1 tjgGtfe
MINISTERUL EDUCAŢIEI Şl ÎNVĂŢĂMÎNTULUI
Prof. unlv. emBrlt	Praf.	unlv.	Prof.	univ,
C. G. Demetrescu |	E.	I.	Macovai	Gh. D. Bistriceanu
Doctor, doc. în ştiinţe	Doctor	în	economia	Doctor	în	economie
. LEXICON
l§ FINANIE-CREDIT,
N CONTABILITATE 1“	$1	INFORMATICĂ
FINANCIAR -CONTABILĂ
E— r—
ac.
Cor&fabflSStote şi informatica f inanciGr-contcabilâ
{( ■'	^
v tep ;'
Editura didactică şi pedagogică — Bucureşti, 1981
Referenţi ştiinţifici:
-	Prof. univ. dr. doc, N. N. CO’N'STAHTINESCUj membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România
-	Conf. univ. dr. PETRACHE EKCUŢĂ
-	I)r. GHEOBGHE fŞIC.l
-	Dr. DnOTBIE T03IA
-	Ec. IOAtf CRISTC
Redactor:
-	DUMITRU GUKANDA
Tehnoredactor:
-	ION TEODORESCtJ
Coperta:
-	KICOLAE SÎRBU
CUYÎNT ÎNAINTE Volumul II
CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ FINANCIAR-CONTABILĂ
Lucrare originală, apare pentru prima dată în literatura economică de specialitate din ţara noastră, conţine 2225 termeni de contabilitate şi informatică financiar-contabilă. Are la bază studiul unei vaste literaturi de specialitate din ţară şi străinătate.
Volumul II răspunde necesităţii resimţită ca urmare a progresului ştiinţific şi tehnic contemporan, a efortului pe oare-1 face stalul pentru economia noastră de a dota unităţile socialiste in ritm rapid cu mijloace de prelucrare automată a datelor menite să contribuie la modernizarea şi perfecţionarea sistemului informaţional financiar-contabil, la aplicarea cu succes a noului meca-nis 1 economico-financiar. Toate acestea au făcut să se dezvolte teoria şi practica în domeniul contabilităţii’şi al prelucrării mecanizate şi'automatizate a datelor sistemului informaţional financiar-contabil, să apară termeni noi care se cer să fie fundamentaţi, definiţi riguros ştiinţific, unitar şi complex.
Termenii sînt prezentaţi strict după alfabet, în urma unei selecţii după criLeriul importanţei teoretice şi aplicative.
Volumul II este deslinat unui cerc larg de cititori, menit, să contribuie la lărgirea şi diversificarea orizontului intelectual al lucrătorilor din domeniul economic. Lexiconul poate fi consultat în mujca de zi cu zi de către lucrătorii din domeniul financiar-contabil, care au sarcina de a realiza un sistem informaţional financiar-contabil mai eficient, de către lucrătorii din aparatul de partid şi de stat care conduc nemijlocit sau exercită controlul asupra activităţii economico-financiare’a unităţilor socialistei care au nevoie de informaţii pentru fundamentarea deciziilor pentru a
acţiona in stare de certitudine; de către cadrele didactice şi cercetătorii ştiinţifici din domeniul economic şi al informaticii; de către studenţii facultăţilor de ştiinţe economice şi de informatică.
Lexiconul poate constitui in acelaşi timp un izvor documentar pentru specialiştii străini care se interesează de activitatea de cercetare ştiinţifică economică din ţara noastră.
Avem convingerea nestrămutată că progresul ştiinţific poate să aibă loc numai intr-o atmosferă de generozitate şi de prietenie, cititorii care ne vor scrie animaţi de aceleaşi sentimente vor ajuta pe autori să realizeze noi progrese prin cooperarea lor prietenească, fapt pentru care mulţumim anticipat.
AUTORII,
A
ABAC, instrument de calcul folosit în China acum 2600 de ani şi apoi în Europa de către Marco Polo. La romani se folosea sub denumirea de abax şi a. fost descris pentru prima dată în anul 300 e.n. A. are o formă dreptunghiulară, cuprinzînd mai multe şiruri de bile colorate montate pe sîrme orizontale şi paralele. Prin sistemul de deplasare a bilelor pe sîrmă, la dreapta şi la stingă, se efectuează operaţii de adunare şi de scădere.
ABACA, grafic care serveşte la rezolvarea a numeroase şi variate probleme de calcul. A., tabelă sau diagramă folosită în calculele inginereşti şi economico.
ABATERE DE LA CHELTUIELILE WORMATE, diferenţa dintre costurile normate şi cele elective. Dacă cheltuielile efective sint mai mici decît cele normate, abaterea este considerată economie (favorabilă) iar în caz contrar, depăşire (nefavorabilă), înregistrarea abaterilor se face cu ajutorul contului „Diferenţe de preţ la produse finite", dezvoltat în analitice pe locuri de gestiune, feluri de produse şi articole de calculaţie. Cu ocazia calculării costului efectiv pe produs, abaterile se repartizează pe baza unor coeficienţi de suplimentare calculaţi ca raport între abateri şi cheltuieli normale. Contul „Diferenţe de preţ la produse finite" se debitează în roşu (diferenţă favorabilă) sau negru (diferenţă nefavorabilă} prin creditul contului „Decontarea producţiei" şi se crediLează în roşu sau negru prin debitul contului „Diferenţe de preţ la produse, lucrări şi servicii facturate".
ABATERE DE IA COSTURILE PLANIFICATE, diferenţa dintre cheltuielile planificate şi cele efective de producţie, reflectînd gradul de realizare a costurilor de producţie planificate. —şi abatere’ de la cheltuielile normate.
ACCES, modalitate manuală sau automată do a găsi şi regăsi într-un fişier de date un articol sau o înregistrare care are un indicativ (cheie) dinainte stabilit. -» şi articol ; cheie.
A. modalitatea de a ajunge, a identifica şi a pune la dispoziţia programului, calculatorului electronic, datele înregistrate într-un fişier. A. aleator, găsirea sau regăsirea automată a unei înregistrări de date solicitată dintr-un fişier, nesituată în raport de secvenţă faţă de înregistrările operate anterior, în aceeaşi unitate de timp indiferent locul pe'suporLul de memorie unde a fost amplasată. Stabilirea poziţiei înregistrării pe suportul de memorie se face pe baza unui algoritm, utilizat atît la crearea fişierului, cit şi la regăsirea datelor fişierului. Algoritmul de regăsire este la alegerea programatorului şi este propriu fişierelor organizate pe discuri şi folii magnetice. —+ şi acces direct; acces selectiv; fişier.
Acn
6
A. cu fir de aşteptare, modalitate prin care se sincronizează automat executarea programului operaţiilor de intrare-ieşire şi de prelucrarea dalelor în unitatea centrală a unui calculator electronic, cvilînd întirzierile în execuţia acestora. A. direct, —► şi acces aleator.
A. intimplător —> şi acces aleator.
A.' multiplu, modalitate automată de folosire din partea mai multor utilizatori a unui sistem electronic de calcul care oferă fiecărui utilizator în parte un acces la prelucrarea datelor, la fel de liber de restricţii ca şi la un calculator propriu. Sistemul electronic de prelucrare a datelor în acces multiplu este prevăzut cu posibilităţi de intrare/ieşire a datelor, de creare şi ştergere de fişiere, de examinare, repartizare a fişierelor existente şi, desigur, de execuţie a programelor de prelucrare a datelor după algoritmii de calcul stabiliţi. Sistemul răspunde comenzilor, transmi-ţînd utilizatorului rezultate ale prelucrării, care pot fi: informaţii de gestiune pentru diagnosticare şi fundamentare de decizii, diferite mesaje etc. A. poziţional, modalitate de găsire automată a unei înregistrări de date dintr-un fişier în funcţie de poziţia pe mediu de înregistrare. A. secvenţial, modalitate prin care, la executarea programului, o înregistrare de date din fişier cerută de program este situată în fişier întotdeauna imediat după înregistrarea prelucrată anterior. Cheia fiecărei înregistrări se află în raporturi de precedenţă bine definite faţă de înregistrările vecine.
A.	secveri[ial-indexat, modalitate automată de găsire şi regăsire a datelor într-un fişier organizat în acelaşi timp secvenţial, prin poziţionarea înregistrărilor în ordine crescătoare a cheilor acestora şi direct, prin păstrarea cheilor în tabelele de indexuri. Poate fi realizat numai în cazul organizării datelor pe discuri magneLiee şi folii magnetice.
A.	selectiv. —> şi acces aleator; acces direct.
ACHIZIŢIE, procurarea, de regulă, prin cumpărare a mărfurilor, a materialelor, a imobilelor, utilajelor, maşinilor etc. Contabilitatea cheltuielilor de transport aprovizionare ocazionate de achiziţia valorilor materiale se ţine separat.
ACHIZITOR (în capitalism) agentul unei societăţi de asigurare, care contractează asigurări în contul societăţii pentru care lucrează; (tn socialism), persoana însărcinată de o unitate socialistă de a o aproviziona cu materialele sau mărfurile de care are nevoie.
ACONT, suma de bani plătită anticipat unei persoane în contul sumei totale datorate. Suma oferită de cumpărător vinzătorului ca dovadă a angajamentului definitiv. -*■ şi arvuna.
ACT, înscrisul prin care se face dovada executării unei operaţiuni economico-finan-ciare-
A.	comercial fin capitalism), înscrisul prin care se dovedeşte suvîrşirea unei fapte (unui act.) de comerţ. A. constitutiv (in capitalism), înscrisul prin care se constată înfiinţarea unei societăţi cu caracter de afaceri: de comerţ, industrie, bancă etc. şi în care sînt prevăzute condiţiile de organizare şi de funcţionare a acesteia; (tn socialism) statut. —* şi statut. A. de cabotaj (în capitalism), documentul pe baza căruia se efectuează transporturile de-a lungul ţărmurilor unei mări sau fluviu (cabotaj). El cuprinde trei părţi: partea I ac.t de garanţie şi permis de încărcare; partea a Il-a bilet de transport şi partea a 11T-a act de control ce se înaintează administraţiei vamale. A. de cheltuială, documentul justificativ folosit la înregistrarea în contabilitate a unei cheltuieli. A. de compromis (in capitalism), actul prin care sînt numiţi arbitri la Camera arbitrată spre a judeca litigiile rezultate din afacerile comerciale. A. de depozit în garanţie, document, prin care o persoană numită deponent, încredinţează altei persoane numită depozitar, diferite bunuri mobile în vederea garantării executării unui contract, cu condiţia ca acestea să i se restituie cînd cauza pentru care s-a înfiinţat depozitul a fost rezolvată. —* şi depozitar.
7
ACT
ACTIV, totalitatea mijloacelor economice în expresie bănească, existente la un moment dat într-o unitate socialistă. Partea bilanţului în care sînt Înscrise, în expresie bănească, sub denumirea de posturi de a. formele concrete sub care se prezintă mijloacele economice ale unei unităţ.i gestionare. A. este format din totalitatea elementelor care intervin în desfăşurarea activităţii unităţilor economice. —> şi bilanţ; pasiv.
ACTUALIZARE, operaţie de înregistrare, de ştergere, de modificare, de calcul etc. intervenită în lucrările de contabilitate sau în sistemul informaţional, în general prin care se aduc la zi datele unui fişier, a situaţiei unui cont sau a unor anumite valori, ţinind seama de modificările cantitative, valorice, descriptive etc. care au putut interveni de la o anumită dată din trecut pînă la data zilei prezente.
ACŢIOI3, răspuns regulator sau transformator prescris unui centru de activitate. —► şi centru de activitate; acţiune.
ACUMULATOR. 1. Dispozitivul cu ajutorul căruia se memorează şi se cumulează datele în procesul prelucrării lor la maşinile de calcul mecanice. La calculatoarele electronice, a. este o parte din memoria unităţii centrale care poate fi: un registru sau o locaţie din memoria internă avînd proprietatea de a cumula datele, fie ca date iniţiale, fie ca rezultate intermediare sau finale ale prelucrării. —> şi locaţie de memorie; registru. A., registru electronic, parte componentă a uni Lăţii aritmeLice-logice cu ajulorul căruia se execută operaţii aritmetice şi logice asigurlnd totodată păstrarea rezultatului calculului.
ADKESĂ, 1. indicaţie, menţiune pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului; A., combinaţie de caractere, cifre, litere, semne speciale care alcătuieşte un cod, simbol, cheie sau nume atribuite pentru indentificarea unei locaţii din memoria internă a calculatorului electronic, a unui registru al acestuia sau pe un suport de memorie externă adresabil de la care se primeşte sau Ia care se transmite o înregistrare de date dhiLr-un fişier. -*■ şi locaţie de memorie. A. absolută, combinaţie de caractere atribuită unei anumite locaţii din memoria calculatorului electronic. A. de bază, valoare numerică avînd semnificaţia unei cifre de referinţă în calculul adreselor in cursul rulării unui program la calculator electronic. A. directă, cod, simbol sau o cheie care specifică locaţia unui operand înregistrat în memoria calculatorului. —» şi adresare directă. A. efectivă, conţinutul părţii de adresă a unei instrucţiuni de program de execuţie pentru calculator electronic. A. fizică, adresă prin care se defineşte locul de memorare a unei entităţi de memorare (articol, înregistrare) în cadrul suportului de memorie. A. generată, rezultat obţinut în timpul rulării unui program la calculator electronic şi utilizat ca adresă. A. imediată, parte de adresă care reprezintă valoarea unui operand şi nu a unei adrese. A. indirectă (sau indexată), cod, simbol sau o cheie cu ajutorul căreia se ajunge la o anumită secvenţă a suportului care este apoi citită secvenţial pînă se găseşte informaţia căutată. Este proprie discului magnetic. —► şi adresare indirectă. A. logică, adresă folosită în program în etapa de scriere şi compilare. A. simbolică, stabilită în mod convenţional de programator prin atribuire de simboluri sau prescurtări de cuvinte sub formă mnemonică in vederea identificării unei informaţii indiferent în ce locaţie de memorie a calculatorului s-ar găsi ea. A. translatabilă, direct modificabilă, în funcţie de noua amplasare în memoria calculatorului a înregistrării de date pe care
o	conţine. A. virtuală, a. teoretică privind aplasamentul unui program într-o memorie virLuală. —► şi memorie virtuală.
ADRESARE, indicarea adresei unde poate fi găsit sau regăsit un articol sau o înregistrare apartinînd unui fişier ale cărui date sînt înregistrate pe un suport de date
A1G
8
adresabil, disc magnetic, folii magnetice. A. directă, folosirea adresei directe pentru identificarea articolelor, înregistrărilor da dato în memoria calculatorului electronic. —> şi adresă directă. A. implicită, modaliLate automată de adresare în care partea de operaţie a unei instrucţiuni presupune adresele operanzilor. A. indirectă, folosirea adresei indirecte. —* şi adresă indirectă. A. în progresie automată, modalitate de adresare implicită în care partea de operaţie a unei instrucţiuni presupune adresele operanzilor situaţi în locaţia imediat următoare locaţiei unde se află ultima instrucţiune executată. A. repetitivă, modalitate de adresare implicită aplicabilă instrucţiunilor fură adresă, se caracterizează prin aceea că partea de operaţie a unei instrucţiuni presupune adresele operanzilor ultimei instrucţiuni executate.
AGREGAREA DATELOR, transformarea dalelor pentru a le exprima într-o formă avantajoasă unui anumit gen de prelucrări.
ALFABET, mulţimea finită de semne avînd semnificaţia literelor, cifrelor, semnelor speciale pentru punctuaţie, semne convenţionale, aritmetice, logice etc. folosită intr-un limbaj de programare a calculatorului electronic sau intr-o limbă vorbită.
ALFANUMERIC, expresia folosită in codificarea nomenclaturilor sistemului informaţional economic, cuprinzînd atît semnele literelor alfabetului, cît şi cifrele sistemului zecimal. A. se mai foloseşte pentru a denumi maşinile de calcul care primesc datele la intrare, le prelucrează şi le redau la ieşire, în cifre şi litere.
ALGEBRĂ BOOLEANĂ, partea logicii matematice apărută în deceniul al cincilea al secolului al XlX-lea dalorită lui George Boole şi A. de Morgen, cuprinde calculul propoziţiilor, claselor şi relaţiilor, folosind pentru reprezentarea operaţiilor un sistem de simboluri: Da; Si; JYu; Sau; Dacă; Atunci etc.
ALGOL (prescurtarea cuvintelor din L engleză ALGOritlimic Language), primul limbaj de programare al calculatoarelor electronice apropiat ca mod de scriere de descrierea matematică uzuală, elaborat de un colectiv internaţional, in anul 1957. Limbajul iniţial a fost perfecţionat în anii 1958 şi 1960, cînd este standardizat. Varianta din 1960 a fosL îmbunătăţită in 1968 dar n-a fost răspîndită în rîndul utilizatorilor. A. este profilat în special pentru programarea prelucrării datelor din domeniul matematicii şi cercetării ştiinţifico. Simbolurile de bază ale limbajului
A.	sînt grupate în patru categorii: litere; cifre; valori logice; delimiLatori. Literele sînt în număr de 52, majuscule şi minuscule ale alfabetului 1. engleze: ABCDEFGHIJKLMNOPRSTUVWYZ
abcdefghijklmnoprstuvwyz
Cifrele sînt în număr de 10, cele ale sistemului zecimal de numeraţie:
0123 4 5678 9
Valorile logice apar în propoziţii alcătuite din două valori, exemplu: < valoare logica > :: = true/false. Pe baza literelor sint alcătuite cuvinte folosite ca simboluri de bază: true; false; go to; if; Lhon; else; for; do; step; until; while; comment; begin; end; own; Boolean; integer; real; array; switch; procedure; string; labeli; value. Delimitatorii sint constituiţi în cinci grupe: 1) opertori/aritmetici | + | — 1X 1+1 + i; relaţionali < ^ = > 3= ; logicii Z3 1 = I V I Al_I îşi sec-
venţiali go to if then else for do 2) separatori | • | 10 j : |; | : | = I — I step until while comment; 3) paranteze | (|) I [ | ]p |’ |'begin end; 4) declaraturi own Booleen integer real array swieh procedure; 5) specificatori: string labei value.
Programele scrise în limbajul ALGOL cu următoarea structură: instrucţiuni; instrucţiuni compuse; blocuri.
9
AL U
ALGORITM, expresie apărută în secolul al IX-lea e.n., datorită tnalemalicianului arab Al-Hnreznu. Cuprinde o succesiune (un şir finit) do operaţii Ia care sînt supuse diferitele valori ale datelor, în vederea găsirii, în mod mecanic, a unor rezultate exacte privind un tip de probleme. Cerinţele a. sint: să fie definit exact şi in aşa fel încit să excludă posibilitatea interpretării datelor în mod diferit; să fie unic, pe baza aceloraşi date iniţiale, diferite persoane, cunoscînd a. problemei, să obţină acelaşi rezultat; să aibă caracter de masă, adică, pentru o anumită problemă să îie aplicabil la orice valori care pot lua datele iniţiale alo problemei; să lie rezultativ, adică, în condiţiile existenţei datelor iniţiale ale problemei, a. trebuie să ducă la un rezultat exact. A. de randomizare, algoritm de generare de numere pseudoalea-toare, care calculează adresele înregistrărilor po diac magnetic prin împărţirea valorilor cheii în clase de resturi modulo un numărpriin ales în vecinătatea numărului minim de piste necesare Uşierului, iar înregistrările sinonime care depăşesc capacitatea adresei iniţiale sînt plasate po pista imediat următoare asigurîndu-se înlănţuirea printr-o adresă de legătură plasată în prima înregistrare a fiecărei piste. Este considerat eficient acel algoritm care generează un procent cît mai mic de înregistrări sinonime şi numărul mediu de citiri pentru o înregistrare şi disc magnetic,
ALIAJ, corpul metalic obţinut prin unirea a două sau mai multor metale pure, sub influenţa unei temperaturi ridicate. Dintre a. cele mai remarcabile se pot menţiona acelea formate cu aluminiu, ca de exemplu, duraluminiu caro conţine 5% magneziu şi care poate servi la fabricarea caroseriilor de automobile. Alte a. se obţin din aluminiu cu aramă (bronzul de aluminiu), aluminiul cu fierul, argintul cu arama, fierul cu nichelul etc. Prin regula de aliaj se pot determina proporţiile de greutate în care trebuie să se opereze fuziunea a două a. formate din acelaşi metal pentru a obţine un a. cu un titlu mediu determinat. Această regulă este cunoscută şi sub numele de regula de compensaţie. Exemplu, în ce proporţii trebuie să se amestece (alieze) două lingouri de aur, din care unul cu titlul de 540 şi altul de. 960, pentru a da un a. cu titlul 0,900?
Termenii problemei se aşază astfel:
adică: din lingoul cu titlul 0,960 sînt necesare 360 de părţi, iar din cel cu titlul n,540 sint necesare 60 de părţi.
ALTERARE, modificarea însuşirilor unui produs sau a unei mărfi, datorită influenţei agenţilor naturali ca: aerul, umezeala, căldura, lumina. Unele a, produc o îmbunătăţire calitativă, ca, de exemplu, învechirea vinurilor, iar altele, o pierdere parţială sau totală a însuşirilor produsului sau mărfii. —t şi avarie Voi. I.
AMANET (în capitalism), contractul prin care un debitor predă creditorului său posesiunea unui bun mobil ca garanţie a restituirii sumei împrumutate. în caz de neplata, creditorul are dreptul să vîndă bunul amanetat din preţul căruia să-şi reţină suma datorată, îndeplinind in prealabil insă formele legale. în cazul cind debitorul a achitat la scadonţă suma împrumutată, creditorul este obligat să restituie bunul amanetat. In contabili Late, întreprinderea sau persoana creditoare, care primeşte bunul amanetat, face Înregistrarea lui la contul de ordine respectiv. —> .şi gaj; garanţie Voi. I.
900
5W
AMD
10
AMBALAJ, obiectul sau materialul folosit la invelirea sau împachetarea produselor şi mărfurilor pentru a fi transportate sau ferite de pierderi sau stricăciuni în timpul transportului sau conservării lor. Ambalajul constituie o cheltuială importantă pentru întreprinderi, în special pentru cele comerciale, din care cauză acestea dau o atentie deosebită manipulării şi recuperării lor. în practica întreprinderilor se foloseşte’ o mare varietate de ambalaje. A. de circulaţie sau de desfacere se predă clientului odată cu marfa şi nu se mai reîntoarce în unitatea economică. Acest a. se vinde deci odată cu marfa. în contabilitatea unităţilor comerciale, înregistrarea se l'aoe în contul „Ambalaje11, iar la unităţile^ industriale în contul „Cheltuieli de transport-aprovizio-nareA. de investiţie îndeplineşte condiţiile mijloacelor fixe (de exemplu, cisternele, butoaiele mari şi cele de l'ier etc.). înregistrarea acestora se face în contabilitatea întreprinderilor furnizoare la contul Mijloace fixe. A. de natura obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată îndeplineşte condiţiile acestor obiecte, ca de exemplu butoaiele mici de bere, sacii de cînepă etc. înregistrarea acestora se faue în contabilitatea unităţilor furnizoare la contul Obiecte de inventar, A. de producţie folosit pentru desăvîrşirea procesului de producţie. Exemplu, cutiile de conserve* tuburile de medicamente eLc. Valoarea acestora se înregistrează în contabilitatea unităţilor economice industriale ca o cheltuială directă, spre deosebire de o. folosite în cadrul procesului de desfacere, în care caz ele se înregistrează ca o cheltuială de vinzare. La unităţile comerciale, recuperarea şi restituirea a. se face în funcţie de felul lor şi de normativele oficiale. A. de restituit, cel primit de la furnizor nefacturat şi necuprins în preţul materialelor sau al mărfurilor aprovizionate, cu obligaţia de a-1 restitui în termenele stabilite prin contract şi în condiţiile legale. Contul în afara bilanţului „Ambalaje de restituitla care se înregistrează acestea, se debitează cu preţul fixat prin contract pentru a. primite şi se creditează cu valoarea celor resLituite sau lipsă. A. de transport, care se restituie şi care circulă pe bază de vindere-cumpărare, se înapoiază furnizorilor cu care se încheie contracte speciale.
A.	de natura mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată din inventarul permanent al întreprinderii furnizoare nu se facturează în vederea încasării contravalorii lor, ci se menţionează numai cantitativ, urmînd să fie restituite obligatoriu în proporţie de 100%. Nerestituirea la termen a a. şi a cotelor de recuperare se penalizează. Evidenţa operativă Ia locul de depozitare a a. de transport, se ţine cu ajutorul „fişelor de raft“ pe fiecare fel sau grupe de a. cu rare.Lier omogen şi cu preţuri identice. La contabilitatea imitaţilor economice se ţine şi o evidenţă cantitativ-valorică. La unităţile de desfacere cu amănuntul, evidenţa analitică a a. se ţine global, valoric, la preţurile de circulaţie internă, cu ajutorul „raportului zilnic de gestiune". în cadrul serviciului comercial se ţine şi o evidenţă cantitativă pe fel de a. şi pe furnizori, precum şi o evidenţă a termenelor de restituire cu ajutorul scadenţareîor. La întreprinderile cu ridicata, cu contabilitate descentralizată pe depozite, pentru a. de natura mijloacelor fixe se ţine evidenţa atit la centrală, cît şi la depozitul care a primit a., folosindu-se conturile d& ordine.
AMBULANT, persoana care face comerţ purtînd marfa în locurile unde se află clienţii cărora le-o oferă.
AMORTIZARE (in capitalism), operaţie prin care se reconstituie un capital (la societăţile cu obiect sau durată limitată), se rambursează un împrumut pe termen lung prin prelevări anuale (anuităţi) sau periodice (lunare, trimestriale sau semestriale), se reduce valoarea înregistrată în contabilitate a unui activ, din cauza deprecierii iui, ca urmare a unei uzuri, a unui accident, ascăderii preţului, a micşorării subsLanţei. în genere, a. are loc pentru: deprecierea valorii de înregistrare a imobilizărilor,’ a mărfurilor, a materiilor prime, a produselor, a valorilor mobiliare, a creanţelor sau a clienţilor dubioşi etc.; micşorarea valorii unui element de activ în funcţie
11
de durata existenţei lui. Numită inexact şi amortisment este considerată ca fiind:
0	pierdere, o cheltuială sau o rezervă. Cînd este considerată pierdere se Înregistrează în contabilitatea întreprinderii capitaliste la contul de „Profit şi Pierdere". în acest caz, întreprinderile capitaliste condiţionează a. de rezultatele întreprinderii, ceea ■ce constituie o denaturare a realităţii. în majoritatea întreprinderilor capitaliste de producţie, a. este Insă considerată drept cheltuială de producţie şi se include în costul producţiei. în contabilitatea acestor întreprinderi, a. se înregistrează la contul: „Cheltuieli de exploatare11 sau la contul „Fabricaţii", „Culturi" etc. în cazul în care se fac a. exagerat de mari, care depăşesc valoarea efectivă a deprecierilor activului amortizat, aceste a. au caracterul de rezerve ascunse. Mărimea a. depinde de: suma ce se amortizează; durata folosirii obiectului amortizat; cota anuală a a., adică proporţia după care urmează a se repartiza anual a. Pentru stabilirea duratei obiectului amortizat şi a proporţiei după care se face a., practica întreprinderilor capitaliste foloseşte evaluarea analitică, adică a fiecărui obiect în parte, sau sintetică, adică global pe grupe mari de obiecte amortizabile. în aceste evaluări se ţine seama de: calitatea obiectului de amortizat; modul cum este întreţinut acest obiect; natura şi intensitatea lucrului ce i se cere; apariţia ulterioară a unor obiecte mai rentabile, datorită progresului tehnic. Procentul de amortizare se aplică asupra: valorii de cumpărare a bunului, valorii din ultimul bilanţ, valorii de înlocuire sau valorii iniţiale minus valoarea reziduală. în practică, acesta poate fi: constant sau variabil (crescător sau descrescător). Procentul constant se aplică, do regulă, la n. mobilierului şi a imobilelor, iar procentul variabil crescător se aplică la utilajul ■de producţie, deoarece uzura acestuia creşte pe măsura învechirii lui în producţie, întreprinderile capitaliste aplică procentul de a. asupra valorii din ultimul bilanţ, la obiectele care, pînă la urmă, deşi amortizate, au totuşi o valoare reziduală. în capitalism, procentele de a. sînt stabilite de legile fiscale şi pe baza lor se admit scăderile de impozite asupra beneficiilor.
AX COMERCIAL, perioadă de gestiune a întreprinderilor economice cuprinsă între
1	ian. şi 31 dec. al fiecărui an; pentrn calculul dobînzii, anul comercial este stabilit ia 360 de zile, iar luna de 30 de zile.
