate se află clădirile, construcţiile, cabalinele, ovinele şi caprinele, bovinele şi porcinele. Clădirile şi construcţiile cetăţenilor din mediul urban şi rural se asigură împotriva aceloraşi riscuri ca şi bunurile aparţinând asociaţiilor agricole. Pentru clădiri şi construcţii, răspunderea societăţii de a. începe din momentul dobândirii acestor bunuri, iar pentru cele aflate în construcţie, de la data când acestea au pereţi şi acoperiş; pentru animale, răspunderea asigurătorului începe din momentul dobândirii lor sau de la împlinirea vârstei de a. şi încetează de la data când bunurile nu mai aparţin sau nu mai există în gospodăria cetăţeanului. Sumele asigurate sunt stabilite pe baza normelor de asigurare (v.). Primele de a. sunt stabilite separat pentru clădiri, construcţii, specii şi rase de animale şi se plătesc la câteva termene în cursul anului, acordându-se unele reduceri în cazul plăţii primei cu anticipaţie. începând din anul 1996, această a. a fost desfiinţată în România. ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII (OBLIGATORII) DE BUNURI, formă principală a a. care are drept scop apărarea intereselor economice şi sociale ale întregii societăţi, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi păstrarea integrităţii avuţiei naţionale. Prin aceste a. pot fi protejate atât bunurile proprietate de stat, cât şi cele aflate în proprietate cooperatistă, privată şi personală. Aceste a. prezintă următoarele caracteristici: "sunt reglementate şi iau naştere direct prin efectul legii sau al altui act normativ, exprimând voinţa şi interesele întregii noastre colectivităţi în menţinerea continuităţii procesului de producţie, în protejarea victimelor unor accidente şi în apărarea avuţiei naţionale, indiferent de dorinţa fiecărui asigurat; "cuprind toate bunurile din categoria stabilită prin lege (ceea ce înseamnă că aceste a. sunt totale), independent de voinţa asiguratului; ■ primele de a. sunt, în principiu, mai mici, deoarece a. sunt totale, iar riscurile nu se selecţionează; "sunt normate, aceasta însemnând că sumele asigurate sunt fixate, prin lege, sub formă de norme de a., pe unităţi de a., în mod diferenţiat (culturi, specii de animale etc.). Normele de a. sunt calculate întrucâtva sub valoarea reală a bunurilor (diferenţa până la valoarea reală se poate asigura facultativ); "sunt permanente (au o valabilitate nelimitată în timp, sunt fară termen, din care cauză între părţi iau naştere drepturi şi obligaţii nelimitate în timp, pe toată durata existenţei bunului asigurat); "răspunderea 146 ASI asigurătorului ia naştere, în mod automat, prin simpla dobândire a bunului de către asigurat (spre exemplu, dacă un bun a intrat în patrimoniul asiguratului şi acesta este avariat sau distrus, atunci societatea de a. îi plăteşte despăgubirea, chiar dacă pentru acest bun asiguratul nu a plătit nici o primă de a.); "despăgubirile în caz de daune se plătesc chiar dacă asiguratul nu a achitat la timp primele de a., reţinându-se cu acest prilej primele restante şi majorările aferente; ■întârzierea plăţii primelor de a. atrage după sine urmărirea silită a acestora şi perceperea de majorări; "administrarea lor necesită mai puţin personal, deoarece nu există cheltuieli de contractare a a. etc. ASIGURARE „PROTECŢIE Şl INDEMNIZAŢIE", formă de a. facultativă specifică navelor maritime şi fluviale, prin care se acoperă riscurile legate de răspunderea asiguratului, în calitate de armator al navei, şi cele rezultând din exploatarea navei. Riscurile privind răspunderea asiguratului în calitate de armator al navei fac parte din „protecţie", iar cele legate de exploatarea navei fac parte din „indemnizaţie". în practica internaţională, a. „Protecţie şi indemnizaţie" (engl. Protection and Indemnity - prescurtat P & I) se realizează, de regulă, prin constituirea unor „cluburi44 alevarmatorilor, care îşi desfăşoară activitatea pe principiul mutualităţii. Aceasta înseamnă că fiecare armator participă la acoperirea tuturor daunelor care se produc, în mod proporţional cu flota proprie înscrisă în club. în vederea formării fondurilor necesare clubului pentru acoperirea daunelor, fiecare membru va plăti „cotizaţii în avans44 şi „cotizaţii suplimentare*4. „Cotizaţiile în avans44 servesc la acoperirea daunelor obişnuite, iar „cotizaţiile suplimentare44 la acoperirea daunelor excepţionale. Aceste cotizaţii se stabilesc diferenţiat, pentru diferite feluri de nave. împrejurările şi cauzele evenimentelor care sunt în răspunderea armatorilor se stabilesc prin intermediul corespondenţilor cluburilor. Aceşti corespondenţi stabilesc stadiul şi aspectul legal al problemei, procedând la efectuarea investigaţiilor necesare printre membrii echipajelor sau printre alte persoane care pot fi interesate. ASIGURARE PURĂ DE VIAŢĂ, a. de viaţă cu primă iniţială de asigurare relativ mică şi care nu cuprinde posibilităţi de economisire. ASIGURARE SUPLIMENTARĂ, formă a a. facultative a navelor maritime. A.s. se poate încheia pentru o sumă de lei asigurată de până la 25% din valoarea navei. Prin încheierea a.s. se creează condiţii pentru o mai bună acoperire a cazurilor de pierdere totală şi a diferenţelor care ar putea rezulta prin aplicarea raportului dintre suma asigurată şi valoarea navei, stabilită pentru cazurile de salvare sau contribuţie la avaria comună. A.s. este cunoscută şi sub denumirea de asigurare valoare majorată. ASIGURARE VIAGERĂ DE DECES, CU PLATA PRIMELOR PE TIMP LIMITAT, a. ce se contractează de către societatea de a. cu persoane în vârstă de la 16 până la 60 de ani, care au posibilitatea şi doresc să-şi sprijine familiile mai târziu. Sumele asigurate sunt variabile. Primele de a. se stabilesc în funcţie de suma asigurată, de vârsta asiguratului şi de durata a. şi sunt plătibile în rate anticipate, la alegere, timp de 5-15 ani. Sumele asigurate se plătesc de către societatea de a. numai în caz de deces al asiguratului sau al persoanelor înscrise în poliţa de a. ASIGURARE VIAGERĂ DE DECES, CU PRIMĂ UNICĂ, a. contractată de către persoane cu vârsta cuprinsă între 16 şi 20 de ani pentru anumite sume de lei. Prima de a. se stabileşte în funcţie de vârsta asigurată şi se achită anticipat, dintr-o dată, la contractarea a. Suma de lei asigurată se plăteşte de către societatea de a. numai la decesul asiguratului, şi anume persoanelor prevăzute în poliţa de asigurare (v.). ASIGURAREA BANILOR Şl VALORILOR, formă de protecţie oferită de societăţi de asigurare prin aceeaşi poliţă pentru bani în numerar şi alte valori (pietre preţioase, valută, ASI 147 obiecte şi lingouri din metale preţioase, hârtii de valoare, titluri de valoare, timbre etc.), pe timpul în care se află în seifuri şi în timpul transportului. Asigurarea se încheie şi este valabilă pe un anumit teritoriu prevăzut în poliţa de asigurare. Banii au determinat o mare grijă pentru cei care i-au avut (îi au) şi o tentaţie puternică pentru cei care i-au dorit. Banii sunt păstraţi în bănci, trezorerii, magazine, case de amanet, locuinţe etc., însă prin natura lor ei circulă încă, într-o mare măsură, ca bani efectivi. Ca urmare, banii sunt transportaţi pe drumuri publice, cu mijloace de transport, care în multe cazuri nu sunt blindate, nu sunt prevăzute cu sisteme de siguranţă şi nici nu sunt însoţite de persoane dotate cu mijloace de apărare. Prin asigurare sunt preluate riscurile care, de regulă, cuprind orice evenimente care cauzează o pierdere pe durata asigurării, cu condiţia ca seifurile şi casele de bani în care se păstrează valorile să fie încuiate, prevăzute cu măsuri de siguranţă, iar cheile să fie păstrate de o persoană desemnată de asigurat. Societatea de asigurări impune anumite condiţii care trebuie respectate de asigurat, cum sunt: încărcarea şi descărcarea banilor şi a celorlalte valori să se efectueze sub pază, transportul să se facă cu mijloace adecvate şi cu respectarea tuturor normelor de siguranţă. De la plata despăgubirilor sunt anumite excepţii, şi anume: frauda, lipsa de onestitate a angajaţilor, război, invazie, ocupaţie militară, greve, acte de terorism şi de sabotaj, mişcări civile, confiscare, naţionalizare, lipsuri datorate omisiunilor sau erorilor, pierderea banilor din vehicule nepăzite, pierderi acoperite prin poliţe de fidelitate. Asigurarea se încheie la valorile declarate de asigurat şi agreate de societatea de asigurări. Societate de asigurări nu acordă despăgubiri pentru: orice pierdere produsă din cauza fraudei sau lipsei de onestitate a reprezentanţilor, angajaţilor sau prepuşilor asiguratului ori a unităţilor angajate în transportul şi securitatea valorilor; război, război civil, invazie, ocupaţie militară, insurecţie, tulburări civile, greve, revolte, acte de terorism, de sabotaj, dictatură militară, conspiraţie, naţionalizare, expropriere, rechiziţionare etc.; lipsuri datorate erorilor sau omisiunilor; pierderea banilor în localul asiguratului care nu sunt special amenajate pentru efectuarea de încasări sau plăţi în numerar, excepţie făcând cazurile în care banii se aflau încuiaţi în seifuri; pierderea sau avarierea banilor şi valorilor cauzată, produsă sau agravată de radiaţii ionizante, influenţe ale substanţelor radioactive, toxice, explozive provenite de la instalaţiile nucleare etc.; pierderea valorilor din vehicule nepăzite; pierderi compensate prin poliţe de fidelitate. Asiguratul este răspunzător pentru declaraţiile făcute, ca şi pentru emisiunile sau erorile comise în furnizarea informaţiilor. Dacă se constată una dintre neregulile menţionate, societatea de asigurări este absolvită de răspundere. ASIGURAREA BUNURILOR DIN GOSPODĂRIE, formă a a. facultative a bunurilor aparţinând populaţiei şi parte componentă a a. facultative complexe a gospodăriilor. A.b. din g. are ca obiect bunurile existente într-o gospodărie, cum sunt: aparate de radio, televizoare, maşini de cusut, frigidere, mobilier, obiecte casnice, îmbrăcăminte, încălţăminte, covoare, produse agricole, viticole, pomicole, alimente, combustibil, materiale de construcţii etc. Totodată, în a. sunt cuprinse - pentru 20% din suma asigurată - bunurile asigurabile situate oriunde în afara domiciliului. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru deteriorarea sau distrugerea bunurilor de acţiunea unui număr mare de riscuri, cum sunt: explozie, trăsnet, incendiu, furtună, inundaţie, grindină, ploaie torenţială, prăbuşire sau alunecare de teren, avarii accidentale produse la instalaţiile de gaze, de apă sau canal, de încălzire, furt prin efracţie etc. Suma asigurată se stabileşte global pentru toate bunurile, conform cererii asiguratului. Această sumă nu poate depăşi valoarea bunurilor stabilite pe baza preţurilor cu amănuntul practicate în comerţ, diminuată cu uzura respectivă. A.b. din g. se poate încheia pe o perioadă de un an (la cererea asiguratului, şi pe o perioadă mai mică), pentru toate bunurile asigurabile existente în gospodăria asiguratului. V. şi asigurare facultativă complexă a gospodăriilor. ASIGURAREA CHELTUIELILOR EXTRAORDINARE, formă de a. practicată în transporturile maritime, care cuprinde cheltuielile extraordinare efectuate de armator, ocazionate de o avarie comună (v.), respectiv cheltuieli care nu privesc corpul navei, maşinile, marfa sau navlul. 148 ASI ASIGURAREA CLĂDIRILOR, formă a asigurărilor de bunuri care realizează protecţia împotriva incendiului şi a altor riscuri adiţionale, cum sunt: cutremur, explozie, inundaţie, revolte, mişcări civile, autoaprindere, alunecări de teren, trăsnet, spargere, accidente, furt, jaf, avarii la instalaţiile de apă şi de încălzire etc. Protejarea clădirilor se bucură de o grijă deosebită. A.c. este necesară deoarece acestea sunt supuse riscurilor, a căror producere poate determina pierderi materiale directe pentru clădirea respectivă, pentru conţinutul acesteia şi pierderi indirecte, care de regulă sunt greu de calculat. De la a.c. există excluderi generale, care cuprind pagubele produse de următoarele categorii de evenimente: război, invazie, război civil, revoluţie, rebeliune, insurecţie, confiscare, expropriere, naţionalizare, rechiziţionare, sechestrare, distrugere sau avariere din ordinul unei autorităţi publice sau unui guvern; catastrofe, ca de exemplu: explozie atomică, radiaţii, poluare, contaminare; deteriorări legate de natura clădirii asigurate, ca de exemplu: uzură, oxidare, coroziune, infiltrare, afumare, pătare; prăbuşirea clădirilor ca urmare a defectelor de construcţie, a proastei întreţineri, a vechimii sau stării de degradare; culpa asiguratului; tasarea terenului de fundaţie etc. Valoarea ce se asigură este cea declarată de asigurat şi agreată de societatea de asigurări. Prima de asigurare reprezintă 1% din valoarea asigurată. Prima de asigurare se reduce dacă clădirea asigurată este dotată cu stingătoare de incendiu, sisteme de alarmă, pază etc. Despăgubirea se calculează pe baza valorii clădirii în momentul producerii riscului. ASIGURAREA CONSTRUCTIILOR-MONTAJULUI Şl A RĂSPUNDERII CONSTRUCTORULUI, formă a a. externe (în valută) care are ca obiect lucrările de construcţii-montaj, împreună cu instalaţiile, utilajele, maşinile, materialele şi alte bunuri folosite la executarea acestora, precum şi răspunderea civilă legală faţă de terţi a celui care execută lucrări de construcţii-montaj. A.I. de c.-m. şi a r.c. poate fi încheiată de: "organizaţii de construcţii din România, în cazul lucrărilor de construcţii-montaj executate în străinătate pentru parteneri străini sau în România pentru societăţi mixte cu participare românească; "organizaţii străine, pentru lucrările de construcţii-montaj executate în România; "societăţi cu participare românească, care au ca obiect al activităţii lucrări de construcţii-montaj. Prin această a. se acordă despăgubiri pentru: pagube materiale cauzate bunurilor de incendiu, trăsnet, explozie, furtună, uragan, grindină, inundaţie, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, accidente ale mijloacelor de transport în timpul transportului materialelor asigurate de la depozitele şantierului la locul unde se efectuează lucrări de construcţii-montaj, furt prin efracţia depozitelor; pagube materiale cauzate instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor - în timpul procesului de montare sau după acesta, în perioada de funcţionare pentru probe, înainte de predare către beneficiar - de cauzele de mai sus, precum şi în caz de rupere sau deformare prin ciocnire, lovire sau izbire cu alte obiecte, acţiunea curentului electric etc.; sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuielile de judecată pentru prejudicii de care răspunde faţă de terţe persoane etc. Sumele asigurate se stabilesc separat pentru pagubele materiale şi separat pentru răspunderea civilă faţă de terţi. Pentru pagubele materiale care pot fi produse lucrărilor de construcţii-montaj, suma asigurată va fi egală cu valoarea totală a contractului de construcţii-montaj, exprimată în valuta în care a fost încheiat acest contract. Pentru răspunderea civilă legală faţă de terţi, suma asigurată se stabileşte la propunerea asiguratului, care are în vedere natura lucrării de construcţii-montaj pe care o execută, numărul de lucrători, felul utilajelor şi al maşinilor folosite, legislaţia şi uzanţele în materie din ţara respectivă etc. Primele de a. aferente lucrărilor de construcţii-montaj au un nivel diferenţiat în funcţie de felul lucrării de construcţii-montaj. Prima de a. corespunzătoare se stabileşte în funcţie de obiectul contractului de construcţii-montaj, costul a. putând fi suportat de către constructor sau beneficiar, după caz. Prima de a. se plăteşte pentru întreaga perioadă de execuţie a lucrărilor, începând de la aducerea primelor materiale şi utilaje pe şantier, până la terminarea lucrării de construcţii-montaj, inclusiv pe perioada de probă şi garanţie, până la 12 luni. Plata primei de a. se poate face în rate ce se plătesc la termenele de scadenţă care se convin la încheierea contractului. Pentru cuprinderea în a. şi a riscului de cutremur de pământ se aplică ASI 149 o majorare a cotei de primă, iar la cele privind a. de răspundere civilă legală faţă de terţi, nivelul este diferenţiat în funcţie de zona în care este amplasat obiectul respectiv de construcţie-montaj. Răspunderea asigurătorului începe din momentul deschiderii şantierului de construcţii-montaj şi încetează la expirarea perioadei de garanţie prevăzute în contractul de construcţii-montaj. ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT DE CĂTRE BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI (EXIMBANK), a . pe care, potrivit statutului său, această bancă este autorizată să o practice în următoarele situaţii: "asigură creditele acordate exportatorilor şi importatorilor pentru operaţiuni de comerţ exterior; "asigură creditele acordate unor persoane fizice şi juridice străine de către bănci şi societăţi financiare, din România; ■asigură creditele acordate de bănci şi societăţi financiare străine pentru finanţarea operaţiunilor agenţilor economici din România; "asigură investiţiile efectuate în străinătate de către societăţi comerciale şi bănci cu sediul în România şi, respectiv, asigură investiţiile efectuate în România de către societăţi comerciale şi bănci străine; "asigură - în numele şi pe contul statului, ca agent al acestuia, contra riscurilor comerciale - creditele de import-export acordate pe diferite termene. A.c. şi garantarea investiţiilor de către Banca de Export-Import a României, în favoarea societăţilor comerciale, bancare şi financiare româneşti şi străine, acoperă riscuri comerciale româneşti, riscuri politice şi valutare, precum şi cazuri de catastrofă sau de forţă majoră. EXIMBANK îşi desfăşoară activitatea în numele şi pe contul statului, în calitate de agent al acestuia, pe bază de convenţie şi/sau de colaborare cu alte societăţi comerciale sau instituţii financiar-bancare, în condiţiile economiei de piaţă. EXIMBANK îşi constituie un fond special în lei şi în valută, care se alimentează din primele de a. încasate, din daunele recuperate, precum şi din resurse de la bugetul de stat şi se utilizează pentru acoperirea despăgubirilor cuvenite asiguraţilor. Poate fi asigurat orice exportator român care acceptă condiţiile a. Sunt primite în a. creanţele rezultate atât din exportul de mărfuri, cât şi din executări de lucrări. în funcţie de perioada asupra căreia se întinde valabilitatea a. încheiate, se disting a. pentru prelivrare şi a. pentru postlivrare. ♦ Asigurarea pentru prelivrare (fabricaţie) acoperă riscurile exportatorilor, legate de contractul de export, în perioada de fabricaţie a mărfurilor care fac obiectul livrării către cumpărătorul extern. Poliţa pentru prelivrare protejează exportatorul pe perioada cuprinsă între momentul semnării contractului de export şi momentul transferului de proprietate, aşa cum este acesta definit prin acel contract. ♦ Asigurarea pentru postlivrare protejează interesele exportatorului din momentul transferului de proprietate, care de regulă se produce la data livrării, şi până la rambursarea creditului. Poliţa pentru postlivrare acoperă riscurile exportatorului care survin în perioada de după livrarea produsului pe credit în diverse ţări. De regulă, cele două poliţe se completează reciproc, adică nu se emite o poliţă pentru prelivrare fară una pentru postlivrare. De asemenea, asigurarea se poate contracta pentru o perioadă de depozitare şi pentru cea de tranzitare a mărfurilor. A. se încheie pe baza cererii de asigurare semnate de asigurat, care se depune cu cel puţin 30 de zile înaintea datei la care urmează să înceapă riscul asigurat. Prin data începerii riscului se înţelege data semnării contractului (în cazul poliţelor de prelivrare), respectiv data transmiterii proprietăţii (în cazul poliţelor de postlivrare). Dacă în urma examinării cererii de a. asigurătorul ajunge la concluzia că aceasta nu întruneşte condiţiile necesare pentru acceptarea a., atunci el poate emite o promisiune de asigurare, care cuprinde condiţiile şi garanţiile acceptabile pentru el. Contractul de a. se consideră încheiat la data emiterii poliţei de asigurare. Poliţa de asigurare a creditelor de export prezintă următoarele avantaje: reduce costurile de producţie; conduce la creşterea profiturilor; conduce la creşterea cifrei de afaceri; se reduce răspunderea conducerii societăţii de asigurare; realizează protecţia împotriva unor pierderi majore etc. Primele de a. se achită în lei, dar asigurătorul poate accepta plata acestora şi în valută. în caz de neplată a unei rate de primă în termen de cel mult 30 de zile de la scadenţă, asigurătorul poate suspenda a. după trecerea termenului de aşteptare; el o poate însă reactiva în termen de 24 de ore de la data plăţii primei restante şi a penalităţii de întârziere. Dacă a. încetează înainte de expirarea termenului 150 ASI de valabilitate a a. sau contractul de a. se denunţă ori se reziliază, primele de a. plătite, aferente perioadei ulterioare încetării a. ori denunţării sau rezilierii contractului, se restituie asiguratului. In perioada de valabilitate a a., asiguratul este obligat să comunice asigurătorului toate evenimentele esenţiale intervenite şi care au o legătură cu executarea contractului de asigurări; în caz contrar, asigurătorul poate să ceară modificarea contractului de a. sau să-l denunţe. Răspunderea asigurătorului începe la data semnării contractului - în cazul poliţei de prelivrare - şi la data când s-a efectuat livrarea, iar dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul exportului a trecut asupra cumpărătorului extern - în cazul poliţei de postlivrare. Răspunderea asigurătorului încetează: "la data ultimei scadenţe a creditului acordat, dacă acesta a fost rambursat integral; "în cazul producerii riscului asigurat, adică al nerambursării creditului asigurat, o dată cu plata despăgubirii cuvenite asiguratului; "la data denunţării sau rezilierii contractului de a. în cazul producerii riscului asigurat, plata de către asigurător a despăgubirii la care este îndreptăţit asiguratul se face cu condiţia ca: "asiguratul să-şi fi îndeplinit integral şi la timp obligaţiile contractuale faţă de debitor; "între asigurat şi debitor să nu mai existe nici o dispută cu privire la paguba respectivă; "riscul produs să nu fi fost cauzat de greşeala sau de insolvabilitatea vreunui agent al exportatorului sau a unei bănci colectoare; "neplata să fi depăşit 180 de zile de la scadenţă sau de la data încetării producţiei la cererea EXIMBANK, după caz. Pe măsura dezvoltării şi consolidării sale, EXIMBANK va primi în a. şi riscuri comerciale pe termene medii şi lungi, precum şi riscuri politice şi valutare. ASIGURAREA CREDITELOR INTERNE, formă de protecţie a asiguratului împotriva riscurilor de neplată prelungită de către cumpărător sau insolvabilităţii sale pe toată perioada cuprinsă între producţie şi distribuţie, de regulă înainte de vânzarea finală către consumator. Există mai multe tipuri de poliţe de asigurare, cum sunt, de exemplu: poliţa pentru o singură tranzacţie; poliţa pentru o anumită durată pe baza cifrei de afaceri; poliţa prin care se obţine protecţia unui anumit număr de tranzacţii; poliţa pentru unul sau mai mulţi cumpărători; poliţa generală pe cifra de afaceri pe credit; poliţa pentru mai multe conturi ale unui asigurat etc. A.c.i. trebuie privită în mod diferit în condiţiile unei economii în tranziţie sau instabile. ASIGURAREA CREDITELOR PENTRU EXPORT, formă a a. externe (în valută) al cărei obiect îl constituie creanţele rezultate în urma livrării de mărfuri sau prestării de servicii pe credit, în străinătate. Fiecare ţară este preocupată să-şi sporească exporturile pentru a-şi asigura valuta necesară achitării bunurilor din import care sunt necesare pentru producţie, pentru investiţii sau pentru consumul populaţiei. Bunurile se livrează treptat, pe măsura producerii lor, condiţii în care apare necesitatea eşalonării în timp a plăţii de către importator. Această necesitate apare şi în cazul bunurilor cu o singură livrare, dar cu valoare mare şi de folosinţă îndelungată. Aceste bunuri sunt greu de achitat dintr-o dată chiar şi de către întreprinderile mari. Foarte adesea, importatorii au nevoie de o păsuire, pentru una sau mai multe luni, până îşi procură resursele valutare necesare achitării importurilor. Ca urmare, cumpărătorii convin cu furnizorii lor ca plata să fie eşalonată în timp. In situaţia în care plata urmează să se facă într-un termen scurt, furnizorul acordă un credit comercial clientului său extern. Uneori însă, furnizorul nu dispune de resurse financiare proprii pentru a acorda clientului său extern creditul solicitat. Astfel, cumpărătorul este nevoit să solicite credit unei bănci din ţara furnizorului, pentru achitarea mărfurilor cumpărate. în acest fel, creditul devine un instrument care înlesneşte efectuarea schimburilor comerciale internaţionale, extinderea cooperării economice şi financiare dintre ţări. Realizarea exportului prin mijlocirea creditului generează mai multe riscuri atât pentru exportator, cât şi pentru banca finanţatoare. Desigur, există şi riscuri legate de livrarea mărfurilor pe credit chiar şi în situaţia în care furnizorul şi cumpărătorul sunt rezidenţi ai aceleiaşi ţări, iar tranzacţia se exprimă în moneda naţională, adică atunci când actul de vânzare-cumpărare pe credit comercial sau prin mijlocirea împrumutului bancar are loc pe piaţa internă. Dacă tranzacţiile comerciale constituie operaţiuni de import-export, lucrurile se complică din cauza distanţelor mari dintre furnizor şi cumpărător, ASI 151 a termenelor mai îndepărtate la care se efectuează plăţile, a monedelor diferite folosite în ţările participante la contract, a reglementărilor juridice diferite de la o ţară la alta, care uneori sunt insuficient cunoscute de furnizorii externi etc. A.c. pentru e. poate fi contractată de agenţi economici şi întreprinzători particulari din România, care efectuează operaţiuni de comerţ exterior. Această a. acoperă o multitudine de riscuri de export, care se pot grupa în funcţie de momentul când survine riscul şi de natura lui. Sub aspectul momentului când survin, riscurile preluate în a.c. pentru e. cuprind o perioadă premergătoare şi una posterioară semnării contractului de a. Pentru a-şi exporta mărfurile într-o ţară străină, un agent economic se vede obligat să prospecteze piaţa acelei ţări, spre a vedea dacă şi în ce condiţii ar putea să exporte marfa în ţara respectivă. Prospectarea pieţei respective este foarte costisitoare pentru agentul economic şi nu-i garantează semnarea unui contract. în unele ţări, statul suportă aceste cheltuieli, dar în multe cazuri ele rămân în sarcina agentului economic. Aceasta înseamnă că riscul insuccesului comercial nu poate fi neglijat. Pentru protejarea sa, agentul economic poate încheia o a. de prospectare la un organ specializat în astfel de a. Pentru unele obiective importante, cum ar fi livrări de bunuri cu valori mari, concurenţa internaţională devine din ce în ce mai acută. Astfel, unii agenţi economici prezintă oferte ferme, valabile o anumită perioadă de timp, pentru a se plasa pe o poziţie cât mai avantajoasă pe piaţă. Dacă în această perioadă de timp condiţiile economice se modifică, cum ar fi, de exemplu, preţul, dobânda, cursul valutar, condiţiile de finanţare etc., exportatorul poate înregistra pierderi. Pentru astfel de cazuri se pot încheia a. de către exportator împotriva unor asemenea riscuri şi se pot încheia contracte pe bază de oferte ferme pe perioade nedeterminate de timp. După încheierea contractului pot surveni două categorii de riscuri, şi anume: "unele în intervalul de timp cuprins între momentul semnării contractului de export şi cel al livrării la extern a produselor comandate; "altele în perioada de la livrarea pe credit a mărfurilor şi până la încasarea contravalorii acestora. în perioada producerii propriu-zise a mărfurilor care fac obiectul contractului pentru exportator există riscul întreruperii contractului. Situaţia este şi mai gravă atunci când bunul produs este unicat şi nu mai poate fi valorificat către alţi beneficiari: acesta este aşa-numitul risc de fabricaţie. Un alt exemplu îl constituie lucrările de cooperare economică internaţională. în cazul executării de către exportator a unor obiective la cheie în străinătate sau a unor lucrări cu ajutorul echipamentelor, maşinilor şi materialelor sale şi care urmează a fi repatriate după realizarea contractului, există riscul ca acele valori materiale aparţinând exportatorului să nu mai poată fi readuse în ţara de origine din motive politice. în cadrul unui contract comercial, care este eşalonat pe o perioadă îndelungată de timp, există riscul ca până în momentul terminării fabricării bunului respectiv, în condiţii de inflaţie, să aibă loc o creştere rapidă a preţurilor interne, care ar putea ridica mult costurile de fabricaţie, astfel încât contractul să înregistreze pierderi. Riscul majorării preţurilor internaţionale poate fi protejat printr-o a. a riscurilor comerciale. După livrarea mărfurilor către partenerul extern, pentru exportator se iveşte riscul de neplată la termen a contravalorii acestora de către clientul extern. Societatea de a. clasică sau un organism de a. specializat, care acţionează din ordinul şi în contul statului, poate să protejeze exportatorul împotriva acestui risc. Protejarea riscului de credit se face de către societatea de a. fie pentru exportator, fie pentru banca finanţatoare a exportului respectiv pe credit. După încheierea contractului comercial mai poate surveni şi riscul schimbului valutar. Chiar şi în cazul respectării clauzelor contractuale de ambele părţi, asupra exportatorului poate să planeze riscul înregistrării unei pierderi rezultând din diferenţa dintre cursul valutar existent la încheierea contractului şi cel practicat la rambursarea creditului. Şi în acest caz exportatorul poate să contracteze o a. care să-l protejeze. Sub aspectul naturii, aceste riscuri pot fi grupate în: riscuri comerciale, riscuri provocate de calamităţi ale naturii sau de alte cauze de forţă majoră, riscuri politice şi riscuri valutare. Prin urmare, exportul de mărfuri implică următoarele riscuri: "neîncasarea contravalorii mărfurilor livrate pe credit sau încasarea acestora cu întârziere; "refuzul cumpărătorului de a prelua marfa ajunsă la destinaţie; "denunţarea contractului de către cumpărător în timpul desfăşurării procesului de producţie la furnizor; ■avarierea sau distrugerea mărfurilor în timpul fabricaţiei sau al transportului; "imposibilitatea 152 ASI repatrierii maşinilor, utilajelor, materialelor şi a altor bunuri aflate peste graniţă pentru realizarea unor lucrări de cooperare pentru diferiţi beneficiari externi; «răspunderea civilă legală a furnizorului faţă de terţi etc. Prin a.c. pentru e. se acoperă pagubele cauzate asiguratului prin neplata creditului acordat cumpărătorului sau beneficiarului extern, inclusiv societăţilor mixte cu participare românească, datorită faptului că debitorul a devenit insolvabil în timpul perioadei de valabilitate a a. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru creanţele asigurate în caz de insolvabilitate a debitorului. Această insolvabilitate trebuie stabilită în mod cert şi dovedită cu documente, în conformitate cu prevederile legale în vigoare din ţara debitorului. Printre cauzele acceptate de asigurător, care conduc la starea de insolvabilitate, menţionăm: "supunerea averii debitorului sau a moştenitorului acestuia la deschiderea procedurii falimentului, în vederea participării creditorilor la masa falimentată, la începerea acţiunii de înţelegere extrajudiciară între toţi creditorii, la deschiderea acţiunii judiciare pentru înţelegere (concordat), la executarea silită în scopul încasării creanţelor, fară a se fi realizat încasarea; "debitorul a încheiat o înţelegere cu toţi creditorii, în afara unei acţiuni judiciare; "nu există posibilităţi de încasare a creanţei, iar deschiderea procedurii de executare silită sau a unei proceduri falimentare nu ar conduce la nici un rezultat. De menţionat că acordarea despăgubirii în cazul înţelegerilor extrajudiciare este condiţionată de existenţa acordului asigurătorului la consimţământul asiguratului cu privire la înţelegere. Suma asigurată se stabileşte în funcţie de propunerea asiguratului şi în valuta în care a fost încheiat contractul de livrare. Această sumă nu poate depăşi valoarea din factura externă, însă, la cererea asiguratului, în ea pot fi incluse şi dobânzile aferente creditului acordat. Cotele de primă de a. sunt stabilite pe grupe de ţări (de exemplu, în prima grupă, unde sunt incluse ţările dezvoltate, cota de primă este mai mică decât cea stabilită pentru grupa a Il-a, în care sunt trecute ţările în curs de dezvoltare). Răspunderea asigurătorului începe, în cazul creanţelor rezultate din livrări de mărfuri, la data când, potrivit contractului de livrare, s-a efectuat prima livrare de bunuri şi drepturile acestora aparţin cumpărătorului extern, iar la creanţele din prestări de servicii, la data când această prestare a început. A. expiră: "la data achitării complete a datoriei; "0 dată cu plata de către asigurător a despăgubirii cuvenite; "în termen de un an, socotit de la data scadenţei unei rate de credit, dacă rambursarea ei nu a avut loc, iar asiguratul nu a început, în acest interval, acţiunea pentru stabilirea insolvabilităţii debitorului. V. şi risc asigurat; risc catastrofal; risc comercial; risc de neexecutare; risc de transfer valutar; risc economic; risc extern; risc natural; risc politic. ASIGURAREA CREDITELOR PENTRU INVESTIŢII, asigurarea contului de debitori pe termen mediu şi lung. Asigurarea se practică pe baza poliţei generale având în vedere cifra de afaceri pe credit. Se pot încheia asigurări şi pe poliţe individuale. Această asigurare se foloseşte pentru exportul de bunuri de investiţii, împrumuturi etc., în paralel cu asigurarea în tranzacţii de leasing. ASIGURAREA DE DECES, a. care protejează asiguratul împotriva riscului de deces, ce constituie un eveniment viitor şi sigur, însă incert în ceea ce priveşte data. Societăţile de a. folosesc diverse forme de a. care să satisfacă cele mai diferite preferinţe. Astfel, într-una dintre formele sale, a. acoperă riscul de deces, la orice dată ar surveni acesta. în acest scop, asiguratul se angajează să plătească prime de a. toată viaţa. Se practică şi soluţia care limitează totuşi plata primelor la o anumită perioadă de timp (pe un număr anumit de ani, până la ieşirea la pensie a asiguratului etc.). în aceste cazuri are loc o a. temporară de deces. A. de d. încheiată pe o durată de timp limitată obligă societatea de a. să achite suma înscrisă în contract, dacă decesul asiguratului a avut loc în perioada de valabilitate a a. Dacă la expirarea a. asiguratul este în viaţă, societatea de a. este exonerată, faţă de asigurat, de orice obligaţie decurgând din contract. Rezultă că a. de d. nu este o a. de economisire, ci una de protecţie împotriva unui anumit risc. ASI 153 ASIGURAREA DE NATALITATE, a. prin care, în schimbul primei de a. încasate, societatea de a. se obligă să plătească o anumită sumă de bani asiguratului căruia i s-a născut un copil, până la o anumită dată. Această a. se practică în Franţa, însă se află în regres datorită modificării condiţiilor demografice şi comportamentului oamenilor faţă de instituţia căsătoriei şi de planificarea familială. ASIGURAREA DE NUPŢIALITATE, formă a a. de viaţă practicată în Franţa, în baza căreia societatea de a. se angajează să plătească o anumită sumă de bani asiguratului, dacă el se căsătoreşte înainte de a împlini o anumită vârstă. ASIGURAREA DE RENTĂ, variantă a a. de supravieţuire potrivit căreia suma de lei asigurată se acordă asiguratului sub forma unor plăţi periodice, cu titlu de rentă. Prima de a. poate fi unică sau se pot plăti prime periodice (lunare, trimestriale, semestriale sau anuale) pe perioada de valabilitate a contractului. Plata rentei se poate face în două variante, şi anume: ■plata rentei începe imediat după semnarea contractului de a.; "plata rentei începe la o dată ulterioară (la împlinirea unei anumite vârste, după ieşirea la pensie etc.). La a. de r., societatea de a. plăteşte renta numai dacă asiguratul va fi în viaţă la data expirării contractului de a. Decesul anterior al asiguratului îl eliberează pe asigurător de orice obligaţie faţă de moştenitorii asiguratului. A. de r. nu este atractivă. Pentru a se evita pierderea primelor achitate de asigurat - în cazul decesului acestuia în perioada de valabilitate a contractului - în practica internaţională, în contractele de a. se prevăd unele clauze. Aşa de exemplu, se înscrie în contract clauza contraasigurării, care permite rambursarea primelor aferente riscului de supravieţuire; societatea de a. îşi reţine prima aferentă riscului de deces. Dacă la expirarea termenului de valabilitate a a. asiguratul va fi în viaţă, el încasează suma asigurată, în timp ce prima pentru riscul de deces rămâne de drept societăţii de a. ASIGURAREA DE SĂNĂTATE PENTRU CĂLĂTORII ÎN STRĂINĂTATE, formă a asigurărilor facultative de persoane pentru călătorii în străinătate, care acoperă cheltuielile medicale efectuate ca urmare a îmbolnăvirii sau producerii unui accident peste hotare în perioada de valabilitate a a. A. se încheie pe o perioadă de minimum 2 zile şi maximum un an, înaintea plecării în călătorie; a. încheiată după începerea călătoriei este nulă. A. intră în vigoare la data indicată în poliţa de asigurare, însă nu înainte de plata integrală a primei de asigurare. Prima de asigurare este diferenţiată în funcţie de durata călătoriei şi de numărul de ţări în care va avea loc călătoria. A. nu este valabilă în România şi în ţările în care asiguratul are domiciliul stabil sau al căror cetăţean este. Societatea de asigurări despăgubeşte pe perioada călătoriei în străinătate cheltuielile efectuate în cazuri de urgenţă pentru: "tratament medical ambulatoriu; ■medicamente şi materiale auxiliare prescrise de medic; "materiale medicale ajutătoare pentru fixarea unor părţi ale corpului în baza recomandărilor medicale (în cazul fracturilor, rănirilor etc.); "diagnosticarea radiografică; "tratamentul efectuat în condiţii de spitalizare sub supravegherea directă a unui medic, folosindu-se numai metode medicale recunoscute şi aprobate, de către spitalul cel mai apropiat la care există posibilitatea aplicării tratamentului adecvat; "transportul efectuat de servicii de urgenţă de specialitate, până la cel mai apropiat spital sau la cel mai apropiat medic; "transferul la o clinică de specialitate, dacă este recomandat de medic; "tratamentul dentar (pentru îndepărtarea durerilor acute şi cele datorate unor accidente) în limita sumei de 150 USD; "intervenţii chirurgicale. Societatea de asigurări despăgubeşte în limita sumei de 25.000 USD: cheltuielile suplimentare de transport al asiguratului, necesar şi prescris de medic, din străinătate în localitatea de domiciliu sau la spitalul cel mai apropiat de domiciliul asiguratului, cu mijlocul de transport stabilit de medic; în caz de deces, cheltuielile suplimentare de transport al corpului neînsufleţit în localitatea de domiciliu, inclusiv cheltuielile suplimentare pentru sicriul special; evacuarea în cazuri de urgenţă din ordinul oricărei autorităţi. De asemenea, societatea de asigurări consemnează costul unui bilet de tren clasa I sau de avion clasa economic, dus-întors, pentru un membru al familiei 154 ASI asiguratului pentru a-1 asista pe acesta, dacă este imperios necesar, în caz de deces sau repatriere medicală ca urmare a unei perioade de spitalizare de minimum 10 zile; costul unui bilet de tren clasa I sau de avion clasa economic pentru revenirea anticipată în ţară în cazul decesului unei rude de gradul I; repatrierea anticipată a minorilor în cazul unei spitalizări pentru o perioadă mai mare de 10 zile a asiguratului, însoţitor al acestora; cheltuielile convorbirilor telefonice, faxurilor efectuate pentru transmiterea informaţiilor legate de producerea evenimentului asigurat în limita maximă de 100 USD. Limita maximă de despăgubire este cea menţionată în poliţa de asigurare pentru o singură persoană şi o singură călătorie, sau pentru o singură persoană, o perioadă asigurată şi mai multe călătorii. A. se poate încheia cu includerea unei franşize deductibile, cu acordul asiguratului, caz în care, la producerea evenimentului asigurat, din valoarea despăgubirii se scade franşiza, care cade în sarcina asiguratului. în funcţie de opţiunile clientului, a. poate avea valabilitate internaţională, zonală (spaţiul Schengen, alte ţări din Europa, ţările din afara Europei) şi pentru o ţară (de exemplu, S.U.A.). Costurile diferă în funcţie de opţiuni, servicii şi de societatea aleasă. Societatea de asigurări nu acordă despăgubiri pentru: asistenţa medicală în cazul bolilor cronice sau incurabile (inclusiv consecinţe ale acestora) sau urmările accidentelor care au fost sau nu tratate în ultimele şase luni şi despre a căror existenţă asiguratul avea cunoştinţă în momentul încheierii a. şi/sau alte condiţii preexistente. Nu este exclusă totuşi asistenţa medicală acordată în străinătate care implică măsuri de urgenţă neprevăzute, pentru salvarea vieţii asiguratului sau pentru calmarea durerilor acute, cu o franşiză obligatorie de 100 USD per eveniment. Asistenţa medicală în astfel de cazuri se despăgubeşte cu condiţia ca efectuarea călătoriei să nu fi fost făcută contrar indicaţiilor unui medic; tratarea bolilor şi accidentelor cauzate de război (declarat sau nu) şi evenimente similare, greve, revolte etc., în calitate de combatant activ; asistenţa medicală sau decesul asiguratului, dacă acesta este angajatul oricărei forţe militare; decesul sau îmbolnăvirea asiguratului din cauza energiei atomice şi/sau fisiunii nucleare; îmbolnăvirea/accidentarea produsă ca urmare a participării asiguratului la orice tip de curse; sinuciderea, tentativa de sinucidere, vătămări şi îmbolnăviri produse din acţiunea proprie a asiguratului; decesul sau asistenţa medicală ca urmare a unor accidente de aviaţie, cu excepţia cazurilor când asiguratul era pasagerul unei curse aeriene recunoscute; decesul sau asistenţa medicală acordată asiguratului pentru accidentele suferite ca urmare a participării la acţiuni subacvatice; asistenţa medicală acordată în cazul îmbolnăvirilor şi accidentelor ca urmare a consumului de alcool, droguri, medicamente; cheltuieli legate de îndepărtarea efectelor fizice (tratamente cosmetice, operaţii estetice etc.) şi a anomaliilor congenitale; asistenţa medicală acordată în cazul îmbolnăvirilor şi accidentelor ca urmare a comiterii de către asigurat a unor infracţiuni; tratament psihiatric sau psihoterapeutic; orice cheltuieli legate de cure de odihnă sau recuperare în sanatorii, instituţii de convalescenţă sau alte instituţii similare; asistenţa medicală a naşterilor, a întreruperilor de sarcină şi consecinţa acestora, examinarea şi tratamentul împotriva sterilităţii, precum şi fecundarea artificială. Se despăgubesc cheltuielile medicale de urgenţă în scopul salvării vieţii mamei şi/sau copilului, dacă gravida nu a depăşit 38 de ani şi a 30-a săptămână de sarcină; tratarea bolilor care se transmit pe cale sexuală (inclusiv SIDA); asistenţa medicală acordată de rudele asiguratului; asistenţa medicală acordată de homeopaţi, medici naturişti; transplantul de organe; tratamente fizioterapeutice, achiziţionarea de aparatură ajutătoare: ochelari, lentile de contact, proteze auditive, dentare, proteze ale membrelor, scaune (cărucioare) pentru invalizi; tratamentul efectuat în cazul bolilor cronice (incurabile) sau al urmărilor acestora; controale medicale de rutină. Plata despăgubirilor se face numai după ce asiguratul: probează legitimitatea de a obţine plata despăgubirilor; declară dacă şi ce asigurări a încheiat pentru acelaşi risc; predă societăţii de asigurări toată documentaţia, în original, cerută de aceasta, care devine proprietatea societăţii de asigurări. Documentele emise într-o limbă străină vor fi însoţite de traducere, costul traducerii fiind suportat de asigurat. Notele de plată/chitanţele pentru tratamentul medical trebuie să cuprindă numele persoanei tratate, felul bolii, detalii asupra tratamentului medical administrat şi data când s-a aplicat acesta, semnătura şi ştampila persoanei care a tratat-o. Reţetele trebuie să conţină medicamentele prescrise, preţul acestora, chitanţele anexate şi ASI 155 ştampila farmaciei. în cazul spitalizării se va prezenta şi fişa de internare alături de notele de plată pentru tratamentul administrat. în caz de accident se va prezenta şi procesul-verbal încheiat de organele competente. Dacă a fost necesar tratament dentar, notele de plată/chitanţele trebuie să conţină informaţii privind dinţii trataţi şi tratamentul aplicat. în cazul transportului corpului neînsufleţit, cheltuielile se justifică pe baza chitanţelor şi a certificatului de deces cu indicarea de către medic a cauzelor decesului. Dacă este necesar transportul la domiciliul stabil, cheltuielile se vor justifica pe baza chitanţelor (biletelor), precum şi a declaraţiei medicului cu precizarea bolii şi a necesităţii, din punct de vedere medical, a efectuării transportului. Dacă asiguratul primeşte compensaţii pentru cheltuielile efectuate de la terţe persoane răspunzătoare pentru paguba produsă sau ca rezultat al oricăror împrejurări legale, societatea de asigurări are dreptul să scadă aceste compensaţii din despăgubirea cuvenită. începerea procedurii de stabilire şi evaluare a despăgubirilor nu constituie o recunoaştere a obligaţiei de a despăgubi. Dacă cererea de despăgubire este frauduloasă sau în mod evident exagerată, ori contractul are la bază declaraţii false, societatea de asigurări are dreptul să rezilieze contractul de asigurare şi să refuze plata despăgubirii. Plata despăgubirii se face în moneda originală sau echivalent USD la cursul de schimb în vigoare la data la care s-a emis chitanţa (nota de plată), după cel mult 15 zile de la data depunerii documentaţiei complete de către asigurat. în această a,, asiguratul are următoarele obligaţii: să răspundă corect şi complet la cererea-chestionar privind circumstanţele riscului; asiguratul/beneficiarul este obligat să furnizeze societăţii de asigurări toate datele şi documentele necesare stabilirii despăgubirii în termen de maximum 30 de zile de la data încetării tratamentului sau sosirii la domiciliul stabil sau la data decesului. Asiguratul/ beneficiarul trebuie să dovedească în mod expres şi data reală a începerii călătoriei. Asiguratul este obligat ca, la cererea societăţii de asigurări, să-i împuternicească pe medicii curanţi să furnizeze toate datele medicale privind boala şi tratamentul aplicat, dezlegându-i de secretul profesional. Asiguratul, rudele sale, reprezentanţii legali trebuie să consimtă la vizita medicilor agreaţi de societatea de asigurări. Dacă a. nu respectă obligaţiile de mai sus, societatea de asigurări poate să refuze plata despăgubirii. Contractul de asigurare încetează prin ajungerea la termen, precum şi o dată cu trecerea frontierei în România (la terminarea călătoriei în străinătate, transportul la domiciliu). Dacă o îmbolnăvire sau un accident survine în timpul deplasării în străinătate necesită tratament şi după terminarea perioadei de asigurare, societatea de asigurări va extinde plata despăgubirilor cu încă o lună, dacă asiguratul poate dovedi că transportul la domiciliul stabil din România nu a fost posibil. în cazul rezilierii contractului de către asigurat înainte de intrarea în vigoare, societatea de asigurări restituie asiguratului prima de asigurare mai puţin un comision de 7% care să acopere cheltuielile de contractare a asigurării. Rezilierea contractului este posibilă cu cel mult 24 de ore înainte de intrarea în vigoare a contractului de asigurare. Eventualele litigii apărute între părţi se rezolvă pe cale amiabilă sau de către instanţele de judecată competente din România. ASIGURAREA DE VIAŢĂ PE TIMP LIMITAT, forma tipică şi cea mai simplă a asigurării de viaţă, care se contractează pe o perioadă limitată şi acoperă numai riscul de deces. în baza contractului de asigurare, asiguratul plăteşte periodic o anumită sumă de bani, numită primă de asigurare, în schimbul căreia o altă persoană desemnată de asigurat, denumită beneficiar, va încasa suma asigurată la decesul asiguratului. în perioada inflaţionistă, prima de asigurare şi suma asigurată sunt indexate cu rata inflaţiei. Beneficiarii acestei asigurări pot fi: soţul supravieţuitor, copiii, fraţii, surorile, părinţii sau alte persoane desemnate de asigurat. Suma asigurată se plăteşte beneficiarului numai dacă asiguratul decedează în perioada de valabilitate a contractului de asigurare. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viaţă, societatea de asigurări este exonerată de răspundere privind plata sumei asigurate; în acest caz nici asiguratul şi nici beneficiarul nu vor primi nimic la expirarea contractului. Această asigurare nu conduce la economisire sau la capitalizare, deoarece la expirarea asigurării societatea de asigurări nu face nici o plată. 156 ASI ASIGURAREA DE VIAŢĂ PE TIMP NELIMITAT, formă a asigurării de viaţă care acoperă riscul de deces pe o perioadă mai îndelungată, anume până la o vârstă înaintată a asiguratului (spre exemplu până la 90 de ani). Condiţia este ca asiguratul să plătească prima de asigurare până la pensionare. Riscul de deces este acoperit pe toată perioada cuprinsă între data contractării asigurării şi împlinirea vârstei respective. în cazul în care asiguratul ajunge la vârsta menţionată în contract, el va primi suma asigurată actualizată. La această a. prima este mai mare, şi la împlinirea vârstei prevăzute în contract, asiguratul primeşte suma asigurată. ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CĂLĂTORILOR, PENTRU CAZURI DE ACCIDENTE, a. ce se încheie pe baza contractului perfectat de către o societate de transport al călătorilor (în care scop semnează o declaraţie de a.) şi o unitate a societăţii de a. Societatea de a. asigură facultativ călătorii (inclusiv copiii care călătoresc gratuit, conform tarifelor de călătorie), pe timpul transportului organizat de societatea de transport, cu mijloace de transport la care sunt admişi călătorii şi care circulă pe drumuri publice, pe căi ferate sau pe apă, precum şi în transporturile aeriene publice, utilitare sau de serviciu, pentru: a) cazurile de accidente corporale; b) cheltuielile medicale necesare tratării invalidităţii permanente; c) pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor înregistrate şi a bunurilor aflate asupra călătorilor. A. poate fi încheiată şi numai pentru cazurile de accidente corporale. Călătorii se asigură pentru cazurile de invaliditate parţială sau totală şi deces ca urmare a unui accident produs în timpul călătoriei şi în legătură cu aceasta, dacă invaliditatea sau decesul s-a ivit în decurs de un an de la data accidentului. Dacă în transporturile aeriene, în preţul legitimaţiilor de călătorie s-a inclus şi transportul de la agenţie la aeroport şi înapoi, cu autovehicule utilizate în transporturile rutiere, la care sunt admişi călători, aparţinând societăţii de transport aerian, sunt cuprinse în a. şi accidentele suferite de călători în timpul cât sunt preluaţi de împuterniciţii societăţii de transport aerian. A. intră în vigoare numai după data încheierii contractului, dar drepturile de a. nu se pot plăti decât după încasarea de către societatea de a. a celei dintâi rate de primă de a. Nu sunt cuprinse în a. următoarele bunuri ale călătorilor: banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele sau titlurile, actele, manuscrisele, obiectele de valoare artistică, ştiinţifică sau istorică, pietr ele preţioase, obiectele de platină, argint sau aur, mărcile poştale şi alte bunuri asemănătoare. De asemenea, nu este cuprins în a. personalul mijlocului de transport, când călătoreşte în această calitate. Dacă a. a fost contractată şi pentru pierderea, avarierea ori distrugerea bagajelor sau a bunurilor, răspunderea asigurătorului începe din momentul încărcării acestora în mijlocul de transport. A. este valabilă atât pe teritoriul României, cât şi în afara acestuia, în transportul rutier şi pentru călătoriile cu punct de plecare şi punct de destinaţie pe teritoriul României în transpor turile pe căile ferate, pe apă şi cele aeriene, pe toată durata călătoriei pentru care s-a eliberat legitimaţia de călătorie sau documentul care dă dreptul la călătorie, inclusiv în timpul cât călătorul se află în incinta staţiei, autogării sau în alte asemenea incinte, înainte cu o oră de momentul plecării mijlocului de transport şi încetează la o oră după sosirea la destinaţie, precum şi în timpul transbordărilor de la un mijloc de transport la altul, pentru continuarea călătoriei sau când astfel de transbordări sunt determinate de cauze fortuite. Sumele asigurate la care se face a. pentru un călător şi in limita cărora asigurătorul poartă răspunderea la fiecare călătorie în parte sunt: a) pentru invaliditate permanentă - parţială ori totală - sau deces ca urmare a accidentelor, la alegerea societăţii de transport, între 1.000.000 şi 10.000.000 de lei; b) pentru cheltuielile medicale necesare tratării invalidităţii permanente, maximum 1.000.000 de lei; c) pentru avarierea, distrugerea sau pierderea bagajelor înregistrate, precum şi a bunurilor aflate asupra călătorilor, maximum 5% din suma de 1.000.000 până la 10.000.000 de lei. Primele de a. se includ în tariful de călătorie, adăugându-se la costul legitimaţiei de călătorie sau ai transportului o cotă procentuală din acest cost, potrivit tarifului de prime. Pentru stabilirea primelor de a. cuvenite societăţii de a;, totalul încasărilor realizate de societatea de transport (în care sunt incluse şi primele de a.) se înmulţeşte cu o cotă stabilită în tarifele de prime. în caz de nefolosire a legitimaţiei de călătorie, primele de a. nu se restituie. Accidentele cuprinse în a. sunt cele care se produc în timpul călătoriei şi în legătură cu aceasta. Accidentele în ASI 157 legătură cu călătoria sunt evenimentele subite, survenite din afară şi fară voinţa asiguratului, care provoacă invaliditatea permanentă a asiguratului sau decesul şi care nu s-ar fi produs dacă persoana nu s-ar fi angajat în efectuarea călătoriei. Invaliditatea permanentă cuprinsă în a. este reducerea potenţialului fizic, psihosenzorial sau intelectual, provocată de un accident în care a fost atinsă integritatea corporală, constatată în termenul prevăzut în condiţiile de a. şi nesusceptibilă de ameliorări. Dacă înainte de accident asiguratul avea o invaliditate permanentă din cauza unui accident anterior sau din oricare altă cauză, pentru determinarea gradului de invaliditate permanentă în urma accidentului se stabileşte mai întâi gradul total de invaliditate permanentă (inclusiv invaliditatea existentă înainte de accident); din gradul de invaliditate astfel determinat se scade gradul de invaliditate permanent existent înainte de accident, iar diferenţa reprezintă gradul de invaliditate permanentă ca urmare a accidentului. Totalul sumelor de lei plătite pentru cazurile de invaliditate permanentă nu pot să depăşească suma asigurată. Dacă după plata sumei de lei asigurate cuvenite pentru invaliditate permanentă parţială asiguratul decedează ca urmare a aceluiaşi accident, societatea de a. plăteşte diferenţa până la întreaga sumă asigurată. Gradul de invaliditate permanentă din accidente se stabileşte de către asigurător pe baza examinării medicale. Imediat după accident, asiguratul este obligat să se prezinte, în măsura în care starea sănătăţii îi permite, la o unitate medico-sanitară sau la un medic pentru a fi examinat, el trebuind să urmeze tratamentul medical prescris. Dacă asiguratul nu are această posibilitate, obligaţia de a-1 prezenta la unitatea medico-sanitară sau la medic şi de a se îngriji ca acesta să urmeze tratamentul prescris o au cei în drept să primească suma asigurată în caz de deces al asiguratului. Asiguratul accidentat este obligat ca, după terminarea tratamentului medical, însă nu mai târziu de un an de la data accidentului, să se prezinte la societatea de a. pentru a fi examinat medical. Societatea de a. are dreptul să ceară şi asiguratul este dator să se prezinte spre a fi examinat de medicii desemnaţi, iar dacă starea sa nu îi permite deplasarea, să primească să fie examinat de aceşti medici fară vreo cheltuială pentru asigurat. Dacă nu se îndeplinesc aceste obligaţii, societatea de a. are dreptul să refuze plata sumei asigurate, dacă din acest motiv nu a putut stabili gradul de invaliditate permanentă din accident. în cazurile de invaliditate permanentă incontestabilă, examinarea asiguratului, stabilirea gradului de invaliditate permanentă şi plata sumei asigurate se pot face înainte de terminarea tratamentului, în celelalte cazuri, stabilirea gradului de invaliditate permanentă se face la terminarea tratamentului, dar nu mai devreme de trei luni şi cel mai târziu un an de la data accidentului. Dacă pe baza examinării medicale nu se poate stabili gradul definitiv de invaliditate permanentă, se poate plăti o parte din suma asigurată corespunzătoare gradului minim de invaliditate permanentă existent şi stabilit de societatea de a. Gradul definitiv de invaliditate permanentă se stabileşte în asemenea cazuri după a doua examinare medicală, însă nu mai târziu de un an de la data accidentului. în cazuri justificate, când examinarea în vederea stabilirii gradului de invaliditate permanentă nu s-a putut efectua în timp de un an de la data accidentului, aceasta se poate face în timp de cel mult doi ani de la data accidentului. Sumele destinate acoperirii cheltuielilor medicale (când a. a fost încheiată şi pentru acest risc) ocazionate de tratarea invalidităţii permanente (spitalizare, medicamente, materiale de uz sanitar şi altele asemenea) se plătesc de societatea de a. în baza documentelor medicale prezentate de către asigurat (reţete, chitanţe, note de plată etc.), din care să rezulte că acestea s-au datorat în exclusivitate producerii riscului asigurat. în caz de pierdere, avariere sau distrugere a bagajelor şi a bunurilor aflate asupra călătorilor (când a. a fost încheiată şi pentru acest risc), societatea de a. plăteşte despăgubiri pentru pagube de peste 30.000 de lei şi până la suma asigurată maximă de 50.000-500.000 de lei. Evaluarea pagubelor se face de către societatea de a. în baza documentelor care constată producerea accidentului şi a adeverinţelor eliberate de către societatea de transport. în caz de invaliditate permanentă, respectiv pierdere, avariere sau distrugere a bagajelor şi a bunurilor aflate asupra călătorilor (când a. a fost contractată şi pentru acest risc), suma cuvenită se plăteşte asiguratului, iar în caz de deces al acestuia, moştenitorilor săi, în calitate de beneficiari. Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească această sumă. Sumele asigurate şi despăgubirile se plătesc numai în România şi numai în lei. 158 ASI Societatea de a. nu plăteşte suma asigurată dacă accidentul ori paguba au fost prilejuite: «cu intenţie ori din culpa călătorului asigurat sau a beneficiarului a.; "de comiterea sau încercarea de comitere cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte penale de o deosebită gravitate; "de operaţiuni militare în timp de război (declarat sau nu), de invazie sau actul de ostilitate al unui duşman străin; "de război civil, revoluţie, rebeliune, insurecţie, acţiunea puterilor militare ori uzurpatoare, răscoală ori tulburări civile; "de explozie, de acţiunea unor substanţe explozive, toxice, radioactive, corosive, nucleare, poluante ori de contaminare; "de urmările afecţiunilor psihice ale persoanei asigurate. Pentru copii, suma asigurată se plăteşte în condiţiile respectării regulamentelor de călătorie, pentru cazurile când acestea prevăd obligativitatea existenţei unui însoţitor. în vederea încasării sumei cuvenite în baza contractului de a., asiguratul trebuie să se prezinte la societatea de a. o cerere scrisă, la care se anexează: procesul-verbal încheiat de poliţie sau de alte organe competente, din care să rezulte data, felul şi împrejurările accidentului, alte documente de probă, declaraţii ale martorilor autentificate de organe competente sau date în faţa lucrătorilor societăţii de a.; în caz de deces al asiguratului în urma unui accident se prezintă: certificatul de deces, alte acte necesare solicitate de societatea de a., după caz, pentru soluţionarea cererilor de plată. Când decesul sau invaliditatea permanentă s-a produs în condiţii deosebite sau a determinat situaţii excepţionale, societatea de a. plăteşte un avans de până la 30% din suma asigurată înainte de perfectarea formelor cerute. Dovada calităţii de asigurat se face cu legitimaţia de călătorie sau cu documentul de transport, ori cu adrese sau dovezi eliberate de societatea care a organizat transportul, precum şi prin orice mijloace de probă din care să rezulte că şi bagajul respectiv a fost înregistrat, inclusiv, în lipsa altor probe, cu declaraţii ale martorilor autentificate sau date în faţa organelor societăţii de a. Actele în legătură cu constatarea producerii accidentului, cu stabilirea şi cu plata sumelor asigurate, depuse şi înregistrate la unitatea societăţii de a., nu pot fi încredinţate asiguraţilor sau altor persoane. Suma cuvenită în baza contractului de asigurare se plăteşte de către societatea de a. în termen de cel mult trei zile de la data primirii ultimului document necesar. Plata către asigurat sau către cel în drept să primească suma asigurată se face fie prin persoana juridică ce a încheiat a., fie prin unitatea asigurătorului în raza căreia se află domiciliul asiguratului. La cererea celor îndreptăţiţi, suma poate fi trimisă prin mandat poştal ori depusă într-un cont bancar, pe spezele lor. Societatea de a. nu plăteşte sumele asigurate dacă cel în drept să le primească nu şi-a îndeplinit la termen obligaţiile contractuale în cel mult doi ani (în cazul accidentelor corporale) de la accident. Societatea de a. plăteşte sumele asigurate numai cu condiţia ca primele de a. datorate să fi fost plătite integral şi la termenele stabilite. în cadrul acestei a., societatea de transport are următoarele obligaţii: "să ia toate măsurile, potrivite cu împrejurările, pentru limitarea efectelor accidentelor produse; "să comunice societăţii de asigurări, în scris, orice accident, în termen de maximum 48 de ore, cel mai târziu în prima zi lucrătoare, dacă termenul de 48 de ore expiră într-o zi declarată nelucrătoare, pentru accidentele întâmplate în ţară, şi în timpul cel mai scurt posibil, pentru cele întâmplate în străinătate (în transportul rutier); *să-i îndrume la unitatea societăţii de a. pe asiguraţii accidentaţi, în vederea stabilirii drepturilor care decurg din a.; "să comunice, la cererea unităţii asigurătorului, toate datele necesare stabilirii calităţii de asigurat a persoanelor accidentate, data, locul şi împrejurările producerii accidentului, precum şi orice alte informaţii necesare pentru justa stabilire a drepturilor de a.; "să calculeze şi să vireze lunar primele de a. în contul societăţii de a., până la data de 15 a lunii următoare; "să pună la dispoziţia lucrătorilor desemnaţi de unitatea societăţii de a. datele şi evidenţele necesare verificării justei calculări şi plăţii primelor de a. care fac obiectul contractului şi să facă regularizarea oricărei neconcordanţe, în termen de zece zile de la data constatării diferenţelor. Contractul de a. se încheie pe durata de un an şi se reînnoieşte de drept, dacă nu a fost denunţat de una dintre părţi, cu un preaviz de 30 de zile înainte de sfârşitul fiecărui an. Societatea de a. nu exercită dreptul de regres împotriva prepuşilor asiguratului sau ai beneficiarului decât în cazul comiterii cu intenţie a unor fapte penale de o ASI 159 deosebită gravitate. Persoanele care obţin sau încearcă prin orice mijloace să obţină pe nedrept sume asigurate sau care înlesnesc asemenea fapte se pedepsesc pe cale penală, ori de câte ori fapta întruneşte elementele unei infracţiuni. ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CĂRĂUŞULUI PENTRU MĂRFURILE TRANSPORTATE, a. ce se poate contracta de persoanele fizice şi de persoanele juridice cu domiciliul sau cu sediul în România, care organizează transporturi de mărfuri cu autovehicule înmatriculate în România (deţinute, închiriate, luate în locaţie de gestiune etc.). A. acoperă răspunderea cărăuşului pentru pagube la mărfurile transportate, fiind valabilă atât pe teritoriul României, cât şi în afara acestuia. A. poate fi încheiată şi pentru călătoriile cu punct de plecare şi de sosire numai pe teritoriul României. A. este valabilă atât în transportul terestru, cât şi în cel maritim, în cazul în care au loc traversări cu linii RO-RO sau ferry boat, precum şi în cel al transportului executat de la punctele de expediţie sau la punctele de destinaţie situate pe teritoriile statelor care nu sunt membre ale „Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele44. A. se încheie la suma pe care asiguratul o apreciază că va constitui limita răspunderii sale, dar nu mai mult de 100.000 de dolari SUA sau echivalentul acestora în lei, la cursul oficial de schimb în vigoare la data încheierii a., de fiecare transport, pentru toate categoriile de mărfuri şi pentru un autovehicul, inclusiv remorca. Dacă valoarea mărfurilor din fiecare transport pentru un autovehicul - inclusiv remorca - depăşeşte limita menţionată mai sus, asiguratul poate solicita, înainte de efectuarea transportului, încheierea unei a. suplimentare, achitând prima de a. corespunzătoare. Prima de a. se stabileşte pentru fiecare transport de mărfuri, în funcţie de: suma asigurată, felul mijlocului de transport, felul mărfurilor, ruta de transport, anotimp, durata transportului. A. se poate încheia fie pentru o perioadă de timp de un an sau de cel puţin o lună, fie pentru o călătorie. Avizarea în a. se face de asigurat la societatea de a., prin comunicarea scrisă a numerelor de înmatriculare a autovehiculelor existente şi, ulterior, pe măsura înmatriculării de noi autovehicule. Constatarea pagubelor se face de către societatea de a. prin împuterniciţii săi sau prin experţi, dacă acest lucru s-a convenit între părţi. Evaluarea pagubelor, stabilirea despăgubirilor şi plata acestora se fac de către societatea de a. Plata despăgubirilor se face în lei sau în valuta în care s-a încheiat a. Răspunderea societăţii de a. începe din momentul în care mărfurile s-au încărcat în autovehicul în vederea expedierii şi încetează în momentul descărcării mărfurilor respective la destinaţie. Dacă valoarea mărfurilor încărcate pentru unul şi acelaşi mijloc de transport este mai mare decât suma asigurată (limita despăgubirii), despăgubirea se calculează în proporţia în care se găseşte suma asigurată faţă de valoarea reală a mărfurilor transportate. Societatea de a. acordă despăgubirile cuvenite în termen de o lună, din momentul când s-au primit toate actele probatorii necesare lichidării pagubei. în limitele despăgubirilor plătite, societatea de a. este subrogată în toate drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea pagubelor. Societatea de a. are dreptul să verifice, prin organele autorizate desemnate în acest scop, evidenţele asiguratului privind elementele care fac obiectul acestei a., precum şi virarea sumelor cuvenite drept prime de a. ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CONŢINUTULUI CLĂDIRILOR, formă de a. care cuprinde: maşinile şi utilajele de producţie, uneltele, instalaţiile şi orice alte mijloace fixe, precum şi produsele finite, semifabricatele, materiile prime şi auxiliare etc. în baza a., societatea de a. acordă despăgubiri atât în cazul pagubelor produse de incendiu şi de alte calamităţi, cât şi ca urmare a avarierii sau a distrugerii de către un risc a clădirilor în care se află bunurile asigurate, precum şi a avarierilor accidentale produse la instalaţiile de gaze, apă, canal sau încălzire centrală, a carbonizării totale sau parţiale ori a topirii, chiar şi fară flacără. ASIGURAREA FACULTATIVĂ A MANAGERILOR PENTRU CAZURILE DE ACCIDENTE, a. ce se poate contracta de către persoane în vârstă de la 24 până la 65 de ani, pe durate de asigurare de 4 şi 5 ani. Suma asigurată minimă este de 50 de milioane de lei. Dacă 160 ASI suma asigurată depăşeşte 50 de milioane de lei, este obligatoriu avizul favorabil al medicului desemnat. Persoanele care au o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu sunt acceptate în a. Prin asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente se acoperă: a) a. de accidente produse în timpul executării obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, inclusiv în cadrul deplasărilor efectuate în interes de serviciu, în ţară sau în străinătate; b) a. de deces produs din alte cauze decât accident, dar în legătură cu activitatea profesională desfăşurată, inclusiv ca urmare a unui efort fizic sau intelectual excesiv; c) a. incapacităţii temporare de muncă din cauza unui accident produs în legătură cu activitatea profesională; d) a. pierderilor de venituri ale societăţii comerciale, ca urmare a erorilor involuntare de management. Primele de a. se plătesc anual anticipat. Cuantumul fiecărei prime de a. se stabileşte în baza tarifului de prime, în raport cu suma asigurată, cu vârsta asiguratului la încheierea contractului şi cu durata acestuia. Sumele asigurate care se plătesc de asigurător se diferenţiază în funcţie de natura riscurilor preluate în a., în modul următor: a) în caz de invaliditate permanentă ca urmare a unui accident, suma asigurată înscrisă în poliţă, în total sau în parte, după cum invaliditatea permanentă este totală sau parţială; b) în caz de deces al asiguratului din accident, de două ori suma asigurată înscrisă în poliţă; c) în caz de deces al asiguratului din alte cauze, suma asigurată, iar începând după al doilea an de a., suma de plată se majorează cu cote de excedent, stabilite corespunzător cu timpul cât s-au plătit primele de a., socotit în ani întregi, cel mult însă până la data decesului; d) în caz de incapacitate temporară de muncă a asiguratului ca urmare a unui accident, o indemnizaţie zilnică de 7 lei pentru fiecare 1 000 de lei sumă asigurată, calculată pentru cel mult 189 de zile, excluzând perioade mai mici de 15 zile, în limita sumei asigurate; e) în caz de pierderi de venituri ale societăţilor comerciale, produse ca urmare a erorilor involuntare de management, începând cu cel de-al doilea an de a., până la 75% din suma asigurată înscrisă în poliţă; f) la expirarea a., dacă asiguratul va fi în viaţă, suma asigurată înscrisă în poliţă, majorată cu cote de excedent de cel puţin 10%. Contractul de a. poate rămâne valabil pentru o sumă asigurată redusă dacă primele de a. au fost plătite pe cel puţin un an. Suma asigurată redusă se plăteşte la expirarea contractului de a. sau, în caz de deces al asiguratului, înainte de expirarea contractului de a. Contractul de a. poate fi răscumpărat dacă de la data începerii a. a trecut cel puţin un an, iar plata sumei de răscumpărare se face în termen de 15 zile din ziua primirii de către societatea de a. a cererii, împreună cu poliţa de a. La semnarea declaraţiei de a., o dată cu cea dintâi rată a primei de a. se plăteşte şi taxa de poliţă. ASIGURAREA FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARII PE TIMPUL TRANSPORTULUI AUTOVEHICULELOR, a. care se încheie pentru autovehiculele transportate pe calea ferată, cu autovehicule sau prin forţă proprie, pe rute definite, de la unităţile furnizoare la unităţile care le comercializează. A. poate fi încheiată numai pentru autovehicule cumpărate de persoanele juridice din România, pe timpul transportului acestora pe rute definite, de la sediul unităţii furnizoare la cel al unităţii care le comercializează. A. se încheie pe o perioadă de un an, putând fi reînnoită de drept - fară emiterea unui nou contract de a. - pe perioade de câte un an, dacă una dintre părţi nu o denunţă, prin scrisoare recomandată, cu 30 de zile înainte de expirarea a. în curs, datele termenelor de plată a primelor rămânând cele stabilite pentru anul anterior. Autovehiculele se asigură pentru suma prevăzută în factura de cumpărare a acestora. Societatea de a. acordă despăgubiri pentru pagubele produse de riscurile generale (v.), chiar dacă autovehiculele sunt neînmatriculate, precum şi în cazurile de pagube produse în timpul transportului autovehiculelor pe calea ferată sau cu autovehicule de accidente ale mijlocului de transport, cum ar fi: ■ciocniri, loviri sau izbiri cu alte mijloace de transport sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara mijlocului de transport, căderi, deraieri, derapări, răsturnări sau împotmoliri; "acte de tâlhărie; "dispariţie sau furt total ori parţial, dacă s-a produs ca urmare a unui accident al mijlocului de transport; "accidente în timpul încărcării, aşezării sau descărcării autovehiculelor. în această a. este inclusă şi a. facultativă suplimentară pentru cazurile când autovehiculul este condus de alte persoane decât asiguratul. Primele de a. se calculează lunar, prin aplicarea cotei de primă asupra valorii ASI 161 autovehiculelor transportate în cursul lunii. în caz de producere a evenimentelor asigurate, despăgubirile se acordă în limita pagubelor produse, fără însă a o putea depăşi: "la valoarea din nou, atunci când, la autovehiculele de producţie internă sau externă, pagubele s-au produs în timpul transportului acestora pe calea ferată sau cu autovehicule; "la 90% din valoarea din nou a autovehiculelor, în cazul când pagubele s-au produs în timpul deplasării acestora prin forţă proprie. ASIGURAREA GEAMURILOR, A OGLINZILOR Şl A ALTOR BUNURI CASABILE PENTRU CAZURI DE SPARGERE SAU CRAPARE, a. care se poate contracta de persoane juridice şi fizice pentru pagubele produse de: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie, inundaţie, furtună, uragan, cutremur de pământ, zăpadă, fapte ale oamenilor, accidente, lucrări de montare etc. Sumele asigurate se stabilesc, potrivit cererii asiguratului, fie global pentru toate bunurile, fie separat pentru fiecare dintre ele. Primele de a. sunt diferenţiate în funcţie de felul bunurilor asigurate. Cuantumul pagubei este egal cu valoarea bunurilor avariate la data producerii riscului asigurat, din care se scade valoarea resturilor ce se mai pot întrebuinţa. Nu se acordă despăgubiri pentru: pagubele conexe (avarierea ramelor geamurilor, a părţilor metalice sau din lemn), la lustre şi lămpi, la obiectele sanitare; pagubele produse la suprafaţa bunurilor asigurate (zgârieturi, aşchieri, ciuntituri); pagubele produse becurilor electrice; pagubele produse de o sursă normală de căldură. ASIGURAREA GEMENILOR, formă a a. de natalitate (v.) care se poate contracta pentru o naştere gemelară ce aduce cu sine complicaţii financiare. Prin această a. se oferă o sumă de bani pentru satisfacerea nevoilor financiare. ASIGURAREA IN CAZ DE DECES, a. care-1 protejează pe asigurat sau pe beneficiar în caz de deces. întrucât decesul este un eveniment viitor şi sigur, dar incert ca dată, societăţile de asigurări folosesc mai multe forme de asigurare care să satisfacă cele mai diverse preferinţe. Astfel, se pot folosi următoarele variante: a) asigurarea de viaţă întreagă, în care societatea de asigurări se angajează să verse capitalul subscris de asigurat beneficiarului în momentul în care va surveni decesul asiguratului, indiferent care ar fi perioada; b) asigurarea de viaţă amânată, care constă în aceea că prestaţia societăţii de asigurări nu devine exigibilă decât dacă asiguratul decedează după o dată stabilită prin contract. în această formă de asigurare, primele de asigurare sunt mai mici; c) asigurarea temporară, prin care societatea de asigurări se angajează să plătească beneficiarului o sumă de bani determinată, dacă asiguratul decedează în timpul unei perioade stabilite prin contract. Asiguratul se angajează să plătească prima de asigurare periodic, în timpul întregii perioade de garanţie sau până la decesul său, dacă acesta survine în timpul acestei perioade. Această variantă de asigurare se foloseşte foarte frecvent; d) asigurarea de supravieţuire, prin care societatea de asigurări se angajează să plătească la decesul asiguratului un capital sau o rentă unui beneficiar desemnat, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă în ziua decesului asiguratului. Se constată că în această asigurare se iau în considerare în acelaşi timp decesul asiguratului şi supravieţuirea beneficiarului asigurării. Deşi puţin practicată, această asigurare permite să se asigure mijloace de subzistenţă pentru o persoană care se află în sarcina asiguratului. Asigurarea de supravieţuire nu trebuie confundată cu condiţiile de supravieţuire stipulate într-o asigurare de viaţă întreagă sau în una temporară de deces. Desigur, atât timp cât decesul beneficiarului survine înainte de data convenită o eliberează definitiv pe societatea de asigurări, condiţia de supravieţuire nu are niciodată această consecinţă. Societatea de asigurări nu are alt scop decât acela de a împiedica transmiterea dreptului beneficiarului desemnat moştenitorilor săi, dacă asiguratul decedează înainte de data respectivă. Cele câteva forme ale asigurării în caz de deces fac ca asiguratul să se expună riscului de a plăti primele de asigurare fară ca obligaţia societăţii de asigurări să devină vreodată obligatorie. Aşa se întâmplă în cazul asigurării temporare dacă asiguratul nu decedează în cursul perioadei de asigurare, al asigurării de viaţă amânată dacă asiguratul decedează înainte de începerea 162 ASI amânării sau al asigurării de supravieţuire dacă beneficiarul decedează înaintea asiguratului. In vederea prevenirii unor asemenea situaţii, în totalitate sau în parte, este posibil să se subscrie în acelaşi timp cu contractul de asigurare principal o contraasigurare, prin care societatea de asigurări se angajează să ramburseze cuantumul primelor de asigurare, mai puţin taxele, comisioanele, indexările şi dobânzile. Rezultă că asigurarea în caz de deces nu este una de economisire, ci una de protecţie împotriva unui risc determinat. ASIGURAREA LOCUINŢELOR, formă a asigurărilor de bunuri care realizează protecţia locuinţelor dobândite după mulţi ani de muncă şi de eforturi. Asigurarea se poate încheia sub mai multe forme şi poate cuprinde locuinţele proprii, precum şi pe cele închiriate, în asigurare sunt preluate următoarele riscuri: incendiu, inundaţie, explozie, cutremur, furtună, grindină, greve, tulburări civile, vandalism, terorism, prăbuşire şi alunecare de teren, uragan, ploaie torenţială, greutatea zăpezii sau gheţii, avalanşe, spargeri, izbire de către vehicule, spargere sau deteriorare determinate de furt prin efracţie, distrugeri sau stricăciuni provocate de măsurile de salvare în timpul producerii evenimentului asigurat. Există însă şi riscuri excluse din asigurare, ca de exemplu: război, explozie atomică, radiaţii, poluare, confiscare, expropriere, naţionalizare, rechiziţionare, sechestrare, distrugere din ordinul autorităţilor, uzură, oxidare, coroziune, căldură, afumare, pătare, cheltuielile efectuate pentru îmbunătăţirea constructivă a locuinţelor, cheltuielile pentru repararea unor avarii sau distrugeri accidentale produse de cauze necuprinse în asigurare, cheltuieli determinate ca urmare a pagubelor provocate de îngheţarea apei în conducte, rezervoare, vase din încăperi neîncălzite din neglijenţa asiguratului, pagubele produse instalaţiilor electrice numai prin acţiunea curentului electric, dacă nu este urmată de incendiu. Societatea de asigurări nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse de: prăbuşirea locuinţelor din cauza defectelor de construcţie, a proastei întreţineri, degradare, tasarea terenului de fundaţie, crăpături în terenul fundaţiei, inundaţii produse în timpul formării lacurilor de acumulare ori în perioada schimbării artificiale a cursurilor de apă, ape subterane, apa din ploi sau din topirea zăpezii care se infiltrează în interiorul clădirii, lucrări edilitare, de prospecţiuni, explorări sau exploatări de orice fel, culpa asiguratului. ASIGURAREA MEDICALĂ, asigurare de persoane, alta decât de viaţă, care nu se referă la riscul de deces, ci la riscuri care creează unele suferinţe fizice sau de altă natură. A.m. are menirea să acopere parţial sau total costurile de spitalizare, dacă spitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile (de regulă 3 sau 5 zile), ca urmare a unei boli, unor vătămări corporale, sau să compenseze veniturile nerealizate în perioada respectivă. în a.m., riscul de deces nu este asigurat. Primele de asigurare sunt diferenţiate pentru bărbaţi şi pentru femei, având în vedere şi categoriile ocupaţionale. Răspunderea societăţii de asigurări poate începe după 3-6 luni de la semnarea contractului. A.m. acoperă cheltuielile de: spitalizare; convalescenţă; tratament la domiciliu după externare; indemnizaţie pentru maternitate; consultaţii la un medic de medicină generală; consultaţii, diagnostic, precum şi taxe de radiologie, ecografie, oncologie etc.; intervenţii chirurgicale; servicii private de ambulanţă; repatriere; închirierea unui scaun cu rotile etc. Sumele asigurate se acordă sub următoarele forme: sume fixe (forfetare) stabilite ca indemnizaţie pe o zi de spitalizare sau sumă fixă pentru intervenţie chirurgicală; compensarea tratamentului medical şi chirurgical. ASIGURAREA MEDICALĂ PENTRU BOLI INCURABILE, asigurare de persoane, alta decât de viaţă, care nu se referă la riscul de deces, ci la riscuri ce produc unele suferinţe fizice. Această asigurare poate fi principală sau adiţională, după cum se contractează, şi oferă asiguraţilor protecţie pentru bolile incurabile, cum sunt: cancer, infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficienţă renală, bypass arterial coronarian, transplant de organe vitale, invaliditate totală, în funcţie de ocupaţie, până la vârsta de pensionare. Prima de asigurare este influenţată de următorii factori: frecvenţa apariţiei bolilor respective pe sexe. De pildă, bărbaţii sunt mai expuşi la atacurile de cord între 40 şi 50 de ani; femeile sunt mai expuse la cancer, cu ASI 163 deosebire între 30 şi 60 de ani; vârsta maximă de intrare şi de ieşire în şi din risc; faptul dacă asiguratul este sau nu fumător; evidenţa statistică privind cauzele deceselor; sistemul de clasificare a bolilor pe baza datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii; criteriile privind definirea bolilor ce se asigură. Suma asigurată se plăteşte asiguratului în momentul diagnosticării bolii pentru compensarea cheltuielilor cu tratamentul medical. Sumele asigurate care se acordă asiguraţilor pot fi egale sau diferite pe boli şi se plătesc parţial la diagnosticarea bolii, iar diferenţa pentru tratament. ASIGURAREA MEDICALĂ PENTRU INTERVENŢII CHIRURGICALE, a. ce se încheie pentru orice intervenţie chirurgicală efectuată asiguratului sau copiilor acestuia ca urmare a unei boli sau unui accident survenit pe durata de valabilitate a asigurării. Asiguratul poate fi de orice persoană fizică în vârstă de 16-60 de ani. Contractul se poate încheia de persoane fizice sau juridice în calitate de contractanţi. Evenimentul asigurat este orice operaţie chirurgicală efectuată asiguratului sau copiilor săi ca urmare a unei boli sau unui accident intervenit pe durata asigurării. Prima de asigurare se stabileşte în funcţie de mai mulţi factori specifici, ca de exemplu: starea de sănătate a populaţiei, indicatorii de morbiditate, vârsta, numărul de intervenţii chirurgicale pe tipuri; de asemenea, prima de asigurare este diferită pe sexe. Suma asigurată se plăteşte în cazul în care asiguratul sau copiii săi suportă o intervenţie chirurgicală. Sumele asigurate sunt fixe şi se stabilesc în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale. Intervenţia chirurgicală trebuie justificată de către un medic specialist şi efectuată în spital, iar asiguratul rămâne protejat în continuare. Poliţa de asigurare expiră la termenul stipulat în contractul de asigurare sau în caz de deces al asiguratului. ASIGURAREA MIXTĂ REDUSĂ, formă a asigurării mixte de viaţă prin care este posibilă rambursarea primelor de asigurare aferente riscului de supravieţuire, iar la dispoziţia societăţii de asigurări rămâne numai prima corespunzătoare riscului de deces. Dacă la expirarea duratei asigurării asiguratul este în viaţă, el beneficiază de suma asigurată, iar în cazul în care el decedează, societatea de asigurări plăteşte suma primelor de asigurare înregistrate până la data decesului, la care se adaugă şi o cotă stabilită de participare la profit pentru partea din rezervele matematice investite de societatea de asigurări. Suma asigurată înscrisă în contract este decisă de asigurat. ASIGURAREA NAVELOR AERIENE, formă a a. facultative externe (în valută) care are ca obiect aeronavele aviaţiei civile folosite pentru transportul de pasageri sau de mărfuri. A.n.a. poate fi încheiată de: organizaţii din România, organizaţii străine, societăţi mixte cu participare românească etc. Prin a.n.a. se acoperă atât pagubele care apar ca urmare a pierderii sau a avarierii navei (casco), cât şi răspunderea pe care asiguratul o are în calitate de deţinător al aeronavei pentru pasageri, şi pentru bagajele acestora şi pentru mărfurile transportate precum şi răspunderea civilă legală faţă de terţii din afara aeronavei. A. pentru pierderea sau avarierea aeronavei acoperă riscurile la care aeronava este expusă în timpul acţionării sau al rulării pe sol şi în zbor. Se despăgubesc, de asemenea, pagubele determinate de dispariţia aeronavei şi cheltuielile necesare, făcute cu chibzuinţă în legătură cu salvarea şi conservarea aeronavei, cu transportul acesteia de la locul avarierii la locul unde vor fi efectuate reparaţiile etc. Prin a. de răspundere civilă se acordă despăgubiri pentru: "sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuielile de judecată pentru vătămarea corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a accidentării acestora la bordul aeronavei sau în timpul operaţiunilor de îmbarcare; "pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor şi a bunurilor aflate asupra pasagerilor; "pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate; "vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavei, cauzată direct de aeronavă sau de obiecte desprinse ori căzute din aceasta. Suma asigurată se stabileşte la propunerea asiguratului. Pentru aeronavă (asigurarea casco), suma asigurată nu poate depăşi valoarea de înlocuire ori cel mult valoarea din nou a acesteia la data încheierii a. 164 ASI La a. de răspundere civilă, sumele asigurate sunt cele declarate de asigurat pentru pasageri pentru bagaje şi pentru mărfurile transportate, precum şi pentru terţi, fară ca acestea să poată depăşi limitele prevăzute în legislaţia României, în convenţiile internaţionale la care România a aderat sau în acordurile încheiate de asigurat cu partenerii săi externi. A. aeronavelor se poate încheia fie ca o asigurare pentru o călătorie determinată (v.), fie ca o asigurare pentru o perioadă de timp (v.). Primele de a. sunt stabilite separat pentru a. casco şi separat pentru fiecare fel de a. de răspundere civilă (faţă de pasageri şi de bagajele acestora, pentru mărfurile transportate şi faţă de terţii din afara avionului). La a. casco, cotele de primă sunt stabilite separat pentru riscuri în timpul zborului sau al rulării pe sol şi separat pentru riscuri în timpul staţionării pe sol. ASIGURAREA NAVELOR MARITIME (CASCO MARITIM), formă a a. externe (în valută) care are ca obiect navele comerciale, navele de pescuit oceanic, navele fluviale, navele colectoare, ambarcaţiunile, instalaţiile şi utilajele plutitoare asimilate navelor. A.n,m. poate fi încheiată de: organizaţii din România, organizaţii străine, societăţi mixte cu participare românească etc. în toate cazurile, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la nava asigurată. A.n.m. poate fi realizată conform uneia dintre următoarele condiţii: „cu răspundere pentru pierdere şi avarii“, „fără răspundere pentru avarii în afară de cazurile de coliziune, eşuare, explozie sau incendiu la bordul navei şi naufragiu**, „cu răspundere numai pentru pierderea totală a navei şi pentru cheltuielile de salvare*4. ❖ Asigurarea încheiată conform condiţiei „cu răspundere pentru pierdere şi avarii" acoperă pagubele provocate ca urmare a pierderii totale (efective sau constructive) a navei sau a avariilor provocate de: furtună, incendiu, uragan şi alte calamităţi ale naturii, naufragiu, eşuare, ciocnirea navelor între ele sau cu orice obiect fix sau plutitor, răsturnarea sau înecarea navei, precum şi din cauza accidentelor produse în timpul încărcării, aşezării şi descărcării mărfurilor sau în timpul alimentării navei cu combustibil, explozii la bordul navei sau în afara ei, defecte ascunse ale corpului navei, ale maşinilor sau cazanelor, neglijenţa sau greşeala comandantului, a mecanicului sau a altor membri ai echipajului. Totodată, această a. acoperă pagubele din avaria comună şi sumele pe care nava asigurată este obligată să le plătească din cauza ciocnirii cu alte nave etc. ❖ Asigurarea încheiată conform condiţiei „cu răspundere pentru pierdere şi avarii", „fără răspundere pentru avarii în afară de cazurile de coliziune, eşuare, explozie sau incendiu la bordul navei şi naufragiu" dă dreptul la despăgubiri atât pentru pierderea totală (efectivă sau constructivă) şi dispariţia navei, cât şi pentru avariile produse navei de fenomene deosebite produse în timpul călătoriei (naufragiu, incendiu, coliziune, eşuare etc.). Se mai acordă despăgubiri şi pentru contribuţia navei la avaria comună, pentru răspunderea faţă de terţi în cazul abordajului şi al coliziunii şi pentru cheltuielile necesare făcute cu chibzuinţă în vederea salvării navei sau pentru micşorarea pagubei. ❖ Asigurarea în baza condiţiei „cu răspundere numai pentru pierderea totală a navei şi pentru cheltuielile de salvare" acoperă atât pagubele apărute ca urmare a pierderii totale a navei (efective sau constructive) sau a dispariţiei navei, cât şi cheltuielile efectuate cu chibzuinţă pentru salvarea navei, chiar dacă acestea nu au dat rezultatele scontate. Din compararea sferei de cuprindere a a. încheiate pe baza celor trei condiţii prezentate rezultă că a. „cu răspundere pentru pierdere şi avarii** acoperă mai multe riscuri decât celelalte două. Sumele asigurate pentru care se încheie a. în cazul tuturor celor trei condiţii sunt cele declarate de asigurat. Aceste sume nu pot depăşi însă valoarea de înlocuire a navei şi nici valoarea din nou la data încheierii a. Prin valoarea navei se înţelege costul de construcţie stabilit pe baza preţurilor în vigoare la data a., corectat cu gradul de uzură. De menţionat că suma asigurată se trece separat pentru fiecare parte a navei (corp, maşini, instalaţii). Primele de a. au un nivel care diferă în funcţie de următorii factori: tipul navei (nave comerciale, nave de pescuit oceanic, nave fluviale etc.); capacitatea navelor exprimată în tone registru brut (v.); zona de navigaţie; condiţia care stă la baza a. Durata a. navelor maritime diferă după cum este vorba despre încheierea asigurării pentru o călătorie determinată (v.) sau asigurarea pentru o perioadă de timp (v.). ASI 165 ASIGURAREA NAVLULUI, formă şi parte componentă a a. navelor maritime sau a a. bunurilor în timpul transportului extern pe mare. Prin a.n. se acoperă costul transportului maritim sau fluvial pentru mărfuri, adică suma pe care armatorul are dreptul să o primească de la navlositor în schimbul serviciului de a transporta mărfurile pe baza contractului de transport, în cazul navlului plătibil la destinaţie, despăgubirea nu se va acorda pentru navlul corespunzător coletelor neajunse la destinaţie, chiar dacă navlul a fost asigurat. V. şi navlu. ASIGURAREA PECUNIARĂ, formă de asigurare care acoperă creditul, bonitatea financiară, diversele pierderi financiare, cheltuielile de judecată etc. ASIGURAREA PENTRU O CĂLĂTORIE DETERMINATĂ, formă şi parte a a. navelor maritime şi aeriene prin care se precizează momentul începerii şi al terminării răspunderii asigurătorului. La a. pentru o c.d., răspunderea asigurătorului începe - în cazul navelor maritime - în momentul pornirii (dezlegării) navei sau al ridicării ancorei din portul de plecare şi se termină în momentul acostării navei în portul de destinaţie. în cazul navelor aeriene, răspunderea asigurătorului intră în vigoare din momentul începerii operaţiunilor de îmbarcare sau de încărcare pe aeroportul de plecare şi se termină în momentul încheierii operaţiunilor de debarcare sau de descărcare pe aeroportul de destinaţie, ori începe din momentul pornirii motoarelor şi se termină în momentul opririi motoarelor în cazul unei călătorii fară pasageri sau mărfuri. ASIGURAREA PENTRU O PERIOADĂ DE TIMP, formă şi parte a a. navelor maritime şi aeriene prin care se precizează momentul începerii şi al terminării răspunderii asigurătorului. în cazul încheierii a. pentru o p. de t, răspunderea asigurătorului începe şi se termină la ora 24 a datelor indicate în poliţa de asigurare. A. pentru o p. de t. se încheie, de regulă, pe o perioadă de un an de zile, însă la cererea asiguratului, poate fi încheiată şi pentru o perioadă de timp mai scurtă, dar nu mai puţin de o lună de zile. Dacă se întâmplă ca nava (aeronava) care face obiectul a. pentru o p. de t. să se găsească pe mare (în zbor) sau într-un port de adăpost (aeroport de refugiu) ori suferă o avarie în momentul expirării contractului de a., asigurarea se prelungeşte până la ajungerea navei (aeronavei) în portul (aeroportul) de destinaţie. ASIGURAREA PE TERMEN, formă a asigurărilor de viaţă care oferă o protecţie financiară pe timp limitat. Dacă persoana asigurată decedează în această perioadă, suma asigurată se plăteşte beneficiarului. In cazul în care asiguratul supravieţuieşte termenului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare, atunci obligaţiile societăţii de asigurări se consideră încheiate. Asiguratul are însă posibilitatea de a reînnoi contractul de asigurare pentru o nouă perioadă, dacă acest lucru a fost prevăzut printr-o clauză a contractului. Această asigurare este foarte simplă şi foarte apropiată de asigurările de bunuri şi de cele de răspundere civilă. Asigurarea se poate contracta pe 1,5, 10, 15 sau 20 de ani sau până la o anumită vârstă (65-70 de ani), purtând şi numele de protecţie temporară. Primele de asigurare se plătesc de regulă periodic, în rate egale. Condiţiile asigurării pot fi revăzute şi reînnoite în fiecare an. Astfel se pot modifica: durata contractului, prima de asigurare, suma asigurată etc. ASIGURAREA RATELOR DE CREDIT, variantă a asigurărilor de credite care se utilizează pentru creditele ce se rambursează prin plăţi eşalonate pe o perioadă determinată. Prin această asigurare, asiguratul participă cu circa 25% din valoarea creditului. Asiguratul este vânzătorul pe credit, anume producătorul sau comerciantul. De regulă, asigurarea se contractează pe cifra de afaceri a asiguratului, pentru a evita ca acesta să asigure numai anumite credite, adică pentru a evita antiselecţia. ASIGURAREA TURIŞTILOR PENTRU CAZURI DE ACCIDENTE, formă a a. facultative de accidente care poate fi încheiată de persoanele autorizate să organizeze acţiuni 166 ASI turistice interne şi externe pentru turişti, cetăţeni români sau străini. în a. sunt cuprinse: "decesul; ■invaliditatea permanentă totală sau parţială; "cheltuielile medicale impuse de tratarea invalidităţii ca urmare a unui accident; "avarierea, distrugerea sau pierderea bagajelor înregistrate, precum şi a bunurilor aflate asupra turiştilor; "cheltuielile ocazionate de transportul corpului asiguratului decedat, de la locul unde a survenit decesul până la locul de înhumare; ■sumele pe care turistul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare, pentru prejudicii de care răspunde şi care au fost produse din fapta sa culpabilă, ca urmare a avarierii sau a distrugerii unor bunuri. Accidentele pentru care se acordă drepturile mai sus-menţionate sunt cele produse în timpul derulării programului turistic. Contractul de a. se încheie pentru durata de un an şi se reînnoieşte de drept. Primele de a. se plătesc lunar, se includ în preţul achitat pentru programul turistic ales şi se stabilesc în funcţie de suma asigurată solicitată şi de dispersia riscurilor, potrivit tarifului de prime anexat la condiţiile de a. Sumele maxime destinate cheltuielilor medicale, acoperii pagubelor la bunurile asigurate şi compensării pagubelor materiale produse terţilor reprezintă câte 10% şi, respectiv, 5% din suma de lei asigurată pentru invaliditate permanentă totală, iar cele ocazionate de transportul asiguratului decedat la locul de înhumare sunt de până la 400.000 de lei. Sumele asigurate se stabilesc de către societatea de a. de comun acord cu societăţile de turism. Stabilirea drepturilor care decurg din a. se face ţinându-se seama de următoarele elemente: a) plata sumei de lei reprezentând cheltuielile medicale necesare tratării invalidităţii permanente rezultate în urma unui accident se face pe baza cererii turistului accidentat, însoţită de documentele doveditoare (note de plată, reţete, facturi, bonuri etc.); b) plata sumei reprezentând acoperirea la bunurile asigurate se poate efectua (chiar şi în situaţia neînregistrării bagajelor) în baza declaraţiilor martorilor sau a declaraţiei persoanei păgubite, dacă din documentele care constată producerea accidentului sau din adeverinţele eliberate de societatea de turism rezultă numai producerea pagubei, nu şi întinderea acesteia; c) plata sumelor de lei asigurate pentru daune materiale produse terţilor, precum şi pentru cheltuieli legate de transportul asiguratului decedat de la locul decesului la locul de înhumare se efectuează pe baza actelor doveditoare prezentate de asigurat sau de beneficiarii acestuia, după caz. ASIGURAREA VALORILOR PENTRU FURT, PRIN ACTE DE TÂLHĂRIE ASUPRA CURIERILOR, a. ce se poate încheia fie cu indicarea fiecărui curier şi a sumelor la care se face asigurarea, fie numai cu indicarea numărului curierilor şi a unei sume de lei globale la care se contractează a. Primele de a. sunt diferenţiate în funcţie de locul unde se săvârşeşte furtul şi de felul bunurilor sau al valorilor. Despăgubirile se acordă numai cu confirmarea furtului de către poliţie. ASIGURAT 1. Persoană fizică sau juridică participantă la sistemul de asigurare obligatorie (prin efectul legii) sau facultativă, respectiv la contractul de asigurare (v.), care îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi ale naturii sau unor accidente, ori persoană fizică ce se asigură împotriva unor riscuri care ar putea să intervină în legătură cu integritatea sa corporală sau cu viaţa sa. A. poate fi, de asemenea, orice persoană fizică sau juridică pentru prejudiciul pe care l-ar putea produce terţelor persoane, faţă de care sunt răspunzătoare în faţa legii. A. poate fi şi altă persoană decât cea care a contractat asigurarea (tutorele încheie asigurarea pentru minor). O cerere de asigurare frauduloasă se respinge, iar a. poate fi urmărit pe cale legală. Pentru asigurările de bunuri, a. pot fi: agenţii economici, cooperativele meşteşugăreşti, cele de consum şi de credit, întreprinderile şi instituţiile publice de importanţă locală (mai ales în cazul asigurărilor facultative), întreprinderile cu capital de stat (pentru asigurările privind activitatea de comerţ exterior şi de transporturi navale şi aeriene), precum şi persoanele fizice. A. sunt obligaţi să manifeste precauţii rezonabile pentru prevenirea pierderilor, să ia cele mai eficiente măsuri pentru buna conservare a bunurilor asigurate, să respecte normele agrotehnice şi zoo veterinare, după caz, să întreprindă măsuri pentru preîntâmpinarea, combaterea, limitarea pagubelor şi pentru reducerea la minimum a gradului de extindere a daunei, precum şi măsuri pentru salvarea bunurilor, păstrarea şi paza bunurilor rămase, prevenirea degradării lor ASI/ 167 ulterioare. Dacă a. nu respectă aceste obligaţii şi, ca urmare a nerespectării lor, se produc pagube, actele normative în materie prevăd, în unele cazuri, reducerea volumului despăgubirii, iar în alte cazuri, neacordarea despăgubirilor. în cazul producerii riscului asigurat, a. are obligaţia să-l înştiinţeze imediat pe asigurător şi să aplice instrucţiunile date de acesta. în acelaşi timp, asigurătorul are dreptul şi obligaţia să participe la salvarea şi la conservarea bunurilor asigurate. Asigurătorul este obligat să achite cheltuielile necesare efectuate de a. în vederea salvării bunurilor cuprinse în asigurare, ceea ce îl obligă pe a. să fie raţional în efectuarea cheltuielilor de salvare şi de conservare. Dacă apar neînţelegeri, a. poate recurge la expertiză. în schimbul unei prime unice sau periodice, a. are dreptul să primească despăgubirea sau suma asigurată, stipulată prin lege sau în contract, în cazul producerii riscului respectiv. 2. (în sistemul asigurărilor sociale) Persoana fizică, cetăţean român, străin sau apatrid, pe perioada în care aceasta are domiciliul sau reşedinţa în România. în sistemul public naţional al asigurărilor sociale sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: "persoanele care desfăşoară activităţi pe baza contractului individual de muncă; "persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu cele ale persoanelor care au contract individual de muncă; "persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, indemnizaţie de integrare profesională sau alocaţie de sprijin, care se suportă din fondul pentru plata indemnizaţiei de şomaj (v.), denumite şomeri; "persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie şi care se află în una dintre următoarele situaţii: "asociat unic, asociat, comanditar (v.) sau acţionar; ■administrator sau manager care a încheiat contract de administrare sau de management; ■membru al unei asociaţii familiale; "persoană autorizată să desfăşoare activităţi independente; ■persoană angajată într-o instituţie internaţională, dacă nu este asigurata acestora; "proprietar de bunuri sau arendaş de suprafeţe agricole şi forestiere; "persoană care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriei individuale sau activităţi private în domeniul forestier; "membru al unei societăţi agricole sau al altor forme de asociere din agricultură; "persoană care desfăşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute potrivit legii şi care nu a încheiat contract individual de muncă; "persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic echivalente cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie; "persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie; "alte persoane. A. sunt obligaţi să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale. ASIGURĂRI COMBINATE, formă de realizare a a. facultative care se adresează populaţiei. A.c. au caracteristic faptul că, prin acelaşi contract, se asigură bunuri, persoane şi răspundere civilă. A.c. prezintă avantajul, comparativ cu asigurările obişnuite (care au ca obiect numai bunuri sau numai persoane), că reduc cheltuielile şi permit realizarea a. cu un cost mai redus. Printre a.c. practicate de asigurători se pot menţiona: asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor, asigurarea „Turist“, asigurarea complexă a elevilor şi studenţilor etc. ASIGURĂRI DE AVIAŢIE , a. complexă care cuprinde: a. pentru pierderea sau avarierea navei (casco); a. de răspundere faţă de pasageri şi pentru bagajele acestora sau/şi mărfurile transportate; a. de răspundere civilă legală faţă de terţi. Asigurarea riscurilor aviatice este determinată de modernizarea flotei aeriene civile, de creşterea numărului orelor de zbor, a numărului de pasageri transportaţi şi de mărimea valorii mărfurilor transportate pe calea aerului. Valoarea asigurată se stabileşte pe baza valorii declarate de asigurat, dar care să nu depăşească valoarea din nou în cazul asigurării aeronavei sau în limitele prevăzute în legislaţia din România, în convenţiile internaţionale la care ţara noastră este parte sau în acordurile încheiate cu diferiţi parteneri externi în cazul asigurărilor de răspundere. Primul contract de a. de a. a fost încheiat 168 ASI în 1912 de către societatea Lloyd’s din Londra. Pe plan internaţional, răspunderea civilă a companiilor de aviaţie aeriană este reglementată de: Convenţia de la Varşovia (1929), completată cu Protocolul de la Haga (1955) şi Convenţia de la Guatemala; Convenţia de la Tokio (1963), care se aplică infracţiunilor penale sau actelor care pot compromite securitatea aeronavei, a persoanelor ori a bunurilor aflate în aeronave, sau ordinea şi disciplina la bord; Convenţia de la Roma (1953), care se aplică în cazul daunelor provocate terţilor din afara aeronavei. Folosirea avioanelor militare în al doilea război mondial a constituit un puternic impuls pentru dezvoltarea industriei aviatice, precum şi pentru construirea unor sisteme tot mai performante pentru decolare şi aterizare. Construirea şi dezvoltarea avioanelor cu reacţie după 1960 au creat noi posibilităţi de realizare a transportului aerian. în anul 1969 a avut loc prima aselenizare. Transportul aerian s-a dezvoltat considerabil în ultimii 50 de ani. Numărul aparatelor de zbor a crescut de la 76.000 în anul 1960 la 220.000 în anul 2000. Asigurătorii riscurilor aviatice pot fi cartelurile, societăţile de asigurări, societăţile Lloyd’s, iar asiguraţii pot fi aviaţia generală, liniile aeriene de transport, producătorii aparatelor de zbor, aeroporturile, bazele aeriene. Evaluarea riscului se face după următoarele criterii: caracteristicile aparatului de zbor care urmează să fie asigurat (tipul aparatului de zbor, echipamentul de bord, vechimea, caracteristicile constructive ale aparatului, configuraţia); abilitatea pilotului (se spune că „aviaţia, ca şi marea, nu este periculoasă, ci neiertătoare faţă de greşelile umane“. Sunt deci importante calitatea şi experienţa piloţilor); considerente geografice. Evaluarea riscurilor se face şi în funcţie de diferite fenomene atmosferice, cum sunt: furtunile foarte puternice, furtunile de nisip, ploile cu grindină, tornadele. După scopul în care sunt folosite, aparatele de zbor se împart în următoarele categorii: aeronave ale liniilor de transport aeriene; aeronave proprietate personală; aeronave proprietate comercială; aeronave de închiriat; aeronave speciale. Asigurarea aparatelor de zbor are ca scop protecţia proprietarului aparatului împotriva distrugerilor fizice pe care le poate suferi avionul. Aparatele de zbor au valori extrem de mari şi sunt susceptibile de daune generate de erori umane şi de condiţiile meteorologice nefavorabile. Riscurile asigurate pot fi: incendii, explozii, puternice descărcări electrice în atmosferă, furtuni, vandalism. Se practică două categorii de asigurări: a) toate riscurile în timpul zborului, rulării sau staţionării la sol; b) toate riscurile în timpul staţionării la sol. Există şi unele riscuri excluse, cum sunt următoarele: uzura şi deteriorarea treptată (uzura normală, deteriorarea treptată, îngheţul, defecţiuni ascunse şi cele ale părţilor mecanice şi electrice); roţile şi parbrizele; deturnarea aeronavei; război; confiscare. Evaluarea daunelor se face: a) în funcţie de valoarea agreată; b) în funcţie de valoarea reală a aeronavei. Dauna poate fi parţială sau totală, cu practicarea franşizei. A. de a. cuprind mai multe asigurări de răspundere civilă, cum sunt: a) asigurarea de răspundere civilă pentru vătămări corporale suferite de pasageri; b) asigurarea de răspundere civilă pentru vătămări corporale suferite de alte persoane decât pasagerii; c) asigurarea de răspundere civilă pentru avarierea bunurilor; d) asigurarea de răspundere civilă pentru aeroport; e) asigurarea de răspundere civilă pentru administratorii de hangare; f) asigurarea de răspundere civilă pentru mitinguri aviatice. ASIGURĂRI DE PERSOANE, ramură importantă a a. care completează asigurările sociale de stat şi cooperatiste şi asistenţa socială, în ceea ce priveşte satisfacerea cerinţelor populaţiei în caz de pierdere prematură a capacităţii de muncă, la bătrâneţe, în caz de deces. A. de p. îşi constituie fondurile din primele de asigurare plătite de asiguraţi, pe baza principiului mutualităţii. Dacă la constituirea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, în schimb, la repartizarea acestuia participă numai asiguraţii care au avut de suferit de pe urma producerii evenimentelor asigurate (fac excepţie asigurările de viaţă la care se constituie rezerve de prime). A. de p. sunt o măsură suplimentară de prevedere şi de economisire, pe termen lung, pentru cetăţeni şi familiile lor, în legătură cu producerea unor evenimente în viaţa acestora, cum sunt: pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă din cauza bolii sau a unor accidente, atingerea unor anumite limite de vârstă, decesul. Sumele asigurate care se plătesc prin a. de p. se acordă peste cele cuvenite prin asigurările sociale şi prin asistenţa socială. în acelaşi timp, a. de p. sunt un mijloc de atragere în circuitul economic a unei părţi din disponibilităţile băneşti ASI 169 temporare ale populaţiei, care exercită o influenţă pozitivă asupra vitezei de rotaţie a banilor. A. de p. permit asiguraţilor ca, prin plata primelor de asigurare - eşalonate şi fixe - să realizeze economii şi să ia, pe baza resurselor băneşti proprii, măsuri suplimentare de prevedere şi de economisire pentru ei şi familiile lor. A. de p. prezintă importanţă nu numai pentru asiguraţi, ci şi pentru economia naţională. Astfel, rezerva matematică formată în cadrul a. de viaţă este păstrată de societatea de a. la bancă, fiind fructificată cu o dobândă anuală. Date fiind termenele lungi pentru care se contractează a. de viaţă, există posibilitatea ca rezerva matematică constituită să fie utilizată şi ca sursă de creditare a economiei naţionale. Păstrarea rezervei matematice la bănci prezintă importanţă economică şi pentru asiguraţi, întrucât obligaţiile preluate de societatea de asigurări - prin contractarea asigurărilor de viaţă - devin scadente, în mare măsură, numai după trecerea unui anumit număr de ani (uneori, chiar 15 ani). Aceasta înseamnă că o parte importantă din primele de a. încasate de societatea de a. rămân la dispoziţia sa un timp destul de îndelungat, iar păstrarea la bancă îi dă dreptul acesteia să încaseze dobânzi. Dobânzile constituie un venit pentru societatea de a. şi, ca atare, la stabilirea nivelului primelor de a. pe care le plătesc asiguraţii se ţine cont de acest fapt. Dacă societatea de a. nu ar avea posibilitatea să fructifice sumele încasate de la asiguraţi, ar fi necesar ca nivelul primelor de a. să fie mai ridicat, adică să cuprindă şi dobânzile realizate de societatea de a. prin păstrarea rezervei matematice la bancă. La stabilirea primelor de a. şi în determinarea mărimii fondului de a. este necesar să se ţină seama de mai mulţi factori. Mai întâi, trebuie să se aibă în vedere faptul că primele de a. se plătesc în decursul mai multor ani, iar sumele asigurate se plătesc de către societatea de a., de regulă, într-o perioadă mai îndepărtată, stabilită de comun acord de părţile care intervin în a. Fac excepţie cazurile când apar decese timpurii iar sumele asigurate devin, astfel, scadente mai devreme. în al doilea rând, în strânsă legătură cu cele de mai sus, este necesar să se ţină seama de acţiunea unor factori, cum sunt dobânda şi mortalitatea, care au un rol de seamă în constituirea şi utilizarea fondului de a. Gradul de dezvoltare a a. de p. este influenţat atât de factori obiectivi - cum este, de exemplu, nivelul de dezvoltare a economiei naţionale şi, strâns legat de acesta, posibilităţile materiale ale populaţiei privind alocarea unor sume pentru contractarea de a. - cât şi de factori subiectivi cum sunt: "modul de reglementare a a. sociale; "activitatea desfăşurată de societăţile de a. pe linia introducerii unor forme de a. accesibile, care să intereseze pături cât mai largi ale populaţiei; "tradiţiile existente etc. După forma de reglementare juridică, a. de p. se grupează în: asigurări de viaţă (v.) şi asigurări de accidente (v.). V. şi asigurări sociale; asistenţă socială de stat; rezerva de daună; rezerva de prime; rezerva matematică. ASIGURĂRI DE TRANSPORT AERIAN, formă a a. mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior în timpul transportului acestora cu navele aeriene. A. de t.a. au cunoscut în ultimul timp o dezvoltare importantă, atât ca urmare a apariţiei unor aeronave de mare capacitate, cât şi a rapidităţii cu care sunt transportate mărfurile. Sfera protecţiei pe care o oferă a. de t.a. diferă în funcţie de condiţia care stă la baza încheierii ei, şi anume: condiţia „fără răspundere pentru avaria particulară" (v.), condiţia „cu răspundere pentru avaria particulară" (v.) şi condiţia „toate riscurile" (v.). ASIGURĂRI DE TRANSPORT COMBINAT, formă a a. mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior, prin care se acoperă pagubele ce pot interveni atât în timpul transportului acestora pe mare, cât şi în timpul transportului terestru. Cel mai adesea, a. de t.c. se referă la transportul maritim şi terestru. Sfera riscurilor pe care le acoperă a. de tc. diferă în funcţie de condiţia care stă la baza încheierii asigurării. Aceste condiţii sunt: „fără răspundere pentru avaria particulară" (v.), „cu răspundere pentru avaria particulară" (v.) şi condiţia „toate riscurile" (v.). ASIGURĂRI DE TRANSPORT FLUVIAL, formă a a. mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior în timpul transportului acestora cu nave fluviale. Sfera de acoperire a 170 ASI riscurilor realizată prin a. de tf. diferă după cum este vorba despre încheierea acesteia, conform condiţiei „fără răspundere pentru avaria particulară" (v.), condiţiei „cu răspundere pentru avaria particulară" (v.) sau condiţiei „toate riscurile" (v.). ASIGURĂRI DE TRANSPORT MARITIM, formă a a. mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior în timpul transportului lor pe mare. A. de t.m. apar ca unele dintre cele mai vechi asigurări de bunuri practicate de-a lungul veacurilor. A. de t.m. deţin şi în zilele noastre ponderea principală în cadrul a. de transport, deoarece majoritatea mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior se transportă cu nave maritime. Ponderea transportului maritim este determinată, după cum se ştie, de faptul că este cel mai economicos şi permite încărcarea dintr-o dată a unei mari cantităţi de mărfuri. Existenţa a. de t.m. permite acoperirea pagubelor care pot fi produse mărfurilor în timpul transportului de diferite calamităţi ale naturii sau accidente. Sfera de acoperire a riscurilor diferă în funcţie de condiţia care stă la baza încheierii a. de t.m. V. şi condiţia „fără răspundere pentru avaria particulară" (v.), condiţia „cu răspundere pentru avaria particulară" (v.) şi condiţia „toate riscurile" (v.). ASIGURĂRI DE TRANSPORT TERESTRU, formă a a. mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior în timpul transportului acestora pe calea ferată sau cu mijloace de transport auto. A. de t.t. deţin un loc important în cadrul a. de transport, având în vedere volumul mare al mărfurilor transportate pe calea ferată sau cu mijloace de transport auto. Sfera de protecţie pe care o oferă a. de t.t. diferă în funcţie de condiţia care stă la baza încheierii a. Cea mai largă protecţie o oferă a. încheiată conform condiţiei „toate riscurile" (v.), apoi a. încheiată conform condiţiei „cu răspundere pentru avaria particulară" (v.). A. încheiată conform condiţiei „fără răspundere pentru avaria particulară" (v.) oferă o protecţie mai redusă. ASIGURĂRI DE VIAŢĂ, formă a a. facultative de persoane. A. de v. au caracteristic faptul că reprezintă, deopotrivă, atât o măsură de prevedere, de protecţie împotriva unor evenimente viitoare, cât şi una de economisire şi de fructificare pe termen lung a sumelor încredinţate societăţii de asigurări. A. de v. reprezintă o măsură de prevedere deoarece, în cadrul formelor sub care sunt întâlnite în practică, se acoperă şi riscul de deces, astfel încât societatea de a. plăteşte suma asigurată şi la producerea acestui risc. A. de v. reprezintă totodată o măsură de economisire pe termen lung, deoarece, dacă în cadrul perioadei de valabilitate a a. nu se produce riscul asigurat, asigurătorul plăteşte suma asigurată la expirarea acestei perioade. A. de v. pot fi încheiate de persoane în vârstă de la 16 la 65 de ani. Sumele asigurate se stabilesc de regulă în funcţie de cererea asiguraţilor şi în limitele prevăzute în actele normative care stau la baza contractării a. Mărimea primei de a. se stabileşte în raport cu suma asigurată, cu vârsta asiguratului în momentul asigurării şi cu durata pentru care se încheie a. Prima de a. se află în raport direct proporţional cu suma asigurată. La aceeaşi sumă asigurată, nivelul primei de a. creşte proporţional cu vârsta asiguratului şi invers proporţional cu durata pentru care se încheie contractul de asigurare. A. de v. prezintă importanţă nu numai pentru asiguraţi, ci şi pentru economia naţională. Astfel, rezerva matematică (v.), constituită în cadrul a. de v. şi păstrată de asigurător la bancă, poate fi utilizată şi ca sursă de creditare a economiei naţionale. A. de v. practicate de societatea de a. prezintă următoarele avantaje: "se pot asigura sumele stabilite de asigurat, cu acordul societăţii de a.; "la sumele de peste un milion de lei, poliţele de a. se încheie numai cu avizul favorabil al medicului desemnat, cu excepţia a. mixte de viaţă şi a a. suplimentare de accidente; “în toate cazurile, sumele asigurate nu pot fi atacate de moştenitorii legali în defavoarea beneficiarului înscris în poliţă; "la expirarea poliţelor (cu primele achitate integral), suma ce se plăteşte de societatea de a. se majorează cu cote de excedent care se stabilesc anual, în funcţie de durata a.; "în caz de deces, după al doilea an de a., suma care se plăteşte se majorează cu o cotă de excedent, stabilită anual, în funcţie de durata a.; "la cererea asiguratului, se pot actualiza atât suma asigurată, cât şi prima de a., pentru contracararea efectelor inflaţiei; "protecţia familiei (sau a beneficiarului), în caz de ASI 171 invaliditate permanentă ca urmare a unui accident; "participarea la tragerile de amortizare, cu întreaga sumă asigurată, repartizată asupra combinaţiilor de litere de câte o sumă de lei, fiecare; ■dacă, pe durata valabilităţii poliţei, asiguratul a câştigat de mai multe ori la tragerile de amortizare, suma asigurată rămâne întreagă până la expirare; "posibilitatea renunţării la plata primelor, caz în care asiguratul este defavorizat minimal, poliţa rămânând valabilă pentru o sumă asigurată redusă; "posibilitatea de a alege una dintre multiplele sale variante. Sumele asigurate, cuvenite titularilor contractelor de a. de v. în caz de expirare a contractului ori în caz de deces al asiguratului, se vor majora prin acordarea unor cote de excedent cuprinse între 35 şi 360%. A. de v. se întâlnesc în practică sub următoarele forme: asigurare mixtă de viaţă (v.); asigurare mixtă de viaţă şi suplimentară de accidente (v.); asigurare familială mixtă de viaţă (v.); asigurare mixtă de viaţă cu pensie pentru urmaşi (v.); asigurare viageră de deces (v.); asigurare de rentă pe timp limitat (v.); asigurare cu termen fix (v.). ASIGURĂRI EXTERNE , formă a a. facultative care are caracteristic fie faptul că una dintre părţile contractante ori beneficiarul contractului îşi are domiciliul în altă ţară, fie că obiectul a. ori riscurile asigurate se află - respectiv, se pot produce - în afara graniţelor ţării noastre. A.e. apar în strânsă legătură cu activitatea de comerţ exterior, cu transporturile internaţionale, cu efectuarea de lucrări şi prestarea de servicii pentru parteneri străini etc. în cadrul a.e., primele de a. - ca de altfel şi despăgubirile de a. - se plătesc, în general, în valută, iar în contractul de a. se fac menţiuni cu privire la valuta în care se vor efectua aceste plăţi. Prin intermediul a.e. se constituie un fond de a. în valută, pe seama căruia pot fi acoperite pagubele produse de riscurile asigurate bunurilor în timpul transporturilor internaţionale, precum şi alte răspunderi, asumate de asigurător prin încheierea acestor a. Rezultă că obiectul a. este format din bunuri, persoane sau răspundere civilă care angajează răspunderi în valută, motiv pentru care ele poartă şi denumirea de asigurări în valută. în sfera a. externe se includ: Ba. mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior pe perioada transportului maritim, fluvial, terestru, aerian şi combinat (maritim-terestru); "a. navelor maritime, a navelor de pescuit oceanic şi a navelor fluviale; "a. aeronavelor care fac parte din flota civilă; "a. lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderii constructorului în străinătate; "a. creditelor pentru export; ■a. casco şi de răspundere civilă a autovehiculelor cu valabilitate numai în străinătate; "a. bunurilor aparţinând societăţilor mixte cu participare românească; "a. bunurilor proprietate a statului român aflate în străinătate. A.e. apar ca un portofoliu distinct în cadrul activităţii de asigurare desfăşurate de societatea de asigurări, deoarece răspunderile asumate prin intermediul lor sunt exprimate în valută. A.e. joacă un rol important în crearea condiţiilor necesare desfăşurării neîntrerupte a comerţului exterior şi a cooperării economice internaţionale. ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR COOPERATIVELOR DE CONSUM Şl ALE CELOR DE CREDIT, a. ce se pot încheia de către cooperative atât pe baza convenţiei încheiate de Uniunea Centrală a acestor cooperative cu societatea de asigurări, cât şi direct, pe baza cererii fiecărei cooperative în parte. Se pot asigura bunurile Uniunii Centrale a acestei forme de cooperaţie şi ale cooperativelor, şi anume: "mijloacele fixe, activele circulante, autovehiculele, navele, timbrele, mărcile poştale şi numerarul transportat de către curieri sau casieri, animalele şi culturile agricole; "bunurile aparţinând terţelor persoane şi primite spre prelucrare sau reparare, în consignaţie, mijloacele fixe primite în folosinţă de cooperative, cu sau fară chirie (excepţie făcând cele asigurate prin efectul legii sau facultativ de către proprietar) etc. în a., este preluată o gamă largă de riscuri, diferenţiate şi în funcţie de felul bunurilor. Bunurile se asigură la valoarea de inventar minus uzura, la preţurile de înregistrare iar la activele circulante se au în vedere preţurile de înregistrare plus cheltuielile de transport-aprovizionare; bunurile aparţinând terţelor persoane se asigură la valoarea declarată de acestea. Primele de a. sunt stabilite pe feluri de bunuri şi diferenţiate pentru bunurile cooperativei şi cele ale terţelor persoane şi se plătesc în rate trimestriale. V. şi asigurare de bunuri; asigurare facultativă (benevolă). 172 ASI ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR COOPERATIVELOR MEŞTEŞUGĂREŞTI, a. care pot fi contractate de către aceste cooperative atât pe baza convenţiei semnate de Uniunea Centrală a Cooperativelor Meşteşugăreşti şi societatea de asigurări, cât şi numai pe baza cererii cooperativelor meşteşugăreşti care contractează direct a. cu organele de asigurări. Pe baza convenţiei încheiate de UCECOM se asigură atât bunurile care aparţin organizaţiilor acestei forme de cooperaţie, cât şi bunurile cooperativelor meşteşugăreşti, cum sunt: mijloacele fixe, diferite active circulante, numerarul, timbrele, mărcile poştale, bunurile aparţinând terţelor persoane şi primite de cooperative pentru prelucrare sau reparare, mijloacele fixe aflate în folosinţa cooperativelor, cu sau fară chirie, excepţie făcând cele asigurate obligatoriu sau facultativ de către proprietar, autovehiculele, navele, animalele, culturile etc. A. se încheie pentru o serie de riscuri comune şi specifice. Bunurile se asigură la valoarea de inventar minus uzura, la preţurile de înregistrare plus cheltuielile de iransport-aprovizionare (la activele circulante), iar bunurile aparţinând terţelor persoane se asigură la sumele declarate de proprietari. Primele de a. sunt determinate pe feluri de bunuri, diferenţiate şi pe categorii de proprietari, şi se plătesc în rate trimestriale sau la alte termene stipulate în contracte. V. şi asigurare de bunuri; asigurare facultativă (benevolă). ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR UNITĂŢILOR DE STAT LOCALE, forme de a. care pot fi contractate de către unităţile economice şi instituţiile de importanţă şi subordonare locală, pentru majoritatea bunurilor lor, cu organele societăţii de a. Se pot asigura: clădirile şi alte construcţii (clădiri de locuit, birouri, magazine, depozite de mărfuri, teatre, cinematografe, ateliere, clădiri aflate în construcţie etc.); maşinile, motoarele, instalaţiile, utilajele etc. De asemenea, se pot asigura activele circulante (mărfurile, materiile prime, materialele de bază şi auxiliare, obiectele de inventar, semifabricatele, produsele finite etc.). Bunurile se pot asigura împotriva riscurilor generale, precum şi pentru alte riscuri. Maşinile, instalaţiile şi utilajele se pot asigura şi pentru cazurile de avarii accidentale. Primăriile şi unităţile subordonate lor mai pot asigura facultativ diferite bunuri şi valori pentru furt prin efracţie sau prin comiterea actelor de tâlhărie (timbre, obligaţiuni C.E.C., numerar etc. aflat în localul asiguratului sau asupra curierilor); de asemenea, pot încheia a. facultativă a autovehiculelor (v.) (autocamioane, autovehicule pentru gospodăria comunală, autobuze, autoturisme etc.), a. facultativă de abonament (v.), a. facultative pentru animale, geamuri, oglinzi etc. De asemenea, se pot asigura diferite bunuri aflate pe teritoriul ţării noastre în timpul transportului terestru, pe căile ferate, rutiere sau prin poştă. Nu se pot asigura următoarele bunuri: hârtiile de valoare, banii, obiectele din metale preţioase, actele, manuscrisele, tablourile, bunurile inflamabile sau explozive, lichidele acide. Sumele asigurate se determină pe categorii de bunuri, avându-se în vedere cererea asiguratului, fară a se depăşi valoarea reală a bunurilor respective. Primele de a. sunt stabilite pe feluri de bunuri, fiind diferenţiate şi în funcţie de localitatea în care se află unitatea care se asigură. Răspunderea societăţii de a. începe şi încetează în ziua şi la ora stipulată în contractul de a. ASIGURĂRI INDIRECTE, a. care se realizează în baza unui raport stabilit între două instituţii (societăţi) de a., deci între două persoane juridice, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar alta de asigurător. Cu alte cuvinte, a.i. nu este altceva decât o a. a asigurătorului direct, prin care acesta cedează unei alte instituţii (societăţi) de a. o anumită parte din riscurile pe care le-a asigurat şi o parte din primele încasate de la asiguraţii săi. Deşi între asiguraţii iniţiali şi asigurătorul asigurătorului direct nu apare nici un raport juridic, totuşi acoperirea dată de acesta se răsfrânge asupra lor, putând fi considerată ca o a. indirectă. A.i. este cunoscută sub denumirea de reasigurare (v.). ASIGURĂRI INTERNE, a. caracterizate prin faptul că părţile contractante au sediul sau domiciliul în România; obiectul lor îl constituie bunuri, persoane şi răspundere civilă faţă ASI 173 de terţi care se află pe teritoriul ţării noastre, iar riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi teritoriu. Totodată, în cazul a.i., primele de a., despăgubirile şi sumele asigurate se exprimă şi se plătesc, de fiecare dată, în lei. Din punctul de vedere al reglementării juridice, a.i. pot fi întâlnite atât ca a. prin efectul legii, cât şi ca a. facultative (contractuale). A.i. din România includ: a. facultative privind bunurile aparţinând asociaţiilor agricole; a. facultative privind bunurile aparţinând unităţilor de stat de interes local; a. facultative privind bunurile aparţinând unităţilor cooperaţiei meşteşugăreşti şi unităţilor cooperaţiei de consum şi de credit; a. facultative privind bunurile aparţinând populaţiei; a. facultative de persoane; a. prin efectul legii şi a. facultative de răspundere civilă. ASIGURĂRI ÎN CAZ DE VIAŢĂ, a. în care societatea de asigurări se angajează să plătească, în schimbul primelor de asigurare, o sumă determinată la o dată stabilită, dacă la data respectivă asiguratul este în viaţă. Aceste asigurări se înrudesc cu operaţiunile de economisire, deoarece permit să se garanteze resurse viitoare pe seama disponibilităţilor prezente. Aceste asigurări determină caracterul executoriu al obligaţiei societăţii de asigurări, precum şi măsura obligaţiei sale. A. în c. de v. se practică în două variante: a) asigurarea de capital amânată, în care societatea de asigurări se angajează să plătească o sumă de bani, la o dată determinată prin contract, dacă asiguratul va fi în viaţă. In caz contrar, societatea de asigurări este eliberată de toate obligaţiile sale, mai puţin contraasigurarea (v.). Această asigurare poate fi contractată de mai multe persoane, caz în care supravieţuirea unui singur asigurat la data fixată este suficientă pentru a face ca obligaţia societăţii de asigurări să devină executorie; b) asigurarea de rentă în caz de viaţă, când societatea de asigurări se angajează să pună la dispoziţia asiguratului suma asigurată sub forma unor plăţi periodice, cu titlu de rentă. Fondul de asigurare din care se plăteşte renta se constituie pe seama primelor de asigurare, care pot fi unice sau periodice şi se plătesc de asigurat în perioada de valabilitate a contractului. Contractul de asigurare are caracter de economisire şi se poate prezenta sub două forme: asigurarea de rentă imediată, care poate fi viageră sau temporară, şi asigurarea de rentă amânată, pentru care asiguratul plăteşte prime periodice până la o dată prestabilită, şi societatea de asigurări începe să plătească renta de la o dată determinată până la decesul beneficiarului. ASIGURĂRI MUTUALE, forme incipiente de a. în care fiecare asigurat este în acelaşi timp şi asigurător. Prin a.m., un grup de persoane consimte ca, prin efortul comun, să compenseze daunele sau să ofere un anumit sprijin material oricăruia dintre membrii grupului. A.m. se referă atât la bunuri, cât şi la persoane. Caracteristici: a) sunt a. reciproce, deoarece fiecare membru este, în acelaşi timp, asigurat şi asigurător; b) cuantumul cotizaţiei membrilor diferă atât în funcţie de numărul şi importanţa evenimentelor produse - când primele se stabilesc şi se încasează după producerea riscului - cât şi în funcţie de un anumit plafon al fondului de a. pentru anumite riscuri bine determinate, când prima de a. este repartizată pe numărul membrilor şi se încasează anticipat; c) nu au ca scop obţinerea de beneficii, prin intermediul a. realizându-se ajutorarea reciprocă între un anumit număr de persoane. ASIGURĂRI PENTRU ŞOMAJ, sistem de relaţii social-economice băneşti prin intermediul cărora se constituie fondul bănesc necesar ocrotirii şomerilor. în sistemul a. pentru ş. sunt cuprinse mai multe categorii de persoane fizice care au calitatea de asiguraţi. Astfel, în sistemul a. pentru ş. pot fi cuprinşi: "cetăţeni români care muncesc sau realizează venituri în România; "cetăţeni români care lucrează în străinătate; "persoane cu cetăţenie străină care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadrate în muncă sau realizează venituri din diferite activităţi. în sistemul a. pentru ş. sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, următoarele categorii de persoane: "persoanele care desfăşoară activităţi pe baza contractului individual de muncă şi persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe baza convenţiei civile privind prestarea de servicii şi realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii de bază minime brute pe ţară; "funcţionarii publici şi alte persoane care 174 ASI desfăşoară activităţi pe baza actului de numire; "persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului; "persoanele care au angajaţi pe bază de mandat; "persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator; "alte persoane care realizează vf nituri din activităţi desfăşurate în alte domenii de activitate. în sistemul a. pentru ş. pot fi cuprinse şi următoarele persoane: asociat unic; administratori care au încheiat contracte legale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; membri ai asociaţiilor familiale; cetăţeni români care lucrează legal în străinătate; alte persoane care realizează venituri din diferite activităţi. Agenţii economici, instituţiile sau persoanele fizice la care îşi desfăşoară activitatea persoanele angajate au obligaţia să depună în termen de 20 de zile calendaristice de la expirarea lunii pentru care se datorează contribuţiile, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază îşi au sediul sau domiciliul, declaraţia lunară privind obligaţiile de plată către bugetul asigurărilor pentru şomaj şi dovada efectuării acestei plăţi. Persoanele cuprinse în sistemul a. pentru ş. au obligaţia să plătească contribuţia pentru aceste asigurări şi au dreptul să beneficieze de indemnizaţia de şomaj. Cetăţenii care nu au calitatea de salariaţi, dacă au împlinit vârsta de 18 ani, pot încheia contract de a. pentru ş. cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa. Venitul lunar pentru care se asigură aceste persoane nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară. V. şi izvoarele de constituire a fondului pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj; indemnizaţia de şomaj. ASIGURĂRI POPULARE, a. care au ca scop încurajarea micilor economii, asigurarea împrumutării unor sume pe baza primelor plătite de asigurat, a unui ajutor în caz de deces al asiguratului înainte de termen, prin tragerea la sorţi a poliţelor de asigurare. A.p. se contractează sub cele mai variate forme şi în cele mai diferite condiţii. ASIGURĂRI POPULARE DE ÎNMORMÂNTARE, forme de a. practicate din vremurile cele mai îndepărtate până în zilele noastre, în care asiguraţii sunt recrutaţi dintr-o localitate sau din câteva localităţi învecinate. Asiguraţii cotizează, de regulă lunar, la o asociaţie de înmormântare. în caz de deces al asiguratului, se plăteşte familiei acestuia, din fondul constituit, o sumă de bani dinainte stabilită prin normele asociaţiei pentru a se face faţă cheltuielilor ocazionate de acest eveniment. ASIGURĂRI SOCIALE, sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea, de către stat sau anumite organizaţii, de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară. Necesitatea organizării ocrotirii muncitorilor sub diferite forme a apărut o dată cu dezvoltarea factorilor de producţie şi a relaţiilor de producţie; instituirea şi dezvoltarea asigurărilor sociale au fost determinate de crearea şi dezvoltarea industriei, care au generat formarea clasei muncitoare. Constituirea acestei viguroase forţe sociale şi politice, dezvoltarea ei, ridicarea conştiinţei sale de clasă, extinderea mişcării muncitoreşti revoluţionare din a doua parte a secolului al XlX-lea, i-au dat posibilitatea să reclame reglementarea ocrotirii muncitorilor şi a celorlalţi angajaţi care şi-au pierdut capacitatea de a-şi câştiga prin muncă proprie cele necesare traiului lor şi al familiilor lor. în România, primele forme incipiente ale a.s. au apărut către sfârşitul secolului al XlX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, din iniţiativa lucrătorilor din fabrici. Prima lege de a.s. a apărut în anul 1912, sub numele de Legea pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti. Până la această lege, singurul sprijin material primit de lucrători era acela acordat de bresle din „cutia milelor", în Ţara Românească şi Moldova, şi din „lăzile frăţeşti", în Transilvania. Mai târziu au apărut, din iniţiativa lucrătorilor, şi alte forme de asigurări. După Codul civil, lucrătorii aveau dreptul la despăgubiri, cu condiţia de a dovedi că vinovaţi de accident nu au fost ei, ci patronul sau prepuşii acestuia. Aşadar muncitorii nu ajungeau * ASI_______________________________________________________________________________________175 întotdeauna să obţină ajutoarele la care aveau dreptul, deoarece nu puteau dovedi injustiţie vinovăţia patronilor. în locul teoriei culpei s-a impus mai târziu teoria responsabilităţii, care nici ea nu a dus la rezolvarea integrală a problemei asigurării lucrătorilor, deoarece patronii puteau dovedi cu uşurinţă cazurile de forţă majoră care îi eliberau de orice responsabilitate. Legea din 1912 a stipulat principiul obligativităţii asigurărilor sociale pe baza recomandărilor făcute de Biroul Internaţional al Muncii. Potrivit acestor recomandări, s-au introdus şi la noi a.s. contra accidentelor şi invalidităţii, a.s. pentru caz de boală şi a.s. pentru caz de bătrâneţe. Cu toate că în România a.s. au cunoscut o oarecare dezvoltare impusă de lupta organizată şi hotărâtă a salariaţilor, totuşi formele concrete de ocrotire a angajaţilor şi a membrilor lor de familie nu au putut satisface pe deplin cerinţele de viaţă ale acestora. în prezent, a.s. reprezintă un sistem de relaţii economico-sociale exprimate valoric, prin care se constituie, se repartizează şi se folosesc fondurile băneşti necesare acordării de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă şi tratament balnear pentru personalul din unităţile de stat, cooperatori, avocaţi, slujitorii cultelor, meşteşugari cu ateliere proprii şi agricultori care îşi pierd - parţial sau total, temporar sau definitiv - capacitatea de muncă, precum şi trimiterii la tratament balnear a pensionarilor etc. şi ocrotirii membrilor de familie ai tuturor acestor categorii de persoane. Problemele a.s. din ţara noastră au fost reglementate în concordanţă cu noile condiţii politice, sociale şi economice menite să contribuie la îmbunătăţirea modului de viaţă a cetăţenilor. A.s. sunt obiectiv necesare, deoarece cetăţenii pot ajunge în imposibilitatea de a mai munci şi deci de a-şi dobândi prin muncă cele necesare traiului lor şi al familiilor lor, din cauza unor evenimente cum sunt: maternitatea, accidentele, bolile, invaliditatea, atingerea unei anumite vârste când omul nu mai poate munci cu plenitudinea forţelor sale etc. Necesitatea a.s. este determinată şi de grija deosebită pe care statul nostru o poartă cetăţenilor. Fiind o importantă problemă de stat, drepturile oamenilor pe linia a.s. sunt prevăzute în Constituţie, Codul muncii şi în alte acte normative. A.s. constituie unul dintre mijloacele de garantare a drepturilor constituţionale ale poporului. în condiţiile producţiei de mărfuri, pentru ocrotirea cetăţenilor prin a.s. sunt necesare anumite fonduri băneşti care se constituie în procesul repartiţiei produsului naţional brut. Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, dezvoltarea economică şi socială a ţării au imprimat a.s. un conţinut economic nou, o menire nouă, determinată de natura relaţiilor de producţie. A.s. stimulează realizarea reproducţiei sociale, a indicatorilor economici şi financiari, dezvoltarea şi apărarea proprietăţii publice, cooperatiste, private şi personale, creşterea factorilor de producţie, înfăptuirea acţiunilor social-culturale; ele cuprind o serie de norme pentru înfăptuirea unei tot mai bune igiene şi securităţi a muncii, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii cetăţenilor şi a familiilor acestora, având drept urmare menţinerea şi creşterea capacităţii de muncă a cetăţenilor şi folosirea ei în mod raţional. Rolul deosebit al a.s. constă în: «ocrotirea cetăţenilor în toate cazurile de pierdere a capacităţii de muncă şi a acelora care au rămas fără susţinători legali; ■ întărirea ordinii şi disciplinei în muncă, creşterea productivităţii muncii, stimulând ridicarea calificării cadrelor, combaterea absenţelor nemotivate de la locul de muncă; "educarea cetăţenească a membrilor societăţii; "dezvoltarea conştiinţei lor patriotice; "cultivarea unei atitudini înaintate faţă de muncă şi de familie; "promovarea trăsăturilor etico-spirituale avansate ale cetăţenilor; "respectarea normelor de convieţuire socială şi dezvoltarea atitudinii noi faţă de avutul public şi personal. Prin controlul pe care îl exercită, a.s. contribuie la folosirea raţională a forţei de muncă, a resurselor materiale şi băneşti, la întărirea disciplinei economico-financiare. V. şi asigurări sociale de stat; principiile sistemului public naţional al asigurărilor sociale. ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR, relaţii economico-sociale băneşti, prin intermediul cărora se constituie fondurile băneşti necesare protecţiei agricultorilor activi, a pensionarilor, a invalizilor, a membrilor lor de familie, a urmaşilor pentru cazuri de incapacitate de muncă parţială, totală, temporară sau definitivă, în caz de maternitate, deces. Fondurile acestor a.s. se constituie din următoarele surse: "contribuţia agricultorilor asiguraţi, de 7% asupra venitului mediu lunar asigurat, şi o cotă de 2% din acelaşi venit pentru finanţarea ocrotirii 176 ASI sănătăţii; "contribuţia pentru obţinerea biletelor de tratament balnear şi odihnă; "dobânzile bancare acordate pentru păstrarea fondurilor disponibile în conturile bancare; "profitul net obţinut din activitatea unităţilor de tratament balnear şi odihnă ale agricultorilor; contribuţia agenţilor economici cu profil agricol şi alimentar; "alte surse; "subvenţii de la bugetul de stat. Prin a.s. ale a. se acordă pensii, indemnizaţii, ajutoare, tratament balnear, alte drepturi. Astăzi, a.s. ale a. sunt incluse în sistemul public naţional al asigurărilor sociale. ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT, verigă principală a sistemului de a.s. din România care cuprinde relaţiile economico-sociale exprimate valoric, prin mijlocirea cărora - în procesul repartiţiei produsului naţional brut - se constituie, se repartizează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a personalului, a pensionarilor, a membrilor lor de familie şi a urmaşilor în cazul pierderii parţiale, totale, temporare sau definitive a capacităţii de muncă, la atingerea limitei de vârstă la care se consideră că omul nu mai poate munci cu plenitudinea forţelor sale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. Fondurile a.s. de s. se formează: a) pe seama contribuţiilor calculate asupra fondului de salarii, plătite de unităţile economice şi instituţiile de stat; b) începând cu 1 aprilie 2001, salariaţii plătesc o contribuţie personală pentru asigurările sociale care reprezintă o treime din contribuţiile plătite astăzi de întreprinderi şi instituţii; c) din contribuţia parţială şi diferenţiată a asiguraţilor pentru trimiterile la tratament balnear şi la odihnă; d) contribuţiile agenţilor economici (3,5%) calculate asupra fondului de salarii şi contribuţia salariaţilor de 1% pentru fondul de şomaj. Prin a.s. de s. se acordă pensii, se efectuează cheltuieli cu trimiterile la tratament balnear şi la odihnă, se acordă indemnizaţii şi ajutoare etc. V. şi principiile sistemului public naţional al asigurărilor sociale. ASIGURĂRI SOCIALE DIN COOPERATIVELE MEŞTEŞUGĂREŞTI, relaţii economico-sociale băneşti stabilite la nivelul cooperativelor, prin mijlocirea cărora se formează fondurile necesare ocrotirii cooperatorilor, bătrânilor, invalizilor, membrilor de familie, urmaşilor acestora şi a altor categorii de persoane, în cazurile de incapacitate de muncă, de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege. Fondul se alimentează din contribuţia de 30% a cooperativelor, calculată asupra fondului de salarii, din contribuţia obligatorie din salariul lunar al membrilor cooperatori, din contribuţia parţială şi diferenţiată a pensionarilor şi a cooperatorilor pentru trimiterile la tratament balnear, din contribuţia pentru indemnizaţia de şomaj etc. în prezent aceste a. sunt cuprinse în sistemul public naţional al asigurărilor sociale. ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ Şl BOLI PROFESIONALE, componentă importantă a sistemului de asigurări sociale, care conţine relaţii social-economice băneşti prin care se constituie fondurile financiare necesare ocrotirii asiguraţilor. Aceste asigurări sunt necesare pentru finanţarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi pentru ocrotirea asiguraţilor în cazul în care se produc asemenea riscuri în procesul activităţii economico-sociale. Asigurările pentru accidente şi boli profesionale sunt garantate de stat şi cuprind raporturi specifice prin care se realizează ocrotirea socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: pierderea, diminuarea capacităţii de muncă şi decesul ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Aceste asigurări garantează un ansamblu de servicii şi prestaţii în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea: a) promovării sănătăţii, a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; b) diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale. Asigurările sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt fundamentate pe următoarele principii: a) asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţă de muncă angajată cu contract individual de muncă; b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatele muncii prestate; c) fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din contribuţii diferenţiate în funcţie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care încheie asigurarea; d) creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii numărului accidentelor de ASI 177 muncă şi al bolilor profesionale; e) solidaritatea socială prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor; f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru toţi beneficiarii; g) asigurarea transparenţei în utilizarea fondurilor; h) repartiţia fondurilor în conformitate cu obligaţiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, inclusiv funcţionarii publici; b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti; c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate; d) persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe baza convenţiilor civile de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin 5 salarii medii brute pe economia naţională; e) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale. Se pot asigura pe bază de contact de asigurare persoane asigurate obligatoriu în sistemul public de pensii şi care se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii: asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; administratori sau manageri; membri ai asociaţiilor familiale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane angajate în instituţii internaţionale; proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere; persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier; membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; persoane care desfăşoară activităţi în unităţi de cult recunoscute de lege; alte persoane interesate. Pot fi asiguraţi şi salariaţii români care prestează muncă în străinătate la angajatori români, precum şi cetăţeni străini sau apatrizi care prestează muncă pentru angajatori români, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România. Asigurător este Fondul Naţional de Asigurare pentru Accidente de Muncă şi Boli Profesionale. Raporturile de asigurare se stabilesc între angajatori şi asigurător sau, după caz, între asiguraţi şi asigurător (pentru persoanele care contractează această asigurare). Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data încheierii contractului individual de muncă, a convenţiei civile, a începerii practicii profesionale sau a contractului individual de asigurare. Dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se naşte de la data stabilirii raporturilor de asigurare şi încetează o dată cu aceste raporturi. Dacă din culpa angajatorului nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare se suportă de angajator. în cazul bolilor profesionale survenite în timpul activităţii profesionale, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se menţine şi ulterior încetării raporturilor de muncă şi contractelor de asigurare. Bolile profesionale declarate ulterior încetării raporturilor de muncă şi contractelor de asigurare dau dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare care se acordă dacă fostul asigurat face dovada, cu acte medicale, că boala a fost cauzată de factori profesionali specifici locului de muncă. Riscurile asigurate sunt accidentele de muncă şi bolile profesionale cercetate, declarate, înregistrate şi evidenţiate. Asigurările sociale pentru accidente de muncă şi boli profesionale au următoarele obiective: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; b) reabilitarea medicală şi socioprofesională a asiguraţilor victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora; c) acordarea de prestaţii în bani pe termen scurt şi lung, sub formă de indemnizaţii şi alte ajutoare. Asigurătorul are obligaţia de a-şi organiza activitatea pentru realizarea obiectivelor de mai sus, precum şi să păstreze confidenţialitatea tuturor informaţiilor la care are acces în scopul realizării obiectivelor respective. V. şi prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale; prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă; prestaţii şi servicii pentru reabilitare şi reconversie profesională; prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. 178 ASI ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU MEŞTEŞUGARII CU ATELIERE PROPRII, relaţii economico-sociale băneşti, prin intermediul cărora se constituie fondurile necesare acordării de pensii, indemnizaţii şi ajutoare, trimiterii la tratament balnear şi la odihnă a meşteşugarilor respectivi, a membrilor lor de familie, a ucenicilor şi a angajaţilor folosiţi de aceştia. Fondurile băneşti se formează pe seama cotizaţiilor de a.s. lunare care se plătesc de meşteşugari, a contribuţiilor diferenţiate ale pensionarilor şi meşteşugarilor pentru trimiterile la tratament balnear etc. Astăzi meşteşugarii sunt cuprinşi în sistemul public naţional al asigurărilor sociale. ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU SĂNĂTATE, sistem obligatoriu de ocrotire a sănătăţii populaţiei, care funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, precum şi a dreptului alegerii libere de către salariaţi a medicului, a unităţii medico-sanitare şi a casei de a. de sănătate. Concomitent, pot fi organizate şi alte forme facultative de a. a sănătăţii, care să acopere riscuri individuale în diferite situaţii speciale. Fondurile pentru finanţarea a. de s. se constituie din contribuţiile lunare ale asiguraţilor şi ale patronatului, precum şi din subvenţii de la bugetul de stat. Persoana care angajează are obligaţia să reţină şi să vireze lunar contribuţia datorată de salariaţi. Pentru anumite afecţiuni se acordă reduceri sau scutiri de plată a contribuţiilor personale. Fondurile pentru a. de s. se administrează de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, de către filialele sale (case) judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi prin oficiile lor teritoriale. Sunt cuprinse în mod obligatoriu în a. pentru s. următoarele categorii de persoane: cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau aflaţi temporar în străinătate; cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România. Calitatea de asigurat se dovedeşte cu carnetul de a. pentru s. De asemenea, sunt cuprinşi în a. obligatorie de sănătate membrii de familie ai asiguraţilor, având calitatea de coasiguraţi, cum sunt: "soţia sau soţul; "copiii până la îndeplinirea vârstei de 18 ani, inclusiv copiii înfiaţi sau aflaţi în plasament familial, cu excepţia celor angajaţi cu contract de muncă; "tinerii până la 25 (26) de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu sunt angajaţi cu contract de muncă; ■handicapaţii, fară limită de vârstă, aflaţi în grija familiei; "părinţii fară mijloace de trai şi în incapacitate de muncă, dacă incapacitatea a fost constată de către casa de a. Asiguratul este obligat să prezinte actele doveditoare ale membrilor de familie, pentru înscrierea lor în carnetul de a. de s. spre a beneficia de aceste a. Sunt exceptate de la a. obligatorie următoarele categorii de persoane: "membrii misiunilor diplomatice acreditate în România; "cetăţenii străini care se află temporar în ţara noastră. Aceste categorii de persoane pot încheia asigurări facultative de sănătate. Calitatea de asigurat a salariaţilor se dobândeşte din ziua încheierii contractului de muncă al salariatului şi se păstrează pe toată durata acestuia. Persoanele care nu sunt salariate dobândesc calitatea de asigurat din ziua în care s-a achitat contribuţia. Calitatea de asigurat şi dreptul de a. se păstrează, chiar dacă se întrerupe cotizarea, în următoarele situaţii: "pe durata satisfacerii de către asiguraţi a serviciului militar; "când asiguratul se află în concediu de maternitate sau de îngrijire a copilului bolnav; "când asiguratul se află în concediu pentru accident de muncă sau boală profesională; "pe timpul cât asiguratul se află în misiune în afara graniţelor ţării; "când asiguratul se află în alt loc decât cel pentru care este stabilită valabilitatea carnetului de a. de s.; "când asiguratul execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv. Calitatea de asigurat şi drepturile de a. încetează în următoarele situaţii: ■pierderea cetăţeniei sau a dreptului de reşedinţă în ţară; "în caz de deces. în acest caz, membrii familiei asiguratului beneficiază de aceste a. o perioadă de 30 de zile. Persoanele cărora le-a încetat calitatea de asigurat şi doresc redobândirea acesteia, o pot solicita în scris, în termen de o lună de la data încetării, cu plata în prealabil a contribuţiei restante. Asiguraţii şi membrii lor de familie au dreptul să beneficieze de servicii şi ajutoare băneşti în mod nediscriminatoriu, corespunzător necesităţilor, suficiente calitativ şi cantitativ, în concordanţă cu exigenţele ştiinţei şi tehnicii modeme. Asiguraţii au obligaţia să participe la acţiunile profilactice organizate de casele de a. şi să respecte tratamentele medicale prescrise. Asiguraţii au dreptul la: "servicii medicale, medicamente, materiale sanitare, tratament balneoclimateric şi de recuperare; ASI 179 ■ajutoare băneşti în caz de boală, accident, maternitate şi îngrijire a copilului bolnav. în domeniul serviciilor medicale, asiguraţii au dreptul la: "servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; "servicii medicale ambulatorii; "servicii medicale spitaliceşti; "servicii de asistenţă stomatologică, servicii medicale de urgenţă şi servicii medicale complementare pentru reabilitare; "servicii medicale pentru păstrarea şi refacerea capacităţii de procreere, inclusiv asistenţă medicală înainte, la naştere şi în perioada de lehuzie; "îngrijiri la domiciliu şi ajutor în efectuarea menajului, în perioada bolii; "alte servicii medicale; "medicamente, materiale şi proteze; "ajutoare băneşti. De asemenea, însoţitorii bolnavilor asiguraţi beneficiază de plata serviciilor hoteliere din partea casei de a. de s. Asiguraţii au dreptul să-şi aleagă medicul care să le presteze serviciile medicale, denumit medic de familie. Dacă se optează pentru un medic dintr-o localitate mai îndepărtată, asiguratul va suporta cheltuielile suplimentare prevăzute în contract. Asiguratul poate schimba medicul de familie după expirarea a cel puţin trei luni de la data înscrierii sale la medic şi, desigur, numai pe baza unor motive întemeiate. Serviciile medicale trebuie să fie complete, motivate şi economicoase; aceste servicii nu se plătesc de către asigurat. Prin a. de sănătate se prestează şi servicii medicale pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi păstrarea sănătăţii, precum şi pentru depistarea precoce a bolilor. în această categorie se află: "controlul medical al femeilor însărcinate; "sfaturi medicale; "examinarea copiilor; "educaţia sanitară în şcoli; "prevenirea dependenţei de tutun, alcool şi droguri; "îndrumarea către un mod de viaţă sănătos; "servicii pentru depistarea SIDA, a bolilor mentale, TBC ş.a. De asemenea, asiguraţii beneficiază de servicii medicale de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii prin informări permanente asupra necesităţii unei vieţi sănătoase, prin mijloace de păstrare a sănătăţii, de reducere şi de evitare a noxelor. Dacă se constată noxe profesionale sau un risc crescut de accidentare, casele de a. de s. au obligaţia să anunţe autorităţile responsabile cu protecţia muncii. Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări în modul următor: "nelimitat pentru copiii până la vârsta de 12 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la şcoală, fie la grădiniţă; "pentru tinerii de la 12 la 20 de ani, de două ori pe an; "pentru adulţi, o dată pe an. Toate serviciile medicale pentru prevenirea bolilor care ar putea afecta dezvoltarea fizică sau mentală a copiilor sunt, de asemenea, suportate de către casele de a. Asiguraţii în vârstă de peste 30 de ani au dreptul la un control în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate, ca: afecţiuni cardiovasculare, boli renale, diabet, TBC şi altele. Femeile asigurate în vârstă de peste 20 de ani şi bărbaţii de peste 40 de ani au dreptul la teste anuale de depistare a cancerului. Asiguraţii au dreptul şi la servicii medicale pentru vindecarea bolilor, pentru prevenirea complicaţiilor sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei. Asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală ambulatorie de specialitate la indicaţia medicului de familie, care se acordă de către medici specialişti din cabinete individuale, cabinete policlinică, din centre de diagnostic şi tratament. Tratamentul în spital se acordă prin spitalizare integrală sau parţială care cuprinde: consultaţii, tratament medical, îngrijire, medicamente, materiale sanitare, cazare şi masă. Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medici din cabinete stomatologice şi cuprind activităţile medicale necesare pentru prevenirea şi tratamentul bolilor dentomaxilare. Asiguraţii beneficiază de medicamente din nomenclatorul de medicamente, pe bază de prescripţie medicală, cu sau fără contribuţie personală. Asiguraţii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea vederii, auzului, pentru protejarea membrelor şi alte materiale, cu sau fără contribuţie personală. De asemenea, asiguraţii beneficiază de tratament terapeutic, masaje, tratament balnear, gimnastică medicală etc. Prin a. de sănătate asiguraţii au dreptul şi la tratament medical la domiciliu (asistenţă medicală şi îngrijire la domiciliu). Asiguraţii au dreptul la ajutor în menaj pe perioada bolii sau a invalidităţii, dacă nu se pot îngriji singuri şi nu au rude de gradul I. în anumite cazuri, asiguraţii au dreptul şi la transport medical (internare în spital, urgenţe medicale, alte situaţii care necesită transport sanitar). Asiguraţii au dreptul şi la ajutoare băneşti. 180 ASI ASIGURĂRI SOCIALE PRIVATE, a.s. facultative în curs de înfiinţare şi în România. Aceste a. acoperă diferite riscuri şi acordă unele prestaţii complementare în caz de accidente de muncă şi boli profesionale, în care scop se pot constitui asociaţii profesionale autofinanţate. Asociaţiile profesionale pot desfăşura acţiuni pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, pentru recuperarea capacităţii de muncă şi pentru reintegrarea profesională. Statutul societăţilor private de a.s. şi al asociaţiilor profesionale se avizează de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi de Ministerul Finanţelor. Supravegherea şi controlul activităţii societăţilor private de a.s. şi a asociaţiilor profesionale se realizează de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România (v.). ASIGURĂTOR, persoană juridică română sau străină, societate de asigurări autorizată ori societate mutuală autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care în schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi îşi asumă obligaţia să plătească acestora (beneficiarilor asigurării) despăgubirea ce li se cuvine în caz de distrugere sau de avarie a bunurilor asigurate, ca urmare a calamităţilor naturii sau a accidentelor, să plătească suma asigurată la survenirea unui eveniment în viaţa persoanelor asigurate (beneficiarilor) sau să plătească despăgubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terţe persoane, potrivit prevederilor normelor de asigurare. A. trebuie să evalueze corect angajamentele luate faţă de asiguraţi şi să calculeze exact nivelul rezervelor care trebuie constituite pentru protejarea intereselor asiguraţilor. Activitatea de asigurări în România poate fi exercitată numai de societăţi pe acţiuni, societăţi mutuale, filiale ale unor asigurători străini, constituite ca persoane juridice române, precum şi de sucursalele unor societăţi de asigurări, persoane juridice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Astăzi, în ţara noastră, sunt asigurători: Societatea „Asigurarea Românească - ASIROM“ S.A., Societatea de Asigurare-Reasigurare „ASTRA“ S.A., Societatea „CAROM“ S.A., alte societăţi cu capital mixt sau privat românesc sau străin. Fiecare a. trebuie să menţină, cumulativ: a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăţi mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat (v.); b) marja de solvabilitate (v.). A. pot investi sau fructifica în întregime sau parţial capitalul social, rezervele de capital şi rezervele tehnice în bunuri mobiliare sau imobiliare, precum acţiuni, obligaţiuni, alte titluri de participare, depozite bancare, clădiri destinate activităţii proprii sau închirierii. A. este obligat să-şi conducă activitatea cu respectarea normelor prudenţiale specifice asigurărilor şi să se preocupe de: ■organizarea şi desfăşurarea activităţii cu prudenţă şi profesionalism, în concordanţă cu natura şi cu mărimea activităţii prestate; "încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condiţiile de pregătire şi de competenţă profesională. A. care practică asigurări de viaţă este obligat: "să ţină conturi destinate asigurărilor de viaţă; "să înregistreze toate veniturile şi cheltuielile aferente asigurărilor de viaţă în conturi separate, care să constituie şi să aparţină unui fond de asigurare distinct (fondul asigurărilor de viaţă); "să asigure conducerea contabilităţii fondului asigurărilor de viaţă, pentru identificarea operativă a activelor şi a obligaţiilor acestuia. A. care practică asigurări facultative îşi elaborează: "condiţiile de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare; "clauzele de asigurare care pot modifica condiţiile de asigurare, în funcţie de opţiunea proprie sau de cea a asiguratului; "criteriile proprii de stabilire a primelor de asigurare; "reglementări proprii şi instrucţiuni de constatare şi de lichidare a daunelor, în concordanţă cu prevederile cuprinse în condiţiile şi clauzele de asigurare; "reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice, în funcţie de sistemul propriu de evidenţă operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. A. are obligaţia să conducă evidenţa contabilă şi operativă care să permită întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, pentru a determina rentabilitatea; să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a agenţilor săi, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurări; să-şi organizeze controlul financiar intern etc. ASI 181 ASIGURĂTOR PRINCIPAL, a. persoană juridică sau fizică, împuternicită de alţi asigurători să ducă tratativele cu asiguratul, în vederea încheierii asigurării unui bun de valoare mare la mai mulţi asigurători. A.p. repartizează cotele de participare la asigurare de către ceilalţi asigurători, întocmeşte poliţa de asigurare în care se stipulează poziţia fiecărui asigurător, se ocupă de încasarea primei de asigurare. în caz de daună, a.p. lichidează dauna direct cu asiguratul şi încasează de la ceilalţi coasigurători cotele de despăgubiri determinate proporţional cu partea de risc preluată. V. şi coasigurare. ASISTENŢĂ, ajutor, sprijin în domeniul economic, social, financiar, bancar etc. A. poate fi oferită de stat, de diferite firme, de un stat străin, de diferite organisme financiare şi bancare etc. A. se prezintă sub formă materială, bănească, financiară, bancară etc. ASISTENŢĂ FINANCIARĂ EXTERNĂ, ansamblu de relaţii economico-sociale şi financiare, utilizate în raporturile internaţionale, ca expresie a extinderii şi adâncirii cooperării economice dintre statele lumii, precum şi a preocupării comunităţii internaţionale pentru lichidarea urmărilor colonialismului şi sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare. A.f.e. cuprinde diferite ajutoare, donaţii, împrumuturi pentru ajutor (acordate pe mai mult de un an de organisme publice şi de guverne, reeşalonări, împrumuturi acordate pentru refinanţarea unei datorii contractate, publice sau private etc.), alte contribuţii ale sectorului public, aportul sectorului privat (investiţii directe, alte investiţii, credite la export) etc. Ca urmare a revoluţiilor de eliberare naţională, au luat fiinţă numeroase state care aveau o slabă dezvoltare economică şi socială, caracterizată prin: economie agrară şi industrială rudimentară, participarea minimă la producţia mondială şi la schimburile economice internaţionale, subnutriţie, durata de viaţă medie redusă, rată înaltă a mortalităţii infantile şi generale, analfabetism etc. Orice ţară, pentru a se dezvolta, nu poate şi nu trebuie să conteze numai pe resurse externe, oricât de mari şi de complexe ar fi acestea. Fiecare ţară trebuie să se bazeze mai întâi pe efortul propriu, pe resursele economice, financiare şi umane naţionale. Trebuie însă relevat că în ţările sărace în curs de dezvoltare există o contradicţie vădită între necesităţile din ce în ce mai mari şi posibilităţile limitate de acumulare internă. Aceste ţări sunt departe de a-şi finanţa propria dezvoltare numai din acumulări interne, naţionale. Posibilităţile de însuşire a plusprodusului creat în cadrul naţional al ţărilor în curs de dezvoltare sunt influenţate de o serie de factori externi, şi anume: "veniturile în devize realizate din exporturi de către ţările în curs de dezvoltare sunt limitate din cauza barierelor tarifare şi netarifare ridicate de ţările dezvoltate, precum şi a preţurilor scăzute obţinute pentru exporturile făcute. Ca urmare, ţările în curs de dezvoltare sunt împiedicate să-şi valorifice în condiţii optime produsele proprii pe piaţa mondială; "creşterea sensibilă şi contiiiuă a preţurilor mărfurilor care se importă din ţările dezvoltate. Echipamentul industrial importat de ţările în curs de dezvoltare este foarte scump. De aceea, aceste ţări trebuie să exporte foarte multe produse, în primul rând de natură agricolă; "profiturile pe care firmele străine le realizează în ţările în curs de dezvoltare sunt transferate în afara graniţelor acestor ţări, în loc să fie investite în interiorul ţărilor respective. Cerinţele de asistenţă financiară externă sunt determinate şi de factorii proprii ţărilor în curs de dezvoltare. Astfel, economiile acestor ţări au un caracter natural închis, ceea ce limitează proporţiile pieţei interne. Aceste ţări nu au un sistem financiar-bancar apt să mobilizeze operativ resursele financiare naţionale. O contradicţie puternică între nevoile şi posibilităţile formării de capital se manifestă în România şi în celelalte ţări foste comuniste din Europa. Contradicţia se datorează crizei structurale proprii economiei supercentralizate. în aceste ţări lipseşte capitalul productiv autohton, privatizarea este la început, iar băncile nu pot mobiliza capitalul intern disponibil. Prin urmare, cerinţele de a.f.e. sunt determinate de insuficienţa acumulărilor interne faţă de volumul mare de investiţii al ţărilor în curs de dezvoltare. împrumuturile externe sunt o formă a a.f.e. şi a exportului de capital. împrumuturile (creditele) externe pot fi pentru mărfuri şi financiare, împrumuturile pentru mărfuri se contractează în vederea cumpărării de mărfuri de la creditori sau din ţara lui. împrumuturile financiare se acordă de către organisme financiare 182 ASI internaţionale în valută convertibilă, care se utilizează de către împrumutat atât în ţara creditorului, cât şi pe o altă piaţă, pentru realizarea unor obiective economice importante. Creditele externe pot fi pe termen scurt, mediu şi lung. Creditele se pot rambursa în rate (egale ori inegale) sau dintr-o dată, la scadenţă. Dacă se au în vedere creditorii, există următoarele feluri de credite: "credite comerciale sau de firmă, care se acordă de întreprinderi furnizoare; ■credite bancare, care se acordă de bănci şi de către alte instituţii financiare; "credite guvernamentale, acordate de guverne; "credite financiare, care se acordă de către organisme financiare internaţionale. Pentru creditele acordate, creditorul poate solicita o garanţie materială (mărfuri, documente asupra unor mărfuri - conosamente, warante etc. - obligaţiuni, acţiuni, bunuri imobiliare, venituri ale statului - impozite, taxe etc. - depozite ale unor instituţii guvernamentale, ale anumitor firme etc.). Creditele acordate pot fi garantate de alte state recunoscute pe piaţa de capital. înainte de acordarea împrumuturilor, creditorii verifică oportunitatea creditelor solicitate, destinaţiile şi eficienţa utilizării lor etc. împrumuturile şi alte forme de a.f.e. se acordă de către: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (A.I.D.), Corporaţia Financiară Internaţională (C.F.I.), Banca Interamericană de Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare înfiinţată în anul 1991 etc. Beneficiarii împrumuturilor externe pot fi: guvernele, băncile, unităţile administraţiv-teritoriale, agenţii economici cu capital de stat sau privat etc. De multe ori, creditorii împrumuturilor externe pun debitorilor o serie de condiţii economice, politice, care merg până la imixtiunea în treburile interne ale ţării care a primit împrumutul. Uneori, se pun condiţii de ordin militar etc. împrumuturile externe care pot contribui la dezvoltarea ţărilor debitoare sunt cele care nu prevăd nici un fel de condiţii şi care nu afectează independenţa şi suveranitatea lor. ASISTENŢĂ SOCIALĂ DE STAT 1. Mecanism principal prin care societatea intervine pentru a preveni, a limita sau a înlătura efectele negative ale evenimentelor vulnerabile şi care se produc fară voia acestora sau sunt prea puţin influenţate de acestea. 2. Sistem de relaţii băneşti (sistem de pensii şi indemnizaţii), ansamblu de acţiuni de apărare socială, organizate şi finanţate integral sau în cea mai mare proporţie din fondurile statului, prin intermediul cărora statul ia măsuri pentru întreţinerea, îngrijirea şi ocrotirea invalizilor de război, a bolnavilor cronici, a accidentaţilor şi văduvelor de război, a urmaşilor celor morţi sau dispăruţi în război şi a persoanelor care devin invalide în timpul îndeplinirii serviciului militar, a membrilor lor de familie, a invalizilor din naştere sau din accidente în timpul copilăriei, a copiilor orfani şi a celor cu deficienţe motorii psihice sau senzoriale, a copiilor abandonaţi, a bătrânilor care nu au fost încadraţi în muncă şi care nu au mijloace de trai, n-au susţinători legali şi au nevoie absolută de sprijinul societăţii, a foştilor deţinuţi politici, a martirilor şi a urmaşilor acestora, a invalizilor şi a răniţilor în timpul Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989, a magistraţilor înlăturaţi din justiţie pe motive politice de dictatura comunistă. între asigurările sociale de stat şi a.s. de s. există următoarele asemănări: "drepturile de asistenţă socială se acordă independent de nivelul veniturilor obţinute din alte surse; "drepturile de asistenţă socială se pot asimila cu drepturile de asigurări sociale; "se constituie unele drepturi în favoarea urmaşilor. Prestaţiile de asistenţă socială se stabilesc în cuantumuri fără legătură cu nivelul unui venit profesional de referinţă; prestaţiile se acordă în sume fixe şi egale pentru toţi beneficiarii; prestaţiile de asistenţă socială se finanţează din bugetul statului. De a.s. de s. mai beneficiază: "persoanele lipsite de posibilităţi materiale, de susţinători legali, precum şi cele care provin din familii lipsite de posibilităţi de întreţinere; "bolnavii cronici care nu se pot îngriji şi au nevoie de supraveghere permanentă; "persoanele cu venituri insuficiente pentru asigurarea unui minim de întreţinere sau care, din diferite motive, nu se pot autogospodări. Prin cheltuielile cu a.s. de s. se asigură o anumită calificare profesională sau recalificarea invalizilor, precum şi întreţinerea categoriilor de persoane sus-menţionate. Ocrotirea acestor categorii de persoane mai constă în: întreţinerea unităţilor speciale de ocrotire şi învăţământ pentru minorii cu deficienţe fizice şi intelectuale, ASO 183 educarea şi pregătirea profesională a acestor minori, plasarea invalizilor în câmpul muncii potrivit capacităţii lor de muncă, plasarea invalizilor în cămine de pensionari, a bătrânilor în cămine de bătrâni sau în cămine-spital, acordarea de ajutoare băneşti şi pensii, acordarea de asistenţă şi tratament medical, de tratament balneoclimateric, facilitarea de plasament familial, întreţinerea caselor de ocrotire a copilului etc. Principala parte a cheltuielilor cu a.s. de s. o constituie pensiile care se cuvin invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război. Fondurile băneşti necesare realizării a.s. de s. sunt alocate direct din bugetul statului, fiind administrate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi de direcţiile sale judeţene de muncă şi protecţie socială. V. şi plasament familial. ASISTENŢĂ SOCIALA INDIRECTĂ, sistem de protejare a persoanelor cu venituri mici, prin degrevarea acestora de plata unor impozite la bugetul de stat, scutirea de taxe, acordarea de gratuităţi la transport etc. ASOCIAT, persoană fizică sau juridică hotărâtă să se asocieze cu alte persoane, participând cu un anumit aport (capital) la constituirea unei societăţi comerciale. în cadrul societăţii, a. are o serie de drepturi, între care: ia parte la adunările generale şi se pronunţă asupra mersului societăţii, primeşte părţi din profit etc. în anumite situaţii, a. poate fi exclus din societate. Astfel, a. poate fi exclus în următoarele situaţii: "nu aduce aportul la care s-a angajat, fiind pus în întârziere; "este declarat în stare de faliment sau a devenit incapabil; "se amestecă fără drept în administraţie ori contravine normelor legale; "a comis fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora. Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească, la cererea societăţii sau a oricărui asociat. Hotărârea definitivă de excludere se înregistrează în termen de 15 zile la Registrul Comerţului şi se publică la cererea societăţii în Monitorul Oficial. A. exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la profit până în ziua excluderii sale, însă numai la încheierea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi. De asemenea, el nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. A. exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile efectuate de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. Dacă la data excluderii există operaţiuni în curs de executare, a. este obligat să suporte consecinţele şi nu-şi poate retrage partea care i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni. V. şi asociaţie în participaţie. ASOCIAŢIA BURSEI DE VALORI, organ de conducere a Bursei de Valori, care are ca membri societăţile de valori mobiliare autorizate să negocieze în respectiva bursă de valori. Calitatea de membru al a.b. de v. se dobândeşte la data înscrierii în registrul de asociaţi a societăţii de valori mobiliare interesate, pe baza autorizaţiei de negociere în bursă. A.b. de v. funcţionează pe baza reglementărilor legale, precum şi pe baza statutului pe care îl adoptă la prima sa adunare generală şi care apoi se aprobă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. A.b. dev. este constituită şi funcţionează pe baza comunităţii şi complementarităţii de interese ale membrilor săi, cu privire la buna administrare a B. de V. şi la asigurarea execuţiei continue, ordonate, eficiente, echitabile şi transparente a tranzacţiilor cu valori mobiliare înscrise la cota B. de V., în condiţii adecvate de protecţie a investitorilor. A.b. de v. ţine adunări generale ordinare de două ori pe an; adunări generale extraordinare pot fi convocate ori de câte ori este nevoie, la cererea a cel puţin 1/3 din totalul membrilor asociaţiei sau a comitetului B. de V. Adunarea generală este constituită regulamentar în prezenţa a jumătate plus unu din numărul total al membrilor asociaţiei; dacă la prima convocare nu este întrunit acest cvorum, se convoacă o nouă adunare generală pentru o dată ulterioară celei la care nu s-a întrunit cvorumul, aceasta fiind regulamentar constituită şi lucrând valabil cu orice număr de membri prezenţi. La adunarea generală, participarea este posibilă şi prin reprezentare de către un membru prezent, cu condiţia ca numărul total al membrilor reprezentaţi să nu fie mai mare decât numărul membrilor prezenţi. Fiecare membru are un vot în adunarea generală. Deciziile se iau cu majoritatea absolută a 184 ASO voturilor membrilor prezenţi sau reprezentaţi. Nu pot exercita dreptul de vot în adunarea generală membrii care nu sunt la zi cu plata cotizaţiei, excepţie făcând adunarea generală de constituire. Cotizaţia se stabileşte anual. Pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcţionării lor, bursele pot fixa tarife asupra admiterii titlurilor societăţilor la cotă. Adunarea generală a A.B. de V. are următoarele atribuţii: "adoptă şi modifică regulamentul asociaţiei, cu condiţia aprobării acestuia de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare; "alege membrii în comitetul B. de V.; "aprobă bugetul B. de V.; "aprobă bilanţul B. de V., prezentat de comitetul B. de V. şi însoţit de raportul cenzorilor; "desemnează trei cenzori ai B. de V. pentru un mandat de cinci ani; "desemnează persoanele care urmează să fie înscrise pe lista de arbitri ai camerei arbitrale a B. de V.; "adoptă propuneri cu privire la funcţionarea B. de V., pe care le înaintează comitetului B. de V. Calitatea de membru al A.B. de V. încetează prin retragerea membrului sau prin retragerea autorizaţiei de negociere în bursă. V. şi bursă; bursă de valori mobiliare; Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare; comitetul bursei de valori; valori mobiliare. ASOCIAŢIA DE PROTECŢIE Şl ASIGURARE, asociaţie mutuală vânzătoare de asigurări, care oferă protecţie pentru proprietarii de nave împotriva obligaţiilor ce rezultă din activitatea lor, neacoperită printr-o poliţă de asigurare maritimă (de pildă, o parte din obligaţiile armatorilor pentru pierderi de vase intrate direct în coliziune). Fiecare armator contribuie la fondul de bază şi este posibil să fie obligat să aducă şi contribuţii adiţionale, dacă în vreun an obligaţiile depăşesc disponibilul din fond. Legea de organizare şi funcţionare a societăţilor de asigurare adoptată în 1991 nu cuprinde acest tip de asociaţii. Totuşi pe piaţă există constituite astfel de asociaţii, care, nefiind supuse unor reglementări, funcţionează după interesele acestora, reprezentând un pericol pentru piaţa românească a asigurărilor. ASOCIAŢIA DE SALVARE MARITIMĂ (THE SALVAGE ASSOCIATION), organizaţie care serveşte pieţei internaţionale a asigurărilor; are ca obiect de activitate investigarea daunelor suferite de nave şi de mărfuri legate de transportul maritim. Asociaţia a luat fiinţă în anul 1856, când un grup de subscriitori Lloyd’s (v.) împreună cu cinci societăţi de asigurări de pe piaţa londoneză au pus bazele acestei instituţii. Chiar de la început, activitatea sa a fost dirijată spre rezolvarea problemelor care apăreau ca urmare a complexităţii în creştere a avariilor în asigurările maritime în perioada în care începuseră să se construiască şi să se folosească navele cu structură de oţel, cu o mare capacitate de transport, mai perfecţionate, cu motoare cu propulsie şi transportând mărfuri de valori mari. A.S.M. are reprezentanţe în multe părţi ale lumii, în care lucrează ofiţerii de salvare care acţionează pentru coordonarea operaţiunilor de salvare. Sediul asociaţiei a fost şi este şi astăzi la Londra, deoarece piaţa londoneză este cea mai solicitată. Asociaţia are o reţea dezvoltată de şantiere navale de reparaţii, salvatori, agenţi portuari, precum şi relaţii cu diverse departamente guvernamentale şi interguvemamentale, institute de cercetări şi cu oricare organizaţie legată de activitatea de comerţ, transport şi asigurări maritime. Asociaţia are ca deviză „caută adevărul”, ceea ce demonstrează o maximă obiectivitate în activitatea sa, indiferent care este clientul său. Printre clienţii asociaţiei se află: armatori, comercianţi şi proprietari ai mărfurilor transportate pe cale maritimă, cluburi P & I, bănci, departamente guvernamentale şi orice alte entităţi implicate în transportul pe mare. Principalele activităţi ale asociaţiei sunt: constatarea şi evaluarea daunelor, prevenirea daunelor, călătorii şi mărfurile. ASOCIAŢIA GENERALĂ A ECONOMIŞTILOR DIN ROMÂNIA (A.G.E.R.), insti-tuţie profesional-ştiinţifică negu vemamentală, independentă, non-profit, apolitică, democratică, de utilitate publică naţională, menită să contribuie la creşterea rolului economiştilor în buna desfăşurare a activităţii economice, sociale şi financiare. A.G.E.R. a fost înscrisă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 24 ianuarie 1990, a dobândit personalitate juridică, având menirea să contribuie la concentrarea şi la utilizarea eficientă a potenţialului ştiinţific al economiştilor, în vederea dezvoltării economice şi sociale a României, la ridicarea eficienţei ASO 185 activităţii economice, sociale şi financiare, precum şi să realizeze colaborarea şi conlucrarea cu instituţii similare din alte ţări. Membrii A.G.E.R. pot fi cetăţeni români, absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior economic, indiferent de naţionalitate, religie, convingeri politice etc., şi care respectă statutul instituţiei. De asemenea, pot deveni membri asociaţi sau membri de onoare şi cetăţenii străini. A.G.E.R. creează grupuri şi comisii de specialitate pe domenii de activitate, organizează diferite manifestări ştiinţifice, centre de documentare, are editură, biblioteci economice, publicaţii proprii, centru de perfecţionare profesională etc. A.G.E.R. are următoarele organe de conducere: Congresul, Consiliul Naţional de Conducere, Biroul Consiliului Naţional de Conducere, Comisia Centrală de Cenzori. Congresul din aprilie 1998 a ales ca preşedinte al A.G.E.R. pe domnul academician, profesor universitar, doctor docent IN. N. Constantinescu]. ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A ASIGURĂTORILOR DE CREDITE Şl INVESTIŢII, uniune de la Berna înfiinţată în anul 1934 pe baza Codului civil elveţian, care are ca scop accelerarea schimbului liber de informaţii privind riscul de ţară şi stabilirea unor principii, reguli sănătoase, a disciplinei în comerţul internaţional şi în domeniul asigurării creditelor de export şi al investiţiilor străine. A. are 43 de membri din 34 de ţări. în anul 1934 funcţionau numai patru organizaţii de asigurare a creditelor în următoarele ţări: Italia, Franţa, Spania şi Marea Britanie. Sunt acoperite numai riscurile comerciale legate de capacitatea de plată a importatorului. în anul 1974, asociaţia şi-a revizuit statutul şi rolul său în asigurările financiare şi şi-a stabilit sediul la Londra. A. adoptă hotărâri care nu sunt obligatorii, ci au numai caracterul unor recomandări pentru membrii săi. A. are reuniuni bianuale şi colaborează profesional cu instituţii financiare internaţionale. Admiterea ca membru cu drepturi depline în asociaţie se face pe baza îndeplinirii unor condiţii foarte stricte, referitoare la experienţă şi volumul de activitate, şi anume: cel puţin doi ani de activitate în acest domeniu, venit anual din prime de asigurare de minimum 5 milioane de franci elveţieni, cifră de afaceri anuală de 500 de milioane de franci elveţieni. Unele organizaţii de specialitate sunt interesate să adere la asociaţii de la Londra cu statutul de observator, cum este cazul Băncii de Export-Import a României. ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE SECURITATE SOCIALĂ (A.I.S.S.) , organizaţie internaţională, cu sediul la Geneva, înfiinţată în octombrie 1927 la Bruxelles, având iniţial denumirea „Conferinţa internaţională cu privire la fondurile de asigurare împotriva bolilor şi la societăţile de ajutor reciproc". Actuala denumire a organizaţiei a fost adoptată în anul 1947, concomitent cu adoptarea unui statut şi regulament nou, modificat în anul 1961. Asociaţia are ca principal scop înfăptuirea cooperării internaţionale în vederea asigurării protecţiei muncii, promovarea şi dezvoltarea securităţii sociale în întreaga lume, aducerea de îmbunătăţiri şi perfecţionări în domeniul securităţii sociale etc. România a devenit membră a acestei organizaţii internaţionale în anul 1956. ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE ŞTIINŢE ECONOMICE (A.I.S.E.), organizaţie internaţională creată în anul 1949, cu sediul la Paris. Se preocupă în principal de iniţierea şi dezvoltarea contactelor dintre economiştii din diferite ţări, organizând în acest scop mese rotunde, simpozioane şi conferinţe, unde se dezbat, se dezvoltă şi se răspândesc cunoştinţele economice. în fiecare an, asociaţia publică o broşură, care cuprinde traduceri în limba engleză ale diferitelor articole economice prezentate la reuniuni. Ţara noastră a aderat la A.I.S.E. în anul 1959. ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU DEZVOLTARE (INTERNATIONAL DEVELOPPMENT ASSOCIAlION - I.D.A.), organism internaţional financiar-bancar, afiliat şi condus de B.I.R.D. (v.), înfiinţat în 1960 ca agenţie interguvemamentală; devine, în 1961, instituţie specializată a O.N.U. Are ca scop acordarea de credite, în condiţii foarte avantajoase, 186 ASO ţărilor membre în curs de dezvoltare sau mai puţin dezvoltate, în completarea celor acordate de B.I.R.D.; creditele se acordă cu dobânzi minime sau fară dobândă, în vederea realizării unor proiecte de dezvoltare economică de prim ordin, productive şi bine fundamentate din punct de vedere tehnic şi economic, iar rambursările sunt eşalonate pe termene de până la 50 de ani. înfiinţarea asociaţiei a fost determinată, în primul rând, de faptul că multe ţări puţin dezvoltate, mai ales din Africa, care şi-au cucerit de curând independenţa şi au o capacitate de producţie redusă, nu pot contracta şi rambursa împrumuturi pentru dezvoltare în condiţiile curente. în al doilea rând, raţiunea înfiinţării sale au constituit-o condiţiile grele în care unele ţări în curs de dezvoltare au contractat împrumuturi, având o datorie externă împovărătoare, mai mare decât încasările obţinute din exportul de mărfuri pe care îl efectuează. Sursele de formare a fondurilor sunt: "subscrierile membrilor; "reconstituirile generale periodice furnizate de ţările membre mai dezvoltate; "transferurile de beneficii de la B.I.R.D.; "venitul propriu cumulat. Membrii asociaţiei se pot grupa în două categorii. în prima categorie se află ţările mai puţin dezvoltate, care prelevă 10% din subscripţie în valute liber convertibile (aur şi devize) şi 90% în moneda lor naţională. Subscripţiile vărsate de aceste ţări pot fi folosite numai pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare din aceste ţări. în a doua categorie se află ţările membre dezvoltate, care prelevă întreaga lor subscripţie în valute liber convertibile. Asociaţia acordă credite, exprimate în valută, nepurtătoare de dobânzi, organismelor guvernamentale, celor publice, precum şi particularilor din ţările care au un produs naţional brut foarte mic pe locuitor şi pentru dezvoltarea agriculturii, irigaţii, producerea energiei electrice, dezvoltare rurală, modernizarea şi extinderea transporturilor rutiere şi navale, educaţie etc., şi care se rambursează în termen de 50 de ani. Astfel, în primii 15 ani nu se face nici o rambursare, în următorii 10 ani se rambursează câte 1% anual, iar în următorii 25 de ani câte 3% anual. Cheltuielile administrativ-gospodăreşti ale asociaţiei se acoperă dintr-un comision de 0,75% anual, perceput numai asupra sumelor utilizate efectiv. Poate deveni membru al asociaţiei orice stat membru al B.I.R.D. Conducerea şi administraţia sunt comune cu cele ale B.I.R.D., având însă personalitate juridică distinctă; fondurile sunt complet separate şi destinate anumitor genuri de operaţiuni. I.D.A. are aceleaşi ţeluri ca şi B.I.R.D., deosebirea constând în aceea că sprijină în mod deosebit dezvoltarea economică a ţărilor slab dezvoltate, care primesc credite pe termene de până la 50 de ani, fară dobândă şi a căror rambursare începe după zece ani. V. şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare; Corporaţia Financiară Internaţională. ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A SOCIETĂŢILOR DE VALORI MOBILIARE, asociaţie profesională care are statut de organism de autoreglementare, menit să asigure pregătirea profesională a brokerilor, autorizarea societăţilor de valori mobiliare pe piaţă şi supravegherea pieţei pentru societăţile membre. V. şi asociaţia bursei de valori; bursă de valori mobiliare. ASOCIAŢIE A ÎNTREPRINDERILOR MICI Şl MIJLOCII, grupare, asociere cu scop de reprezentare a cel puţin 20 de întreprinderi mici şi mijlocii. A. de reprezentare este o organizaţie fară scop lucrativ a întreprinderilor mici şi mijlocii, constituită în principal în următoarele scopuri: "sprijinirea reciprocă a întreprinderilor mici şi mijlocii; "accesul acestor întreprinderi la tehnologii; "participarea la târguri şi expoziţii interne şi internaţionale; ■garantarea reciprocă a împrumuturilor; stabilirea de relaţii cu organizaţii similare din alte ţări. Această a. are personalitate juridică; statutul a. nu este supus autentificării, fiind necesare numai semnăturile reprezentanţilor legali ai întreprinderilor respective şi sigiliile acestora. V. şi întreprinderi mici şi mijlocii; credite pentru întreprinderile mici şi mijlocii. ASOCIAŢIE DE ÎNMORMÂNTARE, formă incipientă de asigurare de viaţă practicată în mai multe ţări, care avea ca scop acoperirea costurilor de înmormântare a membrilor familiilor asociate. Membrii asociaţiei plăteau periodic o anumită cotizaţie, din care se forma fondul necesar compensării cheltuielilor ocazionate de deces ale celor ce faceau parte din asociaţie. ATO 187 ASOCIAŢIE ECONOMICĂ, grupare, înţelegere care asociază, pe baza liberului consimţământ şi a liberei iniţiative, mai multe persoane cu interese comune pentru o perioadă de timp nedeterminată. A.e. face posibilă utilizarea în comun şi mai eficientă a factorilor de producţie care rămân mai departe în proprietate privată. A.e. este diferită prin modul de constituire a patrimoniului, prin obiectul de activitate, prin modul de conducere, prin distribuirea rezultatelor economice şi financiare etc. ASOCIAŢIE ÎN PARTICIPAŢIE, formă improprie de societate, în care o persoană -prin contribuţia sa în muncă sau în bunuri - participă la afacerile comerciale ale alteia, îi măreşte forţa financiară şi economică şi împarte cu ea câştigurile şi pierderile rezultate din afacerile făcute în interes comun. Dreptul românesc prevede că asocierea nu conduce la înfiinţarea unei noi personalităţi juridice. Asociaţii se unesc pentru a desfăşură în comun o anumită afacere, distinctă de preocuparea fiecărui asociat. Asociaţii nu au vreun drept de proprietate asupra bunurilor aduse în asociaţie, chiar dacă au fost procurate de ei. Cu toate acestea, asociaţii pot prevedea ca bunurile aduse ca aport în natură să li se restituie. în contractul de asociere se prevăd următoarele elemente: părţile contractante, activităţile economice care se vor desfăşura în comun, contribuţia fiecărui asociat la realizarea activităţii economice comune convenite, condiţiile de administrare şi de conducere a asociaţiei, modul de împărţire a rezultatelor activităţii economice comune realizate, cauzele de încetare a asocierii şi modalităţile de împărţire a rezultatelor lichidării, alte clauze. Asociaţiile au de regulă o scurtă durată de existenţă. ASOCIAŢIE MUTUALĂ BANCARĂ SAU DE ECONOMII, a. de persoane care îşi depozitează banii în comun şi-şi împart câştigurile nete, dar nu intervin în conducere; a. nu emite titluri financiare sub formă fizică, utilizând exclusiv evidenţa contabilă pentru depuneri şi rambursări. ASOCIAŢIE MUTUALĂ DE DEPUNERI Şl ÎMPRUMUT, a. de persoane care depun sume de bani la termen, sub formă de părţi sociale; membrii pot obţine credite în condiţii avantajoase atât din partea a., cât şi de la stat, utilizând drept garanţie întreaga valoare a activelor asociaţiei. ASOCIERE, acţiunea, actul prin care regiile autonome şi/sau societăţile comerciale se pot reuni, asocia, în vederea realizării unor activităţi comune, care prezintă interes pentru părţi. Prin a., părţile stabilesc raporturile dintre ele pe bază de contract. Regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat se pot asocia între ele sau cu alte persoane juridice şi fizice, române sau străine, în vederea constituirii de noi societăţi comerciale . Nu se poate constitui o a. care ar afecta comerţul dintre agenţii economici şi care ar urmări respingerea sau denaturarea modului de desfăşurare a concurenţei sau exploatarea abuzivă a unei poziţii dominante deţinute pe piaţă. AŞEZAREA IMPOZITULUI, operaţiunile efectuate de organele financiar-contabile pentru stabilirea obiectului şi a bazei impozabile, a cotei de impunere, pentru determinarea sumei impozitului, a ratelor şi termenelor de plată, a înlesnirilor de la plata impozitului etc. pentru fiecare plătitor de venituri bugetare. Procedura a.i. poate fi diferită de la un impozit la altul. ATOMICITATE, una dintre condiţiile concurenţei perfecte, caracteristică a unei pieţe compuse dintr-un mare număr de ofertanţi şi purtători de cerere comparabilă şi de mică dimensiune, astfel că nici un agent economic nu poate să exercite el singur o influenţă asupra preţurilor. 188 AUD AUDIT, procedeu prin care o persoană este asigurată de o altă persoană cu privire la calitatea, condiţiile şi statutul unui aspect dat, pe care aceasta din urmă le-a examinat. Necesitatea a. decurge din faptul că prima persoană are dubii sau incertitudini cu privire la calitatea, condiţiile sau statutul subiectului luat în studiu şi nu este în măsură să înlăture aceste îndoieli. A. corespunde unei stări de spirit, aceea de a şti ce trebuie făcut potrivit unei logici de control, a deciziilor şi actelor de gestiune. Există mai multe feluri de a., şi anume: a. financiar-contabil; a. intern; a. legai; a. juridic; a. comercial; a. fiscal; a. bancar; a. trezoreriei; a. asigurărilor; a. social etc. în limba română, a. înseamnă revizie contabilă, revizuire, verificare a registrelor contabile. Noţiunea de a. provine de la latinescul audire, care înseamnă a asculta, de la cuvântul francez auditeur, prin care se înţelege inspectorul de la Curtea de Conturi, de la verbul englez to audit, care înseamnă a controla, a supraveghea şi a inspecta, de la auditul sau auditarea conturilor, care reprezintă sistemul de control financiar de gestiune în S.U.A. V. şi audit fiscal; auditor independent. AUDIT FISCAL, tehnică directă axată pe diagnosticul fiscal, folosită pentru prevenirea riscului fiscal. A.f. are ca obiective principale măsurarea riscului fiscal şi aprecierea performanţei fiscale a agentului economic. Recurgerea la a.f. decurge din interesul manifestat pentru determinarea corectă a sarcinilor fiscale de către managerii agentului economic, asociaţii şi partenerii acestuia. Corectitudinea fiscală este necesară deoarece, altfel, urmează să se suporte sancţiuni (majorări de întârziere, amenzi, executare silită, sancţiuni penale), care afectează rezultatele financiare ale agentului economic. V. şi risc fiscal. AUDIT INTERN, totalitatea activităţilor şi acţiunilor corelate, desfăşurate de structuri specializate, constituite la nivelul instituţiei publice în cauză sau, după caz, la nivelul instituţiei publice ierarhic superioare, care, pe baz a unui plan şi a unei metodologii prestabilite, contribuie la realizarea unui diagnostic general al sistemului sub aspect tehnic, managerial şi financiar- contabil. A.i. constituie o verificare de tip endogen şi ex post, în legătură cu caracterul ex post al a.i. a instituţiilor publice. AUDITARE 1. Activitate de controlare, verificare, revizie contabilă a unei bănci sau societăţi comerciale, financiare, de asigurări, pentru a se constata cum îşi desfăşoară aceasta activitatea. 2. Obţinerea unor elemente probante şi evaluarea lor în mod obiectiv, prin compararea cu criteriile dinainte stabilite. AUDITOR, revizor contabil, controlor financiar, cenzor. V. şi auditor independent. AUDITOR DE PRIME DE ASIGURARE, persoană fizică specializată în asigurări, angajată de o societate de asigurări, care verifică unităţile de risc, modul cum au fost calculate primele de asigurare, daca acestea sunt suficiente pentru plata despăgubirilor sau trebuie suplimentate. V. şi primă de asigurare. AUDITOR FINANCIAR, persoană fizică sau juridică investită cu competenţa de a desfăşură activitate de audit financiar. Pentru dobândirea calităţii de a.f. persoana fizică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: "să fie licenţiată a unei facultăţi economice şi să aibă o experienţă financiar-contabilă edificatoare; *să aibă un stagiu de trei ani în practica auditului financiar sub îndrumarea unui auditor financiar; "să răspundă cerinţelor codului de conduită etică şi profesională în domeniul auditului financiar; "să susţină şi să promoveze examenele organizate de Camera Auditorilor; "să fi exercitat timp de 11 ani activităţi profesionale în domeniul financiar-contabil; «să fie membru al Camerei Auditorilor din România; Bsă deţină calitatea de expert contabil de cel puţin patru ani şi să aibă studii superioare; Bsă se bucure de o reputaţie profesională neştirbită; "să aibă calitatea de auditor în baza reglementărilor altui stat; Bsă posede o calificare în contabilitate recunoscută de legea altui stat; "să facă dovada că AUR 189 posedă cunoştinţele cerute de statul român. în exercitarea atribuţiilor de a.f. există anumite incompatibilităţi, cum sunt următoarele: "o persoană fizică nu poate îndeplini mandatul de a.f. dacă este angajată a acesteia ori are relaţii cu aceasta care duc la conflicte de interese; "să nu aibă relaţii familiale până la gradul al patrulea cu cel care ocupă o funcţie de conducere; ■acceptarea sau servicii din partea clientului; "auditorul trebuie să-şi întfemeieze relaţiile cu auditaţii pe baza principiilor fundamentale de etică, integritate, obiectivitate, independenţă, competenţă profesională, comportament deontologic corespunzător (moralitate, conştiinţă, probitate, cinste, demnitate). Persoanele juridice care pot exercita auditul sunt societăţi comerciale de audit care îndeplinesc condiţiile cerute persoanelor fizice; majoritatea membrilor societăţilor de audit trebuie să îndeplinească condiţiile puse persoanelor fizice pentru acordarea calităţii de auditor. V. şi audit; auditare. AUDITOR INDEPENDENT, societate de expertiză contabilă, autorizată în condiţiile legii să desfăşoare activitate de auditare a unei bănci. A.i. acordă asistenţă băncii în ţinerea evidenţei contabile, în conformitate cu legislaţia contabilă din România şi cu reglementările Băncii Naţionale a României; întocmeşte un raport anual împreună cu opinia sa, din care să rezulte dacă situaţia financiară prezintă o imagine fidelă a condiţiei băncii; analizează practicile şi procedeele controlului financiar intern şi ale cenzorilor şi, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, face recomandări băncii pentru remedierea acestora; informează Banca Naţională a României cu privire la orice act fraudulos al unui administrator sau angajat, care ar putea avea drept consecinţă o pierdere de importanţă semnificativă pentru bancă. Fiecare bancă publică bilanţul contabil după aprobarea lui de către adunarea generală a acţionarilor, împreună cu opinia auditorului independent asupra acestuia, în forma şi la termenele stabilite de Banca Naţională a României şi de Ministerul Finanţelor. AUDITUL PRIMELOR D£ ASIGURARE, activitate complexă desfăşurată la societatea de asigurări de persoane calificate şi cu experienţă în domeniul asigurărilor, în vederea examinării fundamentării primelor de asigurare. A.p. de a. este necesar pentru a se verifica şi a se constata dacă primele de asigurare ce se încasează sunt sau vor fi suficiente pentru plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate. V. şi primă de asigurare. AUR, metal nobil, preţios, galben-strălucitor, având următoarele proprietăţi fizice şi chimice: valoare mare sub un volum mic, uşor de transportat, divizibilitate perfectă, omogenitate, maleabilitate, conductibilitate şi inalterabilitate, neoxidabil în contact cu aerul şi cu apa, nu este atacat aproape de nici un acid etc. în condiţiile producţiei de mărfuri, a. a reprezentat un mijloc universal de plată, a îndeplinit funcţia de echivalent general, prin el exprimându-se valoarea tuturor mărfurilor. însuşirile a. i-au conferit un loc deosebit în lumea mărfurilor şi, de-a lungul timpului, l-au impus ca etalon monetar şi ca ban universal. în schimburile economice internaţionale a fost considerat ca mijloc universal de plată, ca echivalent general al valorii tuturor mărfurilor, ca marfa internaţională, care a mijlocit lichidarea datoriilor contractate în afara graniţelor ţării. „Preţul" său este în continuă creştere, ca urmare a resurselor naturale limitate. A. este folosit şi ca mijloc de acumulare, de rezervă, mari cantităţi din acest metal fiind tezaurizate la organismele financiare internaţionale, la băncile centrale de emisiune, la diferite alte bănci şi chiar la persoane fizice. Ca „bani universali*4, a. se foloseşte ca mijloc de plată efectiv numai în cazurile în care schimburile internaţionale impun prezenţa sa ca marfa-bani efectivă şi atunci când echilibrul schimburilor dintre state, mijlocite în forma sa ideală, nu se poate înfăptui prin circulaţia bunurilor sau prestarea serviciilor acceptate în circuitul economic internaţional. A. mai serveşte la înfăptuirea convertibilităţii valutelor. Actualmente, a. nu mai îndeplineşte, practic, funcţii monetare, excepţie făcând doar funcţia de rezervă. Din a. se mai bat doar monede comemorative, medalii jubiliare. Astăzi, a. este „demonetizat", iar rolul său este acela de marfă obişnuită. în ţara noastră, Banca Naţională este împuternicită să cumpere şi să vândă a. în interiorul sau în afara graniţelor ţării; ea poate împuternici unele persoane 190 AUR juridice să deţină, să folosească sau să efectueze operaţiuni cu a. în anumite condiţii. Prin lege, persoanele fizice pot deţine, în mod neîngrădit, bijuterii şi diferite obiecte confecţionate din aur. Potrivit prevederilor statutului actual al Fondului Monetar Internaţional (v.), rolul a. se restrânge treptat. Scoaterea a. din sistemul monetar internaţional a avut la bază următoarele argumente principale: a) rezervele oficiale de a. cresc într-un ritm mult mai lent decât dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale; b) rezervele de a. şi producţia curentă a acestui metal sunt imobilizate progresiv, ca urmare a tezaurizării particulare, aceasta însemnând că o parte tot mai mare de a. este sustrasă de la sistemul monetar; c) consumul industrial de a. creşte pe măsura înregistrării progreselor ştiinţei şi tehnicii mondiale, ceea ce înseamnă că şi din această cauză ar rămâne a. tot mai puţin pentru utilizări monetare; d) repartiţia a. între ţări este şi va fi inegală. în ciuda faptului că a. nu se mai află la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui internaţional, el n-a dispărut şi nu va dispărea curând de pe scena economico-socială. Deşi a încetat să fie etalon legal al valorii şi instrument al tranzacţiilor, el continuă să fie un important instrument de rezervă privilegiat, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru bănci, pentru stat. V. şi convertibilitate. AUR MONETAR, partea din cantitatea totală de aur existentă în lume şi cea din producţia curentă de aur care se foloseşte în scopuri monetare. Pentru România, a.m. este aurul pe care îl deţine Banca Naţională şi este componentă a rezervelor internaţionale ale ţării. V. şi aur. AUTARHIE, politică economică negativă practicată de un stat, de un agent economic, care se izolează astfel de alte state, de alţi agenţi economici. A. este o politică economică îndreptată spre crearea unei economii naţionale închise, izolată de economia altor ţări. Ea este împotriva importului de mărfuri, urmărind însă subjugarea şi jefuirea unor teritorii străine, bogate în materii prime. A. are drept urmare creşterea preţurilor pe piaţa internă, penuria de produse, creşterea averilor marilor proprietari şi înrăutăţirea situaţiei materiale a populaţiei. A. este în contradicţie cu legile economice obiective ale adâncirii şi extinderii diviziunii internaţionale a muncii, este o politică anacronică ce frânează dezvoltarea cooperării economice internaţionale multilaterale. AUTO CASCO, v. ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR. AUTOASIGURARE (ASIGURARE INDIVIDUALĂ), autoprotecţie, metodă de creare autonomă, descentralizată şi independentă a unor fonduri de rezervă de către anumite unităţi economice sau persoane fizice. Denumirea de a. este oarecum improprie, deoarece asigurarea presupune existenţa comunităţii de risc şi mutualitatea în compensarea daunelor, a prejudiciilor şi a răspunderii faţă de terţele persoane care au suferit prejudicii. A. se foloseşte cu deosebire de către unităţile agricole, prin constituirea în special a unor fonduri de rezervă de seminţe, furaje, alimente, materii prime etc. Fondurile respective, constituite sub formă materială, trebuie folosite cu spirit gospodăresc, raţional şi oportun de către fiecare unitate agricolă, în cazurile în care se înregistrează pagube ca urmare a calamităţilor naturii sau a accidentelor. Deoarece aceste fonduri de rezervă sunt minime, ele nu permit, de regulă, refacerea integrală a bunurilor distruse sau a recoltelor compromise ca urmare a calamităţilor naturii. Desigur, pot fi şi cazuri când fondurile de rezervă, fiind suficient de mari, sunt satisfăcătoare pentru ca o unitate agricolă să-şi refacă integral bunurile distruse de fenomenele imprevizibile ale naturii sau de accidente. Se înţelege însă că daunele pot surveni cu mult înainte ca fiecare unitate agricolă să-şi fi constituit astfel de fonduri de rezervă. Practic, această formă de protecţie este denumită impropriu „asigurare", deoarece nu îndeplineşte principiul mutualităţii, pe care se bazează în mod obligatoriu oricare asigurare. în plus, această formă de protecţie, deşi bazată pe prevedere, este neeconomică, greu realizabilă şi de multe ori ineficientă. Practica a dovedit că unităţile economice, îndeosebi cele mici şi mijlocii, indiferent de forma de proprietate asupra mijloacelor de producţie, au posibilităţi materiale limitate. Chiar şi întreprinderile mari şi foarte mari din AUT 191 punct de vedere economic nu-şi pot constitui rezerve atât de importante încât să se considere la adăpostul oricăror consecinţe materiale şi financiare nefavorabile. în multe cazuri, paguba, prin proporţiile sale, se poate dovedi mai mare decât fondul de rezervă acumulat până în momentul producerii acesteia. în plus, această practică s-a dovedit neeconomică, întrucât privează agenţii economici de fonduri foarte importante, care ar putea fi folosite în mod eficient pentru dezvoltarea producţiei, a comerţului şi a altor activităţi speciale foarte utile. Cu alte cuvinte, suma fondurilor de rezervă individuale, privite la nivel macroeconomic, se dovedeşte uneori a fi mai mare decât necesităţile reale de producţie oferite de societatea de asigurări prin instituirea şi administrarea fondului de asigurare. Oricât de mici ar fi fondurile constituite prin a. la nivelul întregii ţări, ele reprezintă imobilizări de importante resurse materiale. Pentru ca aceste resurse să dobândească dimensiuni optime, ele ar trebui să se constituie în decursul unor perioade de timp îndelungate sau să se preleveze cote mai mari în perioade de timp, evident mai scurte. Această ultimă alternativă ar putea avea consecinţe negative asupra ritmului reproducţiei sociale, asupra dezvoltării economico-sociale rapide a unităţilor agricole. în această alternativă, s-ar înregistra şi un alt efect nefavorabil, şi anume ar avea loc imobilizări şi mai mari de fonduri în fiecare unitate şi cu atât mai mari la nivelul întregii economii naţionale. Aceste fonduri trebuie constituite şi într-o structură corespunzătoare nevoilor unităţilor agricole. A. se utilizează totuşi de către unităţile agricole deoarece cu fondurile constituite se acoperă unele pagube şi se contribuie la creşterea rezervelor materiale în cadrul economiei naţionale. Constituirea fondurilor prin a. în formă bănească descentralizată - la fiecare unitate agricolă sau la alte persoane juridice şi fizice - este contraindicată, deoarece ar imobiliza o însemnată masă monetară, fapt ce ar putea da naştere unor fenomene nesănătoase în sfera circulaţiei băneşti. V. şi asigurare; comunitate de risc; mutualitate. AUTOCONSUM, concept economic care priveşte consumul direct al bunurilor şi serviciilor de către înşişi producătorii respectivi. A. este o parte importantă a consumului naţional care cuprinde în principal consumul de produse alimentare provenind din gospodăriile proprii, lucrările efectuate în gospodărie sau prin exploatarea de către membrii familiei pentru propriile nevoi. AUTOCONTROL, formă importantă de control în societate, potrivit căruia personalul din unităţile economice controlează întreaga activitate desfăşurată, spre a stabili dacă obiectivele propuse au fost sau nu înfăptuite. A. se exercită concomitent cu realizarea actelor economice, sociale şi financiare, precum şi după încheierea acestora, conducând la îndeplinirea cantitativă, pe sortimente, şi calitativă a obiectivelor economico-sociale, la întărirea ordinii şi disciplinei, la îmbunătăţirea continuă a activităţii, la apărarea integrităţii avutului public şi privat. AUTOFINANŢARE 1. Activitate financiară prin care toate cerinţele agentului economic se satisfac pe seama resurselor proprii, fară să se recurgă la împrumuturi. 2. Componentă de bază, latură esenţială a gestiunii economico-financiare (v.). 3. Satisfacere a cerinţelor materiale şi financiare din resurse proprii. 4. Metodă de finanţare folosită pentru acoperirea cheltuielilor unităţilor economice privind investiţiile, activele circulante, stimularea personalului etc., din resursele proprii. A. creează dependenţă directă între rezultatele economico-financiare ale unităţii economice şi fondurile sale proprii de dezvoltare şi cointeresare a personalului. 5. Acoperirea unor cheltuieli pentru lucrări de interes obştesc local (cămine, creşe, grădiniţe, case de cultură, dispensare, case de naşteri, baze sportive, băi comunale, poduri, drumuri etc.), prin contribuţia bănească şi în muncă a cetăţenilor. 6. Compensarea, de către instituţii, a unor cheltuieli extrabugetare din mijloace constituite în afara bugetului. A este capacitatea de acumulare internă a unei unităţi economice care, după ce şi-a plătit furnizorii, salariaţii şi a achitat impozitele, obţine un profit care serveşte ca remunerare a capitalurilor angajate şi face posibilă realizarea de investiţii care să contribuie la menţinerea şi la creşterea competitivităţii unităţii. A. este expresia calităţii autoconducerii şi autogestiunii, punând în legătură directă 192 AUT resursele financiare realizate cu nevoile de fonduri. A. reclamă sporirea continuă a resurselor financiare din care unităţile economice să-şi constituie fondurile necesare propriei dezvoltări, satisfacerii cerinţelor sociale şi stimularea personalului. A. presupune ca unităţile economice să-şi creeze resursele financiare proprii, ceea ce conduce la creşterea rolului masei profitului. Capacitatea de a. este raportul dintre capitalul social propriu şi capitalul permanent format din capitalul social propriu şi creditele pe termen mediu şi lung: o a _ Capitalul social propriu Capitalul permanent A. stimulează unităţile economice în cuantificarea necesarului de fonduri pentru investiţii şi pentru activitatea curentă de producţie; stimulează unitatea economică şi personalul în perfecţionarea întregii activităţi; duce la creşterea răspunderii unităţii economice şi a personalului în realizarea unor rezultate financiare şi mai ales a unui profit cât mai mare; întăreşte autogestiunea economico-financiară; restrânge considerabil procesul de redistribuire a fondurilor în cadrul economiei naţionale; simplifică simţitor relaţiile unităţilor economice cu bugetul statului; limitează sfera creditului bancar. A. presupune ca unitatea economică să aibă capacitatea de a efectua investiţii, adică să creeze noi mijloace fixe şi să le modernizeze pe cele existente din resurse proprii, respectiv din profitul net pe care l-a realizat. De asemenea, pentru a. investiţiilor se foloseşte şi fondul de amortizare, care, uneori şi în unele ţări, deţine ponderea principală în finanţarea investiţiilor. A. nu exclude folosirea împrumuturilor bancare, care însă trebuie să fie rambursate la scadenţă, cu dobânzile aferente şi cu realizarea unui profit. A. prezintă mai multe avantaje, cum sunt: subordonarea dezvoltării întreprinderii faţă de rezultatele activităţii proprii; creşterea interesului întreprinderii pentru dezvoltare; cointeresarea întreprinderii în obţinerea de rezultate financiare superioare, în identificarea şi mobilizarea rezervelor interne, în folosirea raţională a resurselor proprii etc. A, este strâns legată de politica privind împrumuturile, distribuirea profitului şi amortizarea practicată de unitatea economică. AUTOGESTIUNE ECONOMICO-FINANCIARĂ, categorie economică, categorie a ştiinţei conducerii unităţilor economice, principiu fundamental de conducere a întreprinderilor, metodă de conducere şi de administrare a obiectului proprietăţii, tip superior de gestiune economică. A.e.-f. cuprinde totalitatea relaţiilor economice care se desfăşoară în interiorul unităţii economice, precum şi relaţiile cu personalul său, între unităţi economice şi stat, ca şi între diverse unităţi economice, referitoare la gospodărirea judicioasă a părţii din avuţia naţională aflate la dispoziţia lor, în vederea obţinerii unui venit net cât mai mare, din care să fie satisfăcute toate cerinţele unităţilor, ale salariaţilor, precum şi stingerea obligaţiilor faţă de societate, faţă de terţi; formă principală de realizare a autoconducerii, suportul ei material; metodă modernă de organizare, de planificare, de evidenţă şi de conducere a activităţii economico-financiare a întreprinderilor, stabilită pe baza mecanismului economico-financiar la nivel microeconomic, care constă în înzestrarea unităţilor economice de stat la înfiinţare cu mijloace fixe şi circulante şi în lărgirea competenţelor organelor de conducere cu privire la luarea deciziilor în elaborarea şi îndeplinirea bugetului potrivit principiului că sumele avansate de societate trebuie restituite, în realizarea unei producţii nete cât mai mari, din care o parte să contribuie la formarea fondurilor generale ale societăţii, iar cealaltă parte să rămână la întreprindere pentru autofinanţare (v.). A.e.-f. este o coordonată fundamentală a mecanismului economico-financiar, forma concretă prin care se administrează, se gospodăreşte, se conduce proprietatea publică, cooperatistă şi privată la nivel microeconomic. A.e.-f. presupune autoconducere, participarea la conducerea întreprinderii, la realizarea bugetului, la beneficiile obţinute, precum şi întărirea răspunderii directe a organelor de conducere, a adunărilor generale, pentru o cât mai bună gospodărire a mijloacelor de producţie, a părţii din avuţia naţională aflate în administrarea şi fructificarea fiecărei unităţi. De asemenea, presupune asumarea răspunderii directe pentru păstrarea şi punerea în valoare, cu rezultate cât mai bune, a tuturor resurselor materiale şi financiare, astfel AUT 193 încât să se asigure creşterea producţiei, ridicarea nivelului ei tehnic şi calitativ, creşterea productivităţii muncii, reducerea costurilor de producţie, obţinerea unei eficienţe maxime. Creşterea răspunderii directe trebuie să conducă şi la sporirea preocupărilor pentru realizarea unui echilibru permanent între încasări şi plăţi, pentru asigurarea în orice moment a capacităţii de plată a întreprinderii. A.e.-f. stimulează unităţile economice şi salariaţii să producă, cu mijloacele materiale şi financiare pe care le au la dispoziţie, cât mai multe bunuri şi de calitate superioară, cu rezultate economice, sociale şi financiare cât mai bune, astfel încât fiecare întreprindere să-şi compenseze toate cheltuielile din rezultatele financiare proprii, să-şi constituie fondurile necesare producţiei şi dezvoltării activităţii sale, să-şi stimuleze lucrătorii şi să contribuie într-o măsură tot mai importantă la creşterea produsului naţional brut. înfăptuirea a.e.-f. presupune realizarea de către întreprinderi a tuturor indicatorilor economico-financiari. V. şi autonomia unităţilor economice; autonomie funcţională; gestiune economică; gestiune financiară. AUTOIMPUNERE, contribuţie bănească sau materială anuală, benevolă, stabilită de adunarea cetăţenească dintr-un sat, comună sau cartier, pentru fiecare cetăţean apt de muncă, în raport cu veniturile şi cu situaţia sa familială. Mijloacele materiale şi băneşti constituite din a. se folosesc pentru executarea unor lucrări de interes public (construirea şi repararea drumurilor, podurilor, şcolilor, băilor populare, fântânilor, repararea unităţilor de ocrotire medico-sanitară, biblioteci etc.). Fondurile constituite prin a., fiind în afara bugetului de stat, se pot reporta de la un an la altul. V. şi contribuţia bănească şi în muncă pentru efectuarea unor lucrări de interes obştesc. AUTONOMIA UNITĂŢILOR ECONOMICE, latură, trăsătură importantă a auto-gestiunii economico-financiare a unităţilor cu personalitate juridică, concretizată în drepturile largi tehnico-economice, financiare şi administrative conferite acestor unităţi în gospodărirea cu maximum de eficienţă a patrimoniului de care dispun. A.u.e., ca trăsătură definitorie a autoconducerii, se realizează în limitele conducerii, pe baza programului de dezvoltare a economiei naţionale. A.u.e. presupune: "înzestrarea întreprinderii la înfiinţare cu mijloace fixe şi active circulante; "elaborarea programului economic propriu, parte componentă a programului naţional, şi întocmirea bugetului; "dreptul de a avea contabilitate şi bilanţ contabil propriu; "dreptul de a avea cont propriu de decontare la bancă; "dreptul de a întreţine relaţii juridice, economice, de a solicita şi utiliza credite bancare; "dreptul de a efectua aprovizionarea tehnico-materială şi desfacerea produselor; "folosirea resurselor materiale, umane şi financiare de care dispun cu maximum de eficienţă; "utilizarea formelor de cointeresare materială; ■exercitarea controlului asupra activităţii economico-financiare. A.u.e. stimulează iniţiativa unităţilor pentru desfăşurarea unei activităţi cât mai rentabile, stabilind, în acelaşi timp, şi răspunderea pentru calitatea activităţii desfăşurate. împletirea strânsă, armonioasă a autonomiei fiecărei unităţi economice, prin lărgirea competenţelor şi a atribuţiilor care le revin, cu conducerea unitară a vieţii economico-sociale. V. şi autogestiune economico-financiară; autonomie funcţională. AUTONOMIE 1. Mod de a ne supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de voinţa proprie. 2. Regim al unor părţi din teritoriul unui stat şi al populaţiei respective, care, în baza unui act juridic, au dreptul de a se guverna sau de a se administra prin unele organe proprii, în anumite domenii, cu excepţia celor de competenţa organelor centrale ale statului, deci fară să aibă statut de stat suveran şi independent. A. poate fi în domeniul politic, de autoguvernare în anumite limite, fapt care poate implica parlamentul, guvernul sau administraţia proprie, însă numai în cadrul legislaţiei generale a statului. AUTONOMIE FUNCŢIONALĂ, expresie a democraţiei economice; trăsătură esenţială a autogestiunii economico-financiare, concretizată în atributele conferite unităţilor economice 194 AUT de stat, de a gospodări şi administra cât mai eficient mijloacele materiale şi financiare existente la dispoziţia lor. A.f. presupune înzestrarea unităţilor economice de stat cu fondurile de producţie necesare aducerii la îndeplinire a obiectivelor pentru care au fost create; aceste fonduri sporesc în anii următori pe calea autofinanţării. A.f. se acordă în anumite limite, determinate de conducerea economiei naţionale. A.f. se concretizează printr-o largă independenţă acordată unităţilor economice în utilizarea cu maximum de eficienţă a fondurilor de producţie şi de circulaţie, în dreptul şi obligaţia de a elabora şi fundamenta sarcinile de plan, de a organiza producţia şi munca, de a lua toate măsurile pentru creşterea productivităţii muncii, valorificarea superioară şi economisirea resurselor materiale, reducerea costurilor de producţie, obţinerea unor rezultate economico-financiare superioare. A.f. conferă unităţilor dreptul de a avea contabilitate proprie, cont la bancă, de a încheia bilanţ şi contracte economice şi de a elabora şi executa bugetul propriu. A.f. dă întreprinderilor drepturi largi în ceea ce priveşte constituirea şi utilizarea fondurilor proprii, întreţinerea relaţiilor economice, financiare şi juridice cu alte unităţi, menţinerea unor relaţii directe cu bugetul de stat, cointeresarea şi răspunderea materială pentru calitatea activităţii desfăşurate, dreptul de decizie al organelor de conducere şi efectuarea unui control economico-financiar riguros asupra întregii activităţi a unităţii economice. Exercitându-şi autonomia, unităţile economice dezvoltă relaţii economice şi financiare cu alte unităţi economice de stat şi cooperatiste, cu personalul, cu organele ierarhic superioare, cu bugetul de stat, cu băncile etc. V. şi autogestiune economico-financiară; gestiune economică; gestiune financiară; autonomia unităţilor economice. AUTORITĂŢI EXECUTIVE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE, primarii comunelor, oraşelor, municipiilor şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi primarul general al municipiului Bucureşti. AUTORITĂŢI MONETARE, bănci centrale, trezorerii, oficii valutare etc. AUTORITĂŢI PUBLICE LOCALE, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene, consiliile locale ca autorităţi deliberative, ca organe ale puterii locale, şi primarii, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive, instituţii publice, servicii publice locale. A.p.l. au următoarele competenţe şi răspunderi referitoare la finanţele publice locale, şi anume: "administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, elaborarea şi aprobarea bugetelor locale în termenele legale; "stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale; "urmărirea execuţiei bugetelor locale şi rectificarea lor, pe parcursul anului bugetar, în condiţii de echilibru bugetar; "angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din acestea; "administrarea resurselor financiare pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de eficienţă; "stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor publice locale; "elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriale, ca bază a gestionării bugetelor locale; "organizarea şi urmărirea efectuării controlului financiar pe plan local. AUTORITĂŢI VAMALE, totalitatea organelor administraţiei vamale şi funcţionarii vamali care aplică politica vamală a ţării, adică stabilesc, urmăresc şi încasează taxele vamale pentru mărfurile exportate şi importate potrivit normelor legale, inspectează inopinat mijloacele de transport, depozitele sau persoanele, stabilesc posturi de control, aplică sigilii, combat contrabanda şi urmăresc îndeplinirea tuturor formalităţilor vamale. A.v. elaborează instrucţiuni pentru aplicarea actelor normative în domeniul vamal; supraveghează, îndrumă şi controlează respectarea normelor legale privind importul, exportul sau tranzitul de mărfuri; asigură respectarea legislaţiei referitoare la criteriile şi la modalităţile de determinare a valorii în vamă a mărfurilor care se importă, precum şi calcularea şi încasarea taxelor vamale şi a altor taxe de import; organizează activitatea organelor vamale din subordine etc. AUT 195 AUTORIZARE BUGETARĂ, aprobare dată ordonatorilor de credite bugetare de a angaja şi/sau de a efectua plăţi într-o perioadă dată, în limita creditelor bugetare aprobate. V. şi credit bugetar. AUTORIZARE BUGETARĂ PERMANENTĂ, aprobare bugetară nelimitată de rambursare a împrumuturilor, de plată a dobânzilor, a comisioanelor şi a altor costuri aferente, care nu necesită aprobări suplimentare prin legea anuală a bugetului de stat. V. şi împrumut de stat; datorie publică. AUTORIZAREA BĂNCILOR, împuternicire, aprobare dată de Banca Naţională a României pentru înfiinţarea şi funcţionarea unei bănci româneşti cu personalitate juridică, sub forma societăţii comerciale pe acţiuni. Această a. este necesară în mod corespunzător şi în cazul sucursalelor băncilor străine. A. se emite pe baza cererii de autorizare înaintate B.N.R., însoţită de o documentaţie referitoare la: "calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii; "nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie vărsat, în formă bănească, în totalitate, în momentul constituirii; "studiul de fezabilitate al băncii; "acţionarii semnificativi şi fondatorii băncii; structura acţionariatului; sediul băncii; auditorul independent (v.). B.N.R. poate cere unui solicitant să prezinte orice informaţie şi documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente. în termen de cel mult patru luni de la primirea cererii, B.N.R. aprobă sau respinge constituirea băncii şi comunică în scris solicitantului hotărârea sa, împreună cu motivele în cazul respingerii. In vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, în termen de două luni de la comunicarea aprobării de constituire, se prezintă B.N.R. documentele care atestă constituirea legală a băncii. Pentru băncile care se constituie prin subscripţie publică, termenul de prezentare a acestor documente este de opt luni. Cererea de autorizare se respinge dacă: "documentaţia prezentată este incompletă; "documentaţia prezentată este insuficientă pentru a determina dacă banca va desfăşura o activitate în conformitate cu legislaţia, dacă onorabilitatea, pregătirea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii şi calitatea acţionarilor semnificativi sunt corespunzătoare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în studiul de fezabilitate şi a activităţii financiar-bancare propuse a fi desfăşurate; "capitalul social este mai mic decât nivelul minim stabilit de B.N.R.; ■forma juridică este alta decât cea prevăzută de lege; "din evaluarea studiului de fezabilitate sau din rapoartele anuale ale băncii străine, după caz, rezultă că banca nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse; "conducătorii băncii, administratorii sau cenzorii acesteia nu au onorabilitatea necesară, calificarea şi experienţa profesională adecvată funcţiei lor; "calitatea fondatorilor şi a acţionarilor semnificativi nu corespunde nevoii garantării unei gestiuni sănătoase şi prudente a băncii; "înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice asupra înfiinţării sau funcţionării băncii; "nu sunt respectate prevederile legale. V. şi retragerea autorizaţiei băncilor. AUTORIZAREA DE CONSTITUIRE A ASIGURĂTORILOR, împuternicire, aprobare de constituire (înfiinţare) a asigurătorilor, care se acordă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (v.) pe baza cererii de constituire şi a documentaţiei depuse de cei ce doresc să devină asigurători. în vederea examinării cererii de constituire, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate să solicite informaţii suplimentare şi să întreprindă investigaţii proprii ori cu sprijinul altor autorităţi competente sau să folosească informaţii din alte surse. în termen de patru luni de la înregistrarea cererii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide asupra autorizării. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizaţia de constituire a asigurătorului dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) din studiul de fezabilitate prezentat rezultă că societatea de asigurări va dispune de marja de solvabilitate legală; b) capitalul social vărsat la o bancă autorizată de Banca Naţională a României sau, în cazul unei societăţi mutuale, fondul de rezervă liber vărsat este în conformitate cu prevederile legale; c) societatea de asigurări prezintă un program de reasigurări satisfăcător pentru activitatea sa de 196 AUT asigurări sau justifică faptul că în cazul său nu este necesar un astfel de plan; d) societatea de asigurări prezintă calcule specifice pentru activitatea de asigurări de viaţă; e) denumirea societăţii de asigurări nu induce în eroare publicul; f) societatea de asigurări va desfăşura activităţi numai în legătură cu asigurările şi reasigurările; g) în cazul unui asigurător străin, dacă face dovada că în ţara în care este înregistrat s-a constituit legal şi desfăşoară de cel puţin cinci ani o activitate de asigurări similară cu cea pentru care solicită autorizarea în România. Cererea de autorizare a constituirii se respinge dacă se constată că: a) documentaţia prezentată nu este întocmită corespunzător prevederilor normelor legale; b) din documentaţia prezentată rezultă că societatea nu va desfăşura o activitate în spiritul şi litera legii şi că acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative nu îndeplinesc condiţiile legale; c) din evaluarea studiului de fezabilitate sau din rapoartele anuale ale societăţii străine, după caz, rezultă că societatea de asigurări nu poate garanta realizarea obiectivelor propuse în condiţii compatibile cu regulile unei practici prudente; d) există o formă de asociere prin care proprietatea acţiunilor, inclusiv proprietarul de fapt al acţiunilor, este ascunsă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; e) autorizarea contravine unui interes public. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică solicitantului, în decurs de patru luni de la înregistrarea cererii, admiterea sau respingerea motivată a acesteia, după caz. Dacă s-a aprobat cererea de constituire a asigurătorului, acesta se înmatriculează în Registrul Comerţului. împotriva respingerii cererii de autorizare a constituirii, solicitantul poate face plângere la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Autorizarea constituirii societăţii de asigurări nu garantează obţinerea autorizaţiei de a exercita o activitate de asigurări, ci indică doar permisiunea dată asociaţilor de a proceda la înmatricularea societăţii în Registrul Comerţului. Modificarea totală sau parţială a studiului de fezabilitate iniţial determină o nouă analiză din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi poate atrage revocarea autorizaţiei de constituire. V. şi autorizarea de funcţionare a asigurătorilor. AUTORIZAREA DE FUNCŢIONARE A ASIGURĂTORILOR, împuternicire, aprobare de funcţionare, de exercitare a activităţii de asigurări de către societăţile de asigurări, în vederea obţinerii a. de f. societatea de asigurări depune, în termen de şase luni de la data eliberării autorizaţiei de constituire, la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor documentele care atestă înmatricularea în Registrul Comerţului. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide asupra autorizaţiei de funcţionare în termen de 60 de zile de la primirea documentaţiei. Dacă se eliberează autorizaţia de funcţionare, societatea de asigurări îşi poate începe imediat activitatea de asigurări autorizată. Respingerea acordării autorizaţiei de funcţionare atrage, în mod automat, revocarea autorizării de constituire. în cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză acordarea autorizaţiei de a exercita o activitate de asigurări, ea poate solicita instanţei judecătoreşti dizolvarea formei de asociere a solicitantului. împotriva neacordării autorizaţiei de funcţionare solicitantul poate face plângere la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei. Aceste prevederi se aplică şi sucursalelor societăţilor străine de asigurări. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor publică cel puţin o dată pe an în Monitorul Oficial al României, precum şi într-o publicaţie de largă circulaţie, lista actualizată care cuprinde asigurătorii autorizaţi şi orice alte informaţii pe care le consideră necesare. V. şi autorizarea de constituire a asigurătorilor; Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. AUTORIZAREA SOCIETĂŢILOR DE ASIGURĂRI PENTRU PRACTICAREA ASIGURĂRII OBLIGATORII DE RĂSPUNDERE CIVILĂ, PENTRU PAGUBE PRODUSE TERŢILOR PRIN ACCIDENTE DE AUTOVEHICULE, împuternicire, aprobare dată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (v.) de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă. In vederea obţinerii autorizaţiei pentru practicarea acestei asigurări, societatea de asigurări solicitantă trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii: a) să fie autorizată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 şi ale Normelor nr. 2/2001 emise prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a AVA 197 Asigurărilor; b) să dispună de capitalul social vărsat prevăzut de Legea nr. 32/2000; c) să dispună de active lichide care să reprezinte cel puţin 50% din valoarea capitalului social vărsat; d) societatea de asigurări care solicită autorizarea va constitui un depozit bancar pe o perioadă de 12 luni, în baza unui contract încheiat cu o bancă autorizată de Banca Naţională a României, care va reprezenta 50% din valoarea activelor menţionate mai sus şi care nu va putea fi eliberat de bancă decât cu acordul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după stingerea tuturor obligaţiilor societăţii de asigurări; e) să dispună de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate (sucursală, agenţie, punct de lucru etc.) în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti; f) pentru fiecare unitate să dispună de personal propriu specializat în activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto şi să efectueze plăţi de despăgubiri la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ; g) să practice cel puţin 2 ani asigurarea facultativă de autovehicule, în vederea obţinerii autorizaţiei de practicare a asigurării obligatorii de răspundere auto, societăţile de asigurări prezintă Comisiei de Supraveghere următoarele documente: a) cererea de autorizare pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă a autovehiculelor şi o documentaţie din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor de autorizare; b) un raport privind contractele de asigurare facultativă a autovehiculelor în ultimii doi ani (prime încasate, comisioane şi daune plătite, volumul rezervei pentru daunele nelichidate, numărul de contracte încheiate şi numărul de dosare de daună, inclusiv cele rămase nelichidate, precum şi reţeaua teritorială; c) copie de pe contractul de depozit încheiat de societatea de asigurări cu banca; d) un angajament al conducerii societăţii de asigurări din care să rezulte că va respecta întocmai prevederile Normelor nr. 2/2001. Dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite autorizaţia de practicare a asigurării obligatorii de răspundere civilă auto. Societăţile de asigurări autorizate au obligaţia să întocmească evidenţe lunare privind această asigurare. Societăţile de asigurări au obligaţia să transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor rapoarte trimestriale întocmite pe baza evidenţelor lunare, cumulate pentru fiecare trimestru al anului, până la data de 30 a lunii următoare fiecărui sfârşit de trimestru. AUTORIZAŢIA DE FUNCŢIONARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PROTECŢIEI MUNCII, împuternicire, încuviinţare emisă în scris de către Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Protecţia Muncii persoanelor juridice şi persoanelor fizice, în vederea desfăşurării activităţilor de producţie sau a prestărilor de servicii. Eliberarea autorizaţiei presupune îndeplinirea tuturor condiţiilor privind securitatea şi igiena muncii, astfel încât să fie prevenite accidentele de muncă şi bolile profesionale. Desfăşurarea activităţii fără existenţa prealabilă a acestei autorizaţii se sancţionează pe cale penală sau contravenţională. V. şi protecţia muncii; norme de protecţie a muncii; neluarea măsurilor de protecţie a muncii. AUTORIZAŢIE DE IMPORT-EXPORT, aprobare scrisă pe care o dau organele de resort ale Ministerului Comerţului persoanelor juridice şi fizice, la cererea acestora, în anumite condiţii, în vederea realizării operaţiunilor de import-export de mărfuri. A. de i. dă dreptul să fie introduse în ţară mărfurile care fac obiectul importului şi reprezintă avizul de trecere a frontierei pentru organele vamale. La rândul său, a. de e. dă dreptul la vânzarea mărfurilor respective în străinătate. în cazul zonelor libere, a. de i. este înlocuită cu declaraţia de import; pentru mărfurile prohibite la export, în aceste zone este totuşi necesară a. de e. A. de i.-e. se eliberează pentru o anumită perioadă de timp, arătându-se ţara de origine, destinaţia mărfurilor, cantitatea, preţul şi modul de plată a acestora. Statul foloseşte a. de i.-e. ca un instrument cu ajutorul căruia se orientează operaţiunile de comerţ exterior, urmărindu-se echilibrarea balanţei de plăţi, creşterea eficienţei operaţiunilor de import-export etc. V. şi zonă liberă; zonă vamală liberă. AVAL, angajament legal scris, garanţie de plată în plus (alta decât a giranţilor) a unui efect comercial pe care o ia asupra sa o persoană străină de cambie (v.) sau chiar un semnatar al ei, altul decât trasul, numită avalist (v.), pentru toate îndatoririle altui semnatar al cambiei. 198 ava Cambia poate circula şi fară a., deoarece acesta nu este indispensabil. Dacă nu se indică numele persoanei pe care o garantează, acesta se presupune dat pentru tras, în cazul când a fost acceptată cambia, sau pentru trăgător, în caz contrar. A. poate fi dat de o persoană fizică, de o instituţie financiară, de o societate comercială sau de către o bancă. Prin a., avalistul îşi asumă obligaţia necondiţionată de a garanta plata în locul persoanei avalizate. în consecinţă, avalistul poate fi executat direct - în cazul trasului - sau în regres, pentru trăgător sau giranţi. Depunerea doar a semnăturii pe faţa cambiei constituie un a. dat. Dacă a. se dă pe verso-ul cambiei, atunci se face menţiunea „pentru a., pe contul...“, după care avalistul semnează. Avalistul care plăteşte cambia dobândeşte drepturile avalizatului, precum şi drepturile persoanelor ţinute faţă de avalizat, în baza cambiei. A. constituie o condiţie care trebuie îndeplinită înainte ca documentele să fie remise spre încasare; el este întrebuinţat adesea pentru garantarea plăţilor sub forma documentelor spre acceptare. Cambiile care nu au a. scris se restituie exportatorului prin intermediul băncii; după avalizare, exportatorul are garanţia că mărfurile pe care le expediază vor fi plătite, la scadenţele convenite, de importator sau de girantul lui. Mai mult, cambia acceptată şi avalizată poate constitui pentru exportator o sursă de credit, deoarece aceasta poate fi scontată, oferind astfel posibilitatea intrării cu anticipaţie în posesia mijloacelor valutare. Prin a. se înlesneşte circulaţia cambiilor cu garantarea suplimentară a obligaţiilor cambiale, facilitând atragerea capitalurilor băneşti reprezentate de cambii prin operaţiunile de scontare. V. şi scont; scontare (actualizare). ❖ A. bancar, formă eficientă de garantare a plăţilor datorate pentru importul de mărfuri în cazurile în care instrumentul de plată (titlul de credit) folosit este cambia. A.b. constituie o modalitate de garantare a creditului acordat de exportator prin exportarea mărfurilor, care constă în următoarele: "importatorul îşi asumă obligaţia, printr-o scrisoare de garanţie (v.), că va accepta cambiile trase de exportator, însă numai după primirea documentelor de livrare a mărfurilor, iar banca garantă va avaliza pentru importator cambiile trase de exportator. Pe această cale, imediat ce livrează mărfurile, exportatorul primeşte un titlu de credit (cambia), negociabil imediat (acesta putând fi scontat). Pentru realizarea a.b., importatorul încheie un contract cu o bancă, prin care aceasta se obligă să avalizeze cambiile acceptate de importator, pentru care banca respectivă percepe un comision. Spre deosebire de scrisoarea de garanţie bancară, obligaţiile cambiale se execută întocmai de către persoanele semnatare. A.b. are un caracter operativ şi prezintă mai multă securitate şi certitudine pentru beneficiarul cambiei. AVALIST, persoană fizică sau juridică, alta decât giranţii, care garantează în plus plata cambiei. A. scrie pe cambie sau pe prelungirea acesteia formula „pentru aval“, semnează şi indică persoana pe care o avalizează. Dacă nu se prevede debitorul cambial avalizat, se consideră că avalul a fost dat pentru trăgător. A. se obligă întotdeauna în mod solidar. V. şi cambic; aval; avalizat. AVALIZARE, operaţiunea prin care se garantează de către o persoană (avalist) îndeplinirea obligaţiilor asumate de către unii dintre semnatarii cambiei (trăgător, tras, andosatar). Dacă nu se menţionează pentru care dintre debitori se dă avalul, acesta se consideră dat în favoarea trăgătorului. V. şi aval; avalist. AVALIZAT, debitorul unei cambii pentru care avalistul (v.) şi-a dat avalul (v.). A. poate fi debitorul şi chiar trăgătorul cambiei. V. şi cambie. AVANS, sumă de bani dată cu anticipaţie de către unităţi economice, obşteşti, instituţii şi cetăţeni persoanelor fizice sau juridice pentru procurări de bunuri, prestări de servicii sau în contul retribuirii, pentru deplasări în interes de serviciu, cercetări ştiinţifice etc. ❖ A. de la beneficiarii de lucrări cu plata în rate, sumă de bani sau materiale primite de o unitate economică de la beneficiarii de lucrări (clienţii) cu plata în rate. ♦> A. din navlu, plată anticipată a unei părţi din navlu. în dreptul unor ţări, acest a. nu se restituie în nici un caz. Dacă în timpul AVA 199 transportului mărfurile dispar din neglijenţa comandantului navei sau a echipajului său, armatorul are obligaţia să restituie navlul încasat cu anticipaţie. Când în conosament (v.) se stipulează cauza neglijenţei, armatorul nu are obligaţia să restituie navlul încasat anticipat. în Codul comercial al ţării noastre, art. 501, se prevede: „în nici un caz, încărcătorul nu poate cere scăderea navlului.“ în situaţiile în care a. este dat cu împrumut el se restituie. ❖ A. din retribuţie, suma primită de un lucrător în contul retribuţiei care i se cuvine pentru munca prestată, întreprinderile acordă chenzinal (15 zile) pe bază de liste de plată, 50% din retribuţia lunară drept a. care se reţine la sfârşitul lunii, din retribuţia totală, când se plăteşte a doua chenzină. ❖ A. în numerar, sumă de bani în numerar care se acordă de către unităţi, prin casieria proprie, angajaţilor pe diferite termene, pentru efectuarea unor cheltuieli mărunte, în aceeaşi localitate sau în alte localităţi, privind aprovizionarea cu mărfuri de la fondul pieţei, cheltuieli pentru achiziţii de produse şi colectări de deşeuri, cheltuieli pentru expediţii ale grupelor de geologi, cheltuieli de protocol, cheltuieli de deplasare în interes de serviciu (transport, diurnă, indemnizaţie şi cazare pe timpul transportului etc.). Acest a. se acordă cu un număr de zile înainte de efectuarea cheltuielilor respective. Nu este permis să se acorde un nou avans în acelaşi scop persoanelor care nu au justificat integral avansul primit anterior, în afara unor excepţii. Este interzisă transmiterea avansului de un titular către o altă persoană. A. acordat în numerar trebuie justificat în cursul zilei următoare întoarcerii din deplasare, când sumele necheltuite se depun la casierie. întârzierea în justificarea avansului se sancţionează cu o majorare de 0,50% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată asupra sumei care trebuie restituită. ❖ A. spre decontare. V. a. în numerar. ❖ A. şi plăţi provizorii pe bază de programe. 1. Sume puse la dispoziţia titularului de investiţii în regie proprie de către bancă drept a. pentru începerea lucrărilor, precum şi sumele avansate decadal pe bază de programe de lucru. 