.ANALIST, persoana care face enunţul unei probleme, determină procedura ce urmează să fie folosită în vederea prelucrării datelor pentru rezolvarea problemei, alege echipamentul electronic potrivit operaţiilor de prelucrare a datelor problemei şi stabileşte modul cum va fi folosit echipamentul ales. El este un nou tip de organizator al unităţii socialiste în ce priveşte utilizarea calculatoarelor electronice. A. de sistem informaţional, persoana calificată, în măsură să examineze critic şi să facă propuneri privind raţionalizarea, perfecţionarea şi elaborarea unui nou sistem informaţional.
A.	matematician, persoană capabilă să examineze o problemă şi să o prezinte sub formă matematică în vederea rezolvării ei cu ajutorul calculatorului electronic.
ANALIZA, metodă generală de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea unui întreg (fenomen, proces sau obiect) în elementele lui componente şi pe studierea fiecăruia dintre acestea. Opusă a., dar strîns legată de ea, este sinteza. —^ şi sinteza.
A.	activităţii economice a întreprinderilor (în socialism), metodă de studiere a legăturilor reciproce dintre fenomenele care au avut loc într-o uni Lato economică cu ajutorul datelor contabile, sLatistice şi de evidenţă operaLivă pe care le prelucrează îsi vederea stabilirii felului în care au fosL îndepliniţi indicatorii cantitativi şi calitativi ai planului, a cunoaşterii factorilor care au determinat rezulLaLele obţinute, a descoperirii şi mobilizării rezervelor inLerne de care dispune întreprinderea pentru îmbunătăţirea activităţii ei; a.a,e. studiază în mod corelat fenomenele economice potrivit principiilor materialismului dialectic şt ale economiei politice socialiste. Obiectul a.a.e. a î. socialisto îl formează, în primul rînd, procesele do îndeplinire
AKA
12
a planului naţional unic de dezvoltare a economiei naţionale. în conţinutul a. se cuprind: scoaterea la iveală a factorilor pozitivi şi negativi care au influenţat mersul îndeplinirii planului; aprecierea pe această bază şi elaborarea măsurilor pentru scoaterea în evidenţă şi folosirea rezervelor interne, pentru înlăturarea lipsurilor şi pierderilor; verificarea sistematică a înfăptuirii acestor măsuri. Spre deosebire de metodă, procedeul tehnic de a, constituie mijlocul de verificare, de prelucrare şi de calcul al indicatorilor în funcţie de specificul întreprinderilor studiate, precum şi mijlocul folosit la întocmirea graficelor şi tabelelor analitice. A. foloseşte o serie de metode şi procedee tehnice specifice, cu ajutorul cărora îşi realizează obiectul: între acestea, metoda stabilirii factorilor care acţionează asupra unui fenomen economic; metoda măsurării influenţelor diferiţilor factori, comparaţia, procentul, coeficientul, media, gruparea. în metoda măsurării influenţelor diferiţilor factori,
a.	foloseşte penlm separarea influenţei modificării fiecărui factor fie metoda substituirilor in lanţ, fie metoda diferenţelor, care este de fapt o simplificare a primei metode. în metoda substituirilor în lanţ, apare variaţia succesivă a fiecărui factor, ceilalţi factori rămîn constanţi. Pentru determinarea influenţei, factorii sînt aşezaţi în ordinea de condiţionare a lor, după sensul economic, după care substituirile se fac succesiv, iar unul din factori rămîne subsLituit. In tehnica a. se foloseşte şi metoda balanţelor cu ajutorul căreia se dezvăluie influenţa fiecărui element în care, între factorii fenomenului analizat, există relaţie de sumă şi diferenţă. Balanţele stabilesc, pe de o parte, resursele, iar pe de alta, consumul. Izvoarele u. sînt: datele de plan privind sarcinile întreprinderii în perioada analizată şi datele din cadrul evidenţei economii e (i.ur_t;il-i!e, statistice şi operative). A. bilanţului, partea componentă cea mai imporLantă a studiului acLivităţii economice a întreprinderilor care au ca obiect examinarea multilaterală şi compararea cu rezultate eficiente a elementelor de activ şi de pasiv ale întreprinderilor economice, aşa cum sînt prezentate 111 cuprinsul bilanţului. Pentru a.l>. se impune ca acest document să fie complet, adică să cuprindă toate sumele şi posturile care interesează pe cercetători; să fie ordonat, adică toate posturile să fie înscrise in ordinea stabilită; să fie clar, adică nomenclatura conturilor să nu dea naştere la interpretări greşite; să fie exact, adică posturile din b. să concorde cu datele din contabilitate, sau din inventar iar evaluările să fie juste şi bazate pe preţuri reale. Analiza 1». nu se limitează numai la aspectele de corelare dintre grupele de acliv şi de pasiv, ci se exlinde şi la alte probleme, pentru care ea poate îmbrăca mai multe forme şi anume: de analiză, orizontală, cînd se are în vedere, la analiza dinamicei mijloacelor şi surselor economice, corelarea grupelor şi posturilor de pasiv prin compensarea datelor de la începutul şi sfirşitul anului; analiza mijloacelor circulante în comparaţie cu normativul minim; modul de utilizare a creditelor bancare etc.; de analiză verticală, cînd cercetarea grupelor de activ şi de pasiv se facc-separat in vederea determinării lor in totalul activului şi pasivului, precum şi a modificărilor intervenite; de analiză combinată (orizontală plus verticală) cînd se imprimă analizei b. 1111 caracter complex, se efectuează în vederea determinării modului de utilizare a mijloacelor economice în totalitatea lor, precum şi a rezultatelor şi a cauzelor acestora. Aceste analize se mai pot prezenta şi sub forma analizei independente a grupelor de ib. sau de analiză corelată a indicatorilor sintetici cu datele din siLuaţiile anexe ale bilanţului anual. —> şi bilanţ; delicte de bilanţ.
A.	contabilă, metodă de analiză ştiinţifică bazată pe principiile logicii, cu ajutorul căreia se examinează o operaţie economică, în vederea stabilirii conturilor corespondente, în debitul şi creditul cărora urmează a se înregistra concomitent şi cu aceeaşi sumă acea operaţie. Potrivit principiilor logicii, în această analiză se porneşte de la elementele cunoscute pentru a se ajunge la aflarea celor necunoscute, folosind în acest, scop: raţionamentul, silogismul şi regulile de funcţionare a conturilor. Ordinea în care se face această a. este următoarea: se determină natura operaţiei economice (cumpărare, vînzare, încasare, plată etc.); efectele pe care le produce operaţia in elemenLelo mijloacelor şi surselor întreprinderii; caracterul de activ sau de pasiv
13
AAN
al elementelor care se modifică, datorită operaţiei economice analizate; se stabir leşte denumirea elementului (mijlocului sau sursei) modificat şi deci contul la care se Înregistrează operaţia; se aplică regula de debitare şi de creditare a conturilor, pentru precizarea conturilor în care se face înregistrarea operaţiei analizate. Metodă introdusă de Prof. Dr. C. G. Demelrescu în „Tratatul de Contabilitate, voi. I, editura Soeec, Bucureşti, 19-17. A. numerică, constă în studierea problemelor exprimate sub fermă matematică cu scopul de a obţine soluţii optima sau de a descoperi erorile.
A.	şi proiectarea prelucrării automate a datelor financiar-conlabile, trecerea la prelucrarea automată a datelor fînanciar-contabile presupune o activitate laborioasă şi comportă parcurgerea mai multor etape. LiLeratura de specialitate si practica înregistrată pînă în prezent în domeniul prelucrării automate a datelor au omologat în principal următoarele etape: I. Studiul de oporLunitate; II. Proiectarea generală (de concepţie) a noului sistem; III, Proiectarea de detaliu a noului sistem; IV. Implementarea şi menţinerea în funcţiune asisLemului proiectat. în cadrul fiecărei etape sînt grupate activităţile relativ omogene, în subetape. Rezultatul activităţii desfăşurate în cadrul fiecărei etape şi subetape se materializează într-un proiect de sistem informatic care constituie documentaţia tehnică pentru beneficiarul de proiect şi centrul de calcul care urmează să exploateze sistemul. Pentru elaborarea conţinutului proiectului prezentăm în cadrul fiecărei etape activităţile şi documentele în care se concretizează aceste activităţi, respectiv metodologia de analiză şi proiectare a unui sistem informatic. I. în cadrul etapei de elaborarea studiului de oportunitate se pregătesc mai întîi condiţiile organizatorice: —se alege, se dimensionează şi se numeşte prin decizia conducerii unităţii socialiste colectivul care va elabora studiul de oportunitate. Colectivul poate fi din arară sau din. întreprindere. Din colectiv se recomandă să facă parte specialiştii care cunosc foarte bine sistemul informaţional financiar-contabil existent şi, pe uit posibil, persoane cu funcţii de răspundere pentru a avea şi calitatea de a decide in legătură cu descrierea corectă a sistemului şi punerea în evidenţă a neajunsurilor; se stabileşte locul unde va lucra colectivul; se alcătuieşte un plan de muncă prin care sînt repartizate sarcinile membrilor colectivului. Odată colectivul constituit şi repartizate sarcinile pe fiecare membru, colectivul procedează la: culegerea materialului documentar: cadrul legal care reglementează problemele sistemului informaţional în general şi pe compartimentele sale; literatura de specialitate în care se generalizează experienţa cea mai avansată privind organizarea sistemului informaţional şi informaţii privind cele mai nui realizări în legătură cu culegerea, transmiterea, memorarea şi prelucrarea datelor folosind diferite variante de configuraţii de echipamente de calcul; face cunoştinţă cu cadrul general de organizare şi funcţionare a sisLemului informaţional financiar-contabil, prilej cînd conducătorii compartimentelor pun in evidenţă şi principalele neajunsuri ale sistemului existent. Tot cu acest prilej se definesc obiectivele documentării, compartimentele funcţionale implicate in realizarea sistemului informaţional, beneficiarii do informaţii şi se alege metodulogia de analiză şi proiectare. După aceste măsuri organizatorice se consideră pregătite premisele pentru trecerea la elaborarea studiului de oportunitate. Elaborarea propriu-zisă a studiului de oportunitate începe cu: elaborarea şi studiul organigramei structurii organizatorice a unităţii socialiste, a funcţionalităţii compartimentelor de organizare, pe baza cadrului legal de înfiinţare şi de funcţionare a acesteia. Organigrama constituie totodată un ghid pentru colectivul care elaborează studiul de oportunitate, în procesul activităţii sale; divizarea sistemului informaţional riuanciar-contabil după criteriile: funcţionalităţii organizatorice, a omogenităţii activităţilor, a impulsului (caro poate fi o nouă comandă etc.); organizării fluxului procesului tehnologic etc., procedîndu-se la descrierea activităţilor desfăşurate, lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil in caro se concretizează activităţile, frecvenţa, termenele de predare a lucrărilor, mijloacele de calcul folosite (sub aspectul calitativ al performanţelor de calcul) şi personalul antrenat în realizarea sistemului (sub aspectul numărului de persoane,
ANA
14
al studiilor, încadrării tarifare); se studiază fluxul şi circulaţia documentelor sistemului informaţional financiar-contabil, culegîndu-se din fiecare document un exemplar completat cu toate datele, aşa cum se procedează la data efectuării studiului» concretizîndu-se într-o organigramă a sistemului de prelucrare; se stabileşte apoi volumul datelor care se culeg şi se prelucrează in cadrul sistemului informaţional financiar-contabil existent pentru a căpăta imaginea asupra dificultăţii, complexităţii şi cerinţelor de execuţie a lucrărilor. Pe baza datelor culese privind activităţile menţionate se procedează la analiza critică a sistemului informaţional financiar-contabil existent. Critica vizează: obiectivele sistemului; mijloacele şi procedurile cu care se realizează sistemul respectiv, echipamentul folosit, procedurile de calcul şi personalul; costul sistemului. Cu privire la obiectivele sistemului informaţional financiar-contabil existent este necesar să se scoată .în evidenţă insuficienţa informaţiilor existente în sistem, ceea ce face ca multe decizii să nu fie fundamentate ştiinţific corespunzător, prisos de informaţii; paralelisme în evidenţă şi circulaţia documentelor, aspecte care pot afecLa calitatea şi eficienţa conducerii. Critica se întemeiază pe confruntarea realităţilor despre sistemul informaţional financiar-contabil existent cu cadrul legal şi cu cerinţele formulate de conducerea unităţi) socialisto. Cu privire la mijloacele şi procedurile cu care se realizează sistemul informaţional financiar-contabil existent, critica vizează: gradul de mecanizare şi automatizare a lucrărilor de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor; dacă sînt folosite echipamente adecvate gradului de complexitate al prelucrării, dacă se exploatează echipamentele de calcul la capacitatea şi performanţele lor, în cîle schimburi esle organizată exploatarea echipamentului, dificultăţi în exploatarea şi întreţinerea în exploatare a echipamentului; dacă procedurile folosite în exploatarea echipamentului sînt cele la nivelul performanţelor lor, costul echipamentului şi întreţinerii lui. Iar în ceea ce priveşte personalul se stabileşte dacă sînt respectate normele ele încadrare; dacă personalul este folosit în conformitate cu prevederile legale (grad de pregătire, încadrare tarifară, executare de lucrări etc.). Cu privire la costul sistemului se estimează cheltuielile cu: retribuţia, asigurări sociale, impozite, alocaţia de stat pentru copii, a personalului; amortizarea echipamentului de culegere, transmitere, prelucrare a datelor, a mobilierului şi localului; întreţinerea echipamentului; materialele folosite (hîrtie, indigo etc.); cheltuieli cu telefonul, poşta, lelex etc.; cota-parte din cîielLuielile generale ale întreprinderii (iluminat, încălzit etc.). Pe baza criticii sistemului informaţional financiar-contabil existent, a cadrului legal şi a cerinţelor formulate de conducerea unităţii socialiste se poate Lrece la definirea obiectivelor viitorului sistem care poate viza: modificarea obiectivelor; mijloacelor şi procedurilor; modificarea ambelor, trecerea la un sistem nou de prelucrare a datelor. în cazul cînd conducerea ia decizia de trecere la un nou sistem de prelucrare a datelor, la un sistem automatizaL, stabileşte obiectivele acestui sistem, prezintă posibilităţile financiare, iar colectivul de informaticieni, în funcţie de obiectivele şi posibilităţile financiare, stabileşte variante de configuraţii, de echipamente de calcul, restricţiile, avantajele şi dezavantajele fiecărei variante, făcînd totodată
o	evaluare a costului noului sistem în diferite variante, oferind astfel conducerii unităţii posibilitatea de opţiune pentru una din variante în concluziile studiului de oportunitate. II. Trecerea la etapa a Il-a de proiectare generală a noului sistem este precedată, de asemenea, de unele măsuri organizatorice, de alegerea şi dimensionarea colectivului de analiză şi proiectare a noului sistem; stabilirea locului de lucru; elaborarea planului de muncă şi repartizarea sarcinilor, responsabilităţilor şi termenelor de execuţie. Colectivul constituit, numit prin decizia conducerii, care poate 1'i acelaşi care a elaborat studiul de oportunitate, lărgit cu specialişti în informatică, sau unul nou, procedează în prealabil la: o documentare cu privire la critica sistemului informaţional existent şi opţiunea privind varianta viitorului sistem, cunoaşterea temeinică ’a cadrului legal privind conducerea unităţii studiate, şi a cerinţelor formulate de conducere faţă de viitorul sistem, în consecinţă împreună
15
AAJV
cu conducerea unităţii definitivează obiectivele noului sistem. Pe baza obiectivelor noului sistem în continuare se procedează la definirea modelelor de lucrări ale sistemului informalional financiar-contabil pe care sistemul informatic le va furniza la ieşire şi a algoritmilor de calcul pentru informaţiile care vor rezulta din calcul. Modelele de ieşiri sînt analizate din punctul de vedere alstrucLurii de informaţii conţinute, definindu-se mulţimea informaţiilor de ieşire şi a datelor de intrare pe baza cărora se vor obţine toate informaţiile de ieşire. în felul acesta se asigură ea lu intrare să figureze date* riguros determinate ca necesare pentru obţinerea tuturor informaţiilor de ieşire. Apoi datele de intrare sînt structurate după criteriul duratei _de valabilitate 111 date care se modifică dc la un înument la altul, date norepetitive (R) şi date care nu se modifică o perioadă de timp mai îndelungată, data repetiLive (R), în fişiere variabile şi, respectiv, permanente. Fiecare categorie de fişiere astfel determinată se grupează în continuare după criterii de apartenenţă a atributelor la descrierea unui mijloc economic, sursă, proces economic, persoană fizică sau juridică, natura operaţiilor economico, felul documentului primar etc., obţinîndu-se astfel mulţimea fişierelor variabile şi permanente. Mulţimea datelor do intrare, identificată şi structurată, este supusă activităţii de codificare in vederea economisirii spaţiului do memorie (internă şi externă}’, a operativităţii şi rapidităţii culegerii, transmiterii, memorării, găsirii, regăsirii şi prelucrării. Pe baza structurii de date de intrare din fişiere şi a codificării lor se determină conţinutul şi forma modelelor de documente de intrare (documente sursă de date). AsLfel stabilite, ieşirile şi intrările sistemului, se întocmeşte o listă a modelelor (situaţiilor) de ieşire şi a documentelor de intrare. Etapa de proiectare generală a noului sistem financiar-contabil se încheie prin alcătuirea organigramei generale a sistemului proiectat, in care se figurează intrările (documentele sursă de intrare), sistemul de prelucrare, ieşirile /(situaţiile) pe care le va furniza sistemul şi beneficiarii de situaţii (destinatarii situaţiilor). Sistemul general este structurat in unităţi funcţionale după criterii privind: frecvenţa întocmirii situaţiilor, participarea aceloraşi fişiere, volumul dateior de prelucrat etc., slabilindu-se ordinea de prioritate a proiectării în continuare a acelor unităţi funcţionale caro prezintă avantaje imediate. ConcomiLenL se stabileşte configuraţia do echipament de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor, precum şi sistemul de operare corespunzător. III. Proiectarea de detaliu se concretizează în proiectul de lucru (execuţie) al sistemului. în cadrul acestei etape se face analiza de detaliu a fiecărei unităţi funcţionale, stabilindu-se: organigrama de sistem a prelucrării dalelor (lanţul de prelucrare) ordonînd activităţile de prelucrare ţinînd seama de tipurile de suporturi alese, modalităţi optime de organizare şi exploaLare a fişierelor de date, proiectînd machetele de organizare a datelor fişierelor la nivelul suporturilor, inventariind in final totalitatea fişierelor pentru realizarea fiecărei unităţi funcţionale. în continuare, fiecare unitate funcţională este decupată în unităţi de prelucrare şi fiecare unitate de prelucrare este supusă analizei de detaliu stabilindu-se organizarea unităţii de prelucrare (fişierele de inLrare, de ieşire şi programele de prelucrare). Fiecare i'işier de date este descris, după care se întocmeşte schema logică de program, eventual tabele de decizii, po baza cărora se scrie programul de prelucrare pentru fiecare unitate do prelucrare, în limbajul de programare adecvat specificului calculelor de realizat cu calculatorul electronic. Programul scris se rulează, se verifică şi se testează înainte de a 1'i dat în exploatare. Prin programul testat se încheie etapa de proiectare de detaliu. IV. Implementarea şi exploatarea sistemului de prelucrare automată a datelor rinaneiar-contabile constituie etaţa cu care se încheie activitatea de analiză şi proiectare a unui sistem informatic. Prin implementare, sistemul informatic este pus in stare de operare. Această etapă presupune un şir de măsuri organizatorice: pregătirea utilizatorilor prin informarea ior asupra modului de funcţionare a sistemului şi sarcinile ce le revin pentru a asigura buna funcţionare a sistemului (în principal să furnizeze datele de intrare şi pe baza ior să primească şi să valorifice situaţiile de ieşire). Pregătirea programatorilor este
ANA
menită să asigure exploatarea programelor elaborate, actualizarea acestora, dezvoltarea şi perfecţionarea pe mai departe a sistemului. Pregătirea operatorilor esLe menită să asigure buna exploatare a posibilităţilor configuraţiei sistemului. Concomitent cu pregătirea personalului menţionat se iau măsuri de pregătire a localului, procurarea, instalarea şi tesLarea echipamentului. Odată pregătit personalul şi echipamentul, se treco la culegcrea şi pregătirea datelor, conversia fişierelor şi programelor, creindu-se astfel condiţiile de dare în funcţiune la utilizator a sistemului informatic proiectat. Sistemul informatic proiectat poate fi dat în funcţiune în două moduri: la terminarea integrală a proiectului abandonîndu-se vechiul sistem sau succesiv pe măsură ce se termină analiza do detaliu a fiecărei uniLăţi funcţionale şi de prelucrare. Primul caz prezintă incertitudine pentru conducere dacă sistemul proiectat nu va funcţiona corect, avînd o seamă de lipsuri, aceasta va fi lipsită de informaţii pentru luarea deciziilor pînă la corectarea erorilor şi depanarea sistemului. Al doilea mod prezintă avantajul că sistemul este verificat concomitent cu cel existent care funcţionează în paralel. Acest mod însă este mai costisitor prin faptul că un timp trebuie să funcţioneze două sisteme, prezintă mai mare certitudine şi termen de comparaţie pentru conducere. Concomitent şi mai ales după o perioadă de 1—2 ani de funcţionare a sistemului informatic se recomandă o analiză a eficienţei sistemului pentru a vedea dacă s-au realizat toate obiectivele propuse, cum se valorifică informaţiile furnizate de sistem şi posibilităţile de perfecţionare şi dezvoltare a acestuia. A. sistemului informaţional financiar-contabil. —* şi Analiza şi proiectarea prelucrării automate a datelor financiar-contabile; Organizarea şi conducerea analizei sistemului informaţional financiar-contabil.; A. valorii, tehnică de a gîndi logic, folosită în reproiectarea de produse, proiectarea de produse noi, de procese tehnologice şi de prestări de servicii prin intermediul căreia se urmăreşte să se introducă Ia nivelul roncepţiei acele metode, cunoştinţe şi atitudini capabile să orienteze către soluţiile tehnico cele mai economice, iar produsele reproiectate sau proiectaLe să satisfacă cit mai deplin necesităţile sociale în general şi cele aJv beneficiarilor, Sn special. Analiza valorii poate fi aplicată prin asimilare şi la proiectarea de sisteme de culegere, transmitere şi prelucrare automată a datelor fiminciar-contabile în vederea obţinerii de informaţii pentru conducere. Obiectivul fundamental al aplicării organizate a analizei valorii îl constituie creşterea eficienţei producţiei respectivelor produse /informaţii exprimată prin raportul dintre valoarea de întrebuinţări) cit mai mare şi cheltuielile de fabricaţie a produsului' (costul) cît mai scăzute. Aceasta deoarece 75—30% din cheltuielile de fabricaţie a produselor/de prelucrare a datelor în vederea obţinerii informaţiilor, sînt determinate din proiectare, iar defecţiunile din proiectare nu pot fi înlăturate prin măsuTi de organizare a producţiei, a locurilor de muncă etc. Creşterea eficiente^ se poate obţine prin mai multe căi: creşterea valorii de întrebinnţare a produsului/informaţiei concomitent cu scăderea costului (soluţia optimă, cea mai dorită); reducerea cheltuielilor de fabricaţie/de prelucrare a datelor, cu menţinerea intactă a valorii de întrebuinţare a produsului/informaţiei şi invers; creşterea valorii de întrebuinţare a produsului/ informaţiei, concomitent cu o creştere mai mică a costului. Ca obiective secundare se menţionează: generalizarea unor soluţii recunoscute, optime din punct de vedere economic pentru toate produsele /informaţiile existente sau viitoare ale întreprinderii; crearea unei noi atitudini în întreprindere cu privire Ja aspectele economice ale construcţiei produselor/informaţiilor şi cu privire la legăturile dintre compartimentele funcţionale ale întreprinderii; scoaterea în evidenţă a punctelor slabe in organizarea întreprinderii care sporesc cheltuielile. Utilizarea analizei valorii contribuie totodată la descoperirea şi înlăturarea unor cauze care generează cheltuieli suplimentare în activitatea colectivelor de proiectare: cunoştinţe tehnice de specialitate insuficiente, eronate, depăşite; necunoaşterea costurilor diverselor variante de soluţii; necunoaşterea celor mai noi şi eficiente realizări; adoptarea unor variante de soluţii insuficient studiate din lipsa de timp; lipsa de inventivitate din lipsa de
17
ANA
cointeresare sau din lipsă de stimulare a comportamentului de creativitate; adoptarea de soluţii provizorii care se menţin apoi timp îndelungat; folosirea unor coeficienţi de siguranţă exageraţi; manifestarea unei aLitudini tehniciste „superioare'1 şi de ignorare a aspectelor economice în proiectarea produselor/informaţiilor; atitudine retrogradă faţă de promovarea progresului; orgoliul „superiorităţii" personale manifestat prin neconsultarea şi a altor specialişti care ar putea oferi soluţii mai bune etc. Folosirea analizei valorii conduce în medie la reducerea costului produsului /informaţiei de minimum -0%, recuperarea cheltuielilor ocazionate de întocmirea studiilor 1000%, nu necesită mijloace speciale decit cunoaşterea metodologiei. Aplicarea analizei valorii presupune parcurgerea următoarelor etape: informarea; analiza funcţională; cercetarea soluţiilor; implementarea soluţiilor. în cadrul etapei de informare se culeg şi se studiază totalitatea informaţiilor de ordin tehnic şi economic privind necesităţile sociale cărora trebuie sărăspundâprodusul/informaţia şi beneficiarii potenţiali ai respectivului produs. De exemplu în cazul unui produs c	vor fi culese informaţiile: tema de proiectare; STAS; norma internă; caiet de sar-
î	cini; principalele caracteristici de calitate şi performanţe, fişe tehnologice, desene
\ ,	de execuţie, seria de fabricaţie, beneficiarii interni şi externi, restricţii de fabricaţie
'--N^.jropuse (je unii beneficiari; costuri de fabricaţie; preţul de livrare; comportarea în ;■-XWpxploatare, informaţii tehnico-economice despre produse similare fabricate în străi-■"Ar-. nătate etc. Cînd produsul este o informaţie/un ansamblu de informaţii financiar-^\r\ contabile în legătură cu aceasta/acesta se vor culege: tema de proiectare; metodo-logia actuală de obţinere a informaţiei/ansamblului de informaţii, principalele carac-ţeristici de calitate şi performanţe {grad de exactitate, volumul datelor prelucrate, Xz	frecvenţa de furnizare a informaţiei, restricţii impuse de beneficiari); costul obţi-
t' ' nerii informaţiei (materialo, manopera, amortizarea echipamentului de caicul, ^	cheltuieli de regie, evenLuale anomalii în privinţa costului, beneficiarii de infor-
f	maţie şi măsura în care este valorificată informaţia în procesul de decizie
L ' financiar-contabilă sau alte decizii în sistemul de conducere al unităţii socia-liste. Analiza funcţională se desfăşoară pe faze: 1. determinarea nomenclatorului de funcţii şi caracteristici funcţionale care presupun indentificarea şi definirea corectă
1	a funcţiilor cu precizarea naturii funcţiilor (de bază sau auxiliare), cit şi menţionarea
funcţiei /funcţiilor de bază pe care le condiţionează funcţiile auxiliare. în cazul cînd i.	produsul este o informaţie/ansamblu de informaţii, determinarea nomenclatorului
de funcţii şi caracteristici funcţionale au în vedere funcţiile îndeplinite de informaţia respectivă (de a asigura integritatea proprietăţii socialiste, de a asigura folosirea raţională, optimă a mijloacelor economice, de a fundamenta ştiinţific una sau mai multe decizii etc.; 2. dimensionarea tehnică a funcţiilor, adică măsurarea nivelului de realizare a unei funcţii cu ajutorul unei unităţi de măsură specifice, pentru a compara cu necesităţile sociale. în cazul cînd produsul este o informaţie /un ansamblu de informaţii, dimensionarea tehnică a funcţiilor înseamnă găsirea unei unităţi de măsură prin care să se poală aprecia cîte din necesităţile sociale au fost realizate cu ajutorul funcţiilor informaţiei respective. în ce măsură deciziile fundamentate pe baza informaţiilor au asigurat eficienţa economică maximă; 3. determinarea ponderii funcţiilor în valoarea de întrebuinţare a produsului are în vedere numai funcţiile de bază şi ca scop să ierarhizeze funcţiile după contribuţia (importanţa) pe care o aduc la realizarea valorii de întrebuinţare a produsului. Se face cu ajutorul unei matrice cu dublă intrare, în care funcţiile sînt comparate şi cotate două cite două după cum urmează: se atribuie 2 (două) puncte funcţiei considerată mai importantă, 0 (zero) puncte celei mai puţin importante şi cîte 1 (un) punct ambelor funcţii cînd se consideră de importanţă egală. însumarea punctajului obţinut de fiecare funcţie şi transformarea acestuia în procente permit măsurarea ponderii funcţiilor în valoarea de întrebuinţare a produsului/ informaţiei şi efectuarea unor alte comparaţii ulterioare. Se recomandă,'pentru exactitatea aprecierii, ca matricea să fie completată simultan şi de beneficiarii'de'produs/informaţie. în urma prelu-
ANA
18
crării tuturor variantelor se obţine o matrice rezultantă, cu care se operează în conLinuare fără riscul unor erori care să deformeze aprecierea reală; 4. dimensionarea economică a funcţiilor presupune identificarea şi stabilirea cheltuielilor de fabricaţie/de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor necesare obţinerii produsului/informaţiei. Se realizează cu ajutorul unei matrice dreptunghiulare unde pe linii so înscriu toate componentele costului iar pe coloane se înscriu funcţiile produsului. Costal fiecărui element ce constituie o linie a matricci va fi repartizat pe funcţie (funcţiile) la realizarea căreia contribuie. Repartizarea se face pe bază de considerente tehnice sau proporţional cu ponderile funcţiilor respective. La sl'irşit se însumează costurile rezultate pe fiecare coloană obţinîndu-se astfel dimensiunea economică sau costul fiecărui funcţii, care se va putea exprima in procente faţă de costul total al fabricaţiei produsului /informaţiilor. Costurile funcţiilor ar fi bine să fie defalcate în cheltuieli cu materiale, manopera, amortizarea etc., lucru ce permite construirea unei diagrame din care să rezulte pentru fiecare funcţie în parte care este ponderea fiecărei cheltuieli, ceea ce poate sugera direcţii concrete de acţionare ; 5. evoluarea critică a funcţiilor are menirea să: a) identifice funcţiile inutile parţial sau total ale unui produs/informaţiei. Este considerată o funcţie de bază inutilă total dacă nu este cerută de nici unul din beneficiari şi inutilă parţial dacă este solicitată numai de o parte din beneficiarii produsului/informaţiei. Este considerată o funcţie auxiliară inutilă dacă nu condiţionează realizarea vreunei alle funcţii a produsului/informaţiei; b) prin raportarea dimensiunilor tehnice ale funcţiilor Ia necesităţile sociale reale să identifice acele caracteristici funcţionale care sint supradimensionate tehnic antrenind, în consecinţă, şi costuri mai mari de realizare, cit şi a celor subdimensionate tehnic care conduc la o calitate a produsului / informaţiei sub nivelul cerut de beneficiari; c) prin compararea ponderii funcţiilor in valoarea de întrebuinţare, cu ponderea lor în costurile de realizare se idenLifică disproporţiile dintre costurile de realizare a unor funcţii (dimensiunile economice) şi importanţa lor exprimată prin contribuţia (ponderea) la valoarea de întrebuinţare a produsului/informaţiei. Punerea în evidenţă a funcţiilor supradimensionate economic se face cu ajutorul unor diagrame în care se reprezintă cu ajutorul procentelor două curbe: o curbă descrescătoare a ponderii funcţiilor de bază cu valoarea de întrebuinţare şi o curbă a costurilor funcţiilor de bază la caro s-au adăugat costurile funcţiilor auxiliare ce condiţionează realizarea acestora. Punctele de pe curba costurilor care depăşesc curba ponderilor funcţiilor în cadrul valorii de întrebuinţare a produsului/informaţiei ne dezvăluie funcţiile de bază sau auxiliare ce antrenează cheltuieli mari (nejusLificatc) pentru realizarea lor; d) evaluarea teoretică a funcţiilor are în vedere masa de maLenal necesar penLrti realizarea funcţiei determinată prin calcule pentru a stabili costul teoretic al funcţiei care urinează a fi comparat cu costul efectiv. în urma analizei funcţionale complete pot rezulta: funcţii inutile total sau parţial, funcţii supradimensionate tehnic, funcţii supradimensionate economic, in cadrul etapei de cercetare a soluţiilor în prealabil se efectuează critica temei de proiectare care poate fi completată sau reformulată; se reactualizează nomenclatorul de funcţii, prin eliminarea unor funcţii inutile total, sau adăugarea de noi funcţii. Dacă intervin modificări în cadrul funcţiilor de bază stabilite iniţial se recalculează ponderea funcţiilor in valoarea de întrebuinţare a produsului. Numai după efectuarea acestor operaţii se trece la căutarea de noi soluţii care pot viza concepţia de ansamblu a produsului, concepţia unor subansamble etc. Pentru cercetarea soluţiilor se pot folosi mai multe metode: Breinstorming, analize morfologice, chestionarul. în cadrul metodei Breinstorming, membrii echipei de proiectare in cadrul şedinţei sînt stimulaţi a emile cit mai multe păreri, fără a fi criticate sau evaluate. Metoda analizei morfologice permite obţinerea unui număr mare de soluţii de realizare a unor funcţii ale produsului, care, prin eliminarea combinaţiilor incompatibile, permit alegerea variantei celei mai bune. Metoda chestionarului, printre răspunsuri primite: pot rezulta soluţii multiple de reducere a costurilor şi îmbună-
19
ANA
lăţire funcţională a produsului. Soluţiile reţinute sînt evaluate folosind una din metodele: evaluarea-selectarea după avantaje şi dezavantaje; evaluarea-selectarea după nivelul satisfacerii funcţiilor. 4. Implementarea are loc direct sub conducerea unităţii socialiste. După ce au fost evaluate şi selectate soluţiile care produc modificări în concepţia iniţială a produsului /informaţiei se procedează la detalierea fiecărei soluţii sub aspectul conţinutului şi condiţiilor de aplicare necesare, reactualizarea matricei de dimensionare economică a funcţiilor ca urmare a modificărilor adoptate, calcularea eficienţei economice a produsului roproiectat, aprobarea acestora de către conducerea unităţii socialiste, elaborarea unui plan de aplicare a soluţiilor aprobate de conducere, urmărirea modului de îndeplinire a planului şi asigurarea asistenţei tehnice necesare. După aplicarea soluţiilor se întocmeşte un bilanţ al rezultatelor obţinute prin construirea unei noi diagrame de comparare a costurilor cu importanţa funcţiilor pentru a pune în evidenţă rezervele de viitor.
ANALOGIC, termen asociat cu calculatorul electronic analogic, care efectuează calcule pe baza mărimilor fizice alimentate continuu. Rezultatele calculelor sînt menite să regleze, de regulă, procesele Lehnologice de producţie.
ANEXĂ LA BILANŢ, document conţinînd informaţii care detaliază şi aprofundează aspectele activităţii economico-financiare a unităţii economice faţă do cele relatate sintetic în bilanţ, întocmit în scopul analizei economico-financiare. Metodologia unitară pe economia naţională de întocmire a bilanţului sLabile.şte şi anexele la bilanţ. După conţinutul de informaţii, anexele la bilanţ se împart în: anexe comune Luturor ramurilor economiei naţionale şi anexe specifice ramurii. Anexele comune sînt: Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli: cap. II „Fondurile proprii, creditele şi destinaţia lor“, cap. III „Vărsăniinte la buget" şi cap. IV „Restituirea fondurilor băneşti primite de la societate"; repartizarea beneficiilor; Mijloace circulante şi surse dt* finanţare; Viteza de rotaţie a mijloacelor circulante: Investiţii; Pierderi din rebuturi şi alte cheltuieli neeconomicoase; Pagube materiale; Cheltuieli admi-nisLrativ-gospodăreşti şi indirecte; Cheltuieli ce se suportă direct din rezultatele financiare. între anexele specifice, cu titlul de exemplu pentru întreprinderile comerciale menţionăm: bugetul de venituri şi cheltuieli: cap. I „Veniturile, cheltuielile şi rezultatele întreprinderii" şi cap. II Date informative; cheltuieli de circulaţie —► şi bilanţ.
ANGRO (En Gros) (in capitalism), comerţ cu ridicata, cu toptanul, în care vinzarea de mărfuri se face în cantităţi mari. Se practică în special în comerţul de import şi de export. (în socialism) Vînzare cu ridicata în cantităţi inari, de regulă unităţi comerciale specializate ţie produse alimentare, chimice, ca ridicata,
ANGROSIST (in capitalism), comerciant care face cumpărări şivînzări de mărfuri.
ANIMALE DE LABORATOR (de experienţă), crescute şi utilizate de institutele de cercetări ştiinţifice în activitatea lor. Exemplu, şoareci, şobolani, cobai, iepuri etc. în contabilitatea acestor institute, animalele de laborator se înregistrează la preţ de aprovizionare efectiv sau la costul do producţie pentru cele obţinute din producţie proprie. Cheltuielile de întreţinere şi de creştere a animalelor se înregistrează în contul „Cheltuielile activităţilor auxiliare" de unde, lunar, pe măsura sacrificării animalelor, se virează în contul Cheltuielile activităţii de bază sau în contul Cheltuielile comune alo secţiei sau ale sectorului (laboratorului), după caz. Evidenţa acestor animale se iine în contul de] activ, Animale de laborator: în debit se înregistrează animalele achiziţionate sau născute, iar în credit, cele vînduLe, sacrificate, constatate
APA
20
lipsă sau moarte. A. de producte şi de reproducţie Iac parte din categoria mijloacelor circulante. De la ele, în timpul vieţii lor, se obţin produse şi produşi (tineret animal). Sînt considerate mijloace tise. A. de tracţiune (greşită este expresia animale de muncă), a căror producţie o formează serviciile de transport sau în agricultură: arat, semănat etc. Sint considerate mijloace lixe. în întreprinderile agricole fac parte din turma de bază a întreprinderii. Contabilitatea animalelor de tracţiune se line după aceleaşi reguli ca şi a celorlalte mijloace fixe. A. de producţie şi reproducţie, cele folosite pentru reproducţia turmei de bază. A. tinere şi animalele la îngrăşat se cresc pentru prăsilă şi pentru îngrăşat. în această categorie se cuprind şi al care sînt trecute din grupa a. de tracţiune şi de producţie în grupa celor destinate a fi ingrăşate. în sectorul agricol, animalele tinere sînt destinate să refacă şi să lărgească turma de bază. în industrie, ele se cuprind în grupa mijloacelor circulante şi sînt destinate ca materie primă fabricilor de conserve do carne. înregistrarea acestor a. se face la costul lor atît la debitare, cît şi la creditare.
ANSAMBLU ELECTRONIC DE CALCUL, un număr determinat de aparate şi dispozitive conectate cu calculaLorul electronic, cu ajutorul căruia şi pe baza unui program se pot executa automat un mare număr de operaţii de citire, numărare, calcul şi scriere fără intervenţia omului. —> şi sistem electronic de calcul.
ANTECALCUL, calculaţia de plan a costului, care se întocmeşte în economia socialistă pe perioade (de obicei anual) şi po produse, înainte de începerea activităţii de producţie şi de efectuare a cheltuielilor, pe baza normelor de consum de materii şi materiale, a normelor de muncă. A. are drept scop determinarea costului planificat al producţiei, a preţului de aprovizionare etc.
ANTECALCULAŢ1E, se foloseşte în calculaţiile de plan şi de deviz. în preţul ante-calculat se cuprind toate cheltuielile pînă la locul de îndeplinire a clauzelor contractuale, după care se mai adaugă şi cota de beneficiu a întreprinderii.
AFAUTENENŢA, operaţie in teoria mulţimilor prin care se notează dacă un element aparţine sau nu unei mulţimi. Se notează cu simbolul <=, respectiv
APEL, operaţie prin care se declanşează execuţia unui program subprogram sau a unei rutine de program în urma determinării prezenţei condiţiei de intrare. A., operaţie de semnalizare a îndeplinirii condiţiilor necesare executării unui program sau subprogram. A. selectiv, operaţie de interogare a terminalelor calculatoarelor electronice, care-şi împart aceeaşi linie de comunicaţie, pentru a cunoaşLe dacă linia este disponibilă pentru a fi utilizată. —► şi terminale.
APLICAŢIE, expresie folosită în analiza şi proiectarea sistemelor de prelucrare automată a datelor, însumînd un grup de activităţi omogene din punct de vedere al obiectului prelucrării. De exemplu, aplicaţia privind gestiunea stocurilor, calculul retribuţiilor etc. A. integrată, ansamblu de activităţi omogene din punct de vedere al obiectului prelucrării datelor privind un compartiment al sistemului informaţional economic, prin intermediul căruia datele iniţiale înregistrate o singură dată, la Incul sursei, să fie prelucrate complex incit să asigure obţinerea totalităţii informaţiilor destinate funcţiilor de conducere ale întreprinderii interesate în a intra in posesia acestora în vederea fundamentării deciziilor, ţinerii evidenţei, asigurării integrităţii proprietăţii socialiste a valorilor materiale etc. Exemplu, gestiunau stocurilor de materiale, mijloacelor fixe etc.
APAIÎAT CONTABIL, totalitatea organelor (servicii, birouri, colective etc.) care conduc şi execută lucrările de contabilitate dintr-o unitate socialistă.
21
ARA
ARANJAMENT, împărţirea unei mulţimi de „n“ obiecte în grupe de cîte două obiecte. Se notează Ajj. Formula de calcul: AJ = n (n — 1) ... n — q + 1).
ARBORE, structură de date în care fiecare dată conţine puncte de referinţă către celelalte. A. de decizie, metodă probabilistică de evaluare şi selectare, utilizată în procese decizionale, urmărind alegerea unei strategii, cînd trebuie să se ţină seama de cel puţin un factor necontrolabil cu caracter de eveniment întîniplaLor. Luarea deciziei implică asumarea unor probabilităţi de producere a evenimentului întimplă-tor considerat, iar criteriul de alegere îl constituie rezultatul maxim la care se poate ajunge prin aplicarea uneia din strategiile aflate în alternativă. De exemplu, să se aleagă varianta de-strategie cu rezultat maxim pentru situaţia următoare: o întreprindere doreşte să asimileze în fabricaţie nn produs nou realizabil în două varianLo-constructive, care, la rîndul lor, admit, fiecare, două variante tehnologice, după cum urmează: 1. Produs x de complexitate ridicată, relativ scump, realizat în cadrul unei linii noi de fabricaţie care asigură o capacitate mare de producţie dar cu cheltuieli ridicate de amortizare a echipamentului tehnologic. 2. Acelaşi produs realizaL în cadrul unei linii de fabricaţie existente (adaptată la noul produs) de capacitate inferioară, cu cheltuieli de amortizare relaLiv reduse. 3. Produs y de complexitate medie, mai ieftin decît primul produs (x), realizat în cadrul unei linii noi de fabricaţie, asigurînd o capacitate mare de producţie, dar cu cheltuieli ridicate de amortizare a echipamentului tehnologic (inferioară liniei noi de fabricaţie a primului produs (x). 4. Acelaşi produs y realizat în cadrul unei linii de fabricaţie existente (adaptată cu unele modificări) de capacitate inferioară liniei noi, cu chelLuieli de amortizare reduse. Ca factor incert de reacţia pieţei exprimat sub formă de coeficienţi probabili se pot considera coeficienţii:
Beneficiile anticipate, calculate prin diferenţa dintre valoarea vinzărilor estimate-şi costurile de fabricaţie (fixe -f- variabile) la care se asociază probabilităţile variabilei aleatoare (reacţia pieţei) vor fi:
0,3 pentru varianta optimistă; 0,5 pentru varianta medie;
0,2 penLru varianta pesimistă.
0,3
Psadus
ART
22
SI = 1 200	>;	0,3	+	350	x	0,5	-	100	x	0,2	=	413	u.v.
Sil =	750	x	0,3	+	520	x	0,5	-f	60	X	0,2	=	263	u.v.
53	=	960	x	0,3	+	380	X	0,5	-f	80	x	0,2	=	|49lŢ u.v.
54	=	850	X	0,3	+	400	X	0,5	+	50	x	0,2	=	465	u.v.
Se alege strategia S3 produs y linie de fabricaţie nouă care conduce la rezultatul maxim. Metoda poate fi folosită şi în analiza şi proiectarea de sisteme de prelucrare automată a datelor financiar-contabile. A. neorieniat, arbore în care punctele de referinţă prin o anume dată sînt orientate în ambele sensuri. A. orientai, arbore 5n caro punctele de referinţă sînt orientate într-un singur sens.
ARGtJMEHT, data folosită ca cheie în cursul unei sortări sau a unei căutări într-un fişier. A. euvînt cheie din cartelele de comandă. A. un operand într-o operaţie de executat la calculator electronic, cu una sau mai multe variabile.
ARHIVĂ, biroul, secţia sau serviciul special amenajat într-o instituţie publică sau unitate economică, în vederea păstrării în ordine a unor acte sau documente, inclusiv cele financiar-contabile clasate provizoriu sau definitiv. A. curentă, totalitatea documentelor privind operaţiile Imanciar-eontabile din cursul anului curent. A. generală, totalitatea documentelor clasate definitiv ca fiind rezolvate şi depuse spre păstrare la biroul de arhivă general.
ARHIVAR, persoana care conduce şi răspunde de evidenţa, exisLenţa, ordinea şi păstrarea in hune condiţii a documentelor aflate în seama sa.
APROVIZIONARE TEHNIC0-3IATERIAIĂ, activitate depusă pentru procurarea şi repartizarea riLmică şi la timp a mijloacelor de producţie necesare unităţilor economice. Organizarea eficientă a acesteia asigură repartizarea planificată a mijloacelor de producţie, de la unităţile economice producătoare la cele consumatoare pe baza unor preţuri fixe. Stabilirea proporţiilor ce trebuie să existe între producţia şi consumul de resurse materiale se realizează prin utilizarea balanţelor de materiale, întocmite în special pentru principalele mijloace de producţie. A.t.-m. trebuie să fio In concordanţă cu planul naţional unic de dezvoltare eoonomico-socială şi cu respectarea normelor de consum şi de sLocara, să ţină seama de graficele de livrare, sortimentele şi cantităţile contractate spre a nu se prejudicia desfăşurarea normală a producţiei. Prin a.t.-m. se are în vedere: stabilirea necesarului de mijloace de producţie care să asigure desfăşurarea normală a proceselor de producţie în unităţile economico; utilizarea completa, raţională şi eficientă a mijloacelor ş’i capacităţilor de producţie: întocmirea balanţelor materiale şi, pe baza lor, încheierea contractelor •economice etc. A.t.-m. se realizează fie direct de la unităţile producătoare, fio prin bazele şi întreprinderile teritoriale, sau prin bazele departamentale ale centralelor indusLriale şi ale ministerelor şi constituie obiectul înregistrării contabile.
ARTICOL, descrierea unui obiect, fenomen sau proces economic într-o structură determinată de elemente: identitate + atribut + măsura, alcătuind o unitate logică pentru program. A., mod de organizare a datelor pe un suport tehnic, într-o anumită ordine de succesiune, de obicei, în concordanţă cu cea din documentul de intrare (primar) şi cu posibilităţile de exploatare Taţională a calculatoarelor electronice. —^ şi înregistrare; funcţia datei. A. contabil, mijloc folosit în contabilitatea în parLidă dublă pentru înregistrarea cronologică şi în expresie valorică a unei operaţii economice în registrul jurnal de contabilitate. Părţile componente ale unui a.r. sînt:
23
ART
data operaţiei, titlul conturilor care se debitează şi se creditează şi care constituie o egalitate, explicaţia operaţiei înregistrate şi sume. Stabilirea contului/conturilor care se debitează şi* se creditează se realizează cu ajutorul operaţiei numită analiza contabilă. A. contabil compus, format dintr-un conL debitor şi mai multe conturi creditoare sau invers, folosit în cazul operaţiilor economice de înregistrat, în care intervin mai multe elemente de activ avînd corespondent un singur element de pasiv (sursă) sau invers. A. contabil de corectare, procedeu folusiL în contabilitatea in partidă dublă pentru rectificarea (îndreptarea) unei înregistrări greşit făcute. In categoria
a.c. de c. sg cuprind: articolele de stornaro şi articolele de viraTe. Articolul de stor-nare constă în înregistrarea inversă şi cu suma dublă a înregistrării greşite şi anume:
0	daLă pentru anularea înregistrării greşite şi a doua oară pentru înregistrarea corectă. De exemplu, în loc de articolul Casa = Mărfuri în depozit 1 000 lei s-a făcut articolul greşit Mărfuri în depozit = Casa 1 000 lei. Pentru corectare se va Tace un articol de anulare a articolului greşit şi anume: Casa = Mărfuri în depozit 1 000 lei şi apoi un al doilea articol pentru înregistrarea corectă, adică: Casa = Mărfuri în depozit
1	000 lei. Deci, prin unificarea acestor două articole rectificarea s-a realizat printr-im articol invers celui greşit, dar cu suma dublă. în practica contabilă a unităţilor socialiste, corectarea înregistrărilor greşite se realizează cu ajutorul articolelor de s torn are în roşu, care constă in anularea înregistrării greşite printr-un articol similar, însă cu suma scrisă în roşu (sau în negru dar încadrată într-un chenar), iar pentru înregistrarea corectă se face articolul respectiv, însă în negru. —► şi stomo în roşit, în ce priveşte articolul de virare, acesta constă în rectificarea înregistrării greşite prin debitarea unui cont prin creditul altui cont, fără ca între aceste două conturi să fi existat vreun raport economic sau juridic direct. De exemplu, în loc de Casa = Mărfuri în depozit 1 000 lei s-a făcut înregistrarea greşită: Casa = Materiale 1 000 lei. Pentru rectificare se face un articol de virare: Materiale = Mărfuri în depozit lei 1 000, adică s-a virat suma de 1 000 lei de la creditul contului Materiale la creditul contului Mărfuri in depozit. A. contabil de deschidere serveşte în contabilitatea întreprinderilor de tip capitalist la redeschiderea în registre a conturilor de activ şi de pasiv la începutul unei noi perioade de gestiune (de regulă, anual), in care caz redeschiderea se face cu ajutorul contului Bilanţ. în acest caz se debitează fiecare cont de activ cu soldul său debitor prin crediLul contului Bilanţ (de deschidere) şi se creditează fiecare,cont de pasiv cu soldul său creditor prin debitul contului Bilanţ (de deschidere). In aceste cazuri, bilanţul îndeplineşte funcţia de cont. A. contabil de închidere, folosit in contabilitatea întreprinderilor de tip capitalist pentru închiderea în registre a conturilor de activ şi de pasiv, cu ocazia întocmirii bilanţului la sfirşitul perioadei de gestiune. în acest caz, închiderea conturilor de activ se face cu creditarea lor prin debitul contului Bilanţ, (de închidere), iar conturile de pasiv se închid cu debitarea lor prin creditul contului Bilanţ (de închidere). în aceste cazuri, Bilanţul îndeplineşte funcţia de cont. —► şi bilanţ. A. de calculaţie, cheltuială de producţie, aşa cum urmează a fi inclusă in cost potrivit destinaţiei ei. A. de c, cuprinse în nomenclatorul cheltuielilor de producţie şi prevăzute în normativele oficiale pentru întreprinderile industriale sînt: materii prime şi materiale directe, deşeuri (care se scad), retribuţii directe, cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului, cheltuielile generale ale secţiilor de fabricaţie, pierderi din rebuturi. Totalitatea acestor cheltuieli constituie nomenclatura cheltuielilor pe a. de c. utilizată la calcularea costului pe un anumit produs sau pe grupe do produse. Modificarea acestei nomenclaturi nu se poate face decît cu avizul organelor ierarhice în drept. —► şi cheltuială de producţie. A. selectiv, articol identificat în mulţimea articolelor dintr-un fişier eu ajutorul unei chei, obţinut prin aplicarea unei operaţii de sortare, alegere asupra cheii articolului. A. simplu, al cărui titlu este format dintr-un cont debitor şi un cont creditor, cu suine egale, formînd astfel o egalitate.
AUT
24
ASAMBLARC, unirea unor subprograme, rutine, intr-un program. Traduci-rea în limbaj maşină a unui program scris în limbaj de asamblare. —► şi limbaj di asamblare; rutină do program; subprogram.
ASAMBLOR, program operaţional de asamblare, auicâ de alcătuire automată de programe din rutine, segmente de programe sau macroinstrucţiuni.
ATRIBUIREA AUTOMATĂ A KUMERELOR, operaţie stabilită prin programul de prelucrare automată a datelor la calculator electronic, de a se realiza automat în locaţia din memoria calculatorului anume rezervată şi apoi la imprimantă, numere în ordine crescătoare sau descrescătoare pornind de la un număr dat. Se foloseşte în numerotarea rîndurilor la imprimantă, în codificarea automată a nomenclaturilor sistemului informaţional financiar-contabil. A. dinamică a memoriei, modalitate de repartizare, alocare a memoriei interne a calculatorului electronic prin care zonele de memorie atribuite programului şi datele sînt determinate prin aplicarea unui algoritm de caicul. A. memorie, modalitate de repartizare, distribuire, alocare a zonelor de memorie internă a calculatorului electronic, unor date sau programe.
ATRIBUT, funcţie a datei. -* şi tuncţia datei.
AUTENTICITATEA INFORMAŢIEI FINANCIAR-CONTABILE, calitatea pt? care o au informaţiile l'inanciar-conlabile de a nu li se pune la îndoială autoritatea sau realitatea conţinutului lor. în trecut, a. legală a acestor informaţii era rezultatul esenţial al faptului că datele şi prelucrarea lor erau asigurate prin documente întocmite lizibil şi oferind un suport analitic sau sintetic raţionamentului orgaiwlor de control sau judecătoreşti. în ulLima vreme, partea materială a acestei a. a fost încredinţată calculatorului electronic, rămînind organelor de control şi celor judecătoreşti numai partea interpretativă a conţinutului informaţiilor. —> şi informaţie.
AUTOCOD, cod cu structură simplă, realizat automat de calculatorul electronic. -*■ şi cod; autocontrol; control concomitent; atribuirea automată a numerelor.
AUTOMAT, dispozitiv sau maşină care efectuează una sau mai multe operaţii de prelucrare sau de calcul, financiar-contabil pe baza unor comenzi (instrucţiuni), fără intervenţia omului. în practică se disLing automate ca sisLemc cu circuit, închis care efectuează continuu controlai privind îndeplinirea comenzii şi înlăturarea eventualelor abateri şi automate ca sisteme cu circuit deschis care nu efectuează controlul îndeplinirii comenzilor, ele fiind supravegheale de om care intervine cu comenzi de reglare.
AUTOMATIZARE, treaptă superioară a mecanizării. Substituirea omului de către maşini, prin efectuarea de către acestea a unor anumite operaţii şi chiar lucrări. Tehnica modernă a pus la dispoziţia economiştilor şi a conducerilor unităţilor socialiste o mare varietate de mijloace de mecanizare a lucrărilor dc calcul şi de contabilitate, iar prin n. le-a asigurat şi prelucrarea datelor financiar-eontabile oricît de complexe ar fi. —* şi mecanizare.
AUTOMATIZAREA INTEGRALĂ, forma superioară a automatizării, cuprinzînd în proporţii de masă toată gama de operaţii ale procesului tehnologic de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor financiar-eontabile. A. prelucrării datelor, ansamblu de mijloace şi măsxiri tehnice, economice şi organizatorico puse în aplicare pentru culegerea, transmiterea şi prelucrarea datelor, asigurînd astfel desfăşurarea în condiţiuni optime a proceselor menţionate fără participarea omului la efectuarea
25
AVA
lor, dar sub controlul lui. Prin a.p.d. se realizează o creştere rapidă a productivităţii muncii personalului din compartimentul financiar-contabil, se reduc cheltuielile ocazionate de executarea acestor lucrări şi se asigură o conducere ştiinţifică a unităţilor socialiste. —► şi prelucrarea automată a datelor; proiectarea prelucrării automate a dalelor sistemului informaţional financiar-contabil.
AVANS, —» şi voi. I.A. furnizori externi, cont de activ, care funcţionează in contabilitatea întreprinderilor de export. în debit se înregistrează sumele acordate ca avans furnizorilor externi pentru executarea şi livrarea unor comenzi ou ciclu mai lung de fabricaţie, conform condiţiilor contracluale, şi se creditează cu livrările de mărfuri efectuate în contul acestor avansuri, precum şi cu avansurile nefolosito şi rcLrase.
B
BA1T, multiplu bitului, alcătuit din 8 biţi, considerai ca unitate. Se foloseşte pentru exprimarea capacităţii memoriei interne a calculatorului electronic sau pentru exprimarea volumului de date de cules, de transmis şi de prelucrat, automat. Pentru calculatoarele electronice care utilizează codificarea BCD cu 6 biţi, baitul este o succesiune do G biţi; pentru cele care utilizează codificările ISO sau ASCII, baitul este o succesiune de 7 biţi, iar pentru cele care utilizează codificarea EBCDIC baitul este o succesiune de 8 biţi. —► şi bit.
BALANŢĂ, model (tabel) alcătuit din două părţi între care există un raport de egalitate’; sistem de indicatori cu ajutorul cărora se stabilesc proporţiile în dezvoltarea economiei naţionale; instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi care au calitatea de etalon. —► şi etalon de evidentă.