2. Sume plătite provizoriu antreprenorilor şi subantreprenorilor de lucrări pe baza programelor de lucru şi a dispoziţiilor de plată. V. şi finanţarea investiţiilor executate în antrepriză; finanţarea investiţiilor executate în regie. AVANTAJE FISCALE PENTRU INVESTIŢII, reduceri, scutiri, amânări, eşalonări etc. de impozite şi taxe acordate de unele state pentru diferite categorii de investiţii. AVARIE, daune materiale înregistrate în timpul exploatării mijloacelor de muncă, pierderi (pagube) care se pot produce încărcăturilor în timpul transportului acestora pe mări, oceane, fluvii, rute terestre sau aeriene. A. poate fi produsă de diferite cauze, cum sunt: calamităţi ale naturii, accidente etc. în cazul transportului pe apă, a. cuprinde toate cheltuielile extraordinare făcute pentru navă şi încărcătură (separat sau împreună) şi toate pagubele care se întâmplă navei şi încărcăturii, după încărcare şi plecare, până la sosire şi descărcare. Cu alte cuvinte, în cazul transportului pe mări, oceane şi fluvii, o cheltuială sau o pagubă reprezintă avarie numai dacă a avut o cauză excepţională care s-a produs în timpul navigaţiei sau în timpul operaţiunilor de încărcare sau descărcare. Dacă cheltuielile sau pagubele apar ca o consecinţă normală a navigaţiei, adică sunt rezultatul exploatării normale a navei, atunci acestea nu constituie avarii. ❖ După sfera lor de întindere, a. pot fi clasificate în avarii totale (v.) şi avarii parţiale (v.). ❖ După modul cum sunt suportate, a. specifice transportului pe mare pat fi grupate în: avarii comune (generale) (v.) şi avarii particulare (simple) (v.). AVARIE COMUNĂ (GENERALĂ), formă a avariei specifică transportului pe apă. A.c. reprezintă cheltuiala extraordinară făcută şi paguba suferită de bunăvoie (intenţionat) şi în mod cât mai raţional cu putinţă, în scopul salvării de la pericolul care ameninţă interesele comune ale navei şi ale încărcăturii maritime. Actul de a.c. trebuie săvârşit, de regulă, de comandantul navei sau de înlocuitorul său legal. în eventualitatea în care pericolul este iminent şi impune intervenţia imediată pentru salvarea comună, actul de avarie comună poate fi săvârşit de oricare altă persoană (chiar străină de echipajul navei respective). A.c. poartă şi denumirea de avarii generale, avându-se în vedere faptul că se suportă de totalitatea bunurilor (navă, 200 AVA încărcătură şi navlu) expuse riscurilor navigaţiei pe apă. Suportarea a.c. de către cei care au beneficiat de pe urma lor se face proporţional cu valoarea bunurilor (navă, navlu, încărcătură) salvate. Procedura a.c. s-a aplicat cu multe secole în urmă, ca o modalitate prin care toate părţile implicate într-un contract de transport maritim contribuie la compensarea daunei produse unei (unora dintre) părţi, cu scopul de a salva şi a continua transportul. Modul de acoperire a a.c. este reglementat de un cod internaţional care poartă numele de York-Anvers Rules. Normele acestui cod nu au putere de lege, însă ele se includ de obicei prin acordul tuturor părţilor în contractele de transport maritim şi sunt completate cu legi care se aplică în zona portului de destinaţie. De exemplu, un vas de transport se află în larg şi are la bord mai multe mărfuri. Vasul este surprins de o furtună puternică şi pericolul de scufundare este iminent, în această situaţie, căpitanul navei ordonă echipajului să arunce peste bord o parte din încărcătură. întrucât sacrificiul făcut salvează nava şi cealaltă parte a încărcăturii, codul a.c. prevede ca pierderea suferită de proprietarul mărfurilor transportate să fie suportată şi de către proprietarul vasului, precum şi de către ceilalţi proprietari ai mărfurilor transportate cu aceeaşi navă. Prin urmare, fiecare parte care are un interes în efectuarea transportului respectiv trebuie să plătească o anumită sumă de bani, cu toate că unele părţi n-au suferit nici o daună. Sacrificiile care se fac cuprind nu numai încărcătura, ci şi nava, ca de exemplu: suprasolicitarea vasului şi a maşinilor pentru a ieşi dintr-un banc de nisip; daunele produse de inundarea vasului cu scopul de a stinge un incendiu. A.c. cuprinde şi unele cheltuieli, cum sunt: costul remorcării vasului până într-un port; costul remorcării vasului când se blochează într-un banc de nisip; cheltuielile pentru staţionarea într-un port de refugiu (v.). A.c. pot să apară sub forma unor avarii-daune sau sub forma unor avarii-cheltuieli. ❖ Avariile-daune pot să apară la navă (de exemplu, eşuarea voluntară a navei decisă de comandant pentru salvarea încărcăturii) sau la încărcătură (de exemplu, aruncarea în mare a unei părţi din încărcătură pentru ca nava să-şi poată continua drumul). ❖ Avariile-cheltuieli pot fi întâlnite sub forma cheltuielilor de remorcaj, a cheltuielilor de dezeşuare etc. Pentru ca o daună sau o cheltuială să fie considerată a.c., trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: "dauna sau cheltuiala extraordinară să fie rezultatul unei acţiuni întreprinse cu intenţie de către comandantul navei, iar măsura luată să fie raţională; "măsura (acţiunea) întreprinsă trebuie să aibă drept scop salvarea de la o primejdie comună a navei, a încărcăturii acesteia, precum şi a navlului; "dauna să fie reală, adică să nu se fi aruncat peste bord obiecte considerate ca pierdute sau fară valoare; "acţiunea să aibă loc într-o situaţie excepţională; "sacrificarea voluntară a unei părţi din bunurile aflate în pericol, cheltuieli de salvare şi toate cheltuielile care privesc a.c. în cazul a.c., dauna suferită de pe urma măsurilor luate în mod conştient şi raţional se repartizează între următoarele interese: navă, încărcătură şi navlu. în practică, a.c. este reglementată, de regulă, conform Regulilor York-Anvers 1950 (v.). A.c. pot fi acoperite prin asigurarea de transport maritim. AVARIE PARTICULARĂ, formă a avariei specifică transportului pe apă, efectul unor riscuri produse în afara voinţei oamenilor, adică are un caracter accidental. Prin a.p. se înţelege totalitatea pagubelor suferite şi a cheltuielilor făcute numai pentru navă sau numai pentru încărcătură. Pagubele şi cheltuielile privesc interesul uneia dintre părţile care participă la expediţia maritimă, adică fie numai interesul navei, fie numai pe cel al încărcăturii. Astfel, în cazul a.p., despăgubirea societăţii de asigurări se limitează la costul rezonabil al reparării vasului folosind materiale noi, cost care nu trebuie să depăşească valoarea asigurării. Ţinându-se seama de circumstanţe, diferite cheltuieli nespecificate în poliţa de asigurare pot fi acceptate şi incluse în costul total al reparaţiilor. Aceste cheltuieli includ, de exemplu, tractarea şi pilotajul navei spre şi dinspre şantierul de reparaţii, cheltuieli şi taxe legate de staţionarea navei în docuri, precum şi cheltuieli pentru a aduce piesele de rezervă necesare pentru reparaţii. Poliţa de asigurare nu acoperă totuşi salariile membrilor echipajului pe durata reparaţiilor. Salariile membrilor echipajului în timpul staţionării navei într-un port de refugiu sunt acoperite de poliţa de asigurare a avariei comune (generale) (v.). A.p. este suportată sau plătită exclusiv de proprietarul care a suferit paguba sau a provocat cheltuiala. Totodată, se consideră avarie AVI 201 particulară şi paguba sau cheltuiala provocată din culpa unui terţ, împotriva căruia se poate face recurs de responsabilitate (răspundere) civilă. Spre deosebire de avaria comună, care rezultă dintr-un sacrificiu material sau dintr-o cheltuială efectuată pentru salvarea navei şi a încărcăturii, avaria particulară este consecinţa unui caz fortuit (accidental, neaşteptat), de forţă majoră (furtună, uragan, eşuare etc.), a unei greşeli de navigaţie (abordaj, coliziune etc.), a viciilor proprii bunurilor respective (degradare, autoaprindere etc.). în cazul a.p., dauna produsă se suportă fie de navă, fie de încărcătură, în funcţie de bunul care a fost avariat sau pentru care s-au efectuat cheltuieli de salvare, ceea ce înseamnă că acestea privesc fie nava, fie încărcătura. Avariile particulare pot fi acoperite prin asigurarea de transport maritim. AVARIE (PIERDERE) PARŢIALĂ, formă a avariei prin care se înţelege dauna (paguba) propriu-zisă - inclusiv cheltuielile - intervenită la un bun, fără ca acesta să fie pierdut în totalitate. AVARIE (PIERDERE) TOTALĂ, formă a avariei prin care se înţelege pierderea sau distrugerea totală a bunurilor ca urmare a unor calamităţi sau accidente. Pierderea totală poate fi: "pierdere totală reală, când, practic, bunurile nu mai există; "pierdere totală prezumată, când, necunoscându-se concret distrugerea bunurilor, nu se mai ştie nimic despre ele; "pierdere totală constructivă (la nave), când bunurile mai există, dar avaria este aşa de mare încât recondiţionarea (repararea) nu mai este oportună din punct de vedere economic. De exemplu, dacă la o navă maritimă gradul de avariere depăşeşte 75%, atunci se consideră că este vorba despre o pierdere totală constructivă a acesteia. AVERE, totalitatea bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale, a sumelor de bani etc., de c&re dispune o persoană fizică sau juridică la un moment dat. A. poate fi sau nu producătoare de venit. AVERS, faţa unei monede, a unei medalii, care înfăţişează chipul emitentului, stema ţării etc. V. şi revers. AVERTISMENT, sancţiune administrativă ce se aplică unui lucrător, cooperator etc. pentru o abatere disciplinară (săvârşirea unei contravenţii), prin care i se atrage atenţia asupra pericolului faptei săvârşite, i se recomandă ca în viitor să respecte prevederile legale şi că la o eventuală nouă abatere va fi sancţionat mult mai sever. V. şi contravenţie. AVIZ, 1. înştiinţare asupra operaţiunilor îndeplinite, trimisă de o bancă altei bănci sau clientului. în a. se indică: numărul, data înregistrării operaţiunii şi caracterul ei, suma, denumirea debitorului şi a furnizorului. De regulă, a. este obligatoriu de dat, dar nu şi de urmat 2. Informarea obligatorie pentru deţinătorul unei cambii care face obiectul unui protest al andosantului imediat sau al trăgătorului. Dacă trasul refuză plata, acestuia îi este trimis un asemenea aviz. V. şi cambie; protest al cambiei. AVIZ DE ASIGURARE, v. CERERE DE ASIGURARE. AVIZ DE PRELEVARE DIRECTĂ, solicitare a beneficiarului (nu este un instrument de plată) pentru executarea de către banca plătitorului a unui ordin de plată în favoarea sa, adresată într-o formă care să cuprindă informaţii suficiente pentru ca banca plătitorului să execute ordine de plată corespunzătoare. Banca plătitorului are obligaţia să recepţioneze a. de p.d. iniţiat de beneficiar numai într-o formă convenită cu plătitorul, astfel încât să-i poată fundamenta deciziile în vederea consimţământului, stabilind în acest scop cu plătitorul modalităţile de plată. Banca plătitorului poate accepta sau refuza a. de p.d. Potrivit contractului 202 AVI dintre părţi, remiterea a. de p.d. se poate face pe cheltuiala beneficiarului. V. şi ordin de plată la cererea directă a beneficiarului. AVIZAREA INVESTIŢIILOR, proces complex care cuprinde operaţiunile prealabile de studiu, cercetare şi analiză, efectuate de către organele financiare şi bancare asupra indicatorilor tehnici şi de eficienţă economico-socială a investiţiilor ce urmează a se realiza şi exprimarea acordului pentru ca investiţiile în cauză să poată fi aprobate de către organele de stat competente. Avizarea indicatorilor de eficienţă economico-socială a investiţiilor se face de către sucursalele şi filialele băncilor, în funcţie de importanţa investiţiilor şi de competenţa organelor care le aprobă. Organele bancare îşi dau avizul numai după ce verifică şi analizează documentaţia tehnico-economică a investiţiei, temeinicia cererilor de fonduri pentru investiţii, necesitatea şi eficienţa acestora, economicitatea şi legalitatea cheltuielilor, încadrarea lor în normativele aprobate şi îmbunătăţirea activităţii economice a unităţii la care se va executa investiţia. Pentru eliberarea avizului se mai au în vedere: valoarea investiţiilor şi destinaţiile acestora, caracteristicile tehnice, constructive, funcţionale şi economice ale obiectivelor, asigurarea cu utilaje şi instalaţii, existenţa bazei de materii prime şi asigurarea cu forţă de muncă, modul de valorificare a viitoarei producţii, durata executării lucrărilor, gradul de cooperare cu alte unităţi economice în executarea lucrărilor de investiţii şi apoi în producţia curentă etc. în urma cercetării întregii documentaţii, dacă se constată că sunt întrunite condiţiile, organele financiar-bancare, potrivit competenţei lor, avizează investiţiile respective. Avizarea se concretizează într-un act juridic numit aviz de admitere la finanţare (creditare), care creează drepturi şi obligaţii pentru beneficiarul de investiţii. De asemenea, băncile finanţatoare avizează proiectele de execuţie, cu care prilej ele verifică: "încadrarea obiectivelor în notele de comandă aprobate; "evaluarea investiţiilor, având în vedere soluţiile constructive; "scurtarea duratelor de timp privind executarea investiţiilor; "dacă elementele costurilor se încadrează în consumurile şi cheltuielile stabilite, rentabilitatea şi rata rentabilităţii etc. Pe baza acestui aviz, beneficiarul de investiţii dispune plăţi din resursele băneşti existente în cont la bancă, destinate finanţării investiţiei. AVIZAREA PLĂTITORULUI, înştiinţare (comunicare) oficială făcută de către bancă unităţii economice cumpărătoare, în vederea acceptării plăţii mărfurilor care i-au fost livrate, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate. A.p. se face în ziua primirii documentelor şi cel mai târziu în prima zi lucrătoare de la data sosirii documentelor la unitatea bancară, prin predarea la ghişeul băncii a originalului facturii, a unui exemplar din dispoziţia de încasare şi a altor documente, către delegatul unităţii plătitoare care semnează de primire. Dacă întreprinderea cumpărătoare se află la distanţă mare faţă de bancă, a.p. se poate face prin remiterea recomandată a documentelor respective. V. şi acceptare; decontarea prin acceptare. AVIZUL DE ÎNCASARE (PRELEVARE), document pe baza căruia furnizorul (creditorul) solicită băncii să debiteze cu suma lui contul cumpărătorului (debitorului), pe baza acceptului scris al debitorului care are cont deschis la bancă sau la serviciul de cecuri şi viramente poştale. Se foloseşte pentru încasarea contravalorii consumului de gaze, electricitate etc.; se utilizează de către bănci pentru debitarea conturilor clienţilor lor cu sumele pe care aceştia le datorează bugetului de stat etc. AVUT, totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, care aparţin unei persoane juridice sau fizice. ❖ A. obştesc, totalitatea bunurilor materiale şi nemateriale care constituie proprietate de stat, cooperatistă sau a unor organizaţii obşteşti (uniuni de scriitori, de artişti, de compozitori, asociaţii sportive etc.). Statul acordă o atenţie deosebită apărării şi dezvoltării a.o., deoarece de întărirea şi dezvoltarea acestuia depinde atât dezvoltarea întregii AVU 203 economii naţionale, cât şi satisfacerea cerinţelor de viaţă materiale şi spirituale ale întregului popor. ❖ A. particular, totalitatea bunurilor care aparţin agenţilor economici, persoanelor fizice, cetăţenilor străini aflaţi în ţara noastră, bunurile reprezentanţelor diplomatice etc. Statul român ocroteşte prin lege a.p. ❖ A. personal, totalitatea bunurilor care aparţin personalului din unităţile de stat, membrilor cooperativelor meşteşugăreşti, cum sunt veniturile şi economiile provenite din muncă, casa de locuit, construcţiile gospodăreşti anexe, terenul pe care acestea se află, animalele de producţie şi inventarul agricol mărunt, bunurile de uz şi confort personal etc. AVUŢIE NAŢIONALĂ, categorie economică şi indicator sintetic macroeconomic fundamental care, alături de produsul naţional brut, caracterizează nivelul de dezvoltare economică, potenţialul economic şi nivelul de viaţă şi civilizaţie al poporului unei ţări. A.n. circumscrie totalitatea bunurilor materiale, naturale a celor spirituale şi a mijloacelor valutare în care se materializează întreaga muncă socială acumulată de-a lungul timpului, bogăţiile naturale ale unei ţări, cum sunt: zăcămintele minerale, pădurile, resursele hidroenergetice existente în ţară la un moment dat şi neatrase încă în procesul de producţie, totalitatea potenţialului de cercetare ştiinţifică, învăţământ, cultură, artă. Bunurile materiale create prin munca generaţiilor şi acumulate în timp (fabrici, uzine, construcţii edilitar-gospodăreşti, fondul de locuinţe, rezervele materiale etc.). în cea mai mare măsură, a.n. este o consecinţă a procesului producţiei sociale, dar ea constituite punctul de pornire şi una dintre condiţiile principale necesare desfăşurării procesului reproducţiei şi deci de creştere a produsului naţional brut. Concomitent cu progresul tehnico-ştiinţific şi cu sporirea productivităţii muncii, a.n. are în structura sa, ca parte principala, bunurile materiale şi spirituale care constituie rezultatele muncii acumulate, fapt ce reprezintă un indicator al nivelului de progres şi civilizaţie, ai ritmului de dezvoltare economico-socială. Elementele componente ale a.n. se pot clasifica astfel: 1. după conţinutul material: a) bunuri materiale în care s-a acumulat munca socială şi care se grupează după rolul lor în procesul reproducţiei sociale în: mijloace de producţie (mijloace fixe şi active circulante) fonduri de circulaţie (stocuri de produse finite la agenţii economici, stocuri de mărfuri existente *a unităţile comerciale, rezerve materiale şi stocuri cu diferite destinaţii - mijloace de producţie, bunuri de consum, mijloace de apărare naţională) şi fonduri neproductive (mijloace fixe neproductive, stocuri curente de bunuri de consum în sfera neproductivă şi la populaţie); b) resurse naturale (fondul funciar şi silvic al ţării, terenurile agricole folosite pentru producţie sau in scopuri neproductive, pădurile, bogăţiile subsolului, resursele hidroenergetice, izvoarele de energie naturală etc.); 2. după forma de proprietate, a.n. se află în proprietate publică, mixtă, cooperatistă, privată, personală; 3. după sfera de activitate socială, a.n. se află în sfera producţiei materiale şi în sfera neproductivă; 4. după destinaţia economică a bunurilor materiale care o compun, a.n. cuprinde mijloace de producţie şi bunuri de consum; 5. după rezultatele muncii intelectuale, a.n. cuprinde: opere ştiinţifice, de artă, diferite brevete de invenţii, tehnici, tehnologii, pregătirea profesională şi intelectuală, experienţa în procesul de producţie etc. Clasificarea a.n. permite analiza reproducţiei acesteia şi a legăturilor sale cc produsul naţional brut. A.n. existentă la un moment dat constituie, de fapt, potenţialul economic şi social care condiţionează posibilităţile ulterioare de progres ale ţării şi poporului respectiv. Creşterea a.n. presupune repartizarea unei părţi importante din produsul naţional brut pentru fondul de dezvoltare (v.), creşterea productivităţii muncii, sporirea continuă a producţiei, reducerea costului de producţie, îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor, ridicarea eficienţei economice, sociale, financiare etc. V. şi bogăţie naţională; fond de dezvoltare (acumulare); produs naţional brut. AVUŢIE NAŢIONALĂ ACUMULATĂ, indicator care se utilizează pentru definirea totalităţii bunurilor tehnico-materiale existente la un moment dat într-o ţară şi a rezervelor de 204 AVU aur şi devize de care dispune ţara. în cadrul bunurilor tehnico-materiale sunt cuprinse: maşini şi utilaje, mijloace de transport, de transmisie, docuri, silozuri, stocuri şi rezerve de materiale, fondul locativ etc. Acestea sunt separate în avu{ie de producţie şi avuţie de consum. Avuţia acumulată prin investiţii se materializează în mijloace fixe şi se micşorează prin folosirea lor. Mărimea şi structura a.n.a. influenţează producţia de bunuri economice, determină posibilităţile de producţie şi, prin urmare, dezvoltarea societăţii. Valorificarea eficientă a a.n.a. influenţează, prin sporirea producţiei, nivelul de viaţă al populaţiei, gradul de dezvoltare economico-socială a ţării. Indicatorul a.n.a. se utilizează în calculele şi analizele economico-financiare. BAISSE (fr. â la baisse - scăderi), speculaţie de bursă practicată pentru vânzările pe termen (încheieri de tranzacţii) ale diferitelor hârtii de valoare sau mărfuri la un curs ridicat, cu scopul ca, la expirarea termenului, să le dobândească la cursuri mai scăzute şi deci la preţuri mai mici şi să le revândă la nivelul cursurilor (preţurilor) din momentul încheierii tranzacţiei, fapt care permite realizarea unui profit. Speculanţii de bursă, care joacă â la b. şi care, la încheierea tranzacţiilor, au mizat pe scădere, practică diferite manevre bursiere menite să conducă la scăderea cursurilor (preţurilor), în perioadele de scadenţă, a hârtiilor de valoare şi a mărfurilor tranzacţionate. BALANŢA CAPITALURILOR, b. care cuprinde mişcările de capital sub formă de credite pe termen scurt şi pe termen lung, soldurile creditoare şi creditele băncilor, creanţele şi obligaţiile la F.M.I. şi la Banca Mondială, investiţiile directe, hârtiile de valoare etc. V. şi hârtie de valoare. BALANŢA COMERCIALĂ, parte componentă principală a balanţei de plăţi; sinteză statistico-economică de comparare a valorii exporturilor şi importurilor unei ţări într-o anumită perioadă de timp (an, semestru). în b.c., mărfimle importate sau exportate se trec sub formă valorică, de regulă în valuta ţării respective. Politica în domeniul comerţului urmăreşte ca încasările şi plăţile anuale determinate de schimbul de mărfuri şi servicii internaţionale să fie echilibrate. B.c. constituie principalul post al balanţei de plăţi. B.c. poate fi generală, când cuprinde totalitatea relaţiilor comerciale externe şi de cooperare economică internaţională, sau parţială, când reliefează relaţiile comerciale şi de cooperare economică internaţională ale unei ţări cu o altă ţară sau cu un grup de ţări. B.c. este activă (excedentară), când valoarea exporturilor este mai mare decât cea a importurilor, pasivă (deficitară), când importurile sunt mai mari decât exporturile, şi echilibrată sau soldată, când valoarea importurilor este egală cu cea a exporturilor. V. şi balanţa de plăţi externe. BALANŢA CONTINGENTARĂ VAMALĂ, tabel prin care se stabilesc anumite plafoane cantitative şi valorice la importul şi la exportul diferitelor mărfuri, cu scopul de a asigura un anumit echilibru pe ţări şi tipuri de relaţii. B. contribuie la realizarea unui echilibru pe relaţia clearing, care se practică între ţări. Prin această b. se prevede limitarea (contingentarea) unor importuri, precum şi, în unele cazuri, limitarea exporturilor în acele ţări. BALANŢA CREANŢELOR Şl ANGAJAMENTELOR EXTERNE (BALANŢA CONTURILOR CURENTE:), parte componentă a balanţei de plăţi care cuprinde totalitatea creanţelor şi angajamentelor (obligaţiilor) faţă de străinătate existente la un moment dat. B. evidenţiază situaţia creanţelor şi a angajamentelor externe determinate de activitatea de export, import şi cooperare economică internaţională, executări de lucrări, prestări de servicii, turism 206 BAL şi de alte activităţi, creditele externe primite şi acordate, dobânzile şi comisioanele aferente, participaţiile la societăţile mixte şi diferite organisme financiar-bancare internaţionale, disponibilităţile în valută în străinătate şi disponibilităţile partenerilor externi la băncile din ţara noastră. B. se elaborează de către Ministerul Finanţelor, Ministerul Industriei şi Comerţului, Banca Naţională, pe ţări şi relaţii, evidenţiindu-se eşalonarea pe ani, şi se înaintează Guvernului, întreprinderile, ministerele şi băncile organizează şi conduc evidenţa în valută şi în lei, la cursurile legale în vigoare, a creanţelor şi a angajamentelor ce rezultă din activitatea de comerţ exterior şi din alte operaţiuni cu străinătatea şi sunt răspunzătoare de încasarea integrală şi la timp a drepturilor în valută, precum şi de onorarea angajamentelor faţă de străinătate; periodic, ele raportează Ministerului Finanţelor situaţia creanţelor şi a angajamentelor. Ministerul Finanţelor conduce şi asigură evidenţa centralizată pe ţară a creanţelor şi a angajamentelor externe, controlează şi examinează periodic modul în care se realizează prevederile acestei balanţe. De asemenea, Ministerul Finanţelor, împreună cu celelalte organe centrale, analizează realizarea b. şi prezintă în fiecare an Guvernului raportul asupra situaţiei creanţelor şi a angajamentelor externe pe ţări şi relaţii, cu eşalonarea acestora pe ani de încasare şi de plată. V. şi balanţa de plăţi externe. BALANŢA CREDITELOR Şl INVESTIŢIILOR EXTERNE, parte componentă a balanţei de plăţi externe (v.), care sintetizează mişcările de valută (primirea şi acordarea de credite şi, respectiv, realizarea unor investiţii) ale României pe o anumită perioadă de timp. BALANŢA DE PLĂŢI EXTERNE, document financiar pe baza căruia se desfăşoară şi se reglează activitatea fmanciar-valutară a unei ţări; plan de încasări şi plăţi în valută; situaţie statistico-economică; sistem de conturi prin care se prezintă sintetic drepturile şi obligaţiile valutare de orice natură ale României în raporturile cu alte state, exigibile într-o perioadă de timp dată. în concepţia Fondului Monetar Internaţional, balanţa de plăţi externe este documentul statistic, întocmit în formă contabilă, care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade de timp, de regulă un an. B. de p.e. exprimă raporturile dintre structura şi volumul plăţilor în valută efectuate în străinătate (ieşirile de valută), într-o perioadă de timp dată, de obicei un an, rezultate din activitatea de export-import şi de cooperare economică internaţională, turism internaţional, prestări de servicii internaţionale, din creditele externe primite şi acordate, din alte operaţiuni necomerciale etc. Balanţa comercială constituie postul principal al b. de p.e. De aceea, echilibrul b. de p. este determinat de echilibrul balanţei comerciale. Desigur, nu poate fi neglijată nici importanţa balanţei serviciilor. Echilibrul b. de p.e. trebuie examinat în dinamica activităţii economice. B. de p.e. este o evidenţă contabilă în termeni de flux, întrucât nu înregistrează decât variaţiile observate în cursul unei anumite perioade de timp. Dacă resursele financiare externe atrase (importurile de capital) sunt alocate şi folosite în scopuri productive şi eficient, ele determină în perioadele viitoare excedente comerciale care echilibrează b. de p.e. Situaţia dramatică a ţărilor cu datorie externă mare este, între altele, consecinţa alocării şi utilizării eronate a capitalului extern atras. Folosirea neraţională a acestui capital împrumutat, dobânzile şi celelalte condiţii impuse de creditori au consecinţe negative asupra dezvoltării economico-sociale şi asupra condiţiilor de viaţă. B. de p.e. este un important instrument de realizare a politicii valutare; ea contribuie la dezvoltarea relaţiilor valutare şi de comerţ exterior ale ţării. B. cuprinde: balanţa comercială (v.), balanţa serviciilor (v.) şi balanţa creditelor şi investiţiilor externe (v.) B. de p.e. cuprinde, practic, următorul sistem de balanţe: a) b. comercială; b) b. transporturilor externe; c) b. turismului şi a celorlalte servicii (bancare, asigurări, reprezentanţe diplomatice şi comerciale, drepturi de autor, telecomunicaţii etc.); d) b. transferurilor de profituri exigibile (dobânzi, dividende, cupoane, beneficii, transferuri de valute determinate de migraţia forţei de muncă, donaţii); e) b. investiţiilor, a creditelor (pe termen mediu şi lung); f) b. mişcărilor de capital pe termen scurt; g) modificările în rezervele oficiale de aur, devize, drepturi speciale de tragere. Potrivit prevederilor acestei b. se înfăptuieşte bal 207 politica de comerţ exterior a ţării, care constituie baza pentru formarea şi repartizarea fondurilor valutare, se efectuează plăţile scadente pentru echilibrarea exporturilor şi importurilor şi se asigură controlul relaţiilor valutare atât în privinţa modalităţilor de decontare, cât şi a utilizării eficiente a valutelor. B. se elaborează pe relaţii (est sau vest), cu indicarea sarcinilor de încasări şi plăţi în valută, pe ministere şi alte organe centrale. B. se întocmeşte de către Ministerul Finanţelor. în analizarea conţinutului şi în asigurarea echilibrării b. se ţine seama de faptul că nu toate creanţele şi angajamentele ţării rezultate din raporturi cu străinătatea, exigibile la data întocmirii balanţei, se achită în realitate, în întregime, în aceeaşi perioadă de timp. Fiecare balanţă componentă a b. de p.e. poate şi trebuie să fie echilibrată. Dacă la fiecare dintre aceste balanţe încasările sunt mai mari decât plăţile în străinătate, atunci ele sunt excedentare; în situaţia inversă, ele sunt deficitare. Pe ansamblu, b. de p.e. de excedente şi deficite se compensează reciproc, echilibrându-se. B. de p.e. se poate prezenta cu un dezechilibru al plăţilor curente, ceea ce înseamnă că soldul poate fi activ sau pasiv. Cu toate acestea, b. este, în ansamblu, echilibrată, iar dezechilibrul acesteia este interpretat, luându-se în considerare numai situaţia unor posturi şi capitole. în general, b. de p.e. orientează politica valutară a ţării. BALANŢA DE VERIFICARE, tabel specific de grupare şi sistematizare la o anumită dată, stabilită prin metodologia obligatorie de contabilitate, sau la cererea conducerii societăţii de asigurări, a informaţiilor reflectate în conturi, destinat să verifice respectarea principiilor dublei înregistrări, a exactităţii înregistrărilor informaţiilor contabile în ansamblu, în vederea elaborării lucrărilor de sinteză şi de analiză contabilă privind activitatea economico-financiară a societăţii de asigurări; serveşte ca instrument de control al înregistrărilor în conturi, ca mijloc de legătură a conturilor sintetice cu posturile de bilanţ şi a conturilor analitice cu contul sintetic respectiv, ca mijloc de centralizare a datelor evidenţei contabile curente şi de analiză a activităţii economice a societăţii de asigurări. ❖ B. de verificare analitică, tabel în care se grupează şi se centralizează, la o anumită dată, informaţiile din conturile analitice deschise în cadrul unui cont sintetic, din contabilitatea societăţii de asigurări. Totalul sumelor debitoare ale fiecărei b. analitice este egal cu totalul sumelor debitoare ale contului sintetic respectiv din b. generală, iar totalul sumelor creditoare corespunde totalului sumelor creditoare ale contului sintetic respectiv. De asemenea, totalul soldurilor debitoare din b. de verificare analitică este egal cu soldul debitor al contului sintetic din b. generală (dacă conturile analitice sunt deschise unor elemente de activ) sau totalul soldurilor creditoare din b. de verificare analitică este egal cu soldul creditor al contului sintetic din b. de verificare generală (dacă conturile analitice sunt deschise unor elemente de pasiv). ❖ B. de verificare cu două egalităţi cuprinde o egalitate între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare şi o altă egalitate între totalul soldurilor debitoare şi totalul soldurilor creditoare. ❖ B. de verificare cu patru egalităţi cuprinde următoarele relaţii de egalitate: totalul sumelor debitoare de la începutul anului şi până la sfârşitul lunii precedente = totalul sumelor creditoare pe aceeaşi perioadă; totalul mişcărilor sumelor debitoare din cursul lunii curente = totalul mişcărilor creditoare din aceeaşi perioadă; totalul sumelor debitoare la finele lunii curente = totalul sumelor creditoare pe aceeaşi perioadă; totalul soldurilor finale debitoare = totalul soldurilor finale creditoare. B. serveşte la analiza completă a activităţii societăţii de asigurări, deoarece cuprinde şi volumul operaţiunilor de la începutul anului de gestiune. ❖ B. de verificare cu trei egalităţi cuprinde următoarele relaţii de egalitate: totalul soldurilor iniţiale debitoare = totalul soldurilor iniţiale creditoare; totalul mişcărilor debitoare din luna curentă = totalul mişcărilor creditoare din aceeaşi lună; totalul soldurilor finale debitoare = totalul soldurilor finale creditoare. Această balanţă prezintă avantajul că, din datele sale, se pot constata mişcările debitoare şi creditoare ale conturilor, făcând posibilă cercetarea măsurii în care a fost îndeplinit programul de către întreprindere în cursul lunii pentru care a fost întocmită. ❖ B. de verificare generală cuprinde conturile sintetice din contabilitatea societăţii de asigurări. ❖ B. de verificare sub formă de şah are forma unui tabel divizat în pătrăţele, rezultate din întretăierea rândurilor cu coloanele verticale. în această b. toate conturile sunt înscrise de două ori: în partea de sus sunt cuprinse conturile care se 208 BAL creditează, iar în partea stângă conturile care se debitează. Sumele care se creditează se scriu în coloanele respective pe verticală, iar cele care se debitează se scriu pe orizontală pe rândul respectiv. în acest mod, se stabileşte şi corespondenţa conturilor în cadrul b., deoarece trecerea unei sume pe verticală la creditul unui cont corespunde cu înregistrarea ei concomitentă în contul corespondent debitor pe orizontală, suma înscriindu-se o singură dată în pătrăţelul format din întretăierea coloanei în care este înscris pe verticală contul creditor cu cea în care se află înscris pe orizontală contul debitor. în felul acesta, se înscriu şi mişcările lunare ale fiecărui cont. La sfârşit, mişcările debitoare se adună pe orizontală, şi totalul se înscrie în coloana deschisă în partea dreaptă a balanţei, imediat după coloana ultimului cont creditor. Mişcările creditoare se adună şi ele, însă pe verticală, iar totalul lor se înscrie pe ultimul rând, după coloana ultimului cont debitor. Pentru stabilirea soldurilor se procedează astfel: la conturile de pasiv, soldul lor fiind creditor, se adună la soldul iniţial creditor al fiecărui cont totalul mişcărilor sale creditoare (din partea de jos a b.) şi se scade totalul mişcărilor debitoare ale acestor conturi (din partea dreaptă a b.), iar diferenţa, care este soldul final al fiecărui cont de pasiv, se înscrie în b. în partea ei dreaptă, după coloana totalului mişcărilor debitoare. Pentru determinarea soldului debitor al conturilor de activ, se adună la soldul debitor iniţial al contului respectiv totalul mişcărilor debitoare lunare ale fiecărui cont de activ, şi din totalul obţinut se scade totalul mişcărilor creditoare ale aceloraşi conturi de activ, iar diferenţa care se obţine se înscrie ca sold final debitor în coloana de jos, după cea a totalului mişcărilor creditoare. O asemenea b. face posibilă o analiză mai largă a activităţii societăţii de asigurări, în ceea ce priveşte mai ales mersul îndeplinirii programului, şi uşurează mult controlul înregistrărilor contabile. BALANŢA DEVIZELOR, b. care conţine mişcarea rezervelor valutare: aur, creanţe şi obligaţii în valută. BALANŢA ECONOMIEI NAŢIONALE, sistem de indicatori economici generali prin care se caracterizează sintetic şi se determină nivelul de dezvoltare a economiei naţionale, mărimea reproducţiei sociale, ritmul, proporţiile şi corelaţiile de bază care se formează în cadrul acestui proces. B.e.n. este un important instrument folosit în analiza economică. Această b. cuprinde toate stadiile procesului reproducţiei sociale (producţia, repartiţia, circulaţia, consumul), precum şi dinamica şi ritmul dezvoltării economiei naţionale, atât pe ansamblu, cât şi pe ramuri, subramuri, forme de proprietate. Se alcătuieşte ca balanţă de plan şi ca balanţă statistică a economiei naţionale şi cuprinde indicatorii: avuţia naţională, resursele de muncă, repartiţia şi folosirea acestora, reproducţia produsului social; este formată din tabele de balanţă principale şi ajutătoare, la care se adaugă şi balanţa legăturilor dintre ramuri (v.). Balanţele principale caracterizează reproducţia produsului naţional brut, sub aspectul structurii sale materiale şi valorice, precum şi reproducţia forţei de muncă (balanţa producţiei, a consumului şi a acumulării produsului naţional brut; balanţa producţiei, a repartiţiei şi a folosirii venitului naţional; balanţa forţei de muncă); balanţele ajutătoare caracterizează mai detaliat unele aspecte care sunt reflectate în balanţele principale (balanţa fondurilor fixe, balanţa produselor industriale, balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei etc.). BALANŢA FINANCIARĂ GENERALĂ A ECONOMIEI NAŢIONALE, instrument de sinteză elaborat numai la nivelul Ministerului Finanţelor, cu ajutorul căruia se verifică dacă obiectivele propuse au acoperire financiară, adică dacă ele se încadrează în echilibrul general economic. Realizarea echilibrului financiar presupune identificarea şi cuprinderea în b.f. a e.n. a unui cuantum corespunzător de resurse financiare. Sub aspect calitativ, echilibrul financiar presupune asigurarea tuturor resurselor financiare ale economiei naţionale, necesare efectuării cheltuielilor de dezvoltare, de cercetare ştiinţifică, social-culturale, de administraţie etc., prevăzute în programul de activitate pe întreaga economie naţională. B. se elaborează pe categorii de resurse şi cheltuieli, pe total economie naţională, precum şi pe diferite sectoare de activitate. B. scoate în relief raportul dintre cheltuielile din sfera producţiei materiale şi cele bal 209 privind sfera nematerială. De asemenea, relevă raportul dintre resursele mobilizate la dispoziţia statului, cu titlu obligatoriu şi nerambursabil, şi cele atrase cu caracter facultativ şi rambursabil. B. se întocmeşte echilibrat. BALANŢA FONDURILOR FIXE, situaţie sintetică, tablou care caracterizează şi face posibilă analiza mărimii, structurii şi mişcării stării fizice a fondurilor fixe. B.f.f. este o componentă de bază a sistemului de balanţe referitoare la avuţia naţională. în această balanţă, indicatorii fondurilor fixe sunt exprimaţi în valoare completă iniţială şi în valoare rămasă, la nivelul unităţilor economice, al ramurilor şi subramurilor economice şi pe întreaga economie naţională. BALANŢA INVESTIŢIILOR, sistem de indicatori care caracterizează sintetic formarea şi utilizarea fondurilor de investiţii, precum şi forma naturală (materială) a elementelor de investiţii. B. permite caracterizarea izvoarelor de formare a fondurilor de investiţii, a modului de utilizare a acestora şi cuprinde datele referitoare la finanţarea investiţiilor din bugetul de stat sau din bugetul cooperativelor, din fondurile de investiţie ale populaţiei ş.a. BALANŢA LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI 1. Instrument de prevedere şi analiză economică a structurii producţiei sociale, care se bazează pe legăturile reciproce şi complexe dintre ramurile producţiei materiale. 2. Model economic bazat pe utilizarea metodelor şi a tehnicii modeme de calcul, care se ocupă cu prezentarea într-o formă sintetică şi cu ajutorul anumitor indicatori valorici sau naturali a diferitelor aspecte ale proceselor economiei naţionale. B.l. dintre r. reliefează procesul de formare şi de utilizare a produsului naţional brut, pe ramuri economice, elaborat atât în unităţi naturale, cât şi în expresie bănească. Această balanţă se prezintă sub forma unui sistem de ecuaţii liniare, utilizate pentru rezolvarea problemelor referitoare la repartiţia producţiei şi a cheltuielilor de producţie şi la determinarea coeficienţilor cheltuielilor directe pe unitatea de produs. Rezolvarea modelului se înfăptuieşte cu ajutorul algebrei matriciale. B.l. dintre r. face posibilă stabilirea şi analiza legăturilor reciproce dintre producţie şi consum, care au loc între ramurile producţiei materiale, determinarea proporţiilor principale din economia naţională, desfăşurate pe ramuri de activitate economică, facilitează studierea problemelor referitoare la formarea preţurilor şi a modificării lor pentru anumite produse din alte ramuri ale economiei şi serveşte la studierea structurii producţiei, la analiza eficienţei economice a investiţiilor şi a comerţului exterior. Prin elaborarea acestei b. se urmăreşte să se introducă în activitatea de prognoză analiza intrări-ieşiri, care dă posibilitatea determinării interdependenţelor ce se stabilesc între ramurile economice în procesul de producţie şi de repartiţie a bunurilor şi serviciilor materiale, a fluxului de bunuri şi servicii care are loc între producători şi consumatori. Prin intrări în cadrul unei ramuri se înţeleg consumurile de materiale şi de muncă vie, provenite din sfera altei ramuri sau chiar din aceeaşi ramură, însă dintr-un proces anterior. Prin ieşiri se înţeleg produsele şi serviciile fiecărei ramuri de producţie, puse la dispoziţia economiei în vederea consumului intermediar necesar procesului de producţie şi a consumului final destinat sferei neproductive, acumulărilor, exportului etc. B.l. dintre r., întocmită pe baza datelor dintr-o anumită perioadă, este valabilă un timp limitat, deoarece, pe parcurs, intervin elemente noi care modifică relaţiile şi proporţiile determinate iniţial prin b. întocmirea b. se face sub formă de tabel-şah, iar elaborarea ei necesită efectuarea unor lucrări pregătitoare, aprofundate, cum ar fi: stabilirea nomenclatorului ramurilor economiei naţionale, a nomenclatorului întreprinderilor şi al produselor şi serviciilor din economia naţională, precum şi întocmirea tabloului privind consumatorii finali etc. BALANŢA MIJLOACELOR FIXE, sistem de indicatori care fac posibilă caracterizarea reproducţiei mijloacelor fixe într-o anumită perioadă de timp, repartizarea lor pe forme de proprietate, pe ramuri economice şi pe unităţi administrativ-teritoriale ale ţării. B. se întocmeşte anual, în expresie valorică, şi cuprinde atât indicatorii privind mijloacele fixe existente la 210 BAL începutul şi la sfârşitul perioadei, cât şi indicatorii referitori la mişcarea mijloacelor fixe (productive şi neproductive) în cursul aceleiaşi perioade, precum şi uzura şi amortizarea lor. B.m.f. este strâns corelată cu balanţa investiţiilor (v.), care prevede principalele direcţii în care se îndreaptă programul de investiţii productive şi neproductive. BALANŢA MIŞCĂRII CREDITELOR, tabel care cuprinde totalitatea operaţiunilor privind mişcarea creditelor externe pe timp de un an. Acordarea şi stingerea creditelor se face prin mărfuri, prestări de servicii sau aur. Soldul b.m.c. trebuie să fie egal cu solduj balanţei creanţelor şi angajamentelor externe pe aceeaşi perioadă. Se utilizează pentru evidenţierea relaţiilor băneşti internaţionale. BALANŢA PRODUCŢIEI, REPARTITIEI Şl UTILIZĂRII FINALE A VENITULUI NAŢIONAL, sistem de indicatori care reflectă procesul de creare, repartiţie şi utilizare finală a venitului naţional pentru acumulare şi consum. Cuprinde indicatorii producţiei şi repartiţiei primare a venitului naţional pe ramuri ale economiei naţionale şi pe forme de proprietate, ai redistribuirii şi formării veniturilor finale ale statului, cooperaţiei şi populaţiei, precum şi ai utilizării finale a venitului naţional pentru fondul de consum şi fondul de dezvoltare economico-socială, ai cuantumului investiţiilor, ai creşterii nivelului de trai etc. B. stabileşte corelaţiile corespunzătoare dintre veniturile şi cheltuielile băneşti ale populaţiei şi apoi concordanţa acestora cu cantităţile de mărfuri oferite spre vânzare pe piaţă şi cu volumul de servicii care se prestează populaţiei, oglindind astfel mişcarea părţii corespunzătoare a produsului social, în concordanţă cu legea economică a repartiţiei după muncă. Această balanţă serveşte la caracterizarea valorică a reproducţiei, asigurând corelarea indicatorilor financiari cu indicatorii structurii materiale a producţiei. B. este folosită şi pentru planificarea circulaţiei mărfurilor cu amănuntul, a producţiei bunurilor de consum etc. Pentru întreaga economie, b. se întocmeşte de către Ministerul Comerţului, Ministerul Finanţelor, Banca Naţională, Institutul Naţional de Statistică şi alte organe specializate. Pe baza datelor cuprinse în b. se pot cunoaşte mai bine cerinţele de mărfuri ale populaţiei şi se poate repartiza mai just fondul de mărfuri pe întreg cuprinsul ţării. BALANŢA SERVICIILOR, parte componentă a balanţei de plăţi externe (v.) care cuprinde importurile şi exporturile de invizibile (servicii). Printre serviciile cuprinse în b. se află: transporturile, asigurările, turismul, licenţele, dobânzile, comisioanele, beneficiile şi dividendele legate de exportul de capital, telegraful, telefonul, televiziunea, radioul, bursele, pensiile, succesiunile, contribuţiile la organisme internaţionale, creditele externe. BALANŢA VENITURILOR Şl CHELTUIELILOR BĂNEŞTI ALE POPULAŢIEI Şl A MASEI MONETARE, plan financiar care evidenţiază constituirea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor băneşti ale populaţiei, precum şi existenţa masei monetare în circulaţie. B. reflectă corelaţii obiectiv necesare în economia naţională, precum şi o serie de aspecte ale politicii economico-sociale, financiare şi monetare ale statului. Folosirea acestei b. este determinată şi de faptul că ea reprezintă un important instrument de evidenţă şi control, înlesnind cunoaşterea modului cum sunt realizaţi anumiţi indicatori economici şi, în primul rând, veniturile băneşti ale populaţiei, volumul şi destinaţia cheltuielilor diferitelor grupe de populaţie, precum şi masa monetară în circulaţie. B. este folosită şi pentru reglementarea circulaţiei banilor şi determinarea masei monetare. B. cuprinde veniturile băneşti realizate de populaţie de la agenţii economici, instituţii, veniturile realizate de unele grupe ale populaţiei de la altele, precum şi masa de numerar existentă la populaţie. B. evidenţiază plăţile în numerar pe care populaţia le efectuează către stat, agenţi economici şi instituţii, precum şi plăţile pe care unele grupe de populaţie le fac către altele. B. stabileşte corelaţiile corespunzătoare dintre veniturile şi cheltuielile băneşti ale populaţiei şi apoi concordanţa acestora cu cantităţile şi sortimentele de mărfuri puse pe piaţă şi cu volumul lucrărilor şi serviciilor care se prestează populaţiei. Ea bal 211 oglindeşte mişcarea corespunzătoare a părţii produsului naţional brut ce revine membrilor societăţii. B. este un instrument cu ajutorul căruia se determină pe un an sau pe câţiva ani sursele principale de realizare a veniturilor populaţiei şi destinaţiile mari ale cheltuielilor pe care ea le efectuează. Sub acest aspect, b. oglindeşte unele laturi ale puterii de cumpărare a populaţiei, înlesnind coordonarea - în perspectivă - a veniturilor cu cheltuielile populaţiei. Oglindind veniturile băneşti, această b. dă posibilitatea să se stabilească fondul de cumpărare al populaţiei, precum şi cantitatea de mărfuri necesară categoriilor de populaţie. Pentru întreaga ţară, b. se întocmeşte de către Ministerul Finanţelor, Ministerul Comerţului, Banca Naţională a României şi Institutul Naţional de Statistică. Prevederile anuale ale b. se repartizează corespunzător pe trimestre. La nivelul judeţelor şi al Capitalei, b. se întocmeşte de către organele judeţene de resort. Pe baza datelor din b., Ministerul Comerţului, organele sale locale, agenţii economici au posibilitatea să cunoască mai bine cerinţele de mărfuri ale populaţiei şi să repartizeze judicios mărfurile pe întreg cuprinsul ţării, asigurându-se astfel creşterea încasărilor din comerţ. La nivel naţional, b. se întocmeşte anual, cu defalcare trimestrială, de către Ministerul Industriei şi Comerţului, Ministerul Finanţelor, Banca Naţională şi celelalte bănci, Institutul Naţional de Statistică, ministerele şi alte organe centrale şi locale. La nivel local, întocmirea b. este coordonată de către consiliile locale, judeţene şi, respectiv, al municipiului Bucureşti, cu participarea diferitelor direcţii din aparatul administrativ subordonat. B. se întocmeşte pe baza indicatorilor din bugetul de stat, la nivel judeţean, pe baza indicatorilor repartizaţi acestora. Pe baza datelor din balanţă, organele comerţului pot cunoaşte mai bine cerinţele şi necesarul de mărfuri ale populaţiei, oferind astfel posibilitatea repartizării judicioase pe teritoriu a fondului de marfa. Are un caracter sintetic şi neoperativ. BALANŢA VIRAMENTELOR, b. ce se întocmeşte pentru evidenţierea plăţilor şi a încasărilor care se efectuează cu forţa de muncă străină sau plecată în străinătate şi cu prestaţiile necompensate (ajutoare gratuite acordate, contribuţiile la organismele internaţionale, diferite reparaţii şi despăgubiri etc.). BALANŢA VIZIBILĂ, parte a balanţei de plăţi externe, de fapt a contului curent, care relevă relaţiile dintre valoarea bunurilor materiale exportate şi a celor importate. Cealaltă parte a contului curent o constituie invizibilele, ca de exemplu: comerţul cu servicii - asigurările, reasigurările, turismul, transporturile etc. BALANŢĂ 1. Instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor, prin echilibrarea lor cu greutăţi care au calitatea de etalon. 2. Model economic format din două părţi, între care există un raport de egalitate. 3. Sistem de indicatori grupaţi după anumite reguli, pe baza cărora se stabilesc proporţiile de. dezvoltare economico-socială a ţării. 4. Situaţie contabilă recapitulativă prin care se grupează la un moment dat soldurile conturilor debitoare şi creditoare, pentru a permite o apreciere sintetică a rezultatelor. B. este de mai multe feluri: b. bunurilor şi a serviciilor, b. comercială, b. de plăţi externe, b. operaţiunilor curente, b. operaţiunilor de capital, b. patrimonială. BALANŢĂ FINANCIARĂ, v. BALANŢA PRODUCŢIEI, REPARTIŢIEI Şl UTILIZĂRII FINALE A VENITULUI NAŢIONAL. BALANŢĂ PATRIMONIALĂ, instrument ce reflectă situaţia financiară a unui agent economic, a unei bănci la un moment dat, în mod obişnuit la finele anului financiar. B.p. conţine activul, pasivul şi activul net. Activul cuprinde stocul de capital circulant, stocul de capital fix şi numerarul agentului economic la data elaborării balanţei. Pasivul evidenţiază creanţele asupra agentului economic. Activul net oglindeşte drepturile de proprietate asupra activelor. 212 BAN BAM, metodă de prognoză folosită în activitatea de afaceri, în special în cea de bursă, bazată pe factori aleşi în mod selectiv. Factorii aleşi sunt barometrul sau indicatorii evenimentelor de bursă şi ai activităţii de afaceri, analogia, care se bazează pe analiza situaţiilor asemănătoare din trecut, şi modelul, respectiv balanţele macroeconomice alese (produs naţional, venit naţional, buget, balanţa de plăţi). BAN, monedă metalică divizionară a României, egală cu a suta parte din unitatea monetară, leul. în circulaţie se află monede de 5,15 şi 25 de bani. Prin reforma din 1861, când a fost adoptat sistemul zecimal pentru primul sistem bănesc al României, s-a stabilit că banul este egal cu 1/100 dintr-un leu, înlocuindu-se astfel paraua. Până la această reformă, 1 leu era egal cu 40 de parale. V. şi leu; monedă; para; sistem bănesc; unitate monetară. BANCA AFRICANĂ PENTRU DEZVOLTARE (BANQUE AFRICAINE DE DEVELOPPEMENT), instituţie bancară cu sediul la Abidjan (Coasta de Fildeş), înfiinţată la 4 august 1963, pe baza hotărârii Organizaţiei Unităţii Africane, din care fac parte în prezent 76 de ţări; 51 sunt ţări africane şi 25 din alte regiuni ale lumii. La înfiinţare, capitalul a fost de 2.500 de milioane U.C. (1U.C. = 0,888671 g de aur fin). Jumătate din capital a fost depusă sub formă de aur şi valute convertibile de către ţările membre fondatoare. Celelalte resurse ale băncii provin din emiterea de obligaţiuni plasate în afara ţărilor membre, împrumuturi de pe piaţa de capital, fonduri speciale. In anul 1972 s-a constituit Fondul African de Dezvoltare, care este administrat de bancă, dar la care participă şi alte ţări neafricane. în 1987, capitalul băncii s-a triplat, ajungând la 23 de miliarde de dolari, din care 12% este capital vărsat, restul fiind capital garantat. Banca are o societate de finanţare cu sediul la Geneva. B.A.D. este menită să contribuie la dezvoltarea economico-socială a ţărilor membre pe următoarele căi: finanţarea proiectelor de investiţii şi a altor programe de dezvoltare economico-socială a ţărilor fondatoare; selectarea, studierea şi pregătirea proiectelor de întreprinderi şi activităţi care să contribuie la dezvoltarea economică şi socială; mobilizarea şi sporirea, în Africa şi în afara ei, a resurselor de finanţare a proiectelor şi programelor; promovarea investirii în Africa, în aceste proiecte şi programe, a capitalurilor publice şi particulare; furnizarea de asistenţă pentru realizarea proiectelor şi programelor de dezvoltare. B.A.D. administrează şi unele fonduri speciale menite să servească scopurilor sale, din care se acordă credite avantajoase ţărilor celor mai sărace; acordă sau participă la împrumuturi, folosind capitalul propriu, fondurile speciale şi fondurile împrumutate; investeşte capital în întreprinderi şi instituţii; garantează împrumuturi acordate de alte instituţii de credit. B. are o structură organizatorică asemănătoare cu cea a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (v.), cu care şi colaborează. BANCA AGRICOLĂ S.A., AGROBANK, instituţie bancară comercială şi de dezvoltare, organizată ca societate pe acţiuni. B. are ca obiect principal al activităţii: finanţarea în lei şi în valută a agenţilor economici şi a altor persoane fizice şi juridice care acţionează în cadrul economiei de piaţă, din ţară şi străinătate; mobilizarea resurselor băneşti temporar disponibile, finanţarea prin credite pe termen scurt, mediu şi lung, în lei şi în valută, a activităţii de producţie, comercializare, prestări de servicii, comerţ exterior, investiţii; finanţarea investiţiilor statului care se realizează din fondurile de la bugetul de stat; efectuarea tuturor genurilor de operaţiuni bancare şi acordarea de asistenţă economico-financiară agenţilor economici şi altor persoane fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate şi de sectorul în care îşi desfăşoară activitatea. B.A. efectuează o gamă largă de operaţiuni bancare şi financiare în ţară şi străinătate în numele său propriu, al clienţilor săi, în numele altora sau în colaborare cu alţii, şi anume: "primeşte disponibilităţile băneşti de la persoane fizice şi juridice, în depozite, la vedere şi la termen, în lei şi în valută; "efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi, în lei şi în valută, în numerar, prin casierii proprii, sau fară numerar, prin conturile deschise de clienţi la bancă; "contractează credite pe termen scurt, mediu şi lung, în lei şi valută, în ţară şi în străinătate, în completarea surselor de creditare; "acordă credite în lei şi în valută, pe termen scurt, pentru BAN 213 activitatea de aprovizionare, producţie, comerţ şi prestări de servicii, cu termene de rambursare de până la 12 luni, şi pe termen mediu şi lung pentru înfiinţarea, extinderea şi modernizarea obiectivelor economice din diferite sectoare de activitate, cu termene de rambursare de până la cinci, respectiv 25 de ani; "acordă asistenţă şi efectuează operaţiuni bancare în legătură cu punerea în aplicare a diferitelor proiecte de investiţii privind: expertizarea economică şi financiară a proiectelor, utilizarea fondurilor potrivit destinaţiei aprobate şi prevederilor din documentaţii; "participă la consorţii de garanţii şi la credite consorţiale interne şi internaţionale. De asemenea, "emite efecte de comerţ în lei şi în valută şi acceptă efecte de comerţ emise asupra sa; "avalizează şi girează efecte de comerţ emise de terţi; "efectuează operaţiuni de scontare a efectelor comerciale în cadrul operaţiunilor de scont şi rescont; "efectuează operaţiuni privind executarea de casă a bugetului de stat; "emite pe termen scurt şi mediu obligaţiuni şi alte titluri de credit; "efectuează operaţiuni pentru realizarea comenzilor de stat în diferite domenii de activitate, precum şi de utilizare a subvenţiilor de la bugetul statului; "emite cecuri bancare proprii sau în contul altor instituţii de credit; "efectuează operaţiuni de vânzare-cumpărare şi alte operaţiuni cu titluri emise de stat, precum şi cu acţiuni, obligaţiuni şi hârtii de valoare, pentru contul propriu sau pentru terţi, în ţară şi străinătate; "emite, confirmă, negociază plata de acreditive, incassouri, ordine de plată şi alte instrumente de decontare; ■emite, confirmă şi efectuează operaţiuni cu scrisori de garanţii, avaluri şi cauţiuni în ţară şi în străinătate. în acelaşi timp, B.A. "efectuează servicii de depozitare şi trezorerie pentru obiecte de valoare, proprietate a unor persoane fizice sau juridice; "angajează şi acordă credite în valută pentru activitatea economică de comerţ exterior; "primeşte şi efectuează transferuri băneşti din ţară şi străinătate; "efectuează operaţiuni de arbitraj pe pieţele internaţionale valutare, sub forma atragerii şi constituirii de depozite la vedere şi la termen, proprii şi ale clienţilor; ■cumpără şi vinde valută, aur şi metale preţioase, în lingouri sau monede şi medalii, ia parte la societăţi mixte cu capital în lei sau în valută; "participă cu capital în lei sau în valută la organizaţii cu caracter financiar-bancar din ţară şi străinătate, în calitate de membru sau acţionar; "încheie convenţii privind activităţi financiar-bancare şi aranjamente de corespondent cu bănci şi instituţii financiare străine; "participă la orice operaţiuni financiare şi bancare în cadrul unor acorduri şi convenţii internaţionale etc. Creditele se acordă pe bază de garanţii asigurătoare, cum sunt: ipoteca constituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea debitorilor şi a garanţilor; gajul mobiliar; cesiuni şi alte active; scrisori de garanţie bancară, hârtii de valoare şi alte efecte comerţ; bunurile care se procură sau se realizează din creditul garantat; alte garanţii. Creditele se acordă pe bază de contracte, care au valoarea unor înscrisuri autentice şi constituie titluri executorii. Dobânda pentru creditele care se acordă de bancă este negociabilă. Capitalul social iniţial este subscris de stat. Persoanele fizice şi juridice din ţară pot cumpăra acţiuni în lei sau în valută, iar persoanele fizice şi juridice din străinătate cumpără acţiuni numai în valută, la cursul oficial. Acţiunile sunt purtătoare de dividende din beneficiile băncii. B. îşi constituie următoarele fonduri: fondul de rezervă, fondul de dezvoltare, fondul de risc şi alte fonduri cu destinaţie specială. Fondul de rezervă se formează pe baza cotelor anuale alocate din beneficiile băncii, dar nu mai mult decât capitalul său social. Acest fond constituie garanţia angajamentelor b. şi se poate folosi pentru compensarea anumitor pierderi. Fondul de dezvoltare se constituie şi se utilizează, pe baza aprobării adunării generale, din veniturile brute aprobate pentru fiecare exerciţiu financiar. Acest fond este destinat dezvoltării b. pe seama investiţiilor proprii, constituind şi o garanţie a angajamentelor băncii. Fondul de risc se constituie şi se foloseşte pentru acoperirea eventualelor pierderi, la propunerea consiliului de administraţie, cu aprobarea adunării generale. B. îşi poate constitui şi alte fonduri. Potrivit hotărârilor adunării generale a acţionarilor, o parte din mijloacele financiare ale fondului de rezervă şi ale fondurilor cu destinaţie specială poate fi plasată în titluri de stat sau în alte valori. Pe lângă capitalul social şi fondurile proprii, banca poate utiliza în completare şi alte resurse financiare în lei şi în valută, cum sunt: "disponibilităţile în lei şi în valută existente în conturile deschise de clienţi la bancă: "creditele pe termen scurt, mediu şi lung în lei şi în valută contractate de bancă din ţară sau străinătate; "fondurile primite de la bugetul statului 214 ban pentru realizarea de investiţii în sectorul public sau cu alte destinaţii; "obligaţiunile şi alte hârtii de valoare emise de bancă în ţară şi străinătate; "diferite alte resurse atrase de bancă. Beneficiile nete ale băncii, rămase după impozitare şi constituirea fondurilor proprii, se repartizează pe baza aprobării adunării generale, sub formă de: "dividende care se acordă acţionarilor; "tantieme pentru membrii consiliului de administraţie; "gratificaţii pentru personalul băncii; "alte destinaţii. Conducerea şi administrarea băncii se realizează de către: adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie. Adunarea generală este organul de conducere a băncii şi reprezintă pe toţi acţionarii săi; ea poate fi ordinară şi extraordinară. Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în maximum trei luni de la încheierea exerciţiului financiar, şi are următoarele competenţe: ■analizează raportul anual al consiliului de administraţie asupra activităţii băncii; "examinează şi aprobă bilanţul anual, contul de profit şi pierderi, destinaţia şi repartizarea profitului, dividendele care se distribuie acţionarilor şi recompensele care se acordă funcţionarilor, precum şi descărcarea de gestiune pe baza raportului consiliului de administraţie asupra activităţii băncii şi a raportului comisiei de cenzori; "aprobă plasarea unei părţi din resursele financiare ale fondului de rezervă şi ale fondurilor cu destinaţie specială în titluri de stat şi în alte valori; ■aprobă emiterea de acţiuni, obligaţiuni şi alte hârtii de valoare; "alege membrii consiliului de administraţie şi cenzorii; "aprobă bugetul şi programele de activitate pentru fiecare an; "aprobă participarea cu capital la alte organizaţii economice şi financiare din ţară şi din străinătate etc. Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este nevoie şi decide cu privire la: mărirea, reducerea sau restrângerea capitalului social; mutarea sediului băncii; fuziunea cu alte societăţi; dizolvarea anticipată a băncii; emiterea de acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri de credit; prelungirea duratei de activitate a băncii etc. Conducerea şi administraţia băncii se realizează de către consiliul de administraţie ales de adunarea generală. Din acest consiliu fac parte preşedintele şi vicepreşedinţii băncii, reprezentanţi ai acţionarilor, specialişti din aparatul băncii şi alţi specialişti. Preşedintele consiliului de administraţie, care este şi preşedintele băncii, şi cel puţin jumătate din numărul administratorilor trebuie să fie cetăţeni români. Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau când este nevoie, iar deciziile sunt valabile dacă sunt prezenţi cel puţin 2/3 din administratori. El are următoarele atribuţii: elaborează bilanţul, contul de profit şi pierderi şi raportul său de activitate pe care îl prezintă adunării generale, propunând şi repartizarea profitului; stabileşte nivelul veniturilor şi al cheltuielilor băncii, al investiţiilor proprii, al reparaţiilor capitale etc.; hotărăşte cu privire la activitatea de creditare, la atragerea de resurse, la utilizarea lor, precum şi cu privire la nivelul dobânzilor, comisioanelor, taxelor, marjelor şi altor speze bancare; propune adunării generale majorarea, micşorarea sau reîntregirea capitalului social, plasarea unei părţi a fondului de rezervă şi a unor părţi ale fondurilor cu destinaţie specială; stabileşte facilităţi la acordarea creditelor anumitor clienţi; aprobă structura organizatorică, funcţiile şi atribuţiile personalului, competenţele şi normele de funcţionare; numeşte comitetul de direcţie şi stabileşte competenţele acestuia; numeşte directorii, adjuncţii acestora şi contabilii-şefi din centrala băncii şi din unităţile teritoriale; ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor adunării generale etc. Toţi membrii consiliului de administraţie răspund solidar faţă de bancă referitor la realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi, la existenţa reală a dividendelor plătite, la ţinerea corectă a registrelor etc. Preşedintele băncii este ales de adunarea generală a acţionarilor; el angajează banca în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate. Conducerea operativă a băncii este încredinţată comitetului de direcţie desemnat de consiliul de administraţie. Comitetul de direcţie este format din preşedinte, vicepreşedinţi şi alţi membri. Activitatea comitetului de direcţie este condusă de preşedintele băncii. Comitetul de direcţie ţine întruniri săptămânale şi ori de câte ori este necesar, informând consiliul de administraţie asupra activităţii desfăşurate. Adunarea generală alege comisia de cenzori care supraveghează în ansamblu gestiunea băncii. Cenzorii sunt, în majoritate, cetăţeni români. Bilanţul şi contul de profit şi pierderi nu pot fi aprobate de adunarea generală dacă nu sunt însoţite de raportul cenzorilor. Cenzorii mai sunt obligaţi: să facă cel puţin o dată pe lună şi inopinat verificarea casei şi să ban 215 controleze existenţa titlurilor sau a valorilor proprietate a băncii sau primite în gaj, cauţiune ori depozit; să convoace adunarea generală ordinară sau extraordinară, când aceasta nu este convocată de administratori; să participe la adunările generale şi să facă propuneri corespunzătoare; să verifice constituirea garanţiilor membrilor consiliului de administraţie; să vegheze la respectarea dispoziţiilor legii, a contractului de societate şi a statutului băncii. Neregulile constatate se aduc la cunoştinţa consiliului de administraţie şi a adunării generale. B.A. are sediul central în Bucureşti şi îşi desfăşoară activitatea prin sucursale, filiale, agenţii şi reprezentanţe în ţară şi în străinătate. B.A. s-a privatizat. BANCA AMERICII CENTRALE PENTRU INTEGRARE ECONOMICĂ (BANQUE CENTRAMERICAINE D INTEGRATION ECONOMIQUE), instituţie bancară înfiinţată în anul 1961 de către Costa Rica, Guatemala, El Salvador, Honduras şi Nicaragua, cu sediul la Tegucigalpa (Honduras). Scopul băncii este promovarea integrării economice şi a dezvoltării economice echilibrate a ţărilor membre. Atribuţiile principale ale băncii sunt: susţinerea proiectelor de infrastructură subregională, elaborarea de proiecte de investiţii pe termen lung, importante pentru piaţa Americii Centrale, elaborarea unor proiecte de specializare coordonată a agriculturii, modernizarea proceselor de producţie pentru creşterea eficienţei economice şi a capacităţii competitive, elaborarea proiectelor de finanţare a serviciilor şi de extindere a comerţului. La înfiinţare, capitalul băncii a fost de 200 de milioane de dolari. Banca are următoarea structură organizatorică: adunarea guvernatorilor, consiliul de administraţie, preşedintele băncii. BANCA ANGLIEI (BANK OF ENGLAND), b. centrală a Marii Britanii, care s-a înfiinţat printr-o lege a Parlamentului în anul 1694 şi a fost reorganizată în mai multe rânduri. Sediul central al b. este la Londra, iar în provincie are sucursale. începând din 1946 este bancă de stat. Guvernul numeşte conducerea băncii, formată din guvernator şi 16 directori. B. primeşte directive de la Trezoreria Statului şi poate da indicaţii celorlalte bănci pentru apărarea intereselor publice. Funcţiile băncii sunt încredinţate unor departamente, cum sunt: a) Departamentul Monetar, cu funcţia exclusivă de emisiune a bancnotelor, la solicitarea Departamentului Bancar; b) Departamentul Bancar, care primeşte bancnote de la Departamentul Monetar şi efectuează operaţiuni bancare. B.A. păstrează în conturi - pe care le-a deschis celorlalte bănci engleze -disponibilităţile acestora, pe care le foloseşte pentru compensarea creanţelor şi a datoriilor interbancare. B.A. centralizează masa banilor în circulaţie prin următoarele operaţiuni: vânzări şi cumpărări de titluri de valoare pe piaţă, stabilirea proporţiei rezervelor obligatorii ale băncilor la B.A., stabilirea dobânzii bancare, respectiv a dobânzii minime cu care se pot sconta bonurile de tezaur ale guvernului englez sau cambiile la B.A. După 1972, cursul lirei sterline flotează liber pe piaţa interbancară. BANCA ANGLO-ROMÂNĂ, instituţie bancară creată pe principiile societăţilor mixte, care şi-a început activitatea la 2 iulie 1973. Sediul ei se găseşte la Londra. La constituirea băncii au contribuit ca acţionari: Banca Română de Comerţ Exterior din Bucureşti, cu 50% din capital, Barclays Bank International Limited din Londra - una dintre cele mai mari bănci britanice - cu 30% din capital şi Manufacturers Hanover International Banking Corporation din New York - o mare bancă americană - cu 20% din capital. Capitalul subscris iniţial a fost de 3 milioane de lire sterline, iar la începutul anului 1986, capitalul a ajuns la 18 milioane de lire sterline (fonduri proprii şi rezerve). B. urmăreşte, între altele, să înlesnească derularea relaţiilor comerciale dintre întreprinderile româneşti de comerţ exterior şi firme engleze din Commonwealth şi din alte ţări. B. acordă asistenţă firmelor engleze interesate în efectuarea de operaţiuni comerciale cu România, precum şi cu alte firme din celelalte ţări. Fiind agreată de către Banca Angliei, B.A.-R. efectuează următoarele operaţiuni: "deschiderea de acreditive documentare şi, corespunzător, confirmarea şi avizarea creditelor primite de la 216 BAN corespondenţi străini; "atragerea de fonduri sub formă de depozite şi de conturi curente; ■finanţarea pe termen scurt, mediu şi lung a unor operaţiuni de export-import de mărfuri şi servicii; "cumpărarea şi vânzarea de valută şi diferite alte operaţiuni de arbitraj valutar; ■negocierea şi decontarea de trate emise în cadrul scrisorilor de credit documentar şi al altor documente de plată; "remiteri de ordine de plată către firme ori persoane din alte ţări; "emiterea de garanţii şi alte operaţiuni asemănătoare, la cererea clienţilor. Pentru realizarea acestei game largi de operaţiuni, B. este ajutată de unităţile bancare britanice şi de cele ale partenerilor săi, care au peste 5 000 de sucursale în aproape 60 de ţări. Ca urmare a acestui fapt, B. este informată la zi cu privire la evoluţia pieţelor valutare şi de capital, la principalele probleme de risc care pot să apară, adoptând şi sprijinind pregătirea măsurilor asigurătorii în caz de nevoie, întrucât este o bancă comercială, ea poate efectua nu numai operaţiuni cu diferite bănci şi organisme financiare, ci şi cu diferite firme internaţionale de comerţ, furnizând informaţii de natură economică şi valutară. Concomitent, B. urmăreşte cunoaşterea şi folosirea practicii financiar-bancare internaţionale. Ca urmare a intensificării activităţii sale, B.A.-R. efectuează operaţiuni cu peste 100 de bănci din mai mult de 50 de ţări. întrucât în bancă lucrează şi specialişti români, se realizează un schimb de experienţă cu bune rezultate, în toate operaţiunile bancare, fapt care contribuie la formarea profesională de înalt nivel a personalului bancar. BANCA ARABĂ PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICĂ ÎN AFRICA, b. intergu-vernamentală înfiinţată în anul 1974 de majoritatea ţărilor membre ale Ligii Arabe; are sediul la Khartoum (Sudan). B. efectuează diferite operaţiuni bancare şi, în mod deosebit, acordă împrumuturi în condiţii avantajoase. BANCA ASIATICĂ DE DEZVOLTARE (B.A.D.), instituţie bancară creată în decembrie 1966, în temeiul convenţiei semnate la Manila (Filipine) de 30 de state. Ulterior, numărul membrilor a crescut la 42, un nou membru fiind Anglia. în anul 1986 China s-a alăturat membrilor B.A.D. B. acţionează în Asia de Sud şi în Asia de Sud-Est şi are următoarele obiective: finanţarea operaţiunilor comerciale atât dintre ţările membre, cât şi dintre acestea şi alte ţări. La înfiinţarea b., capitalul iniţial a fost de 1 miliard de dolari, împărţit în 100 000 de acţiuni. în 1994, capitalul băncii a ajuns la 47,4 miliarde de dolari. B.A.D. poate reţine până la 10% din capitalul vărsat pentru crearea unui fond special din care să se acorde împrumuturi în condiţii avantajoase. Finanţarea dezvoltării se efectuează pe baza proiectelor de investiţii, iar fondurile sunt utilizate de beneficiari pentru cumpărarea unor echipamente din ţările membre. B. este condusă de un consiliu al guvernatorilor şi de un consiliu executiv. BANCA CENTRALĂ, instituţie bancară care conduce întregul aparat bancar din ţara respectivă, oferind servicii guvernului şi tuturor băncilor comerciale din ţară. B.C. formulează politica monetară şi de credit a guvernului. Are următoarele atribuţii: emisiunea semnelor monetare, păstrarea şi punerea lor în circulaţie şi controlul emisiunii de bancnote; concentrarea disponibilităţilor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea de credite acestor bănci, pe baza primirii prealabile la rescont a cambiilor scontate de acestea; administrarea conturilor guvernamentale şi a datoriei publice; acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului de stat; formarea de depozite şi influenţarea volumului şi a costului creditului în ţară; păstrarea rezervelor de aur şi valută străină ale ţării; participarea în numele statului la încheierea acordurilor de plată cu alte ţări; controlul şi influenţarea cursului valutar; întreţinerea relaţiilor cu băncile centrale ale altor ţări. V. şi Banca Naţională a României. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ, instituţie bancară centrală unică autorizată să emită şi să guverneze sistemul monetar din „zona euro“. B.C.E. şi-a început oficial activitatea la 8 iunie 1998 şi are sarcina dificilă de a aplica politica monetară a Uniunii Europene. Concomitent cu introducerea euro, Uniunea Europeană a creat Sistemul European al Băncilor Centrale, care este format din B.C.E. şi reprezentanţii băncilor centrale naţionale. Băncile BAN 217 centrale naţionale fac parte din structura Sistemului European al Băncilor Centrale, iar conducerea acestui sistem revine B.C.E., constituindu-se astfel un sistem federal. B.C.E. decide politica monetară a Uniunii şi este în măsură să autorizeze emisiunea de bancnote, cu descentralizarea către băncile centrale naţionale, B.C.E. este independentă din toate punctele de vedere, atât faţă de guvernele naţionale, cât şi faţă de instituţiile Comisiei Europene. B.C.E. este obligată să informeze instituţiile Comunităţii Europene asupra întregii sale activităţi, purtând şi o răspundere politică. Băncile centrale naţionale, independente faţă de guvernele lor naţionale, se află sub autoritatea B.C.E. Structurile decizionale ale B.C.E. sunt următoarele: consiliul de administraţie; consiliul guvernatorilor, consiliul general. BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, instituţie bancară organizată ca societate pe acţiuni, cu capital social subscris de stat prin Banca Naţională a României (v.) din fondurile existente în bilanţul ei. Pentru desfăşurarea operaţiunilor în valută s-a pus la dispoziţia B.C.R. un fond valutar. Activitatea băncii constă în atragerea şi formarea de depozite băneşti, în lei şi în valută, de la persoane fizice şi juridice, din ţară şi din străinătate, acordarea de credite pe termen scurt, mediu şi lung, efectuarea de servicii bancare, operaţiuni privind activitatea de comerţ exterior şi alte operaţiuni bancare. B. efectuează operaţiuni bancare şi financiare, în ţară şi în străinătate, pentru contul său propriu, al clienţilor băncii - persoane fizice şi juridice - în numele unor instituţii sau în colaborare cu acestea, precum şi alte activităţi. Astfel, banca: ■primeşte depozite băneşti, la vedere şi la termen, de la persoane fizice şi juridice; "acordă credite pe termen scurt, cu scadenţa de rambursare până la 12 luni, pentru aprovizionare, producţie, desfacere, prestări de servicii, precum şi pentru consum gospodăresc şi personal; ■acordă credite pe termen mediu, cu rambursare până la 5 ani, şi pe termen lung, până la 25 de ani, cu asigurarea resurselor corespunzătoare; "efectuează operaţiuni de scontare a efectelor comerciale în cadrul operaţiunilor de scont şi rescont; "efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar şi virament, pentru clienţii care deschid conturi la bancă, pentru livrări de mărfuri, prestări de servicii, executări de lucrări şi pentru orice alte operaţiuni băneşti ale acestora; "efectuează operaţiuni de schimb valutar; "acordă clienţilor săi credite în valută; ■emite şi primeşte cecuri sau documente de plată în valută; "primeşte şi emite garanţii pentru angajamentele de plată străine, proprii sau ale terţilor, ori în favoarea acestora; "efectuează operaţiuni de arbitraj pe pieţele monetare, sub formă de atragere şi constituire de depozite la termen şi la vedere, proprii şi ale clienţilor, b. putând compensa din profitul realizat din aceste operaţiuni eventualele diferenţe nefavorabile. De asemenea, b. "participă, în calitate de asociat sau acţionar, la înfiinţarea de societăţi sau instituţii bancare, în ţară sau în străinătate; "participă la tranzacţii externe, financiare, de plăţi şi de credit, încheie cu bănci şi instituţii financiare străine angajamente şi convenţii de plăţi, încheie contracte şi convenţii privind primirea sau acordarea de credite din şi în străinătate; "încheie aranjamente de corespondent cu bănci şi instituţii financiare străine; "participă la organizaţii şi organisme internaţionale cu caracter financiar, bancar sau monetar; "efectuează operaţiuni de încasări, plăţi şi alte servicii bancare pentru instituţiile finanţate de la buget sau autofinanţate; "efectuează operaţiuni privind executarea de casă a bugetului statului; "cumpără şi vinde, în ţară sau în străinătate, aur şi alte metale preţioase în lingouri, monede sau medalii; "efectuează orice alte operaţiuni bancare, în ţară şi în străinătate. Creditele se acordă de b. prin negociere cu solicitantul, în funcţie de bonitatea şi de solvabilitatea acestuia. La acordarea creditelor, b. are dreptul să solicite garanţii asigurătorii, cum sunt: bunurile procurate din creditul acordat, gajul mobiliar, înscrisuri de valori şi alte efecte de comerţ, ipoteca constituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea debitorilor şi a garanţilor, scrisori de garanţii bancare, cesiuni şi alte active. B. acordă creditele pe baza contractului de împrumut, care se încheie cu beneficiarul acestuia şi în care se consemnează clauzele referitoare la obiect, volum, garanţii, termene de rambursare, dobândă etc. Contractul de credit are valoare de înscris autentic şi constituie titlu executoriu. Faţă de clienţii care nu-şi îndeplinesc angajamentele sau nu respectă clauzele din contractele de credit, b. este îndreptăţită să dispună următoarele măsuri: recuperarea creditelor înainte de scadenţă, 218 BAN atunci când se constată înstrăinarea garanţiilor prezentate, utilizarea creditelor în alte scopuri decât acelea pentru care au fost acordate, păstrarea în condiţii necorespunzătoare a valorilor materiale aduse în garanţie, sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor din contract; valorificarea totală sau parţială a înscrisurilor care i-au fost date în garanţie; recuperarea din sumele rezultate din valorificarea înscrisurilor a creditelor acordate, a dobânzilor şi a oricăror cheltuieli în legătură cu valorificarea, eventualul surplus remiţându-se împrumutatului; declanşarea procedurii juridice de punere în faliment şi lichidare. Depozitele constituite şi creditele acordate sunt purtătoare de dobânzi din momentul constituirii, respectiv al acordării lor. Dobânda este negociabilă. B. poate emite, pe termen scurt, mediu şi lung, obligaţiuni şi alte titluri de credit. B. efectuează pentru contul său propriu sau al clienţilor săi vânzarea de obligaţiuni, titluri şi alte înscrisuri, precum şi răscumpărarea acestora. Pentru titlurile sau efectele de comerţ primite în păstrare sau gaj, b. este obligată să elibereze clientului o dovadă din care să rezulte toate elementele distinctive: valoarea nominală, numerele şi seriile pe care le poartă, alte semne care le deosebesc de celelalte titluri purtând aceeaşi denumire. B. cere şi primeşte de la clienţii săi bilanţurile contabile, contul de profit şi pierderi, situaţia angajamentelor de plată şi orice informaţii şi date referitoare la bonitatea, lichiditatea şi solvabilitatea acestora. Acţiunile b. pot fi nominative şi la purtător şi sunt purtătoare de dividende, determinate în raport cu profitul realizat de bancă, care se distribuie anual acţionarilor, după încheierea şi aprobarea bilanţului contabil de către adunarea generală a acţionarilor. Profitul care rămâne după plata impozitului datorat se repartizează, pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor, pentru constituirea fondurilor, pentru plata dividendelor şi pentru alte destinaţii. B. îşi constituie următoarele fonduri: fondul de rezervă, fondul de risc, alte fonduri. Fondurile b. se constituie din profitul anual şi pot fi utilizate, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, pentru finanţarea unor acţiuni economice, financiare, valutare şi de altă natură, ca şi pentru acoperirea unor pierderi. Conducerea şi administrarea b. sunt asigurate de: adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie, comitetul de credit, preşedinte şi vicepreşedinţi. Organul de conducere a b. este adunarea generală a acţionarilor, care reprezintă totalitatea proprietarilor de acţiuni. La şedinţele ordinare şi extraordinare ale adunării generale a acţionarilor pot participa - personal sau prin delegat - acţionarii. Adunarea generală a acţionarilor ia hotărâri cu privire la: "aprobarea bilanţului contabil anual al b. şi a contului de profit şi pierderi; "stabilirea cuantumului dividendelor; "alegerea şi numirea consiliului de administraţie şi a comisiei de cenzori; "numirea preşedintelui, vicepreşedinţilor b. şi a preşedintelui comisiei de cenzori; "autorizarea transferului acţiunilor; "aprobarea bugetului şi a programului de activitate pentru anul viitor; "descărcarea gestiunii în anul încheiat. Conducerea şi administrarea curentă a b. sunt încredinţate de către adunarea generală a acţionarilor unui consiliu de administraţie, care deliberează asupra problemelor principale ale b., cum sunt: "bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi; "politica b. privind creditele, resursele şi dobânzile; "propunerile care se prezintă adunării generale a acţionarilor privind rezervele şi utilizarea lor; "propunerile privind emiterea de acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi modul de distribuire a acestora; "stabilirea veniturilor şi cheltuielilor băncii, a investiţiilor proprii şi a reparaţiilor capitale; "aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau mutării sucursalelor, filialelor, agenţiilor sau reprezentanţelor; "stabilirea numărului de personal, a funcţiilor şi a salariilor; "numirea directorilor, a adjuncţilor acestora şi a contabililor-şefi din centrala b. şi din unităţile teritoriale; "numirea comitetului de credit şi stabilirea competenţelor acestuia; "aprobarea împuternicirii membrilor consiliului de administraţie de a semna pentru b. în lipsa preşedintelui; "aprobarea comisioanelor, a taxelor şi a spezelor bancare; "normele, instrucţiunile şi cadrul de desfăşurare a operaţiunilor b.; "alte probleme ale activităţii băncii. Consiliul de administraţie al b. asigură întocmirea, la termenele stabilite, a bilanţului contabil, a contului de profit şi pierderi, precum şi a dării de seamă anuale, pe care le prezintă adunării generale a acţionarilor. Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele b. şi angajează b. potrivit responsabilităţilor, sarcinilor şi împuternicirilor care îi sunt conferite. Din consiliu fac parte şi vicepreşedinţii băncii, precum şi alţi membri. Consiliul de administraţie al b. poate delega o parte din competenţele sale unui BAN 219 comitet de credit, din care fac parte preşedintele b., vicepreşedinţii şi directorii executivi din administraţia centrală. Comitetul de credit îşi îndeplineşte sarcinile în cadrul limitelor împuternicirii acordate de consiliul de administraţie, în deliberări săptămânale sau ori de câte ori este necesar. Adunarea generală a acţionarilor numeşte comisia de cenzori, compusă din cinci cenzori şi doi supleanţi. Cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie expert contabil. Preşedintele comisiei de cenzori participă la şedinţele consiliului de administraţie. Cenzorii au obligaţia să supravegheze gestiunea băncii, să verifice bilanţul, contul de profit şi pierderi şi evaluarea corectă a patrimoniului. De asemenea, sunt obligaţi să facă în fiecare lună şi inopinat inspecţia casei, să verifice existenţa obligaţiunilor şi a titlurilor de credit proprietate a băncii sau primite în gaj, cauţiune sau depozit; să verifice constituirea garanţiilor membrilor consiliului de administraţie; să vegheze la respectarea statutului b. etc. Comisia de cenzori prezintă rapoarte consiliului de administraţie şi adunării generale a acţionarilor. Cenzorii au drept de control asupra operaţiunilor băncii, verificând la sediul central, la sucursale şi filiale, la reprezentanţe sau agenţii orice acte, documente şi registre. BANCA DE CREDIT IPOTECAR, instituţie de credit care are ca obiect de activitate acordarea de credite garantate cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.). Datorită faptului că mulţi debitori nu îşi pot achita datoriile, băncile au pus stăpânire pe bunurile ipotecate, devenind astfel mari proprietari. BANCA DE EMISIUNE, banca principală a statului, banca băncilor, care are legături multilaterale cu celelalte bănci şi cu economia naţională. B. de e. este implicată în emisiunea monetară, în procesul de creditare şi de dirijare prin credit şi monedă a economiei, în operaţiunile valutare etc. B. de e. îndeplineşte următoarele funcţii importante: de emisiune, de creditare, de centru valutar, de bancă a băncilor, de bancă principală a statului. Ca bancă a statului, Banca Naţională a României îndeplineşte următoarele categorii de atribuţii: "operaţiuni cu trezoreria statului, când are obligaţia de a ţine în evidenţele sale contul curent al Trezoreriei Statului, fară a percepe comisioane şi fară a plăti dobânzi în îndeplinirea acestei atribuţii. Ca agent a! statului, Banca Naţională efectuează următoarele operaţiuni: "emisiunea obligaţiunilor şi a altor înscrisuri de stat, vânzarea şi răscumpărarea acestora; "plata dobânzilor aferente acestor titluri de stat; ■relaţiile cu bugetul de stat, căruia banca îi poate acorda împrumuturi pentru acoperirea decalajului temporar dintre venituri şi cheltuieli; "participă în numele statului la stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor financiare internaţionale. în această calitate, Banca Naţională participă la tratative şi negocieri externe în probleme financiare, monetare şi de plăţi, la încheierea acordurilor pe termen scurt, participă la organizaţii internaţionale cu caracter financiar, la încheierea de acorduri de clearing, de plăţi sau de orice alte contracte cu acelaşi scop. V. şi Banca Naţională a României. BANCA DE EMISIUNE Şl CIRCULAŢIE, instituţie bancară centrală căreia îi este concesionat de către stat dreptul de a emite monedă sub forma biletelor de bancă, ca semne reprezentative ale monedelor metalice. Se mai numeşte b. de circulaţie deoarece prin intermediul ei se asigură circulaţia monetară dintr-o ţară. înfiinţarea şi dezvoltarea b. de e. şi c. sunt organic legate de dezvoltarea societăţii. B. de e. şi c. au o poziţie centrală de monopol. Ele au un rol foarte important în cadrul aparatului bancar, acţionează în întreaga ţară, deţin o poziţie centrală pe piaţă, ceea ce face ca aceste bănci să determine politica de credit a tuturor băncilor, influenţând în acelaşi timp rata dobânzii. B. de e. şi c. utilizează capitalurile disponibile de pe piaţă, controlează şi reglementează circulaţia monetară şi creditul extern, înlesneşte plăţile prin compensaţie şi asigură stabilitatea valorii în aur a biletelor de bancă. B. funcţionează pe baza următoarelor principii: "are o anumită independenţă, dar este supravegheată de stat; "efectuează operaţiunile cu statul şi particularii; "are dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă şi de a constitui rezerve suficiente de metale nobile; "centralizează toate operaţiunile bancare şi monetare. Resursele b. de e. şi c. sunt: capitalul propriu, capitalul de rezervă, depunerile 220 BAN băncilor comerciale, ale diferitelor firme şi ale statului, emisiunea de bancnote, care constituie cea mai importantă sursă de constituire a resurselor băncii. B. de e. şi c. au un rol multifuncţional, fiind instrumente puternice utilizate de capitalul monopolist pentru promovarea intereselor sale prin intermediul politicii monetare şi de credit. Aceste bănci îndeplinesc funcţia de emisiune a instrumentelor de credit, aplicând în acest domeniu politica monetară şi de credit a guvernului; acordă credite băncilor comerciale şi statului sub următoarele forme: rescont de cambii, împrumuturi de gaj de efecte comerciale şi lombardarea de efecte publice etc.; efectuează operaţiuni de decontare între băncile comerciale; practică operaţiuni privind vânzarea şi cumpărarea de aur şi devize; primeşte şi păstrează rezervele de aur ale statului; efectuează executarea de casă a bugetului statului; administrează rezervele bugetare ale statului; face operaţiuni de încasări şi plăţi; realizează politica valutară a ţării; stabileşte parităţile valutare; se preocupă de menţinerea cursurilor valutare în concordanţă cu interesele statului; reprezintă statul în relaţiile monetare şi de credit internaţionale etc. B. se organizează pe baza unuia dintre următoarele regimuri: regimul băncilor centrale de emisiune de stat, aplicat în statele socialiste şi în unele state capitaliste; regimul băncilor capitaliste de emisiune organizate sub formă de societate pe acţiuni în care statul nu participă nici la capital şi nici la administraţia lor; regimul băncii de emisiune constituite sub formă de societate pe acţiuni, în care statul nu participă la capital, dar participă la administraţie, control şi chiar la directivele băncii; regimul băncii de emisiune potrivit căruia, deşi banca este constituită sub formă de societate pe acţiuni, în care statul nu participă la capital, acesta din urmă participă la administraţie, la control şi chiar la directivele băncii; regimul băncii de emisiune potrivit căruia, deşi este constituită sub forma societăţii pe acţiuni, statul sau diverse corporaţii participă totuşi atât la capital, cât şi la administraţia şi la controlul ei. Acest regim a fost adoptat şi de Banca Naţională a României, înfiinţată în 1880, căreia statul român îi încredinţase mandatul cu caracter public de a emite bilete de bancă şi misiunea de a asigura buna funcţionare a sistemului său monetar şi de a sprijini activitatea economică a ţării. De-a lungul timpului s-a dovedit că aceste obiective nu au fost înfăptuite şi că banca a contribuit la crearea marilor capitaluri financiare monopoliste şi la exploatarea populaţiei. BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI (ROMANIAN EXIMBANK) S.A., instituţie bancară organizată ca societate pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea pe baza statutului propriu şi are ca obiect finanţarea, garantarea, asigurarea şi reasigurarea creditelor pentru operaţiuni de import-export, asigurarea investiţiilor din şi în străinătate, promovarea exporturilor româneşti, deschiderea de noi pieţe internaţionale, precum şi alte operaţiuni bancare specifice. Pentru realizarea obiectivelor propuse, EXIMBANK efectuează următoarele operaţiuni: asigură creditele acordate exportatorilor şi importatorilor pentru operaţiuni de comerţ exterior; asigură bănci şi societăţi financiare din România pentru creditele acordate persoanelor fizice şi juridice străine; asigură bănci sau societăţi financiare străine pentru finanţarea operaţiunilor agenţilor economici din România; asigură societăţi comerciale şi bănci cu sediul în România pentru investiţiile în străinătate şi societăţi comerciale şi bănci străine pentru investiţiile în România. EXIMBANK desfăşoară activităţi de societate bancară şi de asigurare în ţară şi în străinătate, deschide conturi în lei la bănci în România şi conturi în valută în ţară şi în străinătate. Activitatea băncii se desfăşoară în numele şi pe contul statului, ca agent al acestuia pe bază de convenţie şi pe cont propriu şi sau în colaborare cu alte societăţi comerciale sau instituţii financiar-bancare. Banca mai efectuează următoarele operaţiuni: "finanţează exporturi şi importuri de mărfuri şi servicii prin acordarea de credite, în lei şi în valută, persoanelor juridice române şi străine, în nume propriu, precum şi în numele şi pe contul statului; "asigură bănci şi societăţi financiare din România pentru creditele acordate persoanelor fizice şi juridice străine destinate operaţiunilor de comerţ exterior; "asigură bănci şi societăţi financiare străine pentru finanţarea operaţiunilor agenţilor economici din România; "asigură societăţi comerciale şi bănci cu sediul în România pentru investiţiile în străinătate şi societăţile comerciale şi băncile străine pentru investiţiile în România; "garantează atât în numele şi în BAN 221 contul propriu, precum şi în numele şi în contul statului - ca agent al acestuia - în condiţiile stabilite prin convenţii, singură sau în colaborare cu alte societăţi comerciale sau instituţii financiar-bancare, credite pentru exporturi şi importuri de bunuri şi servicii acordate în lei şi în valută agenţilor economici străini, facilitând accesul acestora la credite comerciale sau bancare; ■asigură în numele şi în contul statului credite de export-import contra riscurilor politice şi comerciale, pentru creditele acordate pe termen scurt, mediu şi lung; «asigură şi reasigură în străinătate, în nume şi pe cont propriu, contra riscurilor comerciale creditele de export-import acordate pe termen scurt, mediu sau lung; "acţionează in calitate de consultant financiar şi bancar în domeniul evaluării riscurilor comerciale şi politice pentru agenţii economici români şi străini; "participă în calitate de asociat sau acţionar la înfiinţarea în ţară şi în străinătate a unor societăţi comerciale bancare, de asigurare, de servicii şi din orice alt domeniu permis de legislaţia în vigoare şi cumpără acţiuni emise de acestea; "contractează împrumuturi din ţară şi din străinătate; "încheie acorduri şi convenţii necesare activităţii băncii, inclusiv acorduri de corespondent cu organizaţii similare din ţară şi din străinătate, atât în domeniul finanţării creditelor de export-import, cât şi în cel al garantării şi reasigurării acestora; "participă la formarea de consorţii bancare de garanţii şi asigurări de credite şi la creditele consorţiale interne şi internaţionale; "atrage şi păstrează depozite băneşti, în lei şi în valută, la vedere şi la termen, de la persoane fizice şi juridice române şi străine; "emite titluri de valoare în favoarea unor beneficiari din ţară şi din străinătate, acceptă efecte de comerţ trase asupra sa, avalizează şi girează efecte de comerţ în lei şi în valută, emise de terţi; "efectuează operaţiuni de scont şi rescont; "efectuează operaţiuni de acreditare, incassouri, ordine de plată şi alte instrumente de plată; "efectuează în nume propriu şi pentru terţi operaţiuni de arbitraj valutar; "efectuează orice alte operaţiuni specifice activităţii bancare şi de asigurare, în ţară şi în străinătate. Asigurarea creditelor şi garantarea investiţiilor dată de B.E.I. societăţilor comerciale, bancare şi financiare româneşti şi străine, acoperă riscuri comerciale româneşti ordinare şi extraordinare, riscuri politice, riscuri monetare în caz de catastrofă sau de forţă majoră. De asemenea, b. asigură cifra de afaceri a exportatorului împotriva neplăţii şi întârzierii la plată din partea cumpărătorului extern, împotriva riscurilor comerciale (insolvabilitate, neplata prelungită, neacceptarea bunurilor livrate), ca şi împotriva riscurilor politice (moratoriu; orice alte acţiuni ale guvernelor străine care împiedică realizarea contractului de export sau determină întârzieri ,în transferul banilor; război, război civil, revoluţie şi alte evenimente asemănătoare produse în afara României, care împiedică îndeplinirea contractului de export; retragerea sau nereînnoirea licenţei de export sau impunerea unor restricţii de export după data începerii riscului; toate pierderile ce rezultă din imposibilitatea de a institui proceduri legale în ţara cumpărătorului). Capitalul B.E.I. a fost, iniţial, de 30 de miliarde de lei, din care 15 miliarde de lei în dolari SUA sau echivalentul în alte valute liber convertibile. Capitalul a fost subscris de Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor, alte bănci şi agenţi economici, fiind împărţit în acţiuni a câte 10 000 de lei fiecare. Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor şi celelalte bănci cu capital de stat deţin cel puţin 51% din acţiunile emise, restul putând fi distribuite Ja alte bănci, societăţi comerciale de asigurări şi reasigurări şi alţi agenţi economici din România. Cheltuielile iniţiale de constituire şi dezvoltare funcţională a B. de E.-I. au fost suportate din bugetul Băncii Naţionale a României şi au fost recuperate din primul buget al EXIMBANK. Banca este condusă de adunarea generală a acţionarilor şi de consiliul de administraţie, care alege din rândurile sale comitetul de direcţie. Supravegherea de ansamblu a gestiunii EXIMBANK se face de către comisia de cenzori. BANCA EGIPTEANO-ROMÂNĂ(„MISR ROMANI AN BANK“), instituţie bancară egipteano-română cu sediul la Cairo, constituită sub forma unei societăţi mixte pe acţiuni. Acţionarii acesteia sunt: Banca Română de Comerţ Exterior, Banca Agricolă, Banca Română de Dezvoltare şi Banca Misr-Cairo. Capitalul B.E.-R. este de 5 milioane de dolari SUA. Partea română are o cotă de participare la capitalul statutar al b. de 49%, ceea ce reprezintă 2 450 000 de dolari SUA. B. asigură cu prioritate finanţarea schimburilor economice dintre România şi 222 BAN Republica Arabă Egipt, finanţează diferite operaţiuni de comerţ exterior şi contracte internaţionale, efectuează operaţiuni bancare pentru clienţii din ţara de reşedinţă etc. BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII (BANQUE EUROPEENNE D’INVESTISSMENTS), principala instituţie bancară autonomă a Uniunii Europene, înfiinţată în anul 1957 prin Tratatul de la Roma, cu participarea a şase ţări membre ale Comunităţii Economice Europene (Germania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg), în vederea finanţării pe termen lung a proiectelor de investiţii necesare dezvoltării unor regiuni rămase în urmă din aceste ţări. Capitalul iniţial al băncii a fost de 1 miliard de dolari, format din 25% aur şi 75% valute naţionale ale ţărilor membre. Dacă resursele proprii, la un moment dat, nu sunt suficiente pentru finanţarea obiectivelor stabilite, b. are latitudinea să contracteze împrumuturi, pe termene de până la 20 de ani, de la statele membre ori de pe pieţele internaţionale de capital. B.E.I. influenţează modernizarea producţiei ramurilor care necesită reconstrucţii sau finanţează obiective în care sunt interesate câteva ţări membre, de regulă construcţii strategice (căi ferate, şosele, aeroporturi etc.). B.E.I. îşi finanţează activităţile recurgând la împrumuturi pe pieţele financiare internaţionale. Prin creşterea împrumuturilor şi a garanţiilor, B.E.I. finanţează şi investiţii destinate dezvoltării echilibrate a Uniunii Europene şi întăririi coeziunii economice şi sociale. Banca are ca obiective principale: "sprijinirea dezvoltării regiunilor mai puţin favorizate ale Comunităţii; "constituirea unei reţele comunitare de infrastructură pentru transporturi şi telecomunicaţii, factor determinant în realizarea unei pieţe interne unice; ■realizarea concretă a politicilor economice comunitare (industrie, protecţia mediului înconjurător, politica energetică etc.). B.E.I. participă, în afara Comunităţii, la punerea în aplicare a politicii de asistenţă financiară acordată ţărilor în curs de dezvoltare, cu resurse proprii şi comunitare. B.E.I. finanţează dezvoltarea şi modernizarea infrastructurilor, proiectele industriale şi agricole care contribuie la dezvoltarea ţărilor mediteraneene, a statelor africane şi a celor din zona Caraibilor şi Pacificului. în egală măsură, B.E.I. contribuie la acordarea de asistenţă financiară, de către Comunitate, în favoarea ţărilor Europei Centrale şi de Est; de asemenea, B.E.I. este unul dintre principalii acţionari ai Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. B.E.I. este prima instituţie comunitară care împrumută şi se împrumută în E.C.U. Ea a acordat primele împrumuturi în E.C.U. Danemarcei, Franţei, Italiei, Japoniei, Elveţiei şi Austriei, încurajând utilizarea mai largă a monedei comunitare şi ocupând o poziţie-cheie în toate sectoarele pieţelor bazate pe E.C.U. (astăzi euro). B.E.I. are sediul la Luxemburg şi este condusă de consiliul guvernatorilor, fiecare ţară fiind reprezentată de un guvernator, un consiliu de administraţie - constituit iniţial din 12 administratori şi 12 supleanţi - şi un comitet de direcţie, care are în structura sa un preşedinte şi doi vicepreşedinţi, având ca atribuţii gestionarea afacerilor curente ale instituţiei. V. şi Uniunea Economică şi Monetară; Uniunea Europeană de Plăţi. BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE Ş\ DEZVOLTARE (BANQUE EUROPEENNE POUR RECONSTRUCTION ET DEVELOPPEMENT), instituţie financiar-bancară internaţională cu sediul la Londra, creată prin acordul de înfiinţare încheiat la 29 mai 1990, de către 42 de ţări. Capitalul iniţial al B.E.R.D. a fost de 10 miliarde ECU, din care 30% reprezintă capital vărsat, iar restul capital garantat. Mărimea resurselor de capital se revizuieşte la fiecare 5 ani. Prin acordul de înfiinţare se prevede promovarea progresului economic în ţările Europei Centrale şi Răsăritene, sprijinind economiile ţărilor respective să devină competitive pe plan internaţional, prin reconstrucţia şi dezvoltarea lor, reducând riscurile legate de finanţarea economiilor acestor ţări. Banca are ca scop principal accelerarea tranziţiei la economia de piaţă şi promovarea iniţiativei private. B.E.R.D. este în acelaşi timp o bancă de investiţii, dar şi una comercială, fiind deschisă tuturor celor care vor să contribuie la stabilizarea economică şi politică a noilor democraţii est-europene, bazate pe principiile economiei de piaţă. B.E.R.D. intervine atât pentru sprijinirea noilor obiective publice destinate dezvoltării, cât şi pentru extinderea sectorului privat din aceste ţări, precum şi BAN 223 stimularea Occidentului de a investi în Europa de Est. Cea mai mare parte din finanţarea făcută de bancă este destinată sectorului economic privat sau societăţilor comerciale cu capital de stat, care au însă program de privatizare. De asemenea, B.E.R.D. acordă asistenţă financiară, asistenţă tehnică, servicii de instruire a personalului etc. Pentru a primi un împrumut de la B.E.R.D., trebuie îndeplinite următoarele condiţii: "să fie întocmite studii de fezabilitate pentru proiectul în cauză, în care să se prevadă partenerii interesaţi; "scrisorile de intenţie să fie semnate de partenerii interesaţi; "fondurile solicitate de la bancă să depăşească cinci milioane de E.C.U.; "proiectul să poată fi finanţat în valute convertibile. Membrii B.E.R.D. au fost obligaţi să verse, în cinci ani, 30% din capitalul subscris. Moneda de lucru a fost E.C.U., astăzi euro. Contribuţiile acţionarilor se pot depune şi în dolari sau în yeni. împrumuturile se acordă numai ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.) are un statut oarecum diferit în cadrul B.E.R.D., stabilindu-se o limită maximă a împrumuturilor pe care aceasta le va putea contracta la bancă. B.E.R.D. este condusă de un preşedinte, ales de către consiliul guvernatorilor pentru o perioadă de patru ani. BANCA FEDERAŢIEI RUSE, b. centrală a statului, înfiinţată în forma iniţială la sfârşitul Războiului civil, care a îndeplinit până în anul 1932 diferite sarcini, între care în principal operaţiuni de emisiune şi de creditare a economiei naţionale pe diferite termene. în ultimii ani, B.F.R. a fost reorganizată pe principii noi şi exercită mai multe funcţii: a) funcţia de emisiune monetară; b) funcţia de creditare; c) funcţia de trezorerie; d) funcţia de control bancar; e) funcţia de supraveghere bancară. B. este condusă de consiliul său de administraţie. BANCA FRANCO-ROMÂNĂ, instituţie bancară mixtă româno-franceză, înfiinţată în anul 1971, cu sediul la Paris, sub forma unei societăţi mixte pe acţiuni. Acţionarii B.F.-R. sunt: Banca Română de Comerţ Exterior, care a subscris 50% din capital, Banque de Paris et des Pays-Bas şi Credit Lyonnais din Paris, Banque Naţionale de Paris, Credit Commercial de France, Societe Generale, Credit Industriei et Commercial, Credit du Nord şi Banque Rothschild, care, împreună, au subscris 50% din capitalul băncii. B.F.-R. finanţează cu precădere schimburile economice dintre România şi Franţa, alte operaţiuni de comerţ exterior, contracte internaţionale şi efectuează diferite operaţiuni bancare pentru clienţii din Franţa etc. BANCA FRANKFURT-BUKAREST A.G., societate bancară mixtă pe acţiuni constituită în anul 1976, cu sediul la Frankfurt pe Main. Aţionarii b. sunt: Banca Română de Comerţ Exterior, Deutsche Genossenschaftbank şi Berliner Haudela und Frankfurter Bank din Frankfurt pe Main şi Banca Franco-Română din Paris. B. finanţează operaţiunile de comerţ exterior, operaţiunile de cooperare economică româno-vest-germană şi efectuează diverse operaţiuni bancare pentru ţările membre şi pentru clienţii lor etc. BANCA FRANŢEI (BANQUE DE FRANCE), b. centrală a Franţei, înfiinţată la 18 februarie 1800, cu sediul la Paris. în anul 1848 au fost lichidate băncile departamentale de emisiune, monopolul emisiunii aparţinând din acest an B.F. Iniţial, a fost constituită ca societate pe acţiuni, în care aveau dreptul la vot numai 200 de mari acţionari. B.F. nu a mai fost dominată de o oligarhie în timpul guvernării Frontului Popular, perioadă în care (1936) s-a stabilit ca fiecare acţionar să aibă dreptul la un singur vot, indiferent câte acţiuni deţinea. Tot în acest an, consiliul de conducere a fost format din 20 de consilieri, dintre care trei aleşi şi 17 numiţi de Ministerul Finanţelor. în anul 1945, B.F. a fost etatizată, toate acţiunile fiind trecute în proprietatea statului; foştii acţionari au primit în schimb obligaţiuni nominative amortizabile. Până în anul 1936, angajamentele la vedere ale B.F. erau acoperite obligatoriu în proporţie de 35% în aur. în urma devalorizării francului francez din 1936, convertibilitatea în aur a fost suspendată. B.F. este bancă centrală, o bancă a băncilor. Toate băncile au conturi deschise la B.F., ceea ce face ca această bancă să realizeze rolul unui oficiu de compensaţie interbancară şi să exercite controlul asupra rezervelor bancare obligatorii, precum şi asupra creditării. B.F. 224 BAN efectuează operaţiuni de creditare pe termen scurt pentru particulari prin intermediul băncilor de depuneri (comerciale). BANCA GRECIEI, b. centrală a Greciei, înfiinţată la data de 14 mai 1928, care avea ca atribuţie principală emisiunea bănească pe baza etalonului aur. In anul 1932 s-a renunţat la etalonul aur. După al doilea război mondial, în anul 1946 s-a înfiinţat Comitetul Monetar de colaborare între guvern şi B.G. BANCA INTERAMERICANĂ DE DEZVOLTARE (B.I.D. - BANQUE INTERAMERICAINE DE DEVELOPPEMENT), instituţie bancară interguvemamentală, înfiinţată la 30 decembrie 1959, din iniţiativa Organizaţiei Statelor Americane, de către 19 ţări din America Latină, Caraibe şi Statele Unite, cu sediul la Washington. Are ca membri 46 de state din America, cu excepţia Cubei, însă cu participarea Marii Britanii. Pe baza unui amendament la Statut, în anul 1976 au putut deveni membre ale băncii şi ţări din afara continentului american. Banca are ca obiectiv accelerarea procesului de dezvoltare economică a ţărilor membre prin creditarea investiţiilor publice şi private. Resursele B.I.D. se constituie din vărsămintele de capital ale ţărilor membre, precum şi din capitalul obţinut de pe pieţele financiare internaţionale. B.I.D. acordă sau garantează împrumuturi guvernelor şi întreprinderilor particulare din ţările membre. Concomitent, banca şi-a constituit un fond pentru operaţiuni speciale din care se finanţează anumite acţiuni şi proiecte economice. Banca are următoarea structură organizatorică: consiliul guvernatorilor, consiliul directorilor executivi, preşedintele, doi vicepreşedinţi. Banca adoptă hotărârile cu o majoritate de minimum 2/3 din numărul total al votanţilor. BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR (BANCA INTERCONFESIONALĂ), instituţie bancară iniţiată de Centrul Ecumenic Internaţional, care este şi principalul membru fondator, care a luat fiinţă la 1 martie 1994. B.l. a R. urma fie o punte de legătură între oamenii de bună credinţă de pe toate continentele, cu atât mai mult cu cât printre fondatori se găsesc atât reprezentanţi ai tuturor cultelor oficial recunoscute în România, cât şi persoane fizice şi companii comerciale din întreaga lume. Această instituţie bancară a fost unicat pe mapamond prin caracterul şi originalitatea sa, fapt ce a amintit întregii lumi care este locul României din punct de vedere geografic şi strategic. Capitalul iniţial a fost de 4 miliarde de lei iar banca a avut sediul în Bucureşti. B.I.R. a fost lichidată. BANCA INTERNAŢIONALĂ DE COLABORARE ECONOMICĂ, instituţie bancară din cadrul C.A.E.R., înfiinţată la 1 ianuarie 1964, care avea următoarele obiective: facilitarea decontărilor multilaterale în ruble transferabile; acordarea de credite pentru comerţul exterior şi alte operaţiuni; acceptarea de depozite sau de alte fonduri în ruble transferabile, aur sau valute convertibile. Banca şi-a încetat activitatea o dată cu desfiinţarea C. A.E.R. în februarie 1991. BANCA INTERNAŢIONALĂ DE INVESTIŢII, instituţie bancară din cadrul C.A.E.R., care şi-a început activitatea la 1 ianuarie 1971 şi avea ca obiective: acordarea de credite pe termen mediu şi lung; atragerea de fonduri în ruble transferabile, monede naţionale ale ţărilor membre sau valute convertibile; contractarea de împrumuturi pe piaţa internaţională a capitalurilor; cumpărarea şi vânzarea de aur, devize şi hârtii de valoare; stabilirea de legături şi relaţii de afaceri cu bănci străine şi instituţii financiare internaţionale. Banca şi-a încetat activitatea în februarie 1991. BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE Şl DEZVOLTARE (B.I.R.D.), organism de specialitate din sistemul ONU, instituţie bancară interguvemamentală specializată în cadrul Fondului Monetar Internaţional, constituită ca societate pe acţiuni, al BAN 225 cărei capital social aparţine ţărilor membre şi care are ca scop principal facilitarea reconstrucţiei postbelice şi acordarea de credite pentru investiţii cu deosebire ţărilor în curs de dezvoltare, rămase în urmă pe tărâm economic, şi în vederea unei mai bune cooperări între state. Principala activitate a b. o constituie finanţarea proiectelor industriale, agricole şi din alte sectoare economice ale ţărilor membre. A luat fiinţă la 27 decembrie 1945, în urma acordului intervenit la Conferinţa Monetară şi Financiară a Naţiunilor Unite, ţinută în oraşul Bretton Woods, statul New Hampshire, SUA, la care au participat delegaţi din 44 de ţări. Pe baza statutului adoptat, BIRD şi-a început activitatea în iunie 1946, având sediul la Washington. Calitatea de membru al BIRD poate fi dobândită de toţi membrii Fondului Monetar Internaţional. în prezent, b. are 150 de ţări membre, România devenind membră la 15 decembrie 1972. Orice membru se poate retrage, comunicându-şi dorinţa în scris conducerii BIRD, sau i se poate retrage această calitate atunci când consiliul guvernatorilor constată că membrul respectiv nu şi-a îndeplinit vreuna dintre obligaţiile care îi revin faţă de b. Ca urmare a acordului intervenit în anul 1947 cu ONU, BIRD a devenit o instituţie specializată a acestei organizaţii. Membrii BIRD au următoarele obligaţii generale: "subscrierea de acţiuni la capitalul băncii, proporţional cu capacitatea economico-financiară a ţării respective; "transpunerea în legislaţia proprie a principiilor din statutul b.; "asigurarea inviolabilităţii arhivelor; "scutirea de restricţii, impozite şi taxe vamale a activelor, bunurilor, veniturilor etc. Principalele drepturi ale ţărilor membre sunt: numirea a câte unui guvernator şi a unui supleant; exprimarea prin vot a hotărârii în anumite probleme (fiecare stat membru are 250 de voturi, la care se adaugă câte un vot pentru fiecare acţiune pe care o deţine); obţinerea de credite în devize; beneficiază de asistenţă tehnică din partea băncii (analiza economiei lor, elaborarea unor programe de dezvoltare, pregătirea programelor de investiţii, rezolvarea unor probleme financiare etc.). Resursele băneşti ale b. sunt formate din capitalul de participaţie subscris de fiecare membru, veniturile nete realizate din operaţiunile bancare efectuate, vânzări de obligaţiuni emise, dobânzile şi comisioanele încasate la împrumuturile acordate etc. Capitalul a crescut treptat, ajungând în prezent la peste 25 de miliarde de dolari. începând din 1960, partea virată efectiv din cota de participaţie subscrisă este de numai 10% (1% în aur sau dolari S.U.A. şi 9% în valuta naţională a ţărilor membre); diferenţa de 90% se solicită de b. succesiv în timp, numai în cazuri de necesitate; ■vărsămintele se pot efectua în aur, în dolari SUA sau în orice altă valută necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor sale. Conform prevederilor statutare, b. are următoarele scopuri: "finanţarea investiţiilor destinate reconstrucţiei şi dezvoltării economice a ţărilor membre, prin acordarea sau garantarea de împrumuturi: "creşterea forţei productive şi valorificarea resurselor naturale ale ţărilor în curs de dezvoltare; "încurajarea investiţiilor străine particulare prin intermediul garanţiilor sau al participaţiilor la împrumuturi; "încurajarea dezvoltării de lungă durată a comerţului internaţional şi menţinerea unor balanţe de plăţi echilibrate, prin înlesnirea investiţiilor internaţionale de capital pentru creşterea resurselor productive ale membrilor, preocuparea pentru folosirea creditelor acordate sau garantate de ea şi a împrumuturilor internaţionale contractate pe alte căi, în primul rând pentru cele mai urgente şi eficiente proiecte; "sprijinirea ţărilor membre în tranziţia lor de la economia de război la economia de pace; "acordarea unei atenţii permanente efectului investiţiilor internaţionale executate pe teritoriul ţărilor membre; "organizarea de cursuri necesare pregătirii cadrelor pentru ţările în curs de dezvoltare; "coordonarea asistenţei financiare pentru dezvoltare care se acordă de către unele ţări dezvoltate ţărilor aflate în curs de dezvoltare; "acordarea de asistenţă tehnică ş.a. B. acordă credite ţărilor membre pe termene de până la 25 de ani în vederea realizării unor proiecte bine fundamentate, cu garanţii tehnice şi economice, participă la împrumuturile acordate de către o altă instituţie de credit sau de către un guvern şi garantează în întregime sau parţial împrumuturile acordate de alte bănci. Statutul prevede ca b. să nu exercite vreo imixtiune în problemele politice ale ţărilor membre, ci să se ocupe numai de acţiunile economice sau bancare şi să-i trateze pe toţi membrii fară părtinire. Din grupul BIRD fac parte Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) şi Corporaţia Financiară Internaţională (CFI). Conducerea b. este asigurată de un complex de organe, cum sunt: consiliul 226 BAN guvernatorilor format din câte un guvernator şi un supleant, numit de fiecare stat membru pe o durată de cinci ani, care aprobă primirea de noi membri, sporirea ori diminuarea capitalului, încheie aranjamente de cooperare cu alte organizaţii internaţionale, determină modul de distribuire a venitului net obţinut de bancă, decide asupra modului de efectuare a operaţiunilor, deleagă administratorii executivi care să conducă operaţiunile generale etc.; administratorii executivi funcţionează numai la sediul central şi răspund de conducerea operaţiunilor generale ale BIRD, exercitând toate prerogativele care le sunt conferite; un preşedinte, care prezidează şedinţele consiliului administratorilor executivi; consiliul consultativ, compus din minimum şapte persoane, desemnate de consiliul guvernatorilor şi denumiţi consilieri, care îşi dau avizul în problemele de politică generală; comitetele de împrumuturi alese de guvernatorul pe teritoriul căruia urmează să se realizeze împrumutul, care au ca sarcină analiza şi elaborarea de rapoarte în scopul recomandării realizării proiectelor propuse de solicitatorii de împrumuturi de la b. V. şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare; Corporaţia Financiară Internaţională; Fondul Monetar Internaţional. BANCA ISLAMICĂ DE DEZVOLTARE (ISLAMIC DEVELOPPEMENT BANK), instituţie bancară regională de dezvoltare înfiinţată în anul 1974 prin hotărârea adoptată de Organizaţia Conferinţei Islamice, pentru stimularea dezvoltării economice a ţărilor şi a comunităţilor musulmane. B. respectă principiul din Coran care interzice camăta şi nu acordă împrumuturi cu dobândă. B. finanţează proiecte de dezvoltare prin menţinerea capitalului acţionarilor şi acordă împrumuturi cu o rată nominală de comision. De asemenea, b. acordă împrumuturi convenabile ţărilor membre, cu scopul realizării importurilor de tehnică şi tehnologii modeme. BANCA LA DOMICILIU, organizare bancară, serviciu prin care un client al băncii poate avea acces, folosind în acest scop telefonul, un terminal sau televizorul, ca mijloace de comunicaţie cu centrul de calcul al băncii. Pentru efectuarea operaţiunilor s-au dezvoltat şi modernizat sisteme electronice. B. la d. extinde gama serviciilor efectuate în domeniul transferurilor de fonduri, pe lângă ordinele de plată realizându-se şi acorduri de plăţi. în acelaşi timp, se remit băncii ordinele de debitare-creditare aşezate în fişiere specializate şi se primesc de la bancă extrase de cont, detalii şi rezumate ale operaţiunilor efectuate. De asemenea, se asigură controlul reciproc asupra operaţiunilor, sunt asigurate măsurile împotriva bruiajelor şi intrării în circuit, folosindu-se în acest scop un cod specific, cărţi de memorie etc. B. la d. are mari perspective, deoarece asigură realizarea legăturilor, securitate, rapiditate şi costuri reduse. B. la d. este folosită cu succes în ţările dezvoltate. BANCA LATINO-AMERICANĂ PENTRU EXPORT, instituţie bancară regională, interguvemamentală, cu sediul la Ciudad de Panama, înfiinţată în anul 1977. Banca are 204 membri; aceştia reprezintă bănci centrale latino-americane, organisme financiare de stat, bănci comerciale, diferite organisme financiare particulare regionale şi instituţii de credit. Obiectivul băncii îl constituie promovarea exportului ţărilor latino-americane de mărfuri şi servicii prin practicarea unor credite de export, inclusiv finanţarea înainte şi după efectuarea exportului. De asemenea, promovează un sistem de asigurare a creditelor pentru export. în afară de acestea, banca poate acţiona ca agent financiar, participă la tranzacţii bancare şi la alte activităţi autorizate de statele membre şi de organele sale de conducere. Iniţial, capitalul băncii a fost de 110 milioane de dolari SUA, împărţit în acţiuni. Banca are următoarea structură organizatorică: consiliul general al acţionarilor, consiliul directorilor, preşedintele şi un vicepreşedinte. BANCA MONDIALĂ, principala instituţie bancară multilaterală de finanţare a ţărilor în curs de dezvoltare şi care joacă rolul de catalizator al finanţărilor publice şi private pentru Lumea a Treia. B.M. cuprinde în structura sa: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (v.), Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (International Developpment Association - I.D.A.) (v.), Societatea Financiară Internaţională (S.F.i.) BAN 227 (v.), Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (v.), Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii. Puterea de decizie în cadrul Băncii Mondiale aparţine membrilor acţionari. Fiecare stat desemnează un guvernator şi un guvernator supleant. Consiliul guvernatorilor este similar adunării generale a acţionarilor. Guvernatorii se întrunesc o dată pe an, cu ocazia adunării anuale a băncii. Pentru România, guvernator este ministrul finanţelor, iar guvernatorul supleant este secretarul de stat care răspunde de relaţiile cu B.M. Sediul grupului B.M. se află la Washington. BANCA NAŢIONALĂ A BULGARIEI , instituţie bancară centrală de emisiune şi centru de creditare şi decontare. B.N.B. are următoarele atribuţii principale: reglementarea circulaţiei banilor; organizarea şi efectuarea creditării pe termen scurt, mediu şi lung a economiei naţionale; atragerea capitalului temporar disponibil al agenţilor economici şi al populaţiei; organizarea decontărilor fară numerar (a viramentelor) între unităţile economice; efectuarea decontărilor cu străinătatea; stabilirea cursurilor valutare; efectuarea operaţiunilor de casă pentru bugetul de stat şi bugetele locale; efectuarea controlului bancar în economie. Organul de conducere al b. este consiliul de administraţie, care are în frunte un preşedinte şi vicepreşedinţi numiţi de guvern. BANCA NAŢIONALĂ A IUGOSLAVIEI , instituţie bancară centrală, înfiinţată pe baza legii din 1974. în Iugoslavia există nouă bănci naţionale ale provinciilor autonome, care formează sistemul bancar central al ţării; de fapt, în sistemul bancar sunt cuprinse şi alte bănci interne, de bază etc. Sistemul bancar central îndeplineşte următoarele funcţii: "emisiunea bănească; "menţinerea lichidităţii băncilor şi a celorlalte instituţii financiare; "controlul asupra masei monetare în circulaţie; "efectuarea de operaţiuni în contul Federaţiei; "exercitarea supravegherii activităţii bancare. în cadrul B.N.I. funcţionează consiliul guvernatorilor băncilor componente, care coordonează sistemul bancar central. Operaţiunile monetare au un caracter unitar asigurat de normele şi instrumentele uniforme prevăzute de reglementările monetare, de credit şi valutare pe tot teritoriul Iugoslaviei, obligatorii pentru toate băncile naţionale. BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, instituţie bancară centrală a statului român, fondată în anul 1880, cu personalitate juridică, unica instituţie de emisiune care stabileşte reglementările în domeniul monetar, al creditului şi valutar. B.N.R. a fost constituită ca o societate anonimă pe acţiuni, ca bancă mixtă la care statul a subscris iniţial circa o treime din capital, cealaltă parte aparţinând subscriptorilor particulari. Potrivit prevederilor statutare, B.N.R. efectua următoarele operaţiuni: scontarea de efecte comerciale; facea comerţ cu aur şi argint; scontarea bonurilor de tezaur în anumite limite; primirea în depozit a metalelor preţioase şi a sumelor de bani în cont curent; acordarea de avansuri în cont curent pe termen, pe baza efectelor publice. B.N.R. a contribuit la mobilizarea capitalurilor băneşti temporar disponibile şi la folosirea lor în sfera producţiei şi a circulaţiei mărfurilor. Prin politica sa de scont, a contribuit la menţinerea unei rate scăzute a dobânzii şi la concurarea capitalului cămătăresc. De la înfiinţarea sa şi până după cel de-al doilea război mondial, B.N.R. a folosit fondurile proprii, disponibilităţile economiei naţionale şi ale Trezoreriei Publice concentrate în conturile sale bancare pentru acordarea de credite avantajoase, contribuind la dezvoltarea economică şi la întărirea suveranităţii naţionale. După război, B.N.R. a fost încadrată în economia centralizată, planificată. în decembrie 1946, B.N.R. a fost etatizată, acţiunile sale au trecut în totalitate în proprietatea statului. Până în anul 1990, B.N.R. a fost o instituţie centrală de stat, unică, de emisiune, de organizare şi de coordonare a circulaţiei banilor, de realizare a politicii monetare, de credit şi valutare. în toată perioada scursă de la înfiinţare, B.N.R. a efectuat operaţiuni de emisiune şi de punere în circulaţie a banilor, de stabilire sau de modificare a cursului valutar, a efectuat operaţiuni de schimb valutar, a administrat rezerva de stat de metale preţioase şi a efectuat operaţiuni cu aceste metale. începând cu anul 1990, B.N.R. refinanţează societăţile bancare, asigură lichidităţi sistemului bancar şi supraveghează activitatea tuturor societăţilor 228 ban bancare, eliberează autorizaţii de înfiinţare şi de funcţionare a societăţilor bancare; ea stabileşte documentaţia necesară eliberării autorizaţiei, condiţiile acordării autorizaţiei societăţilor bancare, stabileşte norme privind capitalul social şi cota minimă de vărsământ în momentul subscrierii, perioada de subscriere, constituirea fondurilor de rezervă şi de riscuri. De asemenea, supraveghează activităţile de intermediere bancară. B.N.R. formulează şi conduce politica monetară şi de credit în cadrul politicii economice şi financiare a statului, în vederea menţinerii stabilităţii monedei naţionale. In vederea elaborării şi aplicării politicii monetare, banca are în vedere masa monetară şi dobânda. După elaborarea politicii monetare, banca centrală poate recurge la mai multe instrumente, cum sunt: taxa scontului, politica de rescontare, politica pieţei deschise (open market), politica rezervelor bancare obligatorii, plafonarea creditelor, rata de refinanţare bancară. Astfel, potrivit statutului său, B.N.R. stabileşte taxa oficială a scontului, condiţiile de efectuare a operaţiunilor de scont, rata de refinanţare a societăţilor bancare, determină regimul rezervelor obligatorii pe care societăţile bancare sunt obligate să le menţină în conturile speciale deschise în evidenţele băncii centrale. în acelaşi timp, B.N.R. în cadrul politicii sale monetare şi de credit, efectuează următoarele operaţiuni: scontează şi rescontează efecte de comerţ şi bonuri de casă prezentate de societăţile bancare şi alte instituţii de credit; acordă credite societăţilor bancare şi altor instituţii de credit; scontează, dobândeşte şi primeşte în gaj sau vinde creanţe asupra statului, asupra societăţilor bancare şi asupra altor societăţi; să cumpere, să vândă, să accepte în gaj titluri şi alte valori, a căror listă este stabilită de consiliul de administraţie. De asemenea, participă, în numele statului, la tratative şi negocieri externe în probleme financiare, monetare şi de plăţi, poate negocia şi încheia acorduri privind împrumuturi pe termen scurt şi operaţiuni de schimb cu băncile centrale, cu băncile comerciale şi cu instituţiile financiare internaţionale, cu condiţia rambursării lor în termen de un an. Cu împuternicirea statului, B.N.R. participă la organizaţii internaţionale cu caracter financiar, bancar şi monetar. De asemenea, banca are dreptul să ceară tuturor instituţiilor de credit şi financiare documentele şi informaţiile necesare pentru exercitarea funcţiilor sale. B.N.R. este singura instituţie autorizată să emită bancnote şi monede metalice pe tot cuprinsul ţării. Ea administrează direct rezerva de bancnote şi monede metalice, elaborează programul de emisiune a acestora şi asigură emisiunea bănească pentru satisfacerea nevoilor de numerar ale ţării. în cadrul politicii sale monetare şi de credit, banca efectuează operaţiuni cu societăţi bancare şi cu alte instituţii de credit, astfel: scontează şi rescontează efecte de comerţ şi bonuri de casă prezentate de societăţile bancare şi de alte instituţii de credit; deschide conturi curente societăţilor bancare şi celorlalte instituţii de credit şi efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi între acestea. Prin intermediul conturilor deschise în evidenţele sale efectuează servicii de compensare şi decontare între societăţi bancare. B.N.R. poate sconta, dobândi, lua în gaj sau vinde creanţe asupra statului, asupra societăţilor bancare şi asupra altor societăţi în vederea realizării obiectivelor politicii monetare, având în vedere situaţia pieţei. Ea stabileşte taxa oficială a scontului, precum şi condiţiile de efectuare a operaţiunilor de scont. De asemenea, poate cumpăra, vinde sau accepta drept gaj titluri şi alte valori, stabileşte regimul rezervelor pe care societăţile bancare sunt obligate să le menţină în conturile special deschise în evidenţele B.N.R., acţionează ca împrumutător de ultimă instanţă pentru societăţile bancare aflate în dificultate de plată. B.N.R. efectuează operaţiuni cu Trezoreria Statului într-un cont curent, precum şi într-un cont al administraţiei publice locale; pentru disponibilităţile din aceste conturi nu plăteşte dobânzi şi nu percepe comision la operaţiunile efectuate pentru bugetul de stat şi pentru bugetele locale. în acest scop, ţine în evidenţele sale contul curent al Trezoreriei Statului, acţionează direct sau prin alte bănci ca agent al statului în ceea ce priveşte emisiunea obligaţiunilor şi a altor înscrisuri de stat, vânzarea şi răscumpărarea acestora, precum şi plata dobânzilor şi a altor speze, poate acorda bugetului statului împrumuturi pentru acoperirea decalajului temporar dintre venituri şi cheltuieli; efectuează operaţiuni cu aur şi valută. Ea formulează, conduce şi îndeplineşte politica valutară a statului, stabileşte şi publică cursurile de schimb, cooperând cu alte organisme de stat, face controlul valutar. B.N.R. răspunde de: "emiterea reglementărilor cu privire la operaţiunile cu aur şi valută, în vederea protejării monedei naţionale; "stabilirea BAN 229 şi publicarea cursurilor de schimb la care B.N.R. şi alte persoane juridice autorizate şi efectuează operaţiunile lor cu aur şi în valută; "autorizarea şi retragerea autorizaţiei, precum şi reglementarea şi supravegherea persoanelor juridice care au obţinut autorizaţia de a efectua tranzacţii valutare; ■stabilirea plafoanelor activelor în aur şi în valută pe care persoanele juridice autorizate le pot ţine în depozit; "păstrarea şi administrarea rezervelor internaţionale ale statului ceea ce îi permite să efectueze intervenţii pe piaţa valutară; "stabilirea unor limite la poziţiile valutare nete ale societăţilor bancare, precum şi condiţiile şi plafonul îndatorării externe a anumitor societăţi; "participă la întocmirea balanţei de plăţi externe, precum şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe; "efectuează operaţiuni financiar-valutare cu băncile comerciale şi cu alte instituţii de credit; "reprezintă România în relaţiile financiar-valutare internaţionale; ■participă la încheierea şi realizarea acordurilor financiar-valutare internaţionale; "garantează fluxurile valutare şi financiare ale României etc. Fie în numele statului, fie în nume propriu, B.N.R. încheie acorduri de clearing şi de plăţi sau poate încheia orice alte contracte având acelaşi scop cu instituţiile centrale de clearing, publice sau private, care îşi au sediul în străinătate. B.N.R. îşi constituie rezerve internaţionale constând din: "aur, active externe sub forma bancnotelor şi a monedelor metalice sau a soldurilor conturilor la bănci în străinătate, exprimate în acele valute şi deţinute în acele ţări pe care ea le aprobă pentru îndeplinirea scopurilor sale; ■orice alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional, inclusiv dreptul de a cumpăra de la Fondul Monetar Internaţional în cadrul tranşei de rezervă, precum şi deţinerile de drepturi speciale de tragere ale statului; "cambii, cecuri şi bilete la ordin exprimate şi plătibile în valută; ■bonuri de tezaur şi alte titluri emise sau garantate de guverne străine sau instituţii financiare interguvemamentale. în ce priveşte calitatea de bancă a băncilor, B.N.R. are: "dreptul de monopol al emisiunii monetare, dreptul de a impune şi de a cere acceptarea bancnotelor şi monedelor emise şi neretrase din circulaţie pentru plata tuturor obligaţiilor publice şi private; ■dreptul de a stabili valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, desenul şi alte caracteristici tehnice ale bancnotelor şi monedelor metalice, precum şi de a le semna prin reprezentanţii săi legali, guvernatorul şi casierul central; "dreptul de a hotărî să anuleze sau să retragă din circulaţie orice bancnote sau monede metalice care au fost emise de ea şi să pună în circulaţie în locul lor alte tipuri de bancnote sau monede metalice. în acelaşi timp, în legătură cu emisiunea bănească, B.N.R. are următoarele obligaţii: "să administreze direct rezerva de bancnote şi monede metalice, să elaboreze programul de emisiune a acestora şi să asigure emisiunea normală de bancnote şi monede metalice, în vederea satisfacerii cerinţelor de numerar ale ţării; "să asigure tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, să ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor ce nu sunt puse în circulaţie, precum şi pentru custodia şi distrugerea matriţelor metalice scoase din circulaţie; "să schimbe la cerere, fară taxe şi comisioane, bancnotele şi monedele metalice emise de ea, cu excepţia celor care prezintă deformări, sunt ilizibile, perforate sau au lipsuri ce depăşesc 40% din suprafaţa lor; "să retragă şi să distrugă bancnotele şi monedele utilizate sau necorespunzătoare şi să le înlocuiască cu bancnote şi monede metalice noi; "să evidenţieze în contabilitate ca pasiv suma totală a bancnotelor şi monedelor metalice în circulaţie; ■să acopere integral tranşa de numerar emisă peste nivelul rezervelor internaţionale. B.N.R. deschide şi menţine conturi la instituţii financiare interguvemamentale, bănci centrale, autorităţi monetare şi organizaţii financiare din străinătate. Ea este răspunzătoare pentru emiterea de reguli şi reglementări privind controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul ţării. Resursele B.N.R. sunt constituite în primul rând din capitalul propriu care aparţine în întregime statului. Rezervele băncii se constituie din profitul prevăzut în bilanţ după acoperirea integrală a cheltuielilor. Din profitul brut înregistrat în bilanţul băncii, 20% se utilizează pentru constituirea fondului de rezervă al băncii destinat acoperirii eventualelor pierderi. Această cotă se reduce la 10%, când activele din fondul de rezervă ajung să fie egale cu capitalul băncii, şi la 5%, când astfel de active ajung la dublul capitalului. Diferenţa de profit rămasă după repartizarea pentru fondul de rezervă se utilizează potrivit hotărârii consiliului de administraţie al băncii. B.N.R. este condusă de consiliul său de administraţie, iar gestiunea zilnică este încredinţată guvernatorului. Consiliul de administraţie al băncii este compus din guvernatorul băncii - ca preşedinte; 230 ban prim-viceguvernator, doi viceguvernatori şi cinci membri numiţi de Parlament, la propunerea primului-ministru. Consiliul de administraţie hotărăşte asupra politicii monetare, valutare şi de credit, stabileşte direcţiile principale în conducerea operaţiunilor şi răspunderile ce revin aparatului băncii, hotărăşte asupra organizării interne şi asupra salariilor personalului. în numele consiliului de administraţie, guvernatorul prezintă anual Parlamentului României darea de seamă referitoare la situaţia monetară şi a creditului. Consiliul de administraţie numeşte o comisie de cenzori formată din cinci membri, dintre care unul este preşedinte. Această comisie verifică respectarea normelor legale privind evaluarea patrimoniului băncii, existenţa valorilor în casă, precum şi a titlurilor de proprietate sau primite în gaj, cauţiune sau custodie. Comisia de cenzori întocmeşte raportul asupra bilanţului şi a contului de profit şi pierderi. Pe teritoriu, B.N.R. poate avea sucursale, filiale şi agenţii. B.N.R. a autorizat băncile comerciale să emită certificate de depozit. B.N.R. are un rol important în cadrul politicii economice generale a guvernului, în ceea ce priveşte elaborarea şi aplicarea politicii monetare, de credit şi valutare, precum şi în organizarea şi desfăşurarea procesului de intermediere bancară. BANCA PENTRU COMERŢ Şl DEZVOLTARE A MĂRII NEGRE, b. regională înfiinţată în anul 1994 de ţările membre ale Conferinţei Economice a Mării Negre, care are sediul la Salonic. B. are menirea să finanţeze diferite programe regionale specifice tranziţiei la economia de piaţă şi să sprijine cooperarea între ţările membre. Iniţial, B. a avut un capital social de un miliard de drepturi speciale de tragere (v.), format dintr-un milion de acţiuni, fiecare acţiune având o valoare nominală de 1.000 DST. Membrii fondatori şi părţile de capital subscrise sunt: Albania (2%), Armenia (2%), Azerbaidjan (2%), Bulgaria (13,5%), Georgia (2%), Grecia (16,5%), Moldova (2%), România (13,5%), Rusia (16,5%), Turcia (16,5%), Ucraina (13,5%). B. are următoarele prerogative: susţinerea şi promovarea comerţului interregional între ţările membre; finanţarea proiectelor productive şi a întreprinderilor din ţările membre; cooperarea cu instituţiile internaţionale de dezvoltare şi cu agenţiile naţionale şi din ţările membre; înfiinţarea şi gestionarea unor fonduri speciale stabilite de consiliul guvernatorilor; efectuarea de studii şi cercetări pentru promovarea dezvoltării economice a regiunii în care se află ţările membre; încurajarea cooperării regionale şi orientarea politicilor de dezvoltare a ţărilor membre spre o mai bună utilizare a resurselor proprii şi spre creşterea sistematică a economiilor lor; promovarea investiţiilor în proiecte economice şi sociale privind infrastructura ţărilor membre. Practic, b. efectuează următoarele operaţiuni: "susţinerea activităţii comerciale; "cofinanţarea cu alte instituţii financiare, bănci comerciale etc.; "atragerea de capital de pe pieţele financiare internaţionale; "utilizarea resurselor fondurilor speciale; ■acordarea de împrumuturi; "asigurarea asistenţei tehnice pentru reconstrucţia şi dezvoltarea infrastructurii şi pentru mediul înconjurător; "alte operaţiuni bancare. România a semnat acordul de înfiinţare a acestei bănci la Atena, în ziua de 30 decembrie 1994. Conducerea băncii este realizată de consiliul guvernatorilor, consiliul directorilor, preşedinte şi vicepreşedinţi. Fiecare ţară membră are dreptul la câte un guvernator, un viceguvernator, un director şi un director adjunct. BANCA PENTRU MICA INDUSTRIE Şl LIBERĂ INIŢIATIVĂ (MINDBANK), societate pe acţiuni, cu caracter privat, cu un capital iniţial de 1 500 de milioane de lei, subscris de acţionari români şi străini. Banca a dobândit personalitate juridică pe baza autorizaţiei de funcţionare emise de Banca Naţională a României şi a înregistrării la Ministerul Finanţelor. Această b. funcţionează pe baza şi în condiţiile autorizaţiei eliberate de Banca Naţională a României, în care sunt prevăzute operaţiunile bancare în lei sau în alte valute pe care le poate efectua. B. pentru M.I. şi L.I. poate acorda credite, poate constitui depozite la alte bănci şi poate primi credite şi depozite de la acestea; de asemenea, efectuează operaţiuni bancare în valută pe cont propriu sau al terţilor, acordă şi primeşte credite şi depozite în valută la şi de la alte bănci şi clienţi din ţară şi din străinătate, în condiţiile pieţei. Având în vedere condiţiile şi evoluţia pieţei, situaţia economică şi financiară a clienţilor, precum şi alte riscuri ale BAN 231 operaţiunilor, b. poate stabili dobânzi diferenţiate. Pentru serviciile prestate clienţilor săi b. percepe comisioane, stabilite de conducerea băncii. B. este autorizată să-şi constituie fonduri de rezervă şi fonduri specifice de risc în limitele stabilite prin autorizaţia de funcţionare şi să ia măsuri pentru atragerea investiţiilor de capital străin în România. B. este condusă de un consiliu de administraţie şi are sediul în Bucureşti; banca are sucursale, filiale, agenţii, reprezentanţe şi subsidiare în ţară şi în străinătate. în perioada în care b. nu realizează venituri în valută, UCECOM include în programele sale de cheltuieli valutare şi necesităţile acestei b., contravaloarea în lei a valutei fiind suportată de b. BANCA POPORULUI DIN CHINA, instituţie bancară centrală a Republicii Populare Chineze, înfiinţată în anul 1948, cu sediul la Beijing. în Republica Populară Chineză mai funcţionează următoarele bănci: Banca Chinei, care este specializată în operaţiunile cu străinătatea; Banca Agricolă; Banca Populară de Construcţii; cooperativele de credit din mediul rural. B.P.C. este unicul institut de emisiune şi îndeplineşte următoarele atribuţii: reglementează circulaţia bănească; organizează depunerile bancare ale unităţilor economice; acordă credite pe diverse termene; elaborează planurile de credite; asigură administrarea unitară a băncilor şi a pieţei monetare şi financiare; controlează fondul de salarii; stabileşte nivelul dobânzilor şi rata de schimb. Pe teritoriul ţării, b. are sucursale, filiale şi agenţii. BANCA REGLEMENTELOR INTERNATIONALE (B.R.I.) (BANK FOR INTERNATIONAL SETTLEMENTS), instituţie bancară internaţională, cu sediul la Basel (Elveţia), înfiinţată în anul 1930, ca urmare a acordurilor de la Haga intervenite între ţările participante la primul război mondial, referitoare la reglementarea definitivă a plăţii reparaţiilor datorate aliaţilor de Germania, pe baza Tratatului de pace de la Versailles, în urma propunerilor comisiei de experţi conduse de Owen D. Young („Planul Young“). Bnaca avea ca obiectiv principal promovarea cooperării între băncile centrale ale statelor membre. Iniţiativa a aparţinut băncilor centrale din Belgia, Germania, Franţa, Italia, Anglia, Japonia şi unor bănci din America, interesate de reglementarea într-o formă nouă a reparaţiilor de război pe care Germania trebuia să le presteze ţărilor învingătoare, care au făcut parte din Antantă. Noua reglementare a reparaţiilor de război constă în crearea posibilităţii ca o anumită parte din anuităţile datorate de Germania să poată fi mobilizate pe calea emisiunii şi pe cea a plasamentelor internaţionale de obligaţiuni şi pe cea a transferării către ţările creditoare a sumelor datorate de Germania în contul reparaţiilor de război. Ca urmare a crizei economice mondiale din 1929-1933, Germania a fost scutită - prin moratoriul Hoover, din 1931 - de obligaţiile prevăzute în Planul Young. Drept urmare, B.R.I. s-a orientat în principal spre cooperarea cu băncile centrale. B. a avut menirea să contribuie la sprijinirea cooperării între băncile centrale, să faciliteze diferitele operaţiuni financiare internaţionale, precum şi să acţioneze ca agent sau mandatar în domeniul aranjamentelor financiare convenite între ea şi participanţi. Ţara noastră participă la B. din anul înfiinţării, prin Banca Naţională. în anul 1951, Japonia s-a retras din b. B.R.I. este o bancă centrală a băncilor centrale care are cea mai mare bază de date statistice financiare din lume. Potrivit prevederilor statutului, b. efectuează următoarele operaţiuni: "achiziţionează, deţine şi vinde aur în contul său sau al băncilor centrale; "primeşte şi păstrează în custodie aur în contul băncilor centrale; "acordă şi primeşte credite în raporturile sale cu băncile centrale, care se garantează cu aur ori cu obligaţiuni pe termen scurt; "scontarea, rescontarea, cumpărarea sau vânzarea de cecuri, cambii, bonuri de tezaur şi alte titluri de credit; "cumpărări şi vânzări de devize în contul său sau în conturile băncilor centrale; "primeşte depuneri de la băncile centrale; "este singura instituţie de credit internaţională admisă până în prezent să deţină drepturi speciale de tragere (DST) (v.), care constituie un instrument monetar emis de Fondul Monetar Internaţional; "are dreptul să se prezinte, în contul său sau al băncilor centrale, la licitaţiile de aur, organizate de F.M.I., care au loc periodic etc. B. nu are dreptul să emită bancnote, să deţină poziţii principale într-un concurs de afaceri, să acorde credite guvernelor etc. Capitalul b., stabilit la 1 500 de milioane de franci elveţieni aur, este împărţit în 600 mii de acţiuni. B. 232 BAN are 33 de acţionari şi este condusă de un consiliu de administraţie format din şase directori, care sunt guvernatorii băncilor fondatoare, şase reprezentanţi ai finanţelor, industriei şi comerţului numiţi de guvernatorii respectivi din fiecare ţară şi din maximum nouă persoane desemnate (alese) de consiliu, cu o majoritate de 2/3, dintre guvernatorii băncilor centrale ale ţărilor în care au fost subscrise acţiuni aparţinând băncii. Dintre membrii săi, consiliul alege pe preşedinte, vicepreşedinţi, precum şi pe directorul general. BANCA ROMÂNO-AMERICANĂ „RENAŞTEREA CREDITULUI ROMÂNESC11 S.A., instituţie bancară înfiinţată la 10 decembrie 1991, cu un capital social de 3,5 miliarde de lei şi 6,1 milioane de dolari SUA. Capitalul a fost vărsat integral la 31 martie 1993. Banca efectuează următoarele genuri de operaţiuni: ■mobilizează capitalul privat şi public; "primeşte spre fructificare în conturi curente şi de depozit pentru persoane fizice şi juridice române şi străine atât sume în lei, cât şi în valută; "acordă credite pe termen scurt, mijlociu şi lung în lei şi în valută, în condiţii de dobândă ale pieţei bancare; "efectuează orice operaţiuni de plăţi şi încasări în contul clienţilor persoane fizice şi juridice române şi străine; "participă la finanţarea investiţiilor în domeniul privat şi public împreună cu alte bănci şi instituţii financiare sub formă de consorţiu; "prestează servicii de consultanţă, intermediere şi reprezentare în interesul investitorilor, pe bază de comision; "participă cu capital în lei sau în valută la constituirea în ţară şi în străinătate de societăţi comerciale, bancare, de transporturi, asigurări sau în alte domenii; "încheie aranjamente de corespondent cu bănci şi instituţii financiare străine; efectuează operaţiuni de schimb valutar, de scontare a efectelor comerciale şi participă la licitaţii valutare; "organizează şi păstrează atât pentru acţionarii fondatori, cât şi pentru clienţii băncii, depozite de valori, titluri şi alte documente. Banca efectuează o servire promptă, operativă, competentă şi civilizată a clienţilor săi. De asemenea, acordă Consulting gratuit. Sediul central al băncii este în Bucureşti; pe teritoriu, banca are sucursale judeţene, iar în subordinea acestora funcţionează agenţii. Banca are relaţii de corespondent cu bănci din SUA, Canada, Austria, Anglia, Germania, Suedia, Danemarca, Olanda şi altele, la care sunt deschise conturi. BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE S.A., instituţie bancară, societate pe acţiuni, înfiinţată prin preluarea activului şi a pasivului de la Banca de Investiţii, care s-a desfiinţat. B.R.D. are ca obiect principal de activitate efectuarea de operaţiuni şi servicii bancare pentru proiecte de investiţii economice şi financiare ale statului care se realizează, integral sau parţial, din fonduri de la bugetul statului şi din împrumuturi în valută de la băncile de dezvoltare, instituţii financiare şi de la alte bănci. De asemenea, b. urmăreşte atragerea de fonduri băneşti, acordarea de credite în lei şi în valută şi efectuarea de servicii bancare pentru activitatea de investiţii, de producţie, comercială şi de prestări de servicii desfăşurată de companii naţionale, regii autonome, societăţi comerciale, societăţi mixte, instituţii de stat, unităţi cooperatiste, organizaţii obşteşti, întreprinderi private şi persoane fizice. în vederea realizării obiectului activităţii sale, b. efectuează următoarele operaţiuni: "atrage fonduri băneşti în lei şi în valută, din ţară şi din străinătate, în depozite la vedere şi la termen; "păstrează disponibilităţile băneşti ale clienţilor şi efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi, în lei şi în valută, în numerar sau fară numerar, prin conturile deschise de clienţi la bancă; "contractează credite în lei şi în valută, din ţară şi din străinătate; "acordă credite, în lei şi în valută, pe bază de garanţii, pe termen mediu, cu rambursare de până la cinci ani şi pe termen lung de până la 25 de ani, pentru realizarea de investiţii de către clienţii săi din ţară şi din străinătate, acordă credite pe termen scurt, cu rambursare până la 12 luni, pentru aprovizionare, producţie, desfacere, prestări de servicii, suplinirea temporară a resurselor agenţilor economici pentru investiţii şi pentru nevoi gospodăreşti ale persoanelor fizice; "prestează servicii bancare privind expertizarea tehnică, economică şi financiară a proiectelor; "urmăreşte utilizarea fondurilor potrivit destinaţiei aprobate, analizează ofertele depuse de executanţi şi prestează alte servicii pentru investiţiile statului care se realizează din fonduri de la bugetul statului; "efectuează servicii bancare pentru ban 233 dezvoltarea activităţii agenţilor economici, acordă consultaţii şi asistenţă pe probleme de gestiune financiară şi de evaluare a patrimoniului; "efectuează operaţiuni de scontare a efectelor de comerţ şi de rescontare a portofoliului, în lei şi în valută; "emite efecte de comerţ în lei şi în valută şi acceptă efecte de comerţ emise asupra sa, avalizează şi girează efecte de comerţ emise de terţi, emite cecuri bancare sau în contul altor instituţii de credit; "efectuează operaţiuni cu acreditive, incassouri, ordine de plată şi alte instrumente de plată; "emite, confirmă şi efectuează operaţiuni cu scrisori de garanţie, avaluri, cauţiuni, în ţară şi în străinătate; "efectuează operaţiuni de vânzare-cumpărare cu titluri emise de stat, cu acţiuni, obligaţiuni şi hârtii de valoare, pe cont propriu sau pentru terţi, în ţară şi în străinătate; "efectuează operaţiuni de arbitraj pe pieţele internaţionale valutare sub formă de atragere şi constituire de depozite la termen şi la vedere, proprii şi ale clienţilor; "participă la consorţii de garanţii şi la credite consorţiale interne şi internaţionale; "cumpără şi vinde valută străină, aur şi metale preţioase sub orice formă; "efectuează operaţiuni de schimb valutar; "efectuează servicii de trezorerie şi de depozitare pentru obiecte de valoare, proprietate a unor persoane juridice şi fizice; "face operaţiuni privind executarea de casă a bugetului statului; "încheie aranjamente de corespondent cu bănci şi instituţii financiare străine, convenţii privind activităţi financiar-bancare şi efectuează alte operaţiuni legate de afacerile bancare şi financiare, în ţară şi în străinătate; "participă cu capital la instituţiile financiare şi bancare şi la alţi agenţi economici din ţară şi străinătate; "ia parte ca membru în organisme financiar-bancare internaţionale sau regionale, la operaţiuni economice, financiare şi bancare în cadrul unor acorduri, convenţii şi înţelegeri încheiate de autorităţile române pe plan intern şi internaţional în scopul atragerii de împrumuturi în valută; ■participă la reuniuni internaţionale cu caracter financiar, bancar şi monetar etc. B. cere şi primeşte de la clienţii săi bilanţurile contabile şi contul de profit şi pierderi, situaţia angajamentelor de plată şi orice alte informaţii şi date referitoare la lichiditatea, solvabilitatea şi rentabilitatea acestora; ea are dreptul să verifice situaţia economică şi financiară a clientului, de la acordarea creditului şi până la rambursarea integrală a acestuia. Capitalul social iniţial al băncii a fost subscris de stat, acţiunile fiind nominative. Acţiunile sunt purtătoare de dividende din beneficiile băncii care se distribuie participanţilor la capitalul social. Fiecare acţiune dă dreptul la un vot. Toate acţiunile conferă deţinătorilor drepturi şi obligaţii egale. Acţionarii răspund numai în limita valorii fiecărei acţiuni. Majorarea capitalului social se poate face prin emiterea de noi acţiuni. B. îşi constituie şi foloseşte: fondul de rezervă, fondul de risc, fondul de dezvoltare şi alte fonduri cu destinaţie specială. Fondul de rezervă constituie garanţia angajamentelor b. şi poate fi utilizat pentru compensarea eventualelor pierderi rezultate din operaţiunile băncii. Fondul de risc se utilizează pentru acoperirea creditelor în suferinţă, la propunerea consiliului de administraţie şi cu aprobarea adunării generale. Fondul de dezvoltare se constituie pe seama cotelor din veniturile brute aprobate pentru fiecare exerciţiu financiar şi este destinat realizării de investiţii proprii, fiind concomitent o garanţie a angajamentelor băncii. B. îşi poate constitui şi alte fonduri. Unele resurse financiare ale fondului de^ rezervă şi ale fondurilor cu destinaţie specială pot fi plasate în titluri de stat sau în alte valori. în completarea capitalului social şi a fondurilor proprii constituite, banca utilizează şi alte resurse financiare în lei şi în valută, cum sunt: fondurile primite de la bugetul statului, pentru realizarea de investiţii în sectorul public; disponibilităţile existente în conturile clienţilor; depozitele din ţară şi din străinătate; obligaţiunile şi alte titluri de credit emise de bancă în ţară şi în străinătate; alte resurse financiare atrase. Beneficiul b. se repartizează astfel: din beneficiile brute se reţine în fiecare an, în vederea formării fondului de rezervă, o parte care va fi hotărâtă de adunarea generală, dar nu mai mică de 10%, până când fondul de rezervă ajunge să reprezinte de două ori capitalul social. Tot din beneficiul brut se constituie fondul de dezvoltare. Beneficiile nete rămase după constituirea fondurilor se repartizează sub formă de: dividende, tantieme pentru membrii consiliului de administraţie, gratificaţii pentru personalul băncii, alte destinaţii. Organul de conducere a băncii este adunarea generală a acţionarilor, care este ordinară şi extraordinară. Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an şi are următoarele atribuţii: examinează şi aprobă bilanţul, contul de profit şi pierderi, repartizarea beneficiului, distribuirea 234 BAN dividendelor, a recompenselor funcţionarilor, descărcarea de gestiune; aprobă programul de activitate pentru anul financiar următor; alege consiliul de administraţie, cenzorii, numeşte preşedintele, vicepreşedinţii; aprobă plasarea unei părţi din resursele financiare ale fondului de rezervă şi ale fondurilor cu destinaţie specială; aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau mutarea de sucursale, filiale, agenţii sau reprezentanţe. Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este nevoie şi hotărăşte: prelungirea duratei de funcţionare a băncii; mărirea capitalului; mutarea sediului; fuzionarea sau afilierea cu alte organisme bancare; reducerea capitalului social ori reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni; dizolvarea anticipată a băncii; emisiunea de obligaţiuni; modificarea statutului etc. Conducerea şi administrarea b. sunt încredinţate de adunarea generală consiliului de administraţie format din 21 de membri, aleşi pe o perioadă de patru ani. Din consiliul de administraţie fac parte preşedintele şi vicepreşedinţii, reprezentanţi ai acţionarilor, specialişti din aparatul b. şi din alte unităţi. Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii principale: examinează şi aprobă bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi şi propunerile privind repartizarea beneficiului; aprobă veniturile şi cheltuielile, investiţiile proprii, reparaţiile capitale; aprobă strategia băncii cu privire la credite, atragerea de resurse, utilizarea acestora, nivelul dobânzilor, comisioanelor, taxelor, marjelor şi altor speze bancare; aprobă facilităţi de creditare clienţilor; propune adunării generale modificarea statutului, majorarea sau micşorarea capitalului social, constituirea de rezerve, plasarea unei părţi din resursele financiare ale fondului de rezervă şi ale fondurilor cu destinaţie specială în titluri ale statului şi în alte valori, măsuri pentru încasarea capitalului social, pentru emiterea de acţiuni, obligaţiuni, alte titluri de credit şi pentru distribuirea acestora; aprobă schema de organizare, funcţiile, atribuţiile, competenţele personalului, nivelul şi regimul de salarizare; numeşte directorii şi adjuncţii acestora din centrala băncii, din sucursale, filiale, agenţii şi reprezentanţe; aprobă normele şi instrucţiunile privind operaţiunile b. Pentru conducerea operativă a b., consiliul de administraţie delegă o parte din atribuţiile sale unui comitet de direcţie compus din nouă membri din rândurile sale, şi anume preşedintele, vicepreşedinţii şi alţi membri ai consiliului de administraţie. Comitetul de direcţie este condus de preşedintele consiliului de administraţie, care are şi calitatea de director general. Adunarea generală alege comisia de cenzori, din care cel puţin unul trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil. Cenzorii sunt obligaţi: să supravegheze gestiunea societăţii; să verifice dacă bilanţul şi contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele; să facă lunar şi inopinat inspecţii casei şi să verifice existenţa titlurilor sau a valorilor care sunt proprietatea băncii sau care au fost primite în gaj, cauţiune ori depozit; să convoace adunarea generală ordinară sau extraordinară şi să participe la ele; să verifice depunerea garanţiilor de către administratori; să vegheze la respectarea legilor şi a statutului b. etc. Cenzorii sunt obligaţi să aducă la cunoştinţa administratorilor neregulile constatate, încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare. BANCA TURCO-ROMÂNĂ S.A. (B.T.R.), instituţie bancară înfiinţată în anul 1994, cu capital mixt în sumă de 2,5 miliarde de lei, participarea la constituirea acestuia fiind: Bayndir Holdings A.S. - 77%, Banca Comercială Română - 20%; Bayndir Inssat Turizm Ticaret Ve Sanay A.S. - 1%; Baysan Inssat Taahhvet Ve Sanay A.S. - 1%; Denge Sigorta A.S. - 1%. în acest fel, aportul părţii străine este de 2.012.000 $ (80%), iar cel al părţii române de 500.000.000 de lei (20%). Durata activităţii este de 99 de ani, iar sediul este în Bucureşti. B.T.R. poate înfiinţa sucursale, filiale şi agenţii în România sau în străinătate, după aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României. Obiectivul principal al b. este să încurajeze fluxul de investiţii productive dintre România şi Turcia - în special - şi dintre alte ţări, în general, sprijinind astfel activităţile oamenilor de afaceri care doresc să investească sau să se angajeze în activităţi comerciale în cele două ţări şi în străinătate. în vederea realizării acestui obiectiv, B.T.R. prestează servicii bancare comerciale şi de investiţii către persoane juridice şi persoane fizice, colectează depozite în lei şi în valută, acordă credite pe termen scurt, mediu şi lung şi efectuează orice alte operaţiuni bancare permise de legislaţia românească în vigoare; deschiderea de conturi BAN 235 şi efectuarea de depozite la vedere sau pe termen, în lei şi în valută; acordarea de credite pe termen scurt, mediu şi lung în lei şi în valută; efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi în lei şi în valută; acordarea de garanţii şi acţionarea ca intermediar pentru asigurarea de garanţii bancare; efectuarea diverselor operaţiuni valutare; efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase, cu obiecte din metale preţioase sau cu alte valori cu un înalt grad de lichiditate; cooperarea cu instituţii financiare naţionale şi internaţionale; emiterea de titluri şi comercializarea acestora; cumpărarea, vânzarea şi închirierea de imobile, în conformitate cu prevederile legislaţiei bancare; furnizarea de servicii conexe activităţii bancare; consultanţă asupra administrării valutei; cercetare, analiză şi modelare economică şi financiară, proiecte de dezvoltare şi evaluări de active, acordarea de informaţii asupra posibilităţii de realizare a unor investiţii, instruirea şi pregătirea profesională pentru personalul de execuţie şi de conducere din domeniul bancar. BANCĂ, instituţie specializată care organizează circulaţia bănească, mobilizează resursele băneşti temporare disponibile, acordă credite, face încasări şi plăţi în numerar, efectuează decontări fară, numerar între instituţii şi agenţi economici titulari de cont, emite instrumente de plată, titluri de credit, emite şi plasează hârtii de valoare, efectuează alte operaţiuni cu titluri de valoare, servicii de consultanţă şi de plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi ale fondurilor proprii, realizează selecţionarea şi susţinerea unor proiecte de investiţii, se ocupă cu vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare etc. Unele practici bancare datează din cele mai vechi timpuri. în antichitate, templele erau nu numai lăcaşuri de cult, ci şi locuri de adăpostire a bogăţiilor. Din aceste bogăţii, preoţii acordau împrumuturi pentru care primeau recunoştinţă şi un profit minim. în această privinţă, dovadă sunt tablele de contabilitate sub forma plăcuţelor de argilă, descoperite de arheologi în Mesopotamia, sub ruinele templului Uruc, care datează din anii 3400-3200 î. de Hrislos, considerat ca fiind cel mai vechi edificiu bancar cunoscut. Spre sfârşitul secolului al Vl-lea î. de Hristos, în Grecia Antică, fiecare oraş comercial şi fiecare sanctuar începe să emită monedă proprie, fapt care a dat naştere la numeroase schimburi. în Evul Mediu intermediarul în comerţ era bancherul. Cuvântul „bancă“ îşi are originea în faptul că primii bancheri îşi desfăşurau activitatea în piaţă, în spatele unor bănci sau tejghele, schimbând valute. A urmat apoi constituirea primelor depozite bancare. Deoarece bancherul trebuia să-şi păstreze bnnii peste noapte într-un loc sigur, el a solicitat păstrarea banilor la/de către alte persoane. Orice persoană putea deschide un depozit, obţinând o chitanţă pentru aceasta şi putea să-şi retragă banii la nevoie. Astfel, bancherul a fost nevoit să deschidă conturi separate pentru deponenţi. în Atena, care era mare oraş comercial, legile lui Solon au liberalizat dobânzile - legi criticate de Aristotel în lucrarea sa „Politica44 - fapt care a condus la dezvoltarea operaţiunilor de creditare, practicate în special de către zarafi (v.), care se numeau şi trapezişti. Romanii, care erau mai degrabă un popor de agricultori decât de comercianţi, nu s-au lăsat atraşi de activităţile bancare, preferând să se folosească de forma creditului mutual, fară dobândă. Cuceririle romane au stabilit contacte între Roma şi popoarele mediteraneene, apărând astfel bancheri privaţi şi bănci publice după modelul grecesc. încă de atunci, clienţii băncilor publice puteau uza oricând de extrasele de cont - ca mijloc de probă faţă de terţi - iar băncile compensau sistematic creanţele şi datoriile de aceeaşi natură, relevând numai soldul. în Dacia Traiană, în zona fostelor mine de aur, au fost descoperite, între anii 1786 şi 1855, circa 50 de tăbliţe cerate, dintre care 25 s-au păstrat şi conţin textele unor contracte civile, fapt ce dovedeşte integrarea acestei provincii în sistemul juridic al Imperiului Roman. Textele respective sunt unice în lume prin concepţia originală a tehnicii de redactare. Una dintre aceste tăbliţe cerate conţine contractul pentru constituirea unei societăţi bancare. Această societate bancară avea ca obiect împrumutul de numerar cu dobândă. Cele dintâi bănci adevărate au apărut în secolul al XVI-lea, la Veneţia, Genova şi Milano, şi s-au dezvoltat pe măsura extinderii relaţiilor de producţie, contribuind la eliberarea creditului de condiţiile înrobitoare ale dobânzii cămătăreşti. De asemenea, în secolul al XVI-lea au apărut asociaţiile de credit, care acordau membrilor lor credite în condiţii avantajoase. Asociaţiile de credit au dobândit o largă dezvoltare în Germania, Olanda, Marea Britanie, 236 BAN Italia şi în alte ţări. Mişcarea capitalului de împrumut este realizată în cea mai mare măsură prin intermediul organizaţiilor de credit, altfel spus, prin bănci. A avut loc o creştere a activităţii bancare, care s-a generalizat la finele secolului al XlX-lea. în secolul al XlX-lea, evoiuţia instituţiilor bancare a cunoscut patru direcţii: a) dezvoltarea instituţiilor bancare de emisiune; b) înmulţirea caselor bancare denumite şi „bănci private", consacrate marilor operaţiuni financiare şi instituţionalizării afacerilor; c) constituirea băncilor comerciale ca societăţi pe acţiuni cu subscrieri publice; d) naşterea instituţiilor parabancare, destinate să satisfacă nevoile specifice ale clientelei populare. Una dintre formele modeme de organizare bancară a fost prefigurată de Banca din Amsterdam (1609), care elibera depunătorilor certificate negociabile, a căror valoare se exprima într-o monedă de cont, cotată faţă de moneda oficială, la Hamburg (1619) şi de Banca Angliei (1694), care a fost fondată ca societate pe acţiuni prin subscripţie publică, iar întregul capital a fost imediat împrumutat statului (care a fost şi prima bancă de emisiune), Banca Franţei - 1800, Băncile Naţionale S.U.A. - 1863. Anul 1913 marchează crearea Sistemului Federal de Rezerve în S.U.A., autoritate unică, formată din 12 bănci federale de rezervă. B. esie o instituţie care stă la dispoziţia clienţilor săi, având menirea să-i ajute să păstreze banii în siguranţă, să efectueze operaţiuni de încasări şi plăţi fară să poarte banii în buzunar şi să beneficieze de o dobândă care să acopere cheltuielile bancare şi să le aducă un beneficiu. B. este o instituţie particulară, societate în nume colectiv, societate anonimă sau a statului, care se ocupă cu comerţul de capital bănesc şi care îndeplineşte rolul de intermediar între creditori şi debitori. B. mobilizează capitalurile disponibile din economie şi de la populaţie, punându-le la dispoziţia agenţilor economici, a întreprinzătorilor particulari şi chiar a statului, sub formă de împrumuturi. B. este specializată în constituirea şi mişcarea capitalului de împrumut (v.); ea are drept scop să colecteze şi să fructifice, prin plasamente în diferite afaceri, capitalurile temporar disponibile de pe piaţă, efectuând contra plată clienţilor ei diferite servicii financiare. O serie de economişti, printre care Herman Schulze Delitzsch, Albert Schaffee, Karl Knies ş.a., consideră că b. este un simplu intermediar între agenţii economici care au capitaluri disponibile şi cei care temporar au nevoie de capitaluri. în acelaşi timp, alţi specialişti, ca de exemplu Josep Alois Schumpeter, John Low, Marc Lood ş.a., susţin că rolul principal al b. este acela de a fi creatoare nelimitată de monedă. Nici unul dintre aceste puncte de vedere tiu exprimă complet natura b. şi rolul creditului în economie. B. au menirea să sprijine cu fonduri activitatea economică. Ele gestionează resursele băneşti din economie, folosesc tehnici ultramoderne şi creează o anumită psihologie şi un anumit comportament în relaţiile dintre deţinătorii de capitaluri şi agenţii economici, care, temporar, au nevoie de capitaluri suplimentare. Ca instituţie specializată, b. se ocupă în principal cu atragerea capitalurilor disponibile şi cu gestionarea împrumuturilor în vederea obţinerii unui profit. Pe măsura dezvoltării societăţii, a crescut considerabil şi rolul b. Către sfârşitul secolului al XlX-lea şi mai ales începând cu secolul al XX-lea, rolul b. a crescut considerabil în mijlocirea păstrării şi în efectuarea transferurilor valutare. B. fiecărei ţări au conturi deschise la b. altor ţări. Pentru efectuarea operaţiunilor financiar-valutare, Banca Naţională a României cooperează cu foarte multe b. străine, mai ales sub forma societăţilor bancare mixte. B. îndeplineşte următoarele funcţii principale: a) mobilizează capitalurile băneşti temporar disponibile şi le păstrează în conturile deponenţilor; b) distribuie mijloace băneşti suplimentare, sub formă de împrumuturi, agenţilor economici şi altor solicitatori, folosind în acest scop şi fondurile proprii, iar uneori chiar emisiunea de monedă; c) b. centrală emite şi pune în circulaţie bancnote, monedă metalică şi monedă divizionară, precum şi monedă de cont, contribuind la constituirea masei monetare; d) emite diferite titluri de credit; e) ţine contabilitatea şi efectuează decontări între titularii de corturi. îndeplinirea acestor funcţii demonstrează că b. sunt mijlocitoare şi centre de credit şi de casă, având drept scop obţinerea unui profit. B. contribuie la reducerea cheltuielilor de circulaţie şi a masei de bani necesari arterelor circulaţiei monetare, la extinderea producţiei pe calea creditelor, la mărirea vitezei de rotaţie a capitalului. B. participă la desfăşurarea unei circulaţii băneşti sănătoase, la întărirea monedei naţionale, la întărirea cursului leului în raport cu alte valute şi la trecerea la convertibilitatea monedei noastre în raport cu alte valute. B. iau BAN 237 parte la elaborarea balanţei de plăţi externe, la urmărirea realizării ei, la încheierea de aranjamente bancare în aplicarea acordurilor de plăţi, a convenţiilor de credite şi a altor aranjamente financiare externe; realizează diferite acţiuni de cooperare financiar-bancară în prezent, unii autori consideră că b. îndeplinesc şi o funcţie de creaţie economică, care pe plan financiar se manifestă prin participarea b. la capitalul social al societăţilor comerciale, care, în România, nu poate depăşi 20% din capitalul agentului economic, şi prin acordarea - cu scopul dobândirii calităţii de acţionar sau de asociat - de împrumuturi participative pentru societatea comercială la care participă b. De asemenea, b. pot acorda credite societăţilor comerciale, care, cumulate, nu pot depăşi 20% din capitalul şi rezervele b. respective. în domeniul tehnic, funcţia de creaţie economică se realizează prin îndeplinirea de către b. a atribuţiilor de consilier financiar al agenţilor economici pentru găsirea de resurse şi pentru investirea acestora, precum şi prin acordarea de asistenţă în cazurile majorării capitalului prin emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni. După anul 1989 s-au adus mai multe modificări băncilor. Astfel, s-a abolit poziţia de monopol pe care o aveau băncile în finanţarea ramurilor economiei naţionale; astăzi, b. pot avea clienţi din oricare ramură a economiei naţionale. începând din anul 1992, agenţii economici pot să-şi mute conturile de la o b. la alta sau să aibă conturi deschise la mai multe b. B. efectuează astăzi o gamă largă de operaţiuni. Ca urmare a abrogării monopolului Băncii Naţionale a României, piaţa interbancară s-a dezvoltat şi s-a dinamizat. Pârghia dobânzii a dobândit o mai mare importanţă. Casa de Economii şi Consemnaţiuni îşi poate plasa direct resursele, fară să mai fie intermediată de Banca Naţională a României. Prin creditarea agenţilor, b. transformă economiile sterile în capitaluri productive. ❖ B. agricolă aprobă credite pe diferite termene exploatărilor agricole pentru cumpărarea de terenuri agricole, seminţe, animale de rasă, maşini, îngrăşăminte etc. B. contribuie la dezvoltarea producţiei în agricultură şi, în acelaşi timp, la intensificarea procesului de ruinare a micilor producători agricoli. ❖ B. comercială (de depozit) primeşte şi păstrează temporar diferitele capitaluri disponibile, acordă credite pe termen scurt şi efectuează anumite operaţiuni de comision. B.c, deţin locul principal în cadrul aparatului bancar; ele au apărut iniţial sub formă de întreprinderi particulare aparţinând unuia sau mai multor proprietari. Pe măsura dezvoltării economiei, s-a simţit nevoia înfiinţării unor b.c. pe acţiuni cu mari capitaluri care să satisfacă cererile de credit ale marilor proprietari. B.c. îşi constituie resursele din capitalul propriu, care se formează din emisiunea de acţiuni, inclusiv fondul de rezervă, din diferitele depuneri (depozite) ale firmelor, depuneri care pot fi pe termen, la vedere şi în cont curent al persoanelor particulare, din rescontarea cambiilor comerciale, din credite primite de la alte bănci. Aceste bănci efectuează operaţiuni de creditare pe termen scurt pentru industrie şi comerţ, cum sunt cele cambiale; operaţiuni de împrumut pe gaj de mărfuri şi documente, împrumut pe gaj de acţiuni, obligaţiuni şi alte efecte publice; operaţiuni de credit personal; operaţiuni comerciale (operaţiuni active care cuprind tranzacţii de vânzare-cumpărare a diferitelor materiale, cum sunt operaţiunile cu devize şi operaţiunile cu mărfuri); operaţiuni de comision şi mandat. ❖ B. corespondentă, instituţie bancară care are relaţii de afaceri cu alte bănci pe baza corespondenţei, fapt ce presupune transmiterea reciprocă a instrumentelor de control bancar, adică lista specimenelor de semnături şi modalităţile de codificare telegrafică. Pentru desfăşurarea relaţiilor de corespondenţă se încheie un acord în care se stipulează modalităţile de lucru, gama de operaţiuni, schimbul de informaţii etc. B.c. prestează servicii de comision pentru alte bănci referitoare la încasările şi plăţile prin virament. Pentru efectuarea acestor operaţiuni, b. primeşte comisionul prevăzut în contract sau în regulamentul băncii. B.c. se poate afla în aceeaşi ţară sau în altă ţară. Cele mai multe b.c. sunt în relaţii cu marile monopoluri bancare care lucrează cu mii de corespondenţi. ❖ B. de afaceri, instituţie bancară care are ca principală activitate obţinerea de participaţii în întreprinderi şi care se angajează pe termen lung datorită fondurilor proprii şi împrumuturilor pe termen lung, finanţând diferite proiecte industriale şi comerciale. întrucât participă la consilii de administraţie şi deţine factorul principal al activităţii economice - capitalul - ea are rolul de conducător al operaţiunilor de concentrare bancară pe care, practic, le iniţiază. ❖ B. de date, totalitate, ansamblu de date, textuale sau numerice, organizate şi stocate într-o memorie cu 238 BAN acces direct la un ordinator, de maniera de a fi instantaneu accesibil unei persoane situată la distanţă şi care doreşte să consulte sau să utilizeze o parte a acestor date. ❖ B. de depozite (de credite), b. ce apelează la economiile micilor depunători. Principalele sale resurse sunt depunerile la vedere şi utilizarea acestora în acordarea de împrumuturi pe termen scurt. Participă în mică măsură la proprietatea sau la gestiunea întreprinderilor cărora le acordă împrumuturi. ❖ B. de emisiune, b. centrală a ţării învestită cu prerogativele de emitere şi de punere în circulaţie, în mod exclusiv, a monedelor metalice şi a biletelor de bancă, în concordanţă cu cerinţele economice şi sociale ale ţării. Operaţiunile de emisiune monetară şi-au pierdut din importanţa economică, o dată cu proliferarea banilor de cont emişi de băncile comerciale. ❖ B. de export-import, agenţie guvernamentală financiară care sprijină dezvoltarea comerţului exterior şi, în mod deosebit, a exporturilor sub forma acordării sau garantării de credite externe. Creditele se acordă mai frecvent la exporturile de maşini, mijloace de transport, echipamente şi pentru diferite alte investiţii. B. creditează producătorii exportatori pe tot timpul fabricării produselor destinate exportului şi, în acelaşi timp, creditează - dar pe termen mediu, respectiv 5-7 ani - pe importatori, în condiţii mai convenabile, comparativ cu cele de pe pieţele de capital occidentale. Creditele se pot acorda pe termen scurt, mediu şi lung. B. efectuează şi operaţiuni de casă, care constau în primirea de valută în depozit de la importator; pe baza documentelor primite de la banca exportatorului, ea virează către aceasta valuta corespunzătoare preţului mărfurilor importate, însă numai dacă nu survin alte operaţiuni de compensare. ❖ B. electronică, b. în a cărei activitate se foloseşte calculatorul electronic. B. foloseşte cu precădere ordinul de plată în sistem electronic şi ordinul de plată pentru trezorerie în sistem electronic, care fac posibilă transferarea unor sume în valută în mai puţin de un minut, în orice punct de pe Terra. De asemenea, efectuează alte servicii electronice sub formă de bancă la domiciliu. ❖ B. industrială, b. specifică ţărilor industrializate, care mobilizează capitalurile temporar disponibile din economie şi care, folosind inclusiv fondurile proprii, acordă în principal credite pe diferite termene întreprinderilor industriale. ❖ B. internaţională, b. al cărei sediu central se află într-o ţară, iar sucursalele şi agenţiile sunt situate pe teritoriul altor ţări. B.i. efectuează următoarele grupe de operaţiuni: diferite servicii bancare pentru corporaţiile transnaţionale; acordarea de împrumuturi corporaţiilor din ţările dezvoltate; operaţiuni de corespondent. Extinderea b.i. se explică prin suprasaturarea pieţei interne, care a condus la diminuarea profitului bancar. Se apreciază că operaţiunile şi tranzacţiile internaţionale au un viitor mai mare şi mai sigur decât cele naţionale. V. şi Banca Egipteano-Română; Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare; Banca Franco-Română; Banca Interamericană de Dezvoltare; Banca Internaţională a Religiilor; Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare; Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre; Banca Româno-Americană; Banca Turco-Română. ❖ B. ipotecară, b. ce acordă împrumuturi pe termen lung, de obicei în mediul rural - cu precădere marilor proprietari - garantate cu ipotecă (v.) asupra terenurilor sau clădirilor. Aceste bănci acordă împrumuturi fie în numerar, fie în scrisuri. împrumuturile ipotecare se acordă, de obicei, pe termene lungi, timp în care se răscumpără şi scrisurile funciare. B. pot fi rurale, care, în principal, acordă credite pe termen lung pentru achiziţionarea de terenuri agricole, şi urbane, care acordă împrumuturi pentru cumpărarea sau construirea de clădiri. Dobânzile la aceste credite sunt ridicate. ❖ B. mixtă, instituţie bancară care este organizată şi funcţionează sub formă de cooperare bancară între două sau mai multe bănci din aceeaşi ţară sau din ţări diferite, cu capital mixt şi care are ca scop promovarea relaţiilor dintre ţările respective, precum şi întreţinerea relaţiilor cu diferite persoane juridice şi fizice. B.m. efectuează o gamă largă de operaţiuni, cum sunt: operaţiuni de virament; finanţarea unor investiţii; finanţarea diferitelor operaţiuni de comerţ exterior şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională; arbitraj valutar; scontări şi rescontări; operaţiuni de reprezentanţă pentru ţările partenere etc. B.m. cu participarea capitalului românesc, care sunt organizate şi funcţionează în România sau în străinătate, promovează exporturile româneşti, contribuie la realizarea unor acţiuni majore de cooperare cu firme din ţările respective, creditează în condiţii avantajoase importul de tehnologie, BAN 239 garantează anumite credite, înlesnesc cunoaşterea operativă a situaţiei valutare din diferite ţări etc. ♦> B. mutuală, instituţie de credit care, în principiu, nu urmăreşte obţinerea de profit, ci realizarea solidarităţii unei anumite colectivităţi. B.m. acordă membrilor săi împrumuturi ieftine, accesibile, cu dobânzi mici. B. se ocupă cu: finanţarea diferitelor acţiuni economice, comerciale, de cooperare a statelor membre, prin folosirea capitalului propriu rezultat din contribuţia ţărilor respective şi atragerea diferitelor surse externe de capital (de pe piaţa ţării în care îşi desfăşoară activitatea sau de pe terţe pieţe) şi cu exercitarea funcţiilor de instituţie de credit pe piaţa unde îşi desfaşoară activitatea şi pe piaţa creditului internaţional. Elaborează studii preliminare referitoare la investiţii, studii pentru găsirea de noi parteneri în vederea înfiinţării de întreprinderi în cooperare, studii privind localizarea surselor externe de finanţare a diferitelor obiective etc. în ultimul timp, b.m. se constituie şi între ţări cu orânduiri social-economice diferite. V. şi Banca Anglo-Română; Banca Egipteano-Română; Banca Franco-Română; cooperare financiară internaţională. ❖ B. populară, b. ce se constituie în mod liber, de către mai mulţi asociaţi, care dobândeşte personalitate juridică în temeiul unei hotărâri judecătoreşti şi după înmatricularea la Registrul Comerţului. B.p. efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi, acordă împrumuturi cu dobândă avantajoasă, efectuează operaţiuni de schimb valutar etc. V. şi cooperativă de credit. ❖ B. regională, instituţie bancară, constituită de către ţările dintr-o anumită regiune, specializată, de regulă, în domeniul investiţiilor, care creditează avantajos proiecte de dezvoltare, acordă asistenţă de specialitate, sprijină elaborarea de strategii asupra posibilităţilor de dezvoltare în regiune. B.r. îşi formează capitalul din cotele de participare a ţărilor membre, sub forma emisiunii de obligaţiuni şi din diferite ajutoare. Prin activitatea sa, b.r. contribuie la dezvoltarea regiunilor mai puţin dezvoltate, la înzestrarea şi modernizarea întreprinderilor din zonă, la realizarea unor obiective de interes comun pentru mai multe ţări. V. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare; Banca Interamericană de Dezvoltare; Banca Internaţională de Investiţii; Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. ❖ B. specializată, instituţie bancară specializată în efectuarea anumitor operaţiuni sau a unor operaţiuni pentru un anumit domeniu de activitate economică, socială etc. ❖ B. universală, instituţie de credit care practică toate operaţiunile bancare şi, prin urmare, nu-şi limitează activitatea la anumite domenii. Spre deosebire de b.u., casele de economii, casele de credit mutual, băncile ipotecare, băncile de gestiune a averii şi instituţiile de împrumut personal etc. au o activitate limitată la sectoarele respective. BANCHER 1. Persoană care dispune de însemnate sume de bani - proprii şi împrumutate - pe care le speculează în operaţiuni cu valori mobiliare şi cu monede străine, având înscrisă, în acest scop, firmă pentru comerţul cu bani. 2. Mare acţionar sau proprietar al unei bănci, prin intermediul căreia acordă bani cu împrumut, finanţează agenţi economici din industrie, agricultură, comerţ etc., în schimbul cedării unei părţi din profit (dobândă). BANCNOTĂ, v. BILET. B ANCOR, monedă scripturală internaţională, definită în aur, care urma să fie emisă de o superbancă centrală, denumită International Clearing Union, potrivit planului lui Keynes prezentat la Conferinţa Monetară şi Financiară a Naţiunilor Unite din 22 iulie 1944 de la Bretton-Woods, în beneficiul tuturor ţărilor membre. B. urma să asigure, la anumite intervale, compensaţia multilaterală a creanţelor băncilor centrale, soldurile ducând la înregistrări în creditul sau în debitul conturilor ţărilor membre. Potrivit planului lui Keynes, aurul îşi păstra un rol important, însă se tindea către demonetizarea metalului preţios, deoarece aurul se putea converti în b., dar nu şi viceversa. La conferinţa sus-amintită n-a fost însă acceptată această monedă în cadrul sistemului monetar internaţional. BANC POST S.A., societate bancară înfiinţată în anul 1991, care efectuează următoarele activităţi bancare: "mobilizează fonduri băneşti, în lei şi în valută, din ţară şi din străinătate, în 240 BAN depozite la vedere sau la termen; "semnează aranjamente de corespondent cu bănci şi diferite instituţii financiare străine şi convenţii referitoare la activităţi financiar-bancare; "efectuează operaţiuni legate de afaceri bancare şi financiare, în ţară şi în străinătate; "practică operaţiuni cu acreditiv, incassouri, ordine de plată, folosind şi alte instrumente de încasări şi plăţi; ■contractează credite în lei şi în valută, din ţară şi din străinătate; "acordă credite de trezorerie, credite ipotecare pentru construcţii de locuinţe şi credite de consum; "emite şi confirmă scrisori de garanţie, avaluri, cauţiuni şi efectuează operaţiuni cu aceste înscrisuri. în acelaşi timp, participă ca membră în diferite organisme financiar-bancare internaţionale şi, de asemenea, ia parte la reuniuni internaţionale de natură bancară. BANC-RESTANT, operaţiune de păstrare de către o bancă a corespondenţei unui client, până când acesta vine să o ridice sau dă ordin să i se transmită. BANCRUTĂ 1. Situaţie a persoanelor fizice sau juridice, cărora li se constată nereguli financiare, acte de neglijenţă sau de imprudenţă, acte de fraudă făcute în dauna creditorilor şi care sunt declarate de către instanţa de judecată competentă ca fiind insolvabile, neputând să-şi onoreze plăţile la scadenţă. 2. Administrare defectuoasă, operaţiune frauduloasă care conduce la faliment, ca urmare a unor infracţiuni comise de un om de afaceri sau un angajat al unei societăţi. Infracţiunile pot consta în: "ascunderea unei părţi din activul societăţii; ■falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidenţelor acesteia; "prezentarea de datorii inexistente sau evidenţierea în registrele societăţii, în alte acte sau în bilanţul contabil a unor sume nedatorate; «înstrăinarea unei părţi din activ, în frauda creditorilor, în caz de faliment. Starea de faliment se declară la cererea creditorilor sau chiar a debitorului. în această situaţie, bunurile debitorului se sechestrează, întreaga activitate a acestuia este supusă controlului şi apoi bunurile debitorului sunt valorificate prin licitaţie publică pentru stingerea obligaţiilor faţă de creditori. ❖ B. de stat 1. Situaţie în care se află statul atunci când nu îşi îndeplineşte condiţiile contractuale ale unui împrumut public. 2. Repudiere a datoriei publice, care reprezintă bancruta propriu-zisă. Aceasta constituie un procedeu arbitrar, prin care statul repudiază (anulează), în parte sau total, datoriile sale. De pildă, guvernul sovietic a repudiat datoria publică contractată de guvernul ţarist. Tot aşa au procedat, după al doilea război mondial, guvernele Cubei, Republicii Populare Democrate Coreene ş.a. 3. Stare de insolvabilitate voită, organizată, creată cu scopul a evita îndeplinirea obligaţiilor contractuale. B. de s. se poate constata atunci când se produce: reducerea unilaterală a dobânzilor, amânarea plăţii acestora prin contractarea de noi împrumuturi, revocarea dobânzilor prin introducerea unui impozit pe cupoane care n-a fost cunoscut la contractarea împrumutului, încetarea completă a plăţii dobânzilor, amânarea rambursării capitalului sau reducerea capitalului rambursabil etc. V. şi faliment. ❖ B. frauduloasă, fapta unui comerciant de a gestiona incorect patrimoniul său, pentru a-i păgubi pe creditori, din care cauză a încetat plăţile şi a fost declarat în stare de faliment. B.f. se consideră ca fiind: sustragerea şi falsificarea registrelor; distrugerea, tăinuirea sau diminuarea activului; simularea şi declararea frauduloasă a pasivului,înfăţişarea de datorii inexistente, înstrăinări în frauda creditorilor etc. Pedeapsa maximă pentru b.f. este închisoarea corecţională şi interdicţia de a mai exercita comerţul. Potrivit prevederilor Codului comercial (art. 882), comerciantul vinovat de b.f. se pedepseşte cu închisoare de la 15 zile până la doi ani şi, deosebit de aceasta, se declară incapabil de a mai exercita profesiunea de comerciant şi i se interzice intrarea în localurile bursei. ❖ B. simplă, ilegalităţi care se datorează unor acte de imprudenţă sau de incompetenţă. B.s. se constată atunci când un comerciant declară falimentul sau încetează plăţile către creditori. Declararea falimentului sau încetarea plăţilor are loc dacă se constată că infractorul a săvârşit următoarele fapte: a făcut cheltuieli personale superioare condiţiilor pecuniare; a utilizat o parte importantă din avutul societăţii în operaţiuni bazate pe hazard sau imprudente; a efectuat operaţiuni ruinătoare în contractarea de împrumuturi; i-a plătit pe unii creditori în dauna masei, după încetarea plăţilor, sau nu a ţinut deloc registrele de contabilitate ori le-a ţinut neregulat. BAN 241 B.s. se pedepseşte cu închisoare şi cu interzicerea de a mai exercita comerţul, precum şi cu interdicţia de a vizita localurile bursei. V. şi bursă; bursă de valori mobiliare. BANI, categorie economică prin care se exprimă generic toate formele şi semnele de valoare ce se folosesc ca măsură a valorii, mijloc de circulaţie, mijloc de plată, mijloc de tezaurizare şi instrument de schimb universal. B. sunt o marfa generală şi specială, desprinsă spontan de celelalte mărfuri, ca urmare a dezvoltării în decursul timpului a producţiei şi a schimbului de mărfuri, care îndeplineşte funcţia de echivalent general al valorii tuturor mărfurilor şi de instrument general al schimbului, exprimând un raport social. B. exprimă relaţii social-economice istoriceşte determinate. B. sunt un instrument social, o formă specială, lichidă, prin care se dispune imediat de partea corespunzătoare a avuţiei naţionale datorită puterii lor de cumpărare. B. servesc atât ca numitor comun în determinarea valorii mărfurilor şi serviciilor, cât şi ca instrument al tranzacţiilor. B. exprimă şi măsoară o anumită valoare. B. sunt un instrument social-economic cu putere de cumpărare şi de plată, care conferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi din produsul naţional brut al ţării emitente; ei asigură deţinătorului o anumită putere de cumpărare. B. deţin o poziţie-cheie în mecanismul de funcţionare a economiei naţionale şi a celei internaţionale; ei sunt indispensabili în raporturile cotidiene, pe termen mediu şi lung, dintre oameni, agenţii economici, bănci, instituţii financiare şi stat. J. M. Keynes spunea că b. reprezintă „o legătură între prezent şi viitor**, iar Paul Samuelson spune că b. sunt „sângele care irigă sistemul economic**. Concomitent, b. au fost folosiţi în anumite împrejurări pentru împilarea oamenilor, pervertirea conştiinţelor, iar prin inflaţie conduc la sărăcirea cetăţenilor de rând. B. sunt un simbol al avuţiei, iar deţinerea lor conferă posesorului forţă şi putere economică fiind în acelaşi timp purtători de informaţie. B., ca semn al bogăţiei, au apărut în timpurile străvechi. Ei s-au născut din neajunsurile schimbului în natură (marfă contra marfă), ale trocului. Practicarea trocului era foarte anevoioasă şi necesita îndeplinirea mai multor condiţii. Trebuia să se găsească oamenii care să schimbe un bun cu altul, de aceeaşi valoare, ceea ce îngreuna dezvoltarea vieţii economico-sociale. S-a impus tot mai mult nevoia găsirii unui obiect care să mijlocească schimbul. în perioada următoare trocului, când se foloseşte obiectul de intermediere a schimbului, actul unic de schimb se divide în două operaţiuni succesive distincte, şi anume: a) vânzare şi b) cumpărare. în decursul secolelor (şi astăzi la unele triburi), funcţia de mijlocitor al schimbului şi de echivalent a fost îndeplinită de cele mai variate mărfuri. Folosirea diferitelor mărfuri cu funcţia de echivalent a fost urmarea unui proces spontan al schimbului, determinat de ocupaţia şi de obiceiurile diferitelor categorii de persoane, în decursul timpului, la diferite ţări şi popoare, rolul banilor de mijlocitori ai schimbului a fost îndeplinit de anumite mărfuri (vite, scoici, sare, ceai, tutun, blănuri, pietre preţioase care serveau ca podoabe etc.). O dată cu descoperirea metalelor (fierul, arama, cuprul, bronzul etc.), rolul de intermediar al schimbului a fost îndeplinit de aceste metale, care au servit la confecţionarea banilor metalici. Descoperirea metalelor preţioase (argintul, aurul etc.), care întrunesc proprietăţi pe care nu le au alte metale (valoare mare sub un volum mic, uşor de transportat, nealterabile la acţiunea agenţilor atmosferici, divizibilitate perfectă, omogenitatea şi maleabilitatea substanţei, frumuseţea etc.), a făcut posibilă baterea monedei din metal preţios. Dezvoltarea schimbului şi a circulaţiei mărfurilor a determinat şi dezvoltarea formei (formelor) banilor. în ţara noastră se folosesc cu înţeles sinonim termenii de b. şi monedă. Forma de monedă a b. a izvorât din funcţia lor de mijloc de circulaţie. Pe primele trepte ale dezvoltării schimbului, aurul şi argintul au circulat sub formă de lingouri (bare). Circulaţia lingourilor era anevoioasă, întrucât pentru fiecare operaţiune de vânzare-cumpărare lingourile trebuiau cântărite şi chiar tăiate în mai multe bucăţi, transportate, după cerinţe. Dezvoltarea producţiei de mărfuri, a schimbului şi, în consecinţă, apariţia negustorilor au determinat confecţionarea banilor sub forma monedelor metalice. în economia de piaţă, b. sunt necesari pentru înlesnirea schimbului de mărfuri şi servicii; ei sunt necesari datorită existenţei producţiei de mărfuri determinate de formele de proprietate, datorită acţiunii legii valorii şi celorlalte legi economice. în aceste condiţii este necesar schimbul de mărfuri pe calea comerţului. B. sunt necesari, deoarece ei 242 BAN mijlocesc crearea produsului naţional brut, repartiţia, circulaţia şi consumul acestuia. Economia complexă de astăzi nu poate funcţiona fară b. întrucât se află în centrul vieţii economico-sociale, b. - sub toate formele lor - constituie un instrument de utilitate permanentă pentru toţi cetăţenii, agenţii economici şi instituţiile publice. B. sunt un instrument de retribuire a muncii prestate şi contribuie la ţinerea contabilităţii. De asemenea, prin intermediul b. se exercită controlul financiar-bancar asupra utilizării raţionale a resurselor materiale, financiare şi umane, în vederea creşterii productivităţii muncii, a reducerii costurilor de producţie, a sporirii volumului şi calităţii mărfurilor şi a obţinerii profitului. După funcţiile pe care le îndeplinesc, b. sunt de mai multe feluri: "b. de calcul - etalon monetar, măsură a valorii, instrument al tranzacţiilor; "mijloc de circulaţie; "mijloc de plată; "mijloc de tezaurizare şi creare de rezervă a puterii de cumpărare; ■b. universali. ❖ B. de calcul, b. fictivi, utilizaţi ca numitor comun, atunci când circulă concomitent mai multe feluri de bani sau când circulă bani care se depreciază în mare măsură, progresiv, din cauza inflaţiei (v.). ♦♦♦ B. de cont (scripturali), b. care nu au o existenţă materială, ci se află numai scriptic în conturi, la unităţile bancare, fiind utilizaţi în special în relaţiile dintre unităţile economice, în relaţiile dintre fondurile acestor unităţi, precum şi dintre unităţi şi fondurile statului. B. de c. fac parte din sfera circulaţiei băneşti fară numerar, prin intermediul lor efectuându-se operaţiunile de virament. B. de c. reprezintă astăzi partea principală a masei monetare. Disponibilităţile din cont provin din depuneri ale agenţilor economici şi ale populaţiei, din operaţiunile de virament, din deschideri de credite de către bănci în favoarea titularilor de conturi. B. de c. se transformă în numerar şi invers, fapt care confirmă caracterul unitar al circulaţiei băneşti, cu şi fară numerar. ❖ B. de credit, b. care se prezintă sub forma titlurilor de credit şi care se folosesc ca mijlocitori ai schimbului: bancnote convertibile şi neconvertibile, cecuri, cambii, b. de hârtie, b. scripturali. ❖ B. de hârtie, semne băneşti confecţionate din hârtie, care, în procesul circulaţiei, înlocuiesc banii cu valoare intrinsecă (de argint sau de aur), în îndeplinirea funcţiilor lor de mijloc de circulaţie şi mijloc de plată. B. de h. nu sunt convertibili, nu au acoperire în valori reale, au curs forţat şi sunt emişi în mod obişnuit de stat pentru acoperirea cheltuielilor neproductive, a deficitelor bugetare. în îndeplinirea funcţiei de mijloc de circulaţie şi mijloc de plată nu este obligatoriu ca b. să aibă valoare intrinsecă; de aceea, b. cu valoare deplină pot fi înlocuiţi cu semne ale b., anume cu b. de h. Dacă masa b. de h. depăşeşte cerinţele circulaţiei de bani cu valoare intrinsecă, atunci b. de h. se depreciază, are loc inflaţia cu urmările sale. Având curs forţat impus de puterea de stat, b. de h. nu pot circula decât pe teritoriul statului care i-a emis şi i-a pus în circulaţie. La început, b. de credit s-au deosebit de b. de hârtie, ca urmare a faptului că primii aveau o acoperire materială ori rezultau din diferite activităţi economice, în timp ce b. de h. erau emişi de stat, fară acoperire în valori reale, pentru acoperirea cheltuielilor neproductive, a cheltuielilor de război etc. Astăzi, practic, nu mai există deosebiri între aceste două feluri de b. Peste 25 de secole, mai exact până la începutul primului război mondial, lumea a folosit monede metalice, în cele din urmă de argint şi de aur. După apariţia bancnotelor în Europa, au urmat trei secole - 1600-1914 -, când omenirea a folosit, în acelaşi timp, monede cu valoare proprie de aur şi argint şi semne băneşti fară valoare proprie, anume bancnotele care reprezentau aurul şi argintul. De la primul război mondial şi până în prezent au circulat bancnotele convertibile, cele neconvertibile şi banii de cont (v.). Pentru prima dată, b. de h. au apărut în China în anul 1024 şi au luat o mare extindere în secolele Xl-XIV. în Europa, b. de h. au apărut abia în secolul al XVI-lea. în România, primele bancnote au fost emise şi puse în circulaţie de Banca Naţională în decembrie 1880. în decursul timpului, b. de h. au înregistrat o evoluţie concretizată în: a) biletele de bancă ce reprezentau metale preţioase. Iniţial, biletul de bancă era practic un certificat de aur, care reprezenta o anumită cantitate de aur depusă la o bancă. Astfel de bilete de bancă erau în întregime acoperite cu valoarea aurului depuse în bancă; b) biletele de bancă convertibile (banii fiduciari). Biletul de bancă avea următoarele avantaje: avea valoare intrinsecă, era la purtător (anonim), era plătibil la vedere (la prezentare), se putea transmite liber de la o persoană la alta; toate acestea au dus la răspândirea lui foarte repede. în scurt timp, bancherii au constatat că deţinătorii biletelor de bancă nu solicitau toţi în acelaşi timp BAN 243 rambursarea în aur a valorii nominale a biletelor. Atunci bancherii au apreciat că îşi pot asuma riscul să nu mai asigure acoperirea integrală în aur a biletelor de bancă emise. în aceste condiţii, biletele de bancă convertibile au devenit bani efectivi, reali, veritabili, care se bazează pe încredere, denumiţi bani fiduciari (v.); c) biletele de bancă neconvertibile (hârtia-monedă). în această situaţie, valoarea biletelor puse în circulaţie este superioară valorii stocului de aur. Dacă s-ar fi acceptat convertibilitatea integrală a biletelor, băncile emitente ar fi ajuns la faliment. Ca urmare, aceste bilete au curs forţat. Biletul de bancă nu produce dobândă, iar transmiterea lui se face prin trecerea neîngrădită de la o persoană la alta. B. de h. sunt un instrument în mâinile guvernanţilor, emisiunea lor fiind elastică, putând conduce la inflaţie, la scăderea puterii de cumpărare. Datorită emiterii de către S.U.A. a tot mai multor dolari pentru realizarea expansiunii lor militare şi comerciale şi a posibilităţii ca toate statele să solicite schimbarea dolarilor deţinuţi în aur, ceea ce era practic imposibil, la 15 august 1971, S.U.A. au desfiinţat preschimbarea dolarilor pe aur. ❖ B. de metal, b. din aramă, bronz, argint, aur, platină etc., care participă la operaţiunile băneşti. Formele principale ale b. de m. sunt monedele şi lingourile. Iniţial, b. de m. aveau valoare intrinsecă. în prezent, b. de m., monedele divizionare au curs forţat, iar valoarea înscrisă pe monezi este, de regulă, superioară valorii metalului din care sunt confecţionate. ❖ B. de pe o zi pe alta, b. care se împrumută pe pieţele monetare pe termene foarte scurte. Banii împrumutaţi trebuie rambursaţi în ziua următoare sau în cel mult două-trei zile. ❖ B. de război, b. emişi şi puşi în circulaţie pe teritoriul unei ţări ocupate de un alt stat, pentru finanţarea cheltuielilor de război şi de ocupaţie. ❖ B. de tezaur, bilete emise de Ministerul Finanţelor sau de Trezorerie, neconvertibile, fără garanţie materială, în vederea acoperirii unor cerinţe financiare ale statului. ❖ B. divizionari, submultipli ai unităţii monetare naţionale. în România, b.d. sunt submultipli ai leului şi sunt cunoscuţi sub denumirea de „bani“. ❖ B. electronici (cartela electronică şi de credit), operaţiunile băneşti care se derulează prin intermediul tehnicii electronice şi al automatelor. Importante operaţiuni băneşti care se efectuează numai prin comanda transmisă calculatoarelor. Enorme active şi pasive se înregistrează pe benzi şi discuri magnetice. în ţările avansate au fost instalate circuite prin care se efectuează transferuri electronice de fonduri direct între bănci şi între bănci şi marii clienţi. De asemenea, sunt organizate şi funcţionează ghişee automate, terminale şi cititoare de cartele electronice în reţeaua comercială, distribuitoare automate de bancnote, precum şi diferite tipuri de calculatoare personale. Ghişeele bancare automate efectuează singure, fără specialişti bancari, transferuri în conturi, lucrează cu cecuri şi titluri, primesc şi eliberează numerar, dau informaţii asupra conturilor clienţilor solicitanţi şi efectuează diverse alte servicii. Au fost înfiinţate case de compensaţii automatizate la care sunt cuplate bănci şi mari clienţi, prin intermediul cărora se efectuează un mare volum de operaţiuni. S-a înfiinţat şi o reţea internaţională, prin care se transmit ordinele de virament şi la care participă peste 1.000 de bănci din 50 de ţări. Comunicările electronice care se efectuează prin această reţea înlocuiesc un volum enorm de operaţiuni efectuate prin curieri poştali. ❖ B. fictivi, b. folosiţi ca numitor comun atunci când circulă simultan mai multe feluri de b. sau b. depreciaţi considerabil, ca urmare a inflaţiei. ❖ B. fiduciari, b. fără valoare proprie, care circulă doar în virtutea încrederii pe care o are posesorul b. în autoritatea emitentă. ❖ B. fierbinţi, b. folosiţi în relaţiile internaţionale şi care cuprind, în fapt, capitalurile băneşti speculative ce se deplasează dintr-o ţară în alta pentru obţinerea unor dobânzi cât mai mari. B.f. sunt capitaluri lichide, convertibile, uşor transferabile care circulă pe pieţele de capital internaţionale, cu deosebire în domeniul europieţelor, pentru a obţine un profit cât mai mare. ❖ B. ieftini, b. acordaţi sub formă de împrumut cu dobânzi mici. ❖ B. lichizi, b. efectivi, în numerar. ❖ B. mondiali, aurul care se află la dispoziţia diferitelor ţări şi care este folosit în operaţiunile de încasări şi plăţi internaţionale, în procurarea de valută străină etc. ❖ B. scumpi, b. care se acordă sub formă de împrumuturi cu dobânzi mai mari decât rata medie a pieţei. ♦> B. universali (internaţionali), b. folosiţi în încasările şi plăţile internaţionale. O lungă perioadă, rolul b. a fost îndeplinit de aur. După al doilea război mondial, funcţiile b. au fost treptat preluate de către valutele de rezervă, cu deosebire de dolar, iar ulterior de drepturile speciale de tragere, E.C.U., euro (v.). 244 BAN BANKCOOP, bancă generală de credit şi promovare - societate pe acţiuni, care, începând de la 1 ianuarie 1999, asigură, în plus, posibilitatea deschiderii de conturi curente şi de depozite exprimate în moneda unică europeană - euro - precum şi a decontării tranzacţiilor în această monedă. B. participă la sistemul de încasări şi plăţi (decontări) şi la operaţiuni de FOREX şi MONEY MARKET în euro, având conturi corespondente la următoarele bănci: Bank Austria, Creditanstalt Viena - Austria; Banque Naţionale de Paris, Paris - Franţa; Deutsche Bank A.G., Frankfurt/Main - Germania; Generale Bank, Bruxelles - Belgia; Instituto Bancario San Paolo di Torino, Torino - Italia. Banca dispune de o reţea de 11 bănci corespondente, cu care întreţine relaţii de cont în şase dintre cele unsprezece state membre ale Uniunii Monetare Europene, respectiv în Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia şi Olanda. Realizarea tranzacţiilor în euro reprezintă unul dintre obiectivele strategice ale băncii, urmărindu-se dezvoltarea şi consolidarea reţelei de corespondenţi bancari, în scopul satisfacerii cerinţelor în condiţii de eficienţă. BAREM, tabel care înfăţişează rezultatele unor calcule efectuate pe bază de elemente specifice luate în consideraţie (de exemplu, pentru diferite tarife de transport, dobânzi, preţuri, taxe etc.). Pe plan internaţional, b. reprezintă nivelul contribuţiei pe care ţările membre ale O.N.U. sau ale altor organisme ale sale care au buget propriu o prelevă pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfăşurării activităţilor respective. B. pentru contribuţia ţărilor membre se stabileşte după mai multe criterii, cum sunt: produsul naţional brut pe locuitor, numărul locuitorilor, zona unde este situată ţara, capacitatea de plată etc. BARIERE LA IMPORT, limitări tarifare (taxe vamale, accize) şi netarifare (norme de mărime, numerice, de calitate, sanitare, de protejare a mediului înconjurător etc.) reglementate de o ţară la importul unor mărfuri pentru protejarea produselor indigene. V. şi contingentare. BARIL, unitatea de măsură pentru capacităţi, egală cu 158,9 litri în S.U.A. şi cu 163,5 litri în Marea Britanie; se utilizează în special în S.U.A. şi Marea Britanie. BARJĂ, ambarcaţiune de dimensiuni mai mici care se foloseşte la transportul mărfurilor de pe vas pe ţărm (în port) sau invers, de pe ţărm pe vas. B. este luată în calcul la asigurările maritime şi fluviale. V şi asigurare maritimă; asigurări de transport fluvial; asigurări de transport maritim; asigurarea navelor maritime (casco maritim). BAROMETRU, indicator al evoluţiei economice utilizat pentru previziune. Indici stabiliţi de către serviciile statistice naţionale cu ajutorul cărora se urmăreşte evoluţia activităţii economice, sociale, financiare, bancare, de asigurări etc., ca de exemplu: preţ, producţie, vânzări, salarii, prime de asigurare etc. V şi indicator; indice. BARTER 1. Schimb direct de mărfuri şi servicii, contra altor mărfuri şi servicii, fără folosirea banilor efectivi sau a banilor de cont (scripturali). Succesul tranzacţiei depinde de coincidenţa voinţelor şi a cerinţelor respective. 2. Formă a schimbului internaţional în natură (compensaţie), care se efectuează pe baza unui aranjament conform căruia exportatorul vinde importatorului o anumită cantitate de mărfuri specificate în schimbul altei cantităţi de bunuri specificate. Acordul de b. cuprinde: nomenclatorul de mărfuri; categoriile de operaţiuni comerciale care se vor efectua prin compensare; unitatea de cont, adică valuta sau unitatea monetară convenţională, care se foloseşte în efectuarea operaţiunilor financiar-contabile privind livrările reciproce. Prin urmare, b. este o tranzacţie bilaterală în relaţiile internaţionale, care, practic, întâmpină dificultăţi, cum sunt: exportatorul trebuie să livreze anumite mărfuri, importatorul are obligaţia să dispună de mărfurile necesare şi acceptate de exportator, iar preţurile mărfurilor celor doi parteneri trebuie să fie convenite de ei. Ca urmare, b. are o utilizare relativ restrânsă. V. şi acord de barter. BAZ 245 BAZA DE CALCUL A CONTRIBUŢIEI PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE, veniturile lunare realizate de asiguraţi. Pentru asiguraţi, b. de c. în fiecare lună o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă şi/sau veniturile celorlalte categorii de asiguraţi; b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie. B. lunară de c. a c. individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România este salariul brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care persoana respectivă este încadrată în ţară, inclusiv sporurile şi celelalte adaosuri care se acordă legal. B. de c. în situaţiile de mai sus nu poate depăşi plafonul a de cinci ori salariul mediu brut lunar pe economie. B. lunară de c. la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţi. B. lunară de c. la ca persoana juridică din România datorează contribuţia de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate o constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale la care s-a calculat contribuţia de asigurări sociale. Pentru personalul român trimis în misiune permanentă, b. de c. nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor din luna respectivă şi valoarea corespunzătoare a cinci salarii medii brute lunare pe economie. B. lunară de c. a c. de a.s. pentru şomeri o constituie cuantumul indemnizaţiei de şomaj. V. şi asigurări sociale; contribuţia individuală de asigurări sociale; contribuţie pentru asigurările sociale de stat. BAZA DE CALCUL A PENSIEI, venitul lunar mediu pe baza căruia se calculează pensia. B. de c. a p. pentru munca prestată şi limită de vârstă şi pentru pensia suplimentară o constituie salariul mediu tarifar, determinat pe cinci ani consecutivi din ultimii zece ani de activitate, la alegerea viitorului pensionar. La salariul tarifar pe baza căruia se determină salariul mediu se adaugă următoarele venituri salariale: "sporul pentru vechime în muncă; "sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platformele marine de foraj şi de extracţie; ■indemnizaţia de zbor; "sporul pentru condiţii grele de muncă; "sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru; "sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare; "alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă etc. Pensia de invaliditate se calculează pe baza salariului tarifar şi a altor venituri salariale. B. de c. a p. de urmaş este pensia susţinătorului decedat sau pensia la care acesta ar fi avut dreptul. Pentru copiii orfani de ambii părinţi, b. de c. a p. se determină astfel: dacă există până la trei copii, se ia ca bază de calcul pensia cea mai avantajoasă a unui singur părinte; pentru patru copii, se ia ca bază de calcul pensia cea mai avantajoasă a unuia dintre părinţi, la care se adaugă 50% din pensia celuilalt părinte; pentru cinci sau mai mulţi copii se ia ca bază de calcul suma pensiilor ambilor părinţi. Salariul mediu tarifar lunar se determină pe baza: salariului tarifar de încadrare, pentru personalul retribuit cu luna; salariului tarifar de încadrare, corespunzător la 170 de ore prestate lunar, pentru persoanele plătite cu ora, inclusiv pentru personalul care munceşte şi este plătit în acord; salariului tarifar de calcul, pentru persoanele retribuite cu cotă procentuală; salariului asupra căruia s-a plătit contribuţia pentru asigurările sociale, în cazul angajaţilor la persoane fizice. Pentru persoanele care au primit salarii în valută, în anumite perioade, de la societăţi mixte, organizaţii internaţionale etc., b. de c. a p. o constituie salariile tarifare pentru funcţii similare exercitate în ţară pe perioada respectivă (dacă s-a achitat contribuţia la asigurările sociale de stat). B. de c. a p. persoanelor care au lucrat cu jumătate de normă o constituie salariul mediu corespunzător programului întreg de lucru. Reforma asigurărilor sociale preconizează ca b. de c. a p. să se determine luând în considerare următoarele elemente: stabilirea unei rate de înlocuire a salariului în baza aplicării unui procent unic asupra venitului mediu pe economie, stabilit de lege în anul în care are loc pensionarea, pentru primii 20 de ani de contribuţie la fondul de asigurări sociale; majorarea procentului pentru fiecare an de contribuţie peste cei 20 de ani iniţiali; aplicarea unui procent suplimentar pentru fiecare an de contribuţie peste durata minimă de contribuţie necesară obţinerii unei pensii integrale pentru 246 BAZ munca depusă şi limită de vârstă. în prezent pensia se calculează pe baza punctelor de pensie (v.). BAZA DE IMPOZITARE CU TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ, diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare, respectiv numai asupra a ceea ce se numeşte valoare adăugată. B. de i. cu t.v.a. reprezintă contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. B. de i. se calculează folosindu-se preţurile negociate între vânzător şi cumpărător, precum şi avându-se în vedere alte cheltuieli datorate de cumpărător pentru livrările de bunuri şi care n-au fost cuprinse în preţ. B. de i. în interiorul ţării. B. de i. a taxei pe valoarea adăugată este considerată din: a) pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartidă obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori de prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni; b) preţurile de achiziţie sau, în lipsa acestora, preţul de cost, determinat la momentul livrării. Dacă bunurile sunt mijloace fixe, preţul de achiziţie sau preţul de cost se ajustează; c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii. Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată: a) impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adăugată; b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului. Nu se cuprind în b. de i. cu t.v.a. următoarele: a) rabaturile, remizele, ristumele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor; b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate; c) dobânzile percepute pentru: plăţi cu întârziere, livrări cu plata în rate, operaţiuni de leasing; d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfa şi clienţi, prin schimb, fară facturare; e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia; f) taxa de reclamă şi publicitate şi taxa hotelieră care sunt percepute de către autorităţile publice locale prin intermediul prestatorilor. B. de i. cu t.v.a. se ajustează în următoarele situaţii: a) dacă au fost emise facturi fiscale şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor; b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea sau preţurile bunurilor livrate sau serviciilor prestate; c) în situaţia în care reducerile de preţ sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum şi în cazul majorării preţului ulterior livrării sau prestării; d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisă începând cu data de la care se declară falimentul; e) în cazul în care cumpărătorii retumează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare. B. de i. pentru un import de bunuri este constituită din valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele şi alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorate pentru importul de bunuri. Se cuprind, de asemenea, în baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare care intervin până la primul loc de destinaţie a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în b. de i. Primul loc de destinaţie a bunurilor îl reprezintă destinaţia stipulată în documentul de transport sau orice alt document însoţitor al bunurilor, când acestea intră în România. B. de i. pentru importul de bunuri nu cuprinde: rabaturile, remizele, ristumele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor în vederea stimulării vânzărilor, în condiţiile prevăzute în contractele încheiate; sumele care reprezintă daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile sau tarifele negociate. Nu se exclud din b. de i. orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, BAZ 247 penalizările, precum şi sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dobânzile percepute pentru plăţi cu întârziere, vânzări cu plata în rate, operaţiuni de leasing, sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia, valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare, taxa de reclamă şi publicitate şi taxa hotelieră care sunt percepute de către autorităţile publice locale prin intermediul prestatorilor. B. de i. pentru nave şi aeronave nu include: a) valoarea serviciilor de reparare sau transformare, pentru navele şi aeronavele care au fost reparate sau transformate în străinătate; b) carburanţii şi alte bunuri aprovizionate din străinătate, destinate utilizării pe nave şi/sau aeronave. Dacă suma folosită la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimată în valută, aceasta se converteşte în moneda naţională a României, în conformitate cu metodologia folosită, pentru a stabili valoarea în vamă a bunurilor importate. V. şi taxa pe valoarea adăugată. BAZA LUNARĂ DE CALCUL A CONTRIBUŢIEI PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE, venitul lunar asupra căruia se calculează contribuţia de asigurări sociale pe luna respectivă. în cazul asiguraţilor care desfăşoară activităţi pe baza contractului individual de muncă şi al funcţionarilor publici, b.l. de c. a c. individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă. Pentru persoanele asigurate care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, al membrilor cooperatori, b.l. de c. a c. individuale de asigurări sociale o constituie veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar. Pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România, b.l. de c. a c. individuale de asigurări sociale o constituie salariul brut lunar în lei corespunzător funcţiei în care persoana respectivă este încadrată în ţară, inclusiv sporurile şi celelalte adaosuri acordate legal. în cazul persoanelor asigurate care au depus declaraţie sau contract de asigurare, b.l. de c. a c. individuale de asigurări sociale o constituie venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau contractul de asigurare socială nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar. Prin salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, se înţeleg: "salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi suplimentar (inclusiv indexări, compensaţii, indemnizaţii de conducere, salarii de merit şi alte drepturi care fac parte din salariul de bază); "sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu; "sumele plătite din fondul de salarii pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbătoare, evenimente familiale deosebite, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaţilor); "sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie, plătite din fondul de salarii; "premiile anuale şi cele din cursul anului sub diferite forme, altele decât cele reprezentând participarea salariaţilor la profit; "drepturile în natură acordate salariaţilor sub formă de remuneraţie; "sumele plătite din fondul de salarii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanţă, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naţionale sau religioase); "alte adaosuri de salarii aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă, plătite din fondul de salarii. B.l. de c. la care angajatorul sau asimilatul acestuia datorează contribuţia de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţii care îşi desfăşoară activitatea pe bază de contract individual de muncă sau de asiguraţi ai acestora. B.l. de c. la care persoana juridică din România datorează contribuţia de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate o constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale (inclusiv sporurile şi adaosurile legale) la care s-a calculat contribuţia de asigurări sociale. B.l. de c. a c. de asigurări sociale pentru şomeri o constituie cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj (v.). 248 BAZ B.l. de c. a c. datorate de angajatori sau asimilaţii acestora nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare. Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând: "prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc legal şi direct de către acesta; "drepturile şi plăţile legale în cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, al încetării mandatului sau a calităţii de membru cooperator, altele decât cele acordate legal pentru perioada de preaviz; "diurnele de deplasare sau delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor; "sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit; "premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale. Prin premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale se înţeleg sumele care se acordă din fondul de salarii şi pentru care se prevede expres prin acte normative cu caracter special că pentru acestea nu se datorează contribuţie de asigurări sociale. Sumele reprezentând prestaţii de asigurări sociale care se plătesc de angajator asiguraţilor în contul asigurărilor sociale se reţin de către acesta din contribuţiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă. Sumele reprezentând prestaţii de asigurări sociale plătite de angajator care depăşesc suma contribuţiilor datorate de acesta în luna respectivă se recuperează din contul asigurărilor sociale de la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia. V. şi contribuţie pentru asigurările sociale de stat. BAZA PREŢURILOR, document în care, pe elemente de deviz, se analizează toate cheltuielile care se cuprind în costul materialelor de masă „loco şantier44. B.p. se întocmeşte sub forma unui tabel, având alăturat şi analiza preţurilor. V. şi deviz. BAZĂ IMPOZABILA, stabilire concretă, sub aspect cantitativ şi calitativ, a obiectului care va fi supus impozitului. Pentru aceasta sunt necesare identificarea obiectului impozabil, stabilirea naturii lui şi apoi evaluarea sau măsurarea acestuia pentru o anumită perioadă de timp. Mărimea impozitului de plată din sarcina subiectului impozabil depinde în mod direct de determinarea corectă a b.i. care, de regulă, se exprimă în unităţi băneşti, dar şi în unităţi de măsură naturale (kilograme, hectare, bucăţi etc.), şi are o deosebită importanţă politică, economică, socială, financiară şi juridică. V. şi obiectul impunerii. BAZĂ IMPOZABILA ESTIMATĂ, determinarea mărimii bazei impozabile prin folosirea tuturor datelor şi documentelor care au relevanţă pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei fiscale de fapt. Dacă organele fiscale sunt îndreptăţite să estimeze baza de impozitare, acestea trebuie să aibă în vedere preţul de piaţă al tranzacţiilor sau bunurilor impozabile. V. şi bază impozabilă. BĂNCI, societăţi bancare şi sucursale ale băncilor străine autorizate de Banca Naţională a României să funcţioneze în România. V. şi bancă. BENEFICIAR, persoană fizică sau juridică pentru care, în temeiul unui contract, se predau unele produse sau lucrări, se prestează anumite servicii sau care are dreptul la încasarea unei sume de bani. ❖ B. cambial, persoană la ordinul căreia se emite o cambie (v.) sau un bilet (v.) şi care este în drept să încaseze la scadenţă sau anticipat, prin negociere, suma menţionată în cambie. ❖ B. de acreditiv, persoană fizică sau juridică pe numele căreia se deschide un acreditiv. V. şi acreditiv. ❖ B. de asigurare, persoană desemnată prin lege sau prin contractul de asigurare să încaseze suma asigurată în cazul când se produce accidentul sau decesul asiguratului. Asiguratul poate desemna pe beneficiarul asigurării fie la încheierea contractului, fie pe durata asigurării, printr-o declaraţie întocmită în acest scop şi depusă la BEN 249 asigurător sau prin testament. în situaţiile în care prin contractul de asigurare sunt desemnaţi mai mulţi beneficiari ori există succesori legali sau testamentari, aceştia participă la suma asigurată în mod egal sau potrivit prevederilor din testament. V. şi contract de asigurare; durata asigurării. ❖ B. de investiţii, unitatea economică, instituţia, persoana particulară pentru care se execută o lucrare de investiţii. V. şi investiţii. BENEFICII Şl PIERDERI 1 . Cont de rezultate financiare finale în care se înregistrează toate pierderile şi beneficiile rezultate din activitatea de bază şi din alte activităţi, precum şi pierderile şi veniturile diverse ale societăţii de asigurări. 2. Formular anexă la bilanţ. 3. Tabel care cuprinde un extras sistematizat al datelor din contul „Beneficii şi pierderi", grupate pe felul surselor din care provin. Pe baza acestor date, completate cu situaţia realizărilor, se calculează rentabilitatea unităţii economice. BENEFICIU, categorie economică reprezentând o parte din venitul net; element al valorii nou create, care exprimă relaţii sociale de producţie. B. este o parte variabilă din valoarea nou creată în activitatea productivă din cadrul unităţilor economice, care rămâne după scăderea cheltuielilor efectuate, remunerarea personalului şi acordarea altor drepturi cuvenite acestuia, acoperirea cheltuielilor de cercetare şi de introducere a tehnicii noi, plata impozitului pe salarii, plata contribuţiei pentru asigurările sociale, efectuarea altor cheltuieli cu munca vie etc., într-o anumită perioadă de timp şi se evidenţiază în bilanţ şi în contul de profit şi pierderi. B. este sursa de bază a formării fondului de dezvoltare, a fondului de consum social şi individual, precum şi a fondurilor proprii ale unităţilor economice. B. constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activităţi productive; principalul indicator calitativ care exprimă eficienţa activităţii economice; pârghia eficientă de conducere a economiei naţionale, izvorul principal de înfăptuire a gestiunii economico-financiare şi de cointeresare materială a colectivelor de salariaţi; pârghie economico-financiară importantă de înfăptuire a autofinanţării, care contribuie la dezvoltarea unităţilor economice, la întărirea autonomiei lor funcţionale; important izvor de alimentare a bugetului de stat cu venituri şi mijloc de control din partea organelor financiar-bancare şi a celor ierarhic superioare. B. stimulează realizarea producţiei sub aspect cantitativ şi calitativ, valorificarea superioară a tuturor resurselor materiale, reducerea costurilor de producţie şi, în mod deosebit, a cheltuielilor materiale. Cuantumul beneficiului este influenţat de următorii factori principali: volumul şi nivelul tehnic al producţiei; nivelul productivităţii muncii; modul de utilizare a capacităţilor productive; nivelul cheltuielilor de producţie şi de circulaţie; modul şi gradul de utilizare a producţiei şi a muncii etc. La întreprinderile comerciale, el provine din realizările activităţii de bază sau din alte activităţi şi se calculează ca diferenţă între rabatul comercial (adaosul comercial) şi cheltuielile efective de circulaţie. în întreprinderile de transporturi, de telecomunicaţii etc., b. rezultă din diferenţa dintre suma încasată ca preţ al serviciilor prestate şi cheltuielile lor de producţie. Sporirea b. este determinată în mare măsură de creşterea productivităţii muncii, reducerea costurilor, creşterea volumului şi a calităţii produselor, lichidarea rebuturilor, a pierderilor de orice fel etc. B. caracterizează nivelul eficienţei activităţii, spiritul de răspundere cu care se administrează avuţia naţională. în nivelul b. se reflectă rezultatele muncii desfăşurate în unităţile economice, gospodărirea fondurilor băneşti, folosirea raţională a resurselor materiale, a forţei de munqă, reducerea cheltuielilor materiale, creşterea productivităţii muncii, preocupările şi eforturile depuse pentru sporirea continuă a produsului naţional brut. Obţinerea unor b. cât mai mari ca rezultat al unei activităţi economice eficiente şi al gospodăririi raţionale a mijloacelor materiale şi băneşti permite fiecărei unităţi economice să contribuie la dezvoltarea societăţii şi la constituirea fondurilor proprii pentru autofinanţare, la efectuarea cheltuielilor sociale menite să conducă la creşterea nivelului de trai al oamenilor. B. unităţilor se determină şi se aprobă prin buget, avându-se în vedere nivelul cheltuielilor de producţie şi de circulaţie. B. contribuie în mare măsură la buna funcţionare a mecanismului economico-financiar. 250 BEN BENEFICIU BRUT, b. din care nu s-a făcut nici o scădere pentru pierderi. BENEFICIU CONTABIL, depăşirea veniturilor asupra cheltuielilor care rezultă din reevaluarea posturilor de activ sau din deprecierea posturilor de pasiv. BENEFICIU DE CURS, diferenţa rezultată între preţul de cumpărare a unui titlu şi cel de revânzare a sa la un curs superior. BENEFICIU FISCAL, b. asupra căruia urmează să se calculeze impozitul aferent. BENEFICIU INFLAŢIONIST, beneficiu scriptic rezultat din devalorizarea monedei naţionale, din inflaţie. BENEFICIU ÎN VALUTĂ, indicator economic folosit pentru fundamentarea exportului de produse, stabilit prin deducerea din preţul extern franco-frontiera română, care se poate obţine din operaţiunile de export, a sumei cheltuielilor interne de producţie, exprimate în valută. B. în v. reclamă transformarea în valută a tuturor cheltuielilor privind fabricarea şi comercializarea produselor destinate exportului şi compararea acestor cheltuieli cu preţul extern care se obţine din vânzarea lor. La transformarea în valută a costurilor de producţie se ţine seama de consumurile specifice de materii prime şi materiale, corelate cu preţurile unitare din import (dacă materiile prime provin din import) şi cu preţurile pieţei externe (atunci când materiile prime şi materialele sunt din ţară). Pentru amortizări, cheltuielile interne de transport, salarii etc., care se exprimă în lei, se folosesc coeficienţii de transformare în valută. BENEFICIU NET, b. rămas după ce s-au scăzut din beneficiul brut toate pierderile reflectate prin debitul contului „Beneficiu şi pierderi". BENEFICIU NORMAT, b. determinat pe ramuri economice în raport cu fondurile de producţie (fixe şi circulante) ale acestor ramuri. Nivelul b.n. se stabileşte diferenţiat pe ramuri şi subramuri avându-se în vedere: a) dezvoltarea prioritară a ramurilor de bază ale economiei naţionale, care contribuie la punerea în valoare a resurselor naturale, asigură înzestrarea tehnică a ramurilor şi subramurilor economice sau care contribuie în măsură importantă la extinderea exporturilor şi în creşterea eficienţei acestuia; b) asigurarea unei rentabilităţi corespunzătoare pe produse atât la nivelul ramurilor economice, cât şi în unităţile economice producătoare care îşi desfăşoară activitatea în condiţii normale de dotare, organizare şi gospodărire; c) asigurarea unui beneficiu mai mare pentru ramurile şi unităţile economice care necesită cheltuieli suplimentare de cercetare şi experimentare, diversificare şi reînnoire, precum şi pentru cele care sunt înzestrate cu mijloace fixe supuse unei uzuri morale mai rapide. BENEFICIU PESTE PLAN, b. realizat de unităţile economice prin depăşirea programului de producţie şi de desfacere şi prin reducerea costului stabilit sau a cheltuielilor de circulaţie, ca urmare a efortului propriu al întreprinderii respective. Repartizarea lui pe anumite destinaţii se face potrivit normelor legale. BENEFICIU PLANIFICAT 1. Indicator economic prevăzut în buget, care reprezintă diferenţa dintre valoarea producţiei fizice prevăzute a se desface la preţul de producţie şi totalul cheltuielilor stabilite pentru producerea ei, plus cheltuielile de desfacere. 2. Parte din valoarea produsului naţional brut utilizat fie direct, fie prin buget pentru nevoile reproducţiei sociale şi pentru satisfacerea cerinţelor materiale şi spirituale ale salariaţilor. în practica întreprinderilor, b.p. este determinat prin metode diferite, ca de exemplu, metoda directă, metoda analitică (metoda coeficienţilor) etc. Repartizarea şi vărsarea b.p. se efectuează potrivit prevederilor legale. BEN 251 BENEFICIU PUBLIC, satisfacerea cerinţelor populaţiei ţării privind învăţământul, cultura, sportul, transportul etc. BENEFICIU SOCIAL, cotă din resursele bugetului de stat şi din bugetele locale pe care organele de stat competente o repartizează pentru completarea veniturilor unor categorii sociale care au venituri mici şi se confruntă cu riscuri cum sunt: accidente de muncă, boli profesionale, şomaj, în caz de maternitate etc. V. şi accident de muncă; boală profesională; indemnizaţie de şomaj; ajutor social. BENEFICIU TOTAL, b. care se obţine de unităţile economice din întreaga lor activitate. B.t. este influenţat de beneficiile sau de pierderile activităţii de bază, ale activităţii agricole anexe, de prelucrările de deşeuri, de acţiunile social-culturale, de gospodăria comunală proprie şi cea de locuinţe. B.t. mai poate fi influenţat de beneficiul sau de pierderile rezultate din valorificarea unor materii prime, din vânzarea ambalajelor, din desfacerea unor mărfuri cumpărate, de pierderile provocate de calamităţi ale naturii, de pierderile rezultate din comenzile anulate, din suportarea creanţelor date la scădere şi a celor prescrise. BENEFICIUL ASIGURĂTORULUI , categorie economică, parte a venitului net, formă de realizare bănească a rezultatului financiar, determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile societăţii de asigurări în perioada respectivă, exprimând eficienţa activităţii desfăşurate. Funcţiile, rolul şi importanţa b. dobândesc valenţe noi în condiţiile actuale, el fiind unul dintre factorii esenţiali ai înfăptuirii gestiunii economico-financiare. B. constituie rezultatul financiar pozitiv al unei activităţi desfăşurate, principalul indicator sintetic, calitativ nou, cu ajutorul căruia se determină eficienţa activităţii economico-financiare, se defineşte spiritul de răspundere cu care se foloseşte partea respectivă din avuţia naţională, resursele economice şi financiare aflate la dispoziţie şi cu care se apreciază rezultatele economico-financiare obţinute de organele asigurărilor. în condiţiile actuale, b. realizat de societatea de asigurări îndeplineşte funcţii care au dobândit valenţe noi; el a devenit ul puternic mijloc de stimulare materială a societăţilor de asigurări, a colectivelor de lucrători Aceasta rezultă atât din îmbunătăţirea sistemului de salarizare, cât şi din destinaţiile beneficiului realizat, din modul cum sunt stimulaţi salariaţii în raport cu contribuţia lor la buna desfăşurare a activităţii de asigurări, cu vechimea în munca de asigurări. B.a. constituie, în acelaşi timp, o pârghie economico-financiară pentru creşterea răspunderii organelor de conducere în luarea deciziilor, sporirea răspunderii colectivelor de lucrători pentru desfăşurarea unei activităţi de maximă eficienţă. Importanţa deosebită şi rolul beneficiului în cadrul mecanismului economico-financiar rezultă şi din faptul că el este un mijloc de control exercitat de către organele financiar-bancare de asigurări şi cele ierarhic superioare asupra modului de gospodărire a resurselor materiale şi financiare existente la dispoziţia organelor de asigurări şi de folosire raţională a forţei de muncă, a timpului de lucru, un instrument eficient de cultivare a spiritului de răspundere, de întărire a ordinii, a disciplinei financiare în toate sectoarele de activitate, de apărare a integrităţii avutului public. Cu cât vor fi luate măsurile cele mai adecvate pentru a obţine sistematic un beneficiu mai mare, cu atât va creşte mai rapid produsul naţional brut, se va mări avuţia naţională, se va înregistra o dezvoltare a economiei şi culturii noastre naţionale, se vor îmbunătăţi mereu condiţiile de muncă şi de viaţă ale populaţiei. Creşterea b.a. depinde de accentuarea laturilor calitative ale activităţii de asigurări, de ridicarea acestei activităţi pe o treaptă nouă, calitativ superioară, de obţinerea unui venit maxim cu minimum de cheltuieli, de diversificarea, extinderea şi perfecţionarea sistemului asigurărilor. V. şi funcţiile beneficiului; repartizarea profitului societăţii de asigurări. BENEFICIUL ÎNTREPRINZĂTORULUI, parte a beneficiului cuvenit întreprinzătorului care utilizează capital împrumutat în diferite domenii de activitate. B.î. apare 252 BEN din diferenţa dintre beneficiul obţinut prin folosirea capitalului împrumutat şi dobânda plătită creditorului; se prezintă sub forma beneficiului industrial, comercial, din asigurări etc. BENEFICIUL SPERAT, parte a sumei asigurate privind asigurarea facultativă a bunurilor în timpul transportului extern (export-import). în suma asigurată stabilită pentru bunuri în timpul transportului extern asiguratul poate include - pe lângă preţul de vânzare potrivit facturii şi costul transportului - şi un beneficiu sperat de 10%, ori de câte ori nu s-a convenit altfel. BIJUTERIE 1. Obiect de podoabă confecţionat din metal preţios şi pietre preţioase. 2. întreprindere specializată în confecţionarea şi vânzarea obiectelor de podoabă. BILANŢ 1. Situaţie contabilă sintetică a firmei, la un moment dat, de regulă la finele anului, care se prezintă sub forma unui tabel cu două coloane - activ şi pasiv - şi care trebuie să ofere o imagine fidelă, clară şi completă asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute. 2. Document de gestiune în care se reflectă, în expresie bănească, mijloacele aflaie la dispoziţia societăţii comerciale la un moment dat, în comparaţie cu sursele de provenienţă şi de formare a lor. B. apare ca o situaţie întocmită sub formă contabilă şi după un anumit plan, conform metodologiei contabile obligatorii, cuprinzând elementele patrimoniale de activ şi de pasiv, precum şi rezultatul final destinat să sporească sau să micşoreze patrimoniul societăţii comerciale sau ca un cont final care să servească la închiderea conturilor de activ şi de pasiv, precum şi a conturilor de rezultate. Oglindirea în b. a mijloacelor economice se face sub dublu aspect: pe de o parte, după componenţa şi rolul lor în procesele economice, iar pe de altă parte, după sursele de constituire (de provenienţă) a acestor mijloace şi a destinaţiei fiecărei surse. Fiind vorba de aceleaşi mijloace economice privite sub aceste aspecte, prezentarea lor în b., în exprimare bănească, apare sub forma unei egalităţi. Acest mod de prezentare a mijloacelor economice, specific contabilităţii în partidă dublă, a dus la necesitatea împărţirii conţinutului b. în două părţi distincte: partea stângă, activul, în care sunt înscrise mijloacele economice, şi partea dreaptă, pasivul, în care sunt înscrise sursele de procurare a mijloacelor din activ. Conţinutul egalităţii dintre elementele de activ şi cele de pasiv reprezintă soldurile debitoare şi creditoare ale conturilor, adică situaţia contabilă a acestor elemente. B. reprezintă însă şi dreptul unităţii gestionare a societăţii comerciale de a utiliza mijloacele care i-au fost puse la dispoziţie în baza legilor ce i se aplică, precum şi gradul ei de răspundere faţă de stat şi de alte unităţi economice sau persoane care i-au pus la dispoziţie, în anumite condiţii, mijloacele economice. Din punct de vedere economic, b. prezintă modul cum au fost plasate mijloacele economice, respectiv formele concrete ale lor, în diferitele faze ale circuitului economic, la un moment dat, iar pasivul, modul cum au fost procurate sursele acestor mijloace, respectiv finanţarea lor. B. nu este conceput deci ca o simplă situaţie contabilă, ci ca un instrument de cunoaştere, indispensabil organelor de conducere a unităţilor gestionare a societăţii comerciale, menit să caracterizeze sub cele mai variate aspecte activitatea lor economică şi financiară, pe o anumită perioadă de timp, în vederea luării celor mai juste decizii. întocmirea b. necesită: ■efectuarea unor lucrări privind elaborarea balanţei de verificare, după ce s-au înregistrat toate operaţiunile economice ale societăţii comerciale, până la data întocmirii b.; "punerea de acord a înregistrărilor contabile cu inventarul; "concentrarea rezultatelor în contul de profit şi pierderi; ■închiderea conturilor şi încadrarea sistematică a soldurilor lor în conturile de activ şi de pasiv ale b. Potrivit normelor metodologice, fiecare unitate economică întocmeşte b., care serveşte la: reflectarea în expresie bănească a patrimoniului, asigurarea informaţiilor necesare unităţilor societăţii comerciale, celor subordonate acestora şi organelor ierarhic superioare. B. se întocmeşte trimestrial şi anual. BILANŢ BANCAR, b. ce se întocmeşte de bănci potrivit legislaţiei care reglementează activitatea bancară. BIL 253 BILANŢ CONTABIL, situaţie contabilă sintetică formată din: bilanţ, contul de profit şi pierdere, respectiv contul de execuţie în cazul instituţiilor publice, diferite anexe şi raportul de gestiune. B.c. se întocmeşte obligatoriu anual, ca şi în cazul fuziunii sau încetării activităţii unităţii economice. Pentru unităţile economice cu capital de stat în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social, precum şi pentru alte persoane juridice, Ministerul Finanţelor poate stabili ca întocmirea şi depunerea b.c. să se facă şi la alte perioade decât anual. Pentru întocmirea b.c. trebuie respectate următoarele reguli: posturile înscrise în b. să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului; nu sunt admise compensări între conturile care se înscriu în b. şi între veniturile şi cheltuielile din contul de profit şi pierdere. V. şi bilanţ. BILANŢ DE ÎNFIINŢARE, b. în care se înscriu sursele, mărimea şi structura mijloacelor financiare iniţiale ale unei societăţi comerciale înainte de începerea activităţii. V. şi bilanţ. BILANŢ DE LICHIDARE, b. care se întocmeşte în situaţia în care societatea comercială îşi încetează activitatea. B. de 1. reglementează angajamentele, ca şi patrimoniul său, care este distribuit acţionarilor după achitarea obligaţiilor faţă de creditori. V. şi bilanţ. BILANŢ TERITORIAL (BALANŢĂ TERITORIALĂ) , evaluare prin care se însumează suprafeţele de teren la nivelul unei unităţi administrativ-teritoriale, indiferent de locul situării, de proprietarul sau de categoria de folosinţă a terenurilor, la un moment dat. BILET, imprimat care emană de la o unitate de stat, cooperatistă, privată sau obştească, prestatoare de servicii. B. care produc consecinţe juridice sunt asimilate cu înscrisurile oficiale, iar falsificarea lor constituie infracţiune şi se sancţionează după caz. ❖ B. de bancă (bancnotă) 1. Instrument de plată legal, emis de institutul de emisiune. 2. Titlu de credit emis şi pus în circulaţie de banca de emisiune, care exprimă obligaţia acesteia de a-1 converti în aur la prezentarea şi la cererea deţinătorului. 3. Instrument important de credit care, pe o anumită treaptă de dezvoltare a economiei, a devenit principala formă a banilor. 4. Semn bănesc (hârtie de valoare) la purtător, nepurtător de dobândă, fară termen de plată, imprescriptibil, care era preschimbabil în aur, pus în circulaţie de băncile de emisiune, care înlocuieşte banii cu valoare intrinsecă în îndeplinirea funcţiilor de mijloc de circulaţie şi mijloc de plată. Apariţia b. de b. (b.) este legată de înfiinţarea şi de dezvoltarea băncilor, fiind o emanaţie a creditului bancar şi, în acelaşi timp, o bază de sprijin a existenţei şi a expansiunii acestui credit. B. de b. (b.) a descins din certificatul de depozit şi din circulaţia cambiei (v.). K. Marx a definit bancnota astfel: „O poliţă asupra bancherului, plătibilă în orice moment posesorului ei şi pe care bancherul o substituie poliţelor particulare." B. de b. (b.) au următoarele trăsături: a) reprezintă un angajament nepurtător de dobândă, la purtător şi la vedere, asumat de banca de emisiune, ceea ce înseamnă că posesorul, dacă se prezintă cu el în orice moment la bancă, aceasta - pe baza cererii posesorului - era obligată să-i elibereze monedă cu valoare integrală, adică aur; b) este utilizat ca mijloc legal de circulaţie şi ca mijloc de plată; c) era convertibil, adică se putea transforma în monedă cu valoare integrală (în aur); d) se emite pe baza creditului care se acordă în vederea realizării mărfurilor, satisfăcând astfel cerinţe ale producţiei şi circulaţiei de mărfuri. Punerea în circulaţie a unor asemenea însemne băneşti este mai avantajoasă decât punerea în circulaţie de monede metalice deoarece b. de b. sunt uşor transportabile, se numără uşor şi se evită uzarea metalului din monedele puse în circulaţie. La baza emisiunii b. de b. se afla, iniţial, tezaurul băncii de emisiune, o anumită cantitate de aur care garanta convertibilitatea lor. Convertibilitatea mai este garantată şi de cantitatea de muncă încorporată în valoarea bunurilor aflate în circulaţie. Iniţial, b. de b. aveau acoperire în aur şi în devize, pe care băncile de emisiune le puteau converti, la cerere, în aur. în prezent, b. de b. exprimă conţinutul economic nou al banilor, rezultat din caracterul deosebit al producţiei de mărfuri, din acţiunea legii valorii şi din acţiunea celorlalte legi economice obiective. B. de b. 254 BIM din România au valori nominale de 50, 100, 5.000, 100.000, 500.000 şi 1.000.000 de lei. B. de b. din ţara noastră sunt bani de credit emişi şi puşi în circulaţie pe calea creditării economiei naţionale. Garantarea b. de b. se înfăptuieşte cu o parte din stocul de aur al statului şi cu cantitatea de mărfuri pusă pe piaţă, ceea ce asigură stabilitatea banilor. V. şi certificat ♦> B. de lombard, înscris eliberat de o instituţie specializată prezentatorului de obiecte la acordarea împrumutului. B. de 1. poate fi numai nominal şi cuprinde, în mod obligatoriu, numele şi prenumele persoanei care primeşte împrumutul, numărul actului de identitate, data eliberării şi scadenţa împrumutului, denumirea obiectului amanetat, descrierea acestui obiect etc. V. şi lombard. ❖ B. de tezaur, titlu de credit (emis de stat pentru a-şi acoperi, prin împrumut, cerinţele de venituri bugetare pe termen scurt). B. de t. se pot emite pe diferite termene (13,26 sau 52 de săptămâni), sunt sau nu purtătoare de dobânzi şi, uneori, se vând cu rabat. La scadenţă, posesorul încasează valoarea lor nominală. ❖ B. de trezorerie, titlu de credit pe termen scurt, emis de societăţi comerciale cu capital privat şi de stat pentru procurarea de capital pe termen scurt. B. de t. constituie o cale simplă şi suplă care face posibilă reducerea costului finanţării, comparativ cu creditul bancar, asigurând o mai mare autonomie faţă de creditor. Cu ajutorul b. de t se satisface necesarul de fonduri de rulment, se finanţează obiectivele sezoniere, temporare sau excepţionale. B. de t. sunt mai atractive decât bonurile de tezaur (v.), deoarece dobânda este mai mare. B. de t. se emit pe o durată mai mică de trei ani, cu dobândă fixă sau variabilă. B. de t. au dobândit o largă utilizare. ❖ B. la ordin, înscris, titlu de credit la ordin, titlu cambial, prin care o persoană, numită subscriptor, semnatar sau emitent, se obligă, expres şi necondiţionat, să plătească într-un anumit loc şi la o dată precis stabilită o sumă de bani datorată unei persoane, numită beneficiar. B. la o. este un instrument de plată şi un titlu de credit care se poate transmite prin andosare şi care trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente: numele, prenumele şi adresa emitentului, obligaţia acestuia de a plăti o anumită sumă de bani, prevăzută în cifre şi litere, numele, prenumele şi adresa beneficiarului, scadenţa la care se va face plata (la vedere, la prezentare sau la o dată fixă), precum şi locul unde se va face plata. îndeplinind aceste condiţii, b. la o. constituie un act executoriu prin simpla protestare la organele notariale. B. la o. neachitat la scadenţă nu poate fi motivat cu vreo altă probă, decât cu viciul de consimţământ al subscriptorului (emitentului). Spre deosebire de cambie, la b. la o. participă numai două persoane, şi anume: a) emitentul, care corespunde trăgătorului din cambie, dar aici nu dă ordin, nu garantează plata, ci se obligă direct să plătească o sumă determinată de bani; b) beneficiarul, care devine creditor. întrucât b. la o. implică numai două persoane, nu este necesară procedura acceptării plăţii. Ca şi cambia, b. la o. nu poate fi emis la purtător. V. şi andosare; cambie; protest. BIMETALISM, sistem bănesc introdus la începutul secolului al XlX-lea, la baza căruia, ca măsură a valorii, existau două metale preţioase (aurul şi argintul), iar monedele confecţionate din aceste metale aveau aceeaşi putere circulatorie şi serveau, în acelaşi timp, ca echivalent general şi ca mijloc legal de plată. în practică, au existat două variante ale acestui sistem: b. potrivit căruia circulau pe piaţă monede de aur şi de argint, care îndeplineau funcţia de echivalent general în raport cu valoarea intrinsecă a lor, valoare lăsată să oscileze liber în funcţie de piaţă (varianta „monedei paralele": între cele două monede de aur şi argint nu există un raport de schimb legal şi obligatoriu) şi b. în care banii de aur şi de argint circulau în raport de valoarea stabilită de stat pentru aur şi argint, fixată prin lege (varianta „monedei duble": cu raport de schimb legal, obligatoriu). Practic, rolul de etalon se îndeplinea fie numai de către aur, fie numai de către argint, în funcţie de împrejurări, din cauza faptului că atunci când unul dintre cele două metale era evaluat la un nivel prea scăzut, el se retrăgea din circulaţie, se retopea în lingouri şi, după caz, se tezauriza sau se exporta. în timpul existenţei sale, s-a constatat că b. a fost un sistem monetar nestabil, datorită faptului că existenţa unei duble măsuri a valorii, proprie bimetalismului, este în contradicţie cu natura lui, care reclamă existenţa unui singur etalon al preţului mărfii. Instabilitatea b. izvora din faptul că valoarea comercială a aurului şi a argintului era supusă oscilaţiilor de pe piaţă determinate de condiţiile în care se produceau BIR 255 cele două metale preţioase. B. a provocat mari perturbări în economia ţărilor care l-au practicat, principala problemă care s-a pus cu privire la funcţionarea b. a fost stabilirea raportului între aur şi argint în mai multe ţări. Datorită acestui fapt, argintul s-a deplasat din ţările unde a fost subevaluat către ţările unde era mai bine evaluat. In acelaşi timp, aurul a migrat în sens invers. Către finele secolului al XlX-lea, ţările au renunţat treptat, una după alta, la sistemul monetar bimetalist şi au trecut la sistemul monetar monometalist aur. în România, b. a stat la baza sistemului bănesc naţional din 1867; din cauza dificultăţilor pe care le-a generat, în 1890 s-a renunţat la b. şi s-a introdus monometalismul aur. V. şi sistem bănesc. BIR, dare personală, pe cap de locuitor, percepută în raport cu capacitatea de plată a contribuabililor; impozit principal încasat în statele feudale româneşti de la ţărani şi meşteşugari. Statul feudal percepea b. în bani. Intensificarea dominaţiei otomane de la începutul secolului al XV-lea a râcut ca b. să devină tot mai apăsător şi insuportabil, fiind plătit, de regulă, de orăşeni, de ţăranii liberi şi de cei dependenţi. Ţăranii liberi deveneau şerbi dacă nu-1 plăteau. Boierii nu plăteau b. B este impozitul cel mai vechi al ţărilor române, atestat în documente încă din anul 1247 şi menţinut până în anul 1859, când a fost impozitată şi clasa privilegiată. BIROU GESTIONAR, calitate pe care o poate avea un asigurător - în baza unei convenţii - de a constata şi evalua pagubele şi de a stabili şi plăti despăgubirile, în legătură cu riscuri acoperite prin asigurări încheiate de instituţii şi societăţi de asigurări din străinătate. De exemplu, ASIROM, în baza Convenţiei-tip interbirouri „Carte verde“ (v.) de la Londra, a devenit, începând cu anul 1972, birou gestionar. în această calitate, ASIROM constată şi evaluează pagubele, iar apoi stabileşte şi plăteşte despăgubirile civile pentru toate accidentele de autovehicule produse în România de către cetăţenii străini posesori de documente internaţionale de răspundere civilă auto „Carte verde44, în contul asigurătorilor care au emis aceste documente. BIROUL ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE, organ al societăţilor de asigurări din fiecare ţară, care practică asigurări de autovehicule. în scopul evitării neajunsurilor ce decurgeau din reglementările referitoare la răspunderea civilă auto, care existau în ţările continentului european şi care îngreunau circulaţia mijloacelor de transport auto în afara graniţelor ţării de origine, au fost adoptate unele soluţii la nivel internaţional. în anul 1947, Subcomisia pentru Transporturi Rutiere a Comisiei Economice pentru Europa, de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite, a elaborat un sistem de asigurări potrivit căruia se acceptă în ţara vizitată asigurarea încheiată la societatea de asigurări din ţara de origine. O asemenea asigurare se consideră încheiată potrivit legii de asigurare obligatorie din ţara vizitată. în România, b.a. de a. a fost reorganizat în anul 1991, fiind înfiinţat de către societăţile de asigurări-reasigurări care practică asigurări de autovehicule şi are personalitate juridică. B.a. de a. are următoarele atribuţii: reprezintă societăţile de asigurări şi pe cele de asigurări-reasigurări în relaţiile interne şi cu străinătatea, privind asigurarea de răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de accidente de autovehicule; aduce la îndeplinire sarcinile şi supraveghează realizarea obligaţiilor de către societăţile respective, care rezultă din convenţiile internaţionale referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele cauzate prin accidente de autovehicule ca elemente de extranietate; efectuează servicii referitoare la lichidarea daunelor rezultate din asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele cauzate prin accidente de autovehicule; realizează alte atribuţii referitoare la asigurările de autovehicule. V. şi asigurare de răspundere civilă auto; Consiliul Birourilor Asigurărilor de Autovehicule. BIROUL INTERNAŢIONAL AL MUNCII, organ tehnico-administrativ al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu funcţie de secretariat, care rezolvă problemele curente ale organizaţiei privind condiţiile de muncă, protecţia muncii, asigurările sociale, problemele sindicale etc. B.I.M. are următoarele atribuţii: întocmeşte documentele şi rapoartele pentru 256 BIR conferinţa organizaţiei; realizează lucrările de secretariat ale conferinţei; efectuează lucrări de cercetare; desfaşoară activităţi educative; culege informaţii şi situaţii statistice privind munca şi securitatea socială din toate ţările lumii; publică lucrări şi periodice specializate privind munca şi problemele sociale; acordă sprijin de specialitate guvernelor statelor membre în domeniul său de activitate etc. B.I.M. are sediul la Geneva; în structura sa se află: directorul general, trei directori generali adjuncţi, şapte subdirectori generali şi mai multe departamente. V. şi Organizaţia Internaţională a Muncii (O.I.M.). BIROUL TRANZACŢIILOR PE CREDIT, compartiment al unei societăţi comerciale, al unei companii de investiţii, care ţine evidenţa tranzacţiilor efectuate în conturile de siguranţă a vânzărilor în absenţă şi care acordă credite investitorilor. BLOC MONETAR, b. constituit din moneda-cheie a unui stat puternic şi din mai multe monede ale unor state-satelit, care gravitează în jurul monedei-cheie conformându-se fluctuaţiilor acesteia. B.m. urmăreşte menţinerea legăturilor dintre statele foste metropole coloniale şi ţările dependente, prin folosirea instrumentelor economice şi financiare, ba chiar şi politice, pentru a se asigura succesul în competiţia mondială şi dominarea sistemului plăţilor internaţionale. Sub aspect tehnic, b.m. s-a bazat pe etalonul aur-devize, care avea la bază -alături de aur - o monedă naţională cu funcţii internaţionale, făcând posibilă constituirea de grupări monetare. B.m. a permis ca moneda-cheie să constituie valuta de rezervă pentru alte ţări (satelite). B.m. avea următoarele caracteristici: fixitatea raportului valoric dintre moneda centrală şi celelalte monede participante la bloc, convertibilitatea şi transferabilitatea nelimitată a monedelor-satelit în moneda centrală şi între ele, centralizarea rezervelor internaţionale şi gestionarea lor de către autoritatea centrală, reglementarea uniformă a relaţiilor valutare ale ţărilor participante faţă de terţele ţări. BLOC VALUTAR, grupare de valute a unor state, mai mult sau mai puţin impusă, înfiinţată în perioada interbelică, care urmăreşte legarea valutelor ţărilor membre de valuta unui mare stat, aflat în fruntea acestei grupări şi care are astfel hegemonia economico-valutară asigurată. Valuta statului hegemon este utilizată cu prioritate în decontarea schimburilor economice din cadrul blocului. La baza b.v. se află subordonarea politică, economică şi financiară a ţărilor mai slab dezvoltate faţă de marile puteri. B.v. s-au constituit concomitent cu prăbuşirea sistemului monetar internaţional, care avea la bază etalonul aur. Practic, b.v. s-au creat în timpul marii crize economice din 1929-1933, din cauza agravării şi a intensificării războiului valutar dintre marile ţări, care duceau o politică de scădere a cursului valutelor proprii pentru a realiza un dumping valutar. B.v. au apărut ca urmare a dereglării sistemului valutar, datorită luptei aprige pentru supremaţie economică; aceste blocuri n-au fost rezultatul unor înţelegeri guvernamentale, ci s-au constituit între ţările care, în anumite limite, şi-au păstrat convertibilitatea între valutele lor, ca urmare a unor dependenţe economice, financiare şi politice precedente. Astfel, în 1931 s-a format b.v. al lirei sterline, care s-a autodefinit ca fiind „o comunitate de interese comerciale şi de stabilitate a cursurilor valutare". Din acest b. faceau parte ţările Commonwealth-ului, ţările scandinave, Portugalia şi Irak, între acestea constituindu-se o legătură triplă (comercială, valutară şi politică). Pentru asigurarea stabilităţii raportului de schimb între lira sterlină, ca monedă-cheie a blocului, şi monedele naţionale ale celorlalte ţări participante, s-a creat un fond de egalizare a schimbului. în anii 1939-1945, blocul lirei sterline s-a transformat într-o zonă de apărare împotriva influenţelor externe şi de finanţare a războiului. Cu începere din anul 1958, acest b. a devenit o asociaţie liberă a unui număr de 60 de ţări, care cuprindea 25% din populaţia lumii şi care avea la bază: avantajele centrului financiar internaţional de la Londra; debuşeul ce îl reprezenta piaţa engleză; sistemul de preferinţe al Commonwealth-ului; ajutorul primit de ţările membre ale zonei din partea Marii Britanii. Mecanismele principale ale b.l.s. s-au concretizat în: utilizarea lirei sterline ca instrument de decontare în cadrul b.; concentrarea, la Londra, a rezervelor în lire sterline ale BLO 257 ţârilor membre; utilizarea centralizată a acestor rezerve pentru plăţi în afara b.; utilizarea pieţei Londrei pentru operaţiunile de schimb, de transfer şi de împrumut. B.l.s. a slăbit sub aspectul coeziunii statelor membre, ca urmare a deprecierii progresive a lirei sterline în timpul crizei valutare diit anii 1960-1975. B.v. al francului francez a constituit expresia dominaţiei financiare a metropolei asupra coloniilor franceze. Ca urmare a decolonizării şi dezvoltării fostelor colonii, b.f.f. s-a transformat într-o zonă monetară care, până în 1955, a fost formată din „Comunitatea franceză", iar din 1958 din „Comunitatea franceză" şi în final zona a fost constituită din ţări independente. Z.f.f, a avut o organizare deosebit de centralizată, s-a caracterizat prin unificarea reglementării relaţiilor valutare, prin concentrarea la Paris a rezervelor valutare, prin libera convertibilitate în franci a monedelor naţionale a ţărilor participante. în 1967 s-a suprimat controlul schimbului valutar în Franţa, iar z.f.f. s-a transformat într-o zonă de cooperare valutară a ţărilor participante (şapte ţări membre ale Uniunii Monetare Vest-Africane, cinci ţări membre ale Băncii Africii Ecuatoriale şi Camerun, Madagascar şi Mali). Cooperarea valutară în cadrul zonei avea la bază convenţii bilaterale ale ţărilor participante cu Franţa. Sistemul de cooperare cuprindea: garantarea de către trezoreria franceză a monedelor naţionale; convertibilitatea reciprocă, liberă şi nelimitată a monedelor naţionale şi a acestora în franci, prin intermediul unui „cont de operaţiuni" deschis la trezorerie; furnizarea de către trezoreria franceză, fară limită şi la paritate fixă, a francilor necesari pentru transfer şi pentru finanţarea compensatorie; vărsarea de către ţările semnatare a activelor oficiale, în valută şi franci, la creditul contului de operaţiuni; angajamentul trezoreriei franceze ca, în caz de insuficienţă a acestor active, să alimenteze contul de operaţiuni; gestionarea liberă de către băncile centrale ale acestor ţări a poziţiilor la F.M.I. ale ţărilor respective; convertibilitatea monedelor ţărilor din zonă în valută străină, prin intermediul pieţei valutare de la Paris; reglementarea unitară a controlului valutar în relaţiile cu terţele ţări. Politica monetară şi financiară a ţărilor membre ale zonei a fost coordonată prin definirea, în comun cu Franţa, a obiectivelor acestor politici în urma unor consultări periodice. Alte exemple de b.v.: b.v. al dolarului, constituit în 1933 şi care cuprindea SUA, ţările Americii Latine şi Canada; b.v. al aurului, format în 1933 din Belgia, Elveţia, Franţa, Italia, Olanda şi Polonia, b. care urmărea menţinerea etalonului-aur; b.v. al Germaniei şi Japoniei înfiinţat în 1939, care s-a menţinut până în anul 1945. Pentru toate b.v. se constată că există următoarele caracteristici funcţionale: stabilirea unui raport valoric fix între moneda centrală şi monedele-satelit; garantarea convertibilităţii şi a transferabilităţii libere a monedelor-satelit în moneda centrală şi între ele; sprijinirea dezvoltării comerţului exterior; evitarea deprecierii monedelor-satelit pe pieţele externe; scutirea ţărilor cu monede-satelit de crearea unor rezerve valutare etc. B.v. prezintă şi unele neajunsuri, cum sunt: transmiterea dificultăţilor economice şi financiare ale ţărilor centrale asupra celorlalte ţări participante; transmiterea tendinţelor inflaţioniste de lungă durată; dacă se devalorizează moneda principală, are loc o depreciere automată a monedelor ţărilor membre; rezervele ţărilor membre se depreciază dacă se devalorizează moneda principală. în ansamblu, b.v. sunt o formă de organizare superioară a relaţiilor internaţionale, întrucât au la bază un consens la nivelul b. Convenţiile monetare din cadrul b.v. sunt determinate de anumite interese. Statul principal se aprovizionează avantajos cu materii prime care se plătesc cu moneda sa naţională, iar soldul creditor al conturilor de operaţiuni constituie o sursă valutară importantă pentru ţara principală; de asemenea, creşte rolul de piaţă financiară internaţională a ţării principale. Ţările-satelit plătesc uneori scump participarea la b.v., între ele ivindu-se multe fricţiuni. B.v. au fost folosite de către ţările principale ca instrumente de luptă pentru cucerirea pieţelor de materii prime, a pieţelor de desfacere, pentru exploatarea ţărilor slab dezvoltate. Deoarece exprimă interesele unor grupuri de state, b.v. au venit permanent în contradicţie cu interesele economice şi financiar-valutare ale altor state sau grupuri de state, ceea ce a dat naştere la rezistenţă şi la contramăsuri ostile din partea acestora în raporturile economice, sociale, dar mai ales financiar-valutare. în consecinţă, b.v. nu au fost în măsură să soluţioneze în mod satisfăcător problemele financiar-valutare pentru toţi partenerii. Deşi create cu atâţia ani în urmă, cu adaptări şi modificări continue, b.v. există, practic, şi în prezent sub forma zonelor valutare a lirei sterline, a dolarului etc. V. şi zone valutare. 258 BLO BLOCADĂ, act prin care un guvern interzice supuşilor săi să întreprindă sau să întreţină relaţii comerciale cu teritoriul sau cu portul blocat. BLOCADĂ DE CREDIT, formă a blocadei economice care constă în refuzul de a acorda credite unei ţări sau în închiderea completă a pieţei băneşti pentru această ţară. B. de c. poate fi declarată sau voalată, în care caz se exercită prin bursa şi prin băncile ţării care o practică şi are ca scop crearea de dificultăţi economice; cuprinde toate formele de credit sau numai unele dintre acestea. BLOCADĂ ECONOMICĂ, complex de măsuri care se iau împotriva unei ţări şi care constau în întreruperea relaţiilor comerciale, financiare, bancare etc. B.e. este o formă de agresiune de ordin economic, care constă în folosirea relaţiilor economice ca mijloc de presiune politică, încălcându-se normele dreptului internaţional. B.e. poate fi practicată în mod legitim numai dacă este o măsură colectivă adoptată potrivit Cartei O.N.U. BLOCADĂ VALUTARĂ, sistem de măsuri valutare agresive, practicate de către unele ţări faţă de o altă ţară, cu scopul de a împiedica desfăşurarea normală a relaţiilor valutare ale acesteia cu alte ţări şi de a-i submina economia. Prin aplicarea blocadei, nu pot fi eliberate diferite mijloace valutare sau cantităţi de aur pe care ţara respectivă le posedă în conturile de la băncile străine etc. BLOCAJ, perioadă de timp în care titularul unui portofoliu nu poate să dispună, în mod liber, de anumite titluri ale sale (acţiuni ale colaboratorilor, titluri depuse în garanţie etc.). BLOCAJ FINANCIAR, imposibilitate de stingere a drepturilor şi a obligaţiilor pecuniare dintre unităţi economice, instituţii, organe financiare, bancare etc., din cauza întârzierii efectuării plăţilor de către unele unităţi, care provoacă dificultăţi altor unităţi. De exemplu, unele unităţi au datorii mari către furnizori, însă, în acelaşi timp, au mari creanţe asupra clienţilor lor. Pentru evitarea b.f. sunt necesare întărirea şi respectarea disciplinei economice şi financiare, realizarea întocmai a clauzelor contractuale, acordarea unor credite bancare, ca şi aplicarea de sancţiuni economice şi financiare. BLOCAREA CONTULUI, situaţie în care se află contul curent şi contul de disponibilităţi ale unui agent economic deschis la o unitate bancară, din care nu se pot efectua plăţile exigibile ale titularului contului, ca urmare a epuizării disponibilităţilor băneşti. B.c. poate avea mai multe cauze, printre care se menţionează: dezechilibrul dintre încasările şi plăţile agentului economic, care conduce la lipsa disponibilului din cont; încălcarea normelor de efectuare a operaţiunilor de încasări şi plăţi; acumularea de datorii care depăşesc capacitatea de plată; nerealizarea sistematică a sarcinilor de producţie; producerea unor mărfuri de proastă calitate, nevandabile; neîncasarea creanţelor de la clienţi rău platnici; contractarea unor împrumuturi bancare cu dobânzi mari, care sunt adevărate capcane. Deblocarea contului presupune înlăturarea cauzelor care au provocat-o. Dacă este de lungă durată, b.c. poate duce la faliment (v.). BLOCAREA CREDITULUI BUGETAR, sistare a utilizării creditului bugetar rămas nefolosit în primele trei trimestre ale fiecărui exerciţiu bugetar. Cu excepţia celor destinate fondurilor centrale şi locale de dezvoltare sau altor obiective şi acţiuni economice, b.c.b. nu este irefragabilă, deoarece Ministerul Finanţelor, pentru unităţile finanţate din bugetul de stat, şi consiliile locale, pentru unităţile finanţate din bugetele locale, pot aproba, pe baza cererilor întemeiate ale ordonatorilor de credite, în cazuri justificate, utilizarea în trimestrul următor a creditelor bugetare rămase neconsumate şi blocate. Ministerul Finanţelor poate dispune blocarea de credite bugetare în cazurile în care, la sfârşitul trimestrelor, veniturile bugetare n-au fost BLO 259 realizate de către unii ordonatori principali de credite la nivelul stabilit şi nu se asigură echilibrul pe ansamblul bugetului de stat. Curtea de Conturi poate bloca, iar Ministerul Finanţelor poate bloca sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fară temei legal sau fară justificare în bugetele ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigurărilor sociale de stat şi ai bugetelor fondurilor speciale. în aceste situaţii, prevederile de credite bugetare ale ordonatorilor de credite din perioadele următoare se blochează cu suma veniturilor nerealizate. Creditele bugetare blocate se pot utiliza numai dacă se realizează veniturile la nivelul stabilit sau la cererea ordonatorului principal de credite. Guvernul poate aproba utilizarea acestor credite bugetare cu condiţia să se asigure echilibrul în relaţiile cu bugetul de stat. BLOCAREA DEPUNERILOR LA CASA DE ECONOMII Şl CONSEMNAŢIUNI, măsură excepţională prin care depunătorii nu mai pot dispune liber de sumele depuse. Mijloacele băneşti depuse la C.E.C. pot fi blocate şi urmărite numai în baza hotărârii instanţelor judecătoreşti, rămase definitive şi executorii, pronunţate pentru fapte penale sau în acţiuni civile decurgând din cauze penale. BLOCUL AURULUI, b. constituit în anul 1933, după eşecul Conferinţei Monetare şi Economice de la Londra, care susţinea stabilitatea monetară ca soluţie pentru ieşirea din criză. B.a. a fost constituit din următoarele ţări: Franţa, Belgia, Italia, Elveţia, Olanda şi Polonia. La Conferinţa de la Londra, aceste ţări au declarat că vor menţine şi pe viitor libera funcţionare a etalonului aur pe baza parităţii actuale. întrucât condiţiile ulterioare n-au fost favorabile pentru menţinerea stabilităţii monetare şi nici a etalonului aur, b.a. a fost desfiinţat. BLOCUL DE CONTROL, cuantum valoric al titlurilor de o asemenea dimensiune, care permite deţinătorilor să exercite controlul asupra unei societăţi comerciale economice, financiare, bancare, de asigurări etc. Modul de negociere a b. de c. este reglementat de Comisia Operaţiunilor de Bursă şi trebuie să îndeplinească anumite formalităţi şi obligaţiuni bine stabilite. Camera Sindicală publică în ziua tranzacţiei un prospect care cuprinde: numele şi prenumele (denumire) şi adresa (sediul) cumpărătorului şi vânzătorului, numărul de titluri care constituie obiectul tranzacţiei, cursul la care se realizează tranzacţia, durata de timp în care cumpărătorul are calitatea de achizitor în cadrul bursei. Cumpărătorul este obligat să achiziţioneze orice număr (valori) de titluri i s-ar oferi, în timpul a cel puţin cincisprezece şedinţe de bursă, cu începere de la publicarea prospectului de cesiune a blocului. BLOCUL DOLARULUI, b. constituit în 1933, după insuccesul Conferinţei Monetare şi Economice de la Londra. La această conferinţă, preşedintele SUA, Roosevelt, a respins orice tentativă de întoarcere la etalonul aur. Pe baza etalonului aur-devize a fost înfiinţat b.d., prin legarea monedelor sud-americane de dolar. în urma încheierii celui de-al doilea război mondial, b.d. a fost înlocuit cu zona dolarului. V. şi etalon aur; etalon aur-devize. BLOCUL FRANCULUI FRANCEZ, b. monetar constituit din mai multe monede, care au gravitat în jurul francului francez. Până în anul 1945, francul francez a circulat cu aceeaşi valoare în Franţa şi în teritoriile respective de peste mări şi oceane. Francul francez era emis nu numai de Banca Franţei, ci, sub controlul acesteia, şi de unele bănci din aceste teritorii, ca de exemplu, Banca Algeriei. După al doilea război mondial, b.f.f. a fost înlocuit cu zona francului francez (v.). BLOCUL LIREI STERLINE, b. monetar care a constituit un prototip pentru celelalte blocuri monetare. B.l.s. a fost organizat şi a funcţionat între anii 1931-1939, fiind constituit din coloniile şi protectoratele britanice, din ţările Commonwealth-ului, exclusiv Canada, şi din alte ţări, cum au fost cele scandinave, care aveau relaţii comerciale cu Anglia. La sfârşitul 260 BOA anului 1931, toate ţările care faceau parte din b.Ls. au devalorizat lira sterlină cu 30%. B.l.s. a avut ca scop principal apărarea stabilităţii cursurilor valutare ale monedelor componente. Pentru a se asigura această stabilitate, în anul 1932 a fost înfiinţat Fondul de Egalizare a Schimbului Monetar. V. şi bloc monetar; zona lirei sterline. BOALĂ PROFESIONALĂ, modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului uman, determinată de afecţiuni contractate în procesul de muncă sub influenţa, de regulă de lungă durată, a diferiţilor factori nocivi fizici, chimici sau biologici specifici exercitării unei meserii, unei profesiuni sau locului în care se munceşte, ori din cauza suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman în procesul muncii. Tot b.p. sunt şi afecţiunile suferite de elevi, studenţi şi ucenici în timpul efectuării practicii profesionale. Nu orice afecţiune a organismului este considerată b.p. Pentru a fi declarată b.p., o afecţiune trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesiuni; să fie provocată de factori nocivi fizici, chimici, biologici specifici locurilor de muncă sau determinate de suprasolicitarea diferitelor organe sau a întregului organism uman în procesul muncii; factorii nocivi să exercite o acţiune de lungă durată asupra organismului uman. Declararea b.p. este obligatorie şi se face de către medicii unităţii sanitare care acordă asistenţă medicală participanţilor la procesul de muncă desfăşurat de persoana juridică, precum şi de persoana fizică. B.p. se comunică Inspectoratului judeţean de poliţie sanitară şi de medicină preventivă, indiferent dacă sunt sau nu urmate de incapacitate temporară de muncă. Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau a infirmării lor, precum şi stabilirea măsurilor pentru prevenirea altor îmbolnăviri din aceleaşi cauze se fac de către Inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă al judeţului respectiv sau al municipiului Bucureşti, împreună cu Inspectoratul de Stat teritorial pentru protecţia muncii. La cercetare participă medicul unităţii sau medicul de circumscripţie, în prezenţa conducătorului (înlocuitorului său) unităţii respective. Cercetarea are drept scop identificarea cauzelor care au provocat îmbolnăvirile profesionale şi a măsurilor care au fost încălcate, precum şi stabilirea măsurilor care trebuie luate pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează nu numai ca boală profesională, ci şi ca accident de muncă. B.p. transmisibilă se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca boală transmisibilă. Rezultatul cercetării bolii profesionale se consemnează într-un proces-verbal, care cuprinde următoarele elemente: cauzele şi împrejurările în care s-a produs îmbolnăvirea; prevederile din normele de protecţie a muncii care nu au fost respectate; persoanele care se fac răspunzătoare de nerespectarea normelor de protecţie a muncii; sancţiunile aplicate; persoana juridică sau fizică la care se înregistrează boala contractată; măsurile care trebuie luate pentru prevenirea îmbolnăvirilor, înregistrarea b.p. se face în baza procesului-verbal de cercetare, de către persoana juridică sau de către persoana fizică la care s-a produs îmbolnăvirea. B.p. înregistrate de persoana juridică şi de persoana fizică se raportează la Inspectoratul de poliţie sanitară şi de medicină preventivă al judeţului respectiv sau al municipiului Bucureşti. în România, se aplică un complex de măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, pentru prevenirea şi combaterea b.p., măsuri privind protecţia muncii, de igienă şi de medicină a muncii (perfecţionarea continuă a soluţiilor şi a proceselor tehnologice, a sistemului de ventilaţie a locurilor de muncă, măsuri profilactice şi de combatere a cauzelor care provoacă b.p.). în acelaşi scop, în ţara noastră s-a redus durata zilei de muncă pentru anumite categorii de salariaţi, a săptămânii de lucru, se plătesc concedii de odihnă suplimentare, se acordă pensii cu reducerea limitei de vârstă şi a numărului de ani vechime efectivă în muncă etc. Ca şi accidentele de muncă, b.p. se declară, se cercetează şi se înregistrează; în această privinţă, sarcini şi răspunderi deosebite revin conducătorilor unităţilor economice, instituţiilor medicale, personalului medico-sanitar, organelor care se ocupă cu protecţia muncii, comisiilor de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. V. şi accident de muncă. BON 261 BOGĂŢIE NAŢIONALĂ, componentă principală a avuţiei naţionale (v.), care cuprinde totalitatea resurselor naturale ale unei ţări, în crearea cărora nu a intervenit munca omului. B.n. cuprinde: fondul funciar al ţării, terenurile neagricole ce pot fi folosite pentru producţie sau în scopuri neproductive, pădurile, zăcămintele subsolului, resursele hidroenergetice, izvoarele de energie naturală etc. B.n. constituie o premisă de bază a dezvoltării economico-sociale a ţării, a creşterii produsului naţional brut, a venitului naţional, a ridicării bunăstării poporului. BOICOT, refuz organizat, formă de protest şi de constrângere care constă în refuzul unei părţi de a furniza mărfuri, de a presta servicii ori de a achiziţiona mărfuri sau servicii de la o altă parte. Uneori, b. se practică şi între ţări. BON, act justificativ care circulă în interiorul unităţii economice şi care confirmă circulaţia şi consumul unor valori sau desfăşurarea unor activităţi. B. poate fi de consum, de lucru, de restituire, de predare-transfer etc. Unele b. pot circula şi în afara unităţii economice, cum sunt, spre exemplu, b. de vânzare a mărfurilor. BON CARTER (CARTER BOND), denumire a recunoaşterii de datorie (notei) emise în străinătate de Trezoreria S.U.A., pentru a-şi procura devizele destinate susţinerii cursului dolarului. BON DE CASĂ, denumire convenţională dată obligaţiunilor de casă (v.). B. de c. este un document şi o obligaţiune de casă. B. de c. este, în sens financiar-bancar, o metodă de creare a depozitelor la termen, cu acordarea unei dobânzi. Pe baza b. de c. subscriptorul face un depozit cu scadenţa prevăzută în bon. BON DE FOLOSINŢĂ, titlu cu sau fară valoare nominală, care dă dreptul la o parte a beneficiului net şi la produsul lichidării unei societăţi, oferind posibilitatea de a subscrie eventual noi acţiuni sau alte titluri de participaţie. B. de f. se prezintă sub forma unui bon de recuperare a unor părţi de profit sau a unor părţi de fondator (v.), remis creditorilor şi acţionarilor în cazul unei asanări şi care se substituie creanţelor lor. B. de f. sunt titluri cu sau fară valoare nominală. Diferenţa de curs dintre acţiune (v.) şi b. de f. arată care este interesul faţă de dreptul de vot în adunarea generală. B. de f. nu conferă nici un drept special. Dacă societatea se asanează, b. de f. poate deveni bon de recuperare (v.). BON DE OPŢIUNE, document care se emite de către un investitor pasiv şi care dă dreptul la exercitarea unei opţiuni asupra unor titluri gajate şi blocate pe o perioadă de timp determinată pe lângă un terţ (investitor pasiv). B. de o. dau posibilitatea ca, printr-o depunere de capital relativ modestă, să se obţină un profit mai mare, ca urmare a fluctuaţiei titlurilor. B. de o. au în mod obişnuit termene de opţiune mai lungi decât opţiunile standardizate, iar costul tranzacţiilor este întrucâtva mai mic. Operaţiunile cu b. de o. sunt efectuate de către profesionişti şi nu atrag marele public. BON DE PARTICIPAŢIE, titlu cu valoare nominală determinată, care evidenţiază participarea cu capital la o societate anonimă, conferind numai drepturi patrimoniale, nu şi drepturi de vot. Titularii b. de p. sunt asimilaţi acţionarilor în ceea ce priveşte repartiţia profitului, precum şi partea din bunurile supuse lichidării. B. de p. ale marilor societăţi care fac apel la economiile publicului au cursuri întrucâtva inferioare cursurilor acţiunilor acestor societăţi. BON DE RECUPERARE, formă a bonului de folosinţă (v.) remis creditorilor sau acţionarilor în situaţia asanării unei societăţi. B. de r. se substituie creanţelor, adică participaţiilor deţinute de aceştia, care, în acest mod, sunt amortizate. 262 BON BON DE SUBSCRIERE, înscris care oferă deţinătorului posibilitatea de a cumpăra o acţiune la un preţ dat (preţul de exerciţiu) până la o dată fixă (durata de viaţă a bonului), într-un raport precis (paritatea de schimb = numărul de bonuri care trebuie date pentru obţinerea unei acţiuni). De regulă, b. de s. se eliberează vechilor acţionari ai societăţii care au dreptul de preemţiune, adică un drept de preferinţă de a subscrie cu prioritate la noile acţiuni. V. şi acţiune; emisiune de acţiuni. BON DE TEZAUR, titlu de credit pe termen scurt sau mijlociu, negociabil, purtător de dobândă, care se poate emite de către Ministerul Finanţelor în baza legii anuale privind aprobarea bugetului de stat, eventual şi cu aprobarea Guvernului, în cursul execuţiei bugetului de stat, pentru a face faţă cheltuielilor statului până la încasarea veniturilor şi a cărui scadenţă nu poate depăşi sfârşitul anului financiar. B. de t. intră în circulaţie prin achiziţionarea lor de către agenţii economici şi populaţie. Totalul valoric al b. de t. puse în circulaţie nu poate depăşi 8% din volumul total al bugetului aprobat. B. de t. se pot emite numai în primele zece luni ale anului financiar, iar retragerea lor trebuie să se facă în cursul lunii decembrie, fară să depăşească anul financiar în curs. B. de t. este remunerat pe baza scontului şi poate fi rescontat; b. de t este irevocabil. Aceste b. de t. au fost create pentru prima oară în Marea Britanie, în anul 1877, devenind ulterior în mai multe ţări o metodă uzuală de contractare a împrumuturilor publice. Utilizarea b. de t. duce la creşterea rolului statului în domeniul finanţelor. B. de t. sunt emise de state pentru atragerea de împrumuturi pe termen scurt, purtătoare de dobânzi, de la persoane fizice sau bănci, pentru efectuarea unor cheltuieli bugetare imediate. La scadenţă, el se plăteşte de casieria generală a statului. Aceste b. sunt emise asupra tezaurului, în contul încasărilor curente, sunt purtătoare de dobândă şi pot fi transmise şi scontate. B. de t. nu sunt decât bani de hârtie neconvertibili emişi de stat, în paralel cu biletele de bancă emise de către banca de emisiune. Fiind transmisibile prin negociere curentă şi având un nivel de dobândă competitiv, b. de t. constituie un plasament sigur şi preferabil pentru stat; fiind negociabile, se pot transforma uşor şi repede în bani lichizi. Ca urmare a acestor însuşiri, b. de t. sunt un plasament obişnuit al caselor de economii, al diferitelor instituţii financiare, bănci şi întreprinderi. Dezvoltarea operaţiunilor cu aceste bonuri a determinat instituirea b. de t. în cont curent, care circulă în conturile pe care deţinătorii le-au deschis la banca de emisiune. B. de t se pot emite prin subscrieri curente, în funcţie de necesităţile dinainte stabilite şi cunoscute, sau pe calea adjudecării la licitaţie publică, care realizează diversificarea ofertelor referitoare la rata dobânzii, tezaurul statului alegându-şi ratele cele mai convenabile. în unele ţări, prin cumpărarea şi vânzarea liberă pe piaţă a b. de t. se exercită o importantă influenţă asupra politicii monetare şi de credit. Totalitatea b. de t. formează datoria publică flotantă a statului. B. de t. se pot emite într-o anumită proporţie ca unităţi subdivizionare, pentru efectuarea de plăţi curente ale unităţilor economice. Ele sunt garantate cu întreaga avuţie a statului. V. şi rescontare; scont; scontare. BOND, termen anglo-saxon pentru obligaţiune. BONIFICAŢIE, reducere în anumite condiţii a unei obligaţii de plată din preţ sau mărirea cantităţii de marfa în condiţiile menţinerii preţului, acordată de vânzător cumpărătorului drept compensaţie pentru majorarea comenzii, pentru plata imediată în numerar a mărfii cumpărate etc. B. poate fi şi o plată suplimentară făcută salariaţilor. în domeniul asigurărilor de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul acordă b. în cazul plătirii de către asiguraţi, cu anticipaţie, a primelor de asigurare. Astfel, societatea de asigurări acordă asiguraţilor b. în următoarele împrejurări: asiguraţii care au încheiate asigurări mixte de viaţă beneficiază de o bonificaţie de 4% pentru fiecare an de plată anticipată a primelor de asigurare, începând cu al doilea an socotit de la expirarea anului de asigurare în curs; asociaţiile agricole care achită până la 1 iunie întreaga primă de asigurare datorată pentru anul respectiv beneficiază de o reducere cu 5% a primei de asigurare. ❖ B. fiscală, reducere de impozit, de taxă etc. în cazul BON 263 plăţii lor cu anticipaţie faţă de termenele prevăzute de lege. B.f. stimulează contribuabilii să-şi achite obligaţiile fiscale înainte de scadenţă. BONITATE, încredere pe care o prezintă un agent economic sau o persoană fizică în momentul încheierii unei operaţiuni economice, financiare sau de împrumut. BONITATE COMERCIALĂ, posibilitate, capacitate a unui agent economic cu profil comercial de a-şi onora obligaţiile pe care şi le asuuiă prin contracte. B.c. este înţeleasă ca fiind similară cu noţiunea de solvabilitate, iar în înţeles mai larg cuprinde atât lichiditatea, cât şi rentabilitatea comerciantului; de asemenea, b.c. cuprinde şi conduita generală a agentului economic în ceea ce priveşte respectarea tuturor obligaţiilor comerciale. B.c. se poate verifica prin folosirea unor surse directe de informare, cum ar fi analiza bilanţului, a contului de profit şi pierderi, a balanţei de verificare, a altor documente. De asemenea, se pot utiliza surse indirecte de informaţii care se pot obţine de la alţi agenţi economici, organe financiare, bănci, parteneri de afaceri etc. V. şi bonitate financiară. BONITATE FINANCIARĂ, formă a încrederii pe care o prezintă o persoană juridică sau fizică în momentul solicitării unui credit; situaţia economico-financiară bună a celui care solicită credite; garanţia, încrederea pe care o prezintă o persoană că va rambursa la scadenţă creditul solicitat, şi că va plăti dobânzile aferente. B.f. se apreciază pe baza bilanţului contabil, a indicatorilor cu care se exprimă calitatea activităţii economico-financiare, a modului în care au fost onorate în perioadele precedente obligaţiile contractuale. B.f. a unei ţări arată capacitatea acesteia de a onora serviciul datoriei externe (v.) şi oportunitatea contractării unor noi împrumuturi externe. B.f. externă a unei ţări se apreciază cu ajutorul indicatorilor datoriei externe, al ponderii datoriei externe în valoarea exportului, al solvabilităţii, al profitului produs de agenţii economici etc. B.f. presupune rentabilitate şi promptitudine în stingerea obligaţiilor şi are importanţă atât în relaţiile economico-financiare interne, cât mai ales în cele externe. V. şi indicatori ai datoriei externe. BONITATEA CUMPĂRĂTORULUI, garanţia pe care o prezintă o persoană fizică sau juridică - care apare în calitate de cumpărător - de a plăti (rambursa) la un anumit termen (scadenţă) ratele unui credit pentru mărfUri sau servicii cumpărate pe credit. B.c. trebuie cunoscută atât în cadrul relaţiilor economico-financiare interne, cât mai ales în cadrul celor externe. Astfel, în vederea încheierii asigurării creditelor pentru export (v.), asiguratul trebuie să facă precizări în declaraţia de asigurare (v.) privind bonitatea cumpărătorului extern. Aceste precizări apar sub forma unor referinţe şi informaţii culese de la bănci şi firme de prim rang, de la agenţiile economice sau oficiile diplomatice ale ţării vânzătorului în ţara cumpărătorului sau de la diferite organizaţii specializate etc. V. şi bonitate financiară. BONUS, reducere de prime care se acordă de asigurător asiguraţilor în situaţiile în care, într-un număr de ani (3-7 ani), nu s-au produs daune indemnizate din fondul de asigurare. B. are menirea de a-i stimula pe asiguraţi să ia măsuri pentru prevenirea daunelor la bunurile cuprinse în asigurare şi pentru buna conservare a lor. BONUS-MALUS, expresie preluată din limba latină şi utilizată în practica de asigurare, având înţelesul de reducere sau penalizare. Astfel, bonus reprezintă o reducere a primei de asigurare acordate de asigurător în cazurile în care într-o anumită perioadă (cel puţin un an de zile) nu s-au produs pagube la bunurile asigurate indemnizate din fondul de asigurare. Malus reprezintă o penalizare pe care o aplică asigurătorul în situaţiile în care - într-o anumită perioadă - s-a înregistrat un volum mare de daune care periclitează echilibrul său financiar. Deci malus este opusul lui bonus, iar aplicarea lor vizează stimularea asiguraţilor în luarea de măsuri pentru prevenirea pagubelor la bunurile care fac obiectul asigurării. 264 BOR BOOM (engl.), perioadă de avânt, de expansiune în evoluţia ciclului economic, care se caracterizează prin creşterea investiţiilor, utilizarea forţei de muncă şi a capacităţilor de producţie, sporirea la maximum a producţiei, obţinerea unor profituri mai mari, ridicarea consumului etc. în perioada b. înfloresc afacerile. B. este urmat, de regulă, de o moderare a activităţii economico-sociale, financiare, bancare etc. BOOM SPECULATIV, perioadă de expansiune a ciclului economic în care se fac investiţii foarte mari, riscante, cu rate anticipate de câştiguri foarte înalte. Investiţiile sunt încurajate de speranţa naivă că boom-ul va continua la nesfârşit sau suficient de mult pentru ca investitorul să-şi vândă firma altui speculator, care nu este prudent faţă de riscuri. Investiţiile speculative sunt stimulate şi favorizate şi de creditele cu dobânzi reduse care se acordă în această perioadă. BORDEROU, listă recapitulativă în care se înscriu conturi cu sumele lor, acte dintr-un dosar, valori, mărfuri, materiale dintr-o magazie etc. Document intern în care sunt înregistrate cronologic o serie de documente fiscale de încasare, într-o perioadă dată; document care evidenţiază instituirea unor creanţe sau modificarea lor în sensul creşterii creanţei, numit de obicei b. de debitare, sau în sensul diminuării creanţei, numit de regulă b. de scădere. BORDEROU DE DAUNE, tabel, situaţie care cuprinde despăgubirile pentru riscurile cedate de reasigurat în cadrul contractului de reasigurare. B. de d. cuprinde detalii asupra daunelor: data producerii riscului, natura revendicărilor, numărul şi mărimea daunelor, sumele plătite, sumele în suspensie etc. B. de d. oferă reasigurătorului informaţii asupra daunelor produse. BORDEROU DE PRIME, tabel, situaţie care cuprinde riscurile cedate în reasigurare de compania cedentă pentru o anumită perioadă, care cuprinde detalii privind sumele asigurate, localizarea riscurilor, valoarea primelor de reasigurare, termenele de plată etc. B. de p. se trimite reasigurătorului la intervale de timp stabilite în aşa fel încât acesta să ştie care sunt riscurile reasigurate şi dacă reasigurarea se încadrează în termenii contractului. Pe baza b. de p. reasigurătorul este informat asupra riscurilor preluate şi asupra primelor ce i se cuvin. BRATERIE, acte frauduloase, comportament intenţionat şi periculos săvârşit de comandant sau alţi membri ai echipajului pentru a prăda, a avaria ori a distruge nava, precum şi orice acte ilegale comise fară încuviinţarea armatorului şi care ar expune nava şi/sau încărcătura unui pericol, avarierii, distrugerii sau confiscării. B. poate constitui fapte apreciate ca fraude sau/şi infracţiuni. BRIEFING (engl ), modalitate de informare operativă, curentă, privind evenimente trecute şi viitoare. BROKER, agent de schimb, intermediar în operaţiunile de bursă care înlesneşte încheierea contractelor prin punerea în legătură a cumpărătorilor cu vânzătorii în comerţul internaţional. B. poate acţiona în comerţul de bursă sau în afara bursei şi în domeniul transporturilor. în operaţiunile de bursă, b. este un mandatar care primeşte ordine de la clienţi din afara bursei, în vederea efectuării în numele lor a diferitelor operaţiuni de bursă. B. este intermediarul autorizat care funcţionează pe piaţa valutară în nume propriu, dar numai în contul clienţilor săi, pe baza ordinelor acestora, contra unui comision. B. nu întreţine însă relaţii contractuale de durată cu partenerii. Pentru serviciile prestate, b. primeşte o primă de curtaj, reprezentând un anumit procent din valoarea contractului încheiat sau calculat pe unitatea de marfa contractată (bucată, tonă, vagon etc.). V. şi curtaj. BRO 265 BROKER AL UNUI BROKER, persoană autorizată care face afaceri numai cu alţi brokeri sau dealeri (v.) de titluri de valoare, nu cu publicul în general. BROKER CU DISCONT, societate de bursă care realizează pentru clienţi executarea ordinelor de bursă, solicitând un nivel mai scăzut al comisioanelor. BROKER CU SERVICII COMPLETE, societate de bursă care prestează pentru clienţi o gamă largă de servicii, realizând, pe lângă executarea ordinelor, asistenţă şi consultanţă în domeniul investiţiilor, management financiar. Nivelul comisionului este sensibil mai ridicat decât în cazul brokerilor cu discont (v.). BROKER DE ACŢIUNI, broker cu discont (v.) care încasează un comision ce scade pe măsură ce creşte numărul acţiunilor tranzacţionate. BROKER DE ASIGURARE, persoană juridică autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să intermedieze asigurări între o societate de asigurări şi asiguraţi. B. de a. lucrează contra unui comision care, în mod obişnuit, se calculează asupra primelor de asigurare totale încasate în baza contractelor de asigurare încheiate şi se plăteşte de către societatea de asigurări. în vederea dobândirii calităţii de b. de a., persoana juridică respectivă solicită în scris autorizaţia de funcţionare de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în care scop prezintă o serie de documente, plătind şi taxa de autorizare, în sumă de 30 de milioane de lei. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide cu privire la eliberarea autorizaţiei de funcţionare, în termen de 30 de zile de la primirea documentaţiei. B. de a. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: "să fie persoană juridică; "să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 150 de milioane de lei, care se actualizează; "să aibă încheiat un contract valabil de asigurare de răspundere civilă profesională; ■să se ocupe numai cu activitatea de b. de a.; "să păstreze şi să pună la dispoziţia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze şi să explice operaţiunile efectuate în timpul desfăşurării activităţii şi care să cuprindă informaţii privind contractele de asigurare şi înţelegerile încheiate cu societăţile de asigurări; "să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pe care le desfaşoară. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză eliberarea autorizaţiei de funcţionare unui b. de a. dacă din examinarea documentaţiei depuse se constată că: ■acţionarul semnificativ sau persoana semnificativă a solicitantului are cazier judiciar; ■conducătorul executiv nu îndeplineşte condiţiile privind pregătirea profesională şi experienţa pentru a deţine această poziţie; "numele solicitantului induce în eroare publicul; ■solicitantul nu îndeplineşte condiţiile legale menţionate mai sus. Respingerea cererii de autorizare nu dă dreptul la restituirea taxei de autorizare plătite. Societăţile de asigurări nu pot exercita activităţi de asigurări cu b. de a. neautorizaţi. Autorizaţia de funcţionare acordată unui b. de a. poate fi retrasă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dacă se constată că b. de a. nu mai îndeplineşte condiţiile legale şi dacă acesta nu a achitat taxa de autorizare şi cea de funcţionare. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor publică anual, în Monitorul Oficial al României şi într-o publicaţie de largă circulaţie, lista actualizată care îi cuprinde pe b. de a. autorizaţi şi orice alte informaţii necesare. Un b. de a. nu poate fi acţionar semnificativ sau persoană semnificativă a unei societăţi de asigurări, iar o societate de asigurări nu poate fi acţionar sau administrator al unui b. de a. Dacă au împuternicire din partea societăţilor de asigurări, b. de a. au dreptul să colecteze primele de asigurare în numele acestora şi să emită documente de asigurare. B. de a. se pot asocia în uniuni profesionale şi pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor care decurg din actele constitutive ale acestora. Din momentul acordării autorizaţiei de funcţionare, b. de a. achită, pe durata de valabilitate a acesteia, o taxă de funcţionare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din comisioanele încasate în perioada pentru care sunt datorate, 266 BRO în termenul stabilit de lege. întârzierea în plata taxei de funcţionare se sancţionează cu aplicarea unor majorări pe zile de întârziere. V. şi agent. BROKER DE BURSĂ, persoană autorizată să lucreze în sala de negocieri/ring, care execută ordine venite de la investitori care nu au acces direct în incinta bursei. B. de b. poate fi angajat al unei societăţi de bursă sau poate lucra independent. BROKER DE EMISIUNE, persoană fizică sau juridică împuternicită să intermedieze, să plaseze titluri de valoare pe piaţa financiară, la bursă, la unele firme etc., contra unui comision. BROKER DE OBLIGAŢIUNI, persoană autorizată care acţionează ca intermediar între vânzătorii şi cumpărătorii de titluri de valoare contra unui comision. B. de o. îşi desfaşoară activitatea la bursele de valori şi pe piaţa extrabursieră, unde tranzacţionează obligaţiuni de trezorerie, municipale etc. BROKER DE REASIGURARE, firme sau persoane specializate care efectuează diferite operaţiuni de plasare a cedărilor de sume ale reasiguraţilor în reasigurare. B. de r. îşi oferă serviciile în încheierea contractelor de reasigurare, fac defalcările de prime între reasigurat şi reasigurător, lichidează diferitele solduri dintre participanţii la reasigurare etc., percepând pentru aceasta un comision care diminuează încasările din primele cuvenite reasigurătorului. Serviciile efectuate de b. de r. sunt avantajoase şi pentru reasiguraţi, deoarece plasarea în reasigurare pe această cale este mai ieftină. Activitatea desfăşurată de b. de r. reduce cheltuielile administrative ocazionate de operaţiunile de reasigurare. V. şi contract de reasigurare; reasigurare; comision. BROKER FINANCIAR, persoană fizică sau juridică având ca obiect de activitate intermedierea de împrumuturi pe termen scurt pe piaţa financiară, la bursă, între bănci, firme care scontează poliţe şi cei care negociază hârtii de valoare. B.f. nu împrumută el bani, ci acţionează pe baza unui comision pentru intermedierea diferitelor împrumuturi. BROKERAJ, operaţiuni efectuate de către brokeri, brokerii financiari (v.), brokerii de asigurare (v.) şi brokerii de reasigurare (v.), în vederea intermedierii actelor comerciale, de asigurări, financiare etc. Prin b. se înţelege şi plata brokerilor pentru operaţiunile efectuate, în reasigurări, b. este plătit de rasigurători sub forma unui procent fix din primele cedate prin contract. V. şi broker; broker financiar; broker de asigurare; broker de reasigurare. BRUTTO1. Greutate totală a unei mărfi, inclusiv greutatea ambalajului. 2. Venitul sau profitul total, din care nu au fost scăzute cheltuielile de producţie, pierderile, impozitul etc. BUBID (Bucharest Interbank Bid Rate), rata medie a dobânzii la care băncile comerciale româneşti acceptă depozite pe piaţa interbancară, fiind determinată pentru o săptămână, o lună, trei luni, şase luni, nouă luni şi un an. Băncile comerciale sunt obligate să afişeze aceste dobânzi potrivit normelor din 1 iulie 1995 stabilite de Banca Naţională a României. BUBOR (Bucharest Interbank Offered Rate), rată medie a dobânzii la care băncile comerciale plasează depozitele de capital pe piaţa interbancară. Băncile comerciale care îşi desfaşoară activitatea în România sunt obligate să afişeze această rată, potrivit deciziei Băncii Naţionale a României din data de 1 iulie 1995. Ratele B. se afişează pentru plasamente de o săptămână, o lună, trei, şase, nouă luni şi un an. în acelaşi timp, Banca Naţională a României publică în fiecare zi nivelul de referinţă al acestei rate a dobânzii. BUG 267 BUGET 1. Plan financiar care cuprinde veniturile şi cheltuielile statului, ale unei organizaţii sociale sau economice, calculate pentru o perioadă determinată de timp. 2. Totalitatea veniturilor şi cheltuielilor unei familii, pe o anumită perioadă de timp. BUGET-ANEXÂ, b. care se elaborează separat de bugetul de stat de către instituţii publice sau agenţi economici cu capital de stat şi care se anexează la bugetul ordinar ai statului. B. a. poate avea caracter civil sau militar; el se corelează cu bugetul de stat prin prelevarea excedentului la bugetul de stat sau, după caz, primirea de subvenţii de la acest buget. Acest b. se anexează la bugetul de stat, se dezbate şi se adoptă de către Parlament după votarea bugetului de stat. O serie de economişti susţin că bugetele anexe fac posibilă o mai bună cunoaştere a cheltuielilor unităţilor care le întocmesc şi le execută. De regulă, b. a. se întocmesc pentru servicii care nu intră în atribuţiile de bază ale statului. BUGET AUTONOM, b. ce se elaborează de către unităţi industriale, comerciale, diferite instituţii, din diverse ţări, care au personalitate juridică. B.a. se examinează şi se aprobă de către consiliile de administraţie, fară a mai fi supuse votului Parlamentului, ceea ce face ca veniturile şi cheltuielile să scape controlului parlamentar. BUGET BALANSAT, b. întocmit sau executat în sume egale atât la venituri, cât şi la cheltuieli. B. de stat se întocmeşte balansat, respectiv nivelul veniturilor se echilibrează cu cel al cheltuielilor; de aceea se mai numesc bugete echilibrate. BUGET BIENAL, b. elaborat, dezbătut, aprobat şi executat pe câte doi ani consecutivi Bugetul pe doi ani - susţin unii economişti - ar avea avantajul dezbaterii lui aprofundate pe o perioadă mai lungă de timp în Parlament şi ar permite o mai bună executare a lucrărilor de investiţii în cei doi ani, fară a mai fi întrerupte în cel de-al doilea an din lipsă de fonduri şi deci nu se vor reînnoi creditele bugetare. Practic însă nu se elaborează un asemenea buget. BUGET BRUTTO, b. în care se includ toate veniturile şi cheltuielile întreprinderilor de stat, toate bunurile, bogăţiile solului şi ale subsolului, restituirea sumelor încasate în plus, toate capitolele de circulaţie şi tranzit şi toate sumele referitoare la venituri şi cheltuieli. BUGET CENTRALIZAT, b. care cuprinde, pe lângă veniturile şi cheltuielile bugetului propriu al statului, bugetele (veniturile şi cheltuielile) organelor puterii de stat subordonate. Sistemul nostru bugetar cuprinde următoarele bugete centralizate: bugetul de stat, bugetele judeţelor şi bugetul municipiului Bucureşti. V. şi sistem bugetar. BUGET CONSOLIDAT, parte a bugetului de stat care nu este supusă aprobării anuale a Parlamentului. B.c. este una dintre formele de limitare a drepturilor bugetare ale Parlamentului şi de întărire a puterii executive cu privire la aprobarea bugetului. B.c. cuprinde în primul rând plăţile pentru datoria de stat. BUGET CONTINUU (GLISANT), b. folosit în unele ţări prin care se realizează o activitate permanentă de îndrumare şi control asupra realizării sarcinilor proiectate. B.c. (g.) este mereu actualizat pe baza realizărilor din perioada precedentă şi a cerinţelor specifice perioadei curente. BUGET DE CAPITAL, totalitatea resurselor alocate de o unitate economică pentru efectuarea cheltuielilor de capital. B. de c. poate fi elaborat şi executat pe un an sau pe o perioadă de timp mai îndelungată. 268 BUG BUGET DE FAMILIE, plan şi evidenţă, balanţă de venituri şi cheltuieli, întocmită de regulă pe durata unui an, în care sunt reliefate veniturile după natura şi provenienţa lor, precum şi cuantumul, destinaţia şi structura cheltuielilor unei familii. B. de f. se întocmeşte de către Institutul Naţional de Statistică, pe grupe sociale de populaţie, pe baza sondajelor făcute în rândurile acestora. Datele menţionate în asemenea bugete, analizate, conduc la concluzii preţioase asupra condiţiilor de muncă şi de viaţă, puterii de cumpărare a populaţiei, costului şi calităţii vieţii, servind în acelaşi timp organelor interesate la programarea producţiei şi a structurii bunurilor de consum, la îndrumarea consumatorilor spre un consum determinat ştiinţific şi raţional. BUGET DEFICITAR, b. în care totalul veniturilor este mai mic decât totalul cheltuielilor. Asemenea b. sunt caracteristice perioadelor de criză economică. BUGET ECHILIBRAT, v. BUGET BALANSAT. BUGET ECONOMIC, denumire dată bugetelor unor ţări ca Franţa, SUA, altora decât cele de stat, care cuprind toate veniturile şi cheltuielile societăţii; se elaborează pe o perioadă precedentă sau pe o perioadă curentă. Economiştii acestor ţări recunosc că b.e. nu poate fi cu adevărat un plan, ci numai un mod de a prevedea veniturile şi cheltuielile naţionale, fară a ţine seama dacă ele se referă la sectoare publice sau private, la activitatea economică, militară, socială etc. B.e. nu înlocuieşte bugetul anual al statului, aprobat de parlament, menirea acestuia fiind aceea de a demonstra că echilibrul bugetar trebuie examinat prin prisma tuturor veniturilor şi cheltuielilor societăţii şi nu numai prin prisma veniturilor şi cheltuielilor bugetului statului. B.e., în concepţia respectivilor economişti, este strâns legat de teoria bugetelor ciclice (v.). Deoarece are la bază natura, trăsăturile, structura şi legile economice proprii unei economii zguduite de crize, inflaţie, şomaj şi profunde contradicţii, b.e. nu poate îndeplini anumite funcţii specifice bugetului anual al statului. BUGET EXCEDENTAR, b. elaborat, executat şi încheiat la finele anului cu un total de venituri superior totalului cheltuielilor, ceea ce creează rezerve pentru acoperirea în cursul anului a unor cerinţe neprevăzute în b. respectiv. BUGET EXTRAORDINAR, b. care cuprinde venituri şi cheltuieli excepţionale neprevăzute în b. ordinar, pentru înfăptuirea cărora ţările respective recurg cel mai adesea la împrumuturi publice, depreciere monetară, inflaţie. B.e. se întocmeşte în momentul apariţiei unor cheltuieli neprevăzute, excepţionale şi urgente, care nu pot fi satisfăcute cu mijloace ordinare, obişnuite, permanente. B.e. este distinct de bugetul ordinar şi se elaborează în situaţii neobişnuite, excepţionale, cum sunt: crizele economice, înarmarea, militarizarea economiei naţionale, război, revoluţie. Cheltuielile acestui buget au un caracter trecător şi se finanţează din impozite instituite în mod special, din lansări de împrumuturi de stat sau şi din emisiune de bani de hârtie, deci fară acoperire, adică prin inflaţie. B.e. se întocmeşte şi se execută chiar şi în perioade cu oarecare stabilitate financiară, pentru investiţii civile care se finanţează din împrumuturile contractate de stat. Unii economişti susţin b.e., argumentând că cheltuielile din acest buget se realizează în mai mulţi ani consecutivi şi că de ele beneficiază şi generaţiile viitoare. De regulă, b.e. atestă existenţa dificultăţilor economico-financiare prin care trece ţara respectivă, confirmă practicarea unor abuzuri financiare, urmăreşte camuflarea deficitelor bugetare, a valorii unor cheltuieli, evitarea controlului financiar-bugetar din partea parlamentului. Prin astfel de bugete se ascunde poporului adevărata situaţie financiară a statului, dezechilibrul creat între venituri şi cheltuieli, tăinuirea adevăratei destinaţii a cheltuielilor bugetare, îngreunând controlul asupra cheltuielilor bugetare. V. şi depreciere monetară; inflaţie. BUG 269 BUGET GENERAL (DIRECTOR), b. care se foloseşte în unele ţări şi cuprinde un ansamblu de indicatori sintetici; acest b. este însoţit de schiţe de fundamentare şi se foloseşte în realizarea managementului activităţii economico-financiare a agentului economic. BUGET JUDEŢEAN, b. în care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile proprii ale judeţului (care primesc veniturile şi cheltuielile de importanţă judeţeană). BUGET LOCAL, b. al unei unităţi administrativ-teritoriale (judeţ, municipiu, oraş, comună) care are personalitate juridică. Fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ, respectiv municipiul Bucureşti, întocmeşte buget propriu în condiţii de autonomie. între bugetele consiliilor locale şi bugetele consiliilor judeţene nu există relaţii de subordonare. în b.l. nu se pot înscrie şi nu se pot aproba cheltuieli fară asigurarea resurselor financiare necesare. Cheltuielile prevăzute în capitolele şi în articolele de cheltuieli au destinaţie precisă şi limitată. La solicitarea consiliilor locale şi judeţene, prin legile bugetare anuale, unităţile administrativ-teritoriale pot fi autorizate să contracteze împrumuturi pentru acoperirea cheltuielilor privind realizarea unor acţiuni temeinic fundamentate, prin emisiune de titluri de valoare, cu condiţia ca unităţile respective să poată garanta acoperirea dobânzilor şi răscumpărarea titlurilor respective. Constatarea şi autorizarea garanţiei se efectuează prin organele teritoriale ale Ministerului Finanţelor. Dacă în execuţia bugetelor locale se iveşte un deficit temporar, acesta poate fi acoperit, până la încasarea veniturilor bugetare aprobate, pe seama resurselor aflate în contul general al Trezoreriei Statului. BUGET MIXT, b. în care veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice se înscriu cu sumele lor totale, pe când altele se înscriu numai cu soldul dintre venituri şi cheltuieli. Astfel, de exemplu, se înscriu în bugetul de stat numai soldurile dintre veniturile şi cheltuielile unor agenţi economici cu capital de stat (prelevă soldul veniturilor sau primesc subvenţii de la bugetul de stat, după caz) se acordă transferuri (subvenţii) de la bugetul de stat către bugetele locale, se acordă subvenţii unor instituţii publice social-culturale care folosesc direct mai întâi veniturile proprii realizate etc. Potrivit cerinţelor gestiunii economice, agenţii economici cu capital de stat sunt obligaţi să-şi compenseze toate cheltuielile din veniturile proprii şi să realizeze un profit. Din acest profit plătesc la bugetul de stat impozitul pe profit, impozitul pe dividende etc. Dacă înregistrează pierderi, acestea se subvenţionează de la bugetul de stat. în cazul instituţiilor publice pot exista trei situaţii, şi anume: a) instituţia nu realizează venituri şi deci se finanţează integral de la bugetul de stat; b) instituţia realizează unele venituri care, de regulă, nu-i sunt suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor sale; c) instituţia îşi poate compensa toate cheltuielile din veniturile pe care le realizează. BUGET NET, b. care cuprinde numai soldul (diferenţa) dintre veniturile şi cheltuielile companiilor naţionale, regiilor autonome, societăţilor comerciale cu capital de stat şi instituţiilor publice. V. şi buget brutto; buget mixt. BUGET ORDINAR, b. întocmit anual pentru venituri şi cheltuieli curente. BUGET PE RESPONSABILITĂŢI, b. care se întocmeşte în unele ţări şi se execută având în vedere răspunderile ce revin diferitelor posturi pentru realizarea operaţiunilor prognozate. Acest b. oferă un cadru optim în vederea executării controlului asupra realizărilor şi a delimitării sferelor de răspundere ce revin diferitelor posturi de conducere. BUGET PROPRIU, b. care cuprinde numai veniturile şi cheltuielile de pe raza teritorială a unui anumit organ al puterii de stat, fără a mai centraliza veniturile şi cheltuielile bugetelor 270 BUG organelor subordonate. Sistemul nostru bugetar cuprinde următoarele bugete proprii: bugetul de stat, bugetele judeţene, bugetele municipiilor, ale oraşelor şi comunelor. V. şi sistem bugetar. BUGET PUBLICITAR, parte componentă a activităţii de marketing publicitar, prin care se prevăd şi se efectuează cheltuielile de publicitate în rândurile potenţialilor cumpărători ai unor mărfuri. Mărimea b.p. se determină prin aplicarea unui procent asupra totalului vânzărilor şi în funcţie de posibilităţile financiare ale agentului economic vânzător; de asemenea, se ţine seama şi de concurenţa existentă. B.p. trebuie să facă posibilă o publicitate largă şi eficientă. BUGETE ORĂŞENEŞTI, b. locale care cuprind numai venituri şi cheltuieli proprii, nea vând în subordine alte bugete. B.o. constituie o verigă a sistemului bugetar unitar al României. V. şi buget local. BUGETUL ACTIVITĂŢILOR DE ÎNCASĂRI Şl DE PLĂŢI ÎN VALUTĂ, b. care reflectă activitatea financiar-valutară la nivelul agentului economic şi care are următoarea structură: I. Disponibil la începutul anului; II. încasări-total, din care: activitatea de bază: export, servicii, lucrări, aport, comisioane etc.; valută cumpărată; credite primite; dobânzi încasate; III. Plăţi-total, din care: importuri: investiţii, materii prime etc.; alte plăţi în valută: reclamă, deplasări, dobânzi, vânzări etc.; IV. Disponibil la sfârşitul anului. BUGETUL AGENTULUI ECONOMIC, plan financiar care se elaborează şi se execută de către unităţi economice şi ministere. Instrument de bază, activ, de conducere a activităţii financiare, de autoconducere, de autofinanţare, de decizie şi analiză a calităţii activităţii desfăşurate şi de control economico-financiar, care asigură echilibrul financiar al unităţii respective şi contribuie la mobilizarea şi la folosirea cu maximum de eficienţă a tuturor resurselor materiale şi financiare, la întărirea finanţelor unităţilor economice. B.a.e. sintetizează în formă valorică obligaţia unităţii economice de a-şi compensa din veniturile obţinute cheltuielile de producţie şi de circulaţie efectuate, de a obţine beneficii din care să-şi asigure dezvoltarea proprie, satisfacerea unor cerinţe social-culturale şi participarea personalului la profit şi care să contribuie la dezvoltarea generală a societăţii. Pe baza b. se desfaşoară întreaga activitate a agenţilor economici. B. reflectă veniturile şi cheltuielile unităţii economice, rezultatele financiare, fondurile proprii, inclusiv fondul de participare a personalului la profit, creditele bancare primite şi rambursarea lor, vărsămintele la bugetul statului şi date informative cu privire la principalii indicatori ai activităţii sale. Prin b. se urmăreşte păstrarea permanentă a echilibrului financiar între încasări şi plăţi, asigurarea neîntreruptă a capacităţii de plată şi, implicit, întărirea leului. B. întreprinderii reflectă potenţialul de realizare a veniturilor şi limita cheltuielilor, precum şi rezultatele finale. înfăptuirea echilibrului financiar al unităţii economice trebuie să aibă loc în concordanţă cu interesele generale ale ţării, în condiţiile onorării integrale şi la termen a obligaţiilor faţă de bugetul statului, ale achitării la termen a obligaţiilor băneşti faţă de unităţile partenere, precum şi ale rambursării la scadenţă a creditelor primite de la bancă. Echilibrul financiar al unităţilor economice trebuie să reflecte permanent echilibrarea resurselor de mijloace băneşti cu nevoile efective, corespunzător cerinţelor întreprinderii şi în condiţiile unei activităţi economico-financiare rentabile. La nivel microeconomic, realizarea echilibrului financiar este influenţată de: durata ciclului de producţie, nivelul costurilor de producţie, gradul de cunoaştere a cerinţelor pieţei interne şi externe, gradul de încasare de la clienţi a contravalorii livrărilor, modul cum se valorifică resursele, gradul de autonomie a unităţilor economice în constituirea şi utilizarea fondurilor etc. Echilibrul financiar al unităţilor economice constituie un factor important al desfăşurării normale a circulaţiei băneşti. V. şi autogestiune economico-financiară. BUGETUL ASIGURĂRILOR PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ Şl BOLI PROFESIONALE, plan financiar anual care cuprinde veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale acestor asigurări. Pe baza propunerilor Fondului Naţional, Guvernul elaborează BUG 271 în fiecare an proiectul bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale, pe care îl supune spre aprobare Parlamentului. Veniturile bugetului se constituie din: a) contribuţiile persoanelor juridice şi fizice care încheie asigurarea; b) dobânzi şi majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor; c) alte venituri. Din veniturile bugetului se prelevă o cotă de până la 5% pentru constituirea unui fond de rezervă. Acest fond se poate utiliza, în cazuri temeinic motivate, numai pentru acoperirea prestaţiilor şi serviciilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Fondul de rezervă se completează pe măsură ce se încasează venituri, astfel încât să se reîntregească până la 5%. Cheltuielile bugetului sunt constituite din: a) cheltuieli necesare pentru acoperirea contravalorii prestaţiilor şi serviciilor de asigurare şi a serviciilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; b) cheltuieli de organizare şi funcţionare a sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în limita unei cote de 3% aplicate asupra veniturilor anuale totale prevăzute în buget; c) cheltuieli pentru finanţarea unor investiţii proprii, în limitele legale. Excedentele anuale ale bugetului se utilizează în anul următor pe următoarele destinaţii: pentru fondul de rezervă, până la reîntregirea acestuia; pentru prevenire-reabilitare; pentru prestaţii suplimentare; pentru acoperirea deficitului anului următor. Dacă bugetul are deficit, acesta se acoperă, în ordine, din: disponibilităţile bugetului din anii precedenţi; fondul de rezervă; bugetul de stat. La nivelul fondurilor teritoriale se constituie bugete de venituri şi cheltuieli anuale, aprobate de Fondul Naţional. BUGETUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ , plan financiar anual pe baza căruia se constituie resursele financiare necesare efectuării cheltuielilor pentru protecţia şomerilor şi a altor categorii de persoane asimilate acestora. Acest buget este parte componentă a bugetului asigurărilor sociale de stat, se elaborează sub conducerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale pe baza propunerilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, se dezbate şi se adoptă de Parlamentul României. B.a. pentru ş. cuprinde la partea de venituri: TOTAL VENITURI: venituri curente: A. venituri fiscale: impozite directe, contribuţiile angajatorilor şi ale altor persoane juridice care utilizează muncă salariată; contribuţii de la salariaţi şi de la alte persoane fizice; B. venituri nefiscale: diverse venituri, încasări din alte surse, donaţii, sponsorizări, încasări din rambursarea împrumuturilor acordate, resurse pentru finanţarea plăţilor compensatorii şi serviciilor de preconcediere colectivă, venituri din finanţare externă etc. B.a. pentru ş. cuprinde la partea de cheltuieli: TOTAL CHELTUIELI: cheltuieli curente: cheltuieli de personal; cheltuieli materiale şi servicii; transferuri; cheltuieli de capital; operaţiuni financiare (împrumuturi acordate, rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane de credite), cheltuieli social-culturale, învăţământ, asistenţă socială, alocaţii, pensii, ajutoare, indemnizaţii de şomaj, plata contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat şi a contribuţiilor pentru asigurările sociale de sănătate pentru beneficiarii indemnizaţiilor de şomaj, plăţile compensatorii, taxe, comisioane, finanţarea măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi a măsurilor pentru prevenirea şomajului, finanţarea serviciilor de formare profesională, finanţarea studiilor, rapoartelor şi analizelor privind piaţa muncii, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, participarea la activitatea unor organizaţii internaţionale, inclusiv plata cotizaţiilor pentru afilierea la acestea, aplicarea măsurilor în vederea recuperării debitelor, cofinanţarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare şi formare profesională pe baza unor acorduri internaţionale, cofinanţarea unor programe privind stimularea ocupării forţei de muncă, rambursarea împrumuturilor contractate, plata de dobânzi, comisioane, alte cheltuieli, excedent (+), deficit (-). V. şi indemnizaţia de şomaj; izvoarele de constituire a fondului pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj; şomaj; şomer. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, plan financiar anual cuprinzând constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor, salariaţilor şi membrilor lor de familie. Conţinutul său economic derivă din structura şi din trăsăturile orânduirii social-economice, din necesitatea realizării cerinţelor legilor economice, precum şi din funcţiile şi sarcinile statului. B.a.s. de s. este format din bugetele pentru realizarea 272 BUG asigurărilor sociale la nivelul judeţelor şi din bugetul asigurărilor sociale elaborat în fiecare an de către Guvernul României pe baza propunerilor Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale. B.a.s. de s. se supune Parlamentului pentru dezbatere şi aprobare. B. cuprinde la partea de venituri: contribuţii pentru asigurările sociale plătite de agenţii economici şi instituţii, contribuţiile asiguraţilor, contribuţiile parţiale şi diferenţiate ale salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear sau la odihnă, dobânzi, majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor, excedentul bugetar care se reportează pe anul următor, alte venituri, eventuale alocaţii de la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului b.a.s. de s. La partea de cheltuieli, b. cuprinde: cheltuielile cu plata pensiilor, indemnizaţiilor şi ajutoarelor, cu trimiterile la tratament balnear şi la odihnă, cheltuielile privind organizarea şi ftincţionarea sistemului public naţional de asigurări sociale, finanţarea unor investiţii, alte cheltuieli etc. Din veniturite b.a.s. de s. se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă, care cumulat an de an nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv. Acest fond se foloseşte pentru acoperirea cheltuielilor în situaţii excepţionale, iar disponibilităţile de la finele anului se reportează pe anul viitor cu aceleaşi destinaţii. Eventualul excedent bugetar se reportează pe anul următor. Evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat în anii 1990-2005 (în milioane de lei) Explicaţii 1990 1991 1992 1993 1994 Venituri totale 53.266,1 164 .073,3 468.473 1.315.121 2.811.958 % faţă de anul 1990 100 308 879,5 2.468,9 5.279,1 Cheltuieli totale 59.580 155.068,6 404.340 1.315.121 2.939.468 % faţă de anul 1990 100 260,3 678,6 2.207,3 4.933,5 Explicaţii 1995 1996 1997 1998 1999 Venituri totale 4.605.852,2 5.910.161 13.164.176 23.331.989 37.264.200 % faţă de anul 1990 8.646,9 11.095,5 24.714 43.802,7 69.958,7 Cheltuieli totale 4.512 662,1 6. 096.920 13.221.909 26.539.398 37.264.200 % faţă de anul 1990 7.574,1 10.233,2 22.119,2 44.544,1 62.544,5 Explicaţii 2000 2001 2002 2003 2004* 2005** Venituri totale 51.016.388 76.233.034 114.352,8 124.038.000 152.383.000 166.323.500 % faţă de anul 1990 95.776,5 143.117,4 214.682,1 232.864,8 286.078,7 312.250,2 Cheltuieli 65.626.915 83.438.001 113.357,1 123.776.000 150.308.300 161.430.100 totale % faţă de 110.149,2 140.043,6 190.260,3 207.747,56 252.227,97 270.946,80 anul 1990 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1998, p. 641; 1999, p. 633; 2002, p. 521; 2004, p. 507. * Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 864, din 4 decembrie 2003. ** Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1128, din 30 noiembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. BUG 273 BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN COOPERATIVELE MEŞTEŞUGĂREŞTI, plan financiar anual elaborat de Casa de Asigurări Sociale şi Pensii de pe lângă Uniunea Centrală a Cooperativelor Meşteşugăreşti, ce exprimă relaţii social-economice băneşti prin care se constituie, se repartizează şi se utilizează fondurile asigurărilor sociale. La venituri, b. cuprinde contribuţiile cooperativelor meşteşugăreşti, contribuţia meşteşugarilor necooperatori, contribuţia cooperatorilor şi a pensionarilor pentru tratament balnear şi odihnă, alte venituri; la cheltuieli, bugetul cuprinde cheltuielile cu plata pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor, trimiterea la tratament balnear şi la odihnă, investiţii în staţiunile balneare. BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE PENTRU SĂNĂTATE, plan financiar anual care se elaborează de către organele de specialitate ale Casei Naţionale de Asigurări pentru Sănătate cu consensul caselor de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. B. se dezbate şi se adoptă de către adunarea generală a reprezentanţilor. Veniturile bugetului sunt constituite din: contribuţii ale persoanelor fizice (6,5%) şi juridice, în părţi egale (cota fiecăreia este de (7%), care se aplică asupra venitului brut lunar; subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale; alte venituri. Fondurile asigurărilor sociale pentru sănătate astfel constituite se utilizează pe următoarele destinaţii: plata medicamentelor şi a serviciilor medicale acordate asiguraţilor; cheltuieli de administrare şi funcţionare; fondul de redistribuire; fondul de rezervă. Disponibilităţile bugetare rămase nefolosite la finele anului se reportează pe anul următor şi au aceleaşi destinaţii. V. şi asigurări sociale pentru sănătate. BUGETUL CASEI DE ECONOMII Şl CONSEMNAŢIUNI, plan financiar ce se elaborează anual de către C.E.C., pe baza căruia se desfaşoară întreaga sa activitate; instrument de conducere a activităţii financiare, de autofinanţare, de decizie, analiză şi control al calităţii activităţii desfăşurate, de asigurare a echilibrului financiar şi de creştere a eficienţei activităţii. B. are mai multe capitole. Capitolul I, „Veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare*4, cuprinde la partea de venituri: "venituri din dobânzi încasate de la bancă pentru disponibilul din cont la bancă, dobânzi încasate de la alte instituţii financiare, dobânzi încasate pentru creditele acordate populaţiei pentru construirea de locuinţe proprietate personală, venituri din vânzarea obligaţiunilor, comisioane şi taxe de serviciu încasate, alte venituri; la partea de cheltuieli: ■cheltuieli efectuate cu dobânzi plătite la depunerile de economii ale populaţiei, câştigurile la depunerile de economii ale populaţiei, dobânzi plătite pentru disponibilităţile din conturile diferitelor organizaţii şi ale altor titulari de cont etc.; "cheltuieli generale (salariile personalului de conducere, ale personalului tehnic, economic, administrativ etc., inclusiv impozitul pe salarii şi contribuţiile corespunzătoare pentru asigurările sociale); "salariile personalului care efectuează operaţiunile de creditare a populaţiei, premiile personalului de conducere, ale personalului tehnic, economic, administrativ; "amortismentul mijloacelor fixe; "chirii şi impozite pe clădiri; "cheltuieli cu prelucrarea mecanizată şi automatizată a datelor; "alte cheltuieli generale; "cheltuieli administrativ-gospodăreşti; "cheltuieli neproductive; "economii la fondul de salarii; "profitul care se repartizează pentru fondul de. dezvoltare, fondul de rezervă, vărsăminte la bugetele consiliilor judeţene, vărsăminte la bugetul de stat. Capitolul II, „Fonduri proprii, creditele şi destinaţia lor44, cuprinde: a) fondul de dezvoltare, ce se alimentează cu disponibilul acestui fond la începutul anului, amortismente, beneficii, alte resurse pentru finanţarea investiţiilor, alocaţii de la bugetul statului, credite bancare pentru investiţii, care se utilizează pentru efectuarea de investiţii, rambursarea ratelor scadente din creditele bancare pentru investiţii din anii anteriori, dobânzile aferente acestor credite; b) fondul de rezervă, care se alimentează cu disponibilul existent la începutul anului şi se utilizează pentru efectuarea diferitelor plăţi. Capitolul III, „Resurse şi plasamente44, cuprinde la venituri: soldul depunerilor populaţiei, soldul general al depunerilor populaţiei la sfârşitul perioadei, soldul disponibilităţilor organizaţiilor şi ale altor titulari de cont la începutul perioadei, creşterea (descreşterea) soldului disponibilităţilor organizaţiilor şi ale altor titulari de cont la sfârşitul perioadei, soldul fondurilor bugetului de stat plasate în credite pentru construcţia de locuinţe proprietate personală la 274 BUG începutul perioadei, vărsăminte la bugetul de stat din rambursarea creditelor pentru construcţii de locuinţe proprietate personală, soldul fondurilor bugetului de stat plasate în credite pentru construcţia de locuinţe proprietate personală, fondul de rezervă la sfârşitul perioadei, decontări privind mijloace de plată în expediţie, creditori diverşi, alte pasive; la cheltuieli: soldul creditelor pentru construirea de locuinţe proprietatea personală la începutul anului, valoarea creditelor acordate, valoarea creditelor rambursate, valoarea creditelor nerambursate la scadenţă, soldul creditelor pentru construirea de locuinţe proprietate personală la sfârşitul perioadei, decontări privind mijloace de plată în expediţie, diverşi debitori, disponibilul din conturile de la unităţile bancare la începutul perioadei, creşterea (descreşterea) disponibilului din conturile de la unităţile băncilor, disponibilul permanent la alte instituţii financiare, numerar în casieriile unităţilor la începutul perioadei, creşterea (descreşterea) numerarului în casieriile unităţilor, numerar în casieriile unităţilor la sfârşitul perioadei, alte active. Capitolul IV, „Vărsăminte la bugetul statului“, cuprinde: impozitul pe profit, vărsăminte din profit la bugetele consiliilor judeţene, vărsăminte la bugetul de stat din rambursarea creditelor pentru construirea de locuinţe proprietate personală acordate din fonduri bugetare, prisos de amortisment de vărsat la bugetul de stat, impozitul pe salarii, impozitul pe clădiri, contribuţia pentru asigurări sociale. Capitolul V conţine „Date informative" referitoare la: fondul total de salarii pentru personalul propriu, fondul total de salarii pentru personalul care efectuează operaţiunile de creditare a populaţiei pentru construirea de locuinţe, volumul vărsămintelor de numerar la unităţile bancare, costul unei sute de lei atrase, volumul mediu al creditelor acordate pentru construirea de locuinţe, cheltuieli pentru protecţia muncii. B. este elaborat de către consiliul de administraţie al C.E.C. şi, însoţit de o notă explicativă, se înaintează Ministerului Finanţelor care, în urma unei analize temeinice şi cu eventuale amendamente, îl aprobă. O dată aprobat, bugetul se restituie C.E.C., care începe executarea lui. BUGETUL COMUNEI, v. BUGET LOCAL BUGETUL CURŢII DE CONTURI, b. propriu cuprins distinct în bugetul de stat, aprobat de Parlamentul României prin legea bugetară anuală. Acest buget nu este supus eventualelor ajustări ale Ministerului Finanţelor. BUGETUL DE CHELTUIELI PRIVIND PLATA PENSIILOR Şl A AJUTOARELOR SOCIALE, plan financiar trimestrial întocmit de casa teritorială de pensii, în baza căruia se plătesc pensiile, indemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale pensionarilor şi membrilor lor de familie şi se efectuează cheltuielile cu transmiterea pensiilor. BUGETUL DE ÎNCASĂRI Şl PLĂŢI VALUTARE, instrument de conducere şi de urmărire a relaţiilor financiar-valutare la nivel microeconomic. Este parte a bugetului unităţii economice, în care se prevăd încasările şi plăţile în valută pe total an şi pe trimestre. BUGETUL DE STAT, document previzional, instrument de politică macroeconomică, balanţă specială în care sunt cuprinse veniturile şi cheltuielile probabile ale statului ce se vor realiza în anul viitor. în acelaşi timp, b. de s. este o categorie economică ce exprimă ansamblul relaţiilor social-economice băneşti care se folosesc în procesul încasării veniturilor şi al efectuării cheltuielilor, în vederea îndeplinirii funcţiilor şi prerogativelor statului. încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor publice sunt posibile numai dacă bugetul de stat a fost aprobat de către Parlamentul ţării şi a devenit lege. Sub aspect economic, b. de s. contribuie la realizarea obiectivelor politicii economico-sociale a statului din etapa dată. Relaţiile social-economice băneşti respective iau naştere între agenţii economici, instituţii publice şi private şi populaţie, pe de o parte, şi stat, pe de altă parte, în procesul constituirii veniturilor şi al efectuării cheltuielilor bugetare; în acelaşi timp, b. de s. este un instrument al politicii macroeconomice, o balanţă specială, în care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile statului pe timp de un an. B. BUG 275 de s. constituie componenta centrală a sistemului financiar-bancar, care cuprinde o parte a relaţiilor social-economice băneşti, prin mijlocirea cărora se constituie şi se administrează principalul fond bănesc al statului. Noţiunea de „buget" provine de la latinescul „bulga“, care înseamnă un sac sau o pungă de bani. Acest cuvânt luat de la gali a dat în limba franceză veche expresiile „bouge“ sau „bougette“, având acelaşi înţeles. în limba franceză modernă „pochette“ înseamnă pungă de bani. Mai târziu, în Marea Britanie, această noţiune dobândeşte o semnificaţie financiară prin faptul că actele ce alcătuiesc proiectul veniturilor şi cheltuielilor statului erau prezentate Camerei Comunelor într-o pungă de piele, care reprezenta în mod simbolic tezaurul. Deschiderea acestei pungi, atunci când se facea expunerea proiectului, se numea deschidere a „bugetului". Pentru prima oară un astfel de document a fost întocmit în Marea Britanie, la începutul secolului al XlII-lea, şi anume în anul 1215. în Franţa, cuvântul buget s-a încetăţenit însă înainte de anul 1789, dar în legislaţie el a fost folosit întâia oară în legea din aprilie 1866, intitulată „Loi relative au buget de 1'Etat". La timpul respectiv, unii economişti foloseau expresia „balanţa nevoilor şi veniturilor statului". Sub aspect juridic, reprezentanţi de seamă ai ştiinţei finanţelor din Franţa au dat diferite definiţii bugetului statului. Astfel, Paul Leroy Braulieu (1877) arată că „bugetul este o listă de prevedere a veniturilor şi a cheltuielilor pe o perioadă determinată; un tablou evaluativ şi comparativ al veniturilor de realizat, al cheltuielilor de efectuat". La rândul său, Gaston Jeze (1910) sublinia că „a întocmi bugetul înseamnă a enumera, a evalua şi a compara periodic, cu anticipaţie şi pentru o perioadă de timp viitoare, cheltuielile de efectuat şi veniturile de încasat". Mai târziu, marele economist Adolph Wagner (1919) a argumentat că „bugetul sau lista (statul) de prevederi este o expunere în cifre, într-o ordine determinată, de obicei mai mult sau mai puţin sistematică, având (conţinând) intrările şi ieşirile (veniturile şi cheltuielile) probabile, în monedă sau în valori monetare, care se vor produce în gestiunea economică a unui corp public pentru o perioadă următoare (un an), apoi el arată după aceste date cum sumele se echilibrează". Regulamentul Organic al României cuprinde la capitolul „finanţe" expresia „închipuirea cheltuielilor anului viitor" şi cuvântul „biudje". în condiţiile existenţei producţiei de mărfuri, realizarea acţiunilor social-culturale, dezvoltarea economiei naţionale, apărarea naţională şi a ordinii publice, întreţinerea şi funcţionarea organelor statului reclamă constituirea şi folosirea unor resurse bugetare. Constituirea şi gestionarea fondului bugetar antrenează o serie de fluxuri băneşti de la agenţii economici şi persoanele fizice, sub următoarele forme: impozite şi taxe, venituri din exploatarea şi închirierea unor bunuri ale statului, de la instituţiile publice, împrumuturi interne şi externe contractate de stat sau chiar emisiune de monedă, folosite pentru finanţarea unor obiective sau pentru acoperirea deficitului bugetar etc. Din bugetul de stat se realizează şi numeroase fluxuri băneşti în sens invers, către diverşi beneficiari sub următoarele forme: finanţarea unor obiective de investiţii cu caracter economic, social, cultural, administrativ, de apărare naţională etc.; se alocă resurse băneşti pentru funcţionarea instituţiilor de învăţământ de toate gradele, cultură, artă, pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, pentru asistenţa socială; se fac transferuri de resurse băneşti (alocaţii pentru copii, burse, ajutoare şi alte indemnizaţii), pentru cei lipsiţi de surse de venituri (elevi, studenţi, copii orfani, handicapaţi, abandonaţi şi bolnavi cronici, bătrâni, văduve, invalizi ş.a.); se acordă, temporar, unele fonduri băncilor pentru acordarea de împrumuturi agenţilor economici şi populaţiei. De la b. de s. se acordă subvenţii companiilor naţionale, regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat pentru finanţarea unor obiective de investiţii de mare valoare sau de importanţă naţională (în industria energetică, extractivă, transporturi, telecomunicaţii, industria de armament etc.), în cazurile în care unităţile respective sunt nerentabile sau au rentabilitate redusă şi nu-şi pot procura fondurile proprii şi nici pe cele de împrumut de pe piaţă, ca urmare a imposibilităţii rambursării lor la scadenţă. De asemenea, de la buget se finanţează infrastructura: construcţii şi modernizări de drumuri şi poduri, de autostrăzi, întreţinerea căilor navigabile în stare de funcţionare, apărarea zonelor şi a localităţilor de inundaţii, modernizarea porturilor şi a aeroporturilor şi dotarea lor cu aparatura necesară etc. Din b. de s. se finanţează principalele lucrări de cercetare ştiinţifică, prospectarea geologică pentru descoperirea de noi zăcăminte. 276 BUG Prin intermediul cheltuielilor bugetare, statul influenţează volumul şi structura fondului de dezvoltare şi a celui de consum, creează condiţii pentru adaptarea ofertei de forţă de muncă în concordanţă cu cererea, pentru asigurarea stării de sănătate a populaţiei, pentru protejarea persoanelor cu deficienţe şi lipsite de condiţii de trai. B. de s. este, în acelaşi timp, principalul plan financiar anual al statului, realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor decurgând din coordonarea lui cu programul dezvoltării economice şi sociale a ţării; el contribuie la distribuirea şi la redistribuirea unei importante părţi din produsul naţional brut, la efectuarea controlului sistematic asupra activităţii economice, sociale, culturale, financiare etc. Natura economică şi funcţiile b. de s. decurg din trăsăturile orânduirii social-economice, din cerinţele legilor economice care acţionează, precum şi din necesitatea realizării prerogativelor statului; el reflectă opţiunile de politică economico-socială ale guvernului ţării. B. de s. constituie o componentă esenţială a mecanismului economico-financiar al ţării; el reflectă nivelul dezvoltării generale a ţării, precum şi a organismelor economice şi juridice care funcţionează în ţară. B. de s. exprimă relaţii economice băneşti prin care sunt mobilizate, repartizate şi utilizate principalele resurse băneşti ale statului în procesul repartiţiei produsului naţional brut. Sub aspect juridic, b. de s. este actul în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului, pe o anumită perioadă, de regulă pe un an. Evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetului statului român în anii 1990-2005 (în milioane de lei) Explicaţii 1990 1991 1992 1993 1994 Total venituri 307.065,5 496.778,6 1.363.884 3.792.352 8.860.117 bugetare Total cheltuieli 310.862,6 537.874 1.626.008 4.128.779 10.330.320 bugetare Deficit (-) 3.797,1 41.095,4 459.024 336.427 1.970.203 Explicaţii 1995 1996 1997 1998 1999 Total venituri 12.888.289 18.372.803 43.834.512 67.215.547 86.884.400 bugetare Total cheltuieli 15.859.009 23.731.998 52.896.585 77.616.582 93.384.400 bugetare Deficit (-) 3.000.720 3.359.195 9.062.073 10.401.035 6.500.000 Explicaţii 2000 2001 2002 2003 2004* 2005" Total venituri 120.342.242 148.209.230 178.422.000 241.235.500 288.279.800 357.366.600 bugetare Total cheltuieli 149.167.817 184.012.173 237.832.100 291.045.100 351.291.800 387.955.200 bugetare Deficit (-) 28.825.575 35.802.943 59.410.100 49.809.600 63.012.000 30.588.600 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1996, p. 736-737; 1997, p. 638-639; 1998, p. 630-631; 2000, p. 539; 2002, p. 519; 2004, p. 505-506. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 853, din 2 decembrie 2003. * Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004. BUG 277 B. de s. reflectă actul de voinţă prin care se stabilesc sursele de venituri şi cuantumul acestora, precum şi destinaţiile precise ale cheltuielilor, ţinându-se seama de cerinţele publice reclamate de funcţionarea instituţiilor publice şi de intervenţia statului în stabilirea şi în realizarea strategiei economice şi sociale. B. de s. este un act previzional, deoarece determină, cât mai aproape de realitate, cuantumul veniturilor şi al cheltuielilor care se vor realiza în anul respectiv; el are un caracter obligatoriu, deoarece este aprobat în prealabil de către Parlament, ceea ce înseamnă că veniturile şi cheltuielile bugetare nu pot fi executate dacă bugetul nu a fost aprobat în prealabil de către acest for legislativ suprem al ţării. Mobilizarea, repartizarea şi utilizarea resurselor bugetare sunt influenţate de acţiunea mecanismelor pieţei libere. în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, b. de s. are un important rol financiar, social-cultural, economic etc. Sub aspect financiar, b. de s. mobilizează şi dirijează resursele financiare necesare realizării prerogativelor statului. Din punct de vedere social-cultural şi economic, b. de s. are un rol important în finanţarea politicii social-culturale şi economice a guvernului, în fiecare etapă a dezvoltării economico-sociale. Activitatea economică este influenţată şi susţinută prin impozite, contribuţii, taxe, alocaţii, subvenţii etc. Nivelul şi structura veniturilor şi a cheltuielilor b. de s. sunt diferite de la un stat la altul şi de la an la an, în funcţie de gradul de dezvoltare economică a ţării, de condiţiile social-politice interne şi de conjunctura internaţională. Veniturile şi cheltuielile bugetare trebuie examinate nu numai ca sume (cifre) ale bugetului, ci şi ca instrumente financiare pe care statul le foloseşte pentru stimularea dezvoltării sau limitarea unor activităţi, a producţiei şi a consumului unor produse, influenţarea categoriilor sociale în vederea realizării diferitelor acţiuni. Rezultă că veniturile şi cheltuielile bugetare sunt concepute şi folosite ca instrumente de politică economico-socială şi financiară. De la b. de s. se pot finanţa, de regulă, agenţii economici cu capital de stat, dar în multe cazuri şi agenţii economici cu capital privat sub formă de subvenţii pentru refacerea capacităţii de plată, acoperirea unor cheltuieli de cercetare ştiinţifică, finanţarea diverselor dezvoltări sau coparticiparea la capital, acordarea unor prime de export etc. Pe aceste căi statul poate influenţa producţia, investiţiile de capital, repartiţia, schimburile economice cu alte ţări etc. De pildă, subvenţiile pe care le acordă ţările membre ale Uniunii Europene, precum şi alte ţări, cum sunt S.U.A., Canada, Japonia, Australia etc., producătorilor agricoli constituie instrumente financiare de susţinere a preţurilor şi a altor programe conexe pentru produse agricole cum sunt: grâul, porumbul, orezul, laptele etc. în anumite situaţii, statul poate îmbina finanţarea de la buget cu creditarea agenţilor economici de către bănci şi prin contractarea de împrumuturi pe bază de obligaţiuni pe piaţa financiară internă sau internaţională. Ca instrumente financiare, veniturile şi cheltuielile bugetare influenţează atât obiective economice, sociale, culturale, cât şi demografice, financiare şi politice. B. de s. este un important instrument de intervenţie în viaţa social-economică a ţării, deoaiece prin intermediul lui se repartizează o bună parte din produsul naţional brut; de asemenea, el contribuie la realizarea obiectivelor politicii sociale şi economice a guvernului. Ca agent economic, statul intervine şi dirijează procesele social-economice. în condiţiile economiei de piaţă, b. de s. are noi valenţe. Astfel, s-au stabilit noi clasificări ale veniturilor şi cheltuielilor care să facă posibilă efectuarea de analize economico-financiare mai temeinice, se folosesc metode şi tehnici modeme de determinare a veniturilor şi a cheltuielilor bugetare, s-au găsit căi de determinare şi de selecţionare a variantelor optime din mai multe soluţii posibile, se elaborează programe care pot fi finanţate din bugetul statului. Majoritatea statelor cu economie de piaţă elaborează şi execută bugete ale economiei naţionale cu o sferă de cuprindere mult mai largă. în epoca actuală, b. de s. nu mai este conceput numai ca un document financiar care cuprinde veniturile şi cheltuielile statului, aprobat anual de către Parlament, ci este conceput ca o situaţie financiară cu o semnificaţie mult mai largă, în care se reflectă întreaga viaţă social-economică a ţării. Astăzi, b. de s. se elaborează şi se execută în concordanţă cu situaţia reală a ţării, cu nivelul produsului naţional brut, cu rata de creştere (descreştere) a acestuia, cu gradul de ocupare a capacităţilor de producţie şi de folosire a forţei de muncă, cu dimensiunile sectorului public al economiei, precum şi în strânsă legătură cu conjunctura internă şi internaţională. Astăzi toate statele elaborează, execută şi încheie b. de s. cu aplicarea 278 BUG principiilor: anualitatea bugetului (v.); unitate bugetară (v.); universalitate bugetară (v.); echilibrare bugetară (v.); publicitatea bugetului de stat (v.); specializare bugetară (v.). V. şi bugetul economiei naţionale. BUGETUL DE TREZORERIE, plan financiar care cuprinde structura şi rolul fluxurilor de bani efectivi pe o anumită perioadă, constituind o prognoză a intrărilor şi a ieşirilor de numerar. Intrările de numerar provin în principal din: vânzările de mărfuri şi prestările de servicii cu plată imediată; încasări din vânzarea mărfurilor pe credit dintr-o perioadă anterioară; sumele încasate din vânzările de valori mobiliare - emisiunea de acţiuni, de obligaţiuni; încasări din vânzarea imobilizărilor; sumele obţinute din împrumuturi de la bancă; încasarea chiriilor, dobânzilor, dividendelor şi alte venituri financiare; încasări din recuperarea creditelor acordate pe diferite termene; încasări din dezafectarea unor echipamente etc. La partea de plăţi se prevăd: plata cumpărărilor la vedere şi pe credit de active circulante; plata salariilor şi a altor drepturi salariale; plata cheltuielilor de exploatare, de administraţie şi de comercializare a mărfurilor şi serviciilor; vărsarea la bugetul de stat şi la bugetele locale a impozitelor şi a taxelor; plata contribuţiilor; achiziţiile de noi imobilizări; plata dobânzilor şi a ratelor scadente la creditele bancare; răscumpărarea de către unitatea economică a titlurilor de credit emise (acţiuni, obligaţiuni); plata dividendelor către acţionari şi retragerile de fonduri de către proprietari etc. Achiziţionările, vânzările, precum şi toate fluxurile de exploatare sunt prevăzute la datele efectuării lor. Dacă b. de t. are deficit, trezorierul îl acoperă prin credite pe termen scurt. Când b. de t. prevede excedent, trezorierul decide blocarea lui în cont sau plasarea în anumite afaceri pentru a aduce profit. B. de t. se elaborează pe baza experienţei din perioadele anterioare referitoare la necesarul de trezorerie şi pe baza datelor din perioada pentru care se elaborează bugetul. B. de t. are un rol deosebit de important în gestionarea optimă a resurselor financiare proprii şi împrumutate ale unităţii economice, iar fluxurile financiare de intrări şi ieşiri de numerar trebuie să asigure echilibrul financiar. V. şi trezorerie; trezoreria agentului economic; trezorier. BUGETUL ECONOMIEI NAŢIONALE, b. economic care conţine estimări referitoare la evoluţia în viitor a întregii activităţi economice. B.e.n. cuprinde toate resursele financiare ale ţării şi destinaţiile lor, precum şi informaţii previzionale referitoare la producţia, repartiţia, consumul produsului naţional brut, la constituirea, repartizarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat. B.e.n. cuprinde un ansamblu de conturi ale naţiunii care evidenţiază pentru anul curent şi pentru anul viitor previziunile asupja tuturor agenţilor economici din ţară. B.e.n. se prezintă sub forme diferite de la o ţară la alta. în Marea Britanie, acest buget se prezintă sub forma unei „cărţi albe", care reliefează veniturile şi cheltuielile naţiunii în anul de bază, estimările privind producţia, repartiţia, consumul, comerţul exterior în anul viitor şi defalcarea resurselor care vor proveni din produsul naţional brut şi din împrumuturi. B.e.n. se publică simultan cu bugetul de stat. în Franţa, b.e.n. se prezintă sub forma unor conturi previzionale pe anul curent, care, împreună cu conturile naţiunii şi cu unele estimări pentru viitor, însoţesc proiectul „Legii financiare", adică bugetul de stat. B.e.n. cuprinde în mod sintetic resursele care provin din produsul naţional brut şi apoi utilizarea resurselor pentru: consum final (individual); consum intermediar public şi privat; investiţii brute ale agenţilor economici particulari, ale populaţiei, ale administraţiei publice, ale administraţiei private, ale instituţiilor bancare, ale societăţilor de asigurare; de asemenea, cuprinde evoluţia exportului de bunuri şi servicii etc. în Franţa, b.e.n. se elaborează cu ajutorul unui model economic şi matematic, care face posibilă simularea evoluţiei în perspectivă a economiei, cu luarea în considerare a mai multor ipoteze. Modelul furnizează informaţii pe termen scurt şi mijlociu cu privire la evoluţia producţiei, repartiţiei, consumului, investiţiilor, la repartiţia activelor financiare, la raportul salarii-profituri etc. în S.U.A., b.e.n. se prezintă sub forma unui document care evidenţiază veniturile băneşti disponibile, cheltuielile şi soldul dintre ele pe principalele sectoare ale economiei naţionale: agenţii economici cu capital privat, instituţii publice, populaţie, relaţii cu străinătatea. în vederea elaborării b.e.n., se utilizează informaţii privitoare la produsul naţional brut, venitul naţional, BUG 279 veniturile şi cheltuielile publice etc. Practic, documentul b.e.n. nu conţine previziuni care să devină obligatorii pe viitor, ci are numai menirea să evidenţieze modificările care vor surveni în economia naţională. Rezultă că b.e.n. constituie doar un instrument cu ajutorul căruia guvernele statelor respective se informează asupra situaţiei economice şi financiare a ţărilor respective. B.e.n. nu are caracter de lege şi nu se substituie bugetului de stat, însă guvernul poate identifica efectele directe şi indirecte care se produc în economia naţională prin aplicarea unor măsuri privind creşterea economică. Informaţiile furnizate de b.e.n. au un caracter relativ, deoarece ele sunt rezultatul unor extrapolări ale tendinţei de evoluţie a diverşilor indicatori din perioadele anterioare. Unele concluzii trase pot fi insuficient fundamentate, iar deciziile adoptate pot să nu fie cele mai adecvate. De aceea, guvernul se poate folosi şi de alte informaţii. Ca urmare, guvernul se foloseşte în principal de legea de adoptare a bugetului de stat ca plan financiar. V. şi bugetul de stat. BUGETUL FONDULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, b. care cuprinde la partea de venituri: veniturile curente, din care venituri fiscale din impozite directe, contribuţii pentru asigurările sociale, contribuţii pentru bilete de tratament balnear şi odihnă; venituri nefiscale; diverse venituri, încasări din alte surse. La partea de cheltuieli cuprinde: asistenţa socială; ajutoare băneşti pentru încălzirea locuinţelor, care se suportă din fondurile de asigurări sociale; pensii, ajutoare şi indemnizaţii; pensii de asigurări sociale; indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă din cauză de boală şi de accident; indemnizaţii pentru concedii de maternitate şi îngrijirea copiilor; ajutoare sociale; ajutoare acordate salariaţilor pentru proteze şi decese; ajutoare acordate pensionarilor pentru proteze şi decese; tratament balnear şi odihnă; alte cheltuieli pentru asigurările sociale; cheltuieli cu administrarea fondului; cheltuieli ocazionate de plata drepturilor; cheltuieli cu personalul care gestionează fondurile; împrumut acordat statului; excedent sau deficit. BUGETUL FONDULUI DESTINAT PLĂTII PENSIILOR Şl CELORLALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR, b. care cuprinde venituri curente, în primul rând venituri fiscale: impozite directe; contribuţia agenţilor economici pentru constituirea fondurilor speciale; contribuţia agenţilor economici pentru asigurările sociale; contribuţia pentru biletele de tratament balnear şi odihnă; contribuţia persoanelor asigurate. Venituri nefiscale: diverse venituri, încasări din alte surse. Subvenţii: subvenţii de la bugetul de stat pentru completarea fondului destinat plăţii pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor. La partea de cheltuieli cuprinde: "asistenţa socială; "ajutoare băneşti pentru încălzire; "pensii, ajutoare şi indemnizaţii; "pensii de asigurări sociale; "indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă din cauză de boală şi de accident; ■indemnizaţii pentru concedii de maternitate şi îngrijirea copiilor; "ajutoare în caz de deces; ■tratament balnear şi odihnă; "alte cheltuieli sociale; "contribuţia persoanelor asigurate pentru finanţarea ocrotirii sănătăţii; "cheltuieli de administrare a fondului; "cheltuieli ocazionate de plata drepturilor; "alte acţiuni; "alte cheltuieli; "excedent/deficit; "cheltuieli curente: cheltuieli materiale şi servicii; cheltuieli ocazionate de plata drepturilor; cheltuieli de capital: cheltuieli pentru asigurarea, întreţinerea şi dezvoltarea bazei materiale; rezerve; excedent/deficit; disponibil din anii anteriori. BUGETUL FONDULUI PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ, b. care cuprinde la venituri: venituri curente, venituri fiscale - impozite directe, contribuţii pentru asigurările sociale, contribuţii pentru pensia suplimentară; venituri nefiscale, cum sunt diferite venituri, încasări din alte surse. La partea de cheltuieli cuprinde: pensii, ajutoare, indemnizaţii, pensia suplimentară, cheltuieli cu administrarea fondului, cheltuieli ocazionate de plata drepturilor, cheltuieli cu personalul care gestionează fondul şi excedentul sau deficitul bugetului. în prezent acest buget nu se mai întocmeşte. 280 BUG BUGETUL FONDULUI PENTRU PLATA INDEMNIZAŢIEI DE ŞOMAJ, b. care cuprinde veniturile curente: venituri fiscale - impozite directe: contribuţii la fondul pentru plata indemnizaţiei de şomaj, contribuţii de la persoanele juridice şi de la cele fizice care utilizează munca salariată, contribuţii pentru indemnizaţie de şomaj de la salariaţi; venituri nefiscale, cum sunt diverse venituri şi încasări din alte surse. De asemenea, la venituri sunt incluse subvenţiile primite în completarea fondului pentru plata indemnizaţiei de şomaj. La partea de cheltuieli cuprinde: cheltuieli cu calificarea şi recalificarea şomerilor; asistenţă socială; ajutoare băneşti pentru încălzirea locuinţelor; pensii, ajutoare şi indemnizaţii; indemnizaţie de şomaj; alocaţie de sprijin; ajutor de integrare profesională; indemnizaţie pentru personalul agenţilor economici a căror activitate este întreruptă temporar; plata absolvenţilor instituţiilor de învăţământ; cheltuieli cu administrarea fondului; cheltuieli cu personalul care gestionează fondurile; împrumuturi; excedentul fondurilor extrabugetare; deficitul fondurilor extrabugetare. V. şi bugetul asigurărilor pentru şomaj. BUGETUL „HELLER“, denumire a bugetului de familie (v.), iniţiat pentru prima dată în SUA, în anii 1936-1938. a devenit un instrument curent de cunoaştere a consumului minim şi mediu al populaţiei, a structurii acestuia etc. Purtând amprenta condiţiilor economice, politice şi sociale din SUA, acest b. se elaborează prin folosirea unor anumite metode statistice, prin alegerea în anchetă a diferitelor categorii de populaţie, ale căror venituri şi cheltuieli să permită obţinerea unor concluzii convenabile organelor statului şi claselor dominante. BUGETUL MUNICIPIULUI, b. local, propriu, care cuprinde numai veniturile şi cheltuielile municipiului respectiv, neavând alte bugete în subordine. V. şi buget local; sistem bugetar. BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL, sistem unitar de bugete format din: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei Statului şi bugetele instituţiilor publice autonome. Componentele b.p.n. sunt autonome, au venituri şi cheltuieli proprii, se elaborează şi se aprobă separat, iar titularii acestor bugete au deplină independenţă. B.p.n. este principalul instrument financiar al statului - o balanţă financiară la nivel macroeconomic - care serveşte la dimensionarea resurselor financiare ale statului, la stabilirea destinaţiilor acestora şi la fundamentarea echilibrului financiar, pe o anumită perioadă de timp, de regulă pe un an. BUGETUL SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI, plan financiar anual elaborat de societatea de asigurări, care cuprinde veniturile şi cheltuielile reclamate de necesitatea înfăptuirii asigurărilor interne şi externe, rezultatul brut şi net al exerciţiului, constituirea fondurilor proprii din profit şi utilizarea lor, eventualele credite bancare, impozitul pe profit, dividendele etc., cu repartizarea pe trimestre. B. este instrumentul de bază, activ, de conducere a activităţii financiare, de autoconducere, de autofinanţare, de decizie şi analiză a calităţii activităţii desfăşurate şi de control economico-financiar, care trebuie să realizeze echilibrul financiar permanent al societăţii de asigurări şi să contribuie la mobilizarea şi la folosirea cu maximum de eficienţă a tuturor resurselor materiale şi financiare, la îmbunătăţirea rezultatelor financiare ale unităţilor teritoriale şi ale societăţii care se ocupă cu asigurările de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă. De asemenea, b. este principalul instrument financiar de creştere a răspunderii organelor de conducere din societatea de asigurări şi a personalului în gospodărirea raţională a fondului de asigurare, de întărire a ordinii şi a disciplinei financiare în sfera asigurărilor. Instituirea şi utilizarea b. au fost hotărâte în scopul folosirii cât mai intense a pârghiilor economice şi financiare în activitatea economico-socială şi financiară, al sporirii cointeresării şi răspunderii unităţilor teritoriale, a salariaţilor şi a organelor de conducere în gospodărirea cu eficienţă ridicată a resurselor materiale, financiare şi umane, al întăririi disciplinei economico-financiare. BUG 281 B. sintetizează în formă valorică obligaţia societăţii de asigurări de a-şi compensa din veniturile obţinute toate cheltuielile efectuate, de a realiza un profit din care să-şi extindă şi să-şi perfecţioneze activitatea, să-şi satisfacă cerinţele social-culturale şi să asigure participarea salariaţilor la crearea şi la repartizarea profitului, să contribuie la dezvoltarea generală a societăţii. B. societăţii de asigurări este cuprinzător şi reliefează fidel activitatea şi rezultatele financiare ale asigurărilor de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă, a asigurărilor în valută. B. cuprinde: veniturile totale, cheltuielile totale, rezultatul brut al exerciţiului financiar şi rezultatul net al exerciţiului financiar. Veniturile totale cuprind: a) venituri din activitatea de asigurare, din care: venituri din asigurări facultative (populaţie şi persoane juridice); venituri din asigurarea obligatorie (populaţie şi persoane juridice); venituri din operaţiuni de reasigurare; b) venituri financiare şi excepţionale, din care: venituri financiare; venituri excepţionale. Cheltuielile totale cuprind: c) cheltuieli aferente activităţii de asigurare, din care: despăgubiri pentru asigurări facultative (populaţie şi persoane juridice); despăgubiri pentru asigurări obligatorii (populaţie şi persoane juridice); cheltuieli privind operaţiunile de reasigurare; cheltuieli privind constituirea rezervelor tehnice (de prime pentru asigurări de viaţă; de prime pentru celelalte feluri de asigurări; de prime pentru asigurări obligatorii; de daune); d) cheltuieli pentru contractarea, încasarea şi administrarea fondului de asigurare şi a contribuţiei la fondurile ce se constituie în afara societăţii, din care: cheltuieli cu personalul (cheltuieli cu salariile personalului, şi anume: salarii, indemnizaţii pentru plata concediilor medicale din fondul de salarii, premii, primă de vacanţă, indexare, cheltuieli pe bază de convenţii civile de prestări de servicii, contribuţii la fondul pentru asigurările sociale, contribuţia la fondul pentru plata indemnizaţiei de şomaj, a ajutorului de integrare profesională şi a alocaţiei de sprijin); cheltuieli cu comisioane - cote procentuale şi tarife - la asigurările facultative, şi anume: comisioane la asigurările facultative, indemnizaţii pentru plata concediilor medicale acordate agenţilor de asigurare cu contract de muncă, premii, primă de vacanţă, comisioanele colaboratorilor, contribuţia la fondul pentru asigurările sociale, contribuţia la fondul pentru plata indemnizaţiei de şomaj, a indemnizaţiei de integrare profesională şi a alocaţiei de sprijin); cheltuieli pentru asigurările facultative complexe ale gospodăriilor pentru salariaţi; comisioane pentru asigurările obligatorii; comisioane pentru asigurările facultative cuvenite persoanelor juridice care încheie asigurări pe bază de convenţie; imprimate specifice; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; chirii; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi; cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate; amortismentul mijloacelor fixe; alte cheltuieli generale; cheltuieli administrativ-gospodăreşti; cheltuieli financiare; cheltuieli excepţionale. In partea finală, b. cuprinde o recapitulaţie formată din: I. venituri totale; II. cheltuieli totale; III. rezultatul brut al exerciţiului financiar (profit, pierdere, fondul de rezervă 5%); IV. rezultatul brut al exerciţiului financiar - impozitul pe profit; V. rezultatul net al exerciţiului financiar, din care: 10% fondul de participare a salariaţilor la profit, 50% fondul de dezvoltare-investiţii, 40% dividende de plătit. B. se elaborează pe baza indicatorilor societăţii de asigurări, pe baza propunerilor însoţite de note explicative primite de la sucursalele judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu luarea în considerare a experienţei anilor anteriori, urmărindu-se creşterea continuă a eficienţei activităţii de asigurări. De asemenea, se au în vedere datele programului de perspectivă al societăţii de asigurări. După elaborare, b. se examinează şi se aprobă de către consiliul de administraţie şi adunarea generală a acţionarilor. B. se încadrează în mod organic în complexul de măsuri privind dezvoltarea economico-socială a ţării, îmbinând armonios conducerea unitară a activităţii economico-financiare pe baza programului economic cu autonomia economico-financiară. Prevederile anuale ale b. se desfaşoară pe trimestre şi pe sucursale, cărora li se transmit spre execuţie în cursul anului planuri operative de venituri şi cheltuieli. BUGETUL TREZORERIEI STATULUI, b. care se elaborează, se administrează şi se execută de Ministerul Finanţelor. B.t.s. cuprinde atât la venituri, cât şi la cheltuieli, dobânzile, comisioanele şi majorările de întârziere încasate, respectiv plăţile la şi din Trezoreria Statului, 282 BUL precum şi alte încasări şi plăţi pentru operaţiunile care decurg din împrumuturi, avansuri, plasamente ori din păstrarea şi administrarea depozitelor în Trezoreria Statului. în cadrul cheltuielilor b.t.s. se prevăd şi comisioanele datorate băncilor comerciale pentru operaţiunile pe care acestea le execută în contul Trezoreriei Statului; comisioanele care se plătesc băncilor comerciale se negociază între reprezentanţii Ministerului Finanţelor şi cei ai băncilor, încheindu-se convenţii corespunzătoare. B.ts. se întocmeşte anual şi se prezintă spre aprobare Guvernului. Cheltuielile totale aprobate prin acest buget reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite. Excedentul anual rezultat din execuţia b.t.s. se reportează pe anul imediat următor ca resursă temporară a Trezoreriei Statului. Angajarea de cheltuieli publice din excedentul Trezoreriei Statului se aprobă de Parlamentul României, la propunerea Guvernului, prin legea anuală a bugetului de stat sau prin legi speciale. în situaţii speciale şi fundamentate, Guvernul poate aproba ca, din excedentul realizat, să se compenseze parţial sau total dobânzile datorate pentru disponibilităţile temporare destinate acoperirii deficitului bugetului de stat din anul precedent şi din anul curent, precum şi împrumuturile temporare şi dobânzile aferente acestor împrumuturi acordate bugetelor fondurilor speciale. V. şi trezorerie; trezoreria agentului economic; trezorier. BULETIN DE BURSĂ, publicaţie periodică a bursei în care se menţionează cursul hârtiilor de valoare, respectiv preţurile mărfurilor. Buletinul cuprinde: limitele variaţiei cursurilor (preţurilor) în timpul scurs din anul respectiv; denumirea hârtiilor de valoare, a mărfurilor, dimensiunile dividendelor pe fiecare acţiune şi mărimea procentelor care se plătesc în fiecare an pe cuponul obligaţiunii; termenele finale ale răscumpărării obligaţiunilor; numărul hârtiilor de valoare şi cantitatea mărfurilor vândute într-o zi; cursurile (preţurile) maxime şi minime şi cele din momentul închiderii bursei; modificările preţurilor, respectiv diferenţa dintre preţurile zilei curente şi cele ale zilei precedente etc. BULETIN DE SCHIMB VALUTAR, document ce se întocmeşte de către casele de schimb valutar sau de punctele acestora, prin care se consemnează fiecare tranzacţie valutară. Fiecare casă de schimb îşi procură aceste formulare. B. de s.v. sunt întocmite, înregistrate, evidenţiate şi utilizate ca documente cu regim special, în care scop poartă în mod obligatoriu o serie şi un număr de ordine imprimat în procesul tipăririi lor. B. de s.v. se întocmesc în două exemplare, fiind obligatorie completarea lor cu toate datele prevăzute. Nu este admis ca pe b. de s.v. să se afle modificări, corecturi, ştersături; buletinele întocmite eronat se anulează prin barare sub semnătura salariatului şi ştampila punctului de schimb. Aceste buletine rămân ataşate în carnetul respectiv. Exemplarul original al b. de s.v. datat, semnat şi ştampilat de punctul de schimb valutar se înmânează clientului, iar al doilea exemplar se păstrează ca document justificativ de casă. Casele de schimb valutar care au organizat operaţiunile în sistem computerizat întocmesc b. de s.v. pe calculatorul electronic, cu condiţia de a respecta întocmai modelul de formular, inclusiv regimul special al acestuia, prin înscrierea seriei şi a numărului de ordine. V. şi casă de schimb valutar. BULETIN DE SCHIMB VALUTAR PENTRU TURIŞTI, document ce se întocmeşte de către turiştii străini care solicită servicii de la societăţile comerciale cu activitate de turism pentru schimbul de valută străină contra lei, necesari plăţii serviciilor de cazare etc. B. de s.v. pentru t. cuprinde: denumirea societăţii comerciale de turism, adresa, ghişeul, seria, numărul, numele şi prenumele turistului, ţara, seria şi numărul paşaportului, suma încasată de client, cursul, comisionul, suma netă în lei. Dacă este cazul încasării de cecuri, se înscriu seria şi numărul cecului şi felul valutei în care este exprimat, precum şi banca emitentă a acestuia, semnătura casierului, ştampila şi semnătura clientului. In vederea simplificării operaţiunilor, în sensul eliminării circulaţiei numerarului în lei între ghişeul de schimb, turistul străin şi prestator, decontarea contravalorii în lei a serviciilor se face zilnic, direct între ghişeul de schimb şi prestatorul de servicii. în acest scop, b. de s.v. se întocmeşte în trei exemplare, care BUN 283 au următoarele destinaţii: originalul se înmânează turistului, exemplarul 2 se transmite prestatorului de servicii, iar exemplarul 3 rămâne la ghişeul de schimb valutar (v.). Originalul b. de s.v. se prezintă de către turist prestatorului de servicii, care înscrie în mod obligatoriu pe verso, sub semnătură, dată şi ştampilă, suma în lei aferentă serviciilor prestate şi va elibera nota de plată turistului în cauză. Concomitent, se restituie turistului b. de s.v. BULETINUL CURSURILOR VALUTELOR STRĂINE, tabel al cursurilor valutelor străine la o anumită dată sau pentru o anumită perioadă. Buletinul cuprinde: denumirea /alutelor care se cotează la bursă şi centrele financiar-bancare unde aceste valute sunt mijloace de plată legale; documentele băneşti în valută străină pentru care se pot stabili cursuri diferite (cecuri, bancnote, mandate poştale şi telegrafice etc.) şi cursurile pentru 1, 100 şi 1.000 de unităţi în valuta ţării respective. Buletinul este întocmit şi publicat de către băncile care efectuează operaţiuni valutare, precum şi de către bursele valutare. V. şi curs valutar. BULLISH (PIAŢĂ) , piaţă a titlurilor financiare cu preţuri ascendente, în urcare; poziţie a unui investitor care urmăreşte obţinerea de profit din tranzacţii cu titluri financiare sau mărfuri numai în condiţiile în care preţul lor pe piaţă va creşte. BUN, lucru asupra căruia există drepturi şi obligaţii patrimoniale, element al activului patrimonial al unei persoane fizice sau juridice. De asemenea, b. reprezintă o valoare economică. B. se pot clasifica după următoarele criterii: 1. după destinaţia lor economică există: a) mijloace de producţie; b) b. de consum individual, produse, resurse băneşti; 2. după modul de determinare există: a) b. individuale determinate: b) b. determinate prin trăsături generice şi c) b. de gen; 3. după posibilitatea de a le înlocui pe unele cu altele există: a) b. fungibile şi b) b. nefungibile; 4. după criteriul consumării lor, b. pot fi: a) b. consumptibile; b) b. neconsumptibile; 5. după posibilitatea divizării lor există: a) b. divizibile; b) b. indivizibile; 6. după rolul lor există: a) b. principale; b) b. accesorii; 7. după stabilitatea aşezării lor există: a) b. imobile; b) b. mobile; 8. după capacitatea lor de a produce fructe există: a) b. frugifere; b. nefrugifere. Toate categoriile de b. prezintă o importanţă deosebită pentru dezvoltarea economiei naţionale şi pentru condiţiile de viaţă ale populaţiei. V. şi avuţie naţională; bogăţie naţională. BUN ACCESORIU, b. mobil care înlesneşte folosirea altui bun de care este legat prin aceeaşi destinaţie economică. De exemplu, sunt b.a.: cutia unui instrument muzical' instalaţia sanitară şi cea de încălzit dintr-un imobil etc. BUN CONSUMPTIBIL, b. care presupune consumarea lui de la prima întrebuinţare, ca de exemplu: alimentele, furajele, combustibilul etc. BUN CORPORAL, b. care are o existenţă materială, ca de exemplu: clădirile, construcţiile, îndiguirile, şoselele etc. BUN CURAT, b. ale cărui calităţi îl fac să fie acceptat drept colateral într-un împrumut sau într-o tranzacţie, după ce i s-a determinat apartenenţa şi faptul că este liber de orice altă sarcină. BUN DIVIZIBIL, b. care se poate divide în mai multe părţi sau bucăţi, fară a i se schimba valoarea, ca de exemplu: aurul, hidrocarburile, cerealele etc. BUN FĂRĂ STĂPĂN, orice fel de bun abandonat timp de un an de la ultimul act de administrare de către proprietarul lui şi asupra căruia nu s-a înfăptuit nici un act de administrare sau de conservare, ca de exemplu: b. pierdute şi nerevendicate, b. părăsite în vamă etc. BUN FRUGIFER, b. care poate produce fructe, roade etc. 284 BUN BUN FUNGIBIL, b. care prin caracteristicile sale poate fi înlocuit cu altul de acelaşi fel pentru stingerea unei obligaţii, ca de exemplu: grâul, porumbul, orzul etc. BUN INDIVIZIBIL, b. care nu poate fi împărţit în mai multe părţi fară a i se schimba destinaţia şi valoarea. Unele b. sunt indivizibile prin natura lor. BUNURI ASIGURABILE, b. care pot fi asigurate prin intermediul asigurărilor facultative, deoarece întrunesc toate condiţiile cerute prin actele normative. Cunoaşterea cu exactitate a b.a. prezintă importanţă pentru organele asigurătorului în vederea stabilirii măsurilor care se cer a fi luate în vederea cuprinderii lor în asigurare. De exemplu, dintre bunurile aparţinând populaţiei sunt asigurabile: clădirile, autovehiculele, bunurile din gospodărie, animalele, culturile agricole etc. BUNURI ASIGURATE, b. care sunt cuprinse în asigurare, ca de exemplu: majoritatea bunurilor aparţinând asociaţiilor agricole, clădirile şi animalele aparţinând populaţiei sau cele pentru care au fost deja încheiate contracte de asigurare în cadrul asigurărilor facultative. în cazul asigurărilor facultative, cu cât raportul dintre numărul bunurilor asigurate şi numărul bunurilor asigurabile - exprimat în procente - se apropie mai mult de o sută, cu atât se creează condiţii pentru o mai bună dispersare a riscurilor şi pentru obţinerea unor rezultate mai bune de către asigurător BUNURI COMUNE ALE SOŢILOR, b. dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, de la data dobândirii lor. BUNURI DE CAPITAL, diferite active materiale care sunt păstrate ca investiţii pe termen lung pentru a menţine, a creşte sau a îmbunătăţi producţia industrială, agricolă, comercială etc. BUNURI FINALE, b. care sunt produse pentru a fi consumate şi care nu mai sunt utilizate de agenţii economici în procesul de producţie pentru obţinerea altor bunuri. B.f. se deosebesc de bunurile intermediare. Totuşi, unele b.f. pot deveni bunuri intermediare. BUNURI MOBILIARE, parte a avuţiei aflată în proprietate de stat sau particulară, formată în principal din sume de bani, hârtii de valoare, poliţe de asigurare, metale şi pietre preţioase, bijuterii, picturi, sculpturi etc. De regulă, b.m. se păstrează în case de valori, iar în timpul transporturilor internaţionale ele devin obiect de asigurare. O parte a b.m. pot fi transmise fară acte autentice de proprietate. BUNURI PROPRII ALE FIECĂRUI SOŢ, b. care aparţin fiecărui soţ, cum sunt următoarele: "b. dobândite înainte de încheierea căsătoriei; "b. dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară de cazul în care dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; b. de uz personal şi cele destinate profesiunii unuia dintre soţi; "b. dobândite cu titlu de premii sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele sau proiectele artistice, proiectele de investiţii şi inovaţii, precum şi alte b. asemănătoare; "indemnizaţia de asigurare sau despăpgubirile pentru daunele pricinuite persoanei; "valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un b. propriu sau b. în care a trecut această valoare. BURSÂ1. Piaţă publică organizată potrivit unor uzanţe, care funcţionează permanent, îndeplinind rolul unui barometru foarte sensibil al economiei de piaţă. 2. Organizaţie privată sau de stat, constituită pe baza unui act normativ şi supravegheată de stat, prin mijlocirea căreia se efectuează tranzacţii cu diferite mărfuri fungibile, după mostre, standarde (b. de mărfuri) şi se negociază diferite valori mobiliare, efecte de comerţ (v.), valute străine, devize, se efectuează operaţiuni de asigurări etc. 3. Asociaţie a producătorilor, comercianţilor, BUR 285 bancherilor, asigurătorilor etc. în vederea negocierii de mărfuri, de valori publice şi private, monede, devize, închirieri de nave şi aeronave, a acoperirii unor riscuri etc. şi a încheierii unor operaţiuni. 4. Locul în care se ţin întrunirile şi se încheie tranzacţiile, sanctuarul economiei libere, de piaţă. 5. Tehnică a tranzacţiilor, proprie economiei de piaţă; are caracter concurenţial; concentrează cererea şi oferta de mărfuri, servicii, valori şi devize; se desfăşoară după o anumită procedură, potrivit unui program, într-un anumit loc, în prezenţa vânzătorilor şi a cumpărătorilor ori a reprezentanţilor acestora. B. creează posibilităţi de centralizare rapidă a capitalurilor, alimentează capitaluri fictive şi profituri ale fondatorilor a căror particularitate constă în transformarea lor directă în capital. în mod obişnuit, b. se constituie ca societăţi anonime pe acţiuni, având ca membri asociaţi principalele bănci şi instituţii financiare, cele mai mari societăţi comerciale şi industriale din unul sau mai multe oraşe, dintr-o ţară etc. în vederea efectuării în mod permanent a diferitelor tranzacţii. O b. este condusă de comitetul bursei (v.). B. este un motor al vieţii economice şi financiare, care dinamizează activitatea de afaceri şi face posibilă realizarea unor investiţii de mareamploare, care nu s-ar putea realiza numai cu fondurile unui grup mai mic de întreprinzători. în forma lor incipientă, geneza burselor se află în secolele al Xl-lea şi al XH-lea. Astfel, în Grecia Antică, la Atena, exista Banca Trapeza, care intermedia comerţul cu bani, iar în Imperiul Roman existau Collegia Mercantorum unde se negociau tranzacţii comerciale importante. Comerţul de bursă dobândeşte o amploare deosebită în Evul Mediu. Cămătarii care împrumutau bani şi-au concentrat treptat activitatea în principalele cartiere ale marilor oraşe europene. Noţiunea de bursă provine de la cuvântul francez „la bourse“, care însemna punga cu bani pentru efectuarea cheltuielilor cotidiene. Porturile italiene aveau o emblemă denumită „borsa“. în secolul al XlV-lea, casa bancherului Van der Burse a înfiinţat în localitatea Bruges din Flandra un local în care se efectuau diferite tranzacţii cu mărfuri, aur, platină, argint, cu diferite hârtii de valoare din acel timp. Se presupune că aşa a apărut noţiunea de bursă. B. au apărut concomitent cu dezvoltarea operaţiunilor comerciale; ele funcţionau la început în porturi unde comercianţii se interesau de afaceri, la plecarea şi la sosirea corăbiilor. înfiinţarea b. este legată de formarea relaţiilor de producţie ale economiei de piaţă. Primele b. au luat fiinţă în secolul al XVI-lea (la Anvers în anul 1531, la Londra în anul 1554, la Lyon în anul 1595, la Petersburg în 1703, la Paris în 1724, la New York în 1792, la Chicago în 1859, la Tokio în 1879, la Bucureşti în anul 1882 etc.). Mai târziu, b. au luat fiinţă în toate oraşele importante din diferite ţări. Condiţiile înfiinţării şi funcţionării b. au fost: existenţa marilor firme organizate sub forma societăţilor pe acţiuni, care aveau nevoie de capital împărţit în acţiuni şi obligaţiuni ce se negociază la b.; dispersarea acţiunilor şi a obligaţiunilor la un număr mare de posesori; reglementarea strictă a activităţii tranzacţionale, limitarea numărului de participanţi, elaborarea unui cod pentru intermediari şi precizarea normelor de desfăşurare a şedinţelor de b. etc. Pe măsura creşterii volumului tranzacţiilor, se măreşte şi numărul agenţilor intermediari. Astfel au apărut speculatorii, care şi-au făcut o meserie din mijlocirea schimbului de efecte financiare, câştigând din modificările de curs. Speculaţiile de b. au avut şi au consecinţe economice şi sociale dăunătoare. După obiectul lor, b. sunt generale şi specializate. La b. generale se negociază diferite mărfuri şi se efectuează tranzacţii cu hârtii de valoare, devize, valute etc. B. generale funcţionează în marile centre comerciale, ca spre exemplu: Ziirich, Viena, Hamburg, Paris, New York, Londra, Rotterdam, Amsterdam, Singapore etc. B. specializate pot fi de mărfuri, unde se negociază una sau mai multe mărfuri, de regulă cele mai importante materii prime care sunt denumite chiar mărfuri de b. şi pot fi: metale preţioase (aur, platină, argint), metale neferoase (cositor, cupru, zinc, plumb), cereale (grâu, porumb, orez etc.), zahăr, ulei, cafea, lână, bumbac etc. La aceste b. se tranzacţionează, de fapt, titlurile de proprietate asupra mărfurilor respective. Scopul operaţiunilor la b. de mărfuri este fie aprovizionarea cu mărfuri, fie protecţia contra riscurilor de fluctuaţie a preţurilor sau realizarea unor tranzacţii speculative. B. de mărfuri sunt un important factor de facilitare şi de dinamizare a comerţului internaţional. La b. de valori se negociază valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni), valute, efecte comerciale (cambii, bilete la ordin), efecte publice (rente, obligaţiuni, bonuri de tezaur) etc. Uneori, la b. de valori se pot 286 BUR negocia şi metale preţioase. B. pot fi de stat şi private. 6. Formă de sprijin material, instrument financiar de stimulare a interesului pentru învăţătură al elevilor şi studenţilor, formă de garantare a dreptului la învăţătură. Constituţia României prevede, la art. 32, următoarele: „Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul generai obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare/6... „învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.“ Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii. Bursele elevilor: „Elevii din învăţământul de stat primar, gimnazial, liceal, postliceal, profesional, complementar, de ucenici şi teologic, cursuri de zi, beneficiază de burse de merit, burse sociale şi alte forme de sprijin material acordate de la bugetul de stat sau de agenţii economici, instituţii, fundaţii şi organizaţii apolitice." (art. 2, H. G. nr. 657/1994). Bursa de merit se acordă elevilor de către inspectoratul şcolar, la propunerea consiliilor de administraţie din şcoli, începând cu trimestrul al II-lea al clasei a IX-a, respectiv anul 1, dacă obţin cel puţin media 9 (nouă) la fiecare disciplină de învăţământ şi nota 10 (zece) la purtare. Aceste burse se revizuiesc trimestrial, luându-se în considerare rezultatele trimestrului anierior. Numărul b. de m. acordate elevilor nu poate să depăşească 1% din numărul total de elevi din clasele a IX-a-a XlI-a (a Xlll-a) din fiecare liceu, respectiv anii I-11I din fiecare şcoală profesională şi postliceală, în limita locurilor acordate (H.G. 657/ 1994, art. 5 şi 6). Dacă mai mulţi elevi au media peste 9 (nouă) la toate obiectele de învăţământ, departajarea se face ţinând seama de media generală, iar dacă şi aceasta este egală se au în vedere, în ordine, mediile obţinute la disciplinele: limba română, istorie, matematică, fizică, biologie. Bursa socială este formată dintr-o sumă de bani care se acordă lunar următoarelor categorii de elevi: a) orfanilor de ambii părinţi, celor necuprinşi în casele de copii, deşi îndeplinesc condiţiile pentru a fi primiţi în aceste instituţii, celor care au fost bolnavi de TBC şi sunt în evidenţa dispensarelor medicale, precum şi celor care suferă de diabet, boli maligne, sindroame de malabsorbţie grave, insuficienţe renale cronice, astm bronşic, epilepsie, cardiopatii congenitale, hepatită cronică, afecţiuni oftalmologice cu boli somatice asociate sau imunologice, sau care prezintă deficienţe motorii. în toate aceste cazuri, este necesară efectuarea unor anchete sociale; b) elevilor din învăţământul primar şi gimnazial din mediul rural care nu au şcoală de nivelul respectiv în localitatea de domiciliu (cătun, sat) şi învaţă în altă localitate şi care provin din familii al căror venit mediu lunar, pe membru de familie, se situează sub nivelul salariului minim brut pe ţară, indexat, şi nu deţin suprafeţe de teren mai mari de 3.000 m2, în zonele colinare şi de şes, şi de 6.000 m2, în zonele montane. Bursa socială se acordă numai dacă elevul locuieşte în internat sau la o familie din localitatea unde studiază; c) elevilor proveniţi din familii care îndeplinesc în mod cumulat următoarele condiţii: nu realizează un venit lunar pe membru de familie mai mare de 50% din salariul minim brut pe ţară, indexat; nu deţin terenuri agricole cu o suprafaţă mai mare de 20.000 m2, în zonele colinare şi de şes, şi de 40.000 m2, în zonele montane; d) elevilor din unităţile de învăţământ de stat, curs de zi şi seral, cărora li se aplică prevederile art. 8, lit. s, din Legea nr. 42/1990; aceştia pot beneficia de burse sociale pe baza certificatului eliberat de comisia constituită pentru aplicarea acestei legi, care atestă calitatea sa ori a unuia dintre părinţi de erou-martir al Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989 sau de luptător pentru victoria acestei revoluţii, cu una dintre menţiunile: rănit, reţinut, rănit şi reţinut, remarcat prin fapte deosebite sau participant direct la luptele pentru victoria revoluţiei. Bursele se acordă pe perioada cursurilor şcolare, inclusiv pe timpul pregătirii şi al susţinerii examenului de bacalaureat sau de diplomă, în prima sesiune, pe perioada practicii în producţie, precum şi pe perioada vacanţelor de iarnă şi de primăvară. Bursele sociale se acordă şi pe timpul vacanţelor de vară elevilor care îndeplinesc condiţiile Legii nr. 42/1990, precum şi celor care îndeplinesc următoarele condiţii: au promovat anul şcolar sau, la sfârşitul anului şcolar, sunt corijenţi la o singură disciplină de învăţământ şi au media anuală la purtare de cel puţin 9 (nouă); absolvenţilor clasei a VUI-a care fac dovada că au reuşit la examenul de admitere în clasa a IX-a (anul 1) la o unitate de învăţământ de stat, cursuri de zi; celor declaraţi repetenţi din motive medicale. Elevii bursieri nu primesc bursa pe perioada BUR 287 internării lor în spital, preventoriu sau sanatoriu, dacă aceasta este mai mare de 30 de zile. Elevii aflaţi în situaţia de scutire medicală ambulatorie îşi menţin bursa cel mult 90 de zile de la data îmbolnăvirii. Dacă se depăşeşte acest termen, primesc bursa numai după data reluării activităţii. Elevii din învăţământul de stat pot beneficia şi de ajutoare materiale ocazionale oferite de comitetele cetăţeneşti de părinţi, agenţi economici, instituţii, fundaţii, organizaţii apolitice şi de către persoane particulare. De asemenea, ei beneficiază de reduceri de tarife şi sprijin financiar pentru procurarea de rechizite şcolare. Elevii şcolilor profesionale, complementare şi de ucenici, ai liceelor industriale, agricole şi silvice de la cursurile de zi pot încheia contracte cu agenţi economici, cu instituţii, cu fundaţii sau cu consilii locale; ei pot beneficia din partea acestora, pe lângă bursa socială, şi de ajutoare materiale constând în rechizite şcolare, articole de igienă personală, uniformă, îmbrăcăminte, echipament de protecţie, după cum s-a stipulat în contractele încheiate. Numărul burselor de merit şi al celor sociale care se pot acorda într-un an şcolar se stabileşte de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în limita fondurilor acordate pentru această destinaţie din bugetul de stat, proporţional cu numărul elevilor. Bursele studenţilor. Studenţii de la cursurile de zi din instituţiile de învăţământ superior de stat, care studiază fară taxă de studiu, pot primi burse de merit, burse de studiu, burse sociale, alte forme de sprijin material şi ajutoare sociale de la bugetul de stat sau burse pe bază de contract din partea agenţilor economici şi credite de studiu acordate de bănci. Bursele de merit se acordă studenţilor în funcţie de rezultatele deosebite obţinute la studii. Aceste burse se acordă studenţilor de către senatul instituţiei de învăţământ superior, pe baza propunerilor consiliilor facultăţilor, începând cu anul II de studii, dacă în anul precedent au obţinut cel puţin media 9,50 la învăţământul tehnic, agricol şi la profilurile matematică, fizică şi chimie, respectiv media 9,80 la celelalte profiluri. Astfel de burse se acordă şi studenţilor din anul I care au reprezentat România, în anul de învăţământ anterior, la olimpiadele internaţionale ale elevilor, precum şi la campionatele europene şi mondiale. Bursele de merit se revizuiesc la începutul semestrului al II-lea, în funcţie de rezultatele obţinute la învăţătură, studenţii trebuind să obţină din promovarea tuturor examenelor programate, precum şi din verificările, colocviile şi proiectele din semestrul I, media menţionată mai sus. Pentru studenţii (studentele) care în timpul sesiunii de examene din iarnă se află în concediu medical (maternitate), bursele de merit se revizuiesc luându-se în considerare numai rezultatele examenelor, colocviilor, verificărilor şi proiectelor în afara concediului medical. Acordarea burselor de merit la începutul semestrului al II-lea se face de către comisia de atribuire a burselor la nivelul facultăţii. Pentru studenţii (studentele) care în timpul sesiunii de examene din iarnă se află în concediu medical (maternitate) se pot acorda burse de merit dacă media generală obţinută la examenele, colocviile, verificările şi proiectele programate în afara concediului medical (examenele din timpul sesiunii de examene din iarnă programate oficial) se încadrează în limitele mediilor necesare pentru a obţine bursă de merit. în semestrul al II-lea nu se poate acorda bursă de merit studenţilor care, după sesiunea de examene din iarnă, în afara concediului medical (de maternitate), au obţinut o singură notă. Bursele de studiu se acordă în funcţie de rezultatele obţinute la concursul de admitere sau în anul universitar precedent, şi anume dacă au obţinut cel puţin media 8 (opt) la învăţământul tehnic, agricol şi la profilurile matematică, fizică şi chimie, respectiv cel puţin media 8,50 la celelalte profiluri şi nu au bursă de merit. Aceste burse se acordă şi studenţilor de la ciclul de studii aprofundate, dacă aceştia au obţinut cel puţin media generală 9,30 la concursul de admitere în acest ciclu. Bursele de studiu se acordă la începutul anului universitar, pe baza mediei generale obţinute în anul anterior sau la examenul de admitere, şi la începutul semestrului al II-lea, pe baza mediei generale obţinute după primul semestru. Bursele de studiu se revizuiesc la începutul semestrului al doilea, în funcţie de rezultatele la învăţătură obţinute de studenţi atât în sesiunea de examene din iarnă, stabilită prin planul de învăţământ, cât şi la colocviile, verificările şi proiectele din timpul semestrului I, în modul următor: studenţii care au avut de promovat un singur examen sau o singură verificare trebuie să promoveze cu cel puţin nota 9 (nouă); studenţii care au avut programate două, trei sau mai multe examene, verificări şi colocvii, trebuie să le promoveze şi pot primi bursă de studiu dacă obţin rezultatele 288 BUR la învăţătură menţionate mai sus. Bursele de studiu acordate studenţilor orfani, celor proveniţi de la casele de copii sau plasament familial ori studenţilor bolnavi de TBC, aflaţi în evidenţa dispensarelor medicale, nu se revizuiesc; de asemenea, nu se revizuiesc bursele de studiu acordate studenţilor care nu au avut posibilitatea să susţină examenele programate, deoarece se aflau internaţi în spital ori în concediu medical pe întreaga durată a sesiunii sau cel puţin 60 de zile înaintea ei. Pentru studenţii (studentele) care în timpul sesiunii de examene intră în concediu medical (maternitate), bursele de studiu se revizuiesc luându-se în considerare rezultatele examenelor, colocviilor şi proiectelor programate în afara concediului. Studenţii bursieri orfani sau bolnavi de TBC, aflaţi în evidenţa dispensarelor medicale, care după sesiunea de examene din iarnă obţin media generală, rezultată din examene, verificări, colocvii şi proiecte, prevăzută pentru bursa de merit primesc această bursă. Bursele sociale se acordă în funcţie de situaţia materială a susţinătorilor studenţilor. Studenţii români de la cursurile de zi, fară taxă de studiu, pot primi bursă socialj în procent de cel mult 4% din numărul studenţilor de la cursurile de zi, dacă au anumite venituri brute minime pe membru de familie. Studenţii din învăţământul de stat, curs de zi şi seral, cărora li se aplică prevederile Legii nr. 52/1990 pot beneficia de burse sociale pe baza certificatului eliberat de comisia constituită pentru aplicarea acestei legi, care atestă calitatea sa ori a unuia dintre părinţi de erou-martir al Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989 sau de luptător pentru victoria Revoluţiei, cu una dintre menţiunile: rănit, reţinut, rănit şi reţinut, remarcat prin fapte deosebite sau participant direct la luptele pentru victoria revoluţiei. Bursele de merit, bursele de studiu şi cele sociale se atribuie studenţilor pe durata anului de învăţământ, inclusiv pe timpul pregătirii şi al susţinerii examenului de diplomă în prima sesiune, cu excepţia vacanţelor. Studentele bursiere aflate în concediu prenatal sau postnatal primesc bursa pe o durată egală cu concediul de maternitate stabilit pentru persoanele încadrate în muncă. Studenţii repetenţi nu pot primi burse în anul pe care îl repetă. Studenţii bursieri care, din motive medicale, repetă anul, dovedind cu acte că au fost bolnavi şi în imposibilitate de a frecventa cursurile cel puţin 60 de zile în anul universitar precedent, pot primi burse de studiu sau burse sociale pe baza mediei realizate în anul de studii promovat anterior celui pe care îl repetă din motive medicale. Bursele de merit şi bursele sociale acordate studenţilor pot fi retrase temporar sau definitiv de către instituţiile de învăţământ superior pentru abateri grave de la normele disciplinei universitare, pentru dezinteres faţă de învăţătură sau pentru absenţe de la activităţile didactice, pe baza criteriilor stabilite de fiecare instituţie de învăţământ superior. Pentru motive care le sunt imputabile, studenţii sunt obligaţi să restituie contravaloarea bursei primite în timpul şcolarizării; nu sunt obligaţi să restituie bursa cei care s-au retras de la cursuri pentru motive de boală dovedite cu certificate medicale. Studenţii şi absolvenţii din învăţământul superior care urmează cursurile la zi ale unei a doua specializări, pot primi burse de merit, burse de studiu sau burse sociale, alte forme de sprijin material sau ajutoare sociale numai de la o singură facultate, cu condiţia ca numărul total al anilor în care au beneficiat de acest sprijin în cadrul primei şi al celei de a doua specializări să nu depăşească numărul anilor de studiu prevăzuţi ca durată de şcolarizare la specializarea de la care urmează să beneficieze de bursă. Studenţii de la învăţământul de stat pot beneficia de bursă pe bază de contract şi de credite de studiu acordate de bănci, în condiţiile stabilite de cele două părţi - studenţi şi agent economic sau bancă. Elevii şi studenţii care primesc burse pe bază de contract sunt obligaţi să presteze munca în unitatea cu care a fost încheiat contractul pentru o perioadă de timp stabilită. Exmatricularea în decursul şcolarizării, întreruperea nemotivată a cursurilor sau nerespectarea obligaţiilor privind prestarea muncii după absolvire atrage răspunderea materială a celui vinovat, care constă în plata unor despăgubiri echivalente cu bursa ori cu indemnizaţia primită. Burse de performanţă, b. care se acordă începând din anul 1998 în instituţiile de învăţământ superior, în vederea recompensării studenţilor cu performanţe deosebite în procesul de învăţământ. Cuantumul, numărul şi condiţiile de acordare a b. de p. se stabilesc de către senatele universităţilor. B. de p. se acordă pentru un an universitar (12 luni), prin concurs. BUR 289 BURSĂ DE AJUTOR SOCIAL PENTRU ELEVI, b. care se acordă lunar următoarelor categorii de elevi: a) orfanii de ambii părinţi, cei necuprinşi în casele de copii, cu toate că îndeplinesc condiţiile pentru a fi primiţi în aceste instituţii, cei care au fost bolnavi TBC şi sunt în evidenţa dispensarelor medicale, cei care suferă de diabet, boli maligne, sindroame de malabsorbţie gravă, insuficienţe renale cronice, astm bronşic, epilepsie, cardiopatii congenitale, hepatită cronică, glaucom, miopie gravă, boli imunologice, cei infectaţi cu virusul HIV sau bolnavi de SIDA, cei care suferă de poliartrită juvenilă, spondilită anchilozantă sau reumatism articular acut. B. pentru motive medicale se acordă numai după efectuarea anchetei sociale, cu participarea medicului de circă, pentru a se analiza şi starea materială a familiei; b) elevii din învăţământul primar şi gimnazial din mediul rural care se încadrează în prevederile Legii învăţământului (art. 17) nr. 84/1995 şi pentru care nu se poate asigura masa în natură; c) elevii proveniţi din familii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: nu realizează un venit lunar pe membru de familie mai mare de 50% din salariul minim brut pe ţară, indexat; nu deţin terenuri agricole cu o suprafaţă mai mare de 20.000 m2, în zonele colinare şi de şes, şi de 40.000 m2, în zonele montane. Numărul b. care se acordă nu poate depăşi 1% din numărul total al elevilor de la tipul respectiv de învăţământ la nivelul judeţului (municipiului Bucureşti). La condiţii materiale egale, b. se acordă cu prioritate elevilor cu situaţie mai bună la învăţătură; d) elevii din unităţile de învăţământ de stat, cursuri de zi şi seral, care atestă calitatea lor ori a unuia dintre părinţi de erou-martir sau de luptător pentru victoria Revoluţiei anticomuniste din decembrie 1989, cu una dintre menţiunile: rănit, reţinut, rănit şi reţinut, remarcat prin fapte deosebite. în vederea obţinerii b., elevii sau reprezentanţii lor legali depun la comisia de atribuire a b. de a.s. din unitatea de învăţământ, în timp util, o cerere însoţită de acte doveditoare ale dreptului de acordare a b. BURSĂ DE DOCTORAT, sumă de bani, indemnizaţie egală cu salariul brut de asistent universitar de cercetare pentru perioada programului de pregătire universitară avansată şi de cercetător ştiinţific pentru perioada programului de cercetare ştiinţifică. B. de d. se acordă din veniturile instituţiei organizatoare de studii universitare doctorale, provenite din sume alocate de la bugetul de stat, din venituri proprii, donaţii, sponsorizări şi din alte surse. Pe toată durata activităţii, doctorandul la forma de învăţământ cu frecvenţă care obţine bursă beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă, de alte drepturi şi obligaţii ce revin salariatului, precum şi de dreptul de a desfăşura activităţi didactice prin cumul sau prin plata cu ora, potrivit contractului de studii de doctorat. Contribuţiile datorate la asigurările sociale de stat, la asigurările sociale de sănătate, la asigurările pentru şomaj şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru doctoranzi la forma de învăţământ cu frecvenţă care obţin bursă se plătesc lunar de către instituţia organizatoare a studiilor universitare de doctorat. Baza de calcul a contribuţiilor datorate o constituie cuantumul bursei. Doctorandul exmatriculat pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în ciclul de studii universitare de doctorat pierde statutul de doctorand, iar dacă a fost bursier, în mod automat pierde şi drepturile de bursă de studii. BURSĂ DE STAT, ajutor bănesc sau în natură; alocaţie bănească lunară sau întreţinere gratuită acordată de stat elevilor şi studenţilor merituoşi, doctoranzilor în perioada şcolarizării, pentru a-şi acoperi cheltuielile necesare de întreţinere. în România, sistemul b. de s. care se acordă elevilor şi studenţilor a luat o mare dezvoltare. Ca urmare, în prezent, peste 70% din numărul studenţilor de la învăţământul de zi sunt bursieri, iar cantinele şi căminele asigură servirea a circa 70% din întregul efectiv al studenţilor. BURSĂ DE VALORI MOBILIARE, principală piaţă secundară, oficială şi organizată, de negociere a titlurilor; instituţie cu personalitate juridică menită să asigure publicului, prin activitatea intermediarilor autorizaţi, sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru efectuarea 290 BUR continuă, ordonată, transparentă şi echitabilă a tranzacţiilor cu valori mobiliare. B. de v.m. constituie piaţa oficială şi organizată pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotă, oferind economiilor investite în ele garanţie morală şi securitate financiară prin măsurarea comună a lichidităţii respectivelor valori mobiliare. B. de v.m. constituie nucleul pieţelor de capital (v.), fiind adesea denumite barometrul economiei de piaţă sau seismograful conjuncturii economice. Activitatea b. de v. se desfăşoară pe baza unor reglementări foarte riguroase şi în majoritatea cazurilor este supravegheată de stat. B. de v. are ca obiect încheierea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a hârtiilor de valoare, de regulă, fară prezentarea, predarea şi plata concomitentă a acestora. B. este locul unde se întâlnesc comercianţi, bănci, persoane particulare care acţionează în numele unor firme sau pe cont propriu, în vederea tranzacţionării hârtiilor de valoare. Crearea şi funcţionarea unei b. de v.m. necesită îndeplinirea unor condiţii, şi anume: să existe obiectul de activitate (acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri financiare) şi mari firme organizate ca societăţi pe acţiuni, care emit titluri pentru procurarea de fonduri; acţiunile şi obligaţiunile să fie dispersate cât mai mult în public; să fie asigurată reglementarea tranzacţiilor de bursă, prin care să se limiteze numărul participanţilor la realizarea tranzacţiilor, stabilirea unui cod de conduită pentru intermediar, precizarea modului în care urmează să se desfăşoare şedinţele de bursă etc.; negocierea să se poată realiza cât mai uşor; piaţa să fie cât mai cuprinzătoare; cursurile practicate să facă obiectul unei largi publicităţi spre informarea tuturor celor interesaţi (vânzători şi cumpărători). B. de v.m. pot fi organizate şi administrate de stat sau pot fi b. de v.m. private, organizate sub forma societăţilor pe acţiuni. în România, b. de v.m. este o instituţie înfiinţată şi administrată de stat. Pot negocia şi încheia tranzacţii într-o b. de v.m. numai societăţile de valori mobiliare membre ale asociaţiei bursei, prin agenţii lor autorizaţi. Pentru eliberarea autorizaţiei de negociere în b. de v.m., Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare verifică îndeplinirea de către societatea de valori mobiliare solicitantă a exigenţelor stabilite, precum şi respectarea următoarelor condiţii: "să deţină autorizaţia valabilă ca societate de valori mobiliare şi să realizeze numai activităţile prevăzute în autorizaţie; "să nu fi pierdut calitatea de membru al asociaţiei unei b. de v.m.; "nici unul dintre acţionarii săi principali, membrii consiliului de administraţie, ai personalului de conducere ori dintre agenţii săi pentru valori mobiliare să nu fi deţinut vreuna dintre aceste calităţi într-o societate de valori mobiliare care ar fi pierdut din motive imputabile ei calitatea de membru al asociaţiei unei b. de v.m.; ■societăţile sau persoanele participante la b. de v.m. să nu fi fost declarate în stare de faliment şi nici una dintre persoane să nu fi fost condamnată penal. La b. de v.m., considerate „barometre ale economiei libere44, se negociază diferite hârtii de valoare (v.) sau efecte comerciale (acţiuni, bonuri de tezaur, obligaţiuni, orice titlu de proprietate industrială, uneori şi metale preţioase). La b. de v.m. nu pot fi negociate decât valorile mobiliare admise la cotare, iar admiterea este condiţionată de posibilitatea menţinerii unei pieţe ordonate pentru acele valori mobiliare. Pentru aceasta, conducerea b. de v.m. impune mai multe condiţii restrictive pe care numai societăţile emitente mari, puternice le pot îndeplini. Extinderea activităţii b. de v.m. este determinată de emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni pe scară largă, deoarece pe această cale se mobilizează capitalurile necesare pentru realizarea unor importante obiective economice. Certificatele de proprietate emise de Fondurile Proprietăţii Private pot fi negociate la b. de v.m. prin ordine de vânzare sau de cumpărare şi pot fi oferite sau cerute pentru schimb cu alte valori mobiliare în condiţiile pieţei bursiere. în urma încheierii emisiunilor, valorile mobiliare negociabile fac obiectul tranzacţiilor în b. de v.m. Prin b. de v.m., piaţa financiară internaţională îmbină activitatea de plasament a capitalurilor pe termen lung cu diferite operaţiuni speculative pentru obţinerea unor profituri din diferenţele de cursuri ale hârtiilor de valoare. în funcţie de felul cum se tranzacţionează afacerile, operaţiunile pot să fie: a) „cassa“ (pe bani gata), folosite mai ales pentru hârtiile de valoare, caz în care predările şi plăţile se efectuează efectiv şi imediat; b) pe credit, plata lor urmând să se efectueze la o anumită scadenţă stabilită de comun acord de către parteneri; c) pe termen (operaţiuni pe bani gheaţă amânate), în care BUR 291 preţul se stabileşte în momentul perfectării contractului, iar livrarea mărfurilor şi plata au loc la o dată ulterioară (adică partenerii îşi acordă reciproc credit) (la finele lunii, după 3 luni, 6 luni etc.). De regulă, preţurile „cassa“ sunt mai mari decât cele la termen. Diferenţa dintre preţul „cassa“ şi preţul „la termen“ poartă numele de deport. După scopul urmărit, operaţiunile de b. pot fi efective şi speculative. Cele mai multe operaţiuni la termen au scop speculativ, urmărind obţinerea unui profit. Se practică două feluri de operaţiuni speculative: a) speculaţia â la hausse, în care iniţiatorul cumpără marfa la o dată anumită, iar livrarea şi plata se fac ulterior, în speranţa că preţul între timp va creşte. în cazul în care previziunea se realizează, iniţiatorul revinde marfa în momentul livrării la preţul zilei, care este mai mare, obţinând un câştig; b) speculaţia â la baisse, în care speculantul vinde marfa la o dată anumită, însă cu termen de livrare ulterior, apreciind că va avea loc scăderea preţului în această perioadă. Dacă estimarea se realizează, speculantul va obţine un câştig, deoarece el se poate aproviziona cu altă marfa la un preţ mai mic până la data livrării. De asemenea, operaţiunile la termen pot fi: ferme şi condiţionate. Ţinând seama de forma de proprietate, există: b. publice, înfiinţate şi administrate de stat, şi b. private, organizate şi înfiinţate de particulari. Din punctul de vedere al criteriului de admitere a participanţilor, există: b. la care participarea este nelimitată, cu condiţia să se respecte dispoziţiile interne specifice, excepţie făcând persoanele care au comis acte de înşelătorie, şi b. la care accesul este limitat numai la membrii acesteia ori la cei care au dobândit autorizaţii de participare. B. de v.m. îndeplineşte următoarele funcţii: a) reduce cheltuielile de circulaţie; b) facilitează tranzacţiile; c) contribuie la formarea preţurilor; d) participă la formarea cursurilor valutare; e) colectează date şi informaţii; e) exercită influenţe contradictorii asupra riscurilor. B. au o importanţă deosebită în stabilirea preţurilor şi a cursurilor pe piaţa internaţională. Activitatea b. se desfaşoară pe baza unui regulament aplicat cu rigurozitate. în şedinţele b., care au loc în anumite zile şi ore, se prezintă, de către vânzători, cumpărători sau intermediarii lor, diferite oferte şi cereri de valori mobiliare, efecte de comerţ, valute, devize, mărfuri etc. Ţinându-se seama de mărimea cererii şi a ofertei, la b. se stabileşte cursul valorilor ce se negociază sau preţul mărfurilor, după caz, care se publică în lista de cursuri sau de preţuri şi se difuzează pe piaţă. Tranzacţiile au loc în incinta b. prin comunicări publice de oferte şi de cereri, operaţiunea fiind încheiată în momentul în care curtierul cumpărător strigă „am cumpărat44, iar curtierul vânzător „am vândut“. Astăzi, b. folosesc mijloace electronice dintre cele mai moderne pentru efectuarea operaţiunilor de vânzare-cumpărars. ❖ B. neoficială (neagră), b. clandestină unde se negociază hârtii de valoare şi valute străine fară participarea agenţilor oficiali de bursă. Aici tranzacţiile se încheie direct între vânzător şi cumpărător sau prin agenţi de bursă neoficiali, iar operaţiunile sunt strâns legate de cele ale bursei oficiale; cursurile hârtiilor de valoare şi ale valutelor în aceste două burse sunt diferite. Prin activitatea sa, b. contribuie la concentrarea cererii şi ofertei de hârtii de valoare pe baza cărora se determină cursul lor, realizează plasarea capitalurilor băneşti ale rentierilor şi le redistribuie între diferitele ramuri economice, centralizează capitalul prin ruinarea micilor capitalişti pe calea speculaţiilor de bursă de către marii capitalişti, ascute şi agravează crizele economice prin operaţiuni şi speculă cu tot felul de hârtii de valoare, prin crahurile de bursă însoţite de falimente ale întreprinderilor şi băncilor etc. V. şi agent; agent de schimb; asociaţia bursei de valori; broker; comitetul bursei de valori; comisarul general al bursei de valori; Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare; intermediar pentru valori mobiliare; intermediere de valori mobiliare. BURSĂ GENERALĂ, b. în care se negociază operaţiuni pentru toate felurile de mărfuri, precum şi tranzacţii cu valute, hârtii de valoare etc. B.g. sunt organizate şi funcţionează în marile centre comerciale ale lumii, cum sunt: Paris, Viena, Ziirich, Hamburg, New York, Chicago, Singapore, Londra ş.a. BURSĂ SPECIALIZATĂ, b. în care se tanzacţionează numai anumite mărfuri, valute sau hârtii de valoare. Ca b.s. există: burse pentru cafea (Amsterdam, Rotterdam, Londra, 292 BUR New York ş.a.); burse ale zahărului (Amsterdam, Londra, New York ş.a.); burse ale bumbacului (Alexandria, Sydney, Sao Paolo, New York, New Orleans ş.a.); burse pentru animale (Chicago ş.a.); burse de valori; burse de asigurări (Lloyd’s din Londra ş.a.); burse de navluri (Amsterdam, Pireu, New York ş.a.). BURSĂ VALUTARĂ, b. în care se tranzacţionează valute sau devize. B.v. este piaţa valutară pe care se vând şi se cumpără valute (devize) la vedere sau la termen. B.v. există în marile oraşe ale lumii contemporane. c CABINET DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ Şl DE RECUPERARE A CAPACITĂTII DE MUNCĂ, organ care îşi desfăşoară activitatea în cadrul spitalelor şi al policlinicilor, efectuând revizuirea periodică a capacităţii de muncă - la termenele legale - şi trimite concluziile revizuirii medicale la comisia de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă; de asemenea, c. păstrează dosarele medicale ale pensionarilor şi ţine evidenţa pensionarilor de invaliditate. V. şi comisia de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă. CABINET DE PROTECŢIE A MUNCII, centru metodologic care este organizat şi funcţionează în cadrul unităţilor de stat, în vederea instruirii complexe şi sistematice a personalului în problemele de protecţie a muncii. CADASTRU 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de specialitate, de măsurători şi calcule, efectuate în vederea determinării exacte a suprafeţelor şi proprietăţilor funciare, cu toate caracteristicile lor. Prin c. se înţeleg şi serviciile care efectuează aceste lucrări. C. are şi înţelesul ştiinţei care se ocupă cu determinarea proprietăţilor funciare, în vederea calculării impozitului agricol. V. şi registru de cadastru. 2. Inventar al fondului funciar şi repartizarea lui topografică. CADASTRU IMOBILI AR-EDILITAR, c. de specialitate în domeniul imobiliar-edilitar, constituit ca subsistem al c. general, având la bază elemente de control şi referinţă ale acestuia, în conformitate cu care se întocmesc planuri şi registre, prin inventarierea terenurilor pe categorii de folosinţă şi proprietari (din punct de vedere juridic, economic şi tehnic), a reţelelor edilitare şi a construcţiilor aferente acestora, precum şi a caracteristicilor geotehnice ale terenurilor. CADRUL COMUN AL CLASIFICAŢIEI BUGETARE, parte a clasificaţiei bugetare care cuprinde ordonarea cheltuielilor după natura şi obiectul lor, pe grupe, articole şi alineate. Se aplică în activitatea financiară din interiorul tuturor instituţiilor bugetare, indiferent de ramura din care fac parte şi de obiectul activităţii lor. C.c. al c.b. este acelaşi atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru bugetele locale. Articolele de cheltuieli au o destinaţie precisă şi limitată. Cheltuielile de personal se prezintă distinct faţă de cheltuielile materiale. Este interzis a se prevedea la categoria de cheltuieli materiale sau la altă categorie de cheltuieli o cheltuială de personal, cum sunt: salarii, diurne, indemnizaţii şi alte cheltuieli de asemenea natură. Gruparea cheltuielilor după obiectul lor creează condiţiile necesare pentru o gestiune financiară şi economică clară şi scoate în relief costul efectiv al fiecărui serviciu; permite compararea costurilor serviciilor similare, precum şi a aceluiaşi serviciu de la un an la altul. C.c. al c.b. înlesneşte nu numai întocmirea bugetelor instituţiilor publice, ci şi centralizarea cheltuielilor pe obiecte, localităţi, judeţe sau ministere etc. 294 CAD CADRUL GENERAL AL CLASIFICAŢIEI BUGETARE, grupare - în interiorul bugetului de stat - a veniturilor, după izvoarele mari de provenienţă, şi a cheltuielilor, după acţiunile principale care se finanţează. La acest cadru se anexează tabelul ministerelor, al instituţiilor centrale, al organelor consiliilor locale şi al ramurilor, prevăzute pe titluri şi paragrafe. în c.g. al c.b. veniturile şi cheltuielile sunt divizate pe părţi, capitole, subcapitole titluri şi paragrafe. Părţile grupează veniturile după provenienţa lor (de exemplu: partea 1 „Venituri de la unităţi de stat44; partea a V-a, „Venituri din impozite şi taxe de la populaţie“ etc.), iar capitolele şi subcapitolele din interiorul părţilor arată natura veniturilor bugetare. Titlurile indică provenienţa veniturilor, pe ministere şi direcţii ale consiliilor locale plătitoare de venituri, în timp ce paragrafele din cadrul fiecărui titlu indică întreprinderile şi ceilalţi plătitori de venituri bugetare. în interiorul cadrului general, cheltuielile bugetare se clasifică după acţiunile şi funcţiile de bază ale statului, unde se menţionează natura, scopul şi destinaţia cheltuielilor, până la unitatea care le efectuează. Subdiviziunile cadrului general al clasificaţiei cheltuielilor corespund în principiu organizării pe ramuri a economiei naţionale. Părţile grupează cheltuielile bugetare pe acţiunile mari şi pe funcţiile de bază ale statului (de exemplu: partea 1, „Cheltuielile pentru finanţarea economiei naţionale44; partea a Il-a, „Cheltuielile pentru finanţarea acţiunilor social-culturale44 etc.). Fiecare parte cuprinde capitole şi subcapitole, care indică destinaţia cheltuielilor (cheltuieli pentru investiţii, pentru active circulante, învăţământ, cultură, sănătate etc.). Titlurile indică repartizarea cheltuielilor pe ministere, instituţii centrale şi primării, consilii locale, iar în cadrul titlurilor, pe paragrafe, se stabilesc cheltuielile grupate pe întreprinderi şi instituţii. CADUC, învechit, depăşit, perimat, devenit ineficient. C.A.F. (fr. Cout, Assurance, Fret), vânzare în care preţul cuprinde costul mărfii, plus prima de asigurare şi transportul (navlul). în acest tip de vânzări, răspunderea vânzătorului încetează şi trece asupra asigurătorului din momentul încărcării mărfii pe bordul navei sau pe alt mijloc de transport. V. şi C.I.F. (Cost, Insurance, Freight). CALCULAREA PENSIEI, operaţiune prin care se determină cuantumul pensiei. Cu începere de la 1 aprilie 2001, cuantumul pensiei se determină înmulţindu-se punctajul personal pentru pensie (v.) cu valoarea unui punct de pensie (v.). CALCUL ECONOMIC, rezolvare a problemelor ridicate de activitatea practică, din diferitele sectoare ale activităţii economice, cu ajutorul calculelor, al metodelor matematice şi al utilizării aparaturii modeme de calcul, în vederea modelării şi cuantificării diferitelor procese economice. Prin intermediul acestor metode se cuantifică şi se dimensionează producţia, se aleg procedeele de producţie şi se stabilesc preţurile, se determină rentabilitatea şi eficienţa economică, se îmbină armonios interesele fiecărei unităţi economice, ale fiecărui cetăţean cu interesele întregii ţări etc. CALCULAŢIE, totalitatea operaţiunilor efectuate după anumite reguli, în scopul determinării costului şi a preţului unui produs, a unor indicatori etc. CALCULUL PASIVELOR STABILE, document de plan financiar, întocmit anual de către unităţile economice, în care se prevede numărul de zile la salarii, impozite, contribuţii pentru asigurările sociale de stat (v.), energie electrică, gaze naturale, beneficii, amortismente, dobânzi etc., pentru care se constituie pasivele stabile şi cuantumul acestora. V. şi pasive stabile. CALCULUL Şl PLATA INDEMNIZAŢIILOR Şl A AJUTOARELOR DE ASIGURĂRI SOCIALE, modalitate de determinare şi de achitare lunară a drepturilor de indemnizaţii CAL 295 şi de ajutoare prin sistemul public naţional de asigurări sociale de către: a) angajator, cel mai târziu o dată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă pentru: persoanele care desfăşoară activităţi pe baza contractului individual de muncă; persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţilor legislative, judecătoreşti ori executive, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti; persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie; b) instituţia care administrează bugetul fondului pentru plata indemnizaţiei de şomaj, în termen de trei zile de la data depunerii certificatului medical, pentru şomeri; c) casa teritorială de pensii, în termen de trei zile de la data depunerii certificatului medical pentru persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie, care au calitatea de: asociat unic, asociat, comanditat sau acţionar; administrator sau manager; membru al unei asociaţii familiale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane angajate în instituţii internaţionale; proprietar de bunuri sau arendaş de suprafeţe agricole şi forestiere; persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier; membru al unei asociaţii agricole sau al altor forme de asociere din agricultură; persoane care desfăşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute şi care nu au încheiat contract individual de muncă. în cazul falimentului angajatorului, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, care a început să curgă anterior acestei situaţii şi care se suportă de către angajator, se achită asiguraţilor din bugetul asigurărilor sociale de stat, sumele urmând să fie recuperate potrivit procedurii legale. Durata concediilor medicale pentru tuberculoză, sarcină, lehuzie şi îngrijirea copilului bolnav nu diminuează numărul zilelor de concediu medical care se acordă unui asigurat pentru celelalte afecţiuni. Concediile medicale acordate cu întrerupere între ele se iau în considerare separat, durata lor necumulându-se. Dacă în aceeaşi lună un asigurat are două sau mai multe concedii medicale pentru afecţiuni diferite, fără întrerupere între ele, indemnizaţia în caz de incapacitate temporară de muncă se calculează şi se suportă separat. Calculul şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale se fac pe baza certificatului medical, care constituie ordin de plată. Indemnizaţiile de asigurări sociale se achită beneficiarului, reprezentantului său legal sau mandatarului desemnat prin procură specială de către acesta. Indemnizaţiile de asigurări sociale cuvenite pentru luna în curs şi neachitate asiguratului decedat se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit până la data decesului. Indemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de trei ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizaţiilor şi al ajutoarelor de asigurări sociale solicitate se achită la nivelul cuvenit pentru perioada prevăzută în certificatul medical neonorat sau, după caz, la data decesului înscrisă în certificatul medical. Ajutorul în caz de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către: angajator, instituţia care gestionează bugetul fondului pentru plata indemnizaţiei de şomaj sau casa teritorială de pensii, după caz, pe baza actului de deces şi a altor documente. V. şi ajutor în caz de deces. Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale efectuează, prin intermediul caselor teritoriale de pensii, controlul sistematic asupra corectitudinii acordării concediilor medicale, respectării programelor recuperatorii şi oportunităţii stabilirii acestora, precum şi asupra calculării corecte şi plăţii la timp a indemnizaţiilor şi a ajutoarelor de asigurări sociale. Pensionarii şi membrii lor de familie beneficiază de asistenţă medicală, de medicamente, au dreptul la proteze chirurgicale, oculare, auditive şi dentare, la aparate ortopedice, la centuri abdominale, gratuit sau cu plată parţială, la tratamente balneoclimaterice etc., care se acordă prin casele teritoriale de pensii. începând din aprilie 1991, prin asigurările sociale de stat se efectuează şi unele cheltuieli cu ocrotirea sănătăţii, îndeosebi pentru procurarea de medicamente cu preţ redus prin Ministerul Sănătăţii. V. şi încetarea plăţii indemnizaţiilor şi a ajutoarelor de asigurări sociale. 296 CAL CALL, formă, variantă de contract OPTION prin care cumpărătorul achită un premiu vânzătorului, obţinând dreptul de a cumpăra un lot de titluri financiare, la un preţ de exersare prestabilit, într-o perioadă determinată. CALL MONEY, bani de pe o zi pe alta. CAMĂTĂ, dobândă calculată cu procente exagerate, excesive, care atrage după sine îmbogăţirea creditorilor. C. a apărut în perioada destrămării comunei primitive, s-a practicat pe larg în sclavagism, feudalism şi în perioada de ascensiune a capitalismului. Nivelul c. era foarte ridicat, ajungând până la 50%, 100% şi chiar 200%, datorită cererii mari de credite, existenţei unor resurse băneşti limitate, care erau monopolizate de către cămătari, şi datorită riscului de nerambursare. în România, din cauza rămăşiţelor feudale şi a lipsei unui sistem de credit dezvoltat, apt să soluţioneze diferitele cereri de credite, c. a fost practicată pe scară largă şi deghizată sub cele mai diversificate forme de către arendaşi, moşieri, comercianţi şi alte categorii. Cu toate legile de reprimare, c. se practica totuşi camuflat, sub cele mai variate forme şi denumiri. în ţara noastră, c. a fost desfiinţată, fiind considerată infracţiune şi sancţionată penal. V. şi capital cămătăresc. CAMBIA MĂRILOR, document care poate îndeplini şi funcţia de titlu de credit, întrucât posesorul lui se poate împrumuta prin girarea acestuia. V. şi conosament; poliţă; titlu. CAMBIE, efect de comerţ, titlu de credit, de obicei pe termen scurt; instrument de plată necondiţionat folosit în economia de piaţă, întocmit într-o anumită formă, susceptibil să circule pe calea girului, prin care emitentul, numit trăgător (v.), dă ordin unei alte persoane, numită tras (v.), să plătească necondiţionat o sumă de bani determinată unei a treia persoane, numită beneficiar (v.), la o dată anumită (scadenţă) şi într-un anumit loc. C. este transmisibilă prin andosare (v.) şi negociabilă pe piaţa capitalurilor. C. trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele elemente esenţiale: "denumirea de c. înscrisă în textul ei; "ordinul pur şi simplu de a plăti o sumă bine determinată, exprimată într-o anumită valută şi înscrisă în cifre şi litere (dacă suma în cifre nu este aceeaşi cu suma în litere, rămâne valabilă aceasta din urmă, iar în cazul când în c. suma în cifre şi litere este înscrisă de mai multe ori, rămâne valabilă suma cea mai mică); ■numele, prenumele şi adresa trasului (persoanei care trebuie să plătească); "scadenţa, care poate fi la o zi fixă calendaristică, la vedere, la un anumit termen de la vedere, adică la prezentare, la un termen anumit de la data emiterii, iar dacă nu este indicată scadenţa, se consideră că se plăteşte la vedere; "locul unde urmează să se efectueze plata; "numele, prenumele şi adresa beneficiarului (o cambie nu poate fi emisă !a purtător); "data (anul, luna şi ziua) şi locul emiterii; ■semnătura trăgătorului, care în ultimă instanţă atestă valabilitatea c. Lipsa unuia dintre elementele de mai sus poate duce la pierderea valabilităţii c. O c. poate cuprinde mai multe clauze, ca de exemplu: clauza fară protest, clauza excluderii duplicatelor de c., interzicerea de a se trage contracambii (v.). C. îndeplineşte următoarele funcţii: a) funcţia de credit pe termen scurt, care prezintă avantaje atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, deoarece cumpărătorul obţine mărfurile pe credit, obligându-se să le plătească la scadenţă prin semnătura de acceptare a cambiei, iar vânzătorul, fiind în posesia acceptului de plată a c. din partea cumpărătorului, deţine un titlu de credit, pe baza căruia, dacă la scadenţă nu se face plata, îl execută pe cumpărător printr-o procedură simplă sau creditorul poate sconta c. înainte de scadenţă, la o bancă comercială, folosind mecanismul girului; b) funcţia de instrument de plată, care constă în predarea de către debitor a unei c. către creditorul său, iar acesta din urmă poate să o predea unei bănci şi, pe calea scontului, să primească suma în numerar. Plata mărfurilor prin intermediul c. prezintă următoarele particularităţi: transmiterea c. prin gir este o operaţiune simplă şi rapidă; beneficiarul este sigur de încasare prin acceptarea c. de către tras, precum şi prin garanţia solidară dată de giranţi; debitorul emitent al c. se eliberează de obligaţie numai după plata efectivă efectuată la scadenţă. în România, legea reglementa separat problema biletului la CAM 297 ordin, deşi între acesta şi c. nu există deosebiri substanţiale, ambele fiind supuse aceleiaşi discipline juridice. La biletul la ordin intervin numai două persoane: emitentul (subscriptorul), care se obligă să plătească, şi beneficiarul, care este creditorul căruia trebuie să i se plătească suma. Exprimată în monedă străină, c. devine deviză. V. şi bilet la ordin; deviză; beneficiar cambial. ❖ C. acceptată, c. pe care trasul o acceptă până la data scadenţei. ❖ C. agricolă, c. specială, diferită de c. comercială, care se emite în principal pentru nevoile de credite pe termen mijlociu ale agricultorilor. C.a. presupune un împrumut acordat direct producătorului agricol şi numai pentru cerinţe agricole. C.a. cuprinde cauza expresă a emiterii ei şi trebuie concepută, în primul rând, ca un mijloc mai sigur de încasare a creditelor pe termen mijlociu acordate agricultorilor. în acelaşi timp, c.a. este un instrument de circulaţie de prim ordin. Recuperarea creditelor acordate pe baza c.a., înzestrată cu privilegii speciale şi cu posibilitatea rescontării sale, ar putea determina băncile ca în viitor să acorde fără restricţii creditele de care agricultorii au nevoie, rezolvându-se pe această cale multe dintre problemele stringente ale agriculturii. Având în vedere interesele creditorului şi ale debitorului, c.a. trebuie să fie un titlu uşor constituibil, să fie uşor transmisibilă şi de rescontat şi să implice privilegii care să garanteze o încasare sigură şi rapidă a creanţei, de care să fie satisfăcuţi toţi deţinătorii ei. întrucât este un titlu de drept, c.a. trebuie să pună pe acelaşi plan interesele creditorului şi ale debitorului; ea întruneşte caracteristicile unui titlu executoriu, dar şi circulator. C.a. necesită constituirea unui gaj, care se menţionează pe verso. în acelaşi fel, c.a. devine un titlu de credit pe termen mijlociu, privilegiat şi executoriu, un titlu rescontabil şi circulator, calităţi pe care actul de gaj şi poliţa obişnuită nu le au. ❖ C. antedatată, c. care cuprinde o dată de emisiune anterioară celei reale, cu scopul de a scurta scadenţa, de a eluda legea sau de a evita efectele incapacităţii subscriptorului c. (falit, minor etc.). ❖ C. bancară, c. în care trasul acceptant este o bancă comercială care a acordat unui client al său un credit (în cadrul creditului documentar deschis în favoarea trăgătorului). C.b. pot fi la vedere sau la termen. ❖ C. comercială, c. care are la bază o operaţiune de vânzare-cumpărare pe credit. ❖ C. de complezenţă, c. emisă pe baza semnăturilor date în favoarea unei persoane, însă fără să aibă la bază o cauză reală (o vânzare de mărfuri), fie în calitate de trăgător, în care caz persoana favorizată are calitatea de beneficiar, fie în calitate de beneficiar, în care caz persoana favorizată poate încasa cambia prin girare. La c. de c. trasul dă un accept spre a-1 ajuta pe trăgător să dispună de o cambie acceptată care să se poată sconta şi, în acest fel, să-şi amelioreze situaţia financiară incertă. Trasul îşi dă acceptul de complezenţă având asigurări din partea trăgătorului că până la scadenţa cambiei va dispune de mijloacele necesare pentru efectuarea plăţii. V. şi gir. ❖ C. documentară, c. folosită în legătură cu un contract comercial prin care s-a stabilit că acesta va însoţi documentele de plată sau se va emite la o valoare egală cu documentele. ❖ C. domiciliată, c. în care locul de plată se stabileşte într-o altă localitate şi la domiciliul unei terţe persoane (bancă) decât acela al trăgătorului sau trasului. ❖ C. financiară („de bronz“), c. emisă de industriaşi, comercianţi pentru ca pe baza ei să obţină un credit bancar. ♦> C. informatizată (rezumată), c. în care se înregistrează sub formă de cod elementele c., care se transpun pe benzi magnetice. C.i. se supun proceselor de prelucrare, ca toate instrumentele de plată. Ca urmare, debitorul primeşte o bandă magnetică, în baza căreia va acţiona, adică va consimţi plata. C.i. (r.) micşorează cheltuielile băncilor şi este foarte avantajoasă pentru unităţile economice mici care au sume de încasat, scutindu-le de un aparat administrativ costisitor. ♦> C. în alb, c. care cuprinde numai semnătura trăgătorului (emitentului), lipsind total sau parţial celelalte elemente. Elementele care lipsesc se completează de către primitorul c. sau de către posesorii succesivi ai acesteia, potrivit înţelegerilor anterioare dintre semnatarii titlului. Banca Naţională a României a recomandat următoarele formulări: „înaintea plăţii, posesorul va completa cambia“ şi „înaintea plăţii, posesorul va completa cambia, fără a depăşi...46. ♦> C. în suferinţă, c. pe care trasul a refuzat să o accepte şi pentru care nu există un acceptant pentru onoare (v.). ❖ C. la vedere, c. plătibilă în momentul prezentării ei debitorului; c. a cărei scadenţă coincide cu prezentarea la plată sau în termen de un an de la prezentare ori în termenul convenţional stabilit de trăgător. ❖ C. neacceptabilă, c. în al cărei cuprins trăgătorul 298 CAM stipulează o clauză, potrivit căreia se interzice prezentarea c. la acceptare. C. domiciliate şi cele plătibile la un anumit timp de la vedere nu pot conţine o astfel de clauză. ❖ C. protestată, c. neachitată la termen şi pentru care s-a întocmit actul de protest, în termen legal, fie direct pe cambie, fie printr-un document separat. V. şi protest ❖ C. reciprocă, c. pe care, prin înţelegere, agenţii economici le trag şi le acceptă, îndatorându-se fiecare faţă de celălalt să plătească o sumă anumită la scadenţa stabilită. Dacă beneficiarul c. are nevoie de disponibilităţi băneşti înainte de scadenţă, el poate prezenta c. unei bănci pentru scontare (v.). în cazul scontării, banca plăteşte prezentatorului suma de bani înscrisă pe cambie, mai puţin dobânda până la scadenţă, numită taxă de scont (v.). Suma de bani pe care o primeşte prezentatorul c. la bancă se numeşte valoare actuală, care se determină în felul următor: VA=VN.l^Ji 100 360 sau VA = VN - Tsc, in care: VA = valoarea actuală a cambiei în momentul scontării; VN = valoarea nominală a cambiei; Rsc = rata scontului; Ts = perioada cuprinsă între momentul prezentării cambiei la scontare şi data scadenţei acesteia; Tsc = taxa scontului. CAMBIST, specialist bancar în comerţul cu devize. C. execută ordinele clienţilor şi girează trezoreria băncii în devize. CAMERA DE COMERŢ Şl INDUSTRIE A ROMÂNIEI, organizaţie a comercianţilor şi a industriaşilor din România care apără interesele acestora şi susţine comerţul şi industria pe plan naţional şi local. în forma iniţială ea s-a organizat în anul 1864 şi a fost reorganizată în anul 1949. Astăzi este organizată şi funcţionează pe baza Decretului nr. 139 din anul 1990. Fiecare agent economic înregistrat la Registrul Comerţului este liber să devină membru al acestei asociaţii. C.C.I.R. apără interesele membrilor săi, mijloceşte diferite contacte economice între agenţii economici pe plan naţional şi internaţional, organizează târguri şi expoziţii în ţară şi în străinătate, desfaşoară acţiuni de publicitate economică şi comercială, asigură protejarea drepturilor de proprietate industrială, controlul calitativ şi cantitativ al mărfurilor, editează publicaţii periodice, cataloage, prospecte etc. CAMERA DE MUNCĂ, organ instituit în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, care funcţionează în cadrul direcţiilor de muncă şi protecţie socială ale judeţelor şi a municipiului Bucureşti. C. de m. ţine evidenţa unităţilor organizate pe baza liberei iniţiative, din judeţ sau din municipiul Bucureşti, înregistrează şi ţine evidenţa contractelor de muncă, calculează şi plăteşte indemnizaţiile şi ajutoarele cuvenite persoanelor cuprinse în asociaţiile lucrative, asociaţiile familiale şi persoanelor autorizate să desfăşoare o activitate independentă, prin ridicarea sumelor necesare, cu dispoziţie de încasare, din contul de disponibilităţi, din contribuţia pentru asigurările sociale. C. de m. centralizează separat dispoziţiile de decontare a contribuţiei de asigurări sociale şi întocmeşte un cont de executare a veniturilor şi a cheltuielilor de asigurări sociale ale unităţilor bazate pe libera iniţiativă. Centralizatorul documentelor, împreună cu contul de executare, se predau Casei de Asigurări Sociale şi Pensii de Stat. C. de m. întocmeşte dosarele de pensionare ale persoanelor din unităţile care sunt organizate şi funcţionează pe baza liberei iniţiative, în conformitate cu reglementările legale şi se depun la casele teritoriale de asigurări sociale şi pensii. CAN 299 CANTINĂ DE AJUTOR SOCIAL, instituţie de asistenţă socială de interes local care se organizează şi îşi desfăşoară activitatea în subordinea autorităţilor publice locale. C. de a.s. realizează asistenţa socială prin prestarea de servicii gratuite sau contra cost persoanelor aflate în situaţii economice, sociale sau medicale deosebite. Directorul şi contabilul-şef al c. de a.s. se numesc în funcţie de către primari, cu avizul serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Organigramele şi numărul de personal pentru c. de a.s. se aprobă de către comisiile locale, la propunerea primarilor, cu consultarea prealabilă a serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Asigurarea bazei materiale necesare funcţionării şi controlul c. de a.s. se realizează prin grija autorităţilor administraţiei publice locale. Cheltuielile curente şi de capital ale reţelei c. de a.s. se finanţează din bugetele locale, cu încadrarea în transferurile de fonduri de la bugetul statului la bugetele locale, din donaţiile în bani şi în natură pe care le fac persoanele fizice şi juridice române şi străine (care pot fi folosite numai în scopul dezvoltării şi al ridicării calităţii serviciilor pe care le prestează), precum şi din contribuţiile parţiale sau integrale, după caz, pentm persoanele îndreptăţite să beneficieze de servicii de c., în funcţie de veniturile proprii. Persoanele fără venituri proprii sau ale căror venituri sunt mai mici de 30% din salariul minim brut pe ţară, indexat, din care s-a scăzut impozitul aferent, beneficiază gratuit de serviciile c. de a.s. Contribuţia se stabileşte într-un cuantum care reprezintă 30% din venitul propriu, fară să depăşească costul meselor servite, calculat pe baza alocaţiei zilnice de hrană. Hrana pregătită pentru cele două mese zilnice se distribuie, de regulă, o dată pe zi, la sediul cantinei sau la punctele de servire organizate de aceasta. Persoanelor care, din motive obiective, nu se pot deglasa, li se distribuie hrana preparată pentru cele două mese, zilnic, la domiciliu, o dată pe zi. în localităţile în care nu funcţionează c. de a.s., autorităţile administraţiei publice locale pot conveni cu unităţi de ocrotire şi de asistenţă socială, regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice, care dispun de cantine sau de unităţi de alimentaţie publică, prestarea de către acestea a serviciilor sociale, cu suportarea cheltuielilor din bugetele locale. Cererile pentru prestarea serviciilor de asistenţă socială se aprobă de către primar sau de o persoană împuternicită de acesta. Beneficiază de serviciile c. de a.s. următoarele categorii de persoane: copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea acelor familii al căror venit mediu lunar pe o persoană în întreţinere este sub 30% din salariul minim brut pe ţară, indexat, din care s-a scăzut impozitul aferent; tinerii între 18 şi 26 de ani aflaţi în continuarea studiilor la cursuri de zi în unităţile de învăţământ de stat, pe perioadele în care nu beneficiază de bursă, şi care nu au susţinători legali sau aceştia au venituri insuficiente; invalizii şi bolnavii cronici a căror incapacitate de muncă este dovedită cu acte medicale; persoanele fără venituri proprii, care au cel puţin 55 de ani (femeile) şi 60 de ani (bărbaţii) şi nu mai sunt apte de muncă datorită vârstei; pensionarii şi persoanele care beneficiază de ajutor social sau de alte ajutoare băneşti; orice alte persoane care se află temporar fără venituri proprii care să le asigure un minimum de hrană zilnică. Persoanele menţionate mai sus beneficiază de serviciile c. de a.s. pe o perioadă de cel mult 90 de zile. C. de a.s. prestează următoarele servicii: pregătirea şi servirea a două mese zilnic de persoană (prânzul şi cina), în limita alocaţiei zilnice de hrană; aprovizionarea de la sediul cantinei sau la domiciliul celui asistat cu produse agroalimentare de bază sau cu produse de întreţinere şi îngrijire necesare consumului propriu. CANTITATEA DE BANI NECESARĂ CIRCULAŢIEI, suma de bani necesară economiei naţionale pentru desfăşurarea normală a activităţii economice, sociale, financiare, bancare etc. Masa de bani necesară circulaţiei se determină ţinându-se seama de legea circulaţiei băneşti şi se aplică următoarea formulă: SPM-SPC + PS-PC K —------------------------, VR în care: K = cantitatea, suma de bani necesară circulaţiei; SPM = suma preţurilor mărfurilor şi tarifelor lucrărilor şi serviciilor care urmează să se realizeze; 300 CAP SPC = suma preţurilor mărfurilor şi tarifelor lucrărilor şi serviciilor care se vor realiza pe credit; PS = plăţile ajunse la scadenţă, indiferent de sursa lor; PC = suma plăţilor care se sting prin compensare; VR = viteza de rotaţie (circulaţie) a banilor. Determinarea corectă, judicioasă, bine fundamentată a masei monetare necesare circulaţiei este una dintre condiţiile principale ale menţinerii unei circulaţii băneşti sănătoase, a stabilităţii banilor. CAPACITATE BENEFICIARĂ, aptitudinea unei unităţi economice de a obţine un beneficiu convenabil în raport cu capitalurile proprii. C.b. se poate exprima şi ca procent din beneficiul net, în raport cu capitalurile investite. CAPACITATE CAMBIALĂ, aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a se angaja prin intermediul unor cambii şi deci de a fi supusă dreptului cambial. CAPACITATE DE EXERCIŢIU , posibilitatea unei persoane fizice sau a unei persoane juridice, recunoscută de lege, de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. CAPACITATE DE PLATĂ, c. debitorului de a face faţă angajamentelor curente pe care şi le-a asumat, de a plăti anumite sume de bani, atât în relaţiile interne, cât şi în relaţiile externe. Se determină ca raport între totalul activelor curente şi totalul obligaţiilor curente. CAPACITATE DE PLATĂ A AGENTULUI ECONOMIC, posibilitatea acestuia de a-şi stinge integral şi la termen obligaţiile de plată devenite exigibile faţă de furnizori, salariaţi, bugetul public naţional (v.), bancă şi alţi creditori, cu mijloacele băneşti de care dispune (proprii, atrase şi împrumutate). C. de p. este corespunzătoare atunci când totalitatea mijloacelor băneşti sunt egale sau mai mari decât cuantumul plăţilor exigibile. Ea se poate obţine prin corelarea termenelor de plată cu termenele de încasare a preţului mărfurilor, a debitelor şi a altor creanţe. C. de p. se manifestă ca o relaţie între lichiditate (volumul elementelor de activ şi perioada de timp de transformare a lor în mijloace lichide de plată, respectiv în bani) şi exigibilitatea obligaţiilor de plată ale agentului economic (volumul şi scadenţele obligaţiilor de piaţă). C. de p. este o formă specifică de manifestare a echilibrului valoric în cadrul unităţii economice. Ea exprimă o stare de proporţionalitate între procesele materiale şi cele băneşti, presupunând existenţa unei concordanţe între mijloacele băneşti libere pentru achiziţionarea de mărfuri şi servicii şi obligaţiile de plată rezultate din achiziţii de mărfuri şi servicii. Din punct de vedere static, c. de p. reprezintă o stare de echilibru între fluxurile monetare de intrare şi de ieşire, adică între încasările şi plăţile agentului economic. C. de p. este strâns legată de echilibrul financiar al agentului economic. Echilibrul financiar este o premisă c. de p., fară să implice automat capacitatea de plată, deoarece aceasta mai poate fi influenţată de anumiţi factori specifici, cum sunt: regimul şi stabilitatea preţurilor, puterea de cumpărare a leului, gradul de capitalizare şi de autofinanţare etc. Concomitent, c. de p. este o componentă a echilibrului financiar, deoarece ea presupune existenţa resurselor băneşti necesare pentru desfăşurarea fluxurilor financiare prevăzute în bugetul agentului economic. V. şi solvabilitate; solvabilitate financiară; lichiditate financiară; bonitate financiară. CAPACITATE DE TRANSFER, posibilitate de transformare în valută şi de transferare în străinătate a sumelor pe care un stat sau rezidenţi ai statului le datorează în străinătate. C. de t. are menirea să completeze capacitatea de plată privind plăţile externe. Pentru realizarea c. de t este necesar ca în ţară să existe disponibilităţi valutare proprii sau împrumutate, suficiente CAP 301 pentru convertirea sumelor datorate străinătăţii. De asemenea, realizarea c. de t. presupune existenţa unor reglementări juridice corespunzătoare. CAPITAL 1. Categorie economică prin care se exprimă totalitatea resurselor materiale, acumulate şi reproductibile, care prin asociere cu ceilalţi factori de producţie, participă la realizarea unor noi bunuri economice, în scopul obţinerii de profit. 2. Relaţie socială stabilită între oameni în procesul de producţie, repartiţie, circulaţie şi consum al mărfurilor, executărilor de lucrări şi prestărilor de servicii. 3. Muncă economisită, investită şi folosită pentru realizarea de produse, lucrări şi servicii. 4. Unii economişti şi gânditori români şi străini au definit c. ca o valoare ce creează o altă valoare, de regulă mai mare, care să permită realizarea de profit pentru proprietarul său. C. este un drept, o relaţie între oameni şi munca economisită şi investită. C. nu înseamnă neapărat bani sau numai bani, ci el se concretizează în bani, maşini, echipamente, clădiri, materii prime, materiale, pământ, hârtii de valoare, creanţe, adică în active. C. reprezintă ansamblul bunurilor care sunt folosite pentru obţinerea altor bunuri şi servicii destinate vânzării. C. este egal cu totalul activelor, minus datoriile. C. este organic legat de proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie şi de rezultatele muncii. Deseori, termenul de „capital44 este folosit ca echivalent al cuvântului „patrimoniu44, ca totalitate a bunurilor care aparţin unei persoane sau unui grup. Forma iniţială, cea mai veche, a c. a fost c. negustoresc, care mai târziu a luat forma c. pentru comerţul cu mărfuri (comercial) şi a c. pentru comerţul cu bani (c. cămătăresc). C. comercial a îndeplinit un rol important în sclavagism, contribuind la acumularea de avuţii băneşti şi la realizarea funcţiilor banilor. C. cămătăresc specific sclavagismului, feudalismului şi capitalismului în dezvoltare, împreună cu capitalul comercial, a contribuit la constituirea capitalismului, cunoscut fiind faptul că înfiinţarea întreprinderilor capitaliste necesită mari sume de bani, un mare capital. CAPITAL AFERENT ÎMPRUMUTULUI, sumă de bani realizată de stat, ca urmare a lansării unui împrumut de stat (v.). CAPITAL AFERENT TITLURILOR DE STAT CU DISCONT, sumă de bani împrumutată de către persoane juridice sau fizice, care oferă împrumutul la data emisiunii titlurilor de stat cu discont (v.) la valoarea care reprezintă preţul de cumpărare a titlului cu discont. V. şi împrumut de stat; titlu de stat. CAPITAL AFERENT TITLURILOR DE STAT PURTĂTOARE DE DOBÂNDĂ, sumă de bani împrumutată de persoane juridice şi fizice, care oferă împrumutul la data efectuării emisiunii titlurilor purtătoare de dobândă. V. şi împrumut de stat; titluri de stat. CAPITAL AL FIRMEI, c. exprimat în moneda naţională sau în valută, care constituie aportul acţionarilor (asociaţilor) şi care se prezintă sub formă de bani lichizi, bunuri mobiliare şi imobiliare, titluri etc., care se află în patrimoniul firmei şi se folosesc pentru realizarea obiectului de activitate şi pentru obţinerea de profit. Constituirea şi folosirea c. se fac potrivit legii şi statutului firmei. CAPITAL ANGAJAT, parte a capitalului folosită într-o activitate economică. C.a. este, practic, format din totalitatea bunurilor existente, minus datoriile curente (cu scadenţe mai mici de un an). CAPITAL AUTORIZAT, c. care se naşte ca urmare a dreptului conferit consiliului de administraţie al unei societăţi comerciale de a emite acţiuni a căror valoare totală să se înscrie în limita sumei autorizate a capitalului social. V. şi acţiune. 302 CAP CAPITAL BANCAR, resurse băneşti aflate la dispoziţia băncilor, cu care acestea operează pentru acordarea de credite purtătoare de dobândă întreprinzătorilor şi statului. C.b. este format atât din fondurile proprii ale băncilor, cât şi din fondurile obţinute din depunerile comercianţilor, industriaşilor, agricultorilor şi particularilor. C.b. se deosebeşte de capitalul de împrumut prin faptul că este plasat în bănci, în timp ce capitalul de împrumut se acordă, spre exemplu, de către un industriaş unui comerciant, arendaş etc. în perioada capitalismului premonopolist, c.b. se deosebea şi funcţiona separat de capitalul industrial. Ca urmare a noului rol al băncilor, are loc fuziunea c.b. cu cel industrial şi formarea, pe această cale, a capitalului financiar. V. şi capital de împrumut; capital financiar. CAPITAL BĂNESC, sumă de bani sub forma căreia apare iniţial orice c. şi care, în anumite condiţii, creează un profit deţinătorilor. în orânduirile sclavagistă şi feudală, c.b. a existat atât sub forma capitalului cămătăresc (v.), cât şi a capitalului industrial (v.), în timp ce în societatea capitalistă, c.b. reprezintă una dintre formele de manifestare a capitalului industrial. în circuitul capitalului (v.), funcţia c.b. constă în cumpărarea de mijloace de producţie şi de forţă de muncă, care, prin unire în procesul de producţie, are ca scop obţinerea unei mase cât mai mari de profit. în urma realizării mărfurilor, capitalul industrial îmbracă din nou forma de c.b. Banii îmbracă forma de capital nu prin natura lor, ci numai ca urmare a faptului că ei sunt utilizaţi pentru achiziţionarea elementelor capitalului productiv (v.), în scopul obţinerii de profit. C.b. care în timpul circuitului său devine disponibil poate lua forma capitalului de împrumut (v.). CAPITAL CĂMĂTĂRESC, forma istorică a capitalului purtător de dobândă, apărut încă în perioada destrămării comunei primitive. C.c. este caracteristic orânduirii sclavagiste şi feudale, precum şi capitalismului timpuriu. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestui capital este nivelul excepţional de ridicat al dobânzii, care contribuie la ruinarea micilor producători, la transformarea lor în muncitori salariaţi şi, simultan, la acumularea capitalului bănesc. V. şi camătă. CAPITAL CERUT, suma capitalului prevăzut în statutul unei societăţi comerciale şi care urmează să fie vărsat, dar care nu este încă depus în întregime. CAPITAL CIRCULANT, parte a capitalului productiv (v.) care se consumă integral într-un singur ciclu de producţie şi îşi transmite în întregime valoarea asupra noului produs. C.c. cuprinde materiile prime, materiile auxiliare, combustibilii şi salariile personalului. Această formă de capital revine din nou agentului economic sub forma capitalului bănesc (v.), după ce s-a încasat contravaloarea mărfurilor vândute. CAPITAL COMERCIAL, parte a capitalului circulant folosită în sfera circulaţiei mărfurilor, care apare sub forma capitalului-marfă (v.) şi a celui bănesc şi serveşte la transformarea mărfurilor în bani. Este cea mai veche formă de capital. Forma embrionară a c.c. a apărut în timpul destrămării sclavagismului. Extinderea diviziunii sociale a muncii şi a schimbului de mărfuri a dus la apariţia şi la formarea clasei negustorilor (comercianţilor) puse în serviciul claselor dominante (proprietari de sclavi şi feudali), iar mai târziu în serviciul capitaliştilor, când c.c. se transformă în capital industrial. Comerciantul obţine de la capitalul său un profit egal cu rata mijlocie a profitului. Prin funcţiile sale, acest capital lărgeşte sfera afacerilor. CAPITAL CONSTANT, parte a capitalului industrial, materializat sub forma mijloacelor de producţie (clădiri industriale, utilaje, maşini, materii prime, materiale, combustibil etc.), care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie şi care îşi transmite valoarea CAP 303 asupra noului produs pe măsură ce mij loacele de producţie se consumă sau se uzează în n muncii. V. şi capital variabil. procesu CAPITAL DE CIRCULAŢIE, c. constituit din c. bănesc (v.) şi din c.-marfă (v )• funcţionează în sfera circulaţiei. CAPITAL DE DOTARE, c. social pus la dispoziţia unei colectivităţi publice de către stat sau de către o municipalitate. Tot c. de d. este şi capitalul social pus la dispoziţia unei sucursale de către societatea comercială care a creat-o. CAPITAL DE EXPLOATARE (DE RULAJ), resursele, fondurile de care un agent economic are nevoie pentru a continua activitatea. C. de e. (de r.) este format din stocuri de materiale şi resurse lichide şi este egal cu diferenţa dintre activele curente şi pasivele curente. CAPITAL DE ÎMPRUMUT, formă de individualizare şi parte a capitalului bănesc (v.) pe care întreprinzătorii îl dau cu împrumut (îl cedează pentru un anumit timp) altor întreprinzători, în schimbul unei plăţi (recompense) numite dobândă (v.). C. deî. este o formă specifică a capitalului purtător de dobândă, având ca bază istorică capitalul cămătăresc (v.), pe care l-a înlocuit. C. de î. are ca surse de formare: a) capitalurile băneşti care se degajă temporar în procesul circuitului capitalului industrial (fondul de amortizare până în momentul folosirii lui, disponibilităţile rezultate ca urmare a neconcordanţei în timp a încasărilor cu plăţile pe care le fac industriaşii, partea de profit destinată capitalizării etc.); b) capitalurile rentierilor; c) unele venituri şi economii băneşti ale diferitelor pături şi grupuri sociale etc. Prin mijlocirea creditului, capitalul bănesc se transformă în c. deî. folosit de agenţii industriali pentru extinderea producţiei, a comerţului, pentru creşterea numărului de muncitori şi deci pentru sporirea profitului care se obţine. C. deî. are o formă de circulaţie (de mişcare) deosebită de cea a altor capitaluri, care se exprimă prin formula: B-B’ , ceea ce înseamnă că banii daţi cu împrumut se întorc la creditor cu un surplus (cu dobândă). în acest fel, c. deî. este forma cea mai fetişistă a capitalului, lăsând aparenţa că banii s-au înmulţit de la sine, miraculos, independent de procesul producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Cu toate că proprietarul c. de î. nu participă efectiv la procesul economic, el are posibilitate să-şi însuşească o parte din profit. V. şi capital inactiv. CAPITAL DE REZERVĂ, parte din capitalul unei societăţi pe acţiuni (v.), constituită prin alimentarea anuală cu fonduri rezultate din profituri. Din c. de r. se completează capitalul de bază în cazul devalorizării lui, se plătesc dividendele în cazurile în care profitul curent nu este suficient şi se acoperă pierderile cauzate de insolvabilitatea debitorilor şi de scăderea cursurilor hârtiilor de valoare. Cu toate acestea, c. de r. nu este în stare să salveze societăţile pe acţiuni de la faliment în timpul crizelor economice. CAPITAL DE RISC, c. care serveşte la finanţarea unităţilor economice mici şi mijlocii, cu deosebire din sectorul tehnologiei de vârf, care necesită capitaluri importante pentru investiţii şi pentru exploatarea lor. Băncile şi societăţile specializate pun la dispoziţia acestora c. de r. prin aşa-numita finanţare temerară. C. de r. cuprinde, practic, investiţii în domenii noi de producţie, cu tehnologii de vârf, sau într-o unitate economică nouă, care se presupune că dispune de un considerabil potenţial de dezvoltare, investitorul asumându-şi riscurile legate de plasamentul respectiv, sperând să obţină profituri deosebite pe termen lung. CAPITAL ECONOMIC, c. constituit din bunuri pe termen scurt (capital circulant) şi bunuri pe termen mediu şi lung (capital fix). 304 CAP CAPITAL FICTIV, titlu de proprietate existent sub forma hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni, cambii, titluri funciare, rente, ipoteci etc.), care dau posibilitatea posesorilor lor să-şi însuşească cu regularitate o parte din profit sub forma dividendelor (v.) sau a dobânzilor (v.). Acţiunile, obligaţiunile, titlurile funciare şi diferite alte hârtii de valoare sunt apreciate ca fiind capital, ca urmare a faptului că deţinătorii lor primesc pentru ele dobânzi etc. C.f. nu este un produs al muncii sociale, nu are o valoare proprie reală, de sine stătătoare, şi nu este folosit în procesul reproducţiei şi la crearea profitului; el reprezintă numai însoţitorul capitalului real şi conferă titlul de proprietate asupra acestui capital. Circulaţia c.f. este independentă de circulaţia c. real (v.). Forma tipică sub care apare c.f. o constituie obligaţiunile împrumuturilor de stat care pot trece de la un posesor la altul. Statul lansează împrumuturi publice şi primeşte pe baza lor mijloace băneşti pe care, de regulă, le foloseşte în scopuri neproductive. în acest fel, o acumulare de datorii apare drept o acumulare de capital, ceea ce denaturează conţinutul sistemului de credit. Creanţele emise în schimbul capitalului împrumutat şi consumat continuă să circule, reprezentând de fapt un capital inexistent, iluzoriu, iar valoarea lor poate să scadă sau să crească cu totul independent de variaţiile capitalului real asupra căruia ele reprezintă titluri. Pentru posesorii lor, aceste obligaţiuni funcţionează drept capital atât timp cât ele sunt mărfuri care pot fi vândute şi, prin urmare, pot fi retransformate în capital. Dobânzile pentru aceste împrumuturi se plătesc din impozitele mereu sporite încasate de la populaţie. Cursul hârtiilor de valoare, adică preţul c.f., se calculează prin capitalizarea venitului adus de ele (dobânzi, dividende). Valoarea acestor hârtii (cursul lor la bursă) are o tendinţă de creştere o dată cu scăderea ratei dobânzii, ca o consecinţă a tendinţei de scădere a ratei profitului, ceea ce înseamnă că, o dată cu dezvoltarea producţiei, c.f. - ca avuţie imaginară - creşte ca urmare a creşterii cursului hârtiilor de valoare faţă de valoarea lor nominală. în timpul crizelor, c.f. se reduce enorm, iar o dată cu el scade şi posibilitatea pe care o aveau posesorii de a-şi procura banii de pe piaţă. Scăderea cursului hârtiilor de valoare nu reduce cu nimic capitalul real pe care îl reprezintă, dar afectează foarte mult capacitatea de plată a posesorilor lui. în prezent, creşte enorm şi mult mai repede volumul c.f. faţă de creşterea capitalului real datorită tendinţei de scădere relativă a ratei dobânzii, transformării întreprinderilor private individuale în societăţi pe acţiuni, ceea ce înseamnă că emiterea acţiunilor se poate face fară să aibă loc o creştere a capitalului real, precum şi ca urmare a creşterii datoriei publice. în timpul crizelor se agravează disproporţia dintre creşterea rapidă a c.f. şi ritmul mult mai lent al acumulării capitalului real, se înregistrează o modificare a structurii emisiunii hârtiilor de valoare, un loc tot mai important ocupându-1 cele emise pentru scopuri neproductive; c.f. creşte şi datorită ridicării cursului titlurilor de valoare. V. şi hârtie de valoare. CAPITAL „FIERBINTE", formă de c. care se transferă rapid pe plan internaţional, de pe o piaţă financiară pe alta, în vederea unei valorificări cât mai eficiente şi pe termen scurt. Fuga c.f.“ se datorează diferenţelor mari care apar uneori între ratele dobânzilor pe diferite pieţe financiare ale ţărilor dezvoltate şi ca urmare a evoluţiilor de pe pieţele valutare (reprecierea sau deprecierea valutelor respective) în care se plasează capitalurile. Plasamentele de c.„f.“ au caracter speculativ şi, dacă sunt de mare amploare, pot determina dezechilibre considerabile în cadrul sistemului financiar-monetar internaţional. CAPITAL FINANCIAR, c. ce rezultă din contopirea capitalului monopolurilor bancare şi industriale, reprezentând forma cea mai înaltă şi cea mai abstractă de manifestare a capitalului. C.f. constituie un produs al concentrării producţiei şi al formării monopolurilor. Formarea c.f. are loc pe o anumită treaptă a concentrării şi centralizării producţiei şi a capitalului bancar (v.). Apariţia c.f. are un caracter obiectiv, el dezvoltându-se pe baza dominaţiei monopolurilor industriale şi bancare pentru obţinerea unui profit cât mai mare. Datorită faptului că băncile devin coproprietare ale întreprinderilor industriale, comerciale, de transport etc., achiziţionând acţiunile şi obligaţiunile lor, iar monopolurile industriale posedă la rândul lor acţiuni ale băncilor, are loc o împletire, o îngemănare a capitalului monopolist bancar cu capitalul monopolist CAP 305 industrial, formându-se în acest mod capitalul financiar. Formarea c.f. se manifestă în uniunea personală a conducătorilor monopolurilor bancare şi industriale; aceleaşi persoane se află în fruntea celor mai mari uniuni monopoliste din aparatul bancar, din industrie, comerţ şi alte ramuri economice. Dominaţia monopolurilor se transformă inevitabil în dominaţie a oligarhiei financiare (v.). CAPITAL FIX, parte a capitalului productiv care participă în întregime, în mai multe cicluri de producţie, timp îndelungat, în procesul de producţie şi îşi transmite valoarea treptat, potrivit uzurii fizice şi morale, asupra noilor produse obţinute. C.f. se compune din clădiri, instalaţii de producţie, maşini, utilaje etc. După vânzarea mărfurilor pe piaţă, valoarea părţii uzate a mijloacelor de muncă se întoarce la agentul economic sub formă bănească, formând fondul de amortizare (v.). CAPITAL FLOTANT, c. care trece de pe o piaţă financiară pe alta, pentru a fi plasat pe termen scurt, în funcţie de evoluţia ratelor dobânzii şi de riscul valutar. CAPITAL INACTIV, parte disponibilă a capitalului bănesc (v.) care se formează în anumite momente la agentul industrial în procesul rotaţiei capitalului şi care, momentan, nu-şi găseşte utilizarea în întreprindere. De exemplu, întreprinzătorul acumulează treptat fondul de amortizare (v.) destinat să înlocuiască peste un număr de ani părţile de capital fix (v.) care vor fi scoase din uz datorită uzurii sau demodării; până atunci, fondul de amortizare constituie o sursă a capitalului de împrumut (v.). CAPITAL INDUSTRIAL, orice c. întrebuinţat pentru producţia de mărfuri, indiferent dacă este investit în industrie, în agricultură sau în alte ramuri. Se deosebeşte de c. cămătăresc şi de cel comercial prin aceea că este singurul c. care, prin folosirea muncii salariate, contribuie nu numai la însuşirea profitului, ci şi la crearea lui. Naşterea c.i. marchează apariţia modului de producţie capitalist. K. Marx a caracterizat astfel acest c.: „Capitalul industrial este singurul mod de existenţă a capitalului, în care funcţia acestuia din urmă nu constă numai în însuşirea de plusvaloare, respectiv de plusprodus, ci şi în crearea acestuia. El presupune deci caracterul capitalist al producţiei; existenţa lui implică existenţa antagonismului de clasă dintre capitalişti şi muncitorii salariaţi." Orice c.i. efectuează o mişcare în formă de circuit. C.i. parcurge în mişcarea sa un circuit constituit dintr-un stadiu în producţie şi două stadii în circulaţie, îmbrăcând trei forme funcţionale: capital bănesc (v.), capital productiv (v.) şi capital marfă (v.). Formula generală a mişcării c.i. este: Dintre formele funcţionale ale c.i., numai c. productiv exprimă direct relaţiile dintre muncitori şi capitalişti. CAPITAL INVESTIT, totalitatea capitalului propriu, inclusiv împrumuturile pe termen lung, folosit în activitatea economică. CAPITAL ÎMPRUMUTAT, partea din capitalul unei unităţi economice care a fost primită sub formă de împrumut şi care urmează să fie rambursată la scadenţă. CAPITAL ÎN ACŢIUNI, suma de bani, capitalul subscris de către acţionari în acţiuni; valoarea nominală a acţiunilor emise de societatea comercială. m 306 CAP CAPITAL-MARFĂ, formă funcţională a capitalului industrial (v.), cuprinzând o anumită masă de mărfuri sau de produse, obţinute în urma procesului de producţie; este constituit nu numai din capitalul avansat, ci şi din profitul creat în procesul de producţie. C.-m. are următoarea formulă: Această formulă demonstrează că fară realizarea mărfii, în care este cuprins şi profitul, nu poate fi înfăptuită continuitatea reproducţiei. CAPITAL MONOPOLIST, c. al diferitelor uniuni monopoliste, care se foloseşte în diferite zone ale lumii în vederea obţinerii unui profit ridicat de monopol. CAPITAL NOMINAL, c. format din bani, bunuri, creanţe, inclusiv capital fictiv. C.n. este evidenţiat pe acţionari sau asociaţi şi cuprinde numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale subscrise., CAPITAL PERMANENT, c. constituit din capitalul propriu, plus împrumuturile pe termen lung şi pe termen mediu. Pe baza c.p. se determină indicatorul „rata autonomiei financiare44, după următorul calcul: în care: Raf = rata autonomiei financiare; Cpr = capitalul propriu; Cp = capitalul permanent. CAPITAL PERSONAL, c. investit de o persoană în activitatea sa economică. CAPITAL PRIMAR, c. folosit la începerea unei activităţi economice. CAPITAL PRODUCTIV, forma naturală a capitalului bănesc (v.), concretizată prin achiziţionare de mijloace de producţie şi forţă de muncă, pe care întreprinzătorul le utilizează în procesul de producţie. Formula c.p. este următoarea: / F ... P P ... M’ - B’ - M \ p din care rezultă că pe primul plan se găseşte producţia, ceea ce voalează faptul că scopul final al producţiei este obţinerea de profit. CAPITAL PROPRIU, c. format din capitalul social vărsat, fondul de rezervă, fondul de risc şi beneficiu, mai puţin participaţiile societăţii comerciale la alte societăţi. C.p. mai poartă denumirea de fonduri proprii sau de resurse proprii. C.p. se constituie iniţial, la înfiinţarea unităţii economice, şi fără el unitatea nu poate funcţiona. CAPITAL REAL, c. investit într-o fabrică, uzină etc. şi care îmbracă formele concrete de mijloace fixe şi active circulante, având o valoare de sine stătătoare. C.r. este sinonim cu c. fizic; bunuri, capital şi c. tehnic. V. şi capital-marfă; capital productiv. CAP 307 CAPITAL RISC (engl. venture capital), c. folosit pentru efectuarea de noi investiţii, pe diverse pieţe noi, care întotdeauna comportă un coeficient de risc. Fonduri investite într-o nouă întreprindere. CAPITAL SOCIAL 1. C. care aparţine unei firme sau unei societăţi, format de regulă din acţiuni, alte titluri de valoare, sume în cont la bancă etc. şi stabilit în statutul acesteia. 2. Totalitate a capitalurilor individuale, în conexiunea şi interdependenţa lor. C.s. se formează prin aportul acţionarilor şi corespunde valorii nominale a tuturor acţiunilor emise. O parte a c.s. poate fi formată prin emisiunea de bonuri de participaţie. Capitalul în bonuri de participaţie este, de asemenea, stabilit în statutul societăţii şi corespunde valorii nominale totale a bonurilor de participaţie emise. Societatea comercială poate să-şi mărească sau să-şi reducă volumul c.s. Mărirea c.s. poate avea loc pe baza hotărârii adunării generale, care se publică în Monitorul Oficial şi se acordă pentru exercitarea dreptului de preferinţă un termen de cel puţin o lună, cu începere din ziua publicării. Societatea pe acţiuni îşi poate mări c.s. cu respectarea normelor pentru constituirea societăţii. Dacă are loc subscripţie publică, prospectul de emisiune, purtând semnăturile autentice a doi administratori, trebuie depus la Registrul Comerţului şi cuprinde: ■data şi numărul înmatriculării societăţii la Registrul Comerţului; "denumirea şi sediul societăţii; ■capitalul social subscris şi vărsat; "numele şi prenumele administratorilor, al cenzorilor şi domiciliul; "ultimul bilanţ aprobat, contul de profit şi pierderi şi raportul cenzorilor; "dividendele plătite în ultimii cinci ani sau de la constituire, dacă de la această dată au trecut mai puţin de cinci ani; "obligaţiunile emise de societate; "hotărârea adunării generale privitoare la noua emisiune de acţiuni, valoarea lor totală, numărul şi valoarea lor nominală, felul lor, relaţii privitoare la aporturi, altele decât în numerar, avantajele acordate acestora şi data de la care se vor plăti dividendele. Acţiunile emise pentru mărirea c.s. se oferă spre subscriere în primul rând celorlalţi acţionari, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă şi cu obligaţia ca aceştia să-şi exercite dreptul lor de preferinţă în termenul hotărât de adunarea generală. Hotărârea adunării generale privind mărirea c.s. are efect numai în termen de un an de la data sa. Reducerea c.s. poate fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial. Hotărârea trebuie să respecte minimul de capital legal. Creditorii societăţii pot face opoziţie la instanţa judecătorească. Dacă societatea a emis obligaţiuni, nu poate reduce c.s. decât în anumite limite. CAPITAL STATUTAR, c. care aparţine unei bănci sau unei societăţi colective; se formează pe seama contribuţiei membrilor şi serveşte drept garanţie pentru obligaţiile sale, potrivit scopurilor prevăzute de statut. Membrii societăţii fac vărsăminte pentru constituirea c.s. în modul şi la termenele stabilite de conducere. Mărimea capitalului format, după caz, în aur, în valute liber convertibile sau în alte valute se poate modifica pe baza hotărârii membrilor. In caz de retragere a unui membru sau în caz de lichidare a băncii sau a societăţii, suma subscrisă se restituie, reţinându-se însă partea necesară pentru lichidarea datoriilor etc. CAPITAL STRĂIN, c. format din totalitatea datoriilor întreprinderii. CAPITAL SUBSCRIS Şl NEDEPUS, c. subscris de către acţionarii şi asociaţii unei societăţi comerciale şi care încă nu a fost depus. Suma c.s. şi n. este egală, ca mărime, cu c. social. CAPITAL SUBSCRIS Şl VĂRSAT, c. vărsat efectiv care se depune în natură şi în bani ca urmare a subscripţiei la capitalul social, vărsare efectuată de acţionari sau asociaţi, în contul societăţii comerciale. C.s. şi v. este cota-parte de capital depusă de fiecare acţionar sau asociat. Acest c. poate fi egal cu cel subscris sau mai mic decât acesta, dacă vărsămintele se fac parţial şi la termenele prevăzute de statutul societăţii. 308 CAP CAPITAL TEHNIC, totalitatea bunurilor materiale cu care se creează noi bunuri materiale, cu o anumită utilitate (capital fix + capital circulant). CAPITAL UMAN, investiţie pe care o fac indivizii în ei înşişi pentru a dobândi calificări, cunoştinţe şi experienţă cerute pe piaţă şi necesare pentru o mai mare productivitate în viitor. Investiţia în capital uman se constată foarte clar în obţinerea unei diplome de studiu. Un investitor prudent şi prevăzător în c.u. are nevoie de protejarea investiţiei împotriva incertitudinii şi pierderilor ce pot fi cauzate de pericole ca îmbolnăvirea, invaliditatea sau decesul. CAPITAL UTILIZAT, c. vărsat, fondurile de rezervă şi creditele pe termen lung. CAPITAL VARIABIL, parte a capitalului folosită pentru cumpărarea forţei de muncă (angajarea de muncitori), respectiv pentru plata salariilor angajaţilor, a cărei valoare sporeşte în timpul procesului de producţie. Deci, c.v. creează profit. în procesul de producţie, salariaţii reproduc nu numai cheltuielile pentru salarii, ci creează şi profit. Prin natura rotaţiei sale, c.v. constituie o parte a capitalului circulant (v.). CAPITAL VĂRSAT, c. depus, vărsat de către acţionari şi asociaţi pe baza subscripţiei efectuate. C.v. poate fi mai mic sau egal cu c. subscris. V. şi capital subscris şi nedepus. CAPITALISM, orânduire socială în care mijloacele de producţie se află în proprietatea privată a unui număr restrâns de persoane, numite capitalişti sau uniuni de capitalişti, în timp ce majoritatea cetăţenilor sunt lipsiţi de mijloace de producţie, fiind nevoiţi să-şi vândă forţa de muncă. CAPITALISM DE STAT, sistem de relaţii economice stabilite între stat şi întreprinderile capitaliste. La început, c. de s. s-a manifestat prin diferite forme de sprijin al acumulărilor capitaliste, ca de exemplu: etatizările (trecerea unor întreprinderi şi ramuri ale economiei naţionale în proprietatea statului), înfiinţarea de întreprinderi de stat cu fonduri de la bugetul statului, sistemul fiscal, protecţionismul etc. CAPITALIST, persoană care posedă capital şi care trăieşte şi se îmbogăţeşte prin însuşirea profitului rezultat din folosirea salariaţilor. C. aparţine şi are trăsăturile capitalismului. V. şi capitalism; capital. CAPITALIZARE 1. Transformare a unei sume de bani în capital, prin depunerea în bancă şi obţinerea de dobânzi an de an. 2. Transformare a unei părţi din profit în capital. CAPITALIZAREA CONTRIBUŢIILOR PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE, încasarea contribuţiilor pentru asigurările sociale de la salariaţi, agenţi economici, instituţii, întreprinzători particulari, depunerea şi păstrarea lor în conturi bancare, de la care se încasează dobânzi an de an. Organul de asigurări sociale plasează sumele respective în mod profitabil, iar la data naşterii drepturilor de asigurări sociale din fondul constituit de-a lungul anilor se acordă prestaţiile de asigurări sociale cuvenite asiguraţilor. Avantajele c. constau în asigurarea constituirii resurselor financiare, precum şi în faptul că investirea contribuţiilor încasate conduce la obţinerea de profit. în acelaşi timp, c. prezintă şi unele neajunsuri, cum sunt: "în perioada de instabilitate economică, de depreciere, de instabilitate monetară şi de cronicizare a inflaţiei, fondul asigurărilor sociale devine vulnerabil, ivindu-se riscul ca salariaţii să primească prestaţii mai mici decât contribuţiile plătite; «salariatul primeşte prestaţiile limitate pentru care a cotizat; ■în vederea obţinerii prestaţiilor, salariaţii plătesc contribuţii pe perioade îndelungate de timp; ■plata contribuţiilor pe perioade mai scurte nu oferă accesul la prestaţiile de asigurări sociale. CAR 309 CAPITALURI FLOTANTE, c. care se transferă de pe o piaţă financiară pe alta ' vederea plasării pe termen scurt. Transferul c. se face în funcţie de rata dobânzii şi de riscul valutar. CAPITAŢIE, cea mai veche formă de impozit direct stabilit şi încasat în sume (cote) fixe pe cap de locuitor, indiferent de venitul sau de averea persoanelor, numit şi impozit pe suflet. C. s-a folosit în sclavagism, la romani, iar în feudalism, la aproape toate popoarele. C. era impozitul cel mai inechitabil deoarece nu ţinea seama nici de mărimea venitului, nici de mărimea averii şi nici de situaţia personală a contribuabilului. V. şi impozit. CARACTERUL ALEATORIU AL RISCURILOR, fenomene sau evenimente care au producerea incertă, ea depinzând de o împrejurare viitoare şi nesigură. C.a. al r. este un aspect deosebit de important care influenţează activitatea pe care o desfăşoară societăţile de asigurări de persoane, bunuri şi răspundere civilă. Acest caracter al riscurilor face ca asigurătorul să-şi asume răspunderi în legătură cu fenomene a căror producere poate conduce la pagube ce nu pot fi dinainte cunoscute, ci doar aproximate. Drept urmare, primele de asigurare pe care le plătesc asiguraţii se fundamentează pe calcule de teoria probabilităţilor, iar asigurătorii trebuie să-şi constituie, pe lângă fondul de asigurare curent (v.), şi un fond de rezervă (v.), la care apelează în situaţii deosebite. C.a. al r. presupune ca asigurătorii să aibă un sistem informaţional complet, care să le ofere datele necesare pentru fundamentarea volumului răspunderilor asumate şi pentru calcularea, pe baze ştiinţifice, a primelor de asigurare. Fără îndeplinirea acestei condiţii nu se pot concepe organizarea, conducerea şi planificarea pe baze reale a activităţii de asigurare. CARANTINĂ, complex de măsuri medico-sanitare cu caracter preventiv, constând în examinarea şi izolarea uneia sau a mai multor persoane, a navelor sau a mărfurilor care s-au aflat în contact cu o persoană afectată de o boală contagioasă sau care vine dintr-o zonă unde bântuie o epidemie. C. şi deci măsurile de izolare se aplică un număr de zile egal cu perioada de timp maximă de incubaţie a bolii respective. Staţionarea (izolarea) în c. a persoanelor este o măsură de ocrotire a sănătăţii poporului, având drept scop prevenirea extinderii epidemiei la alte persoane. C. se aplică şi în cazul animalelor în vederea combaterii epizootiilor (febra aftoasă, turbarea, alte boli contagioase ale animalelor). ♦> C. fitosanitară, complex de măsuri cu caracter preventiv, întreprinse pentru a opri pătrunderea şi răspândirea bolilor plantelor, a dăunătorilor acestora sau a unor buruieni din alte ţări sau din zonele infectate din ţară. C.f. cuprinde măsurile de organizare şi de efectuare a controlului fitosanitar asupra seminţelor importate sau reexportate, precum şi interzicerea prin acte normative a circulaţiei seminţelor infectate. V. şi indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirii, refacerea şi întărirea sănătăţii. CARAT 1. Unitate de măsură, de fineţe (puritate), indice folosit pentru determinarea conţinutului relativ de metal preţios într-un obiect sau un aliaj. Aurul de cea mai mare puritate are 24 de carate, ceea ce înseamnă că 1 carat = 1/24 din greutatea oricărui metal preţios pur. 2. Unitate de măsură a greutăţii pietrelor preţioase, egală cu 4,2 grame. V. şi titlu. CARD, carte de plată, instrument modem de plată, apărut din necesitatea înlocuirii plăţilor în numerar şi cu cecuri. C. constituie o alternativă deosebit de avantajoasă la instrumentele clasice de decontare. C. se prezintă sub forma unei mici cartele de plastic rezistent, de mărimea unei cărţi de vizită. Cele două feţe ale c. conţin elemente de identificare a deţinătorului şi a băncii emitente, precum şi elemente de siguranţă împotriva falsificării. Prin decodificare electronică, cu ajutorul unor echipamente speciale, c. permite titularului accesul la contul său bancar, în orice moment, adică 24 de ore din 24, şapte zile din şapte, fie pentru retragere de numerar, fie pentru plata unor mărfuri sau servicii. C. pot fi de debit, care permit efectuarea de plăţi numai în limita disponibilului din cont, şi de credit, care oferă posesorului 310 CAR posibilitatea efectuării unor cheltuieli peste disponibilul din cont, dar numai în condiţiile stabilite de către bancă (aceasta înseamnă că titularul beneficiază de un credit în limitele şi în condiţiile stabilite de bancă). După aria de utilizare, c. pot fi naţionale şi internaţionale. Piaţa internaţională a c. este disputată în prezent de mari organizaţii, cum sunt: VISA INTERNATIONAL EUROCARD/MASTERCARD, AMERICAN EXPRESS, DINERS CLUB. Aceste organizaţii autorizează băncile membre să accepte şi să emită c., punându-le la dispoziţie infrastructura necesară pentru decontarea tranzacţiilor. Deocamdată, cinci bănci din România au început primele operaţiuni cu cărţi de plată. Spre finele anului 1994, BCR, BRCE, Banca Agricolă, Banca Comercială „Ion Ţiriac“ şi Banca Română pentru Dezvoltare au semnat un acord cu VISA INTERNATIONAL SERVICE ASSOCIATION. VISA este în prezent instituţia cu cea mai vastă reţea, produsele sale având o largă sferă de acceptabilitate în lume. Introducerea c. necesită însă cheltuieli mari. S-a încheiat un contract între cele cinci bănci şi ROMCARD, firmă care a devenit astfel centrul operaţional al c., ocupându-se cu procesarea tranzacţiilor. Pentru efectuarea tranzacţiilor se va folosi cursul de referinţă al B.N.R. Folosirea c. prezintă multiple avantaje, atât la nivel micro-, cât şi la nivel macroeconomic. Astfel, se poate vorbi de comoditatea procedurii, de aspectele legate de imagine şi de prestigiu pentru cel care le va folosi şi, în acelaşi timp, de creşterea securităţii operaţiunilor de plată şi a vitezei de circulaţie a banilor. Pe ansamblul economiei naţionale, efectele sunt în sensul reducerii cheltuielilor şi a masei monetare aflate în circulaţie. Aceste avantaje vor fi posibile în condiţiile în care acest sistem de decontare va deţine cel puţin 30% din totalul operaţiunilor de plăţi. în Marea Britanie, aceste operaţiuni au o pondere de 98%. în prima parte a anului 1995 au fost acceptate deja la plată cărţi VISA emise în străinătate pentru cetăţenii străini şi cărţi de plată de acelaşi tip emise pentru persoane juridice române, al căror personal se va deplasa în străinătate. Emiterea cârdului presupune efectuarea de către bancă a unor operaţiuni care vizează stabilirea unui anumit nivel de risc, în funcţie de bonitatea clientului, încheierea unui contract între bancă şi client şi deschiderea unui cont distinct de cârduri. Pentru introducerea cu succes a noului sistem, băncile membre VISA au semnat o convenţie care se referă la practicarea unor tarife unice, comisioanele urmând să varieze între 3% şi 6%, în funcţie de tipul comerciantului. Pentru cetăţeni, practicarea c. prezintă şi unele inconveniente, cum sunt: dobânda foarte mică de 1%, fiecare operaţiune se taxează, uneori bancomatele se blochează, nu au disponibil, consum de timp până la bancomat, pierderea sau sustragerea c., operaţiuni frauduloase etc. CARD CU CIRCUIT INTEGRAT, c. care conţine unul sau mai multe circuite integrate sau procesoare de computer, care realizează funcţii de identificare, stocare sau prelucrare a datelor şi care are ca scop principal determinat inclusiv protecţia contra fraudei, pentru a valida numere personale de identificare sau alte forme de personalizare adecvată a cârdului, pentru a autoriza tranzacţii de cumpărare şi pentru a obţine date din evidenţele emitentului sau intermediate de acesta, cum ar fi disponibilul în conturile titularului. De asemenea, memoria cârdului este actualizată, eventual de fiecare dată când cârdul este folosit. CARGO 1. Uzanţă comercială, prin care se înţelege încărcarea completă a unei nave, fără specificarea felului mărfii care se încarcă. 2. Asigurare a mărfurilor în timpul transportului. Aceasta poate fi: de abonament, în care mărfurile expediate se asigură pe o anumită perioadă, flotantă, când se stabileşte un plafon valoric de acoperire, care se diminuează treptat, cu fiecare transport, până la terminarea sa; de voiaj, când asigurarea durează pe timpul transportului de la portul de încărcare până la cel de descărcare. CARGO RAPORT, document care se întocmeşte în legătură cu încărcăturile transportate cu navele maritime. C.r. serveşte, alături de alte documente - protestul de mare (v.), extrasul din jurnalul de bord (v.) etc. - la stabilirea existenţei şi a realităţii evenimentului care a produs pagubă în timpul transportului. în c.r. este necesar să se specifice starea încărcăturii din fiecare conosament. Dacă în c.r. nu se fac astfel de specificaţii, organul de lichidare a CAR 311 pagubei va solicita precizări de la asigurat, în legătură cu fiecare dintre conosamentele la care se referă c.r. CARIC, încărcătura unei nave, cu specificarea felului mărfurilor care se încarcă. CARNET DE CECURI, document eliberat, la cerere, de către unităţile Casei de Economii şi Consemnaţiuni, titularilor de conturi curente personale deschise la unităţile respective, în limitele soldului contului curent personal. C. de c. conţine 20 de cecuri, emise pentru sume cuprinse între anumite valori; are un termen de valabilitate de şase luni, calculat de la data emiterii lui. Cecurile pot fi utilizate pentru efectuarea plăţilor fară numerar, frecvente, privind livrările sau cumpărările de mărfuri de la organizaţiile de stat sau cooperatiste; executarea de lucrări sau prestările de servicii; transportul mărfurilor sau achitarea diferitelor cheltuieli ocazionate de manipulare, locaţie, magazinaj, contrastalii (v.), transport de persoane în grup, deplasări individuale în străinătate etc. Valoarea cecurilor se achită beneficiarilor în numerar sau prin înregistrare în conturile acestora la orice filială sau agenţie C.E.C. din ţară. Pentru sumele nefolosite din c. de c., unităţile C.E.C. calculează şi plătesc titularilor de cont dobânzi. Detaşarea cecurilor din c. de c. se face numai de către unitatea la care se prezintă cecurile la plată. Cecurile trebuie completate corect, fară ştersături sau corecturi. După utilizarea în întregime a sumei-limită înscrise în carnet sau după folosirea ultimului cec, titularul carnetului are obligaţia să se prezinte la unitatea C.E.C. emitentă pentru lichidarea acestuia. ♦> C. de c. cu limită de sumă, carnete care au o valoare limitată ce nu poate fi depăşită prin însumarea valorii cecurilor emise de titularul carnetului. Carnetele se eliberează în limita disponibilităţilor din contul curent şi a creditelor ce se acordă prin acest cont sau în limita sumelor primite de la organul ierarhic superior sau din alte conturi de disponibilităţi. Carnetele se eliberează unităţilor pe baza unei dispoziţii de plată prezentate la bancă, în care se menţionează numele persoanei împuternicite să ridice carnetul. Suma-limită a carnetului se stabileşte în raport cu necesităţile unităţii solicitatoare, pe timp de până la 30 de zile, spre a se evita imobilizarea mijloacelor băneşti. Carnetele eliberate titularilor de investiţii şi instituţiilor sunt valabile până la data de 31 decembrie a anului respectiv; cele eliberate unităţilor economice nu au fixat un termen de valabilitate. Un astfel de carnet se eliberează şi se foloseşte pentru plăţi, în favoarea uneia sau a mai multor unităţi. Unităţile pot folosi un singur carnet pentru toate categoriile de plăţi sau un carnet pentru plata transportului şi altul pentru celelalte plăţi. Titularul carnetului poate elibera cecuri de valori diferite, până când suma acestor cecuri atinge limita superioară a valorii carnetului. Valoarea cecurilor emise peste limita carnetului se preia din contul curent, iar când valoarea cecului nu se poate acoperi din cauza lipsei de disponibil în cont, acesta se restituie unităţii bancare a furnizorului. Dacă suma totală a carnetului a fost consumată, iar în carnet au mai rămas cecuri albe, la cererea titularului de cont unitatea bancară poate suplimenta suma carnetului respectiv, în funcţie de noile necesităţi justificate; suplimentarea sumei se va menţiona pe carnet. Banca debitează contul unităţii solicitatoare, creditând contul „Carnete de cecuri cu limită de sumă eliberate”. Dacă înaintea expirării termenului de valabilitate s-au epuizat cecurile din carnet, rămânând disponibil neconsumat, suma se restituie titularului, facându-se operaţiunile contabile corespunzătoare. C. de c. cu 1. de s. este netransmisibil şi nu se admite preschimbarea cecurilor contra numerar. Acest instrument de decontare asigură plata neîntârziată a transportului mărfurilor şi persoanelor în grup, contribuind la desfăşurarea normală a relaţiilor de plăţi. C. de c. cu 1. de s. se folosesc şi de către cetăţenii care au cont la Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru achiziţionarea de mărfuri şi plata de servicii, pentru efectuarea de plăţi către stat şi diferite organizaţii. în raporturile cu populaţia, aceste carnete de cecuri prezintă următoarele avantaje: evită folosirea numerarului de către populaţie şi riscurile care pot exista în folosirea numerarului; facilitează efectuarea operativă a plăţilor; în caz de pierdere sau de furt al carnetului, unităţile C.E.C. nu permit folosirea cecurilor de către alte persoane în afară de emitent, deoarece semnătura de pe cec trebuie să corespundă cu cea de pe prima filă a carnetului. Titularul carnetului beneficiază de dobândă pe tot timpul cât banii se 312 CAR află depuşi la C.E.C. etc. ❖ C. de c. fără limită de sumă, c. care se foloseşte de către unităţile economice care beneficiază de credite pe măsura efectuării aprovizionării, a cheltuielilor de producţie şi de circulaţie şi cărora nu li s-a stabilit, în prealabil, plafonul de creditare. Dacă o întreprindere este trecută la creditare în cadrul plafonului de creditare, acesteia nu i se mai eliberează c. de c. fără 1. de s.; carnetele care, în această situaţie, se află asupra întreprinderii se retrag. Pe fişa de evidenţă a acestor carnete se trec data restituirii carnetului şi numerele cecurilor nefolosite. C. de c. fără 1. de s. se eliberează pe baza cererii prezentate de întreprindere, în care se menţionează numele delegatului împuternicit să ridice carnetul, şi se foloseşte pentru plăţi în favoarea uneia sau a mai multor unităţi. întreprinderile pot folosi un singur carnet pentru toate categoriile de plăţi sau un carnet pentru plata transportului şi altul pentru celelalte plăţi. Cecurile se decontează din contul curent al unităţii economice emitente. C. de c. fără 1. de s. mai este folosit şi de către unităţile Ministerului Turismului, Biroul de Turism pentru Tineret, pentru efectuarea de plăţi către întreprinderile de hoteluri şi restaurante, întreprinderile de transporturi, cele de spectacole, instituţiile de cultură şi artă, muzee, pentru plata mesei şi a cazării către întreprinderile agricole, pentru plata taxelor consulare etc. C. de c. fără 1. de s. este un instrument de decontare care face posibilă plata neîntârziată a transportului mărfurilor şi persoanelor în grup, contribuind la desfăşurarea operativă, normală, a relaţiilor de plăţi între plătitor şi beneficiarul plăţii. CARNET DE ECONOMII, instrument de economisire emis de fosta Bancă Agricolă, care putea fi nominal şi la purtător, cu sau fară parolă. C. de e. nominal cuprinde şi o clauză de împuternicire. Pe c. de e. se efectuau operaţiuni de depuneri şi restituiri ale economiilor băneşti ale populaţiei. Depunerile sub formă de depozit erau cele pentru care se stabileau termene minime de păstrare la bancă. La aceste depuneri, ratele anuale de calcul al dobânzii erau superioare celor practicate la depunerile pe c. de e. la vedere, ele diferenţiindu-se în funcţie de timpul minim de păstrare a sumelor depuse şi în funcţie de dobândă. Unităţile Băncii Agricole emiteau aceste carnete, cu perioade minime de păstrare de 6 sau 12 luni. Operaţiunile de depunere şi de restituire pe c. de e. cu depozite se puteau efectua la oricare unitate a Băncii Agricole. Excepţie fac restituirile din c. de e. cu depozite la purtător cu parolă, care se faceau numai de unitatea băncii care le-a emis. Depunerile efectuate de populaţie pe c. de e. erau imprescriptibile. Banca garanta securitatea sumelor depuse şi asigura secretul operaţiunilor efectuate. Depunerile şi dobânzile aferente acestora, actele în legătură cu transferul depunerilor pe numele moştenitorilor, precum şi acţiunile judiciare ale Băncii Agricole legate de acestea erau scutite de taxe. Pierderea c. de e. se anunţa imediat la cea mai apropiată unitate a Băncii Agricole, precizându-se codul carnetului sau alte elemente care să permită identificarea titularului şi a unităţii bancare emitente. Falsificarea c. de e. şi a datelor din carnete se sancţionau pe cale penală. CARNET DE IMPOZIT, c. emis de organele financiare fiecărui contribuabil, în care se înregistrau impozitele şi taxele datorate statului, precum şi plăţile efective făcute la buget. CARNET DE MUNCĂ, document oficial întocmit de serviciul resurse umane şi salarizare a muncii pentru fiecare salariat din unităţile de stat şi ale cooperaţiei meşteşugăreşti, cu care se dovedeşte: «vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie ori specialitate, timpul cât s-a lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, salariul tarifar de încadrare şi alte drepturi salariale etc. C. de m. conţine: «numele şi prenumele titularului; «data şi locul naşterii; «sexul; «starea civilă; «numărul copiilor; «studiile; «profesia; ■data încadrării în muncă; data promovării în noua funcţie; «data schimbării încadrării tarifare; ■activitatea prestată; «vechimea în muncă (totală, neîntreruptă, în specialitate); «data întreruperii activităţii; «data plecării; «motivul etc. C. de m. evidenţiază timpul cât personalul şi cei asimilaţi acestuia muncesc în unităţile de stat, cooperatiste şi în organizaţiile obşteşti, în întreprinderile particulare legal în funcţiune ori la persoane fizice care utilizează munca retribuită. C. de m. CAR 313 este un document personal al titularului şi nu poate fi împrumutat, cedat sau înstrăinat pe vreo cale; reţinerea lui se poate face numai pentru cercetarea datelor pe care le are înregistrate de către organul de urmărire penală care, pe timpul respectiv, eliberează dovada reţinerii. C. de m. este întocmit şi completat cu datele necesare de către unitatea de stat, cooperatistă, meşteşugărească sau societatea mixtă la care persoana respectivă s-a încadrat pentru prima oară în muncă. în cazul persoanelor fizice încadrate la alte persoane juridice decât de stat, la persoane particulare, c. de m. se întocmeşte, se completează şi se păstrează de către direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene şi cea a municipiului Bucureşti. C. de m. se păstrează de către unitatea la care lucrează persoana încadrată în muncă, aceasta având dreptul să verifice datele înregistrate. în caz de desfacere a contractului de muncă, transfer etc., conducerea unităţii are obligaţia să elibereze titularului c. de m., întocmit la zi. Persoanele care au mai fost încadrate în muncă nu pot încheia contract de muncă cu altă unitate fară prezentarea c. de m. în ansamblu, c. de m. conţine informaţii referitoare la încadrarea, salarizarea, pregătirea şi promovarea personalului. Persoanelor care se încadrează pentru prima oară în muncă la o unitate din sectorul privat sau care nu au întocmite c. de m. li se întocmesc astfel de documente de către Camera de Muncă. C. de m. ale patronilor, ale salariaţilor, ale membrilor asociaţi şi ale celor cu activitate particulară autorizată din aceste unităţi se întocmesc de către Camera de Muncă. Persoanele încadrate la unităţile din sectorul privat depun c. de m. spre păstrare şi completare la Camera de Muncă, o dată cu înregistrarea contractelor de muncă. C. de m. pierdut se poate reconstitui pe baza contractului de muncă, a statelor de plată a salariilor şi a altor documente. Neînţelegerile care se pot ivi cu privire la datele înscrise în c. de m. sau la neeliberarea acestuia titularului se soluţionează de către judecătoria teritorială, ale cărei hotărâri sunt definitive. Nerespectarea normelor legale privitoare la întocmirea, completarea, păstrarea şi evidenţa c. de m. se sancţionează pe cale disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz. înregistrarea în c. de m. a unor date nereale, utilizarea cu bună ştiinţă a acestor date, deţinerea şi folosirea a două sau mai multe c. de m. constituie infracţiune şi se pedepseşte corespunzător de legea penală. CAROL, prima monedă oficială de aur, în valoare de 20 de lei, din România. Denumirea de c. a fost dată pe baza legii monetare din 1867, fiind o imitaţie a napoleonului francez. Această monedă n-a circulat decât puţin timp. CARTA PARTITĂ, v. CHARTER PARTY. CARTA PRIVIND DREPTURILE SOCIALE FUNDAMENTALE ALE MUNCITORILOR, document adoptat de ţările Uniunii Europene (excepţie făcând Marea Britanie), în decembrie 1989, care defineşte drepturile sociale fundamentale ale cetăţenilor ţărilor Uniunii şi care cuprinde următoarele drepturi: "la liberă circulaţie; "la angajare şi salariu; ■la ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă; "la protecţie socială; "la libera asociere şi negociere colectivă; "la pregătirea profesională; "la egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei; "la informare, consultare, participare la conducerea întreprinderii; "la protecţia vieţii şi a sănătăţii la locul de muncă; "la protecţia copiilor şi a adolescenţilor; "la formarea, integrarea şi readaptarea profesională a persoanelor cu handicap. V. şi Consiliul Europei; Carta socială europeană. CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ, instrument juridic fundamental al Consiliului Europei acoperitor al sferei drepturilor sociale şi economice, semnat la 18 august 1961, la Torino şi intrat în vigoare la 26 februarie 1963. România şi-a însuşit şi obiectivele politicilor sociale ale părţilor semnatare. Carta conţine drepturile sociale şi obligaţiile statelor de a respecta aceste drepturi. Potrivit Cartei, părţile sunt obligate să garanteze drepturile şi principiile următoare: "oricare persoană trebuie să aibă posibilitatea de a-şi câştiga existenţa printr-o muncă liber aleasă; "toţi lucrătorii au dreptul la condiţii de muncă echitabile; "toţi lucrătorii au 314 CAR dreptul la securitate şi igienă în muncă; "toţi lucrătorii au dreptul la o remuneraţie echitabilă care să le asigure lor şi familiilor lor un nivel de viaţă satisfăcător; "toţi lucrătorii şi patronii au dreptul de a se asocia liber în cadrul unor asociaţii naţionale sau internaţionale pentru apărarea intereselor lor economice şi sociale; "toţi lucrătorii şi patronii au dreptul de a negocia în colectiv; ■copiii şi adolescenţii au dreptul la protecţie socială contra pericolelor fizice şi morale la care sunt expuşi; "lucrătoarele, în caz de maternitate, şi celelalte lucrătoare, în cazul în care acest lucru este necesar, au dreptul la o protecţie specială în muncă; "orice persoană are dreptul la mijloace corespunzătoare de orientare profesională în scopul de a fi ajutată să aleagă o profesiune conform aptitudinilor sale personale şi propriilor interese; "oricare persoană are dreptul la mijloace corespunzătoare de pregătire profesională; "oricare persoană are dreptul de a beneficia de toate măsurile care să-i permită să se bucure de cea mai bună stare de sănătate pe care ea o poate atinge; "toţi lucrătorii şi membrii familiilor lor, îndreptăţiţi, au dreptul la securitate socială; ■oricare persoană lipsită de resurse suficiente are dreptul la asistenţă socială şi medicală; "oricare persoană are dreptul de a beneficia de servicii sociale calificate; "oricare persoană invalidă are dreptul la pregătire profesională şi readaptare profesională şi socială, indiferent de originea şi natura invalidităţii sale; "familia, în calitate de celulă fundamentală a societăţii, are dreptul la o protecţie socială, juridică şi economică, de natură a-i asigura deplina dezvoltare; "mama şi copilul, independent de situaţia matrimonială şi de raporturile familiale, au dreptul la protecţia socială şi economică corespunzătoare; "cetăţenii uneia dintre părţile contractante au dreptul de a exercita pe teritoriul unei alte părţi orice activitate lucrativă, pe picior de egalitate cu cetăţenii acesteia din urmă, sub rezerva restricţiilor bazate pe temeinice raţiuni cu caracter economic sau social; "lucrătorii migranţi ai uneia dintre părţile contractante şi familiile lor au dreptul la protecţie şi asistenţă pe teritoriul oricărei alte părţi contractante. în mai 1988, Carta, prin Protocolul adiţional, mai prevede: "dreptul la egalitate de şanse şi tratament în materie de angajare şi profesie, fară discriminare bazată pe sex; "dreptul salariaţilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii; "dreptul salariaţilor de a lua parte la stabilirea şi la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a mediului de lucru; "dreptul persoanelor în vârstă la protecţie socială. V. şi Consiliul Europei. CARTE ALBASTRĂ, document întocmit de societatea de asigurări sau de filiala ACR pentru atestarea existenţei asigurării facultative de răspundere civilă auto, încheiată cu valabilitate numai în afara teritoriului României, în ţările membre ale convenţiei, respectiv ţările din estul Europei, cu excepţia Albaniei. Conţine informaţii referitoare la numărul curent al cărţii, denumirea unităţii de asigurare şi adresa, ţările pentru care este valabilă asigurarea, numele conducătorului auto, marca autovehiculului, numărul de înregistrare, numărul motorului, durata de valabilitate a asigurării, ţările pentru care este valabilă asigurarea, adresa birourilor de asigurare. Se întocmeşte în două exemplare: un exemplar se predă asiguratului, al doilea rămâne la sucursala societăţii de asigurări sau la filiala ACR. în prezent, c.a. nu se mai foloseşte. CARTE DE CEC, document ce se foloseşte ca mijloc de identificare a titularului unui cont în bancă şi care emite cecuri unei organizaţii. Unitatea bancară garantează plata cecului până la concurenţa unei sume anterior stabilite numai dacă semnătura şi numărul cărţii care trebuie să fie menţionat pe verso cecului sunt în concordanţă. CARTE DE CREDIT, instrument, document emis de o unitate bancară, în baza căruia titularul poate cumpăra mărfuri, poate efectua plăţi de servicii, executări de lucrări etc. pe credit, pe termen scurt, de la magazinele sau întreprinderile care, pe baza unei convenţii, s-au obligat faţă de bancă să îl accepte. Ulterior, suma reprezentând contravaloarea cumpărăturilor se debitează de către banca emitentă a c. de c., la intervale de timp stabilite, titularului contului. CARTE DE FIDELITATE, document pe care un comerciant îl eliberează clienţilor săi şi care le asigură unele avantaje (reducere de preţ, serviciu gratuit, servire preferenţială etc.), în funcţie de dovada stabilităţii lor de a face cumpărături din magazinul lui. CAR 315 CARTE DE MUNCĂ, document întocmit în cadrul serviciului de resurse umane-salarizare pentru fiecare lucrător. Conţine informaţii cu privire la datele personale şi la activitatea desfăşurată din momentul încadrării în muncă, în scopul determinării vechimii în muncă şi a cuantumului de pensie pentru anii serviţi: numele şi prenumele, data şi locul naşterii, sexul, starea civilă, numărul copiilor, studiile, profesia, data angajării, data plecării şi motivul, salariul de încadrare, data promovării în noua funcţie, data schimbării încadrării tarifare, data întreruperii şi motivul etc. CARTE VERDE, document întocmit la unitatea societăţii de asigurări sau la sediul unei filiale ACR în 3-4 exemplare, folosit la atestarea existenţei asigurării facultative de răspundere civilă auto, încheiată cu valabilitate numai în afara teritoriului României, în ţările membre ale convenţiei „Carte verde“. Conţine informaţii referitoare la data emiterii, durata asigurării, numărul cărţii şi al contractului de asigurare, numărul de circulaţie, felul şi marca autovehiculului, ţările în care este valabilă cartea, numele şi adresa asiguratului, denumirea unităţii de asigurare, semnătura asiguratului, denumirile şi adresele birourilor de asigurare din ţările pentru care este făcută asigurarea; 2-3 exemplare, după caz, se predau asiguratului, un exemplar rămâne la sucursala societăţii de asigurări sau la filiala ACR. C.v. este, practic, un document internaţional de asigurare, cu valabilitate pe teritoriul fiecăreia dintre ţările care fac parte din Consiliul Birourilor Asigurărilor de Autovehicule (v.). V. şi Biroul Asigurărilor de Autovehicule. CARTEA DATORIEI PUBLICE, sistem legal de evidenţă; registrul în care se înscriu obligaţiile statului faţă de creditori, referitoare la capitalul împrumutat şi dobânzile, pe care Ic datorează. în c.d.p. se înscrie numele, prenumele, suma împrumutată statului etc. Instituirea c.d.p. s-a născut din necesităţi practice pentru debitor (stat) şi creditori (subscriptori la împrumut). împrumutul public bazat numai pe hârtii la purtător prezintă dezavantajul că titlurile respective pot fi pierdute, distruse, arse, în care caz creditorul nu mai poate dovedi creanţa sa. Din aceste motive, rentele la purtător s-au transformat în rente nominale înregistrate în c.d.p., scutindu-i pe creditori de administrarea titlurilor de împrumut. C.d.p. se poate organiza după sistemul simplei înregistrări, sistemul extrasului, sistemul mixt şi sistemul depozitului Sistemul simplei înregistrări se practică în Anglia, Germania etc., înregistratul neprimind nici o hârtie de valoare ce i-ar fi necesară pentru încasarea dobânzilor. Sistemul extrasului din c.d.p. se practică în Belgia, Italia etc.; aici, înregistratul primeşte un act necesar la încasarea dobânzilor sau pentru transmiterea creanţei. Sistemul mixt se întâlneşte în SUA, Franţa şi în alte ţări. în SUA, sistemul mixt constă în combinarea sistemului extrasului cu cel al creanţei; pentru capital se practică sistemul extrasului, iar pentru dobânzi sistemul creanţei. în Franţa, sistemul mixt este practicat invers faţă de cel din SUA. Sistemul depozitului se întâlneşte mai ales în Elveţia, fiind asemănător cu sistemul depozitului bancar şi constă în aceea că statul păstrează titlurile de împrumut, de rentă, iar deponentul dobândeşte dreptul la eliberarea acestor titluri prin adeverinţa care îi este eliberată. C.d.p. s-a practicat mai mult în prima perioadă a dezvoltării economiei libere, când încă nu existau obligaţiunile la purtător sau acestea erau foarte puţine, înregistrarea creanţelor în această carte are loc când există un număr restrâns de creditori şi evită cheltuielile cu confecţionarea titlurilor, precum şi cele cu păstrarea lor la bănci. Inconvenientul este că aceste înscrisuri nu pot fi negociate la bursă; cu îndeplinirea anumitor formalităţi, ele pot fi negociate în afara bursei. CARTEA DE CREDIT, modalitate electronică modernă de efectuare a plăţilor. C. de c. este rezultatul extinderii depunerilor în conturi curente şi a tehnicilor electronice de calcul la care au recurs titularii de conturi. Iniţial, c. de c. erau imprimate speciale care aveau fotografia titularului şi serveau numai pentru identificarea emitenţilor de cecuri. Când cecul era însoţit de c. de c. aceasta constituia confirmarea calităţii emitentului de titular al depozitului. Mai târziu, prezentarea c. de c. a devenit o modalitate de efectuare a plăţii. Cu ajutorul terminalului de 316 CAR firmă şi al legăturilor telefonice, beneficiarul plăţii se poate informa asupra condiţiilor de realizare a plăţii. Furnizorul remite factura semnată de client şi astfel dobândeşte preţul mărfii. Periodic, titularul de cont reglează cu banca plăţile efectuate. C. de c. are următoarele caracteristici: la confecţionarea ei se folosesc materiale plastice speciale, cu desene holografice, care se aseamănă cu bancnotele, pentru a preveni falsificările, pe care sunt imprimate elemente specifice de identificare, cu inserţii magnetice aşezate în benzi longitudinale, cu posibilităţi de lecturare în forma sa perfecţionată, c. de c. cuprinde şi un microprocesor. C. de c. constituie un instrument modem şi operativ de plată, este asimilată cu execuţia unui ordin de plată fară numerar, plata este garantată. C. de c. este în primul rând un sistem funcţional, un complex de legături interbancare, la nivel naţional, când intervin şi cooperează mai mulţi operatori. Folosirea c. de c. necesită organizarea şi funcţionarea centrelor de autorizare şi a centrelor de prelucrare zonale. C. de c. se prezintă sub mai multe forme, fiind un instrument de plată ultramodern, de mare perspectivă. Pe plan internaţional, se afirmă noi tipuri de c. de c.: c. americane cu laser, c. japoneze cu microprocesor, c. suedeză cu afişaj şi o modalitate de control care se bazează pe amprente digitale. CARTEA DE GARANŢIE A CECURILOR, c. emisă de bancă pentru a garanta valabilitatea unui cec tras asupra sa, în favoarea unui beneficiar, până la concurenţa unei anumite sume; are ca scop uşurarea efectuării plăţilor prin cecuri. C. dă o garanţie suplimentară persoanei care primeşte cecul la plată şi creează unele suspiciuni asupra cecurilor prezentate la plată fară această carte. CARTEA DE SEMNĂTURI, sistem de evidenţă care se completează la deschiderea unui cont sau a unui depozit de titluri, pe care se depune semnătura titularului sau a reprezentanţilor săi. C. de s. este un document folosit de bancă în exercitarea dreptului de dispoziţie asupra resurselor băneşti şi altor valori depuse în bancă. CARTEA GALBENĂ, publicaţie a Bursei de Valori de la Londra prin care se stabilesc reglementările care guvernează la cota oficială a bursei şi procedeele ulterioare referitoare la raportările periodice. CARTEA MARE , registru contabil obligatoriu şi foarte important, în care se înregistrează lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul-jumal, stabilindu-se situaţia fiecărui cont, respectiv soldul iniţial, rulajele debitoare, rulajele creditoare şi soldurile finale. Registrul c.m. serveşte la: stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice; verificarea înregistrărilor contabile efectuate; furnizarea de date pentru efectuarea analizei economice şi financiare a unităţii economice; întocmirea balanţei de verificare. C.m. se întocmeşte la sfârşitul lunii, de către compartimentul financiar-contabil. „CARTEA NEAGRĂ11 A AGENŢILOR ECONOMICI, sistem de evidenţă, un adevărat cazier al contravenienţilor în domeniul economic. C.n. este deschisă la Institutul Naţional de Statistică şi la direcţiile judeţene. Datele sunt computerizate; la ele au acces gratuit reprezentanţii metrologiei, Gărzii Financiare, Poliţiei, Poliţiei Sanitare, Finanţelor Publice, precum şi inspectorii corpului de control din cadrul primăriilor. Persoanele fizice şi cele juridice pot obţine informaţiile dorite contra cost. Consultarea C.n. oferă posibilitatea încheierii unor afaceri sigure cu parteneri economici practic necunoscuţi, eliminând riscurile de a încheia contracte cu escroci care au la activ multe infracţiuni. C.n. poate fi consultată atât în Bucureşti, cât şi la direcţiile judeţene de statistică. CARTEL, uniune monopolistă; convenţie încheiată între mai mulţi producători de mărfuri de acelaşi fel, independenţi unul faţă de altul, având drept scop reglementarea fie a producţiei (cantitate şi calitate), fie a condiţiilor de desfacere a mărfurilor pe care le produc (zone de CAS 317 desfacere, contingentare, stabilirea unui preţ unitar sau minim de vânzare, organizarea unor oficii de vânzare etc.). C. se caracterizează prin: existenţa unui contract pentru un timp determinat, a cărui nerespectare duce la îndepărtarea unităţii respective din cartel; întreprinderile cartelate trebuie să fie producătoare de mărfuri similare şi în stare de producţie; întreprinderile cartelate îşi păstrează independenţa şi individualitatea; după desfiinţarea c., ele îşi recapătă complet libertatea. Crearea de c. în comerţul exterior, numite şi c. forţate, precum şi a celor create de către organizaţiile internaţionale sub numele de supracarteluri constituie căile folosite de monopolişti în acţiunea de subordonare faţă de propriile lor interese a aparatului de stat din diferite ţări. ❖ C. bancar, formă a monopolului bancar, reprezentând înţelegerea dintre câteva bănci independente, referitoare la limitarea concurenţei libere dintre ele prin stabilirea unei concordanţe corespunzătoare pentru operaţiunile pe care le efectuează. De regulă, c.b. se referă la stabilirea aceloraşi procente de dobânzi, condiţii de creditare, de practicare a aceleiaşi politici de dividende etc. C.b. nu exclude, ci limitează independenţa băncilor participante, potrivit înţelegerii stabilite. V. şi monopol bancar. ❖ C. maritim, formă de monopol care are în structura sa mai multe societăţi de navigaţie. Scopul constituirii c. este cel al limitării concurenţei prin fixarea de tarife unice la transportul de pasageri sau de mărfuri şi prin stabilirea aceloraşi condiţii de încărcare, transport, descărcare şi depozitare a mărfurilor. CARTELĂ-CEC, document a cărui prezentare garantează cecurile prin care se fac retrageri de sume de la unităţile băncii emitente sau de la băncile corespondente cu care au fost încheiate convenţii în această privinţă. CARTELĂ DE CREDIT, document emis de bancă, în temeiul căruia titularul poate face cumpărări de mărfuri, plăţi de servicii etc., pe credit pe termen scurt, de la întreprinderile sau magazinele care, prin convenţie, s-au angajat faţă de bancă să o accepte. Pe c. de c. trebuie să fie menţionate: unitatea bancară emitentă, numărul de ordine al cartelei, numele, prenumele, contul şi semnătura titularului, termenul de valabilitate, netransmisibilitatea ei etc. C. de c. se eliberează pe baza contractului încheiat între bancă şi titular, unde se stipulează limita lunară de creditare şi sumele pe care titularul se obligă să le depună, lunar, în cont. Banca emitentă garantează efectuarea plăţilor de către titularul ei până la limita prevăzută în contract. în momentul cumpărării de mărfuri de la un magazin, titularul cartelei semnează factura respectivă, pe care se trec elementele de pe cartelă, iar reprezentanţii magazinului verifică identitatea dintre semnătura de pe factură şi cea de pe cartelă şi dacă termenul de valabilitate al cartelei nu este expirat. Deţinătorul titular poate achiziţiona mărfuri, a căror valoare nu trebuie să depăşească limita de creditare aprobată de bancă. Titularul c. de c. semnează trei exemplare din factură, dintre care două rămân la magazin şi unul îl reţine el. Magazinul prezintă un exemplar din factură la banca la care titularul cartelei are contul deschis, pe baza căreia, lunar, banca debitează contul titularului cartelei şi creditează contul magazinului. Titularul c. de c. rambursează creditele către bancă, lunar sau după un anumit număr de luni, reconstituindu-se astfel limita de creditare. Lunar, banca trimite titularului extrasul de cont, la care se anexează documentele achitate de ea pe baza c. de c. C. de c. are astăzi o utilizare tot mai largă, deoarece prezintă unele avantaje faţă de cecuri, prin existenţa garanţiei băncii pentru plata, în limitele stabilite, a mărfurilor cumpărate sau a serviciilor prestate, şi reduce totodată numărul operaţiunilor contabile în bancă şi la magazine. C. de c. prezintă următoarele avantaje: banca oferă garanţii pentru plata mărfurilor vândute, pentru executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor; se reduce numărul de operaţiuni contabile atât la bancă, cât şi la magazine, întreprinderi şi instituţii; se asigură securitatea banilor pentru titulari, operaţiunile efectuându-se prin conturi. CASA 1, Dulap (ladă) de fier, ghişeu, birou, pupitru, masă sau încăpere special amenajată, prevăzută cu mecanisme speciale de siguranţă, dintr-o întreprindere, instituţie, bancă, cooperativă etc., în care se păstrează numerarul, acte sau hârtii de valoare şi de unde se efectuează 318 CAS operaţiunile de încasări şi plăţi. 2. Cont de activ cu ajutorul căruia se înregistrează existenţa şi mişcările de numerar din casieria întreprinderii. CASA DE AJUTOR RECIPROC, asociaţie financiară şi de credit cu caracter obştesc a membrilor de sindicat, care are ca scop dezvoltarea solidarităţii, sprijinirea şi întrajutorarea materială a membrilor prin acordarea de împrumuturi. C. de a.r. dobândeşte personalitate juridică din ziua înregistrării la consiliul judeţean (al municipiului Bucureşti) a sindicatelor şi are ca obiective: "promovarea relaţiilor de întrajutorare, de sprijin şi de solidaritate între membrii săi; ■ atragerea economiilor băneşti ale membrilor şi aducerea lor în circuitul economico-financiar; "acordarea de împrumuturi pentru satisfacerea unor cerinţe materiale temporare ale membrilor; "atragerea în rândul membrilor a salariaţilor şi educarea lor, cultivând spiritul de economie şi de bună gospodărire a bugetului familiei; "păstrarea şi folosirea mijloacelor materiale şi băneşti ale casei; "participarea membrilor săi la conducerea şi la buna desfăşurare a activităţii economico-financiare, la exercitarea controlului asupra fondurilor şi activităţii casei. C. de a.r. îşi desfaşoară activitatea sub conducerea sindicatului, pe baza autoconducerii şi a gestiunii economico-financiare. C. de a.r. îşi constituie următoarele fonduri: fondul social, fondul de dezvoltare şi de rezervă, taxele de înscriere, dobânzile rezultate din acordarea împrumuturilor şi cele din contul curent, sumele rezultate din închirierea imobilelor, alte venituri. Fondul social se foloseşte numai pentru acordarea împrumuturilor; la sfârşitul fiecărui an, acest fond creşte cu o parte din beneficiu. Veniturile realizate în cursul anului din taxe de înscriere, dobânzi şi alte surse se repartizează astfel: "50% pentru acordarea de beneficii la sfârşitul anului; "18% pentru acoperirea cheltuielilor de organizare, funcţionare, stimulare materială, reparaţii (diferenţa rămasă se repartizează la fondul de beneficii); "2% pentru acoperirea cheltuielilor care se efectuează pe plan central şi local pentru instruiri, şcolarizări, îndrumare, control; "30% pentru constituirea fondului de dezvoltare şi de rezervă, din care se acordă împrumuturi. La finele anului, beneficiul se repartizează proporţional cu fondul social al fiecărui membru. Fondurile c. se păstrează în cont la instituţiile financiare. împrumuturile se acordă membrilor casei care au o vechime de cel puţin trei luni, în funcţie de mărimea fondului social depus de solicitant, de posibilităţile acestuia de restituire, de disponibilităţile casei. Cuantumul împrumutului poate fi de cel mult trei ori depunerea la fondul social al solicitantului, fară să poată depăşi o anumită sumă de lei. Dobânda pentru împrumuturile acordate este de 6%, iar restituirea se face în cel mult 30 de luni. C. de a.r. îşi încetează activitatea pe baza hotărârii adunării generale, la cererea a cel puţin 2/3 din numărul membrilor, cu aprobarea comitetului sindicatului. La lichidare se încasează toate sumele din împrumuturi, dobânzi, alţi debitori şi se restituie membrilor fondul social, inclusiv eventualele beneficii. CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR, organizaţie obştească de întrajutorare mutuală a pensionarilor, care ia fiinţă prin asocierea benevolă a pensionarilor din sectorul de stat, UCECOM şi din alte sectoare de asigurări sociale, în vederea satisfacerii unor cerinţe materiale (acordarea de împrumuturi cu dobândă, ajutoare), prestării de servicii contra plată pentru membrii săi, organizării de activităţi culturale, artistice, educative etc. folosind capacitatea de muncă a pensionarilor. C.A.R.P. se organizează ca persoană juridică fară scop patrimonial, pe oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti, la cererea scrisă a cel puţin 100 de pensionari, pe baza autorizaţiei primăriei judeţului (municipiului Bucureşti), eliberate în temeiul procesului-verbal de constituire, însoţit de statutul adoptat de adunarea generală a pensionarilor. Pot fi membri ai casei pensionarii de orice categorie din toate sectoarele de asigurări sociale, precum şi membrii lor de familie (soţ, soţie, copii inapţi de muncă aflaţi în întreţinerea pensionarilor). Primirea ulterioară a altor membri se aprobă de către consiliul de conducere al casei, pe bază de cerere individuală. Veniturile casei se formează din: taxa de înscriere plătită de membri, reprezentând 1% din pensie, iar pentru un membru de familie, o sumă minimă de lei. Transferarea lor la o altă casă, precum şi transferarea de la casa de ajutor reciproc (v.) a personalului sunt scutite de plata acestei taxe; cotizaţia lunară de 1% din pensie; CAS 319 50% din cotizaţia lunară datorată de un membru titular pentru membrii de familie ai pensionarului; contribuţia lunară atât pentru pensionar cât şi membrii săi de familie. De asemenea, veniturile casei mai sunt formate din dobânzi, diferite venituri din manifestările cultural-artistice, de la prestările de servicii, din diverse venituri (sume prescrise, contribuţii benevole, donaţii etc.). Membrii care au depus cotizaţii ce însumează echivalentul pensiei pe timp de trei luni nu mai au obligaţia să depună cotizaţia lunară. De la data înscrierii, membrii c. au dreptul, potrivit statutului, să primească împrumuturi, ajutoare nerambursabile, să beneficieze de diferite activităţi cultural-artistice, de anumite servicii contra plată, de diverse acţiuni de întrajutorare, ajutor în caz de deces etc. De asemenea, au dreptul să aleagă şi să fie aleşi în consiliul de conducere şi în comisia de cenzori, să participe la adunările generale, să ia parte la dezbateri şi la luarea hotărârilor, să li se restituie sumele depuse cu titlu de cotizaţii. Membrii c. au următoarele îndatoriri: să respecte statutul şi hotărârile adunării generale şi ale consiliului de conducere şi să participe la aducerea la îndeplinire a hotărârilor, să-şi achite la termen obligaţiile băneşti faţă de c. (cotizaţii, contribuţii, împrumuturi, inclusiv dobânzile aferente). Calitatea de membru al c. încetează: ■ la cererea scrisă a celui în cauză; "în caz de pierdere a calităţii de pensionar, prin excludere, pentru neplată - fară motive întemeiate - a cotizaţiei sau a contribuţiei lunare, pe mai mult de trei luni, pentru atitudine potrivnică intereselor c. sau ca urmare a unor acte de indisciplină care prejudiciază activitate acesteia; "prin deces. Pierderea dreptului de membru al c. conduce la pierderea acestei calităţi şi de către membrii de familie. La încetarea calităţii de membru al c. - indiferent de motive - sumele depuse cu titlu de cotizaţii lunare se restituie titularului sau urmaşilor săi legali, după caz, reţinându-se datoriile reprezentând împrumuturi, dobânzi, cotizaţii şi contribuţii. Dreptul de a cere restituirea cotizaţiilor se prescrie în termen de trei ani; cotizaţiile nereclamate în acest termen se fac venit la bugetul c. Contribuţiile lunare depuse nu se restituie. C.A.R.P. îşi constituie următoarele fonduri: "fonduri pentru împrumuturi, fonduri pentru ajutoare nerambursabile, fonduri pentru activităţi cultural-artistice; "fonduri pentru investiţii; "fonduri pentru cheltuieli generale. Din aceste fonduri se efectuează cheltuieli corespunzătoare. C. poate organiza prestarea unor servicii în scopul deservirii exclusive a membrilor săi. în prestarea serviciilor pot fi folosiţi, pe bază de contract civil, numai pensionarii care sunt membrii săi. Prestarea serviciilor se poate organiza cu aprobarea adunării generale, pe baza încuviinţării prealabile a primăriei judeţului (municipiului Bucureşti) în domeniile: croitorie, lenjerie, tâmplărie, cizmărie, reparaţii ale obiectelor de uz casnic. Tarifele serviciilor prestate se aprobă de adunarea generală, în concordanţă cu tarifele cooperaţiei meşteşugăreşti. Retribuirea se face pe bucată. Activitatea c. este îndrumată şi sprijinită de către primăria judeţului (a municipiului Bucureşti). Organele de conducere ale c. sunt: "adunarea generală a membrilor casei; "consiliul de conducere; ■preşedintele; "comisia de cenzori. C.A.R.P. poate fi dizolvată prin hotărârea adunării generale a membrilor, care desemnează o comisie formată din 3-5 membri care nu fac parte din consiliul de conducere sau din comisia de cenzori. Comisia lichidează bunurile şi fondurile rezultate după achitarea tuturor obligaţiilor casei şi întocmeşte raportul asupra rezultatelor lichidării care se supune spre aprobare adunării generale. Termenul de lichidare se stabileşte de către adunarea generală şi nu poate fi mai mare de 12 luni. V. şi adunarea generală a Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor; ajutoare ce se acordă de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor; comisia de cenzori; fondurile Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor; împrumuturile ce se acordă de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR, instituţie specializată, cu personalitate juridică, care este organizată şi funcţionează în cadrul Uniunii Avocaţilor din România şi care are ca scop stabilirea şi acordarea pensiilor şi a ajutoarelor sociale cuvenite avocaţilor şi urmaşilor acestora cu drepturi proprii la pensie, conform prevederilor legale. Membrii C.A.A. sunt toţi avocaţii în activitate, avocaţii pensionari şi toţi urmaşii acestora, cu drepturi proprii la pensie şi la ajutoare sociale. Avocatul înscris în barou, cu drept la exerciţiul profesiei, este obligat să contribuie la constituirea fondului C.A.A. Avocaţii pot face parte şi din alte forme 320 CAS de asigurări sociale. Perioada în care un avocat este deputat sau senator se ia în calcul la stabilirea vechimii în avocatură. Indemnizaţia de parlamentar şi celelalte drepturi băneşti încasate se consideră venituri din profesie şi se iau în calcul la stabilirea pensiei de către C.A.A. Această instituţie are legături cu asigurările sociale de stat. C.A.A. are buget propriu, aprobat de congresul avocaţilor; patrimoniul său poate fi folosit în activitatea economică producătoare de venituri, cu autorizarea consiliului uniunii. C.A.A. este condusă şi administrată de un consiliu ales de congresul avocaţilor, format din cinci membri, dintre care trei avocaţi în activitate şi doi avocaţi pensionari, aleşi de congres pe o perioadă de patru ani. Din rândurile sale, consiliul alege un preşedinte şi un vicepreşedinte. V. şi comisia de cenzori. CASA DE CIRCULAŢIE, casierie a unităţii bancare, prin care se efectuează operaţiunile zilnice de încasări şi plăţi în numerar, pentru satisfacerea cererilor titularilor de conturi deschise la bancă. Din c. de c. se eliberează numerarul necesar întreprinderilor, instituţiilor, unităţilor cooperatiste etc., în vederea efectuării de către acestea a plăţilor pentru salarii, dividende, premii, gratificaţii, indemnizaţii, pensii etc. în c. de c., numerarul poate fi păstrat până când suma lui ajunge la un anumit plafon zilnic. Sumele de bani care depăşesc acest plafon se virează automat în fondul de rezervă. C. de c. pot fi de încasări, de plăţi sau mixte. V. şi emisiune bănească; retragerea banilor din circulaţie. CASA DE COMPENSAŢIE A BĂNCILOR, asociaţie de bănci şi bancheri având ca scop compensarea şi lichidarea datoriilor lor reciproce, soldul compensaţiilor urmând a fi înregistrat în debitul sau în creditul contului curent respectiv al băncilor asociate, cont ţinut la banca centrală de emisiune. Se mai numeşte şi camera de compensare, de lichidare sau clearing house. în anul 1760 se înfiinţează prima casă de clearing din Edinburgh, iar în 1773 cea din Londra. La început, compensaţiile se efectuau între bancheri şi bănci particulare; în 1864 s-a acceptat să participe la compensaţii şi Banca Angliei. Băncile din Manchester au organizat în 1872 o clearing house, sistem care, în anii următori, a fost practicat şi de alte oraşe. în ţara noastră, prima casă de compensaţie a băncilor, înfiinţată în decembrie 1919, din iniţiativa a 17 bănci din Bucureşti, efectua în mod organizat plăţi fară numerar şi avea ca scop stingerea zilnică prin compensare (fară folosirea monedei în numerar) a relaţiilor băneşti dintre băncile membre. C. de c. a permis Băncii Naţionale să economisească importante sume de bani în numerar pentru efectuarea plăţilor în economie şi a dat posibilitatea băncilor să realizeze mari profituri, deoarece plăţile efectuate prin intermediul ei aveau un cost redus, iar sumele care deveneau disponibile se foloseau în alte scopuri. V. şi compensaţie. CASA DE ECONOMII Şl CONSEMNAŢIUNI, bancă de economii, societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul român, care are ca principal obiect de activitate atragerea, păstrarea şi fructificarea economiilor băneşti în lei şi în valută ale populaţiei, a disponibilităţilor băneşti ale persoanelor juridice, precum şi primirea de sume spre consemnare. Prin legea din 1 decembrie 1864 a luat fiinţă Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni care, sub autoritatea Ministerului Finanţelor şi sub supravegherea unei comisii, avea ca sarcină să strângă şi să administreze depunerile de fonduri băneşti voluntare, judiciare sau administrative, cu caracter obligatoriu, pentru care se plătea o dobândă. Numerarul disponibil al Casei putea fi dat cu împrumut statului sau particularilor. La 1880 a luat fiinţă o Casă de Economie, ca anexă a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, scopul acesteia fiind acela „de a provoca, de a păstra, a face producătoare şi a strânge economiile cele mai neînsemnate ale clasei muncitoare". Ca urmare a Legii comercializării bunurilor statului din 1929, se reorganizează Casa de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economii prin desprinderea Casei de Economii, care a fost transformată în instituţie publică autonomă, sub denumirea de Casa Generală de Economii (1930). Prin Legea din 1932, ea a fost autorizată să deschidă conturi curente, să execute viramente şi să facă operaţiuni prin cecuri poştale. în 1948, ambele case se contopesc în Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.). C.E.C. desfăşoară o activitate organizatorică şi CAS 321 educativă în rândurile populaţiei, având ca scop cultivarea spiritului de economisire, de chibzuire sistematică şi de bună gospodărire a banului câştigat prin muncă, de cumpătare, de preocupare pentru evitarea oricărei risipe. Ea atrage şi păstrează în siguranţă mijloacele băneşti temporar disponibile ale populaţiei, efectuează diferite operaţiuni ale depunătorilor săi şi acordă credite populaţiei pentru construirea de locuinţe proprietate personală etc. în acest mod, C.E.C. mobilizează - pe baza principiilor liberului consimţământ şi al rambursabilităţii la cerere - o parte din veniturile băneşti ale populaţiei, care, pe calea creditului, contribuie la dezvoltarea economiei naţionale. C.E.C. organizează atragerea economiilor băneşti ale populaţiei, face operaţiuni de primire spre păstrare a acestor economii şi a sumelor consemnate, efectuează operaţiuni privind executarea de casă a bugetului de stat, deserveşte unităţile şi organizaţiile care îşi păstrează disponibilităţile băneşti în conturi la această instituţie, efectuează operaţiuni de creditare a populaţiei pentru construirea de locuinţe proprietate personală, pentru cumpărarea de locuinţe din fondul de stat, operaţiuni privind obligaţiunile C.E.C. cu câştiguri, operaţiuni de comision şi mandat etc. C.E.C. are personalitate juridică, este organizată pe baza gestiunii economico-financiare. C.E.C. are în frunte un consiliu de administraţie, constituit din preşedinte, trei vicepreşedinţi şi şapte membri. Preşedintele şi vicepreşedinţii Casei de Economii şi Consemnaţiuni se numesc de către primul-ministru al Guvernului. Preşedintele C.E.C. îndeplineşte funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie. Ceilalţi membri ai consiliului de administraţie sunt numiţi de ministrul Finanţelor. Consiliul de administraţie este numit pe o perioadă de patru ani. Structura organizatorică a C.E.C. cuprinde o centrală cu direcţii şi servicii; pe teritoriu, C.E.C. are direcţii judeţene, direcţia municipiului Bucureşti, filiale şi agenţii şi o reţea mandatară formată din agenţiile C.E.C.-P.T.T.R., ghişeele C.E.C. din diferite unităţi economice etc. V. şi operaţiunile Casei de Economii şi Consemnaţiuni. CASA DE ÎNCASĂRI, c. care funcţionează în cadrul casieriilor din unităţile bancare prin care se efectuează operaţiuni de încasări în numerar de la depunători, care pot fi persoane juridice sau fizice. CASA DE ÎNCASĂRI Şl PLĂŢI, c. care este organizată şi funcţionează în interiorul casieriilor unităţilor bancare, prin care se efectuează atât operaţiuni de încasări, cât şi plăţi în numerar. CASA DE PLĂŢI, c. organizată în cadrul casieriilor unităţilor bancare, care efectuează operaţiuni de plăţi în numerar clienţilor băncii, din disponibilităţile lor aflate în conturi sau din creditele bancare acordate, în baza unor documente întocmite în acest scop. CASA MIXTĂ, v. CASA DE ÎNCASĂRI Şl PLĂŢI. CASA NAŢIONALĂ A ASIGURĂRILOR SOCIALE PENTRU SĂNĂTATE, instituţie publică centrală, autonomă, de interes naţional, specializată, cu personalitate juridică, fară scop lucrativ, care se ocupă cu organizarea şi înfăptuirea sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România. C.N.A.S.S. stabileşte şi conduce politica şi strategia generală în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România prin casele de asigurări de sănătate judeţene şi cea a municipiului Bucureşti şi prin oficii teritoriale, având următoarele atribuţii: ■administrează, împreună cu casele de asigurări de sănătate judeţene, fondul asigurărilor sociale pentru sănătate (v.); «controlează garantarea dreptului asiguraţilor la servicii medicale, în mod nediscriminatoriu; "colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea şi la realizarea programelor de sănătate finanţate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate şi din alte surse; "supraveghează şi controlează funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate; "monitorizează şi controlează modalităţile de eliberare a medicamentelor; ■constituie comisii de experţi care elaborează proiecte de norme metodologice pentru acordarea serviciilor medicale; "elaborează criterii de acreditare a furnizorilor de servicii medicale; 322 CAS ■elaborează, împreună cu Colegiul Medicilor din România, regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a medicilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate; "participă la acreditarea medicilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate; "acreditează personalul sanitar care poate fi admis să lucreze în sistemul asigurărilor sociale de sănătate; "organizează, împreună cu Colegiul Medicilor din România, controlul activităţii medicale furnizate asiguraţilor; "participă anual, împreună cu Ministerul Sănătăţii, la elaborarea listei care cuprinde medicamentele, cu sau fară contribuţie personală, pe baza prescripţiei medicale, de care beneficiază asiguraţii; "elaborează anual, împreună cu Colegiul Medicilor din România, liste nominale cu materialele sanitare, protezele şi ortezele; "elaborează reglementările privind plăţile suplimentare ale asiguraţilor pentru unele medicamente şi servicii medicale suplimentare; ■organizează un sistem de asigurare pentru răspundere civilă a furnizorilor de servicii medicale; ■organizează, împreună cu Colegiul Medicilor din România, Comisia Centrală de Arbitraj şi avizează regulamentul de organizare şi de funcţionare a acesteia; "avizează statutele caselor asigurărilor de sănătate; "aprobă anual bugetele caselor asigurărilor de sănătate şi controlează corectitudinea execuţiei bugetare; "administrează bunurile mobile şi imobile; "stabileşte anual, în limitele legii, cota de contribuţie a caselor asigurărilor sociale de sănătate la constituirea fondului de redistribuire şi elaborează criteriile de administrare a acestuia; "stabileşte destinaţiile fondului de rezervă neutilizat la finele fiecărui an; "se preocupă de tipărirea, distribuirea şi evidenţa carnetelor de asigurat; "asigură organizarea şi ţinerea evidenţei statistice generale a stării de sănătate a populaţiei; "efectuează sondaje asupra gradului de satisfacere a asiguraţilor în ce priveşte ocrotirea sănătăţii. C.N.A.S.S. are următoarele organe de conducere: "adunarea generală a reprezentanţilor; "consiliul de administraţie, ales de adunarea generală a reprezentanţilor, care are un preşedinte şi doi vicepreşedinţi, aleşi dintre membrii acestuia. Preşedintele şi vicepreşedinţii C.N.A.S.S., precum şi ai caselor de asigurări pentru sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti nu pot exercita pe durata mandatelor lor, alte funcţii sau demnităţi publice, cu excepţia funcţiilor didactice în învăţământul superior, şi nici funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor patronale sau pentru ale organizaţiilor sindicale. Preşedintele C.N.A.S. are următoarele atribuţii principale: "organizează şi conduce structurile executive ale domeniului de activitate; "asigură coerenţa şi eficienţa gestiunii financiare a fondurilor asigurărilor sociale pentru sănătate; "elaborează normele, regulamentele şi procedurile administrative specifice; "organizează şi coordonează activitatea de control pe ansamblul sistemului asigurărilor sociale pentru sănătate; "aplică sancţiuni disciplinare şi administrative pentru nerespectarea normelor şi regulamentelor. Adunarea generală a reprezentanţilor are ca obiectiv principal susţinerea intereselor asiguraţilor în raporturile cu consiliul de administraţie şi exercită următoarele atribuţii: "aprobă statutul şi alte reglementări specifice în domeniul său de activitate; "aprobă bilanţul contabil şi descărcarea gestiunii anului precedent pentru C.N.A.S.S. şi pentru casele de asigurări de sănătate judeţene şi cea a municipiului Bucureşti; "ia decizii privind administrarea patrimoniului; "aprobă bugetul anului curent al C.N.A.S.S. şi pentru casele de asigurări de sănătate teritoriale; "alege o comisie de cenzori. Consiliul de administraţie a C.N.A.S.S. este format din reprezentanţi ai puterii executive, precum şi ai asociaţiilor patronale şi sindicale, reprezentative la nivel naţional. Consiliul de administraţie este constituit din 15 membri, astfel: 5 reprezentanţi ai statului, 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. Durata mandatului este de 4 ani. Preşedintele consiliului de administraţie este şi preşedintele C.N.A.S.S.; se numeşte de către primul-ministru la propunerea ministrului sănătăţii. Conducerea operativă a activităţii C.N.A.S.S. se exercită de către directorul general. Consiliul de administraţie reprezintă C.N.A.S.S. şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane juridice şi fizice. La nivelul C.N.A.S.S. funcţionează consilii de experţi, care elaborează proiecte de norme metodologice pentru acordarea serviciilor medicale, aprobate de către comisia mixtă a acestei instituţii şi de Colegiul Medicilor din România. C.N.A.S.S., împreună cu Colegiul Medicilor din România, organizează comisii de control al serviciilor medicale care se acordă CAS 323 asiguraţilor. Controlul are ca scop verificarea îndeplinirii parametrilor calitativi ai serviciilor medicale. C.N.A.S.S., împreună cu Colegiul Medicilor din România, organizează Comisia Centrală de Arbitraj, care are în frunte un arbitru acceptat de ambele părţi. Arbitrii pot fi medici, jurişti sau economişti, acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Justiţiei. Hotărârile adoptate de Comisia Centrală de Arbitraj sunt obligatorii atât pentru casele de asigurări de sănătate, cât şi pentru Colegiul Medicilor din România. In teritoriu, C.N.A.S.S., are case judeţene de asigurări de sănătate şi a municipiului Bucureşti, care sunt instituţii publice autonome, de interes local, cu personalitate juridică, fară scop lucrativ, care administrează şi gestionează în mod autonom fondul propriu de asigurări sociale pentru sănătate, cu respectarea normelor elaborate de C.N.A.S.S., asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local. Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor sunt organizate şi funcţionează pe baza Legii nr. 145/1997, a actelor normative proprii de înfiinţare şi a statutelor lor. în funcţie de numărul asiguraţilor, casele de asigurări pentru sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti pot avea oficii de asigurări pentru sănătate la nivelul municipiilor, oraşelor şi al altor localităţi. Casele de asigurări pentru sănătate funcţionează pe baza unui statut, care cuprinde: ■denumirea şi sediul casei de asigurări pentru sănătate; "teritoriul deservit; "felul, cantitatea şi calitatea unor servicii care nu sunt definite expres prin lege; "nivelul şi modul de încasare a contribuţiei; "numărul membrilor în organele de conducere; "drepturile şi obligaţiile organelor de conducere; "modul de adoptare a hotărârilor adunării generale a reprezentanţilor; ■organizarea activităţii financiar-contabile, a controlului şi întocmirea bilanţului contabil anual; ■componenţa şi sediul comisiei de litigii; "modalităţile de publicitate etc. Activitatea operativă a casei teritoriale este condusă de directorul său general care este ordonator secundar de credite cu următoarele atribuţii principale: aplică normele de gestiune, regulamentele de organizare şi funcţionare; elaborează norme adaptate de organizare şi funcţionare; organizează şi coordonează activitatea de control; propune programe privind îmbunătăţirea disciplinei financiare etc. Asiguraţii primesc un extras în care sunt specificate serviciile care se asigură, nivelul contribuţiei şi modul de plată. Casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti au următoarele organe de conducere: adunarea reprezentanţilor şi consiliul de administraţie. Organele de conducere ale caselor de asigurări pentru sănătate se aleg prin vot secret, iar o persoană poate fi aleasă pentru maximum două mandate, de câte cinci ani. Asiguraţii şi angajatorii îşi aleg reprezentanţii pe grupe reprezentative, adică pentru: salariaţi, liber-profesionişti, agricultori cu gospodării individuale, pensionari, şomeri, personal casnic, elevi şi studenţi. Din organele de conducere ale caselor de asigurări pentru sănătate nu pot face parte: miniştrii, secretarii de stat, directorii din ministere, primarii, prefecţii şi asiguraţii cu funcţii de conducere în sindicate. Pe lângă fiecare casă de asigurări pentru sănătate este organizat şi funcţionează un serviciu medical, care elaborează şi verifică documentaţia privind acordarea şi controlul serviciilor furnizate din punct de vedere medical pentru protejarea asiguratului. De asemenea, controlează corectitudinea certificatelor medicale de boală, oportunitatea măsurilor de recuperare, îngrijirea la domiciliu şi calitatea serviciilor de sănătate. CASA NAŢIONALĂ DE PENSII Şl ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, având competenţa să administreze şi să gestioneze sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu sediul în Bucureşti, care rezolvă toate problemele de asigurări sociale în colaborare cu sindicatele din România. C.N.P.A.S. îşi elaborează statutul propriu, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, şi are următoarele atribuţii: "organizează, coordonează şi îndrumă întreaga activitate privind asigurările sociale de stat, pensiile, tratamentul balnear, odihna, indemnizaţiile şi ajutoarele; "sprijină din punct de vedere metodologic celelalte sectoare de asigurări sociale; ■îndrumă şi controlează modul de aplicare a normelor legale de către casele teritoriale de pensii, precum şi de către persoanele juridice şi fizice cărora le revin drepturi şi obligaţii de asigurări sociale; "urmăreşte încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat; 324 CAS ■organizează, îndrumă şi controlează activitatea privind executarea creanţelor bugetare; ■furnizează datele necesare pentru fundamentarea şi elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat; "prezintă Guvernului şi partenerilor sociali rapoarte cu privire la modul de administrare a bugetului asigurărilor sociale de stat; "publică bianual raportul său de activitate; "colectează contribuţiile de asigurări sociale şi alte tipuri de contribuţii; "se preocupă de încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat; "ia măsuri pentru protecţia fondurilor asigurărilor sociale de stat; "se preocupă de dezvoltarea şi de administrarea eficientă a patrimoniului sistemului public de asigurări sociale şi de păstrarea integrităţii acestuia; "asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul public de asigurări sociale; "conduce evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale la nivel naţional, pe baza codului personal de asigurări sociale; "certifică anual stagiul de cotizare şi punctajul pentru fiecare asigurat; "îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă; "aplică prevederile convenţiilor internaţionale de asigurări sociale la care România este parte; "întreţine şi dezvoltă relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări, în baza convenţiilor încheiate de statul român; "participă la elaborarea proiectelor de convenţii încheiate de statul român cu alte state, având ca obiect pensiile; "efectuează studii pe baza documentelor şi a experienţei ţării noastre pentru perfecţionarea sistemului public de pensii, indemnizaţii, ajutoare, tratament balnear, odihnă; "studiază fenomenele care apar în sfera asigurărilor sociale şi elaborează proiecte de acte normative privind reglementarea pensiilor, pe care le înaintează Guvernului, acordând sprijin în acest domeniu organelor asigurărilor sociale din celelalte sectoare; "organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din domeniul asigurărilor sociale; "se preocupă de introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţă; "realizează reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care este implicată; "alte atribuţii. Conducerea C.N.P.A.S. este constituită din preşedinte şi consiliul de administraţie, compus din 19 persoane, dintre care preşedintele şi 18 membri. Preşedintele C.N.P.A.S. este numit de primul-ministru, pe o perioadă de cinci ani, şi îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie; de asemenea, are calitatea de ordonator.principal de credite bugetare. Membrii consiliului de administraţie sunt reprezentanţi ai Guvernului, patronatului şi asiguraţilor, după cum urmează: şase reprezentanţi ai Guvernului; şase reprezentanţi ai patronatului; şase reprezentanţi ai asiguraţilor, dintre care: trei reprezentanţi ai confederaţiilor sindicale reprezentative şi trei reprezentanţi ai organizaţiilor naţionale ale pensionarilor. Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea Guvernului, a organizaţiilor patronale, a confederaţiilor sindicale reprezentative şi a organizaţiilor naţionale ale pensionarilor, pe o perioadă de patru ani. Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 13 dintre membrii săi. Membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi de primul-ministru, la propunerea celor care i-au desemnat. în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează câte o casă de pensii învestită cu personalitate juridică, în subordinea căreia funcţionează case locale. CASA SCONT, reducere de preţ acordată de vânzător cumpărătorului, când vânzarea, deşi era pe termen (pe credit), totuşi cumpărătorul o achită imediat. Această reducere se mai numeşte „scont de casă“. CASARE, complex de operaţiuni prin care se scoate din funcţiune şi se lichidează mijloacele fixe, care, datorită gradului avansat de uzură, nu mai pot fi folosite, reparate sau modernizate. V. şi lichidarea mijloacelor fixe; mijloace fixe. CASĂ COMERCIALĂ, denumire convenţională dată firmelor din ţările cu economie de piaţă, care efectuează schimburi interne şi externe cu diferite mărfuri. C.c. achiziţionează mărfuri de pe piaţa internă pe care le exportă sau importă diverse mărfuri pe care le desface, sub diferite forme, pe piaţa internă. CAS 325 CASĂ DE CLEARING 1. Componentă organizatorică în cadrul burselor de mărfuri, prin intermediul căreia se încheie, se derulează şi se garantează operaţiunile efectuate la bursă! 2. Casă de compensaţie, asociaţie de persoane juridice şi fizice, membre ale bursei, care garantează, fară condiţii, că orice tranzacţie efectuată de membrii bursei va fi onorată potrivit prevederilor contractuale. C. de c. efectuează lichidarea tranzacţiei şi, la scadenţa contractului, comunică numele, prenumele şi adresa vânzătorului şi cumpărătorului. 3. Organ al bursei (v.) care are rolul de garantare şi de echilibrare a tranzacţiilor încheiate într-o zi la bursă. C. de c. garantează vânzătorilor că vor primi banii, iar cumpărătorilor că vor primi titlurile solicitate. Rolul c. de c. este important, întrucât cumpărătorii şi vânzătorii nu se cunosc între ei. CASĂ DE CONFIRMARE, firmă de export comisionară care îşi asumă riscurile de creditare a cumpărătorilor şi nu cere acestora dovezi referitoare la posibilităţile de rambursare a creditelor. CASĂ DE CREDIT, instituţie de credit având ca atribuţii principale primiri de sume spre fructificare şi acordări de credite. C. de c. efectuează şi operaţiuni de incasso (v.), de schimb etc. CASĂ DE ECONOMII ŞCOLARE, instituţie de economisire care s-a înfiinţat şi a funcţionat începând din anul 1978 în cadrul şcolilor generale, profesionale şi liceelor, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, cu acordul inspectoratelor şcolare şi al sucursalelor C.E.C., în scopul educării elevilor în spiritul de economie şi bună gospodărire a banului încă de la vârsta copilăriei, al popularizării în rândul elevilor a foloaselor economisirii şi păstrării la C.E.C. a sumelor economisite. C.E.Ş. efectua următoarele operaţiuni: primea şi restituia depunerile voluntare pe librete speciale de economii pentru elevi, foi cu timbre de economii, pe cecuri de economii şcolare, precum şi pe librete de economii emise elevilor de către unităţile C.E.C. Operaţiunile de depuneri şi restituiri pe libretele speciale de economii se efectua numai de către C.E.Ş. Fiecare C.E.Ş. păstra depunerile efectuate de elevi la C.E.C., pe baza unui libret cu dobândă emis pe numele acesteia, în care se înregistrau global economiile individuale ale elevilor, precum şi economiile comune obţinute din activităţile patriotice şi obşteşti prestate de elevi. Dobânzile obţinute nu se acordau individual fiecărui elev depunător, ci - pe baza hotărârii adunării generale a C.E.Ş. - puteau fi utilizate pentru diferite acţiuni colective (procurare de material didactic şi sportiv, organizarea de excursii, acordarea de premii individuale etc.). C.E.C. acorda anual recompense, premii în bani şi în obiecte, excursii în ţară sau locuri în tabere şcolare şi cadrelor didactice care sprijineau, supravegheau şi îndrumau activitatea C.E.Ş. C.E.Ş. era condusă de un comitet constituit, în majoritate, din elevi aleşi de adunarea generală a elevilor. Activitatea s-a desfăşurat sub supravegherea, îndrumarea şi sprijinul unui delegat al consiliului de conducere al şcolii (liceului). în prezent nu se mai foloseşte. CASĂ DE SCHIMB VALUTAR, instituţie bancară cu personalitate juridică ce efectuează operaţiuni de schimb valutar pentru persoane fizice, rezidente sau nerezidente. Pentru funcţionarea c. de s.v., pe lângă înregistrarea sa potrivit Legii nr. 31/1990, este necesară acordarea autorizaţiei de către Banca Naţională a României. în acest scop, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: obiectul unic de activitate să-l constituie schimbul valutar pentru persoane fizice; solicitantul trebuie să aibă un spaţiu permanent de lucru, cu acces pentru public şi adresă identificabilă; solicitantul trebuie să notifice numele şi adresa băncii la care are deschis contul; solicitantul trebuie să prezinte dovada capitalului social vărsat în totalitate în numele c. de s.v., ca persoană juridică independentă. De asemenea, persoana solicitantă trebuie să prezinte dovada existenţei unor disponibilităţi în cont, la data depunerii cererii de autorizare la Banca Naţională a României, echivalente cu 10 milioane de lei, sumă care trebuie să se regăsească permanent sub formă de disponibilităţi în valută sau în lei; c. de s.v. trebuie să aibă personal 326 CAS fară cazier judiciar. Numai personalul angajat are dreptul să efectueze operaţiuni în numele c. de s.v.; fiecare c. de s.v. trebuie să aibă asigurată dotarea tehnică necesară pentru verificarea autenticităţii bancnotelor, precum şi pentru păstrarea şi manipularea în deplină securitate a valutei; fiecare solicitant care îndeplineşte condiţiile de autorizare pentru schimb valutar plăteşte un comision de autorizare de 50 000 de lei, care este supus revederii periodice. C. de s.v. este înregistrată ca persoană juridică şi poate avea în cadrul său un număr nelimitat de puncte de schimb, care să îndeplinească condiţiile de mai sus; ea îşi poate începe operaţiunile numai după primirea autorizaţiei de la Banca Naţională a României. în vederea autorizării c. de s.v., solicitanţii depun la sucursala Băncii Naţionale a României din judeţul în raza căruia urmează să-şi desfăşoare activitatea o cerere scrisă, însoţită de următoarele documente, în două exemplare: "certificatul de înmatriculare eliberat de Camera de Comerţ şi Industrie, însoţit de: ■statutul societăţii comerciale, contractul de societate şi hotărârea judecătorească; "dovada posesiunii spaţiului (contract de închiriere sau act de proprietate, după caz); "certificatele de cazier judiciar ale personalului; "dovada existenţei în cont la o bancă comercială a disponibilităţilor, în echivalentul a 10 milioane de lei. în termen de câteva zile, sucursala judeţeană a Băncii Naţionale a României analizează şi verifică pe teren documentaţia prezentată, din care apoi remite un exemplar Oficiului de Control al Devizelor din cadrul Băncii Naţionale a României, cu avizul său. în temeiul analizei efectuate, Oficiul de Control al Devizelor transmite sucursalei bancare autorizaţia de funcţionare sau îi comunică respingerea cererii şi motivul respingerii. Autorizaţia de funcţionare sau respingerea cererii se comunică solicitantului de către sucursala Băncii Naţionale a României. C. de s.v. efectuează următoarele operaţiuni: cumpără în mod liber, fără limitări, valută sub forma bancnotelor şi a cecurilor de călătorie, în oricare dintre valutele cotate de Banca Naţională a României, de la rezidenţi şi nerezidenţi, persoane fizice. De asemenea, poate efectua schimbul valutar pentru încasarea unor servicii turistice, care sunt prevăzute în mod expres în autorizaţia de funcţionare; poate vinde valută sub forma bancnotelor, în valutele cotate de Banca Naţională a României, persoanelor fizice rezidente în România, care solicită schimbul, în scopul efectuării de călătorii turistice în străinătate. Poate vinde nerezidenţilor, contra lei, valută sub formă de bancnote în oricare dintre valutele cotate la Banca Naţională a României, dar numai până la concurenţa sumei evidenţiate ca fiind schimbată din valută în lei pe documentul emis de un punct de schimb valutar din România. Astfel de operaţiuni se pot efectua numai pentru documentele de schimb emise în ultimele 30 de zile şi numai pentru sumele în lei pentru care nu au mai fost efectuate restituiri de valută, în acest interval de timp, de către un punct de schimb valutar, care va menţiona pe documentele în cauză sumele în lei pentru care s-au efectuat restituiri de valută şi data, pe care le confirmă cu semnătura angajatului. Punctul de schimb valutar care efectuează restituirea ultimului sold reţine documentul respectiv. Fiecare c. de s.v. poate să-şi stabilească cursurile de schimb, atât cele de cumpărare, cât şi cele de vânzare, cu condiţia ca nivelul cursurilor de cumpărare şi de vânzare să se încadreze într-un interval de abatere de până la +/ -2% faţă de cursurile de schimb ale leului din lista de cursuri valutare publicată zilnic de Banca Naţională a României. Cursurile de vânzare şi cele de cumpărare pentru toate valutele şi cecurile de călătorie negociate se afişează zilnic, la loc vizibil, la începutul programului de lucru. Cursurile afişate nu mai pot fi modificate în timpul zilei respective. în cadrul unei localităţi, c. de s.v. practică aceleaşi cursuri pentru toate punctele sale de schimb. Cursurile afişate se înscriu în listele de cursuri zilnice semnate de persoanele împuternicite de conducerea c. de s.v. Listele de cursuri se păstrează ca documente justificative la punctele de schimb valutar respective. Este interzisă efectuarea de operaţiuni unilaterale (numai de cumpărare sau numai de vânzare de xalută), cu excepţia cazurilor când acestea sunt determinate exclusiv de lipsa temporară de disponibilităţi, în valută sau în lei. Pentru operaţiunile de schimb valutar se încasează comisioane numai în lei. Comisioanele se afişează zilnic, la începutul programului de lucru, şi nu pot fi modificate în timpul zilei de lucru. C. de s.v. care efectuează operaţiuni de schimb valutar raportează Băncii Naţionale a României - Oficiul de Control al Devizelor -operaţiunile de schimb valutar. Personalul fiecărei c. de s.v. este răspunzător de efectuarea CAS 327 operaţiunilor de schimb valutar. Sucursalele judeţene ale Băncii Naţionale a României desfaşoară sistematic acţiuni de supraveghere şi de control asupra c. de s.v. în felul următor: supravegherea modului de desfăşurare a activităţii prin observări şi verificări inopinate la punctele de schimb valutar, ori de câte ori consideră necesar; controlul ulterior asupra întregii activităţi a punctelor de schimb valutar, cel puţin o dată pe trimestru. Autorizaţia de funcţionare a unei c. de s.v. poate fi revocată temporar sau definitiv de către Banca Naţională a României, dacă nu se respectă normele legale, situaţie în care se aplică penalizările şi sancţiunile prevăzute de lege. V. şi valută; curs valutar; operaţiuni în afara licitaţiilor valutare; operaţiuni valutare. CASĂ DE RESCONT, instituţie bancară, partenerul preferat, uneori unic, al băncii centrale, care acţionează pe cont propriu pentru valorificarea capitalurilor sale, primeşte şi acordă împrumuturi în vederea obţinerii de profit din diferenţa de dobândă. C. de r. deţine bonuri de tezaur, cumpără şi vinde titluri, efectuează operaţiuni de arbitraj cu titlurile respective etc. De asemenea, modifică operativ termenele de rambursare în favoarea partenerilor, fapt care micşorează diferenţele dintre cerere şi ofertă, asigurând pieţei o mai mare elasticitate. C. de r. acţionează în principal ca intermediar, concentrează cererea şi oferta, având ca scop satisfacerea discretă a solicitărilor băncilor, cu păstrarea secretului operaţiunilor. Prin toate acestea, c. de r. contribuie la realizarea echilibrului general al pieţei şi diminuează angajarea băncii centrale. V. şi scont; rescontare. CASĂ SPECIALĂ, c. organizată în cadrul casieriilor unităţilor bancare, prin care se efectuează numai operaţiuni speciale cum sunt: încasări şi plăţi în valută, operaţiuni cu metale preţioase, cu cecuri în valută etc. CASCO, asigurare a unui mijloc de transport (navă, avion, vagoane de cale ferată, mijloace de transport auto etc.), cu toate instalaţiile şi accesoriile respective ca un tot indivizibil. C. poate fi: "de călătorie, când mijlocul de transport se asigură pentru o anumită călătorie; "de construcţii, situaţie în care mijlocul de transport se asigură împotriva riscurilor din timpul construcţiei; "de port, prin care asigurarea compensează eventualele daune produse în timpul staţionării mijlocului de transport într-un anumit port etc. V. şi asigurarea navelor maritime; asigurarea navelor aeriene; asigurare facultativă a autovehiculelor. CASE DE ÎNCASĂRI, c. care funcţionează pe lângă unităţile bancare şi care primesc în timpul programului operativ mijloace băneşti în numerar de la casieriile centralizate ale unităţilor de stat, private, cooperatiste, obşteşti şi de la populaţie. Numerarul se primeşte numai după înregistrarea sumei în jurnalul de casă; operaţiunea de înregistrare în contul unităţilor respective se face în aceeaşi zi, însă după verificarea numerarului. C. de î. primesc numerarul pe baza următoarelor documente: foaia de vărsământ cu chitanţă (v.), ordinul de încasare (v.) şi borderoul însoţitor. Documentele de casă nu pot fi trimise la c. de î. prin intermediul clienţilor. CASETE DE VALORI, instrumente ale Băncii Comerciale Române, care oferă posibilitatea păstrării în condiţii de maximă siguranţă a valorilor care pot să constea în: documente de valoare, titluri de valoare, obiecte de artă şi bijuterii, orice alte valori care nu aduc prejudicii băncii. Banca garantează confidenţialitatea, siguranţa şi secretul operaţiunilor prin: "amplasamentul c. de v. în spaţii special amenajate, asigurate cu sisteme de pază, supraveghere şi alarmă; "deschiderea/ închiderea c. de v. se efectuează de către funcţionarul bancar în prezenţa utilizatorului ei. Operaţiunea de deschidere a c. de v. se execută cu ajutorul a două chei diferite, una deţinută de funcţionarul bancar, iar cealaltă, proprie unei singure casete, rămânând în posesia clientului. C. de v. este dotată cu o cutie metalică ce poate fi manevrată doar de client, în compartimente special amenajate. Accesul clientului este liber şi 328 CAS necondiţionat la c. de v. şi are loc în baza legitimaţiei de acces eliberate de bancă. Obţinerea c. de v. se realizează în mod operativ, în baza încheierii unui contract de închiriere şi a plăţii tarifului diferenţiat în funcţie de: perioada de păstrare, volumul casetei, valoarea declarată a obiectelor depuse. Perioada de închiriere corespunde strict solicitării clientului şi nu este prestabilită. CASH 1. Disponibil de numerar lichid. 2. Operaţiuni de disponibil bănesc la bursă, încasări şi plăţi în numerar efectiv. CASH-FLOW (FLUX DE NUMERAR), flux de lichidităţi (venituri şi cheltuieli) care privesc activitatea de producţie şi de investiţii a societăţii comerciale. Indicator al posibilităţilor maxime de autofinanţare a întreprinderii. Evaluarea curentă brută = beneficiul net + amortismentul + fondul de rezervă. Evaluare curentă netă = beneficiul net + fondul de rezervă. C.-f. este înţeles ca o resursă care se degajează după realizarea echilibrului financiar al agentului economic. Pentru calcularea c.-f. se apelează şi la date extrase din contul de rezultate. C.-f. reprezintă capacitatea de autofinanţare a agentului economic determinată prin însumarea profitului net, a amortismentelor şi a provizioanelor neasimilate datoriilor. C.-f. este un important instrument de apreciere, de evaluare a societăţii comerciale, în vederea unui plasament sau pentru acordarea de împrumuturi. , CASH-FLOW ACTUALIZAT, modalitate de analiză care se bazează pe actualizarea fluxului de numerar prin utilizarea ratelor specifice de actualizare. în acest mod se permite analiştilor să ia în considerare faptul că la un leu, respectiv la orice unitate valutară, profitul primit peste un an, începând dintr-o anumită zi, nu este la fel de valoros ca leul câştigat astăzi. V. şi cash-flow. CASH-FLOW BRUT, profitul de exploatare înainte de determinarea amortismentului şi de efectuarea virărilor la provizioane. CASH-FLOW NET, cash-flow brut (v.) din care a fost dedus impozitul pe profit. CASIER, persoană împuternicită să efectueze operaţiuni de încasări, păstrări şi plăţi de numerar sau de alte hârtii de valoare, într-o unitate economică sau instituţie. C. este gestionar de mijloace băneşti sau de diferite alte valori şi ţine contabilitatea încasărilor şi a plăţilor pe care le evidenţiază în registrul de casă. Funcţia de casier poate fi încredinţată oricărei persoane încadrate în unitatea respectivă, care îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi gestionar. De regulă, funcţia de casier este incompatibilă cu cea de contabil. Totuşi, cu aprobarea ministerelor, a altor organe centrale sau a consiliilor locale, ale judeţelor şi al municipiului Bucureşti, atribuţiile de c. pot fi îndeplinite şi de către persoanele care exercită atribuţii de control financiar sau de contabili. C. nu are dreptul să încredinţeze exercitarea atribuţiilor sale altor persoane. C. are următoarele atribuţii şi îndatoriri: "ridică numerar din contul deschis la bancă sau la altă instituţie de credit pe baza cecului de numerar întocmit de compartimentul financiar-contabil; ■face încasări în numerar de la persoane fizice pe bază de chitanţe; "păstrează în siguranţă mijloacele băneşti şi celelalte valori; ■efectuează diferite plăţi în numerar. Plăţile în numerar se efectuează numai pe bază de documente de plată întocmite de compartimentul financiar-contabil, vizate pentru controlul financiar preventiv şi aprobate de persoanele competente. La primirea documentelor de plată, c. este obligat să verifice existenţa, valabilitatea şi autenticitatea semnăturilor, prin confruntarea lor cu specimenele de semnături, precum şi existenţa anexelor la aceste documente. Plăţile se fac numai persoanelor indicate în documentele de plată sau altora, pe bază de împuternicire sau de procură, care rămâne la casier. Persoanele care primesc sume de bani trebuie să semneze pe documentele de plată. După ce se face plata, c. aplică ştampila „ACHITAT“ şi semnează pe documentul de plată. Salariile, bursele etc. se CAT 329 plătesc pe baza statelor de salarii şi a listelor de plată. La expirarea termenelor pentru plata salariilor şi a celorlalte drepturi băneşti, c; este obligat să aplice pe statul de salarii şi pe celelalte documente de plată ştampila „ACHITAT* sau să scrie menţiunea „DEPUS“ şi să specifice numărul şi data documentului de depunere, în dreptul numelui persoanei care n-a încasat suma, să întocmească lista nominală a persoanelor care n-au încasat drepturile băneşti şi să menţioneze pe centralizatorul statului de salarii sumele efectiv plătite şi cele neachitate, să depună la bancă, în termenele stabilite, sumele neplătite. Reţinerea în casierie de numerar peste limita soldului de casă sau nedepunerea banilor în termen la bancă atrage după sine penalizări pentru c. Plăţile în numerar pentru achiziţii, contractări de produse, colectări de deşeuri de la persoane fizice se fac pe baza borderourilor de achiziţii şi a altor documente aprobate de organele competente. Pentru anumite cazuri, c. poate face plăţi în numerar direct din încasările obţinute, pe baza documentelor aprobate de compartimentul financiar-contabil. C. nu are dreptul să păstreze în casierie pachete de bancnote nenumărate sau necontrolate, numerar şi alte valori care nu aparţin unităţii respective, excepţie făcând sumele şi valorile necesare efectuării diferitelor operaţiuni de mandat. C. poartă răspunderea materială, administrativă şi penală pentru banii şi valorile care îi sunt încredinţate. C. ţine contabilitatea încasărilor şi a plăţilor pe care le evidenţiază în registrul de casă. V. şi cec de numerar; chitanţă; limita soldului de casă; plăţi directe din încasări; plăţi în numerar; registru de casă. CASIERIE, serviciu, birou, încăpere, ghişeu dintr-o unitate economică, instituţie, cooperativă etc., prin care se efectuează operaţiunile de încasări, de păstrare şi de plăţi în numerar sau unde se păstrează diferite alte valori (timbre, cecuri, bilete de călătorie etc.). Unităţile cu un volum mare de operaţiuni cu numerar, cu o activitate complexă, pot organiza mai multe casierii, ghişee sau puncte de încasări şi plăţi care sunt coordonate de casierul central. Conducerea unităţilor este răspunzătoare de buna organizare şi desfăşurare a activităţii de casierie, pentru asigurarea unei gospodăriri raţionale a mijloacelor băneşti şi pentru apărarea integrităţii avutului obştesc. C. în mod normal sunt alimentate cu numerar de la unităţile Băncii Naţionale a României sau de la alte instituţii de credit, din încasările rezultate din vânzări de mărfuri, prestări de servicii şi executări de lucrări efectuate pentru alte întreprinderi sau de la populaţie, din încasarea unor impozite de la lucrătorii săi etc. Unităţile au obligaţia să depună sumele încasate în numerar care depăşesc limita soldului de casă la banca la care au deschis contul şi să ridice de la aceasta numerarul necesar pentru efectuarea diferitelor plăţi. Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar se pot efectua numai pe bază de acte justificative. Numerarul, precum şi celelalte valori şi documente de casă se păstrează obligatoriu în tezaure, case de fier, care trebuie să asigure deplina lor securitate. CATALOG, registru, caiet, listă, sistem de fişe etc., în care sunt înregistrate, după anumite criterii, reguli şi cu anumite scopuri, nume de persoane, titluri de lucrări, de obiecte etc. CATALOGUL NORMELOR DE AMORTIZARE Şl AL DURATELOR DE SERVICIU NORMATE ALE MIJLOACELOR FIXE, parte componentă a actului normativ ce reglementează amortizarea mijloacelor fixe, care cuprinde codul de clasificare şi denumirea grupelor de mijloace fixe, duratele de serviciu normate ale mijloacelor fixe şi normele de amortizare pe baza cărora compartimentele financiar-contabile din unităţile economice calculează şi planifică amortismentul mijloacelor fixe. în acest cod sunt cuprinse şi grupele de mijloace fixe care se pot folosi în condiţii speciale şi cărora li s-au stabilit durate de serviciu diferenţiate, ca de exemplu la clădiri şi construcţii speciale (mediu umed, corosiv, cu temperaturi înalte etc.) sau la mijloacele fixe de natura maşinilor şi a utilajelor (mediu uşor corosiv, mediu puternic corosiv sau abraziv). V. şi amortisment anual; amortizare; normă de amortizare; normă analitică de amortizare; normă unică de amortizare. 330 CAT CATASTROFĂ, risc deosebit de grav, eveniment sau serie de evenimente care provoacă pagube foarte mari într-o perioadă scurtă de timp. V. şi risc. CAUŢIUNE 1. Sumă fixă de bani depusă la un organ competent pentru garantarea unui angajament care poate rezulta dintr-o atingere adusă unui drept, cu deosebire în cazul în care nu s-ar respecta o convenţie. 2. Sumă determinată de bani, depusă la dispoziţia organelor fiscale de o persoană învinuită sau de o altă persoană în numele învinuitului, spre a garanta fie plata amenzii ori a despăgubirilor, fie prezentarea învinuitului la organele judiciare şi plata eventuală a cheltuielilor de judecată. 3. Contract prin care o persoană garantează pentru o altă persoană faţă de terţi că va îndeplini ea obligaţiile persoanei garantate în cazul când aceasta nu îşi respectă angajamentul. C. sunt facultative, legale, judiciare, reale, personale, bancare, penale şi vamale. V. şi garanţie. CAUŢIUNE VAMALĂ, sumă de bani care se depune la organele vamale drept garanţie pentru executarea obligaţiilor privind plata taxelor vamale. De asemenea, c.v. este şi un contract prin care o persoană juridică sau fizică se angajează faţă de organele vamale să plătească suma reprezentând taxele vamale datorate de o terţă persoană, în cazul în care aceasta nu-şi onorează obligaţiile. CAZ ASIGURAT (PRODUCERE A EVENIMENTULUI ASIGURAT) 1. Riscul împlinit, sinistrul, accidentul produs sau survenirea unui alt fenomen pentru care s-a încheiat asigurarea şi din care rezultă obligaţia asigurătorului de a plăti despăgubirea sau suma asigurată, deci din care rezultă anumite drepturi pentru asigurat. 2. Valoarea stricăciunilor suferite de bunul asigurat de pe urma unui cutremur, a unei furtuni, inundaţii, incendiu etc., iar la asigurările de persoane contractarea unei invalidităţi într-un accident, supravieţuirea până la vârsta stipulată în contractul de asigurare, decesul. După producerea c.a., asigurătorul îşi îndeplineşte obligaţiile legale sau contractuale faţă de asigurat. C.a. produse din vina sau din acţiunea asiguratului nu îl obligă pe asigurător la plata despăgubirii sau a sumei asigurate, iar asiguraţii respectivi sunt pasibili de pedeapsă pe baza actelor normative în vigoare. V. şi daună de asigurare; risc asigurat. CAZ FORTUIT, împrejurare, circumstanţă, situaţie, eveniment independent de culpa debitorului, intervenit după încheierea contractului, care-1 împiedică pe acesta să-şi execute obligaţia, apărându-1, în consecinţă, de răspunderea pentru neexecutare, dar care, spre deosebire de forţa majoră, are un caracter intern faţă de activitatea debitorului. C.f. este un eveniment din sfera de activitate a debitorului ori în legătură cu ceea ce a determinat o pagubă. Debitorul nu este exonerat de răspundere, chiar dacă pentru el evenimentul a fost imprevizibil şi inevitabil. V. şi forţă majoră. CĂMĂTAR, persoană care acordă împrumuturi băneşti cu dobândă excesivă, uzurară. V. şi dobândă. CÂNTĂRITORI AUTORIZAŢI, persoane care au dreptul să emită documente prin care atestă cantitatea existentă dintr-o anumită marfa. La c.a. se apelează în diferite împrejurări, când fie că lipsesc certificatele de avarie (v.), fie pentru că există o probă suplimentară necesară constatării daunei produse'încărcăturilor în timpul transportului. Deci c.a. au dreptul de a emite documente care permit organelor împuternicite să constate existenţa daunei la încărcături. CÂŞTIG DE CAPITAL, diferenţa obţinută în plus dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare pe tipuri de valori mobiliare, diminuată, după caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. V. şi valori mobiliare. CEC 331 CÂŞTIG MEDIU, sumă obţinută prin adăugarea la salariul tarifar a tuturor câştigurilor cu caracter permanent, plătită personalului de către întreprindere pe timp determinat, raportată la numărul de zile sau de ore efective dintr-o anumită perioadă de timp. în calcul se iau în considerare numai zilele lucrătoare din perioada respectivă de timp şi nu zilele calendaristice. Printre câştigurile cu caracter permanent se consideră salariul tarifar, veniturile realizate din munca în acord şi premiile plătite pe baza sistemului de premiere aplicat în unitatea în care funcţionează personalul. V. şi concediu de odihnă. CÂŞTIG NOMINAL, venit nominal, sumă de bani care o primeşte o persoană, exprimată în monedă naţională. CEC 1. Mijloc bănesc, titlu de credit, instrument şi ordin de plată, care serveşte la efectuarea operaţiunilor de decontare (plată) interne şi internaţionale. 2. Document nominal sau la purtător (hârtie de valoare), care conţine ordinul dat de trăgător (titularul. împuternicitul unui cont la banca la care îşi ţine disponibilul de numerar) unei persoane numite tras (o bancă) de a plăti efectiv, la vedere, o sumă de bani determinată unei alte persoane numite beneficiar (cec de casă) sau de a o trece în contul ţinut acelei persoane la aceeaşi bancă (cec de virament). Fiind prin excelenţă un instrument de plată, (spre deosebire de cambie care poate fi folosită şi ca instrument de credit), un titlu tras asupra unei bănci în scopul efectuării unei plăţi, la cec intervin următoarele părţi: trăgătorul, adică persoana care ordonă (dispune) plata, trasul, care efectuează plata şi care, de regulă, este o bancă, şi beneficiarul, care este persoana în favoarea căreia se efectuează plata (de obicei, o terţă persoană). în multe cazuri beneficiarul c. este chiar trăgătorul. C. conţine următoarele elemente principale: "denumirea de c. cuprinsă în însuşi textul instrumentului şi exprimată în limba folosită pentru redactarea acestui titlu; "ordinul necondiţionat de a se plăti o anumită sumă - scrisă în cifre şi în litere - de către o instituţie de credit (bancă) din disponibilităţile pe care trăgătorul le are la ea; "numele trasului (de obicei al unei bănci) care trebuie să plătească suma înscrisă pe c.; "locul unde trebuie să se efectueze plata; "data şi locul emiterii c.; "semnătura trăgătorului, adică a persoanei care emite c. Lipsa unui singur element din cele menţionate mai sus face ca c. să-şi piardă caracterul de instrument de plată şi cel de titlu de credit, el devenind doar o dovadă a raporturilor civile care au loc între emitent (trăgător) şi beneficiar. C. se deosebeşte de scrisoarea de schimb (v.) prin faprul că se plăteşte imediat şi, mai ales, prin faptul că trasul nu poate fi decât o bancă, o instituţie financiară, un agent de schimb, un casier al finanţelor sau o casă de credit municipal. C. trebuie să aibă acoperirea (provizionul) din care să se efectueze plata la scadenţă, pe baza unei convenţii exprese sau tacite. Provizionul poate fi constituit din depozitul bancar al trăgătorului sau dintr-un credit bancar acordat de tras (bancă) trăgătorului. Provizionul c. trebuie să fie cert, lichid, exigibil, disponibil, prealabil emisiunii şi cel puţin egal cu suma înscrisă în c. Beneficiarul c. este plătit în limita sumei înscrise în creditul contului provizionului. Totuşi banca modernă poate să accepte anumite „descoperiri44, adică să plătească mai mult decât suma prevăzută la creditul contului, dar astfel de „descoperiri44 nu sunt acordate tuturor clienţilor. De pildă, băncile acceptă descoperirea dacă se estimează că clientul este solvabil, adică apt să-şi ţină angajamentul, iar la termenul fixat să ramburseze suma. Când descoperirea este de scurtă durată, se spune că este vorba de facilitate de casă. C. poate fi plătibil: unei anumite persoane, cu sau fară clauza expresă „la ordin44; unei persoane cu clauza „nu la ordin44 sau o expresie echivalentă; la „purtător44. C. stipulat plătibil unei anumite persoane, cu menţiunea „sau la purtător44 ori o altă expresie echivalentă, este considerat c. la purtător. C. poate fi tras asupra trăgătorului însuşi în afară de cazul unui cec tras între stabilimente ale aceluiaşi trăgător. în acest caz, cecul nu poate fi la purtător. Orice stipulaţie de dobândă înscrisă în c. se socoteşte nescrisă. C. poate fi plătibil la domiciliu unei terţe persoane, fie în localitatea unde trasul are domiciliul său, fie într-o altă localitate, însă cu condiţia ca terţul să fie o bancă. Dacă într-un c. suma este scrisă în litere şi cifre, în caz de deosebire, suma de plată este cea înscrisă în litere. Trăgătorul răspunde de plată; orice clauză prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere se socoteşte nescrisă. 332 CEC C. stipulat plătibil unei anumite persoane, cu sau fSră clauza expresă „la ordin“, este transmisibil prin gir. C. stipulat plătibil unei anumite persoane, cu clauza „nu la ordin“ sau o expresie echivalentă, este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare. Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau al oricărui alt obligat. Aceştia pot să gireze din nou cecul. Girul trebuie să fie necondiţionat. Orice condiţionare la care este supus se socoteşte nescrisu. Girul „la purtător" este echivalent unui gir în alb. Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia (alonjă) şi să fie semnat de giranţi. Girul transmite toate drepturile ce rezultă din c. îi> afara altor clauze, girantul răspunde de plată. C. este plătibil la vedere. Orice stipulaţie contrară se socoteşte nescrisă. C. prezentat la plată înaintea zilei arătate ca dată a emiterii este plătibil în ziua prezentării. C. emis şi plătibil trebuie - sub menţiunea pierderii dreptului de regres împotriva giranţilor şi garanţilor - să fie prezentat la plată în termen de opt zile, dacă este plătibil în chiar localitatea în care a fost emis, iar în celelalte cazuri în termen de 15 zile. Ordinul de a nu plăti suma din c. are efect numai după expirarea termenului de prezentare. Posesorul nu poate refuza o plată parţială; în acest caz, trasul poate cere să se facă pe c. menţiunea accstei plăţi şi să i se dea chitanţă. Trasul care plăteşte un c. ce poate fi girat este dator să verifice regularitatea succesiunii girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor giranţilor. Trăgătorul sau posesorul unui c. poate să-l bareze. Posesorul, ca şi trăgătorul unui c., poate interzice plata în numerar, înscriind transversal pe faţa c. cuvintele „plătibil în cont“, „numai pentru virament“ sau o altă expresie echivalentă. C. emis cu clauza „netransmisibil“ nu poate fi plătit decât primitorului sau, la cererea acestuia, poate fi creditat în contul său curent. Clauza „netransmisibiP* trebuie pusă chiar de bancă la cererea clientului. Această clauză poate fi pusă şi de un girant, cu aceleaşi efecte. Posesorul poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi, dacă c. prezentat în termen util nu este plătit şi dacă refiizul de plată este constatat: "fie printr-un act autentic (protest); "fie printr-o declaraţie a trasului datată şi scrisă pe c., cuprinzând ziua când a fost prezentat; "fie printr-o declaraţie datată a unui oficiu de compensaţie. Protestul sau constatarea echivalentă trebuie făcută înaintea expirării termenului de prezentare. Dacă un c. se emite în mai multe exemplare, acestea se numerotează pe însuşi textul titlului. Dacă lipseşte numerotarea, fiecare exemplar se consideră un c. distinct. Pentr u plata transporturilor pe apă, pe uscat şi aeriene, efectuate prin organizaţiile de transport cu care unităţile economice sau bugetare au relaţii permanente, se folosesc c. eliberate din carnetele de c. cu sau fară limită de sumă. Pentru plăţile de la o anumită sumă, care se fac numai anumitor întreprinderi sau instituţii (Ministerul Transporturilor etc.), se folosesc cecurile acceptate, numite astfel deoarece valabilitatea lor este condiţionată de acceptarea prealabilă de către bancă a acestor cecuri, la cererea titularului de cont care le-a emis. C. poate fi/ transmisibil prin andosare (v.). V. şi carnet de cecuri. C.E.C., v. CASA DE ECONOMII Şl CONSEMNAŢIUNI. CEC ANULAT, c. pe care unitatea bancară l-a plătit şi l-a anulat. Cecurile sunt anulate de banca trasă în ziua în care sunt plătite. CEC AVIZAT, c. pe care unitatea bancară a făcut avizarea şi în acest fel are loc certificarea existenţei acoperirii în cont a sumelor la data la care s-a solicitat avizul băncii. Avizarea este o prezumţie de garantare a plăţii, deoarece suma poate să existe în cont în ziua avizării, dar poate să dispară până în ziua în care cecul se prezintă la plată. V. şi cec; cec de casă; cec de numerar. CEC BANCAR, c. ce se trage de o bancă asupra sa însăşi sau asupra unei terţe bănci. C.b. poate fi certificat de către banca trasă şi aceasta constituie o garanţie în sensul că, la prezentare, c. va fi onorat în mod sigur. Certificarea se prezintă sub forma unei ştampile aplicate pe faţa c. şi prin semnarea de către persoanele autorizate să efectueze certificarea. Achitarea c. certificat, fară rezerva uzuală, este posibilă deoarece banca trasă, în momentul în care certifică CEC 333 un c., debitează contul trăgătorului cu valoarea cecului în cauză, înregistrând suma într-un cont distinct până la prezentarea c. la ghişeu, în vederea încasării. Aceste c. se folosesc foarte rar. C.b. are, în general, un termen de valabilitate de şase luni de la emiterea (tragerea) lui, în afară de cazul că pe c. este menţionat un alt termen, după expirarea căruia încasarea c. de la banca trasă se face cu mare dificultate. CEC BANCAR ÎN VALUTĂ, c. în valută cu decontare în străinătate. Acest fel de c. poate fi prezentat spre încasare de către beneficiar la oricare bancă din străinătate, care la rândul ei îl încasează de la banca indicată pe fila de cec în valuta respectivă (dolari SUA, mărci germane, lire, franci francezi, euro etc.). Persoana fizică sau juridică doritoare să elibereze un cec în favoarea unei persoane fizice sau juridice din străinătate se prezintă la ghişeul băncii, unde completează în două exemplare un formular-tip. Banca analizează natura transferurilor solicitate de persoanele fizice şi de cele juridice şi dacă solicitările se încadrează strict în prevederile Regulamentului valutar (operaţiuni de cont curent sau transferuri de capital). Se pot accepta plăţi cum sunt: "transferuri din ordinul instituţiilor de stat, organizaţiilor obşteşti, fundaţiilor, ligilor, asociaţiilor, ministerelor şi instituţiilor centrale, instituţiilor de învăţământ, cluburilor sportive etc. reprezentând plata unor importuri pentru dotare; "transferuri reprezentând diverse taxe, impozite, cotizaţii, abonamente şi tratamente medicale în străinătate; ■transferuri reprezentând plata unor servicii şi prestaţii (asistenţă tehnică, cheltuieli de transport, chirii etc.). Dacă operaţiunea se poate efectua, salariatul de la ghişeu completează formularul cu comisioanele şi spezele aferente, după care, în funcţie de modul de plată (din cont sau cash), completează fie ordinul de plată pentru debitarea contului cu valoarea totală (cec + comisioane + speze), fie ordinul de încasare a sumei totale prin casierie. Pentru această operaţiune banca percepe un comision. Eliberarea c.b. în v. se face numai de către centrala băncii pentru a avea controlul asupra operaţiunilor (evidenţa cecurilor, debitarea de către băncile corespondente etc.). Centrala băncii transmite în străinătate, la banca respectivă, un exemplar al cecului. CEC BARAT, formă a cecului la purtător, pe faţa căruia sunt trase două linii paralele verticale sau oblice, dar nu orizontale, trase pe faţa cecului care au ca şcop prevenirea încasării lui în caz de pierdere sau furt; se foloseşte în operaţiunile de virament. Când între linii este înscris numele băncii care trebuie să execute operaţiunea, aceasta înseamnă că cecul are o barare specială („special crossing“), iar dacă între linii se scrie numai menţiunea „bancă“ sau nu se face nici o menţiune, cecul are o barare generală („general crossing“). Bararea generală se poate transforma în barare specială prin înscrierea între linii a denumirii băncii care urmează să efectueze plata în numerar sau operaţiunea de virament; bararea specială nu se mai poate transforma în barare generală. Orice bancă poate primi un cec barat numai de la un client al său ori de la o altă bancă şi deci îl poate încasa numai în contul acesteia. C. cu barare specială se achită de către tras numai băncii care este indicată între linii, iar c. cu barare generală se poate plăti de către tras numai unei bănci sau unui client al trasului. Bararea c. urmăreşte împiedicarea falsificărilor sau folosirea frauduloasă a cecurilor pierdute ori sustrase. CEC-CARTELĂ CU PLATĂ ÎN CONT, formă particulară a cecului, care conţine explicaţii asupra sumei sale şi se plăteşte prin înregistrarea lui în contul beneficiarului. Acest c. conţine două părţi: în partea superioară se trec indicaţiile necesare beneficiarului cu privire la suma cecului, iar partea inferioară constituie cecul propriu-zis. După ce se completează de către trăgător, c. se trimite prin poştă beneficiarului care, în momentul primirii, reţine partea superioară şi trimite cecul propriu-zis la bancă, pentru a i se vira suma în creditul contului său. CEC CERTIFICAT (ACCEPTAT), c. care conţine certificarea din partea băncii emitentului că garantează existenţa provizionului prin rezervarea acestuia, angajându-se astfel, practic, să achite cecul în momentul prezentării lui. C.c. poate fi emis de bancă fie la cererea 334 CEC titularilor, fie a netitularilor, el putând fi încasat în numerar, la prezentare, la oricare unitate a aceleiaşi bănci. Unitatea bancară emitentă certifică existenţa depozitului de numerar pentru achitarea sumei cecului, depozit care se păstrează un număr de zile, timp în care cecul trebuie prezentat spre încasare la una dintre unităţile băncii. Dacă cecul nu se prezintă la plată în termenul stabilit, plata lui poate fi făcută numai cu autorizarea cerută în prealabil băncii care a făcut certificarea. Spre a se evita falsificarea cecurilor, certificarea este însoţită de un reper cifrat compus din data emiterii cecului, suma etc., ceea ce permite şi verificarea exactităţii lui. Pentru certificarea cecurilor, băncile încasează un comision. C.c. se poate bara, transformându-se astfel în cec de virament (v.). CEC CIRCULAR, titlu de credit la ordin (netransferabil), emis de către o bancă autorizată asupra sucursalelor sale sau asupra băncilor cu care are relaţii permanente, fiind plătibil la vedere. Beneficiarul unui asemenea c. se serveşte de el ca de o adevărată monedă pentru efectuarea de plăţi în alte localităţi. Băncile emitente trebuie să aibă la banca lor naţională o garanţie de cel puţin 40% din valoarea cecului emis. C.c. este transferabil; totuşi, el poate fi netransferabil, plătibil în bani, cu barare generală sau specială. în unele ţări (Italia, Elveţia), c.c. nu poate fi la purtător şi deci trebuie să cuprindă numele, prenumele şi adresa beneficiarului. CEC-CORESPONDENŢĂ, formă de cec compus din cecul propriu-zis şi un spaţiu rezervat decontării, ca şi corespondenţei cu beneficiarul. CEC CU ÎNSCRIS IN CONT, c. pe faţa căruia este înscrisă menţiunea transversală „de înregistrat în cont“. Acest c. nu se poate plăti în numerar şi nu permite decât reglarea prin înscrisuri. CEC DE BANCĂ, c. emis de către o bancă asupra unităţilor sale (sucursale şi filiale) în favoarea purtătorilor lui. Ca regulă generală, este interzisă tragerea unui cec chiar asupra trăgătorului (v.); de la această regulă fac excepţie instituţiile de credit. CEC DE CASĂ (ALB), document cu ajutorul căruia se ridicau banii în numerar din contul de virament al emitentului, însă numai de la unitatea bancară la care se afla contul deschis. C. de c. erau la purtător, ceea ce însemna că prezentatorul era considerat beneficiarul lui. Pentru a preveni totuşi încasarea cecurilor pierdute sau a celor furate, în momentul efectuării plăţii banca trecea pe verso elementele actului de identitate al prezentatorului cecului. CEC DE CĂLĂTORIE, instrument de plată emis de către bănci, în sumă fixă, menit să asigure cu valută turiştii care merg în alte ţări. Persoana care utilizează c. de c. depune suma anticipat în banca emitentă. C. de c. se prezintă la băncile din ţările în care se deplasează turiştii şi, pe baza lui, primesc echivalentul în valuta ţării în care călătoresc. Băncile emitente sau corespondentele lor vând c. de c. persoanelor care doresc ca prin intermediul lor să-şi achite în valuta respectivă cheltuielile de călătorie, cazare, masă etc. în momentul cumpărării cecului, titularul îşi pune semnătura pe acesta, iar când solicită încasarea sumei înscrise pe c., dă a doua semnătură spre a se verifica astfel dacă prezentatorul este titularul cecului. Cele două semnături trebuie să fie identice. De asemenea, pe c. trebuie să existe menţiunea „cec de călătorie" şi să fie înscrisă (tipărită) pe faţă valoarea în cifre. Dacă se prezintă un c. trebuie semnat în ambele spaţii rezervate semnăturilor, se solicită beneficiarului să mai semneze o dată c. pe verso (operaţiune numită andosare) şi se compară această a treia semnătură cu cele două aflate pe faţa c., precum şi cu semnăturile din actul de identitate. în acelaşi mod se procedează şi în cazul c. prezentate de beneficiar cu o singură semnătură; ele trebuie contrasemnate de acesta în faţa angajatului băncii, în cazul în care cele două semnături nu corespund. în situaţia în care nici cea de-a treia semnătură nu corespunde cu cea dată de beneficiar la cumpărarea c. de la banca emitentă, se solicită prezentarea actului care atestă CEC 335 cumpărarea c. de la bancă, c. urmând să fie primite în vederea încasării din străinătate. Dacă se prezintă c. de c. care nu poartă nici o semnătură a beneficiarilor, se solicită prezentatorului semnarea şi contrasemnarea c. în cauză. C. de c. se utilizează în circuitul turistic sau în decontarea unor operaţiuni necomerciale şi, foarte rar, în decontarea exporturilor. V. şi valută efectivă. CEC DE DECONTARE, c. emis în sumă fixă - la purtător sau nominativ - şi în sumă variabilă, dar numai nominativ. C. este folosit de unităţile economice, fiind emis din carnetul de cecuri cu limită de sumă sau din cel fară limită de sumă, în vederea efectuării unei plăţi prezentatorului cecului. CEC DE DECONTARE ACCEPTAT, c. folosit de către bancă, începând din 1950, pentru plata de către unităţile de stat, cooperatiste şi organizaţiile de masă cu conturi deschise la bancă a impozitelor, a taxelor sau pentru stingerea altor obligaţii băneşti care nu se puteau achita cu cecuri din carnete cu limită de sumă. C. trebuie prezentat de către beneficiar la unitatea bancară în vederea încasării într-un număr anumit de zile de la acceptare, pentru a evita imobilizările de mijloace băneşti în aceste cecuri. CEC DE DISPOZIŢIE, c. emis de către titularul de cont în favoarea organului financiar la care se depune. Organul financiar prezintă c. de d. spre creditare la unitatea bancară la care se află depus în cont depozitul emitentului. CEC DE NUMERAR, c. emis de către compartimentele financiar-contabile ale unităţilor economice, în vederea ridicării sumelor în numerar de la unităţile bancare sau de la celelalte instituţii de credit, pentru alimentarea casieriei unităţii cu mijloace băneşti. C. se mai poate emite de către agentul economic care are cont curent deschis la C.E.C. nu numai pentru alimentarea casieriei cu numerar, ci şi pentru alte operaţiuni, însă numai în cazurile aprobate de C.E.C. CEC DE TREZORERIE, document utilizat pentru ridicarea de numerar din conturile unităţilor bugetare, în cazul când aceste unităţi nu au calitatea de ordonatori. Aceste cecuri sunt tipărite de Banca Naţională a României în carnete de câte 25 şi 50 de file şi sunt eliberate numai titularilor de conturi de trezorerie. V. şi ordonator de credite. CEC DE TREZORERIE S.U.A., c. cu formatul unei cartele de calculator, care este de culoare gălbuie şi suprafaţa lui prezintă o serie de perforaţii deoarece pentru accelerarea prelucrării, formularul de cec a fost transpus pe o cartelă. Acest c. se utilizează în circuitul turistic sau în decontarea unor operaţiuni necomerciale şi, foarte rar, în decontarea exporturilor. CEC DE VIRAMENT (ROŞU), c. tipărit pe hârtie de culoare roşie, nominativ, utilizat la virarea sumelor dintr-un cont de virament în altul. Dacă viramentele se fac în mai multe conturi, c. de v. este însoţit de un borderou în care se precizează numele beneficiarilor, numerele lor de cont, unităţile bancare la care se află conturile deschise şi sumele corespunzătoare. CEC DE VOIAJ, c. care dă posibilitatea beneficiarului său să încaseze suma specificată pe el de la oricare unitate a băncii care a emis cecul sau de la băncile corespondente. C. de v. se emite în cupiuri de sume fixe diferite şi poartă pe el vizibil menţiunea „cec de voiaj“. Atât la emitere, cât şi la plata lui, c. trebuie semnat de acelaşi beneficiar, fapt ce permite protejarea, în caz de furt sau pierdere. C. de v. se poate emite nu numai de către bănci, ci şi de către companii de turism, de transport etc., în care caz se utilizează la efectuarea de plăţi la agenţiile de voiaj, restaurante, hoteluri etc. Acest c. se poate plăti şi în numerar. 336 CEC CEC DIN CARNETE CU LIMITĂ DE SUMĂ, instrument folosit la decontarea prin acceptare, care asigură cu anticipaţie suma necesară efectuării plăţilor privind livrările de mărfiiri, executările de lucrări şi prestările de servicii. Suma minimă este înscrisă pe un asemenea cec, iar cea maximă este plafonată la suma limită disponibilă din carnet. V. şi carnet de cecuri. CEC DIN CARNETE FĂRĂ LIMITĂ DE SUMĂ, instrument folosit la decontarea prin acceptare, care asigură anticipat suma necesară efectuării plăţilor pentru livrările de mărfuri, executările de lucrări şi prestările de servicii. Acest c. se utilizează de către unităţile economice cărora li se acordă credite, pe măsura efectuării aprovizionărilor şi a celorlalte cheltuieli de producţie şi circulaţie şi cărora nu li se stabileşte un plafon de creditare. Valoarea minimă a unui cec este înscrisă pe carnet, iar cea maximă nu se plafonează, deoarece valoarea totală a carnetului din care se eliberează c. se poate alimenta continuu cu disponibil. V. şi carnet de cecuri. CEC DOCUMENTAR, c. însoţit de documentele de transport sau de proprietate a mărfurilor şi pe baza cărora trasul (v.) achită suma înscrisă în c., reţinând însă documentele pe care le predă apoi destinatarului în schimbul restituirii sumei achitate de bancă. CEC FĂRĂ ACOPERIRE, c. pe ^are instituţia de credit nu îl poate onora din cauza lipsei de disponibil în contul emitentului cecului. C. fără a. este considerat acela pe care emitentul l-a eliberat, ştiind precis că nu are mijloace de plată în cont, precum şi acela care la data prezentării la bancă nu poate fi onorat datorită epuizării disponibilului din contul emitentului. în ţara noastră, eliberarea de c. fără a. se consideră infracţiune şi se sancţionează penal. CEC FISCAL, c. care potrivit menţiunii pe care o poartă poate fi folosit numai la plata impozitelor într-un anumit interval de timp. CEC IN ALB, c. incomplet emis şi semnat de trăgător, lăsând suma în alb, având încredere că beneficiarul sau o altă persoană autorizată va completa suma corespunzătoare care dă, posibilitatea noului deţinător să-l completeze el însuşi în limitele unor convenţii încheiate între trăgător şi beneficiar. în cazul c. în a., trăgătorul rămâne cu întreaga răspundere. CEC ÎN RUBLE TRANSFERABILE, instrument de plată care s-a folosit de către Banca Internaţională de Colaborare Economică (v.) şi băncile împuternicite ale ţărilor membre pentru efectuarea diferitelor operaţiuni bancare. CEC LA ORDIN, c. care cuprinde numele beneficiarului şi specificaţia clauzei „la ordin“. Plata c. se face de bancă beneficiarului sau persoanei căreia i s-a transmis c. prin gir (v.) sau andosare (v.). CEC LA PURTĂTOR, c. plătibil posesorului (purtătorului) care se prezintă cu el la încasare. C. la p. nu specifică persoana care trebuie să-l încaseze, permiţând oricărui purtător să primească plata la termenul stabilit de la banca trasă. Se poate transmite de la un beneficiar la altul prin simpla înmânare, fară nici o formalitate. C. plătibil la purtător se poate prezenta în următoarele variante: a) c. plătibil unei persoane anumite, având şi clauza la purtător; b) c. plătibil fară a se indica numele şi prenumele beneficiarului, dar care are clauza la purtător; c) c. plătibil fară a indica numele şi prenumele beneficiarului şi fară a purta clauza la purtător. CEC NEBARAT, c. obişnuit pe care nu există nici un fel de barare, folosit foarte frecvent atât în activitatea internă, cât şi în comerţul internaţional. CEC 337 CEC NECUMPĂRAT, c. care se achită după încasarea mărfurilor din străinătate şi expirarea perioadei reprezentând rezerva uzuală, care este intervalul de timp necesar verificării valabilităţii c. şi încasării contravalorii lui (în practica obişnuită, 30-35 de zile). Acest c. se foloseşte în mod uzual la decontarea exporturilor, a prestărilor de servicii şi a altor operaţiuni comerciale. Valoarea c. poate fi completată la emiterea c., ea fiind practic nelimitată. Astfel de c. se emit de persoanele fizice şi juridice străine asupra disponibilului din conturile pe care le deţin la o bancă. Banca trasă poate fi situată în ţara de reşedinţă a trăgătorului c. sau într-o terţă ţară. C.n. nu constituie o garanţie pentru încasarea valorii mărfurilor, a prestărilor de servicii sau a valorii altor operaţiuni. Banca trasă poate refuza onorarea c. din mai multe motive, cum sunt: lipsa disponibilului în contul trăgătorului; oprirea plăţii din dispoziţia expresă a trăgătorului, dată în acest sens băncii trase; blocarea disponibilităţilor din dispoziţia autorităţilor judiciare; alte cauze. CEC NOMINATIV, c. în care se indică numele beneficiarului, singurul în drept să-l încaseze; nu este transmisibil. CEC NU LA ORDIN, c. care nu poate fi transferat prin gir şi care poate fi plătit numai beneficiarului. CEC PENTRU PLATA SALARIILOR (CECUL ,,S“), c. folosit în unele ţări la plata salariilor. Utilizarea acestuia reclamă îndeplinirea unor condiţii, printre care se menţionează: existenţa, în ziua precedentă, în contul întreprinderii din bancă, a sumelor necesare plăţii salariilor; deschiderea la bancă a câte unui cont pentru fiecare salariat, în care să se păstreze salariile şi alte venituri asimilate; efectuarea plăţilor din aceste conturi să se facă prin c. sau prin viramente, dispuse de către titularii conturilor. în vederea plăţii salariilor, întreprinderile depun la bancă, chenzinal, înainte de ziua plăţii salariilor, statele de plată care evidenţiază suma netă de plată ce se cuvine fiecărui salariat. Cu ajutorul calculatoarelor electronice, pe baza datelor din statele de plată, se calculează cecurile cu sumele cuvenite fiecărui salariat. Banca garantează plata acestor c. C. pentru p.s. este un titlu nominativ şi se poate transmite prin andosare (v.). Aceste c. se pot utiliza şi ca mijloc de plată pentru achiziţionări de la diferite magazine, andosarea facându-se în asemenea cazuri în favoarea acestor magazine şi ca mijloc de economisire cu dobânzi bonificate de bancă. CEC PERSONAL, c. tras de o persoană fizică asupra disponibilului din contul pe care îl are deschis la o bancă. C.p. poate fi certificat de către banca trasă; aceasta constituie o garanţie în sensul că, la prezentare, c. va fi onorat în mod sigur. Certificarea se prezintă sub forma unei ştampile aplicate pe faţa c. şi prin semnarea de către persoanele autorizate să efectueze certificarea. Achitarea c.p. certificat, fară rezerva uzuală, este posibilă deoarece banca trasă, în momentul în care certifică un c., debitează contul trăgătorului cu valoarea cecului în cauză, înregistrând suma într-un cont distinct până la prezentarea c. la ghişeu, în vederea încasării. Aceste c. se folosesc foarte rar. C. are, în general, un termen de valabilitate de şase luni de la emiterea (tragerea) lui, în afară de situaţia în care pe c. este menţionat un alt termen, după expirarea căruia încasarea c. de la banca trasă se face cu mare dificultate. CEC PLĂTIBIL ÎN CONT, c. care nu se poate plăti în numerar, el putând fi încasat numai prin virament dintr-un cont în altul. C.p. în c. poartă pe verso menţiunea transversală „plătibil în cont“ sau o altă expresie asemănătoare. CEC POŞTAL, c. emis de către titularul unui cont curent poştal, cu ajutorul căruia se pot efectua plăţi fară numerar sau se pot ridica din cont sume în numerar, în localităţile în care nu se află sucursale ale băncilor de depozit. în trecut, în ţara noastră, c.p. a fost folosit pentru retragerea economiilor de către titulari de la Casa de Economie şi Cecuri Poştale. C.p. poate fi 338 CEC folosit pentru retragerea de sume în numerar din contul curent poştal, efectuarea unei plăţi prin remiterea lui, virarea sumei într-un alt cont curent poştal sau într-un cont bancar. Plăţile prin c.p. se pot face prin predarea sau remiterea lui către beneficiarul său sau prin trimiterea lui serviciului de cecuri şi viramente poştale pentru creditarea contului beneficiarului. C.p. se pot emite la purtător, nu se pot andosa, dar se pot certifica şi bara, aplicându-se tot mai mult regulile bancare. CEC PRIN CORESPONDENŢĂ, c. care se compune din formularul de cec propriu-zis şi dintr-un spaţiu rezervat decontului, precum şi corespondenţei cu beneficiarul. CEC-RESTAURANT, c. eliberat de către întreprinderi, societăţi comerciale etc. angajaţilor şi acceptate de către anumite restaurante pentru plata meselor servite etc. C.-r. nu permite retragerea de numerar din cont, ca în cazurile altor cecuri, ceea ce face ca denumirea de „cec“ să nu fie întru totul adecvată. CEC TRANSMISIBIL, c. eliberat pe numele unei persoane, plata însă putându-se efectua în favoarea oricărei alte persoane care prezintă c. CEC TURISTIC, document de călătorie sau de voiaj care se eliberează turiştilor de către bancă, de regulă în valută străină, contra cost, în scopul efectuării de plăţi în legătură cu cheltuielile de transport şi de întreţinere în străinătate. C.t. se exprimă în valută străină. CECURI DE ECONOMII ŞCOLARE, instrumente de economisire la C.E.C. menite să cultive în rândurile tineretului şcolar spiritul de economisire şi să contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor în domeniul ştiinţei, istoriei, artei şi culturii. C. de e.ş. se emit în seturi de câte zece bucăţi, iar un set complet constituie şi lămureşte o anumită temă de istorie, artă, ştiinţă etc. CEDENT, persoană creditoare care transmite pe baza unui contract de cesiune dreptul său de creanţă unei alte persoane care dobândeşte, astfel, calitatea de creditor (cesionar). C.E.E., v. UNIUNEA EUROPEANĂ. CENS 1. (în Roma Antică) Recensământ al averii şi al cetăţenilor, efectuat la fiecare cinci ani, în vederea stabilirii impozitelor, recrutării tinerilor etc. 2. (în feudalism) Rentă în natură sau în bani plătită seniorului de către posesorul pământului. 3. O anumită parte de impozit, prevăzută de legile electorale ale timpului, necesar a fi plătită pentru acordarea dreptului de a alege sau de a fi ales etc. CENTRALIZAREA CAPITALULUI, creştere a cuantumului capitalului pe calea absorbirii capitalului mic şi mijlociu de către marele capital sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur. Principalele căi ale c.c. sunt: concurenţa, în cursul căreia capitaliştii mici şi mijlocii sunt ruinaţi şi înghiţiţi de către marii capitalişti, constituirea de societăţi pe acţiuni, ale căror forme relativ paşnice de organizare duc, de fapt, la pierderea independenţei individuale etc. V. şi concentrarea capitalului. CENZOR, persoană aleasă de adunarea generală a unei societăţi anonime dintre membrii ei şi delegată să efectueze controlul actelor de administraţie ale societăţii. Cenzorul este persoana aleasă de adunarea generală a unei organizaţii obşteşti pentru a face verificarea actelor de gestiune. Societatea pe acţiuni are trei c. titulari şi doi supleanţi, dacă prin contractul de societate sau prin statut nu se prevede un număr mai mare. în toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar. C. se aleg, la început, de adunarea constitutivă şi, ulterior, de adunarea generală CER 339 a acţionarilor. Durata mandatului este de trei ani şi c. pot fi realeşi. C. trebuie să-şi exercite personal mandatul. Cel puţin unul dintre ei trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil. La societăţile în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social, unul dintre c. trebuie să fie recomandat de Ministerul Finanţelor. Majoritatea c. şi supleanţilor trebuie să fie cetăţeni români. C. sunt obligaţi să depună la societate o garanţie reprezentând a treia parte din garanţia cerută pentru administratori. C. trebuie să fie acţionari, cu excepţia cenzorilor contabili. Nu pot fi c., iar dacă au fost aleşi, decad din mandatul lor: "rudele sau afinii până la al patrulea grad, inclusiv, sau soţii administratorilor; "persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de c., un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate. Sunt incompatibile cu calitatea de c. persoanele care sunt inapte din punct de vedere profesional sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni referitoare la societăţile comerciale. C. sunt retribuiţi cu o indemnizaţie fixă, determinată prin statut sau de adunarea generală care i-a numit. în caz de moarte, împiedicare fizică sau legală, încetare sau renunţare la mandat a unui c., supleantul cel mai în vârstă îl înlocuieşte. Dacă, în acest mod, numărul c. nu se poate completa, c. rămaşi numesc alte persoane în locurile vacante, până la întrunirea celei mai apropiate adunări generale. Dacă nu mai rămâne în funcţie nici un c., administratorii convoacă de urgenţă adunarea generală, care va numi alţi c. C. sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă bilanţul şi contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt corect ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut potrivit normelor stabilite pentru întocmirea bilanţului. Adunarea generală nu aprobă bilanţul şi contul de profit şi pierderi dacă acestea nu sunt însoţite de raportul c. De asemenea, c. sunt obligaţi: "să facă în fiecare lună, inopinat, inspecţii la casa de bani şi să verifice existenţa titlurilor sau a valorilor care sunt proprietatea societăţii sau care au fost primite în gaj, cauţiune ori depozit; "să convoace adunarea ordinară sau extraordinară, când n-a fost convocată de către administratori; "să ia parte la adunările ordinare şi extraordinare, cerând includerea în ordinea de zi a propunerilor pe care le cred necesare; "să constate depunerea cu regularitate a garanţiei din partea administratorilor; "să vegheze ca dispoziţiile legii, ale contractului de societate sau ale statutului să fie îndeplinite de administratori şi lichidatori. C. aduce la cunoştinţa administratorilor neregulile în administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi statutare pe care le constată, iar cazurile mai importante le aduc la cunoştinţa adunării generale. C. au dreptul să obţină lunar de la administratori o situaţie despre mersul operaţiunilor. C. iau parte la adunările administratorilor, fară drept de vot. Este interzis c. să comunice acţionarilor, în particular, sau terţilor datele referitoare la operaţiunile societăţii, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor. Pentru îndeplinirea obligaţiilor lor, c. deliberează împreună; ei pot însă face, în caz de neînţelegere, rapoarte separate care se prezintă adunării generale. Pentru alte obligaţii legale sau statutare, c. pot lucra separat. C. trec într-un registru special deliberările lor, precum şi constatările făcute în exerciţiul mandatului lor. întinderea şi efectele răspunderii c. sunt determinate de regulile mandatului. Revocarea c. se poate face numai de adunarea generală, cu votul cerut la adunările extraordinare. CERCETARE, procedeu specific de control faptic, eficient, care constă în studierea, examinarea şi observarea directă pe teren a diferitelor fenomene şi procese econo-mico-financiare. Controlul se exercită pentru a se preciza direcţia de evoluţie a fenomenelor, cauzele care au generat deficienţe, măsurile necesare pentru lichidarea şi preîntâmpinarea lipsurilor, pentru perfecţionarea activităţii etc. C. se completează cu verificarea documentelor. CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ, acţiuni şi operaţiuni efectuate imediat după declararea accidentelor de muncă (v.), care trebuie să stabilească: "cauzele şi împrejurările în care s-a produs accidentul; "care prevederi legale ale protecţiei muncii au fost încălcate; "persoanele vinovate de producerea accidentului; "măsurile întreprinse şi cele 340 CER necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă. Accidentele de muncă, dacă au produs o incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi, se cercetează de către o comisie, desemnată de către conducătorul unităţii prin decizie scrisă. Procedura este aceeaşi şi în situaţiile în care persoana accidentată nu este încadrată în unitatea respectivă, ci aparţine altei unităţi, aflându-se în interes de serviciu, în practică ori pentru schimb de experienţă. în comisia respectivă nu pot fi numite persoanele care au în competenţa lor organizarea, conducerea şi controlul procesului de muncă unde a avut loc accidentul şi nici alte persoane aflate în directa lor subordine. Accidentele de muncă încheiate cu incapacitate temporară de muncă trebuie cercetate în cel mult 48 de ore; în cazurile în care sunt necesare expertize, cercetarea accidentului de muncă trebuie încheiată în'maximum cinci zile. Cu ocazia c.a. de m. se întocmesc dosare de cercetare, care conţin: "procesul-verbal de cercetare semnat de persoanele care au efectuat cercetarea; ■schiţe şi fotografii ale locului unde s-a produs accidentul (dacă este cazul); "declaraţia accidentatului, dacă este posibil; "declaraţiile persoanelor care răspund de asigurarea măsurilor de protecţie la locul de muncă; "declaraţiile martorilor de la locul de muncă şi ale oricărei persoane care poate contribui la stabilirea adevărului; "orice alte acte şi documente necesare pentru lămurirea cauzelor producerii accidentului; "referatul instituţiilor de specialitate sau raportul de expertiză întocmit în cadrul cercetării; "raportul de constatare medico-legal în cazul accidentelor mortale; "dovada sau certificatul de diagnostic, în cazul accidentelor cu invaliditate. Dosarul cercetării accidentului de muncă se înaintează conducătorului unităţii care, dacă este de acord cu concluziile comisiei, dispune aplicarea măsurilor ce au fost propuse, în situaţiile în care conducătorul unităţii nu este de acord cu concluziile şi cu propunerile comisiei, atunci înaintează dosarul respectiv la comisia teritorială pentru protecţia muncii, exprimându-şi în scris punctul său de vedere. După primirea dosarului, comisia verifică modul în care a fost cercetat accidentul de muncă şi, dacă apreciază necesar, dispune efectuarea unei noi cercetări. Accidentele de muncă colective cu invaliditate şi cele mortale se cercetează de către comisiile teritoriale pentru protecţia muncii, în termen de cinci zile de la producerea accidentului. Când sunt necesare expertize, termenul pentru cercetare se prelungeşte, însă numai cu aprobarea Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii. Comisiile examinează apoi, în mod obligatoriu, fişele de instructaj şi, dacă este cazul, efectuează expertize; de asemenea, ele au dreptul să consulte orice documente pentru a stabili situaţia de fapt şi pentru a delimita răspunderile. Comisiile pentru c.a. de m. consemnează rezultatele activităţii desfăşurate într-un proces-verbal, care conţine următoarele elemente: "data şi locul unde s-a făcut cercetarea; ■numele şi prenumele membrilor comisiei; "obiectul cercetărilor; "datele de identitate a persoanelor accidentate; "descrierea amănunţită a locului şi a împrejurărilor în care a avut loc accidentul; "caracterizarea vătămării provocate de accident şi a urmărilor acestuia; "arătarea cauzelor directe şi indirecte ale accidentului; "precizarea normelor legale care au fost încălcate; ■propunerile de sancţionare disciplinară, contravenţională sau penală, după caz, pentru cei vinovaţi de încălcarea normelor de protecţie a muncii; "alte probleme semnalate; "unitatea care trebuie să înregistreze accidentul de muncă; "măsurile de prevenire a accidentelor pe viitor; "numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal şi repartizarea lor; "semnătura fiecărui membru din comisie; "data încheierii procesul ui-verbal. V. şi accident de muncă. CERERE, solicitare, exigenţă, revendicare, căutare, cerinţă de bunuri, servicii, mijloace băneşti, financiare etc., necesare producţiei sau consumului. în economia de piaţă funcţionează un mecanism cu autoreglare prin acţiunea şi confruntarea a două forţe sau legităţi determinante ale vieţii economice, şi anume cererea şi oferta. C. de mărfuri reprezintă cantitatea totală dintr-o anumită marfa care poate fi cumpărată la un preţ dat, într-o perioadă determinată de timp. Această c. este influenţată de următorii factori: "nivelul preţului; "nivelul veniturilor cumpărătorilor; "preţurile celorlalte mărfuri care intră în concurenţă pentru venitul cumpărătorilor; "numărul cumpărătorilor. Legea generală a cererii exprimă raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului mărfurilor şi schimbarea cererii. Creşterea preţului determină o diminuare a cererii. Dacă populaţia se aşteaptă la o majorare a preţurilor, cererea CER 341 va creşte. Dacă se prevede o reducere a preţurilor, cererea se micşorează în perioada premergătoare. Elasticitatea cererii reliefează gradul de sensibilitate, de schimbare a cererii în cazul modificării influenţei unui factor (veniturile cumpărătorilor, nivelul preţului mărfurilor etc.). în aprecierea acestei situaţii se foloseşte coeficientul de elasticitate (v.). C. este o categorie economică a economiei de piaţă; ea corespunde fenomenului schimbului considerat ca punctul de vedere al participanţilor săi şi, cu deosebire în economia monetară, al celui sau al celor care oferă bani pentru a dobândi bunuri sau servicii. Există mai multe forme de manifestare a cererii, şi anume: a) absenţa cererii, situaţie în care consumatorii sunt nu numai negativi, ci chiar indiferenţi faţă de un anumit produs; b) c. excesivă, c. supraabundentă, când piaţa urmăreşte fie să o reducă, fie să o elimine în timp; c. indezirabilă, situaţie în care apare problema eliminării unui produs mult difuzat de mai multe firme, dar catalogat „indezirabil4* din motive concurenţiale sau sociale. Este cazul tutunului, alcoolului; d) c. în scădere, situaţie în care, la un produs, cererea scade faţă de perioadele anterioare. în aceste cazuri produsele respective se retrag progresiv de pe piaţă, fiind înlocuite cu altele; e) c. latentă, c. nesatisfacută de produse deja existente; f) c. negativă, piaţă potenţială care dovedeşte sentimente negative faţă de un anumit produs; g) c. neregulată, fluctuaţii importante ale cererii, mai ales de natură sezonieră; h) c. .plină, situaţie deosebit de favorabilă, când cererea are un nivel şi un ritm satisfăcător în raport cu obiectivele unităţii economice. CERERE-CONTRACT DE ÎMPRUMUT, document pe baza căruia beneficiarii de investiţii solicită băncii credite pe termen scurt pentru investiţii şi, în acelaşi timp, îşi asumă anumite angajamente faţă de bancă. Se întocmeşte trimestrial de către beneficiarii de investiţii şi cuprinde credite pentru materiale la lucrări în regie, credite pentru materiale la lucrări în antrepriză, precum şi o serie de angajamente referitoare la utilizarea eficientă, garantarea şi modalităţile de rambursare a creditelor. CERERE DE ADMITERE LA FINANŢARE, document întocmit de către beneficiarii de investiţii, separat pentru fiecare lucrare de investiţie, cu denumirea exactă a acesteia, potrivit programului, şi cu menţionarea valorii totale a părţii de construcţii-montaj, la care se anexează toată documentaţia necesară admiterii la finanţare; se înaintează băncii finanţatoare. V. şi admiterea la creditare a investiţiilor; admiterea la finanţare a investiţiilor. CERERE DE ASIGURARE, înscris, document care se întocmeşte numai pentru asigurările facultative de către persoanele fizice şi de către cele juridice asigurabile, care astfel îşi manifestă voinţa şi interesul de a contracta o anumită asigurare. C. de a. urmăreşte încheierea unui contract de asigurare pentru protecţia persoanei (persoanelor) fizice şi/sau a bunurilor. C. de a. vine din partea cetăţenilor, agenţilor economici şi instituţiilor etc. care doresc să se protejeze pe sine, pe membrii familiei în anumite cazuri, precum şi/sau să-şi protejeze mijloacele fixe şi activele circulante împotriva unor riscuri. C. de a. este determinată de mai mulţi factori, cum sunt: "nevoia de asigurare; "nivelul veniturilor populaţiei şi ale agenţilor economici; ■nivelul primelor de asigurare, care fac ca asigurarea să fie sau nu accesibilă asiguraţilor. în funcţie de nivelul veniturilor şi de cel al primelor de asigurare, c. de a. poate avea o anumită elasticitate. După confruntarea cu oferta de asigurare, c. de a. se concretizează în contractul de asigurare. Dar nu toate c. de a. au ca rezultat încheierea contractului de asigurare, deoarece solicitanţii nu obţin rezolvările sperate sau condiţiile formulate nu sunt acceptate de către societatea de asigurări. V. şi ofertă de asigurare. CERERE DE CREDIT, solicitare scrisă adresată de persoane juridice şi fizice unei bănci în vederea primirii unui credit. C. de c. cuprinde elemente de identificare a solicitantului, sediul (domiciliul), suma creditului solicitat, destinaţia creditului, garanţiile, numărul contului, semnătura persoanelor autorizate. La cerere se anexează: "fişa generală a societăţii comerciale; ■contractul de societate; "statutul de funcţionare; "bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi, 342 CER raportul de gestiune încheiat pentru ultimul an, rezultatele financiare, situaţia patrimoniului şi balanţa de verificare; "bugetul agentului economic; "fluxul de lichidităţi prognozat al solicitantului; "situaţia stocurilor şi a cheltuielilor pentru care se solicită credite; "contractele de vânzare a produselor care constituie obiectul creditului; "graficul de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor; "lista garanţiilor propuse băncii pentru garantarea creditului; "planul de afaceri; "alte documente solicitate de bancă. Banca analizează documentaţia ce i-a fost depusă, apreciază situaţia economico-fmanciară a agentului economic şi calculează următorii indicatori care caracterizează bonitatea solicitantului: lichiditatea patrimonială (v.), solvabilitatea (v.), rentabilitatea (v.). Pe această bază, banca aprobă sau refuză contractarea creditului. CERERE DE DESCHIDERE A ACREDITIVULUI, document întocmit de către o unitate economică plătitoare, care se înaintează unităţii bancare unde are contul deschis şi prin care solicită deschiderea unui acreditiv (v.) din disponibilităţile proprii aflate în cont sau din fonduri primite în acest scop de la organul ierarhic superior, în favoarea unui furnizor. C. de d. a a. se întocmeşte pe o dispoziţie de plată (v.) şi cuprinde: "denumirea, sediul, simbolul contului şi unitatea bancară la care plătitorul şi furnizorul au contul deschis; "numărul şi data contractului în temeiul căruia se deschide acreditivul; "felul şi cantitatea mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor care urmează să se plătească prin acreditiv; "suma acreditivului; "termenul de valabilitate a acreditivului, care nu poate fi mai mare de 60 de zile şi care se prelungeşte în unele cazuri cu maximum 30 de zile; "documentele pe care furnizorul trebuie să le prezinte la bancă pentru efectuarea decontărilor (factură, certificatul de calitate, certificatul de analiză, procesul-verbal de recepţie a mărfurilor etc.). Dacă acreditivul este destinat finanţării investiţiilor, atunci pe c. de d. a a. se face menţiunea „INVESTIŢII". C. de d. a a. se poate prezenta letric sau telegrafic. CERERE DE DESCHIDERE A CONTURILOR AGENŢILOR ECONOMICI LA BĂNCI, document întocmit de către agenţii economici, instituţii etc. nou înfiinţate şi adresat unităţilor bancare corespunzătoare, prin care se solicită deschiderea contului şi, eventual, de subconturi la bancă. Deschiderea conturilor la societăţile bancare necesită încheierea contractelor între acestea şi agenţii economici şi celelalte persoane juridice. în vederea încheierii contractului de deschidere a conturilor, agenţii economici, instituţiile etc. prezintă băncii o cerere-tip, însoţită de următoarele documente: "hotărârea Guvernului sau decizia organului administraţiei locale de stat, după caz, privind constituirea lor; "dovada înregistrării în Registrul Comerţului şi la Administraţia Financiară pentru societăţile comerciale; "protocolul de preluare a activelor şi pasivelor în cazul regiilor autonome şi al societăţilor comerciale care se înfiinţează prin reorganizarea fostelor întreprinderi, semnat de reprezentanţii autorizaţi ai părţilor; "extras din actul care confirmă dreptul conducătorului unităţii sau al reprezentanţilor săi de a dispune de cont; "fişa cu specimenele de semnături ale persoanelor autorizate să dispună de cont şi amprenta ştampilei; "delegaţia pentru casier, pe baza căreia acesta depune şi ridică bani din contul de la bancă, şi delegaţia pentru o altă persoană care, eventual, este desemnată pentru depunerea şi ridicarea documentelor de la bancă. Prin conturile deschise la bancă se efectuează viramentele între agenţii economici, instituţii, bugetul public naţional. Pentru încasările şi plăţile obişnuite care se efectuează prin bancă se deschid conturi curente, iar în vederea efectuării plăţilor pentru stocurile sezoniere de materii prime şi produse de provenienţă agricolă se deschide contul simplu de împrumut. Pentru persoanele fizice care nu desfăşoară acte de comerţ, contul se poate deschide la solicitare, numai pe baza cererii de deschidere a contului. CERERE DE INVESTIŢII, factor care determină imboldul de investiţii. C. de i. este în funcţie de eficienţa marginală a capitalului şi de rata dobânzii. Mărimea efectivă a investiţiilor curente creşte până la acel punct de la care nu mai există nici o categorie de bunuri de capital a căror eficienţă marginală să depăşească rata curentă a dobânzii. Prin urmare este vorba de CER 343 acel punct de pe curba cererii de investiţii în care eficienţa marginală a capitalului este aproximativ egală cu rata de piaţă a dobânzii. J.M. Keynes şi I. Fischer exprimă acelaşi punct de vedere atunci când afirmă că mărimea investiţiilor în orice domeniu depinde de comparaţia care trebuie făcută între rata venitului net. Faţă de cost şi rata dobânzii. Când rata venitului net faţă de cost depăşeşte rata dobânzii apare imboldul de a investi. V. şi investiţie. CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI EMISIUNI DE TITLURI FINANCIARE, document care se înaintează organului de stat competent, în vederea emiterii de noi titluri financiare. Acest document justifică economic o nouă emisiune de titluri financiare, furnizând informaţii privind: performanţele economice ale emitentului virtual, situaţia financiară, bilanţul, contul de profit şi pierderi, raporturile juridice cu clienţii, relaţiile cu sindicatele, lista principalilor acţionari, caracterizarea membrilor consiliului de administraţie etc. CERERE DE OFERTĂ, manifestare de voinţă a unei întreprinderi de a iniţia tratative şi de a cumpăra o anumită sau anumite mărfuri de la un anumit agent economic. Forma şi conţinutul cererii sunt diferite, în funcţie de marfa care se solicită şi de piaţa respectivă. Firma care primeşte c. de o. trebuie să răspundă, chiar dacă nu este interesată de tranzacţia respectivă. V. şi ofertă. CERERE DE PENSIONARE, document întocmit de către persoana încadrată în muncă, ce se depune la serviciul resurse umane şi salarizare al unităţii la care şi-a desfăşurat activitatea. Conţine informaţii cu privire la vechimea în muncă, încadrarea tarifară pe diferite intervale de ani serviţi, solicitarea pensionării, având condiţiile legale îndeplinite. C. de p. este însoţită de dosarul de pensionare (v.). CERERE DE REACTIVARE A ASIGURĂRII, document întocmit şi depus la unitatea societăţii de asigurări, la domiciliul ori la locul unde se află asiguratul, pentru reactivarea asigurărilor facultative de viaţă. Conţine informaţii cu privire la numele solicitantului de reactivare a asigurării, numărul poliţei, tariful, angajamentul de a plăti primele restante, solicitarea prelungirii termenului de expirare, plata primelor eşalonate în rate prin prelungirea termenului de expirare, declaraţia cu privire la starea sănătăţii în perioada anterioară şi la data cererii, dacă asiguratul a avut accidente, menţiunea expresă „solicit şi reactivarea consimţământului scris dat anterior44 (în cazul când reactivarea se face în baza examinării medicale a asiguratului), data certificării cererii şi semnătura împuternicitului societăţii de asigurări, semnătura medicului, semnătura asiguratului şi data întocmirii cererii. Cererea se întocmeşte într-un exemplar şi se depune la unitatea societăţii de asigurări. CERERE DE RECONSTITUIRE A VECHIMII ÎN MUNCĂ, document ce se poate întocmi numai de către persoanele care prestează activitate pe baza unui contract de muncă şi de către membrii cooperativelor meşteşugăreşti, în situaţia în care se dovedeşte, cu acte, că arhiva unităţilor la care au prestat o activitate utilă a fost distrusă. C. trebuie să fie însoţită de înscrisuri şi dovezi care să confirme că între părţile stipulate în cerere a existat un raport de muncă. Actele sunt necesare dovedirii situaţiilor care urmează a se stabili de către comisia de reconstituire a vechimii în muncă. De asemenea, în cerere trebuie să se indice cel puţin două persoane pentru fiecare perioadă de reconstituire a vechimii în muncă şi care să facă dovada cu acte că au lucrat în aceeaşi perioadă şi unitate cu petiţionarul. C. de r. a v. în m. se adresează comisiei instituite în acest scop, care funcţionează pe lângă primăriile oraşelor, municipiilor, judeţelor şi municipiului Bucureşti. V. şi carnet de muncă; comisie de reconstituire a vechimii în muncă; reconstituirea vechimii în muncă; vechime în muncă. CERERE PENTRU APROBAREA UNUI ÎMPRUMUT LA ASIGURĂRILE FACULTATIVE DE VIAŢĂ, document întocmit la unitatea societăţii de asigurări, prin care 344 CER asiguratul solicită aprobarea unui împrumut. Conţine informaţii referitoare la numele şi prenumele asiguratului, data naşterii şi domiciliul acestuia, numărul poliţei de asigurare, suma solicitată ca împrumut, consimţământul de a plăti dobânda, angajamentul că va restitui în rate (integral), până la o anumită dată, suma împrumutată, solicitarea ca plata să se facă prin casierie/ mandat poştal, data şi semnătura asiguratului, confirmarea datei de naştere cu aceea înscrisă în buletinul de identitate şi semnătura împuternicitului asigurătorului. CERERE PENTRU DESCHIDERE DE CREDITE BUGETARE, document întocmit şi semnat de către ordonatorii principali de credite, dependenţi de bugetul de stat, adresat Ministerului Finanţelor în vederea deschiderii creditelor bugetare. V. şi deschidere de credite din bugetul de stat. CERERE PENTRU ÎNCHIDEREA FINANŢĂRII, document întocmit de beneficiarul de investiţii şi înaintat unităţii bancare finanţatoare în vederea închiderii finanţării investiţiilor, în care sunt menţionate separat plăţile efectuate în anul curent de cele din anii precedenţi, atât pentru conturile de finanţare, cât şi pentru cele de creditare. La c. se anexează procesul-verbal de punere în funcţiune a obiectivului de investiţii. Banca verifică exactitatea celor menţionate şi dispune închiderea finanţării sau a creditării, după caz. CERERE SOLVABILĂ, necesitate, cerinţă de mărfuri, executări de lucrări sau prestări de servicii, pentru care persoanele fizice sau juridice (cumpărători) au acoperire în bani sau în alte mijloace de plată. CERERE Şl OFERTĂ, categorie a producţiei de mărfuri care exprimă corelaţia variabilă dintre cererea de mărfuri (sau pentru o anumită marfa) din partea populaţiei şi cantitatea de mărfuri oferită de către producători pe piaţă. în vederea realizării normale a mărfurilor este necesar să existe o anumită concordanţă între cantitatea totală de mărfuri existente pe piaţă, structura sortimentală a acestora şi cererea populaţiei. Raportul dintre c. şi o. se formează în mod liber, prin intermediul oscilaţiilor preţurilor pe piaţă, pe baza concurenţei, ceea ce influenţează în sens negativ, la un moment dat, repartizarea mijloacelor de producţie şi a muncii între ramurile economiei naţionale. f CERTIFICAT 1. înscris, document eliberat de un organ oficial competent, destinat să facă dovada unui drept, a unei calităţi, a exactităţii unui fapt etc., în vederea valorificării acestora. 2. Titlu global pentru un anumit număr de părţi de fond de plasament. ❖ C. al lichidatorului, instrument de credit pe termen scurt, emis de lichidatorul unei societăţi comerciale aflate în procedură de faliment pentru a procura capitalul de lucru necesar efectuării operaţiunilor sale. C. al 1. are prioritate faţă de drepturile creditorilor. ❖ C. de acţiuni, document care confirmă prin semnătura persoanei abilitate de societatea emitentă, deţinătorului indicat nominal, drepturile sale de acţionar la societatea respectivă. Acest document certifică faptul că persoana indicată deţine numărul specificat de acţiuni emise de societatea în cauză, cu indicarea numărului de identificare a acestora şi a valorii lor nominale. C. de a. poate prevedea, după caz, atestarea depozitului de acţiuni nominative străine, pentru a permite negocierea acestor titluri la bursă, sau poate constitui un titlu global, care confirmă depozitul unui anumit număr de titluri (acţiuni). C. de a. poartă, de regulă, diferite desene greu de reprodus, care să nu permită falsificarea. C. de a. se emite şi pentru a se atesta de către o societate calitatea de acţionari ai săi, atunci când acţiunile sunt emise sub forma înscrierii lor în cont. ❖ C. de acţiuni străine, titlu la purtător emis de o societate financiară, în vederea facilitării cesiunii acţiunilor nominative, precum şi pentru a diminua costul tranzacţiilor. C. de a.s. reprezintă titlurile nominative care sunt înscrise pe numele societăţii financiare şi păstrate la un depozitar în ţara de origine. ❖ C. de asigurare (poliţă), document eliberat de către asigurător asiguratului, care atestă că anumite mărfuri au fost asigurate pe durata transportului, depozitării, valoarea asigurării etc. ❖ C. de avarie, document care atestă cauzele, caracterul şi dimensiunea daunei CER 345 asigurate sau stricăciunile provocate încărcăturilor şi navelor asigurate. C. se eliberează de către comisarul de avarie, experţii numiţi de organele judecătoreşti sau autorităţile din porturi, precum şi de către oficiul de control al mărfurilor. C. de a. este documentul prin care asiguratul anunţă pe asigurător asupra pretenţiilor ce decurg din asigurarea bunurilor şi pe baza căruia asigurătorii evaluează daunele. V. şi avarie. ❖ C. de a. cargo, document întocmit la serviciul de asigurări din direcţia operaţiunilor cu străinătatea, care foloseşte drept dovadă a asigurării mărfurilor în timpul transportului. Conţine informaţii referitoare la suma asigurată, numărul poliţei de asigurare, descrierea bunurilor, numărul pachetelor, greutatea, felul transportului, condiţii speciale în favoarea societăţii de asigurări, data întocmirii certificatului. Documentul se întocmeşte în două exemplare: un exemplar se înmânează asiguratului, iar exemplarul al doilea rămâne la unitatea societăţii de asigurări. ❖ C. de a. pentru mărfuri, document întocmit la societatea de asigurări, serviciul comisariat de avarie din direcţia operaţiunilor cu străinătatea, folosit la certificarea avariilor întâmplate. Conţine informaţii referitoare la numele expeditorului şi al asiguratului, detalii de transport, particularităţile de asigurare şi cele privind dauna, solicitarea de despăgubire, rata de schimb, mijlocul de transport, remorci, ratele de asigurare care au fost plătite, valoarea avariei, cheltuieli cu avaria şi total daună, data eliberării. Documentul se întocmeşte în trei exemplare, dintre care două se dau destinatarului şi un exemplar rămâne la direcţie. ❖ C. de calitate, document eliberat de organizaţiile sau instituţiile de specialitate, indicate de parteneri prin contractul de vânzare-cumpărare, prin care se atestă calitatea mărfurilor în concordanţă cu clauzele contractuale. ❖ C. de concediu medical, act legal care dovedeşte incapacitatea temporară de muncă a salariaţilor (cooperatorilor), eliberat solicitanţilor, pe baza căruia se acordă indemnizaţiile şi ajutoarele în cadrul asigurărilor sociale de stat. C. de c.m. se pot elibera de toţi medicii din reţeaua Ministerului Sănătăţii, a consiliilor locale şi din reţelele celorlalte departamente cu organizare medico-sanitară proprie (C.F.R., M.Ap.N., M. de 1. etc.), care acordă asistenţă medicală. C. de c.m. se eliberează pentru: incapacitate temporară de muncă, din cauza unei boli obişnuite sau a unui accident care nu are legătură cu munca, accident în legătură cu munca şi boală profesională; prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii în cazul trecerii temporare la altă muncă sau al reducerii programului de lucru din cauza bolii sau a accidentului, în cazul trimiterii la tratament balneoclimateric, în cazul instituirii carantinei; de asemenea, c. de c.m. se eliberează în caz de maternitate, pentru sarcină şi lehuzie, precum şi pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la trei ani etc. Concediile medicale se acordă până la restabilirea completă a capacităţii de muncă a salariaţilor sau până la stabilirea gradului de invaliditate, în vederea pensionării. Dacă medicii constată că salariaţii prezintă simptome de pierdere definitivă, totală sau parţială a capacităţii de muncă, indiferent dacă au avut sau nu în prealabil un concediu medical, îi trimit pe aceştia la comisia de expertiză medicală a capacităţii de muncă. V. şi comisia de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă. ❖ C. de deces, act emis de organele stării civile de domiciliu la încetarea din viaţă a unui pensionar, salariat, agricultor ş.a. sau a unui membru de familie. C. de d. cuprinde următoarele elemente: numele, prenumele şi vârsta persoanei decedate, domiciliul, data decesului, semnătura reprezentantului organului stării civile. C. de d. este actul pe baza căruia organele asigurărilor sociale acordă ajutorul în caz de deces (v.). ❖ C. de depozit 1. Titlu de credit pe termen scurt emis de bancă, prin care se atestă depunerea unei sume de bani de către o persoană fizică sau juridică, în baza căruia suma poate fi încasată la scadenţă, împreună cu dobânda cuvenită prevăzută în titlu. Mărimea dobânzii pe care o plăteşte banca la scadenţă se calculează în felul următor: _ VN • T • Rd 360-100 ’ în care: D = mărimea dobânzii plătite de bancă; VN = valoarea nominală a certificatului de depozit; T = perioada pentru care certificatul a fost emis; Rd = rata dobânzii. 346 CER C. de d. poate fi exprimat şi în valută şi poate fi transferat prin andosare şi negociere ca şi celelalte titluri de credit, fapt ce constituie un mare avantaj pentru cei ce investesc în aceste certificate. C. de d. poate fi nominativ sau la purtător (cu sau fară parolă). ❖ C. de d. la purtător este o hârtie de valoare care atestă depunerea în bancă a unei sume de bani, numită depozit, egală cu valoarea nominală înscrisă pe certificat. C. de d. emise de Banca Comercială Română au următoarele valori: 100.000, 300.000 şi 500.000 de lei. C. de d. se cumpără la valoarea nominală; la eliberarea c. de d., cumpărătorul indică o parolă formată din cel mult trei cuvinte. Durata depozitului pentru care banca acordă dobânda este cea cuprinsă între data eliberării şi scadenţa răscumpărării. Banca Comercială Română recunoaşte orice posesor al acestor hârtii de valoare care se prezintă la ghişeele băncii pentru răscumpărarea lor la împlinirea scadenţei şi cunoaşte parola. Posesorul cunoscător al parolei, care solicită încasarea contravalorii c. de d. înainte de împlinirea scadenţei, dar nu mai devreme de 30 de zile de la data eliberării, primeşte drept dobândă o sumă de bani egală cu jumătate din dobânda calculată pentru durata efectivă a depozitului. C. de d. nu poate constitui garanţie pentru creditele şi scrisorile de garanţie bancară solicitate de Banca Comercială Română. După împlinirea scadenţei pentru răscumpărare, banca nu mai acordă dobânda la depozitul respectiv. Veniturile din dobânzile încasate de cumpărătorii c. de d. sunt scutite de impozite şi taxe. în cazul pierderii sau distrugerii, c. de d. nu se înlocuieşte. Falsificatorii c. de d. sunt pasibili de sancţiuni penale. <♦ C. de d. în devize, titlu care atestă faptul că investitorul a efectuat un depozit în devize, de o valoare definită, pentru o anumită perioadă de timp, cu o rată a dobânzii negociabilă, folosit pe piaţa eurodevizelor. C. de d. în d. se deosebesc de depozitele la termen prin posibilitatea de negociere a condiţiilor. Există o gamă diversificată a acestor certificate, fapt care atrage tot mai mulţi operatori şi sporeşte volumul resurselor pieţei eurodevizelor. Certificatele respective prezintă următoarele avantaje: "asigură stabilizarea resurselor băncilor pe perioade de timp îndelungate; ■stabilizarea este şi în interesul investitorilor, care sunt de acord cu scadenţe mai lungi, deoarece intervine piaţa secundară, de unde se pot procura lichidităţile necesare fară a se aştepta scadenţa depozitelor; "dobânda este atrăgătoare atât pentru investitori, cât şi pentru bancă. Iniţial/valoarea minimă a acestor certificate a fost de 25.000 de dolari; astăzi ea este de 200 000 de dolari. C. sunt plasate prin intermediul dealerilor (v.). Banca şi deponentul negociază condiţiile de emisiune. ❖ C. de depunere, instrument de economisire instituit de Casa de Economii şi Consemnaţiuni, cu începere din septembrie 1994, în valori de 50 000, 100 000 şi 500 000 de lei, la care dobânda se calculează lunar. C. de d. au scadenţă la cinci ani de la emitere şi conţin zece taloane destinate achitării semestriale a dobânzilor, ceea ce înseamnă că depunătorii îşi pot încasa dobânda după fiecare şase luni. Pentru intervalele mai mici de un semestru nu se calculează nici un fel de dobândă. C. de d. pot fi răscumpărate oricând, în perioada de cinci ani, precum şi după această perioadă de timp. în acest caz, dobânda se calculează în funcţie de rata dobânzii practicată în perioada respectivă. ❖ C. de economii, instrument de economisire instituit de Casa de Economii şi Consemnaţiuni, în septembrie 1993, cu dobândă variabilă. C. de e. sunt instrumente de economisire la purtător, în valori fixe de 50.000 de lei, tipărite pe hârtie specială cu filigran, de culoare roşu deschis, şi în valoare de 100.000 de lei, tipărite pe acelaşi tip de hârtie, dar de culoare albastru deschis. C. de e. sunt compuse din: a) cotor; b) certificatul de economii propriu-zis; c) un număr de două taloane pentru achitarea dobânzii în primii doi ani de la emitere. Deţinătorii c. de e. au dreptul la dobânzi achitabile începând cu data scadenţei de un an (respectiv doi ani). Procentele de dobânzi se stabilesc de Casa de Economii şi Consemnaţiuni. Dacă c. de e. se prezintă pentru răscumpărare înaintea împlinirii scadenţei de un an sau în cursul celui de-al doilea an (deci înaintea împlinirii termenelor de un an, respectiv doi ani) pentru fracţiunea de perioadă de la vânzare, respectiv de la împlinirea primului an şi până la data răscumpărării, dobânda va fi cea practicată la depunerile la vedere pe perioada respectivă. După expirarea celor doi ani posesorul c. de e. are posibilitatea să-l prezinte spre răscumpărare sau să-l păstreze în continuare, dobânda plătită pentru perioada ce depăşeşte doi ani urmând a fi cea practicată de Casa de Economii şi Consemnaţiuni la c. de e. în perioada respectivă. Restituirea valorii nominale a c. de e. şi achitarea dobânzilor se fac CER 347 numai la unitatea care le-a pus în vânzare. Dobânzile neîncasate de deţinători după împlinirea scadenţei nu sunt purtătoare de dobânzi. Vânzarea c. de e. se face prin unităţile proprii ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni. Plata dobânzilor anuale la c. de e. se face începând cu prima zi după împlinirea termenului de un an, respectiv doi ani de la data cumpărării. Pentru perioadele care depăşesc doi ani, chiar dacă acestea sunt mai mari de 365 de zile, dobânzile se achită numai cu prilejul răscumpărării c. de e. în cazul răscumpărării c. de e. înainte de împlinirea termenului de un an, doi ani sau după doi ani, dobânzile se calculează corespunzător. La prezentarea c. de e. pentru răscumpărare se întocmeşte ordinul de plată-răscumpărare şi ordinul de plată a dobânzii. La răscumpărarea c. de e. se controlează: "dacă au fost puse în vânzare de unitatea C.E.C. la care se prezintă spre răscumpărare; "dacă seria şi numărul sunt intacte, numărul fiind format din şase cifre, şi dacă acestea corespund cu cele înscrise pe cotor; ■certificatele au caracteristicile tipărite la emitere; "nu prezintă ştersături, modificări sau adăugiri; "data vânzării corespunde cu cea înscrisă pe cotor. C. de e. care nu au elementele de identificare (serie şi număr) intacte nu se răscumpără, iar în cazul celor asupra cărora există dubii se iau măsurile ce se impun. ❖ C. de investitor, document care se eliberează investitorului străin de către Agenţia Română de Dezvoltare (v.). în vederea obţinerii acestui certificat, investitorul străin depune o cerere la Agenţia Română de Dezvoltare, care analizează bonitatea investitorului, domeniul şi modalitatea în care urmează a se efectua investiţia, precum şi cuantumul capitalului investit. C. de i. se eliberează la cererea investitorului străin, în termen de 15 zile de la data înregistrării acesteia, pe baza prezentării contractului de societate, a statutului, a contractelor comerciale şi a altor acte juridice întocmite legal, avându-se în vedere modalitatea de realizare a investiţiei. ❖ C. de investiţii, titlu de proprietate asupra întreprinderii, care conferă dreptul de a primi o parte din profit. C. de i. atestă împărţirea unei acţiuni clasice în două titluri distincte: a) c. de i. propriu-zis, care consemnează drepturile băneşti pe care le cuprinde o acţiune; b) c. de vot, care, de regulă, este inalienabil. C. de i. este o cale de procurare a capitalului. ❖ C. de interimar (intermediar), act justificativ care atestă calitatea de acţionar sau de obligatar a deţinătorului, înainte ca titlurile definitive să fie disponibile. ❖ C de înregistrare fiscală, c. care se eliberează liberilor profesionişti după depunerea declaraţiei de înregistrare ca plătitori de impozite, în baza căreia organele financiare le atribuie şi codul fiscal. C. de î.f. se întocmeşte şi de către agenţii economici şi alte persoane fizice car plătesc diferite impozite. în c. de î.f. se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală. Contribuabilii care realizează venituri din activitatea de comerţ sau prestări de servicii către populaţie sunt obligaţi să afişeze c. de î.f. în locurile unde se desfaşoară activitatea. Eliberarea c. de î.f. nu este supusă taxei de timbru. ❖ C de moştenitor, act oficial prin care, la încheierea procedurii succesorale notariale, notarul competent constată calitatea de moştenitor a unei persoane, cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii. C. de m. atestă calitatea de moştenitor a persoanei respective, dovedeşte drepturile sale succesorale, fiind în acelaşi timp mijloc legal de probă şi de drepturi. C. de m. nu este un titlu de proprietate, ci doar o confirmare a calităţii de moştenitor. ❖ C. de opţiune, document, cupon anexat unei obligaţiuni cu opţiune (v.). C. de o. poate fi negociat şi detaşat de obligaţiune. ❖ C. de origine, document care se utilizează cu deosebire în creditul documentar şi care atestă provenienţa şi valoarea mărfurilor. în mod obişnuit, atestarea se face de către camerele de comerţ. ❖ C. de proprietate, instrument financiar primar utilizat în procesul privatizării în România, acţiune emisă de societăţile comerciale financiare denumite fonduri ale proprietăţii private, care dă deţinătorului următoarele drepturi: a) dreptul de a transforma c. în acţiuni deţinute de fondul proprietăţii private care a emis certificatul; b) dreptul de subscripţie în acţiuni; c) dreptul de a deveni acţionar la un fond al proprietăţii private;d) dreptul de a vinde sau cumpăra c., acestea putând fi negociate pe piaţa organizată. ❖ C. de rezidenţă fiscală, c. ce se eliberează de organul fiscal din ţara de rezidenţă, prin care se atestă că beneficiarul venitului este rezident al statului respectiv şi că îi sunt aplicabile prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri. V. şi dublă (multiplă) impunere; dublă impunere economică; dublă impunere juridică internaţională. ❖ C. de trezorerie, titlu de stat emis la valoarea nominală (100%) la o anumită dată, a căror scadenţă este peste 91 348 CER de zile. Rata dobânzii se va situa la nivelul ratei medii a dobânzii pe piaţa interbancară la trei luni, stabilită de Banca Naţională a României pentru tranzacţiile încheiate cu cinci zile lucrătoare anterior datei emisiunii, se va plăti la scadenţă şi se va determina după relaţia: în rare: D = suma dobânzii; K = valoarea nominală totală; i = rata dobânzii. Valoarea nominală individuală a unui c. de t. cu dobândă este de 10.000.000 de lei. Lansarea emisiunii acestor titluri de stat se face prin subscripţie publică, c. de t. cu dobândă putând fi cumpărate de societăţi bancare din România în nume propriu sau în numele clienţilor lor, persoane juridice. Plata c. de t. cu dobândă subscrisă se face la data emisiunii, prin debitarea contului cumpărătorului, deschis la Banca Naţională a României, cu suma reprezentând valoarea nominală a acestor titluri de stat cu dobândă, cumpărate. Răscumpărarea c. de t cu dobândă se face la data scadenţei, prin creditarea contului deţinătorului cu suma reprezentând valoarea nominală, plus dobânda. Lansarea emisiunilor acestor titluri de stat se efectuează prin Banca Naţională a României, care acţionează în calitate de agent al statului, îndeplinind funcţiile de plată, înregistrare şi transfer. C. de t. cu dobândă nu se emit în formă fizică. Proprietatea asupra acestora este înregistrată la Banca Naţională a României, iar orice schimbare a titularului dreptului de proprietate se anunţă acesteia în conformitate cu procedura stabilită. C. de t. cu dobândă nu beneficiază de facilităţi fiscale. ❖ C. de trezorerie cu discont, titlu de stat emis cu începere din decembrie 1998, cu valoare nominală, în vederea finanţării contului general al Trezoreriei Statului. Metoda de vânzare este licitaţia, care are loc cu două zile lucrătoare înainte de data emisiunii, iar adjudecarea se face după metoda cu preţ multiplu. Oferta de cumpărare cuprinde valoarea nominală, costul total, rata discontului, preţul şi randamentul. Preţul se calculează utilizându-se următoarea formulă: în care: P = preţul certificatului de trezorerie cu discont, exprimat cu şase zecimale; d = numărul de zile până la scadenţă; r = rata discontului. Randamentul c. se determină astfel: în care: Y = randamentul (rata dobânzii). Ministerul Finanţelor are dreptul de a respinge, parţial sau în totalitate, ofertele pe care le consideră că nu sunt la un nivel acceptabil al randamentului (ratei dobânzii). Aceste c. se adresează băncilor şi agenţilor economici rezidenţi în România. Ofertele de cumpărare se depun la Banca Naţională a României. Plata c. de t. cu d. se face la data emisiunii, prin debitarea contului cumpărătorului deschis la Banca Naţională a României. Răscumpărarea c. se face la data scadenţei, prin creditarea contului deţinătorului cu suma reprezentând valoarea nominală totală a certificatelor respective. ❖ C. de urbanism, act de informare prin care primarii, primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedinţii consiliilor judeţene, în D = K • i- numărul de zile până la scadentă , 360 P_i-(dxr) 360 ’ CES 349 conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate, potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista care cuprinde avizele şi acordurile legale, necesare în vederea autorizării. ❖ C. fiscal, act ce se emite de către organele financiare locale în vederea înstrăinării bunurilor imobiliare care confirmă că bunul imobiliar este înregistrat în evidenţele fiscale şi că impozitele şi taxele aferente sunt achitate la zi. C.f. cuprinde numele şi prenumele proprietarului, domiciliul acestuia, descrierea bunului imobiliar, cu arătarea locului unde este situat etc. C.f. are o valabilitate de 48 de ore de la data eliberării. CERTIFICAREA PRIVIND STAGIUL DE COTIZARE Şl PUNCTAJUL REALIZAT, confirmarea oficială a stagiului de cotizare şi a punctajului realizat. Stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor în care s-a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de către asigurat, cât şi de către angajator sau, după caz, de către asiguraţii cu declaraţie saucontract de asigurare socială. Stagiul de cotizare se comunică asiguraţilor prin certificatul privind stagiul de cotizare şi punctajul realizat în sistemul asigurărilor sociale de stat. Anual, până la 31 martie, casa teritorială de pensii eliberează fiecărui asigurat certificatul pentru anul calendaristic precedent. Certificatul se eliberează o dată pe an, fară plată. Dacă asiguratul solicită certificatul în perioada 1 ianuarie-31 martie, pentru soluţionarea unor litigii privind obligaţiile şi drepturile de asigurări sociale, aceasta se eliberează fără plată. Ori de câte ori în cursul anului asiguratul solicită un alt certificat, acesta se eliberează contra cost, numai după ce asiguratul face dovada plăţii tarifului. V. şi punctajul personal pentru pensie; stagiu de cotizare. CERTITUDINEA IMPUNERII, principiu general al impozitării potrivit căruia mărimea impozitelor datorate statului de către fiecare persoană juridică şi fizică trebuie să fie certă şi nu arbitrară. Principiul c.i. reclamă ca termenele, modalităţile şi sumele de plată să fie clare, precise pentru fiecare plătitor. Acest principiu a urmărit lichidarea arbitrariului, a bunului plac în stabilirea şi încasarea impozitelor şi taxelor. CESIONAR, persoană căreia, în baza unui contract de cesiune, i s-a transmis un drept de creanţă, dobândind astfel calitatea de creditor. V. şi cesiune. CESIUNE, contract prin care cedentul (v.) cedează (transmite) dreptul său de creanţă cu titlu oneros unei alte persoane numite cesionar în temeiul unui contract denumit „cesiune de creanţă". C. se poate face fară a fi nevoie de acordul debitorului. Cesionarul nu poate obţine mai multe drepturi decât a avut cedentul. C. aportului de capital social este posibilă dacă a fost permisă prin contractul de societate. C. nu eliberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societăţii din aportul său de capital. Faţă de terţi, cedentul rămâne răspunzător. Cesiunile pot fi închise şi deschise; de asemenea, c. pot fi individuale, când este cedată o singură creanţă, şi generale, atunci când sunt cedate mai multe creanţe. ❖ C. de brevet, cale de comercializare a brevetului de invenţie, prin care are lor transferarea tuturor drepturilor privind invenţia. Cedentul transmite cesionarului, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, adică prin testament ori donaţie, dreptul de proprietate parţială sau totală asupra brevetului şi dreptul la acţiune în contrafacere, prezentând garanţiile corespunzătoare pentru vicii ascunse şi evicţiune. Prin c. de b., cedentul are dreptul să încaseze preţul cesiunii, iar în cazul unei cesiuni parţiale are dreptul de a continua exploatarea brevetului. C. de b. poate fi definitivă sau temporară, când, după expirarea termenului, cedentul îşi reia dreptul asupra brevetului. ❖ C. de creanţă 1. Transmitere de către o persoană fizică sau juridică a unui drept sau a unui bun către o altă persoană fizică sau juridică. 2. Transmitere de către un debitor a bunurilor sale către o terţă persoană pentru ca aceasta din urmă să stingă obligaţiile debitorului în condiţiile cele mai 350 CHA convenabile pentru acesta. C. de c. se utilizează pentru transmiterea de către creditor a drepturilor sale pe care le are faţă de un debitor, contra unei sume de bani. Pentru a fi opozabilă debitorului, c. de c. trebuie notificată. C. de c. se poate folosi şi în relaţiile dintre state. ❖ C. de licenţă, formă de c. prin care se transmite dreptul de folosire a unei licenţe pe baza unui contract ce se încheie între licenţiator, adică persoana care cesionează licenţa şi rămâne titulară legală a licenţei, şi licenţiat, respectiv persoana căreia i s-a cesionat licenţa şi primeşte doar dreptul de a o folosi, respectându-se prevederile contractuale. ♦> C. deschisă, fel de c. în care debitorul este înştiinţat, în prealabil, despre transferul creanţelor. Cunoscând intenţia de cesionare, debitorul poate să aibă anumite reacţii negative. De aceea, de regulă, se practică c. închisă (v.). ❖ C. fără notificare, fel de c. de creanţă pe care cesionarul nu o notifică debitorului. ❖ C. generală, documentul prin care un debitor cedează unei terţe persoane toate creanţele sale prezente şi viitoare. C.g. se foloseşte în cadrul creditului contra cesiunii. ❖ C. în alb, transmiterea în scris a unei creanţe prin andosare fară să se menţioneze cesionarul (persoana care devine creditor). Dacă c. în a. este volantă, c. respectivă se menţionează pe un document distinct. ❖ C. închisă, c. despre care debitorul nu este înştiinţat în prealabil. C.î. se foloseşte, de regulă, de către bănci pentru cumpărarea creanţelor. Există riscul ca debitorul neavizat să nu achite datoria primului cesionar (v.). în mod obişnuit, după cesiune, unităţile bancare avizează şi pe debitor. C.F. (engl. Cost and Freight) 1. Clauză contractuală. 2. Formă de înţelegere internaţională în care vânzătorul plăteşte taxa de transport, dar nu suportă cheltuielile de asigurare maritimă. în acest caz, riscul avarierii încărcăturii este suportat de vânzător numai până la încărcarea mărfurilor pe vas. Dacă totuşi vânzătorul nu îl anunţă din timp pe cumpărător despre data expedierii mărfurilor pentru ca acesta să-şi poată asigura marfa, vânzătorul suportă în continuare riscurile transportului pe mare. 3. Preţul mărfii în portul de expediere, la care se adaugă cheltuielile de transport până la portul de destinaţie, fară cheltuieli de asigurare. CHART (engl.), grafic statistic din care poate rezulta evoluţia şi tendinţa cursurilor valutare. Se foloseşte de către bursele de valori. CHARTER PARTY, contract de navlosire propriu-zis, prin care se constată luarea cu chirie a unei nave maritime, navlosirea (v.), fie în întregime sau numai a unui spaţiu, fie numai pentru un singur voiaj („voyage charter”) sau pentru un anumit timp („time charter”), în vederea transportului mărfurilor de import şi export. în cadrul unui c.p., armatorul se obligă ca în schimbul unei chirii, numită navlu (v.), să predea navlositorului nava sau spaţiul şi să asigure condiţii optime de navigabilitate, iar al doilea îşi ia obligaţia să folosească nava sau spaţiul conform înţelegerii şi să-l predea în aceeaşi stare. C.p. nu poate fi confundat cu conosamentul, deoarece aici nu se face dovada încărcării mărfii pe bordul navei spre a fi transportată la destinaţie. în ultimul timp, c.p. este folosit şi în transporturile aeriene, fiind mai avantajos. V. şi conosament. CHEIAJ, taxă plătită pentru utilizarea de către un vas de navigaţie a terenului sau a instalaţiilor dintr-un port. CHELTUIALĂ 1 . Cantitate de muncă vie sau materializată, exprimată valoric, consumată în procesul de producţie sau de circulaţie. 2. Utilizarea unor mijloace băneşti şi financiare pentru a satisface o anumită necesitate socială, individuală sau o obligaţie. CHELTUIELI ACTUALIZATE, nivelul valoric actual al unor cheltuieli efectuate în trecut sau care urmează a se efectua în viitor. C.a. constituie un indicator folosit în fundamentarea şi analiza programelor de investiţii, în care scop se foloseşte tehnica actualizării. în vederea actualizării cheltuielilor se efectuează o serie de calcule, cum sunt, de exemplu, următoarele: CHE 351 1. în vederea actualizării cheltuielilor efectuate anterior, pot exista următoarele situaţii: a) dacă cheltuielile au fost constante în timp se efectuează calculul: Ca=Ch(l + a)n^a)n~1; a(l + a) b) dacă cheltuielile au fost neuniforme în timp, calculul este următorul: Ca = Ch(l+a)n. 2. în cazul actualizării cheltuielilor care se vor efectua în viitor, situaţiile pot fi următoarele: a) cheltuielile care se vor efectua într-un ritm constant: Ca_ Ch (l + a)n-l (l + a)h a(l + a)n b) cheltuielile vor creşte într-un ritm variabil: (l + a) Semnificaţia termenilor din formulele de mai sus este următoarea: Ca = cheltuieli actualizate; Ch = cheltuieli anuale; a = coeficientul de actualizare; n = numărul de ani. CHELTUIELI ADMINISTRATIV-GOSPODĂREŞTI ALE SOCIETĂTII DE ASIGURĂRI, c. cu un conţinut bine delimitat: "diferite furnituri de birou, abonamente la ziare, reviste şi alte publicaţii, precum şi cheltuieli legate de relaţiile externe etc.; "cheltuieli PTTR, de deplasare, detaşare şi transferare; "cheltuieli cu întreţinerea şi repararea clădirilor şi a altor mijloace fixe; "cheltuieli de gospodărie, curăţenie, încălzit, iluminat, apă, canal etc. CHELTUIELI AFERENTE DEDUCTIBILE, c. efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, potrivit legislaţiei în vigoare, şi care se deduc din venitul brut cu ocazia impozitării. CHELTUIELI ANTICIPATE, c. suportate în exerciţiul financiar curent, însă în conturile exerciţiului financiar următor. CHELTUIELI BUGETARE, utilizare a resurselor bugetare (băneşti) pentru satisfacerea unor cerinţe generale, comune ale societăţii, în concordanţă cu destinaţia şi cuantumul prevăzut prin bugetul de stat sau bugetele locale. Nici o cheltuială nu poate fi prevăzută în bugetul statului şi în bugetul local şi nici nu poate fi efectuată din aceste bugete dacă nu este reglementată printr-un act normativ. C.b. sunt expresia repartiţiei unei părţi din produsul naţional brut şi oglindesc rolul statului în desfăşurarea reproducţiei sociale şi în satisfacerea cerinţelor populaţiei. Natura c.b. este determinată de relaţiile de producţie şi de rolul statului în viaţa economică şi socială a ţării. C.b. pot fi examinate sub diferite aspecte: a) sub aspectul consumării produsului naţional brut, ele pot constitui un consum propriu-zis sau o avansare de produs naţional brut. C.b. care constituie un consum de produs naţional brut cuprind cheltuielile operative şi cele gospodăreşti ale instituţiilor şi ale tuturor organizaţiilor din sfera neproductivă, cheltuielile pentru acoperirea pierderilor de active circulante ale întreprinderilor de stat, cheltuielile cu organele statului, cele pentru apărarea naţională etc. C.b. care reprezintă numai o avansare de produs naţional brut cuprind cheltuielile cu investiţiile din sfera productivă şi neproductivă, cheltuielile pentru înzestrarea unităţilor economice de stat la înfiinţare, cu active circulante, 352 CHE cheltuielile pentru formarea rezervelor de stat etc.; b) sub aspectul conţinutului economic, se disting cheltuieli destinate realizării reproducţiei sociale, cheltuieli destinate constituirii rezervelor materiale de stat şi cheltuieli destinate sferei neproductive; c) sub aspectul destinaţiei lor, se disting cheltuieli pentru investiţiile din sfera productivă şi neproductivă, cheltuieli cu finanţarea activelor circulante ale întreprinderilor de stat, cheltuieli operative ale unităţilor economice şi ale instituţiilor de stat, cheltuieli cu formarea rezervelor materiale de stat etc. După natura, destinaţia lor şi după funcţiile statului, c.b. se clasifică în: cheltuieli pentru finanţarea dezvoltării economiei naţionale, cheltuieli cu realizarea acţiunilor social-culturale, cheltuieli cu apărarea naţională, cheltuieli cu organele statului şi alte cheltuieli. Structura şi ponderea pe grupe a cheltuielilor bugetului statului sunt determinate de obiectivele dezvoltării economice şi sociale, ele putând să difere de la o perioadă la alta şi chiar de la un an la altul în funcţie de obiectivele dezvoltării economice şi sociale a ţării. C.b. trebuie să îndeplinească unele cerinţe constituţionale, şi anume: "să fie aprobate de Parlament; "autorităţile publice autorizate să efectueze cheltuielile să fie supuse unui control riguros; "bugetul statului să fie dat publicităţii. Evoluţia cheltuielilor efectuate de la bugetul statului în anii 1990-2005 Explicaţii 1990 1991 1992 1993 1994 Total cheltuieli bugetare 310.862,6 537.874 1.626.908 4.128.779 10.830.320 (în milioane lei) % faţă de 1990 100 173,0 523,4 1.328,2 3.516,4 Explicaţii 1995 1996 1997 1998 1999 Total cheltuieli bugetare 15.859.009 23.731.998 52.896.585 77.616.582 93.384.400 (în milioane lei) % faţă de 1990 5.101,6 6.489,9 17.016 24.968,1 30.040,4 Explicaţii 2000 2001 2002 2003 2004* 2005** Total cheltuieli 149.167.817 19.439.800 237.832.100 281.451.000 351.291.800 387.955.200 bugetare (în milioane lei) % faţă de 1990 47 985 62 535 76 507 90 538,7 113 005,1 124 799,6 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1996, p. 736-737; 1997, p. 730; 1998, p. 639; 1999, p. 631; 2002, p. 519; 2004, p. 505. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 853, din 2 decembrie 2003. * Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 decembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. C.b. exprimă destinaţiile care se dau fondurilor băneşti publice; ele oglindesc rolul statului în realizarea acţiunilor economice, social-culturale etc., în satisfacerea cerinţelor poporului român. Dezvoltarea economiei naţionale şi sporirea produsului naţional brut au determinat o creştere continuă a c.b. C.b. sunt pârghii importante ale activităţii economico-sociale; ele contribuie la dezvoltarea economiei naţionale, sunt instrumente de înfăptuire a acţiunilor social-culturale, de apărare, de realizare a politicii de colaborare cu toate ţările, de promovare a politicii de pace şi de coexistenţă paşnică cu toate statele. C.b. joacă un rol diferit de la o CHE 353 etapă la alta şi în funcţie de obiectivele politicii economico-sociale a statului în etapa respectivă. C.b. au rolul de a contribui la finanţarea dezvoltării bazei tehnico-materiale a societăţii, construirii unei economii avansate, înzestrată cu o industrie modernă, lărgirii bazei proprii de materii prime şi energie, accelerării procesului de restructurare a industriei prin creşterea prioritară a ramurilor de prelucrare avansată. De asemenea, c.b. finanţează continuarea fermă a politicii de amplasare raţională în teritoriu a factorilor de producţie, dezvoltarea şi modernizarea susţinută a producţiei agricole, introducerea cuceririlor revoluţiei tehnico-ştiinţifice în toate domeniile de activitate, creşterea rolului ştiinţei în modernizarea economiei naţionale, în progresul patriei. Prin intermediul c.b. se realizează programul de dezvoltare şi de perfecţionare continuă a economiei naţionale, folosirea la maximum a condiţiilor economice şi naturale ale fiecărui judeţ, municipiu, oraş, ale fiecărei comune, în vederea realizării obiectivelor stabilite. C.b. se efectuează în aşa fel încât stimulează creşterea productivităţii muncii, gospodărirea cu maximă eficienţă a resurselor materiale şi financiare, reducerea costurilor de producţie, a cheltuielilor de circulaţie şi obţinerea unor rezultate financiare cât mai bune. Participând la justa repartizare a produsului naţional brut pentru fondul de dezvoltare şi pentru fondul de consum, c.b. creează condiţii optime în vederea creşterii produsului naţional brut şi a avuţiei naţionale. C.b. contribuie la educarea cetăţenească a maselor, la ridicarea nivelului profesional al poporului şi la satisfacerea cerinţelor spirituale ale omului, asigurându-i în acelaşi timp ocrotirea sănătăţii, menţinerea şi întărirea sănătăţii fizice şi intelectuale, refacerea forţei de muncă, prelungirea duratei vieţii active şi a vieţii în general, prin trimiteri la odihnă, la tratament balnear etc. C.b. sunt efectuate în aşa fel încât unele categorii dintre ele le determină şi le condiţionează pe celelalte. Ministerul Finanţelor, băncile, ministerele, organele locale, unităţile economice sunt chemate să acţioneze pentru utilizarea cu maximum de eficienţă a c.b., pentru respectarea şi întărirea ordinii şi disciplinei în gospodărirea resurselor bugetare, pentru efectuarea unui control riguros şi pentru apărarea integrităţii avutului naţiunii. CHELTUIELI BUGETARE CU ORGANELE STATULUI, c. efectuate din bugetul statului pentru întreţinerea şi funcţionarea organelor puterii de stat, administraţiei de stat, judecătoreşti, ale parchetului, notariatului, poliţiei şi jandarmeriei. Prin organele sale şi deci cu ajutorul acestor cheltuieli, statul român îşi îndeplineşte sarcinile, prerogativele şi funcţiile sale. C.b. cu o.s. ocupă un loc relativ neînsemnat în bugetul statului. C.b. cu o.s. cuprind: a) salariile lucrătorilor din aparatul de stat, care reprezintă circa 80% din totalul acestei grupe de cheltuieli bugetare; b) cheltuieli administrativ-gospodăreşti (reparaţii curente la clădiri, întreţinerea mijloacelor de transport, procurarea de mobilier, obiecte de inventar, iluminat, încălzit, rechizite, apă, telefon, poştă, deplasări etc.); c) cheltuieli pentru investiţii. C.b. cu o.s. se efectuează pentru: "organele puterii de stat (Parlamentul, Preşedinţia, consiliile locale); ■organele centrale şi locale ale administraţiei de stat (Guvernul); "organele administrative care conduc activitatea economică (ministerele, instituţiile centrale şi organele de resort ale consiliilor locale care se ocupă cu conducerea şi înfăptuirea acţiunilor social-culturale); ■organele justiţiei, parchetului şi notariatului (Ministerul Justiţiei, tribunalele, judecătoriile, organele parchetului şi notariatul); "întreţinerea relaţiilor cu alte state (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Industriei şi Comerţului, reprezentanţele diplomatice permanente şi misiunile diplomatice temporare (participarea la anumite solemnităţi, negocieri etc.) şi permanente (misiunea permanentă a României la O.N.U., diferite alte organizaţii internaţionale etc.). în cadrul procesului general de perfecţionare a organizării şi conducerii activităţii economico-sociale, statul şi-a perfecţionat funcţiile în concordanţă cu cerinţele etapei actuale. S-a adâncit caracterul democratic al statului, are loc participarea tot mai largă a poporului la conducerea treburilor obşteşti, s-au întărit legăturile statului cu cetăţenii, creşte rolul opiniei publice în întărirea legalităţii şi în respectarea normelor de convieţuire, se extinde şi se întăreşte controlul opiniei publice. Sunt necesare măsuri pentru simplificarea, raţionalizarea şi perfecţionarea aparatului de stat, înlăturarea verigilor paralele şi de prisos, reducerea şi 354 CHE dimensionarea mai justă a acestui aparat, sporindu-se competenţele şi operativitatea în soluţionarea problemelor. De asemenea, trebuie lichidate fenomenele de centralism excesiv, manifestările de birocratism, astfel încât acestea să nu afecteze întărirea ordinii, disciplinei, exigenţei şi răspunderii organelor de stat, întărirea legalităţii. Evoluţia cheltuielilor bugetului de stat cu organele statului în anii 1991-2005 Explicaţii 1991 1992 1993 1994 1995 Cheltuieli cu organele cen¬ 40.489 155.921 566.712 1.654.440 2.412.471 trale ale statului (în mili¬ oane lei) % faţă de totalul cheltuieli¬ 7,5 9,5 13,7 15,1 15,2 lor bugetului de stat % faţă de anul 1991 100 385,1 1 399,7 4 086,1 5 958,3 Explicaţii 1996 1997 1998 1999 2000 Cheltuieli cu organele cen¬ 2.492.801 3.661.107 8.072.024 11.644.097 21.630.866 trale ale statului (în mili¬ oane lei) % faţă de totalul cheltuieli¬ 10,5 6,9 10,4 10,89 14,5 lor bugetului de stat % faţă de anul 1991 6.156,7 9.042,2 19.936,3 28.758,6 53.424,0 Explicaţii 2001 2002 2003 2004* 2005** Cheltuieli cu organele cen¬ 31.088.700 39.165.000,5 50.720.500,6 46.130.400 86.020.900 trale ale statului (în mili¬ oane lei) % faţă de totalul cheltuieli¬ 15,99 16,45 17,42 13,13 22,17 lor bugetului de stat % faţă de anul 1991 76.783,1 96.783,1 125.269,8 113.933,16 212.454,98 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul National de Statistică, Bucureşti, 1996, p. 736-737; 1997, p. 730; 1998, p. 639; 1999, p. 631; 2002, p. 519; 2004, p. 505. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 853, din 2 decembrie 2003. ** Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1121, din 9 decembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. CHELTUIELI BUGETARE MEDII PE LOCUITOR, indicator care evidenţiază anual şi în dinamică, pe categorii, cheltuielile pe locuitor, iar pentru comparaţii internaţionale se foloseşte o monedă cu largă circulaţie internaţională (euro, dolarul SUA etc.). CHELTUIELI BUGETARE PENTRU APĂRAREA NAŢIONALĂ, c. efectuate din bugetul de stat, atât timp cât împrejurările internaţionale rămân complicate, cât timp asupra ţării se poate ivi pericolul unei agresiuni armate. In aceste condiţii sunt necesare în mod vital întărirea capacităţii de apărare a ţării, instruirea forţelor armate şi dotarea lor corespunzătoare, luarea tuturor măsurilor astfel încât să se poată respinge prompt orice agresiune armată. Aceste cheltuieli sunt menite să întărească în mod continuu capacitatea de apărare a ţării, să apere CHE 355 fiinţa, libertatea şi viitorul poporului român, să asigure activitatea paşnică, creatoare a cetăţenilor, să apere integritatea teritorială a ţării, suveranitatea şi independenţa naţională. Statul român este nevoit să aloce o parte (sub 20%) din mijloacele sale bugetare pentru apărarea naţională. Victoria într-un eventual război de apărare poate fi obţinută nu numai prin lupta forţelor armate, care trebuie dotate, instruite şi pregătite cu tehnica modernă, ci prin lupta întregului popor. Cheltuielile bugetului de stat pentru apărarea naţională în anii 1991-2005 Explicaţii 1991 1992 1993 1994 1995 Cheltuieli pentru apărare 78.256 195.709 419.578 1.184.676 1.525.941 naţională (în milioane lei) % faţă de total cheltuieli 14,54 12,0 10,2 10,8 9,5 bugetare % faţă de anul 1991 100 250,1 536,2 1.513,8 1.950,0 Explicaţii 1996 1997 1998 1999 2000 Cheltuieli pentru apărare 2.078.241 4.738.946 6.707.607 8.347.185 14.060.023 naţională (în milioane lei) % faţă de total cheltuieli 8,7 8,96 8,6 7,8 9,40 bugetare % faţă de anul 1991 2 655,7 6 055,7 8 571,4 10.666,5 17.966,7 Explicaţii 2001 2002 2003 2004* 2005** Cheltuieli pentru apărare 17.748.800 23.231.105,6 29.166.000 36.996.100 42.627.700 naţională (în milioane lei) % faţă de total cheltuieli 9,1 9,76 9,4 10,53 10,98 bugetare % faţă de anul 1991 22.680,4 29.686,03 37.270,0 42.275,73 54.472,11 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1996, p. 736-737; 1997, p. 730; 1998, p. 639; 1999, p. 631; 2002, p. 519; 2004, p. 505. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 853, din 2 decembrie 2003. ** Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. Apărarea patriei este o datorie sfântă a fiecărui cetăţean; toţi cetăţenii (bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici), indiferent de naţionalitate, religie sau ocupaţie, au dreptul şi obligaţia de înaltă răspundere patriotică să-şi facă datoria faţă de patrie, să participe la una dintre formele de pregătire militară reglementate, să-şi însuşească şi să-şi perfecţioneze continuu mânuirea mijloacelor de luptă pentru a fi gata să apere oricând, chiar cu supremul sacrificiu, munca paşnică a poporului, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a patriei. Luarea măsurilor pentru apărarea ţării este o obligaţie a tuturor organelor de stat, unităţilor şi organizaţiilor. Organizarea apărării ţării cuprinde pregătirea populaţiei, a teritoriului şi a economiei naţionale. Dreptul de a hotărî asupra problemelor care privesc apărarea României constituie un atribut suveran al statului român, teritoriul ţării fiind inalienabil şi indivizibil. Statul român s-a pronunţat şi se pronunţă cu fermitate şi consecvenţă pentru destindere, pace, coexistenţă paşnică, dezarmare generală. 356 CHE CHELTUIELI BUGETARE PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT, c. efectuate din bugetul asigurărilor sociale de stat pentru acordarea de pensii, indemnizaţii, ajutoare, trimiteri la odihnă şi tratamente balneoclimaterice a pensionarilor şi a personalului cuprins în asigurările sociale de stat, precum şi a membrilor lor de familie. Evoluţia cheltuielilor bugetare pentru asigurările sociale de stat în anii 1990-2005 (în milioane lei) Explicaţii 1990 1991 1992 1993 1994 Cheltuieli totale pentru 59.580,4 155.068,6 404.314 2.174.730 2.760.680 asigurări sociale de stat % faţă de anul 1990 100 260,3 678,6 1.971,7 4.633,5 Explicaţii 1995 1996 1997 1998 1999 Cheltuieli totale pentru 4.090.448 6.096.920 13.221.909 26.539.398 37.264.300 asigurări sociale de stat % faţă de anul 1990 6.865,4 10.233,1 22.191,7 44.543,8 62.544,5 Explicaţii 2000 2001 2002 2003 2004* 2005** Cheltuieli totale 55.626.915 83.438.001 113.357.100 123.776.000 150.308.300 161.430.100 pentru asigurări sociale de stat % faţă de anul 93.364,5 140.042,7 190.260,3 207.746,2 252.278,09 270.945 1990 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul National de Statistică, Bucureşti, 1997, p. 732;, 1998, p. 641; 1999, p. 633; 2002, p. 521; 2004, p. 507. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 864, din 4 decembrie 2003. ** Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1128, din 30 noiembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. Din bugetul asigurărilor de stat se finanţează şi investiţiile în staţiunile balneoclimaterice pentru crearea unor condiţii tot mai bune de odihnă şi tratament balnear al salariaţilor şi pensionarilor etc. CHELTUIELI BUGETARE PENTRU ASISTENTA SOCIALĂ DE STAT, ALOCAŢII, PENSII, AJUTOARE Şl INDEMNIZAŢII, c. efectuate de la bugetul de stat pentru realizarea asistenţei sociale de stat (v.) (prevederilor sociale). C.b. pentru a.s. au crescut continuu, după cum se constată din tabelul următor: Evoluţia cheltuielilor bugetare pentru asistenţa socială de stat în anii 1990-2005 (în milioane lei) Explicaţii 1990 1991 1992 1993 Cheltuieli totale cu asistenţa 351,7 4.094 10.337 6.957 socială % faţă de 1990 100 1.164 2.939,2 1.978,9 CHE 357 Explicaţii 1994 1995 2000 2001 Cheltuieli totale cu asistenţa 15.231 14.440 11.242 085 23.656 583 socială % faţă de 1990 4.330,7 4.105,7 31.964 98,4 6.726 352,9 Explicaţii 2002 2003 2004* 2005** Cheltuieli totale cu asistenţa 27.278.483,5 35.602 000 46.128.400 62.426.400 socială % faţă de 1990 7.756.179,6 90.122.831,9 13.115.837,36 17.749.900,5 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1996, p. 736-737; 2002, p. 519; 2004, p. 506. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 853, din 29 noiembrie 2002. ** Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. CHELTUIELI BUGETARE PENTRU CULTURĂ Ş! ARTĂ, subdiviziune importantă a cheltuielilor social-culturale, al cărei obiect constă în finanţarea dezvoltării culturii şi artei. De la bugetul de stat se efectuează cheltuieli pentru dezvoltarea şi înfăptuirea culturii. Cultura este pusă în slujba omului şi contribuie la dezvoltarea societăţii omeneşti. Cultura pătrunde în popor prin biblioteci, case şi palate de cultură, radioficare, radioamplificare, televiziune, presă, case de creaţie şi uniuni de creatori, cămine culturale, muzee etc. în cadrul cheltuielilor pentru cultură, locul principal îl ocupă salariile şi cheltuielile administrativ-gospodăreşti. La biblioteci predomină cheltuielile destinate procurării de cărţi, reviste, publicaţii etc. în domeniul artei, cheltuielile bugetare se efectuează pentru teatre, opere, operete, filarmonici, orchestre populare, cinematografe, ansambluri populare de cântece şi dansuri etc. V. şi cheltuieli bugetare pentru finanţarea acţiunilor social-culturale. CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANŢAREA ACŢIUNILOR SOCIAL-CULTURALE, grupă importantă de cheltuieli bugetare care se efectuează pentru învăţământ, ocrotirea sănătăţii, cultură, artă, asigurări sociale şi asistenţă socială, alocaţia de stat pentru copii, ajutoare care se acordă soţiilor militarilor în termen, educaţie fizică şi sport etc. Importante mijloace băneşti au fost alocate pentru reorganizarea, dezvoltarea, modernizarea şi perfecţionarea învăţământului de toate gradele, folosirea experienţei altor ţări, legarea strânsă a învăţământului de producţie şi cercetarea ştiinţifică, pentru îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii, artei, culturii, asigurărilor sociale, asistenţei sociale, educaţiei fizice şi sportului etc., realizându-se o adevărată revoluţie în instrucţia publică din ţara noastră. C.b. pentru f.a.s.-c. au crescut continuu, ocupând locul întâi în cadrul bugetului de stat, după cum se constată din tabelul de mai jos. Concomitent, au crescut continuu şi cheltuielile bugetare social-culturale care au revenit, în medie, pe un locuitor. C.b. pentru f.a.s.-c. au avut şi au ca scop lichidarea reminiscenţelor trecutului care mai persistă încă în conştiinţa unor oameni, dezvoltarea multilaterală a aptitudinilor fizice şi intelectuale ale oamenilor, formarea conştiinţei cetăţenilor, a trăsăturilor moral-politice şi spirituale înaintate, a unor oameni pătrunşi de echitatea socială, devotaţi patriei şi poporului. Aceste c. sunt finanţate în cea mai mare măsură de la bugetul statului, fiind cuprinse într-o proporţie covârşitoare în bugetele locale. Cheltuielile cu acţiunile social-culturale se finanţează însă şi din: "resurse proprii ale instituţiilor de învăţământ; "resurse private interne şi externe; "contribuţii ale populaţiei, resurse ale diferitelor fundaţii, asociaţii etc. în majoritatea ţărilor, bugetul statului (central şi local) constituie izvorul principal de 358 CHE finanţare a cheltuielilor social-culturale. C.b. pentru f.a.s.-c. se finanţează şi din mijloacele proprii ale agenţilor economici, ale instituţiilor publice, ale unităţilor şi organizaţiilor cooperatiste mixte, private etc. Aceste cheltuieli au o mare importanţă pentru dezvoltarea societăţii, deoarece sarcinile economice şi organizatorice ale statului sunt tot mai strâns împletite cu acţiunile social-culturale. Evoluţia cheltuielilor bugetare social-culturale în anii 1990-2005 (în milioane lei) Explicaţii 1990 1991 1992 1993 1994 Cheltuieli bugetare pentru 110.375 187.057 478.415 1.264.704 3.216.891 acţiuni social-culturale % faţă de total cheltuieli 27,3 34,8 29,2 30,6 29,4 bugetare % faţă de 1990 100 169,5 430,2 1145,8 2914,5 Explicaţii 1995 1996 1997 1998 1999 Cheltuieli bugetare pentru 4.470.789 6.977.088 16.626.251 22.267.677 28.330.112 acţiuni social-culturale % faţă de total cheltuieli 27,8 29,4 31,43 28,7 26,5 bugetare % faţă de 1990 4.050 6.321,3 15.063,4 20.174,6 25.667,2 Explicaţii 2000 2001 2002 2003 2004* 2005** Cheltuieli buge¬ 38.203.158,7 44.017.686 53.652.480,8 68.167.000 83.296.000 109.513 600 tare pentru acţiuni social-culturale % faţă de total 25,6 23,6 22,5 23,5 23,71 28,22 cheltuieli bugetare % faţă de 1990 34.612,7 39.850 48.609 61.759,45 75.466,4 99.219,6 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1996, p. 736-737; 1997, p. 730; 1998, p. 539; 1999, p. 631; 2002, p. 519. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 853, din 2 decembrie 2003. ** Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. Creşterea cheltuielilor social-culturale este determinată şi condiţionată de însăşi dezvoltarea economiei naţionale. La rândul lor, cheltuielile social-culturale influenţează şi condiţionează în bună măsură realizarea acţiunilor economice şi a celorlalte obiective ale dezvoltării ţării. Pe măsura creşterii produsului naţional brut, cresc şi cheltuielile pentru acţiunile social-culturale. Corespunzător prerogativelor şi sarcinilor sale, statul determină toate cheltuielile bugetare, inclusiv pe cele social-culturale. C.b. pentru f.a.s.-c. sunt un mijloc de garantare a drepturilor constituţionale ale cetăţenilor la învăţătură, la ocrotirea sănătăţii, la odihnă şi la asigurarea materială pentru bătrâneţe sau în caz de incapacitate de muncă, în caz CHE 359 de şomaj etc. înfăptuirea acţiunilor social-culturale comportă două feluri de cheltuieli, şi anume: cheltuieli de capital pentru investiţii (construcţii, mijloace de transport, aparatură etc.) şi cheltuieli curente destinate întreţinerii şi funcţionării instituţiilor publice social-culturale (salarii, burse, hrană, medicamente, iluminat, încălzit etc.). V. şi cheltuieli bugetare pentru asigurările sociale de stat; cheltuieli bugetare pentru ocrotirea sănătăţii. CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANŢAREA ECONOMIEI NAŢIONALE, * i c. care ocupă un loc important în cadrul cheltuielilor bugetare, fiind determinate de necesitatea satisfacerii cerinţelor legilor economice, a funcţiei economico-organizatorice a statului şi de înfăptuirea obiectivelor dezvoltării economice. Cuantumul acestor c. a crescut continuu. La dezvoltarea economiei naţionale participă, într-o măsură mult mai mare ca în trecut, fondurile proprii ale unităţilor economice de stat, ale celor private, prin autofinanţare. C.b. pentru f.c.n. cuprind: cheltuielile pentru crearea, lărgirea, reconstruirea şi modernizarea mijloacelor fixe existente, pe calea investiţiilor; cheltuielile pentru înzestrarea unităţilor de stat nou înfiinţate cu active circulante; cheltuieli pentru cercetarea ştiinţifică; cheltuieli operative ale unităţilor economice de stat; cheltuieli pentru constituirea rezervelor materiale de stat. Cheltuielile bugetare pentru investiţii ocupă locul principal în cadrul cheltuielilor pentru finanţarea economiei naţionale, ele asigurând creşterea producţiei mijloacelor de producţie. Prin bugetul de stat se finanţează investiţiile de interes naţional care asigură repartizarea judicioasă a obiectivelor de producţie pe ramurile economiei naţionale, acordându-se prioritate dezvoltării ramurilor de bază, constructoare de maşini. C.b. pentru investiţii au asigurat dezvoltarea echilibrată atât a ramurilor economiei naţionale, cât şi în profil teritorial, cu luarea în considerare a criteriilor de eficienţă economică şi socială, de ridicare a unităţilor administraţi v-teritoriale mai puţin dezvoltate la nivelul celor dezvoltate, ceea ce a asigurat atât diversificarea structurii producţiei, cât şi valorificarea superioară a resurselor naturale ale ţării. Dezvoltarea echilibrată, proporţională a economiei naţionale în ritmul actual a fost posibilă datorită vastului program de investiţii. Unităţile economice de stat sunt înzestrate la înfiinţare cu active circulante al căror cuantum se determină pe bază de normative care să asigure desfăşurarea normală a procesului de producţie. în anumite condiţii, se finanţează de la buget şi unele pierderi sau descompletări de active circulante. Cheltuielile operative ale unităţilor economice, cum sunt cele referitoare la pregătirea personalului, la invenţii etc., se finanţează de la bugetul de stat numai dacă de efectul lor beneficiază mai multe unităţi economice. în c.b. pentru finanţarea economiei naţionale se cuprind şi c. făcute cu constituirea rezervelor materiale de stat necesare asigurării desfăşurării normale a procesului reproducţiei sociale, care ar putea să fie, eventual, stânjenit de diverse cauze naturale, accidente etc. în vederea dezvoltării economiei naţionale se folosesc, în acelaşi timp, fondurile proprii ale unităţilor economice de stat, cooperatiste, private, resurse ale populaţiei, precum şi creditul bancar. C.b. pentru dezvoltarea economiei naţionale sunt pârghii eficace de dezvoltare intensivă şi de modernizare a agriculturii, de gospodărire cu maximă eficienţă a resurselor materiale şi financiare, de creştere a productivităţii muncii, de reducere a costurilor, de întărire a disciplinei financiare, a ordinii şi disciplinei în muncă, de apărare a avutului public, de creştere a produsului naţional brut. Evoluţia cheltuielilor bugetului de stat cu acţiunile economice în anii 1991-2005 (în milioane lei) Explicaţii 1991 1992 1993 1994 1995 Cheltuieli bugetare cu 189.360 654.056 1.507.755 3.648.090 4.902.885 acţiuni economice % faţă de total cheltuieli 35,2 40,2 36,5 33,4 31 bugetare % faţă de 1991 100 345,4 796,2 1.926,5 2.590 360 CHE Explicaţii 1996 1997 1998 1999 2000 Cheltuieli bugetare cu 6.111.171 16.626.251 10.682.629 16.837.129 I 4.388.267,9 acţiuni economice % faţă de total cheltuieli 25,8 31,4 13,8 15,7 17,37 bugetare % faţă de 1991 3.227,3 15.063,4 5.641,4 8.891,6 13.683,36 Explicaţii 2001 2002 2003 2004* 2005** Cheltuieli bugetare cu 32.737.220 53.652.480,8 68.283.000 92.483.900 91.505.200 acţiuni economice % faţă de total cheltuieli 17,96 18,78 24,5 26,32 23,58 bugetare % faţă de 1991 19.473,8 27.599,75 36.059,88 48.840,25 48.323,4 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1996, p. 736-737; 1997, p. 730; 1998, p. 539; 1999, p. 631; 2002, p. 520; 2004, p. 506. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 853, din 2 decembrie 2003. ** Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANŢAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, subdiviziune principală a cheltuielilor social-culturale. C.b. pentru f.î. au evoluat continuu, după cum se vede din tabelul următor. Cheltuielile publice cu învăţământul - investiţie intelectuală - efectuate de statul român au condus la continua dezvoltare, perfecţionare şi modernizare a învăţământului de toate gradele, la aşezarea lui pe baze noi, în strânsă legătură cu cerinţele vieţii economice şi social-culturale a ţării noastre, pentru propăşirea şcolii româneşti, care asigură pregătirea profesională, instruirea şi calificarea forţei de muncă. C.b. pentru f.î. constituie un avans de produs naţional brut, deoarece resursele bugetare folosite pentru învăţământ nu se consumă definitiv, ci se regăsesc în nivelul pregătirii profesionale a membrilor societăţii. Investiţiile intelectuale au unele trăsături specifice, şi anume: "produc cadre calificate, înzestrate cu o serie de cunoştinţe care dau o productivitate ridicată; «investiţiile intelectuale sunt pe termen lung, având o durată de 10-18 ani; "au efecte pe termen lung, pe tot parcursul vieţii active; "nu sunt supuse uzurii morale, deoarece ele pot fi adaptate permanent cerinţelor economiei, ştiinţei, tehnicii, culturii etc.; învăţământul oferă persoanei supleţea necesară adaptării permanente la noile cerinţe ale economiei şi culturii prin specializări, calificări, reciclări etc.; "investiţiile intelectuale au efecte multiple, au caracter economico-social, uman şi sunt incomparabil mai dificil de cuantificat, în comparaţie cu investiţiile materiale. învăţământul, instrucţia publică, este principalul izvor de cultură, de instruire şi pregătire a specialiştilor în strânsă legătură cu cerinţele vieţii, de educaţie şi civilizaţie, de formare a unor calităţi morale superioare, de dezvoltare a ştiinţei, artei şi culturii; de asemenea, învăţământul contribuie la perfecţionarea continuă a pregătirii profesionale, ştiinţifice şi tehnice a viitorilor specialişti. CHE 361 Evoluţia cheltuielilor bugetare pentru finanţarea învăţământului în anii 1990-2005 (în milioane lei) Explicaţii 1990 1991 1992 1993 1994 Cheltuieli totale pentru 23.131 77.807 209.261 605.562 1.490.795 învăţământ % faţă de total cheltuieli 17,1 41,6 44,1 47,9 46,3 social-culturale % faţă de 1990 100 336,4 904,7 2.617,9 6.444,8 Explicaţii 1995 1996 1997 1998 1999 Cheltuieli totale pentru 2.057.915 3.280.879 7.156.599 10.801.636 13.996 162 învăţământ % faţă de total cheltuieli 44,4 47,2 43,04 48,5 49,4 social-culturale % faţă de 1990 8.876,2 12.989,6 30.939,4 46 697,7 60 508 Explicaţii 2000 2001 2002 2003 2004* 2005** Cheltuieli totale 20.173.438 10.098.000 12.770.709,1 15.561.000 17.465.500 15.177.900 pentru învăţământ % faţă de total 52,8 22,9 23,8 22,8 20,96 21,3 cheltuieli social- culturale % faţă de 1990 8.721,4 43.655,7 55.210,3 67.273,35 75.506,9 100.859,9 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul National de Statistică, Bucureşti, 1996, p. 736-737; 1997, p. 730; 1998, p. 539; 1999, p. 631; 2002, p. 519; 2004, p. 505. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 853, din 2 decembrie 2003. ** Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. C.b. pentru î. constituie o importantă pârghie financiară în lupta împotriva concepţiilor vechi, retrograde, pentru combaterea a tot ceea ce ar putea frâna mersul nostru înainte, pentru înlăturarea moravurilor şi a mentalităţilor înapoiate. Concomitent - şi aceasta este incomparabil mai important - cheltuielile pentru învăţământ sunt o însemnată pârghie pentru dezvoltarea intelectuală, morală, estetică şi fizică a poporului, o pârghie eficientă cu ajutorul căreia se pot inocula tineretului respectul şi pasiunea faţă de muncă, pentru viaţă, faţă de idealurile de pace, libertate şi progres social, un instrument de afirmare a principiilor eticii şi echităţii sociale, de promovare a relaţiilor noi dintre oameni, bazate pe egalitate, dreptate, prietenie, colaborare şi întrajutorare. Aceste cheltuieli publice asigură transpunerea în viaţă a dreptului constituţional la învăţătură. Cuantumul cheltuielilor pentru învăţământ este determinat de influenţa simultană a mai multor factori, cum sunt: demografici, economici, sociali, politici etc. Dintre aceşti factori, influenţa cea mai puternică o exercită factorul demografic. Prin organizarea şi desfăşurarea sa, şcoala românească de toate gradele constituie factorul principal de educare şi formare a tinerelor generaţii, a omului în general. De la bugetul de stat se finanţează: învăţământul preşcolar (grădiniţele şi căminele pentru copii), învăţământul primar (clasele 362 CHE I-IV), gimnazial (clasele V-VI1I), învăţământul liceal şi postliceal de specialitate, inclusiv liceele industriale, economice, agroindustriale şi pedagogice, şcolile speciale şi casele de copii, învăţământul profesional şi de maiştri, precum şi alte forme de pregătire a forţei de muncă, învăţământul superior (inclusiv cel de scurtă durată - colegiile), cursurile de calificare şi recalificare, învăţământul postuniversitar, doctoratul şi alte forme de perfecţionare a pregătirii profesionale a personalului. Cheltuielile pentru învăţământ cuprind, de asemenea, cheltuielile legate de organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ, cum sunt: cheltuielile pentru internate, excursii, manuale şcolare, cămine şi cantine studenţeşti, case de cultură ale studenţilor etc. După natura (felul) lor, cheltuielile pentru învăţământ din cadrul aceleiaşi unităţi de învăţământ se pot grupa astfel: "cheltuieli de capital pentru investiţii (construirea de unităţi de învăţământ, achiziţionarea de terenuri pentru construcţii şcolare, aparatură, mobilier, mijloace de transport, reparaţii capitale etc.); "cheltuieli curente, adică cheltuielile funcţionale specifice instituţiilor de învăţământ, care cuprind: "salarii şi diferite indemnizaţii care se acordă cadrelor didactice; "cheltuielile pentru procurarea de material didactic, de aparate, instrumente şi substanţe chimice de laborator, de cărţi pentru biblioteci şi imprimate, premii acordate elevilor şi studenţilor la sfârşitul anului etc.; "cheltuieli administrativ-gospodăreşti, adică: salariile personalului de conducere şi tehnic-administrativ, cheltuielile pentru apă, iluminat, încălzit, poştă, telefon, telegraf, radio, rechizite de birou, diferite abonamente etc.; "cheltuieli pentru achitarea drepturilor cuvenite elevilor, studenţilor şi doctoranzilor, cum sunt: "burse şi alte indemnizaţii pentru stimularea obţinerii unor rezultate cât mai bune la învăţătură; "cheltuieli pentru hrană, manuale şcolare; "indemnizaţii acordate familiilor celor trimişi la studii în străinătate şi diferite alte indemnizaţii; "cheltuieli care se efectuează cu doctoranzii etc. O importantă dezvoltare a dobândit învăţământul seral şi cu frecvenţă redusă din licee şi de la instituţiile de învăţământ superior de stat şi privat. în acest fel, învăţământul este şi mai mult la îndemâna celor dornici să înveţe. Izvoarele de finanţare a cheltuielilor pentru învăţământul din România sunt: "alocaţiile de la bugetul statului (în proporţie de 85%); "fondurile proprii ale agenţilor economici; "diferite venituri ale unităţilor de învăţământ; "contribuţia populaţiei; ■alte surse. începând cu anul 1991, cheltuielile pentru învăţământ se finanţează şi din taxe de admitere, taxe pentru restanţe şi repetenţie în învăţământul superior, la care se prevăd însă unele facilităţi. în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, a început să se organizeze învăţământul privat, cu deosebire unităţi de învăţământ superior, care se finanţează din taxele pe care le încasează de la studenţi şi parţial (eventual) subvenţii de la bugetul statului, contribuţii ale unor agenţi economici, sponsorizări, donaţii etc. în ţările dezvoltate, o parte a cheltuielilor publice se efectuează pentru educarea şi formarea adulţilor, care cuprind formele exterioare ale educaţiei şcolare, cum sunt cele postliceale sau pentru învăţarea unei meserii, educaţia populară, servicii de educaţie supravegheată, studiile în cadrul unităţilor militare etc. V. şi cheltuielile bugetare pentru finanţarea acţiunilor social-culturale. CHELTUIELI BUGETARE PENTRU OCROTIREA SĂNĂTĂŢII, subdiviziune importantă a cheltuielilor bugetare social-culturale, în care este cuprinsă totalitatea cheltuielilor statului efectuate cu: reţeaua instituţiilor şi acţiunilor curativo-profilactice de asistenţă medicală generală, din care fac parte: spitalele unificate şi neunificate, clinicile cu staţionar, dispensarele, policlinicile, unităţile ambulatorii, staţiile de salvare, staţiile de recoltare şi conservare a sângelui, staţiile de aviaţie sanitară; reţeaua medicală profilactică de ocrotire şi asistenţă medicală a mamei şi copilului, care cuprinde: casele de naştere, casa copilului, creşele, dispensarele şi policlinicile de copii, spitalele unificate şi neunificate de copii etc.; instituţiile şi acţiunile de luptă împotriva tuberculozei (dispensarele t.b.c., spitalele unificate şi neunificate t.b.c., preventoriile şi sanatoriile t.b.c., staţiile microradiografice etc.); unităţile antiepidemice şi dermatovenerice (staţiile sanitare şi antiepidemice, staţiile de dezinfectare, deparazitare şi deratizare, serviciile sanitare din porturi şi de la punctele de frontieră, profilaxia şi combaterea bolilor transmisibile, dispensarele şi spitalele antivenerice); instituţiile de acordare a asistenţei medicale din sectorul de odihnă şi tratament balnear; diferite alte instituţii şi acţiuni CHE 363 medico-sanitare, ca de exemplu: unităţile de expertiză medicală judiciară, laboratoarele pentru controlul medicamentelor, unităţile pentru educaţia sanitară etc. Evoluţia cheltuielilor bugetare pentru ocrotirea sănătăţii în anii 1990-2005 (în milioane lei) Explicaţii 1990 1991 1992 1993 1994 Cheltuieli pentru ocrotirea 25.500,4 62.110 152.991 365.123 997.982 sănătăţii % faţă de total cheltuieli 21,3 33,2 32,2 28,9 31,0 social-culturale % faţă de 1990 100 260,0 651,0 1.553,7 4.246,6 Explicaţii 1995 1996 1997 1998 1999 Cheltuieli pentru ocrotirea 1.320.638 2.008.461 4.418.811 3.183.913 3.517.503 sănătăţii % faţă de total cheltuieli 29,5 28,8 26,57 14,3 12,4 social-culturale % faţă de 1990 5.619,5 8.546,5 17.328,4 13.548,3 14.967,8 Explicaţii 2000 2001 2002 2003 2004* 2005** Cheltuieli pentru 3.710.379 6.774.695 9.807.876,6 11.091.000 12.417.300 15.177.900 ocrotirea sănătăţii % faţă de total 9,7 16,0 18,3 18,7 14,9 13,9 cheltuieli social- culturale % faţă de 1990 15.788,5 29.967 41.735 4.349,34 52.838,67 64.585,7 Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1996, p. 736-737; 1997, p. 730; 1998, p. 639; 1999, p. 631; 2002, p. 519. * Legea bugetului de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 853, din 2 decembrie 2003. ** Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. în grupa c.b. pentru o.s. se cuprind: "cheltuielile pentru investiţii, reparaţii curente, reparaţii capitale; "cheltuieli operative (salarii, contribuţii pentru asigurările sociale, cheltuieli pentru medicamente şi hrană, calculate în funcţie de numărul de paturi pe întregul an, cheltuielile pentru inventar moale, iluminat, încălzit) etc. în România, ocrotirea sănătăţii poporului constituie o importantă problemă de stat. Constituţia ţării consfinţeşte dreptul cetăţenilor la asistenţă medicală gratuită acordată prin instituţiile medico-sanitare de stat, precum şi dreptul la ocrotire deosebită a mamei şi copilului. în ţara noastră, resursele financiare folosite pentru ocrotirea sănătăţii au provenit în cea mai mare măsură de la bugetul statului. Resursele bugetare au fost completate în oarecare măsură din fondurile unităţilor economice cu capital de stat, ale cooperativelor, ale agenţilor economici privaţi, ca şi din contribuţia populaţiei pentru asistenţă şi tratament medical. Statul român s-a preocupat în mod deosebit de perfecţionarea continuă a ocrotirii sănătăţii, preocupare confirmată de creşterea, an de an, a cheltuielilor bugetare destinate 364 CHE acestui scop (v. tabelul de la pag. 363). Se înţelege că sunt necesare o dimensionare corespunzătoare a fondurilor bugetare pentru sănătate, precum şi o reorganizare a asistenţei medicale în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă. între altele, sunt necesare reorganizarea sistemului de asistenţă medicală, înfiinţarea de cabinete medicale particulare, farmacii, concesionarea unor instituţii medico-sanitare, care să fie dotate cu aparatură modernă, precum şi găsirea unor noi surse de finanţare a acestor cheltuieli. Politica medico-sanitară este o componentă a politicii economico-sociale, cu tendinţă de continuă creştere. Creşterea cheltuielilor cu ocrotirea sănătăţii este determinată de mai mulţi factori, dintre care se menţionează: diversificarea şi sporirea cerinţelor de asistenţă şi tratament medico-sanitar datorită creşterii numărului populaţiei şi modificării structurii ei; creşterea costului prestaţiilor medico-sanitare; intensificarea factorilor de risc; folosirea unor noi mijloace de stabilire a diagnosticului, a tratamentului; creşterea numărului cadrelor medico-sanitare etc. Ocrotirea sănătăţii populaţiei constituie, în ţara noastră, o importantă problemă publică. Legislaţia ţării consfinţeşte şi garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii şi asigură, în fapt, accesul cetăţenilor, fară deosebire de naţionalitate, rasă, sex sau religie, la asistenţă medicală acordată prin instituţii medico-sanitare de stat şi private, precum şi dreptul la ocrotire deosebită a mamei şi copilului. Investiţiile în sănătate cuprind cheltuielile care se efectuează pentru ocrotirea sănătăţii membrilor societăţii, precum şi resursele necesare finanţării acţiunilor preventive şi de conservare a stării de sănătate; acestc investiţii sunt un factor al dezvoltării economice şi sociale a ţării. Principiile de bază ale politicii statului în domeniul ocrotirii sănătăţii publice sunt: "medicina să fie în primul rând a omului sănătos şi nu a bolnavului; "prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor; ■prelungirea duratei vieţii active şi, în general, a vieţii omului; «larga accesibilitate a întregii populaţii la toate formele de asistenţă medicală; "întărirea continuă a stării de sănătate a poporului - componentă esenţială a calităţii vieţii; "creşterea unor generaţii sănătoase, viguroase. Prin fondurile alocate de la bugetul statului şi prin importantele măsuri luate de stat în ceea ce priveşte reorganizarea, extinderea, diversificarea şi modernizarea reţelei medico-sanitare şi înzestrarea acesteia cu aparatură perfecţionată, pentru pregătirea şi creşterea numărului de cadre medico-sanitare, pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi a producţiei de medicamente s-au obţinut unele rezultate pozitive în ocrotirea sănătăţii. în ţara noastră au avut loc: ■reorganizarea unităţilor şi a acţiunilor de ocrotire a sănătăţii; "unificarea asistenţei medicale şi trecerea ei sub conducerea şi controlul Ministerului Sănătăţii; "înfiinţarea a numeroase unităţi de ocrotire a sănătăţii (unităţi curativo-profilactice, circumscripţii medicale, maternităţi, unităţi de tratament ambulatoriu, policlinici, spitale, servicii medico-sanitare în întreprinderi şi instituţii etc.). De asemenea, s-au înfiinţat unităţi medico-sanitare, cum sunt: "bucătăriile dietetice; "casele de naştere (mai ales la sate); "dispensarele de pediatrie; "spitalele unificate; "staţiile de recoltare şi conservare a sângelui; "staţiile de aviaţie sanitară; "serviciile şi punctele de transfuzie de sânge; "posturile de prim ajutor din întreprinderi şi de pe şantiere; "s-a trecut la privatizarea ocrotirii sănătăţii etc. în acelaşi timp, au fost luate măsuri pentru îmbunătăţirea muncii în domeniul ocrotirii sănătăţii. Măsurile luate pentru perfecţionarea ocrotirii sănătăţii se reflectă şi în datele din tabelul de la pag. 365. S-au asigurat o mai bună arondare a populaţiei pe circumscripţiile medicale şi o repartizare judicioasă a medicilor pe teritoriul ţării. Mortalitatea generală s-a redus la jumătate faţă de trecut, cea infantilă a scăzut de aproape şase ori, iar durata medie a vieţii a crescut, ajungând în prezent la aproape 70 de ani. Măsurile energice luate în domeniul medicinei preventive privind ocrotirea sănătăţii au contribuit la îmbunătăţirea sănătăţii şi la creşterea forţei fizice şi morale a populaţiei. De asemenea, au fost luate măsuri profilactice, antiepidemice, de igienă, de securitate şi de protecţie a muncii, de îmbunătăţire a asistenţei ambulatorii de urgenţă, reţeaua medico-sanitară a fost înzestrată cu utilaje şi aparatură modernă astfel încât să se asigure îmbunătăţirea continuă a activităţii proprii. Alături de dezvoltarea bazei materiale, s-au luat măsuri de perfecţionare a organizării asistenţei medicale în vederea asigurării operativităţii şi eficienţei sale. în staţiunile balneoclimaterice se îmbunătăţesc mereu condiţiile de cazare şi tratament. în afară de instituţiile medico-sanitare publice, au început să ia fiinţă policlinici cu plată, instituţii medicale private. CHE 365 Evoluţia numărului de paturi pentru asistenţă medicală, al caselor de naştere, al farmaciilor, al medicilor şi al cadrelor medii sanitare în perioada 1990-2003 Explicaţii 1990 1991 1992 1993 Paturi de asistenţă medicală 207.001 206.869 179.169 179.082 Farmacii 1.948 1.748 1.226 962 Medici 48.530 48.562 49.013 49.591 Număr de locuitori la un medic 555 551 536 565 Personal mediu sanitar 131.949 125.947 124.234 122.166 Explicaţii 1994 1995 1996 1997 Paturi de asistenţă medicală 174.900 173.311 170.954 166.441 Farmacii 951 957 558 550 Medici 47.990 40.112 40.919 40.378 Număr de locuitori la un medic 567 565 552 558 Personal mediu sanitar 130.093 128.460 126.645 116.712 Explicaţii 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Paturi de asistenţă 164.526 164.156 166.817 167.888 162.588 142.676 medicală Farmacii 3.969 4.052 4.267 4.268 3.766 3.933 Medici 41.310 42.975 42.371 42.939 41.547 42.538 Număr de locuitori 545 523 529 529 525 511 la un medic Personal mediu 117.719 114.027 111.326 111.263 113.620 109.668 sanitar Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 1997, p. 233-237; 1998, p. 224-227; 1999, p. 219-223; 2002, p. 176-189; 2004, p. 408-409. în cadrul fiecărei unităţi, cheltuielile cu ocrotirea sănătăţii cuprind: cheltuieli de capital, adică investiţiile, reparaţiile capitale, şi cheltuieli curente (salarii, contribuţii pentru asigurările sociale, cheltuielile pentru medicamente şi hrană, materiale sanitare, calculate în funcţie de numărul de paturi pe întregul an, cheltuieli pentru inventar moale, iluminat, încălzit etc.). Prin aceste cheltuieli se urmăresc dezvoltarea activităţii medicale preventive, ridicarea nivelului de cultură sanitară a cetăţenilor, asigurarea mijloacelor de apărare şi de refacere a sănătăţii populaţiei, lărgirea şi perfecţionarea reţelei de asistenţă medico-sanitară (policlinici, spitale, preventorii, case de naştere etc.) şi luarea de măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă, care să conducă la conservarea şi la întărirea sănătăţii publice. Sursele posibile de finanţare a cheltuielilor cu ocrotirea sănătăţii sunt: "bugetul statului; "contribuţii ale populaţiei; ■contribuţii din reclame pentru tutun şi din încasările realizate din vânzarea ţigărilor (2% + 2%); "resursele proprii ale instituţiilor medico-sanitare; "donaţii; "resurse externe etc. Eficienţa cheltuielilor cu sănătatea se apreciază cu ajutorul unor indicatori cum sunt: "durata medie a vieţii; "morbiditatea; "natalitatea; "mortalitatea infantilă şi generală; "cheltuielile totale pe un pat de spital; "numărul de zile din an în care un pat de spital este ocupat; "numărul de medici 366 CHE şi personal sanitar mediu la o sută de pacienţi etc. Creşterea eficienţei cheltuielilor cu ocrotirea sănătăţii se poate obţine pe următoarele căi: "buna gospodărire a mijloacelor fixe, a tuturor dotărilor şi a întregii aparaturi medicale; "repartizarea judicioasă a zestrei materiale pe teritoriu; ■perfecţionarea pregătirii personalului medico-sanitar; "asigurarea accesului populaţiei la unităţile medico-sanitare; "prevenirea şi reducerea îmbolnăvirilor; "efectuarea cu promptitudine a investigaţiilor medicale, stabilirea promptă a diagnosticului, efectuarea tratamentului; ■refacerea sănătăţii şi a capacităţii de muncă în cel mai scurt timp şi reintegrarea socioprofesională rapidă; "menţinerea tinereţii şi vigorii poporului nostru. Asigurarea sănătăţii populaţiei se realizează în primul rând prin adoptarea de măsuri complexe, economice, sociale, culturale, sanitare şi de prevenire a poluării, integrate în programul de dezvoltare economico-socială. De asemenea, de mare importanţă sunt acţiunile de educaţie sanitară care au ca scop dezvoltarea armonioasă, fizică, intelectuală şi morală a omului, călirea şi fortificarea organismului, menţinerea vigorii şi tinereţii întregii noastre naţiuni. în vederea întăririi şi păstrării stării de sănătate a populaţiei, legislaţia ţării noastre prevede un complex de măsuri, cum sunt: promovarea şi întărirea sănătăţii populaţiei; îmbunătăţirea condiţiilor igienice în mediul de viaţă şi la locurile de muncă; apărarea sănătăţii mamei, copilului, tineretului, a celorlalţi cetăţeni şi creşterea natalităţii; cultivarea unor deprinderi sănătoase de viaţă şi de muncă prin folosirea unei alimentaţii raţionale, practicarea culturii fizice, a sportului şi a turismului, utilizarea factorilor naturali; desfăşurarea unor largi acţiuni profilactice, identificarea şi evaluarea factorilor care influenţează negativ sănătatea şi luarea promptă a măsurilor pentru înlăturarea acestora; acordarea asistenţei medicale permanente şi asigurarea unui tratament medical eficient; desfăşurarea unei educaţii medico-sanitare pentru întreaga populaţie, încât fiecare cetăţean să-şi apere propria sănătate şi pe cea a familiei sale. V. şi fondul special pentru sănătate; cheltuielile bugetare pentru finanţarea acţiunilor social-culturale. CHELTUIELI CARE SE SUPORTĂ DIRECT DIN REZULTATELE FINANCIARE ALE SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI, diferite cheltuieli care se suportă din profitul pe care societatea de asigurări îl realizează. Astfel de cheltuieli sunt: amortismentul şi cheltuielile pentru reparaţiile clădirilor şi ale altor mijloace fixe date în folosinţă gratuită şcolilor profesionale şi altor organizaţii obşteşti care funcţionează pe lângă acestea, cheltuielile cu pregătirea personalului şi practica în producţie, contribuţia bănească pentru efectuarea unor lucrări de interes obştesc, amortismentul mijloacelor fixe scoase din funcţiune înainte de expirarea duratei normate de serviciu, cheltuielile de protocol etc. CHELTUIELI COMPLEXE, expresie valorică a consumului format din mai multe elemente de cheltuieli indirecte. C.c. cuprind: "cheltuielile pentru reparaţii curente şi reviziile periodice; "cheltuielile pentru protecţia muncii; "cheltuielile anticipate; "cheltuielile comune ale secţiilor; "cheltuielile generale ale întreprinderii etc. CHELTUIELI CONSOLIDATE, parte a cheltuielilor bugetului de stat care nu este supusă aprobării Parlamentului şi care trece automat dintr-un buget în altul, cu unele modificări, în grupa c.c. se cuprind: sumele alocate pentru plata dobânzilor la împrumuturi şi pentru stingerea datoriei de stat, întreţinerea familiei regale, salariile şi pensiile unor înalţi funcţionari de stat şi magistraţi etc. Existenţa acestui post în cadrul bugetului determină reducerea într-o şi mai mare măsură a controlului Parlamentului asupra finanţelor statului. CHELTUIELI CONSTANTE, parte a cheltuielilor generale ale unei întreprinderi, a căror mărime nu este influenţată de volumul fizic al producţiei. Din această grupă fac parte: c. cu salariile personalului administrativ, contribuţiile pentru asigurările sociale, amortismentul, reparaţiile curente şi capitale, cheltuielile administrativ-gospGdăreşti etc. CHE 367 CHELTUIELI CONVENŢIONAL-CONSTANTE, parte a cheltuielilor generale ale întreprinderii, a căror mărime nu este influenţată de volumul fizic al producţiei sau influenţa este nesemnificativă. Din această categorie de cheltuieli fac parte majoritatea cheltuielilor de regie şi numai o parte din cheltuielile de bază (salariile inginerilor din secţiile de producţie, amortismentul mijloacelor fixe din secţiile de producţie, salariile personalului de conducere, ale celui neproductiv, cheltuielile administrative, contribuţiile pentru asigurările sociale etc.). Cu toate că c.c.-c. au, în general, un nivel constant indiferent de volumul producţiei, totuşi cuantumul lor este influenţat (ele variază), în funcţie de factorul timp. V. şi cheltuieli variabile. CHELTUIELI CU ÎNTREŢINEREA Şl FUNCŢIONAREA UTILAJULUI, parte a cheltuielilor convenţional-constante (v.) prevăzute în nomenclatorul cheltuielilor ca articol de calculaţie, în care se cuprind cheltuielile pentru reparaţii curente la utilajele şi mijloacele de transport din secţia de producţie, amortismentul acestor utilaje şi mijloace de transport, întreţinerea şi reparaţia S.D.V.-urilor, energia, combustibilul şi alte materiale folosite în scopuri tehnologice şi motrice etc. CHELTUIELI CU MUNCA VIE, echivalent bănesc reprezentând salariile şi alte drepturi ale muncii consumate în procesul de producţie şi de circulaţie. CHELTUIELI CURENTE, c. efectuate în cursul perioadei curente de gestiune şi ocazionate de necesităţile producţiei din acea perioadă. CHELTUIELI DE BAZĂ, c. determinate nemijlocit de procesul tehnologic de producţie sau legate direct de acest proces. Ele cuprind: consumul de materii prime şi materiale directe, consumul de energie pentru funcţionarea maşinilor şi a instalaţiilor de lucru, consumul de combustibil tehnologic şi energetic şi amortismentul mijloacelor fixe din secţiile de producţie. CHELTUIELI DE CERCETARE-DEZVOLTARE, c. pentru efectuarea unor lucrări, realizare a unor obiective de cercetare individualizate, cu ajutorul cărora se realizează garanţia obţinerii eficienţei scontate prin aplicarea lor în unităţile economice. C. de c.-d. se amortizează în cel mult cinci ani. CHELTUIELI DE CIRCULAŢIE, c. ocazionate de mişcarea mărfurilor din sfera procesului de producţie în cea de circulaţie sau numai în cadrul acesteia (cheltuielile de transport, de sortare, de condiţionare, de păstrare etc.). în industrie, c. de c. se găsesc incluse în grupa cheltuielilor de desfacere. în comerţ, ele apar o dată cu ieşirea mărfurilor din sfera procesului de producţie şi cu trecerea lor în sfera circulaţiei, unde reprezintă consum de valori materiale sau băneşti ocazionat de deservirea nemijlocită a procesului de circulaţie a mărfurilor. în vederea cunoaşterii, calculării juste şi contabilizării, c. de c. se grupează - după criterii ştiinţifice - în cheltuielile unităţilor cu ridicata, cheltuielile unităţilor cu amănuntul, cheltuielile unităţilor de alimentaţie publică, cheltuieli de contractări şi achiziţii, cheltuieli de depozitare şi păstrare a legumelor şi fructelor, cheltuieli de administraţie şi conducere. După modul de repartizare, aceste c. se grupează în cheltuieli directe (v.) şi cheltuieli indirecte (v.), iar după volumul desfacerii, în cheltuieli variabile (v.), cheltuieli convenţional-constante (v.) şi cheltuieli constante (v.). CHELTUIELI DE CONSTATARE, c. efectuate de societatea de asigurări pentru a constata producerea daunei, împrejurările în care aceasta a survenit, cauzele, cu stabilirea eventualelor persoane vinovate de daună, precum şi cheltuielile ocazionate de evaluarea pagubei şi de stabilirea răspunderii ce revine organelor asigurătorului. V. şi bugetul societăţii de asigurări; constatarea daunei; evaluarea pagubei. 368 CHE CHELTUIELI DE CONSTITUIRE, c. ocazionate de înfiinţarea sau de modificarea unei unităţi economice, ca de exemplu: cheltuieli şi taxe de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, cheltuielile cu prospectarea pieţei, cheltuieli de publicitate şi alte cheltuieli determinate de înfiinţarea şi modificarea obiectului de activitate. C. de c. se amortizează în cel mult cinci ani. CHELTUIELI DE CONTRACTĂRI, ACHIZIŢII Şl RECEPŢIONĂRI, c. ocazionate de operaţiunile de contractări, achiziţii şi de recepţionare a mărfurilor la centrele de achiziţie. CHELTUIELI DE DEPLASARE, c. ocazionate de deplasarea personalului încadrat în muncă în afara locului permanent de muncă, în scopul îndeplinirii unor sarcini de serviciu. C. de d. cuprind cheltuielile de transport, de cazare şi diurna. V. şi avans; avans în numerar. CHELTUIELI DE DESFACERE, c. determinate de vânzarea unui produs, cum sunt cheltuielile cu: reclamă, salarii, cataloage, reprezentare, eşantioane, expoziţii etc. CHELTUIELI DE EXECUTARE SILITĂ, c. ocazionate de efectuarea procedurii de executare silită care sunt în sarcina debitorului. Cuantumul cheltuielilor cu executarea silită se stabileşte de către organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu, la care se anexează documentele privind cheltuielile efectuate. C. de e.s. a creanţelor fiscale se avansează de organele de executare, din bugetul acestora. C. de e.s. care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorilor urmăriţi. Sumele recuperate în contul c. de e.s. se fac venit la bugetul statului. V. şi executare silită; executarea silită imobiliară; executarea silită mobiliară. CHELTUIELI DE EXPEDIERE, c. efectuate cu expedierea mărfurilor cu autocamioane, pe calea ferată, cu avionul, navele, poşta, cum sunt, de exemplu, cheltuielile cu întocmirea diferitelor documente, manipularea mărfurilor, timbre etc. CHELTUIELI DE EXPLOATARE , consumuri de resurse economice pentru activitatea curentă; activitatea de cumpărare-vânzare de mărfuri, de producţie, de executare de lucrări şi prestări de servicii. C. de e. se efectuează cu exploatarea, întreţinerea şi administrarea curentă a mijloacelor fixe şi a activelor circulante. C. de e. cuprind: cheltuielile privind consumurile de materii prime, materiale de bază şi auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile, costul obiectelor de inventar consumate sau uzura lor, costul de achiziţie al energiei şi apei consumate, costul de achiziţie al animalelor şi păsărilor, costul mărfurilor livrate etc.; cheltuielile cu lucrările executate şi serviciile prestate - întreţinere, reparaţii; redevenţe (v.); locaţii de gestiune şi chirii; studii şi cercetări, inclusiv sumele plătite pentru contractele de cercetare ştiinţifică; cheltuielile cu alte servicii executate de terţi (comisioane, colaboratori, onorarii, cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi personal, deplasări, detaşări şi transferuri, poştă şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare etc.); cheltuielile cu personalul (salariile şi alte drepturi de personal), contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi pentru cele de sănătate şi protecţia socială, contribuţia pentru constituirea fondului de şomaj, cheltuielile cu calificarea, recalificarea şi conversia profesională, alte cheltuieli cu personalul suportate de unitatea economică; cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele plătite de unitatea economică (impozitul pe profit, impozitul pe clădiri, impozitul pe dividende, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, taxa asupra mijloacelor de transport, alte taxe etc.); alte cheltuieli de exploatare (pierderi din producţie, din creanţe, rebuturi etc.). CHELTUIELI DE EXPLOATARE BANCARĂ, c. cu salariile personalului, cheltuielile generale, comisioanele care se plătesc etc. Cuantumul acestor cheltuieli depinde de gradul de bancarizare, de gradul de informatizare, de politica de personal etc. CHE 369 CHELTUIELI DE INTERES GENERAL ALE SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI, c. pentru utilizarea fondului de salarii în vederea plăţii drepturilor cuvenite personalului ca urmare a muncii prestate, inclusiv plata diferitelor activităţi şi acţiuni; impozitul pe salarii, contribuţiile pentru asigurările sociale, premii care se acordă personalului, amortismentul mijloacelor fixe de interes general, cheltuieli cu prelucrarea mecanică şi automatizată a datelor, cheltuieli din fondul preşedintelui, chirii plătite, cheltuieli administrativ-gospodăreşti (v.), diferite alte cheltuieli generale. CHELTUIELI DE INVESTIŢII CARE NU MĂRESC VALOAREA MIJLOACELOR FIXE, c. ocazionate de transferarea unui mijloc fix de la o întreprindere cu capital de stat la alta sau în cadrul aceleiaşi întreprinderi. Pentru aceste c. sunt prevăzute posturi speciale în planul de finanţare şi de creditare a investiţiilor. CHELTUIELI DE ÎNSUŞIRE PENTRU FABRICAREA DE PRODUSE NOI, c. ocazionate de achiziţionarea licenţelor şi a modelelor necesare executării unui produs nou, de proiectarea şi de elaborarea documentaţiei tehnice, de executarea prototipului etc. CHELTUIELI DE MUNCĂ ACTUALĂ, v. CHELTUIELI CU MUNCA VIE. CHELTUIELI DE MUNCĂ MATERIALIZATĂ, cantitate de bunuri materiale consumate pentru desfăşurarea proceselor de producţie. CHELTUIELI DE MUNCĂ TRECUTĂ, v. CHELTUIELI DE MUNCĂ MATERIALIZATĂ. CHELTUIELI DE PRODUCŢIE , consum de mijloace de producţie şi de forţă de muncă, exprimat valoric, ocazionat de desfăşurarea procesului de producţie. C. de p. au o importanţă deosebită în organizarea şi efectuarea lucrărilor de contabilitate şi de analiză a activităţii economice a întreprinderilor. Ele cuprind atât consumul de muncă vie materializată în mijloacele de producţie, cât şi consumul de muncă vie actuală, reprezentat prin salariile plătite. Clasificarea c. de p. ţine seama de rolul lor în procesul de producţie, de modul de repartizare a acestora asupra locurilor care le-au ocazionat, de componenţa lor, de necesităţile de contabilizare şi de alte necesităţi reale. Organizarea cheltuielilor de producţie este strâns legată de calcularea justă a costurilor. Pentru aceasta trebuie să se cunoască cheltuielile întreprinderii, nu numai în totalitatea lor, ci şi pe unitatea de produs, pe categorii de cheltuieli şi pe locuri de cheltuieli. Calcularea corectă a c. de p. este determinată de respectarea principiilor care stau la baza contabilizării lor şi a calculării costurilor, şi anume: separarea şi delimitarea în timp a c. care concură la obţinerea producţiei de cheltuielile care nu sunt ocazionate de procesul de producţie, cu ajutorul conturilor de cheltuieli anticipate şi de preliminări care localizează şi identifică c. pe sfere de activitate a întreprinderii (secţii, ateliere); existenţa unui obiect al calculaţiei, care este determinat de particularităţile organizării producţiei şi de natura activităţii care îl ocazionează (un produs finit, un grup de produse asemănătoare, o fază a procesului de fabricaţie, o comandă, un lot sau o partidă, o lucrare sau un serviciu etc.) şi la care trebuie să se precizeze unitatea de calcul sau de măsură pentru care se determină costul de producţie (v.). CHELTUIELI DE PRODUCŢIE LA 1.000 DE LEI PRODUCŢIE-MARFĂ VÂNDUTĂ Şl ÎNCASATĂ, indicator calitativ al activităţii unităţilor economice care arată ce cheltuieli se efectuează pentru a produce, a vinde şi a încasa o producţie de 1 000 de lei. Acest indicator se determină astfel: sov Cn = ——£--1.000, Pl00° ZQ-V p 370 CHE în care: Cp j ooo = cheltuieli de producţie la 1 000 de lei producţie-marfa vândută şi încasată; Q = cantitatea de produse fabricate; Vc = valoarea producţiei fabricate exprimată în costul complet de producţie; Vp = valoarea producţiei fabricate exprimată în preţul de producţie. Cu cât acest indicator este mai mic, cu atât eficienţa activităţii unităţii economice respective este mai mare. în acest indicator se reflectă efectele măsurilor întreprinse de unităţile economice în ceea ce priveşte înzestrarea tehnică, introducerea soluţiilor tehnologice modeme, perfecţionarea aprovizionării, producţiei, desfacerii, organizarea ştiinţifică a muncii etc. CHELTUIELI DE PROIECTARE, c. efectuate cu obiectivele cuprinse în programul anual de investiţii, pentru elaborarea studiilor tehnico-economice sau a proiectelor în fază unică şi pentru întocmirea proiectelor de execuţie pentru lucrările din programele de investiţii, în grupa c. de p. se cuprind şi următoarele lucrări şi categorii de cheltuieli: "lucrări hidrografice, hidrologice, topografice, de cadastru, geodezice şi studii geotehnice; "documentarea şi experimentarea efectuată pentru elaborarea documentaţiei tehnico-economice a investiţiilor, studiile comparative ale ofertelor şi avizele la acestea; "lucrări de adaptare la teren a proiectelor-tip şi refolosibile; "machete şi prezentări speciale; "documentaţii tehnice pentru utilajele tehnologice, utilajele auxiliare şi de întreţinere; "costul modificărilor sau completării lucrărilor de proiectare; "asistenţa tehnică acordată beneficiarilor de investiţii în faza de proiectare şi de execuţie etc. CHELTUIELI DE REGIE, c. generale de conducere şi administraţie ale unităţilor economice, instituţiilor etc. Ponderea principală în cadrul c. de r. o deţin salariile personalului de conducere şi administraţie şi contribuţiile pentru asigurările sociale. CHELTUIELI DE REPARTIZARE, c. care, prin natura lor, nu se pot repartiza direct pe locul de consum în momentul când s-au efectuat. Se folosesc în contabilitatea instituţiilor publice, de exemplu pentru cheltuielile care privesc, în acelaşi timp, mijloacele bugetare şi cele extrabugetare şi care urmează a se repartiza asupra conturilor de cheltuieli respective, la sfârşitul lunii. în aceeaşi categorie se cuprind şi salariile personalului administrativ, cheltuielile gospodăreşti şi de birou etc., care privesc unele lucrări de investiţii şi care nu se pot defalca de la început pe fiecare lucrare, fiind comune pentru mai multe lucrări etc. Contabilitatea are sarcina să colecteze în cursul lunii cheltuielile care nu se pot înregistra potrivit destinaţiei lor şi să repartizeze aceste cheltuieli pe locurile de consum la sfârşitul lunii, folosind în acest scop contul „Cheltuieli de repartizat**. CHELTUIELI DE SALVARE, c. efectuate cu ocazia salvării navei. C. de s., pentru a putea fi acoperite prin asigurare, trebuie să apară ca necesare şi să fie făcute în mod chibzuit. C. de s. trebuie să vizeze fie salvarea navei, fie micşorarea pagubei. Asigurarea navelor maritime practicată de societatea de asigurări acoperă şi cheltuielile necesare şi chibzuite făcute pentru salvarea şi conservarea navei. V. şi salvarea navei. CHELTUIELI DE TRANSPORT-APROVIZIONARE, c. efectuate cu ocazia transportului materialelor de la locul de expediţie la cel de destinaţie (cheltuieli de manipulare pentru încărcarea, conservarea în timpul transportului şi descărcarea, aranjarea şi stivuirea la locul de depozitare etc.). Salarizarea muncitorilor permanenţi folosiţi la aceste lucrări şi cheltuielile de întreţinere şi funcţionare a serviciilor de aprovizionare nu se includ în preţul efectiv de aprovizionare, ci în cheltuielile generale ale întreprinderii (v.). în aceste c. se mai cuprind primele plătite pentru asigurarea materialelor în timpul transportului sau în timpul păstrării lor în depozite străine, pierderile de materiale în timpul transportului datorită unor CHE 371 cauze normale de scurgere, evaporare, în limitele cotelor legale de perisabilitate, costul ambalajelor în care au fost transportate materialele, în cazul când acestea au fost facturate fară obligaţia de restituire, şi diferenţa dintre preţul de facturare şi suma care se recuperează în cazul restituirii sau valorificării ambalajelor. CHELTUIELI DE VÂNZARE, v. CHELTUIELI DE CIRCULAŢIE; CHELTUIELI DE EXPEDIERE. CHELTUIELI DIRECTE, c. care se repartizează în mod nemijlocit asupra unui anumit produs sau asupra fazelor de producţie care le-au ocazionat. C.d. se caracterizează prin posibilitatea identificării lor din punct de vedere cantitativ şi valoric şi a repartizării directe asupra produselor sau comenzilor care le-au ocazionat. în categoria c.d. se cuprind consumul de materii prime şi de materiale directe, salariile muncitorilor productivi, contribuţia pentru asigurările sociale de stat, pentru cele de sănătate, protecţia socială etc. CHELTUIELI EFECTIVE, c. postcalculate, realizate efectiv. în instituţiile publice, c.e. privite din punctul de vedere al executării cheltuielilor şi al înregistrării lor în contabilitate reprezintă consumul de materiale, salariile personalului, prestările de servicii, indiferent dacă au fost sau nu achitate. CHELTUIELI EXCEPŢIONALE, c. nelegate de activitatea curentă, normală a unităţii economice, referitoare la diferite operaţiuni de gestiune, cum ar fi: amenzi, perisabilităţi şi lipsuri la inventar, despăgubiri, donaţii făcute în scopuri umanitare, culturale, sportive, pierderi din diverşi debitori, operaţiuni de capital etc. CHELTUIELI FINANCIARE, utilizare a profitului net al unităţilor economice în interesul acestora şi prelevarea unei părţi din el la organele superioare şi la bugetul de stat. C.f. cuprind şi utilizarea de către unităţile economice a acelei părţi din profitul net pus la dispoziţia lor de către organul ierarhic superior, Ministerul Finanţelor, direcţiile şi administraţiile financiare sau unităţile bancare. Cu ajutorul c.f. se formează, se alimentează, se repartizează şi se utilizează fondurile unităţilor economice. C.f. cuprind investiţiile, c. necesitate de acoperirea creşterilor şi a pierderilor de active circulante proprii, alocările unor părţi din profit la fondurile unităţii economice, prelevările din beneficii la organele ierarhic superioare, plata impozitului pe profit la bugetul statului, plata taxei pe valoarea adăugată, rambursarea creditelor bancare, comisioane şi dobânzi bancare etc. CHELTUIELI FIXE,c. care au nivel relativ constant, indiferent de modificarea volumului producţiei, ca de exemplu: cheltuielile generale ale unităţii economice, unele cheltuieli comune ale secţiei, cheltuielile de desfacere etc. CHELTUIELI FUNCŢIONALE, c. specifice instituţiilor din domeniul învăţământului, ocrotirii sănătăţii etc., legate de funcţionarea lor, cum sunt: a) în învăţământ: salariile şi diferite indemnizaţii care se acordă cadrelor didactice, cheltuieli pentru procurarea de material didactic, de instrumente şi aparate de laborator, de diferite substanţe chimice pentru experienţe, de cărţi pentru bibliotecă, premii acordate la sfârşitul anului etc.; b) în instituţiile de ocrotire a sănătăţii: cheltuielile pentru medicamente, hrană, instrumentar, aparate, inventar moale etc. CHELTUIELI FUNERALE,c. ce se efectuează cu înhumarea sau incinerarea persoanei decedate. C.f. se acoperă parţial de asigurările sociale şi parţial de familia decedatului. CHELTUIELI GENERALE ALE INSTITUŢIEI, cont cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor ocazionate de administrarea şi conducerea societăţii de asigurări. Se 372 CHE debitează prin creditul conturilor „Materiale*4, cu valoarea materialelor (la preţ de înregistrare) consumate pentru nevoile administrativ-gospodăreşti ale societăţii de asigurări, „Casa44, cu cheltuielile generale de administraţie şi conducere achitate în numerar, „Disponibil la bancă44, cu cheltuielile de transport şi alte cheltuieli în legătură cu aprovizionarea materialelor şi obiectelor de inventar şi cu sumele plătite reprezentând cheltuieli de administraţie şi conducere ale societăţii de asigurări, plătite din disponibil de la bancă, „Alte valori“, cu sumele reprezentând valoarea timbrelor fiscale, a mărcilor poştale şi alte valori folosite pentru nevoile administrativ-gospodăreşti ale societăţii de asigurări, „Decontări cu personalul44, cu sumele reprezentând salariile personalului conform statelor de plată, „Decontări cu bugetul statului44, cu sumele reprezentând impozitul datorat asupra salariaţilor şi impozitul pe clădiri datorat bugetului statului, „Decontări privind asigurările sociale44, cu sumele reprezentând contribuţiile la asigurările sociale, datorate asupra salariilor personalului, „Decontări privind amortizările44, cu suma amortismentului mijloacelor fixe folosite pentru nevoile societăţii de asigurări, „Decontări între administraţia centrală şi sucursale44, cu soldul debitor al contului „Cheltuieli generale ale instituţiei44, la sfârşitul anului, preluat de administraţia centrală de la sucursale şi cu sumele reprezentând amortismentul mijloacelor fixe existente în folosinţa sucursalelor şi transferate lunar administraţiei centrale; „Decontări din operaţiuni în curs de lămurire44, cu sumele din lipsuri şi pierderi din degradarea valorilor materiale, neimputabile şi trecute conform aprobării organelor competente în cheltuielile generale ale instituţiei etc. Se creditează prin debitul conturilor: „Casa44, cu sumele încasate în numerar, reprezentând amenzile, penalităţile, cheltuielile de judecată etc., „Disponibil la bancă44, cu sumele încasate în contul de disponibil la bancă reprezentând penalităţile, amenzile, cheltuielile de judecată, „Decontări între administraţia centrală şi sucursale44, cu suma reprezentând soldul contului „Cheltuieli generale ale instituţiei44, transferat administraţiei centrale, „Beneficii şi pierderi44, cu suma reprezentând totalul cheltuielilor generale ale instituţiei. Soldul debitor al contului „Cheltuieli generale ale instituţiei44 reprezintă cheltuielile generale ale instituţiei care urmează a fi suportate din beneficii sau, în cazul sucursalelor, partea care urmează să fie transferată societăţii de asigurări. Rulajul debitor al contului reprezintă volumul cheltuielilor generale ale instituţiei în perioada curentă, iar rulajul creditor reprezintă sumele suportate din profit sau transferate în contul administraţiei centrale (în cazul sucursalei). CHELTUIELI GENERALE ALE ÎNTREPRINDERII, c. ocazionate de activitatea desfăşurată de conducere şi administraţie pentru îndeplinirea sarcinilor care decurg din programul de producţie şi din cel financiar al unei unităţi economice sau instituţii. în această categorie se cuprind: cheltuielile privind salariile şi contribuţiile pentru asigurările sociale ale personalului de conducere, cheltuielile de deplasare, imprimate, poştă, telefon, amortismentul mijloacelor fixe ale administraţiei etc. CHELTUIELI GENERALE ALE SECŢIEI, c. ocazionate de desfăşurarea în fiecare secţie a procesului de producţie. Ele au caracterul cheltuielilor complexe indirecte de producţie, în categoria c.g. ale s. se cuprind premiile şi contribuţiile pentru asigurările sociale ale lucrătorilor secţiei de producţie, reparaţiile mijloacelor fixe ale secţiei de producţie, cheltuielile gospodăreşti ale secţiei etc. Ele au un caracter mai mult constant. CHELTUIELI INDIRECTE, c. ocazionate în mai multe sectoare de activitate şi determinate fie de desfăşurarea procesului de producţie din secţii, fie de nevoile administrativ-gospodăreşti ale întreprinderii, din care cauză nu pot fi identificate şi nici repartizate direct pe produs. Repartizarea lor se face după anumite norme, folosindu-se în acest scop procedee care fac posibilă includerea lor justă în costuri. Din această categorie de c. fac parte cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, cheltuielile comune ale secţiei, cheltuielile generale ale întreprinderii, cheltuielile în afara producţiei etc. CHE 373 CHELTUIELI ÎN AFARA PRODUCŢIEI, c. ocazionate de desfacerea producţiei, de administrarea şi întreţinerea organelor ierarhic superioare, organizate pe baza gestiunii economico-financiare. V. şi cheltuieli de circulaţie. CHELTUIELI JUDICIARE, c. reclamate de elaborarea actelor de procedură judiciară, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, plata avocaţilor şi orice alte cheltuieli necesitate de desfăşurarea procesului în faţa instanţei. în timpul desfăşurării procesului, c.j. sunt efectuate fie de către stat, fie de către instanţele de judecată, fie de către părţile care se judecă, fiind suportate în final de persoana inculpată, chiar dacă aceasta a fost achitată de instanţă. în caz de împăcare, c.j. se suportă de ambele părţi. CHELTUIELI LA UN 1 LEU VENIT NET, indicator folosit în asigurări pentru comensurarea şi aprecierea rezultatelor financiare şi deci a eficienţei activităţii desfăşurate de societatea de asigurări. C. la 1 l.v.n. se determină prin raportarea diferenţei dintre cheltuielile totale şi despăgubirile totale, inclusiv sumele asigurate plătite de societatea de asigurări în decursul unui an calendaristic, la diferenţa dintre veniturile totale şi cheltuielile totale din aceeaşi perioadă de timp. Indicatorul se determină astfel: CT-DT 1 leu vn ^Ţ £T * cheltuieli la un leu venit net; cheltuielile totale efectuate în timpul anului; despăgubirile totale, inclusiv sumele asigurate plătite într-un an; veniturile totale, adică primele de asigurare încasate în cursul anului. Rezultatele financiare ale asigurătorului sunt cu atât mai bune, eficienţa sa economică este cu atât mai ridicată cu cât acest indicator este mai mic. V. şi eficienţa asigurărilor. CHELTUIELI LA 1.000 DE LEI CIFRĂ DE AFACERI, indicator care caracterizează eficienţa activităţii economice a agentului economic. Acest indicator se calculează astfel: Chelt. la 1000 lei C de A = 9fra de afacen . iqoo . Cheltuieli totale în totalul cheltuielilor se includ cheltuielile constante (v.) şi cheltuielile variabile (v.). C. la 1.000 de lei c. de a. influenţează: cuantumul profitului înainte de impozitare; eficienţa activelor de exploatare; eficienţa utilizării activelor fixe; eficienţa utilizării capitalurilor; eficienţa utilizării forţei de muncă. CHELTUIELI NECESARE, c. reclamate de întreţinerea şi conservarea unui bun. Dacă astfel de c. sunt efectuate de către o altă persoană decât proprietarul bunului, proprietarul are obligaţia să le restituie, deoarece dacă bunul s-ar fi aflat în posesia sa, ar fi trebuit să efectueze cheltuielile respective. CHELTUIELI NEECONOMICOASE,c. ocazionate de unele deficienţe organizatorice sau funcţionale ale gospodăririi întreprinderilor. Repartizarea lor pe costuri se face numai atunci când nu se pot imputa vinovatului. în categoria acestor c. intră amenzile şi penalizările plătite pentru nerespectarea disciplinei contractuale, economice, financiare, bancare, lipsurile şi deteriorările de materiale în timpul păstrării şi manipulării lor, pierderile din rebuturi etc. Reducerea şi chiar înlăturarea lor completă constituie o sarcină importantă a întreprinderilor, în vederea reducerii costurilor. în care: ^ 1 leu vn “ CT DT = VT = 374 CHE CHELTUIELI OPERATIVE, parte componentă a cheltuielilor social-culturale în care sunt cuprinse majoritatea cheltuielilor curente, specifice instituţiilor respective, cum sunt: salarii şi diferite indemnizaţii ce se acordă cadrelor didactice, personalului medico-sanitar, procurarea de material didactic, aparate şi instrumente de laborator, medicamente, diferite substanţe chimice pentru experienţe, cărţi pentru biblioteci, imprimate, premii ce se acordă la sfârşitul anului, inventar moale, iluminat, încălzit etc. C.o. constituie, de regulă, cea mai mare parte a cheltuielilor social-culturale. C.o. se determină de către fiecare instituţie prin înmulţirea numărului de indicatori cu norma respectivă de cheltuieli pe un indicator. V. şi indicatori operativi; normă centralizată de cheltuieli; normă combinată de cheltuieli; normă financiară; normă indicativă de cheltuieli; normă individuală de cheltuieli; normă materială. CHELTUIELI PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ Şl SPORT, c. efectuate pentru construirea de baze sportive (stadioane, săli de sport, bazine de înot etc.) şi pentru dotarea acestora cu utilajele şi echipamentul sportiv necesar organizării de manifestări cultural-sportive, aviaţiei sportive etc. Aceste cheltuieli se finanţează din încasările obţinute de la diferite manifestări cultural-sportive, parţial din beneficiile realizate de Loteria Naţională, din mijloacele băneşti ale organizaţiilor sindicale şi din resursele unităţilor şi organizaţiilor cooperatiste. Acţiunile de educaţie fizică şi sport sunt finanţate parţial de la bugetul statului sub formă de subvenţii. V. şi cheltuieli bugetare pentru finanţarea acţiunilor social-culturale. CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢIILE INSTITUŢIILOR DE STAT, c. aferente investiţiilor destinate instituţiilor de stat, inclusiv celor care au activităţi cu autofinanţare. C. pentru i.i. de s. se finanţează din sumele rezultate din valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune, diferite alte resurse, alocaţii de la bugetul statului etc. CHELTUIELI PENTRU PROTECŢIA MUNCII, c. efectuate pentru înzestrarea unităţii cu mecanisme, aparate şi obiecte de protecţie şi sanitare (ventilatoare, duşuri, lavabouri etc.), precum şi pentru procurarea echipamentului de protecţie, a medicamentelor şi a alimentelor folosite ca antidot etc. C. pentru p.m. sunt prevăzute, după caz, în programul de investiţii, în cel al cheltuielilor de producţie şi de circulaţie, sunt cuprinse în costurile de producţie ale persoanelor juridice şi fizice sau sunt finanţate de la bugetul statului ori din bugetele pentru instituţiile publice. Ministerele, celelalte organe centrale, primăriile judeţelor şi cea a municipiului Bucureşti sunt obligate să ia măsuri şi să urmărească, încă din faza de proiectare a noilor obiective economico-sociale, maşini, instalaţii, utilaje etc., să fie prevăzute lucrările şi fondurile necesare asigurării securităţii şi igienei muncii. Lucrările de protecţie a muncii prevăzute să se realizeze în cadrul noilor obiective de investiţii sau al dezvoltărilor de capacităţi de producţie se prevăd separat în documentaţia tehnico-economică respectivă. Organele de conducere a unităţilor de stat, organele lor ierarhic superioare, cele de protecţie a muncii şi organele fmanciar-bancare examinează periodic c. pentru p.m. CHELTUIELI PENTRU REPARAŢII CURENTE Şl REVIZII PERIODICE, v. REVIZIE PERIODICĂ. CHELTUIELI PENTRU ŞTIINŢĂ, c. finanţate din sumele încasate de la beneficiari pe baza contractelor de cercetare, din credite bancare, din diferite alte surse, precum şi de la bugetul statului. Beneficiarii lucrărilor de cercetare ştiinţifică folosesc ca surse de finanţare fondul pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducerea progresului tehnic, fondurile de dezvoltare, de investiţii, fondul activelor circulante şi resurse primite la bugetul statului. Resursele bugetare se folosesc numai pentru finanţarea acelor cercetări ştiinţifice care prezintă o importanţă deosebită în dezvoltarea economico-socială a ţării, cercetările complexe, generale, de pej^pectivă, cercetările fundamentale care asigură condiţiile progresului societăţii noastre. Ştiinţa românească, cu tradiţiile sale progresiste, a înregistrat o dezvoltare şi CHE 375 o perfecţionare remarcabilă. S-a acordat o atenţie deosebită cercetării ştiinţifice, deoarece teoria însuşită şi aplicată în practică devine o uriaşă forţă materială. Ştiinţa a devenit o importantă forţă de producţie; ea exercită o influenţă considerabilă asupra progresului societăţii omeneşti. Finanţarea de la bugetul de stat a dezvoltării ştiinţei naţionale duce la creşterea potenţialului spiritual al naţiunii române, la dezvoltarea economiei şi culturii, la întărirea suveranităţii şi independenţei naţionale. Progresul remarcabil înregistrat de cercetarea ştiinţifică este o materializare a inteligenţei, talentului, inventivităţii şi geniului creator al poporului român. Institutele de cercetare ştiinţifică sunt organizate în regim economic, trebuind să-şi compenseze cheltuielile din venituri proprii; activitatea lor se desfaşoară pe baza contractelor de cercetare ştiinţifică. C. pentru ş. fac posibile afirmarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice în toate domeniile de activitate, creşterea rolului ştiinţei în modernizarea economiei naţionale, asigurarea progresului multilateral al patriei. Cercetarea ştiinţifică analizează procesele economice şi sociale, inclusiv cele care se manifestă pe plan mondial, contribuie la elaborarea celor mai eficiente soluţii pentru modernizarea economiei naţionale, la perfecţionarea relaţiilor de producţie, la organizarea societăţii corespunzător condiţiilor istorice şi cerinţelor progresului ţării noastre. Cercetarea ştiinţifică în domeniul economiei este chemată să examineze temeinic legile economice obiective, astfel încât acestea să fie folosite în mod conştient în activitatea practică de conducere şi organizare a întregii vieţi economico-sociale. Ştiinţele economice au sarcina să studieze problemele creşterii productivităţii muncii sociale, valorificării superioare a materiilor prime şi energiei, astfel ca România să devină independentă din punctul de vedere al aprovizionării cu energie şi combustibil, precum şi aspectele reducerii consumurilor materiale şi energetice, recuperării şi refolosirii materiilor prime şi materialelor, utilizării complete şi intensive a mijloacelor fixe, generalizării mecanizării, automatizării şi cibemetizării producţiei, introducerii de noi tehnologii avansate în toate ramurile economiei naţionale, asimilării de noi produse cu caracteristici superioare, obţinerii unei eficienţe economice maxime. Se vor cerceta mai aprofundat căile de perfecţionare a relaţiilor de producţie, de întărire şi dezvoltare a proprietăţii publice şi private, formele de colaborare şi interacţiune tot mai strânsă între unităţile de stat, cele cooperatiste şi cele private. O atenţie deosebită se acordă studierii direcţiilor de perfecţionare în continuare a mecanismului economico-financiar pe baza îmbinării organice, armonioase, a conducerii unitare a economiei naţionale cu gestiunea economico-financiară a unităţilor economice. De asemenea, cercetarea ştiinţifică studiază aprofundat repartizarea optimă a produsului naţional brut pentru fondul de dezvoltare şi fondul de consum, schimbările care intervin în structura consumului populaţiei, raportul dintre veniturile directe din muncă şi cele din fondurile sociale. Concomitent, cercetarea ştiinţifică este chemată să aducă o contribuţie importantă la examinarea şi la previzionarea noilor direcţii de dezvoltare a societăţii, în raport cu schimbările care intervin în dezvoltarea ţării. Ştiinţele economice au sarcina să cerceteze mai temeinic fenomenele şi tendinţele noi din economia mondială, căile restructurării diviziunii internaţionale a muncii, ale afirmării noii ordini economice internaţionale, ale participării economiei româneşti la circuitul economic mondial, practicarea unui comerţ exterior de înaltă eficienţă economică, asigurarea condiţiilor pentru trecerea la convertibilitatea internaţională a leului. în viitor, ştiinţa economică românească va trebui să se afirme tot mai puternic şi să participe şi mai activ la confruntarea de idei care are loc în gândirea economică contemporană. CHELTUIELI PLAFONATE, c. ce se pot efectua de către unităţile economice în limita unui anumit plafon stabilit pentru fiecare trimestru, plafon ce nu poate fi depăşit. C.p. se referă la deplasări în interes de serviciu, plăţi pentru angajări de lucrări etc. In situaţia în care organele judecătoreşti obligă o unitate să efectueze unele plăţi din capitolul de cheltuieli plafonate, însă aceasta nu are plafonul necesar, plata se poate face de către unitatea bancară, dar afectează plafonul cheltuielilor respective din trimestrul următor. CHELTUIELI POSTCALCULATE, c. calculate şi înregistrate în contabilitatea întreprinderii numai după ce au fost efectiv făcute; au caracter de cheltuieli reale. 376 CHE CHELTUIELI POŞTALE, c. efectuate de întreprinderi, instituţii, cooperative, persoane fizice, pentru francarea corespondenţei şi a diferitelor colete care se expediază prin poştă. CHELTUIELI PRELIMINATE, c. ce urmează a fi efectuate într-o perioadă viitoare de gestiune, dar care privesc perioada de gestiune curentă (care trebuie să le suporte). CHELTUIELI PRIMARE, c. car^, în individualitatea lor, au caracter omogen şi nu se pot divide mai departe; se utilizează la calcularea costului producţiei globale pe întreaga întreprindere. CHELTUIELI PRIVIND ACTIVITATEA DE BAZĂ A SOCIETĂTtl DE ASIGURĂRI, c. ocazionate de plăţile reprezentând despăgubiri de asigurare, sume asigurate legate de asigurările interne (v.) şi sume plătite în numerar în legătură cu cheltuielile ocazionate de asigurările şi reasigurările în valută (v.). CHELTUIELI PRIVIND INVESTIŢIILE PENTRU CONSTRUCTII DE LOCUINŢE DIN FONDURILE STATULUI, c. care cuprind cuantumul valoric de investiţii pentru construcţiile de locuinţe din programul de investiţii al consiliilor locale pentru fondul locativ de stat administrat de către consiliile locale şi cele destinate contractării cu populaţia. Conform normelor juridice, aceste cheltuieli se finanţează din următoarele surse: sumele rezultate din valorificarea mijloacelor fixe administrate de consiliile locale, scoase din funcţiune, şi din alte surse prevăzute de lege; amortismentul aferent fondului locativ de stat; profitul de la unităţile prin care se administrează fondul locativ de stat; sumele repartizate pentru construcţii de locuinţe din fondurile statului; sumele obţinute din vânzarea către populaţie a locuinţelor din fondul locativ de stat; amortismentul primit prin redistribuire; avansuri de la populaţie; credite de la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau de la bănci pentru construirea de locuinţe proprietate personală; alocaţii de la bugetul statului. CHELTUIELI PROPORŢIONALE, v. CHELTUIELI VARIABILE. CHELTUIELI PUBLICE, c. care se efectuează din bugetul public naţional (bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat), din fondurile anexe ale bugetului de stat, din resursele ministerelor, instituţiilor publice şi din fondurile agenţilor economici cu capital de stat pentru satisfacerea cerinţelor de bunuri şi servicii ale colectivităţii. C.p. sunt relaţii social-economice în formă bănească, ce se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoanele juridice şi fizice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale. C.p. cuprind: cheltuieli economice, social-culturale, de apărare, cu organele statului etc. Natura, structura şi ponderea c.p. sunt determinate de formele de proprietate, de nivelul dezvoltării social-economice a ţării, de obiectivele dezvoltării echilibrate a economiei naţionale, de înfăptuirea acţiunilor social-culturale, etc.; de rolul statului în activitatea social-economică, precum şi de condiţiile politice concrete ale perioadei respective. Natura c.p. este determinată de relaţiile de producţie şi de rolul statului în viaţa social-economică. Dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor publice pe destinaţii şi pe ordonatori de credite bugetare se efectuează în concordanţă cu obiectivele strategiei de dezvoltare economică şi socială a ţării şi cu priorităţile imediate stabilite de autorităţile publice competente. Utilizarea resurselor financiare se face cu respectarea prevederilor legale şi în condiţii de eficienţă economico-socială ridicată. La dimensionarea cheltuielilor publice se au în vedere: politica financiară a statului, reţeaua de instituţii publice în funcţiune, numărul de salariaţi etc. în domeniul economic se au în vedere realizarea unor investiţii şi a altor acţiuni economice de interes public, acordarea de subvenţii, facilităţi. în domeniul social se prevede utilizarea resurselor financiare ale statului pentru învăţământ, sănătate, ocrotiri şi asigurări sociale, cultură, artă, tineret şi sport, refacerea şi ocrotirea mediului CHE 377 înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic etc. De asemenea, se au în vedere: susţinerea unor programe prioritare de cercetare ştiinţifică, îndeosebi fundamentală; asigurarea cerinţelor de apărare naţională, a ordinii publice şi siguranţei naţionale; finanţarea administraţiei publice centrale şi locale; dobânzile aferente datoriei publice şi cheltuielile reclamate de emisiunea şi plasarea valorilor mobiliare necesare finanţării acestei datorii, precum şi de riscul garanţiilor acordate de stat. C.p. se pot clasifica din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere administrativ, c.p. se clasifică după instituţiile prin care ele se efectuează, adică pe ministere, departamente, judeţe, municipii, oraşe şi comune. După sursele de finanţare, există: c.p. bugetare, care se finanţează din bugetul statului, din bugetele locale şi din bugetul asigurărilor sociale de stat; c.p. extrabugetare, care se finanţează din fondurile financiare ce se formează în afara bugetului pentru întreprinderi publice, mixte şi private; c.p. finanţate din fondurile cu destinaţie specială, care se constituie la nivelul economiei naţionale, ca anexe la bugetul statului. Sub aspectul cuprinderii în bugetul statului, c.p. sunt ordinare, curente, care se prevăd în bugetul statului în mod periodic, cu regularitate, în fiecare an, fiind legate de întreţinerea instituţiilor publice, de înfăptuirea acţiunilor economice, social-culturale etc., suma lor putând să difere de la un an fa altul, şi cheltuieli extraordinare, care apar în mod accidental în activitatea statului, fiind destinate acoperirii necesităţilor neobişnuite (producerea unui cutremur, a unei secete, a unei inundaţii, a unei revoluţii, război etc.). Din punctul de vedere al consumării produsului naţional brut, c.p. pot constitui un consum sau o avansare de produs naţional brut. Cheltuielile propriu-zise, adică acelea care reprezintă un consum de produs naţional brut, cuprind cheltuielile curente ale instituţiilor publice şi ale tuturor organizaţiilor din sfera nematerială, cheltuielile pentru compensarea pierderilor de materii prime, materiale etc. ale companiilor naţionale, ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat, cheltuielile cu organele statului, apărarea naţională, ordinea publică. Cheltuielile de capital, care cuprind investiţiile destinate creării şi dezvoltării mijloacelor fixe productive şi neproductive, înzestrarea agenţilor economici cu capital de stat la înfiinţare cu materii prime, materiale, cheltuielile pentru formarea rezervelor de stat etc., reprezintă numai o avansare de produs naţional brut. Din punctul de vedere al conţinutului economic, c.p. se clasifică astfel: cheltuieli destinate realizării reproducţiei sociale, cu ajutorul cărora se finanţează companiile naţionale, regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat; cheltuieli destinate constituirii rezervelor materiale de stat, necesare lichidării şi preîntâmpinării eventualelor disproporţii din economie; cheltuieli destinate sferei nemateriale, care cuprind cheltuielile de capital efectuate pentru procurarea mijloacelor fixe folosite de instituţiile de învăţământ, de ocrotire a sănătăţii, de cultură, de organele statului etc.; cheltuielile curente pentru înfăptuirea acţiunilor social-culturale cu organele statului, pentru apărarea naţională, ordinea publică şi cele efectuate pentru relaţii externe. C.p. bugetare se pot clasifica şi după destinaţia lor specială în următoarele categorii: investiţii din sfera productivă şi din cea neproductivă, finanţarea activelor circulante ale agenţilor economici cu capital de stat, cheltuielile curente ale acestor agenţi economici şi ale instituţiilor publice, formarea rezervelor materiale de stat etc. în funcţie de momentul şi modul în care c.p. afectează resursele financiare ale statului, ele se grupează astfel: cheltuieli definitive, care finalizează distribuirea şi folosirea resurselor financiare şi cuprind cheltuieli de investiţii şi cheltuieli de funcţionare; cheltuieli temporare, care nu sunt urmate imediat de schimburi de mărfuri, fiind evidenţiate în conturi speciale de trezorerie; cheltuieli virtuale (posibile) pe care statul le angajează în anumite condiţii (de exemplu garanţii acordate de stat etc.). După forma de manifestare, c.p. pot fi: cheltuieli fără contraprestaţie, care au caracter de subvenţie sau finanţare definitivă, fără urmărirea unui contraserviciu din partea colectivităţii consumatoare de resurse publice; cheltuieli definitive, care nu presupun restituirea sumelor alocate de stat; cheltuieli provizorii, care sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligaţiei de furnizare de produse sau servicii statului; cheltuieli speciale, care vizează finanţarea unui anumit sector economic sau social; cheltuieli globale, prin care se realizează mărimea totală a cheltuielilor asupra echilibrului general economic. Din punctul de vedere al atribuţiilor statului, c.p. se pot clasifica astfel: acţiuni social-culturale, acţiuni economice, apărarea ţării, întreţinerea organelor statului. Greutatea specifică a acestor 378 CHE grupe de cheltuieli poate să difere de la o perioada la alta; aceasta depinde de obiectivele dezvoltării economice şi social-culturale care, de fapt, determină structura şi ponderea c.p. Nivelul şi ponderea c.p. în produsul naţional brut diferă de la o ţară la alta şi de la un an la altul. Evoluţia c.p. este influenţată de următorii factori: economici, sociali, sociologici, istorici, politici, conflictele dintre state etc. CHELTUIELI SIMPLE, v. CHELTUIELI PRIMARE. CHELTUIELI SOCIAL-CULTURALE, c. efectuate de la bugetul de stat, de instituţii, întreprinderi, cooperative etc., pentru învăţământ, ocrotirea sănătăţii, manifestări cultural-sportive, biblioteci, asistenţă socială, asigurări sociale etc. V. şi cheltuieli bugetare pentru finanţarea acţiunilor social-culturale. CHELTUIELI SPECIFICE PRIVIND CONSTITUIREA Şl ADMINISTRAREA FONDULUI DE ASIGURARE 1. Subdiviziune a cheltuielilor ce se efectuează în vederea constituirii şi gestionării fondului de asigurare, care cuprind: remunerări pe baza cotelor procentuale de tarife ce se plătesc pentru contractarea de asigurări facultative şi încasarea primelor de asigurare, impozitul aferent acestui fond de salarii, contribuţii pentru asigurările sociale aferente salariilor procentuale, cheltuielile cu imprimate, comisioane plătite la C.E.C., speze poştale pentru operaţiunile de asigurare, cheltuieli pentru popularizarea diferitelor categorii de asigurări, alte cheltuieli. Pentru constituirea şi administrarea fondului de asigurare se efectuează şi cheltuieli administrativ-gospodăreşti ale societăţii de asigurări (v.). 2. Cont cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor specifice ce se efectuează în legătură cu operaţiunile de asigurări, cum sunt: salarii procentuale, cheltuieli de popularizare etc. CHELTUIELI SUPLIMENTARE, c. care au depăşit norma pentru consumul de materiale, de timp sau bani, stabilită la începutul perioadei de gestiune. V. şi cheltuieli de producţie. CHELTUIELI TEHNOLOGICE, v. CHELTUIELI DE BAZĂ. CHELTUIELI UTILE, c. efectuate de către posesorul unui bun pentru a ameliora starea lui. Cu toate că nu sunt necesare, aceste c. măresc valoarea bunului. De aceea, proprietarul are obligaţia să restituie aceste cheltuieli persoanei care le-a efectuat. CHELTUIELI VARIABILE, c. a căror mărime se modifică în plus sau în minus, proporţional cu volumul fizic al producţiei care le-a ocazionat, în condiţiile unor norme de consum specific neschimbate. în categoria c.v. sunt incluse: c. cu consumul de materii prime şi materiale directe, salariile directe (în acord), combustibilul tehnologic, cheltuielile de transport, dobânzile, spezele bancare ş.a. V. şi cheltuieli de producţie; cheltuieli directe. CHELTUIELI VOLUPTUARE, c. efectuate în bani sau în muncă de către posesorul unui bun, pentru a-şi satisface mai bine plăcerea sa personală. întrucât c.v. nu măresc valoarea bunului, proprietarul bunului nu este obligat să le restituie persoanei care le-a efectuat. CHELTUIELILE ACTIVITĂŢII DE BAZĂ, cont cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor în legătură cu despăgubirile plătite la asigurările prin efectul legii şi la asigurările facultative de bunuri, cu sumele asigurate plătite asiguraţilor la asigurările de persoane, precum şi sumele plătite drept despăgubiri la asigurări de răspundere civilă. Administraţia centrală ţine contabilitatea cheltuielilor privind operaţiunile de asigurare şi reasigurare în valută. CIC 379 CHELTUIELILE BĂNEŞTI ALE POPULAŢIEI, c. constituite din plăţile băneşti efectuate pentru cumpărarea de mărfuri, prestări de servicii, construirea şi cumpărarea de locuinţe proprietate personală, plata de impozite, taxe, contribuţii, cotizaţii, diferite ale cheltuieli. V. şi balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei şi a masei monetare. CHELTUIELILE STATULUI, c. efectuate de către stat. Aceste cheltuieli au apărut o dată cu statul. în fiecare orânduire social-economică, statul a avut un sistem propriu de cheltuieli, în sclavagism, se cheltuiau mijloace enorme pentru întreţinerea stăpânilor şi a numeroşilor lor servitori, a aparatului de asuprire, pentru cheltuieli de război etc. în feudalism, c.s. cuprindeau cheltuieli cu feudalii, cu întreţinerea curţii regale şi a aristocraţilor, cheltuieli pentru manufactură şi comerţ etc. C.s. capitalist cuprind cheltuieli militare, cheltuieli cu aparatul de stat, cheltuieli pentru stingerea datoriilor statului. CHENZINĂ, salariul cuvenit unei persoane încadrate în muncă, pe care îl primeşte la fiecare jumătate de lună. CHIRIE, sumă de bani periodică pe care chiriaşul are obligaţia să o plătească proprietarului pe baza contractului de închiriere, reprezentând echivalentul valoric al folosirii bunului închiriat. CHITANŢĂ, document contabil şi juridic oficial prin care se atestă încasarea (respectiv plata) unei sume de bani sau primirea unor valori materiale; se întocmeşte şi se semnează de către primitor şi se eliberează depunătorului sumei sau predătorului valorilor materiale. C. constituie documentul justificativ pentru depunerea sumei de bani (în numerar) sau a altor valori la casieria unităţii gestionare. întocmirea ei se face în conformitate cu prevederile regulamentului privind încasările şi plăţile în numerar ale instituţiilor, întreprinderilor şi organizaţiilor de stat, cooperatiste, private şi obşteşti. CHITANŢIER, carnet, registru cu regim special, cuprinzând un anumit număr de foi (chitanţe) detaşabile, pe care sunt imprimate diferite date. Eliberarea acestor carnete se face de către compartimentul financiar-contabil. V. şi chitanţă. CICLU DE EXPLOATARE, timpul necesar de la procurarea materiilor prime, materialelor, combustibililor etc. până la obţinerea încasărilor din vânzarea produselor finite, din executarea de lucrări şi din prestarea serviciilor. CICLU DE FUNCŢIONARE, indicator prevăzut în normativele tehnice de care unităţile economice trebuie să ţină seama la efectuarea reparaţiilor capitale. C. de f. este exprimat în ani, ore de funcţionare sau kilometri parcurşi de la data punerii în funcţiune a unui mijloc fix şi până la efectuarea primei reparaţii capitale sau între două reparaţii capitale consecutive. în funcţie de gradul de uzură şi de starea tehnică a mijloacelor fixe, c. de f. se poate micşora cu sau peste 10%, dar numai cu aprobarea organului ierarhic superior. V. şi reparaţie capitală. CICLU DE PRODUCŢIE, v. CICLU DE EXPLOATARE. CICLU ECONOMIC, perioada de la începutul unei contracţii a activităţii economice privite în ansamblu, până la începutul celei următoare. C.e. cuprinde totalitatea fenomenelor care se succed într-o anumită ordine, prin alternarea fazelor de dezvoltare şi prosperitate cu cele de criză, de depresiune, pe perioada de la începutul unei crize economice până la începutul celei următoare. C.e. cuprinde următoarele faze: înviorarea, avântul, criza, depresiunea. în timpul înviorării şi avântului, pe baza unui proces investiţional susţinut, cresc producţia şi produsul naţional brut, forţa de muncă este folosită într-o măsură tot mai mare, se îmbunătăţesc 380 CIC salariile, cresc vânzările şi profiturile. în această perioadă creditul este ieftin, afacerile sunt prospere, creşte cursul titlurilor de valoare. Dar treptat, în economie îşi fac loc încetinirea creşterii şi chiar scăderea productivităţii, se reduce rata profitului, apar unele dezechilibre în economie etc., care nu sunt altceva decât expresia limitării sau a epuizării posibilităţilor de creştere a eficienţei factorilor de producţie etc. Ca urmare, au loc fluctuaţii, scăderi ale cursului titlurilor de valoare, scumpirea şi restrângerea sferei creditului, a investiţiilor, toate acestea ducând la scăderea şi chiar la epuizarea potenţialului de expansiune. Manifestările negative pot merge până la criza economică, când producţia şi vânzările scad sau stagnează, creşte numărul şomerilor şi al falimentelor. Se produc dezechilibre grave în economie, care se manifestă şi între cerere şi ofertă. Fenomenele economice se pot agrava, intrând în faza depresiunii. în această perioadă, pentru a face faţă concurenţei din ce în ce mai puternice şi diferitelor dificultăţi, agenţii economici iau măsuri ferme pentru modernizarea şi înlocuirea capitalului fix, îmbunătăţirea procesului tehnologic, reducerea costurilor, ridicarea parametrilor calitativi ai produselor etc. Evident, realizarea acestor obiective presupune creşterea investiţiilor care treptat, treptat, fac posibilă depăşirea depresiunii, începând o nouă fază ascendentă a c.e. Investiţiile de capital fix şi circulant constituie factorul hotărâtor pentru creşterea producţiei şi a forţei de muncă ocupate în ramurile productive. Populaţia obţine venituri suplimentare, ceea ce conduce la creşterea cererii de bunuri şi servicii, fenomen care, la rândul său, înviorează producţia, se angajează noi lucrători şi astfel se realizează o nouă fază de expansiune, care, în timp, poate fi urmată de o nouă scădere a producţiei, de o nouă reducere a forţei de muncă ocupate etc., ceea ce marchează trecerea la un nou c.e. care se realizează, însă, la un nivel superior. Rezultă că c.e. cuprinde două etape pe care le străbate economia şi anume: recesiunea, formată din criză economică şi depresiune, şi boom-ul, care cuprinde creşterea economică şi expansiunea. CICLU FINANCIAR, totalitatea operaţiunilor care au loc între momentul transformării banilor, a lichidităţilor proprii sau împrumutate, în bunuri şi servicii, până în momentul în care investiţiile efectuate se recuperează. La sfârşitul c.f. se recuperează capitalul financiar avansat iniţial şi, de regulă, se obţine un profit. Capitalul fix are un c.f. lung, iar capitalul circulant are un c.f. scurt. C.f. cuprinde modificări succesive ale stocurilor reale determinate de fluxuri efective generate de procese de aprovizionare, producţie şi desfacere, până când se constituie stocurile care se pot transforma în bani, când se recuperează capitalul financiar avansat şi se obţine un profit. Mecanismele financiare se fundamentează pe relaţiile dintre fluxurile şi stocurile realizate. C.I.F. (engl. Cost, Insurance and Freight; fr. Cout, Assurance et Fret - cost, asigurare, navlu), clauză prevăzută în contractele de vânzare-cumpărare în comerţul exterior, potrivit căreia livrarea mărfii de către vânzător cumpărătorului se socoteşte din momentul când aceasta a trecut balustrada navei, în portul de încărcare. Prin această clauză, vânzătorul are sarcina de a procura nava, de a suporta cheltuielile cu ambalajul folosit în mod curent şi cheltuielile cu încărcarea mărfii la bordul navei, de a procura conosamentul, de a întocmi factura şi certificatul de origine a mărfurilor, de a plăti taxa vamală, taxele şi impozitele legate de exportul mărfurilor, de a plăti prima de asigurare a mărfii pe timpul transportului şi de a preda documentele şi poliţa de asigurare cumpărătorului. în acest caz, marfa se transportă pe riscul cumpărătorului, preţul plătit de acesta acoperind costul mărfii, poliţa de asigurare şi costul transportului maritim sau fluvial. De asemenea, cumpărătorul suportă cheltuielile de descărcare, taxele de import şi celelalte taxe portuare care privesc marfa în portul de destinaţie. Dacă are loc o avarie în timpul transportului, cumpărătorul se va adresa societăţii de asigurări pentru a solicita despăgubirea. Potrivit acestei clauze, în relaţiile dintre ţări, dreptul de proprietate asupra mărfurilor vândute se transmite de la vânzător la cumpărător în momentul predării documentelor, în mâna acestuia din urmă, în momentul depunerii lor la bancă sau în cel al expedierii lor prin poştă. CIR 381 CIFRĂ BRUTĂ DE AFACERI, cuantumul valoric total al afacerilor realizate într-o anumită perioadă, de regulă totalul vânzărilor anuale. CIFRĂ DE AFACERI , indicator economic sintetic care comensurează şi exprimă cuantumul încasărilor din activitatea agentului economic într-o anumită perioadă de timp. C. de a. cuprinde încasările totale obţinute din diferitele acte de comerţ: vânzări de mărfuri, executări de lucrări, prestări de servicii, acordări de credite, efectuarea de operaţiuni bursiere etc., mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Cu ajutorul c. de a. se apreciază eficienţa agenţilor economici şi importanţa lor sub aspect economico-social şi financiar. C. de a. mai este cunoscută sub numele de venituri brute sau vânzări. C. de a. evidenţiază principalele surse de încasări (de venituri) ale agentului economic. în c. de a. nu se includ veniturile financiare şi veniturile excepţionale. Pentru a-şi reduce incertitudinile (riscurile) care pot să apară pe segmentele de piaţă pe care activează, mulţi agenţi economici îşi diversifică oferta de produse, de lucrări şi de servicii, realizând astfel o structură variată a veniturilor. Ignorarea acestor aspecte pe termen lung poate conduce la falimentul agentului economic. Creşterea, respectiv micşorarea c. de a. se reflectă în mod favorabil sau nefavorabil asupra următorilor indicatori sintetici prin prisma cărora se apreciază performanţele economico-financiare ale agentului economic: profitul brut; rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent; viteza de rotaţie a activelor circulante; eficienţa mijloacelor fixe (cifra de afaceri la 1.000 de lei mijloace fixe); eficienţa activelor de exploatare; valoarea adăugată aferentă cifrei de afaceri; eficienţa muncii, caracterizată pe baza profitului pe un salariat etc. CIFRĂ DE AFACERI CE REVINE LA 1.000 DE LEI MIJLOACE FIXE, indicator financiar care exprimă eficienţa utilizării mijloacelor fixe în creşterea cifrei de afaceri. Modul de calcul al acestui indicator este următorul: C. de a. la 1.000 de lei M.F. = — -1000 MF în care: CA = cifra de afaceri; MF = mijloace fixe. C.I.P. (engl. Carriage and Insurance Paid to... - frahtul şi asigurarea plătite până la...), clauză prevăzută în contractele de vânzare-cumpărare, potrivit căreia vânzătorul plăteşte transportul mărfii vămuite pentru export până la destinaţia convenită, precum şi prima de asigurare. Riscurile de pierdere sau de degradare a mărfii trec de la vânzător la cumpărător în momentul în care marfa a fost predată în custodia cărăuşului. CIRCUITUL ACTIVELOR CIRCULANTE, trecerea activelor circulante prin stadiile de aprovizionare tehnico-materială, producţie şi desfacere. Aceste active îmbracă forme diferite: bani, materii prime, materiale, producţie neterminată, produse finite şi iarăşi bani. C.a.c. începe din momentul în care unitatea economică achiziţionează elementele de active circulante şi durează până când contravaloarea produselor finite s-a înregistrat în contul său deschis la bancă. Unităţile economice sunt chemate şi interesate să ia măsurile cele mai eficiente pentru ca fiecare circuit să se efectueze într-un timp cât mai scurt. V. şi circuitul fondurilor de producţie; viteza de rotaţie a activelor circulante. CIRCUITUL CAPITALULUI, transformarea succesivă a capitalului dintr-o formă într-alta; proces de mişcare a capitalului care trece prin trei stadii, în sfera producţiei şi în sfera circulaţiei, când capitalul bănesc se transformă în capital productiv, capitalul productiv în capital marfă şi acesta din nou în capital bănesc. în timpul circuitului său, capitalul îmbracă cele trei forme funcţionale. Stadiul întâi al mişcării capitalului constă în transformarea capitalului bănesc în capital productiv, care se prezintă astfel: 382 CIR în acest stadiu, capitalul bănesc (B) se transformă în forţă de muncă (Fm) şi în mijloace de producţie (Mp), adică în capital productiv. Dacă mai înainte capitalistul dispunea de capitalul bănesc, acum el dispune de un capital de aceeaşi mărime, dar sub forma capitalului productiv, adică de tot ce are nevoie pentru producţie (deci şi de forţă de muncă, fară de care nu poate începe procesul de producţie). Al doilea stadiu al mişcării capitalului constă în transformarea capitalului productiv în capital marfa. în acest stadiu, după ce capitalistul şi-a procurat capitalul productiv, începe consumarea productivă a acestuia, care se concretizează în utilizarea forţei de muncă, prelucrarea materiilor prime, a materialelor, consumarea combustibilului, funcţionarea şi uzarea maşinilor, a instalaţiilor etc. Acest stadiu poate fi reprezentat astfel: /Fm M < ... P ... M’ Mp Capitalul avansat îşi schimbă acum, din nou, forma în procesul de producţie, devenind capital marfa; acum se obţin produse finite de o valoare superioară valorii iniţiale a capitalului, în care este inclus şi profitul. în formula de mai sus, P reprezintă producţia, iar M’ capitalul sub formă de marfa, care are o valoare superioară. Al treilea stadiu al mişcării capitalului constă în transformarea capitalului marfa în capital bănesc (dobândind astfel forma iniţială), însă într-un cuantum mai mare). Acest stadiu poate fi reprezentat în felul următor: M’-B’ La încheierea celui de al treilea stadiu, capitalistul reinvesteşte capitalul, achiziţionând din nou mijloace de producţie şi forţă de muncă, dar în proporţii sporite. Aceste trei stadii, prin care trece succesiv capitalul în mişcarea sa, constituie un tot unitar (sunt foarte strâns legate între ele şi depind unul de altul), reprezentând circuitul total al capitalului industrial, sintetizat în următoarea formulă: / Fm B- <( ... P ... M’ - B’ Mp Primul şi al treilea stadiu au loc în sfera circulaţiei, iar al doilea se situează în sfera producţiei. C.c. face posibilă transformarea banilor în mărfuri şi invers; fară această transformare este de neconceput repetarea permanentă a procesului de producţie, respectiv reproducţia capitalistă, indiferent de formele ei: simplă sau lărgită. CIRCUITUL FONDURILOR DE PRODUCŢIE, proces de mişcare şi schimbare continuă a formei pe care fondurile de producţie o îmbracă prin trecerea lor din sfera circulaţiei în sfera producţiei şi invers, datorită corelaţiei dintre aceste stadii ale reproducţiei sociale. Practic, c.f. de p. cuprinde trei stadii - aprovizionarea tehnico-materială, producţia şi desfacerea - şi se poate reda schematic astfel: B - Mp... P... M’... - B. Desfăşurarea normală şi neîntreruptă a c.f. de p. presupune o activitate calitativ superioară, ritmică, în toate stadiile procesului reproducţiei sociale. CIRCULAŢIA POLIŢELOR, mişcare a poliţelor (v.) în sfera circulaţiei, unde pot înlocui banii. C.p. apare pe baza creditului comercial (v.) şi extinde sfera acestui credit, întrucât deţinătorul de poliţe poate achita cu acestea diferite mărfuri pe care le cumpără, este permisă acordarea de credite comerciale în dimensiuni care depăşesc limitele capitalului de CLA 383 rezervă. C.p. lărgeşte sfera aplicării creditului comercial peste limitele relaţiilor dintre diferite ramuri de producţie legate direct între ele, deoarece prin intermediul poliţelor se pot stinge diversele plăţi dintre întreprinzătorii din diferite ramuri. CIRCULAŢIE, proces al schimbului de mărfuri prin mijlocirea banilor; transformarea mărfurilor în bani şi apoi a banilor în mărfuri. Procesul c. cuprinde două acte separate: vânzarea (M - B) şi cumpărarea (B - M). C. mărfurilor ascunde posibilitatea apariţiei crizelor economice ca urmare a rupturii existente între cele două acte ale circulaţiei. CIRCULAŢIE BĂNEASCĂ, totalitatea operaţiunilor efectuate cu masa banilor, concretizate în încasările şi plăţile băneşti determinate de circulaţia mărfurilor, de prestarea serviciilor etc. în cadrul unei ţări. Operaţiunile băneşti se efectuează, pe de o parte, între unităţile economice, instituţii şi populaţie, precum şi între diferitele grupe ale populaţiei, iar pe de altă parte, între toate acestea şi stat, prin intermediul băncilor, într-o anumită perioadă. C.b. cuprinde atât plăţile în numerar, cât şi plăţile fară numerar. C.b. în numerar cuprinde operaţiunile de încasări şi plăţi care au loc între populaţie şi unităţile economice, precum şi operaţiunile băneşti dintre diferitele grupe ale populaţiei. între c.b. cu şi fară numerar există o interdependenţă permanentă, numerarul trecând mereu dintr-o sferă în alta, astfel încât ambele sfere formează un tot unitar. Astfel, banii scripturali se transformă în numerar când unităţile ridică sume de bani din conturile lor de la bancă pentru plata salariilor, a indemnizaţiilor, a burselor etc., iar numerarul îmbracă forma banilor scripturali când încasările din comerţ, transporturi, diferite servicii, prime de asigurare, impozite, taxe etc. se depun în conturile bancare. C.b. este astfel organizată încât contribuie la dezvoltarea proporţională, armonioasă şi echilibrată a tuturor ramurilor economiei naţionale, a acţiunilor social-culturale şi a unităţilor administrativ-teritoriale ale ţării, la desfăşurarea normală a schimbului de mărfuri etc. V. şi inflaţie; stabilitatea banilor; suma de bani necesară circulaţiei. CIRCULAŢIE MONETARĂ, v. CIRCULAŢIE BĂNEASCĂ. CIRCUMSCRIPŢIE FINANCIARĂ, organ financiar local care funcţionează pe lângă consiliile locale municipale sau pe lângă consiliile locale orăşeneşti şi îndeplineşte aceleaşi atribuţii ca şi administraţia financiară, dar limitate şi adaptate la specificul din raza lor teritorială. C.f. este subordonată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat. Structura ei organizatorică cuprinde serviciile Buget, Contabilitate, Impozite şi Taxe. V. şi administraţie financiară. CISLĂ, (în feudalism) parte din birul plătit în comun, repartizată pe o persoană sau pe o anumită comunitate. De regulă, repartizarea dărilor se facea de către obştea satului, în funcţie de averea pe care o aveau plătitorii. CITAŢIE, înscris emis de un organ judecătoresc sau de urmărire penală, prin care o persoană este invitată să se prezinte la acel organ la o anumită dată şi oră. CITY, cel mai mare centru financiar al Londrei, în care sunt situate sediile băncilor, societăţilor de asigurări, burselor de valori etc. Practic, C. este cel mai important centru financiar-bancar al ţărilor occidentale. CLASIFICAREA ACTIVELOR CIRCULANTE, v. ACTIVE CIRCULANTE. CLASIFICAREA OPERAŢIUNILOR DE BURSĂ, gruparea operaţiunilor de bursă după momentul când are loc lichidarea, şi anume: operaţiuni comptant, la vedere (pe bani gata sau „per casa“), în care lichidarea are loc în momentul când s-a încheiat târgul sau la câteva 384 CU zile, şi operaţiuni la termen, în care lichidarea se face ulterior. Lichidarea trebuie să fie efectivă, prin predarea şi primirea valorilor sau numai prin achitarea diferenţei de curs. CLASIFICAŢIE BUGETARĂ, gruparea într-o ordine ştiinţifică obligatorie şi după criterii unitare, precis determinate, a tuturor veniturilor şi cheltuielilor din cuprinsul bugetului public naţional (de stat, local şi al asigurărilor sociale de stat). C.b. este constituită dintr-un sistem de diviziuni şi subdiviziuni în care sunt încadrate veniturile şi cheltuielile bugetare, ea fiind obligatorie pentru toate unităţile şi organele care se ocupă cu elaborarea, executarea şi încheierea bugetului de stat şi a bugetelor locale. C.b. trebuie să fie astfel concepută încât să dea o imagine clară în legătură cu cuantumul şi sursele de venituri, precum şi cu volumul şi destinaţiile cheltuielilor bugetare. C.b. înlesneşte cunoaşterea conţinutului bugetului de stat şi a celor locale, a tuturor izvoarelor de venituri, ceea ce face posibilă luarea de măsuri pentru încasarea integrală a acestora la termenele stabilite şi facilitează stabilirea, determinarea, efectuarea şi ţinerea evidenţei cheltuielilor în concordanţă cu obiectivele social-culturale, economice, de apărare naţională etc. C.b. trebuie să fie cât mai simplă, clară şi concretă, pentru a fi uşor înţeleasă nu numai de către specialişti, ci şi de către cei care nu au o pregătire de specialitate. Potrivit c.b., veniturile şi cheltuielile care se înscriu în buget se grupează astfel: venituri şi cheltuieli ordinare şi extraordinare, cheltuieli curente şi de capital, cu specificarea naturii veniturilor şi cheltuielilor şi cu desfăşurarea acestora pe subdiviziunile stabilite. Astfel, c.b. arată la venituri: "impozitele directe, cu repartizarea acestora pe categorii de plătitori; ■impozitele indirecte, cu precizarea impozitelor care se încasează pe bunurile de lux şi pe cele de larg consum; "veniturile de la agenţii economici cu capital de stat şi de la cei cu capital privat; «încasări din împrumuturi de stat; "diferite alte venituri. La partea de cheltuieli, c.b. cuprinde:- "cheltuieli social-culturale (învăţământ, sănătate, cultură, artă, asigurări sociale, asistenţă socială etc.); "cheltuieli economice; "cheltuieli militare; "cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea organelor statului (organe ale puterii legislative şi administrative, justiţie, parchet, notariat, poliţie, jandarmerie etc.); "alte cheltuieli. Cheltuielile de personal se prezintă distinct de cheltuielile materiale. De asemenea, se înscriu separat cheltuielile de personal, cum sunt: salarii, diurne, i»demnizaţii şi altele de această natură. C.b. a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se poate efectua după mai multe criterii. Astfel, veniturile şi cheltuielile bugetare pot fi prezentate după criteriul administrativ (departamental). Potrivit acestui criteriu, veniturile se clasifică după instituţiile care se ocupă cu încasarea lor, iar cheltuielile după instituţiile prin care se efectuează. Cheltuielile se clasifică şi în funcţie de natura lor, în felul următor: cheltuieli de personal (salarii, sporuri de vechime în muncă, premii, participări la profituri, diurne de deplasare etc.) şi cheltuieli materiale (achiziţionări de materiale, executări de lucrări, prestări de servicii etc.). De asemenea, cheltuielile se pot clasifica în: cheltuieli de capital sau de investiţii (procurarea de aparatură, instrumentar, achiziţionarea de bunuri imobile, mobilier, mijloace de transport, echipament etc.) şi cheltuieli funcţionale (salarii, iluminat, încălzit, apă, gaze, rechizite de birou, poştă, telefon etc.). Stabilirea, modificarea şi completarea c.b. din România sunt de competenţa Ministerului Finanţelor. C.b. se adaptează mereu la cerinţele social-economice. Prin c.b. se asigură încadrarea după un sistem unitar şi ştiinţific a veniturilor ji cheltuielilor în bugetul public naţional. C.b. a veniturilor se face pe capitole şi subcapitole. In cadrul veniturilor se cuprind veniturile ordinare, în interiorul cărora sunt înserate mai întâi veniturile curente (venituri fiscale, impozite directe, indirecte; venituri nefiscale; venituri din capital), apoi veniturile extraordinare (împrumuturi de stat interne şi externe etc.). Pentru cheltuielile bugetare există mai întâi o clasificaţie funcţională, care cuprinde următoarele subdiviziuni: părţi, capitole şi subcapitole. în continuare, cheltuielile bugetare sunt prezentate mai detaliat în clasificaţia economică (cadrul comun), unde există ca subdiviziuni articole şi alineate. C.b. are o importanţă deosebită pentru buna organizare şi înfăptuire a elaborării, dezbaterii, adoptării, executării şi încheierii bugetului de stat. Respectarea strictă a ordinii de cuprindere a veniturilor şi cheltuielilor în subdiviziunile c.b. asigură realizarea în condiţii optime a procesului bugetar. C.b. serveşte la elaborarea proiectului bugetului de stat, înlesneşte CLA 385 centralizarea indicatorilor bugetari şi executarea bugetului şi are o deosebită importanţă organizatorică şi juridică. Evidenţiind veniturile după surse şi cheltuielile după destinaţiile lor, c.b. scoate în relief conţinutul politic, social şi economic al bugetului de stat. Ea permite efectuarea analizei economice a veniturilor şi cheltuielilor bugetare, arată cum se efectuează pe această cale repartiţia produsului naţional brut, care este proporţia dintre fondul de dezvoltare şi fondul de consum, cum decurge procesul reproducţiei sociale etc. Cu ajutorul c.b. se determină sarcinile diferitelor instituţii în ceea ce priveşte realizarea integrală şi la timp a veniturilor din fiecare sursă şi efectuarea cheltuielilor numai cu respectarea strictă a destinaţiilor resurselor financiare alocate de la bugetul de stat adoptat. Subdiviziunile c.b. sunt stabilite în aşa fel încât facilitează munca de normare a cheltuielilor, înlesnesc coordonarea bugetului statului cu indicatori din programul economic al ţării şi fac posibile ţinerea unei evidenţe bugetare unitare şi întocmirea dărilor de seamă. Pe baza acestor dări de seamă se pot analiza rezultatele şi dinamica execuţiei bugetului de stat, în raport cu realizarea indicatorilor dezvoltării social-economice. în acelaşi timp, c.b. creează cadrul necesar pentru compartimentarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare în vederea practicării unei gestiuni sănătoase, a efectuării unui control asupra modului de executare a veniturilor şi a cheltuielilor bugetare, în vederea luării de măsuri pentru lichidarea deficienţelor constatate şi pentru întărirea disciplinei bugetare. V. şi cadrul comun al clasificaţiei bugetare; cadrul general al clasificaţiei bugetare. CLAUZA ABANDONULUI, stipulare expresă prevăzută în poliţa de asigurare maritimă, potrivit căreia armatorul are latitudinea să abandoneze nava avariată în favoarea asigurătorilor în schimbul primirii despăgubirilor cuvenite. CLAUZA AMERICANĂ, consemnare în documentele de asigurare pentru cazurile în care asiguratul dispune de două poliţe de asigurare, de la doi asigurători, pentru acelaşi bun şi pentru aceleaşi riscuri. Potrivit c.a., asigurătorii răspund în ordinea datei stipulate în fiecare poliţă; asiguratul primeşte despăgubire de la al doilea asigurător numai atunci când suma asigurată din prima poliţă nu compensează întreaga daună. CLAUZA ASIGURĂRII DE VALORI SUPLIMENTARE, prevedere în asigurările maritime potrivit căreia armatorul are posibilitatea să asigure prin aceeaşi poliţă şi alte valori decât cele menţionate, cum ar fi suma navlului. Valoarea suplimentară poate ajunge până la cel mult 25% din asigurarea de bază. CLAUZA ASIGURĂRII TRANSBORDĂRII, consemnare în actele de asigurare maritimă, care atestă că asigurătorul preia riscul mărfurilor în momentul transbordării lor de pe chei pe navă şi invers. CLAUZA ATESTĂRII, consemnare în actele de asigurare maritimă, prin care se atestă că poliţa de asigurare a fost semnată de către o persoană autorizată de societatea de asigurări. CLAUZA AVARIEI, stipulaţie în majoritatea poliţelor de asigurare, prin care se atestă că, în situaţia când mărfurile suferă o avarie care, din punct de vedere valoric, este mai mică decât un anumit cuantum stabilit la încheierea asigurării, nu se plăteşte despăgubirea. Fac excepţie de la această regulă daunele survenite ca urmare a eşuării, incendierii, coliziunii sau scufUndării navei. V. şi franşiză. CLAUZA BONUS-MALUS, clauză practicată în asigurările interne şi internaţionale, menită să stimuleze preocuparea asiguraţilor pentru o cât mai bună conservare a bunurilor lor cuprinse în asigurare. C.b.-m. cuprinde reducerile, respectiv majorările de prime de asigurare, după caz. Potrivit acestei clauze, asiguraţii care manifestă o grijă deosebită faţă de bunurile asigurate şi deci n-au provocat plăţi de despăgubiri beneficiază în anul următor de o reducere 386 CLA a primelor de asigurare pe care trebuie să le plătească (clauza bonus), iar asiguraţilor care, ca urmare a slabei preocupări pentru îngrijirea bunurilor asigurate şi care, în consecinţă, provoacă plăţi mari ca despăgubiri, li se stabilesc în anul următor prime de asigurare mai mari (clauza malus). La noi în ţară se practică clauza bonus la asigurările auto de avarii. CLAUZA CESIUNII ASIGURĂRII, c. folosită cu deosebire în asigurările maritime, potrivit căreia asiguratul poate să transfere interesul asigurat în favoarea altei persoane. Realizarea c.c.a. are loc prin andosarea şi predarea poliţei de asigurare (v.) către noul beneficiar al asigurării. CLAUZA CLASIFICĂRII, stipulaţie în documentele de asigurare maritimă, potrivit căreia primele de asigurare pentru mărfurile care urmează să se încarce pe o navă încă necunoscută în momentul contractării asigurării se fixează în funcţie de clasa pe care o va avea nava respectivă în ziua încărcării, potrivit normelor de clasificare a acestor nave. CLAUZA DE DEVIZE, prevedere stipulată în acordul de clearing, potrivit căreia în situaţiile în care una dintre părţile acordului ajunge să aibă un cont deficitar şi nu sporeşte exportul ori nu reduce corespunzător importul în vederea reactivării corespunzătoare a balanţei plăţilor, aceasta este obligată să compenseze diferenţa dintre creditul tehnic prevăzut în acord şi deficitul constatat prin transferarea efectivă a sumei corespunzătoare dintr-o anumită valută în ţara partenerului excedentar, echilibrându-se în acest fel contul de clearing. V. şi credit tehnic. CLAUZA DE FORŢĂ MAJORĂ, stipulaţie contractuală care defineşte forţa majoră şi obligaţiile părţilor atunci când aceasta se iveşte. V. şi forţă majoră. CLAUZA DE GAJ NEGATIVĂ, promisiunea făcută în scris de un împrumutat creditorului de a nu gaja active, adică mărfuri, titluri, creanţe etc. CLAUZA DE ÎMPUTERNICIRE, prerogativă pe care titularul unui instrument (libret) de economisire o acordă la cel mult două persoane majore (soţ, soţie, copii, fraţi, surori, părinţi sau alte persoane), de a dispune în mod nelimitat de sumele economisite. Persoanele respective sunt indicate în scris unităţilor C.E.C. şi înregistrate în libretele de economii sau în conturile curente personale, în rubricile destinate acestui scop. C. deî. se poate stabili la prima depunere sau ulterior. C. de î. se poate introduce şi de către persoanele care fac depuneri pe numele altor persoane, dar numai cu ocazia emiterii libretului de economii. Persoanele împuternicite pot efectua în timpul vieţii titularului orice operaţiune de depunere şi restituire din libretul de economii, inclusiv lichidarea acestuia. CLAUZA DE ÎNLOCUIRE, specificaţie în documentele de asigurări maritime care atestă că răspunderea asigurătorilor referitoare la pagubele provocate maşinilor este limitată la costul înlocuirii pieselor avariate sau al reparării maşinii respective. CLAUZA „DE LA DEPOZIT LA DEPOZIT", prevedere folosită în asigurarea transportului internaţional de mărfuri, potrivit căreia asigurarea este valabilă din momentul în care începe încărcarea mărfurilor în primul mijloc de transport şi până când mărfurile sunt descărcate şi ajung în depozitul de destinaţie stipulat în poliţa de asigurare. Potrivit acestei clauze mărfurile sunt asigurate pe toată durata transportului, cu condiţia ca de la preluarea lor din depozitul intermediar (vamă) sau de la un alt depozit intermediar şi până la ajungerea lor la depozitul de destinaţie să nu treacă mai mult de 60 de zile. Suma asigurată pentru mărfurile importate sau exportate este formată din preţul mărfurilor prevăzut în factură, cheltuielile de transport până la depozitul final, beneficiul preliminat al asiguratului (maxim 10% din valoarea CLA 387 mărfurilor respective), prima de asigurare, iar în unele cazuri, la cererea asiguratului, şi taxele vamale. Cuantumul primelor de asigurare este stabilit pe categorii şi feluri de mărfuri ce se transportă, perioada în care se efectuează transportul, mijlocul de transport folosit, ruta transportului, condiţiile asigurării etc. Primele de asigurare se achită imediat ce asigurarea a fost confirmată. V. şi asigurare cu răspundere pentru avaria particulară; asigurare fără răspundere pentru avaria particulară; asigurare pentru toate riscurile; avarie; franşiză. CLAUZA DE OPŢIUNE, c. de consolidare valutară (clauza monetară) prin care se garantează emisiunea de obligaţiuni internaţionale faţă de creditori (subscriptori). C. de o. dă posibilitatea creditorului să ceară nu numai reajustarea sumei cuvenite în moneda de plată străină, ci şi plata efectivă în moneda de garanţie, de regulă moneda creditorului. CLAUZA DE REVOCARE/RĂSCUMPĂRARE, c. stipulată în unele titluri financiare prin care emitentul îşi rezervă dreptul de a le retrage din circulaţie prin răscumpărarea lor de la deţinători. Această c. este specifică numai acţiunilor preferenţiale şi obligaţiunilor. Această c. nu se aplică acţiunilor comune emise de către companii publice. CLAUZA DE SUBROGARE, c. folosită în asigurările maritime de mărfuri, potrivit căreia asigurătorii renunţă la dreptul de a se substitui asiguratului despăgubit, adică nu mai urmăresc pe cărăuş pentru pierderile sau avariile provocate mărfurilor prin neglijenţa cărăuşului. CLAUZA D.S.T., c. asigurătoare ce se poate prevedea în contracte, convenţii şi acorduri internaţionale, ştiut fiind faptul că D.S.T. sunt cele mai stabile unităţi de referinţă, deoarece acestea se calculează zilnic avându-se în vedere un „coş“ de valute aparţinând ţărilor care au cea mai mare pondere în comerţul internaţional; cotaţiile acestor valute se publică în buletine ale FMI. C.D.S.T. are astăzi o utilizare tot mai largă. V. şi drepturi speciale de tragere. CLAUZA ETICHETELOR, stipulaţie prevăzută în contractele de asigurări maritime, potrivit căreia asigurătorii plătesc despăgubiri echivalente numai cu valoarea etichetelor şi a ambalajelor avariate, fară a avea în vedere eventuale pierderi de preţ din cauza aspectului exterior mai puţin atractiv al mărfurilor respective. C.e. se aplică numai pentru riscurile cu privire la etichete şi ambalaje, fară a avea în vedere mărfurile etichetate sau ambalate (de exemplu: etichetele de pe sticle, unele butoaie, lăzi etc.). CLAUZA EXCEPTĂRII UZURII NORMALE, stipulaţie prevăzută în contractele de asigurări maritime, potrivit căreia, în caz de daună, asigurătorul despăgubeşte valoarea navei, mai puţin amortismentul corespunzător uzurii normale. CLAUZA „FĂRĂ AVARIE PARTICULARĂ*' SAU „FRANCO DE AVARII PARTICULARE", stipulaţie întâlnită în poliţele de asigurare cargo şi casco maritim, conform căreia asigurătorii îşi limitează răspunderea, acoperind numai avariile particulare (v.) produse de anumite cauze mai importante. De regulă, aplicarea acestei clauze dă dreptul la acoperirea avariilor particulare produse la navă şi încărcătură de: naufragiu, abordaj, eşuare, oprire forţată etc. CLAUZA „FRANCO CU EXCEPŢIA ..." (sau „fără avarii particulare cu excepţia...“), c. stipulată în poliţele casco maritim, conform căreia anumite riscuri, deşi dau naştere numai la avarii particulare, totuşi sunt acoperite de asigurător. Aceste riscuri sunt: de abordaj, de lovire a unui corp fix, mobil sau plutitor, de eşuare şi incendiu. Rezultă că dacă asiguratul poate face dovada producerii unuia dintre aceste patru riscuri, avariile rezultate, chiar particulare, se despăgubesc de către asigurător. 388 cu CLAUZA „FRANCO DE AVARir (sau „fără răspundere pentru avarii"), stipulaţie inserată în poliţele de asigurare a navei, conform căreia asigurătorul este eliberat de orice răspundere pentru avaria comună sau particulară, exceptând cazurile care dau naştere la abandonul navei. în astfel de situaţii, asiguratul are de ales între abandon şi exerciţiul acţiunii de avarie. CLAUZA FRANŞIZEI, stipulaţie întâlnită frecvent în poliţele de asigurare maritimă, conform căreia asigurătorii nu acoperă decât pagubele care depăşesc franşiza (v.). De exemplu, în poliţele casco este des stipulată o franşiză convenţională, variind de la 2% la 5% din valoarea agreată a navei. C.f. se aplică numai în legătură cu pagubele care sunt urmare a avariilor particulare, ea neaplicându-se în cazul contribuţiei la avaria comună (v.). Totodată, c.f. nu se aplică nici dacă paguba este urmarea naufragiului, eşuării, incendiului sau exploziei la bordul navei sau ciocnirii cu alte nave. CLAUZA IPOTECARĂ NEGATIVĂ, promisiune făcută de un debitor creditorului de a nu constitui o ipotecă în folosul unui terţ şi nici de a mări suma ipotecii deja instituite. Promisiunea respectivă este consemnată într-o convenţie scrisă. CLAUZA LANSĂRII, c. folosită în asigurările maritime, care prevede riscurile pe care le preia asigurătorul cu prilejul lansării navei. CLAUZA „LA ORDIN", c. care conţine menţiunea „la ordin“ prevăzută după numele beneficiarului şi care permite transferarea unui titlu prin andosare (v.). Potrivit acestei c., un titlu poate fi făcut „la ordin“ prin acordul de voinţă al părţilor. Există titluri la ordin legale (cambie, acţiuni nominative, cec), care sunt la ordin şi fără această clauză. CLAUZA MĂRFURILOR NEVĂMUITE, consimţământ exprimat de asigurătorii unui risc maritim pentru despăgubirea unei avarii particulare, aceasta facându-se la valoarea mărfurilor din portul de destinaţie, din care se exclud taxele vamale de import. CLAUZA MENŢINERII VALORII, c. de consolidare valutară (clauză monetară), prin care se garantează emisiunea de obligaţiuni internaţionale faţă de creditori (subscriptori). C.m.v. conferă creditorilor dreptul de a solicita plata în moneda străină prevăzută în contract, într-o sumă majorată corespunzător procentului deprecierii monedei de plată (a debitorului). Această c. presupune stabilirea unui raport între moneda de plată şi o valută de referinţă. în cazul în care raportul stabilit se modifică la data plăţii, se modifică în mod corespunzător şi suma de plată. CLAUZA MONETARĂ, dispoziţie prevăzută în contract, care stabileşte relaţia dintre o monedă şi o altă monedă, cu scopul de a exclude riscul de depreciere a unei creanţe exprimate în una dintre monedele respective. CLAUZA NAŢIUNII CELEI MAI FAVORIZATE, prevedere de politică economică a unor state, inserată în tratatele, convenţiile şi acordurile comerciale de plăţi, prin care se stipulează că un stat contractant acordă partenerului sau partenerilor toate avantajele şi privilegiile care au fost sau vor fi acordate oricărui alt stat, prin aplicarea unui tratament nediscriminatoriu. Această c. se aplică în următoarele domenii: aşezarea şi încasarea taxelor vamale de import, export şi tranzit; eliberarea licenţelor de import-export; tranzitul de mărfuri, navigaţia maritimă şi fluvială, ca şi situaţiei juridice a agenţilor şi reprezentanţelor comerciale şi a persoanelor juridice ale unei ţări care realizează acte de comerţ pe teritoriul celeilalte ţări semnatare. în tratatele şi acordurile internaţionale, această c. este formulată astfel: „Dacă una dintre părţile contractante a acordat sau va acorda în viitor unei ţări terţe o preferinţă CLA 389 oarecare, cealaltă parte contractantă va beneficia de această preferinţă, fără nici un fel de compensaţie, în cazul în care ea este acordată ţării terţe în mod necondiţionat, sau în schimbul unor avantaje egale, dacă preferinţa a fost acordată în mod condiţionat." „Orice avantaje, privilegii şi imunităţi acordate de către o parte contractantă pentru un produs originar din sau având ca destinaţie teritoriul tuturor celorlalte părţi contractante vor fi extinse imediat şi necondiţionat asupra oricărui produs similar originar din sau având ca destinaţie teritoriul tuturor celorlalte părţi contractante. Această dispoziţie priveşte taxele vamale şi impunerile de orice natură percepute la import sau export, sau cu ocazia importului sau exportului, precum şi pe cele care afectează transferurile internaţionale de fonduri efectuate cu prilejul plăţii importurilor sau exporturilor, modul de percepere a acestor taxe şi impuneri, ansamblul reglementărilor şi al formalităţilor aferente la importuri sau exporturi.64 în relaţiile internaţionale se întâlnesc câteva variante ale acestei c., şi anume: "clauza condiţionată, prin care avantajele acordate terţului stat se aplică noului stat beneficiar al clauzei, numai condiţionat de primirea din partea acestuia a anumitor compensaţii echivalente; "clauza necondiţionată, potrivit căreia avantajele acordate statului terţ beneficiar se extind automat şi necondiţionat în relaţiile cu noul stat partener; "clauza unilaterală, prin care numai una dintre părţile contractante acordă celeilalte părţi tratamentul cel mai favorabil; "clauza bilaterală, conform căreia fiecare parte acordă celeilalte părţi tratamentul cel mai favorabil; "clauza generală, care se referă la toate domeniile dintre statele respective; "clauza specializată, care priveşte unul sau mai multe domenii. în etapa actuală, statele promovează în politica lor economică c.n. celei mai f. CLAUZA NECUMULÂRII AVARIILOR, menţiune pe documentele de asigurare maritimă, prin care se atestă că avariile suferite de navă în cursul efectuării fiecărui transport se lichidează separat şi nu cumulat. C.n.a. este defavorabilă asiguraţilor, deoarece fiecare avarie, luată separat, poate să nu depăşească cuantumul franşizei (v.). CLAUZA „NU LA ORDIN”, c. care cuprinde andosarea (v.) nu la ordin. Girantul care adaugă pe un titlu sau pe o cambie cuvintele „nu la ordin“ sau o expresie echivalentă, nu rămâne garant pentru acceptare şi plată decât către o singură persoană, anume beneficiarul andosării. Dacă beneficiarul în cauză ar dori să transmită titlul care poartă clauza „nu la ordin“ nu va putea face acest lucru decât în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare. CLAUZA PIERDERII TOTALE REALE, c. folosită în asigurările maritime, potrivit căreia nava sau mărfurile se asigură împotriva riscului de pierdere totală reală. Această pierdere se poate manifesta sub următoarele forme: a) pierdere totală reală şi b) pierdere totală prin interpretare. Pierderea totală reală este considerată atunci când nava a fost complet distrusă ori în aşa măsură avariată încât ea nu mai poate fi reparată sau costul reparaţiilor ar depăşi valoarea comercială a navei; de asemenea, este considerată pierdere totală a navei şi situaţia în care nu se pot procura materialele necesare efectuării reparaţiei, iar asiguratul, din această cauză, nu poate folosi nava respectivă. în mod obişnuit, se consideră pierdere totală reală: distrugerea navei prin incendiu, scufundarea, dispariţia navei pe mare fară a mai putea fi urmărită, în ceea ce priveşte mărfurile, pierderea totală reală se consideră când: dispariţia mărfurilor are loc concomitent cu incendierea sau scufundarea navei; are loc deteriorarea mărfurilor într-un asemenea grad care nu le mai face negociabile, ele neputându-se recondiţiona. De asemenea, se consideră pierdere totală reală şi capturarea navei şi a mărfurilor de către inamic în timp de război. Pentru acordarea despăgubirii, comandantul navei trebuie să depună la notarul public un protest maritim (v.) în care să prezinte împrejurările producerii pierderii totale reale. Protestul se trimite asigurătorului însoţit de poliţa de asigurare (v.), iar pentru mărfuri se mai depune conosamentul, care atestă că mărfurile au fost efectiv încărcate pe navă, precum şi facturile care învederează valoarea mărfurilor respective, Pierderea totală prin interpretare constă în avarierea navei în aşa măsură încât - deşi ea poate fi reparată şi salvată - costurile 390 CLA salvării şi reparaţiei (dacă ar avea loc) ar fi mai mari decât valoarea asigurată a navei. Deşi în asemenea situaţii mărfurile nu sunt pierdute, asiguratul trebuie să aibă motive temeinice să renunţe la călătorie. De asemenea, asiguratul are latitudinea să considere paguba drept o avarie (v.) parţială când primeşte despăgubirea corespunzătoare de la asigurător, păstrându-şi nava, ori să abandoneze nava în favoarea asigurătorilor (ca şi cum ar fi avut loc o pierdere totală), primind de la aceştia valoarea asigurată. în cazul pierderii totale prin interpretare a mărfurilor se aplică aceleaşi reguli. CLAUZA PRIVIND OPERAŢIUNILE DE SWITCH, stingerea soldului creditor prin una sau mai multe operaţiuni de compensare triunghiulară, sub formă de transfer în favoarea unui alt stat, cu care cele două părţi semnatare ale acordului au relaţii de clearing. V. şi compensaţie; operaţiuni de switch. CLAUZA SPEZELOR, menţiune în contractul de navlosire (v.), prin care se stabileşte care parte contractantă suportă cheltuielile ocazionate de o navă pe timpul cât staţionează în port (taxele de cheiaj, remorcaj, cheltuielile de încărcare, descărcare, taxele asupra mărfurilor etc.). CLAUZA TESTAMENTARĂ, v. DISPOZIŢIE TESTAMENTARĂ. CLAUZA „TOATE RISCURILE", specificaţia întâlnită în contractele de asigurare a mărfurilor în timpul transporturilor internaţionale. Asigurarea încheiată conform c. „toate riscurile" acoperă un număr mare de fenomene şi accidente (avarii particulare, avarii comune etc.) care pot produce pagube încărcăturii, oferind o bună protecţie pentru asiguraţi. V. şi condiţia „toate riscurile". CLAUZA „VALOARE REALĂ”, specificare contractuală care indexează o creanţă nominală (obligaţiune, acţiune etc.) la preţul unei valori reale sau care o leagă de un indice calculat asupra unor valori reale. V. şi clauză aur. CLAUZA VALORII NETE, prevedere potrivit căreia, în caz de avarie particulară, în asigurările maritime asigurătorul acordă despăgubirea mărfurilor asigurate numai până la nivelul valorii lor nete, ceea ce înseamnă că din preţul mărfurilor se scade suma navlului şi diferite alte taxe. CLAUZĂ, dispoziţie specială inserată într-o lege, convenţie, contract sau act, prin intermediul căreia se reglementează felul în care părţile contractante urmează să-şi exercite drepturile şi obligaţiile băneşti, financiare, de credit, de asigurări, ce rezultă pentru fiecare din actele încheiate. CLAUZĂ AUR, prevedere expresă într-un contract economic, potrivit căreia debitorul are obligaţia să-şi achite datoriile în monedă de aur sau să determine volumul datoriei în funcţie de valoarea aurului considerat ca etalon, pentru a-1 ocroti pe creditor în caz de depreciere monetară sau oscilaţii valutare. C.a. a fost mult folosită în perioada cursurilor valutare fixe, când riscul valutar consta în devalorizarea sau revalorizarea oficială a conţinutului în aur al valutelor de către autorităţi monetare naţionale. Pe baza acestei clauze, preţurile se recalculau (dacă între timp aveau loc devalorizări sau revalorizări) potrivit conţinutului iniţial în aur. C.a. este larg folosită în relaţiile internaţionale, servind ca mijloc de apărare împotriva riscului de devalorizare sau revalorizare. CLAUZĂ DE ALEGERE A MONEDEI DE PLATĂ, exprimarea creanţei în mai multe monede, având în vedere cursul de schimb din momentul semnării contractului. La scadenţa CLA 391 stabilită, partenerul are dreptul să aleagă moneda de plată cea mai convenabilă. Această c. poate avea şi caracter unilateral, adică poate fi stabilită numai în favoarea debitorului sau numai a creditorului, după cum s-a stipulat în contract. CLAUZĂ DE ASIGURARE A RISCULUI VALUTAR, prevedere stipulată în acordurile internaţionale, conform căreia, în tranzacţiile economice dintre state, în situaţia schimbării cursului valutei de plată, în limitele termenului de îndeplinire a obligaţiilor contractuale, plăţile se vor efectua de către debitor la cursul unei valute considerate stabile, alta decât cea asupra căreia părţile au convenit anterior. în acest fel, se urmăreşte evitarea oscilaţiilor valutei în care se face plata. Această clauză convenită între parteneri acţionează astfel: contractarea în monedă proprie; contractarea într-o terţă monedă stabilă; luarea în considerare a unei prime de risc; modificarea ratei cumpărării sau plăţii. CLAUZĂ DE INDEXARE, c. prin care se previn efectele variaţiei preţului. Potrivit acestei c., se iau ca referinţă preţurile unor mărfuri, anumiţi indici sau indicatori. Noul preţ se va calcula în funcţie de evoluţia acestor factori. CLAUZĂ DE SALVARE, prevedere inclusă în contractele economice încheiate, de regulă, între ţările membre ale Uniunii Europene, care permite unor ţări să oprească anumite importuri provenite din alte ţări, dacă acestea ar risca să perturbe grav piaţa lor internă. Asemenea c. există şi în alte acorduri bilaterale sau internaţionale. CLAUZĂ MULTIVALUTARĂ, menţiune expresă prevăzută în acordurile comerciale internaţionale, prin care se stabilesc valutele considerate stabile ce vor constitui „coşul valutar44 pe baza căruia se va calcula sau se va recalcula preţul mărfurilor în momentul plăţii. Pentru asigurarea stabilităţii cursului valutar se foloseşte şi coşul valutar ponderat, care constă în legarea monedei de contract de mai multe valute, ponderarea efectuându-se în funcţie de importanţa valutelor pe piaţă, de ponderea în pasivul balanţei de plăţi, precum şi în funcţie de cuantumul încasărilor valutare ale societăţii comerciale de import-export. Clauza monetară care are în vedere o singură monedă de referinţă are foarte adesea rezultate aleatorii, atât timp cât există fluctuaţii mari de cursuri pe piaţa valutară. Aceste fluctuaţii fac ca debitorii să suporte riscuri considerabile, mai ales în cazul afacerilor pe termen lung, cum sunt emisiunile de obligaţiuni. De aceea, s-a simţit nevoia stabilirii unor astfel de clauze de consolidare valutară, care să elimine, pe cât posibil, fluctuaţiile de curs şi care să-l protejeze atât pe creditor, cât şi pe debitor. Faţă de clauza bazată pe o singură valută, c.m. prezintă evidente avantaje, însă este mai puţin sigură faţă de clauza D.S.T. (v.). CLAUZĂ VALUTARĂ, prevedere expresă conţinută în acordurile internaţionale, prin care preţul se poate stabili în una dintre următoarele forme: a) într-o valută considerată stabilă (forte), alta decât aceea a decontării, şi care, la data plăţii, se va fi raportat la valuta preţului, înlăturându-se astfel oscilaţiile valutei în care se face plata; b) exprimarea preţului şi a modalităţii de decontare în aceeaşi valută, cu menţiunea că preţul de decontare se modifică în aceeaşi proporţie în care se schimbă cursul valutei de tranzacţie faţă de o terţă valută considerată forte şi prevăzută în contract. C.v. urmărea să-l apere pe semnatarul unui contract cu străinătatea de consecinţele negative ale oscilaţiei cursurilor valutare. Renunţarea la definirea în aur a monedei naţionale şi trecerea la flotarea liberă a cursurilor au făcut ca c.v. să nu mai aibă aplicare practică. în consecinţă, se utilizează raportarea cursului valutei de plată la media cursurilor mai multor valute, numită „coş valutar" (v.), care prezintă un mai mare grad de stabilitate, deoarece are loc o compensare reciprocă a fenomenelor de depreciere şi a celor de repreciere valutară. 392 CU CLAUZE DE REZILIERE A POLIŢEI DE ASIGURARE MARITIMĂ, c. potrivit cărora, în anumite situaţii, societatea de asigurări poate rezilia poliţa de asigurare maritimă. Poliţele de asigurare a navei se pot încheia de regulă pentru perioada efectuării unui voiaj; totuşi unele poliţe se încheie pe un an. în unele cazuri societatea de asigurări se oferă să reînnoiască poliţa; alteori acoperirea oferită de societatea de asigurări încetează la data consemnată în contractul de asigurare. Cu toate acestea, cele mai multe poliţe de asigurare permit prelungirea acoperirii şi peste dafa expirării, dacă la data respectivă nava se află încă pe mare, pe ocean sau într-un port de refugiu. De regulă, negocierile pentru reînnoirea poliţelor de asigurare a navei încep înainte de expirarea acestora. Dacă reînnoirea nu are loc sau dacă societatea de asigurări nu permite reînnoirea deoarece vasul se află într-o stare tehnică periculoasă, atunci compania care deţine vasul se află într-o situaţie foarte delicată. într-o asemenea situaţie vasul se află încă pe mare sau pe ocean fară o asigurare corespunzătoare, iar alte societăţi de asigurări vor refuza categoric să încheie un contract de asigurare, mai ales dacă zona în care se află vasul sau starea lui tehnică nu prezintă siguranţă. Ca urmare, c. de r. a p. de a. ce permite ca vasul să rămână asigurat până la încheierea voiajului prezintă o deosebită importanţă. Pentru a beneficia de această clauză, asiguratul trebuie să solicite în schimb societăţii de asigurări, înainte de data expirării poliţei şi să plătească o primă de asigurare suplimentară. Indiferent de durata contractului de asigurare, societatea de asigurări îşi rezervă dreptul de a anula contractul, cu un anumit preaviz. Poliţa de asigurare a navei conţine o clauză prin care contractul de asigurare se anulează automat în cazul producerii anumitor evenimente. Iată câteva exemple de c. de r. a p. de a.m.: a) schimbarea proprietarului, administratorului sau a pavilionului (steagului) vasului. Schimbarea proprietarului sau administratorului poate determina creşterea riscurilor producerii unor daune, ceea ce dezavantajează societatea de asigurări. Steagul vasului semnifică ţara în care este înregistrat vasul respectiv. Schimbarea steagului înseamnă de fapt o schimbare a ţării de înregistrare a vasului, fapt ce ar putea conduce la înlocuirea normelor privind securitatea vasului cu altele mai puţin restrictive. Această situaţie ar putea conduce la creşterea probabilităţii daunelor, situaţie dezavantajoasă pentru societatea de asigurări. Aceste schimbări pot conduce la creşterea riscului de avariere parţială sau totală a vasului, avarii acoperite prin poliţa de asigurare; b) închirierea vasului în sistemul charter, ceea ce înseamnă că vasul va fi întreţinut de un alt administrator, care poate conduce la diferite daune; c) schimbarea societăţii de clasificare a vasului. Clasificarea unui vas presupune certificarea de către o societate de clasificare a faptului că vasul respectiv corespunde anumitor standarde şi deci este adecvat îndeplinirii funcţiilor sale. CLEARING 1. Mod de compensare a creanţelor, care se realizează de către un oficiu central pentru a raţionaliza mişcările de fonduri şi titluri. 2. Sistem de efectuare a plăţilor internaţionale fară numerar, prin compensarea globală reciprocă a tuturor creanţelor şi obligaţiilor unei ţări faţă de o altă ţară, având la bază o convenţie guvernamentală. în interiorul ţării, c. reprezintă o formă de plată fară numerar efectuată de unităţile bancare din ţară. în relaţiile internaţionale, c. constă în compensarea plăţilor reciproce rezultate din operaţiunile de comerţ exterior sau din alte operaţiuni. Compensaţiile se fac centralizat, fiind reglementate de către statele respective. De regulă, în acordurile pentru decontările prin c. se prevede clauza aur sau clauza valutară, spre a se evita pierderile sau câştigurile de pe urma devalorizării valutei în care se fac decontările. Din punctul de vedere al evidenţei, c. poate fi cu un cont, cu două conturi sau descentralizat. C. a devenit o metodă tradiţională de decontare care asigură micşorarea cheltuielilor de circulaţie, facilitând reglementarea pe baza decontărilor reciproce. V. şi compensaţie. CLEARING BANCAR, sistem, modalitate de decontare între ţări, care permite băncilor să-şi compenseze creanţele şi datoriile reciproce. COD 393 CLEARING DE TITLURI , sistem de depozit global şi de virament de titluri, cu deosebire euroobligaţiuni, care reduce livrările materiale, înlocuindu-le, în bună măsură, prin j0Cul înscrisurilor. CLEARING HOUSE, v. CASA DE COMPENSAŢIE A BĂNCILOR. CLEPTOCRAŢIE, stare de infracţiune în masă contra avuţiei naţionale, corupţie de largă întindere, tendinţe de subevaluare a întreprinderilor care se privatizează. CLEPTOMANIE (fr. cleptomanie) (klepto „a fura + mania „nebunie"), manie, impulsie patologică care îl determină pe om să fure bunuri, obiecte fară să aibă nevoie de ele şi fară a urmări vreun avantaj sau profit. Obişnuinţa de a fura neapărat ceva. CLUB DE INVESTITORI, asociaţie închisă, independentă, de persoane fizice care investesc banii în comun, în vederea obţinerii de profit. CLUB DE INVESTIŢII, organism, grup de persoane care efectuează plasamente colective de capital. C. de i. este constituit dintr-un număr limitat de aderenţi, care, în acest mod, pot să-şi constituie un portofoliu de titluri, lucru pe care fiecare separat nu l-ar fi putut realiza. CLUBUL CELOR ZECE, organism care reuneşte cele zece ţări industrializate (Belgia, Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Statele Unite ale Americii şi Suedia). C.C.Z. a iniţiat acordurile generale de împrumut, în anul 1962, care pun la dispoziţia Fondului Monetar Internaţional (v.) credite de susţinere. CLUBURILE P & I (engl. Protection and Indemnity), asociaţie care, în baza principiului mutualităţii, acoperă protecţia şi indemnizaţia proprietarilor (armatorilor) de nave maritime prin intermediul asigurării „Protecţie şi Indemnizaţie" (v.). C.P&I funcţionează în Anglia, motiv pentru care asigurarea P & I este totuna cu asocierea la club, fiind guvernată de aceeaşi lege ca şi clubul, adică de legea engleză. în momentul în care un armator se decide asupra clubului la care va înscrie nava, el va plăti o sumă (o „cotizaţie*4) în avans, calculată în funcţie de tonajul brut al navei, şi care serveşte la acoperirea daunelor obişnuite. Ulterior, după cunoaşterea rezultatelor fiecărui exerciţiu anual, se mai plătesc clubului „cotizaţii suplimentare44, care servesc la acoperirea daunelor excepţionale. De menţionat că nava înscrisă în club trebuie să fie asigurată în prealabil printr-o poliţă obişnuită pentru întreaga ei valoare. COASIGURARE, contractare a asigurării, în acelaşi timp, de către un asigurat cu câţiva asigurători, care preiau asupra lor o cotă stabilită din risc şi pe care o suportă în mod independent, în funcţie de primele de asigurare încasate. C. este o cale de dispersare a riscurilor. în caz de daună, fiecare asigurător acordă despăgubiri corespunzătoare cotei de risc preluate, însă de comun acord cu toţi ceilalţi asigurători, ceea ce generează unele dificultăţi în lichidarea daunelor. C. se practică şi în ţara noastră. V. şi reasigurare. COD 1. Act normativ care are în structura sa toate normele juridice dintr-o ramură a dreptului, aşezate într-o ordine sistematică (Codul muncii, Codul familiei, Codul civil, Codul fiscal etc.). 2. Totalitatea regulilor de conduită a cetăţenilor (codul eticii şi echităţii sociale). COD FISCAL, sistem de semne, numere, cifruri (cifre şi litere) sub care sunt înregistraţi la organele financiare locale plătitorii de impozite şi taxe. în vederea atribuirii c.f., persoanele juridice şi fizice care, prin actul legal de constituire sau prin autorizaţii eliberate în acest scop, au dreptul să producă, să execute lucrări sau să presteze servicii, să importe şi să comercializeze 394 COD produse sau să desfăşoare alte activităţi cu caracter social-filantropic, de natură politică, sindicală, civică, religioasă, plătitoare de impozite şi taxe la bugetul statului, sunt obligate să completeze şi să depună la organele financiare o declaraţie de înregistrare. Declaraţiile de înregistrare se depun la direcţiile generale ale finanţelor publice şi ale controlului financiar de stat judeţene şi cea a municipiului Bucureşti sau la administraţiile financiare ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, în termen de cinci zile de la eliberarea certificatului de înmatriculare sau a autorizaţiei de funcţionare. Instituţiile publice ai căror conducători îndeplinesc atributele ordonatorilor de credite, precum şi unităţile din subordinea acestora, care funcţionează pe principiul mijloacelor extrabugetare sau cu subvenţii de la bugetul statului şi care întocmesc bilanţ contabil distinct, au obligaţia şi să depună declaraţia de înregistrare la organele financiare în vederea atribuirii c.f. Persoanele juridice care au subunităţi trebuie să depună pentru acestea declaraţia de înregistrare la organele financiare locale în raza cărora subunităţile îşi au sediul. La declaraţia de înregistrare se anexează în copie certificatul de înregistrare fiscală a declarantului cu sediul central. Aceleaşi obligaţii de înregistrare revin şi reprezentanţelor societăţilor comerciale străine, precum şi organizaţiilor şi organismelor internaţionale care funcţionează în România. Pe baza declaraţiei depuse de plătitorii de impozite şi taxe, organele financiare atribuie un c.f. unic şi eliberează certificatul de înregistrare fiscală în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei. Toate documentele întocmite de plătitorii de impozite şi taxe referitoare la importuri, vânzarea produselor, prestarea serviciilor, precum şi la stingerea obligaţiilor faţă de bugetul de stat şi către terţi vor avea obligatoriu înscris c.f. CODUL BANCAR TELEGRAFIC, sistem de semne convenţionale care cifrează textele-tip ale telegramelor interbancare. C.b.t reduce cheltuielile de telegraf şi timpul necesar redactării şi expedierii telegramelor, asigură secretul operaţiunilor bancare etc. In acest c. semnele sunt aşezate alfabetic, după natura operaţiunilor bancare care fac obiectul corespondenţei dintre bănci. CODUL COMERCIAL ROMÂN, totalitatea normelor juridice, act normativ sistematizat, adoptat în România în anul 1887, care reglementează, pe baza principiilor generale, raporturile patrimoniale, întemeiate pe egalitatea părţilor, care decurg din actele şi faptele de comerţ. Cu toate modificările şi completările ulterioare, C.c.r. a fost permanent în vigoare. C.c.r. cuprinde, în fapt, două categorii de norme juridice, şi anume: a) norme de drept civil şi b) norme de drept comercial, care se aplică raporturilor comerciale, atât interne, cât şi internaţionale. CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ, act normativ care însumează normele ce reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal. De asemenea, c. de p.f. se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor care provin din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri bugetare. C. de p.f. cuprinde principii de conduită în administrarea impozitelor şi taxelor, cum sunt următoarele: "aplicarea unitară a legislaţiei; "exercitarea dreptului de apreciere; "rolul activ al organului fiscal; "limba oficială în administraţia fiscală; "dreptul de a fi ascultat; ■obligaţia de cooperare; "secretul fiscal; "buna-credinţă. C. de p.f. reglementează aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale; cuprinde: dispoziţii generale privind raportul de drept material fiscal; dispoziţii procedurale generale; dispoziţii privind: înregistrarea fiscală şi evidenţa contabilă fiscală, declaraţia fiscală, stabilirea impozitelor şi taxelor, inspecţia fiscală, colectarea creanţelor fiscale, înlesniri la plată, constituirea de garanţii, măsuri asigurătorii, stingerea creanţelor fiscale prin executare silită, cheltuieli, eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită, contestaţia la executarea silită, soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale; sancţiuni; dispoziţii tranzitorii şi finale. C. de p.f. al COD 395 României este publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 941, din 29 decembrie 2003. V. şi administrarea impozitelor şi taxelor; Codul fiscal al României. CODUL ETIC AL INSPECTORULUI FISCAL, act normativ cuprinzător emis de Ministerul Finanţelor, care reglementează conduita etică a inspectorului fiscal. Potrivit acestui cod, inspectorii fiscali sunt obligaţi să presteze servicii de calitate şi să-i informeze pe contribuabili asupra regulilor etice ale activităţii de control, de a căror respectare sunt îndreptăţiţi să beneficieze în relaţiile cu autoritatea controlului fiscal. C.e. al i.f. îi încurajează pe contribuabili să contribuie activ la derularea activităţii de control. Inspectorii de control fiscal sunt obligaţi să dovedească onestitate în îndeplinirea tuturor atribuţiilor de serviciu, să fie obiectivi în efectuarea constatărilor şi în stabilirea măsurilor luate sau propuse, să evite ideile preconcepute şi părtinirea, să nu se lase influenţaţi în luarea deciziilor de oferte din partea contribuabililor, incompatibile cu integritatea şi obiectivitatea, să respingă şi să-i informeze pe superiori despre orice acte de corupţie, fapte sau acţiuni ilegale, să nu folosească poziţia de funcţionar public în interese particulare, să nu condiţioneze îndeplinirea corectă a atribuţiilor de serviciu de obţinerea unor recompense din partea contribuabilului, să nu solicite, să nu primească şi să nu accepte cadouri, împrumuturi sau orice alte valori sau servicii în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, să nu se implice în activităţi sau înţelegeri, direct sau indirect, care ar da naştere la conflicte de interese, să nu folosească bunurile sau influenţa entităţii controlate pentru rezolvarea unor probleme personale, să semnaleze conducătorului ierarhic eventualele cazuri de conflict de interese în care se află ca urmare a sarcinilor de control primite etc. V. şi control financiar; control fiscal. CODUL FISCAL AL ROMÂNIEI, act normativ complex care stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele ce constituie venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale şi precizează plătitorii care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe, precum şi modul de calcul şi de plată a acestora. De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prevederilor codului şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Dacă vreo prevedere din acest cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederile acelui tratat. C.f. al României cuprinde reguli de aplicare generală în materie fiscală şi reglementează impozitele şi taxele bugetului de stat şi bugetelor locale, cum sunt următoarele: impozitul pe profit; impozitul pe venit (venituri din activităţi independente, venituri din salarii, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din investiţii, venituri din pensii, venituri din activităţi agricole, venitul anual global); impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; impozitul pe veniturile obţinute în România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România; taxa pe valoarea adăugată; accizele; impozitele şi taxele locale (impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră, taxe speciale, alte taxe locale etc.); înlesniri; sancţiuni. Codul fiscal al României este publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 927, din 23 decembrie 2003. V. şi Codul de procedură fiscală. CODUL MUNCII, act normativ, lege principală care cuprinde totalitatea principiilor şi normelor de bază cu privire la relaţiile de muncă, precum şi drepturile şi îndatoririle personalului din ţara noastră. După un preambul, C.m. cuprinde în partea I principiile generale ale relaţiilor de muncă, precum şi drepturile şi îndatoririle personalului (principii generale privind relaţiile muncii); în partea a Il-a, el cuprinde relaţiile de muncă din unităţile de stat (încadrarea şi promovarea în muncă, remunerarea muncii, disciplina muncii, răspunderea disciplinară şi răspunderea materială, timpul de muncă şi de odihnă, încetarea contractului de muncă, vechimea în muncă, protecţia muncii şi asigurările sociale, munca femeilor şi a tinerilor, rolul sindicatelor 396 COD jurisdicţia muncii, controlul aplicării legislaţiei muncii, dispoziţii finale şi tranzitorii). V. şi asigurări sociale; asigurări sociale de stat. CODUL VAMAL, totalitatea normelor juridice cuprinse într-un singur act normativ (lege) adoptat de organul suprem al puterii de stat, care reglementează unitar regimul vamal şi desfăşurarea activităţii vamale. C.v. defineşte: «politica vamală (orientarea şi obiectivele acestei politici); «regimul vamal (norme privind exportul, importul şi tranzitul de mărfuri, mijloacele de transport, tariful vamal şi scutirile de la plata taxelor vamale, introducerea sau scoaterea de bunuri din ţară în afara activităţii de comerţ exterior, trecerea temporară a mărfurilor şi a celorlalte bunuri peste frontiera de stat); "tranzitul şi alte operaţiuni vamale; "porturi şi zone libere; "introducerea sau scoaterea de bunuri din ţară de către persoanele fizice; "organizarea activităţii vamale, răspunderi şi sancţiuni în cazul încălcării normelor juridice care reglementează activitatea vamală. V. şi contrabandă; politică vamală; port liber; regim vamal; taxa vamală; vamă; zonă liberă. COEFICIENT, mărime relativă, raport între valorile a două mărimi (doi indicatori) care caracterizează starea unei valori materiale a unui sistem, o activitate economică sau un proces tehnologic etc. privit în timp şi spaţiu. C. se determină după următorul calcul: C = — şi C—Î2-. m în care: 1=1 şi x2 = mărimile privite în timp şi spaţiu; m Xj = partea din colectivitatea totală care se exprimă astfel: . i=l COEFICIENT AL CAPITALULUI , instrument, mărime relativă care exprimă consumul de capital necesar pentru a se obţine o unitate de producţie. C.c. stabileşte legătura dintre cuantumul capitalului şi cantitatea de produse obţinute, fiind raportul subunitar dintre capitalul folosit şi producţia obţinută. Cu cât acest raport este mai mic, cu atât unitatea economică are un consum mai mic de capital pe unitatea de produs. C.c. semnifică acea cantitate de capital productiv care este necesară pentru fiecare unitate de produs suplimentară. C.c. este supus unor variaţii în timp, ca urmare a influenţei unor factori interni şi externi. C.c. se calculează sub mai multe forme, şi anume: 1) coeficientul mediu, care se determină ca raport între capitalul folosit (C) şi cantitatea de produse (P) sau venitul obţinut (V), în felul următor: K = capitalul folosit P sau V cantitatea de produse sau venitul realizat ’ 2) coeficientul marginal, care se determină ca raport între creşterea de capital (AC) şi creşterea venitului realizat (AV), astfel: _ AC _ creşterea capitalului ” AV ~~ creşterea venitului ' Acest indicator evidenţiază creşterea capitalului aferent pentru obţinerea creşterii producţiei sau a venitului; 3) coeficientul anual de eroziune a capitalului, ca urmare a deprecierilor valutare utilizat în vederea actualizării preţurilor. De pildă, la o eroziune de x %, preţul actualizat se determină astfel: Pe = ^l+— |n • Pa, 100 în care: Pe = preţul echivalent; 1 = unitatea monetară actuală; x = coeficient de depreciere a capitalului; n = numărul anilor luaţi în calcul; Pa = preţul la data negocierii. 4) Coeficientul de eroziune a inflaţiei care, în funcţie de elementele conjuncturale ale pieţei, se determină după formula: - f d 1 ~ n V = 1+--- -1 •c, _ , 100 . \ / în care: V = valoarea creditului acordat care se va adăuga preţului actual pentru obţinerea echivalenţei cu preţul ce va fi plătit la scadenţă; d = diferenţa dintre dobânda stipulată în contract şi cea practicată pe piaţa valutară, la care trebuie adăugată eroziunea creditului acordat. COEFICIENT AL CREDITULUI, indicator care se determină ca raport între plăţile acoperite prin credite şi cuantumul total al plăţilor. Acest coeficient exprimă raportul dintre capacitatea proprie de plată şi mijloacele exterioare ale unităţii economice folosite pentru efectuarea operaţiunilor economico-financiare. COEFICIENT BETA, indicator care exprimă variabilitatea cursului acţiunilor. COEFICIENT DE ACOPERIRE, raport stabilit de lege între fondurile proprii ale băncilor şi totalitatea angajamentelor lor. COEFICIENT DE ACTUALIZARE, indicator care constă în aducerea la momentul zero a unor sume încasate sau cheltuite în momente diferite într-o activitate economico-financiară desfăşurată în mai mulţi ani. Acest coeficient se determină astfel: Ca = (l+a)-‘, în care: Ca = coeficientul de actualizare; a = rata de actualizare; t = anul, luna, ziua în care este disponibilă suma actualizată. C. de a. se foloseşte în calculele economico-financiare, mai ales în perioadele de inflaţie. COEFICIENT DE CONTRIBUŢIE LA AVARIA COMUNĂ, c. utilizat la stabilirea părţii cu care trebuie să participe, în mod separat, nava, navlul şi încărcătura la acoperirea daunelor şi a cheltuielilor făcute în contul avariei comune. C. de c. la a.c. se calculează pe baza următoarei formule: Cc =^-100, Md în care: Cc = cota de contribuţie; Mc = masa creditoare; Md = masa debitoare. 398 COE Aplicând c. de c. la masa debitoare (elementele care au beneficiat de pe urma sacrificiului sau a cheltuielilor efectuate prin actul de avarie comună), rezultă partea cu care vor contribui nava, na viul şi încărcătura la acoperirea avariei comune. V. şi avarie comună; masă creditoare; masă debitoare. COEFICIENT DE CORECTARE, element pe baza căruia se determină stocul normat al pieselor de schimb. Când în cadrul întreprinderii există un singur utilaj de acelaşi tip şi în cazul în care utilajul respectiv are o anumită piesă unicat, valoarea acestui coeficient se stabileşte la 1. Dacă numărul utilajelor identice creşte, valoarea c. se diminuează, deoarece se presupune că nu se înlocuiesc simultan aceleaşi piese la toate utilajele de acelaşi tip existente; coeficientul se diminuează şi în cazul în care pe acelaşi utilaj sunt montate mai multe piese de acelaşi fel. Considerându-se că stocul minim necesar este echivalent cu stocul mediu care a asigurat consumul anual de piese de schimb, c. de c. se determină prin formula: £ _ ^med Ds _ Uj XPj D0 ’ în care: K = coeficientul de corectare; Smed = media consumului realizat pe o perioadă de 3-5 ani; Uj = numărul de utilaje identice în funcţiune în cadrul întreprinderii; Pj = numărul de piese de schimb identice montate pe acelaşi utilaj; Ds = durata de serviciu; D0 = durata de obţinere a pieselor de schimb de la furnizor. V. şi normativul producţiei neterminate. COEFICIENT DE CORECŢIE, c. care se aplică asupra unor niveluri de bază la sau se scade din aceste valori în scopul diferenţierii impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a impozitului pe spectacole, în cadrul discotecilor şi videotecilor, pe ranguri de localităţi şi/sau zone în cadrul acestora. COEFICIENT DE ECHIVALENŢĂ, v. CHELTUIELI DE PRODUCŢIE. COEFICIENT DE EFICIENŢĂ MEDIE ANUALĂ A INVESTIŢIILOR, c. determinat prin raportarea venitului net (v.) actualizat mediu anual la totalul investiţiilor actualizate. Raţionamentul actualizării constă în faptul că un leu venit net câştigat în primul an de funcţionare a unui obiect de investiţie este cu mult mai valoros decât un leu venit net realizat peste 8, 10 sau 12 ani, deoarece leul obţinut în primul an de funcţionare a obiectului investiţiei date poate fi reinvestit şi deci, la rândul său, este posibil să aducă el însuşi, an de an, o anumită cotă de venit net. Calculând această cotă la nivelul ratei dobânzii sau la rata medie a venitului net din ramura în care se face investiţia, în ultimul an de funcţionare leul primului an va avea o mărime sporită cu rata luată în considerare, în timp ce leul ultimului an de funcţionare a obiectului de investiţie nu înregistrează nici o creştere. V. şi durata de recuperare a investiţiei. COEFICIENT DE EFICIENŢĂ TOTALĂ A INVESTIŢIEI, indicator sintetic care reflectă sporul de venit naţional ce se obţine prin realizarea investiţiei. Se calculează după formula: în care: Ceti = coeficientul eficienţei totale a investiţiei; Svn = sporul de venit naţional; Vi = valoarea investiţiei. COE 399 COEFICIENT DE ELASTICITATE, indicator prin care se relevă proporţia modificării disponibilităţilor băneşti ale populaţiei, atunci când veniturile cresc cu 1%. C. de e. se poate determina pe total venituri băneşti ale populaţiei, categorii de venituri, economii şi grupe de populaţie, folosindu-se în acest scop datele din balanţa veniturilor şi cheltuielilor băneşti ale populaţiei şi a masei monetare (v.) şi din bugetele de familie (v.). C. de e. poate fi: ■unitar, în cazurile când atât disponibilităţile, cât şi veniturile băneşti cresc în aceeaşi proporţie; ■subunitar, când disponibilităţile băneşti cresc mai încet decât veniturile; "supraunitar, în situaţiile în care disponibilităţile băneşti cresc mai repede decât veniturile băneşti ale populaţiei. COEFICIENT DE ELASTICITATE A CERERII, indicator care evidenţiază gradul de sensibilitate a cererii, ca urmare a modificării influenţei unor factori: nivelul veniturilor cumpărătorilor, nivelul preţurilor, numărul de cumpărători etc. C. de e. a c. se determină astfel: CE = : —, C P în care: CE = coeficientul de elasticitate; AC = modificarea cererii pentru marfa respectivă; C = cererea pentru marfa respectivă; AP = modificarea preţului mărfii; P = preţul mărfii. Cererea este elastică în situaţiile în care CE > 1. COEFICIENT DE FOLOSIRE A ACTIVELOR CIRCULANTE AFLATE ÎN CIRCUIT, indicator determinat ca raport între suma medie a activelor circulante folosite în perioada dată şi valoarea producţiei exprimată în cost de producţie (v.) sau în preţ de livrare (v.) la care circulă mărfurile între unităţile economice. Formula indicatorului este: Q n — ac f ‘\T’ p in care: Cf = coeficient de folosire a activelor circulante aflate în circuit; ^ = suma medie a activelor circulante folosite în perioada respectivă; VpC = valoarea producţiei exprimată în costuri de producţie sau în preţuri de livrare. Acest coeficient arată cuantumul de active circulante folosite de întreprinderea respectivă pentru a obţine o producţie marfa de 1 leu. Cu cât activele circulante sunt utilizate mai eficient, cu atât coeficientul de folosire este mai mic şi, ca atare, întreprinderii îi sunt necesare mai puţine active circulante pentru a obţine o producţie de 1, 100 sau 1.000 de lei etc. V. şi viteza de rotaţie a activelor circulante. COEFICIENT DE IMPUNERE, indicator, mărime procentuală a impozitului calculat asupra venitului impozabil obţinut din tranzacţii cu titluri financiare. V. şi rată de impunere. COEFICIENT DE ÎNDATORARE, raport între datoriile agentului economic (pe termen mediu şi lung) şi capitalurile sale permanente. COEFICIENT DE ÎNNOIRE A MIJLOACELOR FIXE, indicator care evidenţiază ritmul de înlocuire a mijloacelor fixe vechi cu altele noi sau efectuarea de modernizări şi lărgiri la mijloacele fixe în funcţiune. C. se determină prin raportarea valorii mijloacelor fixe noi la cele vechi, după formula: 400 COE r. -VMF" imf VMF ’ in care: v AVArv Qmf = coeficientul de înnoire a mijloacelor fixe; VMFn = valoarea mijloacelor fixe noi; VMFv = valoarea mijloacelor fixe vechi. Acest indicator se poate calcula pe unul sau mai mulţi ani. Cu cât valoarea lui este mai mare, cu atât mijloacele fixe se înnoiesc într-un ritm mai rapid. Intensitatea înnoirii mijloacelor fixe se determină raportând valoarea mijloacelor fixe puse în funcţiune la valoarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune. De acest indicator se ţine seama la efectuarea noilor investiţii. COEFICIENT DE LICHIDITATE, indicator rezultat din raportul dintre activele lichide şi cele care pot fi mobilizate, pe de o parte, şi angajamentele faţă de creditori, cu deosebire cele pe termen scurt, pe de altă parte. C. de 1. se determină prin raportarea activelor circulante la exigibilităţile la vedere şi cele pe termen scurt. Se mai numeşte coeficient de trezorerie. V. şi lichiditate. COEFICIENT DE REPARTIŢIE, v. CHELTUIELI DE TRANSPORT-APROVI-ZIONARE. COEFICIENT DE ROTAŢIE A ACTIVELOR CIRCULANTE, indicator calculat prin raportarea valorii producţiei realizate, exprimată în cost de producţie (v.), la suma medie a activelor circulante utilizate într-o anumită perioadă de timp, folosindu-se următoarea formulă: în care: CRac = coeficientul de rotaţie a activelor circulante; Vp = valoarea producţiei-marfa vândută şi încasată, exprimată în costul de producţie; g = suma medie a activelor circulante (normate şi nenormate, proprii, asimilate şi împrumutate) pe trimestru sau pe an. Valoarea medie anuală a activelor circulante se obţine prin însumarea valorii tuturor activelor circulante folosite în cele patru trimestre şi raportarea acesteia la 4. Acest coeficient arată câtă producţie realizată revine la 1 leu active circulante. Cu cât acest coeficient este mai mare, cu atât activele circulante sunt mai eficient folosite. V. şi viteza de rotaţie a activelor circulante. COEFICIENT DE SCHIMB, v. AMORTIZARE. COEFICIENT DE SUPLIMENTARE, indicator calculat prin raportarea cheltuielilor indirecte la anumite cheltuieli directe (materii prime sau manoperă) sau la totalul acestor cheltuieli, considerate ca bază de repartizare. C. de s. poate fi unic, atunci când este obţinut din raportarea totalului cheltuielilor indirecte la totalul valoric al caracteristicii (ex. o cheltuială directă cunoscută), luată ca bază de suplimentare, sau multiplu, când diferă de la o secţie de producţie la alta. C. se foloseşte la calcularea costului producţiei după metoda suplimentării, în special la întreprinderile industriale cu producţie de masă. COEFICIENT DE TRANSFORMARE, c. constant care, prin aplicarea sa asupra suprafeţei utile a unei clădiri, stabileşte echivalenţa cu suprafaţa construită desfăşurată. C. de t. serveşte la stabilirea relaţiei dintre suprafaţa utilă, potrivit dimensiunilor interioare dintre pereţi, COE 401 şi suprafaţa construită desfăşurată, determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al clădirii. C. de t se utilizează la determinarea suprafeţei clădirii în vederea calculării impozitului pe clădiri (v.). COEFICIENT INTERN DE DECONTARE, indicator folosit la decontarea exporturilor şi importurilor de mărfuri, care se determină ca un curs de revenire mediu pentru mai multe mărfuri exportate sau importate. Pe baza c.i. de d. se face aprecierea pe ansamblu a eficienţei economice a exporturilor şi, respectiv, a importurilor de mărfuri. V, şi curs de revenire; curs de revenire pentru import; curs de revenire planificat. COEFICIENT MARGINAL AL INVESTIŢIILOR, indicator sintetic ce caracterizează eficienţa economică şi socială a investiţiilor prin care se exprimă contribuţia investiţiilor la creşterea produsului naţional brut, prezentată ca tendinţă într-o serie dinamică. Cu ajutorul acestui indicator se poate determina numărul procentelor de investiţii necesare obţinerii unei creşteri de un procent a produsului naţional brut. Cmi-1'-™8' I. PNB„ în care: Cmi = coeficient marginal al investiţiei; Ij = investiţia din anul curent; I0 = investiţia din anul de bază; PNB! = produsul naţional din anul curent; PNB0 = produsul naţional din anul de bază. Cu cât acest indicator se apropie de 1, cu atât eficienţa economico-socială a investiţiei date este mai mare. COEFICIENT MULTIPLICATOR AL CAPITALIZĂRII ACŢIUNII, indicator bursier frecvent utilizat pentru caracterizarea eficienţei investiţiei financiare prin cumpărarea de acţiuni a unei societăţi comerciale. Acest c. se determină astfel: cb c =________— m p 5 n/a în care: Cm = coeficientul multiplicator; Cb = cursul bursier mediu al acţiunii; Pn/a = profitul net pe acţiune. COEFICIENTUL ANUAL DE EROZIUNE A CAPITALULUI, instrument financiar cu care se comensurează deprecierile valutare, adică rata inflaţiei, în vederea actualizării preţurilor. C. se determină după următoarea formulă: P. = 1 H------ 100 ■p„. in care: Pe = preţul echivalent; 1 = unitatea monetară actuală; d = coeficientul de depreciere a capitalului; n = numărul anilor luaţi în calcul; Pn = preţul la data negocierii. 402 COE în acelaşi scop se pot folosi tabele pentru calculul dobânzilor compuse şi al ritmurilor anuale de creştere. De exemplu, o investiţie concretizată în maşini, instalaţii şi utilaje se contractează cu termen de livrare în anul tranzacţiei, însă cu plata cash a 30% din valoare, iar diferenţa peste 3 ani, cu dobândă de 5%. Preţul de negociere se formează astfel: valoarea investiţiei este, de pildă, de 100.000 $. Din această sumă se deduce avansul de 30%, adică 30.000 $, iar diferenţa de 70.000 $ reprezintă un credit rambursabil peste 3 ani. La creditul de 70.000 $, calculându-se dobânda de 5%, cumpărătorul urmează să plătească la scadenţă suma de 80.500 $ (70 000 + 10.500). Dar acest calcul nu ţine seama de pierderea înregistrată de vânzător, ca urmare a unei dobânzi mai mici prevăzute în contract faţă de dobânda pieţei valutare. Dacă se ia în calcul o dobândă a pieţei valutare de 8% faţă de dobânda prevăzută în contract de 5%, rezultă o pierdere de 3% asupra creditului acordat. Eroziunea creditului ca urmare a inflaţiei este apreciată la 10% anual. Toate acestea reclamă să se ţină seama de factorii menţionaţi şi să se aplice formula: V = 1 + - 100 -1 n, c , m care: V = valoarea aferentă creditului acordat care urmează să fie adăugată la preţul actual pentru a se obţine echivalenţa cu preţul de plată la scadenţă; d = diferenţa dintre dobânda prevăzută în contract şi cea practicată pe piaţa valutară, la care se adaugă eroziunea creditului acordat (respectiv 3% + 10% = 13%) şi deci V = -1 + U_ 100 -1 3 (70.000 = 27.300$). Rezultă că preţul de negociere este de 100.000 + 27.300 = 127.300 $. c = creditul acordat. COEFICIENTUL DE CAPITAL, indicator care evidenţiază cât capital este necesar pentru obţinerea producţiei de un leu. C. de c. se determină astfel: Valoarea capitalului folosit Valoarea producţiei obţinute Cu cât c. de c. este mai mic, cu atât capitalul este mai eficient folosit. COFINANŢARE, finanţarea unei acţiuni economice, sociale, culturale etc. din mai multe surse, fie interne, fie internaţionale. COINDIVIZARI, persoane care se află în situaţia de indiviziune, care posedă în comun un anumit bun. C. plătesc impozitul pe bunurile aflate în indiviziune proporţional cu cota de proprietate. V şi indiviziune. COINTERESARE MATERIALĂ, categorie economică, principiu fundamental al mecanismului de funcţionare a economiei naţionale şi trăsătură esenţială a gestiunii econo-mico-financiare, care este chemată să armonizeze interesele personale cu cele de grup şi generale, pe baza unor priorităţi obiectiv determinate, în cadrul gestiunii economico-financiare, să creeze prin intermediul pârghiilor economice şi financiare interdependenţa dinamică dintre gradul de satisfacere a cerinţelor materiale şi spirituale ale membrilor societăţii şi contribuţia lor la dezvoltarea economico-socială, la realizarea progresului general al ţării. Criteriul suprem, absolut şi unic de apreciere a fiecărui membru al societăţii este munca utilă, de calitate, depusă COM 403 atât pentru sine, cât şi pentru societate - condiţia esenţială a dezvoltării economico-sociale, a ridicării bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor. Pe această cale se afirmă principiul echităţii şi justiţiei sociale, al egalităţii depline în drepturi între toţi membrii societăţii, fară deosebire de sex şi naţionalitate. C.m. constă în stimularea oamenilor pentru creşterea productivităţii muncii, în vederea sporirii cantitative şi calitative a producţiei, a reducerii costurilor de producţie şi a sporirii acumulărilor băneşti. în vederea dezvoltării economiei naţionale, asigurării reproducţiei sociale şi a altor nevoi generale ale societăţii este necesar ca în fiecare unitate economică şi la fiecare loc de muncă productivitatea muncii să crească mai repede decât creşterea salariului, asigurându-se în acest fel sporirea puterii de cumpărare a veniturilor populaţiei, pe calea acoperirii permanente cu mărfuri şi servicii. în condiţiile aplicării mecanismului economico-financiar perfecţionat, formele de salarizare trebuie să asigure corelarea strictă a veniturilor cu realizarea productivităţii muncii şi reducerea costurilor, îmbunătăţirea calităţii şi competitivităţii produselor şi a altor indicatori de eficienţă economică. COLATERAL, bun material, bani, titlu financiar, care se poate oferi şi accepta drept garanţie în acordarea de credite sau în emiterea de titluri financiare. COLECTAREA CREANŢELOR FISCALE, exercitarea acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale. C.c.f. se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează o creanţă fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, după caz. Creanţele fiscale sunt scadente la termenele prevăzute de legislaţia fiscală care le reglementează. Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, în felul următor: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este data de 20 a lunii următoare. Contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat, la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi la fondul asigurărilor sociale pentru sănătate, după calcularea şi reţinerea acestora, se virează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale. V. şi creanţă fiscală; creanţă exigibilă. COLIZIUNE , ciocnire violentă între două corpuri care se mişcă unul spre altul. Ciocnirea navelor maritime între ele se soldează, de regulă, cu diferite pagube. Prin asigurarea casco maritim (v.), indiferent de condiţia care stă la baza încheierii acesteia („cu răspundere pentru pierdere sau avarii“, „fară răspundere pentru avarii în afară de cazurile de naufragiu, eşuare, incendiu sau explozie la bord sau ciocnire“, „cu răspundere pentru pierderea totală a navei, inclusiv cheltuielile de salvare"), se acoperă şi riscul de coliziune. COMANDĂ 1. înscris adresat de un agent economic, în calitate de cumpărător/beneficiar, prin care formulează faţă de furnizor (vânzător) intenţia de a încheia cu acesta o tranzacţie comercială de vânzare-cumpărare de mărfuri, de executări de lucrări sau de prestări de servicii, în unele cazuri comanda poate fi fermă, când vânzătorul, executantul de lucrări sau prestatorul de servicii trece la realizarea ei. 2. Instrucţiunea pe care o dă un client reprezentantului său autorizat de a cumpăra sau de a vinde o anumită valoare dintr-un titlu, în condiţiile stabilite. COMANDITAR, asociat a cărui răspundere faţă de creditorii societăţii se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită simplă; el nu are dreptul să participe la conducerea societăţii, nu este cuprins în denumirea firmei, dar are dreptul de a beneficia de o parte din profitul realizat de societatea respectivă. C. poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai în baza unei procuri speciale pentru activităţi determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în Registrul Comerţului. în caz contrar, c. devine răspunzător faţă de terţi nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiile contractate de societate de la data operaţiunii încheiate de el. 404 COM C. poate îndeplini servicii în administraţia internă a societăţii, face acte de supraveghere, participă la numirea şi la revocarea administratorilor sau acordă, în limitele contractului de societate, autorizarea administratorilor pentru operaţiunile care depăşesc puterile lor. C. are dreptul să ceară copie de pe bilanţ şi de pe contul de profit şi pierderi şi să controleze exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale şi a celorlalte documente justificative. V. şi societate în comandită simplă. COMANDITAT, asociat care răspunde pentru angajamentele societăţii în comandită, nelimitat şi solidar, respectiv cu toată averea sa prezentă şi viitoare şi în mod solidar cu ceilalţi comanditaţi; are dreptul să participe la conducerea societăţii şi numele său poate fi inclus în denumirea firmei; are statut de comerciant. COMANDITĂ, societate comercială în care, pe baza unui contract, unii membri răspund solidar şi nelimitat de datoriile lor faţă de creditorii societăţii, iar alţii numai limitat, adică până la nivelul capitalului depus. COMASARE, modalitate de reorganizare a unei întreprinderi, a unei bănci, cu pierderea calităţii de persoană juridică în acest scop. C. se realizează prin absorbţie sau fuziune. COMBINAŢIE , procedură de bursă aplicată anumitor tipuri de contracte, care presupune tranzacţionarea a două tipuri de contracte, ce au acelaşi obiect, dar care au preţuri de exersare şi/sau date de expirare diferite. C. dă posibilitatea cumpărătorului să obţină un obiect numai în condiţiile unei pieţe mobile, cu preţuri în evoluţie. COMBINAŢIE DE LITERE, reunire de trei litere ce se utilizează în cazul poliţelor de asigurare de viaţă care participă la tragerile de amortizare (v.). La solicitarea asiguraţilor, asigurătorul emite poliţa de asigurare, pe care sunt trecute combinaţii de trei litere. La fiecare tragere de amortizare lunară se amortizează câte opt combinaţii de litere. Asiguratul are dreptul să încaseze suma asigurată dacă la tragerile de amortizare combinaţia de litere de pe poliţa sa coincide cu combinaţia ieşită la tragere. Combinaţiile de litere înscrise pe poliţele de asigurare pot fi schimbate (la cererea asiguratului) în decursul perioadei pentru care s-a contractat asigurarea. Noile combinaţii de litere sunt valabile numai de la tragerea de amortizare din luna următoare celei în care s-a făcut modificarea. COMERCIANT, persoană care desfăşoară activitate comercială ca profesie obişnuită. C. trebuie să fie înregistrat în Registrul Comerţului şi are o serie de obligaţii, printre care se menţionează: ţinerea evidenţelor primare şi contabile şi buna conservare a tuturor documentelor comerciale, achitarea completă şi la timp a obligaţiilor fiscale, respectarea prevederilor Codului comercial român, a Codului muncii, a legislaţiei muncii, a normelor de protecţie a muncii etc. COMERŢ (lat. „comercium”, fr. „commerce”), activitate care constă în cumpărarea de mărfuri şi servicii sau valori pentru a le revinde după o eventuală transformare, pentru a le închiria sau a le ceda în folosinţă contra unui preţ. C. este o ramură a economiei naţionale în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor. C. realizează legătura dintre producţie şi consum. Natura, modul de desfăşurare şi trăsăturile c. sunt determinate de legile economice specifice orânduirii respective. Există mai multe forme de c., şi anume: c. interior, schimb de mărfuri în interiorul ţării. C. cu ridicata, formă de c. care constă în cumpărarea-vânzarea de mărfuri în cantităţi mari şi care de regulă, face legătura dintre marile unităţi producătoare şi c. cu amănuntul. C. cu amănuntul, formă de c. care cuprinde vânzarea prin magazine, restaurante etc. a mărfurilor direct consumatorilor finali. C. cooperatist, formă de c. în care schimbul de mărfuri prin intermediul vânzării-cumpărării se realizează prin unităţile specializate ale cooperaţiei. C. exterior, schimb de mărfiiri între ţări; importurile şi exporturile pe care le face COM 405 o ţară. C.e. este o formă de participare a ţărilor la diviziunea internaţională a muncii. Extinderea şi diversificarea c.e. contribuie la dezvoltarea economico-socială a fiecărei ţări. COMERŢ CU TITLURI PE CALCULATOR, vânzare-cumpărare de titluri pe baza programelor informatice, gestionate de societăţi financiare specializate. COMERŢ INVIZIBIL, c. care cuprinde totalitatea operaţiunilor economice internaţionale privind servicii de transport (feroviar, rutier, maritim, fluvial, aerian), telecomunicaţii internaţionale, asigurări şi reasigurări internaţionale, păstrarea şi schimbul de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, turismul internaţional, dobânzi şi comisioane bancare, investiţii efectuate în străinătate, servicii prestate de către aparatul financiar şi bancar, transferuri de fonduri particulare şi de stat (pensii, salarii, donaţii, succesiuni, despăgubiri etc.), servicii culturale, diplomatice etc. COMISAR DE AVARIE, persoană fizică sau juridică, având calitatea de reprezentant şi de mandatar al asigurătorului, autorizată (împuternicită) să constate, împreună cu asiguratul (la nevoie şi cu sprijinul experţilor), realitatea, mărimea, cauzele şi împrejurările producerii unor pagube pentru care şi-a asumat răspunderea asigurătorul respectiv. Toate datele rezultate din constatarea efectuată de c. de a. se trec în documentul pe care acesta îl întocmeşte, şi anume certificatul de avarie pentru mărfuri (v.). De regulă, asigurătorii au comisari de avarie în porturile principale, în scopul de a interveni la cererea comandantului navei sau a agentului societăţii de armatori ori din proprie iniţiativă, în cazurile când au luat cunoştinţă că nava asigurată la asigurătorul pe care îl reprezintă se află în portul lor în stare de avarie. Activitatea c. de a. cuprinde, pe lângă constatarea şi evaluarea pagubelor care se produc la încărcături şi la nave în timpul transporturilor internaţionale, şi constatarea şi evaluarea pagubelor la autovehicule (inclusiv pentru răspundere civilă) sau efectuarea altor servicii de mandat solicitate de asigurători. C. de a. trebuie să aibă temeinice cunoştinţe de specialitate (asigurări, comerţ, merceologie, drept etc.) şi să dea dovadă de obiectivitate în activitatea pe care o desfaşoară, apărând deopotrivă atât interesele asigurătorului, cât şi pe cele ale asiguratului. Totodată, c. de a. au obligaţii şi în ceea ce priveşte informarea asiguratului în legătură cu îndatoririle lui, inclusiv măsurile pe care trebuie să le ia pentru prevenirea producerii unor pagube. C. de a. au şi obligaţia de a-1 informa pe asigurător în legătură cu orice problemă care ar prezenta interes pentru acesta, ca de exemplu: situaţia din porturi în ceea ce priveşte protejarea mărfurilor împotriva incendiilor, furtului şi a apei de ploaie, frecvenţa cazurilor de pagube şi propuneri pentru înlăturarea acestora. Societatea de asigurări activează în calitate de comisar de avarie pentru societăţi şi firme dintr-un mare număr de ţări. COMISARIAT DE AVARIE, activitate complexă pe care o desfăşoară un comisar de avarie (v.). Pentru ca această activitate să fie încununată de succes este necesară o conlucrare permanentă între asigurători şi comisarii de avarie şi între aceştia din urmă şi asiguraţi. Având în vedere distanţa care îi desparte de regulă pe comisarii de avarie de asigurătorii pe care îi reprezintă, este de foarte mare importanţă informarea - prin mijloace rapide - pe care comisarul de avarie trebuie să o transmită în legătură cu constatările efectuate. COMISARUL GENERAL AL BURSEI DE VALORI, persoană oficială, numită de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare pentru un mandat de cinci ani şi care poate fi reînvestită cu mandate succesive. C.g. al b. de v. nu poate fi soţ (soţie) şi nici rudă până la gradul al treilea ori afin până la gradul al doilea cu preşedintele României, preşedinţii Camerelor Parlamentului, membrii Guvernului, guvernatorul Băncii Naţionale a României, nu poate fi membru al vreunui partid politic, nu poate exercita o altă funcţie salarizată, publică sau privată, cu excepţia funcţiei de cadru didactic universitar, nu poate fi membru în consiliile de administraţie ale persoanelor juridice sau acţionar semnificativ. Este necesar ca el să nu fi fost declarat falit şi să nu aibă 406 COM cazier. C.g. al b. de v. supraveghează şi controlează bursa de valori în ceea ce priveşte administrarea, funcţionarea, regimul operaţiunilor şi disciplina societăţilor de valori mobiliare şi a agenţilor pentru valori mobiliare, respectarea tuturor normelor de funcţionare a bursei de valori. C.g. al b. de v. are următoarele competenţe: "participă, fară drept de vot, la toate adunările asociaţiei bursei de valori, putând formula observaţii care să fie consemnate în procesul-verbal de şedinţă; ■ asistă la şedinţele comitetului bursei de valori, putând face observaţii; "supraveghează operaţiunile de bursă, având acces liber în toate incintele, la documentele, informaţiile şi evidenţele bursei de valori; "transmite Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare constatările privind încălcarea prevederilor legale, a regulamentelor bursei, propunând măsurile şi sancţiunile care trebuie aplicate; "propune Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare anularea actelor comitetului bursei de valori şi ale directorului general al bursei de valori, când consideră că sunt contrare legilor şi regulamentelor; "întocmeşte şi transmite Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare raportul trimestrial asupra activităţii bursei de valori, în caz de imposibilitate a continuării mandatului pentru incompatibilitate, impediment legal, deces sau demisie, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare desemnează un alt c.g. pentru un nou mandat. C.g. poate fi revocat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi răspunde disciplinar în faţa acesteia. V. şi comitetul bursei de valori; bursă; bursă de valori mobiliare; Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. COMISARUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE, comandant al Gărzii Financiare, a cărei activitate este coordonată de comandamentul gărzii, condus de un secretar sau subsecretar de stat din Ministerul Finanţelor. Comandamentul gărzii este alcătuit din conducătorii direcţiilor de impozite şi taxe, Direcţiei Generale a Controlului Financiar de Stat, Direcţiei Generale a Regiilor Publice şi Participaţiilor Statului, Direcţiei Generale a Vămilor, Inspecţiei Generale de Preţuri şi Tarife, precum şi c.g. al Gărzii Financiare. C.g. al G.F. are atribuţii cu caracter general, dintre care pot fi reţinute ca mai importante următoarele: "asigură ca toţi membrii Gărzii să-şi îndeplinească în bune condiţii sarcinile prevăzute de lege; "execută anchete şi inspecţii speciale ordonate de ministrul Finanţelor sau din proprie iniţiativă; "primeşte şi asigură soluţionarea sesizărilor şi a reclamaţiilor în legătură cu abaterea de la reglementările fiscale, vamale, de comerţ etc. El este împuternicit să emită reguli, metode şi procedee privind executarea controlului, raportarea rezultatelor şi alte dispoziţii privind buna desfăşurare a acestuia. V. şi Garda Financiară. COMISIA AURULUI Şl DEVIZELOR, c. constituită printr-un act normativ din complexul juridic al reformei băneşti din 15 august 1947, care avea următoarele sarcini: ■urmărirea evoluţiei disponibilităţilor de devize libere pentru acoperirea nevoilor economice şi administrative de stat; ■urmărirea evoluţiei disponibilităţilor de mijloace de plată în străinătate (aur, devize libere, clearing); "stabilirea, în caz de necesitate, amplasarea în alte ţări a stocului de devize libere; "prezentarea Consiliului de Miniştri a unor propuneri cu privire la cumpărarea, vânzarea şi depozitarea aurului; "stabilirea primelor de export şi import. V. şi Reforma bănească din 15 august 1947. COMISIA CENTRALĂ DE PENSII, organ de apel şi de control care a funcţionat în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, constituit dintr-un preşedinte şi mai mulţi membri, desemnaţi din diverse organisme centrale. Componenţa nominală a c.c. de p. se stabilea de către Guvern prin hotărâre adoptată în acest scop. Având calitatea de organ de apel şi de control, c.c. de p. judeca şi hotăra în privinţa cererilor de revizuire a deciziilor emise de comisiile de pensii judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, urmărind aplicarea corectă a legislaţiei în vigoare de către unităţile şi organele teritoriale de pensii şi asigurări sociale. C. avea următoarele atribuţii: "îndruma şi controla activitatea comisiilor de pensii şi a celor de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă judeţene şi ale municipiului Bucureşti; ■urmărea aplicarea corectă pe teritoriul ţării a legislaţiei pensiilor; «examina şi soluţiona apelurile COM 407 pentru revizuirea deciziilor de pensionare sau de încadrare în grade de invaliditate emise de către comisiile de pensii judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti. C.c. de p. primea apelurile fie direct de la persoanele interesate, fie prin direcţiile de muncă şi protecţie socială, în maxim 30 de zile de la comunicarea deciziei de pensionare. La soluţionarea apelurilor privind încadrarea în diferite grade de invaliditate, c. adopta hotărâri numai cu avizul Institutului de Expertiză Medicală şi de Recuperare a Capacităţii de Muncă. Hotărârile c. erau valabile dacă întruneau acordul a cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi şi se comunica persoanelor în cauză şi direcţiilor judeţene respective de muncă şi protecţie socială în termen de 30 de zile. V. şi comisia de pensii şi asigurări sociale din unităţile de stat; comisia judeţeană (comisiile sectoarelor municipiului Bucureşti) de pensii; decizie de pensionare. COMISIA CENTRALĂ PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP, c. constituită din: ■ secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Handicapaţi, ca preşedinte; "un secretar de stat de la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, ca vicepreşedinte; "un secretar de stat de la Ministerul Sănătăţii, ca vicepreşedinte; "iar ca membri câte un director din Ministerul Finanţelor, Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Justiţiei; "un reprezentant al cooperaţiei meşteşugăreşti; ■un reprezentant al cooperaţiei de consum şi de credit; "patru delegaţi ai organizaţiilor persoanelor cu handicap. C. este organizată pe lângă Secretariatul de Stat pentru Handicapaţi şi are ca atribuţii: "îndrumarea şi coordonarea acţiunilor de pregătire şi încadrare selectivă în activităţi a persoanelor cu handicap; "întocmirea listei privind bunurile şi activităţile care pot fi produse, respectiv îndeplinite numai de către persoanele cu handicap, asigurându-se realizarea acestora prin comenzi de stat şi alte înlesniri pentru aprovizionarea cu resurse energetice, materii prime şi materiale etc. Listele respective se supun spre aprobare Guvernului. V. şi pensia persoanelor cu handicap. COMISIA DE AUTORIZARE A ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE, c. locală constituită din reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale, ai Guvernului şi ai Băncii Naţionale a României, a cărei componenţă se aproba prin hotărâre a Guvernului. C. aprobă contractarea împrumuturilor externe de către autorităţile publice locale. COMISIA DE CENZORI, organ de control al societăţii comerciale pe acţiuni, financiare, bancare, de asigurări etc., ales de adunarea generală a acţionarilor. Gestiunea societăţii comerciale se controlează de către acţionari şi de către c. de c. Cât timp statul este unicul acţionar, cenzorii sunt reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor. Adunarea generală a acţionarilor alege, de asemenea, un număr de cenzori supleanţi, care îi pot înlocui pe cenzorii titulari. Durata mandatului este de trei ani; cenzorii pot fi realeşi. Ei îşi exercită personal mandatul. Majoritatea cenzorilor trebuie să fie cetăţeni români. Cenzorii sunt obligaţi să depună la societate o garanţie reprezentând a treia parte din garanţia cerută pentru administratori. C. de c. este formată din trei membri titulari şi doi supleanţi; numărul cenzorilor trebuie să fie impar. La societăţile în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social, unul dintre cenzori trebuie să fie recomandat de Ministerul Finanţelor, iar dacă statul este acţionar unic, cenzorii sunt reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor. Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi decad din mandatul lor: rudele sau afinii până la al patrulea grad, inclusiv, sau soţii administratorilor; persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate. De asemenea, sunt incompatibile cu calitatea de cenzor persoanele inapte sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni referitoare la societăţile comerciale. Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă bilanţul şi contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt corect ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut potrivit normelor stabilite pentru întocmirea bilanţului. 408 COM Adunarea generală nu aprobă bilanţul şi contul de profit şi pierderi dacă acestea nu sunt însoţite de raportul c. de c. Pentru a putea exercita dreptul de control, acţionarilor li se pot prezenta, la cerere, date cu privire la activitatea societăţii, situaţia patrimoniului, a beneficiilor şi a pierderilor. C. de c. are următoarele atribuţii principale: "să facă în fiecare lună, inopinat, inspecţii la casa de bani şi să verifice existenţa titlurilor sau a valorilor care sunt proprietatea societăţii sau care au fost primite în gaj, cauţiune ori depozit; "în cursul exerciţiului financiar, să verifice gospodărirea mijloacelor fixe şi a activelor circulante, a portofoliului de efecte şi registrele de evidenţă contabilă, informând consiliul de administraţie asupra neregulilor constatate; «la încheierea exerciţiului financiar, să controleze exactitatea inventarului, a documentelor şi a informaţiilor prezentate de consiliul de administraţie asupra conturilor societăţii, a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi, prezentând adunării generale a acţionarilor un raport scris; ■să prezinte adunării generale a acţionarilor punctul său de vedere la propunerile de reducere a capitalului social sau de modificare a statutului şi a obiectului societăţii; "la lichidarea societăţii, să controleze operaţiunile de lichidare. C. de c. se întruneşte la sediul societăţii şi ia decizii în unanimitate. Dacă nu se realizează unanimitatea, raportul cu divergenţe se înaintează adunării generale a acţionarilor. C. de c. consemnează într-un registru special deliberările sale, precum şi constatările făcute în exerciţiul mandatului său; ea poate convoca adunarea generală extraordinară a acţionarilor, dacă aceasta nu a fost convocată de consiliul de administraţie, în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10% timp de doi ani consecutivi sau ori de câte ori consideră necesar pentru alte situaţii, privind încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare. Membrii c. de c. pot fi revocaţi numai de către adunarea generală a acţionarilor. V. şi cenzor. COMISIA DE CENZORI A SOCIETĂŢII DE ASIGURÂRI-REASIGURĂRI, organ de control al societăţii de asigurări, de asigurări-reasigurări sau numai de reasigurări, ales de adunarea generală a acţionarilor. Gestiunea societăţii se controlează de către acţionari şi de către c. de c. Cât timp statul este acţionar unic, cenzorii sunt reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor. C. de c. este formată din trei membri, care trebuie să fie asociaţi, cu excepţia cenzorilor contabili. Adunarea generală alege, de asemenea, cenzori supleanţi care îi vor înlocui, la nevoie, pe cenzorii titulari. Numărul cenzorilor trebuie să fie impar. Acţionarilor li se pot prezenta, la cerere, date cu privire la activitatea societăţii, situaţia patrimoniului, a beneficiilor şi a pierderilor pentru a putea exercita dreptul de control. Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi, decad din mandatul lor: rudele sau afinii până la al patrulea grad, inclusiv, sau soţii administratorilor; persoanele care primesc, sub orice formă, pentru alte funcţii decât cea de cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate. De asemenea, sunt incompatibile cu calitatea de cenzor persoanele inapte sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni referitoare la societăţile comerciale. Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt corect ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut potrivit normelor stabilite pentru întocmirea bilanţului. Adunarea generală nu aprobă bilanţul şi contul de profit şi pierderi dacă acestea nu sunt însoţite de raportul c. de c. C. de c. are următoarele atribuţii principale: ■să facă în fiecare lună, inopinat, inspecţii la casa de bani şi să verifice existenţa titlurilor sau a valorilor care sunt proprietatea societăţii sau care au fost primite în gaj, cauţiune ori depozit; ■în cursul exerciţiului financiar, să verifice gospodărirea mijloacelor fixe şi a activelor circulante, a portofoliului de efecte şi registrele de evidenţă contabilă, informând consiliul de administraţie asupra neregulilor constatate; "la încheierea exerciţiului financiar, să controleze exactitatea inventarului, a documentelor şi a informaţiilor prezentate de consiliul de administraţie asupra conturilor societăţii, a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi, prezentând adunării generale a acţionarilor un raport scris; "să prezinte adunării generale a acţionarilor punctul său de vedere la propunerile de reducere a capitalului social sau de modificare a statutului şi a obiectului COM 409 societăţii; "la lichidarea societăţii, să controleze operaţiunile de lichidare. C. de c. se întruneşte la sediul societăţii şi ia decizii în unanimitate; raportul cu divergenţe se înaintează adunării generale a acţionarilor C. de c. consemnează într-un registru special deliberările sale, precum şi constatările făcute în exerciţiul mandatului său; ea poate convoca adunarea generală exiraordinară a acţionarilor, dacă aceasta nu a fost convocată de consiliul de administraţie în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10% timp de doi ani consecutivi sau ori de câte ori consideră necesar pentru alte situaţii, privind încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare. Membrii c. de c. pot fi revocaţi numai de către adunarea generală a acţionarilor. V. şi Societatea „Asigurarea Românească” - ASIROM" S.A. COMISIA DE CONTESTARE A PENSIILOR, organ care funcţionează pe lângă casa judeţeană de pensii, la care se pot contesta deciziile de pensionare (v.). Contestaţia se poate introduce de către persoana interesată în termen de 30 de zile de la primirea deciziei de pensionare. C. de c. a p. are următoarea componenţă: preşedintele casei judeţene de pensii, în calitate de preşedinte; un delegat al direcţiei generale a finanţelor publice şi a controlului financiar judeţene, respectiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca membru; un pensionar cu pregătire juridică, desemnat de organizaţia pensionarilor, ca membru. Deciziile comisiilor judeţene de contestaţii date în materie de pensii pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. COMISIA DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ Şl DE RECUPERARE A CAPACITĂTII DE MUNCĂ, organism constituit pe lângă cabinetele şi oficiile de expertiză medicală şi de recuperare a forţei de muncă, care are ca atribuţie expertizarea medicală în vederea pensionării. C. are următoarea componenţă: şeful cabinetului sau oficiului de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă, în calitate de preşedinte; un medic din specialitatea afecţiunii principal invalidante a bolnavului, ca membru; un medic de medicina muncii sau un medic de întreprindere, de preferinţă din unitatea în care bolnavul a prestat ultima activitate, ca membru. C. de e.m. şi r.a c. de m. emit decizii de încadrare sau de respingere a încadrării într-un grad de invaliditate. Aceste decizii pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la c. de e.m. şi r. a c. de m. organizate pe lângă oficiile de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Deciziile comisiilor de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă necontestate în termen rămân definitive. COMISIA DE LICITAŢIE, c. constituită de organul de executare silită pentru vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate. Componenţa şi atribuţiile c. de 1. sunt stabilite prin ordin al ministrului Finanţelor. La termenul fixat pentru ţinerea licitaţiei, executorul fiscal dă citire mai întâi anunţului de vânzare şi ofertelor scrise primite. Dacă la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire al licitaţiei, organul de executare fixează un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de a doua licitaţiei. în cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare silită fixează un termen în cel mult 30 de zile în vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii. La cea de-a treia licitaţie, creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare. Pentru fiecare termen de licitaţie se face o nouă publicitate a vânzării. După licitarea fiecărui bun se întocmeşte un proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei. în procesul-verbal se menţionează: ■denumirea organului fiscal emitent; "data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele; "obiectul actului administrator fiscal; "motivele de fapt; "temeiul de drept; "numele şi semnătura persoanelor împuternicite; "ştampila organului fiscal emitent; "posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul de soluţionare competent; "menţiuni privind audierea contribuabilului; "numele şi prenumele sau denumirea cumpărătorului, precum şi domiciliul sau sediul acestuia; "numărul dosarului de executare silită; "indicarea bunurilor 410 COM adjudecate, a preţului la care bunul a fost adjudecat şi a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul; "toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant, precum şi, dacă este cazul, menţionarea situaţiilor în care vânzarea nu s-a realizat. V. şi vânzarea bunurilor sechestrate prin licitaţie. COMISIA DE LICITAŢIE A TITLURILOR DE STAT, organism creat de conducerea Băncii Naţionale a României şi de Ministerul Finanţelor, în vederea bunei desfăşurări a licitaţiei titlurilor de stat. C. este constituită din: un preşedinte, trei membri şi un secretar. C. derulează toate operaţiunile specificate legate de deschiderea, desfăşurarea şi stabilirea rezultatului licitaţiei, verifică respectarea condiţiilor de formă pentru vânzarea titlurilor de stat prin licitaţie. Ofertele de cumpărare care nu îndeplinesc condiţiile stabilite pentru vânzarea titlurilor de stat prin licitaţie sunt considerate nule de drept şi se înapoiază participanţilor emitenţi. în mod excepţional, preşedintele c. poate decide, de comun acord cu participantul emitent, rectificarea pe loc a unor erori şi validarea ofertei. C. întocmeşte centralizatorul ofertelor de cumpărare şi, pe baza grilei de cotare, determină nivelul la care cererea cumulată descrescător satisface oferta şi stabileşte: valoarea emisiunii oferite care şi-a găsit contrapartida în cerere; preţul (rata dobânzii) maxim şi minim la care au fost adjudecate ofertele de cumpărare. V. şi piaţa primară a titlurilor de stat. COMISIA DE PENSII Şl ASIGURĂRI SOCIALE A BAROULUI DE AVOCAŢI, organ colectiv format pe lângă baroul de avocaţi, alcătuit din 3-7 membri şi condus de un membru al baroului de avocaţi. Din comisie fac parte directorii colectivelor de asistenţă juridică din cadrul baroului, secretarul şi contabilul-şef, unul sau doi reprezentanţi ai avocaţilor din barou. Componenţa nominală a comisiei se stabileşte de către barou. C. are menirea să asigure respectarea normelor legale referitoare la întocmirea actelor de pensionare, ţinerea corectă a evidenţei elementelor pe baza cărora se calculează pensiile şi celelalte drepturi de asigurări sociale etc. C. primeşte dosarele de pensionare de la barourile de avocaţi, le verifică şi semnalează baroului de avocaţi în cauză orice nereguli constatate. Dosarul de pensionare pentru invaliditate trebuie să conţină şi concluziile expertizei medicale, confirmate de spitalul competent. Când consideră că nu se confirmă pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă, comisia are obligaţia să informeze în scris conducerea baroului de avocaţi şi pe avocatul în cauză despre concluziile sale. în urma studierii temeinice a dosarelor, comisia face propuneri de pensionare care, împreună cu dosarele, se înaintează consiliului Casei de Asigurări a Avocaţilor, în vederea emiterii deciziilor de pensionare. Membrii c. sunt răspunzători de respectarea riguroasă a normelor legale referitoare la stabilirea pensiilor şi la acordarea celorlalte drepturi de asigurări sociale cuvenite avocaţilor. V. şi Casa de Asigurări a Avocaţilor; comisia de cenzori; consiliul Casei de Asigurări a Avocaţilor; dosar de pensionare; fişa de pensionare. COMISIA DE PENSII Şl ASIGURĂRI SOCIALE DIN UNITĂŢILE DE STAT, organism de analiză, avizare, decizie şi control constituit din 3-7 membri, condus de către un reprezentant al organului de conducere a unităţii pe lângă care funcţionează. Din c. fac parte membri ai conducerii unităţii, delegaţi ai sindicatului, reprezentanţi ai personalului, medici, specialişti din compartimentele fmanciar-contabile, personal şi salarizare. Componenţa nominală a c. se hotărăşte de către organul de conducere, de comun acord cu sindicatul din unitate. C. îşi desfăşoară activitatea pe baza programului de lucru aprobat de conducerea unităţii şi are următoarele atribuţii: "urmăreşte respectarea prevederilor legale referitoare la completarea corectă şi la zi a carnetelor de muncă şi a celorlalte documente necesare întocmirii dosarelor de pensionare; "urmăreşte respectarea normelor legale referitoare la acordarea altor drepturi de asigurări sociale, a alocaţiei de stat pentru copii, face propuneri privind plata ajutorului pentru soţiile militarilor în termen, a indemnizaţiei de naştere; "analizează cazurile de pierdere a capacităţii de muncă şi face propuneri pentru încadrarea în grade de invaliditate a personalului COM 411 unităţii; "urmăreşte şi sprijină întocmirea corectă şi la timp a dosarelor de pensionare pentru munca depusă şi limită de vârstă, pentru invaliditate şi pentru pensia de urmaş; "verifică dosarele întocmite, având obligaţia să semnaleze conducerii unităţii orice nereguli constatate; "acordă tot sprijinul activităţii de securitate, protecţie şi igienă a muncii, prevenirii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale; "analizează periodic, împreună cu organele competente, starea de invaliditate şi de incapacitate temporară de muncă a personalului unităţii şi controlează modul de aplicare a măsurilor stabilite; "împreună cu organele sindicale, stabileşte repartizarea biletelor de odihnă şi a celor de tratament în staţiunile balneoclimaterice; "acordă sprijinul necesar şi urmăreşte încadrarea în noi locuri de muncă, corespunzător capacităţii lor de muncă sau cu program de lucru redus, a persoanelor care din cauza unor accidente sau boli nu mai pot lucra în aceleaşi condiţii ca mai înainte; "în situaţiile în care consideră că nu este confirmată pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă, c. informează în scris atât conducerea unităţii, cât şi persoana în cauză; "când este necesară schimbarea locului de muncă, reducerea programului de lucru sau recalificarea persoanei în cauză, c. face propuneri corespunzătoare unităţii şi sprijină înfăptuirea lor; "în conformitate cu prevederile legale, c. urmăreşte realizarea sarcinilor unităţii privind înfiinţarea de creşe, grădiniţe, cantine, grupuri sociale, crearea spaţiilor de cazare şi a spaţiilor locative, rezolvarea problemelor de asistenţă medicală; "sprijină şi urmăreşte întocmirea bugetului, realizarea indicatorilor valorici şi fizici referitori la pensii şi la asigurările sociale, precum şi recuperarea forţei de muncă; "alte atribuţii. Propunerile, concluziile şi hotărârile c. sunt valabile dacă au întrunit acordul a cel puţin două treimi din numărul celor care o compun. C. nu se află în situaţia de subordonare faţă de conducerea administrativă a unităţii, ci are o independenţă funcţională, fiind îndrumată şi controlată de către comisia judeţeană sau de cea a municipiului Bucureşti, precum şi de comisia de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă. COMISIA DE REGLEMENTARE Şl SUPRAVEGHERE A SOCIETĂŢILOR DE PENSII, instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, cu sediul în Bucureşti, care are misiunea de a proteja interesele membrilor fondurilor, de a asigura supravegherea prudenţială a societăţilor de pensii, a fondurilor de pensii, a furnizorilor de anuităţi şi a custozilor, de a realiza informarea publicului asupra pieţei fondurilor universale de pensii (v.), de a realiza buna funcţionare a sistemului fondurilor universale de pensii şi de a elabora reglementările privind activitatea entităţilor care oferă servicii acestor fonduri. C.R.S.S.P. elaborează statutul fondului naţional de garanţie pentru pensii (v.), care cuprinde modalităţile de plată a contribuţiilor, data la care se efectuează plăţile, administrarea şi modul de investire a activelor, periodicitatea evaluării fondului naţional de garanţie pentru pensii, precum şi alte prevederi care să asigure buna funcţionare a acestui fond. Misiunea Comisiei se exercită prin: "acordarea, retragerea şi anularea autorizaţiilor sau a licenţelor pentru societăţile de pensii şi fondurile pe care acestea le administrează; "acordarea şi retragerea licenţelor pentru furnizorii de anuităţi, pentru custozii activelor fondurilor; "supravegherea prudenţială a funcţionării societăţilor de pensii, a fondurilor pe care acestea le administrează, precum şi a furnizorilor de anuităţi; "supravegherea prudenţială a activităţii custozilor; "informarea şi educarea populaţiei cu privire la scopurile şi principiile de funcţionare a fondurilor şi a societăţilor de pensii; "colaborarea cu Banca Naţională a României, cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (v.), cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (v.), cu Casa Naţională de Pensii şi Alte drepturi de Asigurări Sociale (v.), precum şi cu alte organisme, pentru a asigura reglementarea şi supravegherea prudenţială a societăţilor de pensii, a fondurilor, a furnizorilor de anuităţi şi a sectorului financiar în general; "asigurarea bunei funcţionări a fondurilor, a societăţilor de pensii şi a furnizorilor de anuităţi; "emiterea de reglementări prudenţiale privind organizarea şi funcţionarea fondurilor, a societăţilor de pensii, a flimizorilor de anuităţi şi a custozilor activelor fondurilor; "emiterea de reglementări privind organizarea, funcţionarea şi utilizarea procedurilor de rating referitoare la instrumentele financiare în care pot fi investite activele fondurilor universale de pensii; "emiterea de reglementări privind 412 COM recrutarea, instruirea, monitorizarea şi managementul agenţilor de vânzări ai societăţilor de pensii; "alte activităţi. Comisia participă în calitate de membru la asociaţiile internaţionale ale autorităţilor de reglementare şi supraveghere în domeniul pensiilor şi reprezintă România la conferinţe internaţionale. C.R.S.S.P. are dreptul: "să obţină de la o societate de pensii copii de pe toate documentele care privesc activităţile sale sau cele ale fondului; "să obţină de la un custode sau de la un furnizor de anuităţi orice documente; "să obţină informaţii de la membrii consiliului de administraţie al societăţii de pensii şi al custodelui, în legătură cu activităţile desfăşurate în relaţie cu fondul. Comisia publică, în termen de şase luni de la sfârşitul fiecărui an calendaristic, un raport privind piaţa fondurilor de pensii din România. C.R.S.S.P. este condusă de un preşedinte. Pe lângă Comisie este organizat şi funcţionează comitetul consultativ format din 15 membri. Preşedintele Comisiei este numit şi revocat de preşedintele României, cu avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social (v.). COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR, autoritate administrativă de specialitate, cu personalitate juridică, instituită în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii financiare a activităţii de asigurări şi reasigurări în România. C.S.A. are sediul în Bucureşti şi îşi poate deschide reprezentanţe în oricare localitate de pe teritoriul României. C.S.A. colaborează cu alte autorităţi publice şi cu instituţii străine având ca obiect reglementarea sau supravegherea pieţelor de asigurări, în vederea realizării protecţiei asiguraţilor, a potenţialilor asiguraţi şi a transparenţei pieţei asigurărilor. C.S.A. adoptă norme, avize şi decizii, sub semnătura preşedintelui, după deliberările din şedinţe, şi consultă colegiul alcătuit din reprezentanţii asociaţiilor profesionale ale operatorilor de pe piaţa de asigurări şi reasigurări. C.S.A. are în structura sa personal de specialitate compus din economişti, jurişti, experţi contabili, actuari, statisticieni, matematicieni, ingineri, informaticieni, medici, precum şi alte persoane calificate în domeniul asigurărilor, reasigurărilor şi finanţelor. C.S.A. are următoarele atribuţii: "elaborează sau avizează proiecte de acte normative care privesc domeniul asigurărilor şi reasigurărilor sau care au implicaţii asupra acestor domenii şi avizează actele administrative individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurări; "supraveghează situaţia financiari a asigurărilor şi reasigurărilor, în vederea protejării intereselor asiguraţilor sau ale potenţialilor asiguraţi, scop în care poate dispune efectuarea de controale ale activităţii asigurătorilor şi brokerilor de asigurări; "ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurări şi reasigurări să fie gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice; "participă în calitate ds membru la asociaţiile internaţionale ale autorităţilor de supraveghere în asigurări şi reasigurări şi reprezintă România la conferinţe şi întâlniri internaţionale referitoare la supravegherea în asigurări şi reasigurări; "aprobă acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative ale asigurătorului şi reasiguratorului; "aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător înregistrat în România; "aprobă transferul de portofoliu; "poate solicita prezentarea de informaţii şi documente referitoare la activitatea de asigurări şi reasigurări, atât de la asigurători, cât şi de la orice altă persoană care are legătură cu activitatea acestora; "participă la elaborarea planului de conturi, a normelor şi metodelor contabile, după consultarea cu asociaţiile profesionale ale operatorilor de asigurări şi reasigurări; "aprobă orice modificare a documentelor sau condiţiilor pe baza cărora s-a acordat autorizarea de constituire şi de funcţionare a asigurătorilor şi brokerilor de asigurare; "autorizează anual practicarea asigurărilor obligatorii şi încasează ca venituri proprii o contribuţie procentuală din valoarea primelor brute încasate aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării supravegherii şi controlului activităţii de asigurări obligatorii; "aplică măsurile sancţionatorii prevăzute de lege în legătură cu exercitarea unei influenţe directe sau indirecte, care este incompatibilă cu principiile de conducere prudenţială a activităţii asigurătorilor, stabilite prin norme; "alte atribuţii. C.S.A. nu are dreptul să dezvăluie informaţiile obţinute în timpul exercitării atribuţiilor sale. Nu există obligaţia de confidenţialitate în cazul în care informaţia: "se dă cu acordul scris al asigurătorului implicat; "se dă la solicitarea instanţei judecătoreşti; "este dată în interesul asiguraţilor. C.S.A. emite decizii prin care: "impune interdicţii, acordă, suspendă sau retrage autorizaţii; "modifică COM 413 sau revocă condiţii, cerinţe sau termeni impuşi de aceasta prin actele sale; -aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor şi reasiguratorilor; «aprobă transferul de portofoliu de asigurări şi reasigurări; "aprobă persoanele care examinează activitatea de asigurări de viaţă; "aprobă acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative ale asigurătorului; "aprobă componenţa Corpului Experţilor în Asigurări, care funcţionează pe lângă ea, şi avizează statutul acestuia-■stabileşte salarizarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi a personalului său; "dispune efectuarea acţiunilor de analiză, îndrumare şi control la societăţile din sfera de reglementare şi supraveghere; "dă dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii, informaţii şi audieri; "constată şi aplică sancţiuni operatorilor din domeniu pentru încălcarea prevederilor legale. C.S.A. întocmeşte şi execută bugetul propriu, care se alimentează din taxe, majorări, donaţii, venituri din publicaţii, alte surse. Excedentul bugetului se reportează în anul următor. C.S.A. emite norme privind: "clasele de asigurări care pot fi practicate; ■informaţiile şi documentaţia cerute de procedura de autorizare; "limita minimă a marjei de solvabilitate, precum şi metodologia de calcul al acesteia; "insolvabilitatea asigurătorului; ■condiţiile privind administrarea fondului asigurărilor de viaţă, investiţiile şi evaluarea activelor, calculul rezervelor matematice, precum şi orice alte aspecte referitoare la normele actuariale; ■categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului, precum şi regulile de dispersare a plasamentelor; "elaborarea metodologiei de calcul şi de evidenţă a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale; "actualizarea limitelor minime pentru capitalul social vărsat al societăţilor de asigurări, de asigurări-reasigurări şi de reasigurări, pentru capitalul social vărsat de brokerii de asigurări şi pentru fondul de rezervă liberă vărsat al unui asigurător, constituit sub formă de societate mutuală; "actualizarea taxelor de autorizare şi stabilirea termenelor de plată a taxelor de funcţionare; "informaţiile, documentele şi certificatele necesare pentru întocmirea rapoartelor; "forma şi conţinutul rapoartelor financiare, inclusiv al raportului privind asigurările de viaţă; "alte categorii de rezerve tehnice; "informaţiile pe care trebuie să le conţină rapoartele brokerilor de asigurări, aspectele referitoare la comportarea şi la managementul afacerilor acestora, limita minimă a asigurării de răspundere civilă profesională, precum şi operaţiunile care pot fi efectuate; "organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Corpului Experţilor în Asigurări; "categoriile de asigurări exceptate; ■responsabilităţile, competenţele, condiţiile şi orice alte aspecte referitoare la administratorul special, precum şi atribuţiile acţionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale asigurătorului; "criteriile pentru aprobarea prealabilă a acţionarilor semnificativi şi a persoanelor semnificative; "regimul confidenţialităţii informaţiilor; "transferul de portofoliu. C.S.A. prezintă Parlamentului, până la data de 1 iulie a fiecărui an, un raport asupra situaţiei pieţei asigurărilor din România şi asupra instituţiilor şi organismelor acesteia din anul financiar expirat. COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, organism creat în anul 1947, menit să contribuie la refacerea resurselor Europei, la promovarea şi la dezvoltarea cooperării regionale, inclusiv la rezolvarea problemelor privind protecţia mediului înconjurător. Concomitent cu contribuţia pe care o are la dezvoltarea economică şi socială, c. cercetează modalităţile de combatere a poluării pe plan regional. C. îşi desfaşoară activitatea prin reuniunile de experţi, de pregătire şi publicare de analize, statistici, precum şi prin organizarea de schimburi de informaţii şi elaborarea de texte, principii şi modalităţi de acţiune. COMISIA FISCALĂ CENTRALĂ, c. organizată în cadrul Ministerului Finanţelor, constituită din specialişti în domeniul impozitelor directe şi coordonată de Ministrul Finanţelor. Componenţa c. este aprobată prin ordin al ministrului Finanţelor. Ea are menirea de a sprijini, coordona şi controla aplicarea unitară a normelor juridice privind calcularea şi încasarea impozitului pe venitul anual global (v.). COMISIA JUDEŢEANĂ (COMISIILE SECTOARELOR MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) DE PENSII, organ de decizie, control şi jurisdicţie, constituit prin decizia 414 COM primăriei judeţului (a municipiului Bucureşti), cu acordul prealabil al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi al sindicatelor, având următoarea componenţă: un viceprimar din judeţ - în calitate de preşedinte; directorul direcţiei judeţene pentru muncă şi protecţie socială; un membru al sindicatelor; un reprezentant al conducerii direcţiei sanitare; un judecător desemnat de către preşedintele tribunalului judeţean. în municipiul Bucureşti există câte o comisie de pensii şi asigurări sociale pe lângă fiecare sector, constituită din: "un viceprimar al primăriei sectorului, în calitate de preşedinte; Bun judecător desemnat de către preşedintele tribunalului municipiului Bucureşti; "un membru al sindicatelor; "un reprezentant al Direcţiei pentru Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului Bucureşti; "un reprezentant al Direcţiei Sanitare a Municipiului Bucureşti. Structura comisiei de pe lângă fiecare sector se stabileşte prin decizia Primăriei Municipiului Bucureşti, cu acordul prealabil al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi al sindicatelor. C.j. de p. are următoarele atribuţii: "îndrumă, coordonează şi controlează activitatea comisiilor de pensii şi asigurări sociale din unităţile de stat şi a comisiilor de pensii şi asigurări sociale de pe lângă consiliile comunale; "pe baza propunerilor casei judeţene de pensii sau ale comisiilor de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă, emite - cu acordul a cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi - decizii de pensionare pentru limită de vârstă, invaliditate şi de urmaş; "la propunerea comisiei de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă emite decizii de încadrare în grade de invaliditate; "în termen de 30 de zile de la primire, cu citarea persoanei în cauză, examinează şi soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor adoptate de comisiile de pensii şi asigurări sociale, precum şi ale comisiilor de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă din unităţi. Deciziile adoptate de către c.j. de p. se întocmesc şi se comunică unităţilor şi persoanelor respective de către direcţiile judeţene de muncă şi protecţie socială în termen de 15 zile. împotriva acestor decizii se poate face apel la instanţa judecătorească, potrivit legii contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare. C.j. de p. se mai preocupă de formarea fondurilor de asigurări sociale, gestionarea biletelor de tratament şi odihnă în staţiunile balneoclimaterice, acordarea indemnizaţiilor şi ajutoarelor. în prezent această comisie este desfiinţată. V. şi decizia de pensionare; registrul de evidenţă. COMISIA NAŢIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, care-şi exercită prerogativele pe întregul teritoriu al României. C. are sediul în Bucureşti şi îşi poate deschide reprezentanţe în orice altă localitate de pe teritoriul României. C. este compusă din cinci membri, inclusiv preşedintele şi vicepreşedintele, numiţi de către Parlament în şedinţa comună a camerelor, care îi poate şi revoca. Durata mandatului este de cinci ani, fiecare membru putând fi reînvestit o singură dată. Membrii C. trebuie să fie cetăţeni români, domiciliaţi în România, în vârstă de minimum 35 de ani, cu o bună reputaţie şi pregătire profesională în domeniul economic, financiar, bancar sau juridic şi să aibă o vechime în specialitate de minimum cinci ani. Membrii C. trebuie să îndeplinească anumite condiţii: a) să nu fie soţi şi nici rude până la gradul al treilea ori un afin până la gradul al doilea cu preşedintele României, preşedinţi ai Camerelor Parlamentului, membri ai Guvernului, guvernator al Băncii Naţionale a României şi nu pot fi rude între ei; b) să nu fie membri ai vreunui partid politic; c) să nu exercite o altă funcţie salarizată, publică sau privată, cu excepţia celor de cadre didactice universitare; d) să nu fie membri în consiliile de administraţie ale persoanelor juridice, subiecte ale supravegherii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sau a Băncii Naţionale a României, ori acţionari semnificativi; e) să nu fi fost declaraţi faliţi; f) să nu aibă cazier judiciar. Calitatea de membru al C.N.V.M. încetează în următoarele situaţii: ■ la expirarea termenului pentru care a fost numit; "prin demisie; "prin revocare de către Parlament; "la apariţia unei incompatibilităţi sau a unui impediment dintre cele menţionate mai sus; "prin înlocuire. Este considerată imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilizare cu o durată de 90 de zile consecutive. Membrii C. au obligaţia să notifice imediat, în scris, Parlamentului apariţia oricărei incompatibilităţi. COM 415 Până când se emite decizia Parlamentului, membrul C. aflat în incompatibilitate se suspendă de drept. Preşedintele este reprezentantul de drept al C. în caz de imposibilitate temporară de exercitare a mandatului preşedintelui, prin absenţă sau altă indisponibilizare, reprezentarea legală a C. revine vicepreşedintelui acesteia. C. deliberează valabil, în prezenţa a cel puţin trei dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenţa acestuia, vicepreşedintele. Hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. în caz de balotaj, votul preşedintelui sau, în absenţa acestuia, al vicepreşedintelui este decisiv. C.N.V.M. are ca misiune: "favorizarea bunei funcţionări a pieţei valorilor mobiliare; "asigurarea protecţiei investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; "informarea deţinătorilor de valori mobiliare şi a publicului asupra persoanelor care fac, în mod public, apel la economiile băneşti, precum şi asupra valorilor emise de acestea; "stabilirea cadrului activităţii intermediarilor şi agenţilor de valori mobiliare, a regimului asociaţiilor profesionale constituite de aceştia şi al organismelor însărcinate cu asigurarea funcţionării pieţei valorilor mobiliare. C. poate colabora cu alte autorităţi publice în vederea asigurării protecţiei investitorilor în valori mobiliare şi a transparenţei pieţei valorilor mobiliare. C. poate coopera cu alte instituţii străine şi poate participa la organizaţii internaţionale de profil cu privire la reglementarea şi la supravegherea pieţelor de valori mobiliare. în vederea îndeplinirii misiunii sale, C. adoptă norme prin regulamente şi instrucţiuni, care se aplică prin ordine ale preşedintelui. Actele individuale sunt deciziile, ordonanţele, atestările şi avizele. C.N.V.M. îşi stabileşte prin regulamente interioare organigrama, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului său. Prin regulamente se stabilesc norme referitoare la: "organizarea şi funcţionarea burselor de valori şi a altor pieţe de valori mobiliare; "autorizarea şi funcţionarea organismelor colective de investiţii şi plasament în valori mobiliare, precum şi a societăţilor care le administrează; "organizarea şi funcţionarea sistemelor de depozitare colectivă a valorilor mobiliare; "funcţionarea Oficiului de Evidenţă a Valorilor Mobiliare; "autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare; "activitatea cenzorilor externi independenţi şi a consultanţilor de plasament; "promovarea şi derularea ofertelor publice de valori mobiliare; "aprobarea şi modificarea regulamentelor de operaţiuni bursiere; "funcţionarea oficiilor de compensaţii şi de lichidare a tranzacţiilor cu valori mobiliare; "orice alte organisme şi operaţiuni specifice pieţelor de valori mobiliare reglementate, controlate ori supravegheate de către C.N.V.M. Membrii C. sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea asupra oricărei informaţii obţinute în cursul sau ca urmare a exercitării atribuţiilor şi care nu a devenit accesibilă publicului larg, ei fiind supuşi, în privinţa acestor informaţii, regimului legal al secretului de serviciu. C. este direct răspunzătoare pentru prejudiciile cauzate prin orice încălcare a obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii de către sau din vina oricărui membru sau angajat al său. C.N.V.M. prezintă Parlamentului României un raport anual de activitate, până cel mai târziu la 30 aprilie. De asemenea, Parlamentul poate dispune oricând verificarea activităţii acestei comisii. V. şi agent; intermediere de valori mobiliare; societate de valori mobiliare. COMISIA OFICIALĂ A BURSEI, c. constituită dintr-un grup de specialişti în domeniul bursier care decid, în final, cursul titlurilor. Pentru aceasta, ei iau în considerare: comenzile de vânzare-cumpărare, preţurile şi cantităţile solicitate, eventual primite, de brokerii-specialişti; atmosfera şi psihoza la bursă; informaţiile valutar-financiare, economice, politice internaţionale primite de la un serviciu specializat al bursei. Cursul la care s-a efectuat o tranzacţie este înregistrat şi afişat pe tabela electronică. COMISIA PENTRU BUGET, FINANŢE Şl BĂNCI, organ de specialitate al Parlamentului României, care studiază şi face propuneri referitoare la: bugetul de stat şi execuţia bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat şi execuţia acestuia; politica financiară; sistemul de impozite şi taxe; asigurări şi reasigurări; echilibrul monetar, circulaţia bănească, credite, dobânzi şi scont; bursa de valori şi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiţii realizate din credite bugetare etc. 416 oOiYl COMISIE, organism format din mai multe persoane, care funcţionează temporar sau permanent pe lângă o instituţie sau unitate economică, în atribuţiile căreia intră studierea anumitor probleme social-economice şi înaintarea către conducerea unităţii a propunerilor de remediere a deficienţelor constatate. Aceste c. pot fi consultative, de litigii, de imputaţii etc. COMISIE DE RECONSTITUIRE A VECHIMII ÎN MUNCĂ, organism care funcţionează pe lângă primăria judeţului şi pe lângă primăriile sectoarelor municipiului Bucureşti, compus din câte un delegat al oficiului de muncă şi al oficiului de pensii din cadrul direcţiilor judeţene de muncă şi protecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti, un delegat al sindicatului local, precum şi din trei supleanţi. Preşedintele, membrii, secretarul comisiei şi supleanţii săi sunt desemnaţi prin decizii ale primăriilor respective. Lucrările comisiei se desfăşoară numai în prezenţa tuturor membrilor săi, iar hotărârile se iau cu majoritate de voturi. C. primeşte cererile de reconstituire a vechimii în muncă din raza lor teritorială, însoţite de înscrisuri din care să rezulte că între părţile specificate în cerere au existat raporturi de muncă, audiază martorii şi încheie un proces-verbal în care se consemnează reconstituirea vechimii în muncă, cu precizarea perioadei şi a unităţii în care a lucrat, cu menţionarea documentelor prezentate, din care să rezulte că între părţi a existat un raport de muncă. împotriva procesului-verbal încheiat de comisie se poate face plângere la judecătoria teritorială în termen de 15 zile; hotărârea judecătorească rămâne definitivă. V. şi reconstituirea vechimii în muncă. COMISIE DE REVIZIE Şl CONTROL, organ ales de adunarea generală a unei societăţi comerciale sau civile din rândul membrilor ei, având sarcina de a examina actele de gestiune şi de a constata dacă ele îndeplinesc condiţiile de exactitate, regularitate, realitate şi legalitate; se mai numeşte comisie de cenzori sau comisie de verificare. V. şi cenzor. COMISIE VAMALĂ, organism care studiază problemele vamale şi face propuneri cu privire la reducerile şi scutirile de taxe vamale pentru mărfurile importate; stabileşte contingentele de mărfuri scutite de plata taxelor vamale şi suspendă - temporar, parţial sau total - aplicarea de taxe vamale la mărfurile importate etc. ❖ C.V. Centrală, organism constituit din reprezentanţi ai Ministerului Industriei şi Comerţului, ai Ministerului Finanţelor şi ai Ministerului Afacerilor Externe. C. este condusă de un viceprim-ministru al Guvernului şi are ca secretar pe directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor din ţara noastră. C.V.C. are următoarele atribuţii: supraveghează şi emite decizii de îndrumare privind aplicarea tarifului vamal de import, elaborează şi prezintă Guvernului propuneri privind instituirea de contingente vamale, elaborează propuneri pentru îmbunătăţirea regimului vamal, examinează cererile de scutiri şi reduceri de taxe vamale şi prezintă Guvernului propuneri de soluţionare a acestor cereri. COMISION 1. Sumă cuvenită şi plătită unei persoane fizice sau juridice pentru intermedierea unei operaţiuni comerciale, bursiere, bancare, financiare, de asigurări etc. Operaţiunile de intermediere se realizează pe baza unui contract, în temeiul căruia o persoană se obligă să realizeze anumite acte economice şi juridice pe numele şi în contul altei persoane. De regulă, c. se calculează prin aplicarea unei cote convenite asupra valorii totale a tranzacţiei realizate. 2. însărcinare dată unei persoane fizice sau juridice de a cumpăra, a vinde sau a transporta un bun, de a executa o lucrare. 3. Remuneraţie pentru intermedierea unei afaceri sau prestarea unui serviciu. 4. Sumă care se cuvine agentului de vânzări din adaosul de comercializare a emisiunii primare de titluri financiare; sumă care se cuvine agentului pentru efectuarea unei tranzacţii de titluri financiare în cadrul distribuirii secundare. ❖ C. bancar, plată efectuată pentru prestaţii speciale ori în funcţie de un risc asumat; în operaţiunile active, c. reprezintă o plată prelevată peste dobândă. C. se calculează în sumă forfetară sau pe baza unui procent aplicat asupra valorii operaţiei executate. ❖ C. de adresă, sumă pe care armatorul o plăteşte navlositorului sau la ordinul acestuia, în portul de încărcare sau de descărcare, pentru COM 417 încărcarea sau navlosirea navei. ❖ C. de agenţie, plată cuvenită agenţiei maritime pentru asistenţa acordată navei în port. C. poate fi fix (tarifar sau contractual) ori procentual şi se percepe independent de cheltuielile efectuate de agent pentru navă, care se pot deconta armatorului. ❖ C. de navlosire, plată cuvenită agentului, curtierului sau altui intermediar care a mijlocit sau a contribuit la navlosirea navei. Cuantumul c. poate fi de până la 5% din totalul navlului (v.) sau din suma contrastaliilor (v.) şi se datorează indiferent dacă marfa ajunge sau nu la destinaţie. De regulă, c. de n. se distribuie între participanţii la navlosire, în funcţie de cheltuielile fiecăruia. ♦> C. de reasigurare, parte din primele de asigurare ce rămâne reasiguratului, care apare de fapt ca o contribuţie a reasiguratorului pentru compensarea cheltuielilor cu încheierea şi administrarea asigurărilor de către reasigurat, precum şi pentru constatarea, evaluarea şi lichidarea pagubelor. Plata c. de r. se justifică prin faptul că realizarea asigurării necesită anumite cheltuieli, pe care le suportă reasiguratul din primele încasate de la asiguraţi. Mărimea c. de r. se calculează în funcţie de mărimea primelor încasate, de cuantumul mediu al daunelor etc. determinate pe baza datelor statistice din mai mulţi ani. Cu cât c. de r. va fi mai mare, cu atât costul reasigurării (v.) pentru reasigurat va fi mai mic. V. şi primă de reasigurare; reasigurare; reasigurat; reasigurător. ❖ C. de risc, sumă datorată de beneficiarul unui împrumut garantat de stat, în cuantumul şi la termenele stipulate în convenţia încheiată cu Ministerul Finanţelor. ❖ C. de schimb, sumă de lei ce se plăteşte/încasează pentru vânzarea/cumpărarea de valute străine. ❖ C. din profit, cotă din profitul realizat de reasigurător pe baza contractului, care se plăteşte reasiguratului (societăţii cedente) la închiderea fiecărui an al contractului. Profitul aferent acordului de reasigurare este rezultatul modului în care societatea cedentă îşi derulează activitatea de asigurare, ceea ce înseamnă că este normal ca acesteia să i se acorde o cotă din profitul rezultat din activitatea pe care a cedat-o reasiguratorului. C. din p. este plătit în plus faţă de comisionul normal primit de societatea cedentă. Pentru calcularea c. din p. se au în vedere următoarele elemente: a) la venituri: ■primele aferente anului curent; "daune în suspensie aferente anului anterior; "rezerve de prime neobţinute aferente anului anterior; b) la cheltuieli: "comisioanele plătite pentru anul curent; "daunele plătite în timpul anului curent; "rezerva de prime neobţinute aferente anului curent; "daunele în suspensie la sfârşitul anului curent; "cheltuielile reasiguratorului (5% din primele nete aferente anului curent); "orice deficit al anului anterior sau al anilor anteriori; "diverse taxe etc. Excedentul de venit faţă de cheltuieli reprezintă profitul net anual, iar c. din p. reprezintă o anumită cotă din acest excedent. Reasiguratul poate să participe numai la împărţirea profitului realizat de reasigurător, nu şi la pierderea eventuală realizată de acesta. Dacă reasigurătorul înregistrează pierdere în loc de profit de pe urma contractului de reasigurare, reasiguratul se angajează ca, în anii următori perioadei care s-a încheiat cu pierderi, acestea să fie deduse din profitul realizat de reasigurător şi astfel numai rezultatul net să fie supus repartizării. ❖ C. privind activitatea de comisariat de avarie, sumă de bani ce se cuvine comisarului de avarie pentru activitatea pe care el o desfăşoară conform mandatului primit de la asigurător. Comisionul plătit de asigurător comisarului de avarie se stabileşte, de regulă, potrivit tarifului Lloyd’s (v.). COMISIONAR 1. Persoană însărcinată să transmită pe cale particulară unei alte persoane o scrisoare sau un colet, în schimbul unei plăţi fixe. 2. întreprindere care are sarcina de a executa o lucrare pe numele ei, în contul altei întreprinderi, în schimbul unei plăţi numite comision (v.). COMISIONAR ÎN VAMĂ, persoană juridică română care, în nume propriu, însă pe seama titularului operaţiunii de comerţ, îndeplineşte anumite operaţiuni vamale, cum sunt: declararea în vamă sumară şi în detaliu, prezentarea mărfii, păstrarea şi manipularea mărfurilor în depozite şi achitarea la vamă a drepturilor cuvenite bugetului de stat. C. în v. îşi poate exercita atribuţiile numai după ce a obţinut autorizaţia emisă de Direcţia Generală a Vămilor (v.) şi acţionează în temeiul unui contract de comision. Obligaţiile c. în v. sunt: "să asigure integritatea mărfurilor, în cazul în care acestea sunt depozitate în spaţii de depozitare proprii; 418 COM ■să plătească la bunurile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat, în cazul în care această plată nu s-a efectuat direct de titularul operaţiunii; "să organizeze şi să ţină evidenţa operaţiunilor derulate în mod identic cu evidenţa biroului vamal pe lângă care funcţionează; "să păstreze timp de 5 ani toate documentele referitoare la operaţiunile efectuate; "să comunice Direcţiei Generale a Vămilor schimbarea sediului ori a spaţiului de lucru şi orice alte modificări în ceea ce priveşte personalul şi activitatea de c. în v.; "să păstreze secretul operaţiunilor vamale, comerciale şi financiare şi al datelor şi informaţiilor obţinute, care nu sunt destinate publicităţii; ■să informeze conducerea biroului vamal pe lângă care funcţionează cu privire la orice încălcare a reglementărilor vamale de care are cunoştinţă; *să elibereze titularilor operaţiunilor o factură în care să apară data şi felul prestaţiei, precum şi preţul achitat; *să constituie la biroul vamal o garanţie care să acopere nivelul drepturilor de import şi export corespunzătoare mărfurilor supuse vămuirii şi aflate în depozitele sau în gestiunea c. în v. C. în v., ca persoană juridică în relaţie cu vama, lucrează prin expertul vamal şi alte persoane desemnate de acesta, care sunt agreate şi atestate de autoritatea vamală. Autorizaţia de c. în v. poate fi anulată de Direcţia Generală a Vămilor în următoarele cazuri: "când se constată săvârşirea unei fraude vamale; ■dacă se dovedeşte că autorizaţia a fost acordată în urma furnizării unor informaţii inexacte pe care autoritatea vamală nu a avut posibilitatea să le constate; "când c. în v. îşi încetează activitatea; "când c. în v. nu-şi execută atribuţiile pe o perioadă de un an; "dacă nu respectă regulile de funcţionare şi de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor. C. în v. sunt răspunzători pentru prejudiciile cauzate prin neîndeplinirea obligaţiilor legale privind vămuirea mărfurilor. V. şi vamă; vămuire. COMISIONUL C.E.C. PENTRU OPERAŢIUNILE DE ÎNCASARE, parte din primele de asigurare prin efectul legii încasate de organele C.E.C., care rămâne la dispoziţia acestora, ca recompensă pentru serviciul prestat. COMITENT, persoană care însărcinează pe comisionar să participe la efectuarea diferitelor operaţiuni economice şi financiare în contul său, dar pe numele comisionarului. V. şi comisionar. COMITET DE FINANŢARE, organism local, constituit din reprezentanţi ai Agenţiei Române de Dezvoltare, ai Societăţii Comerciale „Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru întreprinzătorii Privaţi“ S.A. şi ai Uniunii Centrale a Cooperativelor Meşteşugăreşti, care analizează încadrarea cererilor de credite ale întreprinderilor mici şi mijlocii. C. de f. primeşte nota de analiză de la unitatea bancară şi hotărârea de aprobare a creditului împreună cu scrisoarea de garanţie emisă de Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru întreprinzătorii Privaţi (când solicitantul nu dispune de garanţii materiale). C. de f., în urma analizei documentelor primite, transmite unităţii bancare şi beneficiarului acordul final în vederea încheierii contractului cu banca. V. şi credite pentru întreprinderile mici şi mijlocii; întreprinderi mici şi mijlocii; asociaţie a întreprinderilor mici şi mijlocii. COMITETUL BURSEI DE VALORI, organ operativ de conducere a bursei de valori, ales de asociaţia bursei de valori, pentru un mandat de cinci ani, format din 5-9 membri. C.b. de v. astfel ales rămâne în exerciţiul mandatului, indiferent de creşterea sau de reducerea numărului membrilor asociaţiei bursei de valori. Membrii c.b. de v. trebuie validaţi individual de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, înainte de a intra în exerciţiul mandatului. Membrii c.b. de v. trebuie să fie cetăţeni români, domiciliaţi în România, în vârstă de cel puţin 30 de ani, să posede cunoştinţe şi practică profesională de cel puţin cinci ani în domeniul economic, financiar, bancar, al afacerilor sau juridic, să se bucure de o bună reputaţie civică şi de integritate morală. Membrii c.b. de v. nu pot ocupa nici o funcţie publică, cu .excepţia celei de cadru didactic universitar şi de cercetător ştiinţific în domeniu, şi nu pot face parte din comitetul altei burse de valori. La apariţia unei situaţii de incompatibilitate ori a unui impediment COM 419 legal, a imposibilităţii definitive de exercitare a mandatului, ori în caz de vacanţă a postului, asociaţia bursei de valori sau, după caz, membrul îndreptăţit al acesteia va desemna o altă persoană care trebuie validată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare pentru exercitarea mandatului până la expirarea acestuia. După validarea lor, membrii c.b. de v. aleg dintre ei un preşedinte şi doi vicepreşedinţi. Preşedintele este reprezentantul de drept al bursei de valori, ca instituţie publică. C.b. de v. se reuneşte în şedinţă cel puţin o dată pe lună şi deliberează valabil în prezenţa majorităţii membrilor săi. Deciziile se adoptă cu majoritatea de voturi a membrilor c.b. de v., fiecare membru dispunând de un vot. C.b. de v. are următoarele atribuţii: ■numeşte şi eliberează din funcţie pe directorul general al bursei de valori; "adoptă şi modifică regulamentul privind operaţiunile de bursă; "adoptă şi modifică regulamentul de organizare şi funcţionare a bursei de valori; "dezbate şi adoptă proiectul de buget al bursei de valori, pe care îl supune aprobării asociaţiei bursei de valori; "prezintă şi supune aprobării asociaţiei bursei de valori bilanţul însoţit de raportul cenzorilor; "stabileşte nivelurile şi plafoanele comisioanelor şi tarifelor practicate de bursă; "stabileşte garanţiile care trebuie constituite de intermediarii în bursă şi de agenţii lor pentru a asigura lichidarea integrală şi la scadenţă a tranzacţiilor cu valori mobiliare negociate în bursă, precum şi regimul de utilizare şi de reconstituire a garanţiilor respective; "veghează la respectarea dispoziţiilor legii, a reglementărilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi a regulamentelor bursei de valori de către intermediarii în bursă şi agenţii lor şi de către personalul bursei de valori, dispunând măsurile corespunzătoare. V. şi bursă; bursă de valori mobiliare; asociaţia bursei de valori; Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare; valori mobiliare; comisarul general al bursei de valori. COMITETUL DE DIRECŢIE, organ colectiv de organizare, conducere şi decizie, desemnat de către consiliul de administraţie (v.) al societăţii comerciale. Consiliul de administraţie poate delega o parte din atribuţiile sale c. de d., compus din membri aleşi din consiliul de administraţie, fixându-le în acelaşi timp şi remuneraţia. în perioada în care statul este acţionar unic, atribuţiile de mai sus se execută cu acordul prealabil al Ministerului Finanţelor. Preşedintele consiliului de administraţie este şi director general sau director, în care calitate conduce şi c. de d., asigurând conducerea curentă a societăţii, aduce la îndeplinire deciziile consiliului de administraţie, în limitele activităţii societăţii. Deciziile c. de d. se iau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi. C. de d. este obligat să prezinte la fiecare şedinţă a consiliului de administraţie registrul său de deliberări. în c. de d. votul nu poate fi dat prin delegaţie. Consiliul de administraţie poate oricând revoca persoanele numite în c. de d. COMITETUL EUROPEAN DE ASIGURĂRI (C.E.A.), organizaţie care are ca membri asociaţiile profesionale naţionale ale societăţilor de asigurări din ţările cu economie de piaţă din Europa, înfiinţată în anul 1953, cu sediul la Paris şi are în prezent 29 de membri. C.E.A. colectează datele, le interpretează şi elaborează studii în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor; de asemenea, reprezintă societăţile de asigurări din Europa, promovează interesele acestora prin oferirea unor opinii calificate organizaţiilor europene şi internaţionale publice sau private în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, facilitează schimbul de informaţii şi experienţă între pieţe, prin elaborarea de studii în interesul societăţilor de asigurări şi al celor de reasigurări europene şi pentru a răspunde cerinţelor lor. C.E.A. are ca membri asociaţiile naţionale ale asigurătorilor din: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Turcia. După anul 1990 au aderat la această organizaţie şi societăţile naţionale de profil din unele ţări din centrul şi estul Europei, care în prezent au statut de membri asociaţi: Cehia, Estonia, Lituania, Letonia, Ungaria, Polonia, Slovenia şi Slovacia. C.E.A. şi-a exprimat disponibilitatea de a primi ca membră şi Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurări şi Reasigurări din România. Criteriile de admitere presupun ca, în ţara respectivă, legislaţia asigurărilor să corespundă standardelor europene privind capitalul, libertatea de constituire a societăţilor de asigurări şi a celor de reasigurări, solvabilitatea, supravegherea şi controlul pieţei. C.E.A. întocmeşte rapoarte anuale şi buletine statistice. 420 COM COMITETUL INTERMINISTERIAL DE GARANŢII Şl CREDITE DE COMERŢ EXTERIOR, organism înfiinţat de Guvern care examinează şi avizează, potrivit competenţelor stabilite, operaţiuni de finanţare, garantare şi asigurare a creditelor de export-import în numele şi în contul statului, care se efectuează de Banca de Export-import a României sau de altă bancă autorizată de Guvern. COMOARĂ, cantitate mare de metale nobile sau de pietre preţioase, obiecte vechi cu valoare de muzeu, bijuterii ascunse sau păstrate în secret şi descoperite, asupra cărora nimeni nu poate dovedi că este proprietar. Astfel de bunuri devin proprietate a statului. COMODAT (lat. commodatus), împrumut contractat pentru a satisface o cerinţă actuală, curentă. C. este un împrumut de folosinţă a unui bun neconsumabil, acordat în mod gratuit, rambursabil la scadenţă în individualitatea sa. COMODITATEA PERCEPERII IMPOZITELOR, principiu general al impozitării, potrivit căruia impozitele şi taxele trebuie să fie percepute la termenele şi după o procedură cât mai simplă şi convenabilă pentru plătitori. COMPANII NELISTATE, c. ale căror acţiuni nu sunt admise pentru tranzacţionare la o bursă de valori. C.n. (companiile necotate) se pot înscrie şi pot participa la tranzacţii cu acţiunile lor pe piaţa valorilor mobiliare necotate. COMPARTIMENT FINANCIAR-CONTABIL, organ de specialitate din unităţile economice care soluţionează problemele financiare şi contabile. C.f.-c. are următoarele atribuţii: ■elaborează proiectul bugetului anual, planul de finanţare şi de creditare a investiţiilor; "ia măsuri pentru buna executare a acestor planuri, preocupându-se îndeaproape de realizarea veniturilor necesare finanţării complete şi la timp a tuturor acţiunilor. în acest scop, conlucrează cu organele financiare, cu băncile etc., atât în vederea vărsării la timp şi în cuantumul stabilit a impozitului pe profit, a impozitului pe dividende, a taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, a amortismentelor etc., cât şi în vederea primirii creditelor de la bancă, a rambursării acestora la scadenţă şi a primirii unor eventuale mijloace financiare de la bugetul statului; "planifică necesarul de active circulante, se preocupă de folosirea raţională şi de accelerarea vitezei de rotaţie a acestor active, urmăreşte situaţia stocurilor de valori materiale, ia măsuri pentru înlăturarea imobilizărilor de fonduri şi încadrarea în normativul total al activelor circulante; ■întocmeşte documentele de încasări şi plăţi în numerar şi prin virament, le introduce în bancă, controlând înregistrarea lor în extrasele de cont de la bancă şi în registrele casierului; ■organizează şi exercită controlul financiar preventiv şi controlul gestionar de fond asupra modului de gospodărire a mijloacelor materiale şi băneşti, sistează cheltuielile neeconomicoase şi ilegale, combate abuzurile, risipa şi face propuneri de îmbunătăţire a activităţii economico-financiare; "stabileşte, de comun acord cu beneficiarii, preţuri şi tarife la produsele (serviciile) din competenţa unităţii economice şi, în anumite limite, calculează bonificaţii sau adaosuri; "primeşte fişele de calcul al drepturilor băneşti care se cuvin personalului şi, pe baza lor, întocmeşte statele de plată a salariilor şi a altor drepturi băneşti, calculând, în acelaşi timp, pe baza actelor respective, reţinerile ce urmează să se facă lucrătorilor care au imputaţii, rate lunare, pensii de întreţinere etc.; "efectuează încasări şi plăţi în numerar, potrivit normelor de casă; "ia măsuri privind securitatea banilor şi a altor valori aflate în casă; "verifică respectarea limitei soldului de casă; "examinează periodic activitatea economico-financiară a întreprinderii, eficienţa utilizării fondurilor de producţie, evoluţia cuantumului profitului, a structurii cheltuielilor materiale, precum şi alţi indicatori financiari şi întocmeşte rapoarte şi dări de seamă, reliefând eventualele deficienţe şi face propuneri pentru reducerea costurilor de producţie, creşterea rentabilităţii, a eficienţei economice etc.; "periodic, efectuează inventarierea bunurilor patrimoniale şi ia măsurile necesare pentru asigurarea integrităţii patrimoniului; COM 421 ■organizează şi conduce contabilitatea, încheie bilanţul şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari etc. C.f.-c. este receptiv la tot ceea ce este nou, asigură dezvoltarea spiritului gospodăresc, respectarea şi întărirea disciplinei economico-financiare, a gestiunii economico-financiare, şi contribuie la fundamentarea deciziilor economico-financiare. Acest compartiment are în structura sa birouri cum sunt: biroul contabilităţii decontărilor, care face înregistrările în conturile analitice ale debitorilor, creditorilor, furnizorilor, clienţilor, ţine contabilitatea creditelor bancare, întocmeşte balanţe analitice pentru conturile în care înregistrează operaţiunile contabile şi le prezintă la biroul contabilităţii generale pentru verificare, informează unitatea economică în mod periodic asupra imobilizărilor în conturile de debitori şi în ceea ce priveşte datoriile exigibile, cu arătarea scadenţelor etc.; biroul contabilităţii generale controlează legalitatea actelor care se contabilizează, prelucrează aceste documente şi înregistrează operaţiunile respective în contabilitatea sintetică a întreprinderii, întocmeşte balanţa de verificare generală şi o confruntă cu balanţele analitice primite de la celelalte birouri, întocmeşte bilanţul contabil şi anexele acestuia şi, periodic, analizează conţinutul conturilor şi propune măsuri corespunzătoare etc.; biroul postcalculului înregistrează cheltuielile de producţie în fişele de postcalcul, folosind în acest scop documentele primare, documentele centralizatoare şi situaţiile de repartizare, calculează costul efectiv pe unitatea de produs, face decontarea producţiei, conduce contabilitatea analitică a cheltuielilor indirecte ale secţiilor de fabricaţie, a cheltuielilor cu administraţia unităţii economice, ia parte la inventarierea producţiei neterminate etc.; biroul inventar înregistrează documentele privind mişcarea mijloacelor fixe, conduce contabilitatea investiţiilor ce se efectuează în unitatea economică, efectuează inventarierea periodică a mijloacelor fixe etc.; biroul ordonanţări-decontări întocmeşte documentele de încasări şi plăţi care se fac prin virament sau prin casierie, urmăreşte efectuarea la timp a încasărilor şi plăţilor etc.; biroul plan financiar şi credite se ocupă cu pregătirea lucrărilor privind elaborarea bugetului, a cererilor de credite, urmăreşte utilizarea cu eficienţă maximă a mijloacelor financiare proprii şi împrumutate, se preocupă de rambursarea creditelor la scadenţă, controlează operaţiunile de încasări şi plăţi făcute prin conturile de la bancă şi prin casierie, conduce evidenţa operativă a încasărilor şi plăţilor, face diferite studii şi analize economico-financiare; biroul casierie. V. şi casierie. COMPENSAREA IMPOZITULUI, modalitate specifică de stingere a obligaţiilor fiscale; operaţiune efectuată de organele financiar-bancare, pe baza unei cereri înaintate de către persoane juridice sau fizice care au făcut plăţi de impozite mai mari decât cele legal datorate, dar până la expirarea termenului de prescripţie, când partea de impozit plătită în plus se trece în contul obligaţiilor de plată viitoare din acelaşi an sau din anii următori. C.i. poate fi efectuată de către organele financiar-bancare şi din oficiu. V. şi restituirea impozitelor şi a taxelor. COMPENSAREA PENSIILOR, măsură legată de indexare şi luată simultan cu aceasta, care constă în stabilirea unei sume de bani cu care se majorează fiecare pensie, datorită creşterii preţurilor bunurilor de consum şi a tarifelor serviciilor. C.p. şi indexarea pensiilor au acelaşi rol şi scop şi, de regulă, se aplică simultan, uneori confundându-se. Nici compensările făcute după 1990 nu au acoperit integral creşterea preţurilor şi a tarifelor, ceea ce a condus la micşorarea sensibilă a pensiilor reale, adică a puterii lor de cumpărare. V. şi indexarea pensiilor; indexarea salariilor. COMPENSAREA SALARIILOR, operaţiune legată de indexare şi efectuată o dată cu aceasta, care constă în stabilirea unei sume de bani cu care se majorează salariile individuale, datorită creşterii preţurilor bunurilor de consum şi a tarifelor serviciilor şi la care se retrage subvenţia de la bugetul de stat. Atât c.s., cât şi indexarea salariilor au acelaşi rol şi scop; de regulă, ele se aplică simultan, uneori confundându-se. Compensaţia face parte din salariu; ea se acordă proporţional cu timpul lucrat în program normal de lucru. Compensaţia se include în 422 COM fondul de salarii şi se ia în calcul la determinarea drepturilor şi a obligaţiilor care se stabilesc în funcţie de salariu, se cumulează în vederea impozitării, are caracter de spor permanent şi asupra ei se calculează şi se reţine contribuţia de 6,5% pentru asigurările sociale de sănătate şi contribuţia de 1% pentru alimentarea fondului de şomaj. Dacă o persoană cumulează două sau mai multe funcţii, compensaţia se acordă o singură dată, la unitatea la care salariatul îndeplineşte funcţia de bază. V. şi indexarea salariilor. COMPENSAŢIA (INDEMNIZAŢIA) DE ŞOMAJ , stabilizator natural economic care are rolul de a diminua impactul schimbărilor violente produse în economie, adică al schimbărilor bruşte în cererea agreată. în faza de recesiune are loc o creştere a numărului şomerilor. Prin c.(i.) de ş. se temperează reducerea gravă a veniturilor şomerilor, păstrându-se un nivel suficient al puterii de cumpărare. Dimpotrivă, în perioadele de boom economic, când numărul şomerilor se micşorează foarte mult, cuantumul c.(i.) de ş. scade considerabil. în consecinţă, cererea nu va înregistra o creştere prea mare. V. şi indemnizaţie de şomaj. COMPENSAŢIE 1. Operaţiune prin care se lichidează drepturile şi datoriile echivalente reciproce dintre două sau mai multe persoane fizice sau juridice şi care constă în achitarea diferenţei dintre totalul sumelor de plată şi al celor de încasat. C. se face cu ajutorul conturilor curente deschise la aceeaşi bancă, persoanelor, în care se efectuează lichidarea datoriilor reciproce. Pentru c. s-au creat oficii speciale, numite case de compensaţii (clearing house), unde se efectuează operaţiuni comerciale, prin care vânzătorul unei mărfi se obligă să achiziţioneze de la cumpărător o cantitate de mărfuri produsă de acesta, în valoare egală cu cea a mărfii cumpărate de la el. în acest mod se realizează un schimb de mărfuri de valori apropiate. C. referitoare la importurile şi exporturile de mărfuri pot fi: a) simple, efectuate între două firme din două state diferite, care îşi exportă reciproc mărfurile stabilite, a căror valoare este egală pentru a se compensa; b) progresive, care se efectuează între mai multe ţări şi care, la rândul lor, pot fi: bilaterale lărgite, în care participă doi sau mai mulţi parteneri din partea fiecărui stat şi potrivit cărora mărfurile circulă între două state, iar repartizarea import-exporturilor se înfăptuieşte în graniţele fiecărui stat, între partenerii stabiliţi, care au în acelaşi timp atât calitatea de importatori, cât şi de exportatori (în acest caz, derularea schimburilor are loc între două state participante la acordul încheiat, iar decontarea se face în interiorul fiecărui stat); triunghiulare (în lanţ), la care participă trei sau mai multe state: livrarea şi decontarea mărfurilor se fac în circuit închis, ceea ce evită decontările valutare externe, iar plata se face prin livrări reciproce de mărfuri de valori egale; multiple (elastice), la care participă mai multe firme dintr-o ţară sau din mai multe ţări şi care permit realizarea mai rapidă a consensului partenerilor asupra mărfurilor ce urmează a se livra, decontările se efectuează ca la c. triunghiulare (în lanţ), în interiorul ţărilor, acestea efectuându-se între întreprinderi, în mărfuri, servicii sau executări de lucrări, în moneda naţională; c) globale, în care, pe baza unui acord comercial între state, se efectuează schimburi reciproce de mărfuri, prestări de servicii şi financiare, plata efectuându-se fară valută, prin clearing. 2. Compensarea pierderii. 3. Retribuţia pentru un drept nefolosit. 4. Operaţiune efectuată la bursă (v.), care constă în cumpărarea sau vânzarea executată simultan asupra aceleiaşi valori, pentru acelaşi număr de titluri, la aceeaşi dată şi la acelaşi curs în contul a două sau mai multor persoane care adresează ordine unuia sau mai multor agenţi de schimb care colaborează între ei. Ordinele se compensează la cursul cel mai bun de sens contrar. în acest caz, agentul de schimb aduce pe piaţă numai soldul vânzător sau cumpărător. V. şi acord de barter; casa de compensaţie a băncilor. COMPENSAŢII PENTRU ATINGEREA INTEGRITĂŢII, formă de ocrotire a asiguraţilor, care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente, dacă acestea: a) reduc capacitatea de muncă la nivelul de 50% sau b) nu reduc capacitatea de muncă, dar constituie o mutilare. C. se acordă la solicitarea persoanei îndreptăţite, COM 423 pe baza deciziei medicului asigurătorului, cu îndeplinirea condiţiilor de mai sus. C. reprezintă o sumă fixă în lei şi se acordă integral, o singură dată, fară a afecta celelalte drepturi sau indemnizaţii la care este îndreptăţit asigurătorul. Cuantumul c. se stabileşte în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute pe economia naţională. COMPLETARE DE ACTIVE CIRCULANTE, operaţiune financiară de examinare şi de compensare a pierderilor de active circulante înregistrate de unităţile economice. în vederea completării activelor circulante, unităţile economice - împreună cu organele lor ierarhic superioare şi cu cele financiar-bancare - analizează cauzele care au determinat pierderile, stabilesc sumele ce se impută persoanelor vinovate de proastă gospodărire, de sustrageri, precum şi măsurile pentru curmarea deficienţelor şi perfecţionarea activităţii economico-financiare viitoare. Pierderile de active circulante provocate de cauze obiective, independente de calitatea activităţii unităţilor economice, se completează. Completarea activelor circulante se efectuează pe baza concluziilor reieşite din analizele făcute de departamente, ministere şi de consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti, cu avizul Ministerului Finanţelor. Finanţarea completării se face în primul rând din resursele proprii ale întreprinderii. Apoi, până la anumite limite, completările de active circulante se fac din fondurile de rezervă constituite la organele ierarhic superioare ale unităţilor economice în cauză. Completările peste aceste limite sau în situaţiile în care fondul de rezervă este insuficient, din rezerva bugetară, se fac numai cu aprobarea Guvernului. V. şi fondul de rulment. COMPLEZENŢĂ, situaţie în care cambiile şi cecurile sunt trase, în mod reciproc, de către titularii de conturi pentru a-şi procura lichidităţi, fară să înştiinţeze unităţile bancare despre calitatea acestor hârtii de valoare. COMPOZIŢIA FONDURILOR DE PRODUCŢIE, categorie economică ce exprimă raportul dintre mijloacele de producţie existente în funcţiune şi forţa de muncă folosită. C.f. de p. poate fi: a) tehnică şi oglindeşte nivelul de înzestrare tehnico-materială a muncii, reprezentând masa de mijloace de producţie (în unităţi naturale) ce revine pe un muncitor; b) după valoare, se determină ca raport între valoarea mijloacelor de producţie şi fondul de salarii al personalului; c) organică, aceasta fiind compoziţia după valoare, determinată în funcţie de compoziţia tehnică, şi oglindeşte transformările survenite în aceasta din urmă. Creşterea compoziţiei organice se realizează pe calea promovării continue a progresului tehnic, îmbunătăţirii organizării muncii, ridicării calificării cadrelor şi se concretizează în creşterea productivităţii muncii, reducerea volumului muncii sociale, creşterea eficienţei activităţii economice şi sporirea produsului naţional brut. COMPOZIŢIA ORGANICĂ A CAPITALULUI, structura după valoare a capitalului determinată de compoziţia lui tehnică, care oglindeşte schimbările survenite în această compoziţie. Compoziţia tehnică a capitalului se determină ca raport între masa de mijloace de producţie folosite şi forţa de muncă necesară. Compoziţia după valoare a capitalului se determină ca raport valoric între capitalul constant (v.) şi capitalul variabil (v.). La determinarea c.o. a c. trebuie să se aibă în vedere raportul dintre mijloacele de producţie şi forţa de muncă, atât în expresie naturală, cât şi valorică. C.o. a c. diferă de la o ramură economică la alta şi chiar de la o întreprindere la alta, în cadrul aceleiaşi ramuri economice; ea este mai joasă acolo unde predomină munca vie, adică unde fiecărui muncitor îi revin maşini şi materii prime de prelucrat mai puţine, şi mai ridicată, adică acolo unde fiecărui muncitor îi revin maşini mai multe, mai complexe şi mai costisitoare şi mai multe materii prime de prelucrat. Modificările care survin în compoziţia tehnică şi după valoare a capitalului se reflectă şi în c.o. a c. Concomitent cu acumularea capitalului, creşte c. lui organică deoarece ea este strâns legată de creşterea productivităţii muncii. 424 COM COMPROMIS 1. Convenţie, înţelegere bazată pe cedări reciproce, prin care se stinge un litigiu. 2. înţelegere care intervine după un litigiu, prin care părţile îşi aleg arbitrii şi comunică acestora natura litigiului pe care îl încredinţează spre soluţionare. COMPROMIS DE AVARIE, document care atestă faptul că primitorii mărfurilor transportate cu o navă cuprinsă în avaria comună (v.) îşi asumă obligaţia de a contribui la compensarea daunelor şi a cheltuielilor efectuate pentru salvarea comună a încărcăturii şi a navei. Comandantul navei solicită acest document de la proprietarii mărfurilor, înainte de predarea acestora. Primitorii mărfurilor depun anumite garanţii înainte de întocmirea c. de a. Mărimea contribuţiei înscrise în acest document se calculează de către dispaşorul de avarie (v.). COMUNICARE DE VĂRSĂMINTE, document, fişă ce se întocmeşte trimestrial de către ministere, celelalte organe centrale de stat, consiliile locale, în care se prevăd principalele lor sarcini de vărsăminte (impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, taxa pentru terenuri etc.) la bugetul statului. C. de v. se întocmeşte trimestrial, pe baza indicatorilor financiari repartizaţi acestor organe. în comunicare se prevăd atât sarcinile anuale, cât şi cele trimestriale repartizate pe unităţile economice din subordine. C. de v. se depune la Ministerul Finanţelor; pe baza acestei comunicări şi a prevederilor trimestriale de venituri din bugetul statului, Ministerul Finanţelor elaborează trimestrial un plan de încasări pentru fiecare bancă. La rândul lor, băncile repartizează sarcinile din planul de încasări pe unităţile bancare subordonate, iar acestea le defalcă pe inspectorii împuterniciţi cu îndrumarea, sprijinirea şi verificarea unităţilor economice în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor lor financiare faţă de bugetul statului. C. de v. prezintă importanţă pentru încasarea integrală şi la termen a veniturilor bugetare. COMUNITATE DE RISC, totalitatea persoanelor fizice sau juridice care - ameninţate de existenţa unor riscuri comune (v.) - acceptă participarea cu prime de asigurare (v.), în vederea formării fondului de asigurare (v.), din care se vor acoperi pagubele produse de aceste riscuri. Participarea membrilor comunităţii de risc la formarea fondului de asigurare are la bază principiul mutualităţii. Conform acestui principiu, la formarea fondului de asigurare participă toţi membrii c. de r. - prin plata primelor de asigurare - însă au dreptul să primească despăgubiri sau sume asigurate de la instituţia de asigurare numai aceia dintre ei care au avut de suferit de pe urma producerii riscurilor. Constituirea comunităţilor de risc se realizează fie în baza legii (este vorba de asigurările de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă prin efectul legii), fie în baza contractelor de asigurare (este vorba de asigurările facultative de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă). Prin constituirea c. de r. se creează condiţii pentru ca protejarea bunurilor şi a persoanelor să se poată realiza cu costuri mai reduse, comparativ cu situaţia în care fiecare membru al comunităţii ar lua pe cont propriu măsuri de protejare a acestora. COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ (PIAŢA COMUNĂ), grupare economică de state, constituită în anul 1957, în urma Tratatului de la Roma, de către Franţa, Italia, Germania, Olanda, Belgia şi Luxemburg, şi intrată în vigoare în 1958, la care, ulterior, au mai aderat, în 1973, Anglia, Irlanda, Danemarca şi Norvegia, iar în 1981 a aderat şi Grecia. La 1 ianuarie 1986, C.E.E. devine Europa celor 12, prin intrarea Spaniei şi Portugaliei. Astăzi, cei 12 sunt: Germania, Franţa, Italia, Anglia, Belgia, Olanda, Spania, Grecia, Portugalia, Danemarca, Irlanda, Luxemburg şi cei „şase“ care alcătuiesc AELS (Suedia, Norvegia, Finlanda, Austria, Lichtenstein şi Irlanda). Actul unic european prevedea realizarea unei pieţe unice între cele 12 ţări ale C.E.E., la 1 ianuarie 1993. Marea piaţă din 1993 trebuia să ducă la dispariţia barierelor care mai limitează încă libera circulaţie în cadrul C.E.E. (suprimarea preferinţei pentru firmele naţionale în materie de piaţă publică, abolirea controalelor de capitaluri etc.). începând din 1968, s-a liberalizat circulaţia de produse industriale şi agricole în comerţul CON 425 dintre ţările membre ale C.E.E. şi au fost reduse sau chiar înlăturate taxele de orice natură la import, restricţiile cantitative etc. Pe baza recomandărilor U.N.C.T.A.D., C.E.E. a adoptat şi aplicat sistemul de preferinţe vamale generale şi nereciproce, acordate ţărilor în curs de dezvoltare membre ale grupului „celor 77“. în cadrul uniunii vamale, intrată în funcţiune în anul 1968, au fost elaborate reglementări pentru crearea unei pieţe agricole unice, având caracterul unei pieţe interne protejate, prin introducerea la importul de produse agricole a unor taxe mobile (de prelevare, suprataxe de prelevare, taxe de compensaţie etc.), al căror scop este acela de a spori autoaprovizionarea în mai mare măsură cu aceste produse. C.E.E. a liberalizat comerţul intracomunitar, a constituit pieţe agricole unice pe care le supraprotejează, ceea ce a transformat practic C.E.E. într-o grupare economică. Ţările membre ale C.E.E, practică diferenţierea tarifară ce decurge din acordarea unui regim preferenţial produselor fabricate în ţările membre, comparativ cu cel aplicat terţelor ţări. începând din iunie 1973, C.E.E. a acordat României - pe bază de cerere - regimul de preferinţe tarifare generalizate în mod nereciproc şi nediscriminatoriu, fiind ţară în curs de dezvoltare. C.E.E. s-a lărgit prin aderarea de noi state într-un context modificat de: desăvârşirea pieţei unice fară frontiere intracomunitare; existenţa uniunii economice şi monetare şi introducerea monedei unice comunitare - EURO (v.); definirea unei politici externe şi de securitate comune; spaţiul economic european C.E.E.-AELS; desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, prăbuşirea comunismului în Europa Răsăriteană, încheierea războiului rece şi trecerea la relaţii de parteneriat între Rusia şi statele occidentale. Tratatul de la Roma şi Tratatul de la Maastricht prevăd că „orice stat european poate să solicite să devină membru al Comunităţii^ Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un stat care doreşte să devină membru al C.E.E. sunt: "aplicarea principiilor democraţiei şi respectarea drepturilor omului; "acceptarea sistemului comunitar şi capacitatea statului solicitant de a implementa acest sistem; "acceptarea şi realizarea unei politici externe şi de securitate comune; "recunoaşterea întocmai a Tratatului de la Maastricht, fară nici un fel de act adiţional; "acceptarea jurisprudenţei Curţii Comunitare; "subscrierea la declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul C.E.E.; "aplicarea acordurilor încheiate de C.E.E. cu ţările terţe. Prin Tratatul de constituire, C.E.E. are următoarele obiective principale: "asigurarea, prin acţiuni comune, a progresului economic şi social al ţărilor membre; "îmbunătăţirea constantă a condiţiilor de viaţă şi utilizarea cât mai completă a forţei de muncă din ţările membre; ■garantarea stabilităţii dezvoltării şi echilibrului schimburilor economice dintre ţările membre; ■stimularea unei dezvoltări armonioase a economiilor naţionale ale ţărilor membre şi reducerea decalajelor dintre diferite regiuni; "instaurarea unei politici comune în domeniul agriculturii; ■promovarea, printr-o politică comercială comună, a procesului de liberalizare a schimburilor comerciale internaţionale. Procesul decizional al C.E.E. este realizat de către următoarele instituţii: "Comisia Executivă, care elaborează propuneri şi transpune în practică acţiunile stabilite; "Parlamentul Comunitar; "Consiliul de Miniştri, care ia decizia finală; "Curtea de Justiţie; «Tribunalul de Primă Instanţă, care garantează respectarea dreptului comunitar; «Curtea de Conturi, care urmăreşte gestiunea financiară a Comunităţii; "Comitetul Economic şi Social; Comitetul Consultativ. Ideea de bază a C.E.E. este aceea că o mare piaţă va stimula concurenţa, va oferi întreprinderilor posibilităţi de realizare a unor economii de amploare. Se consideră că competiţia îi va favoriza pe cei mai buni şi va conduce la reorganizarea aparatului productiv în interesul fiecăruia. Se va crea stimulentul concentrării, se va constitui o zonă teritorială în care mărfurile, capitalurile şi oamenii vor circula absolut liber, fară obstacole. CONCEDENT, persoană fizică sau persoană juridică ce vinde produse sau servicii unei alte persoane, numită concesionar (v.). CONCEDIU, drept acordat personalului de a lipsi de la lucru (serviciu), pentru motive întemeiate şi pentru un timp determinat. C. se acordă cu sau fară plata salariului, după cum se încadrează în dispoziţiile legale, şi poate fi: de odihnă, pentru sarcină şi lehuzie, pentru studii, pentru transfer etc. 426 CON CONCEDIU DE MATERNITATE, perioadă în care salariatele însărcinate încadrate în muncă - indiferent de durata contractului de muncă - beneficiază de întreruperea activităţii, înainte şi după naştere. Pentru a beneficia de c. de m. este necesară plata contribuţiei de asigurări sociale cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul de concediu medical. Durata c. de m. este de 126 de zile lucrătoare, din care 63 de zile înainte de naştere şi 63 de zile după naştere şi de îngrijire a copilului, cu posibilitatea compensării între ele. Dacă pruncul se naşte mort sau moare după naştere, concediul postnatal este de 63 de zile. De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale, dacă nasc în termen de 9 luni de la încetarea calităţii de asigurat. Persoanele cu handicap asigurate beneficiază la cerere, de concediu pentru sarcină şi lehuzie, începând cu luna a şasea de sarcină. Femeile însărcinate şi cele care alăptează nu pot fi folosite în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare, grele, periculoase ori contraindicate medical şi nu pot fi solicitate să presteze ore suplimentare. Dacă femeile aflate în situaţiile de mai sus sunt încadrate în asemenea locuri de muncă, ele se trec la alte locuri de muncă, mai uşoare, fără ca prin aceasta să li se reducă salariul. De asemenea, femeile gravide, începând cu luna a şasea, şi cele care alăptează nu sunt repartizate la munca de noapte. Unităţile de stat, cooperatiste şi private au obligaţia să acorde femeilor, în cursul programului de lucru, pauze pentru alimentarea şi îngrijirea copilului, de o jumătate de oră, la intervale de cel mult trei ore. La pauzele respective se adaugă şi timpul necesar deplasării dus şi întors la locul unde se află copilul. Timpul acordat pentru alăptare, inclusiv deplasările, nu poate depăşi două ore zilnic. Pauzele pentru alăptare se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de nouă luni. în cazul copiilor prematuri, distrofici şi al celor care necesită măsuri speciale de îngrijire, pe baza recomandărilor medicale, pauzele de alăptare se acordă până când copiii respectivi împlinesc vârsta de 12 luni. Pe baza cererii mamei, pauzele pentru alimentarea şi îngrijirea copilului pot fi înlocuite cu reducerea programului zilnic de lucru cu două ore. Pauzele de mai sus se includ în timpul de muncă şi nu au consecinţe asupra remunerării sau altor drepturi materiale. Persoana care se află în c. de m. are dreptul, în cadrul asigurărilor sociale, la o indemnizaţie. Numărul de zile al c. de m. se cuprinde în vechimea în muncă, în vechimea neîntreruptă în muncă şi în vechimea în aceeaşi unitate. V. şi indemnizaţie în caz de maternitate. CONCEDIU DE ODIHNĂ, drept fundamental constituţional al cetăţenilor din România care se acordă salariaţilor o singură dată în cursul unui an calendaristic. în România, c. de o. a fost reglementat pentru prima dată prin Legea contractelor de muncă din 5 aprilie 1929. C. de o. este menit să asigure recreerea şi protecţia salariatului; de aceea, compensarea în bani a c. de o. are loc numai în condiţii restrictive. C. de o. este reglementat şi garantat de Constituţie, Codul muncii şi alte acte normative. Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un c. de o. plătit, cu o durată minimă de 18 zile lucrătoare. Tinerii în vârstă de până la 18 ani au dreptul la un c, de o. pe o durată de minimum 24 de zile lucrătoare. Durata c. de o. este stabilită corespunzător activităţii desfăşurate timp de un an. Salariaţii din administraţia publică au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de o. plătit, cu o durată de 21 sau 25 de zile lucrătoare, în raport cu vechimea în muncă, astfel: Vechimea în muncă Durata concediului - până la 10 ani 21 de zile lucrătoare - peste 10 ani 25 de zile lucrătoare Salariaţii din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de o. plătit, cu o durată de 18-25 de zile lucrătoare, în raport cu vechimea în muncă, în modul următor: CON 427 Vechimea în muncă Durata concediului - până la 5 ani 18 zile lucrătoare - între 5 şi 15 ani 21 de zile lucrătoare - peste 15 ani 25 de zile lucrătoare Personalul din activitatea de cercetare ştiinţifică atestat, încadrat în unităţile bugetare, are dreptul la un c. de o. plătit, stabilit în raport cu vechimea în muncă, în modul următor: Vechimea în muncă Durata concediului - până la 5 ani 24 de zile lucrătoare - între 5 şi 15 ani 26 de zile lucrătoare - peste 15 ani 28 de zile lucrătoare Pentru personalul instanţelor judecătoreşti, durata c. de o. este următoarea: Funcţia Vechimea în muncă Sub 10 ani Peste 10 ani Judecător 28 de zile lucrătoare 30 de zile lucrătoare Executor judecătoresc 25 de zile lucrătoare 28 de zile lucrătoare Grefier sau grefier dactilograf 25 de zile lucrătoare 28 de zile lucrătoare Arhivar registrator 23 de zile lucrătoare 26 de zile lucrătoare Agent procedural 22 de zile lucrătoare 25 de zile lucratoare Aprod 21 de zile lucrătoare 24 de zile lucrătoare Pentru personalul din procuratură (parchete), c. de o. plătit are o durată de la 22 de zile până la 30 de zile lucrătoare, în raport cu vechimea în muncă, în modul următor: Funcţia Vechimea în muncă Durata concediului de odihnă Procuror Sub 10 ani 28 de zile lucrătoare Peste 10 ani 30 de zile lucrătoare Secretar şi secretar dactilograf Sub 10 ani 25 de zile lucrătoare Peste 10 ani 28 de zile lucrătoare Arhivar registrator Sub 10 ani 23 de zile lucrătoare Peste 10 ani 26 de zile lucrătoare Agent procedural Sub 10 ani 22 de zile lucrătoare Peste 10 ani 25 de zile lucrătoare Pentru personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, ale cărui funcţii sunt asimilate cu funcţia de magistrat, c. de o. este reglementat în modul următor: 428 CON Vechimea în muncă Durata concediului - sub 10 ani 28 de zile lucrătoare - peste 10 ani 30 de zile lucrătoare Pentru personalul de specialitate de la laboratorul de criminalistică, durata c. de o. este următoarea: Funcţia Vechimea în muncă Sub 10 ani Peste 10 ani Expert criminalist 28 de zile lucrătoare 30 de zile lucrătoare Asistent criminalist 25 de zile lucrătoare 28 de zile lucrătoare Tehnician criminalist 23 de zile lucrătoare 25 de zile lucrătoare Secretar dactilograf 22 de zile lucrătoare 24 de zile lucrătoare Personalul didactic beneficiază de un c. de o. cu o durată egală cu vacanţa de la sfârşitul anului şcolar, dar nu mai puţin de 62 de zile calendaristice. Personalul didactic beneficiază de c. de o. cu o durată integrală dacă a funcţionat în tot cursul anului şcolar sau universitar. în cazul în care angajarea s-a făcut după începerea anului şcolar sau universitar, durata c. de o. este proporţională cu timpul lucrat. Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de o. plătit. Durata concediului se stabileşte în raport cu vechimea în serviciu, în modul următor: Vechimea în serviciu Durata concediului de odihnă Până la 10 ani 32 de zile calendaristice Peste 10 ani 38 de zile calendaristice Vechimea în serviciu care se ia în considerare la determinarea c. de o. este cea pe care ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii o împlinesc în cursul anului calendaristic. Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii care au absentat de la program întregul an calendaristic din cauza incapacităţii temporare de muncă, precum şi cadrele militare femei care au absentat datorită concediilor de maternitate şi pentru îngrijirea copilului sau numai a uneia dintre aceste cauze nu au dreptul la c. de o. pe acel an. Dacă incapacitatea temporară de muncă sau concediile respective au fost de 12 luni ori mai mari şi s-au întins pe doi ani calendaristici consecutivi, se acordă un singur c. de o., în anul reluării activităţii, în măsura în care acesta nu a fost acordat în anul precedent. Salariaţii care sunt încadraţi în posturi cu fracţiuni de normă au dreptul la c. de o. cu durată integrală, corespunzător vechimii în muncă. Salariaţii care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcţia de bază, cu o normă întreagă, o altă funcţie, au dreptul la c. de o. plătit numai de la unitatea în care au funcţia de bază. Unitatea în care salariaţii cumulează le acordă, la cerere, un concediu fară plată pentru zilele de c. de o. primite de la cealaltă unitate. Salariaţii care sunt încadraţi cu jumătate de normă la două unităţi au dreptul la c. de o. la ambele unităţi, proporţional cu timpul lucrat. Salariaţii care cumulează, la unităţi diferite, fracţiuni de normă care depăşesc o normă întreagă îşi aleg unităţile de la care beneficiază de c. de o., în aşa fei încât drepturile de concediu cuvenite să nu le depăşească pe cele cuvenite salariaţilor încadraţi cu o normă întreagă. C. de o. anual poate fi fracţionat la solicitarea salariatului; în fiecare fracţiune trebuie să fie cel puţin 12 zile lucrătoare. Cealaltă parte de concediu trebuie acordată şi luată până la sfârşitul anului în curs. Durata c. de o., inclusiv a c. de o. suplimentar, şi cuantumul indemnizaţiei cuvenite pe durata acestuia pentru fiecare salariat se stabilesc prin CON 429 contractul individual de muncă, potrivit normelor legale şi clauzelor convenite prin contractele colective de muncă. Orice convenţie prin care se renunţă total sau în parte la dreptul la c. de o. este interzisă. Pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concediu fără plată (v.). C. de o. trebuie nu numai acordat, ci şi efectuat pentru odihnirea şi refacerea organismului uman. Normele privind efectuarea c. de o. sau compensarea în bani a concediului neefectuat se stabilesc prin contractele colective de muncă. Compensarea în bani a c. de o. neefectuat este permisă în cazurile în care: "contractul de muncă al salariatului a încetat; ■salariatul este chemat pentru îndeplinirea serviciului militar; "este prevăzută în mod expres într-o lege specială. C. de o. neacordat salariaţilor transferaţi, de către unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se acordă acestora de către unitatea la care au fost transferaţi. în caz de deces al salariatului, suma reprezentând compensarea în bani a c. de o. neefectuat se acordă membrilor săi de familie - soţ (soţie), copii, părinţi. V. şi concediu de odihnă suplimentar; programarea concediilor de odihnă; indemnizaţia pentru concediul de odihnă. CONCEDIU DE ODIHNĂ PENTRU PERSONALUL AFLAT ÎN MISIUNE PERMANENTĂ ÎN STRĂINĂTATE, c. ce se acordă personalului aflat în misiune permanentă în străinătate, care are dreptul şi la un concediu suplimentar pentru climă greu de suportat, care se programează la aceeaşi dată, cu plata drepturilor în lei, dacă acesta se efectuează în ţară, şi cu plata drepturilor în valută, dacă acesta se efectuează în străinătate. Plata indemnizaţiei de concediu în valută se poate face numai în situaţia în care cheltuielile de transport pentru venirea în ţară şi pentru înapoierea la post a personalului şi a membrilor săi de familie aflaţi în întreţinere în străinătate sunt mai mari decât indemnizaţia cuvenită, stabilită la nivelul salariului lunar de încadrare în valută. Efectuarea concediului de odihnă în străinătate, cu plata drepturilor în valută, se face, la solicitarea persoanei în cauză, cu aprobarea conducerii unităţilor trimiţătoare. în această situaţie, unităţile trimiţătoare nu vor mai suporta alte cheltuieli legate de efectuarea concediului în anul respectiv, nici pentru personalul în cauză şi nici pentru membrii săi de familie aflaţi în întreţinere în străinătate. Unităţile trimiţătoare vor putea trimite personalul la post în străinătate numai după ce acesta şi-a efectuat concediul de odihnă pe anul calendaristic în curs. în anul încheierii misiunii în străinătate, c. de o. pe anul respectiv se efectuează după venirea de la post, cu plata drepturilor în lei, în ţară. CONCEDIU DE ODIHNĂ SUPLIMENTAR, c. care se acordă anumitor categorii de salariaţi şi se adaugă anual la concediul de odihnă de bază. Salariaţii care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare ori care lucrează în locuri de muncă unde există astfel de condiţii au dreptul la un concediu suplimentar de odihnă, cu o durată minimă de trei zile lucrătoare. Salariaţii nevăzători au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de o.s. cu o durată de şase zile lucrătoare. Salariaţii încadraţi în grade de invaliditate au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de o.s. de trei zile lucrătoare. Zilele de concediu suplimentar se cumulează. La stabilirea duratei efective a c. de o.s. în cadrul negocierilor, partenerii sociali pot avea în vedere şi vechimea în muncă a salariaţilor. Pentru salariaţii din administraţia publică, regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, durata acestui concediu este cuprinsă între trei şi zece zile lucrătoare. Salariaţii din procuratură (parchet) au dreptul la un concediu suplimentar de trei zile lucrătoare. Pe baza normelor juridice în vigoare se stabilesc categoriile de personal, activităţile şi locurile de muncă pentru care se acordă c. de o.s., precum şi existenţa condiţiilor de muncă grele, periculoase sau vătămătoare. Având în vedere criteriile stabilite, durata efectivă a concediului suplimentar pentru salariaţii din regiile autonome cu regim specific, din administraţia publică şi din unităţile bugetare se aprobă de către următoarele organe: de miniştrii sau de conducătorii celorlalte organe centrale ale administraţiei publice, cu avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, pentru salariaţii din aparatul propriu şi din unităţile subordonate; de prefectul judeţului, cu avizul Departamentului pentru Administraţia Publică Locală, pentru salariaţii aparatului prefecturii; de consiliul judeţean sau local, pentru salariaţii din serviciile publice judeţene, respectiv locale, precum şi din unităţile subordonate; 430 CON de consiliul de administraţie al regiei autonome cu specific deosebit, cu avizul ministerului de resort, pentru salariaţii din aceste unităţi; de conducătorul instituţiilor publice bugetare neguvemamentale, pentru salariaţii din aparatul propriu şi din unităţile bugetare subordonate. Pentru salariaţii din ministere, din alte organe centrale ale administraţiei publice, precum şi din celelalte unităţi bugetare, trimişi să lucreze în străinătate, în ţări cu climă greu de suportat, durata efectivă a c. de o.s., diferenţiat pe ţări şi zone geografice, se aprobă de miniştri sau secretari de stat, şefi ai departamentelor subordonate Guvernului, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi al Departamentului de Protecţia Muncii din Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii care îşi desfaşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de o.s. plătit, stabilit în modul următor: 20 de zile calendaristice, pentru cei care fac parte din personalul navigant de pe aeronavele turboreactoare şi turbopropulsoare şi din cel îmbarcat pe submarine, pentru scafandri, precum şi pentru ofiţerii şi maiştrii militari instructori de zbor din instituţiile militare de învăţământ; 16 zile calendaristice, pentru cei care fac parte din personalul navigant de pe aeronave şi din cel îmbarcat pe vedete torpiloare sau alte nave similare stabilite prin ordin al ministrului Apărării Naţionale, precum şi pentru paraşutişti; 3-14 zile calendaristice pentru cei care lucrează în condiţii de muncă grele sau periculoase, stabilite de ministrul Apărării Naţionale. Pentru ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţeri care, la data efectuării c. de o.s., nu mai lucrează în condiţii deosebite, durata acestuia se stabileşte proporţional cu timpul lucrat în asemenea condiţii în anul calendaristic respectiv, pentru cei care sunt încadraţi în astfel de locuri de muncă în cursul anului, durata c. de o.s. se stabileşte proporţional cu timpul de la data încadrării până la finele anului. Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii care fac parte din personalul navigant de pe aeronavele turboreactoare şi turbopropulsoare, din personalul îmbarcat pe submarine, vedete torpiloare şi vedete purtătoare de rachete, scafandrii, paraşutiştii şi personalul care execută nemijlocit misiuni de protecţie şi de intervenţie antiteroristă efectuează gratuit 15 zile calendaristice din concediul cuvenit la centre de refacere a capacităţii de muncă şi de întărire a sănătăţii. în cazul în care centrele de refacere a capacităţii de muncă şi de întărire a sănătăţii nu dispun de locuri suficiente, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii pot fi trimişi pentru refacere în staţiuni balneoclimaterice, cu suportarea cheltuielilor aferente de către ministerele sau serviciile în care aceştia îşi desfaşoară activitatea. V. şi concediu de odihnă; programarea concediilor de odihnă; indemnizaţia pentru concediul de odihnă. CONCEDIU FĂRĂ PLATĂ, număr de zile în care o persoană încadrată în muncă într-o unitate economică sau instituţie îşi întrerupe activitatea ca urmare a reducerii temporare a activităţii unităţii sau a unor cerinţe personale, pe baza unei cereri motivate. Salariaţii din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare au dreptul la concedii fară plată, a căror durată însumată nu poate depăşi 90 de zile lucrătoare anual, pentru rezolvarea următoarelor situaţii personale: susţinerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituţiile de învăţământ superior, curs seral sau fară frecvenţă, a examenului de diplomă, pentru salariaţii care urmează o formă de învăţământ superior, curs seral sau fară frecvenţă; susţinerea examenului de admitere la doctorat, a examenului de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaţilor care nu beneficiază de burse de doctorat; prezentarea la concurs în vederea ocupării unui post în altă unitate. C. fără p. se acordă pe o perioadă de timp mai mare de 90 de zile în următoarele situaţii: îngrijirea copilului bolnav în vârstă de peste trei ani, în perioada indicată în certificatul medical (de acest drept beneficiază atât mama salariată, cât şi tatăl salariat, dacă mama copilului nu beneficiază, pentru aceleaşi motive, de c. fără p.); tratament medical efectuat în străinătate pe durata recomandată de medic, dacă cel în cauză nu are dreptul la indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau a soţiei ori a unei rude apropiate (copil, frate, soră, părinte, pe timpul cât aceştia se află la tratament în străinătate), cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătăţii. C. fără p. se poate acorda şi pentru interese personale pe durate stabilite prin acordul părţilor. Pe durata c. fără p. mai mari de 30 de zile lucrătoare pot fi angajate alte persoane, cu contracte de CON 431 muncă pe durată nedeterminată. în timpul c. fără p. persoanele îşi păstrează calitatea de salariat şi continuă vechimea în muncă. V. şi concediu de odihnă; concediu de odihnă pentru personalul aflat în misiune permanentă în străinătate. CONCEDIU MEDICAL, număr de zile în care se întrerupe activitatea unei persoane într-o unitate, determinat de pierderea temporară a capacităţii de muncă, din cauza unei boli sau a unui accident, acordat de conducerea unităţii pe baza certificatului medical eliberat de organele medicale competente; durata c.m. diferă în funcţie de felul şi gravitatea bolii ori a accidentului. Peste un anumit număr de zile de c.m., în mod diferenţiat pe afecţiuni şi accidente, se propune pensionarea pentru invaliditate. Persoana care se află în c.m. primeşte o indemnizaţie prin asigurările sociale. Numărul de zile cât durează c.m. se cuprinde în vechimea neîntreruptă în muncă în aceeaşi unitate. V. şi indemnizaţie in caz de incapacitate temporară de muncă. CONCEDIU MEDICAL ÎN CAZ DE INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCĂ DETERMINATĂ DE ACCIDENT SAU BOALĂ OBIŞNUITĂ, c. ce se acordă salariaţilor, inclusiv persoanelor aflate în perioada de probă, independent de durata determinată sau nedeterminată a contractului de muncă, în caz de incapacitate temporară de muncă determinată de accident sau boală obişnuită. Totuşi salariaţii încadraţi cu contract de muncă pe durată determinată trebuie să aibă o vechime în muncă, adică o perioadă de contribuţie, de minimum patru luni în ultimele 12 luni sau de zece luni în ultimii doi ani premergători acordării c.m. Incapacitatea de muncă trebuie să se producă pe durata exercitării contractului de muncă. De asemenea, c.m. se acordă şi în perioada suspendării contractului de muncă, precum şi după încetarea contractului de muncă din motive neimputabile salariaţilor, dacă incapacitatea de muncă s-a ivit în termen de 90 de zile de la data desfacerii contractului de muncă. Beneficiază de c.m. şi pensionarii invalizi de gradul III şi pensionarii urmaşi. Dacă c.m. depăşeşte şase luni, el poate fi prelungit de Ministerul Sănătăţii cu cel mult 90 de zile. în cazul în care nici după expirarea acestei perioade de timp, asiguratul nu-şi reface capacitatea de muncă, se avizează pensionarea de invaliditate. V. şi indemnizaţie în caz de incapacitate temporară de muncă. CONCEDIU MEDICAL PENTRU PERSONALUL TRIMIS ÎN MISIUNE ÎN STRĂINĂTATE, c. ce se acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, care se află în incapacitate temporară de muncă, ca urmare a unei boli ori a unui accident, când se află în concediu pre/postnatal, concediu pentru îngrijirea copilului bolnav, precum şi în caz de carantină. în aceste cazuri, personalul respectiv are dreptul la indemnizaţie în valută sau în lei, după caz. Drepturile cuvenite personalului care se află în astfel de situaţii se determină, potrivit legislaţiei în vigoare, în raport cu salariile în valută, pentru primele zece zile lucrătoare şi se suportă din fondul de salarii în valută, iar pentru următoarele zile, în raport cu salariile de încadrare în lei, în ţară, şi se suportă din fondul asigurărilor sociale. Pe perioada c.m., personalul are dreptul şi la indemnizaţiile integrale în valută cuvenite pentru soţia (soţul) şi copiii aflaţi în întreţinere în străinătate. Dacă personalul încadrat se află în concediu medical în ţară, indemnizaţiile pentru membrii de familie rămaşi în străinătate se acordă numai dacă, prin aducerea lor în ţară, cheltuielile de transport pe distanţa dus-întors sunt superioare acestor indemnizaţii. Unităţile trimiţătoare sunt obligate să ia măsuri ca trimiterea personalului în misiune permanentă în străinătate să se facă numai în baza unui examen medical, în condiţiile stabilite de către Ministerul Sănătăţii, din care să rezulte că starea sănătăţii acestuia îi permite desfăşurarea activităţii în ţările respective. Sunt supuşi examenului medical şi membrii de familie care însoţesc personalul permanent în străinătate. CONCEDIU PENTRU EVENIMENTE FAMILIALE DEOSEBITE, c. plătit care se acordă salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, în afara concediului de odihnă de bază şi a celui suplimentar. Concediul se 432 acordă în cazul unor evenimente deosebite petrecute în familie sau în alte situaţii, şi anume: ■la căsătoria salariatului - 5 zile; "la naşterea sau căsătoria unui copil - 3 zile; "la decesul soţului (soţiei), copilului, părinţilor, socrilor - 3 zile; "la decesul bunicilor, fraţilor, surorilor- 1 zi; "pentru donatorii de sânge - un număr de zile reglementat de lege; "la schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiaşi unităţi, în altă localitate, şi la mutarea domiciliului - 5 zile. Prin contractele colective de muncă se pot stabili şi alte situaţii în care salariaţii beneficiază de zile libere plătite şi numărul acestora. V. şi concediu de odihnă; concediu de odihnă suplimentar; programarea concediilor de odihnă. CONCEDIU PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI BOLNAV ÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA TREI ANI, c. ce se acordă salariatelor încadrate cu contract de muncă pe durată nedeterminată, pentru îngrijirea copilului bolnav până la împlinirea vârstei de trei ani. Acordarea acestui concediu necesită cel puţin şase luni de plată a contribuţiei de asigurări sociale în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu medical. CONCEDIU PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI CU HANDICAP, formă de protecţie socială ce se acordă, la cerere, persoanelor salariate (femei şi bărbaţi) care au în îngrijire un copil cu handicap. Se acordă un concediu plătit pentru îngrijirea copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de trei ani şi concedii medicale pentru îngrijirea copilului cu handicap până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani. C. se acordă atât pentru copilul firesc, cât şi pentru copilul înfiat, primit în plasament familial sau încredinţat spre creştere şi educare. CONCEDIU PENTRU STUDII, c. ce se acordă pe o durată de 30 de zile, în afara c. de odihnă, personalului - elevi şi studenţi - care urmează cursurile serale şi fară frecvenţă, cu condiţia de a-şi îndeplini îndatoririle de producţie şi de a promova anii de studii. Pentru examenul de bacalaureat sau de licenţă, se acordă c. fară plată pe timp de cel mult 15 zile. CONCEDIU PENTRU TRANSFER, c. care se acordă pe timp de cinci zile personalului transferat de la unitate în altă localitate, pentru mutarea familiei şi a gospodăriei sale. CONCEDIUL SALARIATELOR PENTRU ÎNGRIJIREA COPIILOR ÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA DOI ANI, c. care se acordă mamelor salariate, indiferent de durata şi de natura contractului de muncă, pentru creşterea şi îngrijirea copiilor în vârstă de până la doi ani. Pentru acordarea concediului se cere un stagiu de cotizare de cel puţin şase luni în ultimele 12 luni sau, după caz, 12 luni în ultimele 24 de luni anterioare datei naşterii copilului, în cazul persoanelor asigurate ale sistemului public de pensii anterior datei de 17 martie 2003. După această dată se cere un stagiu de cotizare de cel puţin zece luni în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului, în cazul persoanelor care devin asigurate ale sistemului public de pensii ulterior datei de 17 martie 2003. Acest concediu se acordă în afara concediului pentru sarcină şi lehuzie, de 126 de zile. Concediul pentru îngrijirea copilului se acordă, la cerere, în continuarea concediului pentru sarcină şi lehuzie sau oricând până când copilul împlineşte vârsta de doi ani. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului reprezintă 85% din salariul tarifar lunar pe ultimele şase luni. Beneficiază de acest concediu şi mamele salariate care înfiază copii, au fost numite tutori, au copii încredinţaţi sau primiţi în plasament familial, până la împlinirea de către copii a vârstei de doi ani. V. şi indemnizaţie de naştere; indemnizaţie în caz de maternitate. CONCENTRARE BANCARĂ, comasarea afacerilor bancare într-un număr tot mai redus de bănci mari şi foarte mari. C.b. a ajuns la cel mai înalt grad fiind determinată de concentrarea producţiei industriale. Dezvoltarea marilor întreprinderi determină şi concentrarea producţiei industriale. Dezvoltarea marilor întreprinderi determină creşterea resurselor şi a rezervelor lor băneşti, a căror păstrare şi fructificare le realizează marile bănci. Aceste întreprinderi solicită, în acelaşi timp, credite mari care pot fi satisfăcute numai de către bănci CON 433 puternice. întreprinderile mari tind să-şi plaseze mijloacele lor băneşti libere în bănci gigant, care pot garanta mai bine păstrarea lor, le pot utiliza mai convenabil şi pot să acorde credite mai uşor. Aceeaşi politică o duc şi rentierii. Băncile mari au o serie de avantaje faţă de cele mici: "ele îşi atrag mai uşor clienţi noi; "organizează mai multe filiale, ceea ce le permite să mobilizeze depunerile din localităţi diferite şi să efectueze operaţiuni active mai largi; ■dimensiunile mari ale operaţiunilor de bancă determină micşorarea cheltuielilor de efectuare a lor; "o bancă mare suportă mai uşor conjuncturile economice nefavorabile etc. Ca şi în industrie, concurenţa dintre bănci duce la absorbirea băncilor mici de către cele mari. Procesul de concentrare a băncilor se produce uneori mai repede decât în industrie. Cu toate acestea, concentrarea producţiei constituie baza concentrării băncilor. C.b. se realizează sub diferite forme, însă în primul rând sub forma creşterii capitalurilor proprii ale băncilor prin acumularea profitului. De asemenea, c.b. se realizează prin mărirea numărului de filiale, prin controlul asupra altor bănci etc. CONCENTRAREA CAPITALULUI 1. Creşterea proporţiilor capitalului, ca urmare a transformării unei părţi din profit în capital. 2. Acumularea de profit sau investirea în întreprindere a unei părţi din profit, fapt care conduce la extinderea capitalului. Goana continuă după profituri cât mai mari, cu care să-şi sporească mereu capitalul şi prin urmare posibilităţile dobândirii unei mase crescânde de profit, stimulează procesul c.c. Un alt stimulent principal al c.c. îl constituie concurenţa. C.c. şi centralizarea capitalului (v.) creează premise şi deschide largi posibilităţi pentru concentrarea producţiei în întreprinderi mari, fapt care conduce la acumularea de avuţii uriaşe în mâinile unui număr restrâns de capitalişti, iar pe o anumită treaptă conduce la formarea monopolurilor. La rândul său, dominaţia monopolurilor a determinat intensificarea procesului de c.c. Marea producţie capitalistă are avantaje hotărâtoare, comparativ cu cea mică. Astfel, întreprinderile mari pot introduce pe scară largă maşini şi tehnologii de fabricaţie noi, perfecţionate, pot introduce o largă diviziune şi specializare a muncii, ceea ce le dă posibilitatea să vândă produsele mai ieftin. în lupta de concurenţă survin cheltuieli şi pierderi pe care întreprinderile mari le suportă şi le recuperează mai uşor, în timp ce firmele mici şi mijlocii decad, se ruinează, dau faliment. Marile întreprinderi capitaliste obţin credite bancare incomparabil mai uşor şi în condiţii mai avantajoase decât întreprinderile mici, iar în lupta de concurenţă creditul constituie o importantă armă. Iată de ce, c.c. duce nu numai la creşterea capitalului individual, ci şi a celui social. C.c. şi centralizarea capitalului exprimă relaţia directă dintre muncitori şi capitalişti; ca urmare a acestor procese, un număr tot mai mic de capitalişti, care deţin averi imense, ajung să hotărască soarta a sute de mii şi milioane de muncitori. C.c. în agricultură are drept urmare concentrarea pământului şi a celorlalte mijloace de producţie în mâinile marilor proprietari, în timp ce masele largi de ţărani săraci şi mijlocaşi lipsiţi de pământ, vite de muncă, unelte agricole etc., se transformă în proletari. După al doilea război mondial, c.c. s-a intensificat considerabil datorită acţiunii mai multor factori cum sunt: intervenţia în măsură tot mai mare a statului în viaţa economică, formarea de uniuni monopoliste interstatale, amplificarea revoluţiei ştiinţifico-tehnice, intensificarea exportului de capital etc. C.c. şi centralizarea acestuia au ca urmare agravarea contradicţiilor şi în special adâncirea prăpastiei dintre minoritatea deţinătoare de capital şi marea majoritate neavută a societăţii. CONCENTRARE FINANCIARĂ, sporire, creştere a capitalului agentului economic. C.f. se poate realiza pe următoarele căi: "fuziune; "absorbţie; "participare; "integrare etc. CONCERN, formă organizatorică de monopol; organizaţie monopolistă realizată prin concentrarea întreprinderilor din diferite ramuri economice care au la bază dependenţa financiară de un anumit grup de mari capitalişti, care exercită controlul asupra tuturor întreprinderilor din interiorul c. C. poate apărea pe două căi, şi anume: a) o întreprindere principală, dominantă, îşi subordonează alte întreprinderi mai mici; b) asocierea mai multor întreprinderi sub o singură conducere, dar care sub aspect juridic rămân autonome, ceea ce înseamnă că nu are loc o 434 CON subordonare totală a unei întreprinderi faţă de cealaltă. ❖ C. bancar, formă a monopolului bancar; uniune monopolistă bancară care se formează prin subordonarea de către o bancă mare a unor bănci mai mici, prin sistemul de participare a capitalului bancar, prin cumpărarea sau schimbul de acţiuni, prin sistemul creditelor etc. C.b. supune băncile pe baza controlului financiar, lăsându-le aparent independente. Adesea, baza, centrul c.b. este trustul bancar care deţine o poziţie dominantă în cadrul consorţiului. Un rol important în structura concernelor bancare îl joacă sistemul de participare. Scopul principal al c.b. este realizarea unor profituri cât mai mari. V. şi monopol; trust; monopol bancar. CONCESIA COMERCIALIZĂRII, sumă de bani care revine membrilor grupului de vânzări din adaosul de comercializare a emisiunii primare. CONCESIA COMERCIALIZĂRII FONDULUI MUTUAL 1. Diferenţă între valoarea netă a activului şi preţul oferit publicului. 2. Sumă de bani achitată de investitor pentru a cumpăra acţiuni ale fondului mutual. C.c.f.m. se publică sub formă procentuală, împreună cu valoarea unitară netă şi cu preţul oferit publicului la cotarea acţiunilor fondului mutual (V.). CONCESIONAR, intermediar (persoană fizică sau juridică) care cumpără produse şi servicii de la concedent, pentru a le asigura anumite condiţii de vânzare pe o anumită piaţă. CONCESIUNE, drept acordat de stat unei persoane fizice sau juridice de a exploata o bogăţie a solului sau subsolului, de a vinde un anumit produs, de a executa anumite lucrări sau de a presta anumite servicii de interes general sau local, în schimbul unor beneficii. CONCILIERE, modalitate de soluţionare a divergenţelor ivite între titularii de investiţii şi organele bancare cu prilejul avizării şi admiterii la finanţare şi creditare a investiţiilor. In cazurile în care c. nu reuşeşte să soluţioneze divergenţele, soluţionarea lor are loc prin participarea organelor superioare ale titularilor şi băncilor finanţatoare. CONCORDAT, înţelegere, convenţie între un comerciant debitor falit şi masa creditorilor, referitoare la modul şi termenele de stingere a datoriilor. C. poate fi amiabil sau judiciar. ❖ C. judiciar este cel omologat de către instanţa judiciară şi conferă debitorului dreptul de a reintra în posesia activului său, luându-şi obligaţia de a plăti parţial - în cota concordată - sau integral datoriile sale, la termenele şi în condiţiile stabilite. ❖ C. prefalimentar (preventiv), convenţie, acord, extras judiciar încheiat de către debitor cu fiecare creditor în parte, mai înainte de declararea falimentului, prin care debitorul este ajutat să treacă criza de insolvabilitate. Prin c.p. se evită declanşarea procedurii de faliment şi consecinţele ce ar decurge din starea de încetare a plăţilor. Se poate folosi şi c. prin abandon de activ care constituie o înţelegere ce intervine între falit şi adunarea creditorilor, prin care falitul abandonează bunurile sale în favoarea creditorilor, în schimbul anulării parţiale sau totale a datoriilor. Prin c. se poate conveni încetarea sau suspendarea procedurii falimentului, nu însă şi oprirea urmăririi penale, dacă este cazul. Când nu toţi creditorii şi-au dat asentimentul pentru încheierea c., judecătorul sindic îi convoacă - în termen de trei zile de la verificarea creanţelor - pe creditori pentru consultare referitoare la c. în acest termen, propunerea de concordat se poate face de către falit sau de un număr de creditori care reprezintă cel puţin un sfert din pasivul falimentului. Simpla propunere de c. nu suspendă actele întreprinse pentru lichidarea falimentului. C. trebuie subscris în aceeaşi adunare în care a fost consimţit. Dacă survine vreo schimbare în condiţiile c., adeziunile date în prima adunare rămân fară efect. Creditorii care n-au consimţit ori n-au intervenit la c. pot face opoziţie la omologare. Ulterior omologării, se poate exercita calea de atac legală împotriva sentinţei pronunţate. După ce sentinţa de omologare a rămas definitivă, încetează starea de faliment şi, totodată, încetează funcţiile judecătorului sindic. Dacă falitul nu îndeplineşte condiţiile c., unul sau mai mulţi creditori, care au participat la deliberări şi care CON 435 nu au fost îndestulaţi cu sumele cuvenite prin c., pot cere rezilierea c. Rezilierea c. de către instanţa de judecată conduce la redeschiderea operaţiunilor falimentului, iar creditorii neîndestulaţi reintră în drepturile lor faţă de falit. Repunerea în stare de faliment pentru neplata cotelor stabilite prin c. atrage pentru falit pedeapsa prevăzută pentru bancruta simplă (v.). C. judiciar nu se admite în următoarele cazuri: "falitul se ascunde; "falitul este inculpat pentru bancrută frauduloasă (v.) (încetarea plăţilor se datorează unor împrejurări neobişnuite, ca de exemplu: "jocuri de noroc, cheltuieli extravagante, speculaţii etc.); "falitul a mai fost în stare de faliment; "falitul nu se obligă să plătească cel puţin 60% din capitalul creanţelor; ■termenul stipulat pentru plata cotei trece de 18 luni; "nu se garantează plata cotei concordatare etc. CONCURENŢĂ, trăsătură a economiei de piaţă care exprimă comportamentul agenţilor economici în condiţiile liberei iniţiative, pentru obţinerea unor condiţii de producţie şi desfacere mai avantajoase, astfel încât să obţină un profit cât mai mare. C. este confruntarea economică dintre producători, comercianţi, bancheri ş.a. pentru a atrage o parte cât mai mare din clientela consumatoare prin preţuri accesibile, prin calitatea mărfurilor şi serviciilor, astfel încât să obţină rezultate economice şi financiare cât mai bune. C. este o confruntare liberă, deschisă, dar loială, prin care agenţii economici vânzători şi cumpărători caută să-şi îmbunătăţească situaţia economico-financiară. Ţările cu economie de piaţă dezvoltată cunosc următoarele forme de c.: a) c. imperfectă, formă de concurenţă între agenţii economici vânzători şi cumpărători, care prin acţiunile lor pot să influenţeze raportul dintre cererea şi oferta de mărfuri, servicii şi mărimea preţurilor şi tarifelor. Pe piaţa cu c.i., vânzătorii şi cumpărătorii exercită individual presiuni asupra preţului. Trăsăturile principale ale c.i. sunt: "există puţini vânzători şi mulţi cumpărători sau invers; "produsele sunt diferenţiate; "sunt condiţii pentru ca diferiţi agenţi economici să exercite un control asupra preţurilor; "se ivesc dificultăţi relative la intrarea de producători noi în diferite ramuri; "există rivalităţi evidente în relaţiile cu cumpărătorii privind calitatea produselor, frustrarea pe diverse căi a cumpărătorilor etc. C.i. poate fi monopolistică, atunci când există un număr mare de producători, care pot lua decizii independente; producătorii şi consumatorii sunt numeroşi; cererea şi oferta au caracter de atomicitate, însă se pierde caracterul de omogenitate a produselor; cumpărătorii pot alege mărfurile potrivit dorinţelor şi posibilităţilor lor; oligopol, când se păstrează caracterul de atomicitate a cererii, există mulţi cumpărători, dar un produs este oferit de puţini producători. Producătorii nu pot controla preţul, dar pot influenţa piaţa prin deciziile pe care le iau cu privire la producţie sau la preţ, fiecare producător trebuind să ţină seama de deciziile celorlalţi; monopol, în care oferta pentru un anumit produs este concentrată la un singur producător, fapt care îi permite să controleze piaţa. Monopolul influenţează şi chiar determină nivelul preţurilor, însă nu poate determina cantitatea de mărfuri care se vând, deoarece aceasta depinde de puterea de cumpărare existentă la un moment dat. Preţul de monopol este ridicat şi are influenţe negative asupra cumpărătorilor. Monopolul împiedică şi chiar elimină libera concurenţă, conducând la exercitarea dominaţiei producătorului asupra consumatorului. De aceea, sunt necesare măsuri antimonopoliste; c. monopsonică, în care cumpărătorii pot exercita o influenţă asupra preţului produsului, ca urmare a faptului că numărul lor este foarte mic (poate exista chiar un singur cumpărător); b) c. perfectă (pură), curăţată de orice influenţă monopolistă, este aceea în care pe piaţă toţi vânzătorii îşi pot vinde toată producţia oferită la preţul pieţei, fară să-l poată influenţa hotărâtor, iar cumpărătorii pot cumpăra ceea ce au nevoie şi cât doresc la preţul dat al pieţei, fară ca şi aceştia să-l poată modifica după dorinţa lor. Caracteristicile c.p. sunt următoarele: "atomicitate perfectă, ceea ce înseamnă că producătorii şi consumatorii sunt de puteri aproximativ egale, de regulă în număr mare şi de putere mică; "transparenţă şi fluiditate perfectă, adică toţi producătorii şi consumatorii cunosc perfect cererea şi oferta, încât se poate obţine produsul cel mai bun şi la un preţ cât mai mic; "omogenitatea produsului, adică pe piaţă există produse echivalente, identice; "intrarea şi ieşirea liberă pe piaţă, aceasta însemnând că producătorul intră pe piaţă când are marfa bună şi ieftină şi iese de pe piaţă când marfa este de 436 CON slabă calitate şi de un preţ ridicat; "reflectă mobilitatea factorilor de producţie, aceasta însemnând că toţi producătorii şi consumatorii să poată găsi liber şi nelimitat capitalul şi forţa de muncă necesară. C. prin toate formele sale contribuie la dezvoltarea cercetării ştiinţifice, a tehnicii la nivel mondial, a proceselor tehnologice, la creşterea productivităţii muncii, la reducerea costurilor, la ridicarea calităţii produselor, la diversificarea producţiei etc. în acelaşi timp, c. poate conduce şi la confruntări neloiale între parteneri, la afectarea intereselor consumatorilor, la practicarea unor consumuri neraţionale de materiale, de forţă de muncă etc. CONCURENŢĂ ATOMIZATĂ, c. în care pe piaţă există un număr foarte mare de agenţi economici care desfac mărfuri la preţuri stabilite în mod independent. CONCURENŢĂ IMPERFECTĂ, formă de concurenţă care se deosebeşte de c. perfectă şi care cuprinde c. monopolistă, oligopolul şi monopolul. Orice structură de piaţă diferită de c. perfectă şi de monopol. CONCURENŢĂ ÎN AFARA PREŢULUI (NON-PRICE COMPETITION), strategie de concurenţă, alta decât cea de reducere a preţului, menită să atragă noi clienţi dintre cei loiali concurenţilor. C. în a.p. foloseşte strategii cum sunt: publicitatea, diferite mijloace de marketing, inovarea produsului etc. CONCURENŢĂ MONOPOLISTĂ, c. care cuprinde un număr mare de firme care realizează produse similare, însă nu identice. Folosirea diferenţierii mărfurilor conferă agenţilor economici în cauză un element de putere de monopol, fiecare dintre ei având o curbă a cererii cu pantă negativă şi, ca urmare, pot influenţa preţul. Cu toate acestea, obţinerea pe termen lung de profituri supranormale este împiedicată de libertatea de intrare, ceea ce înseamnă că pot să apară noii agenţi economici care adoptă şi produc alte variante ale aceluiaşi produs în condiţii identice de preţ. în aceste condiţii, profiturile pozitive obţinute pe termen scurt ajung să fie eliminate pe termen lung de către noi agenţi economici intraţi pe piaţă. în condiţiile c.m., agentul economic realizează producţia la nivelul dorit, dar la un cost mai mare decât costul minim. în condiţiile c.m., agentul economic este mai puţin eficient decât în c. perfectă, deoarece produce în exces de capacitate. CONCURENŢĂ PERFECTĂ, structură de piaţă care are următoarele caracteristici: ■fiecare agent economic deţine o cotă nesemnificativă din piaţă; ■fiecare agent economic produce o marfa omogenă, folosind procedee de producţie şi soluţii tehnologice identice; ■fiecare agent economic dispune de informaţii perfecte. în c.p., pătrunderea altor agenţi economici pe piaţă este liberă, în speranţa că ar putea obţine profituri mai mari decât cele normale. Cererea scade până când fiecare agent economic obţine doar profituri normale, fapt ce determină pierderea interesului altor agenţi de a mai pătrunde pe piaţa respectivă. De asemenea, având în vedere că fiecare agent economic produce o marfa omogenă, el nu mai poate ridica preţul fară să-şi piardă cota din piaţă în favoarea agenţilor economici concurenţi. CONCURENŢĂ PURĂ, v. CONCURENŢĂ PERFECTĂ. CONCURS COMERCIAL, ordinea de satisfacere a pretenţiilor mai multor creditori faţă de un debitor insolvabil (persoană fizică sau juridică). C.c. este determinat de falimentul numeroaselor întreprinderi, provocat de anarhia producţiei şi de concurenţa acută. După pronunţarea sentinţei de insolvabilitate a debitorului se numesc organele de conducere a concursului, care stabilesc toate pretenţiile prezentate de creditori, indiferent de termenul lor. în organele de conducere a c.c., rolul principal îl au marii creditori, de regulă băncile, care îşi apără interesele. Pretenţiile creditorilor, recunoscute de organele de conducere ale concursului, CON 437 se satisfac pe seama masei concursului, respectiv a sumei realizate din vânzarea bunurilor debitorului. Ordinea de satisfacere a pretenţiilor creditorilor este legiferată. CONDIŢIA „CU RĂSPUNDERE NUMAI PENTRU PIERDEREA TOTALĂ A NAVEI, INCLUSIV CHELTUIELILE DE SALVARE1*, c. care se referă la asigurarea navelor maritime. Asigurarea încheiată în baza acestei condiţii are o sferă de acoperire a riscurilor mai restrânsă decât celelalte condiţii, în baza cărora se poate încheia această asigurare. V. şi asigurarea navelor maritime. CONDIŢIA „CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ1*, c. care priveşte asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaţionale. Asigurarea încheiată în baza acestei condiţii acoperă mai multe riscuri decât cea în baza condiţiei „fară răspundere pentru avaria particulară*4. V. şi asigurarea „cu răspundere pentru avaria particulară". CONDIŢIA „CU RĂSPUNDERE PENTRU PIERDERE SAU AVARII**, c. care se referă la asigurarea navelor maritime. Asigurarea încheiată în baza acestei condiţii acoperă atât pagubele determinate de pierderea sau dispariţia navei, cât şi cele care sunt urmarea unor avarii, inclusiv contribuţia navei la avaria comună. Practic, se poate afirma că această condiţie oferă acoperire unui mare număr de riscuri, având o sferă de cuprindere mai mare decât alte condiţii în baza cărora poate fi încheiată asigurarea navelor maritime. V. şi asigurarea navelor maritime. CONDIŢIA „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ", c. care priveşte asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaţionale. încheierea asigurării în baza acestei condiţii - ca urmare a faptului că acoperă numai anumite riscuri - se recomandă pentru acele mărfuri care pot fi transportate şi pe puntea vasului, deoarece nu sunt avariate prin contactul cu apa de mare. V. şi asigurarea „fără răspundere pentru avaria particulară". CONDIŢIA „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARII, ÎN AFARĂ DE CAZURILE DE NAUFRAGIU, EŞUARE, INCENDIU, EXPLOZIE PE BORD SAU CIOCNIRE**, c. care se referă la asigurarea navelor maritime. Această condiţie are o sferă de acoperire a riscurilor mai restrânsă decât condiţia „răspundere pentru pierdere şi avarii", deoarece limitează aria răspunderilor pentru avarii. V. şi asigurarea navelor maritime. CONDIŢIA „TOATE RISCURILE", c. care priveşte asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaţionale. în baza acestei condiţii, se extinde considerabil aria riscurilor acoperite, făcând posibilă despăgubirea promptă şi rapidă a asiguratului. V. şi asigurarea pentru toate riscurile. CONDIŢII DE ASIGURARE, prevederi, stipulaţii, clauze cuprinse în contractul de asigurare, care reglementează răspunderea celor două părţi contractante şi, cu deosebire, a asigurătorului în cazul daunelor provocate de riscurile cuprinse în asigurare. Dacă se are în vedere gradul de protecţie a asiguraţilor, în asigurările externe se folosesc următoarele c. de a. principale: a) condiţii fară răspundere pentru avaria particulară; b) condiţii cu răspundere pentru avaria particulară; c) condiţii cu răspundere pentru toate riscurile. Conform condiţiilor din prima categorie, societatea de asigurări îl despăgubeşte pe asigurat numai pentru daunele de avariere totală a întregii încărcături sau a unei părţi din aceasta, precum şi pentru daune de avarie particulară, dacă sunt determinate de una dintre următoarele cauze: eşuare, incendiu, trăsnet, răsturnare, scufundare, naufragiu, împotmolire sau contact cu alte mijloace de transport, cu obiecte fixe sau plutitoare, prăbuşirea podurilor sau a altor construcţii, dispariţia mijlocului de transport cu care este transportată încărcătura. Asigurarea în aceste condiţii acoperă, în acelaşi timp, pierderile, cheltuielile şi contribuţiile plătite de asiguraţi în caz de avarie comună, 438 CON precum şi cheltuielile necesare şi rezonabile efectuate în scopul salvării bunurilor asigurate, al prevenirii unui pericol iminent, al reducerii consecinţelor unei avarii şi al stabilirii mărimii acesteia. Pe baza acordului încheiat între asigurător şi asigurat, în această formă de asigurare pot fi cuprinse şi alte riscuri. Condiţiile de asigurare (b) compensează daunele provocate de avarierea totală sau parţială a întregii încărcături sau a unei părţi din aceasta, ca urmare a unor cauze suplimentare celor prevăzute la condiţiile (a), şi anume avarierea mărfurilor prin contact cu apa de mare, accidente la încărcare, stivuire sau descărcarea mărfurilor ori în timpul alimentării cu combustibil a mijlocului de transport, avarierea mărfurilor ca urmare a defectării instalaţiilor etc. CONFEDERAŢIE, denumire dată unor asociaţii de organizaţii obşteşti care au ţeluri (scopuri) social-politice fundamentale comune sau apropiate (de exemplu, confederaţia sindicatelor). V. şi sindicat. CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE DE LA BRETTON WOODS, c. cu conţinut monetar şi financiar, care a avut loc la 22 iulie 1944 şi care a hotărât: revizuirea regulilor de funcţionare a sistemului monetar internaţional; instaurarea unui regim de schimburi, capabil să prevină haosul postbelic; înfiinţarea unei instituţii internaţionale, însărcinată să supravegheze buna funcţionare a reglementărilor internaţionale; multilateralismul, convertibilitatea monedelor; interdicţia practicilor discriminatorii. CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU COMERŢ Şl DEZVOLTARE (U.N.C.T.A.D.), organ specializat pentru problemele privind comerţul şi dezvoltarea, instituit în decembrie 1964, de către Adunarea Generală a O.N.U. Membre ale organizaţiei sunt toate statele care fac parte din O.N.U. U.N.C.T.A.D. are următoarele obiective principale: «stabilirea relaţiilor comerciale internaţionale pe baze juste şi echitabile; "promovarea cu prioritate a comerţului ţărilor în curs de dezvoltare, pentru accelerarea dezvoltării lor economico-sociale; ■extinderea relaţiilor comerciale şi a colaborării economice între ţările cu sisteme social-economice diferite; "elaborarea de principii şi politici în comerţul internaţional şi rezolvarea problemelor comerciale privind dezvoltarea economică; "instituirea de instrumente juridice multilaterale în domeniul relaţiilor de colaborare economică externă şi cu deosebire în domeniul comerţului; "armonizarea politicii guvernelor în domeniul comerţului şi dezvoltării; ■crearea şi asigurarea unui cadru instituţional favorabil, menit să înlesnească coordonarea comerţului internaţional, a organismelor din sistemul O.N.U. La sesiunile ţinute din patru în patru ani s-au elaborat măsuri şi recomandări menite să contribuie la impulsionarea creşterii economice a ţărilor în curs de dezvoltare, în vederea reducerii şi lichidării decalajului dintre ele şi ţările dezvoltate. în intervalul dintre sesiuni funcţionează Consiliul pentru Comerţ şi Dezvoltare, ca organ permanent al conferinţei, compus din 55 de state alese de conferinţă pe criterii geografice. Consiliul se întruneşte de două ori pe an, urmărind aplicarea recomandărilor şi a deciziilor conferinţei, şi funcţionează pe patru subcomisii şi alte organisme. U.N.C.T.A.D. are un secretariat cu sediul la Geneva, condus de un secretar general. Secretariatul elaborează studii, analize şi date statistice necesare sesiunii şi consiliului, pregăteşte diferite rapoarte specializate etc. Ca membră a organizaţiei, România participă activ la lucrările Conferinţei şi a făcut numeroase propuneri pentru promovarea relaţiilor economice dintre toate ţările lumii. Ţara noastră, alături de celelalte ţări în curs de dezvoltare, militează pentru eliminarea restricţiilor cantitative şi a barierelor artificiale din calea comerţului internaţional, pentru obţinerea anumitor preferinţe vamale din partea ţărilor dezvoltate. CONFISCARE, sancţiune administrativă sau penală, în temeiul deciziei unui organ al administraţiei de stat sau a instanţei penale, care constă în trecerea forţată (parţială, totală sau specială) a bunurilor unei persoane fizice în proprietatea statului, fară acordarea vreunei CON 439 despăgubiri. C., potrivit prevederilor actelor normative, poate fi o sancţiune sau o măsură preventivă. CONFLICT DE MUNCĂ, situaţie în care se ivesc diferite dispute între agenţi economici şi instituţii, pe de o parte, şi salariaţi, pe de altă parte, referitoare la angajare, neangajare concediere, condiţiile contractului de muncă, condiţiile de muncă, salarizare, concedii, ajutoare etc. CONFLICT SOCIAL, neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord, diferend, discuţie violentă în cadrul unui sistem de organizare şi conducere, în legătură cu unele probleme privind sarcinile de serviciu, remunerarea, timpul de lucru sau comportamentul unor persoane. CONOSAMENT, act scris, titlu de credit reprezentativ, document utilizat în transportul maritim, redactat într-o anumită formă, semnat şi eliberat de reprezentanţii organizaţiei de navigaţie, de armator sau de către căpitanul (comandantul) navei, prin care se confirmă încărcarea mărfii pe bordul vasului sau primirea mărfii în vederea încărcării ei, precum şi obligaţia de a o transporta în condiţii bine stabilite, contra unei taxe numite navlu (v.), într-un anumit port şi angajamentul de a preda mărfurile destinatarului lor legitim la sosirea în port. C. se întocmeşte de armator sau de agentul său, de căpitanul vasului sau de către secundul acestuia. Posesia c. înseamnă posesia însăşi a mărfii, ceea ce oferă posibilitatea negocierii (vânzării) sau punerii drept gaj prin simpla andosare sau predare, fară ca marfa să fie prezentă. Din acest motiv, c. se mai numeşte şi cambia mărilor. C. serveşte şi ca act de transport, care însoţeşte marfa, şi ca act financiar-contabil, care dovedeşte achitarea taxelor de transport. C. îndeplineşte următoarele funcţii: "atestă că între cărăuş şi încărcător a intervenit un contract de navlosire; ■constituie o dovadă că armatorul a primit anumite mărfuri spre a fi transportate; "este un titlu de valoare (de credit reprezentativ) şi de proprietate, care reprezintă marfa ce se transportă, având calitatea de instrument de credit care poate circula prin andosare (gir). Persoana care are posesia legitimă a conosamentului este considerată proprietarul mărfii. Transmiterea proprietăţii conosamentului constă, de fapt, şi în transmiterea proprietăţii asupra mărfii pe care o cuprinde. C. conţine următoarele elemente obligatorii: "numele şi sediul armatorului; ■denumirea şi pavilionul vasului; "numărul de ordine al conosamentului; "numărul de exemplare originale ale conosamentului; "numele încărcătorului; "portul de încărcare şi de descărcare; ■numele destinatarului; "greutatea şi volumul încărcăturii; "măsurile principale necesare identificării mărfurilor de pe navă, numărul coletelor, lăzilor, greutatea lor, starea mărfurilor etc.; "modalitatea de plată a navlului; "locul şi data întocmirii conosamentului; "locul şi data încheierii contractului de navlosire; "semnătura căpitanului vasului. C. poate fi nominativ, la purtător, la ordin, cu navlul plătit, cu navlul plătibil la destinaţie, fără transbordare, cu transbordare, individual, colectiv, „curat“ etc. ❖ C. colectiv, c. ce se completează de un agent încărcător pentru mai multe colete cu mărfuri destinate mai multor destinatari dintr-un port. C.c. simplifică munca de întocmire a acestor documente şi evită unele cheltuieli reclamate de această muncă. ❖ C. „curat“, c. care nu cuprinde menţiuni sau rezerve suplimentare, menite să constate expres existenţa vreunui neajuns legat de mărfurile sau ambalajele care se livrează cumpărătorilor externi, ca de exemplu: butoaie care curg, saci vechi, lăzi uzate etc. Vânzătorul are obligaţia să livreze marfa în ambalaje adecvate transportului maritim. ❖ C. de bord, formă de c. care atestă că marfa a fost efectiv încărcată pe navă. ❖ C. Ia ordin, formă de c. care conţine menţiunea specială „la ordin“, urmată de numele beneficiarului. Un astfel de c. poate fi emis: de regulă, la ordinul beneficiarului creditului documentar, andosat ulterior de către acesta; la ordinul băncii care a deschis creditul; la ordinul cumpărătorului-ordonator. Dacă se utilizează incassoul documentar, se foloseşte emiterea c. la o. exportatorului, care se andosează la ordinul băncii remitente ori direct la ordinul acestei bănci. C. la o. poate fi negociat şi transmis prin gir sau andosare. în situaţia în care ultimul beneficiar, la ordinul căruia a fost andosat c., semnează şi pune ştampila pe verso fară să numească alt beneficiar, c. devine la 440 CON purtător. ❖ C. Ia purtător, formă de c. rar întâlnită, al cărei purtător este şi proprietarul mărfurilor, datorită faptului că proprietatea asupra mărfurilor pe care le reprezintă se transmite prin simpla remitere, fară să mai fie necesară andosarea (v.). * C. „murdar", c. care conţine menţiuni referitoare la starea necorespunzătoare a mărfii şi a ambalajului acesteia. ❖ C. net, c. care nu conţine nici o rezervă referitoare la starea mărfurilor de pe navă şi a ambalajelor acestora. Exportatorul (vânzătorul) este obligat să livreze marfa într-un ambalaj adecvat transportului pe mare. ❖ C. nominativ, c. care conţine numele beneficiarului camia îi sunt livrate mărfurile fară altă menţiune. C.n. este negociabil, iar transferul proprietăţii se face printr-o procedură specială numită cesiune de creanţă. ❖ C. pentru îmbarcare, formă de c. prin care transportatorul acceptă mărfurile pentru transport. în momentul întocmirii c., mărfurile nu sunt încă încărcate pe navă. C. se întocmeşte şi se emite într-un set complet format din mai multe originale, care fac posibilă ajungerea lor la destinaţie pe mai multe căi. De asemenea, se întocmesc mai multe copii, în funcţie de condiţiile de plată. în portul de destinaţie mărfurile se descarcă şi se eliberează pe baza unuia dintre exemplarele originale. Acest fapt determină anularea automată a celorlalte exemplare. CONSEMNANT, persoană care depune mărfuri sau anumite valori materiale unei alte persoane fizice sau juridice, numită consemnatar, pentru a i le vinde pe contul său, în schimbul unui comision. CONSEMNAŢIUNE, depunerea unei sume de bani la C.E.C. de către o persoană fizică sau juridică pentru a fi păstrată la dispoziţia unei alte persoane fizice sau juridice, potrivit unor dispoziţii legale. V. şi operaţiunile Casei de Economii şi Consemnaţiuni. CONSIGNATAR, persoană fizică sau juridică împuternicită să primească bunuri spre a fi vândute în contul consignantului, în schimbul unui comision. CONSIGNATOR, persoană care depune bunuri spre a fi conservate sau vândute prin consignaţie. Persoana poate fi fizică sau juridică. CONSIGNAŢIE 1. Instituţie, unitate comercială care primeşte în vederea vânzării sau care mijloceşte vânzarea diferitelor bunuri depuse de persoane fizice şi persoane juridice. în acest scop, se întocmeşte un contract de c., iar bunurile se vând la un preţ prestabilit. Prin depunerea bunurilor în c. nu se transmite dreptul de proprietate asupra lor, ele rămânând în proprietatea depunătorului (consignatorului) până la data vânzării şi încasării preţului lor. 2. Contract sinalagmatic, oneros, comunicativ şi consensual, prin care una dintre părţi, numită consignator, încredinţează celeilalte părţi, numită consignatar, mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde în nume propriu, la un preţ dinainte stabilit, pe contul consignantului. V. şi consignatar; consignator. CONSILILIER DE PLASAMENT, societate specializată în consultanţă pentru diferite operaţiuni cu titluri financiare (v.). CONSILIER FINANCIAR, persoană fizică sau firmă calificată, specializată, care oferă consultanţă în probleme financiare, pentru care percepe o anumită taxă. V. şi consilier de plasament. CONSILIUL BIROURILOR ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE, organizaţie internaţională care cuprinde birourile asigurărilor de autovehicule din fiecare ţară, constituită în anul 1949, cu sediul la Londra. Consiliul a elaborat textul unei convenţii interbirouri, precum şi forma documentului de asigurare „Cartea verde“ (denumită astfel după culoarea pe care o poartă). Convenţia interţări a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1953. în acest fel, „Cartea verde“ CON 441 a devenit un certificat, un document internaţional de asigurare, cu valabilitate pe teritoriul fiecăreia dintre ţările care fac parte din C.B.A.A. Acest consiliu are următoarele atributii: întreprinde măsurile şi iniţiativele necesare pentru îndeplinirea Recomandărilor adoptate de Grupul Principal de Lucru în anul 1949 şi a celorlalte recomandări şi rezoluţii ulterioare; ţine legătura strânsă cu Grupul Principal de Lucru şi cu oricare alt organism privind problemele şi iniţiativele care au tangenţă cu funcţionarea sistemului „Carte verde“ şi să trateze problemele puse de organismele respective; asigură ca membrii să se conformeze întocmai convenţiei-tip interbirouri. Biroul din fiecare ţară din Europa a sistemului „Carte verde44 are statut de membru cu drepturi depline. Biroul unei ţări situate în afara teritoriului european al sistemului „Carte verde44 are statut de membru afiliat. Fiecare birou naţional este obligat să se conformeze convenţiei-tip interbirouri pe care a semnat-o cu ceilalţi membri şi tuturor deciziilor luate conform statutului, să susţină interesele sistemului „Carte verde44 şi să contribuie la finanţarea cheltuielilor. Birourilor naţionale care nu-şi îndeplinesc obligaţiile statutare li se aplică sancţiuni, reprezentând: sancţiuni băneşti, suspendarea temporară a calităţii de membru şi suprimarea calităţii de membru. Consiliul Birourilor are următoarele organe: adunarea generală şi comitetul de direcţie. Adunarea generală este formată din birourile admise ca membri ai consiliului. Comitetul de direcţie este organul executiv al consiliului. In statutul consiliului sunt prevăzute atribuţiile adunării generale, ale comitetului de direcţie, ale preşedintelui, ale secretarului general şi ale celorlalte organe. CONSILIUL CASEI DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR, organ colectiv, obştesc, de conducere a Casei de Asigurări a Avocaţilor, în atribuţiile căruia intră şi administrarea bunurilor acestei case. Consiliul are în componenţa sa un preşedinte, un vicepreşedinte şi trei membri, numiţi de Ministerul Justiţiei, pe o perioadă de cinci ani, dintre avocaţii definitivi. Preşedintele urmăreşte şi asigură executarea deciziilor consiliului şi reprezintă C.C.A.A. în faţa organelor de jurisdicţie şi în raporturile cu organele de stat, organizaţiile obşteşti, precum şi cu persoanele fizice. C.C.A.A. emite deciziile de pensionare, după examinarea dosarelor de pensionare întocmite de comisiile de pensii şi asigurări sociale din barourile de avocaţi sau, după caz, de comisiile de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă. împotriva deciziilor de pensionare emise de acest consiliu se poate face apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa judecătorească. Deciziile de pensionare emise de C.C.A.A. şi hotărârile instanţei necontestate în termen rămân definitive. V. şi Casa de Asigurări a Avocaţilor; Comisia de Pensii şi Asigurări Sociale a Baroului de Avocaţi; decizie de pensionare. CONSILIUL COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR, organ de conducere a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (v.), format din cinci persoane, respectiv preşedinte, vicepreşedinte şi trei membri. Membrii C.C.S.A. se numesc pe cinci ani, de către Parlament, în şedinţă comună a celor două Camere, la propunerea comisiilor reunite pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. Preşedintele şi vicepreşedintele se nominalizează, pe funcţii, în lista de propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului. Revocarea C.C.S.A. - în totalitate sau individual - se face de către autoritatea care a numit-o. Membrii C.C.S.A. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie cetăţeni români cu domiciliul în România, cu o bună reputaţie şi pregătire profesională şi cu o vechime de cel puţin cinci ani în activitatea financiar-bancară sau în asigurări şi reasigurări; b) să nu fie membri ai vreunui partid politic, pe perioada executării mandatului; c) să nu exercite o altă profesie sau să nu ocupe o funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice în învăţământul superior; d) să nu fie membri în consiliile de administraţie sau în comisiile de cenzori ale persoanelor juridice, subiecte ale supravegherii consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sau acţionari semnificativi ai acestora; e) să nu fi fost declaraţi faliţi sau să nu fi făcut parte din conducerea unei societăţi de asigurări sau financiar-bancare, care, sub orice formă, şi-a încetat activitatea şi nu şi-a respectat obligaţiile faţă de terţi; f) să nu aibă cazier judiciar. Calitatea de membru în C.C.S.A. încetează în următoarele situaţii: la expirarea 442 CON termenului pentru care a fost numit; prin demisie; prin revocare de către Parlament; la ivirea unei incompatibilităţi sau a unui impediment dintre cele prevăzute mai sus; prin înlocuire. Membrii C.C.S.A. au obligaţia să notifice imediat, în scris, Parlamentului apariţia oricăreia dintre situaţiile de incompatibilitate; până la adoptarea deciziei Parlamentului, membrul C.C.S.A, este suspendat de drept. Preşedintele este reprezentantul de drept al C.C.S.A., ca autoritate administrativă autonomă şi ca persoană juridică de drept public. Dacă preşedintele se află în imposibilitate temporară de executare a prerogativelor sale, reprezentarea C.C.S.A. revine de drept vicepreşedintelui. în cazul în care atât preşedintele, cât şi vicepreşedintele se află în imposibilitate de exercitare a prerogativelor, reprezentarea C.C.S.A. se realizează de către decanul de vârstă dintre cei trei membri. C.C.S.A. deliberează valabil în prezenţa a cel puţin trei dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenţa acestuia, vicepreşedintele. Hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi; în caz de balotaj, votul preşedintelui sau, în absenţa acestuia, cel al vicepreşedintelui este decisiv. Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toţi membrii C.C.S.A; membrii care votează împotrivă şi cei absenţi îşi pot consemna opinia separată în procesul-verbal al şedinţei respective. C.C.S.A. stabileşte prin decizie salarizarea membrilor săi şi a personalului de specialitate, ţinând seama de nivelul remuneraţiei acordate unor posturi similare de pe piaţa asigurărilor şi reasigurărilor. CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE, organism colectiv de organizare, conducere şi decizie al societăţilor comerciale economice, financiare, bancare, de asigurări etc. C. de a. este compus din şapte administratori, aleşi de adunarea generală a acţionarilor pe o perioadă de patru ani, cu posibilitatea de a fi realeşi pe noi perioade de câte patru ani. Administratorii pot avea calitatea de acţionari. Administratorii se aleg dintre persoanele desemnate de acţionari. Dacă se creează un loc vacant în c. de a., adunarea generală a acţionarilor alege un nou administrator pentru completarea locului vacant. Noul administrator se alege pentru perioada care a mai rămas până la expirarea mandatului predecesorului său. Sunt incompatibile cu calitatea de membru al c. de a. persoanele care sunt inapte profesional sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de lege referitor la societăţile comerciale. Până la transmiterea acţiunilor din proprietatea statului către persoane fizice şi juridice, c. de a. al societăţii comerciale s-a numit de către consiliul împuterniciţilor statului, cu acordul Ministerului Finanţelor. C. de a. este condus de un preşedinte. In prima sa şedinţă, c. de a. alege dintre membrii săi doi vicepreşedinţi. C. de a. se întruneşte la sediul societăţii, ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui sau a cel puţin V3 din numărul membrilor săi; el este prezidat de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreşedinţi desemnat de preşedinte. Preşedintele numeşte un secretar dintre membrii consiliului sau din afara acestuia. Deciziile luate sunt valabile dacă sunt prezenţi cel puţin Vi din numărul membrilor c. de a.; deciziile se iau cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi. Lucrările c. de a. se desfăşoară potrivit ordinii de zi stabilite ca proiect de către preşedinte şi comunicată cu 15 zile înainte. Ordinea de zi şi dezbaterile se consemnează în procesul-verbal al şedinţei, care se înscrie într-un registru sigilat şi parafat de preşedintele c. de a. Procesul-verbal se semnează de persoana care a prezidat şedinţa şi de secretar. C. de a. poate delega unuia sau mai multor membri ai săi unele împuterniciri pe probleme limitate şi poate recurge la experţi pentru studierea diverselor probleme. în relaţiile cu terţii, societatea este reprezentată de către preşedintele c. de a. pe baza şi în limitele împuternicirilor date de adunarea generală a acţionarilor sau, în lipsa lui, de către unul dintre vicepreşedinţi desemnat de c. Persoana care reprezintă societatea semnează actele ce o angajează faţă de terţi. Membrii c. de a. pot exercita orice act care este legat de administrarea societăţii în interesul acesteia, în limita drepturilor ce li se conferă. Preşedintele c. de a. este obligat să pună la dispoziţia acţionarilor şi a comisiei de cenzori, la cererea acestora, toate documentele societăţii. Preşedintele, vicepreşedinţii, membrii c. de a., directorul general şi adjuncţii acestuia răspund individual sau solidar, după caz, faţă de societate, pentru prejudiciile rezultate din infracţiuni sau abateri de la dispoziţiile legale, pentru abaterile de la statut sau pentru greşeli în administrarea societăţii. în asemenea situaţii, CON 443 ei pot fi revocaţi prin hotărârea adunării generale a acţionarilor. C. de a. are următoarele atribuţii principale: "angajează şi concediază personalul şi stabileşte drepturile şi obligaţiile acestuia; "stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului societăţii pe compartimente; ■aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi potrivit competenţelor acordate; "aprobă operaţiunile de cumpărare şi vânzare de bunuri potrivit competenţelor acordate; "aprobă încheierea contractelor de închiriere (luarea sau darea cu chirie); "stabileşte tactica şi strategia de marketing; ■supune anual adunării generale a acţionarilor, în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului economico-financiar, raportul cu privire la activitatea societăţii, bilanţul şi contul de profit şi pierderi pe anul precedent, precum şi proiectul de program de activitate şi proiectul de buget al societăţii pe anul în curs; rezolvă orice alte probleme stabilite de adunarea generală a acţionarilor. CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE AL SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI, organ de conducere a societăţii de asigurări pe acţiuni, ales de adunarea generală a acţionarilor pe o perioadă de patru ani, cu posibilitatea realegerii pe noi perioade de câte patru ani. C. de a. este format din şapte administratori, care pot fi şi acţionari; alegerea lor se face dintre persoanele desemnate de acţionari. Sunt incompatibile cu calitatea de membru al c. de a., al comisiei de cenzori şi de director persoanele inapte profesional sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni referitoare la societăţi comerciale. C. de a. este condus de un preşedinte; componenţa consiliului şi desemnarea membrilor acestuia se stabilesc de adunarea generală a acţionarilor. Dintre membrii săi, c. de a. alege vicepreşedinţii. C. de a. se întruneşte la sediul societăţii, ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelui sau a cel puţin V3 din numărul membrilor săi. Preşedintele numeşte un secretar dintre membrii consiliului sau din afara acestuia. Pentru valabilitatea deciziilor este necesară prezenţa a cel puţin Vi din numărul membrilor consiliului. Deciziile se iau cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi. în relaţiile cu terţii, societatea de asigurări este reprezentată de către preşedintele c. de a., pe baza şi în limitele împuternicirilor date de adunarea generală a acţionarilor, sau de către unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de consiliu. Preşedintele c. de a. este obligat să pună la dispoziţia acţionarilor şi a comisiei de cenzori, la cererea acestora, toate documentele societăţii. Preşedintele, vicepreşedintele, membrii c. de a., directorul general şi adjuncţii acestuia răspund individual sau solidar, după caz, faţă de societate, pentru prejudiciile rezultate din infracţiuni sau abateri de la dispoziţiile legale, pentru abaterile de la statut sau pentru greşeli în administrarea societăţii. în aceste situaţii, ei vor putea fi revocaţi prin hotărârea adunării generale a acţionarilor. C. de a. are următoarele atribuţii principale: "angajează şi concediază personalul şi stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului pe compartimente; "aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi potrivit competenţelor acordate; "aprobă operaţiunile de cumpărare şi vânzare de bunuri; "aprobă încheierea de contracte de închiriere; "stabileşte tactica şi strategia de marketing; "aprobă condiţiile şi tarifele asigurărilor facultative şi programele de reasigurare, ■în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului economico-financiar, supune adunării generale a acţionarilor raportul cu privire la activitatea societăţii, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi pe anul precedent, precum şi proiectul de program al societăţii pe anul în curs; "rezolvă orice alte probleme stabilite de adunarea generală a acţionarilor. V. şi adunarea generală a acţionarilor societăţii de asigurări; Societatea „Asigurarea Românească -ASIROM“ S.A.; comisia de cenzori a societăţii de asigurări-reasigurări. CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC - C.A.E.R. (COUNCIL FOR MUTUAL ECONOMIC ASSISTANCE), consiliu interguvernamental, cu sediul la Moscova, înfiinţat în anul 1949 prin acordul semnat de Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, România şi U.R.S.S. Consiliul urmărea să amelioreze şi să coordoneze dezvoltarea economică planificată şi integrarea ţărilor membre. în anii următori au mai fost admise Albania (din 1949 până în anul 1961), Republica Democrată Germană (1950), Mongolia (1962), Cuba (1972) şi Vietnam 444 CON (1978) - ca membri deplini. Din anul 1964, Iugoslavia a participat ca membru asociat, iar China şi Coreea de Nord au avut statutul de observator. C.A.E.R. a contribuit în mică măsură la dezvoltarea economică integrată a blocului socialist până în anul 1959, când s-a revizuit statutul, care a pus un accent mai mare pe cooperarea economică şi tehnică dintre ţările membre. C.A.E.R. a promovat cooperarea economică în comerţul exterior şi coordonarea planurilor economice naţionale. în anul 1975 a fost adoptat un plan de integrare multilaterală, care prevedea dezvoltarea proiectelor industriale comune. întrucât deciziile trebuiau adoptate în unanimitate, multe dintre planurile propuse au fost respinse de unele ţări membre, ca de exemplu România şi Germania de Est, care urmăreau să ducă o politică independentă şi erau convinse că marile avantaje le obţinea U.R.S.S. Unii membri C.A.E.R. au încheiat acorduri separate cu o serie de ţări. Ca urmare a revoluţiilor din Europa de Est de la finele anilor 1980, în luna februarie 1991 C.A.E.R. s-a desfiinţat. CONSILIUL DE CONDUCERE AL CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR, organ executiv de conducere şi de administrare a C.A.R.P. ales de adunarea generală şi care răspunde în faţa acesteia pentru întreaga sa activitate, precum şi de respectarea normelor legale privind administrarea mijloacelor materiale şi băneşti ale casei. C. de c. se alege pe o durată de doi ani şi este format din nouă membri şi doi sau patru supleanţi; el se întruneşte cel puţin de două ori pe lună, iar hotărârile sale sunt valabile dacă se iau cu majoritatea voturilor membrilor care îl compun. C. de c. are următoarele atribuţii: "se preocupă şi asigură respectarea statutului şi aducerea la îndeplinire a hotărârilor adunării generale; "convoacă adunarea generală a membrilor; "analizează şi supune adunării generale proiectul bugetului anual al casei, planul de muncă şi raportul anual asupra activităţii, bilanţul contabil şi darea de seamă contabilă anuală; "analizează trimestrial realizarea planului de muncă şi a bugetului; "aprobă ajutoarele care se acordă membrilor casei; "organizează încasarea cotizaţiilor, a contribuţiilor, a ratelor din împrumuturi şi a dobânzilor; "încadrează secretarul, contabilul-şef şi celălalt personal al casei; "aprobă înscrierile de noi membri, transferările şi propune adunării generale excluderile de membri; "ia măsuri pentru recuperarea de la cei vinovaţi a pagubelor constatate în avutul casei; "rezolvă orice alte probleme privind activitatea curentă a casei, potrivit prevederilor statutului şi hotărârilor adunării generale; "colaborează cu alte case pentru fructificarea experienţei înaintate şi realizarea unor acţiuni comune. Preşedintele C.A.R.P. reprezintă casa în raporturile ei cu alte persoane juridice, precum şi cu persoanele fizice; el asigură conducerea curentă a casei şi răspunde pentru activitatea sa în faţa adunării generale şi a consiliului de conducere. Funcţiile de secretar şi contabil-şef sunt îndeplinite obligatoriu de personal încadrat cu avizul prealabil al direcţiei de muncă şi protecţie socială. în afară de secretar, personalul încadrat nu poate face parte din consiliul de conducere al casei. Secretarul C.A.R.P. are următoarele atribuţii: "rezolvă problemele administrative şi de secretariat ale casei; "ia măsuri pentru ţinerea la zi a evidenţei membrilor şi a carnetelor de membru eliberate; "urmăreşte completarea carnetelor de membru cu date privind cotizaţiile plătite, împrumuturile acordate şi sumele restituite; "îndrumă şi controlează activitatea personalului încadrat al casei; "rezolvă la timp celelalte sarcini privind activitatea curentă a casei; "răspunde de întocmirea evidenţei şi de păstrarea carnetelor de muncă ale personalului. Contabilul-şef "asigură respectarea dispoziţiilor legale care reglementează activitatea financiară, gestionară, de plan, evidenţă, muncă şi salarizare; "organizează şi răspunde de întocmirea proiectelor bugetelor anuale; "asigură buna organizare şi desfăşurare a activităţii financiare şi ia măsurile necesare pentru apărarea avutului casei şi îndeplinirea obligaţiilor băneşti ale acesteia faţă de stat; "se preocupă de întocmirea corectă şi de păstrarea actelor justificative; "ţine la zi evidenţa privind execuţia bugetului, a numerarului, a altor valori, a materialelor şi bunurilor de inventar; "exercită controlul financiar preventiv; "verifică periodic gestiunea de orice fel, întocmind procese-verbale de constatări şi ia sau propune măsuri legale de recuperare a lipsurilor şi de înregistrare a plusurilor; "întocmeşte periodic bilanţul şi dările de seamă contabile; ■îndeplineşte orice alte sarcini privind activitatea financiar-contabilă. Preşedintele, membrii CON 445 consiliului de conducere, ai comisiei de cenzori şi contabilul-şef nu au dreptul să exercite atribuţii legate de răspunderi gestionare, să încaseze bani, să primească personal orice alte valori sau alte bunuri în numele şi pentru Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. CONSILIUL DE COOPERARE VAMALĂ, organism internaţional interguvema-mental, înfiinţat în decembrie 1950, cu sediul la Bruxelles, având drept scop studierea problemelor privind îmbunătăţirea şi armonizarea operaţiunilor vamale, cooperarea vamală, simplificarea formalităţilor vamale, elaborarea de convenţii internaţionale vamale şi difuzarea de informaţii privind tehnica vamală etc. C.C.V. s-a înfiinţat ca urmare a semnării, la Bruxelles, a Convenţiei privind crearea unui Consiliu de Cooperare Vamală, cu scopul de a dezvolta cooperarea internaţională în domeniul vamal. Pentru realizarea acestui obiectiv se acţionează în principal în următoarele domenii: «cercetarea laturilor tehnice ale sistemelor vamale, în vederea concentrării şi uniformizării lor; "simplificarea formalităţilor vamale; "întocmirea de proiecte, convenţii şi recomandări; "răspândirea de informaţii referitoare la reglementările şi procedurile vamale; "urmărirea modului cum se aplică reglementările şi convenţiile vamale; ■asigurarea interpretării uniforme a normelor vamale etc. C.C.V. este un organism consultativ care se reuneşte anual. România este membră a acestui consiliu din anul 1976. Din anul 1979, C.C.V. cuprinde 85 de ţări şi şi-a extins asistenţa tehnică pentru ţările în curs de dezvoltare care îşi adaptează tarifele în conformitate cu nomenclatorul tarifar de la Bruxelles. V. şi vamă; taxă vamală; tarif vamal. CONSILIUL DE ÎNCREDERE AL FONDULUI DESCHIS DE INVESTIŢII, organ care reprezintă fondul deschis de investiţii în relaţiile cu societatea de administrare şi care exercită o serie de drepturi şi obligaţii. Primul c. de î. se alege de către membrii iniţiali, din rândul acestora, iar componenţa sa este prevăzută în contractul de societate civilă. Membrii ulteriori ai c. de î. se propun de către deţinătorii de titluri şi apoi se aleg prin vot de către adunarea generală. în cazul în care un membru al c. deî. părăseşte consiliul înaintea expirării perioadei pentru care a fost ales, înlocuirea sa va fi făcută de membrii rămaşi, iar consiliul îşi va continua activitatea până la alegerea, de către adunarea generală, a unui nou membru. Fiecare membru al c. de î. este ales pentru o perioadă de maxim trei ani. Orice realegere pentru încă trei ani trebuie să fie aprobată prin votul deţinătorilor de titluri de participare. Membrii c. de î. sunt persoane fizice (cetăţeni români sau străini) şi/sau persoane juridice. Persoanele juridice sunt reprezentate în c. de I. fie de către reprezentantul lor legal, fie de către o altă persoană împuternicită special în acest sens. Numărul membrilor c. de î. este întotdeauna impar. Nici un membru al c. de î. nu poate fi o persoană afiliată societăţii de administrare. Fiecare membru al c. de î. trebuie să se bucure de o bună reputaţie în societate, să nu aibă cazier judiciar, să nu fi fost implicat vreodată în scandaluri publice de nici un fel şi să aibă studii superioare. C. de î. are competenţa: «să încheie contractul de administrare de investiţii cu o societate de administrare autorizată; "să stabilească limita maximă a comisioanelor care se pot negocia cu societatea de administrare, precum şi limita maximă a comisioanelor pe care societatea de administrare le poate negocia cu societatea de depozitare; "să primească rapoarte periodice de la societatea de administrare, în scopul urmăririi derulării contractului de administrare; "să acţioneze în instanţa de judecată, în numele fondului, societatea de administrare; "să convoace adunarea generală a investitorilor; "să revizuiască registrele şi însemnările societăţii de administrare sau ale societăţii de depozitare, care privesc operaţiunile fondului pe care îl reprezintă. C. de î. are următoarele obligaţii: "să revadă periodic rapoartele tranzacţiilor efectuate în numele fondului; ■să revadă rapoartele întocmite de către cenzorii externi independenţi; "să revadă tranzacţiile persoanelor afiliate care sunt exceptate de la prevederile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi care sunt efectuate de către societatea de administrare, în numele fondului, pentru a se asigura că tranzacţiile sunt în interesul deţinătorilor de titluri; "să cerceteze orice încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfăşurării atribuţiilor sale; "să se întâlnească, periodic, cu consiliul de administraţie al societăţii de administrare. Comisia Naţională a Valorilor 446 CON Mobiliare (v.) are dreptul să propună revocarea unui membru al c. de î., când sunt motive întemeiate să creadă că acesta nu acţionează în interesul fondului. Revocarea efectivă şi înlocuirea sunt de competenţa adunării generale a investitorilor. V. şi fond deschis de investiţii. CONSILIUL ECONOMIC Şl SOCIAL, organism tripartit, autonom, de interes public, naţional cu personalitate juridică, având menirea să realizeze dialogul social dintre Guvern, sindicate şi patronat, în scopul menţinerii climatului de pace socială. C.E.S. are un rol consultativ în stabilirea politicii economice şi sociale, precum şi în medierea stărilor conflictuale intervenite între partenerii sociali, înainte de a se declanşa procedura pentru soluţionarea conflictelor de muncă. C.E.S. are o structură tripartită, fiind constituit din 27 de membri, numiţi de partenerii sociali. Calitatea de membru al C.E.S. o pot dobândi persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii: Bau numai cetăţenie română şi domiciliul în România; "au împlinit vârsta de 30 de ani; Bau capacitate de exerciţiu; "nu au suferit condamnări pentru infracţiuni de drept comun, săvârşite cu intenţie. Membrii sunt numiţi pe o perioadă de patru ani; mandatul membrilor poate fi reînnoit. Calitatea de membru al C.E.S. încetează în următoarele situaţii: la expirarea mandatului; în caz de deces; în caz de demisie; atunci când partenerul social care l-a numit cere revocarea sa; când nu mai îndeplineşte condiţiile stabilite pentru numire ca membru. C.E.S. are în structura sa comisii permanente sau temporare. Funcţionarea C.E.S. este asigurată de următoarele organe: plenul; biroul executiv; preşedintele şi vicepreşedinţii; secretarul general. Plenul C.E.S. se întruneşte lunar în sesiuni ordinare şi în sesiuni extraordinare, la cererea biroului executiv ori a cel puţin unei treimi din numărul membrilor. C.E.S. analizează situaţia economică şi socială a ţării şi face propuneri referitoare la: restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale; privatizarea unităţilor economice; relaţiile de muncă; politica salarială; protecţia socială şi ocrotirea sănătăţii; învăţământul şi cercetarea ştiinţifică. C.E.S. are următoarele atribuţii: ■formulează avize la proiecte de hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului şi la proiecte de legi ce urmează a fi prezentate spre adoptare Parlamentului; "semnalează Guvernului apariţia unor fenomene economice şi sociale care impun elaborarea unor noi acte normative; "analizează cauzele stărilor conflictuale apărute şi face propuneri de rezolvare a acestora în interes naţional; "urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii privitoare la consultările tripartite destinate să promoveze aplicarea normelor internaţionale ale muncii. C.E.S. are obligaţia de a analiza proiectele de acte normative primite şi de a transmite avizul său. C.E.S. mediază, la cererea partenerilor sociali interesaţi, stările conflictuale intervenite între aceştia, la nivel de ramură sau la nivel naţional. C.E.S. are obligaţia de a invita părţile, precum şi instituţiile cu atribuţii în soluţionarea revendicărilor şi de a stărui în rezolvarea stărilor conflictuale. CONSILIUL EUROPEI, prima organizaţie vest-europeană de cooperare interguvema-mentală şi parlamentară, creată la 5 mai 1949. La început a avut doar zece membri, însă în prezent reuneşte 33 de state, printre care şi România. Art. 1 din Statut prevede că scopul C.E. îl reprezintă „realizarea unei legături mai strânse între membrii săi în scopul salvgardării şi promovării idealurilor şi principiilor care le sunt patrimoniu comun şi să favorizeze progresul lor economic şi social“. La baza C.E. se află următoarele principii: "democraţia pluralistă; ■respectarea drepturilor omului; "statul de drept. Activitatea C.E. s-a concretizat în: "elaborarea a numeroase convenţii şi acorduri europene; "întocmirea mai multor recomandări adresate statelor membre; "aprobarea unui sistem de protecţie şi control al respectării drepturilor omului; ■susţinerea de campanii publice pentru protecţia vieţii, a mediului înconjurător etc. C.E. are în structura sa: Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Parlamentară. De asemenea, are un Secretariat european permanent cu sediul la Strasbourg, prin care se realizează activitatea Consiliului. Organul de decizie este Comitetul Miniştrilor, care stabileşte şi urmăreşte realizarea programului anual de activitate şi aprobă primirea de noi membri. Comitetul Miniştrilor este constituit din miniştrii de externe ai ţărilor membre. Comitetul Miniştrilor îşi fundamentează deciziile pe recomandările Adunării Parlamentare, pe propunerile Comitetului de Experţi Guvernamentali, CON 447 ale conferinţelor specializate ale miniştrilor, ale Secretariatului General al C.E. şi ale conferinţelor miniştrilor din ţările membre. Deciziile respective îmbracă forma convenţiilor sau acordurilor ori se prezintă sub formă de recomandări. Adunarea Parlamentară este un organ consultativ format din reprezentanţi ai statelor membre, al căror număr este stabilit în funcţie de numărul cetăţenilor ţărilor respective, iar repartizarea acestor reprezentanţi este stabilită în funcţie de raportul dintre partidele politice din fiecare ţară. Parlamentarii se pronunţă în nume propriu şi nicidecum în numele parlamentului care i-a ales ori ai partidului din care provin. Adunarea parlamentară se reuneşte, de obicei, de trei ori pe an la sediul organizaţiei din Strasbourg. în ceea ce priveşte dreptul internaţional al muncii, C.E. a elaborat următoarele documente: "Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; "Carta socială europeană; "Convenţia europeană privind statutul juridic al muncitorului imigrant; ■Codul european de securitate socială; "Convenţia europeană de securitate socială. CONSILIUL ÎMPUTERNICIŢILOR STATULUI, organ colectiv de conducere şi decizie a societăţilor comerciale economice, financiare, bancare, de asigurări etc. cu capital integral de stat. C.î.s. exercită atribuţiile adunării generale cât timp statul este acţionar unic. Numărul membrilor c.î.s. este impar, iar membrii respectivi se numesc de către Ministerul Finanţelor. C.î.s. hotărăşte în toate problemele privind activitatea societăţii. Membrii c.î.s. îşi păstrează calitatea de angajaţi la instituţia sau unitatea de la care provin, precum şi toate drepturile şi obligaţiile derivând din această calitate. C.î.s. s-a desfiinţat de drept la data la care s-a ţinut şedinţa de constituire a adunării generale a acţionarilor (v.). CONSILIUL MONDIAL AL ALIMENTAŢIEI (CONSEIL MONDIAL DE L'ALIMENTATION), organism al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, creat în decembrie 1974, la recomandarea Conferinţei Mondiale a Alimentaţiei. Este organ deliberativ, cu sediul la Roma. Acest organism are rolul de a coordona activităţile desfăşurate de organisme şi instituţii ale O.N.U. în domeniul agroalimentar, precum şi de a elabora recomandări pentru aceste organisme, ca şi pentru statele membre, referitoare la căile şi direcţiile de acţiune care privesc rezolvarea problemelor alimentare în toate ţările lumii. C.M.A. este format din 36 de membri, aleşi prin rotaţie de Adunarea Generală a O.N.U., pe timp de trei ani. Activitatea C. se desfaşoară în cadrul unor sesiuni anuale, la nivelul miniştrilor agriculturii din ţările membre, care examinează situaţia alimentară pe meridianele globului, formulând soluţii şi propuneri, care sunt supuse dezbaterii şi aprobării Adunării Generale a O.N.U. C.M.A. are un secretariat permanent condus de un director executiv, numit de secretarul general al O.N.U. CONSIMŢĂMÂNT, manifestare şi acord de voinţă între două sau mai multe persoane care încheie un contract sau un act juridic bilateral. C. se exprimă prin oferta făcută de una dintre părţi şi prin acceptarea ei de către cealaltă parte. Acordul de voinţă se realizează treptat prin negocieri, propuneri şi contrapropuneri, acceptări parţiale şi reciproce, până când se ajunge la acordul de voinţă final. CONSIMŢĂMÂNT SCRIS DE PLATĂ A PRIMELOR DE ASIGURARE, formă de plată a primelor de asigurare, prin care asiguraţii împuternicesc în scris pe lucrătorii care efectuează plăţile de salarii să achite societăţii de asigurări, din drepturile lor băneşti, primele pentru asigurările contractate. C. cuprinde numele şi prenumele asiguratului, unitatea la care lucrează, felul asigurării încheiate, numărul contractului de asigurare, ratele şi termenele de plată a primelor, data începerii plăţii, semnătura, viza contabilului-şef al unităţii la care lucrează asiguratul etc. Prin acest c. se asigură plata la timp a primelor de asigurare, se economiseşte timp, iar asiguratul beneficiază neîntrerupt de drepturile ce decurg din asigurare. CONSOLIDARE 1. Operaţiune efectuată la bursă, prin care se întăresc cursurile ce urmează unei creşteri sau unei scăderi. 2. Transformarea datoriilor pe termen scurt (flotante) 448 CON în datorii pe termen lung. C. constă în transformarea bonurilor de tezaur într-o emisiune de titluri de valoare pe termen mediu sau lung. C. este şi operaţiunea prin care un agent economic cu capital privat contractează credite bancare pe termen scurt, pe care le rambursează printr-o emisiune de acţiuni sau obligaţiuni. 3. Integrarea bilanţurilor filialelor unui grup în bilanţ global, care devine bilanţul consolidat al grupului. Proces prin care puterea economică, independenţa şi creditul de care se bucură o persoană juridică sau fizică creşte, datorită sporirii volumului resurselor proprii, micşorării cuantumului datoriilor sau prelungirii unor termene de plată. CONSOLIDAREA DATORIEI PUBLICE, procedeu, măsură prin care, pentru a face faţă dificultăţilor financiare, statul recurge la c.d.p. ajunsă la scadenţă, preschimbând titlurile împrumuturilor exigibile imediat sau pe termen scurt - bonuri de tezaur etc. - cu înscrisuri ale împrumuturilor pe termen mediu sau lung - obligaţiuni, titluri de rentă - sau în împrumuturi fară termen (perpetue). CONSOLIDAREA FORŢATĂ , transformarea datoriei flotante (a bonurilor de tezaur) cu scadenţă de până la un an într-un împrumut pe termen lung de până la 30 de ani - împrumut consolidat - fără consimţământul deţinătorilor de titluri. CONSOLIDAREA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT, operaţiune de transformare a împrumuturilor de stat pe termen scurt în împrumuturi de stat pe termen lung sau fară termen. Concomitent, se pot unifica mai multe împrurrţuturi într-unul singur şi poate avea loc conversiunea împrumuturilor. Statele recurg la c.î. în condiţiile deficitelor bugetare şi pentru prelungirea duratei de folosire a împrumuturilor în scopuri productive. V. şi conversiune. CONSORŢIU , înţelegere simplă, temporară sau definitivă a unui grup de monopolişti, fară personalitate juridică, constituită în scopul efectuării în comun a unor operaţiuni avantajoase şi de mare amploare, ca de exemplu plasarea de împrumuturi interne sau externe, particulare sau de stat, în vederea înfiinţării unei societăţi pe acţiuni, precum şi pentru efectuarea unor operaţiuni comerciale. ❖ C. bancar (sindicat), formă de monopol bancar; înţelegerea dintre câteva bănci (grupări monopoliste bancare) cu privire la concentrările de capitaluri ce se folosesc la efectuarea în comun a unei operaţiuni financiare importante care, după dimensiunile sale, reclamă implicarea câtorva bănci mari (de exemplu: repartizarea emisiunilor de acţiuni sau obligaţiuni ale companiilor industriale, plasarea unor împrumuturi interne, externe, particulare sau publice etc.). C.b. se înnoieşte la fiecare emisiune de acţiuni sau obligaţiuni, dobândind astfel un caracter aproape permanent; parţial, se poate modifica componenţa participanţilor şi unele detalii ale înţelegerii. C.b. efectuează diferite operaţiuni speculative de bursă şi tranzacţii privind hârtiile de valoare. Cu prilejul plasării împrumuturilor sau al vânzării acţiunilor şi obligaţiunilor emise, participanţii la consorţiu obţin un profit sub formă de comision, participă la împărţirea dividendelor, dobânzilor etc. Prin intermediul c.b. are loc îngemănarea monopolurilor bancare cu cele industriale. V. şi monopol; monopol bancar. ♦> C. bancar internaţional, formă a înţelegerii care se realizează între bănci sau instituţii financiare din două sau mai multe state, având menirea să înlesnească creditarea sau finanţarea diferitelor acţiuni economice bine definite, legate de tranzacţii economice internaţionale. Constituirea c.b.i. este determinată de numărul £i volumul mare al creditelor solicitate pentru înfăptuirea unor acţiuni economice importante. înfiinţarea c.b.i. are loc atunci când finanţarea sau creditarea acţiunilor respective nu poate fi suportată de către o singură bancă datorită volumului mare de credite solicitat de client şi care, în cazul onorării lui, ar avea drept efect blocarea lichidităţilor băncii în cauză. Dezvoltarea c.b.i. este şi urmarea penuriei de lichidităţi internaţionale, reclamate de extinderea comerţului internaţional şi de noile orientări, potrivit cărora se preferă o finanţare bancară directă în ţara firmei importatoare. Prin intermediul c.b.i. se înfăptuieşte, practic, cooperarea bancară pe plan internaţional. ❖ C. de emisiune, grupare (sindicat) de bănci CON 449 constituită pentru emisiunea şi plasamentul de titluri. ❖ C. de garanţie, grupare de bănci care, având în frunte un şef de filă şi coşefi de filă, garantează preluarea fermă a unui împrumut plasat pe europiaţă. Şeful de filă (banca) reprezintă consorţiul de credit faţă de societatea emitentă a împrumutului. Europiaţa este piaţa monetară şi de capitaluri internaţională pe care se negociază monede care se găsesc în afara ţării de origine. V. şi cooperare bancară internaţională. CONSTATAREA DAUNEI, operaţiuni ce se efectuează de către unităţile şi organele societăţii de asigurări, organele de stat locale, organele poliţiei şi de cercetare, cu participarea medicilor veterinari, a unor martori ş.a., în funcţie de felul bunului asigurat, de riscurile survenite şi de condiţiile în care acestea s-au produs, în vederea stabilirii cauzelor şi împrejurărilor în care s-a produs dauna, precum şi a cuantumului acesteia. în vederea c.d., asiguraţii sunt obligaţi să anunţe în scris unitatea societăţii de asigurări care a contractat asigurarea sau pe a cărei rază teritorială s-a produs riscul asigurat ori, în anumite cazuri, primăria comunală, orăşenească sau a municipiului, în termenele stabilite de lege sau contract (în general în 1-2 zile de la producerea pagubei), despre survenirea evenimentului asigurat şi pagubele produse. Comunicările se înregistrează la unitatea societăţii de asigurări sau la primăriile cărora li s-au adresat. în ceea ce priveşte pagubele, primăriile au următoarele atribuţii: primesc înştiinţările de daune, le înregistrează şi eliberează dovezi cu privire la înregistrarea lor; trimit înştiinţările de daune organelor care se ocupă cu asigurările, în termen de 24 de ore de la primirea lor; acordă tot sprijinul şi participă la lucrările de c. a d. şi la încheierea proceselor-verbale respective; acordă sprijinul cuvenit acţiunii de verificare a realităţii pagubelor, a sincerităţii documentelor întocmite etc. în vederea constatării şi evaluării pagubelor (v.), asiguraţii sunt obligaţi să pună la dispoziţia organelor societăţii de asigurări toate documentele necesare verificării existenţei şi a valorii bunurilor, cele necesare stabilirii cauzelor şi împrejurărilor în care s-a produs paguba. Asiguraţii participă în mod obligatoriu la lucrările de c.d. şi la încheierea proceselor-verbale de constatare a pagubelor, furnizând toate informaţiile necesare în acest scop. La c.d. şi la încheierea proceselor-verbale respective participă un reprezentant al primăriei, al comunei, al oraşului sau al municipiului şi doi martori. în cazul distrugerii culturilor sau a rodului viilor, la încheierea proceselor-verbale de c.d. participă obligatoriu şi agronomul primăriei. Procesele-verbale de constatare a pieirii animalelor se încheie în termen de cel mult 48 de ore de la data comunicării pagubei. Aceste procese-verbale se încheie de către primarul, secretarul sau un membru al primăriei comunei, oraşului sau municipiului, cu participarea medicului, a tehnicianului sau a agentului veterinar, a asiguratului sau a unui membru major din familia sa şi în prezenţa a doi martori. în cazul pagubelor produse bunurilor asociaţiilor agricole sau ale unităţilor lor economice, la încheierea proceselor-verbale participă preşedintele asociaţiei agricole, orice membru din conducerea acesteia, precum şi contabilul-şef şi doi martori. Persoanele însărcinate cu c.d. examinează, înainte de toate, baza juridică a dreptului de despăgubire, adică măsura în care asigurătorul este obligat să compenseze daunele. La asigurările facultative se cercetează dacă primele de asigurare erau achitate la zi, la data producerii pagubei, dacă pagubele s-au produs în perioada în care asigurarea era în vigoare şi nu înainte sau după încetarea valabilităţii ei. De asemenea, se verifică dacă bunul distrus a fost cuprins în asigurare, dacă asigurarea a fost contractată la valoarea reală sau la o valoare mai mică decât cea a bunului respectiv, dacă asigurarea a fost încheiată cu aplicarea răspunderii proporţionale sau a primului risc, precum şi dacă paguba a fost pricinuită într-adevăr de riscurile cuprinse în asigurare, aşa cum sunt ele prevăzute în contractul de asigurare (v.). Organele societăţii de asigurări încheie procesul-verbal de constatare a daunelor (v.), lista bunurilor avariate sau distruse (v.) şi alte documente. CONSTATAREA PRODUCERII EVENIMENTULUI ASIGURAT, STABILIREA Şl PLATA SUMEI ASIGURATE, complex de operaţiuni care se efectuează atunci când se produce evenimentul asigurat, în vederea plăţii sumei asigurate persoanei cuprinse în asigurare. 450 CON Constatarea producerii evenimentului asigurat se face pe baza actelor pe care asiguratul, beneficiarul asigurării sau o altă persoană îndreptăţită să încaseze suma asigurată, după caz, este obligată să le depună la unitatea societăţii de asigurări. La asigurările facultative de accidente care cuprind riscul de invaliditate permanentă din accident, gradul de invaliditate permanentă se stabileşte de către societatea de asigurări pe baza examinării medicale a asiguraţilor accidentaţi. Asiguratul accidentat este obligat ca, după terminarea tratamentului medical, fară a depăşi cel mult un an din ziua accidentului, să se prezinte la unitatea societăţii de asigurări în vederea examinării medicale, pentru stabilirea gradului de invaliditate. Dacă este vorba de invaliditate permanentă (ireversibilă), atât examinarea asiguratului şi stabilirea gradului de invaliditate, cât şi plata sumei asigurate se fac fară a se aştepta terminarea tratamentului. Pentru plata sumei asigurate cuvenite în cazul asigurărilor facultative de viaţă este necesar să se prezinte unităţii de asigurări o cerere, împreună cu actele de identitate ale celui care solicită plata sumei şi poliţa de asigurare. De la caz la caz, pot fi solicitate şi alte acte. în caz de deces al asiguratului, pentru plata sumei asigurate este necesar să se prezinte, în afară de actele menţionate mai sus, şi certificatul de deces al asiguratului. în cazul asigurărilor facultative de viaţă şi de accident contractate cu persoanele fizice, la plata sumei asigurate în caz de deces sau de invaliditate permanentă ca urmare a unui accident este necesar ca, pe lângă actele amintite mai sus, să se prezinte unităţii societăţii de asigurări şi procesul-verbal privind producerea accidentului. Dacă accidentul s-a produs la locul de muncă, este necesar procesul-verbal pentru înregistrarea accidentului de muncă. Dacă accidentul s-a produs în altă parte, este necesar să se prezinte procesul-verbal ori alte acte întocmite de organele competente care au constatat şi cercetat cauzele şi împrejurările accidentului. Pentru plata sumei asigurate, în cazul asigurărilor facultative de accidente contractate de persoane juridice, este necesar, în plus, şi o adeverinţă emisă de unitatea asigurată respectivă, din care să rezulte numele şi prenumele asiguratului accidentat, profesia (ocupaţia) sa la data accidentului sau la data înregistrării asiguratului accidentat în registrul de evidenţă al salariaţilor asiguraţi şi intervalul de timp cât a durat invaliditatea. După depunerea documentelor menţionate mai sus la unitatea societăţii de asigurări şi după examinarea lor, aceasta stabileşte cuantumul sumei asigurate care se cuvine asiguratului sau beneficiarului asigurării. La asigurările facultative de persoane care cuprind riscurile de deces sau de invaliditate permanentă din accident, în caz de invaliditate permanentă totală din accident se plăteşte întreaga sumă asigurată. Dacă invaliditatea permanentă este parţială, societatea de asigurări plăteşte o parte din suma asigurată, proporţional cu gradul de invaliditate permanentă rezultată din producerea accidentului. Sumele plătite pentru invalidităţile parţiale nu pot depăşi totalul sumei asigurate. în situaţia în care asiguratul avea o invaliditate permanentă înainte de contractarea asigurării, se ţine cont de acest lucru la determinarea gradului de invaliditate permanentă produsă de accident în cadrul perioadei de valabilitate a contractului de asigurare. Astfel, gradul de invaliditate produs de un accident în cursul duratei contractului de asigurare se determină prin scăderea din gradul total de invaliditate a gradului de invaliditate permanentă existentă înainte de accident. Procentul reprezentând gradul de invaliditate permanentă produs de accident pe durata contractului de asigurare obţinut astfel, se aplică asupra sumei asigurate şi rezultă suma la care are dreptul asiguratul. Suma asigurată se plăteşte asiguratului sau beneficiarului asigurării. Dacă survine decesul asiguratului şi nu este desemnat un beneficiar, suma asigurată se plăteşte moştenitorilor testamentari sau legali în calitate de beneficiari. Dacă există mai mulţi beneficiari - desemnaţi sau moştenitori - aceştia au drepturi egale asupra sumei asigurate, dacă asiguratul nu a dispus altfel. Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească suma asigurată cuvenită beneficiarului asigurării. Dacă asiguratul a înlocuit beneficiarul printr-un testament redactat ulterior înscrierii beneficiarului în poliţă, societatea de asigurări plăteşte suma asigurată persoanei desemnate prin testament. Dacă însă societatea de asigurări achită suma asigurată persoanei înscrise în poliţă înainte de cunoaşterea testamentului, atunci plata rămâne valabilă. Suma asigurată se plăteşte numai în România şi numai în lei. Asiguraţii nemulţumiţi pot face contestaţie până la consiliul de administraţie al societăţii de asigurări şi apoi la instanţele judecătoreşti. CON 451 CONSTITUIREA DE GARANŢII FISCALE, constituire a unor garanţii la solicitarea organului fiscal în scopul: a) suspendării executării silite; b) ridicării măsurilor asigurătorii; c) asumării obligaţiei de plată de către altă persoană prin angajament de plată; d) în alte cazuri prevăzute de lege. Garanţiile fiscale se pot constitui prin: "consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului; "scrisoare de garanţie bancară; "ipotecă asupra unor bunuri imobile din ţară; "gaj asupra unor bunuri mobile; "fidejusiune. Organul fiscal competent se îndestulează din garanţiile constituite, dacă nu s-a realizat scopul pentru care au fost solicitate. CONSTRUCŢIE ÎN ANTREPRIZĂ, lucrare executată de întreprinderi specializate în construcţii-montaj, pe baza unui contract încheiat cu beneficiarul. Antrepriza presupune existenţa unor întreprinderi specializate, înzestrate cu mijloace de producţie adecvate, a unor cadre specializate, a unor lucrători cu o vastă experienţă în domeniul respectiv etc. şi care execută lucrări de calitate superioară, la un cost redus şi în termene scurte. Pentru executarea unor lucrări speciale de construcţii, întreprinderea de antrepriză (antreprenorul general) poate încheia contracte cu întreprinderi specializate (subantreprenori), rămânând însă răspunzătoare pe mai departe de execuţia în condiţii optime a tuturor lucrărilor. Executarea lucrărilor de construcţii-montaj prin antrepriză este cea mai răspândită dintre formele de executare a lucrărilor de construcţii practicate în ţara noastră. CONSTRUCŢIE ÎN REGIE, lucrare de mică valoare, executată de către beneficiar (titularul de investiţii) cu mijloace proprii. Aceste lucrări privesc, de regulă, introducerea tehnicii noi sau îmbunătăţirea procesului şi a soluţiilor tehnologice. Dezavantajul c. în r. poate consta în faptul că beneficiarul de investiţii nu dispune în toate cazurile de utilajele corespunzătoare pentru executarea lucrărilor, nu are întotdeauna cadre calificate, ceea ce se poate răsfrânge uneori negativ asupra calităţii, costului şi termenelor de punere în funcţiune a obiectivului de investiţie. C. în r. prezintă însă marele avantaj că beneficiarul investiţiei nu plăteşte altei întreprinderi executarea lucrării. CONSUL, persoană desemnată de către un stat în funcţia de şef al unei reprezentanţe oficiale cu rang de consulat, într-o anumită ţară. C. are menirea să asigure protecţia şi să apere interesele administrative, juridice, economice, culturale etc. ale cetăţenilor statului respectiv, în raporturile cu cetăţenii statului său, c. este: notar, ofiţer de stare civilă, inspector de navigaţie, organ de evidenţă a populaţiei etc. C. beneficiază de imunitate diplomatică. CONSULAT, reprezentanţă oficială a unui stat într-un alt stat, care asigură protecţia şi apărarea intereselor juridice, economice, administrative, culturale etc. ale statului pe care îl reprezintă şi ale cetăţenilor săi. C. eliberează paşapoarte, vize şi alte documente de călătorie cetăţenilor statului pe care îl reprezintă etc. C. este subordonat misiunii diplomatice care se află în statul respectiv. CONSULTANT DE ASIGURĂRI, persoană cu calificare superioară de specialitate, cu experienţă în asigurări, autorizată, care, la solicitare, oferă consultaţii, sfaturi, opinii cu privire la domeniul asigurărilor şi reasigurărilor. De regulă, c. de a. trebuie să fi lucrat un anumit timp ca agent sau broker de asigurări (v.), să fi absolvit cu succes un program de studii de specialitate şi să aibă autorizaţia emisă de organul de stat al asigurărilor. De asemenea, c. de a. trebuie să îndeplinească anumite cerinţe privind continuarea pregătirii profesionale. Există specializări care sunt scutite de autorizare pentru c. de a., ca de exemplu: agenţii autorizaţi, actuarii, avocaţii, contabilii autorizaţi, inspectorii de risc ş.a. CONSULTANT DE INVESTIŢII, persoană autorizată, societate comercială sau instituţie financiară care se ocupă cu administrarea investiţiilor terţelor părţi. 452 CON CONSULTANT DE PLASAMENT ÎN VALORI MOBILIARE, persoană juridică sau fizică autorizată să presteze, cu titlu profesional, către public, servicii de consultanţă de plasament în valori mobiliare, pe baza autorizaţiei eliberate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care stabileşte şi condiţiile de obţinere a autorizaţiei. Activitatea privind consultanţa de plasament în valori mobiliare constă în prestarea de servicii de analiză a valorii mobiliare, de selectare a portofoliului, de evaluare, de publicare, de furnizare de opinii şi recomandări în legătură cu vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare. Pentru a fi autorizate ca societăţi de consultanţă în domeniul valorilor mobiliare, persoanele juridice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: "să fie înmatriculate ca societăţi comerciale şi să aibă ca obiect unic activitatea de consultanţă în domeniul financiar; "să aibă cel puţin un acţionar sau asociat autorizat de către C.N.V.M. în calitate de c. de p. în v.m.; "să fi achitat taxa de autorizare. Cererea de autorizare a persoanelor juridice trebuie să fie însoţită de următoarele documente: ■contractul de societate şi statutul; ■certificatul de înmatriculare eliberat de Oficiul Registrului Comerţului; "lista acţionarilor sau a asociaţilor, a membrilor consiliului de administraţie, a comitetului de direcţie şi a cenzorilor; ■curriculum vitae pentru administratori, directori şi cenzori, precum şi certificatul de cazier juridic pentru aceştia; "ultimul bilanţ contabil, însoţit de raportul administratorilor şi de raportul comisiei de cenzori, pentru societăţile care au desfăşurat anterior activităţi comerciale; "un prospect de consultanţă al societăţii; "dovada achitării taxei de autorizare. Pentru desfăşurarea activităţii de c. de p. în v.m., persoanele fizice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: "să aibă studii superioare; "să aibă o experienţă de minimum trei ani în domeniul economic, financiar, bancar, juridic şi al afacerilor; ■să facă dovada urmării unor cursuri în domeniul pieţelor de capital; "să nu fi fost condamnată penal sau sancţionată contravenţional pentru fapte care o fac incompatibilă cu funcţii de gestiune sau administrare a societăţilor comerciale; "să promoveze testul referitor la cunoaşterea legislaţiei privind valorile mobiliare şi bursa de valori. Pentru ca persoana fizică să obţină autorizaţia, ea trebuie să depună o cerere însoţită de: "curriculum vitae, cu specificarea completă, detaliată a pregătirii şi experienţei profesionale; "acte de studii; "recomandări de la locurile de muncă unde a lucrat persoana în cauză; "angajamentul de respectare a regulilor de conduită şi integritate profesională; "un prospect de consultanţă care să cuprindă un rezumat al pregătirii şi experienţei profesionale, domeniile pentru care se acordă consultanţă; "lista valorilor mobiliare deţinute în nume propriu şi a celor deţinute de persoanele implicate; "dovada achitării taxei de autorizare. Sunt incompatibile cu activitatea de c. de p. în v.m. următoarele situaţii în care o persoană: "deţine o poziţie majoritară, de control sau semnificativă în calitate de acţionar al unei societăţi implicate pe piaţa de capital; "are calitatea de salariat sau deţine o funcţie de conducere la o societate care acţionează pe piaţa de capital; "îşi exercită activitatea de plasament în valori ca angajat la mai mult de o societate de consultanţă de p. în v.m.; "deţine autorizaţie de agent de valori mobiliare sau oricare alt tip de autorizaţie care o implică în activitatea profesională pe piaţa de capital; "a fost sancţionată de C.N.V.M. cu interdicţia de a desfăşura orice activitate profesională pe piaţa de capital; "este salariat permanent al unei instituţii centrale sau locale din administraţia publică. C. de p. în v.m. persoană juridică sau fizică desfăşoară următoarele activităţi: "analiza caracteristicilor valorilor mobiliare, la cererea clientului; ■activităţi de analiză a caracteristicilor pieţei valorilor mobiliare într-o anumită perioadă de timp, la cererea clientului; "analiza eficienţei plasamentului într-o anumită valoare mobiliară, la cererea clientului; "prezentarea de recomandări cu privire la deţinerea sau înstrăinarea unor valori mobiliare; "acordarea de consultanţă financiară; "publicarea studiilor efectuate în domeniul valorilor mobiliare şi al pieţei valorilor mobiliare; "alte activităţi de consultanţă financiară. C. de p. în v.m. trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu integritate profesională, să aibă un comportament corect şi să conducă evidenţa corectă a operaţiunilor desfăşurate. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare formulează reguli de conduită şi defineşte nivelurile de calificare profesională pentru prestarea unor astfel de servicii; stabileşte sancţiuni, inclusiv suspendarea şi anularea autorizaţiei, în caz de nerespectare a cerinţelor legale, a celor din reglementările stabilite ori a regulilor de conduită şi integritate profesională; stabileşte sisteme şi proceduri CON 453 pentru c. de p. în v.m. în ceea ce priveşte raportarea, inspecţia şi supravegherea acestora. V. şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. CONSULTANT FINANCIAR, c. al unui emitent de obligaţiuni, care oferă recomandări privitoare la structura, valoarea şi termenii noii emisiuni de titluri de valoare. CONSULTANT JURIDIC ÎN OBLIGAŢIUNI, persoană fizică sau instituţie specializată în consultanţă juridică, cu experienţă în legislaţia obligaţiunilor, care poate să acorde un aviz referitor la legalitatea emisiunii. CONSULTANŢĂ BANCARĂ, formă de consultanţă acordată de bănci întreprinderilor exportatoare, care constă în furnizarea de informaţii referitoare la tehnica plăţilor pentru mărfurile exportate, astfel încât riscurile să fie cât mai mici. Concomitent, c.b. sprijină exportatorii în căutarea şi găsirea unor debuşee cât mai bune. CONSULTING, totalitatea serviciilor prestate de persoane juridice şi persoane fizice specialiste, pe plan naţional şi internaţional, pe baza unui contract care prevede acordarea de consultaţii, elaborarea de studii, oferirea de informaţi, sugestii, propuneri etc. agenţilor economici, în scopul alegerii soluţiilor celor mai adecvate şi mai eficiente pentru desfăşurarea unor activităţi economice şi sociale. Activitatea de c. este organizată de către instituţii mari specializate pe domeniile respective. CONSUM, folosire, utilizare a unui bun, a unui capital, a unor resurse financiare sau a unui serviciu pentru satisfacerea unei nevoi, realizarea unui obiectiv etc. CONSUM DE CAPITAL, indicator economic care exprimă deprecierea bunurilor de capital în economie, într-o anumită perioadă de timp, de regulă, într-un an. Determinarea c. de c. este necesară, deoarece el trebuie dedus sistematic din produsul naţional brut, pentru a se obţine valoarea netă a acestuia. C. de c. este folosit în efectuarea calculelor de eficienţă economică şi financiară. CONSUM SPECIFIC, cantitatea de valori materiale care se întrebuinţează pentru fabricarea unei unităţi de produs finit sau pentru executarea unei unităţi de lucrări sau prestări de servicii, determinată pe baza normelor de consum specific. C.s. este un indicator natural de apreciere a eficienţei economice a investiţiilor. Din acest motiv, este necesar să se urmărească şi să se realizeze sistematic reducerea consumului specific, care are drept efect micşorarea costurilor de producţie şi, în consecinţă, sporirea volumului acumulărilor băneşti. Pentru atingerea acestui scop, o atenţie deosebită trebuie acordată îmbunătăţirii procesului tehnologic încă din faza proiectării noilor obiective, gospodăririi judicioase a tuturor materialelor şi pregătirii temeinice a cadrelor. ❖ C.s. planificat, cantitatea de valori materiale prevăzută în plan pentru fabricarea unei unităţi de produs sau pentru prestarea unui serviciu. Acest c. se mai numeşte şi „normă de consum planificată". ❖ C.s. realizat, raport între cantitatea de valori materiale consumate în perioada raportată şi producţia obţinută în aceeaşi perioadă. CONSUMATOR, persoană care consumă sau foloseşte un bun sau un serviciu pentru a satisface o nevoie, o cerinţă. C. poate fi o persoană fizică saujuridică. Fiecare persoană fizică sau juridică foloseşte sau consumă anumite bunuri şi servicii. în calitate de c., populaţia poate fi studiată prin segmentarea ei după anumite criterii, cum sunt: volumul consumului, frecvenţa consumului, regularitatea consumului, fidelitatea faţă de o anumită marfa, nivelul preţurilor etc. CONT, instrument de bază al contabilităţii, tablou contabil cu reprezentare numerică, exprimată în unităţi monetare, a cărui funcţionare se bazează pe regulile contabilităţii în partidă 454 CON dublă. Cu ajutorul c. se reflectă, în expresie bănească şi sub dublu aspect, existenţa şi mişcarea unui mijloc economic sau a unei grupe omogene de mijloace economice în toate fazele ciclului economic. C. este un mijloc de calcul contabil pentru stabilirea soldului final pe baza soldului iniţial şi a modificărilor succesive ale unui element de activ sau de pasiv în cursul unei perioade de timp; partidă în contabilitate în care se înregistrează debitele şi creditele diferitelor operaţiuni economice, financiare, bancare etc. în c. se reflectă mişcarea elementelor materiale, procesele de transformare, drepturile şi obligaţiile şi situaţia rezultatelor obţinute în administrarea patrimoniului unui agent economic sau al unei persoane fizice. Cunoaşterea laturilor activităţii economico-financiare a unităţilor economice şi instituţiilor publice şi private se realizează cu ajutorul conturilor, al căror conţinut economic este determinat atât de natura elementelor pe care le înregistrează, fapt care presupune un mod diferit de prezentare, ca urmare a destinaţiei informaţiei furnizate, cât şi de rolul pe care-1 au în procesul de cunoaştere a obiectului contabilităţii. Cu ajutorul conturilor, contabilitatea oglindeşte şi controlează toate laturile procesului reproducţiei sociale, precum şi starea şi mişcarea mijloacelor economice. Contabilitatea îşi realizează în mod curent obiectivele sale prin înregistrări complete şi neîntrerupte în conturi, iar generalizarea acestor date se face la anumite intervale de timp cu ajutorul bilanţului contabil în etalon bănesc. Deschizându-se pentru fiecare mijloc, sursă sau proces economic câte un cont în contabilitate, fiecare dintre aceste conturi reprezintă, de fapt, socoteala unei anumite părţi din totalitatea mijloacelor, surselor şi proceselor economice. Deşi conturile prezintă unele particularităţi determinate, de regulă, de conţinutul lor economic şi care le deosebesc unele de altele, totuşi ele au o serie de caracteristici comune, care le condiţionează reciproc, le unesc, stabilind între ele o interdependenţă, din care cauză formează un tot unitar, un sistem al conturilor. Prin sistematizarea înregistrărilor în conturi, contabilitatea îşi poate îndeplini funcţiile sale de analiză, de control, de furnizor de informaţii, de act probator în justiţie. Conturile sunt analitice şi sintetice. CONT ANALITIC, c. cu care se înregistrează un element ce constituie speţa, genul, fiind reflectat în contul sintetic. C.a. exprimă valoric sau şi în unităţi de măsură naturale mişcarea unui element patrimonial, un proces economic, financiar sau un rezultat, în mod individual, potrivit cerinţelor gestionare ale agentului economic. C.a. înlesneşte efectuarea controlului economic şi financiar. CONT BANCAR, c. deschis la o unitate bancară unui agent economic cu capital de stat sau privat, unei instituţii publice, private şi prin care se efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi, viramentele, creditarea etc. CONT COLECTOR, c. cu ajutorul căruia instituţiile bugetare încasează de la unităţile debitoare sumele care li se cuvin ca urmare a prestărilor de servicii, executărilor de lucrări sau livrărilor de mărfuri, materiale etc. în funcţie de subordonarea instituţiei titulare a contului colector, veniturile încasate în acest cont se virează în conturile corespunzătoare ale bugetului de stat sau în contul de disponibil al bugetului local. CONT CONJUNCT, c. care se deschide în numele a două sau mai multe persoane, fiecare având dreptul să dispună singură de activul contului, chiar şi în situaţia în care unul dintre titulari decedează. CONT CORESPONDENT, c. care, în contabilitatea cu dublă înregistrare, este debitat pentru a compensa un credit sau viceversa. CONT CURENT, instrument financiar-bancar încheiat pe bază de contract între bancă şi clientul său, care serveşte la înregistrarea în ordine cronologică, în debit sau în credit, după caz, a tuturor operaţiunilor care intervin în cadrul tranzacţiilor economico-financiare ale CON 455 titularului. în concordanţă cu prevederile contractului, părţile convin să confrunte între ele toate operaţiunile care vor interveni pe durata existenţei c.c. încheierea c.c. are loc trimestrial sau semestrial. De regulă, pentru disponibilităţile contului curent, banca bonifică o dobândă mai mică comparativ cu disponibilităţile altor feluri de conturi. V. şi creditarea prin contul curent. CONT CURENT BANCAR, instrument financiar-bancar prin care agenţii economici şi persoanele fizice îşi efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi; formă specială de servire bancară a titularilor de conturi. în c.c.b. se înregistrează încasări de sume prin: cecuri, ordine de plată, viramente etc. dispuse şi de terţe persoane pentru titularul de cont. Din c.c.b. banca execută ordinele date de titularul contului privind plăţile către creditorii săi prin cecuri, ordine de plată, viramente etc. La baza c.c.b. se află contractul încheiat între o bancă şi agentul economic sau persoana fizică ori între două bănci care sunt de acord să-şi remită în mod succesiv şi reciproc bani sau diferite alte valori. Operaţiunile se înregistrează în evidenţa contractanţilor, lichidarea urmând să se efectueze la un anumit termen, prin compensarea sumelor debitoare şi creditoare, inclusiv a dobânzilor aferente. C.c.b. evidenţiază raporturile patrimoniale dintre bănci şi întreprinderi sau numai dintre bănci şi prezintă avantajul că face posibilă punerea în circuitul economic a resurselor băneşti disponibile şi că uşurează operaţiunile de încasări şi plăţi transformându-le în simple înregistrări în debitul sau creditul conturilor. CONT CURENT PERSONAL LA CASA DE ECONOMII Şl CONSEMNAŢIUNI, instrument de economisire; formă avantajoasă a depunerilor băneşti pe care cetăţenii români sau străini majori le pot face la sucursalele şi filialele C.E.C. din ţară. Depunerile în c.c.p. sunt nominale şi la vedere; ele pot fi cu sau fară clauză de împuternicire. Un c.c. se poate deschide pe numele unei singure persoane şi se alimentează de către titular sau de către o altă persoană, cu numerar sau prin virament, la unitatea respectivă sau la alte unităţi operative C.E.C. La cererea persoanelor în cauză, drepturile băneşti sub formă de salarii, prime, premii, gratificaţii, pensii, indemnizaţii, drepturi de autor etc. se pot vira (permanent sau ocazional, total sau parţial) în c.c.p. deschise. Persoanele care au deschise c.c.p. sau care au drept de dispoziţie (cel mult două persoane) pot dispune în mod liber şi oricând de sumele respective. Din c. plăţile se pot face în numerar sau prin virament, periodic sau ocazional, pentru achitarea abonamentelor la telefon, radio, televizor, reviste, ziare, pentru achitarea chiriei, a consumului de gaze şi electricitate, a impozitului, a taxelor etc. Periodic, titularii primesc de la C.E.C. extrase de cont prin care li se confirmă plăţile efectuate şi soldul contului. La cerere, unităţile C.E.C. eliberează titularilor de cont carnete de cec cu limită de sumă (v.), în limita soldului minim. Carnetele conţin 20 de cecuri pentru sume variabile; termenul de valabilitate este de şase luni de la data emiterii lor. Cecurile se pot utiliza pentru plata mărfurilor cumpărate de la organizaţiile comerciale de stat sau cooperatiste, pentru plata serviciilor prestate de unităţile de stat etc. şi pot fi prezentate spre încasare la orice filială sau agenţie C.E.C. din ţară. Pentru sumele nefolosite, unităţile C.E.C. plătesc titularilor dobânzi. CONT DE ACTIV, c. care are de regulă sold debitor şi este cuprins la capitolul de active al bilanţului. Sunt c. de a. proprietăţile şi alte active fixe, acţiunile, debitorii, lichidităţile, depozitele în bancă etc. V. şi bilanţ. CONT DE AGIO, c., document în care se reflectă câştigurile sau pierderile ce apar în timpul fluctuaţiei preţului hârtiilor de valoare sau al mărfurilor în perioada de agiotaj. V. şi agio; agiotaj; disagio. CONT DE AMORTIZARE A DEBITULUI, c. în care se acumulează treptat disponibilităţile băneşti din care, ulterior, se achită datoria la scadenţa finală. Stabilirea unui asemenea c. de a. a d. poate constitui o condiţie în acordarea de credite. 456 CON CONT DE CECURI, c. curent deschis la o unitate bancară, asupra căruia pot fi trase cecuri. V. şi cont curent. CONT DE DEPOZIT, c. deschis la o bancă, în care se depun şi se păstrează disponibilităţile de capital. Unitatea bancară nu eliberează un libret, însă anual sau la alte date, titularului îi este transmis un extras de cont. Prin natura lor, c. de d. au menirea să facă posibilă fructificarea economiilor agenţilor economici şi ale populaţiei pe un termen mai îndelungat. Titularii au posibilităţi mai restrânse pentru efectuarea de plăţi din aceste conturi. Sunt bănci care aplică restricţii referitoare la retrageri. Aceste conturi asigură majoritatea resurselor băncilor. ❖ C. de d. la vedere, c. bancar în care se depun disponibilităţile agenţilor economici, ale societăţilor de asigurări, ale cetăţenilor. Titularul c. de d. la v. poate dispune în orice moment de sumele înscrise în creditul său. Depunerile se înscriu în debitul c. Soldul creditor indică sumele care rămân la dispoziţia titularului. Sumele aflate într-un astfel de c. pot fi transmise către terţi prin intermediul cecului. Pentru sumele aflate în c., banca acordă o dobândă, mai mică decât la depozitele pe termen. CONT DE DIVERSE, c. în care se efectuează înregistrări provizorii. Acest c. se utilizează pentru tranzacţiile ce se compensează şi se efectuează de către persoane care nu au cont la banca respectivă. CONT DE DREPTURI Şl ANGAJAMENTE EVENTUALE, c. în care se înregistrează raporturi juridice, din care nu rezultă vreo primire sau dare a unui mijloc economic în proprietatea sau posesia altei persoane sau întreprinderi, dar care ar putea să aibă loc în cazul realizării dreptului sau obligaţiei eventuale. Exemplu: contul „Angajamente din gir44 sau „Drepturi de asigurări44 etc. CONT DE ECONOMII, c. în care se păstrează economiile băneşti, însă pentru care nu se eliberează un libret de economii. Titularul se bucură de aceleaşi drepturi ca şi depunătorii la casele de economii. Anual sau la alte termene, titularului i se transmite un extras de cont. CONT DE EXECUŢIE BUGETARĂ, c. întocmit pe baza datelor contabilităţii, de către serviciile de contabilitate ale instituţiilor publice, din care se constată modul de execuţie a bugetului. Pentru venituri se întocmeşte un cont de execuţie bugetară separat de cel pentru cheltuieli. CONT DE PASIV, c. care, în mod normal, arată soldul de credite şi care se găseşte în coloana de pasive a bilanţului. CONT DE REGULARIZARE, c. din activul sau pasivul bilanţului care face posibilă încorporarea în exerciţiul financiar curent (în curs) a unei părţi din veniturile şi cheltuielile aferente perioadei imediat următoare. CONT DE REPARTIZARE A PROFITULUI, c. care serveşte la repartizarea profitului la sfârşitul perioadei (trimestru, semestru, an). în cursul anului, c. se debitează cu prelevările şi vărsămintele care se efectuează din profitul realizat, iar la finele anului, în urma aprobării dării de seamă contabile, se creditează cu prelevările şi vărsămintele care s-au efectuat în cursul anului expirat. Soldul c. exprimă prelevările şi vărsămintele din profit făcute în cursul anului. C. de r. a p. se închide prin debitarea conturilor „Decontări cu bugetul statului44 (pentru vărsăminte efectuate în anul expirat la bugetul statului), „Decontări între unitate şi organul ierarhic superior44 (pentru prelevările făcute în anul expirat la centrală), „Profit şi pierderi44 (pentru prelevările efectuate în anul expirat la fondul de premiere, la fondul de participare a CON 457 salariaţilor la profit, finanţarea investiţiilor, rambursarea creditelor primite pentru creşterea activelor circulante) etc. CONT DE REZULTATE, c. care sintetizează, la sfârşit de perioadă, toate încasările realizate şi toate cheltuielile efectuate de o unitate economică în decursul unui an, profitul sau pierderea rezultată din activitatea unităţii respective. CONT DE SIGURANŢĂ, c. de evidenţă a tranzacţiilor pe credit care se efectuează de către un investitor. înregistrările în acest cont ale tranzacţiilor sunt reglementate de stat, dar fiecare bancă de investiţii (companie financiară) are libertatea de a emite reglementări proprii referitoare la tranzacţiile în c. de s. CONT DE SIGURANŢĂ RESTRICŢIONAT, c. de s. în care se înregistrează o depreciere a valorii curente deţinute de investitor şi a cărei mărime este sub nivelul cerut de marja de siguranţă. După restricţionarea c., încasările rezultate din tranzacţii de vânzare din c. sunt supuse regulii de retenţie. CONT DE TRANZACŢIE CU PLATA ÎN NUMERAR, c. ce se deschide de un investitor la o bancă de investiţii (societate financiară), în care se ţine evidenţa tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a titlurilor financiare sau a mărfurilor efectuate cu plata integrală în numerar. CONT DE VENITURI, c. care reflectă rezultatele pozitive, respectiv profitul realizat din activitatea desfăşurată. CONT ELECTRONIC, sistem de evidenţiere în cont a titlurilor financiare. C.e. constituie o formă dematerializată a hârtiilor de valoare, titlurile respective nefiind reprezentate prin documente materiale. CONT INTERIMAR, c. care are caracter provizoriu şi serveşte la gruparea diferitelor tranzacţii. CONT „LORO“, c. deschis de întreprinderile din ţara noastră celor din străinătate, în special în cadrul băncilor; înregistrările se fac atât în moneda naţională, cât şi în cea străină. în c. „L.“ se înregistrează disponibilităţile valutare ale clienţilor rezidenţi şi nerezidenţi ai unei bănci. Soldul contului „L.“ reprezintă resursele sau angajamentele băncii care rezultă din operaţiunile de împrumut solicitate, din operaţiunile clienţilor sau la iniţiativa băncilor din străinătate, creşterea depozitelor în banca respectivă. CONT MEMORANDUM, c. de evidenţă a excedentului de valoare posedată (surplus de capital), rezultat ca urmare a tranzacţiilor pe credit efectuate de investitor în contul său de siguranţă. în c.m. se înregistrează şi destinaţiile care se dau excedentului de valoare posedată. CONT „NOSTRO", c. deschis de băncile corespondente din străinătate unei bănci din ţara noastră. C.„N.“ evidenţiază disponibilităţile valutare proprii ale băncii care efectuează operaţiuni cu băncile corespondente, precum şi disponibilităţile valutare care aparţin clienţilor acestei bănci. înregistrările în contabilitatea băncii din ţara noastră se fac în moneda naţională şi în cea străină. CONT PERSONAL, c. deschis la o unitate bancară unei persoane fizice, pe baza cererii acesteia, prin care aceasta poate să efectueze operaţiuni de încasări şi plăţi, la dispoziţia şi din ordinul său. C.p. funcţionează după aceleaşi reguli ca şi contul agenţilor economici. 458 CON CONT SEPARAT DE ÎMPRUMUT, c. prin care se acordă credite bancare pe o durată de timp bine determinată, în funcţie de specificul activităţii unităţilor economice, pe baza cererilor prezentate de către acestea unităţilor bancare respective. C.s. deî. se deschide unităţilor economice distinct, pe fiecare obiect sau grupă de obiecte creditabile. C.s. de î. oglindeşte numai relaţiile de creditare dintre întreprinderea respectivă şi bancă. Folosirea c.s. de î. este determinată de necesităţile economiei naţionale şi de acordarea promptă a creditelor în vederea asigurării desfăşurării în condiţii cât mai bune a activităţii economico-financiare a întreprinderilor. De asemenea, utilizarea acestui cont este determinată de faptul că formarea anumitor stocuri are un regim deosebit de cel al elementelor de active circulante, a căror reîntregire se evidenţiază în contul curent bancar (v.). CONT SIMPLU DE ÎMPRUMUT, v. CREDITAREA PRIN CONTURI SEPARATE DE ÎMPRUMUT. CONT SINTETIC, c. care exprimă valoric situaţia şi mişcarea unui element sau a rezultatelor economico-financiare totale obţinute într-o anumită perioadă de timp. CONT „VOSTRO“, conturile băncilor corespondente deschise la o bancă dată (respectivă) pe care le ţin şi cărora le întocmeşte extrasele. CONTABIL, persoană cu calificare corespunzătoare, care efectuează înregistrările operaţiunilor economico-financiare, verifică înregistrările, păstrează registrele contabile ale unei unităţi economice sau instituţii şi oferă consultanţă privind veniturile, cheltuielile, impozitele, taxele etc. CONTABILITATE, sistem de înregistrări, de evidenţă, de reflectare şi de verificare a activităţii economice şi financiare (înregistrarea aprovizionărilor, consumurilor de materiale, amortismentelor, salariilor, a producţiei obţinute, a desfacerilor, a veniturilor, împrumuturilor, rezultatelor financiare, a obligaţiilor fiscale etc.). CONTABILITATE FINANCIARĂ, c. generală care are la bază norme unitare privind organizarea, funcţionarea şi conducerea acesteia, prevăzute de legislaţie, norme care au un caracter obligatoriu pentru toate unităţile economice, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare activităţii proprii, ca şi în relaţiile cu salariaţii şi acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele financiare, cu diferite persoane juridice şi fizice. CONTABILITATE PUBLICĂ, c. care cuprinde c. veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care reflectă încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar; c. trezoreriei statului; c. generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, care reflectă evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi a excedentului sau a deficitului patrimonial; c. destinată analizei costurilor programelor aprobate. Ministerul Finanţelor stabileşte prin norme metodologice procedeele contabile şi sistemul de raportare privind informaţiile furnizate de c.p. CONTACT PERSONAL, orice fel de întâlnire, convorbire telefonică sau corespondenţă adresată personal, între angajatul, reprezentantul sau agentul societăţii de pensii (v.) şi persoana în cauză ori între oricare persoană afiliată şi persoană în cauză. CONTESTAŢIE, cale de atac, plângere prin care plătitorii de impozite (impozit pe profit, taxe, prime de asigurare, contribuţii pentru asigurările sociale etc.) se considera nedreptăţiţi de modul cum au fost determinate aceste obligaţii financiare sau cum se fac recalculările şi regularizările, de felul cum li se aplică majorările, amenzile etc. C. sunt adresate CON 459 organelor financiare, în mod ierarhic, ajungând până la Ministerul Finanţelor şi chiar la instanţele judecătoreşti. înaintarea contestaţiei nu suspendă şi nu amână plata sumelor datorate. Dacă la rezolvarea favorabilă a c. se constată că s-au făcut plăţi în plus, ele se restituie plătitorului într-un anumit termen sau, cu asentimentul acestuia, se pot compensa plăţile viitoare. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL, cale de atac, plângere prin care contribuabilii contestă titlul de creanţă şi diferite acte administrative fiscale. Este îndreptăţit să formuleze contestaţie numai contribuabilul care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Baza de impunere şi impozitul sau taxa stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. în cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, contestaţia se poate depune de oricare persoană care participă la realizarea venitului. C. se formulează în scris şi trebuie să cuprindă: "datele de identificare a contestatarului; "obiectul contestaţiei; "motivele de fapt şi de drept; "dovezile pe care se întemeiază; "semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila, în cazul persoanelor juridice. C. se depune la organul fiscal al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru. C. se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii. Dacă competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, c. se înaintează de către acesta, în termen de cinci zile de la înregistrare, organului de soluţionare competent, în cazul în care c. este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta se înaintează, în termen de cinci zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. Dacă actul administrativ nu conţine toate elementele necesare, c. poate fi depusă, în termen de trei luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, organului competent de soluţionare. C. poate fi retrasă de contestatar până la soluţionarea acesteia. Organul de soluţionare competent comunică contestatarului decizia prin care se ia act de renunţarea la contestaţie. Prin retragerea c. nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă c. în interiorul termenului general de depunere a acesteia. C. formulate împotriva deciziilor de impunere a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanţă privind datoria vamală se soluţionează în felul următor: a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 5 miliarde de lei se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatarii sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe; b) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, al căror cuantum este de 5 miliarde de lei sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale se soluţionează de către organele competente de soluţionare constituite la nivel central. Contestaţiile formulate împotriva unor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente. Prin hotărâre a Guvernului, se actualizează cuantumul sumelor de mai sus. în soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. V. şi decizie privind soluţionarea contestaţiei. CONTESTAŢIE LA EXECUTAREA SILITĂ, c. ce se poate face împotriva oricărui act de executare silită efectuat cu încălcarea normelor juridice de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă. Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când: "contestatarul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care îl contestă din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită, ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite, sau în alt mod; "contestatarul a luat cunoştinţă de refuzul organului 460 CON de executare de a îndeplini un act de executare; "cel interesat a luat cunoştinţă de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă. Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. Neintroducerea contestaţiei în termen de 15 zile nu îl împiedică pe cel de-al treilea să-şi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun. Contestaţia la executarea silită se face cu condiţia depunerii, numai de către persoanele juridice, a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. Dovada privind plata cauţiunii însoţeşte în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fară de care aceasta nu poate fi înregistrată. Verificarea cuantumului cauţiunii se efectuează de către judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii. Cauţiunea se restituie în cazul admiterii în totalitate a contestaţiei. La judecarea contestaţiei, instanţa citează şi organul de executare silită în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit. La cererea părţii interesate, instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comună cu alte persoane. Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseşi, anularea sau lămurirea titlului executoriu, ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată. în cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseşi şi al anulării titlului executoriu, instanţa poate dispune, prin aceeaşi hotărâre să i se restituie celui îndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reţinerile prin poprire. Dacă se respinge contestaţia, contestatarul poate fi obligat, la cererea organului de executare silită, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat la plata unei amenzi de la 500.000 de lei la 10.000.000 de lei. V. şi executare silită. CONTINGENT, plafonul cantitativ până la nivelul căruia se limitează de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în unele ţări. CONTINGENT MEDIU ANUAL, număr mediu anual (ponderat) de elevi sau studenţi, folosit la normarea şi planificarea cheltuielilor instituţiilor de învăţământ. Se determină după formula: CmaJK. "■>+»: -), în care: 12 CMA = contingentul mediu anual; Kj = contingentul iniţial, existent la 1 ianuarie; K2 = contingentul modificat în funcţie de absolvire şi admitere, existent la 15 septembrie; m = numărul de luni în care funcţionează ; n = numărul de luni în care funcţionează K2; 12 = numărul de luni din an. Calcularea c.m.a. este determinată de faptul că, în învăţământ, anul şcolar nu coincide cu anul calendaristic (bugetar) şi deci cheltuielile efectuate sunt aferente celor doi ani alăturaţi. CONTINGENTARE, instrument al politicii economice (comerciale), care constă în restrângerea importului sau a exportului unor mărfuri până la limitele (cantitative şi valorice) stabilite de guverne. De regulă, c. este o limitare cantitativă a importurilor. C. urmăreşte protejarea economiei naţionale de concurenţa mărfurilor de pe pieţele străine şi încurajarea dezvoltării întreprinderilor şi a ramurilor indigene care produc aceleaşi tipuri de mărfuri. Totodată, c. este o măsură de protejare a întreprinderilor şi a ramurilor noi sau a celor de mare CON 461 importanţă pentru dezvoltarea economiei naţionale; ea duce însă la creşterea preţurilor mărfurilor respective atât pe piaţa importatorului, cât şi pe cea a exportatorului, prin limitarea cantitativă a mărfurilor importate sau exportate. ❖ C. a emisiunii, limitare a emisiunii de bancnote stabilită prin lege. C.e. se realizează fie prin stabilirea unei limite pentru întreaga emisiune de bancnote fie prin stabilirea unei limite maxime pentru emisiunea negarantată cu aur. CONTRAASIGURARE, clauză a unui contract de asigurare de persoane (de supravieţuire, de asigurare dotală etc.), potrivit căreia clacă nu se produce riscul preluat în asigurare, societatea de asigurări este obligată să restituie către beneficiari primele de asigurare încasate după ce şi-a reţinut o anumită cotă. De exemplu, c. urmăreşte evitarea pierderii integrale a primelor achitate de asigurat, în cazul decesului acestuia în perioada de valabilitate a contractului de asigurare de rentă. CONTRABANDĂ, trecerea clandestină peste graniţă a unor mărfuri a căror intrare sau scoatere în sau dintr-o ţară este prohibită de lege ori sustragerea lor de la controlul vamal şi de la plata taxelor vamale. în funcţie de gravitatea faptelor, c. poate fi contravenţie vamală şi se pedepseşte cu amendă (când se dovedeşte buna-credinţă a contravenientului: înscrieri inexacte în documentele vamale, neconcordanţe în plus sau în minus constatate la descărcare, măsurare, cântărire etc.) şi cu amendă şi confiscarea mărfurilor, când se dovedeşte reaua-credinţă a contravenientului, dar valoarea mărfurilor de c. este de mică importanţă. Infracţiunea vamală presupune intenţia frauduloasă a infractorului şi se pedepseşte cu amendă, confiscarea mărfurilor şi cu pedepse privative de libertate. Codul vamal al României prevede drept acte de c. sustragerea conştientă de la regimul vamal (constituie infracţiune de c. şi se sancţionează cu închisoare de la 2 la 7 ani şi confiscarea parţială a averii) în următoarele cazuri: "trecerea de bunuri peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin folosirea de documente vamale false ori a unor documente privind alte bunuri, în cazul când valoarea bunurilor este mai mare; "trecerea fară autorizaţie peste frontieră a armelor, muniţiilor, materiilor explozive sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope, a produselor şi substanţelor toxice; "sustragerea, pe diverse căi, de la operaţiunile de vămuire a bunurilor, săvârşită de una sau mai multe persoane înarmate ori constituite în bandă. V. şi politică vamală; regim vamal; taxă; vamă; vămuire. CONTRACAMBIE, cambie nouă, cu plată la vedere (la prezentare), însoţită de cambia anterioară neplătită, care se emite asupra unuia dintre giranţii anteriori sau asupra principalului obligat al cambiei neplătite la scadenţă şi protestată în termen legal. Ea se emite (se trage) de către persoana care are dreptul ca, pe cale de regres, să se despăgubească de suma ce i se cuvine. Valoarea c. este compusă din valoarea nominală a cambiei neplătite, dobânda legală (calculată de la scadenţă până la data emiterii contracambiei), cheltuielile de protest şi de judecată, un drept de curtaj şi timbrul cambiei. Trasul trebuie să plătească c. fără să mai fie necesară procedura acceptării, aceasta datorită faptului că el este obligat prin cambia iniţială. V. şi cambie; plata cambiei; protest; protest al cambiei. CONTRACT 1. Acord intervenit între două sau mai multe persoane cu privire la stabilirea, modificarea sau stingerea unui raport de drept civil. C. se pot încheia între cetăţeni, în ceea ce priveşte raporturile dintre ei, între cetăţeni şi organizaţiile economice, în legătură cu vânzarea, cumpărarea, închirierea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, şi între diferite întreprinderi sau organizaţii economice, pentru operaţiuni cu caracter economic sau financiar. Condiţiile esenţiale pentru valabilitatea c. sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiect determinat şi o creanţă licită. 2. Actul ce se încheie pe piaţa valutară sau bursieră prin care se perfectează o operaţiune valutară sau de bursă. 462 CON CONTRACT ALEATORIU, c. oneros la încheierea căruia părţile contractante nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor şi a obligaţiilor ce vor rezulta pentru ele din contract, deoarece întinderea prestaţiilor depinde de un eveniment viitor şi nesigur, care comportă pentru fiecare parte o şansă de câştig sau un risc de pierdere. La c.a. părţile sunt conştiente că pot câştiga sau pot pierde. Printre c.a. se menţionează: contractele privind asigurările facultative de bunuri, de persoane, de răspundere civilă, contractele de rentă viageră etc. CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ, convenţie care se încheie între salariaţi şi patron, prin care se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă. Semnatarii c.c. de m. sunt egali şi liberi în negocierea clauzelor acestuia. C.c. de m. produce efecte pentru toţi salariaţii din unitate, indiferent de data angajării lor sau dacă s-au afiliat ori nu la o organizaţie sindicală din unitate. Contractul individual de muncă (v.) nu poate să prevadă clauze contrare c.c. de m. încheierea c.c. de m. poate avea loc la nivelul unităţilor, grupurilor de unităţi, ramurilor de activitate, precum şi la nivel naţional. în cadrul unităţii, c.c. de m. se încheie între patron şi salariaţi, care sunt reprezentaţi de sindicate. La nivelul grupurilor de întreprinderi, al ramurilor şi la nivel naţional, c.c. de m. se încheie de către reprezentanţii patronilor şi ai salariaţilor. Reprezentanţii patronilor se numesc de către Camera de Comerţ şi Industrie. C.c. de m. se încheie pe o durată determinată, care nu poate fi mai mică de un an, şi cuprinde clauze prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor în promovarea unor relaţii de muncă echitabile, care să asigure protecţia socială a salariaţilor, eliminarea sau diminuarea conflictelor colective de muncă ori declanşarea grevelor. Sub sancţiunea nulităţii absolute, în c.c. de m. nu se pot include clauze care să conducă la acordarea unor drepturi salariaţilor sub nivelul minim prevăzut de legislaţia muncii în vigoare sau care să fie contrare ordinii de drept. C.c. de m. se aplică de la data înregistrării, executarea sa fiind obligatorie pentru părţi. Neîndeplinirea prevederilor asumate prin c.c. de m. atrage răspunderea celor vinovaţi de aceasta. Prevederile c.c. de m. pot fi modificate pe parcursul executării lui, ori de câte ori părţile cad de acord în acest sens. Pe durata grevei se suspendă executarea c.c. de m. sau a unor clauze ale acestuia. C.c. de m. poate înceta sau se suspendă cu acordul părţilor. încetarea c.c. de m. are loc la expirarea termenului pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea lui, precum şi la data dizolvării sau constatării falimentului unităţii. CONTRACT CONDIŢIONAT, c. de vânzare prin care se impune unei persoane care cumpără un anumit bun să cumpere şi un alt bun, de regulă, complementar. C.c. poate constitui un instrument prin care vânzătorul îşi impune o poziţie de monopol pentru produsul principal, speculând interdependenţa eventuală a celor două produse. Un asemenea c. poate fi ilegal. CONTRACT DE ARENDARE, c. scris încheiat între arendator şi arendaş, care cuprinde: "părţile contractante, domiciliul sau sediul lor; "obiectul contractului, complet şi precis determinat (descrierea amănunţită a tuturor bunurilor agricole care se arendează, inventarul lor şi planul situaţiei terenurilor); "drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, expres şi complet menţionate; "durata arendării, data începerii şi încetării contractului; "arenda, forma, modalităţile şi termenele de plată a acesteia; "răspunderile fiecărei părţi; "alte clauze convenite între părţi şi admise de lege. C. de a. se încheie în trei exemplare: câte unul pentru fiecare parte semnatară, iar unul se depune la consiliul local în raza căruia se află bunurile agricole, în termen de 15 zile de la încheiere. Taxele de redactare şi înregistrare a c. de a. cad în sarcina arendaşului. Numai contractele scrise şi înregistrate sunt valabile şi opozabile. Arendarea se face pe cel puţin cinci ani. Pentru plantaţiile de viţă-de-vie, de pomi, de arbuşti fructiferi, de hamei şi duzi în declin, durata arendării nu poate fi mai mică de cinci ani. Suprafeţele de teren mai mici de un hectar, a căror dare în arendare este justificată de lipsa temporară a mijloacelor de producţie materiale şi financiare, de absenţa din localitate sau de motive de sănătate, durata CON 463 arendării poate fi sub cinci ani. Arendatorul este obligat să predea bunurile arendate la termenul şi în condiţiile stabilite şi să execute toate celelalte obligaţii asumate prin contract. La rândul său, arendaşul este obligat să folosească bunurile arendate ca un bun gospodar, în condiţiile stabilite, să menţină potenţialul productiv al bunurilor arendate, să le restituie la încetarea contractului, să plătească arenda la termenele stabilite şi să execute toate celelalte obligaţii contractuale. Arendatorul are dreptul să controleze oricând modul în care arendaşul administrează bunurile arendate. Impozitele şi taxele datorate pentru bunurile agricole arendate cad în sarcina proprietarului, a uzufructuarului sau a deţinătorului legal. V. şi arendare; arendă. CONTRACT DE ASIGURARE, act încheiat între asigurat şi asigurător, care reglementează relaţiile (drepturile şi îndatoririle) lor reciproce, în funcţie de felul asigurării facultative. Asiguratul se obligă prin c. să plătească primele de asigurare la anumite termene, iar asigurătorul îşi asumă obligaţia să acorde asiguratului sau beneficiarului asigurării, la producerea cazului asigurat, despăgubiri pentru bunurile şi sumele asigurate în asigurările de persoane. încheierea c. de a. presupune existenţa cererii de asigurare prezentate de asigurat şi a poliţei de asigurare eliberate de asigurător. Asigurătorii sunt obligaţi să pună la dispoziţia asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi, înainte de încheierea contractului de asigurare, cel puţin următoarele informaţii: durata contractului, modalităţile de executare, suspendare sau încetare a acestuia, mijloacele şi termenele de plată a primelor de asigurare, metodele de calcul şi de distribuţie a rezultatelor financiare, procedurile de soluţionare a eventualelor litigii rezultate din executarea contractului, precum şi alte informaţii necesare protejării intereselor acestora. C. de a. cuprinde: data (anul, luna, ziua şi ora) la care începe şi la care expiră asigurarea, stipulaţiile esenţiale privitoare la risc, termenele de plată a primelor de asigurare, sumele asigurate, limitele plăţii sumei asigurate sau a despăgubirii în cazul împlinirii riscului, obligaţia asiguratului de a apăra şi conserva bunurile asigurate, de a lua măsuri pentru prevenirea şi limitarea pierderilor, cazurile în care asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii ori a sumei asigurate. Pe lângă trăsăturile comune tuturor contractelor, c. de a. prezintă unele trăsături specifice: are un caracter sinalagmatic, ceea ce înseamnă că părţile se obligă reciproc una faţă de alta (una să plătească prima de asigurare, iar cealaltă să acorde despăgubirea sau suma asigurată dacă survine evenimentul asigurat, după caz); are caracter aleatoriu, ceea ce înseamnă că efectele acestui contract, în ceea ce priveşte pierderile sau beneficiile pentru una, unele sau toate părţile, depind de un eveniment viitor, nesigur, incert; este cu titlu oneros, părţile urmărind realizarea anumitor scopuri, interese materiale (băneşti); se execută succesiv pe toată durata asigurării; este un contract de adeziune, ceea ce înseamnă că, deşi este redactat şi imprimat de societăţile de asigurări, la el aderă şi asiguratul. Unele contracte se negociază, altele nu; este un contract de bună-credinţă, fapt care presupune ca executarea acestuia să se realizeze cu corectitudine, cu bună-credinţă între părţi. V. şi contract de asigurare facultativă; contract de reasigurare; durata asigurării; poliţă de asigurare. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ, c. întocmit la unitatea societăţii de asigurări sau la sediul (domiciliul) ori locul unde se află persoana care doreşte să încheie contractul, de către împuternicitul societăţii de asigurări, la încheierea asigurărilor facultative. Documentul este alcătuit din două părţi: contractul de asigurare şi declaraţia de asigurare, ambele având acelaşi conţinut. în document sunt menţionate informaţiile referitoare la: denumirea, respectiv numele şi prenumele asiguratului, adresa, datele de identificare a obiectului asigurat, suma la care se face asigurarea, cota de primă anuală, prima de asigurare anuală, durata de asigurare, menţiuni speciale, condiţiile de plată a primelor de asigurare, adresa de autorizare a introducerii dispoziţiei de încasare, data întocmirii contractului. Contractul se predă asiguratului, iar declaraţia rămâne la unitatea societăţii de asigurări. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A ANIMALELOR, c. alcătuit din două părţi (contractul de asigurare şi declaraţia de asigurare, ambele având acelaşi conţinut). ------------- ---------------- intervenit pentru încheierea asigurărilor facultati a cooperatiste, private sau persoanelor fizice în c i _anlmale aparţinând unităţilor de stat, poate să fie obişnuită sau de abonament iar în “mtatllor de stat şi cooperatiste, asigurarea combinată cu asigurarea complexă, cu sume persoanelor fizice>ea Poate obişnuită, bovine sau globală a bovinelor. Documentul aSlg.Urate Ş1 Prime fixe> cu s’ime reduse pentru numele asiguratului, adresa, durata de asieura f"? !nformatii Privitoare la denumirea sau capetelor, valoarea declarată şi suma asigurată f 1 ammalelor 51 rasa> vârsta 5* numărul pentru un animal şi toate animalele, condiţiile H , ,tlv Pentru un animal, prima de asigurare prima rată la încheierea asigurării’ următoarei6 1 ^ 2 primeIor (anticipat şi integral, în rate: pentru unitatea societăţii de asigurări de a i t a lnceputul perioadelor stabilite, cu drept predă asiguratului, iar declaraţia rămân? u , n.ro ce dispoziţia de încasare). Contractul se ' ane la unitatea societăţii de asigurări. CONTRACT DE ASIGURARE FACiutat.wx întocmit la unitatea societăţii de as,gurăn ^ , T^T'VĂ A AUTOVEHICULELOR, c. persoana care doreşte să încheie asigurarea £ -fS - ‘ (domicllmI) ori locul unde se află asigurat, la încheierea asigurărilor facultativ H Catre îmPutemicitul societăţii de asigurări şi două părţi: contractul de asigurare şi declarat6 H autovehicule- Documentul este alcătuit din document sunt menţionate informaţii privito i aSIgurare’ambele având acelaşi conţinut. în asiguratului, adresa, felul, marca şi tipul aut™ î- de.nymirea’ resPectiv numele prenumele înmatriculare, felul asigurării (de avariide răs h caPacitatea cilindrică, numărul de pentru pagube produse tuturor bunurilor ava*"*? C1-Vilâ penfrU fiecare Persoană accidentată, de autoturisme şi ale altor persoane aflate ' S3U d‘struse>de accidente ale conducătorilor caz de invaliditate permanentă totală sau d a°estea’ Pentru fiecare persoană accidentată, în pentru care se încheie asigurarea, condiţii! H^i’ S-Umaasi8urata>Primadeasigurare, durata introducerii dispoziţiei de încasare dat ^ P .a Primelor şi scrisoarea de autorizare a despăgubirea cuvenită. Contractul se pred'"400111*™ contractului> înregistrarea daunei şi societăţii de asigurări. a asi8uratului, iar declaraţia rămâne la unitatea CONTRACT DE ASIGURAdc c.„ APARŢINÂND PERSOANELOR STRĂi£pSa»IAT,VĂ A AUTOVEHICULELOR intervenit între unitatea societăţii d^siem^ E V,N TEMP0RAR IN ROMANIA, c. se încheie asigurări facultative de autovehic V* P?rfoana flzica (fară statut diplomatic) cu care şi declaraţia de asigurare, ambele având ac 1 ’ tuit din două Parti: contractul de asigurare referitoare la denumirea, respectiv num 1 COn^nut- In document sunt cuprinse informaţii marca şi tipul autovehiculului, capacitatea Şl,.pr®”uînele asiguratului, adresa acestuia, felul, persoane care pot fi transportate, felul asi °. .. că> numărul de înmatriculare, numărul de persoană accidentată, pentru pagube prod™”1 ^ avarii’de răspundere civilă pentru fiecare suma asigurată, prima de asigurare durat ^ tU^lror bunur‘lor avariate sau distruse, furt), întocmirii, data accidentului, dauna prod** s asigurare’ condiţiile de plată a primelor, data asiguratului, iar declaraţia rămâne la Ş1 despăgubirea cuvenită. Contractul se predă ea societăţii de asigurări. CONTRACT DE ASIGURARP capiii» y VALABILITATE NUMAI ÎN AFA^TER^od TIVĂ A AUTOVEHICULELOR CU de asigurări, în care este descrisă ROMÂNIEI, c. întocmit la societatea în străinătate, între societatea de asigurări . ativa a autovehiculelor cu care se călătoreşte identificare a asiguratului cu adresa comof\-S18Urat'In document sunt menţionate: "datele de marca, tipul, modelul, numărul de id tT "date*e de identificare a autovehiculului (felul, capacitatea cilindrică, anul de fabricaţie »care sau seria caroseriei, numărul motorului, de răspundere civilă, de accidente pentm Um^ul de înmatriculare); «felul asigurării (de avarii, în acesta, pentru fiecare persoană accid C°nc;uc.ătorul autovehiculului şi alte persoane aflate ■prima de asigurare; "durata de asigurare-»3’ în CaZ de deCes’ ^ etc'^; ’suma asigurată; ■menţiunea expresă că vehiculul nunrwmt- Pnma de asigurare achitată pe întreaga perioadă; a avarii, deformări sau alte degradări vizibile. Partea CON 465 finală a contractului este rezervată pentru: înregistrarea daunei, despăgubirea cuvenită în lei şi lista ţărilor cu societăţile de asigurare care acordă asistenţă pentru avarii sau furtul autovehiculului. Partea a doua a contractului conţine declaraţia de asigurare în care sunt reproduse datele din contract şi situaţia adnotărilor privind sumele asigurate, suplimentarea acestor sume, daunele înregistrate şi despăgubirile cuvenite. O dată cu întocmirea contractului se întocmeşte şi cartea internaţională de asigurare pentru autovehicule, care conţine date despre: durata asigurării, numărul cărţii şi al contractului de asigurare, numărul de circulaţie al autovehiculului, felul şi marca autovehiculului, precum şi ţările în care cartea este valabilă. Contractul şi cartea internaţională de asigurare pentru autovehicule sunt înmânate asiguratului, iar declaraţia de asigurare rămâne la societatea de asigurări emitentă. V. şi Carte verde. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A CULTURILOR AGRICOLE Şl A RODULUI VIILOR, c. alcătuit din două părţi (contractul de asigurare şi declaraţia de asigurare), intervenit între sucursala societăţii de asigurări şi o organizaţie sau o persoană fizică, la încheierea asigurărilor facultative pentru culturile agricole şi rodul viilor. Atât contractul, cât şi declaraţia conţin informaţii privitoare la: "felul culturii; "suprafaţa; "suma maximă care se poate asigura facultativ pentru un hectar; "producţia medie declarată la un hectar; "suma asigurată pe fiecare kilogram; "suma asigurată pentru un hectar; "suma asigurată facultativ pentru un hectar; "suma asigurată facultativ pentru toată suprafaţa; "cota de primă şi prima de asigurare. Contractul se predă asiguratului, iar declaraţia se depune la sucursala societăţii de asigurări. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR PERSOANELOR FIZICE, c. ce se încheie la unitatea societăţii de asigurări sau la domiciliul unde se află persoana care doreşte să încheie asigurarea, folosit la încheierea asigurărilor facultative complexe ale gospodăriilor persoanelor fizice. Este compus din două părţi: contractul de asigurare şi declaraţia de asigurare. Conţine informaţii referitoare la: "unitatea societăţii de asigurări, consimţământul acesteia de a asigura facultativ bunurile din gospodăria asiguratului, domiciliul asiguratului; "suma asigurată pentru bunurile din gospodărie şi suma asigurată în caz de invaliditate permanentă totală; "suma asigurată pentru cazurile de răspundere civilă; "durata asigurării; "prima de asigurare anuală; "semnătura împuternicitului societăţii de asigurări şi a asiguratului; "data încheierii contractului. Contractul se predă asiguratului, iar declaraţia rămâne la unitatea societăţii de asigurări. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ DE AVARII PENTRU AUTOVEHICULELE VÂNDUTE CU PLATA ÎN RATE, c. întocmit la societatea de asigurări, în care se descrie asigurarea intervenită între societatea de asigurări şi asigurat (care cumpără autovehiculul în rate) şi care conţine următoarele informaţii: datele de identificare a societăţii de asigurări şi a asiguratului, obiectul contractului care constituie asigurarea pentru cazurile de avarii şi furt al autovehiculului (fel, marcă, tip), numărul de identificare, numărul contractului de vânzare-cumpărare, durata contractului, prima de asigurare anuală, suma asigurată, clauzele pentru care asigurătorul plăteşte sau nu plăteşte despăgubiri, modul de calcul al despăgubirii. Contractul se încheie în două exemplare, câte un exemplar pentru fiecare parte contractantă. V. şi contract de asigurare facultativă de garanţie; poliţă de asigurare de garanţie. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ DE GARANŢIE, c. întocmit de societatea de asigurări, în care este descrisă tranzacţia de asigurare cu persoana care cumpără în rate un autoturism. C. conţine: datele de identificare a societăţii de asigurări; datele de identificare şi adresa cumpărătorului în calitate de asigurat; obiectul contractului (garantarea plăţii debitelor reclamate de societatea care vinde autoturismul). Contractul de garanţie se înscrie ca accesoriu la contractul de vânzare-cumpărare; prima de asigurare care se include in ratele stabilite în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de asigurat cu societatea de vânzare 466 CON a autoturismului. în caz contrar, asigurătorul emite automat o poliţă de asigurare de garanţie în favoarea societăţii respective; durata contactului de garanţie (întreaga perioadă de plată a ratelor prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare). Contractul de garanţie se întocmeşte în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte contractantă. Contractul de garanţie poate fi extins şi pentru alte obiecte de valoare vândute sau cumpărate în rate. V. şi poliţă de asigurare de garanţie. CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ PAUŞALĂ, c. alcătuit din două părţi cu acelaşi conţinut (contractul de asigurare şi declaraţia de asigurare), intervenit între unitatea societăţii de asigurări şi membrii asociaţiei agricole pentru asigurarea facultativă pauşală a gospodăriei familiale. C. conţine informaţii privitoare la bunurile asigurate (animale, bunuri din gospodărie, inclusiv furaje) şi asigurarea pentru accidente (pentru cazuri când asiguratul are o invaliditate permanentă de peste 50%), prima unică de plată (pe un an sau şase luni), suplimentul de asigurare pentru animale şi prima corespunzătoare şi condiţiile de plată a primei de asigurare (în rate bianuale anticipat). C. se predă asiguratului, iar declaraţia rămâne la unitatea societăţii de asigurări. CONTRACT DE ASIGURARE MARITIMĂ, c. care constituie înţelegerea dintre asigurat şi asigurător, în baza căruia asigurătorul oferă protecţie pentru marfa, navă şi navlu faţă de anumite riscuri asigurabile, în schimbul plăţii de către asigurat a primei de asigurare, urmând ca acesta, în cazul producerii riscurilor asigurate, să fie despăgubit de către asigurător. De regulă, dovada încheierii contractului de asigurare o constituie poliţa de asigurare. C. de a.m. cuprinde următoarele elemente: numele şi adresa asiguratului; numele şi adresa asigurătorului; obiectul asigurării (marfa, nava, navlul); suma asigurată; voiajul şi/sau durata voiajului asigurat; numele navei, armatorul, anul construcţiei, tonajul registru brut (v.), date privind alte mijloace de transport care participă la realizarea expediţiei; riscurile acoperite; riscurile excluse; numele beneficiarului îndreptăţit să primească despăgubirea în caz de avarie; prima de asigurare etc. înainte de plecarea navei, pentru fiecare expediţie, asiguratul are obligaţia să-l informeze pe asigurător în legătură cu toate elementele de interes legate de marfa care face obiectul călătoriei, şi anume: date despre marfa: denumire, mod de ambalare, tipul ambalajului, numărul coletelor, greutatea; informaţii despre navă: denumire, tonaj, registru, clasa navei; punctele de expediere, de transbordare şi depozitare pe parcurs, destinaţia finală; data expedierii, adică data plecării navei din portul de încărcare; date despre documentele de transport: numerele conosamentelor, scrisorilor de trăsură sau ator documente; condiţiile de asigurare; suma asigurată. în cazul în care aceste date nu se transmit sau sunt incorecte ori incomplete, societatea de asigurări poate rezilia poliţa de asigurare, declinându-şi orice responsabilitate privind plata vreunei indemnizaţii de asigurare. V. şi poliţă de asigurare. CONTRACT DE ASIGURARE SOCIALĂ, c. oneros, sinalagmatic, care se încheie între Casa de pensii a judeţului, reprezentată prin directorul său general, în calitate de asigurător, cu sediul în..................., str...........................şi nr.......şi persoana fizică, în calitate de asigurat, cu codul personal ................................................, adresa ...................., pe de altă parte, care stipulează drepturile şi obligaţiile părţilor în domeniul asigurărilor sociale. Obiectul contractului este asigurarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Se stipulează data înregistrării şi intrării în vigoare a contractului, condiţiile de asigurare, venitul asigurat, cota şi cuantumul contribuţiei de asigurări sociale, termenul de achitare a contribuţiei, majorările de întârziere. Casa judeţeană de pensii are următoarele obligaţii: plata prestaţiilor de asigurări sociale, în condiţiile legii, pentru riscurile asigurate, certificarea stagiului de cotizare, a punctajului anual şi a punctajului cumulat pentru perioada de cotizare. Asiguratul are următoarele obligaţii: achitarea contribuţiei de asigurări sociale în cuantumul şi la termenul stabilit; înştiinţarea casei asupra modificărilor survenite în termenii contractului; să prezinte casei documentele necesare pentru stabilirea şi plata prestaţiilor CON 467 de asigurări sociale; să se prezinte la sediul casei atunci când este solicitat, respectând termenul prevăzut în invitaţie. C. de a.s. conţine următoarele clauze: "neplata contribuţiei de asigurări sociale de către asigurat atrage după sine neacordarea dreptului la prestaţii, până la achitarea contribuţiei datorate şi a majorărilor de întârziere aferente; "în cazul rezilierii contractului, contribuţia de asigurări sociale achitată nu se restituie, iar stagiul de cotizare până la data rezilierii contractului se valorifică la stabilirea dreptului la pensie; "calitatea de asigurat se redobândeşte după încheierea unui nou contract de asigurare; "dreptul la prestaţiile de asigurări sociale, altele decât pensiile, se reia după realizarea, în condiţiile legii, a unui nou stagiu de cotizare; "stagiul de cotizare se constituie din însumarea lunilor pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale; "contribuţia de asigurări sociale nu este impozabilă; "contestaţiile referitoare la stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale se adresează, în termen de 45 de zile de la comunicare, casei sau instanţei judecătoreşti competente, după caz; contestaţiile sunt scutite de orice fel de taxă de timbru; "acordarea prestaţiilor de asigurări sociale de orice fel se face la cerere; "indemnizaţiile de asigurări sociale se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură specială de către acesta; "prestaţiile de asigurări sociale pot fi solicitate pe baza actelor justificative în termenul general de prescripţie, calculat de la data la care beneficiarul era îndreptăţit să le solicite; cuantumul acestor drepturi se achită la nivelul cuvenit la data când beneficiarul era în drept să le solicite; "neplata contribuţiei de asigurări sociale în termenul prevăzut de lege constituie motiv de reziliere a contractului. în acest caz, rezilierea se face începând cu luna următoare celei pentru care s-a achitat contribuţia; ■în caz de forţă majoră, părţile contractante sunt exonerate de răspundere pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor asumate prin acest contract. Cazul de forţă majoră se dovedeşte de partea care-1 invocă; "modificarea oricăror prevederi ale contractului se poate face numai cu acordul scris al ambelor părţi, prin act adiţional. Când una dintre părţi nu este de acord cu modificarea solicitată de cealaltă parte, contractul se derulează în condiţiile anterioare, cu excepţia situaţiei în care se solicită rezilierea lui; "litigiile în legătură cu executarea contractului nesoluţionate între părţi pe cale amiabilă sunt de competenţa secţiilor de asigurări sociale, completelor specializate pentru asigurări sociale de la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel sau, după caz, se soluţionează de instanţele competente, conform legii. Contractul se semnează de cele două părţi. V. şi asigurări sociale. CONTRACT DE CARTE BANCARĂ, c. în care în raportul obişnuit de vânzare-cumpărare, executare de lucrări sau prestare de servicii încheiat între comerciant şi cumpărător se interpune emitentul cărţii. Cumpărătorul nu mai plăteşte direct comerciantului nici în numerar, nici prin cec, ci prezintă cartea de credit şi semnează factura pe care comerciantul o trimite emitentului cărţii de la care obţine plata. Emitentul cărţii se adresează băncii cumpărătorului care debitează cu suma respectivă contul clientului. Mecanismul plăţii prin cartea de credit se bazează pe: a) contractul aderent încheiat între cumpărător şi emitentul cărţii de credit; b) contractul furnizor încheiat între emitentul cărţii de credit şi comerciantul care acceptă să fie plătit prin acest mecanism. Aceste două contracte sunt de adeziune, cu clauze prestabilite de emitentul cărţii, ceea ce înseamnă că atât comerciantul, cât şi cumpărătorul pot să opteze doar pentru acceptarea lor necondiţionată sau refuzarea lor. Cumpărătorul semnează factura comerciantului, ceea ce reprezintă ordinul adresat emitentului cărţii de a plăti preţul comerciantului. Cu această ocazie, comerciantul verifică: identitatea cumpărătorului; valabilitatea cărţii de credit, spre a nu fi perimată sau declarată ca furată sau pierdută; dacă semnătura de pe factură este conformă cu cea de pe cartea de credit. CONTRACT DE COMISION, c. bilateral, consensual şi oneros care se încheie între comitent şi comisionar, prin care cel dintâi se obligă să pună la dispoziţia celui de-al doilea o anumită cantitate de mărfuri, iar cel din urmă se obligă să gestioneze raţional marfa respectivă, s-o valorifice la preţul practicat pe piaţă, să predea comitentului contravaloarea mărfii şi să reţină un comision pentru activitatea depusă. 468 CON CONTRACT DE COMODAT, c. de folosinţă prin care o persoană, numită comodant, împrumută un bun neconsumtibil altei persoane, numită comodatar, pentru a se servi de el în mod gratuit. C. de c. are caracter gratuit şi se poate transforma în contract de locaţie. CONTRACT DE CONCESIUNE, acord de voinţă prin efectul căruia o persoană, numită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numite concesionar, care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei activităţi sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevenţe (v.). C. de c. poate avea ca obiect bunurile proprietate publică ori privată a statului, judeţului, oraşului sau comunei, activităţile şi serviciile publice de interes naţional sau local. CONTRACT DE CONSIGNAŢIE, formă a contractului de comision (v.) prin care consignantul încredinţează consignatarului diferite bunuri mobile spre a fi vândute la un preţ stabilit şi într-o anumită perioadă, plătindu-i pentru această vânzare o anumită cotă procentuală numită comision. CONTRACT DE CREDIT BANCAR, formă a contractului economic bazat pe normele juridice bancare, care stabileşte relaţiile de credit dintre bănci şi întreprinderi şi potrivit căruia o unitate bancară acordă un credit unei unităţi de stat, cooperatiste, private sau unei persoane fizice pentru un anumit scop economic, pe o anumită perioadă de timp şi cu o dobândă precis stabilită. C. de c.b. cuprinde volumul creditelor care urmează să se acorde în concordanţă cu prevederile legale, condiţiile de acordare, garantare, utilizare şi rambursare a creditelor, nivelul dobânzilor, drepturile, obligaţiile şi răspunderile părţilor contractante. Pe baza c., unitatea bancară creditoare urmăreşte utilizarea creditului în scopul pentru care a fost acordat şi rambursarea lui la scadenţă. Dacă nu sunt asigurate condiţii pentru rambursarea creditelor, băncile aprobă creditele numai cu condiţia ca, în asemenea situaţii, contractele de credite să se semneze şi de către ministerele de resort şi să se întocmească programe de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii economico-financiare a întreprinderilor. C. de c.b. are un rol important în creşterea răspunderii unităţilor economice pentru gospodărirea raţională a resurselor materiale şi băneşti aflate la dispoziţia lor. C. de c.b. este de adeziune, de durată, presupune obligaţia de informare şi discreţie asupra informaţiilor. Dezvăluirea secretului profesional se poate face dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: informaţia să fie cerută de o autoritate judiciară; să fie autorizată de consiliul de administraţie al băncii căreia i s-a cerut. C. de c.b. trebuie să îndeplinească o serie de condiţii de fond, cum sunt următoarele: consimţământul băncii, consimţământul clientului; obligaţia de informare; capacitatea persoanei fizice; capacitatea persoanei juridice; obiectul contractului; cauza contractului să fie certă şi licită, precum şi unele condiţii de formă. Societăţile bancare pot rezilia unilateral contractul numai în următoarele cazuri: când clientul a furnizat date nereale (după expirarea unui termen de preaviz de minimum cinci zile, care se comunică în scris clientului); clientul a încălcat condiţiile c. de c.; situaţia economică şi financiară a clientului nu mai asigură condiţii de rambursare. CONTRACT DE DEPOZIT, c. prin care o persoană, numită deponent (depunător), încredinţează un bun mobil unei alte persoane, numită depozitar, care îşi asumă obligaţia să-l păstreze şi să-l restituie în natură la termenul stabilit ori la cerere. Este un contract cu caracter sinalagmatic şi cu caracter oneros. Condiţiile de validitate a c. de d. sunt aceleaşi ca ale oricărui alt contract. CONTRACT DE DEPOZITARE A ACTIVELOR SOCIETĂŢII DE PENSII, c. încheiat între un custode şi o societate de pensii cu privire la depozitarea activelor societăţii de pensii. C. reglementează: "obligaţiile custodelui şi ale societăţii de pensii; "remuneraţia custodelui şi modul de calcul al costurilor şi tarifelor care se suportă de societatea de pensii; ■alte clauze. Custodele răspunde pentru prejudiciile rezultate din neexecutarea sau executarea CON 469 necorespunzătoare a obligaţiilor sale; el nu poate fi exonerat de răspundere, iar răspunderea sa nu poate fi limitată prin încredinţarea obligaţiilor sale unei alte entităţi, sub sancţiunea nulităţii. Dacă contractul cu custodele este reziliat, atunci acesta transmite unui alt custode, într-un timp rezonabil, activele fondului din custodia sa şi toate documentele referitoare la îndeplinirea obligaţiilor sale. V. şi comisia de reglementare şi supraveghere a societăţilor de pensii; societate de pensii. CONTRACT DE DONAŢIE, c. unilateral, gratuit şi solemn prin care donatorul transferă irevocabil dreptul său de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri bine determinate unui donatar, care îşi exprimă acordul să le primească. ❖ C. de d. cu sarcină, variantă a c. de d. prin care donatarului i se impune să îndeplinească o anumită obligaţie, denumită sarcină, fie faţă de donator, fie faţă de altă persoană, fie chiar în folosul lui însuşi. CONTRACT DE ENGINEERING, c. de comerţ exterior şi de cooperare economică internaţională (c. de transfer de tehnologie), al cărui obiect este realizarea de către una dintre părţi, contra plată, pentru cealaltă parte (client), a unui complex de activităţi având ca scop perfecţionarea şi construirea unui anumit obiectiv economic. Obiecte ale c. de e. pot fi: transmiterea de soluţii tehnologice, de informaţii, elaborarea de documentaţii, de proiecte, asistenţa tehnică, livrarea unor mijloace tehnice materiale, asistenţa de specialitate etc. CONTRACT DE FACTORING, c. prin care o parte, numită factor, îşi asumă obligaţia şi riscul ca, în baza unui comision calculat ad valorem, să preia sau să i se transfere - parţial sau total - creanţele pe care le are de încasat din altă ţară, aderent. La c. de f. participă: firma de factoring, furnizorul aderent, clienţii aderentului. Utilizarea acestui c. ca instrument de finanţare pe termen scurt asigură simplificarea şi accelerarea operaţiunilor de finanţare a producţiei. V. şi factoring. CONTRACT DE FIDEJUSIUNE, c. prin care o persoană (fidejusor) se obligă faţă de creditorul altei persoane să execute obligaţia debitorului, dacă acesta nu o va executa. CONTRACT DE FORFETARE, c. prin care vânzătorii pe credit din contractele comerciale internaţionale cedează drepturile lor de proprietate şi cele executorii asupra titlurilor de credit, înainte de scadenţa acestora, în vederea încasării contravalorii exporturilor efectuate, în schimbul unei taxe a cărei mărime depinde de: durata creditului, valuta în care este exprimată, bonitatea debitorului şi a ţării acestuia, bonitatea avaliştilor şi a garanţilor, taxa scontului etc. CONTRACT DE GARANŢIE, c. intervenit între sucursala societăţii de asigurări şi persoana gestionară de bunuri ale unei unităţi, prin care ultima se angajează să constituie o garanţie în numerar, conform plafonului legal, în vederea acoperirii eventualelor lipsuri sau pagube pe care le-ar cauza unităţii al cărei gestionar este. CONTRACT DE IPOTECĂ, c. solemn, unilateral şi accesoriu prin care proprietarul unuia sau al unor bunuri imobiliare bine determinate este de acord să constituie asupra acestora un drept real accesoriu de ipotecă în favoarea creditorului său, drept garanţie reală imobiliară pentru executarea unei creanţe precis determinate. C. de i. se încheie valabil prin înscris autentic şi produce efecte faţă de părţi şi terţi numai dacă are inscripţie ipotecară. Pe baza c. de i., creditorul ipotecar dobândeşte toate drepturile asupra bunurilor respective. V. şi ipotecă. CONTRACT DE ÎMPRUMUT, c. încheiat între banca finanţatoare şi beneficiarul de investiţii, în care se stipulează: "numele, prenumele şi funcţia reprezentanţilor care angajează valabil banca şi beneficiarul; "denumirea şi valoarea investiţiei; "valoarea care urmează a se finanţa; "valoarea creditului aprobat de bancă; "termenul de punere în funcţiune; "durata de 470 CON restituire a creditului exprimată în ani; "modalităţile de punere a creditului la dispoziţia beneficiarului pe măsura realizării lucrărilor de investiţii, în limita prevederilor planurilor anuale de investiţii, a planurilor de finanţare-creditare şi a devizului general legal aprobat* ■dobânda creditului; "obligaţia beneficiarului de a folosi creditul în concordanţă cu destinaţia stabilită la aprobare, potrivit planului de investiţii şi documentaţiei tehnico-economice, şi de a restitui creditul la termenul şi în ratele stabilite; "prevederea potrivit căreia, în caz de nerespectare a destinaţiei creditului şi a celorlalte condiţii stabilite prin c. de î., banca are dreptul să înceteze creditarea şi să procedeze la recuperarea creditului acordat. De asemenea, în c. de î. beneficiarul declară că sunt îndeplinite obligaţiile legale care condiţionează începerea execuţiei lucrărilor, că a luat cunoştinţă de condiţiile de creditare, de dobânzile majorate şi de sancţiunile care se aplică în cazul încălcării disciplinei de creditare. CONTRACT DE KNOW-HOW, c. de comerţ exterior şi de cooperare economică internaţională, care face parte din contractele de transfer de tehnologie şi care are ca obiect transmiterea cu titlu oneros a unor cunoştinţe şi procedee tehnice nebrevetate, a unor secrete industriale şi comerciale. V. şi know-how. CONTRACT DE LEASING, c. care cuprinde următoarele elemente principale: "părţile contractante (locatorul/finanţatorul şi utilizatorul); "descrierea exactă a bunului care face obiectul c.; "valoarea totală a c.; "valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora; ■perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului; "clauza privind obligaţia asigurării bunului; ■alte clauze. C. de 1. nu se poate încheia pe o durată mai mică de un an. C. de 1. constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu posedă bunul, în următoarele situaţii: "la sfârşitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opţiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului; ■în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. ❖ C. de leasing financiar, c. care, pe lângă elementele de mai sus, cuprinde: "valoarea iniţială a bunului; "clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat. V. şi leasing; leasing financiar. CONTRACT DE LOCAŢIE, c. consensual, sinalagmatic, oneros, comutativ şi cu executare succesivă în timp, prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar, folosinţa unui bun sau prestarea unui serviciu pe o durată determinată de timp, în schimbul unui preţ. C. de 1. are caracter temporar, vremelnic. CONTRACT DE MANDAT, c. consensual, gratuit sau cu plată, pe baza căruia o persoană, numită mandatar, se obligă să întreprindă ceva pentru o altă persoană, numită mandant, de la care a primit o împuternicire în acest scop. CONTRACT DE REASIGURARE, c. care cuprinde liberul consimţământ ce exprimă acordul de voinţă al părţilor în legătură cu cedarea-primirea în reasigurare. C. de r. reglementează raporturile juridice dintre reasigurat (v.) şi reasigurător (v.), prin care reasiguratul cedează o parte din primă şi din riscuri către reasigurător care, în schimbul primei de reasigurare încasate şi al riscurilor preluate, se obligă să plătească reasiguratului despăgubirile cuvenite în cazul producerii riscului (riscurilor) potrivit condiţiilor convenite în contract. Contractul se consideră perfectat din momentul semnării lui de către părţi. C. de r. presupune existenţa unui contract de asigurare încheiat între asigurat şi asigurător. C. de r. este un contract derivat din contractul de asigurare (v.). Nevalabilitatea c. de r. nu are, din punct de vedere juridic, nici o influenţă asupra valabilităţii contractului de asigurare. Asiguratul (v.) nu este participant la contractul de reasigurare şi nu are dreptul de a obiecta împotriva încheierii de către asigurător (v.) a unui asemenea contract sau de a solicita încheierea acestuia. Ca urmare, în cazul producerii riscurilor asigurate, reasiguratorul este răspunzător pentru partea sa de risc numai în faţa societăţii cedente, nu şi în faţa asiguratului care primeşte despăgubirile de la asigurătorul său. în cazul în care CON 471 reasiguratorul dă faliment, societatea cedentă nu este exonerată de obligaţia de a plăti întreaga sumă ce rezultă din poliţa de asigurare. Există două excepţii de la această regulă, şi anume: a) în cazul în care între reasigurător şi asiguratul iniţial există un aranjament special prin care reasigurătorul este direct răspunzător faţă de acesta, situaţie în care pe poliţa de asigurare este înscris şi numele reasigurătorului; b) când reasigurătorul preia asupra sa activele şi pasivele societăţii de asigurări cedente, pentru a-şi asuma responsabilitatea directă faţă de asigurat; această situaţie are loc în cazul în care societatea cedentă se află în stare de faliment. Indiferent de tipul şi de forma c. de r., este obligatoriu ca el să conţină următoarele elemente: "denumirea părţilor contractante (a reasiguratului şi a reasigurătorului); "sediul lor; "tipul contractului; ■obiectul reasigurării (de exemplu, mărfuri aflate în transport pe mare, nave maritime, aeronave etc.); "riscurile acoperite; limita valorică şi teritorială a răspunderii; reţinerea proprie a societăţii cedente; "cota de participare a reasigurătorului; "omisiuni şi erori; "data intrării în vigoare a contractului; "durata valabilităţii lui; "cazurile de forţă majoră; "nivelul, modalitatea de plată şi decontarea primei de reasigurare; "rezervele de prime şi de daune; "daunele în suspensie; ■comisionul; "brokerajul; "regularizarea contului; "fondul de rezervă; "modul de plată a despăgubirii; "riscurile excluse; "reglementarea diferendelor dintre părţile contractante; ■termenul de preavizare, în caz de reziliere a contractului; "clauze „ad-hoc“ privind avizarea riscurilor subscrise; "avizarea daunelor; "arbitrajul; "lichidarea obligaţiilor reciproce în cazul rezilierii etc. în cele mai multe c. de r. este stipulată clauza conform căreia reasiguratorii, de regulă, prin intermediul „conducătorului de contract44 (leader), pot efectua în orice moment controlul asupra tuturor operaţiunilor - de subscriere, de avizare, de decontare, de lichidare a daunelor etc. - care privesc respectivul contract. C. de r. apare ca un angajament prealabil, care îşi produce efectele în mod automat, imediat ce un contract de asigurare, inclus în prevederile sale, a fost încheiat. După caracterul lor, c. de r. pot fi: obligatorii, facultative şi mixte. ❖ Prin c. de r. obligatoriu, reasiguratul se obligă să includă în reasigurare toate asigurările pe care el le încheie, în condiţiile prevăzute în contract, iar reasigurătorul se obligă să le accepte întocmai. La acest tip de contract, răspunderea reasigurătorului începe o dată cu răspunderea reasiguratului, chiar dacă reasiguratul nu a fost avizat de către reasigurător în legătură cu încheierea asigurării. C. de r.o. prezintă avantaje şi pentru reasigurat şi pentru reasigurător. Astfel, reasiguratul are posibilitatea să subscrie, în limitele fixate de el însuşi, la acele riscuri pe care le poate ceda în reasigurare, în condiţiile stabilite în mod anticipat. Reasigurătorul are certitudinea că reasiguratul nu poate selecta riscurile, în sensul de a le reţine numai pe cele pe care le apreciază ca fiind mai favorabile şi de a le ceda pe cele nefavorabile. Pentru avantajele pe care le prezintă, c. de r.o. este cel mai des utilizat. ♦> C. de r. facultativă se caracterizează prin aceea că reasiguratul poate propune, iar reasigurătorul poate să accepte sau să refuze reasigurarea respectivă. Acest contract este avantajos pentru reasigurat, deoarece îi oferă posibilitatea selectării riscurilor pe care le cedează în reasigurare. Totodată, c. de r.f. prezintă şi unele neajunsuri pentru reasigurat, fiindcă acesta nu are posibilitatea de a încheia imediat o reasigurare care are ca obiect riscuri de valori mari până când nu sondează piaţa de reasigurări pentru a vedea ce şanse de cedare în reasigurare există privind răspunderile care depăşesc posibilităţile sale financiare. ♦> C. de r. mixte apar ca o combinaţie între contractele obligatorii şi cele facultative, în sensul că obligă numai una dintre părţile contractante să accepte riscurile prevăzute în contract. De regulă, pentru reasigurat funcţionează principiul facultativităţii, ceea ce îi permite acestuia să selecteze riscurile, iar pentru reasigurător cel al obligativităţii, ceea ce înseamnă că acesta din urmă trebuie să accepte toate riscurile cedate de reasigurat. CONTRACT DE RENTĂ VIAGERĂ, c. bilateral, consensual, oneros sau gratuit, aleatoriu şi cu execuţie succesivă pentru una dintre părţi, în baza căruia credirentierul îşi asumă obligaţia de a da, cu titlu oneros sau gratuit, un bun sau o anumită sumă de bani, unei alte persoane numită debirentier, care se obligă în schimb să plătească periodic credirentierului sau altei persoane stabilite prin c. o anumită sumă de bani, pe toată durata vieţii acesteia. 472 CON CONTRACT DE SCHIMB, c. sinalagmatic prin care părţile, numite copermutanţi sau coschimbaşi, se obligă să transmită unul celuilalt dreptul de proprietate asupra unui bun. Aceasta înseamnă că fiecare coschimbaş înstrăinează un bun şi primeşte un alt bun. Diferenţa de valoare, numită sultă, se achită, după caz, de una dintre părţi. V. şi sultă. CONTRACT DE SOCIETATE, acord de voinţă, act scris autentic al părţilor semnatare, persoane fizice şi juridice, prin care se constituie o societate comercială, în care se prevede: scopul societăţii, obiectul de activitate, numele şi prenumele (denumirea) acţionarilor, domiciliul (sediul) şi cetăţenia (naţionalitatea) acestora, denumirea şi sediul societăţii, contribuţia părţilor la capitalul social al societăţii, drepturile şi obligaţiile asociaţilor (acţionarilor), diferite alte clauze. CONTRACT DE VALORIFICARE A DREPTULUI DE AUTOR, c. special pe baza căruia autorul unei opere de creaţie ştiinţifică, literară, artistică etc. cedează, pe o anumită perioadă de timp, reproducerea şi difuzarea operei, în anumite condiţii, unei edituri, instituţii de cultură, teatru, studio cinematografic etc., în schimbul plăţii unor drepturi de autor. CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE, c. sinalagmatic, oneros şi comutativ, cu caracter translativ, prin care o persoană juridică sau fizică, numită vânzător, transmite altei persoane juridice sau fizice, numită cumpărător, dreptul său de proprietate asupra unui bun sau unor bunuri determinate ori alte drepturi de creanţă, în schimbul unei sume de bani, numită preţ, care poate fi plătit deodată sau în rate. Pentru bunuri imobile (terenuri, construcţii) şi pentru autoturisme, c. de v.c. se prezintă sub forma unui înscris autentic. CONTRACT DEZINTERESAT, c. gratuit pe baza căruia o persoană (debitorul) îşi asumă obligaţia de a face creditorului un serviciu neremunerat, însă fSră ca prin aceasta să-şi micşoreze patrimoniul său. în prezent, c.d. este extrem de rar întâlnit. CONTRACT ECONOMIC, convenţie încheiată între unităţile economice organizate pe baza gestiunii economico-financiare, prin care se determină raporturile concrete dintre ele în ceea priveşte îndeplinirea sarcinilor. Elementele juridice care fac din aceste contracte o formă specială a contractelor de vânzare-cumpărare sunt: existenţa unor raporturi durabile între părţi, în intervalul de timp dintre momentul încheierii şi cel al executării contractului; obiectul lui îl formează bunuri determinate prin caracteristici generale sau individuale; executarea contractului se face eşalonat, pe loturi şi la anumite scadenţe. CONTRACT GRATUIT, c. în baza căruia una dintre părţi îşi asumă obligaţia să furnizeze celeilalte părţi un folos material, fără să primească ceva în schimb. V. şi comodat; donaţie. CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCĂ, act care se încheie în nume propriu de către persoana care se angajează să lucreze la întreprinderile mici, asociaţiile cu scop lucrativ, asociaţiile familiale etc., cu persoana care a constituit aceste unităţi sau - dacă unitatea a fost constituită de mai multe persoane - cu persoana desemnată de acestea. C.i. de m. se caracterizează prin faptul că una dintre părţile contractuale este întotdeauna o persoană fizică ce se obligă să depună forţa sa de muncă în folosul patronului (societate comercială, regie autonomă, unităţi private, instituţii publice şi private etc.) sau în folosul întreprinzătorului privat, care, la rândul său, îşi asumă obligaţia de a crea condiţii corespunzătoare pentru prestarea muncii şi de a o retribui. Nu se încheie c.i. de m. pentru: "persoanele care prestează servicii în baza dispoziţiilor legale privind rechiziţiile; "persoanele care prestează serviciul militar obligatoriu; "persoanele concentrate sau mobilizate; "persoanele care contribuie prin muncă la executarea unor lucrări de interes public; "elevii şi studenţii în timpul efectuării practicii în producţie; "persoanele sancţionate cu privare de libertate; "persoanele care execută prin muncă CON 473 o pedeapsă penală. Se pot încadra ca salariaţi la unităţile organizate pe baza Decretului-lege nr. 54/1990 numai persoanele majore, precum şi minorii care au împlinit vârsta de 16 ani. Se pot încadra în munci temporare şi minorii de la vârsta de 14 ani, dar numai pentru activităţi compatibile cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele minorilor, cu încuviinţarea părinţilor sau a ocrotitorilor legali. Această încuviinţare se consemnează în contractul de muncă, acesta fiind semnat, în astfel de cazuri, şi de părinţi şi ceilalţi reprezentanţi legali ai minorilor. Pensionarii pentru munca depusă şi limită de vârstă pot fi întreprinzători sau încadraţi în aceste unităţi cumulând pensia integrală cu salariul; nu pot cumula pensia cu salariul cei pensionaţi în baza Decretului-lege nr. 60/1990, până la împlinirea vârstei de 60 de ani, bărbaţii, şi 55 de ani, femeile. Pensionarii sunt obligaţi să comunice casei locale de pensii unde au în plată pensia faptul că s-au încadrat în unităţile de mai sus. Pot lucra la aceste unităţi şi salariaţi ai unităţilor de stat şi cooperatiste sau membri cooperatori, urmând ca aceştia să-şi desfăşoare activitatea în afara programului de lucru al unităţilor. Activitatea se desfaşoară în baza unei convenţii civile. Salariaţii unităţilor de stat, cooperatiste sau membrii cooperatori pot fi întreprinzători particulari (patroni), membri asociaţi sau persoane cu activitate independentă, munca lor desfaşurându-se însă numai în afara programului normal de lucru al unităţilor cu care sunt în raporturi de muncă. Pot fi salariaţi ai unităţilor particulare şi cetăţenii străini, însă numai pe baza permisului de muncă eliberat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. C.i. de m. cuprinde: "denumirea şi sediul unităţii înfiinţate pe baza liberei iniţiative; "numele, prenumele, adresa salariatului şi elemente ale stării sale civile; "data încheierii contractului; "durata de valabilitate a contractului; "felul serviciului (funcţia, meseria, specialitatea conform actului de studii-calificare); "activităţile care vor fi prestate; condiţiile (grupa de muncă) în care se desfaşoară activitatea; "posibilitatea patronului de a schimba, pe durată determinată, felul serviciului, cu condiţia de a menţine salariul stabilit sau de a acorda un salariu mai mare, de comun acord cu salariatul, pentru maxim trei luni într-un an calendaristic; "condiţiile de angajare: cu normă întreagă, cu normă redusă; "durata în ore a muncii pe zi; "salariul lunar net (impozitul pe salariu se plăteşte de patron); "data plăţii salariului; "menţiunea dacă orele suplimentare prestate după terminarea programului sau în zilele în care nu se lucrează se plătesc cu un spor de 100%; "alte drepturi de care beneficiază angajatul; "sporurile, premiile etc.; "salariul fix stabilit ca^bază de calcul al contribuţiei de asigurări sociale; "drepturile de care beneficiază salariatul când este trimis în delegaţie: transport, cazare, diurnă; "durata concediului anual de odihnă în raport cu vechimea în muncă a salariatului; "drepturi şi obligaţii specifice legate de protecţia muncii: echipament de protecţie, echipament de lucru, antidoturi, alimentaţie de protecţie, alte drepturi şi obligaţii privind protecţia muncii; "alte clauze. Obligaţiile patronului sunt următoarele: "să achite lunar contribuţia de asigurări sociale; "să înscrie lunar drepturile achitate salariatului în registrul întreprinderii; "în cazul încetării contractului, să-i plătească salariatului toate drepturile la zi. Desfacerea contractului din iniţiativa patronului poate avea loc numai după o notificare prealabilă, care se depune la direcţia de muncă şi protecţie socială cu 15 zile lucrătoare înaintea luării acestor măsuri. Salariatul are obligaţia: "să aducă la cunoştinţa patronului, cu cel puţin 15 zile înainte, încetarea contractului de muncă din iniţiativa sa; "să achite lunar partea de contribuţie pentru asigurările sociale; "să respecte regulile disciplinare stabilite în regulamentul de ordine interioară. C.i. de m. cuprinde şi clauze referitoare la toate măsurile de protecţie prevăzute de legislaţia muncii, inclusiv cele privind regimul de protecţie specială a muncii tinerilor şi femeilor. C.i. de m. se semnează de către patron şi salariat, se avizează şi se înregistrează la camera de muncă (v.) a direcţiei de muncă şi protecţie socială. Nerespectarea de către salariat a obligaţiei de a aduce la cunoştinţa unităţii încetarea contractului de muncă dă dreptul unităţii să pretindă de la acesta despăgubiri pentru acoperirea pagubelor suferite prin părăsirea neanunţată a locului de muncă de către salariat. Unitatea poate desface salariatului c.i. de m. pentru următoarele motive: "reducerea activităţii, justificată prin acte financiare; "încălcarea cu vinovăţie de către salariat a obligaţiilor asumate prin contractul de muncă; "necorespundere sub aspect profesional; "incompatibilitate cu funcţia deţinută. C.i. de m. se pot desface după o notificare prealabilă de 15 zile; în caz de 474 CON incompatibilitate cu funcţia deţinută, contractul de muncă se poate desface imediat. Camera de muncă este obligată să-l înştiinţeze în scris pe salariat, în termen de cinci zile lucrătoare, despre faptul că urmează să i se desfacă contractul de muncă. C.i. de m. se consideră desfăcut după zece zile lucrătoare, calculate de la data la care salariatul a fost înştiinţat de camera de muncă despre desfacerea contractului de muncă. Contractele de muncă ale salariaţilor nu pot fi desfăcute din iniţiativa patronului în timpul incapacităţii temporare de muncă. Conflictele de muncă privitoare la modificarea sau la denunţarea unilaterală a c.i. de m. se soluţionează potrivit procedurii generale. CONTRACT ONEROS, contract prin care fiecare semnatar urmăreşte să obţină un folos, un echivalent, o contraprestaţie, în schimbul unei obligaţii pe care şi-o asumă. V. şi contract de vânzare-cumpărare. CONTRACT OPTIONS,c. care se derulează la bursa de valori, prin care cumpărătorul, achitând vânzătorului o sumă de bani, numită primă, are latitudinea, dar nu şi obligaţia, de a încheia o tranzacţie cu titluri financiare la un preţ de exersare şi la o dată prestabilită. Vânzătorul de opţiuni (options) se obligă să-şi îndeplinească clauzele din contract dacă şi cumpărătorul se decide să-şi exercite drepturile şi obligaţiile din contract. CONTRACT REAL, c. care este valabil numai dacă acordul de voinţă al părţilor la semnarea lui este însoţit de remiterea bunului sau a bunurilor respective. CONTRACT SINALAGMATIC, c. consensual prin care se stabilesc obligaţii şi drepturi reciproce, interdependente între părţile contractante. V. şi contract de asigurare. CONTRACT SOLEMN, c. care este valabil numai dacă consimţământul părţilor se exprimă într-o anumită formă solemnă, prevăzută în mod expres prin acte normative. Nerespectarea formei solemne determină nulitatea absolută a c.s. CONTRACTANT (SEMNATAR) DE ASIGURARE, persoană fizică sau juridică (întreprindere de stat, instituţie, cooperativă, întreprindere privată etc.) care contractează o asigurare şi se obligă să plătească primele de asigurare. De regulă, contractantul este una şi aceeaşi persoană cu asiguratul. Unităţile pot contracta pentru personalul lor asigurări contra accidentelor şi altor riscuri, obligându-se să plătească primele de asigurare; aceste prime pot fi plătite şi de către asiguraţi. Sunt şi cazuri în care c. de a. este şi beneficiarul asigurării (de exemplu, la asigurările mixte de viaţă, în situaţia în care asiguratul supravieţuieşte până când expiră valabilitatea contractului de asigurare, el este şi beneficiar al asigurării respective). V. şi asigurat; asigurător; contract de asigurare. CONTRACTUL DE REPORT ASUPRA OBLIGAŢIILOR DE STAT SAU ALTOR TITLURI DE CREDIT, c. care prevede cumpărarea cu bani a unor titluri de credit care circulă în comerţ şi revânzarea simultană la termen şi cu un preţ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de acelaşi gen. Reportul este un act juridic complex care cuprinde o dublă vânzare: prima se efectuează imediat, atât în ceea ce priveşte predarea titlurilor, cât şi preţul, iar a doua este o vânzare la termen, la un preţ determinat. în baza c. de r., o persoană (reportatul) deţinătoare de titluri de credit (acţiuni, obligaţiuni etc.), care nu voieşte să le înstrăineze definitiv, dă în report (vinde temporar) aceste titluri unei alte persoane (reportatorul), în schimbul unui preţ care se plăteşte imediat. Concomitent, părţile se înţeleg ca la un anumit termen reportatorul să revândă reportatului titluri de credit de acelaşi gen, primind, în schimb, ceea ce a plătit, plus o primă. C. de r. prezintă avantaje pentru ambele părţi: reportatul obţine suma de bani de care are nevoie, fară să piardă definitiv dreptul asupra titlurilor de credit, iar reportatorul îşi valorifică, pe această cale, sumele de bani disponibile. V. şi deport; report. CON 475 CONTRAEXPERTIZĂ, o nouă expertiză dispusă de organele judecătoreşti, la cererea părţii interesate sau din oficiu, în situaţiile în care există îndoieli asupra concluziilor raportului de expertiză. V. şi expertiză. CONTRAFACERE, falsificarea, imitarea unui bilet de bancă, a unui titlu, a unei monede etc., în scopul de a trage foloase din aceste acte. C. se pedepseşte pe cale penală. CONTRAOFERTĂ, exprimare în scris de voinţă, prin care persoana care a primit o ofertă propune ofertantului său încheierea contractului în condiţii diferite faţă de cele cuprinse în oferta iniţială. C. este, practic, o nouă ofertă. V. şi ofertă. CONTRAPARTIDĂ, formă de acord de vânzare-cumpărare de mărfuri care se încheie între agenţi economici din ţări diferite şi pe baza căruia plăţile se fac prin compensaţie cu alte mărfuri. C. încearcă să evite folosirea monedelor în schimburile de bunuri, executările de lucrări şi prestările de servicii dintre ţările care nu au ori nu vor să folosească valută forte. V. şi acord de barter. CONTRAPROTEST, protest prin care se constată refuzul de plată al trasului sau al altei persoane prevăzute în cambie (giranţi şi avalişti). V. şi acceptarea cambiei; plata cambiei; protestul cambiei; acceptant pentru onoare. CONTRAREVIZIE VAMALĂ, verificare, control efectuat de către organele vamale la bordul navelor sau aeronavelor, după încărcarea mărfurilor destinate exportului. C.v. poate consta şi în controlul suplimentar exercitat după controlul vamal obişnuit, în urma sosirii unei nave sau aeronave în portul sau aeroportul de destinaţie, în situaţiile când există indicii că la bord s-ar afla bunuri de contrabandă. CONTRASTALII1. Numărul de zile cu care s-a depăşit perioada de stalii. 2. Penalizare, suma în valută pe care navlositorul este obligat să o plătească armatorului în cazurile în care vasul nu se descarcă sau nu se încarcă în timpul de stalii stabilit, pentru a-i compensa prejudiciile provocate prin staţionarea navei în port. C. se calculează într-o anumită sumă pe zi/navă, în mod diferenţiat, în funcţie de uzanţa portului şi de natura mărfurilor, şi se încasează când întârzierea are loc din vina navlositorului. în unele cazuri, contractul prevede numărul maxim de zile pentru care armatorul poate pretinde c. V. şi stalii; supercontrastalii. CONTRAVENŢIE, încălcare cu vinovăţie a actelor normative, care prezintă un grad mai mic de pericol social, nefiind considerată infracţiune. C. se sancţionează cu: avertisment, amendă contravenţională, confiscarea administrativă, închisoare administrativă. Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe c., amenda se aplică pentru fiecare c. în parte. în cazul în care c. au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, amenzile totale nu pot depăşi dublul maximului prevăzut prin actul normativ pentru contravenţia cea mai mare. Când la săvârşirea unei c. au participat mai multe persoane, sancţiunea se aplică separat fiecărui participant. în domeniul financiar-fiscal, aplicarea sancţiunii se prescrie în termen de un an de la data săvârşirii faptei, împotriva procesului-verbal de constatare a c., cei în cauză pot face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia. Plângerea se adresează judecătoriei teritoriale în a cărei rază teritorială a fost săvârşită c. în materie financiară sunt considerate drept c.: "nedeclararea în termen a unor venituri şi bunuri impozabile; "neîntocmirea la termen şi în mod legal a documentelor primare şi contabile privind veniturile realizate; "calcularea nelegală şi eronată a impozitelor, a taxelor şi a contribuţiilor, cu scopul diminuării valorii creanţei fiscale cuvenite statului; "neprezentarea, la cererea organelor de control, a documentelor justificative şi contabile referitoare la modul în care au fost îndeplinite obligaţiile fiscale; "refuzul de a prezenta organului financiar informaţiile, documentele şi declaraţiile în vederea verificării calculării corecte a 476 CON impozitului; "nereţinerea sau nevărsarea la termenele legale, de către contribuabilii cărora le revin astfel de obligaţii, a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor care se realizează prin stopaj la sursă; "nedepunerea actelor, situaţiilor şi a oricăror altor date în legătură cu activitatea desfăşurată de către unitatea şi subunităţile de care răspund contribuabilii, cerute de organele financiare, în vederea cunoaşterii realităţii financiar-contabile din acea unitate sau subunitate, precum şi utilizarea, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, a documentelor cu regim special; «neducerea la îndeplinire la termen a dispoziţiilor date prin actul de control încheiat de organele financiare; "neonorarea în mod nejustificat, de către unităţile bancare sau alte instituţii financiare la care contribuabilii au conturi deschise, a titlurilor de creanţă fiscală emise de organele competente, în vederea urmăririi silite a impozitelor, taxelor etc. neachitate la termen, inclusiv a majorărilor de întârziere; "sustragerea de la plata impozitelor, taxelor etc. datorate statului. C. se sancţionează cu amendă de către organele financiare sau de către alte organe centrale sau locale ale administraţiei de stat, cu pedeapsă mai uşoară, de regulă cu avertisment sau cu amendă administrativă. în domeniul financiar-bancar, c. se aplică de către organele de control, inspecţie şi revizie ale aparatului financiar-bancar. Amenzile aplicate ca urmare a c. sc pot contesta pe cale administrativă. ❖ C. în domeniul accizelor, încălcarea normelor privind evidenţa, calcularea corectă şi plata integrală şi la timp a accizelor. Sunt c. următoarele fapte: a) producţia şi comercializarea de alcool tehnic obţinut prin fermentarea materiilor prime agricole de origine vegetală, altul decât cel rezultat ca produs secundar din procesul de obţinere a alcoolului etilic rafinat; b) comercializarea alcoolului brut de către agenţii economici, precum şi utilizarea acestuia la obţinerea băuturilor alcoolice de orice fel; c) achiziţionarea alcoolului etilic rafinat şi a distilatelor de origine agricolă din alte surse decât de la agenţii economici producători interni sau importatori legal autorizaţi; d) nedeclararea de către micii producători de bere a modificării capacităţilor de producţie; e) neînscrierea în facturile fiscale a preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarate pentru produsele pentru care se stabilesc preţuri maxime de vânzare; f) comercializarea la preţuri mai mari decât preţurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri ; g) comercializarea produselor care nu se regăsesc în listele cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate de către agenţii economici producători şi importatori; h) procesarea benzinelor de primă distilare, de DAV, de cocsare, de cracare termică, de piroliză şi a oricăror altor semifabricate rezultate din prelucrarea ţiţeiului, provenite de la alţi agenţi economici decât agenţii economici importatori sau producători interni; i) comercializarea produseior rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, de natura uleiurilor minerale accizabile, pentru care nu se datorează accize, de către agenţii economici producători, procesatori sau importatori, către alţi beneficiari decât utilizatorii finali; j) efectuarea de operaţiuni privind prelucrarea, procesarea, etilarea, precum şi orice alte operaţiuni legate de obţinerea uleiurilor minerale de către orice persoană fizică sau juridică neautorizată ori neînregistrată ca agent economic producător sau procesator de astfel de produse; k) practicarea de către agenţii economici producători sau importatori a unor preţuri de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea sau de importul produselor vândute, la care se adaugă acciza şi taxa pe valoarea adăugată; 1) neînscrierea distinctă a valorii accizelor în facturile emise de agenţii economici producători şi importatori, precum şi neînscrierea impozitului la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă în facturile emise de agenţii economici producători; m) neutilizarea documentelor fiscale speciale; n) nesolicitarea plajelor de serii şi numere pentru emiterea documentelor fiscale prin utilizarea sistemelor informatice financiar-contabile proprii; o) neînscrierea în facturile fiscale speciale a calităţii furnizorului şi a cumpărătorului de produse supuse accizelor, precum şi a destinaţiei produselor, în cazul în care legea prevede acest lucru; p) neefectuarea prin unităţi bancare a decontărilor între agenţii economici producători sau importatori de produse supuse accizelor şi agenţii economici cumpărători de astfel de produse; q) deţinerea de către agenţii economici producători sau importatori de produse supuse accizelor a unor cantităţi de astfel de produse, a căror provenienţă nu poate fi dovedită cu documente legal întocmite. C. în domeniul a. se sancţionează cu amenzi diferenţiate în funcţie de gravitatea CON 477 abaterilor. Constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie c. se fac de către persoanele de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor şi al unităţilor sale teritoriale, împuternicite în acest scop. ♦> C. în sfera asigurărilor de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă, încălcarea normelor şi dispoziţiilor referitoare la aceste asigurări, nerespectarea următoarelor prevederi: "păstrarea activelor în România; "conducerea activităţii de asigurări; "aprobarea prealabilă a acţionarilor semnificativi şi a persoanelor semnificative ale asigurătorului; "ţinerea evidenţelor şi transmiterea rapoartelor de către asigurătorii şi brokerii de asigurări în condiţiile legale; "menţinerea capitalului social minim şi a marjei de solvabilitate; "constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice; "acoperirea rezervelor tehnice prin categoriile de active admisibile; "transferul de portofoliu; "fondul asigurărilor de viaţă şi administrarea acestuia; ■protejarea intereselor asiguraţilor; "activitatea agenţilor şi brokerilor de asigurări; "reclama şi publicitatea etc. Comiterea cu intenţie sau din culpă, prin comisiune sau omisiune, a vreuneia dintre faptele prevăzute mai sus se sancţionează cu: a) avertisment scris; b) limitarea operaţiunilor; c) amendă aplicată asigurătorilor, administratorilor, directorilor, directorilor executivi şi cenzorilor; d) interzicerea temporară sau definitivă pentru asigurători a executării unor activităţi de asigurări; e) interzicerea temporară sau definitivă a activităţii brokerilor; f) retragerea autorizaţiei de funcţionare. Decizia de sancţionare se semnează de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (v.) şi produce efecte de la data comunicării acesteia persoanei sancţionate. Amenzile încasate se fac venituri la bugetul de stat. Persoana amendată poate face plângere la Curtea de Apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei. Simpla înaintare a plângerii nu suspendă aplicarea sancţiunii. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate oricând să decidă modificarea sau revocarea oricăror măsuri dispuse, dacă se constată că acestea nu mai sunt necesare. ♦ C. în domeniul asigurărilor sociale de stat, nerespectare a normelor juridice privind constituirea şi folosirea fondurilor asigurărilor sociale de stat, care poate consta în: "nedepunerea în termen a declaraţiei de asigurare de către angajatori; ■nerespectarea normelor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată a contribuţiilor; "nedepunerea în termen a declaraţiei de către persoanele care desfaşoară activităţi pe baza contractului individual de muncă şi de către celelalte persoane care au calitatea de asigurat; "nerespectarea cotelor de asigurări sociale stabilite; "nerespectarea metodologiei de încadrare în condiţii deosebite de muncă; "nerespectarea normelor privind baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale; "nerespectarea prevederilor privind dobânzile şi majorările de întârziere la plata contribuţiei de asigurări sociale; "nerespectarea prevederilor privind obligaţia anunţării modificărilor survenite pentru acordarea pensiei; "neachitarea de către angajatori a indemnizaţiilor de asigurări sociale care se suportă din fondurile proprii; "calculul şi plata eronată a indemnizaţiilor şi ajutoarelor de asigurări sociale; "nerespectarea normelor privind atribuirea codului personal şi ţinerea evidenţelor privind stagiul de cotizare; "nevirarea contribuţiilor de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat în termenele lehgale; ■refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control documentele şi informaţiile în domeniul asigurărilor sociale. C. se sancţionează cu amendă. Constatarea c. şi aplicarea amenzilor se fac de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi casele teritoriale de pensii. Amenzile contravenţionale constituie venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat. ❖ C. vamală, abatere de la normele juridice care reglementează taxele vamale. Se consideră c.v.: ■neprezentarea în termen, de către importatori, a calculaţiilor şi a documentelor necesare încasării taxelor vamale sau pentru verificări ulterioare; "falsa declarare de către importatori a bunurilor, în faţa organelor vamale, cu scopul de a beneficia de reduceri sau scutiri de taxe vamale; "nedepunerea declaraţiei vamale sau a documentelor însoţitoare care conţin date nereale privind felul, cantitatea, originea şi valoarea mărfurilor; "sustragerea de la vămuire a mărfurilor, descărcarea, încărcarea sau transbordarea mărfurilor pe nave fară permis vamal; "neprezentarea în termen la unitatea vamală de destinaţie a mărfurilor transportate în tranzit ori prezentarea acestora pentru vămuire la o altă unitate vamală decât cea menţionată în declaraţia vamală de tranzit, fară acordul Direcţiei regionale vamale în subordinea căreia se află vama de destinaţie; ■nerespectarea de către importatori sau exportatori a termenelor de reimport sau reexport 478 CON pentru mărfiirile exportate sau importate temporar. C.v. se sancţionează cu amenzi diferenţiate, în funcţie de gravitatea abaterilor săvârşite, reprezentând de la 10% până la 100% din valoarea mărfurilor. C.v. se constată şi se sancţionează de organele vamale în incintele vamale sau în alte locuri unde se desfaşoară operaţiuni de supraveghere vamală. V. şi taxator vamal; taxă vamală; valoare în vamă; vamă; vameş; vămuire. CONTRIBUABIL, persoană juridică şi persoană fizică obligată prin lege să plătească un impozit, o taxă etc. Calitatea de c. presupune întrunirea anumitor condiţii, realizarea de venituri sau posedarea de bunuri impozabile fiind condiţia esenţială. Companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital de stat, unităţile cooperatiste, mixte şi cele private pot fi plătitoare de impozite numai dacă au personalitate juridică, dobândită prin înregistrarea la Registrul Comerţului şi la organele financiare. Pentru ca o persoană fizică să fie plătitoare de impozite trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, şi anume: să fie cetăţean liber, să realizeze venituri sau să posede anumite bunuri, să fie în deplinătatea facultăţilor mentale, adică să aibă capacitate civilă de exerciţiu (impozitul eventual datorat de persoanele fară capacitate de exerciţiu se plăteşte de tutore sau curator, după caz); în cazul anumitor impozite şi taxe, se mai cere ca persoanele fizice să dispună de calificarea necesară dovedită cu acte de studii, să aibă autorizaţie pentru desfăşurarea activităţii şi un domiciliu. La impozitul pe profit, c. este societatea comercială, patronul (agentul economic); la impozitul pe salariu, plătitorul este salariatul; la taxa pe succesiuni, plătitorii sunt succesorii etc. în unele cazuri, plata impozitelor depinde de cetăţenie, de starea civilă (căsătorit, cu sau fără copii), merite deosebite în muncă, faţă de patrie etc. Persoanele juridice şi persoanele fizice străine care realizează venituri şi posedă bunuri pe teritoriul ţării noastre au aceleaşi obligaţii fiscale faţă de bugetul de stat şi bugetele locale ca unităţile economice româneşti, respectiv ca şi cetăţenii români. CONTRIBUABILII IMPOZITULUI PE VENIT, persoană fizică rezidentă. C.i. pe v. sunt: "persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile obţinute atât din România, cât şi din străinătate; "persoana fizică română fără domiciliu în România, pentru veniturile obţinute din România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic respectiv; "persoana fizică străină, pentru veniturile obţinute din România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic respectiv; "persoanele fizice române fără domiciliu în România, precum şi persoanele fizice străine care realizează venituri din România în diferite alte condiţii, potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri; "persoanele fizice române fară domiciliu în România, precum şi persoanele fizice străine, rezidente ale unor state cu care România a încheiat convenţii pentru evitarea dublei impuneri, care realizează venituri din România în următoarele condiţii: veniturile sunt obţinute din activităţi care nu se realizează prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României; veniturile sunt obţinute într-o perioadă care nu depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic respectiv, în condiţiile prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri. V. şi contribuabil. CONTRIBUABILII SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII, plătitorii de contribuţii la sistemul public naţional de asigurări sociale. Contribuabilii sunt: "asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale; "angajatorii sau persoanele juridice asimilate angajatorilor; "Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj; "persoanele care depun declaraţie de asigurare socială; "persoanele care încheie contract de asigurare socială. Sunt asimilate angajatorilor: "instituţiile unde îşi desfaşoară activitatea persoanele care ocupă funcţii elective; "autorităţile executive, legislative şi judecătoreşti; "persoanele juridice cu care funcţionarii publici au raporturi de serviciu; ■organizaţiile profesionale, sindicale, patronale, partidele politice, organizaţiile de pensionari CON 479 şi alte organizaţii şi asociaţii, cu sau fară personalitate juridică, în condiţiile în care au personal angajat pe bază de contract individual de muncă; "persoanele fizice care au personal angajat cu contract individual de muncă. în sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, având obligaţia să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale, următoarele persoane: "persoanele care desfaşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici; "persoanele care îşi desfaşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti; "persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cinci salarii medii brute şi care se află în una dintre următoarele situaţii: asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management; membri ai asociaţiei familiale; persoane autorizate să desfăşor activităţi independente; persoane angajate de instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora; alte persoane care realizează venituri din activităţi independente; "persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe un an calendaristic echivalente cu cel puţin cinci salarii medii brute. V. şi asigurări sociale. CONTRIBUTIA BĂNEASCĂ Şl ÎN MUNCĂ PENTRU EFECTUAREA UNOR LUCRĂRI DE INTERES OBŞTESC, aport liber-consimţit, în bani şi în zile de muncă, stabilit anual pe familii şi pe persoane fizice, instituit în România în 1971. Avea ca scop dezvoltarea localităţilor rurale şi urbane, schimbarea înfăţişării tuturor unităţilor administraţiv-teritoriale, progresul şi propăşirea fiecărei localităţi. Contribuţia se stabilea în funcţie de veniturile realizate de fiecare familie, iar sumele rezultate din aceste contribuţii aveau caracter de mijloace extrabugetare şi nu se includeau în bugetele locale. Contribuţia în muncă se efectua de la vârsta de 18 ani până la 55 de ani (respectiv 50 de ani pentru femei). Contribuţia putea fi hotărâtă pentru efectuarea unor lucrări de interes obştesc cu caracter local, ca de exemplu: construcţii, reparaţii şi amenajări de şcoli, internate şcolare, ateliere-şcoală, cămine de copii, cămine culturale, case de cultură, creşe, grădiniţe pentru copii, dispensare, case de naştere, băi publice, drumuri, poduri, fântâni, canalizări, baze sportive etc. Această c. a fost abrogată. CONTRIBUTIA COOPERATIVEI MEŞTEŞUGĂREŞTI PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE, izvor principal de alimentare a fondurilor asigurărilor sociale ale cooperaţiei meşteşugăreşti, care reprezintă o anumită cotă aplicată asupra fondului de salarii al fiecărei cooperative meşteşugăreşti şi de invalizi. C. plătită de aceste cooperative are ca sursă de formare munca prestată de membrii acestor cooperative. Suma c. se include în costurile produselor obţinute, ale lucrărilor executate şi ale serviciilor prestate şi se virează la bancă, lunar, în contul asigurărilor sociale, cu prilejul plăţii chenzinei a doua. Nevirarea la timp a contribuţiei se sancţionează cu o majorare de 0,12% pentru fiecare zi de întârziere şi apoi, pe baza dispoziţiei organelor financiar-bancare, cu virarea c. din contul cooperativei în contul asigurărilor sociale. CONTRIBUTIA DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ Şl BOLI PROFESIONALE, sursă de constituire a fondurilor acestor asigurări. C. pentru aceste asigurări se datorează de către angajatori pentru asiguraţii (salariaţii) lor şi de persoanele fizice care au încheiat contract individual de asigurare. Pentru şomeri, contribuţia se suportă integral din fondul pentru plata indemnizaţiei de şomaj, la nivelul cotei de 1% aplicate asupra venitului lunar asigurat, dar numai pentru fondul destinat şomerilor pe perioada în care aceştia urmează cursuri de calificare sau de reconversie profesională. Baza lunară de calcul a contribuţiei pentru şomeri o constituie cuantumul indemnizaţiei de şomaj sau de integrare profesională. Contribuţia din toate sursele se determină astfel încât să acopere costul prestaţiilor şi serviciilor pentru cazurile asigurate, cheltuielile pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi cheltuielile administrative. Contribuţiile se stabilesc în funcţie de tarife şi clase de 480 CON risc. Tariful de risc se determină pentru fiecare sector de activitate în funcţie de riscul de accidente şi de îmbolnăvire profesională din cadrul sectorului respectiv. în cadrul tarifelor de risc, diferenţierea pe categorii de activităţi se realizează prin clase de risc. Tarifele şi clasele de risc se stabilesc de Fondul Naţional şi se aprobă prin hotărâre de Guvern. Tarifele şi clasele de risc se revizuiesc o dată la patru ani. încadrarea în clasele de risc se face de către asigurător, corespunzător activităţilor desfăşurate în fiecare unitate. Baza de calcul a contribuţiei pentru salariaţi o reprezintă fondul brut anual de salarii realizat. Dacă într-o unitate există activităţi încadrate în mai multe clase de risc, baza de calcul o reprezintă fondul de salarii corespunzător activităţilor încadrate în fiecare clasă de risc. Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa se risc se situează în limita unui procent minim de 0,5% şi a unui procent maxim de 4% asupra fondului brut de salarii. Contribuţia datorată de persoanele fizice asigurate pe baza contractului individual este unică, indiferent de activitatea prestată, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Fondului Naţional, în cotă de la 0,5% la 1% aplicată asupra venitulm lunar asigurat. Baza de calcul pentru aceste contribuţii o reprezintă venitul lunar asigurat prevăzut în contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economia naţională. Contribuţiile nu se datorează asupra sumelor care reprezintă: ■ prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către acesta; ■ drepturile legale plătite în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă, al încetării calităţii de funcţionar public sau de membru cooperator; ■ diurnele de deplasare, de detaşare, indemnizaţiile de transfer şi drepturile de autor; ■ sumele obţinute în baza unei convenţii de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoanele care au încheiat contracte individuale de muncă; ■ sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit; ■ premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale. Clasa de risc şi cota de contribuţie datorată pentru fiecare categorie de activităţi se comunică de către asigurător angajatorului anual sau ori de câte ori este nevoie. Asigurătorul are dreptul să verifice, prin serviciile proprii de control, datele comunicate de angajator pentru încadrarea în clasele de risc. Contribuţiile se colectează de fondurile teritoriale şi se virează la Fondul Naţional. Termenele de plată a contribuţiilor sunt următoarele: a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pentru luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar; b) data stabilită pentru plata chenzinei a doua, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale chenzinal; c) până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, pentru asiguraţii care au contract individual de asigurare. Neplata contribuţiei de asigurare în termenele stabilite generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv. Sumele reprezentând majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Calculul majorărilor de întârziere, precum şi urmărirea plăţii acestora se fac de către Fondul Naţional prin intermediul fondurilor teritoriale. în cazul neachitării în termenele stabilite a contribuţiilor datorate, Fondul Naţional, prin intermediul fondurilor teritoriale, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită. Dacă din culpa angajatorului nu s-a plătit contribuţia, costul prestaţiilor şi serviciilor de asigurare se suportă de angajator. Neplata contribuţiei de asigurare de către asiguraţii individuali la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestaţii până la achitarea contribuţiei şi a majorărilor de întârziere aferente. Fondul Naţional virează fiecărui fond teritorial sumele necesare alimentării bugetului acestuia. Asociaţiile profesionale de asigurare prestează serviciile legale, urmând ca decontarea acestora să se efectueze de către fondurile teritoriale pe baza documentelor justificative prezentate de aceste asociaţii. Asigurătorul poate să aprobe majorări sau reduceri ale contribuţiilor, în funcţie de următoarele criterii: a) numărul accidentelor de muncă şi al bolilor profesionale pe o perioadă de referinţă; b) gravitatea consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale; c) volumul cheltuielilor pentru prestaţii şi servicii. CONTRIBUŢIA INDIVIDUALĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE, c. datorată de persoanele care desfaşoară activităţi pe baza contractului individual de muncă, de persoanele CON 481 care îşi desfaşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii legislative, judecătoreşti ori executive, pe durata mandatului, precum şi de membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, de persoanele care desfaşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cinci salarii medii brute pe economie. C. acestor asiguraţi reprezintă o treime din cota de contribuţie de asigurări sociale, stabilită anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru condiţii normale de muncă. Baza lunară de calcul al c.i. de a.s. o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, ori veniturile realizate de asiguraţi. Pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoane juridice din România, baza de calcul al c.i. de a.s. este salariul brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care persoana respectivă este încadrată în ţară, inclusiv sporurile şi celelalte adaosuri legale. Baza de calcul al c.i. de a.s. nu poate depăşi de cinci ori salariul mediu brut lunar pe economie, care pentru anul următor se prognozează şi se face public de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, până la data de 31 decembrie a anului curent. Calculul, reţinerea şi plata c.i. de a.s. pentru asiguraţii de mai sus se fac lunar, de către angajatori. Pentru şomeri, calculul şi plata c. se fac lunar, de către instituţia care administrează bugetul fondului pentru plata indemnizaţiei de şomaj. C.i. de a.s. se datorează integral, corespunzător condiţiilor de muncă (normale, deosebite şi speciale) în care îşi desfaşoară activitatea asiguraţii. în această categorie de asiguraţi se află persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie şi care se găsesc în una dintre următoarele situaţii: "asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; "administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management; "membri ai asociaţiei familiale; ■persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; "persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora; "proprietari de bunuri sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere; "persoane care desfaşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier; "membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; "persoane care desfaşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute potrivit legii şi care nu au încheiat contract individual de muncă; "persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic echivalente cu cinci salarii medii brute pe economie şi care se găsesc în cel puţin două dintre situaţiile prevăzute mai sus. Baza lunară de calcul al c.i. de a.s. a asiguraţilor o constituie venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau în contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie. Plata c. de către persoanele care o datorează integral se face lunar de către acestea, pe baza calculului efectuat şi comunicat de către casele teritoriale de pensii la care sunt asiguraţi. Pentru anumite categorii de asiguraţi, plata c. individuale integrale se poate face şi la intervale mai mari de o lună, fară a depăşi şase luni, cu respectarea termenelor prevăzute în declaraţia sau în contractul de asigurare. C.i. de a.s. este scutită de impozit. Neplata la timp a c.i. de a.s. atrage majorări pe fiecare zi de întârziere, care se fac venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat. CONTRIBUŢIA PERSOANELOR FĂRĂ COPII, formă de participare bănească a persoanelor fară copii la constituirea fondurilor băneşti necesare pentru creşterea, educarea şi instruirea noilor generaţii. C.p. fără c. o plăteau cetăţenii români (bărbaţi şi femei), căsătoriţi sau necăsătoriţi, care împlineau vârsta de 25 de ani şi nu aveau copii. Contribuţia era stabilită într-o sumă lunară fixă, diferenţiată în funcţie de salariul tarifar de încadrare. La persoanele care erau încadrate cu program de muncă redus, contribuţia se calcula proporţional cu timpul lucrat şi cu salariul cuvenit. C.p. fără c. au plătit-o şi membrii cooperativelor agricole de producţie (bărbaţi şi femei) care au împlinit vârsta de 25 de ani, căsătoriţi sau necăsătoriţi, şi care nu aveau copii. Contribuţia era stabilită într-o sumă anuală fixă, diferenţiată în funcţie de mărimea venitului mediu anual. C.p. fără c. au plătit-o şi producătorii cu gospodărie agricolă individuală pe numele cărora se stabilea impunerea, căsătoriţi sau necăsătoriţi, care au împlinit 482 CON vârsta de 25 de ani şi nu aveau copii. în aceste cazuri, contribuţia era anuală, diferenţiată în funcţie de mărimea suprafeţei de teren pe care o deţineau. Contribuţia se datora începând cu luna în care persoanele respective împlineau vârsta de 25 de ani şi înceta începând cu luna următoare celei în care acestea deveneau părinţi, îndeplineau o condiţie de exceptare de la plată sau îndeplineau limita de vârstă pentru pensionare. C.p. fără c. se calcula de către unităţile de stat, cooperatiste sau de către organele financiare locale, după caz, se reţinea din salarii şi se vira la bugetul de stat la plata chenzinei a doua, la plata efectivă anuală a veniturilor cooperatorilor ori o dată cu impozitul plătit de către producătorii cu gospodărie individuală. Pe bază de cerere şi acte doveditoare, erau exceptate de la plata contribuţiei persoanele cu copii înfiaţi, recunoscuţi, încredinţaţi spre creştere sau educare, persoanele care au avut unul sau mai mulţi copii născuţi vii şi decedaţi ulterior, persoanele care aveau o invaliditate de gradele I şi II şi soţii (soţiile) acestora, pe tot timpul cât dura invaliditatea, persoanele care nu aveau copii, dar erau căsătorite cu persoane care aveau copii, pe timpul cât dura căsătoria, cu condiţia ca la data căsătoriei aceştia să fi fost în întreţinerea efectivă a unuia dintre soţi sau ca unul dintre ei să plătească pensie de întreţinere. Modificările care interveneau în acest sens în starea civilă a cetăţenilor se comunicau şi se dovedeau cu acte la unităţile respective. C.p. fără c. a fost abrogată în anul 1992. CONTRIBUTIA SALARIAŢILOR Şl A PENSIONARILOR CARE MERG LA ODIHNĂ Şl TRATAMENT BALNEAR, sume de lei care se stabilesc diferenţiat pe staţiuni, pe sezoane, pe profil, pe durata sejurului, pe categoria de confort, pe perioada calendaristică, în funcţie de mărimea salariilor tarifare lunare, de cuantumul pensiei, precum şi în funcţie de costul mediu al trimiterii. Pensionarii care au pensii mai mici beneficiază în mod gratuit de tratament balnear. Persoanele bolnave de silicoză şi fibroză pulmonară beneficiază de o reducere a contribuţiei cu 75%, iar cele care suferă de boli profesionale beneficiază de o reducere cu 50% a contribuţiei. Consiliile de administraţie ale agenţilor economici pot aproba o reducere de 50% a contribuţiei pentru salariaţii care obţin rezultate deosebite în activitatea lor. CONTRIBUTIA UNITĂTILOR PARTICULARE BAZATE PE LIBERA INITIATIVĂ PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE, c. care se plăteşte la bugetul asigurărilor sociale de stat de către patronii întreprinderilor mici, salariaţii acestora, membrii asociaţiilor cu scop lucrativ, ai asociaţiilor familiale şi de către persoanele care desfaşoară o activitate independentă autorizată. Unităţile sunt obligate să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 14%, iar începând de la 1 noiembrie 1990, o contribuţie de 25% calculată la salariul fix stabilit în contractul de muncă sau la venitul lunar stabilit în contractul de asigurare socială (v.). De asemenea, au obligaţia să depună contribuţia de 5% calculată asupra fondului de salarii realizat lunar la fondul pentru plata indemnizaţiei de şomaj în contul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Salariul fix care constituie baza de calcul al contribuţiilor la asigurările sociale de stat, precum şi drepturile care se acordă prin asigurările sociale de stat se stabileşte în contractul de muncă. Contribuţia pentru asigurările sociale se calculează aplicându-se cota de 25% asupra salariului fix lunar prevăzut în contractul de muncă, inclusiv asupra impozitului aferent salariului. Calcularea contribuţiei şi depunerea documentelor de virare a contribuţiei pentru asigurările sociale se fac lunar, o dată cu plata chenzinei a doua a salariilor. încasarea contribuţiei se face în contul de disponibilităţi din contribuţia pentru asigurările sociale deschis la sucursala bancară, pe numele direcţiei judeţene de muncă şi protecţie socială. Unităţile nu plătesc contribuţia de asigurări pentru persoanele care lucrează în baza unor contracte de prestări de servicii. Virarea contribuţiei pentru asigurările sociale de către unităţi se face după ce din contribuţia calculată s-au reţinut, în prealabil, sumele necesare plăţii drepturilor de asigurări sociale, precum şi impozitul pe fondul total de salarizare, aferent drepturilor de asigurări sociale. Membrii asociaţiilor cu scop lucrativ, ai asociaţiilor familiale şi persoanele care desfaşoară o activitate independentă autorizată depun contribuţia lunară pentru asigurările sociale, stabilită pe clase de cotizare, în raport cu venitul anual al asiguratului. Contribuţia CON 483 pentru asigurările sociale de stat datorată de asociaţiile şi persoanele care nu au cont la bancă se depune, în oraşe şi municipii, la unităţile Casei de Economii şi Consemnaţiuni, iar în mediul rural, la organele de încasare ale primăriilor sau la agenţiile Casei de Economii şfConsemnaţiuni, în conturile caselor teritoriale de pensii, până la sfârşitul lunii pentru luna în curs. Neplata la timp a contribuţiei de asigurări sociale atrage majorarea cu 2% pentru fiecare lună sau fracţiune de lună de întârziere; majorarea calculată în acest fel nu poate fi mai mare decât suma exigibilă din contribuţia datorată. Dacă pentru persoanele care lucrează în aceste unităţi nu se plătesc contribuţiile de asigurări sociale datorate, inclusiv majorările, timp de şase luni consecutiv, casa teritorială de pensii va solicita organelor competente retragerea autorizaţiei de funcţionare. Indemnizaţiile de asigurări sociale se calculează la salariul fix stabilit în contract, în cuantumurile şi condiţiile reglementate de actele normative pentru salariaţii de stat. Indemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale se plătesc salariaţilor de către unitate prin reţinere din contribuţia de asigurări sociale datorată. Pentru persoanele cuprinse în asociaţiile lucrative, asociaţiile familiale şi persoanele autorizate să desfăşoare o activitate independentă, calcularea şi plata indemnizaţiilor şi ajutoarelor se fac de către casele teritoriale de pensii prin camera de muncă. Sumele necesare efectuării acestor plăţi se ridică din contul de disponibilităţi din contribuţia pentru asigurările sociale cu dispoziţia de încasare. Evidenţa contabilă a veniturilor realizate şi a cheltuielilor efectuate privind asigurările sociale se ţine la casa judeţeană de pensii a municipiului Bucureşti. Dovada plăţii contribuţiei de asigurări sociale se face cu statele de plată a salariilor, însoţite de copiile dispoziţiilor de plată a contribuţiilor. CONTRIBUTIA UNITĂTILOR PARTICULARE PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ, c. care reprezintă 5% din venitul lunar stabilit în contractul de asigurare socială (v.) sau din salariul fix. Contribuţia pentru pensia suplimentară se depune de către unităţile care sunt organizate şi funcţionează pe baza liberei iniţiative, lunar, o dată cu plata chenzinei a doua a salariilor, la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, într-un cont intitulat „Contribuţia pentru pensia suplimentară44, deschis pe numele caselor teritoriale de pensii. Contabilitatea veniturilor şi a cheltuielilor din fondul pentru pensia suplimentară se ţine la Oficiul de Asigurări Sociale şi Pensii de Stat. începând din anul 2001 această contribuţie a fost abrogată. CONTRIBUŢIE 1. Aportul, partea cu care o persoană participă (în bani sau cu anumite bunuri) la efectuarea unei lucrări, acţiuni, cheltuieli. 2. Sumă de bani care se încasează de către anumite instituţii de drept public de la diferite persoane fizice şi juridice, pentru diferite avantaje reale sau presupuse de care ele beneficiază. Plata c. este obligatorie. C. se percep pentru construirea de şosele de la proprietarii terenurilor limitrofe, pentru circulaţia străinilor, respectiv pentru avantajele pe care aceştia le au la hoteluri, diferite magazine etc. 3. Prelevare obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fară posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii. CONTRIBUŢIE DE ÎNTREŢINERE, sumă lunară de bani datorată de persoanele internate în spitale, cămine-spital, cămine de bătrâni etc., stabilită în funcţie de costul întreţinerii şi de nivelul veniturilor proprii. Dacă persoanele internate nu au venituri sau dacă acestea nu sunt suficiente pentru acoperirea costului întreţinerii, c. se datorează integral sau parţial, după caz, de către soţiile, copiii sau părinţii lor, potrivit cu posibilităţile lor de plată. Sunt scutiţi de plata c. de î. susţinătorii legali ai persoanelor internate în cămine-atelier şi cămine pentru bolnavi neuropsihici. CONTRIBUŢIE ÎN MUNCĂ PENTRU INVESTIŢII, aport în muncă al populaţiei, considerat ca sursă de finanţare a investiţiilor, care consta în materiale aprovizionate, manoperă, transporturi şi alte prestaţii de serviciu, socotite drept c. a beneficiarului de investiţii. 484 CON CONTRIBUŢIE LA AVARIA COMUNĂ, partea cu care trebuie să contribuie la acoperirea daunelor şi a cheltuielilor făcute în contul avariei comune (v.) cei care au beneficiat de pe urma acestora (încărcătură, navlu, navă). C. la a.c. se determină prin aplicarea coeficientului de contribuţie (v.) asupra masei debitoare (v.). CONTRIBUŢIE PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT, sumă de bani plătită lunar de agenţii economici cu capital de stat, mixt şi privat, de instituţiile publice pentru personalul lor, de întreprinderile micii industrii pentru salariaţii lor, de asociaţiile cu scop lucrativ, de persoanele autorizate să desfăşoare o activitate independentă, de salariaţi, precum şi de persoanele fizice care angajează personal casnic sau pentru îngrijirea blocurilor de locatari. Nivelul c. pentru a.s. de s. a evoluat în timp de la 9-14%, cât era până în anul 1989, la 20% în anul 1990. Din aprilie 1991, prin introducerea unei prestaţii de natură compensatorie, şi anume compensarea parţială a creşterii preţurilor la medicamente, s-au adăugat două procente contribuţiei pentru asigurările sociale (care în acest mod devenea de 22%), banii rezultaţi constituindu-se într-un fond special la dispoziţia Ministerului Sănătăţii. începând din anul 1992, unităţile româneşti care prestează activităţi în afara graniţelor ţării, firmele străine care calculează contribuţii pentru asigurările sociale aferente personalului lor cuprins în asigurările sociale româneşti, indiferent dacă acestea exercită activitatea pe teritoriul României sau în străinătate, societăţile mixte de pe teritoriul României pentru personalul lor salariat, reprezentanţele firmelor comerciale ale organizaţiilor internaţionale şi ale organizaţiilor economice străine, reprezentanţele diplomatice străine care funcţionează în România, precum şi membrii acestora pentru personalul lor, cetăţenii români sau străini cu domiciliul stabil în România plătesc o contribuţie la asigurările sociale de stat majorată de la 30 la 35%. De asemenea, din anul 1992, c. pentru a.s. care se plătesc de către agenţii economici şi instituţii au fost majorate. Majorarea contribuţiei a fost determinată de necesitatea păstrării echilibrului bugetului asigurărilor sociale de stat, în condiţiile noi create de efectele tranziţiei spre economia de piaţă. Stabilirea unor cote diferenţiate a fost necesară pentru realizarea unei echităţi sporite, prin legarea mai strânsă a contribuţiei plătite în timpul activităţii de prestaţiile obţinute la vârsta pensionării, ţinându-se seama de grupa de muncă în care s-a lucrat. în acest mod, începând din anul 2003, contribuţia a fost stabilită diferenţiat pe grupe de muncă astfel: ■44% asupra câştigului brut realizat pentru salariaţii din grupa I de muncă, "39% asupra câştigului brut realizat pentru salariaţii din grupa a Il-a de muncă şi "34% asupra câştigului brut realizat pentru salariaţii din grupa a IlI-a de muncă. Aceste cote diferenţiate includ şi contribuţia de 2% pentru compensarea parţială a preţurilor la medicamente, care, începând cu 1 ianuarie 1993, se virează de către agenţii economici direct la Ministerul Sănătăţii. începând din anul 2001, o treime din aceste contribuţii se suportă de salariaţi. Noua legislaţie prevede diferenţierea cotelor de contribuţii pentru asigurările sociale în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite şi speciale. Diferenţierea c. pe grupe (condiţii) de muncă se explică prin faptul că salariaţii încadraţi în grupele I şi II de muncă beneficiază de o serie de avantaje la pensionare (de pildă, reducerea vârstei de pensionare, prestarea unui număr mai mic de ani pentru pensionare, o rată de înlocuire a salariului prin pensie mai mare etc.). Pentru personalul casnic angajat la persoane fizice, cota de contribuţie este de 15%, ea aplicându-se asupra salariului brut primit, dar nu mai puţin decât salariul minim pe economie. Mărimea cotei contribuţiilor pentru alimentarea fondurilor asigurărilor sociale de stat este determinată de următorii factori principali: "importanţa ramurii economice sau a domeniului de activitate socială, culturală, ştiinţifică, de ocrotire a sănătăţii; "condiţiile de muncă; "caracterul şi felul muncii; "gradul de periculozitate şi de toxicitate corespunzător mediului în care se prestează munca; "mărimea salariilor; "ponderea personalului pe sexe; "formele concrete de ocrotire a personalului, a pensionarilor şi a familiilor acestora etc. C. pentru a.s. de s. plătite de către agenţii economici exprimă relaţii economice. Izvorul lor de formare îl constituie munca prestată de lucrătorii respectivi. Aceste contribuţii reprezintă peste 96% din totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat; ele au crescut an de an, după cum rezultă din tabelul următor. C. pentru a.s. de s. care se plătesc de agenţii economici şi instituţii se calculează asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asiguraţi, precum şi asupra veniturilor lunare realizate de persoanele CON 485 care desfaşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări de servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cinci salarii medii brute pe economie în care se cuprind: a) salariile tarifare ale personalului unităţilor (personal permanent, temporar sau zilier); b) drepturile băneşti pentru concediile legale şi suplimentare; c) salariile cuvenite lucrătorilor scoşi din producţie pentru a urma o şcoală profesională şi cele care se acordă elevilor şcolilor profesionale pentru perioada de practică în producţie; d) onorariile plătite specialiştilor pentru expertizele efectuate; e) sporurile de salarii pentru vechime în muncă, pentru condiţii nocive sau periculoase de muncă, pentru munca prestată suplimentar peste programul de lucru, sporul pentru munca de noapte etc.; f) indemnizaţiile de conducere; g) drepturile băneşti care se acordă personalului pe perioada de timp cât îndeplineşte diferite obligaţii de stat şi obşteşti; h) premiile prevăzute să se acorde personalului în cursul anului (premii pentru realizări deosebite, pentru economii la materiale, energie, forţă de muncă). Baza lunară de calcul la care persoana juridică din România datorează c. de a. pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate o constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale la care s-a calculat c. de a.s. Dinamica contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat în perioada 1990-2005 Explicaţii 1990 1991 1992 1993 1994 Suma absolută (în milioane 52.734,1 163.917,0 467.409,0 1.290.962 2.737.627 de lei) % faţă de anul 1990 100 310,8 886,4 2.448 5.191,4 % faţă de veniturile buge¬ 99,0 99,9 99,8 98,2 97,4 tului asigurărilor sociale de stat Explicaţii 1995 1996 1997 1998 1999 Suma absolută (în milioane 3.852.530 5.578.848 11.254.385 19.582.799 32.879.054 de lei) % faţă de anul 1990 7.305,6 10.579,2 21.341,8 37.134,9 62.384,7 % faţă de veniturile buge¬ 98,14 94,4 85,5 91,7 88,23 tului asigurărilor sociale de stat Explicaţii 2000 2001 2002 2003 2004* 2005** Suma absolută (în 46.969.131 68.289.793 107.688.078,5 126.114.487,9 137.303.000 147.496.900 milioane de lei) % faţă de anul 89.067,9 129.498,4 204 209,6 239.151,7 260.368,52 279.800,0 1990 % faţă de veni¬ 92,1 89,6 94,2 92,9 90,1 90,0 turile bugetului asigurărilor sociale de stat Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul National de Statistică, Bucureşti, 1997, p. 732; 1998, p. 641; 1999, p. 633; 2002, p. 521; 2004, p. 507. * Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XV, nr. 864, din 4 decembrie 2003. ** Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVI, nr. 1128, din 30 noiembrie 2004. Datele relative au fost calculate de autor. 486 CON Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a cinci salarii medii brute lunare pe economie. Pentru personalul casnic, contribuţiile cuvenite asigurărilor sociale se calculează asupra câştigului pe care îl realizează (veniturile băneşti şi avantajele în natură de care se bucură, evaluate în bani), dar nu mai puţin decât salariul minim brut pe ţară. C. pentru a.s. de s. nu se datorează şi nu se calculează asupra sumelor reprezentând: "prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de acesta; "drepturile legale plătite în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă sau al încetării calităţii de membru cooperator; "diurnele de deplasare, de detaşare şi indemnizaţiile de transfer; "drepturile de autor sau de colaborator extern; "sumele obţinute în baza unei convenţii civile de prestări de servicii sau executări de lucrări de către persoane care au încheiate contracte individuale de muncă; "sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit; "premii şi alte drepturi exceptate prin acte normative speciale; "încasările realizate de şcolile profesionale din vânzarea diferitelor obiecte confecţionate de elevi; ■indemnizaţiile de încorporare etc. Sumele exceptate de la plată nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale. Cu începere din anul 2001, salariaţii plătesc o contribuţie pentru asigurările sociale de stat care reprezintă o treime din contribuţiile totale stabilite în acest scop. Baza lunară de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie: "salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, ori veniturile celorlalte categorii de asiguraţi; "venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau în contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie. Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoane juridice din România este salariul brut lunar în lei corespunzător funcţiei în care persoana respectivă este încadrată în ţară, inclusiv sporurile şi celelalte adaosuri legale. Pentru aceste persoane, baza lunară de calcul nu poate depăşi plafonul de cinci ori salariul mediu brut lunar pe economie. Pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, indemnizaţie de integrare profesională sau alocaţie de sprijin, contribuţia se suportă din bugetul fondului pentru plata indemnizaţiei de şomaj. Baza lunară de calcul al c. de a.s. pentru şomeri o constituie cuantumul indemnizaţiei de şomaj, al indemnizaţiei de integrare profesională sau al alocaţiei de sprijin, după caz. Mărimea sumei c. pentru a.s. de s. depinde de doi factori, şi anume: cotele procentuale de contribuţie şi fondul de salarii, inclusiv impozitul aferent acestuia. Suma anuală a contribuţiilor se determină prin aplicarea cotei respective asupra fondului total de salarii, pe an, inclusiv impozitul aferent acestuia, folosindu-se formula: în care: 100 Sc = suma contribuţiilor pentru asigurările sociale; Fs = fondul total de salarii; Cp = cota procentuală a contribuţiilor. Suma contribuţiilor astfel determinată se repartizează corespunzător pe trimestre. Agenţii economici calculează şi includ contribuţiile în costul produselor, al lucrărilor executate sau al prestărilor de servicii. Pentru instituţiile publice, sumele necesare achitării contribuţiilor sunt alocate din bugetul de stat sau din bugetele locale, după caz. C. individuală de a.s. datorată de asiguraţi se calculează şi se reţine integral din salariile lor, după caz, din venitul brut lunar al asiguraţilor şi se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia. Agenţii economici dispun virarea sumei reprezentând c. pentru a., inclusiv contribuţia reţinută de la salariaţi, în contul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale în fiecare lună, o dată cu cererea depusă la bancă pentru eliberarea fondului de salarii necesar plăţii chenzinei a doua, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii în curs. CON 487 Unităţile bancare şi organele C.E.C. nu eliberează sumele pentru plata salariilor, dacă nu li se depune dispoziţia de plată referitoare la virarea contribuţiilor. Persoanele care folosesc personal casnic sunt obligate să depună integral contribuţia la C.E.C., în termen de 20 de zile de la expirarea lunii calendaristice, de unde aceasta se virează apoi în contul bugetului asigurărilor sociale de stat deschis la bancă. Unitatea C.E.C. respectivă este obligată să nu elibereze chitanţa de încasare a impozitului asupra salariilor cuvenite personalului casnic până când nu se depune şi contribuţia cuvenită organelor de asigurări sociale. Verificarea plăţii corecte a contribuţiei pentru asigurările sociale datorate de persoanele fizice se face trimestrial, de către organele financiare. Dacă persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat au plătit direct salariaţilor lor unele drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege, altele decât cele care se suportă din fondurile proprii, acestea depun în contul asigurărilor sociale de stat numai diferenţa dintre sumele reprezentând contribuţia datorată şi drepturile de asigurări sociale care trebuie plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat. Sumele reprezentând prestaţii de asigurări sociale plătite de angajator asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de acesta în luna respectivă, se recuperează din contul asigurărilor sociale de la casa teritorială de pensii respectivă. în situaţia în care contribuţia lunară de asigurări sociale achitată de contribuabil este mai mare decât contribuţia datorată, suma plătită în plus se regularizează ulterior, potrivit procedurii stabilite de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale. Termenele de plată a c. de a.s. sunt următoarele: a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul asigurătorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar sau chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata; b) până la sfârşitul lunii, pentru luna în curs, în cazul asiguraţilor care sunt: asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; administratori sau manageri cu contract încheiat; membri ai asociaţiilor familiale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; c) cel mai târziu până la datele fixate prin declaraţia sau contractul de asigurare în cazul asiguraţilor care au calitatea de: proprietari de bunuri sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere; persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier; membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; persoane care desfaşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute prin lege şi care nu au încheiat contract individual de muncă; alte persoane; d) până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor suportate din bugetul fondului pentru plata indemnizaţiei de şomaj, în cazul persoanelor care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, indemnizaţie de integrare profesională sau alocaţie de sprijin; e) data prevăzută în convenţia civilă de prestări de servicii pentru plata sumelor persoanelor angajate exclusiv pe bază de convenţie civilă de prestări de servicii, însă nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata. Indiferent de forma de proprietate, angajatorii sunt obligaţi să depună în bancă, o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor, şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar. Neachitarea la termen a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat dă dreptul caselor teritoriale de pensii să aplice măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, potrivit normelor legale privind executarea creanţelor bugetare. întârzierea în plata contribuţiei se sancţionează cu aplicarea unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la achitarea sumei datorate inclusiv. Cota majorărilor de întârziere se stabileşte potrivit reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare. Sumele reprezentând majorări de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat. Calculul majorărilor de întârziere, evidenţierea în contabilitate şi urmărirea plăţii acestora se fac de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata indemnizaţiei de şomaj. Pentru asiguraţii cu contract de asigurare, majorările de întârziere se calculează de casele teritoriale de pensii. Restructurarea întreprinderilor, blocajul financiar, lipsa de lichidităţi, evaziunea fiscală determină întârzierea plăţii sau neplata contribuţiilor de asigurări sociale de către un număr tot mai mare de agenţi economici; în aceste condiţii, creşte volumul majorărilor de întârziere, cu efecte negative asupra costurilor de producţie şi capacităţii de plată a agenţilor 488 CON economici. Nedepunerea c. pentru a.s. de s. nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite asiguraţilor. Neplata la termenele stabilite a c. de a.s. de către asiguraţi cu declaraţie sau contract de asigurare atrage neacordarea drepturilor la prestaţii până la achitarea contribuţiei datorate şi a majorărilor de întârziere aferente. C. datorate şi nedepuse pot fi urmărite pe cel mult 18 luni la unităţile de stat şi doi ani la celelalte persoane juridice şi fizice. în cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat se recuperează potrivit procedurii legale. în majoritatea ţărilor, fondurile asigurărilor sociale se constituie din contribuţia agenţilor economici, a instituţiilor, a salariaţilor şi a statului (uneori prin subvenţii, dacă este cazul). De exemplu, potrivit Legii pentru unificarea asigurărilor sociale din toate provinciile noastre din 1933, fondurile asigurărilor sociale se constituiau dintr-o contribuţie globală de 6% aplicată asupra salariilor şi suportată în părţi egale de către salariaţi şi patroni, precum şi dintr-o subvenţie de stat. Pe baza Legii asigurărilor de stat din 1938, s-a stabilit o cotizaţie unică de 8% aplicată asupra salariului mediu, plătită în părţi egale de către salariaţi şi patron, precum şi o contribuţie a statului. Patronii care foloseau mai mult de zece salariaţi plăteau o cotizaţie suplimentară de 1,2% calculată asupra salariilor plătite angajaţilor şi destinată acoperirii riscurilor de accidente, în ţările din Europa şi de pe celelalte continente, fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie din cotizaţiile salariaţilor, din contribuţia patronilor, din unele subvenţii din partea statului în diferite proporţii, precum şi din alte surse. De exemplu, în Austria angajaţii plătesc circa 13% din salariu, patronii plătesc o contribuţie de 15,4% calculată asupra salariilor, iar statul subvenţionează orice deficit. în Belgia, angajaţii plătesc 14,5% din salariu, patronii plătesc o cotă de 15% calculată asupra salariilor, iar statul suportă diferite cote din cheltuieli. în Franţa, angajaţii plătesc circa 16% din salariu, patronii suportă o cotă de 20,8% din statul de plată, iar statul suportă o anumită subvenţie. în Elveţia, asiguraţii plătesc circa 6% din câştiguri, patronii datorează 5% din statul de plată, iar guvernul acordă subvenţii reprezentând 20% din costul pentru bătrâneţe şi 50% din cel pentru invaliditate. în Olanda, asiguraţii plătesc 13% din salariu, patronii plătesc 20,85% din statul de plată, iar guvernul suportă subvenţii şi contribuţii pentru persoanele cu venituri mici. în Suedia, fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie din contribuţia salariaţilor reprezentând circa 10% din salarii, patronii plătesc 18% din statele de salarii, iar guvernul suportă circa 25% din costul prestaţiilor. în Germania, fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie în următoarele proporţii: cotizaţii ale salariaţilor- 15,8%, contribuţii ale patronilor - 19% şi subvenţii din partea statului. în Canada, fondurile asigurărilor sociale se constituie din următoarele surse: cotizaţii ale salariaţilor - 4,7%, contribuţii patronale 8,5% şi subvenţii din partea statului. în S.U.A., fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie din următoarele izvoare: cotizaţiile salariaţilor - 11,1%, contribuţii patronale - 17,3% şi subvenţii din partea statului. Fondurile asigurărilor sociale de stat din Japonia se constituie astfel: cotizaţii ale salariaţilor - 10,7%, contribuţii patronale - 15,4% şi subvenţii din partea statului. CONTRIBUŢIE PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ, formă de participare a salariaţilor, a cooperatorilor şi a altor persoane la alimentarea unui fond din care la pensionare, pe lângă pensia de bază, se acordă şi o pensie suplimentară. Stabilirea acestei contribuţii are la bază principiul mutualităţii între angajaţii agenţilor economici şi ai instituţiilor. C. pentru p.s. este de 5% şi se plăteşte de către toţi salariaţii cuprinşi în sistemul asigurărilor sociale pentru sumele încasate drept salarii de bază, la care se adaugă: "sporul de vechime în muncă; "sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platforme marine de foraj şi extracţie; ■indemnizaţia de zbor; "sporul pentru condiţii grele de muncă; "sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; "sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare; "alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă. Contribuţia de 5% a salariaţilor pentru pensia suplimentară se calculează, prin urmare, şi se reţine din sumele încasate drept salariu de bază, la care se adaugă toate drepturile salariale care nu fac parte din salariul de bază, sporurile de salariu cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă. CON 489 Drepturile salariale care fac parte din salariul de bază şi care se iau în calcul la determinarea şi reţinerea contribuţiei de 5% sunt: «indemnizaţia de conducere; ■salariul de merit; "sporul pentru profesor-diriginte, farmacist-diriginte; "sporul pentru asistent medical şef, medic-inspector; "indemnizaţia pentru inspector şcolar de specialitate etc. C. pentru p.s. se datorează pentru întreaga perioadă care constituie vechime în muncă, inclusiv perioada în care salariaţii se află în incapacitate temporară de muncă sau în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani şi primesc indemnizaţia de asigurări sociale. Toate veniturile care se iau în calcul sunt cele brute. C. pentru p.s. se datorează şi de persoanele care cumulează pensia cu salariul pe baza contractului de muncă. Dacă persoanele cumulează mai multe funcţii, c. pentru p.s. se calculează şi se reţine numai la funcţia de bază. Constituie vechime în muncă, pentru care, ca atare, se datorează contribuţia de 5%, perioadele în care salariatul a solicitat concediu fară plată pentru susţinerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituţii de învăţământ superior, curs seral şi fară frecvenţă, a examenelor de an universitar, ca şi a examenului de diplomă, pentru salariaţii care urmează o formă de învăţământ superior, curs seral sau fară frecvenţă. C. pentru p.s. nu se datorează de persoanele care prestează servicii sau execută lucrări pe baza contractelor civile sau care efectuează alte lucrări ce nu au la bază contracte de muncă reglementate de legislaţia muncii. în aceste situaţii se află: personalul de îngrijire plătit de asociaţiile de locatari încadrat pe bază de convenţie pentru prestări de servicii; personalul de îngrijire, bibliotecarii din unităţile şcolare, remuneraţi cu sume forfetare, sub nivelul unei jumătăţi de normă, care nu au calitatea de angajat. De asemenea, c. pentru p.s. nu se datorează de salariaţi pentru perioadele nelucrate şi consemnate ca atare în carnetul de muncă, perioade care nu constituie vechime în muncă şi nu se iau în calcul la pensionare (perioadele în care salariatul a absentat nemotivat sau a fost în concediu fară plată). C. pentru p.s. se reţine de persoanele juridice şi cele fizice care folosesc personal salariat şi se virează de acestea, la plata chenzinei a doua, într-un cont special la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, pentru care se acordă o dobândă. Fondurile pentru pensia suplimentară constituite din contribuţia plătită de persoanele cuprinse în sistemul asigurărilor sociale de stat se gestionează de organele de asigurări sociale autorizate să ia măsuri pentru protejarea şi valorificarea sumelor temporar disponibile, păstrându-se în conturi la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci. începând cu anul 2001, această c. a fost abrogată. CONTRIBUŢII PENTRU FONDUL UNIVERSAL DE PENSII, c. care se plătesc la un fond universal de pensii şi care se stabilesc în funcţie de încadrarea membrilor fondului în una dintre categoriile de contribuabili la sistemul public de pensii, în felul următor: a) pentru cei angajaţi cu contract individual de muncă sau pentru persoanele care îşi desfaşoară activitatea în funcţii elective ori numite în cadrul autorităţii legislative, executive sau judecătoreşti, pe durata mandatului, astfel: 5% din salariul individual brut realizat lunar sau din indemnizaţia brută realizată lunar, după caz, inclusiv sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă (contribuţie plătită de angajat); 5% din fondul total de salarii brute realizat de aceştia (plătită de angajator, în numele şi pentru angajaţii proprii); b) pentru persoanele care realizează un venit anual echivalent cu cel puţin cinci salarii medii brute pe economie şi care nu au contract individual de muncă, 10% din venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau în contractul de asigurare în sistemul public de pensii (contribuţie plătită de persoana respectivă); c) pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, ajutor de integrare profesională sau alocaţie de sprijin, 10% din cuantumul respectiv (contribuţie plătită din fondul pentru plata indemnizaţiei de şomaj). Pentru contribuţiile prevăzute la literele a) şi b), baza de calcul a contribuţiei nu poate depăşi de trei ori salariul mediu brut lunar pe economie. Salariul mediu brut lunar pe economie este cel prognozat pentru fiecare an şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Nivelul total al c. pentru f.u. de p. se deduce din contribuţia datorată sistemului public de pensii. Contribuţia la aceste fonduri este neimpozabilă. De la data la care o persoană devine membru al unui fond şi plăteşte contribuţia, numărul lunar de puncte stabilit pentru această persoană pe baza Legii nr. 19/2000 se înmulţeşte 490 CON cu raportul dintre contribuţia individuală plătită de aceasta la sistemul public de pensii şi contribuţia individuală stabilită prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Colectarea contribuţiilor la fonduri se efectuează de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, concomitent cu colectarea contribuţiilor la sistemul public de pensii; contribuţiile astfel încasate se transmit către fonduri în termen de trei zile de la primirea lor, după deducerea comisionului cuvenit Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care se suportă de societăţile de pensii ca parte din costuri. Valoarea comisionului este echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al Băncii Naţionale la data plăţii, a 0,05 euro/membru şi lună. Angajatorul care plăteşte contribuţii la fonduri în numele salariaţilor săi prin Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale este obligat să o informeze despre suma cu care contribuie pentru fiecare membru al fondului, numărul de identificare al angajaţilor, perioada pentru care se plăteşte contribuţia respectivă şi baza de calcul al fiecărei contribuţii. Casa Naţională de Pensii şi Alte drepturi de Asigurări Sociale transmite contribuţiile către fonduri în numele fiecărui membru a cărui contribuţie a primit-o, în conformitate cu un registru central în care sunt înscrişi toţi membrii fondurilor din România. Dacă un fond nu a primit contribuţiile datorate în termenul stabilit, societatea de pensii informează imediat, în scris, membrul fondului a cărui contribuţie nu a fost primită. în acest caz, societatea de pensii transmite o somaţie de plată Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale. Nerespectarea termenului de plată prevăzut în somaţia de plată atrage aplicarea de penalităţi care nu pot fi mai mici decât dobânda la depozitele plasate la bănci pentru perioada respectivă, întârzierea în plata contribuţiilor dă dreptul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale să aplice măsuri de executare silită. CONTRIBUŢII SOCIALE OBLIGATORII, c. care trebuie plătite pentru asigurările sociale, asigurările sociale de sănătate şi pentru protecţia şomerilor. CONTROL, noţiune ce provine de la cuvintele „contra rolus“, care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop unei alte persoane. în acest caz, c. înseamnă stabilirea exactităţii materiale a operaţiunilor supuse controlului, care se face, de obicei, concomitent cu executarea operaţiunii, anticipat sau la un scurt interval de la efectuarea operaţiunii. C. într-o întreprindere constă în verificarea efectuării tuturor activităţilor în conformitate cu programul fixat, după ordinele date şi principiile stabilite. C. poate fi considerat şi ca o supraveghere sistematică şi neîntreruptă a unei activităţi, care s-ar caracteriza, între altele, şi prin aceea că se exercită în cea mai mare parte de către organele întreprinderii, chiar dacă acestea nu sunt specializate; se poate efectua personal sau cu ajutorul unor maşini speciale de c. sau de calcul; se ocupă şi de cercetarea cauzelor care au provocat neregularităţile constatate; are caracter permanent. Toate aceste caracteristici deosebesc controlul de expertiză, revizie şi verificare. C. are o sferă largă de acţiune, el fiind o latură importantă şi cu funcţii multiple a conducerii generale, conştiente a activităţii economico-sociale şi desfaşurându-se la toate nivelurile şi în toate compartimentele societăţii. Societatea trebuie să cunoască în orice moment cum sunt gospodărite mijloacele sale materiale şi financiare, cum oamenii şi cadrele de conducere îşi îndeplinesc sarcinile, cum sunt înfăptuite hotărârile Guvernului şi cum sunt respectate legile ţării. C. este o latură a procesului de conducere, cu rol educativ, fiind chemat să identifice rezervele din economie, să lichideze şi să prevină deficienţele, să conducă la întărirea şi la creşterea răspunderii în gospodărirea şi apărarea avutului public, în perfecţionarea activităţii de stat, cooperatiste şi private, la întărirea ordinii, disciplinei şi legalităţii, cultivând spiritul responsabilităţii sociale în întreaga activitate economică şi socială, urmărind apărarea legalităţii şi creşterea eficienţei activităţii economico-sociale. C. trebuie să fie eficient. C. are un profund caracter democratic, acesta decurgând din însăşi structura politică a societăţii noastre; este unitar, sistematic, multilateral, competent, operativ, prompt, constructiv, educativ şi eficient. C. este în acelaşi timp un proces de cunoaştere a trecutului, de apreciere a prezentului şi de descifrare a viitorului unităţii controlate. După momentul în care se efectuează, se disting: c. CON 491 preventiv, c. concomitent (simultan sau progresiv), c. postoperativ sau posterior; după sfera de acţiune a controlului se deosebesc: c. intern şi c. extern; după termenul în care se efectuează: c. continuu sau permanent şi c. periodic; după volumul lucrărilor controlate: c. complet şi c. parţial; după materialitatea lui: c. direct, c. indirect; c. de drept şi c. de fapt; după felul activităţii controlate: c. de casă, c. de magazie etc.; după organele care-1 efectuează: c. de execuţie şi c. de gestiune. Toate aceste forme de control trebuie să fie strâns împletite, să acţioneze convergent. Pentru îndeplinirea sarcinilor sale, c. trebuie să fie efectuai la timp şi rapid de organe competente şi imparţiale; să fie util şi proporţionat cu scopurile urmărite. Noţiunea de c. cuprinde în sfera sa şi revizia şi verificarea. V. şi revizie; verificare, CONTROL BANCAR, c. exercitat de către organele de control ale Băncii Naţionale a României, ale celorlalte bănci asupra unităţilor economice, cu prilejul creditării, efectuării plăţilor fară numerar, utilizării fondului de salarii, respectării disciplinei de casă etc., având ca obiect: verificarea modului de întocmire a documentelor privind operaţiunile de încasări şi plăţi cu şi fară numerar, prezentate de titularii de cont la bancă, a exactităţii înregistrării fiecărei operaţiuni, verificarea valorilor materiale şi băneşti şi confruntarea lor cu situaţiile contabilităţii sintetice şi analitice. C.b. asupra activităţii întreprinderilor se desfaşoară sub forma c. preventiv, concomitent şi postoperativ. C.b., prin punerea în evidenţă a realităţilor existente în unităţile economice sau bugetare, contribuie la îndeplinirea programului de dezvoltare economico-socială a ţării, la asigurarea integrităţii proprietăţii publice asupra mijloacelor de producţie, la întărirea continuă a gestiunii economico-financiare, la descoperirea rezervelor interne, la instaurarea unei discipline contractuale şi financiare ferme etc. Organele de control ale băncilor răspund disciplinar, material şi penal pentru neîndeplinirea dispoziţiilor legale şi a instrucţiunilor băncilor privitoare la controlul bancar. CONTROL BĂNESC , formă a controlului economic exercitat prin intermediul banilor şi al relaţiilor băneşti. El poate îmbrăca mai multe forme, şi anume: controlul circulaţiei băneşti, al utilizării fondului de salarii, al plăţilor fară numerar etc. Acest control se exercită de către bănci. CONTROL BUGETAR, verificare sistematică a modului de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor bugetare, în comparaţie cu prevederile bugetare; procedeu principal al sistemului de conducere modernă a întreprinderilor, fundamentat pe principiul comparării obiectivelor prevăzute în program, pentru toate domeniile de activitate a întreprinderilor, cu rezultatele obţinute, în vederea stabilirii răspunderilor şi a luării deciziilor care se impun, Scopul c.b. este acela de a descoperi abaterile faţă de obiectivele stabilite prin bugetul aprobat, pentru a se acţiona prompt şi ferm asupra fluxurilor bugetare în direcţia dorită. In efectuarea c.b. de un mare folos sunt sistemele computerizate de conturi. CONTROL COMBINAT, c. care constă în îmbinarea mai multor forme de c. (total parţial, tematic, prin sondaj etc.). C.c. se practică frecvent, datorită faptului că este cel mai eficient şi înlătură dezavantajele specifice fiecărei forme de control luate separat. CONTROL COMPLET, c. efectuat asupra întregii activităţi a unei unităţi. CONTROL CONCOMITENT (OPERATIV SAU CURENT), c. care se efectuează în timpul realizării obiectivelor din programele de producţie şi cele financiare, adică în acelaşi timp cu îndeplinirea operaţiunilor care necesită mijloace materiale şi băneşti. C.c. se exercită direct asupra compartimentelor din subordine şi inopinat în locurile unde se păstrează şi se gestionează valorile materiale. Obiectivele acestui c. se referă la gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti, cum sunt: recepţionarea, depozitarea, conservarea, inventarierea mijloacelor materiale, la ţinerea contabilităţii, la modul cum se exercită controlul preventiv, controlul 492 CON posterior etc. C.c. se exercită atât de către organele cu funcţie de răspundere şi de conducere, cât şi de către organele de contabilitate, financiare, bancare etc. Acest c. contribuie la folosirea raţională a mijloacelor materiale şi băneşti, la îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor întreprinderilor şi instituţiilor faţă de furnizori şi faţă de lucrătorii proprii, la realizarea sarcinilor de producţie, la formarea acumulărilor, la identificarea şi mobilizarea rezervelor din economie etc. C.c. este absolut indispensabil în activitatea unităţilor economice, a instituţiilor etc., deoarece eventualele abateri de la disciplina economică şi financiară care au fost omise în timpul controlului preventiv sunt depistate şi lichidate în momentul înfăptuirii proceselor economice, sociale şi financiare. V. şi control preventiv (financiar preventiv). CONTROL CONTINUU, c. efectuat neîntrerupt în ceea ce priveşte durata şi intensitatea lui. Se realizează cu ajutorul graficelor. CONTROL DE EXECUŢIE, c. efectuat de organe specializate, în mod sistematic, asupra executării unei lucrări. CONTROL DE FOND, c. care urmăreşte oportunitatea, legalitatea, exactitatea, economicitatea operaţiunii pe care o cuprinde un document. CONTROL DOCUMENTAR, c. care verifică şi examinează documentele de dispoziţie şi justificative legale, înregistrările contabile, bilanţurile şi dările de seamă, pe baza cărora s-au efectuat operaţiunile economice şi financiare. CONTROL ECONOMIC, c. sistematic efectuat multilateral şi continuu asupra activităţii economice desfăşurate de toate unităţile economice şi organele financiare, stabilind cu această ocazie şi măsurile de îmbunătăţire şi de perfecţionare a muncii acestor organizaţii. C.e. urmăreşte realizarea programului de aprovizionare, producţie şi desfacere, a planului financiar, utilizarea mijloacelor fixe, a celor circulante, a forţei de muncă, a fondului de salarii. CONTROL FAPTIC, c. efectuat pe teren, în locurile unde se înfăptuiesc actele economice, prin măsurare, cântărire, numărare. C.f. are în vedere cantităţile de materii prime, materiale etc., stadiul lor de prelucrare, integritatea avutului public şi privat. Principalele forme de realizare a c.f. sunt: inventarierea, expertiza tehnică, analizele de laborator, inspecţia fizică etc. CONTROL FINANCIAR, c. care urmăreşte administrarea şi gestionarea patrimoniului public şi privat şi prin care se verifică sub aspect valoric întreaga activitate a unităţilor economice (realizarea acumulărilor băneşti, reducerea costurilor, utilizarea fondurilor, gestiunea valorilor materiale şi băneşti, operaţiunile cu şi fară numerar, creditarea întreprinderilor, disciplina financiară, de casă etc.). C.f. are ca obiective: "întărirea continuă a gestiunii economico-financiare, "modul de gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare; "realizarea echilibrului financiar, monetar şi valutar al economiei naţionale; "asigurarea unei eficienţe economice maxime; "apărarea legalităţii; "organizarea mai bună a muncii; "întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea activităţii economice; "gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă, materiale şi financiare; "descoperirea operaţiunilor nereale, neeconomicoase şi nelegale; "preîntâmpinarea apariţiei deficienţelor, neregulilor şi pagubelor; sevaluarea deficienţelor şi rezultatelor obţinute; "recuperarea abaterilor constatate şi perfecţionarea activităţii viitoare. C.f. este un proces complex de cunoaştere a trecutului, de apreciere a prezentului şi de descifrare a viitorului în legătură cu activitatea agentului economic şi a performanţei lui economico-financiare. C.f. este exercitat de Departamentul Controlului Financiar de Stat din Ministerul Finanţelor, care are ca sarcină verificarea activităţii ministerelor, instituţiilor publice, municipiilor, precum şi a unităţilor economice în ce priveşte folosirea CON 493 mijloacelor economice, îndeplinirea obligaţiilor faţă de buget, respectarea fondului de salarii, a statelor de funcţiuni şi a tarifelor de salarizare, modul cum conducătorii direcţiilor şi serviciilor de contabilitate îşi îndeplinesc obligaţiile etc.; el mai are şi sarcina îndrumării metodologice a controlului activităţii organelor de control financiar intern din ministere, instituţii şi din unităţile subordonate. De asemenea, departamentul respectiv elaborează instrucţiuni cu caracter normativ, experimentează şi generalizează metodele avansate de lucru în domeniul controlului, organizează schimbul de experienţă cu celelalte ministere etc. V. şi control preventiv. CONTROL FINANCIAR DE GESTIUNE, formă a controlului financiar propriu executat ulterior înfăptuirii actelor economice şi financiare, care urmăreşte modul cum au fost respectate normele legale privitoare la gestionarea resurselor materiale şi băneşti, pe baza actelor de cheltuieli înregistrate în contabilitate. C.f. de g. urmăreşte respectarea normelor referitoare la: existenţa, integritatea valorilor materiale şi băneşti, casările de bunuri, efectuarea încasărilor şi a plăţilor în lei şi în valută, plata salariilor şi a altor drepturi salariale, achitarea obligaţiilor fiscale faţă de bugetul statului, relaţiile cu furnizorii şi cumpărătorii, modul cum este condusă contabilitatea etc. CONTROL FINANCIAR INTERN, verificare temeinică şi multilaterală a documentelor privind operaţiunile efectuate de unitatea controlată într-o anumită perioadă de timp. C.f.i. este organizat în cadrul ministerelor, unităţilor economice, instituţiilor şi organizaţiilor centrale de stat şi cooperatiste, în unităţile subordonate acestora, în municipii, oraşe şi comune. Obiectivele organelor de control au la bază în principal apărarea integrităţii proprietăţii avutului public şi privat, întărirea spiritului de legalitate în unităţile supuse controlului, îmbunătăţirea situaţiei financiare a acestora, îndeplinirea integrală şi ritmică a sarcinilor de producţie, creşterea productivităţii muncii, reducerea costurilor etc. Organele de c.f.i. au sarcina de a efectua controlul gestionar, de a verifica activitatea economico-financiară a unităţii controlate, fiind subordonate direct conducătorului unităţii în cadrul căreia funcţionează, primăriilor şi prefecturilor. V. şi control preventiv. CONTROL FINANCIAR PREVENTIV, v. CONTROL PREVENTIV. CONTROL FISCAL, c. al contabilităţii unui agent economic, efectuat de organele fiscale pentru a constata modul cum s-au calculat şi s-au plătit impozitele, taxele la bugetul de stat şi la bugetele locale. CONTROL IERARHIC, c. exercitat de către superiori asupra lucrărilor pe care le efectuează personalul salariat din subordine. CONTROL INTERN, c. efectuat în toate compartimentele unei unităţi gestionare, pe baza dispoziţiei date de conducerea unităţii. Are menirea de a verifica, de a constata abaterile şi de a stabili consecinţele acestor abateri, propunând totodată măsurile necesare pentru înlăturarea pe viitor a deficienţelor constatate. CONTROL ÎNCRUCIŞAT, verificarea aceluiaşi act justificativ sau a aceleiaşi probleme atât la întreprinderea controlată, cât şi la alte unităţi şi la unitatea bancară cu care întreprinderea are relaţii economice şi financiare, precum şi a tuturor elementelor care au tangenţă cu actul respectiv sau cu problema cercetată de organele de control. CONTROL OBŞTESC, formă principală de participare directă a maselor de cetăţeni la exercitarea puterii de stat, la cât mai buna gospodărire a avuţiei sociale şi la perfecţionarea întregii activităţi economice, sociale şi financiare. Acest control permite antrenarea tuturor categoriilor de cetăţeni în gospodărirea cât mai bună şi în folosirea eficientă a mijloacelor pe 494 CON care le oferă societatea pentru îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de viaţă şi de muncă ale poporului. C.o. acţionează ca un factor de educaţie şi răspundere civică, de întărire a conştiinţei, contribuind la cultivarea unei atitudini înaintate a lucrătorilor din unităţile de servire publică, la generalizarea celei mai bune experienţe, la combaterea manifestărilor de neglijenţă, nepăsare şi lipsă de răspundere faţă de interesele poporului, la întărirea legalităţii etc. C.o. nu înlocuieşte controlul de specialitate al organelor de stat şi cooperatiste; el are o mare putere de cuprindere, exercitându-se de către echipe de cetăţeni în scopul îmbunătăţirii continue a activităţii în unităţile de stat şi cooperatiste, în cele de aprovizionare şi de servire a populaţiei. Eficienţa acestui control creşte datorită informării sistematice a maselor prin intermediul presei centrale şi locale, al radioului şi televiziunii, despre acţiunile de control şi rezultatele acestora. Periodic, echipele de control sunt obligate să informeze organizaţiile care le-au ales asupra activităţii desfăşurate. CONTROL PARŢIAL, c. efectuat numai asupra unui domeniu de activitate economico-financiară sau asupra unei singure categorii de lucrări (de exemplu, la investiţii, la activele circulante, la acumulări, la fondul de salarii). CONTROL PERIODIC, c. efectuat la intervale regulate de timp. Prezintă mai mult caracterul de sondaj, având în unele cazuri o eficienţă mai redusă. CONTROL PERMANENT, v. CONTROL CONTINUU. CONTROL POSTERIOR (POSTOPERATIV), verificare a operaţiunilor economice şi financiare, după ce acestea au fost efectuate. Deşi acest control urmează fazei efectuării operaţiunii, el prezintă avantajul că se poate executa cu minuţiozitate şi fară să stânjenească activitatea curentă a unităţii controlate; este un c. temeinic, pe baza căruia se pot trage concluzii utile pentru activitatea viitoare, având şi o latură de prevenire. C.p. contribuie la identificarea, mobilizarea şi folosirea rezervelor interne din economie, controlează legalitatea, oportunitatea şi eficienţa operaţiunilor, apără integritatea avutului public şi privat şi îi sancţionează pe cei care s-au abătut de la disciplina economico-financiară etc. CONTROL PREVENTIV (FINANCIAR PREVENTIV), formă importantă de control organizată în toate ramurile economiei şi organizaţiile economice, care se exercită înainte de efectuarea propriu-zisă a operaţiunilor economice şi financiare. Nici o cheltuială, indiferent de fondurile din care se suportă, nu se aprobă şi nu se efectuează dacă nu a fost avizată, în prealabil, potrivit legii, de către conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de alte persoane însărcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv din unităţile economice şi din instituţii, precum şi de alte organe cu astfel de atribuţii din economie. Scopul controlului este acela de a împiedica efectuarea de operaţiuni nelegale, neeconomicoase, neoportune şi nereale, preîntâmpinând imobilizarea fondurilor şi păgubirea avutului public şi privat. Sunt supuse controlului toate actele din care rezultă un consum de muncă vie sau materializată şi lichidarea drepturilor sau a obligaţiilor unităţilor gestionare faţă de terţi. Astfel, c.p. priveşte încheierea şi executarea contractelor economice, plăţile de salarii şi de orice alte drepturi, constituirea fondurilor prevăzute de lege, înregistrarea la cheltuieli a pierderilor, casarea şi declasarea bunurilor, cererile de credite, lucrările de investiţii etc. C.p. se organizează în cadrul compartimentului financiar-contabil din ministere şi organizaţii economice, unităţi economice gestionare, instituţii publice centrale, consilii locale etc. In anumite condiţii, el poate fi organizat şi în forma superioară a serviciilor sau birourilor specializate, subordonate însă conducătorului compartimentului financiar-contabil. C.p. se exercită de şeful compartimentului financiar-contabil, direct sau prin delegaţii săi, prin vizarea documentului care este supus acestui control. V. şi control financiar intern. CON 495 CONTROL PRIN SONDAJ, verificare a documentelor privitoare la o anumită perioadă de activitate sau cercetarea anumitor aspecte ale problemei supuse controlului. Când sondajul scoate la iveală nereguli, atunci c. se extinde asupra întregii perioade de activitate şi asupra tuturor aspectelor problemei care face obiectul controlului. CONTROL RECIPROC, c. care se exercită între furnizori şi cumpărători, între unităţi economice şi unităţi bancare, între toţi factorii care contribuie la dezvoltarea şi întărirea proprietăţii publice şi private, la creşterea produsului naţional brut, a avuţiei naţionale, la creşterea nivelului de trai al poporului, la întărirea gestiunii economico-financiare, a disciplinei economice, de casă, financiare, de credit etc. CONTROL SIMULTAN, v. CONTROL CONCOMITENT. CONTROL TEHNICO-ECONOMIC, c. efectuat de către organele superioare şi de către direcţiile de sinteză din ministere, prin frecvente deplasări la întreprinderile subordonate. Pentru ca acest c. să fie eficient, este necesar ca el să ţină seama de principiile organizatorice şi de conţinut, şi anume: efectuarea c. într-un timp util, pe cât posibil în chiar timpul desfăşurării activităţii supuse controlului; c. să fie sistematic efectuat, pentru a se putea urmări fenomenele controlate în succesiunea lor, şi să facă posibilă depistarea obiectivelor urmărite prin acţiunea controlului; c. să fie multilateral, cuprinzând pe cât posibil totalitatea fenomenelor şi proceselor supuse controlului. CONTROL VAMAL, c. efectuat de către organele vamale asupra navelor, aeronavelor şi altor mijloace de transport care sosesc, staţionează sau pleacă din vamă, pentru a afla dacă la bordul acestora nu există mărfuri prohibite, nedeclarate la vamă, mărfuri de contrabandă etc. C.v. urmăreşte existenţa autorizaţiei de import-export, precum şi concordanţa dintre datele înscrise în documente şi marfa (cantitate, felul mărfii etc.). Dacă mărfurile au fost vămuite în interiorul ţării, ele nu se mai supun c.v. la frontieră, unde se verifică numai integritatea sigiliilor aplicate de organele vamale. La frontieră se mai efectuează c.v. când se presupune că în mijloacele de transport se află şi mărfuri neprevăzute în documente. C.v. vizează mijloacele de transport, mărfurile, bagajele la intrarea şi ieşirea din ţară, pentru a fi depistate bunurile interzise la import sau la export, în vederea aplicării taxelor vamale legale cuvenite statului. Organele şi punctele de c.v. se află în porturi, pe aeroporturile internaţionale, la trecerile de frontieră pe uscat, precum şi în centrele mari în care se încarcă sau se descarcă mărfurile importate sau pregătite pentru export. V. şi contrabandă. CONTROLOR FINANCIAR, persoană calificată care exercită controlul financiar, organ de control financiar cu competenţă profesională şi care manifestă probitatea morală şi de comportament necesară. C.f. trebuie să aibă un înalt simţ moral care să-l reţină de la tentaţii de abuz, corupţie, mită etc., ceea ce presupune onestitate, obiectivitate, imparţialitate, sinceritate, invulnerabilitate. De asemenea, el trebuie să fie obiectiv, ferm, corect, exigent, înţelegător şi independent în exercitarea atribuţiilor sale, să păstreze secretul profesional, să ştie precis ce trebuie şi ce nu trebuie să facă, să se bucure de credibilitate şi principialitate. C.f. trebuie să respecte codul deontologic şi, prin competenţa sa profesională, prin integritatea morală şi activitatea sa, să contribuie la întărirea ordinii, a disciplinei economico-financiare, la respectarea legalităţii. CONTROLUL BANCAR ASUPRA DISCIPLINEI DE CASĂ, formă a controlului bancar exercitat de către unităţile bancare şi celelalte instituţii de credit asupra unităţilor economice, prin care se urmăreşte: "respectarea termenelor şi a modalităţilor de depunere a numerarului la bănci şi la alte instituţii de credit; "limita soldului de casă; "respectarea normelor 496 CON de efectuare a plăţilor directe din încasări şi a plăţilor în limita soldului de casă; "efectuarea plăţilor pentru cheltuieli de deplasare în limita plafoanelor aprobate; "respectarea normelor de plăţi pentru angajări de lucrări sau servicii; "respectarea normelor privind acordarea de avansuri în numerar pentru contractări şi achiziţii de produse agricole la fondul de stat; "integritatea numerarului aflat în casierie. Organele bancare exercită controlul preventiv al operaţiunilor de casă cu prilejul eliberării numerarului pentru plata salariilor şi pentru efectuarea celorlalte plăţi, precum şi cu ocazia primirii depunerilor în conturile bancare etc. Băncile exercită şi un control ulterior asupra operaţiunilor de casă, în timpul căruia verifică concordanţa sumelor din extrasul de cont al băncii cu înregistrările din registrul de casă, respectarea termenelor de depunere a numerarului la bancă şi a limitei soldului de casă, efectuarea plăţilor direct din încasări proprii, modul cum au fost lichidate deficienţele constatate anterior, cum s-au recuperat minusurile de casă de la persoanele vinovate etc. Unităţile bancare exercită controlul ulterior la organizaţiile economice asupra respectării disciplinei de casă cel puţin o dată pe an şi ori de câte ori sunt indicii în privinţa nerespectării disciplinei de casă. Organele bancare au dreptul să dea dispoziţii conducătorilor unităţilor economice ca aceştia să dispună de încasările şi de plăţile efectuate şi hotărăsc luarea de măsuri pentru întărirea disciplinei de casă, concretizate în aplicarea de majorări, sancţiuni disciplinare, administrative, civile şi penale. V. şi disciplină de casă. CONTROLUL CREDITULUI BANCAR, c. exercitat de unităţile bancare asupra modului de acordare a creditelor, asupra documentaţiei de credit, asupra utilizării eficiente a creditului pe destinaţiile aprobate. De asemenea, se controlează existenţa garanţiei creditelor şi a rambursării lor la scadenţă. V. şi principiile creditării bancare. CONTROLUL DISCIPLINEI DE CASĂ, c. care se exercită de către organele financiare ierarhic superioare asupra respectării stricte a normelor de efectuare a operaţiunilor de încasări şi plăţi, păstrării integrităţii numerarului şi a celorlalte valori din casă, ţinerii corecte şi la zi a contabilităţii etc. Disciplina de casă este controlată inopinat cel puţin o dată pe lună de către conducătorul compartimentului financiar-contabil sau înlocuitorul lui, care semnează în registrul de casă pe fila cu operaţiunile de încasări şi plăţi înregistrate în ziua efectuării controlului. Constatarea unor neconcordanţe între soldul scriptic şi cel faptic (plusuri sau lipsuri de numerar sau de valori) impune în mod obligatoriu verificarea riguroasă a tuturor documentelor de casă, a modului cum acestea au fost înregistrate, identificându-se eventualele erori de înregistrare sau alte cauze care au influenţat soldul de numerar din casă. Lipsurile constatate se recuperează de la persoanele vinovate, cărora li se aplică şi sancţiuni corespunzătoare. C.d. de c. se efectuează şi de către organele de control financiar intern, organele de inspecţie ale Ministerului Finanţelor şi administraţiilor financiare, bănci etc. Organele care controlează disciplina de casă trebuie să stabilească şi cauzele eventualelor abateri, răspunderea persoanelor vinovate, să aplice, să propună sancţiuni şi să dea indicaţii obligatorii pentru lichidarea şi preîntâmpinarea deficienţelor constatate. V. şi controlul bancar asupra disciplinei de casă; disciplină de casă. CONTROLUL EMISIUNII MONETARE, c. efectuat asupra respectării atribuţiilor Băncii Naţionale a României privind normele de emisiune monetară. Banca Naţională a României este singura instituţie investită cu competenţa emisiunii monetare, care se efectuează în concordanţă cu prevederile sale statutare şi legale. Emisiunea monetară trebuie efectuată în strictă concordanţă cu cerinţele economiei naţionale, urmărindu-se asigurarea unei circulaţii băneşti sănătoase. Operaţiunile de emisiune monetară sunt controlate de Parlamentul României. CONTROLUL EXECUŢIEI BUGETARE, c. ce se efectuează asupra încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilor publice de către organe împuternicite în acest scop. C.e.b. este determinat în primul rând de raţiuni de ordin politic, deoarece Parlamentul şi Guvernul CON 497 sunt interesate ca programul lor să se încadreze în prevederile autorizaţiei acordate, ceea ce presupune încasarea integrală a veniturilor aprobate, şi să nu depăşească alocaţiile bugetare stabilite pe fiecare destinaţie prevăzută. C.e.b. este determinat şi de raţiuni de ordin financiar, deoarece Guvernul urmăreşte buna gestionare a fondurilor publice, evitarea risipei, prevenirea deturnărilor de fonduri şi a delapidărilor. C.e.b. poate fi politic, administrativ şi jurisdicţional. Controlul bugetar periodic se efectuează de către Parlament, cu prilejul examinării, dezbaterii şi adoptării proiectului bugetului de stat, în timpul execuţiei bugetare şi cu prilejul dezbaterii şi aprobării contului de încheiere a exerciţiului bugetar. Astfel, în timpul executării bugetului de stat, Parlamentul are dreptul să solicite Guvernului rapoarte privind încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare. De asemenea, comisia pentru buget, finanţe, bănci a Parlamentului poate efectua acţiuni de control, ale căror rezultate se aduc la cunoştinţa Parlamentului. Controlul administrativ se execută de către organe de specialitate ale Ministerului Finanţelor şi prin controlul exercitat de către ordonatorii de credite bugetare asupra modului cum sunt utilizate alocaţiile bugetare. Controlul jurisdicţional se efectuează de către Curtea de Conturi, care examinează actele justificative prezentate periodic de contabili, pronunţându-se asupra legalităţii lor, examinează conturile de execuţie a bugetului de stat, controlează activitatea ordonatorilor de credite bugetare etc. CONTROLUL PREALABIL ASUPRA PLĂŢILOR ÎNTREPRINDERII 1. Măsură specială instituită de către băncile finanţatoare pentru unităţile economice care, deşi au beneficiat de credite pentru nevoi temporare (v.) şi de credite pentru refacerea capacităţii de plată (v.), se menţin totuşi în starea de insolvabilitate pe o perioadă mai mare de 60 de zile. 2. Măsură de control prealabil asupra tuturor plăţilor întreprinderii care încalcă normele referitoare la gospodărirea judicioasă a resurselor materiale şi băneşti, disciplina financiară, putând să dispună condiţionarea folosirii instrumentelor de decontare de existenţa prealabilă a disponibilităţilor de plată. Concomitent cu instituirea acestui control, băncile împreună cu organul ierarhic superior al întreprinderii în cauză examinează situaţia economico-financiară a acesteia, propunând sau dispunând măsuri de ordin economic, financiar şi organizatoric, care să aibă ca efect redresarea activităţii întreprinderii. întreprinderea care în mod frecvent îşi imobilizează activele circulante şi nu îşi poate efectua la timp plăţile, nu rambursează creditele la datele scadente stabilite, se examinează de un colectiv de control format din reprezentanţi ai băncilor, ai conducerii întreprinderii şi ai ministerului, precum şi ai celorlalte organe centrale şi locale, ai Curţii de Conturi, ai Ministerului Finanţelor, ai Ministerului Comerţului. Rezultatele acestor analize se supun dezbaterii în consiliul de administraţie al întreprinderii în cauză, care stabilesc măsuri ferme şi eficiente pentru îmbunătăţirea aprovizionării tehnico-materiale, a producţiei şi desfacerii, pentru reducerea costurilor de producţie şi pentru ridicarea calităţii produselor, pentru orientarea producţiei către produsele cu desfacere asigurată, pentru respectarea disciplinei contractuale, financiare, de plăţi, de credite etc. în urma acestor analize şi dezbateri, organul ierarhic superior este obligat să stabilească, cu avizul băncii finanţatoare, măsuri eficiente pentru redresarea situaţiei economico-financiare a întreprinderii. Ministerul Finanţelor are obligaţia să sprijine şi să controleze permanent modul cum sunt aplicate măsurile stabilite şi efectele lor economice şi financiare. Pentru îmbunătăţirea situaţiei economico-financiare, organul ierarhic superior deleagă un împuternicit permanent care să asigure şi să sprijine întreprinderea în aplicarea măsurilor propuse. De asemenea, banca are obligaţia să-i înştiinţeze pe principalii furnizori ai întreprinderii în cauză despre situaţia economico-financiară a acesteia, pentru ca livrările de mărfuri, executările de lucrări şi prestările de servicii să se facă numai pe baza unor instrumente de decontare bancară care să ateste, în prealabil, existenţa posibilităţilor de plată ale întreprinderii. V. şi credit pentru refacerea capacităţii de plată; supraveghere economico-financiară a unităţii economice. CONTROLUL PREŢURILOR, c. efectuat de organele statului asupra nivelului preţurilor mărfurilor şi tarifelor serviciilor. Acest control se efectuează în oarecare măsură de 498 CON către Consiliul Concurenţei, oficiile concurenţei şi organele de protecţie a consumatorului, întrucât a fost promovată politica de liberalizare a preţurilor, c.p. este foarte slab, fapt care conduce la practicarea speculei. CONTROLUL RISCURILOR BANCARE, c. care constituie o sarcină permanentă a fiecărei bănci, dar care se exercită şi de către banca centrală. Organul bancar de specialitate verifică: dacă s-au constituit în formă legală şi la timp garanţiile bancare; dacă se respectă limitele contractului de credit privind cuantumul şi durata rambursării; dacă apar incidente de plată, atât în cazul plăţilor datorate altora de propriul client, cât şi în cazul plăţilor cuvenite către client şi care trebuie să fie făcute de alţi agenţi economici. CONTROLUL VALUTAR 1. Măsuri luate de către autorităţile financiar-bancare ale unui stat pentru supravegherea, controlul şi interzicerea unor operaţiuni privind schimbul de valută naţională cu diferite alte valute. Prin aceste măsuri statul urmăreşte să îmbunătăţească situaţia la unele posturi din balanţa de plăţi (v.). 2. Activitate desfăşurată de băncile comerciale şi de celelalte persoane juridice române autorizate să efectueze operaţiuni valutare, în vederea respectării normelor privind aceste operaţiuni. Cu ocazia efectuării operaţiunilor dispuse de clienţi, băncile comerciale autorizate urmăresc ca, pe documentele ce le sunt prezentate de persoanele juridice şi persoanele fizice în vederea efectuării oricărei operaţiuni de transfer bancar sau de ridicare de valută în numerar, solicitanţii să menţioneze destinaţia pe care o vor da sumelor respective. De asemenea, băncile sunt obligate să solicite documentele justificative corespunzătoare, precum şi autorizările prevăzute de normele legale. O atenţie deosebită se acordă respectării limitelor de efectuare a operaţiunilor cu valută efectivă şi transferurilor pe cale bancară. Banca Naţională a României, în colaborare cu băncile comerciale, ministerele, departamentele şi alte autorităţi guvernamentale, supraveghează şi controlează activitatea valutară. CONTUL „ALTE DATORII Şl CREANŢE SOCIALE", c. de evidenţă a datoriilor de achitat sau a creanţelor de încasat în contul asigurărilor sociale aferente exerciţiului în curs, precum şi a plăţii acestora. Este un cont bifuncţional. în creditul contului „Alte datorii şi creanţe sociaje44 se înregistrează sumele reprezentând ajutoare materiale achitate în plus personalului. în debitul contului „Alte datorii şi creanţe sociale44 se înregistrează: sumele datorate personalului sub formă de ajutoare; sumele virate asigurărilor, reflectate ca alte datorii şi creanţe sociale. Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, iar soldul debitor cuprinde sumele care urmează a se încasa de la bugetul asigurărilor sociale de stat. CONTUL ANUAL AL DATORIEI PUBLICE A STATULUI Şl AL SITUAŢIEI GARANŢIILOR GUVERNAMENTALE PENTRU CREDITE INTERNE Şl EXTERNE PRIMITE DE CĂTRE ALTE PERSOANE JURIDICE, situaţie contabilă întocmită în fiecare an, de către Ministerul Finanţelor, în care se consemnează datoria anuală internă şi externă a statului, precum şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru creditele interne şi externe care au fost primite şi folosite de către alte persoane juridice. Acest cont se anexează la contul general anual de execuţie a bugetului de stat (v.) şi se depune la Parlament. La contul anual al datoriei publice se anexează situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe primite de către alte persoane juridice. V. şi datorie publică; datorie publică externă; datorie publică internă. CONTUL „ASIGURĂRI SOCIALE", c. al decontărilor privind contribuţia unităţii la asigurările sociale de stat. Contribuţia unităţii la asigurările sociale de stat se calculează având ca bază salariul brut la care se aplică procentul de asigurări sociale. Este un cont de pasiv. în creditul contului „Asigurări sociale44, se înregistrează: contribuţia unităţii şi a salariaţilor la CON 499 asigurările sociale. în debitul contului „Asigurări sociale44, se înregistrează sumele virate asigurărilor sociale, sumele datorate personalului, care se suportă din asigurările sociale; sumele datorate fondului special pentru sănătate. Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale. Pe baza informaţiilor din contul „Asigurări sociale*4 la nivelul sistemului informaţional naţional de asigurări sociale se formează fondul asigurărilor sociale ca sursă de finanţare pentru plata pensiilor. CONTUL „CHELTUIELI CU ACTIVITATEA DE ASIGURĂRI Şl REASIGURĂRI", c. de activ cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor în legătură cu: ■despăgubirile plătite de societatea de asigurări la asigurările prin efectul legii şi la asigurările facultative de bunuri; "cu sumele asigurate plătite asiguraţilor la asigurările de persoane; *cu sumele plătite drept despăgubiri la asigurările de răspundere civilă, precum şi cu sumele plătite la asigurări externe şi reasigurări. Se debitează cu sumele plătite în numerar la sediul societăţii de asigurări, reprezentând despăgubiri de asigurare, prin creditul contului „Casa44, cu sumele plătite prin bancă, reprezentând drepturi de asigurare, prin creditul contului „Conturi curente la bănci44, cu sumele reprezentând costul mandatelor şi al cărţilor poştale folosite pentru plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate, prin creditul contului „Cărţi şi mandate poştale44, cu sumele reţinute în contul primelor de asigurare cu ocazia plăţii despăgubirii şi a sumelor asigurate, prin creditul contului „Venituri cu activitatea de asigurări şi reasigurări44, cu sumele reprezentând prime cedate reasigurătorilor conform contractelor de reasigurare şi cu sumele comunicate de parteneri ca reţinute şi eliberate pentru prime şi daune, prin creditul contului „Decontări din operaţiuni de reasigurare44. Contul „Cheltuieli cu activitatea de asigurări şi reasigurări44 se creditează prin debitul contului „Profit şi pierderi44 la sfârşitul perioadei de gestiune. CONTUL „CHELTUIELI CU COMISIOANE (COTE PROCENTUALE Şl TARIFARE) LA ASIGURĂRILE FACULTATIVE Şl LA ASIGURĂRILE PRIN EFECTUL LEGH“, c. de activ cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor cu agenţii de asigurare cu contract de muncă, cu agenţii de asigurare tarifari şi cu alte persoane care încasează prime de asigurare. Se debitează cu valoarea comisioanelor (cote procentuale şi tarifare) cuvenite agenţilor tarifari şi altor persoane pentru prime de asigurare încasate la asigurările prin efectul legii de răspundere civilă auto şi la asigurările facultative, prin creditul contului „Comisionari - sume datorate44, şi cu sumele reprezentând asigurările complexe ale gospodăriilor, oferite potrivit contractului colectiv de muncă, prin creditul contului „Venituri din activitatea de asigurări şi reasigurări44. Contul „Cheltuieli cu comisioane44 se creditează prin debitul contului „Profit şi pierderi44 la sfârşitul perioadei de gestiune. CONTUL „CHELTUIELI CU PRIMELE DE ASIGURARE", c. de activ cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea primelor de asigurare datorate şi a primelor achitate conform contractelor de asigurare de către societatea de asigurări. Se debitează pentru primele datorate prin creditul conturilor „Furnizori44 şi „Furnizori - facturi nesosite44, iar pentru primele achitate prin creditul conturilor „Cont curent44 şi „Casa44. Contul „Cheltuieli cu primele de asigurare44 se creditează prin debitul contului „Profit şi pierdere44 la sfârşitul perioadei de gestiune. CONTUL „CHELTUIELI PRIVIND ASIGURĂRILE Şl PROTECŢIA SOCIALĂ**, c. de activ cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor privind contribuţia societăţii de asigurări la asigurările sociale, contribuţia pentru indemnizaţia de şomaj şi alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială. Se debitează cu sumele acordate personalului şi agenţilor de asigurare cu contract de muncă, potrivit legii, pentru protecţia socială, prin creditul contului „Personal - ajutoare materiale datorate44, cu sumele reprezentând contribuţia societăţii de asigurări la asigurările sociale, prin creditul contului „Asigurări sociale44, şi cu sumele reprezentând contribuţia la constituirea fondului pentru indemnizaţia de şomaj, prin creditul 500 CON contului „Indemnizaţia de şomaj“. Contul „Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socialăk‘ se creditează prin debitul contului „Profit şi pierdere" la sfârşitul perioadei de gestiune. CONTUL DATORIEI PUBLICE EXTERNE, c. , instrument întocmit anual care reflectă evoluţia şi soldul datoriei publice externe a statului. Acest c. cuprinde: creditele externe pe termen mediu şi lung contractate de stat pentru echilibrarea balanţei de plăţi externe; ajustarea structurală şi sporirea rezervelor; realizarea diferitelor proiecte de investiţii, modernizări şi retehnologizări prioritare etc. C.d.p.e. este cuprins în contul general anual al datoriei publice a statului (v.). CONTUL DATORIEI PUBLICE INTERNE, c., instrument contabil întocmit anual care reflectă evoluţia şi soldul datoriei publice interne a statului. C. cuprinde împrumuturile contractate de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor, de pe piaţa financiară internă, pe termen scurt, mediu şi lung, care au următoarea structură: împrumuturi pentru finanţarea şi refinanţarea deficitului bugetului de stat, împrumuturi pentru finanţarea cheltuielilor publice privind obiective de investiţii de interes naţional, alte împrumuturi. C.d.p.i. este inclus în contul general anual al datoriei publice a statului (v.). CONTUL DE PROFIT Şl PIERDERE, document financiar-contabil care reflectă -pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare (trimestru, semestru, an) -veniturile totale, cheltuielile totale, cheltuielile care se scad din venituri, rezultatele: profit [venituri totale - (cheltuieli totale + cheltuieli care se scad din venituri + impozit pe profit)] sau pierderi [(cheltuieli totale + cheltuieli care se scad din venituri)], profitul impozabil, impozitul pe profit, profitul net de repartizat pentru: fondul de dezvoltare, fondul de rezervă, alte fonduri, fondul de participare, dividende. CONTUL DE VALOARE NOMINALĂ Şl DOBÂNDĂ, c. special deschis la Banca Naţională a României, pe numele Ministerului Finanţelor, în care acesta virează obligaţiile sale financiare aferente titlurilor de stat (v.). CONTUL GENERAL AL TREZORERIEI STATULUI, c. în care se colectează toate veniturile şi din care se efectuează toate plăţile statului, dacă actele normative nu prevăd altfel. CONTUL GENERAL ANUAL AL DATORIEI PUBLICE A STATULUI, document care se întocmeşte în fiecare an de Ministerul Finanţelor şi care cuprinde operaţiunile cu împrumuturile de stat contractate de stat în ţară şi în străinătate. C.g.a. al d.p. a s. cuprinde situaţia datoriei publice interne şi a datoriei publice externe directe a statului, precum şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi pentru credite externe primite de către alte persoane juridice. Acest cont se anexează la contul general anual de execuţie a bugetului de stat (v.) şi se depune la Parlament pentru dezbatere şi aprobare. C.g.a. al d.p. a s. are în structura sa: a) contul datoriei publice interne directe a statului, care cuprinde împrumuturile contractate direct de pe piaţa financiară internă, inclusiv sumele primite temporar din resursele Trezoreriei Statului, care au următoarea structură: împrumuturi pentru finanţarea şi refinanţarea deficitului bugetului de stat (finanţare de pe piaţa internă şi finanţare de pe piaţa externă); alte împrumuturi aprobate pe baza unor legi speciale; împrumuturi din contul general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporară a deficitului bugetului de stat; b) contul datoriei publice externe directe a statului, care cuprinde creditele externe contractate direct de stat în nume propriu, cu următoarea structură: împrumuturi externe contractate în numele statului de Banca Naţională a României şi gestionate de aceasta; împrumuturi externe derulate prin Trezoreria Centrală a Statului; alte împrumuturi externe. CON 501 CONTUL GENERAL ANUAL DE EXECUŢIE A BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, document în care se prezintă situaţia executării definitive a veniturilor şi cheltuielilor bugetare privind asigurările sociale de stat în anul respectiv. Lunar, trimestrial şi anual, casele teritoriale de pensii întocmesc conturi de execuţie bugetară. Conturile de execuţie se înaintează la Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care întocmeşte contul de execuţie bugetară lunară, trimestrială şi anuală. Aceste conturi de execuţie se elaborează pe baza normelor stabilite de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, de comun acord cu Ministerul Finanţelor. Contul anual de execuţie se întocmeşte de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, pe baza dărilor de seamă contabile prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuţia de casă a bugetului asigurărilor sociale de stat, şi se înaintează Ministerului Finanţelor, care, după examinare, îl avizează. Contul de execuţie se prezintă Guvernului, până cel mai târziu la data de 1 mai a anului următor, care îl înaintează apoi Parlamentului, până la data de 1 iulie a anului următor, pentru dezbatere şi aprobare. Comisia de Buget, Finanţe, Bănci examinează contul de execuţie şi îl supune dezbaterii şi aprobării de către Parlament. C.g.a. de e. a b.a.s. de s. se aprobă prin lege după verificarea lui de către Curtea de Conturi. Contul de execuţie a bugetului asigurărilor sociale ale ordonatorilor de credite cuprinde la venituri: prevederi bugetare aprobate iniţial, prevederi bugetare definitive, încasări realizate, iar la cheltuieli: credite bugetare aprobate iniţial, credite definitive, plăţi efectuate. Excedentul sau deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat se stabileşte ca diferenţă între veniturile încasate până la închiderea exerciţiului bugetar şi plăţile efectuate până la aceeaşi dată. După aprobare, contul de execuţie se publică în Monitorul Oficial şi în presă, pentru a fi adus la cunoştinţa cetăţenilor. CONTUL GENERAL ANUAL DE EXECUŢIE A BUGETULUI DE STAT, document în care se prezintă situaţia executării definitive a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat. C. cuprinde veniturile şi cheltuielile totale executate şi excedentul (deficitul) bugetului statului. Ministerul Finanţelor elaborează lucrările privind c.g.a. de e. a b. de s. pe baza dărilor de seamă contabile prezentate de ordonatorii principali de credite (v.), a conturilor privind execuţia de casă a bugetului de stat prezentate de organele care au această sarcină, le verifică şi le prezintă Guvernului. C.g. se întocmeşte pe structura bugetului de stat aprobat de Parlament şi are ca anexe conturile anuale de execuţie a bugetelor ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora. Guvernul examinează lucrările şi prezintă c.g.a. de e. a b. de s. spre aprobare Parlamentului, până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuţie. C.g.a. de e. a b. de s. se aprobă prin lege, după verificarea de către Curtea de Conturi. Parlamentul analizează şi aprobă c.g. cel mai târziu până la data de 30 noiembrie a anului următor celui la care se referă. Concomitent cu c.g. se depun, se analizează şi se aprobă conturile de execuţie a fondurilor speciale aprobate. C.g.a. de e. a b. de s., conturile ordonatorilor de credite şi cele privind fondurile speciale cuprind la venituri: prevederi bugetare aprobate iniţial, prevederi bugetare definitive, încasări realizate, rămăşiţe de încasat, iar la cheltuieli: credite aprobate iniţial, credite definitive, plăţi efectuate, obligaţii cu termene legale de plată până la 31 decembrie. Excedentul sau deficitul bugetului de stat se stabileşte prin compararea încasărilor realizate până la închiderea exerciţiului bugetar cu plăţile efectuate până la aceeaşi dată, plus obligaţiile cu termene legale de plată până la 31 decembrie. Ministerul Finanţelor este obligat să propună Guvernului includerea în obligaţiile cu termene legale de plată până la 31 decembrie şi a altor sume de bani datorate de stat, rezultate din activitatea financiară a anului încheiat, care apar şi se pot determina până la data de 15 martie a anului următor. CONTUL „INDEMNIZAŢIA DE ŞOMAJ", c. de evidenţă a contribuţiilor privind indemnizaţia de şomaj datorate de unitate, precum şi de salariaţi potrivit legii. Mărimea indemnizaţiei de şomaj datorate de unitate se calculează aplicând procentul de ajutor stabilit la salariul net (după ce s-au scăzut din salariul brut impozitul pe salariu şi contribuţiile privind 502 CON asigurările sociale). Este un cont de pasiv. în creditul contului „Indemnizaţia de şomaj“ se înregistrează sumele datorate de unitate pentru constituirea fondului de şomaj şi sumele datorate de personal pentru constituirea fondului de şomaj. în debitul contului „Indemnizaţie de şomaj“ se înregistrează: sumele virate, reprezentând contribuţia unităţii şi a personalului pentru constituirea fondului de şomaj; sumele acordate salariaţilor, potrivit legii, din fondul de indemnizaţie de şomaj. Soldul contului reprezintă sumele datorate de unitate şi de salariaţi pentru constituirea fondului de şomaj. Pe baza informaţiilor din contul „Indemnizaţia de şomaj“, la nivelul sistemului informaţional naţional de indemnizaţie de şomaj se formează fondul indemnizaţiei de şomaj ca sursă de finanţare a indemnizaţiei de şomaj şi formă de protecţie socială din partea statului şi de autoprotecţie socială din partea cu care contribuie salariaţii. CONTUL „VENITURI DIN ACTIVITATEA DE ASIGURĂRI Şl REASIGURĂRI", c. de pasiv cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea veniturilor din primele şi majorările de întârziere realizate la asigurările prin efectul legii, din primele de asigurări facultative, precum şi veniturile realizate din operaţiuni de asigurări externe şi reasigurări. Se creditează cu sumele încasate în numerar la societatea de asigurări, prin debitul contului „Casa“, cu sumele reprezentând prime de asigurare prin debitul contului „Conturi curente la bănci", cu sumele reprezentând primele de asigurare depuse de organele de încasare la poştă, prin debitul contului „Conturi curente la bănci", cu sumele reprezentând primele de asigurare depuse de organele de încasare la poştă, prin debitul contului „Cheltuieli cu activitatea de asigurări şi reasigurări", cu sumele primite în reasigurare, dobânzi asupra depozitului de prime primit în reasigurare, recuperări şi regrese din despăgubiri stabilite la asigurări externe, partea de daune de recuperat de la reasigurători, comisioane pentru cedări de prime în reasigurare, prin debitul contului „Decontări din operaţiuni de reasigurare". Contul „Venituri din activitatea de asigurări şi reasigurări" se debitează prin creditul contului „Profit şi pierderi" la sfârşitul perioadei de gestiune. CONTURI BUGETARE, conturi care se deschid de către bănci pentru executarea veniturilor şi a cheltuielilor bugetului de stat, precum şi pentru efectuarea decontărilor privind operaţiunile de casă. C.b. sunt de venituri, de cheltuieli şi conturi curente ale bugetelor locale. CONTURILE ÎN VALUTĂ ALE REZIDENŢILOR Şl NEREZIDENŢILOR, c. în valută care se deschid persoanelor juridice române, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, la băncile comerciale române şi străine autorizate să funcţioneze în România. Persoanele juridice române pot deţine disponibilităţi valutare în conturi bancare în străinătate, iar utilizarea lor se poate face numai pe baza şi în condiţiile autorizării prealabile de către Banca Naţională a României. C. în v. ale persoanelor juridice române, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, se pot alimenta cu: "încasări în valută din exporturi de mărfuri, executări de lucrări şi prestări de servicii internaţionale, inclusiv avansuri în valută virate de partenerii externi în contul acestor operaţiuni; "aportul la capital vărsat în devize libere de partenerii străini la societăţile comerciale constituite în România şi majorările ulterioare ale acestuia; "sumele în valută primite cu titlu de donaţie, ajutor ori cu clauza de utilizare pentru anumite scopuri precizate în mod expres de ordonator; "creditele bancare primite în valută; ■sumele în valută cumpărate de pe piaţa valutară bancară rezervată operaţiunilor persoanelor juridice; "sumele în valută realizate din activitatea de schimb valutar de către casele de schimb valutar şi celelalte societăţi comerciale autorizate în acest scop de către Banca Naţională a României; "cotizaţiile membrilor, donaţiile, ajutoarele etc. primite din ţară sau din străinătate de persoanele juridice române, care desfaşoară activităţi în domeniul social, cultural, sportiv sau de altă natură, de interes obştesc sau în interesul persoanelor fizice ori al grupurilor sociale pe care le reprezintă (organizaţii, ligi, asociaţii, federaţii, fundaţii etc.); "comisioane încasate în valută; "orice alte încasări în valută provenind din relaţiile cu străinătatea. Din c. în v. ale persoanelor juridice române, indiferent de forma de organizare şi tipul de proprietate, se pot CON 503 efectua numai plăţi externe pentru operaţiuni de cont curent (importuri, executări de lucrări şi prestări de servicii internaţionale, dividende, deplasări externe în interes de serviciu, transferuri de profituri în străinătate în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege, precum şi alte plăţi externe legate de obiectul de activitate al titularului contului). Operaţiunile de cumpărare şi vânzare de valută de către persoanele juridice române se fac numai prin intermediul pieţei valutare bancare rezervate acestei categorii de persoane, în conformitate cu normele Băncii Naţionale a României emise în acest scop. Nu sunt admise transferuri de valută între persoanele juridice române, precum şi transferurile de valută din conturile persoanelor juridice române în conturile persoanelor fizice. Transferuri de valută din conturile persoanelor juridice române în conturi ale persoanelor fizice pot fi efectuate numai pentru plăţi de dividende în valută cuvenite, potrivit legii, persoanelor fizice în calitate de acţionari sau asociaţi la societăţi comerciale româneşti. Misiunile diplomatice, consulare şi reprezentanţele României în străinătate au dreptul să deţină conturi la bănci din străinătate, prin care să efectueze operaţiunile de încasări şi plăţi necesare desfăşurării activităţii lor. Persoanele fizice rezidente în România pot deţine şi utiliza sumele în valută de care dispun. Persoanele fizice rezidente în România pot păstra disponibilităţile valutare în numerar sau în conturi personale la băncile comerciale autorizate să funcţioneze în România. Persoanele fizice române care realizează venituri în valută în străinătate pot păstra sumele respective în conturi deschise la bănci din străinătate. Băncile comerciale româneşti şi străine care funcţionează în România şi care sunt autorizate să efectueze operaţiuni valutare pot deschide conturi în valută pentru nerezidenţi, persoane fizice şi juridice. Disponibilităţile din aceste conturi pot fi folosite fară restricţii de către titulari, prin transferuri bancare în valută în străinătate, sau pot fi vândute, contra lei, pe piaţa valutară din România. Misiunile diplomatice şi consulare ale statelor străine în România, precum şi persoanele juridice nerezidente, care sunt înregistrate în România şi realizează sume în lei din activităţi legale pe teritoriul României, pot păstra aceste disponibilităţi în conturi în lei, deschise la băncile comerciale autorizate să funcţioneze în România. La fiecare alimentare a contului în lei, titularul acestuia are obligaţia să depună la bancă o declaraţie scrisă asupra provenienţei sumelor respective în lei. Disponibilităţile din aceste conturi în lei pot fi utilizate de titulari numai pentru plăţi în lei pe teritoriul României. CONTURILE ÎN VALUTĂ Şl ÎN LEI ALE CASELOR DE SCHIMB VALUTAR, c. care se deschid numai la băncile comerciale autorizate din România şi în care casele de schimb valutar îşi pot păstra disponibilităţile în valută şi în lei. De asemenea, disponibilităţile în valută şi în lei pot fi păstrate integral în casieriile caselor şi punctelor de schimb valutar. Disponibilităţile în valută şi în lei ale unei case de schimb valutar pot fi utilizate pentru operaţiunile proprii curente, precum şi pentru alte destinaţii specifice activităţii bancare. Casele de schimb valutar pot cumpăra şi vinde valută pe piaţa valutară care funcţionează în afara licitaţiilor valutare (sume sub 50.000 de dolari SUA), cu respectarea prevederilor referitoare la aceste tranzacţii. Vânzările de valută se efectuează în mod nelimitat, iar cumpărările de valută se pot efectua pe baza cererilor de cumpărare de valută care trebuie să aibă la bază următoarele documente: ■situaţia privind disponibilul din contul valutar la data depunerii cererii la bancă, cu specificarea felului valutelor şi a sumelor; "situaţia privind valutele aflate sub formă de numerar în casierii pe total casă de schimb valutar, cu specificarea felului valutelor şi a sumelor, la data depunerii cererii în bancă; "situaţia vânzărilor de valută efectuate în ultimele cinci zile de activitate a casei de schimb valutar respective, cu specificarea felului valutelor şi a sumelor vândute. Având în vedere elementele de mai sus, banca comercială poate onora cererile de cumpărare ale caselor de schimb valutar până la cel mult diferenţa dintre volumul vânzărilor de valută şi disponibilităţile valutare proprii cumulate, dar fară a se depăşi 15% din volumul vânzărilor de valută efectuate către populaţie în ultimele cinci zile de activitate a casei de schimb. Casele de schimb valutar ţin un registru în care înregistrează zilnic tranzacţiile, evidenţiind cumpărările de valută şi cecuri de călătorie, pe feluri de valute, şi vânzările de valută, precum şi sumele în lei plătite, respectiv încasate în cadrul acestor operaţiuni. Casele de schimb valutar şi băncile 504 CON comerciale care efectuează operaţiuni de schimb valutar raportează Băncii Naţionale a României - Oficiul de Control al Devizelor - operaţiunile de schimb valutar, prin întocmirea unor situaţii potrivit normelor emise în acest scop de către Banca Naţională a României. CONTURILE MEMBRILOR FONDURILOR UNIVERSALE DE PENSII, c. individuale deschise pe numele fiecărui membru al fondurilor universale de pensii în care se virează periodic contribuţiile la fondurile respective şi transferurile de plăţi. Contribuţiile la un fond şi transferul de plăţi se convertesc în unităţi de cont. Fiecare unitate de cont reprezintă, în vederea evaluării, o parte proporţională a activului net al fondului. Valoarea totală a unităţilor de cont ale unui fond şi a diviziunilor acestora trebuie să fie întotdeauna egală cu valoarea totală a activului net al fondului. Contribuţiile şi transferurile de plăţi pot fi convertite în diviziuni ale unităţilor de cont, iar valoarea activelor corespunzătoare contului unui membru poate fi exprimată prin astfel de diviziuni. Valoarea activelor unui fond şi valoarea unei unităţi de cont se stabilesc pe baza criteriilor de evaluare a activelor şi pasivelor fondurilor. La prima dată de convertire care urmează plăţii primei contribuţii la fond, valoarea unei unităţi de cont este de 10.000 de lei. Până la datele de convertire, contribuţiile şi sumele care fac obiectul transferului de plăţi se înscriu într-un cont separat al fondului, iar dobânda generată de acest fond constituie venit al fondului. Valoarea activului net al unui fond se calculează la fiecare dată de evaluare şi se comunică imediat Comisiei de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii (v.). Valoarea unei unităţi de cont se calculează, de asemenea, la fiecare dată de evaluare; acest calcul se efectuează de custodele fondului. CONTURILE SPECIALE DE TREZORERIE, c. în care se înregistrează încasările ce nu constituie venituri efective ale bugetului de stat, precum şi plăţi care nu sunt definitive, în majoritatea ţărilor, veniturile şi cheltuielile bugetare se execută prin sistemul trezoreriei, care însă efectuează şi alte operaţiuni băneşti. Serviciile de trezorerie conduc contabilitatea tezaurului public, fapt care determină degrevarea bugetului statului de o serie de operaţiuni temporare, cu caracter provizoriu sau excepţional. Este necesar ca aceste c. să se încheie echilibrat. Totuşi sunt situaţii când aceste conturi nu se echilibrează şi se recurge la resurse de la bugetul statului. C.s. de t. se folosesc: pentru operaţiuni privind veniturile şi cheltuielile provizorii care nu se pot înscrie în bugetul de stat (împrumuturile sau avansurile acordate de stat diferitelor instituţii publice sau private şi care urmează să se ramburseze); pentru înregistrarea sumelor de bani depuse de funcţionarii publici drept garanţie pentru gestionarea banilor sau a bunurilor publice şi care se restituie acestora la încetarea activităţii; pentru procurarea la preţuri convenabile a diferitelor bunuri de care statul are nevoie, în cantităţi mai mari decât cerinţele actuale, şi care se decontează ulterior din veniturile bugetului de stat din anii viitori etc. Se folosesc diferite categorii de c.s. de t., şi anume: conturi de comerţ, conturi cu afectaţie specială, conturi pentru operaţiunile monetare, conturi de avans, conturi de reglementare cu guvernele altor ţări etc. In conturile de comerţ se înregistrează operaţiunile cu caracter industrial sau comercial efectuate în anumite situaţii de către diverse instituţii statale. Cheltuielile care se efectuează prin conturile de comerţ nu se pot prevedea în mod exact şi de aceea nivelul lor este limitat. Conturile cu afectaţie specială relevă diferite cheltuieli care se acoperă din anumite resurse, fapt ce contravine principiului neafectării veniturilor bugetare. în unele ţări din Europa Occidentală astfel de conturi cu afectaţie specială pot fi: "fondul naţional pentru dezvoltarea aducţiunilor de apă; "contul de folosire a redevenţelor; "fondul special pentru investiţii rutiere etc. De asemenea, în unele ţări se deschid conturi de reglementare cu guvernele diferitelor ţări. Astfel de conturi se deschid pe baza unor acorduri internaţionale, în care se relevă contribuţia unor state străine la finanţarea diferitelor cheltuieli militare, la consolidarea datoriei publice externe etc. Asupra acestor operaţiuni, controlul parlamentar se execută anevoios. în conturile de operaţiuni monetare se înregistrează beneficiile sau pierderile din operaţiunile cu Fondul Monetar Internaţional, sprijinul pe care şi-l acordă ţările membre ale Uniunii Europene, precum şi, dacă este cazul, beneficiile care se obţin din emisiunea de CON 505 monedă. O altă categorie a c.s. de t. o constituie conturile de avans. în aceste conturi se înregistrează avansurile acordate de către Ministerul Finanţelor unor unităţi administrativ-teritoriale în limita creditelor bugetare aprobate, până când acestea îşi încasează veniturile din impozitele şi taxele înscrise în bugetele locale respective. întocmirea şi executarea c.s. de t. nu reprezintă o afectare a principiului unităţii bugetare, dacă ele sunt prezentate o dată cu bugetul de stat pentru dezbatere, adoptare şi control parlamentar. V. şi unitate bugetară. CONVENŢIE, acord, înţelegere între două sau mai multe state sau între două sau mai multe instituţii bancare, financiare, de asigurări etc., cu privire la reglementarea problemelor economice, juridice, tehnice, bancare, financiare sau de asigurări. în domeniul financiar, de exemplu, c. reglementează încasarea impozitelor, nivelul preţurilor, al taxelor, al tarifelor vamale, plata burselor, a pensiilor etc. C. trebuie semnată de părţi, parafată şi sigilată. CONVENŢIE DE GARANŢIE PENTRU ÎMPRUMUTURI INTERNE CU GARANŢIA STATULUI, c. care se încheie între Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi beneficiarul împrumutului intern garantat de stat, în calitate de debitor, şi în care se prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor. în c. de g. sunt prevăzute următoarele obligaţii pentru persoana juridică beneficiară a împrumutului intern cu garanţia statului: a) să utilizeze împrumutul garantat în numele şi în contul statului numai pentru destinaţiile stabilite prin actul normativ care autorizează Ministerul Finanţelor să emită garanţia şi prin contractul de împrumut; b) să achite la scadenţă obligaţiile care decurg din contractul de împrumut încheiat cu banca în favoarea căreia Ministerul Finanţelor a emis scrisoarea de garanţie; c) să înştiinţeze în scris Ministerul Finanţelor, cu 15 zile lucrătoare înainte de data scadenţei, despre imposibilitatea constituirii, parţiale sau totale, a sumelor necesare pentru plata obligaţiilor prevăzute în contractul de împrumut, cu motivaţiile şi fundamentările corespunzătoare; d) să plătească, la scadenţele şi în condiţiile prevăzute în c. de g., comisionul de risc, precum şi majorările calculate pentru plata cu întârziere a comisionului de risc; e) să achite, la termenele şi în condiţiile stabilite cu garantul, sumele plătite de acesta ca urmare a executării parţiale sau totale a garanţiei, precum şi majorările de întârziere; f) să informeze în scris Ministerul Finanţelor despre acţiunile de divizare, privatizare sau despre orice modificări produse în statutul juridic, pentru a adapta în comun prevederile c. de g. la situaţiile intervenite; g) să anunţe în prealabil şi să obţină acordul Ministerului Finanţelor în cazul în care intenţionează să transfere sau să deschidă un cont nou la o altă bancă decât cea de la care a contractat împrumutul; h) să prezinte Ministerului Finanţelor informări şi rapoarte periodice în legătură cu angajarea împrumutului şi cu modul în care se derulează împrumutul garantat de stat, precum şi cu privire la modul în care a efectuat plata serviciului datoriei publice creat ca urmare a împrumutului contractat cu garanţia statului şi la modul în care a onorat plăţile datorate la fondul de risc la termenele şi în condiţiile stabilite prin c. de g. V. şi împrumuturi interne garantate de stat; scrisoare de garanţie pentru împrumuturi contractate pe piaţa internă de capital. CONVENŢIE DE REASIGURARE, înţelegere realizată între două instituţii (societăţi) de asigurări, prin care una predă alteia o parte din riscul preluat prin contractul de asigurare. Instituţia (societatea) care preia o parte din riscul celeilalte răspunde numai faţă de aceasta, nu şi faţă de asigurat. V. şi reasigurare; contract de reasigurare. CONVENŢIE DE TIP INTERBIROURI, c. care se încheie între birourile naţionale membre ale Consiliului Birourilor Asigurătorilor de Autovehicule de la Londra (v.). Prin intermediul c. de t.i. se realizează de fapt sistemul „Cartea verde“ (v.) de asigurare internaţională de răspundere civilă auto. CONVENŢIE PENTRU EVITAREA DUBLEI IMPUNERI, acord intervenit între » două sau mai multe state, care are ca scop prevenirea dublei impuneri sau reducerea efectelor 506 CON acesteia. Astfel de c. se încheie de către statele care sunt legate între ele prin fluxuri de venituri, capitaluri, bunuri sau persoane etc. ori prin existenţa unor proprietăţi care aparţin rezidenţilor unui stat pe teritoriul celuilalt stat. De regulă, astfel de c. prevăd că veniturile realizate de rezidenţii unui stat în alt stat se impun în statul în care se obţine venitul, fiind scutite în ţara de domiciliu. C. se execută şi îşi încetează valabilitatea în conformitate cu normele dreptului comun privitor la tratate, cu prevederea anumitor particularităţi. O asemenea c. parcurge următoarele etape: negocierea, semnarea, parafarea, notificarea şi publicarea ei. Iniţiativa negocierii poate să aparţină oricăruia dintre statele interesate în rezolvarea unor probleme fiscale cu implicaţii internaţionale. Propunerea pentru contactarea autorităţilor celuilalt stat poate veni din partea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniile finanţelor, comerţului exterior, cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice internaţionale, schimburilor culturale, artistice, relaţiilor valutare etc. sau din partea unor agenţi economici, bănci ori chiar a unor persoane fizice, care prevăd efectele negative ale lipsei unui acord fiscal între statele respective. De regulă, negocierile se desfaşoară între experţii ministerelor finanţelor şi se încheie cu parafarea ad-referendum a proiectului de convenţie stabilit. C. se semnează de către persoanele învestite cu „puteri depline" să angajeze guvernele ţărilor lor - miniştri, secretari de stat, ambasadori ş.a. Ratificarea c. se face de Parlament sau de şeful statului. Intrarea în vigoare a c. necesită publicarea ei în Monitorul Oficial şi efectuarea schimbului de instrumente ratificate. C. prevede data intrării în vigoare, precum şi data până la care este valabilă. De regulă, aceste c. se încheie pe perioade de timp nelimitate. C. cuprinde prevederi referitoare la: a) teritoriul pe care aceasta produce efecte; b) persoanele fizice şi juridice la care se referă; c) impozitele care se află sub incidenţa convenţiei. C. poate deveni caducă în caz de război între statele semnatare sau când are loc dispariţia unuia dintre aceste state. Fiecare stat este interesat să încaseze impozite în sume absolute cât mai mari. Totuşi aproape toate statele semnează convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi atenuarea consecinţelor de inechitate care izvorăsc din aceasta. Astfel, se acordă reduceri sau scutiri de impozite pentru veniturile dobândite de rezidenţii unui stat în străinătate sau prin deducerea din impozitul datorat în ţara de reşedinţă a impozitelor plătite de rezidenţii unui stat în alte state. Pentru prevenirea dublei impuneri şi atenuarea consecinţelor sale de inechitate, încă din anul 1921 a fost pusă în discuţie pe plan internaţional de Comitetul Financiar de pe lângă Liga Naţiunilor problema dublei impuneri, iar în anul 1928 a fost elaborată prima convenţie bilaterală. Astfel de convenţii au mai fost elaborate în anul 1943 în Mexic, precum şi în 1946 la Londra. în anul 1955 au fost adoptate câteva recomandări de către Consiliul Organizaţiei Europene de Cooperare Economică pentru evitarea dublei impuneri. De asemenea, în 1963 şi în 1977 au fost date publicităţii modele de convenţii perfecţionate de către Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică. în anul 1979 s-a adoptat Convenţia-model a ONU pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor şi a averii. Convenţii-model pentru evitarea dublei impuneri au fost adoptate de ONU şi în anul 1981, când Secretariatul acestei organizaţii mondiale a publicat un manual de negocieri ale convenţiilor fiscale bilaterale între diverse ţări aflate în curs de dezvoltare. Partea interesată poate cere denunţarea c. prin notificarea scrisă, remisă pe cale diplomatică, mai înainte cu şase luni de data propusă pentru încetarea valabilităţii ei. V. şi dublă (multiplă) impunere; dubla impunere economică. CONVENŢIE PENTRU ÎMPRUMUTURI EXTERNE CONTRACTATE CU GARANŢIA STATULUI, înţelegere între Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi beneficiarul împrumutului extern garantat de stat, în calitate de debitor, care cuprinde drepturile şi obligaţiile părţilor. în c. se prevăd următoarele obligaţii pentru persoana juridică beneficiară de împrumut extern cu garanţia statului: a) să utilizeze împrumutul extern garantat în numele şi în contul statului numai pentru destinaţiile stabilite prin acordul de împrumut extern încheiat între persoana juridică şi creditorul extern; b) să achite la scadenţă obligaţiile care decurg din acordul de împrumut extern încheiat cu creditorul extern în favoarea căruia Ministerul Finanţelor a emis scrisoarea de garanţie; c) să plătească, la scadenţele şi în condiţiile prevăzute în c., comisionul de risc, precum şi majorările calculate pentru plata cu întârziere a comisionului de CON 507 risc; d) să înştiinţeze în scris Ministerul Finanţelor, cu 15 zile lucrătoare înainte de data scadenţei, despre imposibilitatea constituirii, parţiale sau totale, a sumelor necesare pentru plata obligaţiilor care decurg din acordul de împrumut extern, cu motivaţiile şi fundamentările corespunzătoare; e) să achite, la termenele şi în condiţiile stabilite cu garantul, sumele plătite de acesta ca urmare a executării parţiale sau totale a garanţiei, precum şi majorările de întârziere; f) să informeze Ministerul Finanţelor despre intenţia de divizare, privatizare sau despre orice modificări produse în statutul juridic, pentru a adapta în comun prevederile c. la situaţiile intervenite; g) să comunice lista care cuprinde conturile şi băncile la care are deschise conturile, să anunţe în prealabil şi să obţină acordul Ministerului Finanţelor în cazul în care intenţionează să transfere sau să deschidă un cont nou la o altă bancă decât cea de la care a contractat împrumutul; h) să prezinte Ministerului Finanţelor, până la data de 5 a lunii următoare celei de raportare, informări periodice în legătură cu angajarea împrumutului garantat de stat şi cu modul în care acesta se derulează, precum şi cu privire la felul în care a efectuat plata serviciului datoriei publice creat ca urmare a împrumutului contractat cu garanţia statului, cu modul în care a onorat plăţile datorate la fondul de risc, la termenele şi în condiţiile stabilite. V. şi împrumut de stat; împrumuturi externe garantate de stat; serviciul datoriei publice externe. CONVENŢIE PENTRU LANSAREA TITLURILOR DE STAT, c., înţelegere încheiată de Ministerul Finanţelor cu instituţii financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al statului, în vederea lansării (plasării) titlurilor de stat. în c. se prevăd condiţiile generale de emisiune a titlurilor de stat, caracteristicile emisiunii, obligaţiile Ministerului Finanţelor şi cele ale instituţiei financiare. Pe baza c. încheiate se elaborează regulamentul privind operaţiunile cu titluri de stat şi procedurile de lucru care cuprind elemente referitoare la: forma şi condiţiile emisiunii, determinarea valorii nominale, calculul dobânzii, modalităţile de ofertă şi vânzare, înregistrarea, administrarea şi plata titlurilor de stat, reglementarea activităţii şi operaţiunilor pe piaţa primară şi pe piaţa secundară a titlurilor de stat etc. Preţul sau dobânda aferentă titlurilor de stat se calculează în felul următor: a) Pentru titlurile de stat pe termen scurt cu discont (v.) P = i-£2l, 360 în care: P = preţul titlului de stat pe termen scurt cu discont; r =ratadiscontului; d = numărul de zile până la scadenţă. y-F în care: Y = randamentul; r = ratadiscontului; P = preţul titlului de stat pe termen scurt cu discont. b) Pentru titlurile de stat pe termen scurt purtătoare de dobândă: D _ Kxixd 360 ’ în care: D = valoarea dobânzii; K = valoarea nominală totală; i = rata dobânzii la care s-a adjudecat emisiunea; d = numărul de zile de deţinere. 508 CON c) Pentru titlurile de stat pe termen mediu şi lung se efectuează următorul calcul: _ Kxixd 365 ’ în care: D = valoarea dobânzii; K = valoarea nominală totală; i = rata dobânzii la care s-a adjudecat emisiunea; d = numărul de zile de deţinere. CONVENŢIE VAMALĂ, înţelegere care intervine între state cu privire la aplicarea taxelor vamale asupra mărfurilor. C.v. poate fi de sine stătătoare sau poate constitui parte integrantă dintr-un contract comercial. După aria de cuprindere, c.v. pot fi bilaterale sau multilaterale. CONVERSIUNE 1. Operaţiune financiară care modifică condiţiile iniţiale ale împrumuturilor de stat contractate anterior. C. constă în modificarea, de fapt în restrângerea avantajelor acordate la lansarea împrumutului de stat, şi anume: modificarea duratei împrumutului, micşorarea dobânzii, a câştigurilor, schimbarea formei titlului sau reunirea mai multor împrumuturi într-unul singur, stabilirea altui sistem de amortizare (stingere) a împrumutului etc. De regulă, c. are loc în timpul crizelor economice, în perioada depresiunii, a deprecierii monedei, iar obligaţiunile au o putere de cumpărare mai mică faţă de situaţia iniţială. C. constă şi în preschimbarea unui împrumut cu o dobândă mai mare şi pe un termen mai scurt într-un nou împrumut cu o dobândă mai mică şi pe un termen mai lung. în România a avut loc o mare c. a datoriilor agricole şi urbane în anii 1932-1934, ca urmare a crizei economice din anii 1929-1933. Această c. s-a realizat printr-o lege care prevedea reducerea cu 50% a datoriilor agricole şi rambursarea lor cu o dobândă de 3% care se plătea la 15 mai şi la 15 noiembrie, datorită scăderii preţurilor la produsele agricole. 2. Transformare a unei monede străine în monedă naţională şi invers. C. reduce dobânda, câştigul, schimbă termenul, dar nu reduce capitalul nominal. Există câteva feluri de conversiune, şi anume: conversiune facultativă, situaţie în care deţinătorii titlurilor sunt liberi să preschimbe titlurile împrumutului vechi cu înscrisurile unui nou împrumut sau să păstreze vechile titluri. De pildă, dacă dobânda noului împrumut este mai mică, deţinătorii nu vor preschimba titlurile, ci le vor menţine pe cele vechi; conversiune forţată, care constă în transformarea forţată a unui împrumut contractat, de pildă, cu 10% în unul cu o dobândă de 7%. La expirarea termenului de preschimbare stabilit, titlurile vechi îşi pierd valabilitatea; conversiune sau rambursare anticipată, situaţie în care deţinătorii de titluri au următoarele posibilităţi: să fie de acord cu preschimbarea titlurilor vechiului împrumut cu altele noi în condiţiile stabilite de stat ori să ceară rambursarea anticipată a împrumutului. Acest fel de conversiune este cel mai utilizat. V. şi împrumut de stat; obligaţiune. CONVERSIUNEA DATORIILOR AGRICOLE, complex de măsuri întreprinse în anii 1932-1934, care au modificat esenţial condiţiile în care au fost acordate credite agricultorilor. Din cauza situaţiei economice grele în care se aflau agricultorii români şi^mai ales a crizei economice din anii 1929-1933, au „îngheţat44 toate categoriile de credite. între debitori şi creditori exista o tensiune crescândă, fapt care constituia un mare motiv de îngrijorare. Din cauza efectelor crizei economice, ţăranii erau cei mai loviţi, deoarece se împrumutaseră la bănci şi la cămătari, iar prăbuşirea preţurilor produselor agricole i-a pus în imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile faţa de creditori. Ţărănimea română era ameninţată să-şi vândă pământul pentru a-şi plăti datoriile. în acelaşi timp, ţăranii nu puteau contracta noi credite. Imposibilitatea contractării de noi împrumuturi nu convenea nici băncilor, deoarece îngreuna circulaţia bănească a ţării. Credite restante aveau şi proprietarii mijlocii şi mari, care au folosit împrumuturile mai ales pentru creşterea proprietăţii lor funciare. Aceste împrumuturi au rămas imobilizate în CON 509 timpul crizei, cu toate că băncile ar fi avut posibilitatea să-i constrângă să plătească. Unele datorii ale debitorilor ajunseseră prin bănci în portofoliul băncii de emisiune, datoriile respective fiind preluate de stat. Dar majoritatea datoriilor se aflau în portofoliul celorlalte bănci, blocând resursele lor. în acele condiţii era necesară găsirea unei soluţii pentru salvarea proprietăţii, care constituie baza puterii economice. Depunătorii asaltau băncile, cerând să li se restituie depunerile. Concomitent, plasamentele lor erau imobilizate din cauza insolvabilităţii debitorilor şi a investiţiilor proprii. Dată fiind situaţia foarte grea, primele măsuri ale statului au fost îndreptate spre apărarea debitorilor de consecinţele nerambursării la scadenţă a creditelor. în acest scop au fost elaborate unele acte normative, care mai întâi au suspendat executarea silită a bunurilor aparţinând debitorilor. Au fost întreprinse şi alte măsuri pentru reglementarea relaţiilor dintre creditori şi debitori. Principalele acte normative au fost legile privind conversiunea datoriilor agricole din anii 1932 şi 1933, precum şi Legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane din 7 aprilie 1934. Această din urmă lege a redus datoriile debitorilor agricoli cu 50% şi a eşalonat datoriile rămase pe o perioadă de 17 ani, cu o dobândă de numai 3%. în cazul în care situaţia financiară a băncii nu permitea o plată minimă a datoriilor, banca respectivă era lichidată. De asemenea, legea din 1934 a prevăzut acoperirea de către stat a tuturor pierderilor băncii de emisiune şi ale creditului funciar rural. Concomitent, s-a creat un fond pentru refacerea creditului, care a fost folosit pentru acoperirea pierderilor suferite de marile bănci prin reducerea creanţelor agricole. V. şi conversiune. CONVERSIUNEA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT, operaţiune prin care se schimbă un împrumut de stat contractat potrivit legii, în anumiţi termeni, cu un alt împrumut de stat, cu o dobândă mai mică sau cu un termen mai îndepărtat de rambursare. C. urmăreşte reducerea costurilor împrumutului de stat iniţial, uşurarea serviciului datoriei publice a statului, prin majorarea termenului de rambursare a ratelor de capital şi de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente împrumuturilor de stat. în vederea realizării c.