BALANŢA DE CONTURI, model privind situaţia care însumează toate drepturile şi obligaţiile băneşti ale unui stat faţă de celelalte state, fără a ţine seama de datai cînd s-a născut dreptul sau obligaţia’respectivă şi indiferent de cauze, scadenţă etc. în partea de activ se înscriu drepturile băneşti provenite din exportul de mărfuri, prestările de servicii, turism, împrumuturi şi dobînzi de încasat, iar la pasiv se prevăd obligaţiile băneşti, rezultate din astfel de operaţii. B. de materiale, sistem de indicatori pentru caracterizarea resurselor existente privind diferitele feluri de-produse, precum şi necesarul Ior In cadrul economiei naţionale. Are forma unui tabel cu două părţi pentru indicarea resurselor şi a repartizării lor. B. de m. sînt. folosite în munca de planificare sub forma b. de mijloace de producţie şi a b. bunurilor de consum. —* şi aprovizionarea tehnico-materială. B. de verificare, tabel specific de grupare şi sistematizare, la o anumită dată, a informaţiilor reflectate în conturi, destinat să verifice respectarea principiilor dublei înregistrări, a exactităţii înregistrării informaţiilor contabile în ansamblu, în vederea elaborării lucrărilor de sinteză şi de analiză contabilă; serveşte ca instrument de control al înregistrărilor în conturi, ca mijloc de legătură a conturilor sintetice cu posturile de bilanţ şi a conturilor analitice cu contul sintetic respectiv, ca mijloc de centralizare a datelor evidenţei contabile curente şi do analiză a activităţii economice a întreprinderii. B. de verificare-analitică, tabel în care se grupează şi se centralizează la o anumită dată informaţiile-din conturile analitice deschise în cadrul unui cont sintetic. Totalul sumelor debitoare ale fiecărei b. analitice este egal cu totalul sumelor debitoare ale contului sintetic respectiv din b. generală, iar totalul sumelor creditoare corespunde totalului sumelor creditoare ale contului sintetic respectiv. De asemenea, totalul soldurilor debitoare din b. este egal cu soldul debitor al contului sintetic din b. generală (dacă conturile analitice sînt deschise unor elemente de activ) sau totalul soldurilor creditoare din b. de verificare analitică este egal cu soldul creditor al contului sintetic?
27
BAN
din b. d0 verificare generală {dacă conturile analitice sînt deschise unor elemente de pasiv). B. de verificare cu. două egalităţi cuprinde: o egalitate între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare şi o altă egalitate între totalul soldurilor debitoare şi totalul soldurilor creditoare. B. de verificare cu patru egalităţi cuprinde: totalul sumelor debitoare de la începutul anului şi pînă la sfîrşitul lunii precedente = totalul sumelor creditoare pe aceeaşi perioadă de timp; totalul mişcărilor sumelor debitoare din cursul lunii curente = totalul mişcărilor creditoare din aceeaşi perioadă de timp; totalul sumelor debiloare la finele lunii curente = totalul sumelor creditoare pe aceeaşi perioadă de timp; totalul soldurilor finale debitoare = totalul soldurilor finale creditoare. B. serveşte la analiza completă a activităţii întreprinderii, deoarece cuprinde şi volumul operaţiilor de la începutul anului de gestiune. 15. de verificare cu trei egalităţi cuprinde: totalul soldurilor iniţiale debitoare = totalul soldurilor iniţiale creditoare; totalul mişcărilor debitoare din lima curentă = totalul mişcărilor creditoare din luna curentă; totalul soldurilor finale debitoare = totalul soldurilor finale creditoare. B. v. cu t.e. prezintă avantajul că, din datele lor, se pot constata mişcările debitoare şi creditoare ale conturilor, i'ăcînd posibilă cercetarea măsurii în care a rost Îndeplinii planul de către întreprindere în cursul lunii pentru ■care a fost întocmită. B. de verificare generală cuprinde sursele şi soldurile conLurilor sintetice. B. de verificare sub formă de şah are l'orma unui tabel divizat în pătrăţele rezultate din întretăierea coloanelor orizontale cu cele verticale. în această b. toate conturile sînt înscrise de două ori: in partea de sus sînt cuprinse conturile care se creditează şi in partea stingă conturile care se debitează. Sumele care se creditează se scriu în coloanele respective,ne verticală, iar cele care se debitează se scriu pe orizontală pe rîndul respectiv. în acest mod se stabileşte şi corespondenţa conturilor în cadrul b., deoarece trecerea unei sume pe verticală la creditul unui cont corespunde cu înregistrarea ei concomitentă şi în contul corespondent debitor la orizontală, suma înscriindu-so o singură dată în pătrăţelul format din întretăierea coloanei Sn care este înscris pe verticală contul creditor, cu aceea în care se află înscris pe orizontală contul debitor. în felul acesLa se înscriu şi mişcările lunare ale fiecărui cont. La urmă, mişcările debitoare se adună pe orizontală şi totalul se înscrie în coloana deschisă în partea dreaptă a balanţei, imediat după coloana ultimului cont creditor. Mişcările creditoare se adună şi ele, însă pe verticală, iar totalul lor se înscrie pe ultima coloană orizontală, după coloana ultimului cont debitor. Pentru stabilirea soldurilor se procedează astfel: la conturile de pasiv, soldul lor fiind creditor, se adună la soldul iniţial creditor al fiecărui cont, totalul mişcărilor salo creditoare (din partea de jos a, b) şi se scade totalul mişcărilor debitoare ale acestor conturi (din partea dreaptă a, b), iar diferenţa, care este soldid final al fiecărui cont de pasiv, se înscrie în b. în partea ei dreaptă, după coloana loialului mişcărilor debitoare. Pentru determinarea soldului debitor al conturilor de acLiv, se adună la soldul debiLor iniţial al contului respectiv, totalul mişcărilor debitoare lunare ale ficcărui cont de activ şi din totalul obţinut se scade totalul mişcărilor creditoare ale aceloraşi conturi de activ, iar diferenţa care se obţine se înscrie ca sold final debitor în coloana de jos, după aceea a totalului mişcărilor creditoare. O asemenea îl. face posibilă o analiză mai largă a activităţii întreprinderii, în ce priveşte, în special, mersul îndeplinirii planului şi uşurează mult controlul înregistrărilor contabile. B. forţei de muncă (jiarte componentă a b. economiei naţionale) cuprinde un sistem de indicatori cu ajutorul cărora se determină resursele de muncă existente, de cadre calificate, într-o anumită perioadă de timp, precum şi repartizarea şi folosirea lor — caracterizează reproducţia lărgită a forţei de muncă, repartizarea ei pe ramurile sferei producţiei materiale şi ale sferei neproductive.
BAKCA DE DATE, un sistem de organizare şi prelucrare a datelor în care datele sînt organizate fizic şi logic, independent de programe, iar sistemul de programe pentru gestiunea datelor asigură timp minim de răspuns pentru utilizator; baza
BAT
28
de date a sistemului informaţional, plus tehnicile speciale de organizare şi exploatare a acesteia, într-un sistem integrat de prelucrare automată a datelor. Tehnicile speciale se referă la: folosirea mediilor de memorare cu acces direct şi echipamentul adecvat; descrierea formală a bazei de date menită să asigure flexibilitatea bazei de date evolutive şi dezvoltarea continuă a sistemului, independenţa datelor, independenţa programelor între ele şi faţă de date, posibilitatea legăturilor între date în vederea regăsirii după cel puţin un criteriu de căutare, înlăturarea redundanţei datelor, asigurarea integrităţii datelor, sporirea operativităţii de acces la date, prevenirea accesului neautorizat la date, performanţa datelor, compatibilitatea datelor etc.; tehnicile tabelelor de indexare şi înlănţuire a înregistrărilor pentru a folosi cît inai raţional capacitatea de memoria a suportului; programele de gestiune a băncii de date care se compun din: programul aplicaţiei (programul propriu-zis de prelucrare), administratorul (programul care defineşte suportul fizic al datelor, structura fizică a datelor şi modul de acces la date) şi monitorul băncii de date (program care transferă datele conform cererii programului de aplicaţie şi instrucţiuni date de administrator). Comunicarea între monitor şi administrator se realizează prin intermediul unui limbaj de descriere a băncii de date şi al unor programe utilitare. Obiectivele majore ale băncii de date sînt: scurtarea timpului de răspuns al sistemului informaţional, valorificarea la maximum a conţinutului informaţional al datelor prin prelucrarea lor complexă (integrată), reducerea' costului prelucrării. şi baza de date.
BANDĂ DE HÎRTIE, fişie de hîrtie avînd anumite proprietăţi fizice (umiditate, elasticitate, rezistenţă etc.) folosită, în special, la maşinile de calcul şi de contabilizat electromecanice sau electronice pentru imprimarea rezultatelor calculelor. B. magnetică, purtător tehnic de date, utilizat ca memorie exLernă, cu acces secvenţial la dalele înregistrate, este confecţionată dintr-o bandă de nylon acoperită pe una din feţe, cu un strat de oxid metalic caro poate fi magnetizat. Datele sînt reprezentate în cod binar şi înregistrate sub forma de puncte magnetizate şi nemagnetizate cu ajutorul unor dispozitive speciale de scriere-citiro. B.m. poate fi de diferite dimensiuni şi cu mai multe canale (piste) de imprimare. B.m. este suport de mare capacitate de memorie, viteză relativ mare de înregistrare şi de acces la date; este reutili-zabil, adică datele memorate se pot şterge, suportul permiţind memorarea datelor noi cu ştergere automată a datelor înregistrate anterior. B. perforată, suport de date pe care datele sînt înregistrate sub formă de perforaţii. Confecţionată din hîrtie specială, impregnată cu ulei mineral sau din materiale plastice ca: nylon sau nylon metalizat, care să fie rezistentă, rău conducătoare de electricitate, să dea naştere la cit mai puţine scame sau praf la perforare. Lăţimea este determinată de numărul de canale şi de forma perforaţiilor, grosimea fiind variabilă. Transpunerea datelor se face prin combinaţii de perforaţii în rînduri paralele cu axa i)., ceea ce reprezintă canalele şi pe coloane perpendiculare pe axa b., ceea ce reprezintă poziţii. La fiecare poziţie se pot înregistra o cifră, o literă sau un alt semn convenţional. —► şi pistă; suport. B. program conţine programul pentru prelucrarea datelor cu ajutorul unei maşini electronice de calcul. Instrucţiunile de program sînt transpuse pe 1b. sub formă de perforaţii în funcţie de codul folosit (binar, octal sau zecimal), dacă b. este de hîrtie sau sub formă do zone magnetizate, dacă b. este magnetică.
BATCH PKOCESSIN& (termen din limba engleză), mod de prelucrare a datelor cu ajutorul calculatoarelor electronice, caracterizat prin aceea că datele sînt mai intîi culese şi stocate pe pachete sau loturi de documente şi numai după aceea sînt supuse prelucrării.
29
BAU
BAUD, din liinba franceză baud, 1 bil/seoundă, rapiditatea de modulaţie a unei surse de date ce emite un moment pe secunda. Unitate de măsură in transmiterea datelor.
BAZA LE BATE, structura fizică a datelor, forma sui care sînt reprezentate pe suportul de date, depinde de caracteristicile suportului şi tehnicile de adresare.
B.	de d., totalitatea datelor reprezentînd intrări privind un anumit domeniu riguros determinat, necesar obţinerii, prin prelucrare, a unei game întregi de informaţii oare să caracterizeze pe deplin domeniul respectiv. Odată identificată mulţimea acestor date de intrare, ele sînt organizate în fişiere, care trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici operaţionale şi funcţionale: să fie înregistrate o singură dată la locul sursei de date, alcătuind intrarea pentru obţinerea de informaţii în număr şi frecvenţă cerute de utilizator; atît datele din interiorul întreprinderii, cit şi cele provenite din exterior să fie stocate pe suporturi tehnice direct (on-line) sau indirect (oi'f-line) accesibile calculatorului electronic; structura şi formatul Înregistrărilor în filiere să fie suple pentru a facilita memorarea şi consultarea operativă de către utilizator; mare flexibilitate în actualizarea fişierelor şi adaptabilitate la echipamente noi; toate datele să fie păstrate sub forma lor iniţială, dar aceasta să nu excludă posibilitalea stocării lor la nivele mai ridicate, cu transfer de la un nivel la altul în momentul utilizării lor; capacitate de memorie capabilă să memoreze totalitatea datelor considerate intrări pentru obţinerea ansamblului de informaţii necesar conducerii întreprinderii; în cazul unui volum mare de date trebuie asigurat un sisLem de comprimare prin utilizarea diverselor tehnici de codificare; programe corespunzătoare de acces şi prelucrare a datelor. Organizarea bazei comune de date trebuie să permită accesul simultan la date prin două sau mai multe programe (cum este cazul în multiprogramare); să fie protejate contra erorilor şi a penelor de sistem, introducerii neautorizate de date şi folosirii neautorizate a datelor. B. de desfacere, întreprindere comercială cu ridicata, organizată pe baza autogestiunii economico-financiare, care se ocupă cu achiziţionarea de mărfuri direct de la întreprinderile de producţie, pentru a le desface apoi întreprinderilor comerciale cu amănuntul, B. de repartizare. —► şi metode de calculare a costurilor; cheltuieli de producţie.
BENEFICII SAU SUBVENŢII, cota de beneficii care se încasează prin bancă în contul furnizorului odată cn suma facturii, precum şi subvenţia încasată pentru acoperirea pierderilor. In contabilitatea furnizorului, beneficiul sau subvenţia astfel încasată sînt reflectate în contul analitic „Beneficii sau Subvenţii11 din cadrul contului sintetic „Acumulări şi împrumuturi pe documente de decontare”.
BENEFICII ŞI PIERDERI, cont bifuncţional, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor economice, în care se înregistrează toate’pierderile şi beneficiile rezultate din activitatea de bază şi din alte activităţi, precum şi pierderile şi veniturile diverse. Se creditează cu beneficiile obţinute şi se debitează cu repartizarea beneficiilor conform normelor legale şi cu pierderile. Formular anexă la bilanţ. Tabelul care cuprinde un extras sistematizat al datelor din contul ..Beneficii =i pierderi11 grupate pe Mul surselor din care provin. Pe baza acestor date, completate cu situaţia realizărilor se calculează rentabilitatea întreprinderii.
BENEFICIUL POTENŢIAL, diferenţa valorică între producţia marfă fabricată evaluată la cost de producţie şi aceeaşi producţie evaluată la cost complet.
BIBLIOTECA DE PROGRAME, ansamblu de programe care se află pe suporturi tehnice de date în vederea rezolvării cu ajutorul calculatoarelor electronice a unor probleme tipice, privind sistemul informaţional al unei unităţi economice, centrale.
biis
30
departament etc. în bibliotecă programele pot fi in diferite ipostaze: sursă, relo-cabile, executabile. De aici trei feluri de biblioteci: bibliotecă executabilă, bibliotecă relocabilă şi bibliotecă sursă. B. executabilă, conţine faze de program sub formă executabilă care pot Ii încărcate în memoria principală a calculatorului pentru execuţie, consLituie ieşire pentru Editorul de legături şi intrare pentru încărcător. —> şi editorul de legături; încărcător. B. relocabilă conţine module obiect obţinute în urma activităţii de compilare, aflate în forma relocabilă gata pentru faza de editare, constituie o ieşire pentru compilator şi o intrare pentru Editorul de legături. —► şi compilator; editorul de legături. B. sursă conţine programe sau fragmente de programe sursă, precum şi macrodel'iniţiile Asamblorului, constituie o intrare penLru Asamblor sau compilator. -+ şi asamblor. B. naţională de programe (B.N.P.), organizată in cadrul InsLitutului central pentru conducere şi informatică (ICI), are ca sarcină constituirea fondului naţional de programe în vederea promovării în proiectarea de sisteme informatice şi în prelucrarea automată a datelor, a celor mai eficiente şi performante produse-program elaborate pentru rezolvarea unor probleme sau obţinerea de informări/rapoarte ale sistemului informaţional prin utilizarea calculatoarelor electronice din dotarea economiei naţionale. Activitatea
B.N.P. se bazează pe următoarele principii: utilizarea la concepţia şi realizarea programelor a celor mai avansate metode de rezolvare a problemelor programate şi a celor mai eficiente metode de organizare şi structurare a programelor; adoptarea soluţiilor tehnice care conduc la utilizarea raţională a resurselor echipamentelor de prelucrare automată a datelor; eliminarea paralelismelor în elaborarea de programe, prin refolosirea programelor de bibliotecă; anLrenarea în procesul de elaborare şi dezvoltare a produselor-program a color mai competente colective de analişti programatori, acordînd prioritate unităţilor de informatică incluse în sistemul de responsabilitate al ramurii de activitate căreia îi sînt destinate produsele-program respective; promovarea la export a produselor-program. Pentru informarea mai rapidă şi mai completă ca şi pentru a facilita accesul utilizatorilor la B.N.P. este elaborat un catalog al programelor. în catalog este realizată o clasificare a programelor in trei clase, după criteriul de integrare în B.N.P., modalitatea de obţinere a programelor şi facilităţile oferite pentru asistenţă tehnică necesară utilizării acesLora. Programele din clasa A sînt testate, omologate, se distribuie şi sînt întreţinuLe prin grija B.N.P., în concordanţă cu cerinţele ultimelor versiuni operaţionale ale sistemelor de operare pentru care au fost elaborate. în clasa B sînt incluse programele transmise de căLre elaboratori la B.N.P. pentru difuzare, dar pentru care B.N.P. nu a încheiat procedura de tesLare şi omologare. Ele sînt distribuite fără garanfia BNP şi necesită, pentru cazul solicitării de asistenţă tehnică sau întreţinere, contactarea unităţii de informatică elaboratoare. Programele din clasa C nu sînt disponibile în B.N.P., ele fiind numai anunţate de către elaboratori spre a fi aduse la cunoştinţa utilizatorilor. Orice solicitare de distribuire a acestora (documentaţii sau program) se va adresa direct elaboratorilor. Trecerea unor programe dintr-n clasă in alta se face pe baza calităţii documentaţiei şi comportării în exploatare a programelor respective. în catalog riecare program din B.N.P. are un cod, numele simbolic, o descriere succintă a funcţiunilor programului, clasa programului şi instituţia elaboratoare sau care oferă asistenţă tehnică utilizatorilor programului respectiv. Pentru popularizarea programelor cu aplicabilitate generală şi a programelor de pe urma cărora s-au obţinut rezultate importante de ordin economie sau tehnico-ştiinţific B.N.P. editează fişe descriptive individuale.
BIBLIOTECAR, un set do programe independente ale sistemului de operare prin care se realizează funcţiile de creare şi actualizare a bibliotecilor: executabilă, relocabilă şi sursă; organizarea de noi biblioteci din cele deja existente; listarea sau perforarea componentelor şi directivelor bibliotecilor.
31
BIL
BILANŢ, document de gestiune, în care se reflectă, în expresie bănească, mijloacele aflate la dispoziţia unităţii socialiste la un moment dat, în comparaţie cu sursele de provenienţă şi de l'ormare a lor. B. apare ca o situaţie întocmită sub formă contabilă şi după un anumit plan, cuprinzînd clementele de activ şi de pasiv patrimonial, precum şi rezultatul final destinat să sporească sau să micşoreze patrimoniul întreprinderii sau ca un cont final caro să servească la închiderea conturilor de activ şi de pasiv, precum şi a conturilor de rezultate. —► şi cont bilanţ. Oglindirea în b. a mijloacelor economice se face sub dublu aspcct: pe de o parle, după componenţa şi rolul lor în procesele economice, iar pe de altă parte, după sursele de constituire (de provenienţă) a acestor mijloace şi a destinaţiei i'iocărei surse. Fiind vorba de aceleaşi mijloace economice privite sub aceste aspecte, prezentarea lor in ]j„. în exprimare bănească, apare sub forma unei egalităţi. Acest mod de prezentare a mijloacelor economice, specific contabilităţii în partidă dublă, a dus la necesitatea împărţirii conţinutului 1). în două părţi disLincte: partea stingă, activul, în care sînt înscrise mijloacele economice şi partea dreaptă, pasivul, în care sint înscrise sursele de procurare a mijloacelor din activ. Conţinutul egalităţii dintre elementele de activ si cele de pasiv reprezintă soldurile debitoare şi creditoare a conturilor, adică situaţia contabilă a acestor elemente. B. reprezintă însă şi dreptul unităţii gestionare de a utiliza mijloacele ce i-aul’ost puse la dispoziţie in baza legilor ce i se aplică, precum şi gradul ei de răspundere faţă de stat şi de alte unităţi economice sau persoane care i-au pus ia dispoziţie, 111 anumite condiţii, mijloacele economice. Din punct de vedere economic, activul b. prezintă modul cum au fost plasate mijloacele economice, respectiv formele concrete ale lor în diferitele faze ale circuitului, la un moment dat, iar pasivul, modul cum au fost procurate sursele acestor mijloace, respectiv finanţarea lor. B. nu este conceput, deci, ca o simplă situaţie contabilă, ci ca un instrument do cunoaştere, indispensabil organelor de conducere ale unităţilor gestionare, menit să caracterizeze sub cele mai variate aspecte activitatea lor cconomică şi financiară, po o anumită perioadă de timp, în vederea luării celor mai juste decizii. întocmirea b. necesită efectuarea unor lucrări privind elaborarea balanţei de verificare, după ce s-au înregistrat toate operaţiile întreprinderii, pînă la data întocmirii b.; punerea de acord a înregistrărilor contabile cu inventarul; concentrarea rezultatelor în contul de Beneficii şi pierderi; închiderea conturilor şi încadrarea sistematică a soldurilor lor în posturile de activ şi de pasiv ale b. Potrivit normelor metodologice, fiecare unitate economică întocmeşte b. care serveşte la: reflectarea în expresie bănească a patrimoniului; asigurarea informaţiilor necesare unităţilor economice, celor subordonate acestora şi organelor ierarhic superioare. B. se întocmeşte de către întreprinderile şi organizaţiile socialiste trimestrial şi anual. Centralele industriale, de construcţii etc. întocmesc şi ele, pe baza datelor contabile efective, b. trimestriale şi anuale, pentru activitatea lor proprie. Modificările bilanţului datorită operaţiilor economice. Prin activitatea desfăşurată de întreprindere in cursul îndeplinirii planului, mijloacele şi sursele se află intr-o continuă mişcare, în urma căreia ele sînt supuse unor schimbări calitative şi cantitative. Operaţiile economice provoacă mişcarea mijloacelor şi surselor în mod succesiv prin cele trei faze ale circuitului lor economic: aprovizionare, producţie şi realizare (desfacere). Astfel, contabilitatea reflectă, pe baza documentelor, în conturile sale, asemenea operaţii ca: recep-ţionarea şi depozitarea materialelor primite de la furnizori, eliberarea acestora din magazie, pentru desfăşurarea procesului de producţie şi realizarea ei prin desfacerea produselor. Întrucît fiecare operaţie economică produce anumite schimbări în situaţia mijloacelor şi surselor întreprinderii, rezultă că noua situaţie esLe oglindită, de fiecare dată, de către un nou b. Aceste operaţii pot da naştere la schimbări, fie numai în componenţa mijloacelor întreprinderii, prin sporirea unora din aceste mijloace şi micşorarea simultană şi cu aceeaşi sumă a altora, fie în ordinea de constituire sau în destinaţia surselor; de asemenea, prin sporirea unor surse şi micşorarea
B1L
32
simultană şi cu aceeaşi sumă a altora. Aceste operaţii produc., deci, schimbări numai între posturile din activ sau numai inLre cele de pasiv. Altă categorie de operaţii dă naştere la schimbări atît în posturile de activ, cit şi în acelea de pasiv, în mod concomitent şi cu aceeaşi sumă. Pentru reflectarea la un moment dat a situaţiei întreprinderii,' în urma modificării mijloacelor şi surselor ci, datorită efectuării fiecărei operaţii economice, este necesară întocmirea de fiecare dată a cîte unui b. Fală însă de numărul foarte mare de operaţii economice efectuate zilnic de întreprinderi, precum şi din cauza complexităţii lucrărilor de întocmire a Jj.. este firesc ca această lucrare să nu poată fi efectuată după fiecare operaţie. La aceasta se mai adaugă şi faptul că b., chiar dacă ar fi posibil să se încheie după fiecare operaţie, totuşi el nu ar reflecta decît situaţia mijloacelor şi surselor la un moment dat şi nu ar putea să arate căror cauze se datorează situaţia acestor mijloace şi surse. De aceea, contabilitatea a simţii nevoia de a se folosi de un instrument propriu (contul) cu ajutorul căruia să poată urmări modificările produse în componenţa şi provenienţa mijloacelor economine după efectuarea fiecărei operaţii economice. Particularităţile structurii bilanţului. B. unităţilor economice socialiste reflectă prin structura şi conţinutul lor atît forma proprietăţii socialiste, caro stă la baza acestor unităţi, cit şi ramura de activitate economică în care ele activează. Astfel, b. unităţilor economice socialiste de stat, indiferent de obiectul activităţii lor, are înscris în pasiv posturile: fondul mijloacelor fixe şi fondul mijloacelor circulante. Spre deosebire de acestea, unităţile cooperatiste cuprind posturile speciale: fond de acumulări, fond de rezervă, fond social etc. în ce priveşte caracterul specific al ramurii de acliviLale în care se încadrează unitatea cconomică (agricultura, industrie, comerţ etc.) aceasta se oglindeşte in diferitele posturi de activ ale bilanţului. Astfel, în b. întreprinderii industriale se găsesc posturile de activ: produse in depozit, semifabricate din producţie proprie etc. La întreprinderile comerciale voi; apărea în activ posturile specifice acestor întreprinderi şi anume: mărfuri în unităţile cu amănuntul, mărfuri în depozit etc. Importanţa deosebirii b. după forma de proprietate şi după ramura de activitate îşi găseşte justificarea în analiza activităţii economice a întreprinderilor pe baza unor b. care să reflecte just aceste caracteristici. _B. aur este de fapt un bilanţ de reevaluare, care constă în reevaluarea atît a activului, cît şi a pasivului, în raport cu valoarea monedei aflate în circulaţie faţă de aceea de aur. Se deosebeşte de b. de stabilizare prin aceea că la b. a. nu se reevaluează numai activul, ci şi pasivul întreprinderii. Prin acest b. se urmăreşte conservarea substanţei patrimoniale in epocile de inflaţie. Ca urmare a deprecierii continue a valorii monedelor din statele capitaliste, s-a simţit nevoia înlocmirii b.a. B. brut cuprinde elementele de activ şi de pasiv ale unei întreprinderi, aşa cum rezultă din contabilitate, fără a li se aduce vreo modificare. B. centralizat cuprinde totalul elementelor de activ şi de pasiv ul unei unităţi socialiste, in care se întocmesc b. separate la uniLuţile care funcţionează pe baza gestiunii economice. Asemenea b., care se numesc b. generale, se întocmesc de întreprinderile.care fac parte dintr-o centrală economică, o uniune sau grup de întreprinderi şi de întreprinderile centrale care_ includ în b. lor general şi bilanţurile agenţiilor şi sucursalelor lor. B. centralizat, întocmit prin însumarea bilanţurilor unităţilor din subordine. şi B. concordatar, întocmit obligatoriu in vederea acordării concordatului, potrivit legislaţiei comerciale capitaliste. B. contabil, întocmi t pe baza datelor din contabilitate şi din inventar. B. de asanare (în capitalism), conceput in vederea modificării mijloacelor proprii şi împrumutate ale unei întreprinderi 111 proporţie cu valoarea reală a elementelor de activ._ Se întocmeşte cu ocazia operaţiilor de însănătoşire a întreprinderii capitalisLefse prin metoda directă care constă in reducerea capitalului sau a angajamentelor, iie prin aducerea de noi capitaluri. —► şi asanare. B. de avere, in care sînt cuprinse elementele de avere pozitivă (mijloacele materiale, băneşti şi creanţe), datoriile propriu-zise, care formează elementele de pasiv şi elemenLele patrimoniului net, adică capitalul întreprinderii. B. de corectare. —» şi liilanţ aur; bilanţ de stabilizare. B. de deschidere (în capitalism),
33
BEL
serveşte pentru redeschiderea conI.urilor în registrele de contabilitate. în acest scop, se debitează conturile do activ prin creditul contului „Bilanţ", iar conturile de pasiv se creditează prin debitul, de asemenea, al contului „Bilanţ,11. în acest caz, b. are caracterul de cont şi poartă denumirea de b. de d. sau de Balanţă de intrare. —* şi balanţă de ieşire, bilanj de închidere. B. de dizolvare cuprinde situaţia fondurilor şi mijloacelor de exploatare ale unei societăţi anonime la data cînd a fost declarată dizolvarea ei. B. de fuziune (in capitalism) rel'iecLă situaţia patrimonială a Întreprinderilor in vederea fuzionării lor; serveşte ca bază de discuţie pentru creditorii care se pot opune la l'uziune; la fel se poL opune şi acţionarii la societăţile anonime pe acţiuni şi în comandita pe acţiuni. In practica întreprinderilor de Lip capitalist se întocmescun b. iniţial de f. şi unul definitiv. B. de închidere (111 capitalism) serveşte la închiderea conturilor în registrele de contabilitate. B. de î. are, de data aceasta, caracterul de cont şi se mai numeşte şi Balanţă de ieşire. Pentru închiderea conturilor se debitează contul „Bilanţ de închidere" prin creditul conturilor de activ şi se creditează prin debitul conturilor de pasiv. B. de lichidare (In capitalism) se întocmeşte de către lichidatorul societăţii aflate în lichidare, la începutul lichidării, în cursul lichidării (anual) şi_la sljrşitul lichidării. După ce societatea a fost dizolvată şi au lost numiţi lichidatorii, primul bilanţ care se întocmeşte pentru a servi ca act pe baza căruia lichidatorii iau în primire patrimoniul ce sînl chemaţi a-1 lichida este b. iniţial de 1., după care, dacă lichidarea durează mai mult de un an, ei sînt obligaţi să întocmească un b. intermediar de 1., iar lasfîrşitul operaţiilor de lichidare înlocuiesc şi al treilea b. de 1. linal sau de închidere, numit şi eoni de gestiune. B. de mişcare (în capitalism), în care sînt înscrise intrările şi ieşirile, respectiv circulaţia valorilor întregii^ întreprinderi (se numeşte şi Bilanţ de trafic sau (ie circulaţie). B. de reevaluare (in capitalism), cuprinde elementele de activ, in special imobilizările, reevaluate în funcţie de valoarea monedei curente. Reevaluarea are loc. în perioadele de inflaţie moneLară. B. de r. are drept scop să dea posibilitate întreprinderilor de a-şi lace amortizările la o valoare mai aproape de cea reală şi de a-şi constitui şi rezerve. Prin reevaluare se modilică şi capitalul întreprinderilor. B. de stabilizare (în capitalism), care exprimă valoarea patrimoniului în monedă de hîrtie la cursul de stabilizare. B. di-namicoglindeşte mişcarea averii, respectiv modificarea ei de la data bilanţului precedent pîna la daLa bilanţului actual. Din compararea'acestor două bilanţuri se poate constata măsura în care modificarea structurii şi volumului activului influenţează niărimea capitalului; se pot calcula deci şi rezultatele întreprinderii, B< extraordinar, înLocmit in capitalism, ca urmare a unor fapte extraordinare ca: dizolvare, fuziune, faliment, concordaL, lichidare etc. B. falimentar (in capitalism), întocmit de falit in termen de 3 zile de la încetarea plăţilor; trebuie să cuprindă toate indicaţiile codului comercial capitalist în materie de faliment. B. final, întocmit la sfîrşitul unei perioade de gestiune. B. fiscal (în capitalism) ţine seama la întocmirea lui de cerinţele legii contribuţiilor privitoare la stabilirea venitului impozabil. B. general al executării bugetului de stat, întocmit pe baza datelor din evidenţa executării bugetului republican şi cuprinde soldurile conturilor de la începutul şi de la st'ir'şitul perioadei pentru care s-a întocmit. B, iniţial prezintă sub formă contabilă siLunţia patrimoniala a unei unităţi economice la data înfiinţării ei. B. intern se întocmeşte pentru nevoile interne ale conducătorilor responsabili ai întreprinderii avînd pentru iiceasta calităţile unui bilanţ, sincer, clar, precis, spre deosebire de bilanţul care se publică sau care este pus la dispoziţia altor persoane {creditori, furnizori etc,.), dar care cuprinde daţe modificate poLnviL intereselor conducerii capitalisLe a întreprinderii. B. in monedă constantă (în capitalism), care exprimă valoarea patrimoniului intr-o monedă stabilă (de regulă, o monedă cu o valoare fixă recunoscută şi de uite ţări). —* şi l/danl aur ; bilanţ de stabilizare. B. net, care conţine Loate elementele le activ şi de pasiv aşa cum rezultă din contabilitate, după ce s-au terminat lucrările contabile, privitoare la întocmirea bilanţului. B. ordinar esLe considerat bilanţul
ni
34
întocmit la epocile fixate do lege sau de conducerea întreprinderii, ca normale.
B.	principal (in capitalism) sînt considerate bilanţurile: de exploatare, de mişcare, de rezultate şi de avere. 13. secundar (în capitalism). —► şi bilanţ brut. B. static cuprinde situaţia atît a activului şi pasivului unei întreprinderi, cît şi structura patrimoniului. El este astfel un mijloc de constatare şi de calculare a averii întreprinderii la un moment dat şi un mijloc de conLrol al randamentului. —► şi bilanţ dinamic. B. tip, în care posturile de activ şi de pasiv sînt aranjate şi clasificate in anumite grupe, potrivit unor criterii raţionale şi corespunzătoare cerinţelor întreprinderilor, privi-Loare la. fixarea unei cît mai juste denumiri a posturilor de bilanţ. în ţara noastră, problema fo.t. s-a rezolvat abia în socialism prin normarea contabilităţii şi stabilirea de scheme de bilanţ-tip şi de conturi de Beneficii şi Pierderi tip.
BILETE PENTRU SISTEME SPECIALE DISTRIBUITE DIRECŢIILOR JUDEŢENE,
cont care apare în contabilitatea centrală a Administraţiei de Stat „Loto-Prono-sport11, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa biletelor pentru sistemele speciale, care au fost difuzate direcţiilor judeţene, precum şi evidenţa biletelor vindute şi decontate de aceste direcţii. Se debitează cu biletele expediate direcţiilor judeţene şi cu valoarea biletelor nevîndute şi restituite şi se creditează cu sume primite de la direcţiile judeţene din vînzarca acestor bilete. înregistrările se fac la preţ de vînzare.
B.	pentru sistemele speciale din depozitul direcţiei judeţene, cont în afara bilanţului cure funcţionează în contabilitatea direcţiilor judeţene Loto-Pronosport şi în care so înregistrează, la preţ de vînzare, biletele pentru sistemele speciale aflate în depozitul direcţiei judeţene.’Se debitează cu biletele primite de la centrală şi se creditează cu cele distribuite spre vînzare. Contabilitatea analitică so ţine cantitativ şi valoric pe trageri sau concursuri pentru fiecare sistem. B. pentru sistemele speciale in depozitul Centralei, cont in afara bilanţului care funcţionează în contabilitatea centralei Administraţiei de Slat Loto-Pronosport şi in care se înregistrează biletele pentru sistemele speciale, aliate în depozitul Centralei. Se debitează cu preţul de vînzare la primirea lor de la furnizor şi se creditează cu acelaşi preţ la expedierea lor direcţiilor judeţene. Contabilitatea analitică se ţine cantitativ şi valoric pe trageri sau concursuri pentru fiecare sistem special de participare. B. pentru sistemele speciale in stoc la agenţii, cont în afara bilanţului care funcţionează in contabilitatea direcţiilor judeţene LoLo-Pronosport, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa biletelor pentru sistemele speciale aFlate în stoc la agenţii. Contabilitatea analitică se ţine valoric pe agenţii. So debitează cu preţul de vînzare al biletelor eliberate agenţiilor din depozitul direcţiei judeţene şi se creditează, cu acelaşi preţ, biletele vîndute de agenţii.
BINAR, termen folosit în prelucrarea automată a datelor, indicînd starea alternativă în care se poate afla un dispozitiv electronic de calcul sau fenomenul sLudiat.
BIT, cifră folosită în sistemul do numeraţie binară; unitate de măsură a capacităţii memoriei unei maşini electronico de calcul. B. de paritate, cifra binară care se adaugă pentru a forma o paritate cu soţ sau fără soţ. în cazul parităţii cu soţ, ca, de exemplu, a) unui caracter care ar avea forma ilioiio, numărul biţilor 1 este impar. In acest caz, calculatorul înscrie automat pe bandă în canalul de paritate bitul 1, pentru a arăta caracterul de 1110111. Iar dacă un alt caracter esle de forma 011.011, deci număr par de biţi (aici sînt 4 cifre de 1) calculatorul va adăuga bitul „0“, păs-triudu-se astfel paritatea biţilor. în cazul parităţilor fără soţ, situaţia se va prezenta invers.
BI-QYINER (Biqviner), cod de transpunere a datelor pe suporturi tehnice alcătuit din combinaţii de cifre ale sistemului binar de numeraţie.
35
BIR
BIR OU DE CONTABILITATE MECANIZAŢI, formă organizată de folosire a mijloacelor tehnice de calcul pentru executarea lucrărilor de contabilitate, este înzes-Irat ru maşini de calculat şi de contabilizat-facturat, cu ajutorul cărora se execută lucrările de contabilitate, conform principiilor diviziunii muncii şi în ordinea stabilită de i’onU’bilul ,;ef.
BIROU DE EXPERTIZE CONTABILE, b. central organizat în cadrul Ministerului Finanţelor, avînd organizate birouri locale pe lîngă organele financiare judeţene. Are sarcina de a elabora metodologia expertizelor contabile, a măsurilor do îmbunătăţire a executării lucrărilor de expertiză contabilă, ca urmare a constatărilor l'ăcute cu ocazia controlului rapoartelor de expertiză; colaborează cu organele judiciare, ale procuraturii, ale Arbitrajului de Slat şi ale miliţiei în anumite cazuri etc. —*■ şi expertiză contabilă.
BISTABIL, dispozitiv capabil să aibă două stări stabile. Prin aplicarea unor semnale de anumite valori, dispozitivul poate trece de la o stare la alta.
BLANC 1. model de formular folosit în automatizarea executării lucrărilor; 2. parLea (zonă sau eîmp) dintr-un suport de date care nu conţine înregistrări, spaţiu nescris.
BLOC, un număr variabil de caractere ordonate în cuvinte sau grupe do cuvinte, ale căror adrese sînt consecutive care înseamnă o înregistrare a unei operaţii economice sau mai multe înregistrări grupate. în cadrul schemelor logice, blocul reprezintă printr-o figură geometrică convenţională o operaţie sau un grup de operaţii ca, de exemplu, rutina de operaţii de deschidere a fişierului, de sfirşit de program, de calcule privind un indicator etc. B. de comandă, o parte din uniLalea centrală a unui calculaLor care are capacitatea de a administra funcţionarea ansamblului calculatorului. Prin 1). de se asigură funcţionarea unui organ sau altul al calculatorului electronic conform programului. B. de control (la tabulatoare b. de e.), dispozitiv care efectuează compararea perforaţiilor din două cartele succesive, în vederea sesizării concordanţei sau neconcordanţoi. —* şi perforaţii; tabulator. B. do. decizie, prezentat sub forma unui romb, în cadrul schemei logice indică o porţiune dintr-o procedură unde se execută o decizie, sau unde poate apărea o ramificare. Se utilizează în programarea executării lucrărilor cu ajutorul calculatorului electronic. —v şi schema logică. B. de iniţializare, grupă de operaţii dintr-o schemă logică de program a prelucrării .datelor prin intermediul cărora se realizează aducerea la poziţia „0‘‘ a conţinutului unor registre sau zone rezervate ale memoriei centrale a calculatorului electronic. B. de înregistrări, grupare a mai multor înregistrări logice. Se foloseşte pentru utilizarea mai raţională a capacităţii de memorie a suporturilor magnetice (disc, bandă). B. de memorie, parte a memoriei interne a calculatorului electronic, de capacitate depăşind un cuvînt, care este trataLă de program ca o unitate în care pot fi înregistrate anumite date. -+ şi cuvint.
BLOCARE, operaţie realizată prin program sau comenzi manuale prin care se interzice accesul la o anumită parte a sistemului electronic de prelucrare a datelor, în scopuri şi împrejurări determinate.
BON, document, bilet pe baza căruia deţinătorul lui are dreptul să încaseze o sumă de bani, să ridice o cantitate de materiale sau mărfuri etc. Este folosit şi în contabilitate, ca piesă justificativă de înregistrare. B. de avans, document ce se întocmeşte Ia finele lunii la întreprinderile industriale şi în care se transcriu toate bonurile de lucru, operaţiile în curs de executare (neterminate), lucrările executate şi suma cuvenită ca avans în contul acestor lucrări. B. de casă, document intern, întocmit
BOR
36
de cel ce urmează a incasa po baza lui o sumă de la casieria unei unităţi gestionare.
B.	de c. trebuie să fie «probai de organele în drept ale unităţii respective. B. de consuni, documenL de eliberare a materialelor din magazie pentru consum; conţine daLe iniţiale care se înregistrează în evidenţa operativă şi în contabilitate. B. de consum, colectiv, se emite în cazul eliberării din magazie a mai multor feluri de materiale. B. dc consum individual se emite in cazul eliberării din magazie a unui singur fel de materiale. B. de lucru, dispoziţia scrisă privind operaţiile tehnologice ce trebuie să execute muncitorul pentru fabricarea unui produs sau reper. Serveşte la înregistrarea şi pontarea lucrului efectuat, precum şi la stabilirea drepturilor de retribuire după muncă. Pentru lucrările miei şi de scurtă durată se folosesc bonuri zilnice de lucru, se întocmesc de serviciul de lansarea fabricaţiei pe baza datelor din fişa tehnologică. Pentru fiecare operaţie prevăzută în fişă se întocmeşte cîte un fi. de 1. El poate fi individual sau colectiv, după cuin lucrul se execută de imul sau de mai nmlj.i (o echipă) lucrători. în 1). de 1. colectiv se specifică şi repartizarea sumei pe fiecare membru al echipei. După terminarea lucrării şi verificarea ei de către controlul tehnic de calitate (C.T.C.) se înscrie pe 1>. cantitatea producţiei recepţionate pe calităţi, speeil'iciiidu-se producţia bună de plată şi cea rebutată din vina muncitorului, în care caz nu i se plăteşte manopera. —*■ şi fişa de evidenţă a ciştigurilor. B. dc marcaj, document folosit de unităţile de alimentaţie publică (restaurante). în baza lui, ospătarii ridică marfa de la secţiile de vînzare ale unităţii (bufet, bar, bucătărie). Contravaloarea b. de ni. trebuie să fie decontată de ospătari cu numerarul încasat. B. dc mişcare a mijloacelor fixe, document întocmit de compartimentul mecanicului şef, folosit ca act justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe transferate in cadrul unităţii sau a altor unităţi. B. de poartă, documentul în care se înscriu: denumirea şi cantitatea de obiecte, de materiale sau de produse care pot ieşi pe poarta Întreprinderii; se întocmeşte de către serviciul de expediţie al întreprinderii sau de mecanicul şef. B. de predare-transfer, restituire, document folosit pentru: predarea la magazie a produselor finite, semifabricatelor şi deşeurilor rezultate din producţie; restituirea la magazie a valorilor materiale ridicate în plus sau nefolosile în producţie; transferul valorilor materiale de la o gestiune la alfa. Serveşte ca act de încărcare penLru gestiunea primitoare şi descărcare pentru gestiunea predătoare. B. de vinzqre, notă scrisă care cuprinde denumirea, cantitatea şi valoarea mărfurilor vîndute unui client. Cu b. de v. clientul se prezintă la casieria magazinului şi numai după achitarea contravalorii mărfii poate ridica marfa. B. de v. se întocmeşte de vînzător.
BONIFICAŢIE 1. Scăzămînt, reducere de preţ, avantaj ce se acordă de vînzător cumpărătorului, atunci cînd i s-a expediat o cantitate mai mare dc mărfuri, decît aceea indicată prin scrisoarea de comandă sau mărfurile nu corespund calitativ prevederilor contracluale. 2- Sumă de bani care reprezintă o reducere de preţ sau compensarea unei pierderi. —► şi refacţie Voi. I 0®* ambalaje, reducere de preţ făcută de clienţi pentru ambalajele restituite sau de furnizori, pentru ambalajele facturate ca restituibile. în comerţul socialist se acordă b. de către întreprinderile furnizoare, la valoarea ambalajelor facturate distinct, în cazul cînd ele circulă pe baza principiului de vindere-cumpărare şi nu pe principiul de restituire. în acest, caz, ambalajele se facturează la preţul de livrare din care se scade cota de beneficiu cuvenită. B. la a. servesc la acoperirea cheltuielilor de transport şi manipulare a ambalajelor restituite de clienţi, precum şi a eventualelor cheltuieli de recondiţionare.
BORDEROU, document care se întocmeşte penLru însumarea mai multor operaţii de acelaşi fel, a mai multor iiirtii de valoare (cambii, cecuri, bilete la ordin) sau pentru centralizarea mai multor documente primare ce urmează a fi depuse la o bancă, la o întreprindere etc. —► şi document cumulativ. B. de achiziţii, document întocmit de compartimentul financiar-contabil al unităţilor economice şi al coopera-
37
BOR
tivelor de credit care efectuează operaţii de achiziţii, contractări de produse sau colectări de deşeuri pe baza căruia, în urma aprobării date de organele competente, casierii fac plăţi în numerar predătorilor respectivi do produse, deşeuri eLc. B. de acte de cheltuieli, documentul în care se înscriu suinele prevăzute in actele de cheltuieli (facturi, chitanţe, note de plată etc.), care, de regulă, se anexează la b.
B.	de confruntare, tabelul întocmit pe baza listelor de inventariere, in care se înscriu mijloacele de producţie ale întreprinderii inventariate, cu indicarea valorii şi cantităţii lor, după datele din contabilitate. B. de c. serveşte la întocmirea procesului-verbal de inventariere. —*• şi comisia de inventariere; proces-verbal de inventariere.
B.	de efecte publice, document în care se înscriu datele principale şi în special valoarea nominală şi cea reală a efectelor publice cumpărate sau vindute (negociate). B. de facturile prezentate la bancă spre încasare, document cumulativ care se întocmeşte de furnizor în două exemplare pentru facturile-talon, predate zilnic la bancă spre încasare. în b. se înscriu şi taloanele pentru facturile specifice, situaţiile de lucrări, dispoziţiile de încasare care îndeplinesc condiţiile de lucrări, dispoziţiile de încasare care îndeplinesc condiţiile de creditare etc. întocmirea lor se face de compartimentul financiar-contabil al întreprinderii furnizoare. —► şi decontare prin factură. B. de însoţire, folosit ca document de depunere a numerarului prin genţi sigilate la casa serală a băncii şi colectarea genţilor sigilate prin organele de colectare ale băncii. Pe baza b. se fac înregistrările în registrul de casă şi în contabilitate. B. de predarea documentelor, folosit pentru predarea la contabilitate de către gestionar a documentelor justificative privind mişcarea valorilor materiale sau pentru predarea documentelor între compartimentele unităţii. Se întocmeşte de gestionar pe baza actelor justificative privind intrările şi ieşirile de materiale. B. de prezentare a mandatelor la Oficiul PTTR, document cumulativ care se întocmeşte de compartimentul finan-ciar-contabil în dublu exemplar, din eare unul se reţine de oTiciul PTTR şi serveşte pentru predarea la aceste oficii a sumelor remise diverşilor beneficiari cu plată din conturile de decontare în baza dispoziţiei de plată emisă de titularii conturilor în favoarea PTTR. în valoarea b. şi a dispoziţiei de plată se cuprind şi laxele cuvenite oficiului PTTR pentru expedierea sumelor. B. de scont (în capitalism), documentul în care se înscriu datele principale şi, în special, valoarea nominală şi scadenţa efectelor comerciale prezentate spre scontare (cumpărate înainte de scadenţă) băncii scontatoare, precum şi dobînda pe timpul de la data scontării şi pînă la scadenţa fiecărui efect. Dobînda reţinută, numită scont, se calculează cu procentul stabilit de banca scontatoare. —► şi scont. B. pentru vîmările zilei, document întocmit la unităţile de desfacere cu amănuntul, care se completează de casier şi care serveşte la: decontarea sumelor încasate din vinzări, controlul caselor, urmărirea realizării planului de desfacere pe fiecare vînzător.
BORDEROU1 CURTIERULUI, document în care sînt înscrise mărfurile ce se încarcă pe navă. Se întocmeşte de către administratorul danei sau al magaziei şi se remite curtierului pentru calcularea navlului şi a comisionului ce i se cuvine. —► broker. Voi. I.
BORNĂ, orificiu la tabloul de conexiuni (de programare) prin intermediul căruia se stabileşte contactul de curent electric menit a pune în funcţiune diferite dispozitive (mecanisme) componente ale unui tabulator, în vederea realizării automate a unei funcţii de prelucrare a datelor. în cazul tabulatoarelor, numărul b. poate depăşi cifra de 20 000, permiţînd realizarea unei game largi de funcţii pentru executarea de lucrări ale sistemului informaţional, cît mai variate. B. sînt grupate pe funcţii şi zone de amplasare In cadrul tabloului de conexiuni. B. comună, orificiu prin intermediul căruia se face ventilarea unor date în vederea trimiterii lor în totalizatoare distincte. De exemplu, datele privind beneficiul şi pierderea, perforate în aceleaşi coloane ale cartelelor, la citirea cartelelor, cu supraperforaţie şi fără prin conexiunea cu b.c., tabulatorul diferenţiază şi trimite sumele reprezentînd beneficiul
UUT
38
într-un totalizator, iar pierderile într-altul. B. dublă, bornă a tabloului de conexiuni, prin care se realizează operaţii sau funcţii duble. De exemplu, citirea din cartelă şi trimiterea inlr-un totalizator a unei sume. B. pentru listare, orificiu în tablou] de conexiune prin intermediul căruia se realizează contactul de curent electric pentru punerea în funcţiune a dispozitivului de imprimare pe tabulogramă, rind cu rind, a conţinutului fiecărei cartele citite. Bornele periilor superioare, conectate cu b. blocului de control, permit citirea şi efectuarea conLrolului criteriilor de grupare, iar f.u I). selectoarelor auxiliare realizarea unor operaţii de selecţie.
BU(!LA, partea diu program (la calculatoarele electronico), rutina de program care se termină cu o instrucţiune de repetare do mai multe ori pînă se satisfac anumite condiţii. -* şi rutină de program. B. închisă, mulţime de instrucţiuni din care lipseşte instrucţiunea de ieşire şi din care se poale ieşi numai printr-o intervenţie exterioară programului care conţine această buclă.
BULETIN DE ANALIZĂ, document întocmit pentru constatarea şi atestarea calităţii mărfurilor; se utilizează cu ocazia operaţiilor de recepţionare a unor mărfuri sau materiale. —► şi refuz de plată.
BUBABE, operaţie de blocare a alimentării cu cartele perforate a maşinii de sorLat, a tabulatorului sau a cititorului electronic de cartele, în timpul trecerii lor prin maşină.
BUTOS LU3IINOS, simbol afişat, care, detectat cu ajutorul unui creion luminos, poate determina calculatorul elecLronic să funcţioneze ca în cazul acţionării unui butun de la pupitrul de comandă.
c
CADRUL CONTABILITĂŢII LOGISMOGRATICE, tabelul în care se indică pentru fiecare registru (jurnal, dezvoltător) denumirea coloanei şi a numărului ei, precum şi regisLrele în care aceste coloane sînt repetate (adică au coloane care le corespund). Astfel, în ce priveşte numele coloanei se va arăta pentru jurnal: coloana pentru sume din partida dubla, coloana pentru debitul şi creditul contului proprietarului şi coloanele pentru debitul şi creditul agenţiei. Pentru dezvoltătoare, numele coloanei va indica: numele contului căruia i s-au deschis coloanele de debit şi de credit respective.
CADRUL GENERAL AL CONTURILOR, tabelul tuturor conturilor utilizate de unităţile economice şi bugetare din toate ramurile economiei noastre naţionale, în tabel se cuprind astfel conturile comune acestor unităţi, ceea ce face posibilă desprinderea din el a unor planuri distincte da conturi pentru fiecare ramură, în care vor apărea, alături de conturile c.g- al c., şi conturile specifice ramurii pentru care s-a întocmit planul. în c.g. al c. şi în planurile de conturi, conturile sînt grupate în ordine zecimala, începînd cu clasele şi conlinuind cu grupele şi apoi cu conturile sintetice. —> şi cont; planul de conturi.
CAIET DE SARCINI, totalitatea clauzelor şi condiţiilor cerute de o instituţie sau întreprindere pentru adjudecarea unei lucrări în favoarea unei persoane fizice sau juridice.
CALCUL, acţiunea de efectuare a operaţiilor într-o expresie aritmetică sau logică potrivit unui algoritm . —► şi algoritm. C. analitic, efectuarea de calcule privind elementele componente ale unei mulţimi. Exemplu, calculul costului efectiv al fiecărui reper al produsului din mulţimea reperelor produsului respectiv fabricat de o întreprindere. C. contabil, calcul numeric, cu preponderenţă în expresie valorică pe baza datelor din cont contabil privind mijloacele economice şi sursele lor de provenienţă dintr-o unitate organizatorică dată. Rezultatul c.c. se concretizează în indicatori în expresie valorică absolută şi /sau relativă. Exemplu, valoarea mijloacelor fixe, valoarea materialelor, valoarea materialelor consumate în procesul de producţie, valoarea manoperei, valoarea obligaţiilor întreprinderii: pentru mijloacele fixe provenite prin dotare, pentru materialele procurate de la furnizori etc., etc. -+ şi calculaţie contabilă. C. economic, efectuarea de operaţii de calcul numeric menite să asigure folosirea cît mai raţională şi eficientă a valorilor materiale şi a forţei de muncă pe o perioadă de timp determinată în cadrul unei unităţi organizatorice date. RezuItaLul c.e. se concretizează în sistemul de indicatori în expresie cantitativă şi valorică, absolută şi/sau relativă, exemplu, cantitatea de produse fabricată în anume condiţii date, costul producţiei obţinute, gradul de îndeplinire a planului privind
CAL
40
dusele fabricate etc. —* şi socoteală, C. costului efectiv. —* şi Postcalcul. C. final, efectuare d« calcule la sfh'şitul ultimei eLape cind se termină o acţiune, 1111 obiecLiv industrial, o comandă do producţie etc., cave a durat mai mulL timp pentru a stabili costul final al obiectului de calcul respectiv. —► şi cost efectiv. C. integral, efectuarea de calcule privind un obiectiv sau un ansamblu alcătuit din mai multe subansamble sau părţi. Exemplu, calculul integral al costului unei fabrici, al unui ansamblu de blocuri de locuinţe etc. —*■ şi calcul total; calcul final. C. matricial, modalitate de rezolvare a ecuaţiilor algebrice liniare prezentate în l’orma unor tabele sau matrice, în contabilitate, e.m. se foloseşte pentru repartizarea cheltuielilor de producţie directe şi indirecte pe locuri sau pe produs penLru calcularea costului planificat şi a celui efectiv, precum şi pentru întocmirea balanţelor de verificare. C. parţial, efectuarea de calcul pe parcursul realizării unui obiectiv, unei comenzi, caro va dura mai mult timp. C. previzional, prin care se anticipează modul în care se vor realiza principalii indicatori economici şi financiari in perioada de gestiune următoare la nivel de întreprindere, de cenLrală economică etc. C. raţional, efecLuarea de calcule intr-o expresie aritmetică şi compararea rezultatelor în vederea alegerii rezultatului opLim sau convenabil. —► şi cercetare operaţională. C. total, efecLuarea de calcule privind suma elementelor componente ale unui întreg. —► şi calcul final; calcul integral.
CALCULAŢI A COSTURILOR DE PRODUCŢIE, ţotalitaLea operaţiilor aritmetice şi contabile efectuate in vederea stabilirii în expresie bănească a volumului cheltuielilor ce revin unei unităţi de produs fabricat. C. este o formă a folosirii legii valorii şi constituie im mijloc puternic de consolidare a aulogestiunii economico-financiare. In socialism, c.c. de p. are un conţinut nou faţă de acela din capitalism şi se caracterizează prin realitatea cheltuielilor, prin esenţa sa unitară şi ştiinţifică şi prin rolul ei în îndeplinirea sarcinii de reducere a cosLurilor. Ca urmare a caracterului planificat al economiei naţionale, obiectivele principale alo c.c. de p. sint: determinarea justă şi la timp a costului efectiv şi compararea lui cu costul planificat; determinarea rezultatelor financiare ale aoLivităţii economice a întreprinderii şi a rentabilităţii ei; controlul îndeplinirii planului costului de producţie; asigurarea condiţiilor necesare analizei factorilor care influenţează reducerea sau creşterea costului. cheltuielilor, —► calculaţia costurilor de producţie. C. rezultatelor financiare are iu vedere ansamblul de operaţii de calcul aritmetic şi logic privind cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în scopul determinării rezultatelor financiare. C.r.f. se concretizează în beneficii sau pierderi. C. veniturilor are în vedere stabilirea veniturilor unităţii economice din activitatea de bază: vînzarea producţiei marfă, executări de lucrări şi prestări de servicii pentru terţi; din alte activităţi etc.