î. de s., Ministerul Finanţelor prezintă un memorandum în acest scop Guvernului, care îşi poate da acordul pentru trecerea la c. V. şi serviciul datoriei publice interne. CONVERTIBILITATE, însuşirea unei monede de a fi schimbată în mod liber cu moneda altei ţări sau cu aur. Operaţiune prin care deţinătorul unor bancnote are dreptul să ceară băncii de emisiune, iar aceasta are obligaţia să-i achite - fară nici o restricţie - bancnotele contra aur, argint sau devize-aur (o sumă de valută străină), la paritatea legală. Spre a satisface aceste cereri, banca trebuia să aibă în permanenţă în tezaurul ei o acoperire în aur sau devize-aur, într-o anumită proporţie. C. putea fi integrală sau limitată. în evoluţia istorică a sistemelor monetare, noţiunea de c. a cunoscut importante modificări de conţinut. Iniţial, o dată cu punerea în circulaţie a bancnotelor, prin convertibilitate se înţelegea liberul schimb al bancnotelor în aur la cursul legal, respectiv la conţinutul în aur stabilit prin legea monetară a ţării. Astfel, convertibilitatea presupunea efectuarea emisiunii de bancnote, ţinându-se seama de mărimea stocului de metal nobil de acoperire şi de posibilitatea importului şi a exportului liber al aurului. Bancnotele se preschimbau în aur de către băncile de emisiune la cererea oricărui posesor, la paritatea oficială, iar monedele diferitelor ţări erau convertibile şi între ele, putându-se schimba direct una cu alta, la un curs care varia în jurul parităţilor legale, pe baza cererii şi ofertei. Aceasta era convertibilitatea deplină, situaţie în care se asigura spontan şi în mod automat menţinerea echilibrului dintre cerere şi ofertă. în condiţiile în care cererea de valute creştea, se înregistra şi o creştere a cursului lor, ceea ce presupunea ca la un anumit nivel al cursului să fie mai convenabilă schimbarea bancnotelor în aur, iar angajamentele economice să fie achitate în aur. în asemenea situaţii, cererea de valute se micşora şi, drept urmare^ scădea şi cursul acestora, ceea ce facea mai convenabilă plata în valută decât plata în aur. în acest sistem, cursurile valutare oscilau în jurul parităţii metalice, limită determinată de punctele-aur, potrivit costului transportului aurului dintr-o ţară în alta, de mărimea primelor de asigurare etc. în sistemul etalon-aur aplicat până la primul război mondial, când circulau atât banii de aur cu valoare 510 CON intrinsecă deplină, cât şi bancnotele puse în circulaţie de băncile de emisiune, acestea erau obligate să preschimbe bancnotele lor în aur oricărui prezentator. Ca urmare a faptului că după primul război mondial nu s-a mai putut reveni la sistemul etalon-aur, unele ţări au practicat sistemul etalon aur-lingouri, în cadrul căruia, de fapt, convertibilitatea era limitată, deoarece banca de emisiune avea obligaţia să preschimbe bancnotele sale prezentatorilor, dar nu în monede de aur, ci în lingouri de aur şi numai dacă se prezentau la schimb bancnote în sumă de peste un anumit plafon (în România, în februarie 1929, acest plafon a fost stabilit la 100 000 de lei). Aceste plafonări ale convertibilităţii au făcut ca, de fapt, aurul să fie rezervat plăţilor internaţionale. In sistemul etalon aur-devize, c. se putea face atât în aur, cât şi în devize-aur (exprimate iniţial în dolari, lire sterline etc., considerate atunci valute forte); bancnotele băncii de emisiune puteau fi acoperite parţial şi cu devize. C. bancnotelor se putea face în aur sau în devize, la libera alegere a băncii de emisiune. Ea şi-a pierdut treptat din importanţă, ajungându-se astăzi ca emisiunea monetară să nu se mai facă în funcţie de acoperirea în aur. Rezervele de aur şi devize şi-au limitat treptat rolul la compensarea dezechilibrului balanţelor de plăţi, începând din august 1971, nici dolarul S.U.A. nu mai este convertibil în aur. Cu toate că este prevăzută de lege, astăzi nici o ţară din lume nu mai practică convertibilitatea bancnotelor în aur. ❖ C. monedei naţionale este în prezent însuşirea legală a acesteia de a circula liber în relaţiile internaţionale, de a se schimba pe valuta altei ţări prin vânzare-cumpărare, la un anumit preţ (curs) care se formează în funcţie de situaţia pieţei, fără nici o restricţie cu privire la mărimea sumei ori calitatea persoanei, adică indiferent dacă aceasta este rezidentă sau nerezidentă, precum şi indiferent de scopul pentru care se efectuează schimbul valutar. Prin c.m.n. se înţelege şi dreptul deţinătorului unor bancnote de a cere şi obligaţia băncii care le-a emis de a efectua preschimbarea acestora în orice altă monedă dorită. Moneda convertibilă este un instrument al desfăşurării pe bază de echivalente a schimburilor economice, tehnice, ştiinţifice etc., al exprimării eficienţei operaţiunilor de import-export, precum şi o pârghie de influenţare - prin mijlocirea cursului valutar - atât a echilibrului balanţei de plăţi, cât şi a echilibrului economic intern, asigurând astfel legătura între economia internă şi cea externă. C. are la bază puterea de cumpărare cu care fiecare economie naţională garantează emisiunea şi circulaţia monedei sale naţionale, exprimată în cuantumul şi structura mărfurilor, a lucrărilor şi a serviciilor care se pot cumpăra cu moneda respectivă. C. monedei creează premisele determinării exacte a eficienţei activităţii economice şi ale dimensionării efective a potenţialului economiei naţionale. Moneda convertibilă face posibilă evaluarea corectă a eficienţei comerţului exterior, poate orienta mai bine activitatea unităţilor economice care produc mărfuri pentru export şi facilitează finanţarea pe termen scurt a diferitelor operaţiuni cu parteneri străini. C. este un act de mare responsabilitate, care poate să aibă consecinţe pozitive sau negative pentru economia naţională, pentru agenţii economici, ca şi pentru populaţia ţării. C. monedei naţionale este condiţionată de premise economice, monetare, financiare şi organizatorice; la rândul său, c. stimulează dezvoltarea economiei naţionale şi a finanţelor ţării, ceea ce are efecte pozitive asupra eficienţei producţiei şi comerţului exterior. Prin c. şi prin mijlocirea cursului valutar real se realizează corelarea proceselor economice interne cu cele externe, se sensibilizează economia internă faţă de progresul tehnico-economic mondial, se stimulează promovarea tehnologiilor modeme, precum şi a structurilor economice noi, eficiente. De asemenea, c. înlesneşte echilibrarea balanţei de încasări şi plăţi externe. Trecerea leului la c. şi folosirea lui pe piaţa internaţională necesită înfăptuirea unor măsuri economice, financiare şi monetare, prin realizarea unui complex de acţiuni de dezvoltare economică, în condiţii de echilibru general şi de eficienţă ridicată, care să aibă ca efect reducerea decalajelor existente între România şi ţările avansate sub aspect economic. O monedă devine convertibilă numai dacă acest fapt este recunoscut în relaţiile cu alte ţări. Măsurile întreprinse trebuie să conducă la ridicarea puterii de cumpărare a leului, precum şi la acţiuni economice care să ţină seama de riscurile ce se pot ivi pe piaţa valutară. Intr-o anumită formă, c. este supusă controlului din partea statului. Realizarea c. leului necesită îndeplinirea unor premise şi măsuri organizatorice, economice şi financiar-monetare. în domeniul organizatoric este necesară realizarea unor condiţii şi măsuri, CON 511 ca de exemplu: elaborarea unei legislaţii corespunzătoare, organizarea pieţei valutare, crearea pieţei interne de capital şi de credit, constituirea unui mecanism de intervenţie pe pieţele de schimb, renunţarea la forma de decontare prin clearing, extinderea competenţelor unităţilor economice în domeniul comerţului exterior, stimularea agenţilor economici în extinderea exportului şi reducerea importului prin impozite, taxe vamale, prime de export etc., întărirea şi perfecţionarea controlului economico-financiar, organizarea şi modernizarea sistemului informaţional etc. în domeniul economic este necesar să se întreprindă următoarele măsuri: realizarea autonomiei decizionale şi a răspunderii agenţilor economici ca o condiţie esenţială a tranziţiei la economia de piaţă, înzestrarea tehnică modernă a economiei naţionale, restructurarea ramurilor şi subramurilor economice, dezvoltarea intensă, eficientă şi echilibrată a economiei naţionale, crearea unui potenţial e conomic ridicat, creşterea productivităţii muncii, reducerea costurilor de producţie şi a cheltuielilor de circulaţie, creşterea continuă şi în ritm înalt a produsului naţional brut, crearea unui potenţial economic ridicat, îmbunătăţirea calităţii, fiabilităţii şi esteticii produselor, creşterea ponderii ramurilor care valorifică superior materiile prime interne şi din import, creşterea eficienţei exportului, sporirea încasărilor valutare pe locuitor etc. In domeniul financiar-monetar sunt necesare măsuri ca: "asigurarea libertăţii agenţilor economici în crearea, repartizarea şi folosirea profitului; "corelarea preţurilor interne cu cele externe; "realizarea echilibrului efectiv şi permanent al bugetului public naţional; ■echilibrarea balanţei de plăţi; "constituirea anumitor rezerve de aur şi devize libere; "stabilirea unui curs valutar real, bine fundamentat, al monedei naţionale, care să ţină seama de raportul dintre puterea de cumpărare a leului şi cea a celorlalte valute; "constituirea unui mecanism pentru apărarea monedei naţionale; "stabilirea valorii paritare a leului în concordanţă cu puterea reală de cumpărare; "desfiinţarea oricăror restricţii valutare; "renunţarea la acordurile bilaterale de plăţi care nu concordă cu c.; "funcţionarea corectă a mecanismului emisiunii monetare; ■acordarea de credite bancare numai cu justificare economică; "practicarea unor preţuri şi tarife fundamentate economic, corelate cu preţurile externe, pe baza cererii şi ofertei; ■consolidarea şi practicarea cursului unic faţă de valutele străine pentru toate operaţiunile şi tranzacţiile internaţionale, atât comerciale, cât şi necomerciale; "întărirea bonităţii financiare a României pe pieţele externe etc. Ţara noastră defineşte leul pe baza coşului valutar în relaţiile cu monedele convertibile şi stabileşte cursul valutar potrivit normelor pieţei monetare internaţionale. Cursul valutar al leului se determină pe baza parităţii puterii de cumpărare. De asemenea, se foloseşte cursul unic pentru decontările curente, acesta fiind determinat în fiecare zi, avându-se în vedere factorii care modifică poziţia valutelor străine faţă de cursul actual. Determinarea cursului unic se face pe baza unui coş de şase valute: dolarul, marca germană, francul francez, francul elveţian, lira sterlină, lira italiană. Astăzi c. funcţionează numai în relaţiile monetare internaţionale, purtând numele de c. externă. Orice tranzacţie, indiferent de natura sa (vânzări de mărfuri, executări de lucrări, prestări de servicii, vânzări mobiliare şi imobiliare etc.), între unităţi economice care aparţin ţărilor cu monede diferite se încheie prin cedarea către creditor a unui activ exprimat fie în moneda debitorului, fie în cea a creditorului, fie în altă deviză. Acest activ ia forma unei înscrieri în registrele unei bănci din ţara debitorului, în creditul unui cont deschis pe numele vânzătorului străin sau, mai frecvent, în registrele băncii acestuia din urmă. Moneda în care este exprimat acest activ este considerată convertibilă atunci când este posibilă transferarea ei unui terţ rezident într-o ţară diferită. C. cuprinde, de asemenea, permisiunea utilizării soldului creditor al unei ţări asupra altei ţări pentru stingerea datoriilor pe care prima ţară le are faţă de terţe ţări. în prezent, c. unor monede este limitată, ajungându-se în unele cazuri până la suspendarea ei. O monedă nu devine c. numai prin faptul că este confecţionată dintr-un metal preţios (aur, argint etc.) şi că astfel are o valoare proprie, intrinsecă, şi nici dacă este legată de anumite valori materiale. Atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, puterea de cumpărare a monedei este determinată de nivelul de dezvoltare a economiei naţionale, de forţa de creativitate, de producţie, de productivitatea muncii, de mărimea produsului naţional brut şi a avuţiei naţionale, de competitivitatea mărfurilor produse, de menţinerea permanentă a echilibrului între cerere şi ofertă, de stabilitatea preţurilor, de 512 COO creşterea puterii de cumpărare, precum şi de constituirea unor rezerve valutare. în concluzie o monedă devine c. nu prin modul cum este ea, prin formele sale exterioare, ci prin ceea ce reprezintă, prin mărimea şi calitatea produsului naţional brut. De asemenea, moneda devine c. numai dacă este recunoscută în această calitate în relaţiile cu alte ţări. Realizarea c.m.n. necesită îndeplinirea următoarelor condiţii: "existenţa unui sistem de preţuri care să aibă la bază costuri reale şi să ţină seama de raritatea mărfurilor pe plan naţional şi internaţional; "existenţa unei oferte largi, diversificate, de mărfuri pentru export; "punerea în funcţiune a pieţei valutare, pe baza unor cursuri unice, care să asigure un echilibru aproximativ între cererea şi oferta de devize. în concluzie, trecerea la c. leului necesită: "consolidarea economiei naţionale; "creşterea capacităţii ei de a produce bunuri şi servicii de calitate, într-o structură diversificată, competitive pe piaţa externă; "crearea unor importante rezerve de valută străină care să asigure necesităţile de import ale ţării pe 5-8 ani; "formarea unui sistem de preţuri interne, flexibile şi reale, fundamentate pe cheltuielile de producţie şi corelate cu cele de pe piaţa internaţională etc. La c. se pot aplica următoarele restricţii: suma care se poate schimba, scopul schimbării banilor naţionali cu cei străini (operaţiuni comerciale, turism, plasament de capital etc.), calitatea celui care sau pentru care se face schimbul monedei naţionale etc. Dacă nu există astfel de restricţii, moneda este liber convertibilă (S.U.A., Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia ş.a.). în practica internaţională există şi se folosesc mai multe forme de c., cum sunt: c. declarată, care se practică pe baza unei legi sau a altui act normativ; c. generală, care este forma cea mai largă a c., fiind valabilă pentru operaţiunile rezidenţilor şi nerezidenţilor, pentru toate felurile de tranzacţii, deci şi pentru transferurile de capital; c. internă limitată, care se practică pentru toate operaţiunile curente, cum sunt: plăţi pentru importuri, executări de lucrări, prestări de servicii, alte operaţiuni cu străinătatea, transferuri de capital, schimb de valută contra lei, folosindu-se cursul de schimb al zilei; c. în condiţiile statutului Fondului Monetar Internaţional, care se realizează între ţările membre potrivit normelor cuprinse în statut; c. nedeclarată, realizată de fapt ca urmare a măsurilor luate de stat în domeniul politicii valutare şi prin care se desfiinţează restricţiile valutare; c. parţială, care se limitează la deţinătorii nerezidenţi de sume în monedă naţională şi care este valabilă pentru toate plăţile sau numai pentru plăţile curente. ♦> C. titlurilor financiare, calitatea unui titlu financiar de a putea fi preschimbat de către deţinător contra altor titluri financiare ale aceluiaşi emitent. în mod obişnuit, acţiunile preferenţiale şi obligaţiunile emise de companii pot fi convertite în acţiuni comune. ❖ C. valutei, schimbare a unei valute cu alte valute sau cu aur, conform parităţii stabilite. C.v. poate fi parţială, când valuta unei ţări se schimbă numai cu unele valute, şi totală, când schimbul se poate face cu toate valutele străine. în cadrul sistemului valutar internaţional, c.v. are anumite limite, şi anume: se poate folosi numai între autorităţile monetare statale; cuprinde numai preschimbarea reciprocă a valutelor ţărilor respective; se referă numai la transferurile de valută care decurg din diferitele operaţiuni comerciale şi necomerciale, neadmiţându-se exportul de capital; pot fi admise să participe la astfel de operaţiuni numai ţările care îndeplinesc anumite condiţii economice, monetare, financiare etc. V. şi etalon; valută; valută convertibilă. COOPERARE BANCARĂ INTERNAŢIONALĂ, latură importantă a cooperării tehnice şi economice internaţionale. C.b.i. poate îmbrăca mai multe forme: a) cooperarea în domeniul operaţiunilor bancare şi al creditelor, în cadrul organismelor speciale ale O.N.U., în special în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (O.N.U.D.I.); b) cooperarea internaţională referitoare la instituţiile regionale, în care apar, de cele mai multe ori, şi aspecte bancare; c) cooperarea bilaterală interbancară, care îmbracă forma băncilor mixte, al căror capital se constituie din vărsămintele periodice ce se efectuează de către băncile ţărilor participante; d) factoringul, care constituie tehnica prin care - în baza unei convenţii intervenite între părţi - un anumit organism specializat pune ia îndemâna celor ce produc şi distribuie anumite bunuri, diferite servicii specializate în domeniul operaţiunilor financiare sau bancare (încasări, plăţi, contabilitatea operaţiunilor, acordări de credite etc.). Efectuarea operaţiunilor de factoring presupune participarea următoarelor părţi: factorul, coo 513 respectiv casa bancară specializată, aderentul (furnizorul, vânzătorul de mărfuri sau de servicii) şi cumpărătorul. Factorul primeşte pentru serviciile pe care le efectuează un comision (agio). Aderentul (furnizorul) se plăteşte de către factor cu anticipaţie, fapt pentru care acesta din urmă primeşte o dobândă. Din acest punct de vedere, factoringul este practic un credit comercial care se acordă pe termen scurt; e) consorţii bancare internaţionale, care sunt de fapt convenţii între bănci ale diferitelor ţări, având menirea de a finanţa anumite acţiuni economice. V. şi consorţiu. COOPERARE FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ, parte componentă a întregului sistem de relaţii economice dintre state şi organisme internaţionale, care cuprinde un complex de relaţii determinate de schimbul de activităţi dintre două sau mai multe state, în mod direct sau prin intermediul unor organisme internaţionale, prin care se reglementează coparticiparea la constituirea fondurilor valutare necesare finanţării sau creditării unor obiective sau acţiuni economice, în scopul dobândirii de avantaje reciproce convenabile. C.f.i. cunoaşte mai multe forme şi modalităţi de realizare, şi anume: bănci mixte (v.), una dintre cele mai răspândite forme de cooperare, al căror capital se formează din vărsămintele a două sau mai multe ţări; consorţiu bancar, care este o înţelegere între bănci aparţinând diferitelor ţări, cu menirea de a finanţa diferite activităţi economice, tehnico-ştiinţifice etc. Acest gen de consorţiu bancar se deosebeşte esenţial de consorţiul bancar ca formă de monopol. Ca formă a c.f.i., consorţiul bancar constă în unirea organismelor de finanţare din două sau mai multe ţări (exportatoare şi importatoare) în vederea corelării politicii de credite pentru facilitatea satisfacerii cererii de credite. Consorţiul bancar creează facilităţi comerţului internaţional, făcând posibilă vânzarea-cumpărarea de mărfuri de valori mari pe credite acordate pe termen mediu şi lung, simplifică formalităţile de creditare a cumpărătorului, înlesneşte alegerea monedei de plată, ceea ce permite evitarea - într-o anumită măsură - a fluctuaţiilor monetare ce pot apărea între timp în ţările care fac parte din consorţiu; permite specializarea băncilor pe diferite forme sau domenii de activitate, precum şi pe zone de acţiune; convenţiile de credit, care se încheie în privinţa livrărilor de diferite utilaje, instalaţii etc. pe credit; livrările în compensaţie, care permit dezvoltarea producţiei în scopul satisfacerii cererilor partenerilor, fară să fie necesare resurse financiare. COOPERATIVĂ, întreprindere al cărei capital în acţiuni aparţine membrilor săi. Numărul acţiunilor pe care îl poate deţine fiecare membru este limitat. Membrii cooperatori exercită conducerea şi controlul asupra strategiei şi activităţii cooperativei. COOPERATIVĂ DE CREDIT, formă a cooperaţiei în domeniul creditului în mediul sătesc. C. de c. sunt subordonate Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum şi de Credit din ţara noastră. Resursele acestor cooperative se constituie în principal din contribuţia membrilor lor. C. de c. le acordă acestora credite pentru scopuri productive şi pentru anumite cerinţe gospodăreşti. Pe baza convenţiilor încheiate, c. pot efectua operaţiuni de mandat pentru alte instituţii de credit etc. C. de c. îndeplinesc un rol important în dezvoltarea, în rândurile populaţiei, a spiritului de asociere, de economie, de întrajutorare şi bună gospodărire şi în antrenarea acesteia în raţionala utilizare a mijloacelor băneşti şi creşterea producţiei în gospodăriile proprii. C. de c. efectuează în beneficiul membrilor cooperatori următoarele operaţiuni: a) acordă împrumuturi cu prioritate, în condiţii avantajoase, membrilor cooperatori pentru cumpărarea de animale, furaje, maşini, utilaje, unelte agricole, îngrăşăminte chimice; b) prestează servicii bancare; c) fructifică economiile băneşti ale membrilor cooperatori şi ale altor depunători; d) păstrează disponibilităţile băneşti ale membrilor cooperatori şi ale persoanelor juridice care au conturi deschise la ele; e) contractează împrumuturi de la bănci; f) efectuează operaţiuni de schimb valutar; g) efectuează operaţiuni financiar-bancare pe bază de mandat etc. 514 COP COPIA JURNALULUI DE BORD, document de bază care este luat în considerare la stabilirea daunelor produse la navele asigurate. In c.j. de b. este necesar să fie descris detaliat evenimentul care s-a produs şi dispoziţiile date înainte, în timpul şi după producerea evenimentului care a cauzat avaria, precum şi cauzele, efectele şi mărimea daunei. COPIA JURNALULUI DE MAŞINI, document de bază care este luat în considerare la stabilirea daunelor produse la navele asigurate. în c.j. de m. trebuie precizat evenimentul care s-a produs, măsurile luate şi dispoziţiile date înainte, în timpul şi după producerea evenimentului care a produs paguba, precum şi cauzele, efectele şi dimensiunea pagubei. CORPORAŢIA BURSEI, totalitatea comercianţilor şi industriaşilor care au firmă înscrisă, precum şi agricultorii, proprietari ai unei anumite suprafeţe de pământ, care pot intra şi efectua operaţiuni de bursă. CORPORAŢIA FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ (C.F.I.), organism internaţional de finanţare a dezvoltării economice, filială a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, înfiinţată şi condusă de aceasta din 1956. C.F.I. are drept scop completarea şi diversificarea operaţiunilor B.I.R.D., acordarea de împrumuturi pentru dezvoltarea întreprinderilor productive particulare din ţările membre aflate în curs de dezvoltare ş.a. C.F.I. contribuie din punct de vedere juridic, financiar şi tehnic la dezvoltarea sectorului productiv din ţările în curs de dezvoltare, colaborând cu celelalte organisme ale B.I.R.D. Fondurile c. se formează din vânzarea de acţiuni, principalii acţionari fiind S.U.A., Anglia, Franţa, India ş.a., precum şi pe calea cooptării de parteneri investitori străini în realizarea unor obiective de investiţii. C. îşi foloseşte fondurile pentru diferite participaţii financiare şi industriale şi pentru acordarea de împrumuturi. Calea principală de utilizare a fondurilor este cea a participaţiilor (investiţiilor) la capitalul întreprinderilor industriale nou înfiinţate sau la modernizarea şi dezvoltarea celor existente. Prin intermediul corporaţiei, formalităţile specifice investiţiilor se simplifică, negocierile sunt mai simple, iar obiectivele realizate pot fi cedate în vederea reconstituirii fondurilor acestui organism. Participarea C.F.I. la investiţii presupune îndeplinirea câtorva condiţii, şi anume: "investiţiile să fie rentabile în perspectivă; "să conducă la realizarea de economii valutare pentru ţara în curs de dezvoltare; "să stimuleze progresul tehnic, valorificarea resurselor naturale, crearea de noi locuri de muncă; "să permită retragerea corporaţiei şi înlocuirea sa cu aportul autohton; "să existe o piaţă aptă să absoarbă produsele ori serviciile întreprinderii etc. Resursele C.F.I. mai sunt investite în diferite societăţi de finanţare locală sau regională care, la rândul lor, sprijină sectorul particular din ţările în curs de dezvoltare. C.F.I. acordă împrumuturi pe termene de până la 15 ani pentru investiţii, cu o dobândă convenabilă determinată de conjunctura pieţei şi cu un comision de 1 % asupra părţii de împrumut pe care debitorul încă nu l-a utilizat. Restituirea împrumuturilor se face în valută liber convertibilă. în vederea realizării scopurilor sale, C.F.I. realizează următoarele funcţii: acordă asistenţă tehnică şi financiară pentru crearea şi dezvoltarea întreprinderilor particulare şi a societăţilor mixte, care să contribuie la dezvoltarea ţărilor membre, prin realizarea de investiţii în condiţii de competitivitate şi rentabilitate economică; se preocupă de punerea laolaltă a posibilităţilor de investiţii, cu mobilizarea de resurse particulare interne şi străine; stimulează şi sprijină crearea condiţiilor care să determine orientarea capitalului particular intern şi străin spre investiţii productive în ţările membre. România a aderat la C.F.I. în anul 1990, fiind al 138-lea membru al acestei organizaţii. Aderarea României la C.F.I. va contribui la dezvoltarea şi consolidarea sectorului particular, în condiţiile accelerării procesului de trecere la economia de piaţă, ale demonopolizării şi descentralizării activităţii economice. V. şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare; Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. COR 515 CORPORAŢIE, mod de organizare a activităţii economice şi financiare care face posibilă dezvoltarea unităţii economice, accesul acesteia la capital, precum şi micşorarea riscului în activitatea sa. CORPUL DE CONTROL AL MODULUI DE STABILIRE Şl DE PLATĂ A INDEMNIZAŢIEI DE ŞOMAJ, organ de control specializat creat pentru urmărirea desfăşurării activităţii privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj. C. de c. funcţionează în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi se află în subordinea subsecretarului de stat care coordonează activitatea din domeniul forţei de muncă. în cadrul direcţiilor teritoriale de muncă şi protecţie socială, controlul modului de desfăşurare a activităţii de stabilire şi de plată a indemnizaţiei de şomaj se realizează de Corpul de Control pentru Stabilirea şi Plata Indemnizaţiei de şomaj. Pentru aplicarea Legii nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, organele de control constituite în acest scop au următoarele atribuţii: "verifică dosarele întocmite, în baza cărora se acordă indemnizaţia de şomaj; ■controlează dacă beneficiarii indemnizaţiei de şomaj se încadrează în categoriile de persoane prevăzute de lege; "verifică dacă indemnizaţia de şomaj a fost stabilită corespunzător situaţiei în care se află persoanele în cauză; "se asigură că persoanele care beneficiază de indemnizaţia de şomaj îndeplinesc condiţiile privind domiciliul sau, după caz, reşedinţa, verificând dacă au avut ultimul loc de muncă în acea localitate; "observă respectarea termenelor privind acordarea indemnizaţiei de şomaj, termene prevăzute pentru fiecare situaţie în parte; "controlează modul de respectare a prevederilor legale privind obligaţia beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj de a se prezenta la oficiul forţei de muncă pentru viza bilunară a carnetului de evidenţă; ■controlează dacă indemnizaţia de şomaj se plăteşte proporţional cu numărul de zile calendaristice cât titularul este îndreptăţit să primească această indemnizaţie; "analizează legalitatea suspendării sau sistării plăţii indemnizaţiei de şomaj în cazul persoanelor care nu mai sunt îndreptăţite să primească în continuare această indemnizaţie; "verifică dacă s-a efectuat restituirea indemnizaţiei de şomaj de către persoanele care au fost reintegrate în muncă de organele de jurisdicţie competente şi cărora li s-au acordat despăgubiri pentru perioada nelucrată; ■efectuează controale în unităţi privind angajarea de personal din rândul şomerilor; "verifică la agenţii economici corectitudinea cotelor şi a sumelor depuse pentru fondul indemnizaţiei de şomaj, în contul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, la Banca Naţională; "controlează destinaţia plăţilor din fondul constituit pentru plata indemnizaţiei de şomaj; "verifică modul de aplicare a hotărârilor judecătoreşti în legătură cu litigiile privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj; "controlează în unităţile economice modul şi termenul de comunicare a locurilor vacante; "controlează cursurile de calificare şi recalificare a şomerilor, eficienţa acestor cursuri; "întocmeşte rapoarte privind activitatea desfăşurată şi informează periodic conducerea ministerului sau, după caz, a direcţiei de muncă şi protecţie socială, asupra aspectelor constatate; "face propuneri de îmbunătăţire a sistemului de organizare şi perfecţionare a activităţii privind acordarea indemnizaţiei de şomaj; "constată producerea unor contravenţii şi aplică sancţiuni legale; "soluţionează sesizările şi reclamaţiile primite la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale sau la direcţiile de muncă şi protecţie socială, legate de modul de aplicare a Legii privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională. V. şi indemnizaţia de şomaj. CORPUL DE CONTROL ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, organ al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale care exercită controlul cu privire la modul cum persoanele juridice şi persoanele fizice care folosesc personal salariat achită contribuţia de asigurări sociale. Societăţile comerciale româneşti şi străine cu sediul în România, cu capital integral sau parţial privat, asociaţiile familiale, reprezentanţele în România ale societăţilor comerciale din străinătate, precum şi persoanele fizice care folosesc personal salariat au obligaţia de a înregistra contractele individuale de muncă ale salariaţilor la camerele 516 COR de muncă din cadrul direcţilor judeţene de muncă şi protecţie socială, respectiv la Camera de Muncă din cadrul Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului Bucureşti. CORUPŢIE (lat. coruptio; fr. coruption), abuzarea de puterea publică pentru obţinerea de foloase personale. încălcarea normelor de moralitate, de cinste, abatere de la datorie, venalitate, desfrâu. CORVOADĂ, muncă gratuită pe care ţăranii erau constrânşi în trecut să o presteze în folosul boierilor sau al statului. COST, totalitatea cheltuielilor exprimate valoric, efectuate de un agent economic cu exploatarea capacităţilor de producţie şi utilizarea de materii prime, materiale, combustibil etc. şi de forţă de muncă pentru producerea de bunuri materiale, executarea de lucrări şi prestarea de servicii. Nivelul c. poate fi influenţat de următorii factori: "preţurile materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei; «modificarea consumurilor specifice de materii prime, materiale şi energie; "indicii de folosire a elementelor de active circulante; "salariile şi alte drepturi salariale; "cotele procentuale ale asigurărilor sociale şi ale indemnizaţiei de şomaj; ■indicele productivităţii muncii; "cotele de cheltuieli indirecte; "măsura recuperării materiilor şi materialelor refolosibile etc. „COST AL ARDERII" (engl. burning cost), cota de primă cuvenită reasigurătorilor, exprimată în procente, care se aplică asupra volumului de prime încasate în anul de asigurare; procedeu de calcul întâlnit la reasigurarea neproporţională (v.) în legătură cu repartizarea primelor între reasigurat şi reasigurător. C. al a. se calculează pe baza următoarei formule: €„=^•100, d P-80 în care: Ca = „costul arderii44 (cota de primă cuvenită reasigurătorilor), exprimat în procente; D= volumul daunelor înregistrate de reasigurat în ultimii cinci ani; P = volumul total al primelor încasate de reasigurat în ramura considerată, în ultimii cinci ani. Raportul 100/80 arată că „costul arderii" este amendat în favoarea reasigurătorilor în această proporţie, evidenţiind în ce proporţie se reduce raportul daune/prime. Prin aplicarea Ca asupra volumului total de prime încasate de reasigurat într-un an se obţin primele de reasigurare care se cuvin reasigurătorului. COST AL PRODUCŢIEI GLOBALE, totalitatea cheltuielilor exprimate în bani, privind întreaga producţie fabricată de secţiile întreprinderii, cu excepţia cheltuielilor ocazionate de circulaţia internă a acestor produse. în cadrul cheltuielilor pentru producţia globală se cuprinde şi costul producţiei neterminate. COST COMERCIAL, v. COST COMPLET. COST COMPLET, c. format din costul de uzină (v.), la care se adaugă cheltuielile de desfacere. Acest cost este cunoscut şi sub denumirea de cost comercial sau cost total. COST DE CAPITAL, limită superioară admisibilă a ratei rentabilităţii unei acţiuni, limită care, dacă nu este depăşită, duce la scăderea eficienţei activităţilor în care este angajat acţionarul şi implicit la diminuarea veniturilor acţionarilor, în afară de eventuala intervenţie a altor influenţe. C. de c. are o determinare independentă de rata internă de rentabilitate, cu care cos 517 se compară în alegerea investiţiilor şi în care este dată soluţia ecuaţiei dezvoltate prin egalarea valorii nete actualizate a investiţiei (venitului net) cu zero. C. de c. se exprimă ca o medie ponderată a costurilor diferitelor categorii de surse, determinată în felul următor: _ Cp xFp +Ca xF„ k F +F A p 1 x a în care: Ck = costul integral de capital; Cp = costul capitalului propriu; R = fondurile proprii pentru investiţii; Cg = costul capitalului atras prin noi acţiuni sau împrumuturi; Fa = fondurile atrase pentru investiţii. COST DE OPORTUNITATE, c. unei operaţiuni (activităţi) la care se renunţă. C. de o. apare numai în societatea în care resursele disponibile sunt limitate, ceea ce înseamnă că nu se pot satisface toate cerinţele. Dacă resursele societăţii ar fi nelimitate, atunci nici o activitate (operaţiune) nu s-ar realiza pe seama alteia, deoarece toate ar putea fi înfăptuite, iar c. de o. al fiecăreia, respectiv valoarea activităţii la care se renunţă, ar fi zero. Este limpede că în lumea reală actuală, în care există lipsuri, c. de o. este pozitiv. COST DE OPORTUNITATE A DEŢINERII DE MONEDĂ, c. ce se determină cu deosebire în perioada de inflaţie şi care este format din rata reală a dobânzii (v.) şi rata inflaţiei. De pildă, la o rată reală a dobânzii de 10% şi o rată a inflaţiei zero, c. de o. a d. de m. propriu-zis este de 10%. Dacă însă rata inflaţiei este de 15%, atunci c. real de o. a d. de m. este de 25%. Ca urmare, în perioadele de inflaţie, agenţii economici şi populaţia urmăresc să-şi reducă cantitatea de numerar efectiv. în aceste condiţii, viteza de circulaţie a monedei creşte, fapt care constituie un factor suplimentar de accelerare a inflaţiei (v.). COST DE PRODUCŢIE, categorie economică a producţiei de mărfuri, care reflectă relaţiile ce apar în mod obiectiv în legătură cu comensurarea, în expresie bănească, a unei părţi din valoarea mărfii, respectiv a cheltuielilor cu mijloacele de producţie şi cu salariile, efectuate de o unitate economică pentru fabricarea unui anumit produs sau pentru prestarea unui serviciu. Structura c. de p. cuprinde cheltuielile de muncă materializată şi cheltuielile cu munca vie (pentru sine), care în practica economică se concretizează în cheltuieli pentru materii prime şi materiale, combustibil, energie, apă, fondul de salarii şi contribuţii pentru asigurările sociale, amortismentul mijloacelor fixe, taxa asupra terenurilor, cheltuieli pentru introducerea tehnicii noi, dobânzi şi alte cheltuieli. în ţara noastră, c. de p. poate fi analizat din mai multe puncte de vedere, şi anume: a) ❖ C. de p. unitar (pe unitatea de produs), care se determină ca raport între cheltuielile de producţie efectuate şi întreaga cantitate de produse de acelaşi fel; b) ❖ C. de p. stabilit pe întreaga producţie marfă, în care sunt cuprinse toate cheltuielile de producţie efectuate de o unitate economică pentru obţinerea produselor sale şi care se poate abate de la media cheltuielilor sociale de producţie. C. de p. pe î.p.m. se poate exprima şi cu ajutorul indicatorului „cheltuieli la 1 000 de lei producţie marfa", care, la rândul său, poate avea două variante: „cheltuieli la 1 000 de lei producţie marfa fabricată", indicator care se referă numai la producţie, şi „cheltuieli la 1 000 de lei producţie marfa realizată", care exprimă atât cheltuielile efective de producţie, cât şi cheltuielile de ambalare, depozitare, desfacere; c) ❖ C. de p. determinat pe secţie, în care sunt cuprinse cheltuielile de producţie efectuate la nivelul secţiei (cheltuielile cu materiile prime, materialele, combustibilul, cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, reparaţii capitale, salariile directe şi cheltuielile comune ale secţiei de fabricaţie); d) ❖ C. de p. de uzină, constituit din c. de p. pe secţie, la care se adaugă cheltuielile generale ale unităţii economice şi cheltuielile pentru introducerea tehnicii noi; e) ♦> C. de p. 518 COS complet (comercial), constituit din c. de p. de uzină la care se adaugă cheltuielile de desfacere (ambalare, depozitare, reclamă, sortare, expediere, transport, asigurare etc.). Unităţile economice mai folosesc şi c. de p. total cu ajutorul căruia se determină suma totală a cheltuielilor necesare obţinerii întregii cantităţi de produse de acelaşi fel. ❖ C. de p. total se poate calcula la nivel de secţie sau de întreprindere. ❖ C. de p. unitar la nivel de întreprindere sau mediu pe ramură poate fi: antecalculat, efectiv sau postcalculat. ♦> C. de p. antecalculat se determină pe baza normelor de amortizare pentru mijloacele fixe, a normelor de cheltuieli, a normelor de muncă etc. ❖ C. de p. efectiv este c. real la care s-a obţinut producţia respectivă. ♦> C. de p. postcalculat se determină după fabricarea produselor, pe baza cheltuielilor efective realizate în procesul producţiei. C. de p. se poate determina şi ca un c. de p. mediu pe ramură, reprezentând media ponderată a cheltuielilor de producţie pe unitatea de produs ale întreprinderilor din ramura economică dată care fabrică acelaşi produs. C. de p. se poate stabili şi ca un cost marginal, care se calculează pe baza cheltuielilor minime şi maxime pentru realizarea unui produs al aceleiaşi întreprinderi, comparativ cu cheltuielile altei unităţi economice care fabrică acelaşi produs. ❖ C. de p. unice se stabilesc pe baza c. de p. mediu la nivel de ramură antecalculat. Pentru produsele la care nu se stabilesc costuri unice, c. de p. se determină pe baza c. de p. antecalculat al unităţilor producătoare subordonate organului sau organizaţiei care stabileşte preţurile. Reducerea c. de p. se obţine pe următoarele căi: "reducerea cheltuielilor materiale pe unitatea de produs; "creşterea productivităţii muncii; "reducerea cheltuielilor administraţiv-gospodăreşti. C. de p. constituie un indicator economic sintetic foarte important cu ajutorul căruia se apreciază calitatea activităţii desfăşurate de unităţile economice; cu cât c. de p. este mai mic, cu atât activitatea economică desfăşurată este mai eficientă, bineînţeles dacă produsele fabricate sunt de aceeaşi calitate sau de o calitate superioară. COST DE SECŢIE, totalitatea cheltuielilor directe şi indirecte ale unei secţii de producţie. V. şi cheltuieli directe; cheltuieli indirecte. COST DE UZINĂ, totalitatea cheltuielilor cuprinse în costul de secţie, la care se adaugă cheltuielile generale ale întreprinderii. în acest cost se includ: costul efectiv al consumurilor de materii prime pentru procesul de fabricaţie, precum şi consumul de combustibil, energie tehnologică, salariile muncitorilor direct productivi, cheltuielile speciale, cheltuielile secţiilor de producţie, pierderile din rebuturi (numai la unele întreprinderi) şi cota de cheltuieli generale ale întreprinderii. COST DE VALORIFICARE, c. utilizat pentru înregistrarea materialelor obţinute din procesul de casare a mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar. COST FISCAL, totalitatea obligaţiilor fiscale ale agentului economic (impozite, taxe etc.), calculate pe o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, an), faţă de bugetul de stat şi faţă de bugetele locale. COST FIX, parte a costului care nu depinde, nu variază în funcţie de cantităţile produse, ci este legată de structura întreprinderii. C.f. priveşte clădirile, maşinile, indiferent de nivelul producţiei. C.f. sunt stabilite pe perioade de timp relativ scurte. COST GLOBAL, categorie economică folosită în domeniul construcţiilor, care cuprinde totalitatea costurilor determinate de obiectul luat în consideraţie, adică investiţia iniţială, şi costurile ulterioare pentru întreţinere, exploatare, reparaţii etc. O particularitate a activităţii din construcţii este aceea că obiectul de construcţie are o durată lungă de folosire, fapt ce implică cheltuieli care trebuie făcute de beneficiar pentru asigurarea funcţionalităţii normale pe întreaga perioadă de exploatare. în unele cazuri, diminuarea unor asemenea cheltuieli este condiţionată de cele iniţiale, respectiv de execuţie, iar altele de factorii specifici de exploatare cos 519 (inclusiv de ordin material). în consecinţă, ca elemente (grupe de cheltuieli) ale costurilor globale se disting: a) costuri iniţiale, care se efectuează în timpul realizării obiectului de construcţie şi care cuprind: costurile care se efectuează în timpul realizării obiectului pe baza proiectului şi devizului care asigură limitele inferioare ale exigenţelor; costuri care privesc funcţionalitatea lor, se efectuează în timpul realizării construcţiei şi măresc efortul investiţional (ca de exemplu cheltuielile pentru mărirea gradului de seismicitate); b) costuri care privesc funcţionalitatea, care se efectuează pe durata de viaţă a obiectivului, dar sunt luate în consideraţie în activitatea de proiectare, pentru alegerea variantei de execuţie. COST IMPLICIT, c. al utilizării unor factori de producţie pe care agentul economic îi posedă şi prin urmare nu trebuie să-i mai cumpere. Un exemplu de c.i. îl constituie conducerea unităţii economice de însuşi patronul acesteia. Forţa de muncă şi calităţile profesionale şi manageriale puteau fi puse la dispoziţia altei unităţi economice, iar salariul pe care l-ar putea astfel câştiga este tocmai costul implicit al folosirii aptitudinilor patronului în propria sa unitate economică. COST MARGINALI . Noţiune ce desemnează nivelul minim sau maxim al cheltuielilor efectuate de unităţile economice care-şi desfaşoară activitatea în condiţii mai puţin favorabile datorită mediului natural şi ale căror produse sunt utile societăţii. C.m. se determină prin metoda direct-costing. 2. Costul suplimentar necesar pentru a produce o unitate de produs în plus. COST MEDIU, c. pe unitate de producţie, care cuprinde costul tuturor factorilor de producţie folosiţi. Costul total mediu se determină astfel: CT CTM = —-, în care: Q CTM = costul total mediu; CT = costul total; Q = producţia obţinută. Costul total mediu este format din costurile fixe medii şi costurile variabile medii. COST NORMATIV, c. calculat pe baza normelor în vigoare la începutul lunii curente; se utilizează la controlul respectării normelor în vigoare şi a planului de cheltuieli pentru prevenirea abaterilor de la norme, precum şi pentru determinarea preţului efectiv de producţie pe unitatea de produs. C.n. nu trebuie confundat cu c. planificat al producţiei. în calculul c.n. sunt cuprinse consumurile specifice de materiale directe, unele materiale auxiliare şi semifabricate evaluate la preţuri ferme de aprovizionare, normele de timp de muncă determinate pe baza tarifelor legale de salarizare, cheltuielile comune ale secţiilor şi cheltuielile generale ale întreprinderii, în limitele planului de cheltuieli. C.n. trebuie modificat permanent şi actualizat la începutul fiecărei luni sau trimestru prin introducerea în calculele normative a noilor norme curente de consumuri specifice determinate pe baza aplicării continue a progresului tehnic şi tehnologic. COST PE UNITATEA DE PRODUS, indicator valoric al eficienţei economice a investiţiilor care arată la ce cost se va realiza producţia de pe urma investiţiilor ce urmează să se execute. C. pe u. de p. evidenţiază utilizarea eficientă a mijloacelor de producţie, a resurselor băneşti şi a forţei de muncă şi se determină după formula: Cu = -2E1, în care: Pun Cu = costul pe unitatea de produs; Cpt = costul producţiei totale; Pun = producţia exprimată în unităţi naturale. 520 COS Cu cât c. pe u. de p. ce urmează să se obţină va fi mai scăzut, cu atât investiţiile respective vor fi mai eficiente. Acest indicator se calculează încă din faza proiectării şi, alături de alţi indicatori, ajută la alegerea variantei optime de investiţii. COST PLANIFICAT, c. format din costul prevăzut în calculaţiile de plan ale întreprinderii pentru producţia finită, semifabricatele, lucrările şi serviciile care fac parte din producţia planificată. Pentru determinarea acestui cost, se scad din totalul cheltuielilor de producţie planificate cheltuielile care iu privesc producţia marfa şi se adaugă cheltuielile de desfacere. Totalul cheltuielilor se corectează cu suma cheltuielilor ocazionate de executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor cu caracter neindustrial, cu schimbarea soldurilor producţiei neterminate şi cu cheltuielile de desfacere. Acest cost se foloseşte în contabilitate pentru înregistrarea în cursul lunii a producţiei finite predate la magazia întreprinderii, precum şi a semifabricatelor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. COST SOCIAL, totalitatea sarcinilor pe care le suportă o colectivitate ca urmare a unei anumite activităţi, acţiuni, politici. COST TOTAL, suma totală a costurilor fabricaţiei unui anumit volum de producţie. Pe o perioadă scurtă de timp, c.t. de producţie se pot împărţi în două categorii, şi anume: a) costuri fixe, care nu variază, nu se modifică o dată cu producţia, numite şi cheltuieli generale; b) costuri variabile, care variază, se modifică o dată cu producţia, fiind numite şi costuri directe. Pe termen lung, toţi factorii sunt variabili. C & F (engl. Cost and Freight; fr. Cout et Fret = cost şi navlu), clauză stipulată în contractele de vânzare-cumpărare, conform căreia vânzătorul suportă cheltuielile cu marfa până când aceasta soseşte în portul de destinaţie. Potrivit clauzei C & F, vânzătorul are obligaţia să procure o navă, să suporte cheltuielile cu ambalarea şi cu încărcarea mărfurilor la bordul ei, să procure un conosament „curat“ pentru portul de destinaţie convenit şi factura mărfurilor încărcate. în momentul încărcării mărfurilor la bordul navei, riscurile trec asupra cumpărătorului; acesta plăteşte marfa, primeşte documentele, ia marfa în primire în portul de destinaţie stabilit şi suportă toate cheltuielile legate de descărcare, cu excepţia navlului. Potrivit clauzei C & F, prima de asigurare este plătită de cumpărătorul mărfurilor. V. şi conosament „curat“. COSTUL CAPITALULUI, totalitatea cheltuielilor efectuate pentru procurarea şi folosirea capitalului de către un agent economic. Astfel de cheltuieli pot fi dobânzi, dividende etc. C.c. unui agent economic reprezintă media ponderată a costurilor fiecărui tip de capital. Ponderea se determină ca raport între valoarea fiecărui tip de capital şi valoarea totală a rezervelor şi a tuturor hârtiilor de valoare emise de unitatea economică, adică acţiunile obişnuite şi acţiunile privilegiate şi datoria pe termen scurt. Costurile ponderate se însumează în mod simplu. Costul acţiunilor obişnuite este legat direct de rata câştigului pe care acţionarii obişnuiţi o aşteptau înainte de a cumpăra acţiuni la unitatea economică respectivă. în momentul capitalizării lui, acest câştig anticipat trebuie să depăşească preţul curent de piaţă. Costul acţiunilor obişnuite se stabileşte, de regulă, ca raport între dividendul pe acţiune şi preţul pieţei pe acţiune, plus rata de creştere a dividendului. Costul acţiunilor privilegiate este egal cu rata fixă a dividendului. Costul capitalului împrumutat este dobânda efectivă, plătibilă după achitarea impozitului. Fiecare unitate economică este liberă să opteze pentru o anumită structură de capital, urmărind ca prin deciziile adoptate să reducă la minimum costul general al capitalului. COSTUL CAPITALULUI ÎMPRUMUTAT, totalitatea cheltuielilor efectuate de un agent economic pentru a-şi procura şi folosi capital pe calea împrumuturilor. Persoana care solicită împrumutul unui capital este conştientă că trebuie să facă anumite cheltuieli. Utilizarea banilor altora se poate face numai cu un anumit preţ, ce se stabileşte de forţele care acţionează cos 521 pe piaţa capitalurilor (v.), adică de cerere şi ofertă. Piaţa capitalurilor mai este influenţată de: importanţa creditului pentru cel căruia îi este necesar; durata de folosire; situaţia economică generală, inflaţia şi alte condiţii ale împrumutului; felul instituţiei care oferă împrumutul; zona geografică a ţării. Principalele cauze ale diferenţierii c.c.î. sunt deosebirile privitoare la cheltuielile şi riscurile legate de administrarea resurselor băneşti respective şi de recuperarea de la debitori. împrumuturile confidenţiale au costuri mai ridicate. C.c.î. este influenţat şi de lipsa de informare. Principala componentă a c.c.î. este dobânda. Cheltuielile pe care le implică împrumuturile de capital trebuie estimate pe o perioadă cât mai îndelungată de timp. C.c.î. poate să scadă prin folosirea raţională a împrumuturilor. Peste un anumit prag al îndatorării, costul capitalului creşte. Creşterea îndatorării peste o anumită limită conduce la apariţia pericolului insolvabilităţii împrumutatului. Costul mediu ponderat al capitalului împrumutat, pe surse, în procente, se determină după următorul calcul: în care Cp% Ps Cs COSTUL EMISIUNILOR DE OBLIGAŢIUNI EXTERNE, totalitatea cheltuielilor efectuate de un agent economic care urmăreşte să mobilizeze anumite fonduri. C.e. de o.e. cuprinde costul tipăririi obligaţiunilor şi prospectelor necesare contactării băncilor participante la sindicat etc. Nivelul acestui cost nu este întotdeauna acelaşi; el variază de la caz la caz, în funcţie de o multitudine de factori. Diferenţe sensibile există între costul emisiunilor străine pe pieţele naţionale şi costul euroemisiunilor. Euroemisiunile înregistrează, de regulă, costuri mai ridicate. La aceste emisiuni, debitorul (emitentul) suportă: comisionul plătit băncii directoare a sindicatului; comisionul de garanţie, care se plăteşte membrilor consorţiului bancar; comisionul de plasament, care se plăteşte tuturor băncilor participante la vânzarea (plasarea) obligaţiunilor. COSTUL MARGINAL AL PREJUDICIULUI, c. suplimentar determinat de o pagubă generată de o suplimentare a activităţii creatoare de poluare etc. COSTUL RELATIV AL ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE, indicator care poate fi utilizat pentru aprecierea rezultatelor obţinute de asigurător din activitatea de asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă. C.r. al a. de a. se calculează pe baza următoarei formule: Cra = —xlOO, ra P în care: Cra = costul relativ al activităţii de asigurare; C = totalul cheltuielilor efectuate de asigurător (plăţi de despăgubiri şi sume asigurate, plus cheltuielile privind constituirea şi administrarea fondului de asigurare) la nivelul unui an; P = totalul primelor de asigurare încasate de asigurător la nivelul unui an. C.r. al a. de av arată - în procente - cât reprezintă cheltuielile de asigurare faţă de primele de asigurare. în mod normal, Cra < 100. COSTUL VIEŢII, cheltuieli curente totale efectuate de o familie într-o perioadă de timp determinată, pentru procurarea de bunuri alimentare şi nealimentare, precum şi pentru serviciile utilizate. C.v. este un indice general al nivelului preţurilor mărfurilor şi tarifelor serviciilor şi exprimă nivelul general al consumului de bunuri materiale şi servicii. C.v. relevă modificarea medie a preţurilor mărfurilor şi tarifelor serviciilor plătite de către grupele de = costul mediu ponderat, în procente; = ponderea fiecărei surse de capital împrumutat în total; = costul în procente al fiecărei surse de capital împrumutat. 522 COS populaţie într-o anumită perioadă de timp (de obicei într-un an), comparativ cu o perioadă precedentă. Indicele c.v. se determină raportând preţurile mărfurilor şi tarifele serviciilor plătite într-o perioadă de timp dată la preţurile aceloraşi mărfuri şi la tarifele serviciilor din perioada de timp luată ca bază, efectuându-se următorul calcul: Şpi qi Spo-Qo i=l în care: Icv = indicele costului vieţii; Pi = preţurile mărfurilor şi tarifele serviciilor din perioada curentă; qi = cantitatea de mărfuri şi servicii cumpărate în perioada curentă; i = indici individuali ai preţurilor mărfurilor şi tarifelor serviciilor; n = numărul total de produse şi servicii luate în calcul; pG = preţurile mărfurilor şi tarifelor serviciilor din perioada luată ca bază; q0 = cantitatea de mărfuri şi servicii cumpărate în perioada luată ca bază. COSTURI BANCARE, cheltuieli reprezentând costul resurselor (dobânzile), costul de funcţionare, cheltuielile cu personalul, cheltuielile generale şi amortismentul, impozite, taxe, prime de asigurare etc. COSTURI DE PRODUCŢIE LA 1.000 DE LEI PRODUCŢIE-MARFĂ, indicator valoric al eficienţei economice a investiţiilor şi al întregii activităţi desfăşurate de unităţile economice, care exprimă nivelul costurilor de producţie într-o perioadă dată, ocazionate de obţinerea a 1 000 de lei producfie-marfa. Se determină după formula: C K1 000 lei = - X1000, vpma în care: Kj ooo iei = costuri de producţie la 1.000 de lei producţie-marfa; Cpa = costuri de producţie anuale, exprimate în lei; Vpma = valoarea producţiei marfa anuale exprimată în preţ de producţie. Indicatorul arată nivelul costurilor comparativ cu preţul de producţie. Pe baza lui se determină rentabilitatea medie a unităţilor şi a ramurilor economice în situaţiile menţinerii nivelului preţurilor de producţie. Acest indicator dă posibilitatea alegerii variantei de investiţii care va determina reducerea costurilor de producţie ce sunt prevăzute a se realiza, faţă de costurile actuale. COSTURI FIXE, cheltuieli relativ constante independente de volumul producţiei care se obţine într-o perioadă de timp dată. în c.f. se cuprind: suma amortismentului anual al mijloacelor fixe, salariile personalului tehnico-administrativ, costurile de regie, licenţe, chirii, diferite taxe cu caracter pauşal (telefon, apă, gaze naturale etc.). COSTURI SOCIALE, rezultate negative, pagube suportate de populaţie, datorate dereglărilor şi regresului economico-social, care se prezintă sub următoarele forme: declin economic, inflaţie, şomaj, reducerea salariilor etc. C.s. conduc la scăderea nivelului de viaţă. V. şi inflaţie; şomaj. COSTURI VARIABILE (PROPORŢIONALE), cheltuieli dependente de volumul producţiei, ca de exemplu cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil, salariile COT 523 personalului direct productiv etc. Pe termen scurt, unele c. sunt fixe, iar altele sunt variabile, în schimb, pe termen lung toate costurile sunt variabile. COŞ VALUTAR, denumire convenţională atribuită mai multor valute luate la un loc şi utilizate ca etalon artificial de valoare şi instrument de rezervă în relaţiile financiar-valutare internaţionale, în urma suspendării, din august 1971, a convertibilităţii în aur a dolarului. Instituirea c.v. a avut loc în condiţiile în care aurul nu mai putea fi folosit ca urmare a demonetizării lui, iar dolarul S.U.A. a devenit instabil, ceea ce înseamnă că el nu mai putea servi în mod corespunzător la măsurarea valorii celorlalte valute. Stabilirea c.v. constă în alegerea valutelor care urmează să fie cuprinse în coş, precum şi stabilirea ponderii fiecărei valute în cadrul c.v. Valoarea c.v. se calculează în funcţie de cursurile valutelor componente. C.v. constituie practic media cursurilor valutelor care intră în „coş“ şi prezintă avantajul că are un grad mai mare de stabilitate ca urmare a compensării reciproce a deprecierilor cu aprecierile (mai corect ar fi reprecierile) valutelor luate în calcul. Pe baza c.v. se determină cursul valutar al unei valute aparţinând unei ţări membre a Fondului Monetar Internaţional (v.). Instituirea c.v. a fost reclamată de lipsa, din august 1971, a unui instrument valutar internaţional pe baza căruia să se stabilească cursul valutei unei ţări, precum şi datorită fluctuaţiilor de curs al valutelor, începând din anul 1974, valoarea drepturilor speciale de tragere (v.) se calculează în fiecare zi pe baza c.v. COŞNIŢĂ, totalul cheltuielilor efectuate pentru cumpărarea bunurilor de consum alimentar curent şi a serviciilor, conform cerinţelor de consum ale familiilor de salariaţi, pensionari ş.a. Pe baza c. se poate determina costul vieţii. COŞUL, incinta circulară care se află în sala bursei de valori, în care operează reprezentanţii agenţilor de bursă. în cadrul bursei există un c. al acţiunilor şi un c. ai obligaţiunilor. COTA DE PRIMĂ, suma de bani pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului, calculată pe unitatea de asigurare şi diferenţiată în funcţie de criteriul riscului. C. de p. este principala componentă a primei de asigurare (v.) din care se constituie fondul de asigurare, calculată pe baza indicelui mediu al despăgubirilor (v.). C. de p. trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, şi anume: Bsă fie constante pe cât posibil; "să răspundă schimbărilor riscurilor de daună; "să permită crearea unor rezerve de daună adecvate; "să facă posibil procesul de control al daunelor; Bsă fie clare, accesibile, uşor de înţeles; Bsă fie adecvate; "să nu fie exagerate; "să fie corect împărţite. C. de p. se stabilesc pe baza datelor statistice privind evoluţia şi volumul daunelor. în ansamblu, c. de p. trebuie astfel stabilite încât să menţină solvabilitatea societăţii de asigurări şi să-i protejeze pe asiguraţi. COTA DE PRIMĂ TARIFARĂ, prima de asigurare determinată pe unitatea de obiect de asigurare (100 sau 1 000 de lei, hectar de cultură, animal etc.) care trebuie plătită de asigurai pe o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, semestru, an). COTA DE REÎNSÂMÂNŢARE, element ce intră în calculul despăgubirii de asigurare privind culturile agricole de pe terenuri care urmează să fie reînsămânţate sau replantate. Cota de reînsămânţare este stabilită de către societatea de asigurări la un nivel care să permită asiguratului să recupereze cheltuielile efectuate cu însămânţarea la prima cultură. V. şi despăgubirea de asigurare la culturile agricole. COTA DE VALOARE RĂMASĂ, element care intervine în calculul despăgubirii de asigurare la clădiri şi alte construcţii. C. de v.r. se stabileşte de asigurător pe tipuri de clădiri, în funcţie de calitatea, vechimea şi starea de întreţinere a acestora, şi se exprimă în procente. 524 COT Prin înmulţirea valorii din nou a clădirii (v.) cu c. de v.r. se obţine valoarea clădirii în momentul producerii riscului asigurat (v.). COTA OFICIALĂ A BURSEI, listă care se întocmeşte şi se publică zilnic la bursă, cuprinzând date privind denumirea efectelor, valutelor şi titlurilor de credit, dobânda, scadenţa, cursul precedent, cel oferit şi acceptat, respectiv denumirea mărfurilor, caracteristicile calitative, unitatea de măsură, cantitatea, preţul, numele mijlocitorului oficial, denumirea bursei, localitatea, data etc. COTARE, stabilire a cursului valutelor străine, a hârtiilor de valoare şi a preţului mărfurilor la bursă. C. constă şi în admiterea unui titlu la bursă şi înscrierea lui pe lista cursurilor oficiale. C. se efectuează în anumite condiţii. Se cotează numai titlurile societăţilor sau colectivităţilor de drept public care în fiecare an publică un raport asupra situaţiei lor economico-financiare. Emiterea unui nou titlu pentru c. necesită aducerea la cunoştinţa publicului a elementelor principale ale unităţii economice. Admiterea se face pe baza unei cereri prezentate prin intermediul unei bănci abilitate să opereze la bursă. COTAREA OBLIGAŢIUNILOR, stabilirea preţurilor de bursă ale obligaţiunilor şi publicarea lor în buletinul de cotare. C. are o mare importanţă deoarece obligaţiunile sunt un obiect al jocului de bursă. COTATORUL LICITAŢIEI VALUTARE, persoană cu pregătire corespunzătoare, desemnată de către conducerea Băncii Naţionale a României, care determină cursul de referinţă după cum urmează: conţinutul tuturor listelor centralizatoare ale ordinelor de vânzare şi cumpărare ale clienţilor, precum şi cel al listelor cuprinzând ordinele de vânzare şi cumpărare de valută în nume şi cont propriu sunt introduse într-o matrice, în care se menţionează cumulativ, pe o coloană, ordinele de cumpărare în sens crescător, iar pe o altă coloană, ordinele de vânzare în sens descrescător; cursul de referinţă se stabileşte la nivelul la care cea mai mare parte din cererea şi oferta de valută poate fi satisfăcută; în cazul în care cererea şi oferta de valută nu se întâlnesc la un curs de echilibru, cursul de referinţă se stabileşte de către Banca Naţională a României, în limita pasului de licitaţie de +4/-5% faţă de cursul de referinţă al zilei, în sensul raportului cerere-ofertă. COTAŢIA AURULUI, acord asupra preţului final al aurului pe piaţă, pentru ziua respectivă, rezultat în urma negocierilor dintre ofertanţi şi cumpărători. COTAŢIA BURSEI, operaţiune prin care se stabileşte, se înregistrează şi se publică cursul unui titlu în lista de cursuri a bursei, care poartă numele de cotă oficială a bursei. Cursul valorilor mobiliare se stabileşte pe baza cererii şi a ofertei. Cursul cotat este cel la care se egalizează cererile cu oferta pentru un anumit titlu sau la care ele se apropie cel mai mult. Cererile şi ofertele de titluri se tranzacfionează printr-o procedură orală sau scrisă. Procedura orală constă în „strigare", îmbrăcând forma unei licitaţii deschise. Strigarea este procedura clasică şi care altă dată era unicul mod de cotare a valorilor mobiliare. Cotarea prin strigare presupune prezenţa unui şef de licitaţie, responsabil cu cotarea unui anumit număr de titluri. Cursul unui titlu se poate stabili şi prin metoda licitaţiei scrise, numită şi cotaţie pe bază de carnet, care constă în aceea că responsabilii cu cotarea unui anumit număr de valori mobiliare centralizează ordinele de vânzare şi de cumpărare formulate de ceilalţi agenţi de bursă pentru titlurile de care ei sunt responsabili. Toate aceste ordine sunt înscrise într-un „carnet de ordine", care cuprinde într-o parte cererea, iar în cealaltă parte oferta de titluri dispuse în ordinea cursului indicat. După aceea se cumulează cererile în felul următor: cele de vânzare în ordinea crescătoare a cursului, iar cele de cumpărare în ordinea descrescătoare a cursului, determi-nându-se astfel cursul de echilibru, la care, de fapt, se egalează cererea cu oferta. Cotaţia în COT 525 continuu constă în aceea că o tranzacţie poate avea loc în momentul în care două ordine de sens opus se întâlnesc la acelaşi preţ. Ordinele de vânzare şi cele de cumpărare se introduc în sistemul de cotaţie prin terminale informatice instalate în bursă. Cotaţia la disponibil se stabileşte pentru operaţiunile cu termen de livrare imediat. Cotaţia la termen se determină pentru tranzacţiile cu livrare după o anumită perioadă de timp, prevăzută în contractul perfectat. Cotaţia medie la deschiderea şi la închiderea tranzacţiilor se determină pe baza preţurilor stabilite în ringul bursei în momentul respectiv. V. şi cotaţie de lichidarc. Cotaţiile de la burse stimulează specializarea producţiei. Agenţii economici care au obţinut avantaje la vânzările de mărfuri prin cotaţiile respective sunt stimulaţi să sporească producţia; cei care nu se înscriu în cotaţiile bursei sunt nevoiţi să ia măsuri de reducere a costurilor de producţie. V. şi bursă; agent de bursă; cotă a bursei. COTAŢIE 1. Raporturile de schimb ce se stabilesc între moneda naţională şi monedele străine, precum şi publicarea cursurilor de schimb de către autoritatea monetară sau de către diverse bănci comerciale. 2. Medie a preţurilor cu care au fost încheiate tranzacţiile la bursă în ziua respectivă. C. se determină în cadrul bursei de mărfuri şi ca medie a preţurilor produselor reprezentative. C. stimulează specializarea producţiei. C. se stabileşte de către o comisie a bursei pe baza preţurilor şi a cursurilor operaţiunilor încheiate pentru fiecare fel de marfa sau valoare mobiliară în ziua respectivă. Dacă în unele zile nu au loc operaţiuni pentru unele mărfuri sau valori mobiliare, ca urmare a absenţei ofertei şi a cererii, c. şi cursurile se stabilesc pe baza preţului din ultimele tranzacţii realizate în sesiunea de închidere. 3. Informaţie privind preţul de tranzacţie al unor titluri financiare sau loturi standard de mărfuri, care indică preţul minim şi maxim între care poate avea loc o tranzacţie. 4. Determinarea şi publicarea cursului (preţului) pieţei valutare pe baza evoluţiei cererii şi ofertei. Cotaţia poate fi certă (indirectă), când se arată suma variabilă în moneda străină ce se cere a fi plătită pentru a obţine o unitate monetară naţională, incertă (directă), care arată suma variabilă (cota) în moneda naţională plătită pentru cumpărarea unei unităţi monetare străine, şi fermă, care este oferta de preţ la care se va executa tranzacţia, în funcţie de cantitatea şi sursa de achiziţie. ❖ C. de bursă 1. Cursurile valutare dintr-o anumită zi şi pe o anumită piaţă financiară. 2. Cursul acţiunilor diferitelor societăţi pe acţiuni sau al titlurilor de stat, pe o anumită piaţă financiară, la deschiderea sau la închiderea bursei de valori. 3. Preţurile mondiale ale unor mărfuri, stabilite la bursele de mărfuri, într-o anumită zi, în funcţie de cerere şi ofertă. COTAŢIE DE LICHIDARE, c. ce se stabileşte de către casa de decontare, care funcţionează pe lângă bursă. C. de 1. diferă de cea care se calculează de comisia de cotaţie a bursei, deoarece preţurile se majorează cu diverse taxe şi comisioane în momentul lichidării operaţiunilor de bursă. COTAŢIE DEPORT, c. care se efectuează la termen pentru operaţiunile valutare, când cursul la termen al valutei date este mai mic decât cursul curent, caz în care se înregistrează un discont (v.). Discontul unei valute faţă de altă valută este egal cu diferenţa dintre ratele dobânzii la creditele bancare exprimate în cele două valute, înmulţită cu cursul curent. Valuta care cotează „deport“ are tendinţa de depreciere. COTAŢIE DIRECTA, c. prin care moneda naţională este exprimată în funcţie de o altă valută, numită de bază (de exemplu, USD/DEM, USD valută de bază). COTAŢIE DISCONT, v. COTAŢIE DEPORT. COTAŢIE FERMĂ (engl. firm quotation), cotarea unui preţ ferm care angajează banca. Este recomandată adăugarea unor restricţii de timp sau de sumă („ferm pentru un minut“ sau „ferm pentru un milion“). 526 COT COTAŢIE LA DISPONIBIL, c. care se stabileşte pentru operaţiunile cu termen imediat de livrare. Tranzacţiile se stabilesc pe baza preţurilor privind vânzările şi cumpărările efective. COTAŢIE LA TERMEN, c. care se determină pentru tranzacţiile cu livrare după o anumită perioadă de timp, prevăzută în contractul încheiat. Aceste c. sunt, de regulă, mai mari decât cele pentru livrarea promptă. în acest caz, preţul cuprinde cheltuielile privind creditarea mărfii din momentul contractării până în momentul livrării, precum şi costurile de depozitare şi asigurare etc. Dacă pe piaţă lipsesc mărfurile cu livrare imediată, se scumpesc mărfurile la termen; acest fapt influenţează nivelul cotaţiilor. COTAŢIE ORIENTATIVĂ (engl. for info only), c. care nu este fermă, datorită imposibilităţii de a tranzacţiona din diferite motive (depăşirea limitei de expunere etc.). COTAŢIE PREMIUM, v. COTAŢIE REPORT. COTAŢIE REPORT, c. la termen a unei valute pe piaţa valutară în cazul în care cursul valutei la termen este mai ridicat faţă de cursul curent. Reportul se determină pe baza ratelor dobânzii împrumuturilor bancare exprimate în cele două valute, în perioada de vânzare-cumpărare, şi a cursului valutar curent. Dacă o valută cotează report ea are tendinţa de apreciere (repreciere). V. şi report. COTĂ , parte cu care o persoană fizică sau juridică contribuie la constituirea unui fond, la efectuarea unei cheltuieli comune sau care îi revine în urma repartizării rezultatelor financiare etc. COTĂ A BURSEI, nivelul cursului valutar la bursă; tabel întocmit, după închiderea operaţiunilor zilnice, de către comitetul de bursă, camera sindicală sau de către o comisie special formată şi publicat în presă, în care se menţionează preţurile (cursul) şi denumirea tuturor valorilor mobiliare negociabile la bursă pe o anumită piaţă financiară. Nivelul cursului de la bursă poate să fie direct, caz în care se arată preţul unităţii valutare străine exprimat în monedă naţională, sau indirect, situaţie în care preţul unei unităţi monetare naţionale se exprimă în unităţile valutare aparţinând altor ţări. C.b. cuprinde şi preţul la care se vând şi se cumpără diferite mărfuri la bursă. Preţurile de bursă poartă numele de cotaţii de bursă pentru mărfuri şi cursuri de bursă pentru valori mobiliare. Acestea sunt de mai multe feluri, şi anume: de deschidere, de închidere, efective şi de încheiere. Sunt burse care anunţă c.b. zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi. Altele anunţă acest curs săptămânal. Cunoaşterea c.b. are importanţă pentru studierea conjuncturii economice de către agenţii economici sau diverse organisme ale statului şi pentru cunoaşterea tendinţelor preţurilor mărfurilor pe piaţa internaţională. V. şi bursă; bursă de stat; cotaţie de bursă. COTĂ A NAVLULUI, tarif unitar al navlului pentru mărfurile care se încarcă pe nave în partide mici. V. şi navlu. COTĂ A VALORILOR MOBILIARE, listă a acţiunilor, obligaţiunilor şi bonurilor de participaţie (v.) publicată zilnic, la închiderea bursei de valori. COTĂ DE AMORTIZARE, v. NORMĂ ANALITICĂ DE AMORTIZARE; NORMĂ UNICĂ DE AMORTIZARE. COTĂ DE EXCEDENT, c. procentuală, sumă anuală cu care se majorează suma ce se plăteşte la diferite forme de asigurări de viaţă, în funcţie de durata asigurării. COT 527 COTĂ DE IMPUNERE, sumă sau procent care se aplică asupra bazei impozabile şi cu ajutorul căreia se calculează impozitul. C. de i. mai poate fi definită ca fiind impozitul aferent unei unităţi de impunere. Prin aplicarea c. de i. asupra bazei impozabile se obţine impozitul de plată datorat de contribuabil. Cuantumul impozitului depinde de volumul bazei impozabile şi de mărimea c. de i. în România, c. de i. sunt diferenţiate în funcţie de natura şi de mărimea venitului impozabil, a averii, precum şi ţinându-se seama de categoriile de plătitori. V. şi bază impozabilă. COTĂ DE PARTICIPARE A REASIGURATULUI LA PROFITUL REASIGURĂTORULUI, parte din profitul realizat de reasigurător care se cuvine reasiguratului. Reasiguratul poate să participe numai la în t'arţirea profitului realizat de reasigurător, nu şi la pierderea eventuală înregistrată de acesta. Dacă reasigurătorul realizează pierderi în loc de profit de pe urma contractului de reasigurare, reasiguratul se angajează ca, în anii următori perioadei care s-a încheiat cu pierderi, acestea să fie deduse din profitul realizat de reasigurător şi astfel numai rezultatul net să fie supus repartizării. Cu prilejul determinării profitului realizat de reasigurător se ţine seama de primele de asigurare încasate de reasigurător, de comisionul de reasigurare (v.), de daunele plătite, de rezervele pentru daunele nedecontate şi de cheltuielile de administraţie ale reasigurătorului. COTE ADIŢIONALE, venituri dependente ale bugetelor locale din România, încasate prin adăugarea unor procente la impozitele directe, elementare, percepute de către stat. C.a. constituiau un procedeu prin care autorităţile locale aveau dreptul de a încasa impozite de la aceleaşi subiecte şi pentru obiecte impozabile pe care le impunea şi statul. C.a. se mai numeau adaosuri la impozite, supraimpozite sau impozite suprapuse. COTE DEFALCATE, v. METODA COTELOR (SUMELOR) DEFALCATE DIN VENITURILE BUGETULUI DE STAT. COTE DEGRESIVE, formă a cotelor progresive verticale, potrivit căreia, la un anumit nivel al venitului, procentul din suta de lei de venit impozabil nu mai creşte, cotele devenind astfel proporţionale (degresive). Necesitatea practicării c.d. este determinată de faptul că la un moment dat s-ar ajunge nu numai la o egalitate între venitul impozabil şi impozit, ci chiar la stabilirea unui impozit mai mare decât baza impozabilă. COTE FIXE (FORFETARE), c. stabilite în sumă fixă (egală), neschimbată, independent de mărimea venitului impozabil, de averea sau de situaţia socială a plătitorului. C.f. se utilizează atunci când bazele impozabile se exprimă în unităţi naturale ca, de exemplu, la calcularea impozitului agricol în sumă fixă pe hectar, la determinarea impozitului pe terenurile pe care se află sau nu clădiri din municipii şi oraşe (sub formă de cotă în sumă fixă pe metru pătrat), la calcularea impozitului forfetar datorat de anumiţi ambulanţi, la aplicarea unor taxe asupra mijloacelor de transport, a diferitelor taxe de timbru etc. Cotele în sumă fixă pe unitatea de măsură se aplică în aceeaşi sumă constantă pe fiecare unitate de măsură a mărfurilor (tonă, kilogram, bucată, metru2 etc.) sau la calcularea impozitului indirect pe mărfurile de masă şi cu sortiment redus (gaze, energie electrică, faină, zahăr etc.). în ţara noastră, ele au astăzi o utilizare restrânsă, deoarece nu sunt echitabile, nu diferenţiază impozitul în funcţie de mărimea obiectului impozabil. COTE PRIN DIFERENŢĂ, c. calculate ca diferenţă între preţul de livrare şi preţul de producţie al întreprinderilor, utilizate la calcularea unor impozite. C. prin d. contribuie la stabilirea rentabilităţii normale pe produse şi sortimente; folosirea acestor cote necesită un mare volum de muncă, mai ales în unităţile economice cu un sortiment bogat de produse. 528 COT COTE PROCENTUALE, c. stabilite într-un anumit procent din suta de lei de venit impozabil; se aplică numai asupra bazelor impozabile exprimate valoric. COTE PROGRESIVE, c. care cresc, progresează, pe măsură ce creşte venitul impozabil, fie într-un ritm constant, fie într-un ritm variabil. ❖ C.p. compuse (pe tranşe, alunecătoare pe tranşe, scara impunerii), c. care se calculează separat, prin aplicarea asupra fiecărei tranşe de venituri a unui procent aferent şi apoi prin însumarea impozitului tuturor tranşelor, obţinându-se impozitul total de plată. Astăzi, în ţara noastră, aceste c. au o utilizare largă în aşezarea şi încasarea impozitului pe salarii, a impozitului pe veniturile oamenilor de litere, artă şi ştiinţă, a impozitului pe veniturile liber-profesioniştilor etc. C.p.c. sunt mai elastice şi mai convenabile pentru contribuabili, deoarece procentele aplicate tranşelor precedente ţin seama, la calcularea impozitului, de veniturile intermediare din cadrul tranşelor, precum şi de trecerea veniturilor de la o tranşă la alta. C.p.c. realizează redistribuirea veniturilor, împiedicând realizarea de către anumite categorii de populaţie a unor venituri exagerate. ❖ C.p. orizontale, c. aplicate la venituri egale ca mărime şi care sunt diferenţiate în funcţie de natura venitului impozabil şi de categoriile de plătitori. Spre exemplu, prima cotă (cota de pornire) este de 18% la impozitul pe salarii, de 10% în cazul impozitului pe veniturile meseriaşilor, de 17% la impozitul pe veniturile obţinute din exercitarea unei profesii libere şi din lucrări literare, de artă şi ştiinţifice etc. ❖ C.p. simple, c. al căror procent de impunere aferent tranşei superioare a venitului impozabil se aplică la întregul venit impozabil realizat de contribuabil. C.p.s. sunt folosite foarte puţin, deoarece duc la salturi mari în calcularea impozitului, la mari inechităţi fiscale, ca urmare a faptului că nu iau în considerare trecerea de la o tranşă la alta. în ţara noastră, aceste cote sunt folosite foarte puţin. ♦> C.p. verticale, c. care cresc pe măsura creşterii venitului impozabil, precum şi în funcţie de natura venitului şi de categoriile de plătitori, ajungând până la 40% în cazul salariilor, la 40% pentru veniturile meseriaşilor, la 38% pentru veniturile obţinute din exercitarea unei profesii libere, din lucrări literare, de artă şi ştiinţifice. Aplicarea cotelor progresive afectează foarte mult principiul echităţii (dreptăţii) fiscale. Este de neînţeles de ce aceste cote se aplică în mod deosebit pentru impunerea populaţiei. Dăm mai jos un exemplu ipotetic al modului de aplicare a cotelor progresive simple şi compuse. Nr. Venitul impozabil (lei) COTE PROGRESIVE SIMPLE COMPUSE Cota (%) Impozitul Cota (%) Impozitul I până la 1.000.000 10 100.000 10 100.000 11 1.000.001-3.000.000 15 450.000 15 400.000 III 3.000.001-6.000.000 20 1.200.000 20 1.000.000 IV 6.000.001-9.000.000 25 2.250.000 25 1.750.000 Pentru a se putea urmări mai uşor calculele, s-a considerat în tabelul de mai înainte, că, la fiecare tranşă, plătitorii se află la limita superioară a tranşei, respectiv cotele procentuale s-au aplicat la 1.000.000,3.000.000,6.000.000 şi 9.000.000 de lei. în cazul cotelor progresive simple, impozitul se calculează înmulţind venitul din fiecare tranşă cu cota aferentă tranşei respective. în cazul cotelor progresive compuse, impozitul se calculează astfel: venitul de 1.000.000 de lei din tranşa I se impune cu 10% şi rezultă un impozit de 100.000 de lei; la tranşa a 11-a, primul milion se impune cu 10% şi rezultă un impozit de 100.000 de lei, iar de la 1.000.000 de lei la 3.000.000 de lei sunt 2.000.000 de lei care se impun cu 15% şi rezultă 300.000 de lei, care, adunaţi cu prima sută de mii lei însumează 400.000 de lei; la tranşa a IlI-a, primul milion de lei se impune cu 10% şi rezultă 100.000 de lei impozit, următoarele 2.000.000 de lei se impun cu 15% şi impozitul este de 300.000 de lei, iar de la 3.000.000 de lei COT 529 la 6.000.000 de lei sunt 3.000.000 de lei, care se impun cu 20% şi rezultă 600.000 de lei, care, însumaţi cu 100.000 + 300.000 de lei se obţine un impozit de 1.000.000 leilei; la tranşa a IV-a,* de la 6.000.000 la 9.000.000 sunt 3.000.000 de lei, care se impun cu 25% şi rezultă un impozit de 750.000 de lei, care, însumat cu impozitul de la tranşele precedente (1.000.000 lei), dă un impozit total de 1.750.000 de lei. COTE PROPORŢIONALE, c. al căror procent rămâne nemodificat (constant), indiferent de mărimea obiectului (bazei) impozabile şi de situaţia socială a plătitorului. Aceste cote se numesc proporţionale deoarece, dacă se face raportul între impozitul rezultat prin aplicarea lor şi venitul impozabil, se constată că proporţia rămâne aceeaşi, constantă. C.p. stimulează atât agenţii economici şi producătorii individuali să-şi dezvolte şi să-şi perfecţioneze activitatea, cât şi populaţia, în cazurile în care impozitul respectiv nu are drept scop redistribuirea în mare măsură a veniturilor populaţiei. Aceste cote sunt uşor de folosit, înlesnind calcularea impozitului şi efectuarea controlului. Dăm mai jos un exemplu ipotetic al modului de aplicare a cotelor proporţionale. Nr. Venitul impozabil Cota proporţională Impozitul tranşei (lei) (%) (lei) I 1.000.000 10 100.000 II 3.000.000 10 300.000 III 6.000.000 10 600.000 IV 9.000.000 10 900.000 COTE REGRESIVE, c. care se micşorează, descresc, pe măsura creşterii venitului impozabil, în scopul avantajării plătitorului. Iată un exemplu ipotetic de c.r. de aplicare a lor. Nr. Venitul impozabil Cota proporţională Impozitul tranşei (lei) (%) (lei) I 1.000.000 20 200.000 II 3.000.000 15 300.000 III 6.000.000 10 600.000 IV 9.000.000 5 450.000 COTITATE, cota, valoarea pe care o reprezintă partea fiecăruia dintr-un întreg. COTIZAŢIE, sumă fixă stabilită în mod egal sau diferenţiat în funcţie de venit, plătită periodic de către membrii unei asociaţii, ai unei organizaţii etc., în vederea efectuării unor cheltuieli comune. COTIZAŢII ALE MEŞTEŞUGARILOR CU ATELIERE PROPRII PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE, sume de bani plătite lunar de către meşteşugarii cu ateliere proprii, cuprinşi în asigurările sociale, pe baza cărora se constituie fondurile băneşti din care se plătesc pensii, indemnizaţii, ajutoare, se acordă bilete pentru tratament balnear etc. Meseriaşii plătesc c. pe tot timpul cât au autorizaţie de exercitare a meseriei, ea fiind calculată la venitul profesional anual impozabil, în mod diferenţiat pe clase de cotizare. Stabilirea clasei de cotizare are loc anual, pe baza venitului profesional impozabil consemnat în procesul-verbal de impunere definitivă, încheiat de către circumscripţiile şi administraţiile financiare. Meşteşugarii cu ateliere proprii plătesc o cotizaţie fixă lunară pentru fiecare ucenic pe care îl pregătesc în aceste ateliere, 530 CRA pe toată durata contractului de ucenicie. Pentru persoanele care lucrează ca angajaţi în atelierele proprii după terminarea uceniciei, meşteşugarii respectivi sunt obligaţi să plătească pe toată durata contractului de muncă o cotizaţie de asigurări sociale reprezentând 10% din câştigul lunar prevăzut în contractul de muncă. în caz de incapacitate temporară de muncă, meşteşugarii cu ateliere proprii sunt exoneraţi de plata c. pentru întreaga lună în care s-a înregistrat pierderea capacităţii de muncă. De asemenea, meşteşugarul nu este ţinut să plătească c. pentru întreaga lună în care ucenicii ori angajaţii săi s-au aflat în incapacitate de muncă. Neplata c. până la finele lunii se sancţionează cu o majorare de 0,12% pentru fiecare zi de întârziere. întârzierea timp de mai mult de şase luni la plata c. conduce la retragerea autorizaţiei de exercitare a meseriei. în aceleaşi condiţii ca meseriaşii cu ateliere proprii, plătesc c. de asigurări sociale şi persoanele care prestează servicii şi sunt remunerate pe bază de cotă-parte din încasările realizate. CRAH, formă acută şi bruscă de manifestare a crizei economice, care constă în dezorganizarea profundă a vieţii economice şi financiare, prin amplificarea stării de faliment al agenţilor economici şi al băncilor, şomaj de proporţii, prin panică în sectorul financiar-bancar, în comerţ etc. C. se manifestă prin: o acută criză de credite şi lichidităţi băneşti, prăbuşirea cursului acţiunilor şi al titlurilor de credit, devalorizarea accentuată a monedei naţionale. în mod obişnuit, c. se declanşează la bursa de valori, prin scăderea considerabilă a cursului acţiunilor şi a celorlalte hârtii de valoare. V. şi crah bancar; crah bursier. CRAH BANCAR, fenomen economic grav care se manifestă printr-o stare de dezorganizare bruscă a vieţii economice, prin lipsa acută a posibilităţilor de acordare a creditelor, prin scăderea catastrofală a cursului acţiunilor la bursă şi prin devalorizarea monedei naţionale. CRAH BURSIER, scădere considerabilă, prăbuşire puternică, brutală şi cumulativă a cursului tuturor valorilor care se cotează la bursă. C.b. din anul 1929 a marcat debutul marii crize economice din anii 1929-1933. în schimb, c.b. din anul 1987 nu a fost urmat de o depresiune. De aceea, trebuie făcută deosebirea între c.b. (financiar) şi criza economică. CREANŢĂ, actul prin care se constată dreptul unei persoane, numită creditor, de a pretinde altei persoane, numită debitor, să execute obligaţia ce şi-a asumat-o, adică să dea, respectiv să constituie sau să transmită un drept real, la un anumit termen, să facă, adică să plătească o sumă de bani, să predea un bun, să execute o lucrare, să presteze un serviciu sau să se abţină de la o anumită acţiune. C. reprezintă un activ pentru creditor şi un pasiv pentru debitor. C. este un drept relativ, fiind prin urmare opozabilă numai debitorului, conferind titularului dreptul de gaj general al creditorului asupra patrimoniului debitorului. V. şi cambie. CREANŢĂ CERTĂ, c. sigură, clară, asupra căreia nu există vreun litigiu. C.c. se poate executa silit, creditorul putând cere executarea ei. CREANŢĂ EXIGIBILĂ, c. devenită scadentă, care poate fi pretinsă şi căreia i se poate cere executarea, chiar şi silită. Caracterul exigibil al unei creanţe se poate suspenda de către instanţa judecătorească prin acordarea unui termen de graţie. Acest caracter încetează prin stingerea obligaţiei sau pe calea realizării prescripţiei extinctive. CREANŢĂ FISCALĂ, dreptul statului de a percepe, prin organele financiare, impozite, taxe şi alte venituri în contul bugetului de stat, al bugetelor locale ori al fondurilor speciale de la persoanele juridice şi de la cele fizice, în funcţie de veniturile sau de averea lor, în temeiul actelor normative. C.f. reprezintă drepturi patrimoniale care rezultă din raporturile de drept material fiscal. Conţinutul şi cuantumul c.f. rezultă din raporturile de drept fiscal, reprezentând drepturi determinate care constau în: a) dreptul de percepere a impozitelor şi taxelor, dreptul CRE 531 la rambursarea impozitelor şi taxelor, dreptul la restituirea impozitelor şi taxelor; b) dreptul la perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere. în măsura în care se constată că plata sumei cu titlu de impozit, taxă sau altă obligaţie principală sau accesorie a fost fără temei legal, cel care a efectuat astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. V. şi titlu de creanţă fiscală. CREANŢĂ IMOBILIZATĂ, parte a activului imobilizat în care practic sunt cuprinse creanţe privind participaţii, împrumuturi acordate pe termen lung pentru care se primesc dobânzi, în categoria altor creanţe imobilizate se cuprind garanţiile şi cauţiunile depuse la (pentru) terţi în vederea garantării execuţiei unei anumite obligaţii. CREANŢĂ LICHIDĂ, c. care are un cuantum precis determinat. C.I. are întotdeauna ca obiect o sumă determinată de bani ori o cantitate bine determinată de bunuri. C. al căror cuantum urmează să fie stabilit prin justiţie devin lichide numai în momentul în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă. Din momentul în care c. a devenit lichidă, creditorul poate cere executarea ei. CREDIBILITATE, încrederea în potenţialul economico-financiar al unui agent economic, care îi oferă acestuia posibilitatea să solicite şi să primească de la bancă un anumit credit, rambursabil la scadenţă. Pentru a acorda creditul, unitatea bancară culege informaţii asupra situaţiei şi credibilităţii solicitantului. Constatarea credibilităţii micşorează riscul acordării creditului. CREDIT 1. încrederea pe care o persoană, numită creditor, o acordă altei persoane, numită debitor, căreia îi dă, în prezent, bani sau alte valori pentru a le restitui mai târziu în valori echivalente sau în alte forme, la o dată determinată, numită scadenţă, cu o anumită dobândă. Acordarea şi restituirea unei sume de bani. 2. Mobilizarea capitalului bănesc temporar disponibil şi a economiilor populaţiei prin intermediul băncilor şi punerea lor la dispoziţia agenţilor economici şi a persoanelor fizice, pentru un anumit timp şi cu plata unei dobânzi. C. este schimbul unui bun prezent cu un altul viitor şi echivalent, schimbul unei bogăţii prezente, contra unei bogăţii viitoare. C. poate fi şi o capcană. Noţiunea de c. este de origine latină şi provine de la „creditum, credere", care înseamnă creditare, a crede, a avea încredere. „A avea credit44 înseamnă a beneficia de o facilitate de achiziţionare a unor bunuri fară plată imediată sau a putea obţine o sumă de bani de la o instituţie bancară. în contabilitate, c. este partea opusă a debitului unui cont. în legislaţia financiară şi în vorbirea curentă, expresia „ai credit44 reflectă faptul că cineva prezintă încredere. C. presupune existenţa încrederii. C. are următoarele elemente constitutive: schimbul în timp, subiectele raportului de credit (debitorul şi creditorul), promisiunea de rambursare, garantarea creditului, termenul de rambursare (scadenţa), costul creditului (dobânda), termenul de garanţie etc. La timpul său, economistul englez J.M. Keynes, referindu-se la esenţa c., a arătat că prin „actul economisirii, respectiv al amânării cumpărăturilor în anumite perioade de timp, de către persoane fizice şi juridice, se formează o putere de cumpărare disponibilă; mobilizarea disponibilităţilor şi dirijarea lor către diverse obiective economice alcătuiesc geneza creditului şi raţiunea funcţionării băncilor şi a celorlalte organisme specializate44. în economia de piaţă, c. îndeplineşte următoarele funcţii: a) mijloceşte redistribuirea capitalurilor între diferite ramuri de producţie, înlesnind egalizarea ratei profitului; b) contribuie la economisirea cheltuielilor de circulaţie; c) constituie un instrument de intensificare a concentrării şi centralizării capitalului; d) exercită o influenţă pozitivă asupra volumului producţiei şi circulaţiei mărfurilor; e) instrument de control asupra împrumuturilor. C. se poate prezenta sub următoarele forme: a) c. comercial, care se acordă de industriaşi şi comercianţi, reciproc, sub formă de mărfuri, în schimbul unor instrumente de c., ca de exemplu: bilete la ordin, cambii etc.; b) c. bancar, care se acordă de către bănci; c) c. bănesc, deţinut de bănci şi care se acordă agenţilor economici din industrie şi comerţ sub 532 CRE formă de împrumuturi. în funcţie de obiectul lor, se disting: c. de producţie şi c. de circulaţie. După durata pentru care se acordă există: c. pe termen scurt, care se acordă pe o durată de timp de până la un an; c. pe termen mediu, care se acordă pe o perioadă de până la cinci ani; c. pe termen lung, care se acordă pe mai mulţi ani. Având în vedere calitatea debitorului, se disting: a) c. privat, care se acordă pe baza efectelor de comerţ (bilete la ordin, cambii etc.) persoanelor fizice; b) c. public (v.), care se acordă statului şi unităţilor sale administra-tiv-teritoriale pe bază de obligaţiuni şi bonuri de tezaur (v.) de către bănci, instituţii financiare, societăţi de asigurări, agenţi economici şi populaţie în vederea realizării unor obiective social-economice, pentru acoperirea deficitelor bugetare; c) c. ipotecar, care se acordă de către băncile ipotecare în principal proprietarilor de bunuri imobile şi care este garantat cu terenuri, imobile; d) c. pentru construirea de locuinţe, care este garantat cu imobile şi terenuri de construcţii, iar în mediul rural, pentru proprietarii funciari, c. este garantat cu terenuri agricole; e) c. de consum, care se acordă cumpărătorilor de către agenţii economici sub forma vânzării în rate a mărfurilor de folosinţă îndelungată (autoturisme, frigidere, maşini de spălat etc.). Sub toate formele sale, c. este un instrument important al politicii economice a fiecărei ţări. Cu ajutorul c., statul intervine în activitatea de creditare a băncilor, cu deosebire prin rata dobânzii şi prin rezervele pe care băncile sunt obligate să şi le constituie. C. este una dintre formele de stimulare a gospodăririi judicioase a mijloacelor materiale şi financiare de către întreprinderi şi contribuie la creşterea producţiei şi a eficienţei activităţii lor economico-sociale. Prin creditarea consumului, pe de o parte, şi a stocurilor, pe de altă parte, creditul contribuie, împreună cu alţi factori, la menţinerea stabilităţii preţurilor (mai ales ale cerealelor produse sezonier). Prin natura sa, c. contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a banilor, la multiplicarea banilor scripturali, la manevrarea şi administrarea capitalurilor. Reglarea nivelului dobânzii creditului stăvileşte inflaţia. C. are un rol important în promovarea relaţiilor economice internaţionale, deoarece prin formele sale diversificate contribuie la derularea operaţiunilor de import-export. în anumite situaţii, c. participă la acoperirea deficitului bugetului de stat, sub forma creditului public. C. este un instrument important al mecanismului economico-financiar, dar dacă nu este folosit judicios, el poate afecta echilibrul monetar şi economic, proporţiile dintre ramurile economice, putând, atunci când se abuzează de el, să genereze inflaţia. Folosirea abuzivă a c. poate conduce la extinderea operaţiunilor speculative, la creşterea capitalului fictiv şi apoi la crahuri bancare şi financiare. în anumite situaţii, c. poate provoca prăbuşirea băncilor, cu grave urmări economice, sociale, financiare şi chiar politice. Funcţionarea şi dezvoltarea creditului în cadrul mecanismului economico-financiar necesită îndeplinirea mai multor condiţii, cum sunt: condiţii juridice, respectiv o reglementare juridică clară şi precisă a condiţiilor de acordare, garantare, folosire şi rambursare a creditelor; condiţii instituţionale, care presupun existenţa unor instituţii puternice, bine concepute, cu atribuţii clare, inclusiv de exercitare a controlului financiar-bancar; condiţii social-politice, care privesc atât asigurarea liniştii, a păcii sociale şi politice, a stabilităţii şi continuităţii activităţii economico-sociale, cât şi stabilitatea regimului politic, poziţia acestuia faţă de economie, faţă de libera iniţiativă, faţă de piaţă; condiţii economice, care au în vedere situaţia de ansamblu a economiei naţionale, perspectivele, conjunctura economică internă şi internaţională, resursele existente în economie, accesul agenţilor economici la aceste resurse, structura economiei naţionale, situaţia capitalurilor, a pieţei de mărfuri etc.; condiţii psihologice, care au în vedere comportamentul agenţilor economici, al întreprinzătorilor şi al populaţiei, înclinaţiile spre consum sau spre economisire, spre tezaurizare sau spre investiţii, tradiţiile, religia, nivelul de cultură, de civilizaţie, educaţie, profesiunea, mentalităţile, concepţiile etc. CREDIT ACTIV, c. acordat de către creditor (v.); pentru el constituie o creanţă activă, iar în contabilitate apare înregistrat la conturile „Debitori", „Clienţi" etc. CREDIT AGRICOL, c. care se acordă din fondurile statului pentru satisfacerea nevoilor de mijloace de producţie ale întreprinderilor agricole, întreprinderilor de mecanizare a agriculturii şi agricultorilor individuali de către Banca Agricolă. CRE 533 CREDIT AMORTIZABIL, c. rambursabil treptat, în rate anuale şi lunare. Se foloseşte mult sub forma creditelor acordate pentru construirea de locuinţe proprietate personală. CREDIT BANCAR, c. ce se acordă de bănci care deţin capital bănesc (bancheri) agenţilor economici şi persoanelor fizice. C.b. procură mijloacele financiare necesare diferitelor sectoare de activitate economică. El intră în categoria împrumuturilor în bani. Spre deosebire de creditul comercial (v.), care se acordă din capitalul ocupat în producţie sau în circulaţie, c.b. se acordă din capitalul inactiv (v.), nefolosit, precum şi din capitalul bănesc temporar disponibil care se află în căutare de plasament. Acordarea c., ca şi primirea lor, formează fundamentul activităţii unei bănci. în calitatea lor de intermediare, băncile se împrumută pentru a da apoi cu împrumut. Creditul se acordă, de regulă, pe termen scurt şi are în vedere inclusiv riscul insolvabilităţii împrumutatului. Formele c.b. sunt: c. de scont, c. în cont curent, c. pe gaj de efecte publice (lombard), c. pe gaj de efecte comerciale, c. de mărfuri, c. documentar etc. C.b. exprimă relaţii băneşti care se stabilesc între bănci, pe de o parte, şi unităţile de stat, cooperatiste, private şi populaţie, pe de altă parte, respectiv acea parte a relaţiilor băneşti prin mijlocirea cărora, cu ajutorul instituţiilor de credit, se mobilizează resursele băneşti temporar disponibile aparţinând diferitelor unităţi, economiile băneşti ale populaţiei, folosind - când este cazul - şi emisiunea monetară, şi pe care le acordă apoi, pe un timp determinat, cu titlu rambursabil, altor unităţi cărora resursele băneşti proprii - în perioada respectivă - nu le sunt suficiente pentru îndeplinirea programelor de producţie, precum şi persoanelor fizice pentru construcţii de locuinţe şi pentru alte destinaţii productive, cu plata unei dobânzi şi în condiţiile exercitării controlului bancar. Creditul dobândeşte un conţinut nou, determinat de relaţiile social-economice pe care le exprimă, de rolul pe care îl exercită. C.b. reprezintă forma de atragere şi de folosire a mijloacelor băneşti temporar disponibile care se formează în economia naţională. Sursele de formare a fondurilor de creditare sunt: disponibilităţile băneşti temporare ale unităţilor de stat, cooperatiste, private, fondurile de amortizare, disponibilităţile curente şi excedentele bugetare ale anilor precedenţi, fondurile asigurărilor sociale de stat şi cooperatiste, fondurile asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă, economiile băneşti ale populaţiei depuse la C.E.C., fondurile proprii ale băncilor şi emisiunea de monedă. Existenţa c.b. în societatea noastră este determinată de proprietatea de stat, cooperatistă şi privată, de proprietatea personală, de existenţa producţiei de mărfuri, a relaţiilor marfâ-bani, de acţiunea legii valorii, a legii dezvoltării echilibrate a economiei naţionale şi a celorlalte legi economice. Necesitatea c.b. este determinată de eliberarea parţială şi temporară a resurselor băneşti de care dispun unităţile economice de stat, cooperatiste şi private, eliberare care are loc datorită modului de desfăşurare a procesului de aprovizionare, producţie şi desfacere. C.b. face posibile mobilizarea resurselor băneşti temporar disponibile din economie şi de la populaţie şi acordarea acestor mijloace băneşti altor unităţi economice şi grupelor de populaţie, pe un timp determinat, în vederea folosirii lor în scopuri productive; el constituie o sursă importantă elastică şi operativă de formare a activelor circulante şi chiar a mijloacelor fixe necesare unităţilor economice pentru desfăşurarea normală a procesului de producţie şi de circulaţie a mărfurilor. Necesitatea c.b. rezultă şi din faptul că el constituie una dintre cele mai importante pârghii economice cu ajutorul căreia se evită imobilizările de fonduri; el este un instrument folosit pentru organizarea şi conducerea producţiei şi a repartiţiei produselor la nivelul economiei naţionale şi, în acelaşi timp, un mijloc de evidenţă, de control şi de întărire continuă a gestiunii economico-financiare. C.b. este necesar pentru organizarea circuitului resurselor materiale şi băneşti la nivelul întregii economii naţionale, pentru reglementarea circulaţiei băneşti şi pentru menţinerea stabilităţii leului. C.b. joacă un rol important în mobilizarea mijloacelor băneşti temporar disponibile şi în folosirea lor în procesul reproducţiei sociale, în justa amplasare a obiectivelor economice şi sociale pe teritoriul ţării, în dezvoltarea echilibrată şi armonioasă a economiei naţionale. C.b. participă la creşterea în ritm susţinut a economiei naţionale, la afirmarea cu putere a revoluţiei tehnico-ştiinţifice, la îmbunătăţirea calităţii întregii activităţi economice. De asemenea, contribuie la accelerarea circuitului mijloacelor băneşti şi materiale din economie, la 534 CRE gospodărirea raţională a mijloacelor proprii şi împrumutate, la creşterea productivităţii muncii, la reducerea costurilor de producţie şi a cheltuielilor de circulaţie. Având o destinaţie precisă şi fiind un mijloc de control, c.b. contribuie la îmbunătăţirea activităţii economico-financiare, la extinderea autofinanţării. în acelaşi timp, el contribuie la reglementarea şi la accelerarea circulaţiei băneşti cu şi fară numerar, la păstrarea unui raport just între cantitatea de mărfuri existentă pe piaţă şi masa monetară aflată în circulaţie, la menţinerea şi creşterea puterii de cumpărare a leului. Creditul trebuie să îndeplinească un rol important în gospodărirea raţională a tuturor resurselor materiale, de muncă şi băneşti, fapt care contribuie la întărirea disciplinei economico-financiare, la reducerea costurilor de producţie, la sporirea profitului şi la creşterea continuă a produsului naţional brut. în ansamblu, c.b. contribuie la redistribuirea capitalurilor între ramuri economice şi domenii de activitate, la egalizarea ratei profitului, la reducerea cheltuielilor de circulaţie, la intensificarea procesului de concentrare şi centralizare a capitalului. CREDIT BUGETAR, sumă prevăzută şi aprobată prin legea bugetară anuală, în limitele căreia instituţia publică poate cheltui, în cursul anului, mijloacele băneşti primite de la bugetul de stat sau local pentru îndeplinirea sarcinilor sale stabilite. C.b. aprobate prin legea bugetară anuală pentru cheltuielile unui exerciţiu bugetar nu pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor altui exerciţiu, iar cheltuielile bugetare aprobate unui ordonator principal de credite (v.) nu pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor altui ordonator. De asemenea, cheltuielile aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor altui capitol. C.b. se prevăd în buget cu o destinaţie precisă, sunt repartizate pe titulari şi nu pot fi depăşite. ❖ C.b. blocat, credit sistat care nu poate fi utilizat de ordonatorul de credite. O parte a creditelor bugetare ale ordonatorilor principali se pot bloca prin legea bugetară anuală, în vederea menţinerii echilibrului bugetar aprobat şi a cheltuirii cu eficienţă şi eficacitate a fondurilor publice. Blocarea c.b. se poate face de către Curtea de Conturi, iar Ministerul Finanţelor poate bloca sau reduce utilizarea unor credite constatate ca fară temei legal sau fară justificare în bugetele ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor fondurilor speciale. ❖ C.b. deschis, aprobare dată de Ministerul Finanţelor organelor Trezoreriei Statului sau băncilor de a finanţa din bugetul de stat un ordonator principal de credite. în cadrul bugetelor locale, c.b.d. reprezintă sumele comunicate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat ordonatorilor principali, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, în limitele cărora ei pot dispune plăţi de casă din mijloacele băneşti pe care le vor primi drept finanţare de la bugetul local. în contabilitatea ordonatorilor de credite (principali, secundari sau terţiari), pentru creditele deschise se debitează contul „Credite pentru cheltuieli proprii şi acţiuni centralizate" prin creditul contului „Finanţarea bugetară" (în contabilitatea ordonatorilor principali) sau al contului „Decontări între instituţia superioară şi instituţiile subordonate, privind finanţarea bugetară" (în contabilitatea ordonatorilor secundari şi terţiari). în contabilitatea Trezoreriei sau a băncii, se deschid ordonatorilor principali şi secundari finanţaţi de la bugetul de stat două conturi: un cont de credite pentru acoperirea cheltuielilor proprii şi a acţiunilor centralizate şi un cont de credite pentru a fi repartizate la instituţiile subordonate. ❖ C.b.d. pentru asigurările sociale, autorizare dată de organele financiare organelor bancare, pe baza cererii de credite, înaintată de ordonatorul de credite, în limitele alocaţiilor bugetare trimestriale de asigurări sociale. în vederea deschiderii creditelor bugetare, ordonatorii de credite de gradul III şi II înaintează lunar Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale cereri de deschidere de credite pentru plata pensiilor. Pe baza acestor cereri, având în vedere şi celelalte nevoi centralizate pe întreaga ţară, preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (ordonatorul principal al bugetului asigurărilor de stat) adresează Ministerului Finanţelor o cerere de deschidere de credite, în baza căreia acesta din urmă aprobă deschiderea de credite bugetare, dispunând autorizarea organelor de casă (unităţile Băncii Comerciale) să acorde mijloace bugetare ordonatorilor de credite subordonaţi Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, în anumite limite, în conformitate cu prevederile bugetare. Deschiderea creditelor bugetare are loc lunar, efectuându-se în limitele unei treimi din alocaţia trimestrială. CRE 535 O dată cu înaintarea cererilor de deschidere de credite ce urmează a fi repartizate ordonatorilor subordonaţi, ordonatorii principali (secundari) depun un tabel cu specificarea nominală a ordonatorilor secundari (terţiari) pentru care urmează să se repartizeze credite, precum şi a volumului acestora. Repartizarea creditelor pentru ordonatorii secundari şi terţiari se desfaşoară în temeiul mandatului bugetar, în care sunt prevăzute creditele deschise pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare. Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale repartizează creditele bugetare deschise caselor judeţene şi locale de pensii. în mod corespunzător, are loc virarea fondurilor de asigurări sociale în reţeaua unităţilor bancare la care Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale are deschise conturile curente. Pe calea deschiderii creditelor bugetare, unităţile bancare sunt autorizate să acorde ordonatorilor de credite mijloacele băneşti în limitele şi în conformitate cu creditele bugetare anuale şi cu alocaţiile trimestriale aprobate. Rezultă că, în cadrul asigurărilor sociale de stat, creditele bugetare deschise sau repartizate conferă imediat ordonatorilor dreptul de a dispune şi executa plăţi în contul bugetului, iar unităţilor^ bancare dreptul de a efectua viramentele necesare în conturile ordonatorilor de credite. în executarea dispoziţiilor primite de la organele financiare, unităţile P.T.T.R. plătesc efectiv pensiile, prin factorii poştali, pensionarilor, la domiciliul acestora. Ţinând seama de lista noilor pensionari, precum şi de eventualele modificări survenite în situaţia unora dintre ei, casele locale tipăresc mandatele de plată a pensiilor, trimiţându-le apoi la oficiile P.T.T.R. municipale şi orăşeneşti, în vederea plăţii pensiilor. Casele locale de pensii urmăresc sosirea mandatelor la oficiile P.T.T.R., în vederea anulării acelor mandate ai căror titulari nu mai au dreptul la pensie (soţul supravieţuitor s-a recăsătorit, copiii au depăşit vârsta până la care erau îndreptăţiţi să primească pensia de urmaş, unii pensionari au decedat etc.) sau la care au intervenit modificări în cuantumul pensiilor ce urmează a fi plătite. Pensiile neachitate sunt înregistrate la oficiile P.T.T.R., în borderouri, care se înaintează caselor de asigurări sociale şi pensii municipale şi orăşeneşti, suma corespunzătoare pensiilor neachitate virându-se în contul oficiilor de asigurări sociale şi pensii. Ministerul Finanţelor decontează Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, în fiecare lună, suma reprezentând pensiile achitate, la sfârşitul anului efectuându-se decontarea definitivă. CREDIT BUGETAR ÎNCHIS, c.b. disponibil rămas neconsumat la finele anului şi care, de drept, este anulat, adică încetează dreptul ordonatorilor de credite de a mai dispune de c. Potrivit principiului anualităţii, la 31 decembrie bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale expiră, încetează să mai aibă aplicaţie, urmând ca după această dată să înceapă executarea bugetului anului următor. După închiderea creditului bugetar, veniturile bugetare încasate se înregistrează în contul bugetului anului următor. C.b. rămase necheltuite până la sfârşitul zilei de 31 decembrie a anului expirat se închid, urmând ca de la data de 1 ianuarie a anului următor, toate cheltuielile să se efectueze din noul buget. CREDIT BUGETAR PREVIZIONAL, c. care poate fi majorat prin hotărâre a guvernului dintr-o sumă globală creată în acest scop şi care urmează a fi cuprinsă într-o lege rectificativă. Lista capitolelor bugetare la care creditele aprobate au caracter previzional se aprobă prin legea bugetară anuală. CREDIT BUGETAR RECONSTITUIT, operaţiune de însumare a alocaţiei (alocaţiilor) bugetare din trimestrul sau trimestrele anterioare cu cea din trimestrul următor (curent) în cursul aceluiaşi an bugetar. Reconstituirea (reîntregirea) c.b. are ca obiect sumele necheltuite în trimestrul dat, avansurile neutilizate şi restituite de către titularii de avansuri, încasările de la debitori, sumele plătite din cauza unor erori din conturile bugetului de stat şi recuperate etc. Reîntregirea c.b. are loc atât în conturile organelor teritoriale, cât şi în conturile de la unităţile bancare. CREDIT BUGETAR REPARTIZAT, c. pus la dispoziţia ordonatorilor secundari şi terţiari de către ordonatorii principali de credite bugetare. 536 CRE CREDIT BUGETAR RETRAS, c. asupra căruia ordonatorii de credite au pierdut dreptul de a dispune, de a le cheltui, ca urmare a sistării îndeplinirii unor acţiuni sau când, datorită unor măsuri organizatorice (reorganizări, fuzionări etc.), dispar necesitatea şi justificarea efectuării unor cheltuieli. CREDIT-CADRU, linie de credit deschisă de o ţară altei ţări, în vederea utilizării pentru credite de export sau pentru credite de echipament până la concurenţa plafonului stabilit. CREDIT CAPITALIST, formă de mişcare a capitalului de împrumut (v.). Prin intermediul c.c., capitalul bănesc (v.) temporar disponibil se transformă în capital de împrumut. C.c. se prezintă sub două forme: credit comercial (v.) şi credit bancar (v.). C.c. contribuie la redistribuirea capitalurilor între diferitele ramuri ale economiei capitaliste şi la egalizarea ratei profitului, la reducerea cheltuielilor de circulaţie, la intensificarea şi accelerarea procesului de concentrare şi centralizare a capitalului. Concomitent, c.c. contribuie la ascuţirea contradicţiilor capitalismului, la agravarea crizelor economice. în timpul crizei se înregistrează o creştere a surplusurilor de capital de împrumut, acestea fiind folosite într-o măsură tot mai mare în scopuri neproductive; din această cauză se înregistrează o creştere a datoriei publice. CREDIT-CARD (CARTE DE CREDIT), instrument de plată care atestă că posesorului acestuia i-a fost deschisă o linie de credit care îi permite să achiziţioneze mărfuri şi servicii sau să ridice numerar în limita unui plafon prestabilit. Suma care depăşeşte disponibilul din contul său până la limita plafonului stabilit (limită specificată în contractul încheiat de bancă şi client) reprezintă creditul acordat de bancă. C.-c. permite deţinătorului său rambursarea creditului acordat în două variante, şi anume: "fie rambursarea în totalitate a acestuia la sfârşitul unei perioade specificate în contractul dintre bancă şi client, când poartă numele de charge-card; ■fie rambursarea parţială a creditului, partea rămasă neachitată urmând să fie considerată o prelungire a creditului acordat anterior. Titularii c.-c. primesc în fiecare lună, de la banca lor, situaţia debitelor, care cuprinde următoarele informaţii: ■ valoarea-limită a creditului de care poate beneficia titularul cârdului; "plăţile ce au fost efectuate prin folosirea cârdului; "intrările de sume în contul titularului, la compania emitentă a cârdului; "dobânda ce a fost debitată; ■soldul la zi al contului titularului; "valoarea creditului sau suma disponibilă în contul beneficiarului cârdului. După primirea situaţiei debitelor, titularul poate să aleagă una dintre următoarele variante: "achitarea integrală a datoriei; "achitarea parţială a datoriei, urmând ca asupra sumei nerambursate să se perceapă o dobândă care se adaugă la soldul debitor al contului. CREDIT CĂMĂTĂRESC, v. CAMĂTĂ; CAPITAL CĂMĂTĂRESC. CREDIT COMERCIAL, c. care se acordă, de regulă, cumpărătorului, de către furnizor, sub formă de vânzări de mărfuri, executări de lucrări şi prestări de servicii, cu plata la o dată ulterioară. C. se acordă reciproc între agenţii economici activi (industriaşi, comercianţi) pentru realizarea mărfurilor. C.c. se foloseşte la vânzarea-cumpărarea pe credit a maşinilor, utilajelor, materiilor prime, materialelor, combustibilului etc., precum şi a bunurilor de consum. De regulă, c.c. se acordă pe termen scurt în schimbul unor titluri de credit (v.) (cambie, bilet la ordin, cec) (v.). Pe această cale, c.c. înlesneşte şi accelerează circulaţia capitalului industrial. C.c. este avantajos pentru cumpărător, deoarece reprezintă o sursă suplimentară de capital circulant, scutindu-1 să recurgă la credit bancar. C.c. constituie în fapt o prelungire a termenului de plată, reprezintă o reducere de preţ, scutindu-1 pe cumpărător de costul procurării altor mijloace de plată, şi are deci un efect pozitiv asupra profitului cumpărătorului. CREDIT CONTRA CAUŢIUNE (SAU FIDEJUSIUNE) , c. care se acordă unui debitor contra semnăturii date de terţi sub forma cauţiunii. De regulă, o bancă acordă credite contra cauţiuni solidare. CRE 537 CREDIT CONTRA CESIUNE, c. garantat prin cesiunea de creanţe făcută băncii care avansează fondurile având în vedere aceste creanţe. CREDIT COOPERATIST, parte componentă a sistemului de credit, utilizată în mediul rural, care exprimă relaţii băneşti prin intermediul cărora se formează, se repartizează şi se utilizează fondurile băneşti ale cooperativelor de credit aflate în subordinea cooperaţiei de consum şi de credit. Sursele de formare a c.c. sunt: taxa de înscriere a membrilor cooperatori, părţile sociale subscrise şi vărsate, beneficiile rezultate din activitatea cooperativelor de credit, alte surse. Cooperativele de credit acordă membrilor lor împrumuturi pentru scopuri productive (dezvoltarea producţiei animale şi vegetale în gospodăriile populaţiei, cumpărarea de animale, de maşini-unelte, realizarea de grajduri, saivane etc.); concomitent, ele acordă împrumuturi pentru satisfacerea unor nevoi personale. V. şi cooperativă de credit. CREDIT CUMPĂRĂTOR, c. care se acordă de către o bancă de pe piaţa ţării furnizorului, cumpărătorului extern, la cererea acestuia, pe termen scurt, pentru plata mărfurilor importate. în acest caz se încheie două documente distincte, şi anume: contractul comercial şi contractul de împrumut, încheiat între cumpărătorul extern şi bancă. CREDIT DE CASĂ/TREZORERIE (AVANS ÎN CONT CURENT), relaţii de credit care se bazează pe o totală cunoaştere a activităţii întreprinderii, fară să fie consemnate în contracte de credite. Formal, aceste credite nu sunt garantate. C. de c.t. rezolvă cerinţele curente privind acoperirea cheltuielilor de producţie imprevizibile şi dificil de localizat în bunuri care să reprezinte o garanţie reală. Creditele acestea nu au termen de rambursare şi se bazează pe depozite compensatorii ale agentului economic păstrate la bancă. Existenţa şi folosirea permanentă a depozitelor compensatorii reprezintă pentru bancă o reducere a resurselor utilizate, iar pentru agentul economic ele sunt un mijloc de menţinere a solvabilităţii. Nivelul dobânzii este mai ridicat, fiind stabilit în strânsă legătură cu dobânda pieţei. CREDIT DE CONFIRMARE (STAND-BY CREDIT), linie de credit care urmăreşte asigurarea cu anticipaţie a efectuării de trageri în cadrul unei anumite sume, la momentul apreciat ca fiind oportun de către beneficiarul creditului şi pe o perioadă determinată, fară să mai fie nevoie de o nouă examinare a poziţiei împrumutatului. Astfel de credite au fost puse la dispoziţia Fondului Monetar Internaţional (v.), începând din 1961 - pe baza acordurilor generale de împrumut - de către principalele ţări: S.U.A., Anglia, Japonia, Canada, Franţa, Belgia, Olanda, Italia, Germania şi Suedia, reunite în „Grupul celor Zece“. Acordurile generale de împrumut urmăreau sporirea resurselor F.M.I. şi apărarea valutei de rezervă (dolarul şi lira sterlină) în faţa dificultăţilor financiare, oglindite în deficitele sistematice ale balanţei de plăţi a S.U.A. şi Angliei. CREDIT DE CONSUM, c. care se acordă persoanelor fizice pe termen scurt sau mediu pentru acoperirea cheltuielilor determinate de achiziţionarea bunurilor şi a serviciilor necesare întreţinerii debitorului sau pentru acoperirea cheltuielilor de agrement, precum şi pentru creditarea creanţelor contractate în acest scop. C. de c. se acordă pentru vânzarea cu plata în rate a mărfurilor de mare valoare şi de folosinţă îndelungată, în scopul ridicării nivelului de trai al personalului retribuit. C. de c. anticipează data intrării în posesia bunurilor şi permite accesul cumpărătorilor cu venituri mici la bunurile de valoare mare şi de folosinţă îndelungată. Acest credit permite reluarea imediată a procesului de producţie, desfăşurarea lui accelerată, creşterea cifrei de afaceri şi a profitului producătorului. Ca urmare, spre exemplu, s-a dezvoltat producţia de aparate electrocasnice, de autoturisme etc. CREDIT DE COOPERARE, c. acordat pentru realizarea unuia sau mai multor obiective în comun într-un anumit stat şi care se rambursează statelor creditoare prin livrarea de produse realizate de obiectivul construit. 538 CRE CREDIT DE CURIER, c. acordat între bănci pe o durată de timp de până la 15 zile şi reînnoit automat în vederea efectuării operaţiunilor de avansare a unor sume de către o bancă în contul corespondentului. „CREDIT DE IMPOZIT1*, politică economică, de credit şi fiscală, prin care agenţilor economici care fac noi investiţii în echipamente, noi întreprinderi, dezvoltări, modernizări etc. li se reduc veniturile impozabile cu o sumă reprezentând 5-10% din totalul cheltuielilor respective de investiţii. De asemenea, c. de i. se aplică agenţilor economici care angajează noi lucrători pentru investiţii în proprietăţi. CREDIT DE LICITAŢIE, principala formă de refinanţare a societăţilor bancare din ţară de către Banca Naţională a României. C. de 1. se acordă pentru maximum 15 zile calendaristice, fiind garantat cu titluri de stat şi cu alte hârtii de valoare. C. se acordă în cadrul unui plafon maxim pentru toate băncile şi pentru o durată fixă de timp, pe fiecare şedinţă de licitaţie. Dobânda este proporţională cu volumul creditului şi cu scadenţa lui. CREDIT DE PLĂŢI PENTRU APROVIZIONARE, c. care se acordă pe baza documentelor acceptate de cumpărător, pe măsura constituirii de stocuri suficiente de materii prime, materiale, combustibil etc. CREDIT DE PREFINANŢARE, c. care se acordă producătorilor de mărfuri destinate exportului. C. de p. se acordă pe diferite termene, în funcţie de durata fabricaţiei mărfurilor respective. CREDIT DE PRODUCŢIE, c. destinat activităţii productive, cu scop de dezvoltare economică, creare de produs naţional brut. Dacă produsele obţinute cu c. de p. nu au desfacere asigurată sau dacă lucrările de investiţii executate nu sunt bine fundamentate, se pot înregistra mari pierderi pentru economie în ansamblu. Aprecierea creditelor trebuie să se facă nu numai după destinaţia lor iniţială, ci mai ales în funcţie de rezultatele finale ale modului de utilizare. CREDIT DE REFINANŢARE, instrument esenţial folosit de Banca Naţională a României şi de celelalte bănci în aplicarea politicii monetare în economia de piaţă, care constă în acordarea unor credite interbancare, în anumite limite, în vederea desfăşurării normale a activităţii de creditare a economiei de către fiecare bancă. Centralele băncilor comerciale pot primi c. de r. numai de la centrala Băncii Naţionale, în cadrul unui plafon stabilit. în acest mod creşte răspunderea băncilor comerciale în administrarea lichidităţilor lor, permiţând ca refinanţarea să devină un instrument efectiv şi elastic de politică monetară. C. de r. se acordă, de regulă, pentru maxim 90 de zile calendaristice, excepţie făcând cazurile în care consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României stabileşte alt termen. C. de r. se poate prezenta sub următoarele forme: linia de credit, creditul de licitaţie şi creditul pe termen fix. Linia de credit este forma c. de r. în cadrul căreia centrala băncii comerciale solicitatoare este autorizată să folosească succesiv sume (credite) dintr-un cont deschis la Banca Naţională a României, până la nivelul stabilit şi într-un anumit interval de timp. C. de r. care se acordă centralelor băncilor comerciale prin liniile de credit deschise la Banca Naţională a României pot fi diminuate unilateral, din motive de politică monetară şi de credit, cu un preaviz de cinci zile lucrătoare. De asemenea, Banca Naţională a României poate sista necondiţionat, unilateral şi fară preaviz, utilizarea unei linii de credit în cazul când sunt încălcate dispoziţiile legale. Nivelul dobânzii se stabileşte de conducerea Băncii Naţionale a României, se calculează la soldul angajamentelor zilnice şi se plăteşte la scadenţă; dacă scadenţa este mai mare de 30 de zile, dobânda se plăteşte lunar. Banca Naţională a României poate modifica rata dobânzii la liniile de credit, chiar şi la cele în curs de derulare, fară preaviz. Pentru deschiderea şi derularea CRE 539 liniilor de credit, Banca Naţională a României poate percepe un comision. Creditul de licitaţie este instrumentul de refinanţare folosit de Banca Naţională a României, prin care rata dobânzii se determină pe baza raportului dintre cerere şi ofertă manifestat în şedinţa de licitaţie. C. de 1. se apropie mult de condiţiile pieţei, contribuind la alocarea judicioasă a resurselor. Suma disponibilă, rata minimă a dobânzii de participare se stabilesc de conducerea Băncii Naţionale în concordanţă cu cerinţele şi coordonatele politicii monetare şi de credit din perioada respectivă. Dobânda se calculează proporţional cu creditul obţinut şi cu termenul de rambursare şi se plăteşte la scadenţă; dacă scadenţa este mai mare de 30 de zile calendaristice, dobânda se plăteşte lunar. Creditul pe termen fix este o formă specială de refinanţare, cu scadenţa minimă de 30 de zile calendaristice, acordat de Banca Naţională a României centralelor băncilor comerciale licitante. Condiţiile refinanţării prin c. pe t.f. sunt stabilite de Banca Naţională a României. Dobânda se calculează proporţional cu creditul acordat, cu scadenţa stabilită, şi se plăteşte la scadenţă. Dacă creditul se rambursează anticipat, dobânda se calculează şi se plăteşte la suma totală a creditului. V. şi refinanţare. CREDIT DESCHIS, c. care se acordă efectiv agenţilor economici la intervale liber alese de debitori. Forma cea mai răspândită a c.d. este cea a cărţilor de credit. V. şi acreditiv; scrisoare de credit. CREDIT DE SCONT, c. care se caracterizează prin faptul că băncile scontează trate (v.), avansând întreprinderii suma înscrisă pe trată, mai puţin comisionul şi dobânda. Durata c. de s. corespunde intervalului de timp dintre remiterea efectului la bancă şi recuperarea lui efectivă. C. de s. este cel mai răspândit şi cel mai ieftin, însă implică o tehnică bancară mai complicată şi o gestiune greoaie a creditelor acordate clienţilor. CREDIT DE STAT, totalitatea relaţiilor de credit în care una dintre părţi este statul. C. de s. se realizează sub formă de împrumuturi prin emisiunea de obligaţiuni fiscale sau prin mobilizarea depunerilor în casele de economii. V. şi credit public. CREDIT DE TREZORERIE, c. care acoperă diferenţa dintre totalul stocurilor şi cheltuielilor (plăţilor), pe de o parte, şi totalul resurselor formate din fondul activelor circulante, pasivele de exploatare (resurse atrase) şi încasări, pe de altă parte. C. se acordă prin contul curent prin care se efectuează, de regulă, încasările şi plăţile. Termenele de rambursare se stabilesc ţinându-se seanţa de momentul valorificării stocurilor şi al trecerii pe costuri a cheltuielilor creditate. Regularizarea c. de t. se face zilnic, în funcţie de evoluţia încasărilor şi a plăţilor. CREDIT DOCUMENTAR, modalitate de plată internaţională, aranjament prin care o bancă emitentă îşi asumă obligaţia, în numele unui client (ordonator) să facă direct plata sau să autorizeze efectuarea plăţii de către o altă bancă, în favoarea unui beneficiar indicat de ordonator, să accepte sau să negocieze cambiile care se vor trage asupra sa de către terţul indicat, adică de către beneficiar. în activitatea de comerţ internaţional, c.d. se poate prezenta sub mai multe forme, dintre care mai frecvent folosite sunt: acreditivul documentar (comercial) (v.) şi scrisoarea de credit comercială (v.). C.d. conţine următoarele elemente principale: "denumirea şi sediul băncii comerciale care deschide acreditivul; «denumirea şi sediul băncii delegate să plătească, să confirme, să negocieze documentele sau să accepte cambiile; "denumirea şi sediul ordonatorului; "denumirea şi sediul beneficiarului, numărul de ordine ai creditului, data deschiderii creditului (de la care exportatorul are certitudinea plăţii mărfurilor pe care le livrează); "natura economică şi juridică a c.d.; "valoarea şi termenul de valabilitate a c. (până la care se pot efectua operaţiunile de plăţi); "marfa care urmează a fi plătită; "termenul de livrare a mărfii; "documentele de expediere şi de plată a mărfurilor şi diferite alte elemente. C.d. se acordă pe bază de garanţii şi se foloseşte în relaţiile de comerţ exterior. Documentele 540 CRE care pot constitui garanţia sunt: conosamentul sau scrisoarea de trăsură, factura sau orice alt document care atestă proprietatea mărfurilor. C.d. constituie o modalitate de plată eficace foarte frecvent folosită în relaţiile de plăţi internaţionale, deoarece este un mijloc de siguranţă, de garanţie a plăţii pentru exportator, de control reciproc. C.d. se pot clasifica din mai multe puncte de vedere: a) după procedura de deschidere şi de derulare: acreditiv documentar, scrisoare de credit comercială; b) după modul de asigurare a efectuării plăţilor: irevocabile, revocabile; c) după natura operaţiunilor efectuate de bănci: de acceptare, de plată, de negociere; d) după modul de executare a operaţiunilor de livrare şi de încasare: transferabile, netransferabile, utilizabile total sau parţial, cu livrări eşalonate, cu acoperire după fiecare plată, cu clauză roşie; e) după locul de domiciliere: domiciliat în ţara vânzătorului, domiciliat în ţara cumpărătorului, domiciliat într-o ţară terţă. C.d. mai pot fi utilizate pentru operaţiuni comerciale conexe, prin acoperire de banca ordonatoare la o terţă bancă a unui credit pe care l-a deschis (de rambursare). CREDIT DOCUMENTAR CU CLAUZĂ ROŞIE, modalitate de plată prin care banca vânzătorului are împuternicirea să-i pună la dispoziţia acestuia, în contul viitoarei livrări, o parte sau întregul preţ al acesteia, pentru a-i da posibilitatea să angajeze şi să procure mărfurile, mai ales de natură agricolă, de la producătorii respectivi. CREDIT DOCUMENTAR DOMICILIAT ÎN ŢARA CUMPĂRĂTORULUI, clauză, modalitate de plată a mărfurilor livrate, folosită în relaţiile internaţionale, potrivit căreia exportatorul poate încasa contravaloarea mărfurilor exportate după ce documentele respective ajung la banca din ţara cumpărătorului, care le verifică şi le compară cu prevederile acreditivului. Domicilierea creditului în ţara cumpărătorului evidenţiază faptul că plata preţului mărfurilor livrate, însoţite de diferite documente şi, eventual, de o cambie, se face în ţara cumpărătorului, arătându-se localitatea şi sediul băncii care efectuează plata. V. şi acreditiv documentar comercial; acreditiv domiciliat. CREDIT DOCUMENTAR DOMICILIAT ÎN ŢARA EXPORTATORULUI, clauză, modalitate de încasare de către exportator a contravalorii mărfurilor livrate, imediat ce documentele de export au fost depuse la banca sa şi după ce au fost verificate şi găsite în concordanţă cu prevederile acreditivului. Potrivit acestei modalităţi de decontare internaţională, exportatorul este exonerat de plata spezelor bancare, a comisioanelor etc., acestea fiind suportate de cumpărător. Acest gen de credit documentar se mai numeşte „la vedere". V. şi acreditiv documentar comercial; acreditiv domiciliat CREDIT DOCUMENTAR IREVOCABIL, formă de creditare care nu poate fi modificată sau anulată pe timpul valabilităţii ei, decât numai cu acordul părţilor. Prin conţinutul şi funcţiile sale, acest c. constituie o garanţie pentru furnizor, iar pentru banca emitentă un angajament ferm de a plăti sau de a face plătibil creditul de a accepta sau cumpăra (negocia) cambii (v.) trase de către beneficiar, la vedere sau la termen, asupra ordonatorului creditului sau asupra oricărui alt tras menţionat în credit. C.d.i. pot fi domiciliate în ţara vânzătorului sau a cumpărătorului. La creditul domiciliat în ţara vânzătorului, confirmat de o terţă bancă, toate spezele bancare (comisioane de avizare, de plată, cheltuielile cu remiterea documentelor etc.) se suportă de cumpărător (ordonator), în afară de cazul în care prin contract se prevede altfel. ♦ C.d.i. confirmat, c. în care raportul juridic ferm de c. se încheie direct între beneficiarul de c. şi banca la care s-a adresat cererea de deschidere a creditului. în acest caz, pe lângă angajamentul băncii emitente există angajamentul unei alte bănci, împuternicită de către prima, de a plăti, de a negocia sau de a accepta cambiile etc. Această formă de c. se utilizează în cazurile în care furnizorul şi banca sa nu au deplină încredere în banca străină care l-a deschis. Pe baza cererii importatorului, banca acestuia (ordonatoare) dă instrucţiuni băncii din ţara exportatorului să confirme acreditivul (v.). în acest fel, banca respectivă confirmatoare devine CRE 541 direct şi ferm angajată faţă de beneficiar de a realiza plata. ♦ C.d.i. neconfirmat, c. în care banca furnizorului notifică deschiderea creditului fară a-şi lua un angajament ferm de plată, deoarece între bancă şi beneficiar nu se stabileşte nici un raport juridic. CREDIT DOCUMENTAR REVOCABIL, formă de c. care se poate modifica sau anula numai până la prezentarea documentelor de export la banca împuternicită să onoreze plata, indiferent de termenul de valabilitate a acestora şi fară acordul prealabil al furnizorului de mărfuri. C.d.r. nu prezintă certitudine pentru furnizor, fapt care îl determină să livreze operativ mărfurile şi să se preocupe de încasarea în cel mai scurt timp a contravalorii lor. CREDIT DOCUMENTAR TRANSFERABIL, formă de c. în care beneficiarul are dreptul să împuternicească banca sa să efectueze plata, să dea acceptarea, să solicite altei bănci să efectueze negocierea ori să emită instrucţiuni pentru utilizarea creditului, parţial sau total, de către unul sau mai mulţi terţi beneficiari secunzi. Acest c. poate fi transferat o singură dată (în întregime) sau în rate şi dă dreptul beneficiarului de a împuternici un alt beneficiar să prezinte documentele la plată şi deci să utilizeze acest credit. Banca solicitată să efectueze transferul nu are obligaţia de a-1 efectua decât în limitele şi în maniera în care ea şi-a dat acordul în mod expres şi cu condiţia ca spezele să-i fie plătite. Dacă nu există asemenea prevederi, spezele cad în sarcina primului beneficiar. Băncile din România utilizează foarte rar această formă de credit. CREDIT DOCUMENTAR UTILIZABIL TOTAL SAU PARŢIAL (CU LIVRĂRI EŞALONATE), formă de c. practicată în sistemul livrărilor de mărfuri în una sau mai multe tranşe în interiorul termenelor contractuale. Acest credit poate fi utilizat în totalitate numai în cazul în care prin normele de deschidere sunt interzise utilizările parţiale. Creditul utilizabil parţial (fracţionat) se foloseşte corespunzător numărului tranşelor de livrări de mărfuri care se vor efectua în interiorul termenului de livrare şi cu condiţia ca valoarea totală a acestora să nu depăşească plafonul creditului. Este indicat ca, în cazul livrărilor parţiale, în documentele de deschidere a creditului documentar să se menţioneze preţul unitar al mărfurilor ce urmează să se livreze, fapt ce dă posibilitatea băncii plătitoare să ţină contabilitatea şi să controleze plăţile pe care le efectuează. Dacă acest preţ nu este prevăzut, banca achită facturile până la suma totală a creditului, riscul revenind cumpărătorului. La această formă de credit este necesar să se precizeze de la început, pentru fiecare livrare, cantitatea mărfurilor, sortimentul şi termenul de livrare. Dacă mărfurile respective nu se livrează într-o anumită perioadă sau până la expirarea termenului, creditul aferent nu se reportează pentru tranşele următoare, ci se anulează. CREDIT EXTERN, c. care se acordă de către instituţiile financiare internaţionale (Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional etc.) unui stat, unei bănci, altor persoane juridice şi fizice. C.e. pot cuprinde: Bc. acordate de către instituţii financiare internaţionale unor state sau organizaţii; «c. guvernamentale acordate direct sau prin instituţii de credit de către unele state altora; "c. acordate de către state, instituţii bancare particulare sau consorţii bancare altor state; Bc. care se acordă de către băncile particulare şi firmele comerciale ale unor state băncilor particulare şi firmelor comerciale ale altor state. C.e. au un rol important în dezvoltarea relaţiilor economice, ştiinţifice şi culturale dintre state. CREDIT FINANCIAR, c. legat de operaţiunile de export, care se acordă cumpărătorului extern de către o bancă de pe piaţa ţării furnizorului - de regulă, pe termen scurt - pentru a achita mărfurile achiziţionate. CREDIT FISCAL 1. Sumă reprezentând deducerea sau compensarea unor impozite datorate, acordată ca facilitate la plata impozitelor sub forma recunoaşterii în România a sumelor plătite atât în ţară, cât şi în străinătate cu titlu de impozite. 2. Credit care se acordă direct 542 CRE pentru plata unui impozit; impozitul ce trebuie plătit se reduce cu valoarea creditului. în U.E. şi în România, un agent economic este obligat să plătească taxa pe valoarea adăugată aplicată la preţurile de vânzare, dar beneficiază de un c.f. pentru taxa pe valoarea adăugată plătită la achiziţionarea factorilor de producţie. CFE = venit, din sursa din sţrfrntăţaţe . i lt venitul anual ,oba, venit mondial CREDIT FISCAL EXTERN , sumă plătită în străinătate cu titlu de impozit şi recunoscută în România, care se deduce din impozitul pe venit datorat în România. C.f.e. se determină după următorul calcul: Contribuabilii care pentru acelaşi venit şi în decursul aceleiaşi perioade impozabile sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate. C.f.e. se acordă dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) impozitul aferent venitului realizat în străinătate a fost plătit direct sau prin reţinere la sursă, fapt dovedit cu documente care atestă plata, eliberate de autorităţile fiscale ale statului în care s-a realizat venitul; b) impozitul datorat şi plătit în străinătate este de aceeaşi natură cu impozitul pe venit datorat în România. C.f.e. se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului din străinătate. C.f.e. se calculează separat pentru veniturile realizate în fiecare ţară. Dacă veniturile a căror impunere în România este finală, c.f.e. se acordă pentru fiecare venit similar din România. Pentru calcularea c.f.e., sumele în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României din anul de realizare a venitului. V. şi impozit final; impozitul pe venitul anual global; venit mondial. CREDIT FUNCIAR, c. acordat pe termen lung, în baza garantării lui cu o proprietate imobiliară urbană sau rurală; se rambursează eşalonat prin amortizare, în decursul timpului; c.f. a contribuit la concentrarea fondului funciar în mâinile unui număr tot mai mic de proprietari, şi aceasta cu deosebire în mediul rural. CREDIT FURNIZOR, c. care se acordă de către întreprinderea furnizoare cumpărătorului extern, prin faptul că amână plata mărfurilor livrate, de regulă, pe perioade scurte de timp. în acest proces se folosesc modalităţi şi instrumente specifice de plată cum sunt cambiile şi alte efecte comerciale. Durata unor astfel de credite este cuprinsă între 30 şi 90 de zile. Gestiunea eficientă a acestor credite necesită cunoaşterea precisă a termenelor de plată a furnizorilor. Termenul mediu de plată a furnizorilor se determină astfel: - XPct T =—, 100 în care: Pc = termenul mediu de plată a furnizorilor; = ponderea fiecărui cumpărător în total; = termenul de plată a fiecărei cumpărări. Se mai poate folosi formula: _ furnizori • efecte de plată T =----------------------------“-------- 360. cumpărări CRE 543 Din calcule se exclud sumele aferente furniturilor de imobilizări, deoarece nu au legătură cu procesul de exploatare. întrucât furnizorul nu-şi poate bloca resursele financiare un timp prea îndelungat, cumpărătorul se vede nevoit să-şi procure alte surse băneşti pentru achitarea mărfurilor de la furnizorul extern. Furnizorul şi cumpărătorul încheie numai contractul comercial, care cuprinde toate elementele necesare. Costul c.f. este ridicat, deoarece cumpărătorului nu i se acordă bonificaţii ca în cazul plăţii imediate. V. şi credit. CREDIT GLOBAL DE EXPLOATARE, c. care satisface totalitatea cerinţelor de exploatare ale agenţilor economici pentru aprovizionări cu stocuri de materii şi materiale, mărfuri, subansambluri, piese de schimb, energie, combustibil, cheltuieli aferente perioadei curente, necesare realizării şi finalizării producţiei care are consum şi desfacere asigurată prin contracte şi comenzi ferme. CREDIT GUVERNAMENTAL, c. în care creditor este guvernul unei ţări C.g. poate fi intern sau extern. CREDIT IEFTIN, c. care se acordă în anumite perioade, cu rate scăzute ale dobânzii. CREDIT INTERN, c. domiciliat în ţară (debitorul şi creditorul se află în aceeaşi ţară). CREDIT INTERNAŢIONAL, c. acordat de către stat, bănci şi alte persoane juridice sau fizice altor ţări, bănci sau persoane juridice şi fizice. C.i. cuprinde şi creditul organizaţiilor financiare internaţionale. C.i. este una dintre formele exportului de capital, fiind practicat în scopul obţinerii unei rate de profit mai mari decât în ţara exportatoare. In funcţie de persoana creditorului şi a debitorului, c.i. se împarte în: a) credite acordate de către organizaţiile financiare internaţionale unor state sau organizaţii; b) credite interguvemamentale acordate direct sau prin instituţii de credit de către unele state altor state; c) credite acordate de către state, instituţii bancare particulare sau de către consorţii bancare altor ţări; d) credite acordate de către băncile particulare şi firmele comerciale ale unor state băncilor particulare şi firmelor comerciale ale altor state. C.i. poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. C.i. este caracterizat de unitatea de scopuri, cu respectarea tuturor principiilor care stau la baza raporturilor dintre ţări. V. şi credite valutare. CREDIT IPOTECAR, c. ce se acordă pe baza unei ipoteci constând dintr-un drept real, care grevează un bun imobil pentru a garanta rambursarea c. de către debitor. în caz de nerambursare a împrumutului, creditorul are dreptul să ceară justiţiei scoaterea la vânzare prin licitaţie publică a bunului imobil ipotecat, iar din preţul obţinut să-şi reţină suma împrumutată împreună cu dobânda şi cheltuielile prilejuite de judecată şi de vânzare. Contractul de ipotecă este astfel un contract accesoriu al creanţei pe care o garantează. V. şi ipotecă. CREDIT ÎN ALB, c. care se acordă fară ca împrumutatul să prezinte garanţii. CREDIT ÎN CONT CURENT, c. acordat de bancă pe baza unui contract de deschidere de credit în cont curent bancar (v.), potrivit căruia sumele împrumutate sunt negociate şi se utilizează pe măsura necesităţilor până la concurenţa limitei creditului acordat. Aceste credite pot fi descoperite, când se acordă pe baza încrederii în solvabilitatea debitorului, şi acoperite sau garantate cu valori mobiliare, mărfuri etc. CREDIT ÎNDOIELNIC, c. existent în portofoliul unei bănci şi identificat cu prilejul analizării periodice a portofoliului de credite, la care beneficiarul respectiv are performanţe financiare scăzute. Pentru aceste credite băncile au obligaţia să-şi constituie provizioane corespunzător mai mari. 544 CRE CREDIT ÎN OBSERVAŢIE, c. existent în portofoliul unei bănci, acordat unui client care are performanţe bune şi foarte bune, însă acestea nu pot fi menţinute un timp mai îndelungat, sunt precare şi pentru care banca îşi constituie anumite provizioane. CREDIT LEASING/BAIL, formă de creditare alternativă la sistemul clasic de creditare, care se pretează cel mai bine firmelor de dimensiuni modeste, ce au însă o rentabilitate bună şi nu pot recurge la procedeele clasice de finanţare. Creditul de închiriere poate fi privit şi ca un mijloc suplimentar de finanţare în scopul realizării programului de investiţii, pentru care resursele proprii s-au dovedit a fi insuficiente. Contractele de leasing se încheie între agenţii economici şi instituţii specializate sau compartimente din cadrul unor bănci sau societăţi industriale producătoare de utilaje. Astfel, pe baza unui contract, locatorul (proprietarul) cedează locatarului (cel care ia cu chirie) dreptul de a utiliza un bun mobiliar, imobiliar sau un activ necorporal, contra unei chirii, cu posibilitatea de a-1 cumpăra la preţul stabilit între cele două părţi. Durata acestor contracte corespunde perioadei de amortizare a utilajului, cu menţiunea că, la expirarea lor, există posibilitatea înapoierii utilajului către proprietar sau cumpărarea lui la o valoare reziduală. Faţă de sistemul obişnuit de creditare, c.l./b. prezintă avantajul că este uşor de utilizat, permite procurarea unor mijloace fixe necesare fără mobilizări masive de fonduri proprii şi unele facilităţi fiscale, permite lansarea în afaceri a agenţilor economici fară capital iniţial, face posibilă înlocuirea maşinilor uzate moral, prezintă eficienţă ridicată în activităţi nerepetabile, cointeresează furnizorii în asistenţa tehnică. V. şi leasing. CREDIT LOMBARD, c. care se acordă de bănci şi are drept garanţie efecte publice (acţiuni, obligaţiuni, titluri de rentă, înscrisuri funciare, bonuri de tezaur, poliţe) sau obiecte de valoare, diferite mărfuri depuse în gaj (amanetate). în caz de nerambursare a împrumutului la scadenţă, dreptul de proprietate asupra bunurilor amanetate trece asupra băncii care le valorifică prin vânzare, iar din suma rezultată, aceasta îşi recuperează capitalul şi comisioanele aferente. V. şi lombard; lombarda; lombardare. CREDIT OBLIGATAR, relaţii economice bancare în care debitorii sunt organele statale sau agenţii economici emitenţi de obligaţiuni, pe de o parte, şi creditorii, adică subscriptorii şi deţinătorii acestor obligaţiuni, pe de altă parte, care în acest fel îşi angajează capitalurile, cu scopul dobândirii unui venit sigur sub forma principală a dobânzii. C.o. este una dintre cele mai vechi forme ale creditului. C.o. se caracterizează prin următoarele elemente: denumirea societăţii emitente, mărimea creditului, numărul de titluri emise, valoarea nominală, preţul de emisiune, valoarea de rambursare, durata de viaţă a împrumutului, data subscrierii, rata dobânzii nominale, condiţiile de amortizare, clauza de răscumpărare anticipată etc. CREDIT NERAMBURSAT ÎN TERMEN, c. acordat unităţilor economice pentru diferite destinaţii şi nerambursat la scadenţele respective. Aceste c. se ţin într-o evidenţă separată, sunt purtătoare de dobânzi majorate şi se lichidează în ordinea legală de plăţi pe măsura creării disponibilităţilor în contul curent. CREDIT PASIV, c. primit de către debitor, pentru care constituie o obligaţie de plată, în contabilitate, acest credit este înregistrat la conturile de împrumuturi. V. şi credit activ. CREDIT PE DOCUMENTE ÎN CURS DE ÎNCASARE, c. acordat unităţilor economice furnizoare pentru reîntregirea activelor circulante încorporate în produsele livrate, lucrările executate sau serviciile prestate, inclusiv cheltuielile efectuate în contul clienţilor, precum şi sumele reprezentând acumulările băneşti din beneficii şi impozite. Unităţilor economice care se creditează prin cont curent (v.), cu creditarea prin cont separat a documentelor în curs de încasare, creditele li se acordă printr-un cont separat denumit „Cont de împrumut pe documente în curs de încasare". Suma acestui c. care se virează în contul CRE 545 curent se stabileşte pe baza borderoului prezentat băncii de către unităţile economice. C. se acordă pentru perioada până la încasarea contravalorii livrărilor de mărfuri, executărilor de lucrări şi prestărilor de servicii. Rambursarea c. se face prin înregistrarea sumelor încasate, prevăzute de documentele respective, direct în „Contul de împrumut pe documente în curs de încasare44. în cazul documentelor refuzate la plată, rambursarea se face prin stomarea operaţiunii din contul curent. La unităţile economice care se creditează prin contul curent, cu creditarea prin acest cont şi a documentelor în curs de încasare, în limita de creditare se include şi suma medie a documentelor în curs de încasare stabilită cu prilejul planificării creditelor. CREDIT PE TERMEN LUNG, c. ce se acordă pe o durată de peste cinci ani pentru investiţii pe termen lung, cum sunt, de pildă, cele privind construcţiile de locuinţe. Rambursarea c. se face lunar sau trimestrial, când se plăteşte şi dobânda corespunzătoare. CREDIT PE TERMEN MEDIU, c. care se acordă pe o durată de la un an până la cinci ani. Aceste credite se acordă pentru investiţii eficiente, ca şi pentru activitatea de import şi export de mărfuri. Dobânda este mai mare ca la creditul pe termen scurt. Rambursarea c. se face, de regulă, în tranşe lunare sau trimestriale, când se calculează şi se încasează şi dobânda pentru tranşele respective, ca şi pentru restul creditului. Banca preferă să acorde c. pe t. scurt deoarece are în vedere provenienţa resurselor de creditare (v.). CREDIT PE TERMEN SCURT, c. care se acordă pe o durată ce nu depăşeşte 12 luni pentru diferite procese de producţie industriale, agricole şi pentru diverse operaţiuni comerciale. Aceste credite se rambursează integral la scadenţa stabilită. Pentru c. pe ts., dobânda variază în funcţie de destinaţia creditului şi de dobânda pieţei şi se plăteşte de către împrumutat fie trimestrial, fie la scadenţă. C. pe t.s. este foarte mult folosit deoarece corespunde cel mai bine exigenţelor de lichidităţi cerute băncilor de către Banca Naţională a României. De pildă, rezerva minimă obligatorie la Banca Naţională a României trebuie să fie de cel puţin 30% din media soldurilor conturilor de disponibilităţi ale titularilor de conturi, calculată pe zilele lucrătoare ale unei luni. în alte ţări, c. pe t.s. se acordă pe o lună, pe trei luni sau pe cel mult nouă luni. CREDIT PENTRU ACHIZIŢIONAREA DE TRACTOARE Şl MAŞINI AGRICOLE, c. ce se acordă producătorilor agricoli privaţi, individuali şi asociaţi, precum şi societăţilor agricole de către Banca Agricolă şi de alte bănci comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cu dobândă de 15% pe an, pentru cumpărarea de tractoare şi maşini agricole din producţia internă. C. se acordă cu respectarea următoarelor condiţii: c. să reprezinte 85% din valoarea utilajelor achiziţionate, restul urmând a fi achitat cu numerar de către cumpărători; rambursarea creditului se eşalonează pe o perioadă de cinci ani pentru producătorii agricoli privaţi asociaţi, societăţi agricole, şi pe şase ani pentru producătorii agricoli individuali, pentru primul an achitându-se numai dobânda la creditul acordat. CREDIT PENTRU ACOPERIREA CHELTUIELILOR CARE DEPĂŞESC ÎN UNELE TRIMESTRE VENITURILE, c. ce se acordă unităţilor economice în trimestrele în care cheltuielile de producţie prevăzute sunt mai mari decât veniturile, dar pe întregul an sunt prevăzute cu beneficii. C. se acordă pentru acoperirea diferenţei respective şi urmează să se recupereze din beneficiile trimestrelor următoare. Rambursarea c. se face chenzinal, în trimestrele prevăzute cu beneficii, din contul curent. CREDIT PENTRU ACTIVITATEA DE SERVICE DESTINATĂ STRĂINĂTĂŢII, c. ce se acordă unităţilor care furnizează la export maşini şi utilaje, prestează servicii şi acordă asistenţă tehnică beneficiarilor străini aflaţi atât în străinătate, cât şi în ţara noastră. Aceste servicii privesc: montajul, punerea în funcţiune, efectuarea de probe, remedieri, reparaţii, 546 CRE urmărirea comportării în exploatare a utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor livrate în limitele termenelor de garanţie etc. Unităţile care prestează astfel de servicii au nevoie de stocuri de piese de schimb în străinătate şi în ţară, pentru funcţionarea maşinilor şi a utilajelor respective în cadrul termenului de garanţie. Aceste stocuri se creditează la costul stabilit, dacă se fabrică la întreprinderea respectivă, şi la preţul de aprovizionare, dacă acestea sunt achiziţionate. Stocurile respective se creditează pentru maxim trei ani de la constituire, în limita anumitor plafoane. Stocurile de piese de schimb mai vechi de trei ani şi cele care depăşesc plafonul aprobat se evidenţiază în împrumuturi restante din activitatea de comerţ exterior. Rambursarea creditului se face pe măsura încasării de la partenerii străini a contravalorii pieselor consumate în activitatea de service şi a pieselor livrate din stoc la cererea clienţilor externi, efectuându-se înregistrările respective în contul „împrumut pentru activitatea de comerţ exterior", şi din sumele primite de întreprinderile de comerţ exterior ca echivalent în lei al valutei încasate de la beneficiarii lucrărilor respective. CREDIT PENTRU CHELTUIELI SEZONIERE, c. ce se acordă pentru acoperirea cheltuielilor sezoniere care nu pot fi recuperate în trimestrul respectiv prin includerea lor în costul producţiei sau al materialelor colectate. Se rambursează în termenele stabilite de bancă, de comun acord cu unitatea debitoare, indiferent de realizarea sau nerealizarea programului de colectare sau de producţie, însă nu mai târziu de finele anului respectiv. CREDIT PENTRU CONSTRUCŢII DE LOCUINŢE, c. pe termen lung cu garanţie ipotecară, care se acordă pentru construirea de locuinţe. Acest c. se acordă cu dobândă, în general, redusă, precum şi cu un comision plătit de beneficiarul locuinţei la aprobarea dosarului de credit. Dobânda se plăteşte lunar, o dată cu ratele de rambursat. Creditul poate fi rambursat şi înainte de termen, însă cu o dobândă majorată. V. şi ipotecă; ipotecare. CREDIT PENTRU CONTRACTAREA PRODUCŢIEI AGRICOLE, c. ce se acordă de către unităţile Băncii Agricole producătorilor cu gospodărie individuală care au încheiat contracte cu unităţile de stat, pe o durată de timp de până la 12 luni, iar pentru predarea tineretului taurin la îngrăşat, de până la 36 de luni. Pentru cauze obiective, unităţile bancare pot prelungi durata de folosire a creditelor. Creditul poate reprezenta până la 60% din valoarea producţiei contractate şi se acordă pe bază de cerere, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: solicitanţii să dispună la încheierea contractelor cu unităţile de stat de baza materială necesară pentru livrarea de produse agricole; creditele să se solicite cu cel puţin 30 de zile înaintea termenului de livrare a produselor; solicitanţii să nu aibă datorii restante faţă de bancă, provenite din credite anterioare. Creditul se garantează cu cesiunea în favoarea băncii a drepturilor băneşti pe care producătorii le au de încasat de la unităţile de stat şi cu bunurile pe care aceştia le au în proprietate. De asemenea, unităţile contractante garantează faţă de bancă rambursarea la scadenţă a creditelor pe baza contractelor pe care le au încheiate cu producătorii. La creditele rambursate la termen dobânda este de 15%, iar pentru cele restante de 45%. Scadenţa creditelor ce se acordă se stabileşte la datele la care urmează să se predea produsele contractate. Creditele se rambursează din sumele care se cuvin producătorilor pentru produsele predate unităţilor contractante, din despăgubirile care li se cuvin de la organele societăţii de asigurări şi din diferite alte venituri ale debitorilor. Creditele care nu se rambursează la scadenţă se recuperează din contul unităţilor care le-au garantat. Dacă în urma controlului efectuat se constată că au fost încheiate contracte fară ca acestea să aibă o bază materială sau că unităţile de stat n-au urmărit executarea contractelor, banca are dreptul să procedeze la recuperarea creditelor de la debitor sau de la unităţile contractante, înainte de scadenţă. Contractele de livrare în temeiul cărora se acordă credite constituie titluri executorii pentru bancă atât faţă de producătorii cu gospodărie individuală, cât şi faţă de unităţile contractante. CRE 547 CREDIT PENTRU CUMPĂRAREA DE AUTOTURISME, c. care se acordă, la cerere, persoanelor fizice pentru achiziţionarea de autoturisme şi reprezintă însăşi garanţia împrumutului. C. se acordă pe termen mediu (1-5 ani), cu dobândă relativ redusă. Pentru stimularea cumpărării anumitor mărci de autoturisme şi pentru ocuparea unui segment important al pieţei, dobânzile la astfel de credite sunt, de regulă, scăzute. CREDIT PENTRU DIFERENŢE DE PREŢ, c. ce se acordă întreprinderilor care livrează mărfuri la export, în situaţiile în care produsele respective nu se încadrează în coeficientul raportului oficial de schimb al leului cu alte valute. Cuantumul creditului este egal cu sumele ce urmează să se încaseze sub formă de diferenţă de preţ nefavorabilă de la bugetul de stat, până la decontarea lor. Când se exportă maşini, utilaje şi instalaţii complete pe credit pe termen scurt (v.), creditele corespunzătoare diferenţelor de preţ devin scadente după încasarea contravalorii lor de la întreprinderile de comerţ exterior. CREDIT PENTRU ECHIPAMENT, c. care se acordă pentru echipament (investiţii), în vederea acoperirii temporare a decalajului dintre resursele proprii şi cheltuielile curente pentru finanţarea investiţiilor productive corporale şi necorporale ale agenţilor economici. Creditarea se face pe termen scurt (până la 12 luni) şi pe total activitate de investiţii sau pe obiective ori acţiuni de investiţii. C. pentru e. se mai acordă pentru: "acoperirea cheltuielilor privind efectuarea probelor tehnologice; "achiziţionarea de către beneficiarul de investiţii a unor materiale speciale potrivit contractului de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj; ■achiziţionarea de maşini, utilaje, instalaţii şi alte active fixe; "amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spaţiilor şi capacităţilor de producţie existente. Cauzele principale care pot determina lipsa temporară de resurse proprii pentru investiţii sunt: "decalajul dintre constituirea resurselor proprii şi necesităţile de plată, rezultate din derularea contractelor cu furnizorii şi antreprenorii de investiţii; "realizarea în devans a unor cheltuieli de investiţii reprezentând lucrări şi/sau achiziţii de utilaje. CREDIT PENTRU FACILITĂŢI DE CONT, c. care se acordă agenţilor economici pe o perioadă foarte scurtă de timp (până la 15 zile calendaristice), în situaţiile în care, din cauze economice justificate, nu pot face faţă temporar plăţilor. Aceste c. se pot acorda agenţilor economici cu o situaţie economico-financiară foarte bună pentru acoperirea decalajului creat în fluxul de lichidităţi ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate. CREDIT PENTRU INFLUENŢE CONJUNCTURALE, c. care se acordă întreprinderilor producătoare de mărfuri pentru export şi organizaţiilor de aprovizionare şi desfacere, pentru influenţele conjuncturale nefavorabile provenite din activitatea de comerţ exterior, până la decontarea cu fondul conjunctural. C. se aprobă pe baza cererii întreprinderii, la termenele stabilite împreună cu banca şi cel mai târziu cu prilejul verificării garanţiei creditelor, şi se rambursează pe măsura încasării sumelor de la fondul conjunctural, dar nu mai târziu de primele două luni ale trimestrului următor. CREDIT PENTRU INVESTIŢIILE POPULAŢIEI, c. care se acordă de către bănci şi » t ’ ..... .. de Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru realizarea anumitor investiţii. Unităţile băncii acordă astfel de credite producătorilor cu gospodărie individuală, pentru dezvoltarea producţiei, procurarea de animale de producţie, material săditor în scopul realizării de plantaţii pomicole şi viticole, pentru diferite destinaţii agrozootehnice etc. Cuantumul c. poate reprezenta până la 70% din valoarea acestor acţiuni şi obiective de investiţii, iar producătorii au obligaţia să contracteze cu organizaţiile de stat livrarea de produse, din valorificarea cărora să se asigure rambursarea creditelor respective la scadenţă. C. se acordă pe durate de timp diferenţiate de la trei până la zece ani. C. pentru i.p. se acordă şi producătorilor cu gospodărie individuală 548 CRE constituiţi în asociaţii, pentru realizarea unor obiective de interes comun. Producătorii respectivi beneficiază de credite numai dacă încheie contracte cu unităţile de stat pentru livrarea produselor realizate, din a căror valorificare să se ramburseze creditele la scadenţă, inclusiv dobânzile aferente. Casa de Economii şi Consemnaţiuni acordă populaţiei, din disponibilităţile sale, c. pentru construirea de locuinţe proprietate personală. Aceste credite se acordă pentru: constituirea avansurilor minime necesare construirii de locuinţe; cumpărarea de locuinţe din fondul locativ al statului; construirea de case proprietate personală; completarea costului integral al locuinţelor proprietate personală în baza cărora beneficiarii de credite pot contracta cu prioritate construirea de astfel de locuin{e. Nivelul dobânzii pentru aceste credite variază de la 15% până la 30%, în funcţie de felul şi de mărimea creditului, de cuantumul salariului tarifar lunar sau de mărimea venitului mediu lunar al debitorului, de termenul de rambursare a creditului etc. Cetăţenii care încheie convenţii pentru cazarea turiştilor străini beneficiază de credite acordate de C.E.C. în scopul amenajării locuinţelor respective. Pentru aceste c., C.E.C. percepe o dobândă redusă. Nerestituirea la termenele stabilite a ratelor scadente atrage după sine majorarea dobânzii pentru ratele restante. C. pentru construirea de locuinţe proprietate personală se garantează prin constituirea de ipotecă asupra respectivelor locuinţe, iar contractele de împrumut au valoare de înscrisuri autentice şi constituie titluri executorii. Beneficiarii garantează creditele pentru întreaga lor valoare prin gaj de valori materiale, garanţii personale şi cesiuni de drepturi de creanţă. Locuinţele proprietate personală şi celelalte bunuri dobândite de populaţie cu ajutorul creditelor pot fi înstrăinate - până la rambursarea integrală a creditelor - numai cu acordul prealabil al unităţilor care au acordat creditele respective. CREDIT PENTRU MĂRFURI FABRICATE DESTINATE EXPORTULUI Şl AMBALAJELE AFERENTE, c. care se acordă întreprinderilor producătoare de mărfuri pentru export, separat de activitatea de bază, din momentul constituirii stocurilor sau al efectuării cheltuielilor, până la încasarea contravalorii lor. Mărfurile fabricate pentru export se creditează numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie contractate la extern; să existe calculaţii de eficienţă în valută pentru fiecare produs; să fie recepţionate, cu viza controlului de calitate; să fie evidenţiate separat şi păstrate în condiţii corespunzătoare. Unităţile economice solicită creditele, de regulă, la intervale de timp egale cu timpul pentru care li s-a aprobat normativ în cadrul produselor finite. Mărfurile destinate exportului se creditează la costul de producţie efectiv, fară a-1 depăşi pe cel prevăzut, la care se adaugă şi cheltuielile speciale de export. Necontractarea sau neexportarea mărfurilor într-un anumit interval de timp determină trecerea creditelor în contul „împrumuturi restante din activitatea de comerţ exterior". Ambalajele aferente mărfurilor destinate exportului se creditează, ca şi mărfurile, prin contul „împrumuturi pentru activitatea de comerţ exterior", din momentul utilizării lor la ambalarea produselor, cu condiţia să nu fie cuprinse în costurile mărfurilor sau în cheltuielile speciale de export. Ambalajele se creditează la preţul de aprovizionare sau la costul efectiv în limita celui stabilit, dacă sunt din producţie proprie. CREDIT PENTRU MĂRFURI LIVRATE LA EXPORT ÎN CURS DE ÎNCASARE Şl PENTRU CHELTUIELILE DE CIRCULAŢIE AFERENTE, c. care constă în transformarea împrumuturilor acordate pe stocuri în împrumuturi pe documente în curs de încasare, pe măsura livrării mărfurilor la export. C. se acordă practic fară să aibă loc vreo operaţiune în contul „împrumut pentru activitatea de comerţ exterior" şi fară ca unităţile economice să depună în prealabil, la bancă, vreo documentaţie. C. se poate acorda şi pentru cheltuielile de circulaţie (manipulare, înmagazinare, transport etc.) până la frontiera română. Termenul de acordare a c. variază între 30 şi 90 de zile, stabilite de la data depunerii facturii externe în bancă. Rambursarea se face din sumele virate de către întreprinderile de comerţ exterior, care reprezintă: echivalentul în lei al valutei încasate, împrumuturile primite de la bancă pentru vânzări de mărfuri pe credit comercial, sumele primite de la bugetul de stat pentru exporturile pe credit guvernamental şi cele care rezultă din operaţiuni de compensare CRE 549 cu importuri, sumele încasate de la buget pentru diferenţele de preţ nefavorabile, rezultate din operaţiunile de comerţ exterior. Unităţile bancare verifică garanţia creditelor şi controlează încasarea la termen a mărfurilor livrate la export. Creditele care nu se rambursează la termen se trec în contul „împrumuturi restante din activitatea de comerţ exterior*4. CREDIT PENTRU MĂRFURI PREZENTATE LA EXPOZIŢII Şl TÂRGURI INTERNAŢIONALE, c. ce se acordă întreprinderilor pentru produsele care au această destinaţie, pe baza aprobării de participare şi pe baza indicatorilor programului de producţie. Creditul se acordă pe baza cererii întreprinderii din momentul fabricării produselor şi se pune la dispoziţie prin contul de împrumut pentru activitatea de comerţ exterior. Creditarea acestor mărfuri se face la costul lor efectiv, în limita costului planificat, plus cheltuielile ocazionate de prezentarea exponatelor. Cheltuielile reclamate de prezentarea exponatelor se creditează numai dacă se suportă de către întreprinderea producătoare şi dacă nu sunt prevăzute în costuri. Rambursarea se face în termen de 60 de zile de la vânzare, dacă exponatele se vând în cadrul expoziţiei sau al târgului internaţional, şi în termen de 100 de zile de la închiderea expoziţiei sau a târgului, pentru cele nevândute. Nerespectarea acestor termene determină trecerea creditului în contul „împrumuturi restante din activitatea de comerţ exterior**. CREDIT PENTRU MĂRFURI TRIMISE ÎN STRĂINĂTATE ÎN DEPOZITE SAU CONSIGNAŢIE, PENTRU PROBE SAU DEMONSTRAŢII, c. care se acordă unităţilor producătoare prin „Contul de împrumut pentru activitatea de comerţ exterior** din momentul fabricării şi până când sunt valorificate mărfurile, însă fară a depăşi 12 luni de la expedierea lor. Mărfurile sunt trimise în depozite sau consignaţie pe baza aprobărilor date de organele ierarhic superioare competente. Dacă depozitele în care se trimit mărfurile nu aparţin agenţiilor economice româneşti, acordarea creditului necesită şi o garanţie din partea unei bănci adresate de banca din România, precum şi dovada că mărfurile respective sunt asigurate. Creditarea se face la costul efectiv al mărfurilor respective, în limita celui planificat. Dacă cheltuielile de transport, asigurare etc. nu au fost cuprinse în costuri, pentru acestea nu se pot acorda credite. Pentru mărfurile vândute, rambursarea c. se face din sumele primite reprezentând echivalentul în lei al valutei încasate. în cazul în care mărfurile nu se vând în termenele stabilite, creditele respective se înregistrează în contul „împrumuturi restante din activitatea de comerţ exterior**. CREDIT PENTRU MICA MECANIZARE, c. care se acordă operativ unităţilor economice, pentru introducerea progresului tehnic, în vederea creşterii productivităţii muncii, sporirii producţiei, reducerii costurilor de producţie, creşterii beneficiilor şi ridicării eficienţei economice. Practic, acest c. se eliberează pentru mecanizare, modernizarea utilajelor şi instalaţiilor, perfecţionarea soluţiilor tehnologice, eliminarea de locuri înguste etc., în condiţiile în care lucrările respective nu sunt prevăzute în programul de investiţii, au destinaţie productivă şi eficienţă economică imediată, spre a se putea rambursa c. din beneficii, iar sporul de producţie ce se va realiza are desfacerea asigurată etc. Rambursarea creditului se face din beneficii în termen de până la cinci ani (în anul intrării în funcţiune din beneficii), din economiile care se realizează la pierderi sau din subvenţii de la bugetul de stat. CREDIT PENTRU NEVOI TEMPORARE, c. ce se acordă unităţilor economice care au greutăţi financiare temporare din cauze obiective, ca urmare a creării unor stocuri peste fondurile asigurate prin normativul de materii prime, materiale, producţie neterminată, semifabricate, produse finite şi mărfuri. C. se acordă operativ, cu dobânda normală (curentă), pe perioada de timp necesară înlăturării cauzelor care au determinat cerinţele de fonduri suplimentare, însă fară a depăşi 90 de zile. C. pentru n.t. se acordă dacă stocurile respective s-au constituit din următoarele cauze: "primirea înainte de termenele contractuale a unor materii prime, materiale, combustibil etc.; "întreruperea producţiei din cauze de forţă majoră; ■neprimirea în termenul contractual a unor materii prime, materiale, agregate; "nelivrarea 550 CRE unor produse finite sau mărfuri din cauza impracticabilităţii căilor de comunicaţie sau a lipsei mijloacelor de transport; "executarea unor comenzi sau contracte înainte de termenele stabilite; ■neîncasarea la termen a produselor, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate, din cauza lipsei capacităţii de plată a clienţilor. C. pentru n.t. se acordă în scopul aprovizionării tehnico-materiale reclamate de înfăptuirea contractelor economice, pentru producţia în curs de fabricaţie, produse finite şi mărfuri, în limitele şi în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor şi centralele băncilor. C. se acordă în limita unui plafon stabilit sucursalei bancare. Resursele băneşti ce urmează a fi împrumutate de la bancă se obţin dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: garantarea materială a creditelor - care este un criteriu important ce stă la baza creditării; acordarea creditului trebuie să aibă în vedere scopuri strict delimitate, în raport cu care se stabilesc şi se realizează indicatorii ce caracterizează procesul de creditare. Creditul se obţine de la bancă pe baza garanţiei obligatorii formate din: bunurile care se procură din credite; concesionarea în favoarea băncii a drepturilor băneşti pe care beneficiarul de credite le are de primit de la alte unităţi economice; titluri de valoare. Garanţia şi utilizarea creditelor se verifică de bancă. Verificarea are ca scop identificarea existenţei activelor imobilizate şi a pierderilor care se trec la credite restante. Suma acestora şi a creditelor nu trebuie să depăşească plafonul stabilit prin planul de trezorerie. Pot beneficia de aceste credite agenţii economici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: "sunt înscrişi în Registrul Comerţului; "posedă capital social; "au conturi deschise la bănci; "acceptă clauzele contractului de împrumut; ■prezintă băncii garanţia şi documentele care să ateste că desfaşoară o activitate legală şi eficientă; "îndeplinesc cerinţele de bonitate caracterizate prin lichiditate, solvabilitate şi rentabilitate. Aceste c. se rambursează la termenele stabilite în momentul acordării; dacă greutăţile financiare persistă din cauze obiective, unităţile bancare pot acorda prelungiri în cadrul termenului maxim de 90 de zile. CREDIT PENTRU PLĂŢI, c. care se acordă în cazul în care întreprinderile nu au disponibil suficient în contul de la bancă pentru a putea efectua plăţile către furnizori. CREDIT PENTRU PRODUSE CU CICLU LUNG DE FABRICAŢIE, c. ce se acordă unităţilor economice care execută produse cu ciclu lung de fabricaţie, pentru producţia destinată exportului, precum şi pentru produsele destinate consumului intern (utilaje destinate investiţiilor pentru care fondurile de investiţii sunt prevăzute în programul beneficiarilor, la termenele de livrare a produselor, diferenţa dintre cheltuielile efectiv înregistrate pe comenzi la construcţiile de nave şi sumele încasate de la beneficiari, pe baza coeficienţilor tehnici de execuţie, care apar în anumite perioade, până la regularizare). C. se acordă printr-un cont separat de împrumut, în limita plafoanelor de creditare. Cuantumul c. se stabileşte la începutul trimestrelor pe baza situaţiilor de lucrări întocmite chenzinal de către unităţile economice şi prezentate băncii. Rambursarea c. se face din contul curent, pe măsura livrării produselor şi cel mai târziu la termenele prevăzute în contractele încheiate cu beneficiarii. CREDIT PENTRU REFACEREA CAPACITĂŢII DE PLATĂ, c. ce se acordă întreprinderilor în acele perioade în care nu-şi pot asigura efectuarea plăţilor scadente (plăţi pentru aprovizionări, lucrări executate şi servicii prestate de terţi) din fondurile proprii, din încasări şi din credite curente aprobate, ca urmare a unor frecvente imobilizări de active circulante (aprovizionări neraţionale, nerealizarea ritmică a producţiei, depăşirea costurilor de producţie, fabricarea unor produse fară desfacere asigurată, fară preţuri aprobate sau necorespunzătoare sub aspect calitativ). C. pentru r.c. de p. se acordă la cererea unităţilor economice pe o durată de timp de cel mult şase luni, iar în cazuri justificate şi cu aprobarea centralei băncii se poate acorda până la 12 luni, pe baza unei analize temeinice efectuate împreună cu organele bancare. Termenele de acordare a acestui c. se stabilesc în funcţie de măsurile la care unitatea economică se angajează pentru înlăturarea şi preîntâmpinarea deficienţelor şi restabilirea echilibrului între încasări şi plăţi. Pentru acest c. se percep dobânzi CRE 551 majorate. Rambursarea c. se efectuează pe măsura înlăturării cauzelor care au generat dezechilibrul între încasările şi plăţile unităţii economice, însă cel mai târziu la scadenţa stabilită de bancă. Pe toată durata creditării, ministerul de resort, consiliul local - după caz - au obligaţia să se preocupe de luarea măsurilor care să asigure înlăturarea şi preîntâmpinarea cauzelor ce au determinat depăşirea cerinţelor de fonduri. Dacă unitatea economică beneficiară a acestui credit se menţine totuşi în incapacitate de plată o perioadă de timp de peste 60 de zile, banca creditoare instituie controlul prealabil asupra plăţilor întreprinderii (v.), având dreptul să refuze efectuarea acelor plăţi care încalcă normele privind gospodărirea judicioasă a mijloacelor materiale şi băneşti, disciplina economică şi financiară şi să dispună introducerea unor instrumente de decontare, condiţionate de existenţa prealabilă a disponibilităţilor de plată. Concomitent, băncile, de comun acord cu organul ierarhic superior al unităţii economice în cauză, analizează situaţia economico-financiară a întreprinderii şi propun sau determină luarea de măsuri care să aibă ca efect redresarea economico-financiară a unităţii. CREDIT PENTRU REPARAŢII CAPITALE, c. care se acordă unităţilor economice pentru efectuarea reparaţiilor capitale eşalonate pe o perioadă de timp mai mare de un an, cu dobândă, precum şi atunci când reparaţiile se execută înainte de data stabilită, iar sursele proprii nu s-au constituit integral. Se creditează integral - în limita plafoanelor de creditare -cheltuielile privind reparaţiile capitale care vor fi trecute pe costuri sau pe cheltuielile de circulaţie în perioadele viitoare. Cerinţele suplimentare de credite se satisfac din rezerva de credite a sucursalei. C. se acordă numai după verificarea prealabilă a activităţii economice, lunar, cu ocazia analizei balanţelor de verificare şi a bilanţurilor contabile întocmite pentru luna expirată, şi se rambursează eşalonat la datele când cheltuielile cu reparaţiile capitale sunt prevăzute să fie incluse în costurile de producţie. CREDIT PENTRU STOCURI DE VALORI MATERIALE, CHELTUIELI DE PRODUCŢIE Şl DE CIRCULAŢIE, c. care se acordă unităţilor economice prin contul curent, pentru constituirea stocurilor de valori materiale, pentru cheltuielile de producţie şi de circulaţie corespunzătoare creşterii activelor circulante de la un an la altul, precum şi pentru creşterile din anii anteriori, dar nerambursate din cauza neîndeplinirii condiţiilor stabilite în vederea acoperirii lor. C. se mai acordă pentru stocurile de valori materiale, pentru cheltuielile de producţie şi de circulaţie corespunzătoare diferenţei dintre normativele trimestriale şi normativul minim din anul curent, pentru stocurile de valori materiale, cheltuielile de producţie şi de circulaţie corespunzătoare completării avansului primit de la buget, până la stabilirea necesarului efectiv de active circulante (la unităţile economice noi), precum şi pentru cele corespunzătoare necesarului suplimentar de active circulante intervenit în cursul anului, când se modifică sarcinile de producţie (la unităţile economice în funcţiune). De asemenea, astfel de c. se acordă pentru stocurile de materii prime, materiale, obiecte de inventar, piese de schimb, producţie neterminată, semifabricate, produse finite etc. necesare pentru realizarea planului şi care se constituie peste fondurile asigurate prin normativul activelor circulante, dacă acestea sunt de bună calitate, au asigurate consumul şi desfacerea şi sunt depozitate şi păstrate în condiţii corespunzătoare etc. C. se rambursează din beneficii în cursul anului sau la finele anului, în funcţie de obiectul creditului. CREDIT PENTRU STUDII, c. care se acordă pentru întreţinerea studenţilor în perioada studiilor şi care urmăreşte acoperirea taxelor universitare respective. Dobânzile sunt mici; aceste c. au o pondere modică în totalul creditelor bancare acordate. CREDIT PERFORMANT, c. pentru care banca percepe dobânda fară dificultăţi, tranşele de credit se încasează la termenele fixate, iar la scadenţă se asigură rambursarea integrală a creditului. 552 CRE CREDIT PERSONAL, c. care se acordă fară nici o altă garanţie reală decât încrederea în solvabilitatea debitorului. C.p. poate fi acoperit sau întărit prin garanţia personală sau solidară a altor persoane care, angajându-şi răspunderea pentru debitor, diminuează riscul eventualei lui insolvabilităţi. CREDIT PLAFONAT, c. acordat unei întreprinderi până la o anumită limită valorică (plafon). CREDIT PRIVAT, c. care se contractează de către o întreprindere privată sau o persoană fizică, cu o unitate bancară. în funcţie de modul de garantare a c., există c. real garantat cu valori materiale certe şi c. personal, care se acordă pe baza încrederii, a prestigiului împrumutatului. Prestigiul persoanei împrumutate se bazează pe capacitatea economică, pe valorile materiale de care dispune persoana în cauză. C. personal poate fi acordat şi în cazul în care persoana care solicită împrumutul nu este îndeajuns de bine cunoscută sau nu prezintă suficiente garanţii morale, prin garanţie personală sau solidară a altor persoane care se angajează pentru împrumutat şi astfel diminuează riscul eventualei insolvabilităţi. Din aceste puncte de vedere, c. personale pot fi c. acoperite şi c. descoperite. C.p. se pot acorda pe termen scurt (până la un an), pe termen mediu (de la 1 la 5 ani) şi pe termen lung (peste 5 ani). C.p. pot fi interne (contractate în ţară) şi externe (contractate în străinătate). C.p. mai pot fi denunţabile, când se cere restituirea lor înainte de scadenţă prin notificarea unui aviz prealabil, şi nedenunţabile, când contractul de credit nu prevede şi asemenea clauză. CREDIT PUBLIC, relaţii băneşti prin mijlocirea cărora statul atrage - cu titlu rambursabil şi pe baza principiului participării voluntare - o parte din mijloacele băneşti temporar disponibile ale populaţiei şi ale unor organizaţii obşteşti, sub forma depunerilor la Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi, eventual, a subscrierilor la împrumuturile publice de stat, pe care le foloseşte pentru dezvoltarea economiei şi culturii naţionale. Mijloacele băneşti obţinute pe această cale sunt resurse împrumutate şi deci nu constituie venituri definitive ale statului. C.p. este o parte componentă a creditului, dar care se deosebeşte de creditul bancar (v.); în timp ce la creditul bancar statul este creditor, în c.p. el este debitor. Creditul bancar este garantat cu valorile materiale ale întreprinderilor şi cooperativelor debitoare, în timp ce c.p. este garantat cu întregul patrimoniu material şi cultural al statului şi cu veniturile bugetului statului. C.p. a cunoscut în ţara noastră mai mult forma mobilizării economiilor băneşti ale populaţiei la C.E.C., care prezintă avantajul că are o mai mare sferă de cuprindere şi, totodată, este mai elastică şi mai adaptabilă la evoluţia economiilor băneşti individuale ale cetăţenilor. Mobilizarea la C.E.C. a economiilor băneşti ale populaţiei în etapa actuală este determinată, între altele, de existenţa proprietăţii personale, a producţiei de mărfuri, a relaţiilor marfa-bani, de acţiunea legii valorii. C.p. îndeplineşte două funcţii, şi anume: a) funcţia de mobilizare, păstrare, fructificare şi restituire a economiilor băneşti ale populaţiei; b) fUncţia de control. Mobilizarea economiilor băneşti ale populaţiei la C.E.C. reprezintă o redistribuire temporară a părţii corespunzătoare a venitului naţional. Soldul stabil al acestor depuneri este folosit pentru dezvoltarea economiei naţionale şi pentru creditarea populaţiei în vederea construirii de locuinţe proprietate personală etc. în procesul economisirii, funcţia de control nu priveşte veniturile băneşti ale populaţiei, ci are ca obiective urmărirea consumului de muncă vie şi materializată, crearea, distribuirea, redistribuirea şi utilizarea venitului naţional, acoperirea permanentă a veniturilor băneşti ale populaţiei cu mărfuri şi servicii, existenţa unei juste corelări a fondului de cumpărare al populaţiei cu fondul de mărfuri, absorbirea plusurilor de numerar din economie etc. C.p. se poate contracta de către stat pentru completarea resurselor sale în cazurile în care veniturile sale ordinare sunt insuficiente. C.p. poate fi productiv, când este destinat modernizării întreprinderilor existente şi înfiinţării de noi întreprinderi, şi neproductiv, când este folosit pentru efectuarea cheltuielilor de apărare naţională, întreţinere a organelor statului etc. CRE 553 CREDIT REAL (GARANTAT SAU ACOPERIT), c. care se acordă pe baza unei garanţii date de către debitor creditorului. Garanţia poate fi constituită din valori mobiliare sau imobiliare, precum şi din scrisori de garanţie. CREDIT RESTANT, v. CREDIT NERAMBURSAT ÎN TERMEN. CREDIT REVOLVING, formă importantă a c. de consum, apărută în anii 1930-1940, care s-a extins o dată cu folosirea pe scară largă a cărţilor de credit. Trăsăturile principale ale c.r. sunt următoarele: "se acordă pe baza unei convenţii încheiate între părţi; "dă posibilitatea consumatorului să cumpere mărfuri sau să obţină împrumuturi fie direct de la creditor, fie indirect, prin folosirea cărţilor de credit, în momentul cel mai potrivit pentru el; "consumatorul face plata fie în totalitate pentru creditul în curs, fie prin plăţi parţiale, periodice, în funcţie de posibilităţi. Date fiind avantajele, această formă de c. s-a extins mult în ultimul timp şi tinde să devină preponderentă în cadrul creditelor de consum. C.r. poate fi revocabil şi irevocabil. CREDIT ROTATIV („ROLL OVER“), c. care se acordă în relaţiile bancare internaţionale pe perioade medii (3-5 ani) şi lungi (7-10 ani). C. se acordă la întreaga valoare la data negocierii şi se rambursează în rate trimestriale sau, cel mai frecvent, semestrial, iar dobânda care se percepe este variabilă. Caracteristica acestui c. constă în faptul că fondurile care se acordă cu împrumut pe termen mediu şi lung sunt procurate de banca creditoare de pe piaţa eurovalutelor de la alte bănci, sub forma creditelor atrase pe termen scurt, prin refinanţare periodică la intervale de trei luni, şase luni sau un an. CREDIT SPECIAL, minusul care apare în urma comparării angajamentelor unei unităţi economice cu garanţia sa materială faţă de bancă. Minusul de garanţie se trece la împrumuturi restante. împrumuturile restante apar cu prilejul verificării garanţiei creditelor. în cazul când imobilizările care au determinat apariţia minusului de garanţie se lichidează în intervalul de la sfârşitul lunii şi până la data când se face verificarea garanţiei, împrumuturile care se trec la restanţă se calculează ca diferenţă între minusul de garanţie şi volumul imobilizărilor lichidate. Concomitent cu trecerea la c.s., plafonul de creditare se modifică în mod corespunzător, avându-se în vedere că angajamentele din contul curent şi cele restante nu pot depăşi plafonul aprobat. Dacă se constată un plus de garanţie, acesta poate fi folosit - în anumite condiţii -pentru rambursarea eventualelor c. restante existente la sfârşitul perioadei pentru care se face verificarea. împrumutul se rambursează din contul curent, pe măsura lichidării cauzelor care l-au determinat, reconstituindu-se, concomitent cu suma respectivă, plafonul de creditare la acest cont. Dacă se menţine la un nivel superior plafonului de creditare, rambursarea se face din contul curent până când cuantumul lui scade sub plafonul de creditare. împrumutul se rambursează pe baza dispoziţiei de plată (v.) prezentate de întreprindere la bancă, în care se arată modul cum au fost lichidate imobilizările. CREDIT TEHNIC, suma limită (plafonul valoric) până la care, în cazul unui cont de clearing, asupra soldului care rezultă din livrările dintre cele două părţi contractante nu se calculează nici un fel de dobândă. în cazul în care soldul depăşeşte c.t, dacă nu este stins prin livrări de mărfuri de către cealaltă parte într-un anumit termen, soldul poate fi acoperit în devize libere. Asupra soldului care depăşeşte c.t se calculează dobânzi. C. se stinge în momentul creării disponibilului necesar. CREDIT TRANSFERABIL, c. care se poate transfera în anumite condiţii, cunoscute şi specificate, de la beneficiarul iniţial către alt beneficiar. CREDIT VAMAL, înlesnire fiscală ce se acordă importatorilor sau exportatorilor (persoane juridice sau persoane fizice) de bunuri, în baza căreia plata taxelor vamale şi a altor 554 CRE taxe de import se efectuează ulterior, într-o anumită perioadă de timp, care poate reprezenta chiar ani. C.v. se acordă importatorilor care fac importuri permanente şi relativ constante ca mărime, care îndeplinesc un rol important în economie şi se bucură de bonitate economică şi financiară. C.v. se acordă de organele vamale, pe baza unor garanţii şi cu plata de dobânzi. Importatorii care beneficiază de c.v. au avantajul că plătesc taxele vamale ulterior din încasările obţinute ca urmare a vânzărilor mărfurilor importate. CREDITARE BANCARĂ, activitate bancară prin care se acordă credite în concordanţă cu principiile creditului bancar. C.b. este operativă, elastică şi adaptabilă cerinţelor temporare de fonduri băneşti ale unităţilor economice, contribuind la determinarea corectă a mărimii lor. Dobânda percepută stimulează gospodărirea eficientă atât a fondurilor proprii, cât şi a celor împrumutate. Controlul efectuat în procesul creditării bancare contribuie la întărirea disciplinei financiare, a celei de credite, la prevenirea şi la lichidarea stocurilor supranormative, la creşterea vitezei de rotaţie a activelor circulante. V. şi dobândă; principiile creditării bancare pe termen scurt. CREDITARE DIFERENŢIATĂ, acordare de c. unităţilor economice, în mod diferenţiat, avându-se în vedere calitatea activităţii economico-financiare, felul cum îşi gospodăresc fondurile pe care le au la dispoziţie, precum şi îndeplinirea cantitativă şi calitativă a programului lor economic. C.d. presupune un control bancar sistematic asupra felului cum unităţile economice îşi gospodăresc fondurile, identificarea acelor unităţi economice care nu folosesc raţional fondurile aprobate. Volumul, felul şi dobânda creditelor depind de calitatea activităţii unităţilor economice, de colaborarea operativă a acestora cu unităţile bancare, de folosirea resurselor proprii şi împrumutate cu maximum de eficienţă şi de identificarea, lichidarea şi preîntâmpinarea cauzelor care conduc la deficienţe în folosirea tuturor resurselor existente la dispoziţia unităţilor economice etc. CREDITARE GLOBALĂ, acordare de credite prin acelaşi cont curent pentru toate elementele de active circulante care se procură cu ajutorul creditului. V. şi cont curent bancar; dobândă; principiile creditării bancare pe termen scurt; creditare bancară. CREDITARE LIMITATĂ, acordare de credite de către unităţile bancare unităţilor de stat, private şi cooperatiste în cadrul anumitor limite, cu respectarea normelor de creditare. V. şi plafon de credite; plafon de credite al contului curent. CREDITARE PE OBIECT, acordare de credite prin cont separat pentru fiecare element de active circulante care se creditează. CREDITAREA MATERIALELOR APROVIZIONATE DE CĂTRE BENEFICIARII DE INVESTIŢII, acordare de credite beneficiarilor de investiţii pentru materialele procurate în vederea executării lucrărilor de investiţii în regie sau în antrepriză. Creditarea se face de către unităţile finanţatoare în cadrul plafonului de credite trimestrial stabilit de comun acord cu beneficiarii, pe baza unei cereri-contract de împrumut. Materialele achiziţionate de beneficiarii de investiţii se decontează cu ajutorul documentelor de plată, din contul de credite, în cadrul unui plafon de credite stabilit. C. se garantează cu materialele existente în stoc. Asupra creditelor negarantate şi creditelor acordate pentru obiectivele nepuse în funcţiune la termen se percep dobânzi majorate. La lucrările executate în regie, creditele acordate se rambursează cu valoarea materialelor încorporate în cursul lunii, pe baza dispoziţiei de plată a beneficiarului depuse la bancă, prin debitarea contului de finanţare. La lucrările executate în antrepriză, creditele se rambursează cu valoarea materialelor predate constructorului, pe baza documentelor de decontare întocmite de către beneficiari şi introduse în bancă asupra contului curent al antreprenorului general. Prin creditarea acestor materiale, unităţile finanţatoare CRE 555 acţionează pentru o aprovizionare raţională, pentru evitarea formării de stocuri peste necesităţile reale şi pentru realizarea investiţiilor în termenele stabilite. CREDITAREA PRIN CONTUL CURENT, acordarea de credite, în cadrul unui plafon de credite, în vederea completării fondurilor proprii, a pasivelor stabile şi a altor resurse atrase minime şi permanente luate în calcul. C. prin c.c. se face pentru: stocurile de valori materiale şi cheltuielile de natura activelor circulante determinate pe bază de norme de stoc şi normative; alte elemente cu caracter de active circulante, cum sunt: stocurile pentru iarnă, stocurile şi cheltuielile cu caracter temporar de materii prime şi materiale, producţie neterminată şi produse finite pentru intern şi livrări la export prin întreprinderile de comerţ exterior, stocuri şi cheltuieli privind cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi introducerea progresului tehnic, produse, lucrări şi servicii facturate şi mărfuri expediate; stocurile şi cheltuielile necesare realizării unor sarcini noi. Plafonul de credite pe baza căruia se face c. prin c.c. se determină prin însumarea plafoanelor de credite stabilite pentru categoriile de stocuri şi cheltuieli menţionate mai sus. Prin contul curent, creditele care se acordă nu pot depăşi plafonul stabilit. Atunci când plafonul de credite al contului curent s-a folosit integral, iar unitatea economică nu are din ce să efectueze plăţile scadente, unitatea bancară împreună cu întreprinderea examinează dacă suma documentelor privind produsele expediate, lucrările executate şi serviciile prestate, care se află în curs de încasare, este superioară celei incluse în plafonul de credite al contului curent; banca poate aproba majorarea plafonului cu diferenţa rezultată până la încasarea documentelor respective. Suma ce reprezintă majorarea plafonului de credite privind documentele în curs de încasare afectează rezerva planului de credite (v.) a sucursalei bancare. Desfăşurarea normală a c. prin c.c. reclamă ca întreprinderile să se preocupe de producerea şi de livrarea ritmică a produselor, precum şi de urgentarea încasării contravalorii mărfurilor livrate. Contul curent se debitează cu: "plăţile reprezentând aprovizionări şi salarii; "cheltuielile care se suportă direct din rezultatele financiare (v.); "cheltuielile privind acţiunile sociale; ■vărsămintele din impozite reţinute; "rambursările de credite acordate prin conturi simple de împrumut; "dobânzile bancare; "vărsămintele din amortismente; "majorările de întârziere a plăţilor; "alte plăţi. Contul curent se creditează cu: încasările din vânzarea produselor livrate, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate; credite acordate prin conturi simple de îir prumut; subvenţiile primite sau creditele acordate pentru acoperirea cheltuielilor care depăşesc în unele trimestre veniturile; ajutoarele temporare de la organul ierarhic superior; alte încasări. C. prin c.c. se face sub forma creditelor de plăţi. La sfârşitul fiecărei zile, soldul debitor al contului curent nu trebuie să depăşească plafonul de credite aprobat. Dacă se constată eventuale depăşiri, acestea se virează în contul de împrumuturi restante, cu excepţia cazurilor în care intervine o nesincronizare de scurtă durată între încasări şi plăţi. Cu ocazia verificării garanţiei, valorile materiale necreditabile se trec la împrumuturi restante. C. prin c.c. are următoarele avantaje: ■permite o mai bună îmbinare a fondurilor proprii cu resursele împrumutate în procesul constituirii stocurilor şi al efectuării plăţilor; "se face operativ, întrucât nu mai este necesară o documentaţie ca la creditarea prin contul separat de împrumut; "reduce numărul operaţiunilor bancare; "permite o verificare completă şi exactă a garanţiei creditelor şi deci a modului de folosire a fondurilor de către întreprindere. CREDITAREA PRIN CONTURI SEPARATE DE ÎMPRUMUT, acordare de credite pe o durată de timp bine determinată, în funcţie de specificul activităţii unităţilor economice, pe baza cererilor prezentate de acestea unităţilor bancare. Contul separat de împrumut se deschide unităţilor economice pe fiecare obiect sau grupă de obiecte creditabile. înainte de acordarea creditelor prin contul separat de împrumut, unităţile bancare verifică dacă există garanţia creditului solicitat, determină apoi durata de folosire a creditelor şi deci scadenţa acestora, condiţiile de restituire a creditelor, solicitând - în anumite cazuri - angajamente de plată din partea unităţii economice beneficiare de credit. Contul separat de împrumut oglindeşte numai relaţiile de creditare dintre unitatea economică respectivă şi bancă. Folosirea conturilor 556 CRE separate de împrumut este determinată de necesităţile economiei naţionale şi de acordarea promptă a creditelor în vederea asigurării desfăşurării în cât mai bune condiţii a activităţii economico-financiare a întreprinderilor. De la caz la caz, unităţilor economice li se pot deschide conturi separate de împrumut pentru: ■stocuri constituite ca rezervă; "stocuri şi cheltuieli care se creditează în baza unor aprobări speciale; "stocuri de materii şi materiale disponibile, preluate de bazele de aprovizionare; "stocurile de intervenţie (v.) la bazele judeţene de aprovizionare tehnico-materială; "materii prime agricole; "cheltuieli pentru reparaţii capitale; "vânzări de mărfuri, executări de lucrări şi prestări de servicii cu plata în rate; "acoperirea cheltuielilor care depăşesc în unele trimestre veniturile etc. Creditele acordate prin contul separat de împrumut se rambursează din contul curent la data scadenţei, indiferent de soldul acestui cont, încasările realizate utilizându-se în concordanţă cu prevederile ordinii legale a plăţilor (v.), iar la sfârşitul zilei se diminuează plafonul de credite al contului curent cu suma respectivă. CREDITAREA TAXELOR VAMALE, denumirea convenţională a eşalonării sau a amânării achitării unor taxe vamale. Eşalonarea sau amânarea plăţii de taxe vamale se poate aproba, până la anumite limite, de către organele vamale, iar peste aceste limite de către organele de specialitate ale statelor care urmează să încaseze taxele vamale. Eşalonarea sau amânarea plăţii taxelor vamale se acordă numai dacă există anumite garanţii şi cu condiţia plăţii unei anumite dobânzi. V. şi taxă; taxă vamală. CREDITAREA UTILAJELOR CARE NECESITĂ MONTAJ, acordare de credite pentru diferite utilaje care trebuie montate, pe toată durata de la data achiziţionării lor până la termenele de punere în funcţiune, cu perceperea unei dobânzi minime. în vederea acordării creditelor, unităţile finanţatoare primesc de la beneficiarii de investiţii cererile de credite pentru utilajele care necesită montaj. Pe baza acestora, banca verifică dacă achiziţionarea şi montarea utilajelor sunt în concordanţă cu prevederile programului de investiţii, urmăresc aprobările legale, documentaţia, aprovizionarea din ţară sau din import, corelarea cu graficele de livrare şi de montaj al utilajelor etc., după care se stabilesc plafoanele de credite, defalcate pe ţară şi import. Utilajele se decontează din credite pe măsura achiziţionării lor, în limita plafonului anual prin înregistrarea în contul „Credite pentru utilaje care necesită montaj“, separat pe provenienţă din ţară sau din import. Pe măsura montării utilajelor, pe baza dispoziţiei de plată depuse de beneficiar, unde este consemnată contravaloarea utilajelor montate, se creditează contul „Utilaje care necesită montaj" şi se debitează contul „Credite pentru utilaje montate". Creditul acordat rămâne astfel evidenţiat până la punerea în funcţiune a investiţiei, când, pe baza solicitării de închidere a finanţării prezentate de beneficiarul de investiţii, creditele pentru utilajele montate se rambursează prin debitul contului de finanţare a investiţiilor, în cazul în care lucrarea de investiţii a început şi s-a încheiat în acelaşi an. Dacă lucrarea de investiţii a fost începută în anii precedenţi, rambursarea creditelor se face prin debitul contului de fonduri constituite la finele anului precedent, pentru utilajele montate până la acea dată, şi prin debitul contului de finanţare a investiţiilor, pentru valoarea investiţiilor montate în anul curent. Nerespectarea termenelor de folosire a creditelor atrage după sine perceperea de dobânzi majorate. C.u. care n.m. urmăreşte accelerarea ritmului de montare a utilajelor, reducerea imobilizărilor de fonduri în utilaje aflate în stoc şi stimularea beneficiarilor de investiţii în punerea în funcţiune, la termen, a noilor capacităţi de producţie, intensificarea controlului bancar şi întărirea disciplinei economico-financiare. V. şi credite pentru investiţii. CREDITE DE COMERŢ INTERNAŢIONAL, creanţe sau angajamente care derivă din acordarea unui credit de către furnizor cumpărătorului sau de către cumpărător furnizorului în cursul operaţiunilor de comerţ internaţional, inclusiv cu servicii. Credite de acest gen pot fi acordate şi de terţi, alţii decât partenerii contracmlui de comerţ internaţional. CRE 557 CREDITE DE FORFETARE, c. care permit exportatorului recuperarea sumelor de la bancă înainte de scadenţă sau transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare la vedere. în mod obişnuit, la operaţiunile de forfetare recurg vânzătorii pe credit din contractele internaţionale, cu scopul încasării înainte de scadenţă a preţului mărfurilor exportate. Forfetarea se practică mai ales de către instituţiile financiare specializate, de băncile comerciale şi în mai mică măsură de către societăţile de asigurări. Din costul forfetării, o parte care depăşeşte dobânda la creditul primit de cumpărători, se include de către exportator în preţul mărfurilor. Creanţele sunt materializate în efecte de comerţ (cambii, bilete la ordin etc.) exprimate în valută, ai căror beneficiari sunt operatori economici cu activitate de export, înregistraţi în ţara din care se face exportul. V. şi forfetare; taxă de forfetare. CREDITE FINANCIARE, creanţe sau angajamente ce derivă din acordarea directă (şi nu prin emisiune de obligaţiuni ori alte titluri de credit) de fonduri financiare de către un creditor unui debitor. CREDITE PE BAZĂ DE APROBĂRI SPECIALE, c. care se acordă unităţilor economice pe bază de aprobări speciale date prin decrete, hotărâri guvernamentale etc., pentru constituirea anumitor stocuri, stabilindu-se simultan prin aceleaşi aprobări şi termenele de rambursare a creditelor. CREDITE PENTRU ACTIVITATEA DE COMERŢ EXTERIOR, c. ce se acordă de către bancă, pe termen scurt, mijlociu sau lung, întreprinderilor, în completarea activelor circulante proprii pentru: mărfuri de export livrate de întreprinderile producătoare, achiziţionate în baze proprii sau lăsate în custodie la întreprinderile care le produc; cheltuieli privind aprovizionarea cu materii prime şi materiale, prestările de servicii şi alte cheltuieli efectuate în ţară, în vederea executării de lucrări în străinătate; instalaţii complexe, maşini, utilaje şi alte mărfuri livrate la extern, cu plata în condiţii de credit; plata mărfurilor din import, inclusiv pentru avansuri acordate furnizorilor externi, precum şi pentru cheltuielile de circulaţie pe parcurs extern; diferite alte operaţiuni de comerţ exterior, inclusiv operaţiuni speciale pentru realizarea de aport valutar. C. pentru a. de c.e. se acordă din momentul exportării mărfurilor sau al constituirii stocurilor la întreprinderile de comerţ exterior, inclusiv a mărfurilor lăsate în custodie la întreprinderile producătoare, şi al efectuării cheltuielilor şi plăţilor pentru import. Aceste c. se rambursează pe măsura încasării valutei, la extern, a contravalorii mărfurilor importate de la beneficiarii interni, din diferite alte surse, la termenele stipulate în contracte sau stabilite de bănci. Băncile urmăresc şi sprijină întreprinderile de comerţ exterior şi întreprinderile producătoare să-şi îndeplinească complet şi la termen obligaţiile de încasări şi plăţi care rezultă din contractele externe, existenţa, depozitarea şi conservarea în condiţii corespunzătoare a mărfurilor destinate exportului, a executărilor de lucrări şi a prestărilor de servicii în străinătate. De asemenea, banca urmăreşte ca aceste întreprinderi să încaseze integral şi la termenele stipulate în contracte drepturile în valută şi să efectueze corect plăţile către partenerii externi. CREDITE PENTRU CAPITALUL DE LUCRU, c. care acoperă sfera cerinţelor pentru aprovizionări de stocuri şi efectuări de cheltuieli necesare realizării şi finalizării producţiei de mărfuri, a executărilor de lucrări şi a prestărilor de servicii, care au consum şi desfacere asigurată prin contracte şi comenzi ferme. CREDITE PENTRU CECURI REMISE SPRE ÎNCASARE, c. care se acordă pentru perioada circuitului bancar de la depunerea până la încasarea acestor titluri de credit şi efecte de plată în acelaşi timp. 558 CRE CREDITE PENTRU EXPORT, c. destinate finanţării cerinţelor curente sau excepţionale reclamate de activitatea de export a agenţilor economici. C. se acordă de bănci pe baza documentaţiei prezentate de agenţii economici, cu condiţia să existe contracte de export sau comenzi ferme încheiate direct cu parteneri externi sau prin intermediul unor comisionari. CREDITE PENTRU INVESTIŢII, c. care se acordă pe diferite termene (scurt sau lung) întreprinderilor în funcţiune din anii precedenţi în vederea completării fondurilor proprii de investiţii. C. pe termen scurt se acordă pentru acoperirea decalajului, prevăzut pe trimestre, între realizarea investiţiilor şi constituirea fondurilor proprii destinate investiţiilor. Rambursarea se face din resursele proprii ale unităţilor economice în trimestrul în care acestea depăşesc realizările de investiţii şi cel mai târziu până la sfârşitul anului curent. C. pe termen scurt se acordă pentru constituirea resurselor când în cursul anului se depăşeşte programul de investiţii prin executarea în devans a lucrărilor la unele obiective şi a unor acţiuni de investiţii sau se achiziţionează utilaje, maşini şi instalaţii tehnologice livrate de furnizori înainte de termenele contractuale, însă în cadrul prevederilor din programul anual, iar depăşirea se justifică din punct de vedere economic şi se face dovada că sunt asigurate condiţii materiale pentru realizarea acelor investiţii. Ele se mai pot acorda şi atunci când, în cursul anului, mijloacele proprii destinate finanţării investiţiilor nu se constituie în cuantumul prevăzut. C. se acordă la cererea justificată a unităţii economice, din care să rezulte cauzele nerealizării resurselor proprii la nivelul prevederilor din buget, măsurile întreprinse pentru înlăturarea lor, precum şi recuperarea nerealizărilor cel mai târziu până la finele anului în care s-au acordat. C. pe termen scurt are loc pe măsura efectuării plăţilor pentru investiţiile realizate potrivit programului de investiţii şi în cadrul plafoanelor de credite transmise trimestrial de centrala băncii, pe categorii de credite şi cu desfăşurare trimestrială. C. pe termen lung se acordă pentru utilaje care necesită montaj, materiale aprovizionate de beneficiarii de investiţii, piese de schimb, obiecte de inventar de la unităţile şi secţiile noi, cheltuielile necesare probelor tehnologice etc. C. se acordă operativ pe baza cererilor şi a contractelor de credit, a angajamentelor scrise care să confirme garanţia creditelor, operativ, pe măsura executării lucrărilor şi a efectuării plăţilor pentru investiţii în cadrul volumului de credite aprobat în limita programelor anuale de investiţii, a planurilor de finanţare-creditare a investiţiilor şi a devizului general aprobat. Aceste c. se acordă separat, în completarea fondului de dezvoltare şi a fondului pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social. Dobânda este redusă şi diferenţiată. Dacă există investiţii nepuse în funcţiune la termenele stabilite, unităţile bancare, luând în considerare măsurile întreprinse pentru recuperarea întârzierilor, pot continua creditarea până la terminarea şi punerea în funcţiune a investiţiilor, însă în limita sumelor prevăzute în contractul de credit; până la punerea în funcţiune a acestor investiţii, băncile percep la aceste credite dobânzi majorate. Investiţiile privind construirea şi dotarea cluburilor, bazelor sportive, sălilor de festivităţi şi alte investiţii asemănătoare nu se creditează, ele finanţându-se din fondurile proprii. Rambursarea creditelor se face eşalonat, potrivit unui plan, după intrarea în funcţiune a mijlocului fix construit. C. pentru i. se rambursează în rate şi la termenele stabilite prin contractul de credit; întreprinderile pot rambursa ratele creditelor şi în devans. Rambursarea se face cu prioritate faţă de celelalte destinaţii, din fondurile proprii care se constituie în perioada următoare, adică din amortismente, beneficiile care alimentează fondul de dezvoltare economică şi fondul pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social. C. care nu s-au rambursat până la finele anului se rambursează, cu prioritate, în anul următor, din fondul propriu de dezvoltare şi din fondul pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social. Dacă se întârzie timp de doi ani consecutiv, rambursarea ratelor exigibile din fondurile proprii de dezvoltare ale întreprinderii, restituirea acestor rate se prevede să se efectueze din fondurile pentru finanţarea investiţiilor constituite la ministere, la celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, din amortismentul prelevat de către întreprinderile aflate în subordine. V. şi admiterea la creditare a investiţiilor; admiterea la finanţare a investiţiilor. CRE 559 CREDITE PENTRU ÎNFIINŢAREA Şl DEZVOLTAREA DE ÎNTREPRINDERI MICI Şl MIJLOCII, c. care se acordă din disponibilităţile fondului pentru plata indemnizaţiei de şomaj, a ajutorului de integrare profesională şi a alocaţiei de sprijin, pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, în scopul creării de noi locuri de muncă, în special pentru şomeri. în acest scop, Banca Naţională a României transferă o parte a fondului pentru plata indemnizaţiei de şomaj ca depozit în băncile comerciale indicate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Partea din fond destinată creditării se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat; Guvernul stabileşte partea din fond destinată creditării cu consultarea prealabilă a organizaţiilor patronale şi a confederaţiilor sindicale. Pentru ca o întreprindere să poată primi astfel de credite, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să angajeze minim 50% din personal din rândurile persoanelor care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, indemnizaţie de integrare profesională sau alocaţie de sprijin. Dacă disponibilizează personalul provenit din categoriile menţionate înainte de doi ani de la încadrare, întreprinderea va fi obligată să angajeze, în limita procentului prevăzut, personal din rândurile beneficiarilor acestor indemnizaţii. în cazul nerespectării procentului minim de angajare, agentul economic pierde dreptul la creditare şi plăteşte cu titlu de penalitate o sumă egală cu mărimea creditului acordat; b) să realizeze activitatea de bază în producţie, servicii sau turism; nu se creditează agenţii economici care au ca obiect de activitate exclusiv comerţul; c) să aibă întocmit proiectul de fezabilitate avizat de o comisie formată din reprezentanţii băncilor finanţatoare şi reprezentantul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Creditele se acordă pe o durată de timp de maxim un an, exclusiv perioada de graţie. Dacă agentul economic solicită un credit suplimentar, acesta i se poate acorda cu condiţia rambursării integrale a creditului anterior, inclusiv dobânda aferentă. Noul credit i se acordă cu respectarea aceloraşi condiţii. Banca finanţatoare este răspunzătoare pentru creditele acordate care rămân nerambursate. Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Banca Naţională a României stabilesc condiţiile de acordare, de garantare, de folosire şi de rambursare a creditelor. La obţinerea creditelor au prioritate şomerii care se obligă să se constituie în întreprinderi mici şi mijlocii, precum şi şomerii din judeţele care au o rată a şomajului mai mare decât media pe ţară. V. şi indemnizaţie de şomaj; indemnizaţie de integrare profesională; alocaţie de sprijin; fondul pentru plata indemnizaţiei de şomaj, a indemnizaţiei de integrare profesională şi a alocaţiei de sprijin; şomer. CREDITE PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI Şl MIJLOCII, c. care se acordă acestor unităţi economice în scopul creării de noi locuri de muncă şi al promovării activităţilor productive în domeniile industriei, construcţiilor, turismului şi serviciilor cu valoare adăugată, precum şi în domeniul cercetării-dezvoltării din sectorul privat. Resursele necesare acordării avantajelor şi facilităţilor se constituie din sumele aprobate anual prin legea bugetului de stat, din contribuţii private şi asistenţă economică din străinătate. C. se acordă, în baza H. G. nr. 805 din 14 noiembrie 1994, cu dobândă redusă, care reprezintă 50% din nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, revizuibilă în funcţie de modificarea acesteia, precum şi comisionul perceput de unitatea bancară pentru derularea operaţiunilor, care se plătesc lunar. Comisionul unităţii bancare se stabileşte prin negociere. Un agent economic poate împrumuta maxim 50 de milioane de lei. C. se acprdă beneficiarilor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) prezintă proiectul de investiţie pentru care se solicită creditul; b) proiectul de investiţie să aibă ca obiect principal activităţi de producţie, construcţii, servicii, turism montan şi agroturism; c) să fi dobândit personalitate juridică; d) angajaţii cu contract de muncă să reprezinte cel puţin 90% din totalul forţei de muncă utilizate; e) pe durata utilizării creditului să aloce cel puţin 80% din profitul net realizat pentru dezvoltare, pentru rambursarea creditului şi pentru plata dobânzii şi a comisionului bancar aferent. La acordarea creditelor trebuie respectate următoarele condiţii: a) beneficiarul de credit să acopere din surse proprii cel puţin 20% din valoarea proiectului, această cotă putând fi redusă în funcţie de natura şi condiţiile de realizare a proiectului; b) valoarea creditului să nu depăşească 50 de milioane de lei; c) rambursarea creditului să se eşaloneze pe o perioadă de maxim trei ani, cu o perioadă de 560 CRE graţie de până la şase luni de la data acordării creditului; d) beneficiarul se obligă să respecte destinaţia creditului; e) o întreprindere beneficiază de facilităţile menţionate o dată la trei ani. Pentru ratele scadente şi nerambursate la termenele stabilite prin contracte, beneficiarii creditelor plătesc o dobândă nebonificată. Utilajele, echipamentele şi celelalte bunuri şi utilităţi achiziţionate din aceste credite nu pot fi înstrăinate până la rambursarea integrală a creditului acordat. Sumele provenite din rambursarea creditelor şi plata dobânzilor se constituie ca surse de alimentare a contului curent al liniei de credit deschise la băncile selectate de Agenţia Naţională de Dezvoltare, care îşi va păstra şi în anii următori destinaţia pentru care a fost creată. Iniţial, ordonatorul principal de credite a fost Agenţia Naţională de Dezvoltare, iar ulterior această sarcină a revenit Agenţiei Naţionale de Privatizare. Băncile agreate pentru acordarea acestor credite sunt: Banca Comercială Română, Banca Comercială „Ion Ţiriac“ şi MINDBANK. Pentru a obţine creditul, agentul economic trebuie să parcurgă următoarele etape: întocmeşte documentaţia necesară obţinerii creditului, cu asistenţa centrelor locale de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii sau a altor forme de consultanţă. Documentaţia, împreună cu cererea de creditare, se înaintează de către centrul local de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii unităţilor bancare teritoriale sau băncilor centrale agreate. Solicitanţii de credit care nu dispun de garanţii suficiente pot apela la Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru întreprinzătorii Privaţi, în vederea obţinerii unei scrisori de garanţie. Dacă avizul este favorabil, fondul eliberează beneficiarului scrisoarea de garanţie pe care acesta o înaintează băncii. Apoi banca remite comitetului de finanţare nota de analiză şi hotărârea de aprobare a creditului, împreună cu o copie a scrisorii de garanţie. După analiza documentelor primite, comitetul transmite unităţii bancare şi beneficiarului acordul final, în vederea încheierii contractului de creditare cu banca. Pentru evaluarea proiectului de investiţie, agentul economic depune următoarele documente: "datele pentru identificarea clientului; "actele de constituire a societăţii: certificatul de înmatriculare, statutul şi contractul de societate; ■acordul asociaţilor pentru contractarea creditului şi constituirea garanţiilor; "prezentarea clară a obiectului investiţiei şi segmentul pentru care se solicită ajutorul financiar - în acest sens, este recomandabil să se consulte clasificarea activităţilor din economia naţională, editată de Institutul Naţional de Statistică; "numărul salariaţilor existenţi şi al celor care vor fi angajaţi în urma realizării proiectului de investiţie; "declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, din care să rezulte că cel puţin 90% din forţa de muncă este încadrată permanent; declaraţia va fi verificată şi avizată de organismele de consultanţă, eventual pe baza avizului Camerei de Muncă; "planul de afacere şi studiul de fezabilitate; "oferta de utilaje şi materii prime; ■justificarea desfacerii produsului rezultat în urma investiţiei - contracte ferme, convenţii, comenzi; "justificarea existenţei fondurilor proprii: bani în cont sau în casă, devize pentru lucrările deja efectuate, facturi, dispoziţii,de plată pentru utilajele deja achiziţionate şi eventual achitate din cadrul unei linii tehnologice; "pentru investiţiile de pornire se impune justificarea fondurilor necesare începerii activităţii; "actele de proprietate/închiriere a spaţiului în care se desfaşoară activitatea; "autorizaţia de funcţionare pentru spaţiul respectiv; certificatul de urbanism, în cazul construcţiilor; autorizaţia de construcţie, care se poate obţine şi după aprobarea creditului, contractul încheiat cu constructorul, devizul general de lucrări, graficul de eşalonare a lucrărilor; "licenţe, acolo unde natura proiectului o impune; "bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar încheiat; "balanţa sintetică de verificare a lunii precedente analizării dosarului de către comitetul de finanţare; "lista utilajelor de care dispune agentul economic în prezent (denumire, uzură, valoare); "declaraţia privind conturile deschise la alte bănci; ■documente privind garanţiile (acte de proprietate, facturi şi documente de plată a facturilor), declaraţia vamală de import pentru utilajele importate, raportul de evaluare a imobilelor sau a utilajelor achiziţionate înainte de 1994, certificatul fiscal şi de sarcini pentru imobilul adus în garanţie. V. şi întreprinderi mici şi mijlocii; asociaţie a întreprinderilor mici şi mijlocii; comitet de finanţare. CRE 561 CREDITE PENTRU MĂRFURI VÂNDUTE Şl SERVICII PRESTATE CU PLATA IN RATE, c. care se acordă unităţilor economice autorizate să vândă mărfuri şi să presteze servicii cu plata în rate, pe baza plafoanelor de credite aprobate, pentru suma ratelor curente de încasat, pe duratele de timp stabilite de actele normative care reglementează aceste vânzări şi prestaţii. Creditele se acordă în cadrul unor plafoane aprobate pentru fiecare trimestru. Cerinţele suplimentare de credite peste aceste plafoane se satisfac din rezerva de credite. Creditele se acordă prin cont simplu de împrumut pentru toate unităţile economice, indiferent dacă acestea sunt autofinanţate sau creditate. Unităţile bancare sunt obligate să verifice prin sondaj dacă unităţile economice respectă normele privind vânzările şi prestaţiile cu plata în rate, dacă ţin evidenţa ratelor de încasat, dacă se preocupă de încasarea ratelor scadente, sancţionând persoanele vinovate de încălcarea acestor norme. Rambursarea creditelor se face pe măsura încasării ratelor de către unităţile economice de la persoanele care au cumpărat mărfuri ori au beneficiat de servicii cu plata în rate. CREDITE PENTRU STOCURI Şl CHELTUIELI CONSTITUITE TEMPORAR, c. care se acordă prin cont separat de împrumut şi care sunt motivate de cauze obiective (primiri în avans de materii prime, materiale, lipsa mijloacelor de transport etc.). CREDITE PENTRU STOCURILE CONSTITUITE REZERVĂ DE PLAN, c. care se acordă pe baza cererilor prezentate de unităţile economice, din care rezultă stocurile constituite peste nivelul stabilit pe bază de norme şi normative legale la obiectul sau elementul de active circulante respectiv. Unităţile bancare examinează temeinicia cererilor de credite şi acordă creditele în limita plafoanelor aprobate de centrala băncii şi transmise unităţilor bancare teritoriale, în care se precizează obiectele şi cantităţile respective. CREDITE VALUTARE, mijloace valutare date cu împrumut de către o ţară altei ţări, în valută proprie, în valută străină sau în aur. Acordarea de c.v. între ţări se face, de regulă, cu condiţia cumpărării de mărfuri din ţara creditoare, constituind o formă de colaborare economică şi de ajutor reciproc. CREDITORI . Persoana care dă spre folosinţă bani sau alte valori, cu titlu de împrumut. 2. Titular al unui drept de creanţă, îndreptăţit să pretindă debitorului realizarea obligaţiei corelative. C. poate fi statul, banca, o anumită organizaţie sau o persoană fizică. ❖ C. chirografar, c. a cărui creanţă este asigurată numai prin dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului, fară ca aceasta să fie însoţită de vreo garanţie reală sau personală. ❖ C. civil, persoană care împrumută doar capitalul său propriu. ❖ C. de ultimă instanţă, calitate a băncilor centrale modeme care se manifestă în perioadele de criză financiară extremă, când încrederea în creditul privat se prăbuşeşte, iar deţinătorii de creanţe fac mari presiuni pentru convertirea lor în active. Dacă o bancă nu poate să transforme în lichidităţi activele respective, ea este în pericol să se prăbuşească, să dea faliment. Pentru prevenirea acestei situaţii deosebit de grave, banca de emisiune (centrală) sau o altă bancă mare poate acorda un credit în ultimul moment pentru salvarea băncii aflate în pragul falimentului. ❖ C. gajist, c. a cărui creanţă este garantată cu un drept real accesoriu de ipotecă. ❖ C. ipotecar, persoană sau instituţie de credit care dă o sumă de bani cu împrumut, pentru care primeşte o anumită dobândă şi o garanţie cu ipotecă. V. şi ipotecă. ❖ C. preferenţial, c. care în momentul declarării falimentului are o poziţie specială faţă de ceilalţi creditori cu privire la repartizarea bunurilor societăţii aflate în stare de faliment. ❖ C. privilegiat, c. care are un drept de creanţă garantat, în virtutea unei legi, printr-un privilegiu. ♦> C. urmăritor, c. care a început să urmărească realizarea creanţei sale pe calea procedurii executării silite. 562 CRE CREŞTERE ANUALĂ DE ACTIVE CIRCULANTE, diferenţă în plus de active circulante proprii, determinată între normativul de finanţat din anul curent şi normativul de finanţat al anului de bază, după formula: Crac = Nc-Nb, în care: Crac = creşterea de active circulante; Nc = normativul din anul curent; Nb = normativul din anul de bază. C.a. de a.c. se datorează în principal sporirii sarcinilor de aprovizionare, de producţie şi de desfacere din anul curent, comparativ cu sarcinile din anul de bază, sau încetinirii vitezei de rotaţie, cauzată de reprofilarea întreprinderilor, de schimbarea bazelor de aprovizionare etc. C. se finanţează din pasivele stabile (în măsura în care ele cresc în anul curent), din beneficiul întreprinderii care alimentează fondul activelor circulante, din prisosuri de active circulante care pot proveni de la alte întreprinderi, prin redistribuirea în cadrul ministerului, credite bancare şi, eventual, alocaţii de la bugetul de stat. V. şi creştere trimestrială de active circulante; fondul activelor circulante. CREŞTERE ECONOMICĂ, rezultate pozitive cantitative ale dezvoltării economice. C.e. exprimă raporturile dintre capitalul utilizat şi forţa de muncă ocupată, pe de o parte, şi producţia realizată, pe de altă parte. Aceste raporturi nu pot fi măsurate cu ajutorul venitului naţional sau al produsului naţional brut pe locuitor. Luând în calcul productivitatea muncii la nivelul dat şi eficienţa capitalului, mărimea venitului naţional şi a produsului naţional brut depinde de cuantumul investiţiilor. CREŞTERE TRIMESTRIALĂ DE ACTIVE CIRCULANTE, diferenţă în plus de active circulante între normativul trimestrului minim de finanţat şi normativele celorlalte trimestre ale anului curent. Aceste creşteri de active circulante se creditează. V. şi creştere anuală de active circulante. CRIZA DATORIEI EXTERNE, manifestare acută a unor neconcordanţe şi contradicţii între cuantumul datoriei externe şi posibilităţile de rambursare a acesteia de către ţara debitoare, perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări în care se manifestă grave neconcordanţe sau contradicţii în domeniul datoriei externe. în domeniul împrumuturilor externe, la începutul anilor ’80 s-a constatat că ţările debitoare nu mai puteau să-şi onoreze obligaţiile pe care le aveau faţă de creditori. Concomitent, creditorii nu aveau la dispoziţie instrumentele şi metodele necesare cu ajutorul cărora să-şi poată recupera împrumuturile acordate şi dobânzile aferente. Devine, astfel, evidentă existenţa unei crize a plăţilor internaţionale. Criza nu era determinată atât de mărimea absolută a datoriei externe, cât de imposibilitatea în care se aflau mai multe ţări de a face faţă, la termenele scadente, serviciului datoriei lor externe. Declanşarea crizei a fost determinată de acţiunea conjugată a trei factori, şi anume: a) creşterea sensibilă a ratei dobânzilor. Dacă până în anul 1977 rata dobânzii se situa sub 8%, după anul 1978, aceasta creşte, ajungând la 10-18%; b) deteriorarea termenilor schimburilor economice pentru noile state independente, cu deosebire ca urmare a celor două şocuri petroliere şi a căderii preţurilor unor produse primare; c) înrăutăţirea situaţiei pe pieţele tradiţionale de export ale ţărilor în curs de dezvoltare, ca urmare a accentuării considerabile a protecţionismului ţărilor avansate, încasările ţărilor în curs de dezvoltare din exporturi au scăzut sensibil în deceniul trecut. Or, aceste încasări erau singura lor sursă de plată a importurilor şi a datoriei externe. Raportul dintre suma totală a datoriei externe şi valoarea exporturilor era de 1,39 în 1979, ajunge la 1,74 în 1982, pentru ca în 1985 să reprezinte 1,98. Privind în ansamblu situaţia datoriei externe, CRI 563 se constată că în ultimele decenii datoria externă a ţărilor în curs de dezvoltare a înregistrat unele evoluţii sinuoase; astfel, în unele perioade s-a înregistrat o creştere masivă a datoriei, în altele o stagnare, iar în altele o creştere moderată. Concluzia este că îndatorarea crescândă a acestor ţări faţă de străinătate nu a determinat dezvoltarea economico-socială a ţărilor debitoare, nu a condus la reducerea decalajelor faţă de ţările dezvoltate. Această situaţie s-a datorat şi faptului că, în unele cazuri, împrumuturile contractate de ţările în curs de dezvoltare au fost folosite pentru acoperirea unor cheltuieli suplimentare determinate de creşterea preţurilor pe piaţa externă, de modificarea cursurilor de schimb valutar, de majorarea ratelor dobânzilor la împrumuturile externe, de măsurile protecţioniste etc. Ca urmare a înrăutăţirii raportului de schimb, poziţia externă a ţărilor în curs de dezvoltare s-a agravat, deoarece ele şi-au văzut redusă capacitatea de import şi de rambursare a datoriei lor externe. C.d.e. a fost declanşată şi de politica bugetară expansionistă a S.U.A. Ca urmare mai ales a cursei înarmărilor, cheltuielile publice bugetare au crescut mult mai repede decât veniturile publice bugetare. Această politică financiară a determinat apariţia unor mari deficite bugetare cronice, pentru acoperirea cărora S.U.A. au contractat atât împrumuturi interne, cât şi externe. în vederea atragerii capitalurilor, statul a mărit sensibil rata dobânzii; în acest fel a fost captat capitalul disponibil de pe piaţa financiară naţională şi internaţională. La rândul lor, ţările din care se atrăgea capitalul au majorat şi ele rata dobânzii. Totuşi pe piaţa americană plasamentele de capital erau cel mai bine apreciate. Acest fapt a condus la întărirea dolarului S.U.A., ceea ce a determinat creşterea poverii datoriei externe a diferitelor ţări în curs de dezvoltare exprimată în dolari, care nu dispuneau de nici o posibilitate de apărare. Izbucnirea c.d.e. s-a datorat şi greşelilor unor ţări în curs de dezvoltare în elaborarea şi realizarea politicii lor economice, sociale, financiare, bancare şi valutare. Practic, unele împrumuturi externe au fost utilizate pe destinaţii cum au fost: finanţarea unor obiective economice care au avut o eficienţă scăzută, ceea ce n-a dus la crearea resurselor de rambursare a împrumuturilor şi de plată a dobânzilor; s-a tolerat risipa; finanţarea unor obiective neproductive; acoperirea deficitelor bugetare determinate de cheltuieli consumatoriste; cumpărarea de armament şi echipament militar din import; resursele valutare se scurgeau peste graniţă etc. La acestea se adaugă controlul valutar slab care a făcut posibile scoaterea din ţară a unei cantităţi mari de valută şi depunerea ei la diferite bănci străine. Declanşarea c.d.e. se datorează, într-o anumită măsură, şi activităţii băncilor private, care au acordat în multe cazuri credite fară o suficientă fundamentare economică, ca de exemplu: importul unor utilaje industriale, achiziţii de armament, finanţarea deficitului bugetar, acoperirea deficitului balanţei comerciale etc. Utilizarea în scopuri neproductive sau neeficiente a creditelor a făcut imposibilă rambursarea ratelor scadente şi a dobânzilor. C.d.e. a mai fost provocată şi agravată de criza economică mondială, de criza energetică, de instabilitatea preţurilor pe piaţa internaţională, de schimbările survenite în sistemul monetar internaţional, de politica dobânzilor înalte, de deficitele bugetare etc. Prin urmare, c.d.e. a fost provocată de mai mulţi factori endogeni şi exogeni, care au făcut ca unele ţări debitoare să nu mai poată rambursa la scadenţă împrumuturile pe care le-au contractat. Astfel, încă din anul 1982, o serie de ţări care nu puteau face faţă plăţilor au suspendat serviciul datoriei publice externe. în această situaţie au ajuns ţări ca: Mexic, Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia, Ecuador, Venezuela, Uruguay, Filipine, Maroc şi altele. în esenţă, originea c.d.e. o constituie sistemul relaţiilor internaţionale. Această criză dereglează economia mondială, periclitează economia şi finanţele ţărilor debitoare, afectează pacea şi colaborarea între popoare. Manifestarea c.d.e. şi efectele sale negative asupra ţărilor debitoare au reclamat stabilirea şi aplicarea unei anumite strategii pentru soluţionarea ei. Una dintre metodele folosite în acest scop a fost soluţionarea cererilor ţărilor debitoare ajunse în incapacitate de plată cu privire la reeşalonarea plăţilor scadente. Aceste cereri au fost examinate şi soluţionate de către băncile creditoare, împreună cu Fondul Monetar Internaţional. Apoi s-au încheiat acorduri bilaterale corespunzătoare pe baza garanţiilor prealabile oferite de un acord între F.M.I. şi fiecare ţară debitoare în parte. Reeşalonarea a fost o măsură excepţională, care a constat în amânarea rambursării unei părţi din datoria scadentă pe o perioadă de câţiva ani. Dobânzile în totalitate 564 CRI şi cealaltă parte a datoriei n-au fost reeşalonate. Băncile creditoare au acceptat reeşalonarea unei părţi din datoria externă pe termene scurte şi cu dobândă majorată. Pe baza acordurilor de reeşalonare convenite, F.M.I. acordă ţării debitoare un credit suplimentar, menit să-i permită acesteia să efectueze plata serviciului scadent al datoriei cu condiţia acceptării unui „program de ajustare", care, într-un termen cât mai scurt, să asigure redresarea situaţiei şi reluarea normală a rambursării împrumuturilor faţă de străinătate. Programele de măsuri corective cuprind: "reducerea cheltuielilor de investiţii şi a celor de consum; "diminuarea deficitului valutar; "măsuri prelungite de austeritate; "stimularea exportului şi limitarea importului pe calea devalorizării monedei naţionale; "reajustarea schimburilor cu străinătatea; "reducerea subvenţiilor de la bugetul de stat; "majorarea ratei dobânzii; "reducerea ratei inflaţiei; ■restrângerea cererii interne; "reajustarea preţurilor; "stabilirea unui curs de schimb valutar mai realist etc., care să asigure reluarea plăţii datoriei publice externe. în fapt, programul de ajustare a reprezentat un amestec inacceptabil în politica economico-socială şi financiară a ţărilor debitoare. Condiţiile reeşalonării sunt oneroase pentru ţările debitoare, deoarece datoria este supraevaluată prin „actualizarea44 sumei împrumuturilor. Avându-se în vedere efectele inflaţiei, dobânzile au fost majorate. Măsurile care au fost stabilite prin acordurile de reeşalonare a datoriei n-au dat rezultatele scontate, au fost nepopulare şi contraindicate, au agravat şi mai mult situaţia economică şi financiar-valutară a ţărilor debitoare. Reducerea investiţiilor şi limitarea importurilor au avut ca rezultat scăderea producţiei, micşorarea ritmului de creştere şi chiar stagnarea producţiei, diminuarea veniturilor populaţiei şi creşterea şomajului. Devalorizarea monedei naţionale şi lipsa resurselor valutare au avut ca efect scumpirea sensibilă a importurilor şi generarea inflaţiei. Stimularea exportului nu s-a putut realiza din cauza protecţionismului practicat de ţările dezvoltate. S-a renegociat şi reeşalonat numai datoria provenită din împrumuturile acordate de băncile comerciale. împrumuturile care fuseseră acordate de organismele financiare internaţionale nu s-au renegociat, considerându-se că astfel s-ar afecta solvabilitatea acestor instituţii. în majoritatea cazurilor, acordurile de reeşalonare au avut ca scop restabilirea pe termen scurt a capacităţii de plată a ţării debitoare, ceea ce n-a condus la stabilirea unor relaţii comerciale şi financiar-valutare stabile. Programele de restructurare economică impuse de F.M.I., B.I.R.D. şi băncile comerciale nu au dus în fapt la redresarea economiei acestor ţări, ci la accentuarea îndatorării şi a sărăciei. Ar fi trebuit stabilite şi aplicate măsuri care să contribuie la dezvoltarea economică a ţărilor debitoare şi la susţinerea eforturilor acestor ţări pentru consolidarea balanţelor de plăţi externe. Unele ţări debitoare preferă să nu se mai angajeze în relaţii cu F.M.I. şi ca urmare rămân fară resurse. Când se apelează totuşi la noi credite, acestea sunt insuficiente. Diferite ţări au asemenea arierate (v.), încât au fost declarate inapte pentru obţinerea de noi credite. Deşi ţările debitoare au făcut mari eforturi pentru rambursarea datoriei externe, ele nu au obţinut stabilitatea financiară scontată. Ţările debitoare au propus, între altele, ca serviciul datoriei externe să fie limitat la un anumit procent din export care să permită dezvoltarea fiecărei ţări, înlesnirea condiţiilor la acordarea creditelor, anularea sau diminuarea datoriei şi a dobânzilor ţărilor cu venituri mici şi mijlocii. Ţările debitoare au făcut mai multe propuneri pentru reglementarea globală a datoriei publice externe. Ţările în curs de dezvoltare au prezentat la cea de-a 26-a sesiune a Consiliului pentru Comerţ şi Dezvoltare al U.N.C.T.A.D., din septembrie 1984, un proiect menit să contribuie la îmbunătăţirea climatului în relaţiile dintre ţările debitoare şi cele creditoare. Proiectul respectiv cuprinde în principal următoarele propuneri: "povara adaptării economice şi a rezolvării problemelor datoriei ţărilor debitoare să fie suportată şi de ţările dezvoltate creditoare, de către băncile internaţionale private şi instituţiile financiare internaţionale; ■transformarea împrumuturilor acordate ţărilor celor mai slab dezvoltate în ajutoare nerambursabile şi reducerea datoriilor celorlalte ţări în curs de dezvoltare; ■guvernele ţărilor dezvoltate să adopte măsuri care să conducă la reducerea substanţială a dobânzilor nominale şi reale pe pieţele financiare internaţionale; "soluţionarea durabilă a crizei datoriilor presupune acţiuni imediate complexe, care să cuprindă măsuri specifice de uşurare a poverii datoriei, îndeosebi în favoarea celor mai sărace ţări, un aflux net crescând de noi resurse financiare, CRI 565 publice şi particulare, sprijinirea balanţelor de plăţi, măsuri contra sporirii dobânzilor, eliminarea barierelor comerciale care afectează exporturile ţărilor în curs de dezvoltare şi adoptarea de măsuri pentru creşterea preţurilor la bunurile de consum; "renegocierea datoriei externe să excludă condiţia ajustării drastice a economiei cu mari costuri economice şi sociale; ■renegocierea datoriei externe să ia în considerare capacitatea actuală şi viitoare a fiecărei ţări de a face faţă serviciului datoriei externe, perspectivele ei de redresare economică şi reîntoarcerea la o dezvoltare şi la o creştere susţinută; "recurgerea la reeşalonări ale datoriei publice externe pe mai mulţi ani - cel puţin 15 - cuprinzând şi perioade de graţie şi de consolidare substanţiale; "plăţile care urmează să fie efectuate de ţările debitoare să reprezinte un procent rezonabil din exporturile lor, astfel încât să asigure un volum adecvat de importuri pentru sprijinirea planurilor şi programelor de ajustare şi dezvoltare; "adoptarea de mecanisme pentru reducerea impactului dobânzilor înalte, prin măsuri cum ar fi adoptarea facilităţii finanţării compensatorii din cadrul Fondului Monetar Internaţional; "eliminarea taxelor, a comisioanelor şi a altor cheltuieli care se adaugă la dobânzi; "în cazul programelor de ajustare finanţate de Fondul Monetar Internaţional, să se încurajeze mai mult exporturile, dar să nu se reducă importurile; "să se aloce instituţiilor financiare internaţionale mai multe resurse, pentru a se mări capacitatea lor de împrumut; "să se aloce noi drepturi speciale de tragere de către Fondul Monetar Internaţional, pe măsura nevoilor actuale şi viitoare de lichiditate ale ţărilor; ■ajutorul oficial pentru dezvoltare să fie accelerat, iar în ceea ce priveşte transferul de resurse, să se ia măsuri pentru alocarea unor fonduri mai mari, între altele pentru sprijinirea importurilor; ■democratizarea centrelor de decizie în relaţiile financiar-valutare şi crearea unei noi ordini economice-financiare internaţionale; "restructurarea sistemului monetar internaţional care să asigure obiectivele dezvoltării şi creşterii susţinute, stabilităţii valutare şi monetare, procurării de resurse pentru investiţii, cu luarea în considerare a nevoilor speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare. Ţările debitoare au mai făcut şi alte propuneri pentru soluţionarea globală a datoriei publice externe, cum au fost: "stabilirea raţională a serviciului datoriei externe; "iniţierea de negocieri pentru deschiderea pieţelor ţărilor dezvoltate pe care să se desfacă produsele ţărilor debitoare; "prelungirea termenelor de rambursare a creditelor; "transformarea unei părţi a datoriei publice externe în obligaţiuni pe termen lung; "accesul la surse financiare publice şi private în vederea dezvoltării economice şi a rambursării datoriilor. Măsurile adoptate până în anul 1984 n-au dat rezultatele scontate. Ca urmare, începând din anul 1985 a fost stabilită o nouă strategie a soluţionării crizei datoriei externe, care cuprindea următoarele măsuri: ■elaborarea şi aplicarea unor politici de ajustare macroeconomică a ţărilor în curs de dezvoltare; ■acordarea unor noi împrumuturi de către băncile comerciale; «conferirea unui rol mai mare Băncii Mondiale şi altor bănci în acordarea unor noi credite pentru obiective economice mai eficiente. Reeşalonările s-au făcut pe termene mai lungi şi cu comisioane mai reduse. Deşi au fost luate aceste măsuri, totuşi datoria externă a ţărilor în curs de dezvoltare a continuat să crească, ajungând în anul 1989 la 1.133 de miliarde de dolari, faţă de 918 miliarde de dolari, în anul 1985. Ritmul creşterii economice a acestor ţări a fost depăşit de ritmul de creştere a datoriei externe. Rezultă că nu s-a acţionat împotriva cauzelor crizei. Ca să mai poată beneficia de împrumuturi externe, ţările în curs de dezvoltare au fost obligate să reducă investiţiile, să restrângă importurile, să diminueze cheltuielile bugetare social-culturale ş.a. care au avut ca efect încetinirea ritmului activităţii economice. C.d.e. este o criză a dezvoltării economice, iar modul de rambursare a datoriei externe şi dobânzile n-au contribuit îndeajuns la dezvoltarea economică şi socială a ţărilor debitoare. Rezolvarea problemei crizei datoriei externe a ţărilor în curs de dezvoltare necesită dezvoltarea cooperării internaţionale pentru sprijinirea ţărilor puternic afectate de criza datoriei externe şi ajutorarea tuturor ţărilor astfel încât acestea să realizeze o rată normală a creşterii economice. Statele naţionale suverane care se află în imposibilitate de a face faţă rambursării datoriei externe nu pot fi declarate în stare de faliment ca o întreprindere privată. Avuţia naţională a unui stat nu poate fi vândută pentru a compensa pierderile creditorilor. De asemenea, o ţară independentă nu poate fi reorganizată sau restructurată după voinţa creditorilor, aşa cum se petrec lucrurile cu o întreprindere privată 566 CRI falimentară. Se întrezăreşte ca în anii viitori să aibă loc o nouă scumpire a creditelor pe piaţa financiară internaţională, ca urmare a creşterii cererii ţărilor din centrul şi estul Europei aflate în mare criză de capital. C.d.e. este nu numai o problemă economică şi financiară, ci şi o problemă de politică internaţională. Ca urmare, este necesar ca ţările creditoare şi cele debitoare, guvernele, băncile şi organismele financiare internaţionale să adopte de urgenţă măsuri adecvate şi eficace pentru soluţionarea c.d.e., pentru lichidarea dezechilibrelor economice şi financiare, pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a ţărilor debitoare. România a avansat propunerea de anulare a datoriilor ţărilor celor mai puţin dezvoltate, de reducere cu anumite cote a datoriilor celorlalte ţări, ţinându-se seama de mărimea produsului naţional brut. De asemenea, a propus reeşalonarea datoriei pe 10-15-20 de ani, limitarea nivelului dobânzii etc. Concomitent, Occidentul trebuie să mărească volumul asistenţei financiare, să reducă cheltuielile militare etc., cunoscut fiind faptul că ţările lumii a treia suportă şi acum consecinţele fostului regim colonial. în concluzie, pentru soluţionarea c.d.e. este necesară, în primul rând, dinamizarea factorilor endogeni ai ţărilor debitoare, folosirea intensivă a potenţialului economic, uman şi financiar-valutar naţional. în acelaşi timp, O.N.U., F.M.I., Banca Mondială, celelalte bănci şi organisme financiare şi guvernamentale din ţările dezvoltate trebuie să revadă întregul program de asistenţă economico-socială şi financiară şi să-l adapteze cerinţelor lichidării c.d.e. CRIZĂ, fază a ciclului economic în care contradicţia dintre creşterea posibilităţilor de producţie şi reducerea relativă a cererii solvabile se manifestă într-o formă violentă şi distrugătoare. C. cuprinde dereglări profunde care se manifestă în activitatea economică după o perioadă de creştere din ciclul economic, care se concretizează în scăderea considerabilă a producţiei şi a cursurilor de schimb pe piaţa capitalurilor. în timpul c. se constată o supraproducţie de mărfuri care nu-şi găsesc desfacerea, are loc o considerabilă scădere a preţurilor, băncile restrâng acordarea de credite, se manifestă o lipsă acută de mijloace pentru efectuarea plăţilor, se reduc investiţiile, are loc crahul bursier, creşte numărul şomerilor, falimentele se ţin lanţ, salariile scad vertiginos. ❖ C. bănească, formă de manifestare a crizelor, care se produce înaintea sau în timpul crizelor economice periodice de supraproducţie. C.b. se manifestă prin dereglarea profundă a circulaţiei banilor, prin lipsă acută de numerar, prin imposibilitatea efectuării plăţilor scadente, prin zdruncinarea creditului comercial ş.a. în timpul crizei se reduc considerabil vânzările şi cumpărările de mărfuri pe credit, are loc o creştere a cererii de numerar, de capital de împrumut şi a ratei dobânzii creditului bancar, băncile dau faliment, nemaiputând face faţă cererilor de retragere masivă a depunerilor, iar cursul hârtiilor de valoare este într-o continuă scădere. C.b. se poate produce şi independent de crizele economice de supraproducţie, când cuprinde băncile, bursa, finanţele şi se manifestă printr-o dereglare a circulaţiei băneşti şi o lipsă acută de numerar. Astfel, c.b. poate fi provocată de cheltuielile masive de militarizare, de războaie, de secetă, de reducerea rezervelor băncii centrale, de creşterea considerabilă a dobânzilor, de „fuga44 aurului din ţară etc., care determină înrăutăţirea balanţei de plăţi şi reducerea rezervelor băncii centrale; deoarece aurul „părăseşte44 ţara, se înregistrează o creştere a ratei dobânzii, se dereglează bursa de valori şi pieţele. C.b. sunt însoţite de crizele de credit. C.b. pot avea drept consecinţe supraproducţia şi nerealizarea livrărilor de mărfuri, micşorarea încasărilor unităţilor economice din industrie, comerţ, scăderea preţurilor, diminuarea capacităţii de plată a întreprinderilor etc. ❖ C. de bursă, zdruncinare profundă a burselor de valori, provocată de crizele economice de supraproducţie sau de unele cauze politice, şi care se manifestă prin scăderea (prăbuşirea) masivă a cursului acţiunilor şi prin micşorarea sensibilă a operaţiunilor de bursă. C. de b. însoţeşte, în mod obişnuit, crizele economice de supraproducţie; diminuarea profitului duce la micşorarea dividendelor, ceea ce atrage după sine devalorizarea acţiunilor şi în consecinţă goana deţinătorilor acestora după bani lichizi. ❖ C. de credit, dezorganizare a sistemului creditului care se manifestă sub forma restrângerii violente a creditelor, cu deosebire ca urmare a falimentelor bancare, concomitent, anterior sau independent de crizele economice de supraproducţie. K. Marx a relevat că, „... într-un sistem de producţie în care întreg ansamblul procesului de producţie se sprijină CUM 567 pe credit, în cazul când creditul încetează brusc şi nu mai sunt valabile decât plăţile în numerar, trebuie, evident, să izbucnească o criză, să înceapă o teribilă goană nestăvilită după mijloace de plată“. C. de c. se manifestă prin întreruperea îndeplinirii obligaţiilor de plată din cauza insolvabilităţii debitorilor; cambiile se protestează, au loc falimente în masă ale întreprinderilor şi băncilor, banii sunt blocaţi, se retrag masiv depunerile de la bănci, creşte rata dobânzii, acţiunile se răscumpără masiv, au loc crahuri bancare, se reduc rapid creditele etc. Criza este provocată, de regulă, de criza economică şi contribuie la agravarea crizei de supraproducţie. Diminuarea creditului internaţional conduce la restrângerea exportului de capital, dând naştere la dereglări în stingerea datoriilor externe, ceea ce are ca efect creşterea deficitelor balanţelor de plăţi. ❖ C. financiară, zguduire puternică şi dereglare a finanţelor statului, provocată de contradicţiile modului de producţie, de crizele economice ciclice de supraproducţie, de alte fenomene extraordinare economice şi politice. Criza se manifestă prin enorme deficite bugetare provocate de micşorarea veniturilor statului, efect al scăderii producţiei şi circulaţiei mărfurilor, al subvenţionării de către stat a întreprinderilor falimentare, al creşterii cheltuielilor militare etc. C.f. este strâns împletită cu crizele băneşti, cu cele de credit şi duce la intensificarea centralizării capitalului, la dereglări în relaţiile financiare internaţionale, la diminuarea capitalurilor pe pieţe şi la deficite cronice bugetare şi ale balanţelor de plăţi. ❖ C. valutară, formă de manifestare a sistemului monetar internaţional, constând în prăbuşirea etalonului aur, în dereglarea cronică şi accentuată a sistemului aur-devize. C.v. se manifestă prin intensificarea inflaţiei, devalorizarea şi revalorizarea valutelor ţărilor, dezorganizarea decontărilor dintre ţări. Simptomele crizei sunt crahul circulaţiei aurului, inflaţia cronică, lipsa circulaţiei libere a aurului pe plan internaţional, existenţa mai multor zone şi blocuri valutare, restricţii şi crah bancar (v.). V. şi bloc valutar; zone valutare. CUANTUMUL DESPĂGUBIRII, volumul valoric al compensaţiei plătite de asigurător asiguratului în cazul producerii riscurilor prevăzute în certificatul sau poliţa de asigurare. V. şi despăgubire de asigurare; răspundere limitată. CULAJ, reducere de preţ făcută de vânzător cumpărătorului pentru scurgerea lichidelor. CULISĂ, bursă separată, neoficială, care funcţionează pe lângă bursa oficială şi pe care se tranzacţionează diferite valori mobiliare neadmise la cotare, cu deosebire titluri noi. CULPĂ, vinovăţie, condiţie a răspunderii civile care exprimă atitudinea psihică a autorului unei fapte ilicite - în timpul săvârşirii acesteia - faţă de conduita sa şi de consecinţele sale păgubitoare, fie că autorul le prevede, însă nu le acceptă, apreciind fară temei că ele nu se vor produce, fie că nu le prevede, cu toate că trebuia şi putea să le prevadă. în c. este şi persoana care săvârşeşte fapta ilicită cu intenţie. C. cuprinde şi procesul psihic care premerge şi Jnsoţeşte comiterea faptei ilicite. Formele c. sunt următoarele: a) intenţia, care presupune cunoaşterea caracterului ilicit, antisocial al faptei şi acceptarea urmărilor sale negative. Se consideră că acţionează cu intenţie acela care, comiţând fapta, urmăreşte producerea pagubei ori acceptă posibilitatea producerii daunei; b) imprudenţa, care constă în prevederea posibilităţii producerii prejudiciilor de către fapta ilicită şi neacceptarea acestora de către autorul faptei ilicite; c) neglijenţa, care există în cazul în care autorul prejudiciilor nu prevede rezultatul faptei sale, cu toate că avea obligaţia şi posibilitatea să-l prevadă. V. şi asigurare de răspundere civilă. CUMPĂRĂTORI DE ASIGURĂRI, persoane fizice şi juridice care solicită şi încheie diferite feluri de asigurări. Cererea de asigurări se va dezvolta pe măsura realizării procesului de privatizare. V. şi vânzători de asigurări. 568 CUM CUMULAREA PENSIEI CU SALARIUL, încasare legală concomitentă de către o persoană a pensiei cu salariul, în baza unui contract de muncă, cu diferite venituri sau cu alte forme de ocrotire a pensionarilor. Cumulul poate avea loc parţial sau integral, pe timp determinat sau nedeterminat. Potrivit Legii nr. 2 din 7 ianuarie 1991 privind cumulul de funcţii, pensionarii pentru limită de vârstă, precum şi pensionarii de invaliditate de gradul III pot fi angajaţi, cumulând, pe perioada angajării, pensia cu salariul. Persoanele pensionate pe baza Decretului-lege nr. 60/1990 privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor salariaţi primesc, pe durata angajării, numai salariul corespunzător funcţiilor ocupate. Nevăzătorii pot cumula pensia cu salariul pe tot timpul cât lucrează. Nevăzătorii accidentaţi în război, în afara serviciului ordonat şi cei pensionaţi pentru pierderea capacităţii de muncă din cauza accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale pot cumula pensia de invaliditate cu pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă stabilită pe baza vechimii în muncă, dobândită ulterior pensionării pentru contractarea invalidităţii. în baza Legii nr. 19 din 1 aprilie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: a) copiii urmaşi orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării până la vârsta de 16, respectiv 26 de ani; b) nevăzătorii; c) pensionarii pentru munca depusă şi limită de vârstă. Beneficiarii pensiei de urmaş pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depăşesc jumătate din salariul mediu brut lunar pe economie. Pensionarii şi membrii lor de familie au dreptul să primească, în mod gratuit sau cu plată parţială, medicamente şi asistenţă medicală pe timpul internării în spital sau în timpul tratamentului ambulatoriu. CUPIURĂ, bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, ban de hârtie şi hârtie de valoare (acţiune sau obligaţiune), cu o anumită valoare nominală (de exemplu, o bancnotă de 500, 1.000, 5.000, 10.000, 100.000, 500.000 de lei). CUPON, înscris, document, certificat, ataşat la un titlu care dă dreptul la dobândă sau dividend (v.) pentru un titlu de credit pe termen lung. în momentul plăţii dobânzii (dividendului), deţinătorul sau banca detaşează cuponul de obligaţiune. Prin c. se stabilesc diversele elemente ale foii ataşate la dividend. După depunerea titlurilor, banca acceptată se ocupă cu încasarea (plata) drepturilor. C. poate fi semestrial sau anual. CUPON DE DIVIDEND, înscris ataşat la fiecare acţiune de capital, care dă dreptul posesorului lui legal să încaseze cota parte din profitul net. V. şi dividend. CUPON DE DOBÂNDĂ, înscris ataşat la fiecare titlu de rentă, de înscris funciar sau obligaţie, care dă dreptul la o dobândă corespunzătoare valorii titlului. Dobânda poate fi calculată semestrial sau anual. CUPON PENTRU AGRICULTORI, document de valoare cu regim special, care se acordă cu titlu gratuit agricultorilor persoane fizice, titulari ai dreptului de proprietate pentru suprafeţe agricole de cel puţin 0,5 ha, în vederea procurării de materiale şi servicii necesare lucrărilor agricole. C. pentru a. reprezintă, practic, un sistem de plată cu finanţare de la bugetul de stat. Sunt beneficiari ai cupoanelor: "persoanele fizice cărora li s-au eliberat şi li s-au înmânat titlurile de proprietate; "persoanele fizice care nu au primit titlurile de proprietate, dar cărora li s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie sau cărora li s-au eliberat adeverinţe pentru dovedirea dreptului de proprietate; "persoanele fizice, titulari ai dreptului de proprietate pentru terenurile agricole din fostele zone necooperativizate; "persoanele fizice, titulari ai dreptului de proprietate în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive sau irevocabile, în baza unor certificate de moştenitori sau a altor acte de proprietate. în cazul moştenitorilor în indiviziune, c. pentru a. se acordă pentru întreaga suprafaţă celui care se prezintă să le ridice şi care dă o declaraţie pe propria răspundere că are acordul celorlalţi moştenitori. în vederea CURS 569 atribuirii c. pentru a., primarii întocmesc lista cu agricultorii respectivi, care se înaintează prefecţilor pentru centralizare, iar apoi are loc repartizarea cupoanelor. Cu c. pentru a. se achită contravaloarea seminţelor şi a materialului săditor, a îngrăşămintelor, a pesticidelor, a motorinei şi a lucrărilor mecanizate prestate pentru realizarea şi întreţinerea culturilor, inclusiv a păşunilor şi a faneţelor. La propunerea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, Guvernul aprobă valoarea c. pentru a. Furnizorii care livrează bunurile şi serviciile încasează contravaloarea acestora prin băncile comerciale, în condiţiile stabilite prin convenţii încheiate cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Falsificarea c. pentru a. constituie infracţiune de falsificare de monede sau alte valori şi se sancţionează pe cale penală. CURAT LA BORD, clauză însemnată pe un document de transport, care relevă că mărfurile au fost primite în bună stare şi cu ambalajul intact. CURATOR, lichidator al unei unităţi economice falimentare. CURATOR FISCAL, persoană împuternicită de instanţa judecătorească competentă să exercite drepturile şi obligaţiile fiscale ale contribuabilului absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut sau care, din cauza bolii, unei infirmităţi, bătrâneţii ori a unui handicap de orice fel, nu poate să-şi exercite şi să îndeplinească personal drepturile şi obligaţiile ce îi revin. Pentru activitatea sa, c.f. este remunerat potrivit hotărârii judecătoreşti. Toate cheltuielile legate de această reprezentare se suportă de către persoana reprezentată. CURS 1. Preţul înscris în cota bursei cu care se cumpără şi se vând valutele şi hârtiile de valoare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de rentă etc.). 2. Preţul unei unităţi monetare sau al unei devize străine exprimat în unităţi monetare naţionale sau preţul monedei naţionale exprimat în monedă străină. Altfel spus, c. reprezintă valoarea bursieră, preţul titlurilor pe piaţă faţă de valoarea lor nominală. întotdeauna, c. rezultă din tranzacţiile efectuate între mai mulţi operatori, excepţie făcând cursul de aplicaţie, la care un curtier (v.) compensează în interior ordinele de cumpărare şi cele de vânzare ale clienţilor săi. C. propus de cumpărător reprezintă cererea, iar c. propus de vânzător constituie oferta. C. cerut este cel la care un cumpărător doreşte să achiziţioneze un titlu sau o deviză. C. oferit este cel pe care îl doreşte vânzătorul. Practicarea cursurilor cerute şi oferite atestă în unele cazuri că piaţa este limitată. CURS AL ACŢIUNII, preţul la care sunt cotate aceste titluri de proprietate; el poate fi superior sau inferior valorii nominale, în funcţie de venitul pe care îl aduce. C.a. este influenţat şi de conjunctura economică, situaţia economico-financiară şi perspectivele de dezvoltare ale societăţii comerciale care a emis acţiunile. C.a. este influenţat în mod direct de dividendele plătite de societatea emitentă şi de rata dobânzii pe piaţa de capital. V. şi acţiune. CURS AL BURSEI, preţul cu care se efectuează tranzacţiile curente cu titluri cotate la bursă. V. şi cotare. CURS DE DESCHIDERE, cursul cu care îşi începe negocierea o şedinţă bursieră. CURS DE ÎNCHIDERE, ultimul c. convenit pentru un titlu într-o şedinţă de bursă. Toate comentariile legate de bursă se fac pe baza cursurilor de închidere. CURS DE PIAŢĂ, c. care se practică pe diferite pieţe pe care se negociază, se cumpără şi se vând valute. C. de p. variază de la o perioadă la alta, în funcţie de cererea şi oferta de valută. 570 CURS CURS DE REVENIRE 1. Indicator de apreciere a eficienţei valutar-financiare a activităţii de comerţ exterior, cu ajutorul căruia se măsoară economia relativă de muncă socială naţională obţinută din exportul şi importul de mărfuri, precum şi din operaţiunile de prestări de servicii cu străinătatea. 2. Raport care se stabileşte între preţul complet intern de export, exprimat în lei pe unitatea de produs, şi preţul exprimat în lei-valută, obţinut pe aceeaşi unitate de produs, prin vânzarea pe piaţa externă. C. de r. se poate calcula la nivelul întreprinderii exportatoare, la nivelul ministerului şi pentru întreaga economie naţională. Pentru exportul de mărfuri, c. de r. se calculează comparând cuantumul de muncă socială naţională materializată în marfa exportată, exprimat în unităţi băneşti naţionale, cu suma valutei obţinute din exportarea produsului respectiv. în cazul importului, acest indicator se determină prin compararea cheltuielilor care ar fi fost efectuate dacă acele mărfuri se produceau în ţară cu suma în valută plătită pentru achiziţionarea acestor mărfuri de pe piaţa externă. C. de r. este unul dintre indicatorii importanţi ai determinării rentabilităţii exportului, care exprimă, de fapt, productivitatea muncii naţionale în producerea mărfii exportate, comparativ cu productivitatea muncii pe piaţa externă, în obţinerea aceleiaşi mărfi. C. de r. poate fi efectiv şi limită şi înlesneşte stabilirea economiei sau pierderii de muncă socială din operaţiunile de comerţ exterior. Atunci când c. de r. este unitar, dar mai ales subunitar (mai mic decât 1), exportul este eficient. Cu cât c. de r. este mai scăzut, cu atât exportul mărfurilor respective este mai eficient, ceea ce înseamnă că efortul financiar al statului pentru obţinerea unei unităţi valutare este cu atât mai mic. în calcularea acestui indicator se folosesc preţuri interne cât mai apropiate de valoarea mărfurilor; cursurile valutare trebuie să fie bine fundamentate din punct de vedere economic. ❖ C. de r. al aportului valutar, indicator care exprimă valorificarea forţei de muncă încorporate într-un produs exportat. Modul de calcul al acestui indicator este următorul: Crav Av’ in care: Crav = cursul de revenire al aportului valutar; Cin = cheltuieli interne nemateriale (manoperă şi cheltuieli de regie), în lei; \ = aportul valutar, exprimat în valuta ţării în care s-a exportat marfa. Cu cât acest indicator este mai mic, cu atât exportul este mai eficient. ❖ C. de r. al produsului, indicator care exprimă costul în lei al unei unităţi valutare la un produs sau o grupă de produse. Acest indicator permite compararea volumului de muncă socială naţională, concretizată în produsul destinat exportului, cu suma valutei care se încasează prin vânzarea produsului respectiv pe piaţa externă. Formula de calcul al indicatorului este următoarea: _ PICE C.r. al p. =------, PEV în care: C.r. al p. = cursul de revenire al produsului; PICE = preţul intern complet al produsului de export; PEV = preţul extern în valută. ❖ C. de r. brut, raport între preţul intern de export al unei unităţi de produs, exprimat în lei, şi preţul extern exprimat în lei-valută (v.), pentru aceeaşi unitate de produs. Acest indicator exprimă costurile interne totale în lei cu care se obţine fiecare leu-valută sau fiecare unitate monetară dintr-o valută străină datorită exportului unor mărfuri. C. de r.b. se determină după formula: CP Crb = - 1 CPe CURS 571 în care: Crb = curs de revenire brut; C = cantitatea de marfa exportată; Pi = preţul intern de export al unei unităţi de marfa, exprimat în lei; Pe = preţul extern, exprimat în lei-valută. C. de r. se poate determina în raport cu costurile, cu preţul de producţie, cu preţul de livrare sau cu preţul de export complet, care cuprinde preţul de livrare şi cheltuielile suplimentare reclamate de realizarea producţiei pentru export, cum sunt cheltuielile de transport franco-frontieră, cheltuielile de regie ale întreprinderii de comerţ exterior etc. în aceste cazuri, c. de r.b. se determină după formula: P +C +C Crb - —, Iv în care: Crb = cursul de revenire brut; Pi = preţul intern de vânzare; Cse = cheltuielile speciale de export; Cc = cheltuieli de circulaţie; Iv = încasări în valută franco-frontieră terestră sau f.o.b. portul de încărcare. Cu cât c. de r.b. este mai mic, cu atât exporturile sunt mai eficiente. Acest indicator se determină pe fiecare operaţiune de import-export, pe fiecare piaţă externă, şi se utilizează în vederea luării deciziilor în ceea ce priveşte îmbunătăţirea structurii comerţului exterior, creşterea rentabilităţii exporturilor şi a importurilor. ❖ C. de r.b. la export, indicator al rentabilităţii financiar-valutare a exportului de mărfuri care arată cu ce cheltuială internă se obţine fiecare leu-valută provenit din export. Reprezintă raportul dintre preţul exprimat în lei franco-frontiera română şi preţul exprimat în lei-valută obţinut de pe piaţa externă, pentru aceeaşi marfa şi în aceleaşi condiţii de livrare. Acest indicator oglindeşte productivitatea muncii naţionale, a produsului exportat şi productivitatea muncii mondiale. C. de r.b. la e. se poate determina după formula: Pcc • KME Crbe =-----------------, PEFf KME în care: Crbe = cursul de revenire brut la export; Pcc = preţul intern complet la export (în lei) al unei unităţi de marfa; KME = cantitatea de marfa exportată; PEFf = preţul extern franco-frontiera română pentru o unitate de marfa, transformat în lei-valută. Cu cât c. de r.b. la e. este mai mic decât 1, cu atât rentabilitatea exportului este mai mare şi invers. Pentru ca un curs de revenire brut la export să dea o imagine cât mai reală, este necesar ca preţurile interne să fie cât mai aproape de valoarea mărfurilor, iar raportul de schimb dintre moneda naţională şi moneda străină în care se exprimă preţurile să aibă un conţinut real. ❖ C. de r. corectat, variantă îmbunătăţită a cursului de revenire brut; indicator folosit la determinarea rentabilităţii financiar-valutare a exportului de mărfuri în cazurile în care preţurile de producţie ale mărfurilor destinate exportului conţin un beneficiu superior celui considerat normal sau nu acoperă în întregime nici costul mărfurilor respective, fapt care nu dă o imagine clară asupra rentabilităţii financiar-valutare a exportului. Pentru a se evita aceste neajunsuri se foloseşte costul de producţie. Din acest motiv, se calculează cursul de revenire la costul de producţie corectat, după formula: 572 CURS CD KME Crc = —------------, PEFf KME în care: Crc = cursul de revenire corectat; C = costul de producţie intern complet (în lei) la export al unei unităţi de marfa; KME = cantitatea de marfa exportată; PEFf = preţul extern franco-frontiera română pentru o unitate de marfa, transformat în lei-valută. C. de r.c. se foloseşte alături de cursul de revenire brut, deoarece dă o imagine mai clară asupra rentabilităţii financiar-valutare a exportului, ca urmare a faptului că preţul intern la export este mult mai aproape de cheltuielile de muncă socială reclamate de fabricarea produselor respective şi, drept urmare, relevă mai precis eforturile făcute de economia naţională pentru obţinerea unui leu-valută. ❖ C. de r. net, indicator al rentabilităţii financiar-valutare, care exprimă nivelul de valorificare în valută prin exportarea produselor finite şi a elementelor nemateriale din costuri. C. de r.n. exprimă cheltuielile interne necesare pentru obţinerea unui leu-valută sau a unei unităţi de valută străină prin exportul manoperei din ultimele faze de prelucrare a mărfurilor şi a materialelor neexportabile. Determinarea c. de r.n. se face prin eliminarea din calcul a valorii materiilor prime şi a altor elemente de cost care se procură din import sau care se pot exporta ca atare, stabilindu-se astfel partea neexportabilă din costuri care se compară apoi cu încasările corespunzătoare în valută, după formula: Cm Pi-(Vi+Ve) + C8e+Cc Pev-(Viv+Vey) În care: Crn = cursul de revenire net; Pi = preţul intern legal de vânzare; Vj = valoarea în lei a produselor de import necesare procesului de producţie; Ve = valoarea în lei a produselor exportabile direct, necesare procesului de producţie; Cse = cheltuieli speciale de export (îmbunătăţirea calităţii mărfurilor, cheltuieli suplimentare cu ambalarea etc.); Cc = cheltuieli de circulaţie; Pev = preţul extern în valută; Viv = valoarea în valută a mărfurilor din import; Vev = valoarea în valută a produselor exportabile. Acest indicator face posibilă examinarea oportunităţii producerii în anumite condiţii a unor mărfuri destinate exportului. Cu ajutorul c. de r.n. se poate aprecia eficienţa prelucrării produselor destinate exportului în ultima fază a procesului de producţie, precum şi rentabilitatea materiilor prime, semifabricatelor etc., neexportabile ca atare, respectiv se pot afla cele mai convenabile forme de prelucrare a produselor destinate exportului. Cu cât c. de r.n. este mai mic decât 1, cu atât rentabilitatea exportului este mai mare. ❖ C. de r.n. la export, indicator al rentabilităţii financiar-valutare a exportului de mărfuri, care evidenţiază rentabilitatea produselor destinate exportului, aflate pe diferitele trepte de fabricaţie. Acest indicator se utilizează în special pentru determinarea rentabilităţii mărfurilor a căror fabricare necesită, într-o măsură mai mare, materii prime care se pot exporta ca atare sau care se importă; se determină după formula: (c„-m)kme Cme = y—----------------r----------------------------, (PEFf - Mm )• KME CURS 573 în care: Crne = cursul de revenire net la export; Cp = costul de producţie intern complet (în lei) la export al unei unităţi de marfa; M = preţul în lei al materiilor prime din import sau exportabile incluse în marfa destinată exportului; KME = cantitatea de marfa exportată; PEFf = preţul extern franco-frontiera română, pentru o unitate de marfa, transformat în lei-valută; Mm = materiile prime din import sau exportabile cuprinse în marfa destinată exportului, în preţuri externe, exprimate în valută şi recalculate în lei pe baza unor coeficienţi de calcul. Cu cât acest indicator este mai mic, cu atât exportul mărfurilor respective este mai rentabil, asigurând o valorificare superioară a manoperei şi a celorlalte elemente de cost pe piaţa externă. Dacă din valoarea externă a unui produs se scade costul materiilor prime exportabile sau din import, iar rezultatul este zero sau se constată că valoarea externă a acestora este mai mare decât preţul extern al produsului, exportul produsului respectiv nu este rentabil, chiar dacă ar rezulta un curs de revenire corectat favorabil. CURS DE REVENIRE PENTRU IMPORT, indicator care exprimă rentabilitatea financiar-valutară a operaţiunilor de import. Se calculează raportându-se preţul de vânzare al mărfii pe piaţa internă către beneficiar la costul de deviz al mărfii date, franco-frontieră, folosindu-se următoarea formulă: ^:_(Pib+Ti)-KMI PefKMI ’ în care: Cri = cursul de revenire la import; pib = preţul intern de livrare a mărfii către beneficiar, exprimat în lei; Tj = taxa de import asupra mărfii importate; KMI = cantitatea de marfa importată; Pef = preţul extern franco-frontieră, exprimat în valută sau transformat în lei cu ajutorul coeficienţilor interni de calcul. Operaţiunile de import sunt cu atât mai rentabile cu cât la un leu-valută cheltuit revin mai mulţi lei. Cu cât c. de r. pentru i. este mai mare, cu atât importul respectiv este mai avantajos. CURS DE REVENIRE PLANIFICAT, indicator al rentabilităţii financiar-valutare a operaţiunilor de comerţ exterior, care reprezintă nivelul minim de rentabilitate pentru o anumită marfa sau pentru un grup de mărfuri, determinat prin luarea în calcul a cuantumului şi a structurii exportului şi importului total, astfel încât la nivelul întregii economii naţionale să se obţină avantaje valorice cât mai importante. C. de r.p. pentru o anumită marfa la export se determină pe baza rezultatelor efective obţinute în anul precedent, căruia i se aduc unele corectări stabilite pe baza tendinţelor pieţei externe în anul următor. Pentru ca acest indicator să aibă un rol stimulator, este necesar ca el să fie cât mai bine fundamentat. CURS DE SCHIMB VALUTAR 1. Numărul de unităţi monetare străine care se primesc în schimbul unei unităţi monetare naţionale în condiţii date de loc şi timp. 2. Preţul monedei unei ţări în raport cu moneda altei ţări. 3. Preţ exprimat în monedă naţională, la care se pot vinde sau cumpăra diferite acţiuni, obligaţiuni, devize, titluri de stat etc., pe o piaţă, la o anumită dată. C. de s. oscilează zilnic, fiind subpari (v.), suprapari (v.) sau al pari (v.), 574 CURS determinat de cotaţia bursei şi de diferiţi factori conjuncturali. C. de s. se determină pe baza parităţii valutelor. C. de s. ale leului faţă de valutele altor state se stabilesc pe piaţa valutară (v.) pe baza cererii şi ofertei şi cu respectarea procedurilor elaborate de Banca Naţională a României. C. de s. are un caracter relativ, atât în cazul în care el este determinat de cererea şi oferta de valută pe piaţa de schimb, cât şi în situaţia c. de s. oficial stabilit de banca de emisiune (centrală) ori de o altă instituţie asemănătoare şi aprobat de organele competente, dacă în acea ţară nu există o piaţă valutară. CURS DIRECT, raport valoric nemijlocit între două monede naţionale. CURS DUBLU, c. ce cuprinde un curs de vânzare, care de regulă este mai mare, şi un preţ de cumpărare, care este mai mic decât primul. V. şi curs oficial al valutelor. CURS FORŢAT 1. Măsură luată de către stat, prin care se stabileşte obligaţia de a se primi la plată nelimitat bani de hârtie la valoarea lor nominală, fară ca aceştia să aibă vreo valoare proprie (această monedă circulă numai pentru că este reprezentant al aurului în funcţia lui de mijloc de circulaţie) şi fară a pretinde băncii de emisiune convertirea în aur sau argint. 2. Curs oficial fix, stabilit de stat în condiţiile limitării schimbării valutei cu o altă valută; operaţiune obligatorie la încheierea unora sau a tuturor tranzacţiilor valutare. V. şi limitări valutare (control valutar). CURS INDIRECT, raportul valoric dintre două monede naţionale prin mijlocirea monedei unui al treilea stat, care se bucură de o largă circulaţie internaţională. CURS LA TERMEN (FORWARD), c. la care operaţiunile valutare se efectuează la un termen stabilit. C. la t. se stabileşte ţinându-se seama de perspectivele evoluţiei valutei în cauză comparativ cu valuta la care se raportează, avându-se în vedere nivelul de dezvoltare a ţării, ciclul economic, rata inflaţiei etc. La determinarea acestui curs se ţine seama de diferenţele de dobândă care există între valutele respective, care se exprimă în unităţi de curs. CURS LA VEDERE (SPOT), c. valutar la care se cumpără sau se vinde în acelaşi moment, pe loc, o valută. C. la v. este acela la care valuta este livrată şi achitată imediat la cursul în vigoare, care se practică în momentul respectiv. CURS LIBER, c. valutar care se formează neîngrădit pe piaţa valutară pe baza cererii şi ofertei, ca urmare a funcţionării libere, neinfluenţate a mecanismului pieţei.. CURS MULTIPLU, existenţa în acelaşi timp a două sau a mai multor cursuri valutare pentru aceeaşi valută, în funcţie de categoriile de tranzacţii, cum ar fi operaţiuni necomerciale, comerciale, turistice etc. CURS OBLIGATORIU, normă juridică monetară prin care persoanele fizice dintr-o ţară sunt obligate să folosească la efectuarea plăţilor bani de hârtie puşi în circulaţie de către stat sau bilete emise de banca de emisiune, fără convertibilitate în aur. C.o. a fost folosit în special pe timp de război şi a avut o durată de utilizare limitată. Astăzi, acest c. constituie o regulă generală, deoarece, practic, nu mai există convertibilitatea în aur. CURS OFICIAL AL VALUTELOR, c. stabilit de autoritatea monetară naţională (instituţia bancară centrală, instituţia de emisiune monetară sau alt organ central competent), pe cale unilaterală sau prin convenţie, pe baza cursului valutar la sau în jurul raportului valoric real dintre monedele respective. în ţara noastră, c.o. al v. se stabileşte de către Banca Naţională a României, în concordanţă cu normele juridice în vigoare. Dacă monedele care se compară au valoare paritară, cursul se determină pe baza parităţii. Când coincide cu paritatea, c.o. al v. se CURS 575 numeşte paritar. C.o. care coincid cu paritatea sunt apreciate ca fiind cursuri fixe. în situaţiile în care se aplică acorduri de clearing, când autorităţile monetare au în vedere anumite considerente, iar între monedele respective nu este stabilită o paritate, c.o. al v. se poate stabili convenţional. C.o. al v. se poate stabili atât pentru monedele convertibile, cât şi pentru cele neconvertibile. C.o. al v. poate să fie mai mult sau mai puţin apropiat de raportul valoric real dintre două monede. De pildă, c.o. al leului faţă de dolar era, la mijlocul lunii noiembrie 1979, de 4,47 lei pentru un dolar. Ca urmare a inflaţiei, ţările dezvoltate nu mai practică acest curs. Există ţări, printre care şi România, care stabilesc şi un c.o. al v. cu primă, în care prima se stabileşte diferenţiat, pe categorii de operaţiuni necomerciale. De pildă, în ţara noastră prima a fost de 168,46%, aplicată la cursul oficial de 4,47 lei pentru un dolar, ceea ce a determinat un c.o. al v. cu primă de 12 lei pe un dolar. Aste/i, un dolar este egal cu 35.000 de lei (decembrie 2003). V. şi curs valutar; paritate; parit.Kc valutară. CURS-PIVOT, c. practicat în cadrul sistemului monetar vest-european (v.) şi care constă în existenţa unui raport fix, însă modificabil, între unitatea de cont a acestui sistem euro (v.), şi valutele ţărilor membre. Cursul valutelor aparţinând sistemului monetar european poate fluctua liber, în funcţie de cerere şi ofertă, însă numai în jurul unei marje de ± 2,25%. CURS PRINCIPAL, c. la care se efectuează cele mai multe tranzacţii valutare în condiţiile practicării cursului multiplu (v.). CURS REAL DE SCHIMB, c. fundamentat din punct de vedere economic, calculat ca medie a cursurilor de revenire a mărfurilor comercializate de o ţară în tranzacţiile cu o altă ţară sau cu alte ţări. C.r. de s. se calculează potrivit formulei: în care: Crs = cursul real de schimb; ^ ax = ponderea produsului „x“ în totalul tranzacţiilor internaţionale ale unei ţări sau în totalul produsului naţional brut al ţării în cauză; Cra = cursul de revenire realizat la marfa „x“ în relaţiile cu ţara luată în calcul. C.r. de s. se foloseşte pentru analiza evoluţiei comerţului exterior, a cererii şi ofertei reale, a preţurilor. Cu ajutorul acestui curs se pot determina influenţele devalorizărilor interne asupra producţiei, asupra cererii şi exportului. C.r. de s. se fundamentează pe paritatea puterii de cumpărare. Acest curs nu se calculează în mod curent, deoarece nu este operativ în tranzacţiile comerciale, financiare şi valutare. CURS REPREZENTATIV AL LEULUI, c. stabilit faţă de dolarul S.U.A. şi utilizat în relaţiile României cu Fondul Monetar Internaţional. C.r. al 1. este de 1 $ = 27 000 de lei, acesta fiind cursul oficial cu primă pentru operaţiuni necomerciale. CURS SPOT/FORWARD, preţul unei monede naţionale exprimat în moneda altei ţări, folosit pentru tranzacţii cu executare imediată (spot) sau la termen (forward). CURS TRAS LA SORŢI, c. care se foloseşte atunci când sunt mai mulţi cumpărători pentru un singur vânzător şi viceversa şi, ca urmare, calitatea de atribuire (execuţie integrală sau parţială a unui ordin de bursă) este insuficientă. De exemplu, un curs poate fi tras la sorţi atunci când, la o şedinţă de bursă, un vânzător lansează pe piaţă un lot de acţiuni pe care mai mulţi cumpărători doresc să le achiziţioneze la acelaşi curs. în această situaţie, un aparat electronic trage la sorţi pe cumpărătorul care devine autorizat să achiziţioneze acţiunile. 576 CURS CURS VALUTAR 1. Preţ al unei unităţi monetare dintr-o ţară, exprimat în unităţile băneşti ale altor ţări. 2. Raport valoric dintre moneda unei ţări şi moneda altei ţări şi alte categorii de instrumente de plată, determinat pe baza cererii şi ofertei. în trecut, baza acestui curs o constituia conţinutul în aur al unităţilor băneşti. 3. Evaluare economico-monetară a monedei naţionale pe piaţa externă, pentru a-i caracteriza puterea de cumpărare ca mijloc de plată internaţional. Evaluarea pe plan internaţional are loc în cadrul mecanismului cursului valutar şi se realizează prin compararea cantitativă a unei monede naţionale cu o altă monedă naţională pe piaţa căreia pătrunde moneda de referinţă sau cu moneda-etalon al preţurilor de pe piaţa mondială. C.v. face posibilă realizarea unei comparaţii între economiile naţionale ale căror monede se întâlnesc pe piaţa internaţională în cadrul raportului valutar. Pentru definirea unităţii băneşti, fiecare economie naţională asigură o putere de cumpărare, care îi garantează unităţii băneşti atât circulaţia internă, cât şi circulaţia externă. în funcţionarea mecanismului valutar se manifestă deosebiri determinate de gradul de dezvoltare a economiilor naţionale ale diferitelor ţări. C.v. reflectă în mod direct efectele crizei economice, financiare şi monetare în care se află ţările respective la un moment dat. Sistemul etalon aur-devize definea monedele naţionale prin intermediul valorii paritare, care reprezenta cantitatea de aur fm pusă la baza unităţii monetare de fiecare sistem monetar naţional, exprimată în aur, faţă de care se definea. Sistemul monetar actual a exclus aurul din sistemele monetare naţionale, ca bază de definire a banilor. Este considerată valoare paritară puterea de cumpărare a unităţii băneşti naţionale, care se determină pe baza următorului calcul: în care: Pc = puterea de cumpărare a unităţii monetare; QB = cantitatea de bunuri şi servicii create în economia naţională emitentă a monedei care a intrat în sistemul financiar-valutar; PB = preţul bunurilor şi serviciilor create în economia naţională respectivă şi exprimat în moneda de referinţă. Bunurile şi serviciile dintr-o economie naţională participă la formarea puterii de cumpărare a unităţii monetare naţionale. Puterea de cumpărare nu se poate utiliza direct, ci prin intermediul preţurilor şi al indicelui preţurilor. C.v. este determinat de mai mulţi factori obiectivi, interni şi externi. Factorii interni sunt de ordin economic şi monetar, şi anume: evoluţia cuantumului produsului naţional brut, nivelul preţurilor şi tarifelor, evoluţia masei monetare în circulaţie, a creditului, a ratei dobânzii etc. Factorii externi sunt: situaţia balanţei de plăţi externe, cu deosebire a soldului contului curent, căile de realizare a echilibrului balanţei de plăţi externe, evoluţia preţurilor mărfurilor exportate şi importate, a tarifelor serviciilor în relaţiile internaţionale. Factorii externi exercită o influenţă cu atât mai mare, cu cât ţara este mai mult antrenată în relaţiile economice internaţionale. C.v. este influenţat, uneori, foarte mult de unii factori subiectivi, cum sunt cei politici, sociali, psihologici etc. Astăzi, c.v. este un instrument al politicii economice, monetare şi valutare a statului, prin folosirea căruia se urmăresc anumite obiective pe plan naţional şi internaţional. C.v. se caracterizează prin fluctuaţii sensibile, determinate de deprecierea banilor, înrăutăţirea situaţiei balanţei de plăţi, intensificarea inegalităţii repartiţiei rezervelor de aur ale ţărilor etc. C.v. poate fi oficial, socotit ca bază de referinţă pentru raportul valutar între două monede, şi liber (al pieţei), când fluctuează zilnic sau de la o oră la alta în jurul cursului oficial (este propriu sistemului bănesc convertibil). Există cursurile vânzătorilor şi cele ale cumpărătorilor. Diferenţa dintre aceste cursuri, numită marjă, constituie o sursă de creare a beneficiului băncii. Fluctuaţia este determinată de cererea şi oferta de valute străine la bursă. De aceea, c.v. liber se mai numeşte şi c. bursier. Banii neconvertibili au numai un curs oficial şi uneori un curs cunoscut sub denumirea de „bursă neagră". De regulă, fluctuaţia c.v. liber este determinată de situaţia balanţei de plăţi faţă de ţara CURS 577 respectivă; când balanţa este activă, cursul valutar liber scade şi creşte atunci când balanţa este pasivă, urmărindu-se pe această cale echilibrarea balanţei de plăţi. Băncile de emisiune, urmărind o stabilitate a cursului liber, fac anumite intervenţii la bursă. Dacă fluctuaţiile nu sunt limitate prin intervenţiile băncii de emisiune, atunci c.v. liber mai poartă numele de c. flotant (fluctuant). în perioada 1944-1971, în cadrul sistemului valutar internaţional, c.v. pe pieţele ţărilor membre au fluctuat într-o limită admisă de numai ± 1 %, comparativ cu paritatea, iar din anul 1971, limitele de fluctuare au fost majorate la ±2,25% faţă de paritate. Desigur, respectarea acestor limite devenea posibilă numai prin intervenţia pe piaţa valutară a autorităţilor monetare în vederea restabilirii echilibrului dintre cerere şi ofertă. Din 1971, dar cu deosebire din anul 1973, cele mai importante valute de largă circulaţie internaţională nu mai folosesc cursurile fluctuante, trecându-se la principiul flotării libere pe piaţă, pe baza cererii şi ofertei. începând din anul 1973, cursul oficial în lei al valutelor liber convertibile, excepţie făcând dolarul S.U.A., se stabileşte pe baza raportului dintre cursul oficial al dolarului faţă de valuta respectivă, înregistrat pe piaţa ţării date, şi cursul oficial al dolarului S.U.A. faţă de leul românesc. în cadrul sistemului monetar actual, cursul oficial se modifică o dată cu modificările apărute în puterea de cumpărare, modificări exprimate prin schimbarea indicelui preţurilor din ţările intrate în competiţia schimbului valutar. în procesul schimburilor şi al plăţilor pe piaţa monetară internaţională se stabileşte un curs al zilei sau un curs economic, diferit sau egal cu cursul oficial. Cursul economic este rezultatul mai multor influenţe determinate de factori politici, economici, financiari, monetari şi psihologici asupra cursului oficial. Cursul economic (al pieţei) se utilizează efectiv pentru efectuarea operaţiunilor de pe piaţa monetară. Cursul economic mai poartă numele de curs al pieţei. C.v. este influenţat de următorii factori: "situaţia balanţei de plăţi externe, care depinde de nivelul de dezvoltare a economiei naţionale (calitatea produselor, nivelul preţurilor), de competiţia şi conjunctura internaţională; "raportul dintre cerere şi ofertă, fapt care conduce la excedent sau deficit al balanţei de plăţi externe; "sensul modificării indicelui preţurilor; "presiunea fiscală; "ritmul inflaţiei; "corelaţia dobândă-credit-masă monetară. O reducere a ratei dobânzii, reclamată de dezvoltarea economică ori de încurajarea creditării, determină majorarea creditului acordat; din această cauză va avea loc o emisiune de monedă în cont şi o solicitare de monedă. Ca urmare, va creşte masa monetară într-un ritm accelerat. în cazul în care acest ritm întrece ritmul de dezvoltare economică, se înregistrează tensiuni inflaţioniste care conduc fie la creşterea preţurilor, fie la diminuarea cursului monedei naţionale pe piaţa externă, ca urmare a faptului că oferta de monedă este mai mare. De asemenea, c.v. este influenţat de recesiune şi de şomaj. C.v. asigură monedelor naţionale care pătrund pe piaţa monetară internaţională o modificare calitativă şi cantitativă. Concomitent cu stabilirea c.v., moneda naţională dobândeşte calitatea de mijloc de plată internaţional, putând fi utilizată pe piaţa financiară, de credit şi monetară internaţională. Banca Naţională a României are sarcina de mare răspundere de a apăra c.v. echitabil al monedei naţionale care să asigure competitivitatea mărfurilor produse în tară, recuperarea cheltuielilor şi obţinerea unui profit la nivelul standardelor internaţionale. îndeplinind funcţia de centru valutar, Banca Naţională a României are următoarele sarcini: "emiterea reglementărilor cu privire la aur şi valută în vederea protejării monedei naţionale; "elaborarea balanţei de plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe; "stabilirea şi publicarea cursurilor de schimb la care Banca Naţională a României şi alte persoane juridice autorizate efectuează operaţiunile lor cu aur şi valută; "autorizarea şi retragerea autorizaţiei, precum şi reglementarea şi supravegherea persoanelor juridice care au obţinut autorizaţia de a efectua tranzacţii valutare; ■stabilirea plafoanelor activelor în aur şi în valută pe care persoanele juridice autorizate le pot ţine în depozit; "păstrarea şi administrarea rezervelor internaţionale ale statului, care se pot constitui în următoarele elemente: a) aur; b) active externe sub forma bancnotelor şi monedelor metalice sau a soldurilor conturilor la bănci în străinătate, exprimate în diferite valute; c) orice alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional; d) cambii, bilete la ordin, cecuri exprimate şi plătibile în valută; e) bonuri de tezaur şi alte titluri emise sau garantate de guverne străine sau instituţii financiare interguvemamentale, exprimate şi plătibile în valută; f) alte 578 CURS active pe care Banca Naţională a României le aprobă în diverse scopuri. V. şi autorităţi monetare. CURS VALUTAR DE CUMPĂRARE (CURS-MARFĂ) 1. Preţ la care se cumpără valuta de către bancă. 2. Valută rezultată din încasarea unor mărfuri exportate de către o firmă din aceeaşi ţară cu banca. C.v. de c. se stabileşte de către instituţia bancară centrală sau de către instituţia de emisiune monetară a ţării respective. CURS VALUTAR DE DESCHIDERE, c. cu care încep să lucreze băncile în ziua respectivă. El poate fi egal cu cursul valutar de închidere (v.) din ziua precedentă sau poate fi modificat în anumite limite, pe baza informaţiilor privind activitatea bancară din ziua anterioară. CURS VALUTAR DE ÎNCHIDERE, c. la care s-a efectuat ultima operaţiune de vânzare-cumpărare pe piaţa valutară a unei ţări (burse de valori). CURS VALUTAR DE PIAŢĂ, c. zilnic real la care se efectuează operaţiunile de vânzare-cumpărare pe pieţele valutare. V. şi curs valutar. CURS VALUTAR DE REFERINŢĂ, c.v. care în ţara noastră se stabileşte de către Banca Naţională a României la sfârşitul programului zilnic de lucru şi care reprezintă media ponderată a cursurilor zilei respective din sistemul bancar. CURS VALUTAR DE VÂNZARE (CURS-MONEDĂ), preţ de vânzare al unei valute, de către bancă, spre a fi folosită de cumpărător la plata unor mărfuri importate. C.v. de v. se stabileşte de către instituţia bancară centrală sau de către instituţia de emisiune monetară a ţării respective. CURS VALUTAR FIX, variantă a cursului oficial al valutelor (v.), care nu se schimbă sub influenţa directă a cererii şi ofertei. Practic, c.v.f. este raportul dintre o monedă şi celelalte monede străine, stabilit, în general, pe baza parităţii dintre ele şi care rămâne neschimbat. C.v.f. se asigură de către banca centrală prin intervenţie directă pe piaţa valutară naţională, astfel încât cursul monedei naţionale faţă de o unitate de măsură a monedelor (aur, dolar SUA sau DST), pe care a adoptat-o, şi, pe această bază, faţă de cursurile paritare dintre moneda naţională şi principalele valute convertibile, să nu depăşească în tranzacţiile efective de pe piaţa valutară limitele admise de statutul Fondului Monetar Internaţional (v.). CURS VALUTAR FLOTANT (FLUCTUANT), variantă a cursului valutar oficial care se modifică sub influenţa cererii şi a ofertei referitoare la moneda proprie a unei ţări şi când instituţia bancară centrală sau instituţia de emisiune monetară a ţării respective nu mai susţine cursul monedei naţionale prin intervenţii pe piaţa valutară. Adepţii c.v.f. susţin că paritatea valutară trebuie să fie lăsată să fluctueze în mod liber, ca şi preţurile mărfurilor. Se apreciază că pe această cale pot fi puse de acord puterea de cumpărare internă cu puterea de cumpărare externă. în realitate, dacă scade cursul unei valute, scade şi puterea sa de cumpărare externă, ceea ce are drept consecinţă reducerea importurilor. Concomitent, alte ţări, care pot să achiziţioneze valuta al cărei curs se află în scădere, cu mai puţină monedă proprie, au posibilitatea să achiziţioneze mai multe mărfuri, determinând astfel creşterea exporturilor ţării a cărei valută se află în această situaţie. C.v.f. face posibilă o mai mare libertate a politicii fiscale, monetare şi a veniturilor, deoarece statul respectiv nu mai este obligat să-şi ia angajamente de menţinere a cursului la un anumit nivel, sprijină normalizarea competitivităţii pe pieţele internaţionale, evitând manevrele valutare ale unor state în scopuri de concurenţă neloială, face inutile devalorizarea şi revalorizarea, care întotdeauna creează o stare de tensiune în economie, CURS 579 contribuie la echilibrarea balanţelor de plăţi şi, în consecinţă, reduce necesitatea rezervelor valutare, ceea ce contribuie la utilizarea mai raţională a fondurilor, fiind, în acelaşi timp, un antidot pentru mişcările speculative de capitaluri, deoarece speranţele de câştiguri speculative sunt cu atât mai mici, cu cât reacţia cursurilor este mai promptă. în acelaşi timp, există şi argumente împotriva cursurilor flotante, cum sunt: "acestea frânează comerţul exterior şi investiţiile ca urmare a creşterii riscului valutar; "generează incertitudine cu privire la valoarea monedei pe care o achită debitoruMa scadenţă, la evaluarea beneficiului, la previziunile economice; "stimulează inflaţia etc. în plus, având o evoluţie incertă, c.v.f. duc la diminuarea comerţului şi a investiţiilor internaţionale; de asemenea, aceste cursuri sunt generatoare de speculaţii valutare destabilizatoare. Prin instituirea c.v.f. s-a preconizat: "formarea unor cursuri de schimb reale, determinate de cererea şi oferta de pe piaţă, nu de măsuri administrative; ■reducerea rolului băncilor centrale, ale căror intervenţii urmau să devină inutile, cursurile trebuind să se stabilească spontan; "cursul de schimb trebuia să devină principalul instrument de adaptare a oricărei economii naţionale la condiţiile pieţei mondiale; "autonomia politicilor monetare; "stabilizarea efectului speculativ, care urma să devină profitabil, tendinţa normală fiind de a vinde atunci când cursurile cresc şi de a cumpăra când acestea sunt în scădere. ♦> C.v.f. impur (controlat), variantă a c.v.f. în care instituţia bancară centrală, instituţia de emisiune monetară sau un alt organ central competent îşi fixează anumite marje ca limită, peste care pot interveni în favoarea monedei lor, pentru a frâna şi descuraja speculaţiile valutare. ❖ C.v.f. liber (de piaţă) se stabileşte pe pieţele valutare la anumite date (chiar şi zilnic) de către bursele de valori, în funcţie de cererea şi oferta pentru valuta respectivă; se publică şi se transmite prin diferite mijloace de telecomunicaţii. în mod obişnuit, c.v.f.l. variază în jurul cursului oficial al valutelor. în perioadele crizelor monetare, când sunt afectate valutele supraevaluate, care pot fi devalorizate, bursele de valori se închid pe perioade scurte, pentru a se da posibilitatea băncilor centrale din diferite ţări să-şi definească poziţia. ❖ C.v.f. nesigur, cotă oficială a burselor de valori, exprimată în moneda naţională a ţării în care se face cotarea, astfel încât valutele rămân neschimbate, în timp ce cursul lor oscilează. în această situaţie se afirmă că modul de cotare „dă nesigur46. ❖ C.v.f. pur, variantă a c.v.f. în care instituţia bancară centrală, instituţia de emisiune monetară sau un alt organ competent nu intervine în nici un fel în sprijinul monedei naţionale. ❖ C.v.f. sigur, situaţie în care moneda naţională rămâne constantă, pe când cursul său, care se exprimă în unităţi valutare străine, oscilează. în aceste cazuri se afirmă că modul de cotare pe pieţele străine „dă sigur“. CURS VALUTAR LIBERALIZAT, stabilirea raportului leu-dolar în mod liber, pe baza cererii şi ofertei de valută, printr-un mecanism eficient, în care sunt implicate unităţile din sistemul bancar românesc. C.v.l. reprezintă, practic, convergenţa celor trei tipuri de cursuri care operează astăzi pe piaţa românească: oficial, stabilit la licitaţiile valutare de la Banca Naţională a României, „GRI“, stabilit în tranzacţiile dintre agenţii economici, şi „NEGRU“, stabilit la bursa neagră. în vederea liberalizării cursului, s-a dus o politică sistematică de menţinere a dobânzilor peste rata inflaţiei, au fost descurajate cererile nejustificate de credite, iar pe de altă parte, Banca Naţională a României a oferit la „vânzare44, în permanenţă, o anumită sumă de valută. Datorită acestor măsuri, cererea de valută a început să scadă. De asemenea, în urma acestor măsuri întreprinse de Banca Naţională a României s-a refăcut rezerva valutară, prin care se poate susţine leul la actualul nivel. în acelaşi timp, cursul „GRI44 şi cel „NEGRU44 se menţin relativ la acelaşi nivel, pentru că nu s-au mai găsit „cumpărători44 de dolari la preţul respectiv. Treptat-treptat, cursul oficial „le-a ajuns din urmă44. Urmează să fie creată piaţa valutară interbancară. în calitate de autoritate monetară centrală, Banca Naţională a României supraveghează cursul valutar. Menţinerea unui raport leu-dolar rezonabil necesită unele credite externe. V. şi curs valutar; curs valutar de vânzare; curs valutar fix; cursul bursei. CURS VALUTAR LIMITAT, c.v. limită până la care un client poate solicita efectuarea unei operaţiuni valutare. De exemplu, „vindeţi cu cel puţin...44 sau „cumpăraţi cu cel mult...44. 580 CURS CURS VALUTAR REPREZENTATIV, c. care evidenţiază raportul valoric dintre valutele ţărilor membre ale Fondului Monetar Internaţional (v.) şi drepturile speciale de tragere (v.). C.v.r. se stabileşte pe o perioadă mai lungă şi se foloseşte de Fondul Monetar Internaţional în efectuarea tranzacţiilor şi a operaţiunilor, precum şi pentru evaluarea activelor care aparţin Fondului, exprimate în valutele ţărilor membre. CURSUL ACŢIUNILOR, preţul la care se vând şi se cumpără (se cedează) acţiunile la bursă, la un moment dat, şi care poate fi egal, superior sau inferior valorii nominale. C.a. poate fi: de cerere, de ofertă sau la care se efectuează tranzacţia propriu-zisă. C.a. este influenţat de o serie de factori cum sunt: mărimea dividendului acordat unei acţiuni, rata dobânzii creditului bancar, cererea şi oferta de acţiuni, conjunctura economică, situaţia economico-financiară şi perspectivele de dezvoltare ale întreprinderii, perioadele de criză şi de depresiune. Mărimea dividendului (v.) influenţează direct proporţional nivelul c.a.; cu cât acesta este mai mare, cu atât cursul este mai ridicat. C.a. se calculează astfel: DxlOO C.a. — —=------, A R , incare: C.a. = cursul acţiunilor; D = dividendul anual aşteptat de investitor; Rd = rata medie a dobânzii la depozitele bancare. C.a. nu se formează în funcţie de situaţia trecută sau prezentă a societăţii emitente, ci în funcţie de evoluţia preconizată a acesteia, concretizată în dividendele aşteptate de investitor. Prin urmare este important nu cât valorează astăzi acţiunile, ci cât vor valora în viitor. Deci c.a. este dependent de venitul adus investitorului şi de rata medie a dobânzii la depozitele bancare. CURSUL BURSEI, preţul la care este cotată la bursă, la un moment dat, o hârtie de valoare, o valută străină etc. C. este în raport direct cu mărimea dividendului şi în raport invers cu mărimea dobânzii capitalului de împrumut. Valoarea nominală a acţiunii nu influenţează asupra cursului ei, întrucât acţiunea nu este supusă răscumpărării de către întreprinderea care a emis-o. Valoarea nominală a obligaţiunii şi termenul scurt al răscumpărării influenţează favorabil asupra cursului ei. Cursul la bursă al acţiunilor este supus variaţiunilor de conjunctură într-o măsură mai mare decât cursul obligaţiunilor. CURSUL COMERCIAL UNIC, indicator valutar-financiar de măsurare a eficienţei activităţii de export-import, care exprimă media cursurilor de revenire la export şi import pe produse şi grupe de produse, pe baza căreia se decontează atât exporturile, cât şi importurile în raport cu o valută străină. C.c.u. se stabileşte anual împreună cu cursurile de revenire la export şi import pe produse şi grupe de produse. La stabilirea c.c.u. şi a cursurilor de revenire pe produse şi grupe de produse se are în vedere necesitatea valorificării superioare a produselor la export pe pieţele externe, prin îmbunătăţirea activităţii de comercializare şi diminuarea costurilor interne de producţie, realizarea importurilor în condiţii cât mai avantajoase, urmărindu-se reducerea cursurilor de revenire la export şi realizarea unor cursuri corespunzătoare la import; toate acestea trebuie să aibă ca efect ridicarea eficienţei activităţii de comerţ exterior şi întărirea monedei noastre naţionale. Tehnica de folosire a c.c.u. constă în aceea că valuta obţinută de întreprinderi din activitatea de comerţ exterior şi de cooperare economică internaţională se cedează băncii sau, după caz, se primeşte de la bancă, fiind decontată întreprinderilor la cursul de revenire stabilit anual pe mărfuri sau grupe de mărfuri, întreprinderile de comerţ exterior au deschise la bancă conturi în lei şi conturi de evidenţă în valută; cu ajutorul acestor conturi se urmăreşte modul cum se realizează echilibrul valutar şi se evidenţiază activitatea acestor întreprinderi. De asemenea, întreprinderile de comerţ exterior CURS 581 pot deschide la bancă conturi în valută pentru operaţiunile comerciale efectuate pe pieţele externe în scopul obţinerii de aport valutar şi pentru diferite alte operaţiuni; pentru disponibilităţile din aceste conturi banca bonifică dobânzi în valută. Preţurile externe de export şi cele de import se reflectă în rezultatele economico-financiare ale întreprinderilor care produc mărfuri pentru export sau care sunt beneficiare de mărfuri provenite din import. Pentru export, întreprinderile de comerţ exterior decontează întreprinderilor producătoare contravaloarea mărfarilor exportate, la preţul extern transformat în lei la cursul de revenire stabilit pe mărfuri sau grupe de mărfuri, din care se scade comisionul sau rabatul comercial. Decontarea se face pe măsura încasării valutei de la extern, la termenele stipulate în contractele externe; pe tot timpul până la decontare, întreprinderile producătoare pot folosi credite bancare. Pentru import, întreprinderile de comerţ exterior decontează unităţilor beneficiare contravaloarea mărfurilor importate în felul următor: ■mărfurile la care se prevede cursul de revenire se livrează la preţuri formate prin transformarea în lei a preţurilor externe la cursul de revenire pe mărfuri sau grupe de mărfuri, la care se adaugă taxele vamale şi cota de comision stabilită; "mărfurile pentru care nu se prevede cursul de revenire se livrează la preţuri formate prin transformarea în lei a preţurilor externe la c.c.u., la care se adaugă taxele vamale şi cota de comision stabilită. Pentru diferite cerinţe, întreprinderile de comerţ exterior pot beneficia de credite în lei şi în valută. C.c.u. este, la nivel microeconomic, un instrument principal al gestiunii economico-financiare şi al autofinanţării în activitatea de comerţ exterior; el învederează că toate cheltuielile în valută trebuie recuperate din veniturile realizate în valută, fiind o unitate de apreciere şi comparare a mărimilor valorice interne cu cele externe. La nivel macroeconomic, c.c.u. face posibilă stabilirea unei legături directe între preţurile şi tarifele interne şi cele folosite pe piaţa internaţională, adică între cheltuielile de producţie şi circulaţie de pe piaţa naţională şi cele recunoscute pe piaţa externă. C.c.u. a simplificat lucrările valutar-financiare efectuate în cadrul unităţilor economice, ministerelor şi la nivelul economiei naţionale, uşurează urmărirea şi raportarea realizării indicatorilor economici, financiari şi valutari, simplificând evidenţele care se ţin la întreprinderi, bănci şi ministere. C.c.u. constituie, în acelaşi timp, o importantă pârghie pentru reducerea costurilor, modernizarea producţiei, creşterea gradului de valorificare a mărfurilor pe pieţele externe, limitarea şi eliminarea din export şi din import a mărfurilor nerentabile, dezvoltarea cu prioritate a exportului produselor rentabile etc., în vederea creşterii eficienţei comerţului exterior. V. şi curs de revenire. CURSUL DE REFERINŢĂ AL LEULUI, c. care se determină în şedinţele de licitaţie valutară, ce au loc în fiecare zi lucrătoare la sediul Băncii Naţionale, în cadrul cărora acest curs se determină faţă de dolarul SUA ca un curs de echilibru între cererea şi oferta de valută. La şedinţele de licitaţie participă şi băncile comerciale autorizate. CURSUL OBLIGAŢIUNILOR, preţul la care se vând şi se cumpără obligaţiunile la un moment dat şi care poate fi inferior, egal sau superior valorii nominale. C.o. este influenţat de mai mulţi factori, dintre care se menţionează: rata nominală a dobânzii, modul în care investitorul percepe riscul de neplată de către debitor a obligaţiunilor sale scadente („risc de semnătură4*), riscul de dobândă, apropierea sau îndepărtarea scadenţei, modul de rambursare a împrumutului, durata medie de viaţă a obligaţiunii (v.) etc. CURSUL PIEŢEI (LIBER), raport valoric dintre două monede, stabilit liber pe piaţă, pe baza cererii şi ofertei. Fiind determinat în mod liber pe piaţă, c.p. este variabil, flotant, cu modificări nu numai de la o zi la alta, ci chiar şi în cursul zilei, în funcţie de intensitatea cererii şi a ofertei de valută, determinată, la rândul său, de situaţia balanţei de plăţi. CURSUL POLIŢELOR, v. CURS VALUTAR. CURTÂJ, ocupaţie; plată (comision), remuneraţie cuvenită agenţilor oficiali de bursă, băncilor pentru tranzacţiile şi operaţiunile încheiate prin intermediul lor. Comisionul cuvenit 582 CURT este plătit atât de cumpărător, cât şi de vânzător şi se calculează în sumă fixă sau în promile din suma tranzacţiilor şi a operaţiunilor efectuate. Nivelul c. se stabileşte de Comisia Operaţiunilor de Bursă, în funcţie de natura operaţiunii. De pildă, pentru operaţiunile la vedere, nivelul c. poate fi: 3-4 %o pentru negocierea obligaţiunilor publice şi a altor titluri emise de stat, a obligaţiunilor garantate de stat sau emise de colectivităţi publice; 5-6 %o pentru negocierea obligaţiunilor altele decât cele publice, a acţiunilor şi a altor valori mobiliare. In cazul operaţiunilor la termen ferm, c. reprezintă 2-5 %o, în funcţie de natura titlului supus negocierii. Operaţiunile la termen condiţional pot fi supuse unui c. de 3-4 %o asupra primei cedate. Operaţiunile de report suportă un c. de 1 %o, pentru titlurile emise de stat, şi de 1,25-1,75 %0, pentru alte valori mobiliare. La calcularea c. se aplică tarife regresive pe tranşe. V. şi agent oficial de bursă; broker. CURTAJ Şl SCONT 1. Procent din valoarea primei asigurărilor maritime cuvenit agentului de asigurare. 2. Procent acordat de asigurători asiguraţilor, ca bonificaţie la primele de asigurare plătite cu anticipaţie. CURTEA DE CONTURI , organ suprem de control financiar şi de jurisdicţie în domeniul financiar care funcţionează pe lângă Parlamentul României. C. de C. îşi exercită funcţiile în mod independent şi în conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale celorlalte legi ale ţării. C. de C. are sediul în Bucureşti; ea decide în mod autonom asupra programului său de control. C. de C. fiind instituţia supremă de control financiar din România, are toate prerogativele prin lege de a verifica modul de respectare a legalităţii, de utilizare a banilor publici, buna administrare a acestora şi eficienţa utilizării lor. Acţiunile de control se iniţiază din oficiu şi pot fi oprite numai de către Parlament în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege. Camera Deputaţilor sau Senatul pot cere C. de C. efectuarea unor controale. C. de C. are acces neîngrădit la acte, documente şi informaţii necesare exercitării funcţiilor sale de control şi jurisdicţionale, oricare ar fi persoanele juridice sau fizice deţinătoare. Persoanele juridice şi fizice supuse controlului sau jurisdicţiei C. de C. sunt obligate să-i transmită actele, documentele şi informaţiile solicitate la termenele stabilite de C. şi să-i asigure accesul la sediile lor, dacă aceasta hotărăşte efectuarea controlului sau cercetarea la faţa locului. în cazurile în care C. de C. ia cunoştinţă de informaţii care constituie secrete de stat, de serviciu, comerciale sau personale, aceasta este obligată să respecte caracterul lor şi să înştiinţeze autorităţile îndreptăţite. C. de C. poate să participe la activitatea organismelor internaţionale de specialitate şi să devină membră a acestora. De asemenea, C. de C. poate colabora cu organismele internaţionale de profil şi poate exercita, în numele lor, controlul asupra gestionării fondurilor puse la dispoziţia României, dacă prin tratate, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale se stabileşte această competenţă. C. de C. se compune din: Secţia de Control Preventiv, Secţia de Control Ulterior, Secţia Jurisdicţională, Colegiul Jurisdicţional al C., camerele de conturi judeţene şi Secretariatul General. Pe lângă C. de C. funcţionează procurori financiari (v.). Membrii C. de C. sunt consilieri de conturi în număr de 24, care alcătuiesc plenul C. de C. Curtea este condusă de către plen, de comitetul de conducere, de preşedintele şi vicepreşedinţii C., care au calitatea de consilieri de conturi. Comitetul de conducere se compune din preşedintele C., vicepreşedinţii acesteia, preşedinţii de secţii şi cinci consilieri de conturi, aleşi de plenul C. La şedinţele plenului participă procurorul general financiar şi secretarul general. C. de C. controlează modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi modul de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, urmărind respectarea legilor şi aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate şi eficienţă în gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti. C. de C. controlează: ■formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor între aceste bugete; ■constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale şi a fondurilor de tezaur; ■formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi CURT 583 externe; "utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor, a transferurilor şi a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităţilor administraţiv-teritoriale; ■constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către instituţiile publice autonome cu caracter comercial şi financiar şi de către organismele autonome de asigurări sociale; "situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale sau alte persoane juridice în baza unui contract de concesiune sau închiriere; "diferite alte domenii. C. de C. controlează: "statul şi unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile şi instituţiile lor publice, autonome sau nu; "Banca Naţională a României; "companiile naţionale, regiile autonome; "societăţile comerciale la care statul, unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile publice sau regiile autonome deţin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social; "organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri într-un regim legal obligatoriu. De asemenea, C. de C. poate efectua controale şi la alte persoane juridice care: beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a instituţiilor publice; administrează, în baza unui contract de concesiune sau de închiriere, bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale; desfaşoară o activitate economică la care persoanele juridice menţionate participă cu mai puţin de 50% la formarea capitalului social; nu-şi îndeplinesc obligaţiile financiare către stat, unităţile administrativ-teritoriale şi instituţiile publice. Controlul execuţiei bugetelor Camerei Deputaţilor, Senatului, Preşedinţiei şi Guvernului se exercită numai de către C. de C. Execuţia bugetului propriu al C. de C. se aprobă de Parlament. C. de C. exercită controlul preventiv şi posterior. C. de C. exercită controlul preventiv prin organe proprii de control, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale, asupra: angajamentelor din care ar deriva, direct sau indirect, obligaţii de plată în sarcina statului; efectuării unor plăţi din fondurile publice; deschiderii şi repartizării creditelor bugetare; modificării situaţiei iniţiale a repartizării pe trimestre şi pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite; concesionării sau închirierii de bunuri publice. Organele de control preventiv ale C. se pronunţă asupra legalităţii angajamentelor şi efectuării unor plăţi, precum şi asupra utilizării creditelor bugetare în limita şi conform destinaţiei stabilite prin legea bugetară anuală. Controlul preventiv se exercită prin viză. Nici o operaţiune dintre cele supuse controlului preventiv al C. nu poate fi executată fară această viză. Când controlul financiar consideră că operaţiunea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea vizei de control preventiv, el semnalează acest lucru în scris ordonatorului principal de credite, făcând cunoscute motivele refuzului de viză. Dacă ordonatorul principal de credite insistă în efectuarea operaţiunii, el înaintează Secţiei de Control Preventiv actele a căror viză a fost refuzată, motivele refuzului şi punctul său de vedere. Secţia de Control Preventiv soluţionează cererea în termen de zece zile, într-un complet constituit din trei consilieri de conturi. Acest complet poate cere completarea documentelor prezentate şi lămuriri de la ordonatorul principal de credite. Completul se pronunţă asupra cererii de viză printr-o decizie care se comunică celor interesaţi. Dacă se respinge cererea şi se menţine refuzul de viză, ordonatorul se poate adresa Guvernului, care hotărăşte în următoarele 15 zile. Hotărârea Guvernului de autorizare a operaţiunilor refuzate la viză de controlul preventiv se comunică C. de C. şi ordonatorului principal de credite în termen de cinci zile. C. de C. informează lunar Parlamentul asupra operaţiunilor refuzate la viza de control preventiv şi autorizate de Guvern, aducându-i la cunoştinţă şi motivele refuzului său. C. de C. exercită şi controlul posterior, când verifică: "contul general anual de execuţie a bugetului de stat; "conturile anuale de execuţie a bugetelor locale; "conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale; "conturile fondurilor de tezaur; "contul anual al datoriei publice a statului şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe contractate de alte persoane juridice. în exercitarea acestor atribuţii, C. de C., în baza programului propriu 584 CURT de control, verifică, pe parcursul exerciţiului bugetar şi la finele acestuia: conturile gestiunilor publice de bani, alte valori şi bunuri materiale publice; conturile execuţiei de casă a bugetelor publice; conturile de execuţie a subvenţiilor şi a alocaţiilor bugetare pentru investiţii acordate altor beneficiari decât instituţiile publice; bilanţurile şi conturile de execuţie ale ordonatorilor de credite bugetare şi ale administratorilor care gestionează fonduri supuse regimului bugetului public; conturile operaţiunilor referitoare la datoria publică. Prin verificarea conturilor, C. de C. constată dacă: conturile supuse controlului sunt exacte şi conforme cu realitatea şi dacă inventarierea patrimoniului public a fost făcută la termenele şi în condiţiile legale; veniturile statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale, ale asigurărilor sociale de stat şi ale instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din mijloace extrabugetare au fost legal stabilite şi încasate la termenele prevăzute de lege; cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonanţate, plătite şi înregistrate conform reglementărilor legale şi în concordanţă cu prevederile legii bugetare; modificările aduse prevederilor iniţiale ale bugetelor sunt autorizate şi s-au făcut în condiţiile legii; subvenţiile şi alocaţiile pentru investiţii s-au acordat de la buget sau din fonduri speciale, în condiţiile legii, şi s-au utilizat conform destinaţiilor stabilite; contractarea împrumuturilor de stat, rambursarea ratelor scadente ale acestora şi plata dobânzilor aferente s-au făcut în condiţiile legii; creanţele şi obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt îndreptăţite sau garantate, iar activele sunt protejate potrivit legii. De asemenea, C. de C. analizează: "necesitatea şi oportunitatea angajării unor cheltuieli bugetare, acordării unor subvenţii, efectuării unor transferuri între bugetele publice, aprobării unor viramente de credite bugetare şi acordării unor credite suplimentare; "calitatea gestiunii financiare din punctul de vedere al economicităţii, eficacităţii şi eficienţei. Prin controalele efectuate la persoanele juridice, C. de C. urmăreşte, în principal: "exactitatea şi realitatea bilanţurilor contabile şi a conturilor de profit şi pierderi; "îndeplinirea obligaţiilor financiare către buget sau către alte fonduri stabilite prin lege; "utilizarea fondurilor alocate de la buget sau a fondurilor speciale, potrivit destinaţiei stabilite; "calitatea gestiunii economico-financiare, dacă prin aceasta se afectează drepturile statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale sau ale instituţiilor publice ori se creează obligaţii în sarcina acestora. De asemenea, C. de C. verifica modul de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale Fondului Proprietăţii de Stat şi modul în care acesta îşi îndeplinea obligaţiile legale în raport cu societăţile comerciale. C. de C. exercită controlul conturilor la sediul său sau la faţa locului. C. de C., ca organ suprem de control financiar, mai are următoarele competenţe: să evalueze activitatea de control financiar propriu a persoanelor juridice controlate; să emită instrucţiuni cu caracter obligatoriu pentru organele de control financiar, necesare exercitării în bune condiţii a competenţelor C. de C.; să solicite organelor de control financiar şi ale Băncii Naţionale a României verificarea cu prioritate a unor obiective, în cadrul atribuţiilor lor legale; să ceară şi să utilizeze, pentru exercitarea funcţiilor sale de control şi jurisdicţionale, rapoartele celorlalte organisme cu atribuţii de control financiar. C. de C. are dreptul să decidă: "suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal; "blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora; ■înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, corectarea bilanţurilor contabile, a conturilor de profit şi pierderi şi a conturilor de execuţie. C. de C. are şi importante atribuţii jurisdicţionale. Astfel, Colegiul Jurisdicţional al C. de C. judecă şi hotărăşte, în primă instanţă, cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate şi plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar comise de administratorii, gestionarii şi contabilii, precum şi de celelalte persoane supuse jurisdicţiei C. Colegiul Jurisdicţional judecă şi hotărăşte cu privire la plata de despăgubiri civile şi de către alte persoane, în cazul în care acestea au participat la producerea daunei. Colegiul Jurisdicţional judecă, în primă instanţă, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat împreună cu aceştia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi CURT 585 privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale. Colegiul Jurisdicţional judecă, în primă instanţă, întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de şefii compartimentelor de control ale curţilor judeţene de conturi (v.); de asemenea, judecă în primă şi ultimă instanţă plângerile introduse împotriva încheierilor prin care completele constituite au dispus descărcarea de gestiune, plângerile introduse împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiate de organele de control ale C. de C. C. de C. judecă, în ultimă instanţă: recursurile în interesul legii declarate de procurorul general financiar (v.) împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor şi Secţiei Jurisdicţionale; conflictele de competenţă ivite între Secţia Jurisdicţională şi colegiile jurisdicţionale; cererile de reexaminare introduse împotriva soluţiilor procurorului general financiar date asupra actelor de clasare. Conflictele de competenţă ivite între instanţele C. de C. şi instanţele judecătoreşti se soluţionează de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. C. de C. poate cere celor în drept suspendarea din funcţie a persoanelor răspunzătoare de săvârşirea faptelor cauzatoare de pagube importante sau a abaterilor grave cu caracter financiar, constatate de organele de control ale Curţii şi pentru care sunt judecate, până la pronunţarea hotărârii definitive în cauză. Membrii C. de C. sunt numiţi de Parlament la propunerea comisiei pentru politică financiară, bancară şi bugetară a senatului şi a comisiei pentru buget şi finanţe a Camerei Deputaţilor, pentru un mandat de şase ani, mandat care poate fi reînnoit. Organele de conducere ale C. de C. sunt: plenul C. de C., comitetul de conducere, preşedintele C. CURTEA DE CONTURI JUDEŢEANĂ, organ teritorial al Curţii de Conturi (v.), compus din Compartimentul de Control Financiar şi Colegiul Jurisdicţional. Compartimentul de Control Financiar este format din controlori financiari şi este condus de un şef de compartiment. Colegiul Jurisdicţional este format din judecători financiari şi este condus de un preşedinte. Pe lângă c. de c. j. funcţionează procurori financiari. CURTIER, mijlocitor al tranzacţiilor la bursa de valori. V. şi broker; agent; agent de asigurare. CURTIER BANCAR, intermediar care acţionează pe contul băncilor, în scopul apropierii ofertei şi cererii. în acest scop, c.b. efectuează la început o primă compensare între participanţii care li se adresează. C.b. sunt retribuiţi cu un comision numit curtaj (v.), calculat proporţional cu sumele compensate. De regulă, curtajul se plăteşte de către solicitant, adică de către împrumutat. CURTIER DE ASIGURARE, v. AGENT DE ASIGURARE. CUSTODE 1. Persoană juridică sau fizică în competenţa şi răspunderea căreia au fost încredinţate paza şi conservarea anumitor bunuri (mărfuri refuzate la acceptare de către întreprinderile cumpărătoare, mărfurile perisabile expediate din eroare altor unităţi economice, bunuri devenite indisponibile prin sechestru etc.). 2. Bancă, persoană juridică română sau o sucursală a unei bănci străine autorizată să funcţioneze pe teritoriul României, care păstrează activele unui fond universal de pensii (v.), pe baza unui contract de depozitare încheiat cu societatea de pensii (v.) care administrează fondul respectiv. C. este obligat: Bsă primească sumele corespunzătoare contribuţiilor la fond ale fiecărui membru de la Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi să prelucreze documentele care stau la baza acestora; "să informeze societatea de pensii asupra contribuţiilor primite; "să deconteze tranzacţiile cu activele financiare diii portofoliul fondului; "să preia dividendele, dobânzile şi celelalte drepturi aferente activelor financiare depozitate, în conformitate cu normele de administrare transmise de societatea de pensii; Bsă se asigure că instrucţiunile societăţii de pensii sunt în concordanţă cu legea, cu reglementările Comisiei de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii, ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi cu prevederile actelor 586 CUS constitutive ale fiecărui fond; "să se asigure că orice sume datorate în legătură cu tranzacţiile efectuate cu active financiare din portofoliul fiecărui fond sunt achitate în termenele legale; ■să evalueze zilnic activul net al fondului; "să transmită societăţii de pensii orice informaţii referitoare la activele aflate în custodie; "să efectueze transferurile de plăţi; "să depoziteze şi să păstreze în siguranţă toate activele financiare din portofoliul fondului; "să îndeplinească orice alte obligaţii prevăzute în reglementările Comisiei de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii (v.) sau ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (v.). în cazul retragerii licenţei custodiei de către Comisia de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii, al neexecutării sau executării necorespunzătoare de către c. a contractului de depozitare sau dacă acesta este subiectul unei proceduri de lichidare judiciară sau voluntară: ■societatea de pensii notifică imediat custodelui şi Comisiei de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii încetarea contractului; "societatea de pensii numeşte un nou c. şi obţine aprobarea Comisiei de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii în cel mai scurt timp; *în cazul în care societatea de pensii nu respectă parcurgerea procedurilor legale, Comisia de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii o poate obliga să înlocuiască custodele. De asemenea, Comisia de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii poate obliga societatea de pensii să înlocuiască custodele dacă structura financiară şi organizatorică a acestuia s-a deteriorat substanţial şi activele păstrate îri custodia sa sunt în pericol. Orice înlocuire a custodelui trebuie făcută într-un mod care să asigure continuitatea îndeplinirii obligaţiilor acestuia în legătură cu activele fondului. C. este obligat să informeze imediat Comisia de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii în legătură cu orice aspect care încalcă normele legale, statutul fondului sau care poate periclita interesele oricărui membru. Bunurile mobile sechestrate pot fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de către aceştia. Dacă bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate potrivit legii şi când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor. în cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte din metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artă, colecţii de valoare, acestea se ridică şi se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unităţile specializate. Cel care primeşte bunurile în custodie semnează procesul-verbal de sechestru. în situaţia în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acesteia o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă. V. şi contract de depozitare a activelor societăţii de pensii; proces-verbal de sechestru. CUSTODIA ACTIVELOR FONDURILOR UNIVERSALE DE PENSII, păstrarea activelor fondului de pensii administrat de o societate de pensii, pe baza unui contract de depozitare. Societatea de pensii numeşte un singur custode pentru fondul de pensii pe care îl administrează. Custodele poate deţine activele mai multor fonduri, cu condiţia de a păstra separat activele, operaţiunile şi înregistrările fiecărui fond de ale sale proprii şi de cele ale celorlalte fonduri. Custodele poate fi o bancă persoană juridică română sau o sucursală a unei bănci străine autorizată să funcţioneze pe teritoriul României şi care îndeplineşte următoarele condiţii: "deţine o licenţă acordată de Comisia de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii (v.), iar această licenţă nu a fost suspendată; "capitalul social, respectiv capitalul de dotare, nu este mai mic decât echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al Băncii Naţionale a României la data acordării licenţei, a 10 milioane de euro; "nu deţine acţiuni la societatea de pensii care administrează fondul ale cărui active le păstrează sau acţiuni ale unei entităţi care este persoană afiliată în raport cu societatea de pensii şi nu are nici un fel de relaţii de capital cu aceste entităţi; "nu împrumută şi nu ia cu împrumut bani de la fondul ale cărui active le deţine sau de la societatea de pensii care administrează fondul; "angajaţii sau membrii organelor sale de conducere nu sunt membri ai consiliului de administraţie sau angajaţi CVA 587 ai societăţii de pensii ce administrează fondul ale cărui active le păstrează; "îndeplineşte cerinţele prevăzute în reglementările Comisiei de Reglementare şi Supraveghere a Societăţilor de Pensii. CUSTODIE OBLIGATORIE, obligaţie ce revine unităţilor economice cumpărătoare de a înmagazina, păstra şi conserva în bune condiţii mărfurile pe care le-au refuzat la plată şi de a le expedia la destinaţia indicată de furnizor, pe spezele acestuia. Dacă organele bancare, controlând păstrarea mărfurilor aflate în custodie, constată că o parte din acestea lipsesc, ele obligă unităţile economice cumpărătoare să plătească integral mărfurile aflate în custodia lor, plus o majorare pentru fiecare zi de întârziere, sesizând în acelaşi timp şi organele competente. In cazul refuzării mărfurilor perisabile sau uşor alterabile, întreprinderea cumpărătoare este obligată să ia măsuri pentru conservarea şi valorificarea acestor mărfuri şi să depună la bancă pe numele furnizorului, la intervale de maxim cinci zile, sumele rezultate din vânzare, compensându-şi mai întâi cheltuielile pe care le-a efectuat în interesul furnizorului. CUTIA MILELOR, casă de ajutor aparţinând breslelor din Moldova şi Muntenia, existentă pe la mijlocul secolului al XlX-lea, care acorda membrilor breslei unele ajutoare în caz de boală, accident, bătrâneţe, deces, C.m. se alimenta cu cotizaţii de la membrii breslei, cu amenzi, din caritate publică. Fondurile C.m. erau folosite pentru susţinerea diferitelor acţiuni destinate să ducă la creşterea prestigiului breslei, cum erau: organizarea de hramuri bisericeşti, donaţii făcute slujitorilor bisericeşti, organizarea de petreceri, pregătirea unor mese pentru nevoiaşi. Administrarea fondurilor C.m. era de competenţa starostelui, care dispunea de ele după bunul său plac şi care, în efectuarea diverselor cheltuieli, se putea sfătui cu membrii de frunte ai breslei, cu epitropii (persoanele care administrau averea bisericilor). Calfele şi mai ales ucenicii primeau numai în mod excepţional ajutoare din fondul de milostenie adunat în „cutia44 milelor. Beneficiarii obişnuiţi ai ajutoarelor din C.m. erau însă patronii scăpătaţi, văduvele şi copiii lor. Din C.m. se acordau ajutoare de înmormântare şi uneori se ajutorau săracii. De multe ori banii erau acordaţi sub formă de împrumuturi numai unor „feţe cinstite44, care prezentau garanţia rambursării lor. Un hrisov din 1794 descria rolul C.m. în modul următor: „... Când bresla loru se va întâmpla a muri vreunulu întru scăpătăciune, sau vrc unulu din vre-o boală îndelungată, ori din slăbiciunea bătrâneţeloru trecute nu va fi v rednicu a se chivernisi, seu din altă întâmplare de la Dumnezeu va cădea în lipsă desevârşită, atunci din cutia aceasta să se dee ce se cade ca mortulu să se îngroape cu celea trebuincioase, după orenduiala creştinească şi săracului să se ajute dupe datorie/6 (V.A. Urechia, Istoria Româniloru, seria 1786-1800, Tomulu III alu seriei 1786-1800, Bucureşti, Tipografia şi fonderia de litere Thoma Basileascu, 1893, p. 275.). Realitatea a arătat că mai ales membrii de jos ai breslei erau nevoiţi - în caz de boală îndelungată şi când nu aveau de lucru - să se întoarcă în satele sau mahalalele din care proveneau, fară să primească vreun sprijin, beneficiind doar de caritatea publică, ceea ce înseamnă că breslele au fost departe de a acorda o asistenţă suficientă şi efectivă membrilor lor. CVASIMONED (ca şi moneda), bunuri formate din diferite avuţii lichide care nu sunt propriu-zis monedă, deoarece trebuie să fie transformate pentru a deveni mijloace de plată cu putere liberatorie. Transformările în echivalent general se fac uşor şi fară pierdere de valoare. C. este administrată în principal de bănci. GLOSAR A ABAC ....................................................................... 9 ABANDON..................................................................... 9 ABANDON VAMAL............................................................... 10 ABANDONAREA MOŞTENIRII...................................................... 10 ABATERE..................................................................... 10 ABATERE MEDIE PĂTRATICĂ..................................................... 10 ABILITARE................................................................... 10 ABONAMENT................................................................... 10 ABORDAJ..................................................................... 10 ABROGARE.................................................................... 11 ABSENTEISM.................................................................. 11 ABSOLVIRE DE DATORIE........................................................ 11 ABSORBŢIE................................................................... 11 ABSTENENŢĂ FISCALĂ.......................................................... 11 ABUZ ....................................................................... 11 - ABUZ DE ÎNCREDERE................................................... 11 - ABUZ DE PUTERE...................................................... 11 -ABUZ DE DREPT........................................................ 11 - ABUZ ÎN SERVICIU.................................................... 11 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE................................................ 12 ACADEMIA ROMÂNĂ............................................................. 12 ACADEMIE.................................................................... 13 ACCELERAREA INFLAŢIEI....................................................... 13 ACCEPT ..................................................................... 13 ACCEPTANT 13 acceptant pentru onoare...........!...! 13 ACCEPTARE................................................................... 13 - ACCEPTARE BANCARĂ................................................... 13 - ACCEPTARE COMPLETĂ.................................................. 13 - ACCEPTARE EXPRESĂ................................................... 13 -ACCEPTARE ÎN ALB..................................................... 14 - ACCEPTARE PARŢIALĂ.................................................. 14 - ACCEPTARE TACITĂ.................................................... 14 ACCEPTAREA CAMBIEI.......................................................... 14 ACCEPTAREA SUCCESIUNII...................................................... 14 ACCEPTAREA TRATEI........................................................... 14 ACCESIBILITATEA ASIGURĂRII.................................................. 14 ACCIDENT.................................................................... 15 ACCIDENT DE MUNCĂ........................................................... 15 ACCIZĂ ..................................................................... 17 - ACCIZĂ PENTRU BERE.................................................. 19 - ACCIZĂ PENTRU VINURI................................................ 19 - ACCIZĂ PENTRU BĂUTURILE FERMENTATE.................................. 19 - ACCIZĂ PENTRU PRODUSELE INTERMEDIARE................................ 19 - ACCIZĂ PENTRU ALCOOLUL ETILIC....................................... 20 - ACCIZĂ PENTRU PRODUSE DIN TUTUN..................................... 21 - ACCIZĂ PENTRU ULEIURI MINERALE...................................... 22 590 - ACCIZĂ PENTRU ALTE PRODUSE ŞI GRUPE DE PRODUSE........................ 24 ACHITARE...................................................................... 29 ACHITAREA DATORIEI PUBLICE INTERNE............................................ 29 ACHIZITOR..................................................................... 30 ACHIZIŢIE..................................................................... 30 ACHIZIŢIE PUBLICĂ............................................................. 30 ACHIZIŢIE SPECULATIVĂ......................................................... 30 ACONT ........................................................................ 30 ACOPERIRE..................................................................... 30 - ACOPERIRE BANCARĂ..................................................... 30 - ACOPERIRE ÎN AUR...................................................... 30 - ACOPERIRE MONETARĂ (TEHNICĂ) ......................................... 30 ACOPERIRE TOVALOP............................................................. 30 ACORD ........................................................................ 31 -ACORD DIRECT........................................................... 31 - ACORD INDIRECT........................................................ 31 - ACORD PROGRESIV....................................................... 31 ACORD DE BARTER............................................................... 31 ACORD DE CLEARING............................................................. 31 - ACORD DE CLEARING CU TRANSFER......................................... 31 ACORD DE COMERŢ ŞI COOPERARE COMERCIALĂ ŞI ECONOMICĂ.......................... 31 ACORD DE EVITARE A DUBLEI IMPUNERI............................................ 31 ACORD DE GARANTARE A INVESTIŢIILOR............................................ 31 ACORD DE PLĂŢI................................................................ 31 ACORD GENERAL DE ÎMPRUMUT..................................................... 32 ACORD GLOBAL.................................................................. 32 ACORD „SWAF‘.................................................................. 32 ACORDARE DE CREDITE BANCARE................................................... 32 ACORDARE DE ÎMPRUMUTURI ÎN CONDIŢII DE FAVOARE................................ 33 ACORDUL DE LA BRETTON WOODS................................................... 33 ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE ŞI COMERŢ....................................... 33 ACORDUL MONETAR EUROPEAN (A.M.E.)............................................. 33 ACREDITIV..................................................................... 34 ACREDITIV AVIZAT.............................................................. 34 ACREDITIV C.E.C............................................................... 35 ACREDITIV CIRCULAR............................................................ 35 ACREDITIV CU CLAUZĂ ROŞIE..................................................... 35 ACREDITIV DE RAMBURSARE....................................................... 35 ACREDITIV DOCUMENTAR (COMERCIAL).............................................. 35 - ACREDITIV DOCUMENTAR CIRCULAR......................................... 36 - ACREDITIV DOCUMENTAR COLECTIV......................................... 36 - ACREDITIV DOCUMENTAR IREVOCABIL....................................... 36 - ACREDITIV DOCUMENTAR REVOCABIL........................................ 36 - ACREDITIV DOCUMENTAR SIMPLU........................................... 36 ACREDITIV DOMICILIAT.......................................................... 36 ACREDITIV PERIODIC............................................................ 37 ACREDITIV PLĂTIBIL ÎN TRANŞE.................................................. 37 ACREDITIV REVOLVING........................................................... 37 ACREDITIV SIMPLU.............................................................. 37 ACT .......................................................................... 37 ACT ADIŢIONAL (ALONJĂ)........................................................ 37 ACT BUGETAR................................................................... 37 - ACTE BUGETARE DE PLAN................................................. 37 - ACTE BUGETARE OPERATIVE............................................... 37 - ACTE BUGETARE DE DECONTARE............................................ 37 ACT DE ADMINISTRARE........................................................... 37 ACT DE COMERŢ................................................................. 37 ACT DE EVALUARE A PAGUBEI..................................................... 37 ACT DE EXPERTIZĂ ............................................................. 38 ACT DE LICHIDARE ÎN VAMĂ...................................................... 38 ACT JUSTIFICATIV.............................................................. 38 ACTIV ........................................................................ 38 ACTIV AMORTIZABIL............................................................. 38 ACTIV CIRCULANT............................................................... 38 ACTIV CONTABIL................................................................ 38 ACTIV DE EXPLOATARE........................................................... 38 591 ACTIV DE REZERVĂ.................................................... ACTIV NELICHID .......................................................... ACTIV NET................................................................ ACTIV NET CORECTAT............................................................ ACTIV NET REAL................................................................ ACTIV PATRIMONIAL........................................................ ACTIV SOCIAL....................•............................................. ACTIV SUCCESORAL.............................................................. ACTIV SUCCESORAL NET.......................................................... ACTIV TRANZITORIU............................................................. ACTIVE ....................................................................... ACTIVE BLOCATE................................................................ ACTIVE CIRCULANTE............................................................. - ACTIVE CIRCULANTE ASIMILATE CEI OR PROPRII............................ - ACTIVE CIRCULANTE BĂNEŞTI............................................. - ACTIVE CIRCULANTE ÎMPRUMUTATE......................................... - ACTIVE CIRCULANTE ÎN DECONTARE........................................ - ACTIVE CIRCULANTE NENORMATE........................................... - ACTIVE CIRCULANTE NORMATE............................................. -ACTIVE CIRCULANTE PROPRII.............................................. ACTIVE FINANCIARE............................................................. ACTIVE FIXE................................................................... ACTIVE FIXE CORPORALE......................................................... ACTIVE FIXE NECORPORALE....................................................... ACTIVE IMOBILIZATE............................................................ - IMOBILIZĂRI CORPORALE................................................. - IMOBILIZĂRI NECORPORALE............................................... - IMOBILIZĂRI FINANCIARE................................................ - IMOBILIZĂRI ÎN CURS................................................... ACTIVE LATENTE................................................................ ACTIVE LICHIDE................................................................ ACTIVE NENORMATE.............................................................. ACTIVE NETE................................................................... ACTIVE NORMATE................................................................ ACTIVE REALE.................................................................. ACTIVELE FONDULUI DESCHIS DE INVESTIŢII....................................... ACTIVITATE DE ASIGURARE....................................................... ACTIVITATE DE COMISARIAT DE AVARIE ACTIVITATE DE DEPOZITARE PENTRU FONDURILE DESCHISE DE INVESTIŢII ŞI SOCIETĂŢILE DE INVESTIŢII................................................................. ACTIVITATE ECONOMICĂ.......................................................... ACTIVITĂŢI PERMISE BĂNCILOR................................................... ACTIVUL NET................................................................... ACTIVUL NET CONTABIL AL SOCIETĂŢII............................................ ACTUALIZARE................................................................... ACTUAR........................................................................ ACTUL ADMINISTRATIV FISCAL.................................................... ACŢIONAR...................................................................... ACŢIONAR SEMNIFICATIV......................................................... ACŢIUNE....................................................................... -VALOAREA CONTABILĂ..................................................... - VALOAREA INTRINSECĂ................................................... - VALOAREA FINANCIARĂ................................................... - VALOAREA DE RANDAMENT................................................. - VALOAREA DE LICHIDARE................................................. - VALOAREA DE RĂSCUMPĂRARE.............................................. - ACŢIUNE AFLATĂ PE PIAŢĂ............................................... - ACŢIUNE AUTORIZATĂ.................................................... -ACŢIUNE CICLICĂ........................................................ - ACŢIUNE COMUNĂ (ORDINARĂ)............................................. - ACŢIUNE COTATĂ........................................................ - ACŢIUNE CU VOT MULTIPLU............................................... - ACŢIUNE DE ADMINISTRATOR.............................................. - ACŢIUNE DE APORT...................................................... -ACŢIUNE DE CAPITAL..................................................... - ACŢIUNE DE FOLOSINŢĂ.................................................. 39 39 39 39 39 39 39 39 39 39 39 40 40 41 41 41 41 41 41 41 41 41 42 42 42 42 42 43 43 43 43 43 43 43 43 43 43 43 43 44 44 44 44 44 45 45 45 46 46 47 47 47 47 47 47 48 48 48 48 48 48 48 48 49 49 592 - ACŢIUNE DE FONDATOR.................................................. 49 - ACŢIUNE DE NUMERAR................................................... 49 - ACŢIUNE DE MICĂ CUPLURĂ.............................................. 49 - ACŢIUNE DE MUNCĂ..................................................... 49 - ACŢIUNE DE PRIORITATE................................................ 49 - ACŢIUNE DEZMEMBRATĂ.................................................. 49 -ACŢIUNE DILUATĂ....................................................... 49 - ACŢIUNE DISTRIBUITĂ.................................................. 49 - ACŢIUNE EMISĂ........................................................ 49 - ACŢIUNE FĂRĂ VALOARE NOMINALĂ........................................ 49 -ACŢIUNE FIERBINTE..................................................... 49 -ACŢIUNE GARANTATĂ..................................................... 49 - ACŢIUNE GEMENE....................................................... 49 - ACŢIUNE GRATUITĂ..................................................... 49 - ACŢIUNE LA PURTĂTOR.................................................. 49 -ACŢIUNE LISTATĂ....................................................... 49 - ACŢIUNE MĂRUNTĂ...................................................... 49 - ACŢIUNE MULTIPLĂ..................................................... 49 - ACŢIUNE NEEMISĂ...................................................... 49 - ACŢIUNE NOMINATI VĂ.................................................. 49 - ACŢIUNE NOUĂ......................................................... 50 -ACŢIUNE OBIŞNUITĂ (ORDINARĂ).......................................... 50 -ACŢIUNE PE DATORIE.................................................... 50 - ACŢIUNE PERECHE...................................................... 50 - ACŢIUNE POPULA RĂ.................................................... 50 -ACŢIUNE PREFERENŢIALĂ................................................. 50 - ACŢIUNE PREFERENŢIALĂ CONVERTIBILĂ................................... 50 - ACŢIUNE PREFERENŢIALĂ CU DOBÂNDĂ VARIABILĂ........................... 50 -ACŢIUNE PREFERENŢIALĂ CUMULATIVĂ...................................... 50 - ACŢIUNE PREFERENŢIALĂ NON-CUMULATIVĂ................................. 50 - ACŢIUNE PREFERENŢIALĂ NON-PARTICIPANTĂ............................... 50 -ACŢIUNE PREFERENŢIALĂ PARTICIPANTĂ.................................... 50 -ACŢIUNE PREFERENŢIALĂ PRIORITARĂ...................................... 50 - ACŢIUNE PREFERENŢIALĂ REVOCABILĂ..................................... 50 -ACŢIUNE PRIVILEGIATĂ.................................................. 50 - ACŢIUNE PRIVILEGIATĂ CUMULATIVĂ...................................... 50 - ACŢIUNE PRIVILEGIATĂ NECUMULATIVĂ.................................... 51 - ACŢIUNE PRIVILEGIATĂ PARTICIPANTĂ.................................... 51 - ACŢIUNE PRIVILEGIATĂ PRIORITARĂ...................................... 51 - ACŢIUNE PUSĂ ÎN VÂNZARE.............................................. 51 -ACŢIUNE TEZAURIZATĂ................................................... 51 ACŢIUNE CAMBIALĂ............................................................. 51 ACŢIUNE DE REGRES............................................................ 51 ACŢIUNE IMOBILIARĂ........................................................... 51 ACŢIUNE IPOTECARĂ............................................................ 52 ACŢIUNE JUDECĂTOREASCĂ PENTRU ÎNŢELEGERE..................................... 52 ACŢIUNE PAULIANĂ............................................................. 52 ACŢIUNILE UNEI SOCIETĂŢI DE ASIGURĂRI........................................ 52 ACUMULARE.................................................................... 52 ACUMULARE A CAPITALULUI...................................................... 52 ACUMULARE BĂNEASCĂ........................................................... 52 ACUMULARE EXTENSIVĂ.......................................................... 53 ACUMULARE INTENSIVĂ.......................................................... 53 ACUMULARE PRIMITIVĂ.......................................................... 53 ACUMULĂRI BĂNEŞTI LA 1 000 DE LEI FONDURI FIXE............................... 53 ACUMULĂRI BĂNEŞTI TOTALE ANUALE.............................................. 53 ADAOS COMERCIAL.............................................................. 54 ADAOS DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ................................................. 54 ADAOS DE COMERCIALIZARE...................................................... 54 ADAOS DE RISC................................................................ 54 ADAOS DE RURAL............................................................... 54 ADAOS INFLAŢIONIST........................................................... 54 ADAOS LA PRIMA NETĂ.......................................................... 54 ADERENT...................................................................... 54 ADEVERINŢĂ .................................................................. 54 593 - ADEVERINŢĂ DE DISPONIBIL.................................. <4 ADEZIUNE................................................................ . 55 ADJUDECARE.............................................................. 55 ADJUDECAREA BUNULUI PRIN VÂNZARE LA LICITAŢIE........................ 55 ADMINISTRARE................................................................. 55 - ADMINISTRAREA FALIMENTULUI........................................... 55 ADMINISTRARE DE INVESTIŢII................................................... 56 ADMINISTRAREA FALIMENTULUI................................................... 56 ADMINISTRAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR......................................... 56 ADMINISTRAREA TITLURILOR..................................................... 56 ADMINISTRATOR AL SOCIETĂŢII COMERCIALE....................................... 56 ADMINISTRATOR GARANT AL EMISIUNII DE TITLURI FINANCIARE...................... 58 ADMINISTRATOR SECHESTRU...................................................... 58 ADMINISTRAŢIE FINANCIARĂ..................................................... 58 ADMINISTRAŢIE VAMALĂ......................................................... 58 ADMINISTRAŢII PRIVATE........................................................ 59 ADMINISTRAŢII PUBLICE........................................................ 59 ADMITERE LA BURSĂ............................................................ 59 ADMITERE LA CREDITARE A INVESTIŢIILOR........................................ 59 ADM 1TEREA LA FINANŢARE A CHELTUIELILOR DE PROIECTARE........................ 59 ADMITEREA LA FINANŢARE A INVESTIŢIILOR....................................... 59 ADOCRAŢ1E.................................................................... 60 ADOPTAREA BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT............................. 60 ADOPTAREA BUGETULUI DE STAT.................................................. 61 AD PARI ..................................................................... 63 ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI..................... 63 - ADUNĂRI GENERALE ORDINARE................................................:. 63 - ADUNĂRI GENERALE EXTRAORDINARE....................................... 63 ADUNAREA GENERALĂ A CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR................. 64 - ADUNĂRI GENERALE ORDINARE............................................ 64 - ADUNĂRI GENERALE EXTRAORDINARE....................................... 64 ADUNAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII COMERCIALE.................................... 64 - ADUNARE GENERALĂ ORDINARĂ............................................ 64 - ADUNARE GENERALĂ EXTRAORDINARĂ....................................... 65 AD VALOREM................................................................... 65 AFACERE...................................................................... 65 AFILIATĂ UNEI BĂNCI.......................................................... 65 AGENT ....................................................................... 65 - AGENT DE ASIGURARE................................................... 65 - AGENT DE BURSĂ....................................................... 65 - AGENT DE COMPENSARE ŞI DEPOZITARE COLECTIVĂ DE VALORI MOBILIARE...... 66 -AGENT DEPENDENT....................................................... 66 - AGENT DE LICHIDARE................................................... 66 - AGENT DE NAVLOSIRE................................................... 66 - AGENT DE NEGOCIERE A TITLURILOR DE VALOARE........................... 66 - AGENT DE RECUPERARE.................................................. 67 -AGENT DE SCHIMB....................................................... 67 - AGENT DE TRANSFER (DEPOZITAR)........................................ 67 - AGENT ECONOMIC....................................................... 67 -AGENT FISCAL.......................................................... 67 - AGENT OFICIAL DE ASIGURARE MARITIMĂ.................................. 67 - AGENT OFICIAL DE BURSĂ (DE SCHIMB)................................... 67 - AGENT PENTRU VALORI MOBILIARE........................................ 68 AGENŢIA DE GARANTARE MULTILATERALĂ A INVESTIŢIILOR (M.l.G.A.)................ 68 AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ............................ 68 AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PRIVATIZARE......................................... 68 AGENŢIA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE................................................. 69 AGENŢIA VALORILOR MOBILIARE.................................................. 70 AGENŢIE...................................................................... 70 AGENŢIE DE INTERMEDIERE A ASIGURĂRILOR....................................... 71 AGENŢIE DE NEGOCIERE A TITLURILOR DE VALOARE................................. 71 AGENŢIE DE RAT1NG............................................................ 73 AGIO ........................................................................ 73 AGIOTAJ...................................................................... 73 AGREGAT...................................................................... 73 AGREGAT MONETAR.............................................................. 73 594 AIAR ........................................................................ 74 AJUSTARE..................................................................... 74 AJUSTARE A BALANŢEI DE PLĂŢI ................................................ 74 AJUSTARE DE VALOARE.......................................................... 74 AJUSTARE FISCALĂ LA FRONTIERĂ................................................ 74 AJUTOARE CE SE ACORDĂ DE CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR............. 74 AJUTOARE SOCIALE ACORDATE ELEVILOR ŞI STUDENŢILOR............................ 75 AJUTOR BĂNESC EXCEPŢIONAL.................................................... 75 AJUTOR BĂNESC OCAZIONAL...................................................... 76 AJUTOR BĂNESC TRIMESTRIAL.................................................... 76 AJUTOR DE INTEGRARE PROFESIONALĂ............................................. 76 AJUTOR DE ÎNMORMÂNTARE....................................................... 76 AJUTOR DE STAT............................................................... 76 AJUTOR ÎN CAZ DE DECES....................................................... 76 AJUTOR MUTUAL................................................................ 77 AJUTOR SOCI AL............................................................... 77 AJUTORUL SOŢIILOR MILITARILOR ÎN TERMEN...................................... 79  LA BAISSE.................................................................. 80  LA HAUSSE.................................................................. 80 ALB1NĂRIT.................................................................... 80 ALEATORIU.................................................................... 80 ALICOTĂ...................................................................... 80 ALIENARE..................................................................... 80 ALIMENTARE CU FONDURI ....................................................... 80 ALINEAT BUGETAR.............................................................. 80 ALOCAREA RESURSELOR.......................................................... 80 ALOCAŢIA DE SPRIJIN.......................................................... 81 ALOCAŢIA DE STAT PENTRU COPII................................................ 81 ALOCAŢIE..................................................................... 82 - ALOCAŢIE BUGETARĂ.................................................... 82 - ALOCAŢIE BUGETARĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE............................... 82 - ALOCAŢIE DE AMORTIZARE............................................... 82 - ALOCAŢIE DE HRANĂ.................................................... 83 - ALOCAŢIE DE ÎNTREŢINERE.............................................. 83 - ALOCAŢIE DE SOLIDARITATE............................................. 83 ALONJĂ ...................................................................... 83 AL RARI ..................................................................... 83 ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR........................ 83 ALTE SURSE................................................................... 83 ALTE VENITURI ALE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT..................... 83 AMANET....................................................................... 83 AMÂNARE...................................................................... 84 AMÂNAREA PLĂŢII PRIMELOR DE ASIGURARE........................................ 84 AMENDĂ....................................................................... 84 AMNISTIE FISCALĂ............................................................. 84 AMORTISMENT.................................................................. 84 - AMORTISMENT ANUAL.................................................... 84 - AMORTISMENT CONTABIL................................................. 85 AMORTIZARE................................................................... 85 AMORTIZARE ACCELERATĂ...................... ................................. 87 AMORTIZARE ALTERNATIVĂ....................................................... 87 AMORTIZARE COMUNĂ............................................................ 87 AMORTIZARE CONTINUĂ.......................................................... 88 AMORTIZARE DEGRESIVĂ......................................................... 88 AMORTIZARE FISCALĂ........................................................... 88 AMORTIZARE GENERALĂ.......................................................... 88 AMORTIZARE LINIARĂ........................................................... 88 AMORTIZARE PROGRESIVĂ........................................................ 88 AMORTIZARE PROPORŢIONALĂ (LINIARĂ)........................................... 88 AMORTIZARE REGRESIVĂ......................................................... 89 AMORTIZARE SPECIFICĂ......................................................... 89 AMORTIZAREA CAMBIEI.......................................................... 89 AMORTIZAREA CAPITALULUI IMOBILIZAT........................................... 89 AMORTIZAREA ÎMPRUMUTULUI..................................................... 90 - AMORTIZARE FACULTATIVĂ............................................... 90 - AMORTIZARE INDIRECTĂ (AUTOMATĂ)...................................... 90 595 - AMORTIZARE OBLIGATORIE............... A M U. (ASIAN MONETARY UNIT)................. AN BUGETAR................................... AN DE GESTIUNE............................... AN FISCAL.................................... ANALIST DE COSTURI........................... ANALIZA BILANŢULUI........................... ANALIZA COST-EFICACITATE..................... ANALIZA GESTIUNII............................ ANALIZA MORBIDITĂŢII PROFESIONALE............ ANALIZA PORTOFOLIULUI........................ ANALIZA STATISTICĂ A ACCIDENTELOR DE MUNCĂ... ANALIZA VALORII.............................. ANALIZĂ...................................... ANALIZĂ A BUGETULUI.......................... ANALIZĂ DE PREŢURI........................... ANALIZĂ ECONOMICĂ............................ ANALIZĂ FINANCIARĂ .......................... ANALIZĂ FINANCIARĂ PE BAZĂ DE BILANŢ......... ANARHIE...................................... ANATOCISM.................................... ANDOSAMENT................................... ANDOSAMENT RESTRICTIV........................ ANDOSARE..................................... ANGAJAMENT................................... ANGAJAMENT BUGETAR........................... ANGAJAMENT DE PLATĂ.......................... ANGAJAMENT LEGAL............................. ANGAJAREA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT EXTERNE ... ANTEDATARE................................... ANTEPROIECT.................................. ANTET ....................................... ANTICIPAREA IMPOZITELOR...................... ANTIDUMPING.................................. ANTREPOZIT FISCAL............................ ANTREPOZIT VAMAL............................. ANTREPOZITAR AUTORIZAT....................... ANTREPRENOR.................................. - ANTREPRENOR GENERAL.................. ANTREPRIZĂ................................... ANUALITATEA BUGETULUI........................ ANUITATE..................................... ANULAREA CREANŢELOR FISCALE.................. ANULAREA CREDITULUI BUGETAR.................. ANULAREA DATORIEI............................ ANULAREA OBLIGAŢIEI FISCALE.................. ANUNŢ LAPIDAR................................ APARATBANCAR ................................ APARAT DE ASIGURARE.......................... APARAT DE PRODUCŢIE.......................... APARAT FINANCIAR............................. APARAT FINANCIAR-VALUTAR INTERNAŢIONAL....... APARAT FISCAL................................ APORT ....................................... APORT BRUT ÎN VALUTĂ......................... APORT ÎN VALUTĂ LA TONA DE MARFĂ EXPORTATĂ ... APORT NET ÎN VALUTĂ.......................... APORT NET ÎN VALUTĂ LA HECTAR................ APORT SOCIAL................................. APORT VALUTAR................................ APORT VALUTAR AL INVESTIŢIILOR............... APORT VALUTAR GLOBAL......................... APORT VALUTAR ÎN VALORI ABSOLUTE............. APORT VALUTAR NET............................ APORT VALUTAR NET LA I 000 DE LEI MIJLOACE FIXE APRECIERE MONETARĂ........................... 90 90 90 90 90 91 91 91 91 91 92 92 93 93 93 93 94 94 95 95 95 95 95 95 95 96 96 96 96 96 96 96 96 97 97 98 99 100 100 100 101 102 102 103 103 103 103 103 103 103 103 104 104 104 104 104 105 105 105 106 106 106 107 107 107 107 596 APRECIERE VALUTARĂ.......................................................... 107 APROBAREA EMISIUNII......................................................... 107 ARANJAMENT.................................................................. 107 - ARANJAMENT BANCAR................................................... 107 ARANJAMENT GENERAL DE ÎMPRUMUT.............................................. 107 ARBITRAJ.................................................................... 108 - ARBITRAJ BANCAR..................................................... 108 - ARBITRAJ DE BURSĂ................................................... 108 - ARBITRAJ DE POLIŢE.................................................. 108 - ARBITRAJ DE SCHIMB.................................................. 108 - ARBITRAJ DE TITLURI FINANCIARE...................................... 108 - ARBITRAJ VALUTAR.................................................... 108 ARENDARE.................................................................... 108 ARENDAŞ..................................................................... 109 ARENDĂ...................................................................... 109 ARGINT ..................................................................... 109 ARGINTARI................................................................... 109 ARIERAT..................................................................... 109 ARIERATE FINANCIARE......................................................... 109 ARMATOR..................................................................... 109 ARMONIZARE FISCALĂ.......................................................... 110 ARTICOL BUGETAR............................................................. 110 ARUNCARE PESTE BORD......................................................... 110 ARVUNĂ...................................................................... 110 ASANARE..................................................................... 110 - ASANARE MONETARĂ.................................................... 110 - ASANAREA ÎNTREPRINDERILOR........................................... 110 ASIETA IMPOZITULUI.......................................................... 110 ASIGNAT..................................................................... 111 ASIGURARE................................................................... 111 - ASIGURARE FACULTATIVĂ............................................... 111 ASIGURARE AGRICOLĂ.......................................................... 114 ASIGURARE ASUPRA VIEŢII..................................................... 115 ASIGURARE CARGO............................................................. 115 ASIGURARE CASCO............................................................. 115 ASIGURARE COMPLEXĂ A GOSPODĂRIEI PERSOANEI FIZICE........................... 115 ASIGURARE CONDIŢIONATĂ...................................................... 116 ASIGURARE CONTRA INCENDIULUI................................................ 116 ASIGURARE CUMULATIVĂ........................................................ 116 ASIGURARE „CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ"......................... 116 ASIGURARE CU TERMEN FIX..................................................... 116 ASIGURARE CU VALOARE MAJORATĂ............................................... 116 ASIGURARE DE ACCIDENTE...................................................... 116 ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA EXCURSII ORGANIZATE DE OFICIILE DE TURISM....................................................... 117 ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA EXCURSIILE ŞI TABERELE ORGANIZATE DE BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET...................... 118 ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR TRANSPORTATE CU AUTOVEHICULELE ORGANIZAŢIILOR DE STAT, FĂRĂ PLATA TRANSPORTULUI SAU NUMAI CU PLATA CARBURANŢILOR............................................................... 118 ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI DIN ORGANIZAŢIILE DE STAT............. 118 ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI NAVIGANT PROFESIONIST, A PERSONALULUI NAVIGANT ANGAJAT, A ELEVILOR DIN AERONAUTICA CIVILĂ ŞI A SPORTIVILOR DIN CADRUL AERONAUTICII SPORTIVE................................................ 118 ASIGURARE DE ACCIDENTE ŞI RĂSPUNDERE CIVILĂ A VÂNĂTORILOR SPORTIVI.......... 118 ASIGURARE DE BOALĂ.......................................................... 119 ASIGURARE DE BUNURI......................................................... 119 ASIGURARE DE CAUŢIUNE....................................................... 119 ASIGURARE DE CREDITE........................................................ 120 ASIGURARE DE DECES.......................................................... 121 ASIGURARE DE ECONOMIE ŞI DE INVALIDITATE PERMANENTĂ DIN ACCIDENTE........... 121 ASIGURARE DE FIDELITATE..................................................... 121 ASIGURARE DE INDEMNIZAŢIE PE TIMP LIMITAT................................... 122 ASIGURARE DE PENSIE......................................................... 122 ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ.............................................. 122 ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ A CONDUCĂTORILOR AUTO PROFESIONIŞTI.......... 123 597 ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO........................... ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ LEGALĂ............................. ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU COLIZIUNI .................. ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU PAGUBE PRODUSE PRIN ACCIDENT DE AUTOVEHICULE, CU VALABILITATE NUMAI ÎN AFARA TERITORIULUI ROMÂNIEI..... ASIGURARE DE RENTĂ PE TIMP LIMITAT.......................................... ASIGURARE DE RISCURI POLITICE............................................... ASIGURARE DE SĂNĂTATE PERMANENTĂ............................................ ASIGURARE DESCHISĂ.......................................................... ASIGURARE DE SUPRAVIEŢUIRE.................................................. ASIGURARE DOTALĂ............................................................ ASIGURARE DUBLĂ............................................................. ASIGURARE FACULTATIVĂ (BENEVOLĂ)............................................ ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR..................................... ASIGURARE FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR.............................. ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT.......................................... ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT PRIVIND ANIMALELE........................ ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT PRIVIND CULTURILE AGRICOLE ŞI RODUL VIILOR ..................................................................... ASIGURARE FACULTATIVĂ DE BUNURI............................................. ASIGURARE FACULTATIVĂ EXTERNĂ............................................... ASIGURARE FACULTATIVĂ FAMILIALĂ............................................. ASIGURARE FACULTATIVĂ PAUŞALĂ SAU GLOBALĂ................................... ASIGURARE FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARIERE A AUTOVEHICULELOR DIN PRODUCŢIA EXTERNĂ....................................................... ASIGURARE FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARIERE A AUTOVEHICULELOR DIN PRODUCŢIA INTERNĂ (CASCO)................................................... ASIGURARE FAMILIALA DE ACCIDENTE............................................ ASIGURARE FAMILIALĂ MIXTĂ DE VIAŢĂ.......................................... ASIGURARE „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ**...................... ASIGURARE FINANCIARĂ........................................................ ASIGURARE INFERIOARĂ........................................................ ASIGURARE ÎN CAZ DE MOARTE („VIAŢA ÎNTREAGĂ4*).............................. ASIGURARE ÎN CAZ DE VIAŢĂ SAU DE SUPRAVIEŢUIRE.............................. ASIGURARE ÎN VALUTĂ......................................................... ASIGURARE LA VALOAREA DIN NOU............................................... ASIGURARE MARITIMĂ.......................................................... ASIGURARE MIXTĂ DE VIAŢĂ.................................................... ASIGURARE MIXTĂ DE VIAŢĂ CU PENSIE PENTRU URMAŞI............................ ASIGURARE MIXTĂ DE VIAŢĂ ŞI SUPLIMENTARĂ DE ACCIDENTE....................... ASIGURARE PENTRU TOATE RISCURILE............................................ ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII................................................ ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII A BUNURILOR CETĂŢENILOR........................ ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII (OBLIGATORII) DE BUNURI........................ ASIGURARE „PROTECŢIE ŞI INDEMNIZAŢIE**...................................... ASIGURARE PURĂ DE VIAŢĂ..................................................... ASIGURARE SUPLIMENTARĂ...................................................... ASIGURARE VIAGERĂ DE DECES, CU PLATA PRIMELOR PE TIMP LIMITAT............... ASIGURARE VIAGERĂ DE DECES, CU PRIMĂ UNICĂ.................................. ASIGURAREA BANILOR ŞI VALORILOR............................................. ASIGURAREA BUNURILOR DIN GOSPODĂRIE......................................... ASIGURAREA CHELTUIELILOR EXTRAORDINARE...................................... ASIGURAREA CLĂDIRILOR....................................................... ASIGURAREA CONSTRUCŢIILOR-MONTAJULUI ŞI A RĂSPUNDERII CONSTRUCTORULUI....... ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT DE CĂTRE BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI (EXIMBANK)......................................................... - ASIGURAREA PENTRU PRELIVRARE (FABRICAŢIE)........................... - ASIGURAREA PENTRU POSTLIVRARE....................................... ASIGURAREA CREDITELOR INTERNE............................................... ASIGURAREA CREDITELOR PENTRU EXPORT......................................... ASIGURAREA CREDITELOR PENTRU INVESTIŢII..................................... ASIGURAREA DE DECES ........................................................ ASIGURAREA DE NATALITATE.................................................... ASIGURAREA DE NUPŢIAL1TATE.................................................. ASIGURAREA DE RENTĂ......................................................... ASIGURAREA DE SĂNĂTATE PENTRU CĂLĂTORII ÎN STRĂINĂTATE...................... 124 132 133 133 134 134 135 135 135 136 136 136 136 137 137 138 138 138 139 139 139 139 140 141 141 142 142 143 143 143 143 143 143 143 144 144 144 145 145 145 146 146 146 146 146 146 147 147 148 148 149 149 149 150 150 152 152 153 153 153 153 598 ASIGURAREA DE VIAŢĂ PE TIMP LIMITAT......................................... 155 ASIGURAREA DE VIAŢĂ PE TIMP NELIMITAT....................................... 156 ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CĂLĂTORIILOR, PENTRU CAZURI DE ACCIDENTE........... 156 ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CĂRĂUŞULUI PENTRU MĂRFURILE TRANSPORTATE........... 159 ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CONŢINUTULUI CLĂDIRILOR............................ 159 ASIGURAREA FACULTATIVĂ A MANAGERILOR PENTRU CAZURILE DE ACCIDENTE........... 159 ASIGURAREA FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARII PE TIMPUL TRANSPORTULUI AUTOVEHICULELOR............................................................. 160 ASIGURAREA GEAMURILOR, A OGLINZILOR Şl A ALTOR BUNURI CASABILE PENTRU CAZURI DE SPARGERE SAU CRĂPARE..................................................... 161 ASIGURAREA GEMENILOR........................................................ 161 ASIGURAREA ÎN CAZ DE DECES.................................................. 161 ASIGURAREA LOCUINŢELOR...................................................... 162 ASIGURAREA MEDICALĂ......................................................... 162 ASIGURAREA MEDICALĂ PENTRU BOLI INCURABILE.................................. 162 ASIGURAREA MEDICALĂ PENTRU INTERVENŢII CHIRURGICALE......................... 163 ASIGURAREA MIXTĂ REDUSĂ..................................................... 163 ASIGURAREA NAVELOR AERIENE.................................................. 163 ASIGURAREA NAVELOR MARITIME (CASCO MARITIM)................................. 164 - ASIGURAREA ÎNCHEIATĂ CONFORM CONDIŢIEI „CU RĂSPUNDERE PENTRU PIERDERE ŞI AVARII".................................................. 164 - ASIGURAREA ÎNCHEIATĂ CONFORM CONDIŢIEI „CU RĂSPUNDERE PENTRU PIERDERE I AVARII", „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARII ÎN AFARĂ DE CAZURILE DE COLIZIUNE, EŞUARE, EXPLOZIE SAU INCENDIU LA BORDUL NAVEI ŞI NAUFRAGIU" 164 - ASIGURAREA ÎN BAZA CONDIŢIEI „CU RĂSPUNDERE NUMAI PENTRU PIERDEREA TOTALĂ A NAVEI PENTRU CHELTUIELILE DE SALVARE"....................... 164 ASIGURAREA NAVLULUI......................................................... 165 ASIGURAREA PECUNIARĂ........................................................ 165 ASIGURAREA PENTRU O CĂLĂTORIE DETERM1NATĂ................................... 165 ASIGURAREA PENTRU O PERIOADĂ DE TIMP........................................ 165 ASIGURAREA PE TERMEN........................................................ 165 ASIGURAREA RATELOR DE CREDIT................................................ 165 ASIGURAREA TURIŞTILOR PENTRU CAZURI DE ACCIDENTE............................ 165 ASIGURAREA VALORILOR PENTRU FURT, PRIN ACTE DE TÂLHĂRIE ASUPRA CURIERILOR .... 166 ASIGURAT.................................................................... 166 ASIGURĂRI COMBINATE......................................................... 167 ASIGURĂRI DE AVIAŢIE........................................................ 167 ASIGURĂRI DE PERSOANE....................................................... 168 ASIGURĂRI DE TRANSPORT AERIAN............................................... 169 ASIGURĂRI DE TRANSPORT COMBINAT............................................. 169 ASIGURĂRI DE TRANSPORT FLUVIAL.............................................. 169 ASIGURĂRI DE TRANSPORT MARITIM.............................................. 170 ASIGURĂRI DE TRANSPORT TERESTRU............................................. 170 ASIGURĂRI DE VIAŢĂ.......................................................... 170 ASIGURĂRI EXTERNE........................................................... 171 ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR COOPERATIVELOR DE CONSUM ŞI ALE CELOR DE CREDIT ..................................................................... 171 ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR COOPERATIVELOR MEŞTEŞUGĂREŞTI........... 172 ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR UNITĂŢILOR DE STAT LOCALE............... 172 ASIGURĂRI INDIRECTE......................................................... 172 ASIGURĂRI INTERNE........................................................... 172 ASIGURĂRI ÎN CAZ DE VIAŢĂ................................................... 173 ASIGURĂRI MUTUALE........................................................... 173 ASIGURĂRI PENTRU ŞOMAJ...................................................... 173 ASIGURĂRI POPULARE.......................................................... 174 ASIGURĂRI POPULARE DE ÎNMORMÂNTARE.......................................... 174 ASIGURĂRI SOCIALE........................................................... 174 ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR........................................ 175 ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT................................................... 176 ASIGURĂRI SOCIALE DIN COOPERATIVELE MEŞTEŞUGĂREŞTI.......................... 176 ASIGURĂRILE SOCIALE PENTRU ACCIDENTELE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE........ 176 ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU MEŞTEŞUGARII CU ATELIERE PROPRII................... 178 ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU SĂNĂTATE........................................... 178 ASIGURĂRI SOCIALE PRIVATE................................................... 180 ASIGURĂTOR.................................................................. 180 ASIGURĂTOR PRINCIPAL........................................................ 181 599 ASISTENŢĂ.................................................................... 181 ASISTENŢĂ FINANCIARĂ EXTERNĂ.............................................. 181 ASISTENŢĂ SOCIALĂ DE STAT.................................................... 182 ASISTENŢĂ SOCIALĂ INDIRECTĂ.................................................. 183 ASOCIAT...................................................................... 183 ASOCIAŢIA BURSEI DE VALORI................................................... 183 ASOCIAŢIA DE PROTECŢIE ŞI ASIGURARE.......................................... 184 ASOCIAŢIA DE SALVARE MARITIMĂ (THE SLAVAGE ASSOCIATION)...................... 184 ASOCIAŢIA GENERALĂ A ECONOMIŞTILOR DIN ROMÂNIA (A.G.E.R.).................... 184 ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A ASIGURĂTORILOR DE CREDITE ŞI INVESTIŢII........... 185 ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE SECURITATE SOCIALĂ (A.I.S.S.).................... 185 ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE ŞTIINŢE ECONOMICE (A.I.S.E.)..................... 185 ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU DEZVOLTARE (INTERNATIONAL DEVELOPPMENT ASSOCIATION - I.D.A.)........................................................ 185 ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A SOCIETĂŢILOR DE VALORI MOBILIARE....................... 186 ASOCIAŢIE A ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII................................ 186 ASOCIAŢIE DE ÎNMORMÂNTARE.................................................... 186 ASOCIAŢIE ECONOMICĂ.......................................................... 187 ASOCIAŢIE ÎN PARTICIPAŢIE.................................................... 187 ASOCIAŢIE MUTUALĂ BANCARĂ SAU DE ECONOMII.................................... 187 ASOCIAŢIE MUTUALĂ DE DEPUNERI ŞI ÎMPRUMUT.................................... 187 ASOCIERE..................................................................... 187 AŞEZAREA IMPOZITULUI......................................................... 187 ATOMICITATE.................................................................. 187 AUDIT ....................................................................... 188 AUDIT FISCAL................................................................. 188 AUDIT INTERN................................................................. 188 AUDITARE..................................................................... 188 AUDITOR...................................................................... 188 AUDITOR DE PRIME DE ASIGURARE................................................ 188 AUDITOR FINANCIAR............................................................ 188 AUDITOR INDEPENDENT.......................................................... 189 AUDITUL PRIMELOR DE ASIGURARE................................................ 189 AUR ......................................................................... 189 AUR MONETAR.................................................................. 190 AUTARHIE..................................................................... 190 AUTO CASCO................................................................... 190 AUTOASIGURARE (ASIGURARE INDIVIDUALĂ)........................................ 190 AUTOCONSUM................................................................... 191 AUTOCONTROL.................................................................. 191 AUTOFINANŢARE................................................................ 191 AUTOGESTIUNE ECONOMICO-FINANCIARĂ............................................ 192 AUTOIMPUNERE................................................................. 193 AUTONOMIA UN1TĂTILOR ECONOMICE............................................... 193 AUTONOMIE.................................................................... 193 AUTONOMIE FUNCŢIONALĂ........................................................ 193 AUTORITĂŢI EXECUTIVE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE....................... 194 AUTORITĂŢI MONETARE.......................................................... 194 AUTORITĂŢI PUBLICE LOCALE.................................................... 194 AUTORITĂŢI VAMALE............................................................ 194 AUTORIZARE BUGETARĂ.......................................................... 195 AUTORIZARE BUGETARĂ PERMANENTĂ............................................... 195 AUTORIZAREA BĂNCILOR......................................................... 195 AUTORIZAREA DE CONSTITUIRE A ASIGURĂTORILOR.................................. 195 AUTORIZAREA DE FUNCŢIONARE A ASIGURĂTORILOR.................................. 196 AUTORIZAREA SOCIEZAŢILOR DE ASIGURĂRI PENTRU PRACTICAREA ASIGURĂRILOR OBLIGATORII DE RĂSPUNDERE CIVILĂ, PENTRU PAGUBE PRODUSE TERŢILOR PRIN ACCIDENTE DE AUTOVEHICULE.................................................... 1% AUTORIZAŢIA DE FUNCŢIONARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PROTECŢIEI MUNCII........ 197 AUTORIZAŢIE DE IMPORT-EXPORT................................................. 197 AVAI 197 - AVAL BANCAR........!................................................. 198 AVALIST...................................................................... 198 AVALIZARE.................................................................... 198 AVAUZAT...................................................................... 198 AVANS ....................................................................... 198 600 - AVANS DE LA BENEFICIARII DE LUCRĂRI CU PLATA ÎN RATE................... 198 - AVANS DIN NAVLU........................................................ 198 - AVANS DIN RETRIBUŢIE................................................... 199 - AVANS ÎN NUMERAR....................................................... 199 - AVANS SPRE DECONTARE................................................... 199 - AVANS ŞI PLĂŢI PROVIZORII PE BAZĂ DE PROGRAME.......................... 199 AVANTAJE FISCALE PENTRU INVESTIŢII............................................. 199 AVARIE ........................................................................ 199 - DUPĂ SFERA LOR DE ÎNTINDERE............................................ 199 - DUPĂ MODUL CUM SUNT SUPORTATE.......................................... 199 AVARIE COMUNĂ (GENERALĂ)....................................................... 199 - AVARIILE-DAUNE......................................................... 200 - AVARIILE-CHELTUIELI.................................................... 200 AVARIE PARTICULARĂ............................................................. 200 AVARIE (PIERDERE) PARŢIALĂ..................................................... 201 AVARIE (PIERDERE) TOTALĂ....................................................... 201 AVERE ......................................................................... 201 AVERS ......................................................................... 201 AVERTISMENT.................................................................... 201 AVIZ .......................................................................... 201 AVIZ DE ASIGURARE.............................................................. 201 AVIZ DE PRELEVARE DIRECTĂ...................................................... 201 AVIZAREA INVESTIŢIILOR......................................................... 202 AVIZAREA PLĂTITORULUI.......................................................... 202 AVIZUL DE ÎNCASARE (PRELEVARE)................................................. 202 AVUT .......................................................................... 202 - AVUT OBŞTESC........................................................... 202 - AVUT PARTICULAR........................................................ 203 - AVUT PERSONAL.......................................................... 203 AVUŢIE NAŢIONALĂ............................................................... 203 AVUŢIE NAŢIONALĂ ACUMULATĂ..................................................... 203 B BAISSE ........................................................................ 205 BALANŢA CAPITALURILOR.......................................................... 205 BALANŢA COMERCIALĂ............................................................. 205 BALANŢA CONTINGENTAR VAMALĂ................................................... 205 BALANŢA CREANŢELOR ŞI ANGAJAMENTELOR EXTERNE (BALANŢA CONTURILOR CURENTE) 205 BALANŢA CREDITELOR ŞI INVESTIŢIILOR EXTERNE.................................... 206 BALANŢA DE PLĂŢI EXTERNE....................................................... 206 BALANŢA DE VERIFICARE.......................................................... 207 - BALANŢA DE VERIFICARE ANALITICĂ........................................ 207 - BALANŢA DE VERIFICARE CU DOUĂ EGALITĂŢI................................ 207 - BALANŢA DE VERIFICARE CU PATRU EGALITĂŢI............................... 207 - BALANŢA DE VERIFICARE CU TREI EGALITĂŢI................................ 207 - BALANŢA DE VERIFICARE GENERALĂ......................................... 207 - BALANŢA DE VERIFICARE SUB FORMĂ DE ŞAH................................. 207 BALANŢA DEVIZELOR.............................................................. 208 BALANŢA ECONOMIEI NAŢIONALE.................................................... 208 BALANŢA FINANCIARĂ GENERALĂ A ECONOMIEI NAŢIONALE.............................. 208 BALANŢA FONDURILOR FIXE........................................................ 209 BALANŢA INVESTIŢIILOR.......................................................... 209 BALANŢA LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI.............................................. 209 BALANŢA MIJLOACELOR FIXE....................................................... 209 BALANŢA MIŞCĂRII CREDITELOR.................................................... 210 BALANŢA PRODUCŢIEI, REPARTIŢIEI ŞI UTILIZĂRII FINALE A VENITULUI NAŢIONAL...... 210 BALANŢA SERVICIILOR............................................................ 210 BALANŢA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR BĂNEŞTI ALE POPULAŢIEI ŞI A MASEI MONETARE 210 BALANŢA VIRAMENTELOR........................................................... 211 BALANŢA VIZIBILĂ............................................................... 211 BALANŢĂ........................................................................ 211 BALANŢĂ FINANCIARĂ............................................................. 211 BALANŢĂ PATRIMONIALĂ........................................................... 211 BAM ........................................................................... 212 BAN ........................................................................... 212 601 BANCA AFRICANĂ PENTRU DEZVOLTARE (BANQUE AFRICA1NE DE DEVELOPPEMENT)...... 212 BANCA AGRICOLĂ S.A., AGROBANK............................................. 212 BANCA AMERICII CENTRALE PENTRU INTEGRARE ECONOMICĂ (BANQUE CENTRAMERICAINE D’INTEGRATION ECONOMIQUE)................................................. 215 BANCA ANGLIEI (BANK OFENGLAND)............................................ 215 BANCA ANGLO-ROMÂNĂ........................................................ 215 BANCA ARABĂ PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICĂ ÎN AFRICA......................... 216 BANCA ASIATICĂ DE DEZVOLTARE (B.A.D.)..................................... 216 BANCA CENTRALĂ............................................................ 216 BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ.................................................. 216 BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ................................................... 217 BANCA DE CREDIT IPOTECAR.................................................. 219 BANCA DE EMISIUNE......................................................... 219 BANCA DE EMISIUNE ŞI CIRCULAŢIE........................................... 219 BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI (ROMANIAN EXIMBANK) S.A................. 220 BANCA EGIPTEANO-ROMÂNĂ („MISR ROMANIAN BANK")............................. 221 BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII (BANQUE EUROPEENNE D’INVESTISSMENTS)........ 222 BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE (BANQUE EUROPEENNE POUR RECONSTRUCTION ET DEVELOPPEMENT)..................................... 222 BANCA FEDERAŢIEI RUSE..................................................... 223 BANCA FRANCO-ROMÂNĂ....................................................... 223 BANCA FRANKFURT-BUKAREST A.G.............................................. 223 BANCA FRANŢEI (BANQUE DE FRANCE).......................................... 223 BANCA GRECIEI............................................................. 224 BANCA INTERAMER1CANĂ DE DEZVOLTARE (B.l.D. - BANQUE INTERAM6RICAINE DE DEVELOPPEMENT)......................................................... 224 BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR (BANCA INTERCONFESIONALĂ)............... 224 BANCA INTERNAŢIONALĂ DE COLABORARE ECONOMICĂ.............................. 224 BANCA INTERNAŢIONALĂ DE INVESTIŢII........................................ 224 BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE (B.I.R.D.)........ 224 BANCA ISLAMICĂ DE DEZVOLTARE (ISLAMIC DEVELOPMENT BANK)................... 226 BANCA LA DOMICILIU........................................................ 226 BANCA LATINO-AMERICANĂ PENTRU EXPORT...................................... 226 BANCA MONDIALĂ............................................................ 226 BANCA NAŢIONALĂ A BULGARIEI............................................... 227 BANCA NAŢIONALĂ A IUGOSLAVIEI............................................. 227 BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI................................................ 227 BANCA PENTRU COMERŢ ŞI DEZVOLTARE A MĂRII NEGRE........................... 230 BANCA PENTRU MICA INDUSTRIE ŞI LIBERĂ INIŢIATIVĂ (MINDBANK)............... 230 BANCA POPORULUI DIN CHIN A................................................ 231 BANCA REGLEMENTELOR INTERNAŢIONALE (B.R.l.) (BANK FOR INTERNATIONAL SETTLEMENTS).............................................................. 231 BANCA ROMÂNO-AMER1CANĂ „RENAŞTEREA CREDITULUI ROMÂNESC S.A................ 232 BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE S.A........................................ 232 BANCA TURCO-ROMÂNĂ S.A. (B.T.R.).......................................... 234 BANCĂ .................................................................... 235 -BANCĂ AGRICOLĂ..................................................... 237 - BANCĂ COMERCIALĂ.................................................. 237 - BANCĂ CORESPONDENTĂ............................................... 237 - BANCĂ DE AFACERI.................................................. 237 - BANCĂ DE DATE..................................................... 237 - BANCĂ DE DEPOZITE................................................. 238 - BANCĂ DE EMISIUNE................................................. 238 - BANCĂ DE EXPORT-IMPORT............................................ 238 - BANCĂ ELECTRONICA................................................. 238 - BANCĂ INDUSTRIALĂ................................................. 238 - BANCĂ INTERNAŢIONALĂ.............................................. 238 - BANCĂ IPOTECARĂ................................................... 238 - BANCĂ MIXTĂ....................................................... 238 - BANCĂ MUTUALĂ..................................................... 239 - BANCĂ POPULARĂ.................................................... 239 - BANCĂ REGIONALĂ................................................... 239 - BANCĂ SPECIALIZATĂ................................................ 239 - BANCĂ UNIVERSALĂ.................................................. 239 BANCHER................................................................... 239 BANCNOTĂ.................................................................. 239 602 BANCOR........................................................................... 239 BANC POST S.A.................................................................... 239 BANC-RESTANT..................................................................... 240 BANCRUTĂ......................................................................... 240 - BANCRUTĂ DE STAT......................................................... 240 - BANCRUTĂ FRAUDULOASĂ..................................................... 240 - BANCRUTĂ SIMPLĂ.......................................................... 240 BANI ............................................................................ 241 -BANI DE CALCUL............................................................ 242 -BANI DE CONT.............................................................. 242 -BANI DE CREDIT............................................................ 242 -BANI DE HÂRTIE............................................................ 242 -BANI DE METAL............................................................. 243 - BANI DE PE O ZI PE ALTA.................................................. 243 - BANI DE RĂZBOI........................................................... 243 -BANI DE TEZAUR............................................................ 243 - BANI DIVIZIONARI......................................................... 243 - BANI ELECTRONICI......................................................... 243 -BANI FICTIVI.............................................................. 243 -BANI FIDUCIARI............................................................ 243 -BANI FIERBINŢI............................................................ 243 -BANI IEFTINI.............................................................. 243 -BANI LICHIZI.............................................................. 243 -BANI MONDIALI............................................................. 243 - BANI SCUMPI.............................................................. 243 - BANI UNIVERSALI.......................................................... 243 BANKCOOP......................................................................... 244 BAREM ........................................................................... 244 BARIERE LA IMPORT................................................................ 244 BARIL ........................................................................... 244 BARJĂ ........................................................................... 244 BAROMETRU........................................................................ 244 BARTER........................................................................... 244 BAZA DE CALCUL A CONTRIBUŢIEI PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE......................... 245 BAZA DE CALCUL A PENSIEI......................................................... 245 BAZA DE IMPOZITARE CU TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ.................................. 246 BAZA LUNARĂ DE CALCUL A CONTRIBUŢIEI PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE.................. 247 BAZA PREŢURILOR.................................................................. 248 BAZĂ IMPOZABILĂ.................................................................. 248 BAZĂ IMPOZABILĂ ESTIMATĂ......................................................... 248 BĂNCI ........................................................................... 248 BENEFICIAR....................................................................... 248 - BENEFICIAR CAMBIAL....................................................... 248 - BENEFICIAR DE ACREDITIV.................................................. 248 - BENEFICIAR DE ASIGURARE.................................................. 248 - BENEFICIAR DE INVESTIŢII................................................. 249 BENEFICII ŞI PIERDERI............................................................ 249 BENEFICIU........................................................................ 249 BENEFICIU BRUT................................................................... 250 BENEFICIU CONTABIL............................................................... 250 BENEFICIU DE CURS................................................................ 250 BENEFICIU FISCAL................................................................. 250 BENEFICIU INFLAŢIONIST........................................................... 250 BENEFICIU ÎN VALUTĂ.............................................................. 250 BENEFICIU NET.................................................................... 250 BENEFICIU NORMAT................................................................. 250 BENEFICIU PESTE PLAN............................................................. 250 BENEFICIU PLANIFICAT............................................................. 250 BENEFICIU PUBLIC................................................................. 251 BENEFICIU SOCIAL................................................................. 251 BENEFICIU TOTAL.......................................................................:. 251 BENEFICIUL ASIGURĂTORULUI........................................................ 251 BENEFICIUL ÎNTREPRINZĂTORULUI.................................................... 251 BENEFICIUL SPERAT................................................................ 252 BIJUTERIE........................................................................ 252 BILANŢ .......................................................................... 252 603 BILANŢ BANCAR. BILANŢ CONTABIL......................... BILANŢ DE ÎNFIINŢARE.................... BILANŢ DE LICHIDARE..................... BILANŢ TERITORIAL (BALANŢĂ TERITORIALĂ). BILET ............................ - BILET DE BANCĂ (BANCNOTĂ). -BILET DE LOMBARD........... -BILET DE TEZAUR............ - BILET DE TREZORERIE . BILET LA ORDIN..... BIMETALISM.............................. BIR .................................... BIROU GESTIONAR......................... BIROUL ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE... BIROUL INTERNAŢIONAL AL MUNCII.......... BIROUL TRANZACŢIILOR PE CREDIT.......... BLOC MONETAR............................ BLOC VALUTAR............................ BLOCADĂ................................. BLOCADĂ DE CREDIT....................... BLOCADĂ ECONOMICĂ....................... BLOCADĂ VALUTARĂ........................ BLOCAJ ................................. BLOCAJ FINANCIAR........................ BLOCAREA CONTULUI....................... BLOCAREA CREDITULUI BUGETAR BLOCAREA DEPUNERILOR LA CASA DE ECONOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI. BLOCULAURULUI............................................... BLOCUL DE CONTROL............................................ BLOCUL DOLARULUI BLOCUL FRANCULUI FRANCEZ BLOCUL LIREI STERLINE. BOALĂ PROFESIONALĂ.............. BOGĂŢIE NAŢIONALĂ............... BOICOT ......................... BON ............................ BON CARTER (CARTER BOND)........ BON DE CASĂ..................... BON DE FOLOSINŢĂ................ BON DE OPŢIUNE.................. BON DE PARTICIPAŢIE............. BON DE RECUPERARE............... BON DE SUBSCRIERE............... BON DE TEZAUR. BOND ................ BONIFICAŢIE.......... BONITATE............. BONITATE COMERCIALĂ. BONITATE FINANCIARĂ......... BONITATEA CUMPĂRĂTORULUI . BONUS ...................... BONUS-MALUS . BOOM ................ BOOM SPECULATIV...... BORDEROU............. BORDEROU DE DAUNE BORDEROU DE PRIME............... BRATERIE........................ BRIEFING........................ BROKER.......................... BROKER AL UNUI BROKER........... BROKER CU DISCONT............... BROKER CU SERVICII COMPLETE..... BROKER DE ACŢIUNI............... BROKER DE ASIGURARE............. 252 253 253 253 253 253 253 254 254 254 254 254 255 255 255 255 256 256 256 258 258 258 258 258 258 258 258 259 259 259 259 259 259 260 261 261 261 261 261 261 261 261 261 262 262 262 262 •63 263 263 263 263 263 264 264 264 264 264 264 264 264 265 265 265 265 265 604 BROKER DE BURSĂ.............................................................. 266 BROKER DE EMISIUNE........................................................... 266 BROKER DE OBLIGAŢIUNI........................................................ 266 BROKER DE REASIGURARE........................................................ 266 BROKER FINANCIAR............................................................. 266 BROKERAJ..................................................................... 266 BRUTTO....................................................................... 266 BUBID (BUCHARESTINTERBANK BID RATE).......................................... 266 BUBOR (BUCHAREST INTERBANK OFFERED RATE)..................................... 266 BUGET ....................................................................... 267 BUGET-ANEXĂ.................................................................. 267 BUGET AUTONOM ............................................................... 267 BUGET BALANSAT............................................................... 267 BUGET BIENAL................................................................. 267 BUGET BRUTTO................................................................. 267 BUGET CENTRALIZAT............................................................ 267 BUGET CONSOLIDAT............................................................. 267 BUGET CONTINUU (GLISANT)..................................................... 267 BUGET DE CAPITAL............................................................. 267 BUGET DE FAMILIE............................................................. 268 BUGET DEFICITAR.............................................................. 268 BUGET ECHILIBRAT............................................................. 268 BUGET ECONOMIC............................................................... 268 BUGET EXCEDENTAR............................................................. 268 BUGET EXTRAORDINAR........................................................... 268 BUGET GENERAL (DIRECTOR)..................................................... 269 BUGET JUDEŢEAN............................................................... 269 BUGET LOCAL.................................................................. 269 BUGET MIXT................................................................... 269 BUGET NET.................................................................... 269 BUGETORDINAR................................................................. 269 BUGET PE RESPONSABILITĂŢI.................................................... 269 BUGET PROPRIU................................................................ 269 BUGET PUBLICITAR............................................................. 270 BUGETE ORĂŞENEŞTI............................................................ 270 BUGETUL ACTIVITĂŢILOR DE ÎNCASĂRI Şl DE PLĂŢI ÎN VALUTĂ...................... 270 BUGETUL AGENTULUI ECONOMIC................................................... 270 BUGETUL ASIGURĂRILOR PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE.......... 270 BUGETUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ............................................ 271 BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT......................................... 271 BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN COOPERATIVELE MEŞTEŞUGĂREŞTI................ 273 BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE PENTRU SĂNĂTATE................................. 273 BUGETUL CASEI DE ECONOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI................................... 273 BUGETUL COMUNEI.............................................................. 274 BUGETUL CURŢII DE CONTURI.................................................... 274 BUGETUL DE CHELTUIELI PRIVIND PLATA PENSIILOR ŞI A AJUTOARELOR SOCIALE....... 274 BUGETUL DE ÎNCASĂRI Şl PLĂŢI VALUTARE........................................ 274 BUGETUL DE STAT.............................................................. 274 BUGETUL DE TREZORERIE........................................................ 278 BUGETUL ECONOMIEI NAŢIONALE.................................................. 278 BUGETUL FONDULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT................................ 279 BUGETUL FONDULUI DESTINAT PLĂŢII PENSIILOR ŞI CELORLALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR................................................... 279 BUGETUL FONDULUI PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ.................................. 279 BUGETUL FONDULUI PENTRU PLATA INDEMNIZAŢIEI DE ŞOMAJ......................... 280 BUGETUL „HELLER"............................................................. 280 BUGETUL MUNICIPIULUI......................................................... 280 BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL...................................................... 280 BUGETUL SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI.............................................. 280 BUGETUL TREZORERIEI STATULUI................................................. 281 BULETIN DE BURSĂ............................................................. 282 BULETIN DE SCHIMB VALUTAR.................................................... 282 BULETIN DE SCHIMB VALUTAR PENTRU TURIŞTI..................................... 282 BULETINUL CURSURILOR VALUTELOR STRĂINE....................................... 283 BULL1SH (PIAŢĂ).............................................................. 283 BUN ......................................................................... 283 BUN ACCESORIU....................................................................:. 283 BUN CONSUMPTIBIL............................................................. 283 605 BUN CORPORAL.................................................................. 283 BUN CURAT........................................................................ 283 BUN DIVIZIBIL.................................................................... 283 BUN FĂRĂ STĂPÂN.................................................................. 283 BUN FRUGIFER..................................................................... 283 BUN FUNGIBIL..................................................................... 284 BUN INDIVIZIBIL.................................................................. 284 BUNURI ASIGURABILE............................................................... 284 BUNURI ASIGURATE................................................................. 284 BUNURI COMUNE ALE SOŢILOR........................................................ 284 BUNURI DE CAPITAL................................................................ 284 BUNURI FINALE.................................................................... 284 BUNURI MOBILIARE................................................................. 284 BUNURI PROPRII ALE FIECĂRUI SOŢ.................................................. 284 BURSĂ ........................................................................... 284 BURSĂ DE AJUTOR SOCIAL PENTRU ELEVI.............................................. 289 BURSĂ DE DOCTORAT................................................................ 289 BURSĂ DE STAT.................................................................... 289 BURSĂ DE VALORI MOBILIARE........................................................ 289 BURSĂ GENERALĂ................................................................... 291 BURSĂ SPECIALIZATĂ............................................................... 291 BURSĂ VALUTARĂ................................................................... 292 C CABINET DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ŞI DE RECUPERARE A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ......... 293 CABINET DE PROTECŢIE A MUNCII................................................. 293 CADASTRU...................................................................... 293 CADASTRU IMOBJL1AR-EDILITAR................................................... 293 CADRUL COMUN AL CLASIFICAŢIEI BUGETARE........................................ 293 CADRUL GENERAL AL CLASIFICAŢIEI BUGETARE...................................... 294 CADUC ........................................................................ 294 C.A.F. ....................................................................... 294 CALCULAREA PENSIEI............................................................ 294 CALCUL ECONOMIC............................................................... 294 CALCULAŢIE.................................................................... 294 CAI n II III PA SIV FI OR STĂRII F 294 CALCULUL ŞI PLATA INDEMNIZAŢliLOR şi A AJUTOARELOR DE ASIGURĂRI SOCIALE....... 294 CALL ......................................................................... 296 CALL MONEY.................................................................... 296 CAMĂTĂ........................................................................ 296 CAMBIA MĂRILOR................................................................ 296 CAMBIE........................................................................ 296 -CAMBIE ACCEPTATĂ....................................................... 297 - CAMBIE AGRICOLĂ....................................................... 297 - CAMBIE ANTEDATATĂ..................................................... 297 - CAMBIE BANCARĂ........................................................ 297 - CAMBIE COMERCIALĂ..................................................... 297 - CAMBIE DE COMPLEZENŢĂ................................................. 297 - CAMBIE DOCUMENTARĂ.................................................... 297 - CAMUIE DOMICILIATĂ.................................................... 297 - CAMBIE FINANCIARĂ..................................................... 297 - CAMBIE INFORMATIZATĂ (REZUMATĂ)....................................... 297 -CAMBIEÎN ALB........................................................... 297 - CAMBIE ÎN SUFERINŢĂ................................................... 297 - CAMBIE LA VEDERE...................................................... 297 - CAMBIE NEACCEPTABILĂ.................................................. 297 -CAMBIE PROTESTATĂ...................................................... 298 - CAMBIE RECIPROCĂ...................................................... 298 CAMBIST....................................................................... 298 CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A ROMÂNIEI...................................... 298 CAMERA DE MUNCĂ............................................................... 298 CANTINĂ DE AJUTOR SOCIAL...................................................... 299 CANTITATEA DE BANI NECESARĂ CIRCULAŢIEI....................................... 299 CAPACITATE BENEFICIARĂ........................................................ 300 CAPACITATE CAMBIALĂ........................................................... 300 606 CAPACITATE DE EXERCIŢIU.......................................................... 300 CAPACITATE DE PLATĂ.............................................................. 300 CAPACITATE DE PLATĂ A AGENTULUI ECONOMIC......................................... 300 CAPACITATE DE TRANSFER........................................................... 300 CAPITAL.......................................................................... 301 CAPITAL AFERENT ÎMPRUMUTULUI..................................................... 301 CAPITAL AFERENT TITLURILOR DE STAT CU DISCONT.................................... 301 CAPITAL AFERENT TITLURILOR DE STAT PURTĂTOARE DE DOBÂNDĂ......................... 301 CAPITAL AL FIRMEI................................................................ 301 CAPITAL ANGAJAT.................................................................. 301 CAPITAL AUTORIZAT................................................................ 301 CAPITAL BANCAR................................................................... 302 CAPITAL BĂNESC................................................................... 302 CAPITAL CĂMĂTĂRESC............................................................... 302 CAPITAL CERUT.................................................................... 302 CAPITAL CIRCULANT................................................................ 302 CAPITAL COMERCIAL................................................................ 302 CAPITAL CONSTANT................................................................. 302 CAPITAL DE CIRCULAŢIE............................................................ 303 CAPITAL DE DOTARE................................................................ 303 CAPITAL DE EXPLOATARE (DE RULAJ)................................................. 303 CAPITAL DE ÎMPRUMUT.............................................................. 303 CAPITAL DE REZERVĂ............................................................... 303 CAPITAL DE RISC.................................................................. 303 CAPITAL ECONOMIC................................................................. 303 CAPITAL FICTIV................................................................... 304 CAPITAL „FIERBINTE".............................................................. 304 CAPITAL FINANCIAR................................................................ 304 CAPITAL FIX...................................................................... 305 CAPITAL FLOTANT.................................................................. 305 CAPITAL INACTIV.................................................................. 305 CAPITAL INDUSTRIAL............................................................... 305 CAPITAL INVESTIT................................................................. 305 CAPITAL ÎMPRUMUTAT............................................................... 305 CAPITAL ÎN ACŢIUNI............................................................... 305 CAPITAL MARFĂ.................................................................... 306 CAPITAL MONOPOLIST............................................................... 306 CAPITAL NOMINAL.................................................................. 306 CAPITAL PERMANENT................................................................ 306 CAPITAL PERSONAL................................................................. 306 CAPITAL PRIM AR.................................................................. 306 CAPITAL PRODUCTIV................................................................ 306 CAPITAL PROPRIU.................................................................. 306 CAPITAL REAL..................................................................... 306 CAPITAL RISC..................................................................... 307 CAPITAL SOCIAL................................................................... 307 CAPITAL STATUTAR................................................................. 307 CAPITAL STRĂIN................................................................... 307 CAPITAL SUBSCRIS ŞI NEDEPUS...................................................... 307 CAPITAL SUBSCRIS ŞI VĂRSAT....................................................... 307 CAPITAL TEHNIC................................................................... 308 CAPITAL UMAN..................................................................... 308 CAPITAL UTILIZAT................................................................. 308 CAPITAL VARIABIL................................................................. 308 CAPITAL VĂRSAT................................................................... 308 CAPITALISM....................................................................... 308 CAPITALISM DE STAT............................................................... 308 CAPITALIST....................................................................... 308 CAPITALIZARE..................................................................... 308 CAPITALIZAREA CONTRIBUŢIILOR PENTRU ASIGURĂRILOR SOCIALE......................... 308 CAPITALURI FLOTANTE.............................................................. 309 CAP1TAŢIE........................................................................ 309 CARACTERUL ALEATORIU AL RISCURILOR............................................... 309 CARANTINĂ........................................................................ 309 - CARANTINĂ FITOSANITARĂ................................................... 309 CARAT ........................................................................... 309 CARD ............................................................................ 309 CARD CU CIRCUIT INTEGRAT......................................................... 310 607 CARGO ............................................................ CARGO RAPORT...................................................... CARIC ............................................................ CARNET DE CECURI....................................................... - CARNET DE CECURI CU LIMITĂ DE SUMĂ............................. - CARNET DE CECURI FĂRĂ LIMITĂ DE SUMĂ..................................... CARNET DE ECONOMII........................................................... CARNET DE IMPOZIT........................................................................... CARNET DE MUNCĂ.............................................................. CAROL ...................................................................................... CARTA PARTITĂ CARTA PRIVIND DREF^URiLE SOciALERJNDM CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ..................................................................... CARTE ALBASTRĂ.............................................................................. CARTE DE CEC................................................................................ CARTE DE CREDIT............................................................................. CARTE DE FIDELITATE......................................................................... CARTE DE MUNCĂ.............................................................................. CARTE VERDE................................................................................. CARTEA DATORIEI PUBLICE..................................................................... CARTEA DE CREDIT............................................................................ CARTEA DE GARANŢIE A CECURILOR.............................................................. CARTEA DE SEMNĂTURI......................................................................... CARTEA GALBENĂ.............................................................................. CARTEA MARE................................................................................. „CARTEA NEAGRĂ 4 A AGENŢILOR ECONOMICI...................................................... CARTEL ..................................................................................... - CARTEL BANCAR....................................................................... -CARTEL MARITIM....................................................................... CARTELĂ-CEC................................................................................. CARTELĂ DE CREDIT........................................................................... CASA ....................................................................................... CASA DE AJUTOR RECIPROC..................................................................... CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR..................................................... CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR.............................................................. CASA DE CIRCULAŢIE.......................................................................... CASA DE COMPENSAŢIE A BĂNCILOR.............................................................. CASA DE ECONOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI........................................................... CASA DE ÎNCASĂRI ........................................................................... CASA DE ÎNCASĂRI ŞI PLĂŢI................................................................... CASA DE PLĂŢI............................................................................... CASA MIXTĂ casanaţională a AsiGURÂRiLoR sociale PENTOii sănătate"!!!!!!!.!!!!!!!!!!!!!!."!!'.!!!!!!!!.".*!!!!.. CASA NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE.............................. CASA SCONT.................................................................................. CASARF casă comercială .!.!!!..!!.!.!...!!...!.!!!!!..!!!!!!!!!!!!...!....!!. CASĂ DE CLEARING............................................................................ CASĂ DE CONFIRMARE.......................................................................... CASĂ DE CREDIT.............................................................................. CASĂ DE ECONOMII ŞCOLARE.................................................................... CASĂ DE SCHIMB VALUTAR...................................................................... CASĂ DE RESCONT............................................................................. CASĂ SPECIALĂ............................................................................... CASCO ...................................................................................... CASE DE ÎNCASĂRI............................................................................ CASETE DE VALORI ........................................................................... CASH ....................................................................................... CASH-FLOW (FLUX DE NUMERAR)................................................................. CASH-FLOW ACTUALIZAT........................................................................ CASH-FLOW BRUT.............................................................................. CASH-FLOW NET............................................................................... CASIER ..................................................................................... CASIERIE.................................................................................... CATALOG..................................................................................... CATALOGULNORMELORDEAMORTIZARE ŞI AL DURATELOR DE SERVICIU NORMATE ALE MIJLOACELOR FIXE........................................................................ CATASTROFĂ.................................................................................. 310 310 311 311 311 312 312 312 312 313 313 313 313 314 314 314 314 315 315 315 315 316 316 316 316 316 316 317 317 317 317 317 318 318 319 320 320 320 321 321 321 321 321 323 324 324 324 325 325 325 325 325 327 327 327 327 327 328 328 328 328 328 328 329 329 329 330 608 CAUŢIUNE..................................................................... 330 CAUŢIUNE VAMALĂ.............................................................. 330 CAZ ASIGURAT (PRODUCERE A EVENIMENTULUI ASIGURAT)............................ 330 CAZ FORTUIT.................................................................. 330 CĂMĂTAR...................................................................... 330 CÂNTĂRITORI AUTORIZAŢI....................................................... 330 CÂŞTIG DE CAPITAL............................................................ 330 CÂŞTIG MEDIU................................................................. 331 CÂŞTIG NOMINAL............................................................... 331 CEC ......................................................................... 331 C.E.C........................................................................ 332 CEC ANULAT................................................................... 332 CEC AVIZAT................................................................... 332 CEC BANCAR................................................................... 332 CEC BANCAR ÎN VALUTĂ......................................................... 333 CEC BARAT.................................................................... 333 CEC-CARTELĂ CU PLATĂ ÎN CONT................................................. 333 CEC CERTIFICAT (ACCEPTAT).................................................... 333 CEC CIRCULAR................................................................. 334 CEC CORESPONDENŢĂ............................................................ 334 CEC CU ÎNSCRIS ÎN CONT....................................................... 334 CEC DE BANCĂ................................................................. 334 CEC DE CASĂ (ALB)............................................................ 334 CEC DE CĂLĂTORIE............................................................. 334 CEC DE DECONTARE............................................................. 335 CEC DE DECONTARE ACCEPTAT.................................................... 335 CEC DE DISPOZIŢIE............................................................ 335 CEC DE NUMERAR............................................................... 335 CEC DE TREZORERIE............................................................ 335 CEC DE TREZORERIE S.U.A...................................................... 335 CEC DE VIRAMENT (ROŞU)....................................................... 335 CFCDF VOIAI 335 CEC DIN CARNETE CU LIMITĂ DESUMĂ Z!"Z”IZZZZ.........Z....!ZZZ...ZZZZZ!....... 336 CEC DIN CARNETE FĂRĂ LIMITĂ DE SUMĂ.......................................... 336 CEC DOCUMENTAR............................................................... 336 CEC FĂRĂ ACOPERIRE........................................................... 336 CEC FISCAL................................................................... 336 CEC ÎN ALB................................................................... 336 CEC ÎN RUBLE TRANSFERABILE................................................... 336 CEC LA ORDIN................................................................. 336 CEC LA PURTĂTOR.............................................................. 336 CEC NEBARAT.................................................................. 336 CEC NECUMPĂRAT............................................................... 337 CEC NOMINATIV................................................................ 337 CEC NU LA ORDIN.............................................................. 337 CEC PENTRU PLATA SALARIILOR (CECUL ,,S“)..................................... 337 CEC PERSONAL................................................................. 337 CEC PLĂTIBIL ÎN CONT......................................................... 337 CEC POŞTAL................................................................... 337 CEC PRIN CORESPONDENŢĂ....................................................... 338 CEC-RESTAURANT............................................................... 338 CEC TRANSMISIBIL............................................................. 338 CEC TURISTIC................................................................. 338 CECURI DE ECONOMII ŞCOLARE................................................... 338 CEDENT....................................................................... 338 C.E.E........................................................................ 338 CENS ........................................................................ 338 CENTRALIZAREA CAPITALULUI.................................................... 338 CENZOR....................................................................... 338 CERCETARE.................................................................... 339 CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ............................................. 339 CERERE....................................................................... 340 CERERE-CONTRACT DE ÎMPRUMUT.................................................. 341 CERERE DE ADMITERE LA FINANŢARE.............................................. 341 CERERE DE ASIGURARE.......................................................... 341 CERERE DE CREDIT............................................................. 341 CERERE DE DESCHIDERE A ACREDITIVULUI......................................... 342 609 CERERE DE DESCHIDERE A CONTURILOR AGENŢILOR ECONOMICI LA BĂNCI.................... 342 CERERE DE INVESTIŢII........................................................... 342 CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI EMISIUNI DE TITLURI FINANCIARE...................... 343 CERERE DE OFERTĂ.................................................................. 343 CERERE DE PENSIONARE.............................................................. 343 CERERE DE REACTIVARE A ASIGURĂRII................................................. 343 CERERE DE RECONSTITUIRE A VECHIMII ÎN MUNCĂ....................................... 343 CERERE PENTRU APROBAREA UNUI ÎMPRUMUT LA ASIGURĂRILE FACULTATIVE DE VIAŢĂ . 343 CERERE PENTRU DESCHIDERE DE CREDITE BUGETARE...................................... 344 CERERE PENTRU ÎNCHIDEREA FINANŢĂRII .............................................. 344 CERERE SOLVABILĂ.................................................................. 344 CERERE ŞI OFERTĂ.................................................................. 344 CERTIFICAT........................................................................ 344 - CERTIFICAT AL LICHIDATORULUI.............................................. 344 - CERTIFICAT DE ACŢIUNI .................................................... 344 - CERTIFICAT DE ACŢIUNI STRĂINE............................................. 344 - CERTIFICAT DE ASIGURARE (POLIŢĂ).......................................... 344 - CERTIFICAT DE AVARIE...................................................... 344 - CERTIFICAT DE AVARIE CARGO................................................ 345 - CERTIFICAT DE AVARIE PENTRU MĂRFURI....................................... 345 - CERTIFICAT DE CALITATE.................................................... 345 - CERTIFICAT DE CONCEDIU MEDICAL............................................ 345 - CERTIFICAT DE DECES....................................................... 345 - CERTIFICAT DE DEPOZIT..................................................... 345 - CERTIFICAT DE DEPOZIT LA PURTĂTOR......................................... 346 - CERTIFICAT DE DEPOZIT ÎN DEVIZE........................................... 346 - CERTIFICAT DE DEPUNERE.................................................... 346 - CERTIFICAT DE ECONOMII.................................................... 346 - CERTIFICAT DE INVESTITOR ................................................. 347 - CERTIFICAT DE INVESTIŢII.................................................. 347 - CERTIFICAT DE INTERIMAR (INTERMEDIAR)..................................... 347 - CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE FISCALĂ........................................ 347 - CERTIFICAT DE MOŞTENITOR.................................................. 347 - CERTIFICAT DE OPŢIUNE..................................................... 347 - CERTIFICAT DE ORIGINE..................................................... 347 - CERTIFICAT DE PROPRIETATE................................................. 347 - CERTIFICAT DE REZIDENŢĂ FISCALĂ........................................... 347 - CERTIFICAT DE TREZORERIE.................................................. 347 - CERTIFICAT DE TREZORERIE CU DISCONT....................................... 348 - CERTIFICAT DE URBANISM.................................................... 348 - CERTIFICAT FISCAL......................................................... 349 CERTIFICAREA PRIVIND STAGIUL DE COTIZARE ŞI PUNCTAJUL REALIZAT.................... 349 CERTITUDINEA IMPUNERII............................................................ 349 CESIONAR.......................................................................... 349 CESIUNE........................................................................... 349 - CESIUNE DE BREVET......................................................... 349 - CESIUNE DE CREANŢĂ........................................................ 349 - CESIUNE DE LICENŢA........................................................ 350 -CESIUNE DESCHISĂ........................................................... 350 - CESIUNE FĂRĂ NOTIFICARE................................................... 350 -CESIUNE GENERALĂ........................................................... 350 - CESIUNE ÎN ALB............................................................ 350 -CESIUNE ÎNCHISĂ............................................................ 350 C.F. (ENGL. COST AND FREIGHT)..................................................... 350 CHART ............................................................................ 350 CHARTER PARTY..................................................................... 350 CHEIAJ ........................................................................... 350 CHELTUIALĂ........................................................................ 350 CHELTUIELI ACTUALIZATE............................................................ 350 CHELTUIELI ADMINISTRATIV-GOSPODĂREŞTI ALE SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI................. 351 CHELTUIELI AFERENTE DEDUCTIBILE................................................... 351 CHELTUIELI ANTICIPATE............................................................. 351 CHELTUIELI BUGETARE............................................................... 351 CHELTUIELI BUGETARE CU ORGANELE STATULUI.......................................... 353 CHELTUIELI BUGETARE MEDII PE LOCUITOR............................................. 354 CHELTUIELI BUGETARE PENTRU APĂRAREA NAŢIONALĂ..................................... 354 CHELTUIELI BUGETARE PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT............................ 356 610 CHELTUIELI BUGETARE PENTRU ASISTENŢA SOCIALĂ DE STAT, ALOCAŢII, PENSII, AJUTOARE ŞI INDEMNIZAŢII........................................................ 356 CHELTUIELI BUGETARE PENTRU CULTURĂ ŞI ARTĂ..........................................’. 357 CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANŢAREA ACŢIUNILOR SOCIAL-CULTURALE............... 357 CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANŢAREA ECONOMIEI NAŢIONALE....................... 359 CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANŢAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI............................ 360 CHELTUIELI BUGETARE PENTRU OCROTIREA SĂNĂTĂŢII ................................. 362 CHELTUIELI CARE SE SUPORTĂ DIRECT DIN REZULTATELE FINANCIARE ALE SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI.................................................................... 366 CHELTUIELI COMPLEXE............................................................. 366 CHELTUIELI CONSOLIDATE.......................................................... 366 CHELTUIELI CONSTANTE............................................................ 366 CHELTUIELI CONVENŢIONAL-CONSTANTE............................................... 367 CHELTUIELI CU ÎNTREŢINEREA ŞI FUNCŢIONAREA UTILAJULUI........................... 367 CHELTUIELI CU MUNCA VIE......................................................... 367 CHELTUIELI CURENTE.............................................................. 367 CHELTUIELI DE BAZĂ.............................................................. 367 CHELTUIELI DE CERCETARE-DEZVOLTARE.............................................. 367 CHELTUIELI DE CIRCULAŢIE........................................................ 367 CHELTUIELI DE CONSTATARE........................................................ 367 CHELTUIELI DE CONSTITUIRE....................................................... 368 CHELTUIELI DE CONTRACTĂRI, ACHIZIŢII ŞI RECEPŢIONĂRI............................ 368 CHELTUIELI DE DEPLASARE......................................................... 368 CHELTUIELI DE DESFACERE......................................................... 368 CHELTUIELI DE EXECUTARE SILITĂ.................................................. 368 CHELTUIELI DE EXPEDIERE......................................................... 368 CHELTUIELI DE EXPLOATARE........................................................ 368 CHELTUIELI DE EXPLOATARE BANCARĂ................................................ 368 CHELTUIELI DE INTERES GENERAL ALE SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI....................... 369 CHELTUIELI DE INVESTIŢII CARE NU MĂRESC VALOAREA MIJLOACELOR FIXE............... 369 CHELTUIELI DE ÎNSUŞIRE PENTRU FABRICAREA DE PRODUSE NOI ........................ 369 CHELTUIELI DE MUNCĂ ACTUALĂ..................................................... 369 CHELTUIELI DE MUNCĂ MATERIALIZATĂ............................................... 369 CHELTUIELI DE MUNCĂ TRECUTĂ..................................................... 369 CHELTUIELI DE PRODUCŢIE......................................................... 369 CHELTUIELI DE PRODUCŢIE LA 1 000 DE LEI PRODUCŢIE-MARFĂ VÂNDUTĂ ŞI ÎNCASATĂ..... 369 CHELTUIELI DE PROIECTARE........................................................ 370 CHELTUIELI DE REGIE............................................................. 370 CHELTUIELI DE REPARTIZARE....................................................... 370 CHELTUIELI DE SALVARE........................................................... 370 CHELTUIELI DE TRANSPORT-APROVIZIONARE........................................... 370 CHELTUIELI DE VÂNZARE........................................................... 371 CHELTUIELI DIRECTE.............................................................. 371 CHELTUIELI EFECTIVE............................................................. 371 CHELTUIELI EXCEPŢIONALE......................................................... 371 CHELTUIELI FINANCIARE........................................................... 371 CHELTUIELI FIXE................................................................. 371 CHELTUIELI FUNCŢIONALE.......................................................... 371 CHELTUIELI FUNERALE............................................................. 371 CHELTUIELI GENERALE ALE INSTITUŢIEI ............................................ 371 CHELTUIELI GENERALE ALE ÎNTREPRINDERII.......................................... 372 CHELTUIELI GENERALE ALE SECŢIEI................................................. 372 CHELTUIELI INDIRECTE............................................................ 372 CHELTUIELI ÎN AFARA PRODUCŢIEI.................................................. 373 CHELTUIELI JUDICIARE............................................................ 373 CHELTUIELI LA 1 LEU VENIT NET................................................... 373 CHELTUIELI LA 1.000 DE LEI CIFRĂ DE AFACERI..................................... 373 CHELTUIELI NECESARE............................................................. 373 CHELTUIELI NEECONOMICOASE....................................................... 373 CHELTUIELI OPERATIVE............................................................ 374 CHELTUIELI PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT...................................... 374 CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢIILE INSTITUŢIILOR DE STAT............................ 374 CHELTUIELI PENTRU PROTECŢIA MUNCII.............................................. 374 CHELTUIELI PENTRU REPARAŢII CURENTE ŞI REVIZII PERIODICE........................ 374 CHELTUIELI PENTRU ŞTIINŢĂ....................................................... 374 CHELTUIELI PLAFONATE............................................................ 375 CHELTUIELI POSTCALCULATE........................................................ 375 CHELTUIELI POŞTALE.............................................................. 376 611 CHELTUIELI PRELIMINATE.......................................................... 376 CHELTUIELI PRIMARE.............................................................. 376 CHELTUIELI PRIVIND ACTIVITATEA DE BAZĂ A SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI................ 376 CHELTUIELI PRIVIND INVESTIŢIILE PENTRU CONSTRUCŢII DE LOCUINŢE DIN FONDURILE STATULUI........................................................................ 376 CHELTUIELI PROPORŢIONALE........................................................ 376 CHELTUIELI PUBLICE.............................................................. 376 CHELTUIELI SIMPLE............................................................... 378 CHELTUIELI SOCIAL-CULTURALE..................................................... 378 CHELTUIELI SPECIFICE PRIVIND CONSTITUIREA ŞI ADMINISTRAREA FONDULUI DE ASIGURARE....................................................................... 378 CHELTUIELI SUPLIMENTARE......................................................... 378 CHELTUIELI TEHNOLOGICE.......................................................... 378 CHELTUIELI UTILE................................................................ 378 CHELTUIELI VARIABILE............................................................ 378 CHELTUIELI VOLUPTUARE........................................................... 378 CHELTUIELILE ACTIVITĂŢII DE BAZĂ................................................ 378 CHELTUIELILE BĂNEŞTI ALE POPULAŢIEI............................................. 379 CHELTUIELILE STATULUI........................................................... 379 CHENZINĂ........................................................................ 379 CHIRIE ......................................................................... 379 CHITANŢĂ........................................................................ 379 CHITANŢIER...................................................................... 379 CICLU DE EXPLOATARE............................................................. 379 CICLU DE FUNCŢIONARE............................................................ 379 CICLU DE PRODUCŢIE.............................................................. 379 CICLU ECONOMIC.................................................................. 379 CICLU FINANCIAR................................................................. 380 C.I.F. ......................................................................... 380 CIFRĂ BRUTĂ DE AFACERI.......................................................... 381 CIFRĂ DE AFACERI................................................................ 381 CIFRĂ DE AFACERI CE REVINE LA 1.000 DE LEI MIJLOACE FIXE........................ 381 C.I.P. ......................................................................... 381 CIRCUITUL ACTIVELOR CIRCULANTE.................................................. 381 CIRCUITUL CAPITALULUI........................................................... 381 CIRCUITUL FONDURILOR DE PRODUCŢIE............................................... 382 CIRCULAŢIA POLIŢELOR............................................................ 382 CIRCULAŢIE...................................................................... 383 CIRCULAŢIE BĂNEASCĂ............................................................. 383 CIRCULAŢIE MONETARĂ............................................................. 383 CIRCUMSCRIPŢIE FINANCIARĂ....................................................... 383 CISLĂ .......................................................................... 383 CITAŢIE ........................................................................ 383 CITY ........................................................................... 383 CLASIFICAREA ACTIVELOR CIRCULANTE............................................... 383 CLASIFICAREA OPERAŢIUNILOR DE BURSĂ............................................. 383 CLASIFICAŢIE BUGETARĂ........................................................... 384 CLAUZA ABANDONULUI.............................................................. 385 CLAUZA AMERICANĂ................................................................ 385 CLAUZA ASIGURĂRII DE VALORI SUPLIMENTARE........................................ 385 CLAUZA ASIGURĂRII TRANSBORDĂRII................................................. 385 CLAUZA ATESTĂRII................................................................ 385 CLAUZA AVARIEI.................................................................. 385 CLAUZA BONUS-MALUS.............................................................. 385 CLAUZA CESIUNII ASIGURĂRII...................................................... 386 CLAUZA CLASIFICĂRII............................................................. 386 CLAUZA DE DEVIZE................................................................ 386 CLAUZA DE FORŢĂ MAJORĂ.......................................................... 386 CLAUZA DE GAJ NEGATIVĂ.......................................................... 386 CLAUZA DE ÎMPUTERNICIRE......................................................... 386 CLAUZA DE ÎNLOCUIRE............................................................. 386 CLAUZA „DE LA DEPOZIT LA DEPOZIT*............................................... 386 CLAUZA DE OPŢIUNE............................................................... 387 CLAUZA DE REVOCARE/RĂSCUMPĂRARE................................................. 387 CLAUZA DE SUBROGARE............................................................. 387 CLAUZA D.S.T.................................................................... 387 CLAUZA ETICHETELOR.............................................................. 387 CLAUZA EXCEPTĂRII UZURII NORMALE............................................ 612 CLAUZA „FĂRĂ AVARIE PARTICULARĂ" SAU „FRANCO DE AVARII PARTICULARE"............... 387 CLAUZA „FRANCO CU EXCEPŢIA........................................................ 387 CLAUZA „FRANCO DE AVARII"......................................................... 388 CLAUZA FRANŞIZEI.................................................................. 388 CLAUZA IPOTECARĂ NEGATIVĂ......................................................... 388 CLAUZA LANSĂRII................................................................... 388 CLAUZA „LA ORDIN“................................................................. 388 CLAUZA MĂRFURILOR NEVĂMUITE....................................................... 388 CLAUZA MENŢINERII VALORII......................................................... 388 CLAUZA MONETARĂ................................................................... 388 CLAUZA NAŢIUNII CELEI MAI FAVORIZATE.............................................. 388 CLAUZA NECUMULĂRI1 AVARIILOR...................................................... 389 CLAUZA „NU LA ORDIN".............................................................. 389 CLAUZA PIERDERII TOTALE REALE..................................................... 389 CLAUZA PRIVIND OPERAŢIUNILE DE SWITCH............................................. 390 CLAUZA SPEZELOR................................................................... 390 CLAUZA TESTAMENTARĂ............................................................... 390 CLAUZA „TOATE RISCURILE".......................................................... 390 CLAUZA VALOARE REALĂ.............................................................. 399 CLAUZA VALORII NETE............................................................... 399 CLAUZĂ............................................................................ 399 CLAUZĂ AUR .......................... 399 clauză de alierea monedei de plată"!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!.!!............... 390 CLAUZĂ DE ASIGURARE A RISCULUI VALUTAR............................................ 391 CLAUZĂ DE INDEXARE................................................................ 391 CLAUZĂ DE SALVARE................................................................. 391 CLAUZĂ MULTIVALUTARĂ.............................................................. 391 CLAUZĂ VALUTARĂ................................................................... 391 CLAUZE DE REZILIERE A POLIŢEI DE ASIGURARE MARITIMĂ............................... 392 CLEARING.......................................................................... 392 CLEARING BANCAR................................................................... 392 CLEARING DE TITLURI............................................................... 393 CLEARING HOUSE.................................................................... 393 CLEPTOCRAŢIE...................................................................... 393 CLEPTOMANIE....................................................................... 393 CLUB DE INVESTITORI............................................................... 393 CLUB DE INVESTIŢII................................................................ 393 CLUBUL CELOR ZEXE................................................................. 393 CLUBURILE P&I..................................................................... 393 COASIGURARE....................................................................... 393 COD .............................................................................. 303 COD FISCAL........................................................................ 393 CODUL BANCAR TELEGRAFIC........................................................... 394 CODUL COMERCIAL ROMÂN............................................................. 394 CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ........................................................ 394 CODUL ETIC AL INSPECTORULUI FISCAL................................................ 395 CODUL FISCAL AL ROMÂNIEI.......................................................... 395 CODUL MUNCII...................................................................... 395 CODUL VAMAL....................................................................... 396 COEFICIENT........................................................................ 396 COEFICIENT AL CAPITALULUI......................................................... 396 COEFICIENT AL CREDITULUI.......................................................... 397 COEFICIENT BETA................................................................... 397 COEFICIENT DE ACOPERIRE........................................................... 397 COEFICIENT DE ACTUALIZARE......................................................... 397 COEFICIENT DE CONTRIBUŢIE LA AVARIA COMUNĂ........................................ 397 COEFICIENT DE CORECTARE........................................................... 398 COEFICIENT DE CORECŢIE............................................................ 398 COEFICIENT DE ECHIVALENŢĂ......................................................... 398 COEFICIENT DE EFICIENŢĂ MEDIE ANUALĂ A INVESTIŢIILOR.............................. 398 COEFICIENT DE EFICIENŢĂ TOTALĂ A INVESTIŢIEI...................................... 398 COEFICIENT DE ELASTICITATE........................................................ 399 COEFICIENT DE ELASTICITATE A CERERII.............................................. 399 COEFICIENT DE FOLOSIRE A ACTIVELOR CIRCULANTE AFLATE ÎN CIRCUIT................... 399 COEFICIENT DE IMPUNERE............................................................ 399 COEFICIENT DE ÎNDATORARE.......................................................... 399 COEFICIENT DE ÎNNOIRE A MIJLOACELOR FIXE.......................................... 399 COEFICIENT DE LICHIDITATE......................................................... 400 613 COEFICIENT DE REPARTIŢIE.................................................. 400 COEFICIENT DE ROTAŢIE A ACTIVELOR CIRCULANTE.................................. 400 COEFICIENT DE SCHIMB.......................................................... 400 COEFICIENT DE SUPLIMENTARE.................................................... 400 COEFICIENT DE TRANSFORMARE.................................................... 400 COEFICIENT INTERN DE DECONTARE................................................ 401 COEFICIENT MARGINAL AL INVESTIŢIILOR.......................................... 401 COEFICIENT MULTIPLICATOR AL CAPITALIZĂRII ACŢIUNII............................ 401 COEFICIENTUL ANUAL DE EROZIUNE A CAPITALULUI.................................. 401 COEFICIENTUL DE CAPITAL....................................................... 402 COFINANŢARE................................................................... 402 COINDIVIZARI.................................................................. 402 COINTERESARE MATERIALĂ........................................................ 402 COLATERAL..................................................................... 403 COLECTAREA CREANŢELOR FISCALE................................................. 403 COLIZIUNE..................................................................... 403 COMANDĂ....................................................................... 403 COMANDITAR.................................................................... 403 COMANDITAT.................................................................... 404 COMANDITĂ..................................................................... 404 COMASARE...................................................................... 404 COMBINAŢIE.................................................................... 404 COMBINAŢIE DE LITERE.......................................................... 404 COMERCIANT.................................................................... 404 COMERŢ........................................................................ 404 COMERŢ CU TITLURI PE CALCULATOR............................................... 405 COMERŢ INVIZIBIL.............................................................. 405 COMISAR DE AVARIE............................................................. 405 COMISARIAT DE AVARIE.......................................................... 405 COMISARUL GENERAL AL BURSEI DE VALORI......................................... 405 COMISARUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE........................................ 406 COMISIA AURULUI ŞI DEVIZELOR.................................................. 406 COMISIA CENTRALĂ DE PENSII.................................................... 406 COMISIA CENTRALĂ PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP......... 407 COMISIA DE AUTORIZARE A ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE................................ 407 COMISIA DE CENZORI............................................................ 407 COMISIA DE CENZORI A SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI-REASIGURĂRI...................... 408 COMISIA DE CONTESTARE A PENSIILOR............................................. 409 COMISIA DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ŞI DE RECUPERARE A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ......... 409 COMISIA DE LICITAŢIE.......................................................... 409 COMISIA DE LICITAŢIE A TITLURILOR DE STAT..................................... 410 COMISIA DE PENSII ŞI ASIGURĂRI SOCIALE A BAROULUI DE AVOCAŢI.................. 410 COMISIA DE PENSII Şl ASIGURĂRI SOCIALE DIN UNITĂŢILE DE STAT.................. 410 COMISIA DE REGLEMENTARE ŞI SUPRAVEGHERE A SOCIETĂŢILOR DE PENSII.............. 411 COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR........................................ 412 COMISIA ECONOMICA A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA............................ 413 COMISIA FISCALĂ CENTRALĂ...................................................... 413 COMISIA JUDEŢEANĂ (COMISIILE SECTOARELOR MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) DE PENSII.... 413 COMISIA NAŢIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE....................................... 414 COMISIA OFICIALĂ A BURSEI..................................................... 415 COMISIA PENTRU BUGET, FINANŢE ŞI BĂNCI........................................ 415 COMISIE....................................................................... 416 COMISIE DE RECONSTITUIRE A VECHIMII ÎN MUNCĂ.................................. 416 COMISIE DE REVIZIE ŞI CONTROL................................................. 416 COMISIE VAMALĂ................................................................ 416 - COMISIE VAMALĂ CENTRALĂ............................................... 416 COMISION...................................................................... 416 - COMISION BANCAR....................................................... 416 - COMISION DE ADRESĂ.................................................... 417 - COMISION DE AGENŢIE................................................... 417 - COMISION DE NAVLOSIRE................................................. 417 - COMISION DE REASIGURARE............................................... 417 - COMISION DE RISC...................................................... 417 - COMISION DE SCHIMB.................................................... 417 - COMISION DIN PROFIT................................................... 417 - COMISION PRIVIND ACTIVITATEA DE COMISARIAT DE AVARIE.................. 417 COMISIONAR.................................................................... 417 COMISIONAR ÎN VAMĂ............................................................ 417 614 COMISIONUL C.E.C. PENTRU OPERAŢIUNILE DE ÎNCASARE.......................... 418 COMITENT................................................................... 418 COMITET DE FINANŢARE....................................................... 418 COMITETUL BURSEI DE VALORI................................................. 418 COMITETUL DE DIRECŢIE...................................................... 419 COMITETUL EUROPEAN DE ASIGURĂRI (C.E.A.)................................... 419 COMITETUL INTERMINISTERIAL DE GARANŢII ŞI CREDITE DE COMERŢ EXTERIOR....... 420 COMOARĂ.................................................................... 420 COMODAT.........l.......................................................... 420 COMODITATEA PERCEPERII IMPOZITELOR......................................... 420 COMPANII NELISTATE......................................................... 420 COMPARTIMENT FINANCIAR-CONTABIL............................................ 420 COMPENSAREA IMPOZITULUI.................................................... 421 COMPENSAREA PENSIILOR...................................................... 421 COMPENSAREA SALARIILOR..................................................... 421 COMPENSAŢIA (INDEMNIZAŢIA) DE ŞOMAJ........................................ 422 COMPENSAŢIE................................................................ 422 COMPENSAŢII PENTRU ATINGEREA INTEGRITĂŢII.................................. 422 COMPLETARE DE ACTIVE CIRCULANTE............................................ 423 COMPLEZENŢĂ................................................................ 423 COMPOZIŢIA FONDURILOR DE PRODUCŢIE......................................... 423 COMPOZIŢIA ORGANICĂ A CAPITALULUI ......................................... 423 COMPROMIS.................................................................. 424 COMPROMIS DE AVARIE........................................................ 424 COMUNICARE DE VĂRSĂMINTE................................................... 424 COMUNITATE DE RISC......................................................... 424 COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ (PIAŢA COMUNĂ)............................. 424 CONCEDENT.................................................................. 425 CONCEDIU................................................................... 425 CONCEDIU DE MATERNITATE.................................................... 426 CONCEDIU DE ODIHNĂ......................................................... 426 CONCEDIU DE ODIHNĂ PENTRU PERSONALUL AFLAT ÎN MISIUNE PERMANENTĂ ÎN STRĂINĂTATE................................................................ 429 CONCEDIU DE ODIHNĂ SUPLIMENTAR............................................. 429 CONCEDIU FĂRĂ PLATĂ........................................................ 430 CONCEDIU MEDICAL........................................................... 431 CONCEDIU MEDICAL ÎN CAZ DE INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCĂ DETERMINATĂ DE ACCIDENT SAU BOALĂ OBIŞNUITĂ............................................ 431 CONCEDIU MEDICAL PENTRU PERSONALUL TRIMIS ÎN MISIUNE ÎN STRĂINĂTATE........ 431 CONCEDIU PENTRU EVENIMENTE FAMILIALE DEOSEBITE............................. 431 CONCEDIU PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI BOLNAV ÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA TREI ANI.. 432 CONCEDIU PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI CU HANDICAP........................... 432 CONCEDIU PENTRU STUDII..................................................... 432 CONCEDIU PENTRU TRANSFER................................................... 432 CONCEDIUL SALARIATELOR PENTRU ÎNGRIJIREA COPIILOR ÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA DOI ANI 432 CONCENTRARE BANCARĂ........................................................ 432 CONCENTRAREA CAPITALULUI................................................... 433 CONCENTRARE FINANCIARĂ..................................................... 433 CONCERN.................................................................... 433 - CONCERN BANCAR..................................................... 434 CONCENSIA COMERCIALIZĂRII.................................................. 434 CONCESIA COMERCIALIZĂRII FONDULUI MUTUAL................................... 434 CONCESIONAR................................................................ 434 CONCESIUNE................................................................. 434 CONCILIERE................................................................. 434 CONCORDAT.................................................................. 434 - CONCORDAT JUDICIAR................................................. 434 - CONCORDAT PREFALIMENTAR (PREVENTIV)................................ 434 CONCURENŢĂ................................................................. 435 CONCURENŢĂ ATOMIZATĂ....................................................... 436 CONCURENŢĂ IMPERFECTĂ...................................................... 436 CONCURENŢĂ ÎN AFARA PREŢULUI (NON-PRICE COMPETITON)........................ 436 CONCURENŢĂ MONOPOLISTĂ..................................................... 436 CONCURENŢĂ PERFECTĂ........................................................ 436 CONCURENŢĂ PURĂ............................................................ 436 CONCURS COMERCIAL.......................................................... 436 CONDIŢIA „CU RĂSPUNDERE NUMAI PENTRU PIERDEREA TOTALĂ A NAVEI, INCLUSIV CHELTUIELILE DE SALVARE“....................................................... 437 615 CONDIŢIA „CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ“................. 437 CONDIŢIA „CU RĂSPUNDERE PENTRU PIERDERE SAU AVARII“.................... 437 CONDIŢIA „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ*4.................. 437 CONDIŢIA „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARII, ÎN AFARĂ DE CAZURILE DE NAUFRAGIU, EŞUARE, INCENDIU, EXPLOZIE PE BORD SAU CIOCNIRE*4.......................... 437 CONDIŢIA „TOATE RISCURILE**................................................ 437 CONDIŢII DE ASIGURARE...................................................... 437 CONFEDERAŢIE............................................................... 438 CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE DE LA BRETTON WOODS............................ 438 CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU COMERŢ ŞI DEZVOLTARE (U.N.C.T.A.D.)..... 438 CONFISCARE................................................................. 438 CONFLICT DE MUNCĂ.......................................................... 439 CONFLICT SOCIAL............................................................ 439 CONOSAMENT................................................................. 439 - CONOSAMENT COLECTIV................................................ 439 - CONOSAMENT „CURAT44 ............................................... 439 - CONOSAMENT DE BORD................................................. 439 - CONOSAMENT LA ORDIN................................................ 439 - CONOSAMENT LA PURTĂTOR............................................. 440 - CONOSAMENT „MURDAR44 .............................................. 440 - CONOSAMENT NET..................................................... 440 - CONOSAMENT NOMINATIV............................................... 440 - CONOSAMENT PENTRU ÎMBARCARE........................................ 440 CONSEMNANT................................................................. 440 CONSEMNAŢIUNE.............................................................. 440 CONSIGNATAR................................................................ 440 CONSIGNATOR................................................................ 440 CONSIGNAŢIE................................................................ 440 CONSILIER DE PLASAMENT..................................................... 440 CONSILIER FINANCIAR........................................................ 440 CONSILIUL BIROURILOR ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE.......................... 440 CONSILIUL CASEI DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR.................................. 441 CONSILIUL COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR.......................... 441 CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE................................................. 442 CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE AL SOCIETĂŢII DE ASIGURĂRI...................... 443 CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC - C.A.E.R. (COUNCIL FOR MUTUAL ECONOMIC ASSISTANCE)....................................................... 443 CONSILIUL DE CONDUCERE AL CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR......... 444 CONSILIUL DE COOPERARE VAMALĂ.............................................. 445 CONSILIUL DE ÎNCREDERE AL FONDULUI DESCHIS DE INVESTIŢII................... 445 CONSILIUL ECONOMIC ŞI SOCIAL............................................... 446 CONSILIUL EUROPEI.......................................................... 446 CONSILIUL ÎMPUTERNICIŢILOR STATULUI........................................ 447 CONSILIUL MONDIAL AL ALIMENTAŢIEI.......................................... 447 CONSIMŢĂMÂNT............................................................... 447 CONSIMŢĂMÂNT SCRIS DE PLATĂ A PRIMELOR DE ASIGURARE........................ 447 CONSOLIDARE................................................................ 447 CONSOLIDAREA DATORIEI PUBLICE.............................................. 448 CONSOLIDAREA FORŢATĂ....................................................... 448 CONSOLIDAREA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT........................................ 448 CONSORŢIU.................................................................. 448 - CONSORŢIU BANCAR................................................... 448 - CONSORŢIU BANCAR INTERNAŢIONAL..................................... 448 - CONSORŢIU DE EMISIUNE.............................................. 448 - CONSORŢIU DE GARANŢIE.............................................. 449 CONSTATAREA DAUNEI......................................................... 449 CONSTATAREA PRODUCERli EVENIMENTULui ASIGURAT, STABILIREA şi PLATA SUMEI ASIGURATE.................................................................. 449 CONSTITUIREA GARANŢIEI FISCALE............................................. 451 CONSTRUCŢIE ÎN ANTREPRIZĂ.................................................. 451 CONSTRUCŢIE ÎN REGIE....................................................... 451 CONSUL..................................................................... 451 CONSULAT................................................................... 451 CONSULTANT DE ASIGURĂRI.................................................... 451 CONSULTANT DE INVESTIŢII................................................... 451 CONSULTANT DE PLASAMENT ÎN VALORI MOBILIARE................................ 452 CONSULTANT FINANCIAR....................................................... 453 CONSULTANT JURIDIC ÎN OBLIGAŢIUNI.......................................... 453 616 CONSULTANŢĂ BANCARĂ.......................................................... 453 CONSULTING................................................................... 453 CONSUM....................................................................... 453 CONSUM DE CAPITAL............................................................ 453 CONSUM SPECIFIC.............................................................. 453 - CONSUM SPECIFIC PLANIFICAT........................................... 453 - CONSUM SPECIFIC REALIZAT............................................. 453 CONSUMATOR................................................................... 453 CONT ........................................................................ 453 CONT ANALITIC................................................................ 454 CONT BANCAR ................................................................. 454 CONT COLECTOR................................................................ 454 CONT CONJUNCT................................................................ 454 CONT CORESPONDENT............................................................ 454 CONT CURENT.................................................................. 454 CONT CURENT BANCAR........................................................... 455 CONT CURENT PERSONAL LA CASA DE ECONOMII ŞI CONSEMNAŢIUNI.................... 455 CONT DE ACTIV................................................................ 455 CONTDEAGIO................................................................... 455 CONT DE AMORTIZARE A DEBITULUI............................................... 455 CONT DE CECURI............................................................... 456 CONT DE DEPOZIT.............................................................. 456 - CONT DE DEPOZIT LA VEDERE............................................ 456 CONT DE DIVERSE.............................................................. 456 CONT DE DREPTURI ŞI ANGAJAMENTE EVENTUALE.................................... 456 CONT DE ECONOMII............................................................. 456 CONT DE EXECUŢIE BUGETARĂ.................................................... 456 CONT DE PASIV................................................................ 456 CONT DE REGULARIZARE......................................................... 456 CONT DE REPARTIZARE A PROFITULUI............................................. 456 CONT DE REZULTATE............................................................ 457 CONT DE SIGURANŢĂ............................................................ 457 CONT DE SIGURANŢĂ RESTRICŢIONAT.............................................. 457 CONT DE TRANZACŢIE CU PLATA ÎN NUMERAR....................................... 457 CONT DE VENITURI............................................................. 457 CONT ELECTRONIC.............................................................. 457 CONT INTERIMAR............................................................... 457 CONT „LORO“.................................................................. 457 CONT MEMORANDUM.............................................................. 457 CONT „NOSTRO“................................................................ 457 CONT PERSONAL................................................................ 457 CONT SEPARAT DE ÎMPRUMUT..................................................... 458 CONT SIMPLU DE ÎMPRUMUT...................................................... 458 CONT SINTETIC................................................................ 458 CONT „VOSTRO“................................................................ 458 CONTABIL..................................................................... 458 CONTABILITATE................................................................ 458 CONTABILITATEA FINANCIARĂ.................................................... 458 CONTABILITATE PUBLICĂ........................................................ 458 CONTACT PERSONAL............................................................. 458 CONTESTAŢIE.................................................................. 458 CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL........................... 459 CONTESTAŢIE LA EXECUTAREA SILITĂ............................................. 459 CONTINGENT................................................................... 460 CONTINGENT MEDIU ANUAL....................................................... 460 CONTINGENTARE................................................................ 460 - CONTINGENTARE A EMISIUNII............................................ 461 CONTRA AS IGURA RE........................................................... 461 CONTRABANDĂ.................................................................. 461 CONTRACAMBIE................................................................. 461 CONTRACT..................................................................... 461 CONTRACT ALEATORIU........................................................... 462 CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ................................................... 462 CONTRACT CONDIŢIONAT......................................................... 462 CONTRACT DE ARENDARE......................................................... 462 CONTRACT DE ASIGURARE........................................................ 463 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ............................................ 463 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A ANIMALELOR............................... 463 617 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR....................... 464 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR APARŢINÂND PERSOANELOR STRĂINE CARE VIN TEMPORAR ÎN ROMÂNIA................................ 464 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR CU VALABILITATE NUMAI ÎN AFARA TERITORIULUI ROMÂNIEI............................................ 464 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A CULTURILOR AGRICOLE ŞI A RODULUI VIILOR. 465 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR PERSOANELOR FIZICE ................................................................... 465 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ DE AVARII PENTRU AUTOVEHICULELE VÂNDUTE CU PLATA ÎN RATE.................................................. 465 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ DE GARANŢIE............................. 465 CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ PAUŞALĂ................................. 466 CONTRACT DE ASIGURARE MARITIMĂ............................................ 466 CONTRACT DE ASIGURARE SOCIALĂ............................................. 466 CONTRACT DE CARTE BANCARĂ................................................. 467 CONTRACT DE COMISION...................................................... 467 CONTRACT DE COMODAT....................................................... 468 CONTRACT DE CONCESIUNE.................................................... 468 CONTRACT DE CONSIGNAŢIE................................................... 468 CONTRACT DE CREDIT BANCAR................................................. 468 CONTRACT DE DEPOZIT....................................................... 468 CONTRACT DE DEPOZITARE A ACTIVELOR SOCIETĂŢII DE PENSII................... 468 CONTRACT DE DONAŢIE....................................................... 469 CONTRACT DE ENGINEERING................................................... 469 CONTRACT DE FACTORING..................................................... 469 CONTRACT DE FIDEJUSIUNE................................................... 469 CONTRACT DE FORFETARE..................................................... 469 CONTRACT DE GARANŢIE...................................................... 469 CONTRACT DE IPOTECĂ....................................................... 469 CONTRACT DE ÎMPRUMUT...................................................... 469 CONTRACT DE KNOW-HOW...................................................... 470 CONTRACT DE LEASING....................................................... 470 CONTRACT DE LOCAŢIE....................................................... 470 CONTRACT DE MANDAT........................................................ 470 CONTRACT DE REASIGURARE................................................... 470 - CONTRACT DE REASIGURARE OBLIGATORIE............................... 471 - CONTRACTE DE REASIGURARE FACULTATIVĂ.............................. 471 - CONTRACTE DE REASIGURARE MIXTE.................................... 471 CONTRACT DE RENTĂ VIAGERĂ................................................. 471 CONTRACT DE SCHIMB........................................................ 472 CONTRACT DE SOCIETATE..................................................... 472 CONTRACT DE VALORIFICARE A DREPTULUI DE AUTOR............................. 472 CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE............................................. 472 CONTRACT DEZINTERESAT..................................................... 472 CONTRACT ECONOMIC......................................................... 472 CONTRACT GRATUIT.......................................................... 472 CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCĂ.............................................. 472 CONTRACT ONEROS........................................................... 474 CONTRACT OPTIONS.......................................................... 474 CONTRACT REAL............................................................. 474 CONTRACT SINALAGMATIC..................................................... 474 CONTRACT SOLEMN........................................................... 474 CONTRACTANT (SEMNATAR) DE ASIGURARE....................................... 474 CONTRACTUL DE REPORT ASUPRA OBLIGAŢIILOR DE STAT SAU ALTOR TITLURI DE CREDIT 474 CONTRAEXPERTIZĂ........................................................... 475 CONTRAFACERE.............................................................. 475 CONTRAOFERTĂ.............................................................. 475 CONTRAPARTIDĂ............................................................. 475 CONTRAPROTEST............................................................. 475 CONTRAREVIZIE VAMALĂ...................................................... 475 CONTRA STALII............................................................. 475 CONTRAVENŢIE.............................................................. 475 - CONTRAVENŢIE ÎN DOMENIUL ACCIZELOR................................ 476 - CONTRAVENŢIE ÎN SFERA ASIGURĂRILOR DE PERSOANE, DE BUNURI ŞI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ................................................... 477 - CONTRAVENŢIE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT............. 477 - CONTRAVENŢIE VAMALĂ............................................... 477 CONTRIBUABIL.............................................................. 478 618 CONTRIBUABILII IMPOZITULUI PE VENIT.......................................... 478 CONTRIBUABILII SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII................................... 478 CONTRIBUŢIA BĂNEASCĂ ŞI ÎN MUNCĂ PENTRU EFECTUAREA UNOR LUCRĂRI DE INTERES OBŞTESC.............................................................. 479 CONTRIBUŢIA COOPERATIVEI MEŞTEŞUGĂREŞTI PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE........... 479 CONTRIBUŢIA DE ASIGURARE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE...... 479 CONTRIBUŢIA INDIVIDUALĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE................................. 480 CONTRIBUŢIA PERSOANELOR FĂRĂ COPII........................................... 481 CONTRIBUŢIA SALARIAŢILOR ŞI A PENSIONARILOR CARE MERG LA ODIHNĂ ŞI TRATAMENT BALNEAR............................................................ 482 CONTRIBUŢIA UNITĂŢILOR PARTICULARE BAZATE PE LIBERA INIŢIATIVĂ PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE.......................................................... 482 CONTRIBUŢIA UNITĂŢILOR PARTICULARE PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ................ 483 CONTRIBUŢIE.................................................................. 483 CONTRIBUŢIE DE ÎNTREŢINERE.....................................................483 CONTRIBUŢIE ÎN MUNCA PENTRU INVESTIŢII....................................... 483 CONTRIBUŢIE LA AVARIA COMUNĂ................................................. 484 CONTRIBUŢIE PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT............................... 484 CONTRIBUŢIE PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ....................................... 488 CONTRIBUŢII PENTRU FONDUL UNIVERSAL DE PENSII................................ 489 CONTRIBUŢII SOCIALE OBLIGATORII.............................................. 490 CONTROL...................................................................... 490 CONTROL BANCAR............................................................... 491 CONTROL BĂNESC............................................................... 491 CONTROL BUGETAR.............................................................. 491 CONTROL COMBINAT............................................................. 491 CONTROL COMPLET.............................................................. 491 CONTROL CONCOMITENT (OPERATIV SAU CURENT).................................... 491 CONTROL CONTINUU............................................................. 492 CONTROL DE EXECUŢIE.......................................................... 492 CONTROL DE FOND.............................................................. 492 CONTROL DOCUMENTAR........................................................... 492 CONTROL ECONOMIC............................................................. 492 CONTROL FAPTIC............................................................... 492 CONTROL FINANCIAR............................................................ 492 CONTROL FINANCIAR DE GESTIUNE................................................ 493 CONTROL FINANCIAR INTERN..................................................... 493 CONTROL FINANCIAR PREVENTIV.................................................. 493 CONTROL FISCAL............................................................... 493 CONTROL IERARHIC............................................................. 493 CONTROL INTERN............................................................... 493 CONTROL ÎNCRUCIŞAT........................................................... 493 CONTROL OBŞTESC.............................................................. 493 CONTROL PARŢIAL.............................................................. 494 CONTROL PERIODIC............................................................. 494 CONTROL PERMANENT............................................................ 494 CONTROL POSTERIOR (POSTOPERATIV)............................................. 494 CONTROL PREVENTIV (FINANCIAR PREVENTIV)...................................... 494 CONTROL PRIN SONDAJ.......................................................... 495 CONTROL RECIPROC............................................................. 495 CONTROL SIMULTAN............................................................. 495 CONTROL TEHNICO-ECONOMIC..................................................... 495 CONTROL VAMAL................................................................ 495 CONTROLOR FINANCIAR.......................................................... 495 CONTROLUL BANCAR ASUPRA DISCIPLINEI DE CASĂ.................................. 495 CONTROLUL CREDITULUI BANCAR.................................................. 496 CONTROLUL DISCIPLINEI DE CASĂ................................................ 496 CONTROLUL EMISIUNII MONETARE................................................. 496 CONTROLUL EXECUŢIEI BUGETARE................................................. 496 CONTROLUL PREALABIL ASUPRA PLĂŢILOR ÎNTREPRINDERII........................... 497 CONTROLUL PREŢURILOR......................................................... 497 CONTROLUL RISCURILOR BANCARE................................................. 498 CONTROLUL VALUTAR............................................................ 498 CONTUL „ALTE DATORII ŞI CREANŢE SOCIALE44.................................... 498 CONTUL ANUAL AL DATORIEI PUBLICE A STATULUI ŞI AL SITUAŢIEI GARANŢIILOR UVERNAMENTALE PENTRU CREDITE INTERNE ŞI EXTERNE PRIMITE DE CĂTRE ALTE PERSOANE JURIDICE............................................................ 498 CONTUL „ASIGURĂRI SOCIALE44 ................................................. 498 619 CONTUL „CHELTUIELI CU ACTIVITATEA DE ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI"............... 499 CONTUL „CHELTUIELI CU COMISIOANE (COTE PROCENTUALE ŞI TARIFARE) LA ASIGURĂRILE FACULTATIVE ŞI LA ASIGURĂRILE PRIN EFECTUL LEGII"............. 499 CONTUL „CHELTUIELI CU PRIMELE DE ASIGURARE".................................. 499 CONTUL „CHELTUIELI PRIVIND ASIGURĂRILE ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ"................. 499 CONTUL DATORIEI PUBLICE EXTERNE.............................................. 500 CONTUL DATORIEI PUBLICE INTERNE.............................................. 500 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE................................................. 500 CONTUL DE VALOARE NOMINALĂ ŞI DOBÂNDĂ........................................ 500 CONTUL GENERAL AL TREZORERIEI STATULUI....................................... 500 CONTUL GENERAL ANUAL AL DATORIEI PUBLICE A STATULUI.......................... 500 CONTUL GENERAL ANUAL DE EXECUŢIE A BUGETULUI AS1GURĂ-RILOR SOCIALE DE STAT. 501 CONTUL GENERAL ANUAL DE EXECUŢIE A BUGETULUI DE STAT......................... 501 CONTUL „INDEMNIZAŢIE DE ŞOMAJ"............................................... 501 CONTUL „VENITURI DIN ACTIVITATEA DE ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI"................ 502 CONTURI BUGETARE............................................................. 502 CONTURILE ÎN VALUTĂ ALE REZIDENŢILOR ŞI NEREZIDENŢILOR....................... 502 CONTURILE ÎN VALUTĂ ŞI ÎN LEI ALE CASELOR DE SCHIMB VALUTAR.................. 503 CONTURILE MEMBRILOR FONDURILOR UNIVERSALE DE PENSII.......................... 504 CONTURILE SPECIALE DE TREZORERIE............................................. 504 CONVENŢIE.................................................................... 505 CONVENŢIE DE GARANŢIE PENTRU ÎMPRUMUTURI INTERNE CU GARANŢIA STATULUI........ 505 CONVENŢIE DE REASIGURARE..................................................... 505 CONVENŢIE DE TIP INTERBIROURI................................................ 505 CONVENŢIE PENTRU EVITAREA DUBLEI IMPUNERI.................................... 505 CONVENŢIE PENTRU ÎMPRUMUTURI EXTERNE CONTRACTATE CU GARANŢIA STATULUI........ 506 CONVENŢIE PENTRU LANSAREA TITLURILOR DE STAT................................. 507 CONVENŢIE VAMALĂ............................................................. 508 CONVERSIUNE.................................................................. 508 CONVERSIUNEA DATORIILOR AGRICOLE.....,....................................... 509 CONVERSIUNEA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT.......................................... 509 CONVERTIBILITATE............................................................. 509 - CONVERTIBILITATEA MONEDEI NAŢIONALE.................................. 510 - CONVERTIBILITATEA TITLURILOR FINANCIARE.............................. 512 - CONVERTIBILITATEA VALUTEI............................................ 512 COOPERARE BANCARĂ INTERNAŢIONALĂ............................................. 512 COOPERARE FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ.......................................... 513 COOPERATIVĂ.................................................................. 513 COOPERATIVĂ DE CREDIT........................................................ 513 COPIA JURNALULUI DE BORD..................................................... 514 COPIA JURNALULUI DE MAŞINI................................................... 514 CORPORAŢIA BURSEI............................................................ 514 CORPORAŢIA FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ (C.F.I.)................................ 514 CORPORAŢIE................................................................... 515 CORPUL DE CONTROL AL MODULUI DE STABILIRE ŞI DE PLATĂ A INDEMNIZAŢIEI DE ŞOMAJ 515 CORPUL DE CONTROL ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT................... 515 CORUPŢIE..................................................................... 516 CORVOADĂ..................................................................... 516 COST ........................................................................ 516 „COST AL ARDERII"............................................................ 516 COST AL PRODUCŢIEI GLOBALE................................................... 516 COST COMERCIAL............................................................... 516 COST COMPLET................................................................. 51€ COST DE CAPITAL.............................................................. 516 COST DE OPORTUNITATE......................................................... 517 COST DE OPORTUNITATE A DEŢINERII DE MONEDĂ................................... 517 COST DE PRODUCŢIE............................................................ 517 - COST DE PRODUCŢIE UNITAR (PE UNITATEA DE PRODUS)..................... 517 - COST DE PRODUCŢIE STABILIT PE ÎNTREAGA PRODUCŢIE MARFĂ............... 517 - COST DE PRODUCŢIE DETERMINAT PE SECŢIE............................... 517 -COSTDE PRODUCŢIE DE UZINĂ............................................. 517 - COST DE PRODUCŢIE COMPLET (COMERCIAL)................................ 517 -COST DE PRODUCŢIE TOTAL............................................... 518 - COST DE PRODUCŢIE UNITAR............................................. 518 -COST DE PRODUCŢIE ANTECALCULAT........................................ 518 -COST DE PRODUCŢIE EFECTIV............................................. 518 - COST DE PRODUCŢIE POSTCALCULAT....................................... 518 - COSTURI DE PRODUCŢIE UNICE........................................... 518 620 COST DE SECŢIE................................................................... 518 COST DE UZINĂ.................................................................... 518 COST DE VALORIFICARE............................................................. 518 COST FISCAL...................................................................... 518 COST FIX......................................................................... 518 COST GLOBAL...................................................................... 518 COST IMPLICIT.................................................................... 519 COST MARGINAL.................................................................... 519 COST MEDIU....................................................................... 519 COST NORMATIV.................................................................... 519 COST PE UNITATEA DE PRODUS....................................................... 519 COST PLANIFICAT.................................................................. 520 COST SOCIAL...................................................................... 520 COST TOTAL....................................................................... 520 C & F ........................................................................... 520 COSTUL CAPITALULUI............................................................... 520 COSTUL CAPITALULUI ÎMPRUMUTAT.................................................... 520 COSTUL EMISIUNILOR DE OBLIGAŢIUNI EXTERNE........................................ 521 COSTUL MARGINAL AL PREJUDICIULUI................................................. 521 COSTUL RELATIV AL ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE....................................... 521 COSTUL VIEŢII.................................................................... 521 COSTURI BANCARE ....................... 522 COSTURI DE PRODUCTiE LA LOOO DE LEi pRODijCŢiE-MARFĂ!.".^!”^^^!”””!”!!^”!”!”!””!^.!! 522 COSTURI FIXE..................................................................... 522 COSTURI SOCIALE.................................................................. 522 COSTURI VARIABILE (PROPORŢIONALE)................................................ 522 COŞ VALUTAR...................................................................... 523 COŞNIŢĂ.......................................................................... 523 COŞUL ........................................................................... 523 COTA DE PRIMĂ.................................................................... 523 COTA DE PRIMĂ TARIFARĂ........................................................... 523 COTA DE REÎNSĂMÂNŢARE............................................................ 523 COTA DE VALOARE RĂMASĂ........................................................... 523 COTA OFICIALĂ A BURSEI........................................................... 524 COTARE........................................................................... 524 COTAREA OBLIGAŢIUNILOR........................................................... 524 COTATORUL LICITAŢIEI VALUTARE.................................................... 524 COTAŢIA AURULUI.................................................................. 524 COTAŢIA BURSEI................................................................... 524 COTAŢIE.......................................................................... 525 COTAŢ'E DE LICHIDARE............................................................. 525 COTAŢIE DEPORT................................................................... 525 COTAŢIE DIRECTĂ.................................................................. 525 COTAŢIE DISCONT.................................................................. 525 COTAŢIE FERMĂ.................................................................... 525 COTAŢIE LA DISPONIBIL............................................................ 526 COTAŢIE LA TERMEN................................................................ 526 COTAŢIE ORIENTATIVĂ.............................................................. 526 COTAŢIE PREMIUM.................................................................. 526 COTAŢIE REPORT................................................................... 526 COTĂ ............................................................................ 526 COTĂ A BURSEI.................................................................... 526 COTĂ A NAVLULUI.................................................................. 526 COTĂ A VALORILOR MOBILIARE....................................................... 526 COTĂ DE AMORTIZARE............................................................... 526 COTĂ DE EXCEDENT................................................................. 526 COTĂ DE IMPUNERE................................................................. 527 COTĂ DE PARTICIPARE A REASIGURATULUI LA PROFITUL REASIGURATORULUI................ 527 COTE ADIŢIONALE.................................................................. 527 COTE DEFALCATE................................................................... 527 COTEDEGRESIVE.................................................................... 527 COTE FIXE (FORFETARE)............................................................ 527 COTE PRIN DIFERENŢĂ.............................................................. 527 COTE PROCENTUALE................................................................. 528 COTE PROGRESIVE.................................................................. 528 - COTE PROGRESIVE COMPUSE (PE TRANŞE, ALUNECĂTOARE PE TRANŞE, SCARA IMPUNERII)............................................................... 528 - COTE PROGRESIVE ORIZONTALE............................................... 528 621 - COTE PROGRES IVE SIMPLE........................................ 528 - COTE PROGRESIVE VERTICALE............................................ 528 COTE PROPORŢIONALE..................................................... 529 COTE REGRESIVE......................................................... 529 COTITATE..................................................................... 529 COTIZAŢIE.................................................................... 529 COTIZAŢII ALE MEŞTEŞUGARILOR CU ATELIERE PROPRII PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE... 529 CRAH ........................................................................ 530 CRAH BANCAR.................................................................. 530 CRAH BURSIER................................................................. 530 CREANŢĂ...................................................................... 530 CREANŢĂ CERTĂ................................................................ 530 CREANŢĂ EXIGIBILĂ............................................................ 530 CREANŢĂ FISCALĂ.............................................................. 530 CREANŢĂ IMOBILIZATĂ.......................................................... 531 CREANŢĂ LICHIDĂ.............................................................. 531 CREDIBILITATE................................................................ 531 CREDIT ...................................................................... 531 CREDIT ACTIV................................................................. 532 CREDIT AGRICOL............................................................... 532 CREDIT AMORTIZABIL........................................................... 533 CREDIT BANCAR................................................................ 533 CREDIT BUGETAR............................................................... 534 - CREDIT BUGETAR BLOCAT................................................ 534 -CREDITBUGETAR DESCHIS................................................. 534 - CREDIT BUGETAR DESCHIS PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE.................... 534 CREDIT BUGETAR ÎNCHIS........................................................ 535 CREDIT BUGETAR PREVIZIONAL................................................... 535 CREDIT BUGETAR RECONSTITUIT.................................................. 535 CREDIT BUGETAR REPARTIZAT.................................................... 535 CREDIT BUGETAR RETRAS........................................................ 536 CREDIT-CADRU................................................................. 536 CREDIT CAPITALIST............................................................ 536 CREDIT-CARD (CARTE DE CREDIT)................................................ 536 CREDIT CĂMĂTĂRESC............................................................ 536 CREDIT COMERCIAL............................................................. 536 CREDIT CONTRA CAUŢIUNE (SAU FIDEJUSIUNE)..................................... 536 CREDIT CONTRA CESIUNE........................................................ 537 CREDIT COOPERATIST........................................................... 537 CREDIT CUMPĂRĂTOR............................................................ 537 CREDIT DE CASĂ/TREZORERIE (AVANS ÎN CONT CURENT)............................. 537 CREDIT DE CONFIRMARE (STAND-BY CREDIT)....................................... 537 CREDIT DE CONSUM............................................................. 537 CREDIT DE COOPERARE.......................................................... 537 CREDIT DE CURIER............................................................. 538 „CREDIT DE IMPOZIT*.......................................................... 538 CREDIT DE LICITAŢIE.......................................................... 538 CREDIT DE PLĂŢI PENTRU APROVIZIONARE......................................... 538 CREDIT DE PREFINANŢARE....................................................... 538 CREDIT DE PRODUCŢIE.......................................................... 538 CREDIT DE REFINANŢARE........................................................ 538 CREDIT DESCHIS............................................................... 539 CREDIT DE SCONT.............................................................. 539 CREDIT DE STAT............................................................... 539 CREDIT DE TREZORERIE......................................................... 539 CREDIT DOCUMENTAR............................................................ 539 CREDIT DOCUMENTAR CU CLAUZĂ ROŞIE............................................ 540 CREDIT DOCUMENTAR DOMICILIAT ÎN ŢARA CUMPĂRĂTORULUI.......................... 540 CREDIT DOCUMENTAR DOMICILIAT ÎN ŢARA EXPORTATORULUI.......................... 540 CREDIT DOCUMENTAR IREVOCABIL................................................. 540 CREDIT DOCUMENTAR REVOCABIL.................................................. 541 CREDIT DOCUMENTAR TRANSFERABIL............................................... 541 CREDIT DOCUMENTAR UTILIZABIL TOTAL SAU PARŢIAL (CU LIVRĂRI EŞALONATE)........ 541 CREDIT EXTERN................................................................ 541 CREDIT FINANCIAR............................................................. 541 CREDIT FISCAL................................................................ 541 CREDIT FISCAL EXTERN......................................................... 542 CREDIT FUNCIAR............................................................... 542 622 CREDIT FURNIZOR............................................................... 542 CREDIT GLOBAL DE EXPLOATARE................................................... 543 CREDIT GUVERNAMENTAL.......................................................... 543 CREDIT IEFTIN................................................................. 543 CREDIT INTERN................................................................. 543 CREDIT INTERNAŢIONAL.......................................................... 543 CREDIT IPOTECAR............................................................... 543 CREDIT ÎN ALB................................................................. 543 CREDIT ÎN CONT CURENT......................................................... 543 CREDIT ÎNDOIELNIC............................................................. 543 CREDIT ÎN OBSERVAŢIE.......................................................... 544 CREDIT LEASING/BAIL........................................................... 544 CREDIT LOMBARD................................................................ 544 CREDIT OBLIG ATAR............................................................. 544 CREDIT NERAMBURSAT ÎN TERMEN ................................................. 544 CREDIT PASIV.................................................................. 544 CREDIT PE DOCUMENTE ÎN CURS DE ÎNCASARE....................................... 544 CREDIT PE TERMEN LUNG......................................................... 545 CREDIT PE TERMEN MEDIU ....................................................... 545 CREDIT PE TERMEN SCURT........................................................ 545 CREDIT PENTRU ACHIZIŢIONAREA DE TRACTOARE ŞI MAŞINI AGRICOLE.................. 545 CREDIT PENTRU ACOPERIREA CHELTUIELILOR CARE DEPĂŞESC ÎN UNELE TRIMESTRE VENITURILE.................................................................... 545 CREDIT PENTRU ACTIVITATEA DE SERVICE DESTINATĂ STRĂINĂTĂŢII................... 545 CREDIT PENTRU CHELTUIELI SEZONIERE............................................ 546 CREDIT PENTRU COSTRUCŢII DE LOCUINŢE.......................................... 546 CREDIT PENTRU CONTRACTAREA PRODUCŢIEI AGRICOLE................................ 546 CREDIT PENTRU CUMPĂRAREA DE AUTOTURISME....................................... 547 CREDIT PENTRU DIFERENŢE DE PREŢ............................................... 547 CREDIT PENTRU ECHIPAMENT...................................................... 547 CREDITPENTRU FACILITĂŢI DE CONT............................................... 547 CREDIT PENTRU INFLUENŢE CONJUNCTURALE......................................... 547 CREDIT PENTRU INVESTIŢIILE POPULAŢIEI......................................... 547 CREDIT PENTRU MĂRFURI FABRICATE DESTINATE EXPORTULUI ŞI AMBALAJELE AFERENTE 548 CREDIT PENTRU MĂRFURI LIVRATE LA EXPORT ÎN CURS DE ÎNCASARE ŞI PENTRU CHELTUIELILE DE CIRCULAŢIE AFERENTE........................................... 548 CREDIT PENTRU MĂRFURI PREZENTATE LA EXPOZIŢII ŞI TÂRGURI INTERNAŢIONALE....... 549 CREDIT PENTRU MĂRFURI TRIMISE ÎN STRĂINĂTATE ÎN DEPOZITE SAU CONSIGNAŢIE, PENTRU PROBE SAU DEMONSTRAŢII................................................. 549 CREDIT PENTRU MICA MECANIZARE................................................. 549 CREDIT PENTRU NEVOI TEMPORARE................................................. 549 CREDIT PENTRU PLĂŢI........................................................... 550 CREDIT PENTRU PRODUSE CU CICLU LUNG DE FABRICAŢIE............................. 550 CREDIT PENTRU REFACEREA CAPACITĂŢII DE PLATĂ.................................. 550 CREDIT PENTRU REPARAŢII CAPITALE.............................................. 551 CREDIT PENTRU STOCURI DE VALORI MATERIALE, CHELTUIELI DE PRODUCŢIE ŞI DE CIRCULAŢIE.................................................................... 551 CREDIT PENTRU STUDII.......................................................... 551 CREDIT PERFORMANT............................................................. 551 CREDIT PERSONAL............................................................... 552 CREDIT PLAFONAT............................................................... 552 CREDIT PRIVAT................................................................. 552 CREDIT PUBLIC................................................................. 552 CREDIT REAL (GARANTAT SAU ACOPERIT)........................................... 553 CREDIT RESTANT................................................................ 553 CREDIT REVOLVING.............................................................. 553 CREDIT ROTATIV („ROLL OVER“).................................................. 553 CREDIT SPECIAL................................................................ 553 CREDIT TEHNIC................................................................. 553 CREDIT TRANSFERABIL........................................................... 553 CREDIT VAMAL.................................................................. 553 CREDITARE BANCARĂ............................................................. 554 CREDITARE DIFERENŢIATĂ........................................................ 554 CREDITARE GLOBALĂ............................................................. 554 CREDITARE LIMITATĂ............................................................ 554 CREDITARE PE OBIECT........................................................... 554 CREDITAREA MATERIALELOR APROVIZIONATE DE CĂTRE BENEFICIARII DE INVESTIŢII..... 554 CREDITAREA PRIN CONTUL CURENT................................................. 555 623 CREDITAREA PRIN CONTURI SEPARATE DE ÎMPRUMUT................................... 555 CREDITAREA TAXELOR VAMALE...................................................... 556 CREDITAREA UTILAJELOR CARE NECESITĂ MONTAJ...................... 556 CREDITE DE COMERŢ INTERNAŢIONAL.......................................... 556 CREDITE DE FORFETARE........................................................... 557 CREDITE FINANCIARE............................................................. 557 CREDITE PE BAZĂ DE APROBĂRI SPECIALE..................................... 557 CREDITE PENTRU ACTIVITATEA DE COMERŢ EXTERIOR.................................. 557 CREDITE PENTRU CAPITALUL DE LUCRU.............................................. 557 CREDITE PENTRU CECURI REMISE SPRE ÎNCASARE..................................... 557 CREDITE PENTRU EXPORT.......................................................... 558 CREDITE PENTRU INVESTIŢII...................................................... 558 CREDITE PENTRU ÎNFIINŢAREA ŞI DEZVOLTAREA DE ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII.... 559 CREDITE PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MULOCII................................. 559 CREDITE PENTRU MĂRFURI VÂNDUTE ŞI SERVICII PRESTATE CU PLATA ÎN RATE........... 561 CREDITE PENTRU STOCURI ŞI CHELTUIELI CONSTITUITE TEMPORAR...................... 561 CREDITE PENTRU STOCURILE CONSTITUITE REZERVĂ DE PLAN........................... 561 CREDITE VALUTARE............................................................... 561 CREDITOR....................................................................... 561 - CREDITOR CHIROGRAFAR................................................... 561 -CREDITOR CIVIL.......................................................... 561 - CREDITOR DE ULTIMĂ INSTANŢĂ............................................ 561 - CREDITOR GAJIST........................................................ 561 - CREDITOR IPOTECAR...................................................... 561 - CREDITOR PREFERENŢIAL.................................................. 561 - CREDITOR PRIVILEGIAT................................................... 561 - CREDITOR URMĂRITOR..................................................... 561 CREŞTERE ANUALĂ DE ACTIVE CIRCULANTE........................................... 562 CREŞTERE ECONOMICĂ............................................................. 562 CREŞTERE TRIMESTRIALĂ DE ACTIVE CIRCULANTE..................................... 562 CRIZA DATORIEI EXTERNE......................................................... 562 CRIZĂ ......................................................................... 566 - CRIZĂ BĂNEASCĂ......................................................... 566 - CRIZĂ DE BURSĂ......................................................... 566 -CRIZĂ DE CREDIT......................................................... 566 - CRIZĂ FINANCIARĂ....................................................... 567 -CRIZĂ VALUTARĂ.......................................................... 567 CUANTUMUL DESPĂGUBIRII......................................................... 567 CULAJ ......................................................................... 567 CULISĂ ........................................................................ 567 CULPĂ ......................................................................... 567 CUMPĂRĂTORI DE ASIGURĂRI....................................................... 567 CUMULAREA PENSIEI CU SALARIUL.................................................. 568 CUPIURĂ........................................................................ 568 CUPON ......................................................................... 568 CUPON DE DIVIDEND.............................................................. 568 CUPON DE DOBÂNDĂ............................................................... 568 CUPON PENTRU AGRICULTORI....................................................... 568 CURAT LA BORD.................................................................. 569 CURATOR........................................................................ 569 CURATOR FISCAL................................................................. 569 CURS .......................................................................... 569 CURS AL ACŢIUNII............................................................... 569 CURS AL BURSEI................................................................. 569 CURS DE DESCHIDERE............................................................. 569 CURS DE ÎNCHIDERE.............................................................. 569 CURS DE PIAŢĂ.................................................................. 569 CURS DE REVENIRE............................................................... 570 - CURS DE REVENIRE AL APORTULUI VALUTAR.................................. 570 - CURS DE REVENIRE AL PRODUSULUI......................................... 570 - CURS DE REVENIRE BRUT.................................................. 570 - CURS DE REVENIRE BRUT LA EXPORT........................................ 571 - CURS DE REVENIRE CORECTAT.............................................. 571 - CURS DE REVENIRE NET................................................... 572 - CURS DE REVENIRE NET LA EXPORT......................................... 572 CURS DE REVENIRE PENTRU IMPORT................................................. 573 CURS DE REVENIRE PLANIFICAT.................................................... 573 CURS DE SCHIMB VALUTAR......................................................... 573 624 CURS DIRECT................................................................... 574 CURS DUBLU.................................................................... 574 CURS FORŢAT................................................................... 574 CURS INDIRECT................................................................. 574 CURS LA TERMEN (FORWARD)...................................................... 574 CURS LA VEDERE (SPOT)......................................................... 574 CURS LIBER.................................................................... 574 CURS MULTIPLU................................................................. 574 CURS OBLIGATORIU.............................................................. 574 CURS OFICIAL AL VALUTELOR..................................................... 574 CURS -PIVOT................................................................... 575 CURS PRINCIPAL................................................................ 575 CURS REAL DE SCHIMB........................................................... 575 CURS REPREZENTATIV AL LEULUI.................................................. 575 CURS SPOT/FORWARD............................................................. 575 CURS TRAS LA SORŢI............................................................ 575 CURS VALUTAR.................................................................. 576 CURS VALUTAR DE CUMPĂRARE (CURS MARFĂ)........................................ 578 CURS VALUTAR DE DESCHIDERE.................................................... 578 CURS VALUTAR DE ÎNCHIDERE..................................................... 578 CURS VALUTAR DE PIAŢĂ......................................................... 578 CURS VALUTAR DE REFERINŢĂ..................................................... 578 CURS VALUTAR DE VÂNZARE (CURS-MONEDĂ)......................................... 578 CURS VALUTAR FIX.............................................................. 578 CURS VALUTAR FLOTANT (FLUCTUANT).............................................. 578 - CURS VALUTAR FLOTANT IMPUR (CONTROLAT)................................ 579 - CURS VALUTAR FLOTANT LIBER (DE PIAŢĂ)................................. 579 - CURS VALUTAR FLOTANT NESIGUR.......................................... 579 - CURS VALUTAR FLOTANT PUR.............................................. 579 - CURS VALUTAR FLOTANT SIGUR............................................ 579 CURS VALUTAR LIBERALIZAT...................................................... 579 CURS VALUTAR LIMITAT.......................................................... 579 CURS VALUTAR REPREZENTATIV.................................................... 580 CURSUL ACŢIUNILOR............................................................. 580 CURSUL BURSEI................................................................. 580 CURSUL COMERCIAL UNIC......................................................... 580 CURSUL DE REFERINŢĂ AL LEULUI................................................. 581 CURSUL OBLIGAŢIUNILOR......................................................... 581 CURSUL PIEŢEI (LIBER)......................................................... 581 CURSUL POLIŢELOR.............................................................. 581 CURTAJ ....................................................................... 581 CURTAJ ŞI SCONT............................................................... 582 CURTEA DE CONTURI............................................................. 582 CURTEA DE CONTURI JUDEŢEANĂ................................................... 585 CURTIER....................................................................... 585 CURTIER BANCAR................................................................ 585 CURTIER DE ASIGURARE.......................................................... 585 CUSTODE....................................................................... 585 CUSTODIA ACTIVELOR FONDURILOR UNIVERSALE DE PENSII............................ 586 CUSTODIE OBLIGATORIE.......................................................... 587 CUTIA MILELOR................................................................. 587 CVASIMONEDĂ................................................................... 587 S.C. Asigurarea Românească -ASIROM S.A. De peste 15 ani, ASIROM este cel mai cunoscut asigurător din România, care oferă clienţilor confortul şi siguranţa de care au nevoie. Aceasta pentru că ASIROM se preocupă permanent să vină în întâmpinarea aşteptărilor asiguraţilor săi. La nivel naţional, a devenit binecunoscut faptul că ASIROM este partenerul de încredere al românilor, această opţiune având la bază prestaţia profesionistă a specialiştilor societăţii, precum şi promptitudinea în respectarea obligaţiilor contractuale asumate, ceea ce constituie esenţa relaţiei asigurător-asigurat. Atuurile ASIROM, susţinute în limbajul cifrelor - pe anul 2005 - , pot fi sintetizate astfel: • volum mare al capitalului social - 63,8 milioane RON • volum mare al plasamentelor şi disponibilităţilor în conturi curente - 270 milioane RON • cel mai mare volum al patrimoniului în terenuri şi construcţii - 130,5 milioane RON • volum mare de rezerve tehnice - 471 milioane RON De asemenea, ASIROM se caracterizează şi prin faptul că are: • cel mai mare număr de clienţi • cel mai mare număr de contracte de asigurare • cel mai mare portofoliu de forme de asigurări www.asirom.ro. ASIROM ^M"7ASICURAREA HOMANEASCĂ • cel mai mare număr de unităţi service - circa 1.500 care deservesc clienţii ASIROM i • cel mai mare număr de autovehicule asigurate • cel mai mare număr de specialişti în domeniul asigurărilor • cea mai extinsă reţea de sucursale, agenţii, reprezentanţe în circa 200 de oraşe • cea mai extinsă reţea de colaboratori. în anul 2006 ASIROM a fost desemnată, la categoria asigurări, marca în care românii au cea mai mare încredere, obţinând 1 » 22,5% din voturile românilor şi locul I în topul preferinţelor, conform sondajului alcătuit de renumita publicaţie Reader’s Digest. Datorită calităţii produselor şi serviciilor sale, ASIROM a obţinut de-a lungul timpului numeroase premii şi distincţii, dovezi incontestabile ale profesionalismului şi aprecierii de care se bucură pe piaţa asigurărilor. Cele mai recente premii sunt: • «COMPANIA ANULUI pentru Asigurări Generale», acordat de Revista PRIMM în cadrul Galei Premiilor Pieţei Asigurărilor -ediţia 2005 şi • «Mr. RON pentru Compania de Asigurări a anului 2005», oferit de prestigioasa revistă Săptămâna Financiară. Tradiţia şi stabilitatea, poziţia de lider de opinie, precum şi prezenţa îndelungată în topul celor mai performante societăţi de asigurări din România obligă Societatea Comercială Asigurarea Românească - ASIROM S.A. să-şi respecte acţionarii, partenerii şi clienţii prin rezultate, contribuind permanent la progresul sectorului asigurărilor. www.aslrom.ro. ASIROM .C3VS7ASIGURAREA ROMANEASCA S.C. Asigurarea Românească -ASIROM S.A. PRINCIPALELE TIPURI DE ASIGURĂRI OFERITE DE ASIROM: ASIGURĂRI GENERALE: • Asigurarea facultativă de accidente a conducătorilor de autovehicule şi a persoanelor transportate (inclusiv din Convenţia TRANSEURO) • Asigurarea facultativă de avarii şi furt a autovehiculelor - CASCO • Asigurarea facultativă de avarii şi furt a autovehiculelor - CASCO din Convenţia TRANSEURO • Asigurarea Corp Nave şi Maşini • Asigurarea navelor în construcţie • Asigurarea de amenajări portuare • Asigurarea bunurilor pe timpul transportului CARGO • Asigurarea numerarului pe timpul transportului • Asigurarea autovehiculelor noi pe timpul transportului • Asigurarea valorilor pe timpul transportului prin curieri • Asigurarea clădirilor/apartamentelor, a bunurilor din acestea, precum şi a răspunderii civile faţă de terţi pentru pagube produse în clădiri/apartamente • Asigurarea Buchet Rural • Asigurarea lucrărilor de construcţii - montaj şi răspundere a constructorului • Asigurarea utilajelor de contrucţii şi a altor utilaje şi instalaţii speciale • Asigurarea echipamentelor electronice • Asigurarea de incendiu şi alte calamităţi a clădirilor şi a altor construcţii, precum şi a conţinutului • Condiţii generale de asigurare facultativă a animalelor • Condiţii speciale de asigurare facultativă a găinilor ouătoare cu vârsta cuprinsă între 20-72 săptămâni inclusiv şi a puilor de carne • Condiţii speciale de asigurare facultativă a păsărilor emu şi struţilor • Condiţii speciale de asigurare facultativă a familiilor de albine • Condiţii speciale de asigurare facultativă a peştilor • Condiţii speciale de asigurare facultativă a cailor de rasă • Condiţii de asigurare facultativă a animalelor de companie • Condiţii de asigurare facultativă a melcilor • Asigurarea utilajelor şi instalaţiilor pentru cazurile de avarii accidentale • Condiţii de asigurare facultativă a pădurilor • Condiţii de asigurare facultativă a culturilor agricole, culturilor de legume, rodul viilor şi rodul pomilor fructiferi • Condiţii de asigurare facultativă a culturilor agricole la valoare fixă • Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule (RCA) • Asigurarea facultativă de răspundere civilă delictuală pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule • Asigurarea facultativă de răspundere civilăp auto, cu valabilitate numai în afara teritoriului României - „Carte Verde” - (inclusiv din Convenţia TRANSEURO) • Asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate în trafic rutier intern' (CMR) • Asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate (CMR) - din Convenţia TRANSEURO • Asigurarea de răspundere a cărăuşului pentru mărfurile transportate • Asigurarea de răspundere a aeronavelor pentru daune produse terţilor • Asigurarea de răspundere civilă a operatorului portuar • Asigurarea de răspundere civilă, în baza legii, a persoanelor juridice faţă de terţi • Asigurarea de răspundere civilă, în baza legii, a persoanelor fizice faţă de terţi • Asigurarea de răspundere civilă faţă de terţi şi răspunderea producătorului • Asigurarea de răspundere civilă a societăţilor specializate în servicii de pază • Asigurarea facultativă de răspundere civilă profesională decurgând din practica medicală - MALPRAXIS • Asigurarea de răspundere civilă profesională decurgând din servicii publice conexe actului medical • Asigurarea de răspundere civilă profesională a avocaţilor • Asigurarea de răspundere civilă profesională a notarilor publici • Asigurarea de răspundere civilă profesională a administratorilor judiciari şi lichidatori • Asigurarea de răspundere civilă profesională a persoanelor ce exercită activităţi în domeniul financiar-fiscal şi de evaluare • Asigurarea de răspundere civilă a Caselor de Expediţii • Asigurarea de răspundere civilă profesională pentru medicii veterinari, tehnicieni şi asistenţi veterinari • Asigurarea de răspundere civilă a angajatorului faţă de proprii angajaţi • Asigurarea de răspundere civilă profesională a brokerilor de asigurare • Asigurarea de răspundere civilă faţă de terţi a gestionarilor fondurilor de vânătoare • Asigurarea facultativă a creditului acordat pentru bunurile comercializate în sistem leasing (FELIX) • Asigurarea riscului financiar de neplată a creditelor de consum acordate persoanelor fizice • Asigurarea riscului de neplată a creditelor comerciale • Asigurarea privind rambursarea cheltuielilor de repatriere şi/sau a sumelor achitate de turist, în cazul insolvabilităţii sau falimentul agenţiei de turism • Asigurarea de garantare a capacitătii financiare a operatorilor de transport rutier • Pachet de asigurare „BUSINESS IMM” PRODUSE DE ASIGURĂRI DE PERSOANE: ASIGURĂRI DE VIAŢĂ: Asigurări de deces • Asigurarea titularilor de contracte de credit/împrumut - CREDIT • Asigurarea persoanelor care contractează credite/împrumuturi în valută - CREDIT PLUS. • Asigurarea facultativă viageră reevaluabilă - PATERN; Asigurări mixte de viaţă: • Asigurarea mixtă de viaţă • Asigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară de accidente • Asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente • Asigurarea mixtă de viaţă reevaluabilă - GLOBAL • Asigurarea familială mixtă de viaţă reevaluabilă - GLOBAL PLUS Asigurări cu rambursarea primelor: • Asigurarea de economie şi invaliditate permanentă din accident Anuităţi (asigurări de tip rentă) • Asigurarea de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital şi reevaluare - PROSPERA Asigurări de viaţă suplimentare - incluse în asigurările: (asigurări de deces din accident, invaliditate permanentă din accident, invaliditate temporară din accident, invaliditate temporară din boală) • Asigurarea mixtă de viaţă • Asigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară din accidente • Asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente • Asigurarea titularilor de contracte de credit/împrumut - CREDIT • Asigurarea persoanelor care contractează credite/împrumuturi în valută - CREDIT PLUS. • Asigurarea de pensie suplimentară privată cu acumulare de capital şi reevaluare - PROSPERA • Asigurarea mixtă de viaţă reevaluabilă - GLOBAL • Asigurarea familială mixtă de viaţă reevaluabilă - GLOBAL PLUS ASIGURĂRI GENERALE: Asigurări de accidente (inclusiv accidente de muncă şi boli profesionale) • Asigurarea de accidente • Asigurarea familială de accidente • Asigurarea de accidente „Turist" • Asigurarea complexă a elevilor şi studenţilor • Asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente - AROTRANS • Asigurarea pentru cazurile de accidente a pasagerilor • Asigurarea facultativă a vânătorilor • Asigurarea suplimentară pentru cazurile de invaliditate temporară din accident • Asigurarea facultativă mixtă de accidente a personalului de conducere • Asigurarea angajaţilor pentru cazurile de accidente şi boli profesionale - PROFESIONAL ASIG • Asigurarea turiştilor pentru cazurile de accidente • Asigurarea personalului navigant profesionist, a personalului nenavigant angajat şi al elevilor din aeronautica civilă, precum şi a sportivilor din cadrul aeronauticii sportive Asigurări de sănătate: • Asigurarea pentru călătorii în străinătate • Asigurarea pentru călătorii în ţările vecine României - AROSAN • Asigurarea pentru cazurile de invaliditate temporară din boală - AROMED • Asigurarea medicală pentru intervenţii chirurgicale - MEDICAL SELECT www.asirom.ro. ASIROM X2ZC7ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ B.dul Regina Maria nr. 1, Bl. P5B (Unirii), Sc. C, Ap. 5-6, sector 4, Ro-040121-Bucureşti, România Tei.: +(40)21 337.41.26; 337.41.27; 37.41.28 337.41.29; 337.41.30 Fax; +(40) 21 337.41.12 E-mail: carom@carom-sa.ro www.carom-sa.ro S.C. CAROM - BROKER DE ASIGURARE S.A. a prelua, de la ADAS, după divizarea acesteia în anul 1991, activitatea de prestări servicii în domeniul asigurărilor. Prestările de servicii sunt realizate la un nivel performant de echipa CAROM, având drept clienţi societăţi de asigurare şi reasigurare din România cât şi societăţi de asigurare ce activează în alte ţări. 1. SERVICII PRESTATE a. Soluţionarea pagubelor în baza asigurării de Răspundere Civilă Auto (constatarea, evaluarea pagubelor, alcătuirea devizelor, estimarea şi plata despăgubirilor cuvenite) pentru accidente produse în România, cauzate de un conducător al unui autovehicul asigurat pentru RCA, în alte ţări, în baza unui document internaţional de asigurare „Carte Verde”. b. Accidente petrecute în străinătate, din vina unui conducător al unui autovehicul asigurat pentru RCA (Răspundere Civilă Auto) la societăţi de asigurare din România, în baza unor convenţii de mandat încheiate între CAROM şi societăţile de asigurare respective. c. Recuperarea, pe bază de mandat primit din străinătate de la persoane fizice, juridice sau societăţi de asigurare, a despăgubirilor civile cuvenite ca urmare a accidentelor petrecute în România, din vina acelor conducători ale căror autovehicule sunt asigurate la societăţile de asigurare româneşti d. Recuperare, pe bază de mandat primit în România de la persoane fizice, juridice sau societăţi de asigurare, a despăgubirilor civile cuvenite ca urmare a accidentelor petrecute în străinătate din vina acelor conducători ale căror autovehicule sunt asigurate la societăţi de asigurare străine. 2. ASISTENŢĂ PENTRU ASIGURĂRI DE TIP CASCO Pentru autovehiculele avariate pe teritoriul României şi asigurate la Societăţi de asigurare din străinătate. 3. ACTIVITĂŢI DE COMISARIAT DE AVARIE a. CARGO. Pagubele produse la mărfuri/bunuri survenite pe timpul transportului/manipulării/depozitării, în baza mandatelor primite de la societăţile de asigurare sau persoane fizice şi juridice. a.i. Constatarea pagubelor şi întocmirea raportului de constatare (Survey Report); a.2. Evaluarea contravalorii pagubelor - plata despăgubirilor cuvenite persoanelor asigurate; b. RĂSPUNDERI: Asistenţa transporturilor (amatori sau proprietari de mijloace de transport) ca urmare a unor evenimente survenite pe teritoriul României, în baza: b.l. Acoperirii acordate de cluburi P&I pentru nave maritime/fluviale; b.2. Asigurării transporturilor potrivit contractului de transport (CMR, CIM, AIR). 4. RECUPERAREA CONTRAVALORII DAUNELOR PRODUSE/ REGRESE Recuperarea din străinătate a unor despăgubiri civile cuvenite persoanelor fizice şi juridice păgubite, în baza mandatului primit de la acestea. 5. CONSULTANŢA ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR Consultanţă de specialitate, procurarea diferitelor documente oficiale. Pentru realizarea serviciilor pe care societatea CAROM le oferă clienţilor săi, aceasta dispune de: Specialişti cu experienţă în domeniul asigurărilor, buni cunoscători de limbi străine (franceză, engleză, germană, italiană); Experţi colaboratori pe întreg teritoriul ţării; Avocaţi colaboratori pentru apărarea intereselor în instanţele de judecată. 6. BROKERAJ ÎN DOMECNIUL ASIGURĂRILOR CAROM încheie toate tipurile de asigurări în numele şi pentru mai multe societăţi de asigurare din România. B C U "M EMINESCU" IAŞI