CALCULAŢIE, totalitatea operaţiilor cu caraeter matematic, efectuate pe baza unor principii şi metodologii stabilite în vederea determinării unor indicatori economici şi financiari (cost de producţie, beneficii, investiţii, amortizări, retribuţii etc.). —► şi calcul economic. C. contabilă, bazată pe procedeele şi datele în expresie valorică furnizate de sistemul contabilităţii. Se mai numeşte şi postcalculaţie, deoarece se efectuează posterior efectuării cheltuielilor, spre deosebire de antecalculaţie, care se efectuează înainte de a avea loc cheltuielile. Mai poartă numele de calculaţie de gesLiuiie sau de dare de seamă, întrucît se Întocmeşte pentru o perioadă de gestiune şi serveşte şi ca informaţie la darea de seamă. C.c. este de fapt o formă a cuantificării, ca procedeu al metodei contabilităţii. Poate avea ca obiect costul aprovizionării, cosLul producţiei, costul desfacerii, stabilirea rezultatelor financiare etc. şi poale fi organizată după mai multe criterii de grupare a datelor: după natura cheltuielilor ocazionate: consum de materiale, consum de manoperă, amortizarea mijloacelor fixe etc.; după locurile generatoare de costuri: secţii, ateliere, faze ale procesului tehnologic de producţie, depozite etc.; pe comandă, fel de produs, fel de ma-
41
CAL
terial etc. C. de plan, muniţii şi anlecalculaţie (previzională) are ca scop să determine sarcinile ce decurg din planul tehnic, de producţie ţii financiar al întreprinderii privind costul fiecărui produs, fel sau grup de produse, stabilii pe baza calculării cheltuielilor de producţie pe fiecare articol de calculaţie şi pe întreaga întreprindere înainte de efectuarea lor. Pentru aceasta, se ţine seama de sarcinile de reducere a costului sLabilite prin planul naţional unic, de norniele înaintate de folosire a utilajului de producţie, de cheltuielile de muncă, de consumul de materiale, de combustibil etc. Obiectul e. de p. îl formează ţoale produsele, lucrările şi serviciile cuprinse în nomenclatura producţiei-marl'ă. Pentru ramurile care au o nomenclatură cu produse variate se poate face e. şi pe grupe de produse sau pe un număr restrîns dc produse.
C.	de p. se bazează pe normele şi sarcinile stabilite pentru perioada planificată. C. normativă are la bază normele de consum în vigoare la începutul perioadei de gestiune pentru care se calculează costul pe produs. —► şi metoda normativă. C. progresivă, în care determinarea costului unui produs porneşte de la cheltuielile directe, la care se adaugă succesiv cheltuielile indirecte. C. regresivă, în care se porneşte de la preţul cu amănuntul din care se scad, succesiv, cheltuielile indirecte şi cele directe, aşa că preţul regresează, adică se micşorează succesiv.
CALCULATOR 1. Persoana specializată în efectuarea de operaţii matematice pentru rezolvarea unor probleme. în practica întreprinderilor, c. sînt folosiţi 111 special pentru efectuarea de calcule economice şi financiare; 2. Maşina de calcul cu ajutorul căreia se efectuează anumite operaţii sau succesiuni de operaţii de calcul aritmetice, logice etc. fJin punctul de vedere al elementelor constructive, c. sînt mecanice, electromecanice şi electronice. C. mecanice lucrează fără program, e. electromecanice cu program cablat. C. electronice, realizate din elemente componente electronice, dispozitive semiconductoare sau circuite integrate, elemente magnetice paramelroane, criotroane şi lucrează cu program fix imprimat pe plăcuţe pentru a executa auloinat o serie do calcule ca: operaţii aritmetice, de ridicarc la pătrat a unui număr, extrageri de rădăcini etc. şi cu programe scrise transpuse pe suport tehnic şi care se introduc in memoria c., în funcţie de natura problemei de rezolvat, avind astfel caracter de universalitate. C.e. poate fi: c.c. alfa-numeric, avînd performanţa să perceapă, să prelucreze şi să redea rezultatele calculelor sub formă alfa-numerieâ. C.e. analogic, ansamblu de dispozitive astfel unite între ele încit împreună să formeze analogia fizică a problemei date spre rezolvare. Există două tipuri de c.e. a.: calculatoare pentru modelare directă şi indirectă. Din prima categorie fac parte modelele pentru rezolvarea ecuaţiilor cu derivate parţiale, iar din cea de-a doua calculatoarele în care modelele necesare se fac din blocuri standard. Se caracterizează prin uşurinţa în programare a problemelor, viteza mare de rezolvare, apropierea maximă de natura problemei de rezolvat. C. e. asincron, care execută operaţiile următoare numai pe baza unui semnal declanşat la sfirşitul operaţiei precedente. C.e. cifric, —f şi Calculator electronic numeric. C.e. cu cartele perforate, care foloseşte ca suport tehnic pentru introducerea programelor şi a datelor de prelucrare cartele perforate. C.o. eu o adresă (numeric) la care fiecare instrucţiune cuprinde numai o adresă. —»■ şi adresă ; Instrucţiune. C.e. cu mai multe adrese. C. numeric la care in fiecare instrucţiune figurează „n'‘ adrese. C.e. cu program, memorai, care execută operaţii de calcul pe baza unor instrucţiuni înregistrate dinainte (prin construcţie) in memoria internă a calculatorului prin acţionarea tastelor de program de la pupitru. C.e. cu virgulă fixă (numeric) la care numerele sistemului zecimal de numeraţie cu virgula dispusă imediat după cifra unităţilor. C. cu virgulă mobilă (c. numeric) la care numerele sint reprezentate prin două grupuri de semne, dintre care unele corespund cifrelor semnificative diferite de zero, iar celelalte ordinului de mărime al numărului din primul grup. C.e. de proces, c. specializat, desLinat comenzii proceselor tehnologice de producţie ca şi prelucrării datelor sistemului informaţional. C.e. de p. are sistemul ae instrucţiuni mai puţin dezvoltat, o structură
CAL
42
mai simplă şi o memorie operativă de capacitate mult mai mică in comparaţie cu calculatoarele universale, in schimb memorii permanente destul do mari 111 care se păstrează atît programele problemelor de soluţionat, cit şi datele numerice necesare. Legătura între obiectul comandat şi e. de p se realizează prin intermediul unor convertoare analogico-numerice, iar între e. de p. şi elementele de execuţie prin convertizoare numerico-analogice. în cazul c. de p. datele de mirare sînt introduse de operator manual, iar rezultatele calculelor nu se extrag la imprimantă, ci se transmit unor dispozitive de execuţie. —> şi convertor analogic. C.e. digital. —*■ şi Calculator electronic numeric. C. electronic de facturat-contabilizal Felix FC 32, l'ace parte din familia de calculatoare Felix FC 96,128. Este destinat pentru executarea de lucrări ale sistemului informaţional economic, între care şi cele de facturat, contabilizat. Pentru construcţia calculatorului s-au folosit circuite integrate de tip MOS/TTL. Părţile componente ale calculatorului sînt: procesorul electronic; panoul de comandă; tastatura operativă; maşina de scris; perforator/cititor bandă, cartele perforate marginale. 1. Procesorul electronic este format din următoarele blocuri funcţionale: blocul de comandă, memoria fixă, memoria operativă, blocul aritmetic şi blocul de comandă/control al perifericelor. Blocul de comandă asigură atît introducerea datelor în procesul de prelucrare, cit şi comanda-controlul extern al calculatorului. în acest scop, blocul de comandă este dotat cu o serie de taste şi semnalizatoare optice: taste pentru introducerea datelor numerice, de selectarea normală a secvenţelor de program, taste pentru culegerea punctului zecimal şi taste pentru culegerca semnului minus, taste funcţionale sau pentru declanşarea manuală a funcţiilor; iar semnalizatoarele optice pentru arăLarea stării funcţionale a calculatorului: de repaos; de execuţie; de stop program; de intrare; încarcă program; citeşte; perforează; listează; de eroare (intrare depăşire, program, purtător etc.). Memoria fixă este de tipul TROS, alcătuită din două plăci perforate a cîte 512 caractere programa a = 4 biţi fiecare, programabilă prin înserlarea unor ştifturi de ferită in placă. Un ştift însertat înseamnă că bitul respectiv este logic „1“, iar lipsa ştiftului este logic „Q“. Plăcile de memorie program pot fi folosite una şi pentru înscrierea , datelor constante, iar cealaltă pentru 1—2 sisteme programabile de codificare. Cele două plăci interschimbabile conferă calculatorului calitatea de a fi folosit pentru
o	mare varietate de aplicaţii. Prezenţa ambelor plăci în procesor este obligatorie pentru operare. Memoria operativă alcătuită din 32 registre de bază pînă la 48 registre, extindere opţional. Pentru introducerea datelor şi a funcţiilor asociate ior, calculatorul este prevăzut cu un registru tampon avînd capacitatea de 64 caractere. Blocul aritmetic cuprinde 4 registre de lucru: trei dispuse în stivă RA, RB, RC şi al patrulea suplimentar RS, fiecare registru avînd o capacitate de 16 biţi. Poziţionarea virgulei zecimale este aceeaşi penl.ru toate registrele (format standard stinga-dreapta zecimal 11.4); la cerere poate fi în orice alt format zecimal cuprins între 12.3 şi 9.6. Operaţiile aritmetice se execută intre conţinuturile registrelor RA şi RB, la operaţiile de înmulţire şi împărţire se foloseşte şi registrul RS ca registru tampon pentru numerele ce sînt introduse. Adresarea memoriei de date. Calculatorul are 32 locaţii adresabile de memorie operativă (Mx — M 32), fiecare locaţie avînd 15 semne binare plus unul pentru semn. Adresarea se face pe baza registrului RI al cărui conţinut este egal cu numărul de ordine al registrului de memorie adresat. Modificarea conţinutului registrului R1 se face prin instrucţiunile: Creşte index; Descreşte index; încarcă index; Poziţionează index. Transferul de la sau către memorie este destructiv sau nedestructiv, în funcţie de instrucţiunile folosite. Tastatura operativă asigură introducerea datelor şi controlul complet al funcţionării procesului electronic. Este alcătuită din:-10 taste numerice (0 — 9), taste de virgulă zecimală [T] şi taste de minus {—). Tastele numerice îndeplinesc totodată şi funcţia de selectare a secvenţelor de program. Tasta INTRARE |y| comandă sfîrşitul introducerii şi alinierea corectă a numărului introdus la virgula zecimală în RA. Tasta
43
CAL
de TABULARE j TAB | în asociere cu instrucţiunea de introducere/salt adresă (EBR/se foloseşte pentru a depăşi o introducere şi porţiunea corespunzătoare a secvenţei de program, iar in asociere cu tasta | HALTj| determină ieşirea din starea de stop program. Tasta de CORECŢIE folosită pentru corectarea introducerii de date şi a funcţiilor eronate, ieşirea din stare de eroare ca depăşirea la stEnga virgulei zecimale sau a capacităţii registrului tampon. 6 taste alfabetice a -j- f, împreună cu tastele numcrice, sînt destinate pentru selectarea secvenţelor de program. Tasta de listare program |LIST] folosită pentru imprimarea la maşina de scris a caracterelor hexazecimale ale instrucţiunilor de program cuprinse în secvenţa de program selectată. Tasta de execuţie EXEC folosită pentru execuţia secvenţei de program selectate. Tasta de anulare a operaţiilor în curs TERM, precum şi a oricărei stări de eroare inclusiv ştergerea registrelor de lucru. Tasta de corecţie a memoriei CM folosită pentru ştergerea conţinutului memoriei operative şi a registrelor de lucru cînd sistemul este in afara programului. Tastele selectorilor manuali M* Ma M3, folosite pentru a trece în starea 1 a selectorului manual corespunzător, precum şi aprinderea lămpii indicatoare aferente. Punerea la starea „(J“ (zero) se realizează printr-o nouă apăsare a tastelor corespunzătoare. Selectorul manual 3 se foloseşte asociat instrucţiunilor de ACUMULARE POZITIVĂ şi NEGATIVĂ. Indicatorii opticii: PRO-GRAM EXECUTĂ cînd este aprins, 0 , indică faptul că procesorul electronic execută o secvenţă de program şi luminează intermitent cînd se listează o secvenţă de program; EROARE Program Purtător se aprinde 0 şi luminează intermitent dacă apare o condiţie de eroare in timpul operării procesorului respectiv al perifericelor; INTRARE Activă aprins 0 semnalizează execuţia unei instrucţiuni de INTRARE sau de INTRARE/SALT, iar INTRARE Depăşire cînd se depăşeşte la stingă virgulei zecimale capacitatea registrelor de lucru, sau prin lumină intermitentă cînd se depăşeşte capacitatea registrului tampon al tastaturii. STOP Program aprins 0 semnalizează că procesorul electronic este în starea stop program. SELECTORII MANUALI Mj M2 M3 se aprind ® ® 0 cînd respectivii selectori
manuali sînt stare [logică 1. SECVENŢA Program |j=j| semnalizează (că secvenţa de
program selectată se realizează cu un dispozitiv de arişare LED cu 7 segmente. Principii de operare. Introducerea şi extragerea datelor se fac prin intermediul celor 10 taste numerice şi al tastelor de punct zecimal şi semn minus din tastura operativă. Toate introducerile de date în procesor de la perifericele de intrare, transferurile de date de la şi către memorie şi extragerile de date la maşina de scris şi/sau la alte periferice de ieşire se fac prin intermediul registrului RA. Registrele RB şi RC conţin operanzii, ambii operanzi se anulează iar rezultatul se plasează în RA. Instrucţiuni de programare. Sînt comenzile succesive pentru execuţia unei prelucrări de date. O instrucţiune de program este alcătuită din două zone: de comandă şi de adresă — zona de comandă indică funcţia instrucţiunii, iar zona de adresă specifică natura sau locaţia execuţiei comenzii. Instrucţiunile de program sint grupate în 6 (şase) grupe: aritmetice; de adresare a memoriei; de transfer; de intrare /ieşire; logice; de control al programului. Instrucţiunile aritmetice permit executarea celor patru operaţii aritmetice de bază. Instrucţiunile de adresare memorie permit adresarea memoriei indirect prin intermediul unui registru index şi sînt folosite pentru poziţionarea, încărcarea sau găsirea registrului de adresare a memoriei (RI). Instrucţiunile de transfer execută transferul datelor între registrul RA şi registrele de memorie sau între cele trei registre de lucru. Instrucţiunile de intrare se folosesc la introducerea datelor de la perifericele de intrare în’registrul RA, iar cele de ieşire pentru transferul conţinutului registrului RA la perifericele de ieşire, precum şi pentru controlul unor funcţii şi stări ale dispozitivelor de ieşire, ca tipărirea şi/sau înregistrarea cifrelor, caracterelor, simbolurilor şi mişcările carului. Instrucţiunile
CAL
44
logice sînt folosite pentru testarea existenţei unor condiţii de salt, fiind programate întotdeauna cu o instrucţiune de salt caro se execută sau nu, în funcţie de rezultatul testului efectuat. Instrucţiunile de control al programului privesc iniţializarea secvenţei de program, a subrutinelor de schimbarea ordinii execuţiei instrucţiunilor sau repetarea unor segmente de program. Un program nu trebuie să depăşească
1	024 caractere de 4 biţi. Programul poate fi împărţit în mai multe secvenţe, care pot fi identificate şi adresate prin instrucţiune de definire a adresei secvenţei. Calculatorul dispune de 16 adrese de secvenţe care pot fi selectate manual prin testele alfanumerice sau prin comenzi speciale incluse în program a cărei execuţie poate fi repetată. Calculalorul dispune de 3 selectori manuali, din care primii doi (MSi MS2) sînt folosiţi pentru condiţionarea manuală a salturilor in cadrul unei secvenţe de program, cel de-al treilea MS3 este folosit pentru schimbarea semnului acumulării în memorie. Maşina electrică de scris are toate caracteristicile unei maşini standard cu 46 toste de tipărire, în plus 12 teste cu caracteristici speciale pentru operare în regim automat: spaţiu, avans, rînd, retur car cu avans rînd, tabulare, schimbarea poziţiei coşului şi schimbarea poziţiei roşu/negru a benzii bicolore. Opţional, maşina poate fi dotată cu un dispozitiv frontal, detaşabil de introducere manuală a fişelor de cont. Are caracterele de imprimare stil pica, carul maşinii este de 510 mm, iar lăţimea maximă a hîrtiei de 504 mm. Pe o linie se pot imprima 186 caractere. Perforatorul/cititor de bandă/cartele perforate marginal, destinat pentru obţinerea simultană cu efectuarea calculelor şi elaborarea documentelor, a benzii/cartelei perforate pe care se transpun o parte din date ce urmează a fi prelucrate. Este alcătuit din perforatorul propriu-zis şi derulorul montate în partea superioară a cabinetului procesorului. Datele pot fi perforate în cuvinte de lungime fixă sau variabilă, pe 5, 7 sau S canale. Controlul perforării este asigurat prin patru comutatoare: EROARE poziţionat sus sau dreapta determină perforarea unui cod de eroare cînd sistemul intră într-o stare de eroare şi perforatorul este acliv; STOP LECTOR şi PUNCT ZECIMAL se folosesc la perforarea în lungime fixă, poziţionate jos sau stînga, ele determină inhibarea perforării codurilor corespunzătoare; CONVERSIE SP —► 0 poziţionat jos sau stînga determină inhibarea perforării codurilor de asterisc sau spaţiu nesemnificativ. Principii de programare. Executarea unui model de lucrare a sistemului informaţional economic cu ajutorul calculatorului de facturat,-contabilizat presupune în prealabil parcurgerea următoarelor etape: 1. Analiza cerinţelor modelului lucrării de contabilitate, adică definirea conţinutului de date şi modul cum vor fi obţinute: prin preluări (manuale sau introduceri automate), prin calcul, numărul do totaluri, gradul fiecăruia şi modid de obţinere a lor, modul de imprimare a datelor pe documentul contabil. 2. Stabilirea formatelor zecimale SDZ şi repartizarea registrelor de memorie vizează definirea lungimii datelor care se introduc sau se vor obţine din calcul şi rezervarea pentru acestea din urmă de registre de memorie. 3. Scrierea instrucţiunilor programului ţinînd seama strict de rezultatul primei şi celei de-a doua etape parcurse, codificarea comenzilor de execuţie, identificarea instrucţiunilor corespunzătoare şi scrierea programului de execuţie a modelului lucrării în limbajul calculatorului. 4. Transpunerea programului de execuţie a modelului lucrării pe placa de memorie fixă prin insertarea ştifturilor de ferilă sau introducerea în memoria operativă de la tastatura operativă. 5. Verificarea programului sub aspectul dacă programul a fost corect elaborat, insertat în placa de memorie fixă, sau introdus în memoria operativă, procedîndu-se la listarea la maşina de scris a programului, instrucţiune cu instrucţiune, pentru a fi controlată cu programa scrisă iniţial, manual. Calculatorul electronic de facturat-contabilizat Felix FC 96. Face parte din familia de calculatoare de facturat-contabilizat Felix FC 32 şi Felix FC 128. Configuraţia include procesorul electronic, cititorul de bandă şi perforatorul de bandă de hîrtie. Prezintă următoarele facilităţi faţă de Felix FC 32: Memoria de date este alcătuită din 96 registre, cu extindere opţională pînă la 128. Memoria program, conţinutul lui RI trebuie să fie 97 pentru primul registru
45
CAL
de constante (129 pentru opţiunea cu 128 registre), 98 pentru al doilea (130 pentru opţiune) etc. Memoria operativă se compune din registre de deplasare dinamice MOS în care se pot depune atît date constante, cit şi caractere de program. Are o capacitate de 1 536 de caractere corespunzînd la 96 de registre de date. Maşina electrică de scris este, în acelaşi timp, un periferic de intrare /ieşire, are 44 taste pentru cifre, litere şi simboluri care sînt controlate prin program şi tipărite automat. Fiecare tasta (caracter sau funcţie) care este comandată automat furnizează la operarea manuală un cod corespunzător pentru înregistrare. Principii de operare. Introducerile se pot face şi automat de la cititorul de bandă perforată. ToaLe literele şi simbolurile se pot imprima cu comenzi de program. Adresarea memoriei de date, numărul maxim disponibil de caractere de program de 4 biţi pentru toate secvenţele depind de numărul de memorii necesar pentru problema ce se cere rezolvată, pînă la capacitatea memoriei operative. Stările funcţionale ale calculatorului. Starea ÎNCARCĂ PROGRAM, caracterele hexazecimale ale unei secvenţe se încarcă în memoria operativă de la tastatura operativă. Starea CITEŞTE PROGRAM, caracterele hexazecimale ale unei secvenţe se introduc in memoria operativă do Ia cititorul de bandă perforată. Starea PERFOREAZĂ PROGRAM, caracterele hexazecimale ale secvenţei selectate sint perforate in bandă. Instrucţiuni de program. Atît memoria fixă, cit şi memoria operativă pot să conţină instrucţiuni de program sau date numerice. Instrucţiuni de INTRARE/IEŞIRE. Instrucţiunea SALT BANDA IIÎRTIE ÎNAINTE face ca banda să se deplaseze înainte peste numărul de cîmpuri specificate prin cei trei biţi mai semnificativi ai adresei instrucţiunii. Cel de-al doilea caracter al instrucţiunii indică unul din două coduri perforate pentru separarea de blocuri în deplasarea înainte. Instrucţiunea SALT BANDA HÎRTIE ÎNAPOI permite ca banda perforată din cititorul de bandă să se deplaseze prin cei trei bij.i mai puţin semnificativi ai adresei sale. Al doilea caracter al instrucţiunii indică codul de separaţie căutat. Instrucţiunea CITEŞTE DATA asigură transferul unei date numerice de la cititorul de bandă in RA cu deplasarea stivei în sus, fără imprimare. Instrucţiunea CITEŞTE ŞI IMPRIMA determină transmiterea caracterelor şi funcţiunilor citite din banda perforată către perifericul activ în acel moment, (maşina de scris şi/sau perforatorul de bandă). Instrucţiuni de control al programului.’ Instrucţiunea STOP PROGRAM, dacă perforatorul este activ, acţionările maşini; de scris vor fi perforate. Apăsarea tastei LECT are ca efect transmiterea caracterelor şi funcţiilor citite din banda perforată către orice periferic activ in acel moment. Instrucţiunea CITEŞTE SECVENŢA NOUĂ; la execuţia acestei instrucţiuni, procesorul electronic comandă cititorului de bandă pentru a introduce o nouă secvenţă de program care o înlocuieşte pe cea veche şi apoi iniţiază execuţia noilor instrucţiuni. Perforatorul de bandă/cartele perforate marginal. Pentru calculatorul Felix FC 96 prezintă următoarele facilităţi suplimentare: permite şi perforarea de secvenţe de program penLru încărcarea ulterioară automată a programului. Execuţia instrucţiunilor RAP sau HAL cu perforatorul activat va determina perforarea benzii corespunzător codurilor citite de cititorul de bandă (instrucţiunea citeşte şi imprimă) sau caracterelor şi funcţiilor executate la maşina de scris (instrucţiunea STOP PROGRAM). Calculatorul electronic de facturat-contabilizat Felix FC 128. Face parte din familia de calculatoaie dn facturat-contabilizat Felix FC 32 şi Felix FC 96. Configuraţia include procesorul eleclronir, cititorul de bandă, perforatorul de bandă şi unităţile de casetă magnetică. Prezintă următoarele facilităţi faţă de Felix FC 32: Memoria de date este alcătuiLă din 128 registre. Cele 16 registre ale memoriei tampon ale primei unităţi de casetă magnetică pot fi adresate ca o memorie externă. Memoria program. Conţinutul lui RI trebuie să fie 129 pentru primul registru de constante, 130 pentru al doilea etc. Procedura de adresare a registrului tampon al primei unităţi do casetă magnetică trebuie să pună conţinutul de Ia 161 pînă la 176 în RI deoarece sînt disponibile 32 de registre de constante. Memoria operativă se compune din registre de deplasare dinamice MOS in care se pot depune atit date, cît şi carac-
CAL
ten; de program. Are o capacitate de 2 048 de caractere corespunzînd la 128 de registre de date. Maşina electrică de scris este, în acelaşi timp, un periferic de intrare/ieşire, arc 44 taste pentru cifre, litere şi simboluri, care sînt controlate prin program şi tipărite automat. Fiecare tastă (caracter sau funcţie) care este comandată automat furnizează la operarea manuală un cod corespunzător pentru înregistrare. Principii de operare. Introducerile se pot face şi automat de la unitatea de casetă magnetică. Instrucţiunea de introducere date numerice selectează purtătorul magnetic de date. Toate literele şi simbolurile se pot imprima cu comenzi de program. Adresarea memoriei de date, numărul maxim disponibil de caractere de program de 4 bi(i pentru toate secvenţele depind de numărul de memorii necesar pentru problema ce se cere rezolvaLă pînă la capacitatea memoriei operative. Stările funcţionale ale calculatorului. Starea ÎNCARCĂ PROGRAM, caracterele hexazecimale ale unei secvenţe se introduc in memoria operativă. Starea CITEŞTE PR.OGRAM, caracterele hexazecimale ale unei secvenţe se introduc în mpmoria operativă de la cititorul de bandă perforată sau din banda magnetică de la unitatea de casetă mag-neLică activată. Starea SCRIE PROGRAM, caracterele hexazecimale ale secvenţei selectate se perforează în bandă de hîrtie sau se înregistrează in banda magnetică a unităţii do casetă magnetică activată. Instrucţiuni de program. Atît memoriu fixă, cît şi memoria operativă put să conţină instrucţiuni de program sau date numerice. Instrucţiuni de adresare. Registrul tampon al primei unităţi do casetă magnetică se consicieră ca fiind compus din le registre numerotate de la 161 la 176. Cele două unităţi de casetă au registre index de cîte trei caractere separate pentru adresarea pînă la 999 de blocuri de date (256 octeţi fiecare). Instrucţiunea ÎNCARCĂ INDEX 1 determină încărcarea primilor trei digiţi de la stingă punctului zecimal din RA în registrul index al primei unităţi de casetă magnetică cu condiţia ca în unitate să se găsească o casetă încărcată. Caseta pleacă automat în căutarea blocului de informaţie specificat; instrucţiunea se termină cînd blocul a i'ost găsit. Dacă nu există casetă sau dacă se ajunge la perforaţia EOT fără a se fi găsit blocul, sistemul va semnala starea de eroare prin aprinderea lămpii EROARE de la tastatura operativă. ÎNCARCĂ INDEX 2 asigură încărcarea automată a primelor 3 caractere de la stînga punctului zecimal din RA în registrul index al celei de a doua unităţi de casetă magnetică. Dacă nu există casetă sau dacă pe bandă nu există înregistrat numărul de identificare al blocului căutat se va aprinde lampa de EROARE Purtător de la tastatura operativă. MOD EXTERN ACTIV asigură punerea primei unităţi de casetă magnetică în modul de operare ca memorie externă. MOD EXTERN INACTIV asigură restabilirea modului iniţial de operare fişier logic pentru prima unitate de casetă magnetică şi face ca numărătorul de adresă din cadrul registrului tampon să indice din nou primul octet din tampon ca şi cuni nu s-ar fi transferat nici un cod spre/dinspre registrul tampon care să păşească adresa. Instrucţiuni de transfer. Sînt posibile transferuri înLre RA şi cele 16 registre formate din registrul tampon al primei unităţi de casetă magnetică penLru care se foloscsc poziţiile 161 ia 176 ale registrului index din procesorul electronic. Instrucţiunea MEMOREAZĂ, cu registrul index poziţionat pe una din valorile 161 pînă la 176, execuţia acestei instrucţiuni determină transferul conţinutului lui RA in registrul corespunzător din tamponul primei unităţi de casetă al cărei conţinut anterior se pierde. Acest tip de transfer poate fi efectuat numai în cadrul modului de operare ca memorie externă. Orice încercare de a folosi fără a se fi pus în prealabil modul memorie externă va determina instaurarea stării de eroare program. Instrucţiunea RECHEAMĂ, cu registrul poziţionat pe una din valorile 161 pînă la 176, determină transferul în RA al conţinutului registrului corespunzător din tamponul primei unităţi do casetă numai in cadrul modului de operare ca memorie externă. Instrucţiuni de INTRARE/ IEŞIRE. Instrucţiunea SALT BANDA HÎRTIE ÎNAINTE face ca banda să se deplaseze înainte peste numărul de cimpuri specificate prin cei trei biţi mai semnificativi ai adresei instrucţiunii. Cel de-al doilea caracter al instrucţiunii indică unul
47
CAL
din două coduri perforate,pentru separare de blocuri în deplasarea înainte. Instrucţiunea SALT BANDA HÎRTIE ÎNAPOI permite ca banda perforată din cititorul de bandă să se deplaseze înapoi peste numărul de cîmpuri de date specificat prin cei trei biţi puţin semnificativi ai adresei sale. Al doilea caracter al instrucţiunii indică codul de separaţie căutat. Instrucţiunea CITEŞTE DATA asigură transferul unei date numerice de la cititorul de bandă în RA cu deplasarea stivei în sus, fără imprimare. Instrucţiunea CITEŞTE ŞI IMPRIMĂ determină transmiterea caracterelor şi funcţiunilor citite de Ia cititorul de bandă sau din registrul tampon al unităţii de casetă activată pentru citire către orice periferic de ieşire activ (maşina de scris, perforatorul de bandă şi/sau cealaltă unitate de casetă activată pentru înregisLrare). Instrucţiunea CITEŞTE MAGNETIC. DATA determină transferul în RA al datelor numerice din registrul tampon al unităţii de casetă magnetică activată pentru citire, l'ără tipărire. Instrucţiunea CITEŞTE FIŞIER determină citirea înapoi in registrul tampon al unităţii de casetă activată pentru citirea blocului de dale a cărui locaţie in bandă magnetică este specificată în conţinutul registrului index al acestei unităţi de casetă. Cînd citirea este terminată, indexul casetei păşeşte automaL la următoarea poziţie de fişier. Instrucţiunea ÎNSCRIE FIŞIER asigură ca blocul de date din registrul tampon al unităţii de casetă activată pentru înregistrare să fie înregistrat pe banda magnetică în locaţia specificată de conţinutul registrului index al unităţii de casetă respectivă. Cînd unitatea termină înregistrarea şi banda se mişcă spre locaţia blocului următor, registrul index al unităţii păşeşte automat pentru a fi in concordanţă cu poziţia benzii. Instrucţiunea ACTIVEAZĂ CITIRE 1 selectează tamponul primei unităţi de casetă magnetică ca periferic de intrare penLru toate instrucţiunile de citire din bandă magnetică întîlnite în program după execuţia acestei instrucţiuni. Execuţia acestei instrucţiuni determină în plus inaclivarea pentru cilire a celei de-a doua’imităţi de casetă, precum şi inac-tivarea pentru scriere a primei unităţi. În timpul execuţiei unei insLrucţiuni de intrare, după transferul ultimului caracter din registrul tampon, are loc în mod automat operaţia de citire a unui nou fişier. Instrucţiunea ACTIVEAZĂ SCRIERE 1 determină activarea pentru scriere a primei unităţi de casetă magnetică pentru toate codurile următoare transmise de procesorul electronic dispozitivelor de ieşire. AcesLe coduri vor umple succesiv registrul tampon al primei unităţi. La completarea unui bloc de 256 octeţi are loc automat operaţia de înscriere a unui fişier. Instrucţiunea ACTIVEAZĂ CITIRE 2 selectează a doua unitate de casetă magnetică ca periferic de intrare pentru toate instrucţiunile de citire din banda magnetică întîlnite in program, după execuţia acestei instrucţiuni determinînd, de asemenea, dezactivarea pentru citire a primei unităţi şi dezactivarea pentru citire a primei unităţi şi dezactivarea pentru scriere a celei de-a doua. După transferul ultimului caracter din registrul tampon are loc automat operaţia de citire fişier. Instrucţiunea ACTIVEAZĂ SCRIERE 2 determină activarea pentru scriere a celei de-a doua unităţi do casetă magnetică pentru toate codurile următoare transmise de către procesorul electronic dispozitivelor de ieşire, dezactivind în acelaşi timp prima unitate pentru scriere, precum şi pe cea de-a doua pentru citire. Codurile transmise se depun în registrul tampon pînă la capacitatea sa de 256 octeţi, după care are loc automat operaţia de scriere fişier. Iniţial a doua unitate de casetă este dezactivată pentru scriere. Instrucţiunea DEZACTIVEAZĂ SCRIERE determină revenirea în starea iniţială de dezactivare pentru scriere, pentru ambele unităţi de casetă. Instrucţiuni de control al programului. Instrucţiunea STOP PROGRAM determină ca acţionările maşinii de scris să fie înscrise în banda de hîrtie sau banda magnetică cu condiţia ca perforatorul şi/sau o unitate de casetă să fie active. Apăsarea tastei LECT are ca efect transmiterea codurilor caracterelor şi funcţiilor citite, în funcţie de poziţia comutatorului BANDA HÎRTIE/BANDA MAGNETICĂ, de la cititorul de bandă sau de la unitatea de casetă activată pentru citire, către orice periferic de ieşire activ în acel moment. Instrucţiunea CITEŞTE SECVENŢA NOUĂ, la execuţia
CAL
4»
acestei instrucţiuni procesorul electronic comandă cititorul de bandă sau o unitate de casetă magnetică activată pentru citire (corespunzător poziţiei comutatorului BANDA HÎRTIE/BANDA MAGNETICĂ) pentru a introduce o nouă secvenţă de program care o înlocuieşte pe cea veche şi apoi iniţiază execuţia noilor instrucţiuni. Secvenţa nouă trebuie întotdeauna să aibă acelaşi caracter şi aceeaşi adresă ca secvenţa veche. Perforatorul de bandă/cartele perforate marginal. Permite şi perforarea de secvenţe de program pentru Încărcarea ulterioară automată a programului Instrucţiuni de perforare. Execuţia instrucţiunilor RAP sau IiAL cu perforatorul activat va determina perfox'arua benzii corespunzător codurilor citite de cititorul de bandă (instrucţiunea citeşte şi imprimă) saii caracterelor şi funcţiilor executate la maşina de scris (instrucţiunea Stop program). în timpul instrucţiunii RAP, codurile citite de la unitatea de casetă activată pentru citire vor fi, de asemenea, perforate in bandă cu condiţia ca perforatorul de bandă să fie activ şi comutatorul BANDA HÎRTIE/BANDA MAGNETICĂ să se afle in poziţia MAGNETIC. Cititorul de bandă perforată/cartele perforate marginal. Pentru calculatorul Felix FC 128 prezintă următoarele facilitaţi suplimentare: permite şi perforarea de secvenţe de program pentru încărcarea ulterioară automată a programului. Execuţia instrucţiunilor RAP sau HAL cu perforatorul activat va determina perforarea benzii corespunzătoare codurilor citite de cititorul de bandă (instrucţiunea citeşte şi imprimă) sau caracterelor şi funcţiilor executate la maşina de scris (instrucţiunea Stop program). în timpul execuţiei instrucţiunii RAP, codurile ci Li te de la unitatea de casetă activată pentru citire vor fi, de asemenea, perforate în bandă cu condiţia ca perforatorul de bandă să fie activ şi comutatorul Banda hîrtie/Banda magnetică să se afle in poziţia MAGNETIC. —» şi Cititorul de bandă perforată /cartele perforate marginal, de calculatorul Felix FC 32. Cititorul de bandă perforată/cartele perforate marginal. Este perifericul de intrare folosit pentru introducerea datelor alfanumerice şi a programelor. Unitatea de cititur este alcăLuilă din cititorul propriu-zis şi un sistem bidirecţional de rulare a benzii care sînt amplasate în parLea din faţă jos a procesorului, sub panoul frontal de comandă. în partea superioară, cititorul este prevăzut cu două perechi de butoane pentru comenzi manuale şi automate de contare sau derulare a benzii, precum şi un buton de alimentare a sistemului de rulare a benzii, în vederea introducerii datelor de prelucrare ca şi a dalelor de program, acestea pot fi codificate la alegere: sistemul intern de codificare în H canale cu control de paritate In canalul 5 sau în cele două sisteme de codificare programabile de către utilizator. Pentru citirea benzii sînt folosite instrucţiunile: CITEŞTE DATA (HDD), CITEŞTE şi IMPRIMĂ (RAP), STOP PROGRAM (HAL) sau CITEŞTE SECVENŢA NOUĂ (RNS). Controlul citirii poate să pună in evidenţă: existenţa unui număr cu mai mult de 11 caractere la stînga codului de punct zecimal semnalizînd starea de eroare depăşire: eroarea de paritate semnalată prin sLare de eroare purlător; poziţia incorectă a perforaţiei canalului de sincronizare semnalată prin oprirea citirii; cele două contacte de bandă deschise (nu există bandă) semnalate prin lampa de citire stinsă şi capacul cititorului deschis, citirea nu poale avea loc. Unitatea de casetă magnetică. Calculatorul Felix FC 128 este doLal cu două unităţi de casete magnetice destinaLe pentru introducerea/extragerea datelor alfanumerice de prelucrare şi a programelor. Aceste casete sînt montate în partea din faţă sus a cabinetului calculatorului, prima unitate la stingă, a doua la dreapta, avînd înLre ele panoul frontal de comandă. Pe i'aţa anterioară a fiecărei unităţi de casetă se află montai un indicator verde notaL LOCK şi două buLoane LOAD (încarcă) şi UNLOAD (descarcă). Acţionarea butonului LOAD pune banda in mişcare şi o aduce cu primul bloc de date în faţa capetelor, iar apăsarea butonului UNLOAD determină deschiderea carului în vederea scoaterii casetei. Caseta cu bandă este 1'ixaLă în carul port-căsetă, care, închizlndu-se, aduce automat caseta în poziţia de lucru. Banda magnetică este de 3,81 mm de tipul „Computer grade compact Tape casseLle", cu perforaţii de început şi sfîrşil de bandă, are capacitatea de memorie de 1,3 milioane de
49
CAL
biţi pe pistă, la o densitate de 32 biţi /mm. Banda magnetică este folosită, atît pentru înregistrarea datelor de prelucrat şi a programelor, cît şi pentru citirea (latelor înregistrate în vederea prelucrării. Datele sînt înregistrate în blocuri de 2 048 biţi cu posibilitate de căutare rapidă şi adresare individuală a oricărui bloc înregistrat, ceea ce conduce la o extindere praclic nelimitată a memoriei interne de date, cit şi ]a păstrarea şi memorarea unui număr important de programe într-un spaţiu foarte mic. Programarea unităţii de casetă magnetică se realizează prin intermediul instrucţiunilor care sînt comune şi pentru banda perforată. Astfel, starea unităţii este controlată prin instrucţiunile ERj, ER2, EWlt EW. şi DWA. Poziţionarea la un anumit bloc de informaţie cu instrucţiunile LIt, LI™. Scrierea şi încărcarea registrului tampon al unităţii corespunzătoare conţinutului lui RA se lac prin instrucţiunile PRI, RAP, HAL sau TRE, iar citirea din registrul tampon al unităţii şi transferul în RA se fac cu instrucţiunile RMD, RAP sau RNS. Transferul unui număr clin/in RA in/din un anumit registru al tamponului primei unităţi de casetă se face cu instrucţiunile STO sau REC. Acumularea conţinutului registrului RA la registrul specificat din tampon se face prin instrucţiunile PAC sau NAC. Transferul întregului conţinut al registrului tampon din/în banda magnetică se realizează cu ajutorul instrucţiunilor RFI şi \VF, fără modul memorie externă. Controlul operării benzii magnetice se asigură prin comutatoarele: EROARE poziţionat dreapta, în caz de eroare codul erorii este înscris în registrul tampon al unităţii de casetă; STOP LECTOR şi „PUNCT ZECIMAL" poziţionate sLînga determină inhibarea înregistrării automate a codurilor respective; CONVERSIE SP —► 0 poziţionat stingă determină neînscrierea în bandă a codurilor de spaţiu sau asterisc pentru zerourile nesemnificative la stînga punctului zecimal. Starea de depăşire eîitc atunci cînd cîmpul de date care trebuie să fie transferat este alcătuit din mai mult de 11 caractere la stînga punctului zecimal. Eroare de purtător este indicată la detectarea erorii de paritate, dacă banda este la început sau la sfîrşiL, în timp ce aceasta operează dacă unitatea de bandă nu este încărcată şi se comandă citire/ scriere; dacă unitatea de casetă trebuie să execute o operaţie de scriere fişier, inserţia de permitere a înscrierii pistei lipseşte. Eroarea de program este indicată în cazurile: execuţiei unei instrucţiuni de RFI sau WFI, fără activarea corespunzătoare a unităţii de casetă; folosirii instrucţiunilor STO sau REC pentru transferuri spre/din registrul tampon al primei unităţi de casetă fără a se fi declarat modul memorie externă. Ieşirea din stare de eroare se face prin acţionarea tastei TERM de la tastatura operativă. Marcarea unei casete noi so face prin preînregistrare de marcaje pe bandă a locurilor viitoarelor blocuri de daLe cu ajutorul comutatorului intern NORMAL-PREREC pe poziţia PREREC, după aceea pe poziţia NORMAL, pentru a preveni ştergerea marcajelor înregistrate. C. Felix C-256 este de producţie românească, de generaţie a treia, cu profil universal, puţind prelucra date pentru domenii din cele mai variate: economic, ştiinţific, tehnic, prelucrări în timp real, prelucrări la distanţă etc. La fabricarea c. se utilizează o tehnologie avansată: memorii cu litium, circuite integrate cu siliciu; structurat să asigure atît independenţa funcţiilor, cît şi desfăşurarea lor simultană, ceea co duce la reducerea neconcordanţei dintre nivelul performanţelor unităţilor de intrare-ieşire şi cel al performanţelor unităţii centrale. Modularitatea şi mulLiprogramarea sînt caracteristice moderne ale calculatorului care-i asigură utilizarea în domenii variate. Configuraţia minimă a calculatorului Felix C-256 este alcătuită din: unitatea de memorie, unitatea dc comandă, unitatea de schimb şi cititor de cartele, imprimante, unitatea de discuri magnetice, fiecare periferic este legat de unitatea de schimb prin cîte o unitate de legătură. Unitatea de memorie a calculatorului Felix C-256 este formată din unul pină la patru blocuri, fiecare bloc avînd 1 la 4 module de 16 K cu excepţia primului bloc care trebuie să cuprindă cel puţin două module. Capacitatea maximă este deci de 256 K, adică 262 144 octeţi. Unitatea de memorie permite accesul la fiecare octet (caracter), folosit în probleme de gestiune şi transferul de cuvinte de doi octeţii
CAL
50
pentru prelucrări în timp reni. Unitatea de memorie este legată de unitatea de comandă printr-o legătură de transfer şi comunică cu canalele de schimb prin una sau două legături de acelaşi tip. în unitatea de memorie există control dc paritate pe fiecare octet. Durata unui ciclu complet de citire/scriere a informaţiei într-un modul este de 800 nanosecundo, debitul ficărui modul fiind deci de 2,5 Megaocteţi/ secundă. Unitatea de comandă este realizată cu circuite integrate cu siliciu, în module logice compacte, montate pe plăcuţe suport din sLiclă-epoxi multistrat. Unitatea de comandă cuprinde: 16 registre generale, numerotate de la 00 la 15, fiecare avînd 32 poziţii binare şi care put fi folosite ca memorii rapide intermediare, ca registre de index sau de bază (numai regisLrele 9 la 15); registrele de manevră, în care sînt înregistrate toate informaţiile ce definesc starea curentă a unităţii de comandă in orice moment; operatorul binar care execută operaţiile aritmetice şi logice în cadrul unităţii de comandă; sisLemul de întreruperi care permite să se apeleze la anumite programe prioritare aLunci cînd apare o întrerupere din multiplele cauze; generatorul de tact care emite semnale de temporizare cu o perioadă de 250 sau 300 nanosecunde, comandă trecerea de la o fază la alta pentru executarea operaţiilor clemeiitare ale prelucrării: legătura programată care permite, sub controlul programului, să se trimită conţinutul oricărui registru general la un echipament exterior oarecare, şi invers, să se introducă intr-un registru general datele provenite de la un echipament exterior oarecare. Prin unitatea de comandăsînt realizate următoarele funcţii: extragerea, analiza şi executarea instrucţiunilor; rezolvarea întreruperilor, rezolvarea situaţiilor de excepţie. FELIX C-256 posedă un set de 102 instrucţiuni (din care unele opţionale) pentru următoarele operaţii: încărcarea şi depunerea în memorie a conţinutului registrelor, calculul binar, calculul zecimal, calculul în virgulă mobilă, analiză şi decizie logică, manevrări de lanţuri . fie caractere, instrucţiuni de intrare-ieşire, controlul modului de funcţionare. Instrucţiunile au toate un singur format şi o lungime fixă de 4 octeţi. FELIX C-256 dispune de trei moduri de adresare: adresarea directă, cînd adresa operandului se obţine-adunînd valoarea deplasării din instrucţiune la conţinutul registrului de bază (B — 8); adresarea indirectă, cînd adresa operandului se obţine în mai multe etape; adresarea indexată se realizează prin adăugarea la adresa obţinută,^după adresarea directă sau indirectă, a conţinutului unui registru de indexare Q. In acest caz, ca registru de lucru se foloseşte registrul zero. Viteza de execuţie a instrucţiunilor depinde de tipul operaţiilor. Principalele instrucţiuni sînt executate în 4,6 micro-secunde. Prin construcţie, unitatea de comandă permite 96 nivele de întrerupere (unele opţionale), cu o prioritate prestabilită şi numerotate de la 32 la 127. FELIX C-256 foloseşte pentru intrarea/ieşirea informaţiilor două tipuri de unităţi de schimb: unitatea de schimb multiplu şi unitatea do schimb pentru comunicaţii. Unitatea de schimb mulLiplu (canal multiplexor) comandă şi controlează toate operaţiile de intrare/ieşire între memorie şi unităţile periferice. Unităţi de schimb pentru comunicaţii controlează transmiterea şi prelucrarea la distanţă a datelor. Legată la memorie cu o interfaţă, o unitate de schimb pentru comunicaţii poate controla lucrul, printr-o reţea de legături la distanţă, cu 256 terminale. PenLru operaţii de intrare /ieşire, FELIX C-256 foloseşte unităţi periferice de diferite tipuri şi performanţe. Acestea sînt ataşate la canalul multiplexor prin unităţi de legătură simple (penLru o singură unitate 1/E) sau multiple (pentru maximum 16 unităţi de acelaşi tip). C. c. FELIX C-512 este un calculator de generaţia a IlI-a de capacitate medie. Prin organizarea structural-logică şi sistemul de programare, FELIX C-512 este complot compatibil cu calculatorul FELIX C-256 şi formează cu acesta şi cu calculatorul FELIX C-32, familia de calculatoare FELIX. Calculatorul FELIX C-512 este desLinat rezolvării de aplicaţii din diferite domenii, cum ar fi: — probleme de gestiune: evidenţa gestiunilor de materiale; evidenţa şi analiza costurilor de producţie; planificare; calculul retribuţiilor; — conducerea proceselor tehnologice: in regim de supraveghere a parametrilor; în regim de optimizare off-line; în regim de reglare
51
CAL
numerică directă; — calcule tehnico-ştiinţii'ice: programe matriciale; funcţii speciale; integrale; funcţii integro-dil'erenţiale; probleme de transport; minimizări de polinoame şi funcţii. SLructurâ calculatorului electronic FELIX C-512 este modulară, permiţînd funcţionarea independentă a unităţii centrale şi unităţilor de schimburi multiple. Unitatea centrală operează cu 117 instrucţiuni (cu 15 instrucţiuni în plus faţă de FELIX C-256); viteza medie de calcul: 250 000 operaţii pe secundă; 16 registre generale — lungimea de 32 biţi; operator binar — lungimea de 32 biţi; executarea simultană (în UP şi UE) a fazelor de execuţie şi pregătire a instrucţiunilor; sistemul de întreruperi 16 nivele standard şi 6 grupe de 16 nivele opţionale. Unitatea centrală în versiunea standard cuprinde: unitatea de pregătire (UP); unitatea de execuţie (UE); unitatea de virgulă mobilă (UVM); unitatea aritmctică logică (UAL); unitatea de întreruperi (UI). Unitatea de memorie a calculatorului electronic FELIX C-512 are capacitate: de la 128 IC.O. pînă la 512 K.O. (extensibil pînă la 1.024 Iv.O.); modulul: 32 K.O. (format din două module de 16 K.O.); Lransfer de date: 4 octeţi simultan: îmbinarea adreselor între blocuri în diferite variante de echipare cu module a blocurilor; organizarea memoriei: 4 blocuri (sau 8 blocuri în cazul extinderii capacităţii pînă la 1.024 K.O.), fiecare bloc cuprinzînd cîte patru module de 32 K.O. Funcţionarea simultană a blocurilor între ele şi accesul la bloc pe trei magistrale de informaţii de 32 ranguri binare; ciclul memoriei; 900 nsec. pentru patru octeţi; debitul de informaţii a memoriei; prin echiparea completă cu cele 4 blocuri, debitul maxim este de 12 M.O./sec. (sau de 24 M.O./sec. în cazul extinderii capacităţii la 1.024 K.O.); protecţia memoriei este asigurată cu chei de protecţie, unitatea protejată fiind pagina de 2 K.O. Unitatea de intrare/ieşire: intrarea/ieşirea se realizează prin unitatea de schimburi multiple (USM) sau prin canalul selector (C.S.); la sistem se pot conecta 1—8 USM sau 1 — 6 C.S.; la o magistrală de acces a memoriei se pot conecta 1 — 4 USM sau 1 — 3 C.S.; Ia o USM se pot conecta 4—G4 unităţi de legătură, iar numărul maxim de unităţi de legătură ce se pat conecta la sistem este de 512; canalul multiplexor cu prioritatea maximă are un debit de transfer de 500 K.O./sec., debitul do transfer maxim posibil prin echiparea sistemului cu 8 USM este de 2 875 K.O./sec.; canalul selector are un debit maxim de transfer de 2 M.O./sec.; schimbul de date între USM sau CS şi unitatea de memorie se face pe 32 ranguri binare. Componenţa echipamentelor periferice conectate la calculatorul electronic FELIX C-512 este aceeaşi ca şi la FELIX C-256. Se pot conecta şi perifericele de alte tipuri şi caracteristici tehnice decît cele existente, cu condiţia respectării interfeţei existente. Prin existenţa canalului selector se asigură conectarea perifericelor cu performanţe ridicate (exemplu, discuri de masă) cu condiţia respectării interfeţei FELIX şi să nu se depăşească debitul maxim de 2 M.O./sec. Sistemul de exploatare şi programare asigură comanda şi utilizarea optimă a resurselor calculatorului: niemorie; unitate centrală şi sistemul de intrare-ieşire cu periferice aferente. Sistemul asigură funcţionarea calculatorului în regiin de monopro-gramare, multiprogramare şi timp real. Gestiunea automată a fişierelor oferă posibilitatea exploatării raţionale şi eficiente a calculatorului, creînd facilităţi importante de acces şi manipulare a fişierelor. Modularitatea sistemului permite generarea de sisteme operative corespunzătoare fiecărei aplicaţii şi configuraţii concrete. Sistemul de exploatare cuprinde: Monitorul SIR1S 3 R compus din trei module: supervizorul-rezident în memorie, prin care se asigură executarea intrării-ieşirii, funcţionarea în regim de multiprogramare, prelucrarea întreruperilor şi derutărilor; monitorul central-rezident în memorie facilitează încărcarea în memorie a monitorului de înlănţuiri şi a diverselor secvenţe de program ţinind cont de relaţiile între ele; monitorul de înlănţuire-facilitează înlănţuirea automată a fazelor de îucru; sistemul de gestiune a fişierelor automatizează gestiunea fişierelor şi este compus, din mai multe module specializate pentru prelucrarea fişierelor de mai multe tipuri (secvenţiale, secvenţial-indexate, nedefinite şi selecLive), de asemenea asigură identificarea şi proiecţia fişierelor; Editorul de legături transformă modulele de pro-
CAM
52
gram rezultate din asamblare şi compilare în program sub format IMT. Funcţiile sale do reacoperire şi înlănţuire asigură obţinerea structurilor segmentate; Generatorul de sistem furnizează, plecînd de la sistemul standard de referinţă, sisteme de programare adaptate configuraţiei şi cerinţelor utilizatorilor; bibliotecarul este specializat în operaţiile legate de biblioteca de programe, asigurînd o mare flexibilitate în crearea şi punerea la zi a acesteia; Programe de traducere asigură asamblarea sau translatarea programelor scrise în diverse limbaje sursă {ASSIRIS, FORTRAN, COBOL, LPG, MAGIRIS); sistemul de exploatare mai dispune de funcţiile SYM-BIONT şi TELESYMBIONT, care oferă utilizatorului faciliLăţi suplimentare, asigurînd crearea de fişiere de lucrări funcţie de prioritatea lucrărilor, sistemul urmărind „drumul" unei lucrări de la intrare pînă ia ieşire; Sistemul asigură inulti-programarea in cadrul lucrării (multitasking), ceea ce permite o mai bună simul-taneiLaLe a prelucrării cu intrarea-ieşirea; Sistemul cuprinde programe utilitare (de exemplu, penLru schimbarea suportului de informaţie) şi programe standard de bibliotecă (programe matematice şi economice). C.e. hibrid, identic din punct de vedere constructiv cu cel analogic, dar operaţiile se efectuează prin tehnica numerică.
C.e. M ÎS —> şi microcalculatorul Felix M 18. C.e. numeric, care prelucrează datele reprezentaLe sub formă numerică, automat, în baza unui program, l'âi'ă participarea omului la procesul de calcul. Principalele părţi componente ale
C.e.n. sînt: unitatea de comandă, uniLatea de memorie, unitatea ariLmetică-logică şi unităţile de introducere a datelor in vederea prelucrării şi de extragerea datelor rezultate de pe urma prelucrării. Aceste unităţi lucrează conectate între ele. Criterii de apreciere a c.e.n. în vederea alegerii pentru prelucrarea datelor sistemului informaţional financiar-conLabil: 1. capacitaLea memoriei interne şi posibilităţi de extindere; 2. viLeza de introducere şi exlragere a datelor şi Lipul echipamentelor deslinate acestui scop, compatibilitaLea lor cu unitatea centrală; 3. grad de dificultate în elaborarea programelor; 4. biblioteca de programe; 5. posibiliLăţi de multiprogramare; (5. compatibilitate cu alte calculatoare; 7. costul. C.c. paralel, «. numeric la care cele „n“ semnale corespunzînd celor „n“ cifre ale unui cuvînt sînt date pracLic simulLan la „n“ elemente ale unui registru.—)• şi cuvint; registru.
C.e. perforator automat de cartele, e. numeric cu ajutorul căruia, pe baza unui program cablat, se efectuează atîL operaţii de calcule aritmetice şi logice, cit şi operaţii de perforare a carLelelor pentru a transpune pe acest suport Lehnic rezultatele calculelor. C. a fost construit pentru a suplini randamentul scăzut al tabulatorului din sistemul mecanografic in efectuarea operaţiilor de înmulţire şi împărţire, îndeosebi. C.c. sincron, c. numeric, îa care efecLuarea luturor operaţiilor ordinare începe datoriLă unor semnale egal distanţate in timp şi produse de oscilatorul pilot. C.e. specializat, destinat prin însăşi construcţia sa să rezolve numai un anumit număr şi tipuri de probleme, C.e. universal, destinat prin construcţia sa să poată rezolva
o	gamă largă de probleme, pentru care sînt elaboraţi algoritmii de calcul şi programele într-un limbaj evoluat FORTRAN, COBOL etc.
CALITATEA INTOItMAŢlUI. proprietaLea informaţiei de a satisface trebuinţa unei persoane pentru a-i înlătura starea de incertitudine în care se află şi a-i da posibilitatea să fundamenteze decizia ce urmează a lua înLr-o anumită problemă.
C.i. se asigură prin cnmplexilalea elementelor de noutate semnalate, exacLitaLea cil care reflectă realitatea, operaLivilaLea cu care intră în posesia beneficiarului. C.i asigură eficienţa în activitatea de conducere.
CALO (in capitalism), reducerea cantităţii de marfă acordată de furnizor cumpărătorului ca echivalent al scăderii greutăţii mărfurilor din cauza uscării sau evaporării. Se mai numeşte şi decala.
CAMUFLARE —► şi bilanţ; delicte de bilanţ.
53
CAN
CANAL DE TRANSMISIE DE DATE, mijloc prin care, în cadrul sistemului electronic de calcul, are loc transmisia ele date între echipamentele periferice şi unitatea centralii. Un sistem electronic poate fi prevăzut cu două tipuri de canale: canale multiplexor şi canale selectoare. —► şi canal multiplexor; canal selector. C. multiplex, care conectează echipamentul periferic la unitatea de comandă a calculatorului electronic asigurînd lucrul simultan pe principiul time-sharing. C.in. poate fi prevăzut cu mai multe subcanale care operează independent. El poate opera în două moduri: „multiplex1* şi „burst". în cazul „multiplex11, perifericul este conectat la canal numai în timpul transmiterii unui caracter; între transmisii el este deconectat. în cazul „burst", perifericul este conectat la canal în tot timpul transmiterii blocului de date. —» şi periferic. C. selector, folosit curent ca echipament periferic în configuraţiile electronice de calcul de mare viteză, cititoare de benzi magnetice, discuri magnetice, tamburi magnetici, care permit, la un moment dat, să efectueze o singură operaţie de transfer de date, iar celelalte periferice, ataşate lui, să execute operaţii care nu necesită comunicări cu canalul. C. simplex, mijloc do comunicare a mesajelor numai într-un singur sens. C. teritorial de transmitere a informaţiilor economice, sistem de raportare privind îndeplinirea sarcinilor planului do stat de la unităţile economice la direcţiile judeţene de statistică şi do la acestea la Direcţia Centrală de Statistică.
Canale duplex, două canale reunite în scopul de a se asigura transmisia mesajelor în ambele sensuri, între două puncte beneficiare reciproce, de informaţii, sau un punct de prelucrare a datelor şi unul beneficiar al rezultatelor prelucrării.
CANTITATE DE INFORMAŢIE FINANCIAR-CONTABILĂ, număr de concepte, mesaje, ştiri reprezentînd elemente de noutate despre un obiect, eveniment, proces, luat în evidenţă, capabil să înlăture starea de incertitudine a receptorului (beneficiarului). încă din 1928 R. V. Hartley a introdus noţiunea do cantitate de informaţie definind-o ca informaţia obţinută prin precizarea uneia din „11“ variante egal probabile, egală cu logaritmul lui „n“ în baza 2:
CI = log. n = — loga p,
unde: p = — reprezintă probabilitatea de realizare a unei variante. Această măsură n
corespunde unui număr restrîns de cazuri, realitatea şi îndeosebi cea financiar-con-tabilă oferă în general sisteme cu restricţii pentru care stările sau evenimentele nu reprezintă realizări echiprobabile. Shannon a sesizat acest aspect şi a propus ca măsură a cantităţii de informaţie realizată prin apariţia unui eveniment la o sursă ce poate crea „n“ evenimente cu probabilităţi diferite, media ponderată a celor „n“ cantităţi de informaţii individuale obţinute în ipoteza că fiecare din ele ar fi egal probabile. Măsura cantităţii de informaţie se referă mai ales la sisteme tehnice cu un sistem complet de evenimente, cu existenţa unui echilibru final al stărilor sau evenimentelor, ceea ce nu poate fi realizat întotdeauna în sistemele economice, finan-ciar-contabile. Măsura canLităţii de informaţie joacă un rol fundamental în culegerea, transmiterea, prelucrarea datelor şi elaborarea deciziilor financiar-contabile. Starea de incertitudine in luarea deciziilor poate aduce mari daune în gestiunea financiară.
CAP DE SCRIEItE-CITIRE, dispozitiv cu ajutorul căruia se realizează operaţiile de scriere, citire şi de ştergere a datelor pe un suport tehnic do date, banda magnetică, discul magnetic, tamburul magnetic, folii magnetice etc.
CAP MAGNETIC, dispozitiv electromagnetic capabil să traducă electromagnetic scriind, citind sau ştergînd datele de pe un suport magnetic.
CAR
54
CAPACITATE, aptitudinea pe care o are o persoană de a face acte juridice valabile, sau de a executa anumite lucrări. Performanţa unei maşini de a efectua mecanic sau automat un anumit număr de operaţii ale procesului tehnologic de prelucrare a datelor. C. teoretică a maşinii este cea prevăzută în prospectele maşinii de calcul, iar cea practică este aceea pe care o du maşina în anumite condiţii de timp, de loc şi de factori umani. Tendinţa este să se ia astfel de măsuri de organizare a locului de muncă la maşini, încîl să se ajungă la c. teoretică, adică să se obţină exploatarea c. maxime a maşinii.
CAPACITATEA CANALULUI, performanţa canalului do a permite transmiterea unei cantităţi maxime de date într-o unitate de timp. C. MEMORIEI, numărul maxim de unităţi binare pe care le poale memora dispozitivul de memorie al calculatorului.
C.m. se poate exprima în unităţi de biţi, octeţi sau kilocteţi. — ► şi bit; octet; koctet.
CAR, dispozitivul maşinii de calcul, care susţine şi ghidează hirtia de scris, parte integrantă a dispozitivului de imprimare. C. automat, care esLe comandat prin programul de lucru al maşinii de calcul. în general, calculatoarele electronice sînt1 înzestrate cu car automat. C. contabil, dispozitivul maşinii de contabilizat care susţine şi ghidează fişele contabile suprapuse peste jurnale în procesul executării lucrărilor de contabilitate. C. mecanic, car comandat de la pupitrul maşinii de calcul prin intermediul tastelor. în general, sînt înzestrate cu car mecanic maşinile de calcul electromecanice.
CARACTER (în prelucrarea electronică a datelor), un semn grafic asociat unei semnificaţii; un spaţiu liber intre două caractere reprezentate pe un suport tehnic; o cifră sau literă sau orice alt simbol sau semn care intră în componenţa unui cuvint aparţinînd unei limbi vorbite sau unui limbaj de programare. C. pot fi alfabetice, cînd reprezintă literele alfabetului unei limbi, cifrice, cînd reprezintă cifrele unui sistem de numeraţie, alfanumerice cînd reprezintă o combinaţie de cifre şi litere şi simbolice cînd reprezintă diferite semne utilizate în procesul de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor. C. de anulare, a cărui prezenţă în programul de prelucrare automată a datelor are valoarea executării unei comenzi care indică neluarea in seamă a datelor reprezentate prin acest caracter. C. de comandă, a cărui prezenţă în programul de prelucrare automată a datelor are valoarea executării unei operaţii de citire, transmitere, corectarea erorii, de imprimare, de ignorare, sincronizare etc. Caracter utilizat pentru generarea unei decizii într-un proces de prelucrare, ca, de exemplu, cel generat de canal pentru a controla dispozitivele periferice ale sistemului electronic de calcul; pentru neimprimare etc. C. de control, cel asociat unei date pe baza unui algoritm, în scopul asigurării exactităţii datelor in procesul prelucrării automate cu ajutorul calculatorului electronic. -* şi bit de paritate. C. de extindere, caracter prin care se asigură extinderea unui set do caractere limitat pe baza interpretării alternative a caracterelor următoare. C. grafic, simbol grafic elementar. C. de întoarcere, caracter prin care se comandă dispozitivului de imprimare să nu avanseze, în cazul imprimării caracterelor compuse. C. de ştergere prin care se comandă anularea unui caracter nedorit. C. dinamic al informaţiei, calitatea informaţiei de a 1'i mereu actuală, prezentă şi care participă la luarea deciziilor şi la reflectarea existenţei mişcării şi transformării mijloacelor economice şi a surselor lor în cadrul sistemului informaţional financiar-contabil. C. in afară de cod, care nu aparţine codului respectiv sau sistemului de cod. C. magnetic, scris cu o cerneală specială — magnetică — avînd calitatea de a fi interpretat, citit automat de capul magnetic, de citire a unităţii de disc magnetic. C. nul, prin care se realizează ştergerea (am;Luva) conţinutului memoriei calculatorului electronic, în întregime sau parţial.
55
CAT?,
Este reprezentat prin ciîra 0. C. special, semn grafic elementar, parte componentă din ansamblul semnelor unui limbaj, folosit pentru punctuaţie, operatori aritmetici, logici etc.
CARACTERISTICĂ, o parte din numere care indică valoarea unei puteri a bazei. —► şi virgula mobilă.
CARMANGERIE, secţie pentru tranşarea cărnii pe calităţi; so organizează pe lingă întreprinderile de alimentaţie publică.
CARNET DE RETRIBUIRE, folosit de întreprindere ca urmare a obligaţiei prevăzute în contractul colectiv de muncă. Se completează după fişa individuală de retribuire sau după stalul de plată a retribuţiei cu datele privind drepturile de retribuţie, reţinerile ce trebuie să se facă lucrătorului, datoriile lui şi suma netă cei i se cuvine.
CARNETE	documente	pe baza cărora se permite transportul internaţional
rutier al unor mărfuri, fără control vamal şi scoaterea sigiliilor vamale de origine direct din ţara expeditoare, pînă la ţara primitoare.
CARNETUL BRIGADIERULUI, registru, format mic sau de dimensiunile unui caiet, în care se notează toate datele care caracterizează activitatea unei brigăzi agricole şi cu ajutorul căruia se pot urmări operativ sarcinile de plan ale brigăzii.
CARTEA HL\KE, registru de contabilitate în care operaţiile se înregistrează sistematic şi repartizate pe conturi. Se mai numeşte şi registru de partizi sau maestru, în contabilitatea marilor întreprinderi capitaliste şi socialiste, acest registru a fost înlocuit prin sistemul fişelor de conturi (foi volante) care se păstrează in cartoteci. în condiţiile prelucrării automate a datelor cu echipamente mecanografice, cartea mare este reprezentată prin tabulograma, care se întocmeşte pe baza cartelelor total, privind conturile sintetice de activ şi de pasiv, iar în condiţiile folosirii calculatoarelor electronice se obţine automat pe baza datelor intermediare din fişiere.
CARTELA, suport de date, confecţionat din foi de carton ale cărei formă, dimensiuni şi conţinut variază după natura şi destinaţia ei. Se utilizează în industrie, în eomerţ, bancă etc., precum şi în lucrările de contabilitaLe, de mecanizare şi automatizare a prelucrării datelor. —► şi cartelă perforată. C. ajutătoare, suport tehnic de date avînd aceleaşi dimensiuni standard sau mai mari ca ale cartelei perforate, de culori diferite, folosită pentru organizarea fişierelor de date financiar-conlabile, în delimitarea unor pachete de cartele din punctul de vedere al conţinutului de date perforate, ca de exemplu, privind contabilitatea: materialelor, retribuţiilor etc. a perioadei la care se referă (luna: ianuarie, februarie etc.). Cartela ajutătoare nu participă la procesul de prelucrare propriu-zis al datelor privind obţinerea situaţiilor, modelelor economice de lucrări financiar-contabile. C. CEC sau tichet, suport tehnic de date folosit ca CEC care poate fi întocmit şi prelucrat automat. C. continuu, suport tehnic de date de dimensiuni standard, asamblată pe una din laturi, dîndu-i calitatea de a fi continuă pentru a fi folosită ca bandă atunci cînd este utilizată pentru introducerea datelor în maşină de calcul. C. cu crestare marginală, suport de date care poate fi de diferite dimensiuni, cu marginile perforate şi crestate; forma perforaţiei, a crestării şi locul, pe una din laturile marginale au semnificaţia unui cod, putînd reprezenta un criteriu mecanic de sortare a cartelelor. C. de bază, denumită şi cartelă primară suport tehnic de date conţinînd date curente care urmează a se prelucra in vederea obţinerii modelelor de situaţii ale sistemului informaţional
CAR
56
financiar-contabil. C. de comandă sau de control reprezintă mijlocul de comunicare Sntro uLiiizator şi sistemul de operare; la prelucrarea în flux a datelor, prin e. dc c. utilizatorul dă indicaţii sistemului relativ la evoluţia programului său. C. de c. sînt citite efectiv de către monitorul de înlănţ.uire. C. de sold, suport tehnic de date în cele mai mulLe cazuri se obţine în mod automat şi simultan, cu imprimarea modelelor de lucrări de contabilitate în care sînt reprezentate soldurile conturilor sintetice sau analitice. C. document (dual), suport tehnic de date de dimensiuni standard pe care datele sînt transpuse in două feluri: sub forma scrisă şi perforată. .Mudulităţile de transpunere a datelor înlesnesc folosirea cartelei ca document, ea act justificativ de evidenţă şi ca suport pentru prelucrarea automată a datelor. C. iniţială, suport tehnic do date, perforat, după care se pot reproduce în întregime sau parţial mai multe exemplare de noi cartele. C. macheta, suport de date prin care se reprezintă modelul de organizare a datelor pe eîmpul cartelei, în vederea perforării datelor privind diferite compartimente de lucrări ale sistemului informaţional financiar-contabil. La macheta de cartelă privind datele de contabilitate, organizarea lor pe eîmpul cartelei se recomandă in următoarea ordine de preferinţă: date de referinţa, date de grupare, date privind cantităţile şi valorile. Ordinea de succesiune a cîmpurilor rezervate pentru reprezentare a datelor trebuie să Tie in concordanţă cu ordinea de succesiune a datelor din documentele primare. —► şi document primar.
C.	magnetică, suport tehnic de date, de dimensiuni standard de mare capacitate de memorie a datelor pe care datele se transpun în mod binar sub formă de zone magnetizate şi nemagnetizate. Are calitatea de a fi reutilizată prin ştergerea înregistrărilor de date vechi care se realizează automat odată cu înregistrarea datelor noi.
perforată, purtător tehnic de date, confecţionată din carton sau material plastic, avînd anumit# calităţi de elasticitate, rezistenţă, rău conducător de electricitate şi cu dimensiuni standard, pe care se transpun datele sub formă de perforaţii în vederea prelucrării lor. Clin pul cartelei este împărţit în coloane numerotate de la
1	—SO, 1 — 4;") sau 1 — 20 în funcţie de tipul de cartelă şi rinduri numerotate de la 0—9, 11 şi 12. Intersecţia rind ului cu coloana cartelei este folosită pentru a reprezenta o cifră, o literă sau un caracter special. Cifrele se înregistrează pe c.p. prin orificii perforaLe automat în poziţiile corespunzătoare ale cartelei de la 0 la 9, iar literele şi semnele speciale în poziţiile 0 la 9 şi 11 şi 12, —»■ şi perforaţie. C. permanentă, suport tehnic de date care conţine date financiar-contabile cu caracter de valabilitate o perioadă mai îndelungată de timp. Exemplu, cartela perforată cu datele care privesc tariful operaţiilor tehnologice, valoarea iniţială a mijloeulu i fix, structura reperelor unui produs etc. Acest Lip de cartele participă în procesul prelucrării automate a datelor singure sau inlerclasate cu carLele purtătoare dc date variabile. —*■ şi date permanente; date variabile ; fişiere permanente ; fişiere variabile. €. program, suport tehnic de date care conţine: 1. programul de perforare sau verificarea cartelelor, fiind fixată într-un dispozitiv al maşinii de perforat cartele şi pe baza perforaţiilor se realizează automat comenzile de perforare a cartelelor avînd o anumită machetă sau verificarea perforării corecLe a cartelelor perforate; 2. conţine perforate instrucţiunile care alcătuiesc un program de prelucrare automată a datelor cu ajutorul calculatorului electronic. C. semiperforată, suport tehnic de date care a fost în aşa fel perforat incîL orificiile sint doar parţial decupate. Se practica pentru sporirea operativităţii în perforarea cartelelor şi evitarea perioadelor de vîrf în munca de perforare. în general, datele constante (permanenLe) se perforează in întregime, iar cele cu caracter variabil se semiperforează. —*■ şi cartela permanentă. C. total, suport tehnic de date purtător de to taluri obţ.imiLe simultan cu prilejul imprimării modelelor de situaţii ale sistemului informaţional financiar-contabil. Are deosebită importanţă in sporirea operativităţii prelucrării in continuare a datelor penLru întocmirea lucrărilor de sinteză ale sistemului informaţional financiar-contabil, în sensul că nu se mai vehiculează întregul volum de cartele (de bază sau primar), ci doar uh număr restrîns de cartele-total. A fost larg folosită
57
CAR
în prelucrarea datelor cu echipament inecanografic. C. variabilă, suport tehnic purtător de dnLe variabile care, împreuna cu cartelele permanente, participă la prelucrarea integrată a datelor sistemului informaţional financiar-contabil.
CARTOTECA, cutia, lada sau dulapul special in care sînt aşezate fişele cu datele sau documentele care privesc evidenţa materialelor, mijloacelor fixe etc. ale unei unităţi economice sau bugetare, într-o anumită ordine (vertical, orizontal, clasate etc.).
CATALOG DE MĂRFURI, liste broşate sau carte, in care se înscriu mărfurile cu denumirea ior şi alte indicaţii privind calitatea, dimensiunile, preţurile etc. Uneori poate cuprinde şi probe de mărfuri lipiLe pe paginile catalogului. Se întocmeşte pentru a înlesni reclama mărfurilor şi a facilita încheierea de comenzi din partea clienţilor. C. de preţuri, listă în care mărfurile sau produsele sint înscrise in ordine alfabetică, pe sortimente şi calităţi, cu preţul de achiziţie, loco magazin pentru materiale şi cu preţul de livrare pentru produse fabricate. în aceste cataloage, materialele şi produsele finite sînt indicate şi cu simbolul cifric corespunzător din nomenclator. —► şi nomenclatura materialelor, simbolizare.
CATALOGUL PROGRAMELOR DIN BIBLIOTECA NAŢIONALĂ DE PROGRAME,
lista cu programele omologate şi luate în evidenţa Bibliotecii naţionale de programe a Institutului central pentru conducere şi informatică. —► şi Biblioteca naţională de programe; Institutul central pentru conducere şi informatică.
CĂUTARE, operaţie de găsire sau regăsire a articolelor sau a înregistrărilor necesare într-un fişier. Operaţia este automată, are la bază anumiţi indicatori sau chei. -+ şi cheie.
CEAS DE PONTA,T CU BANDĂ, aparat care serveşte la sLabilirea exacLa a zilei, orei şi minutului la care personalul muncitor a sosit la lucru la întreprindere sau a plecat din întreprindere. Aparatul are o bandă de hîrtie care trece printr-un spaţiu deschis de mărimea necesară pentru ca persoana care pontează să-şi poată înscrie numărul de marcă şi semnătura, după care, prin manevrarea unei pîrghii, să imprime în dreptul semnăturii, data zilei, ora şi minutul indicat in acel moment în cadranul ceasului. C. cu fişe, aparal care serveşte la înregistrarea sosirii şi plecării din întreprindere a personalului muncitor. La sosire, acesta ridică dintr-un sistem de carto-tecă, amplasat la poartă, fişa in caro este înscrisă marca sa, o introduce in dispozitivul ceasului de pontaj, care imprimă pe fişă ora şi minutul indicat în acel moment pe cadranul ceasului. Fişa astfel imprimată este aşezată apoi la locul rezervat în cartoteca numărului respectiv de marcă. Ceasul are un dispozitiv cu ajutorul căruia, marcarea celor intîrziaţi se face cu o altă culoare. După trecerea orei reglemenLaro, pontatorul realizează evidenţa operativă a celor întîrziaţi, dacă datele se prelucrază manual. Ceasul poate fi cuplat cu un dispozitiv de perforat, cartele sau bandă, în vederea introducerii automate a datelor în sistemul de prelucrare. —► şi evidenţa pantajului.
CEC MAGNETIC, suport tehnic de date, prevăzut cu posibilităţi de înregistrare magnetică a unor date mai importante, ca, de exemplu, numărul cecului, codul cui aparţine, codul operaţiei înregistrate, tariful operaţiei înregistrate etc.
CELULA MAGNETICĂ, subdiviziune folosită in organizarea memoriei auxiliare a calculatorului electronic pe folii magnetice. Un dispozitiv de memorie bazat pe folii magnetice are 10 celule a cîte 20 de subcelule. într-o celulă sînt 10 folii magnetice, fiecare folie fiind adresabilă. Capacitatea de a memora a unei celule poate ajunge şi pînă la 40 milioane de biţi în funcţie de tipul de fabricaţie şi densitatea
CET	58
înregistrărilor. —*■ şi bit. C. memoriei, entitate adresabilă a memoriei calculatorului electronic. C.m. se identifică printr-un număr numit adresa e.ni. respective. Sub aspcctul capacităţii de memorie, C.m. se compune dintr-un număr de biţi în care se ponte înregistra un euvînt sau o parte de cuvînt; numărul de biţi este constant pentru un calculator dat.
CENTRALIZAREA DATELOR CONTABILE, operaţie de însumare la anumite perioade, a datelor contabile pe grupe omogene, in vederea obţinerii unor indicatori cuprinşi în situaţii care să facă posibilă privirea de ansamblu asupra activităţii întreprinderii în întregul ei sau numai asupra unei părţi din această activitate. în economia socialistă, centralizarease lace, în primul rînd, în cadrul fiecărei întreprinderi cu ajutorul balanţei de verificare şi apoi pe ramuri de activitate economică cu ajutorul bilanţurilor. —* şi balanţă de verificare, bilanţ. C. documentelor. —► şi document centralizator.
CENTRALIZAREA D ARILOR DE SEAMĂ, operaţie de însumare a indicatorilor din dările dc seamă statistice ale întreprinderilor din cadrul unei unităţi tutelare: centrală, trust, minister.
CENTRALIZATOR, document cumulativ folosit pentru înregistrarea simultană, prin transcopiere de date de pe documente primare reprezentînd operaţii economice omogene, atît pe fişa de cont analitic, cît şi pe centralizator. Cu ajutorul acestor centralizatoare se asigură egalitatea dintre fiecare cont sintetic şi conturile sale analitice, deoarece, pe de o parte, în ele se înregistrează operaţiile economice simultan cu înregistrarea lor prin transcopiere, iar pe de altă parte, aceste centralizatoare servesc la întocmirea notei de contabilitate, pentru a se face apoi înregistrările şi-în conturile respective. C. se folosesc în forma de contabilitate maestru şali. în forme de înregistrare pe jurnale au fost înlăturate. în condiţiile prelucrării automate a datelor se obţin automat din fişiero sortate după criterii dorite.
CENTRUL DE CALCUL ELECTRONIC, unitate economică care funcţionează independent sau în cadrul structurii organizatorice a unităţii socialiste, cu sau fără personalitate juridică, dotată cel puţin cu un calculator electronic avînd ca obiect analiza şi proiecLarea de sisteme informatice, prestări de servicii de prelucrare automată a datelor, asistenţă tehnică de specialitate pentru implementarea, exploatarea, menţinerea în funcţiune a sistemelor informatice şi pregătirea de cadre de specialitate! Se constituie in conformitate cu normele de strucLură prevăzute în Decretul 499/1973 privind organizarea unitară a activităţii de informatică, după cum urmează: mare/mijlociu/mic, avînd drept criteriu do dimensiune capacitatea de memorie internă a calculatorului electronic exprimată în kiloocteţi: pestei28; 64—128; 32—64 şi număr de personal 90; 60: 25. Larîndul lor, capacitatea de memorie a calculatorului/calculatoarelor şi numărul de personal sînt determinate de volumul datelor de prelucrat pentru a obţine situaţiile (rapoartele) de ieşire cerute, complexitatea prelucrărilor, importanţa şi specificul activităţii unităţii socialisto. Structura organizatorică a c. de c. e. este în directă legătură cu natura şi volumul sarcinilor grupate în sarcini de cercetare şi/sau proiectare, sarcini de prelucrare automată a datelor şi sarcini funcţionale. Pentru cuprinderea şi realizarea sarcinilor de cercetare-proiectare se organizează laboratoare de cercetare, ateliere de proiectare; pentru sarcini de prelucrare automată a datelor se organizează; ateliere de exploatare, înreţinere, reparaţii; secţii de exploatare şi oficii de calcul, iar pentru sarcini funcţionale se organizează servicii şi birouri. Compartimentele menţionate sînt încadrate cu personal avînd funcţii de conducere: director centru de calcul; director adjunct tehnic; şef oficiu de calcul; şef staţie de calcul şi personal cu funcţii
59
CER
de execuţie de specialitate: analist (programator, inginer de sistem, instructor) principal gradul I, gradul II şi gradul Iii; analist, programator, inginer de sistem instructor; analist (programator) principal-ajutor; analist (programator)-ajutor;, şef tura (formaţie) exploatare; operator principal (calculator electronic, bandotecă, discotecă); operator/calculator electronic, bandoLecă, discotecă); operator principal (maşini contabilizat-facLurat, tabulare), controlor principal de date; operator (maşini de lucturat-contabilizat, tabulare), controlor de date; operator principal (perforare, verificare, sortare); operator (perforare, verificare, sortare). —> şi Centrul de calcul electronic departamental', C. de c.e. al unităţii socialiste, C. de c.e. teritorial.
C.c.e. al unităţii socialiste organizat în cadrul unităţii socialiste, fără personalitate juridică, are ca obiect al activităţii cercetarea, proiectarea sistemului informatic pentru propria unitate socialistă, implementarea şi menţinerea în funcţiune a acestuia, prelucrarea datelor în scopul furnizării de informaţii necesare conducerii. Se înfiinţează prin ordinul ministrului ministerului tutelar şi cu avizul Institutului central pentru conducere şi informatică. —i- şi Centrul de calcul electronic. C.c.e. departamental/ramură, organizat în cadrul ministerului sau a unuia din departamentele acestuia, fără personalitate juridică, avînd ca obiect al activităţii analiza şi proiectarea de sisteme informatice la nivel de ramură, precum şi pentru unităţile din subordine, in scopul furnizării informaţiilor conducerii ministerului/ departamentului, prestări de servicii constînd din asistenţă tehnică de specialitate pentru implementarea, exploatarea şi menţinerea în funcţiune a sistemelor informatice şi pregătirea cadrelor de inTormaLicieni pentru unităţile din subordine. Poate să aibă rol de coordonator al activităţii de informatică la nivelul ramurii. Se înfiinţează prin ordinul ministrului sau al conducătorului organului central şi cu avizul Institutului Central de conducere şi informatică.—*■ şi Centrul de calcul electronic. C.c.e. teritorial, organizat po lingă consiliile populare, cu personalitate juridică, avînd ca obiect al activităţii cercetarea, proiectarea de sisteme informatice la nivel teritorial, precum şi pentru unităţile socialiste din judeţ şi judeţele învecinate, prestări de servicii constînd din: asistenţă de specialitate: implementarea, exploatarea şi menţinerea in funcţiune de sisteme informatice; prelucrare a datelor şi pregătirea cadrelor penLru unităţile socialiste servite. Activitatea c.c.e.t. este coordonată de Institutul Central pentru Conducere şi Informatică. Se înfiinţează prin ordinul conducătorului consiliului popular al judeţului şi cu avizul I.C.l.
CERCETAKE OPERAŢIONALĂ, ansamblul metodelor (atît matematice, cit şi tehnice) de analiză a fenomenelor organizatorice, adică a fenomenelor care exprimă relaţii active între elementele sistemelor compuse dintr-un număr mare de elemente. Cercetarea operaţională se ocupă în special cu analiza situaţiilor complexe, prelucrarea unor alternative de procedee şi pregătirea bazelor pentru motivarea deciziei în cazul comenzii sistemelor, în scopul atingerii obiectivului trasat sau al obţinerii unui rezultat pe o cale optimă, printr-un criteriu oarecare. Cuvîntul „operaţional" provine de la denumirea cercetării operaţionale, a fo=t preluat din terminologia militară. Operaţia după această terminologie înseamnă ansamblul activităţilor de luptă desfăşurate după un plan unic, pentru atingerea unui obiectiv. în epoca actuală, c.o. este aplicată la probleme economice-financiare pentru că trebuie să ofere, pe baza studiului operaţiilor, date cantitative pentru luarea unor decizii de către organele de conducere. Cele mai cunoscute procedee folosite de c.c. sînt: modelele matematice, teoria firelor de aşteptare, teoria probabilităţilor, confruntarea şi analiza regresivă etc., în afara programării liniare care este considerată ca fiind unul din principalele procedee ale cercetării. Condiţiile necesare efectuării acestor cercetări, la nivelul întreprinderii, sint: existenţa unei bogate documentări obţinute cu ajutorul normării contabilităţii, pentru culegerea şi valorificarea datelor numerice; posibilitatea organizării unor discuţii concrete între specialiştii cercetători economişti ai întreprinderii; găsirea unor metode de investigaţie şi de cercetare care să
CHE
60
permită valorificarea inform a [iilor culese pentru rezolvarea problemelor de conducere a întreprinderii şi a celor pe care le ridică studiul ştiinţific al fenomenelor economice. —f şi programare liniară.
CERERE DE MATERIALE, document întocmit penLru maLerialele care nu so eliberează zilnic din depozitele întreprinderii, ci la perioade de timp mai îndelungate, în aceste cazuri se foloseşte fişa limită de materiale. —► şi fişa limită de materiale.
CERNEALA MAGNETICĂ, cerneala specială care conţine substanţe magnctiza-bile, folosită pentru completarea documentelor primare sau a unor cartele Lip in vederea citirii automate a datelor şi introducerii lor în calculator.
CERTIFICAT DE ORIGINE, document, eliberat, de regulă, de Camerele de Comerţ, prin care se dovedeşte originea mărfii şi ţara în care a fost produsă. Documentul este necesar în operaţiile de comerţ exterior şi serveşte la încadrarea mărfii în tariful vamal, precum şi la acordarea licenţelor de import etc.
CHEIE, ansamblul de semne asociate din cifre, cifre şi litere, prin intermediul căruia se identifică o înregistrare din fişier sau un l'işier în baza de date sau banca de date.
C., cod al înregistrării reprezentînd un cîmp al înregistrării din punct de vedere fizic. C. de acces prin care se indică poziţia fizică sau logică a unui articol sau unei înregistrări înLr-un fişier aflat pe un suport magnetic cu acces direct. —► şi acces direct. C. de sortare, în baza căreia are loc căutarea înregistrărilor într-un fişier şi ordonarea lor într-un nou fişier.
CHELTUIELI, consumul de mijloace de producţie şi mijloace băneşti pentru a satisface o trebuinţă de ordin productiv sau neproductiv reflectat în contabilitate în expresie valorică. C. antecalculate, stabilite prin planul de cheltuieli înainte de a “ sj< efectua. C. anticipate, se efectuează în perioada de gestiune curentă, dar privesc producţia din perioadele viitoare de gestiune. Costul efectiv al producţiei cuprinde
c.a. făcute pentru producţia din perioada de gestiune respectivă. De aceea, potrivit principiului delimitării cheltuielilor, este necesar ca toate cheltuielile efectuate în perioada curentă de gestiune, dar care privesc producţia ce urmează a se efeţine în perioadele viitoare de gestiune, să fie obligatoriu repartizate numai asupra perioadelor viitoare de gestiune. Nedelimitarea justă a acestor cheltuieli provoacă o variaţie a costului de la o perioadă la alta, ceea ce constituie un aspect negativ şi o denaturare a situaţiei economice şi financiare a întreprinderii. Aceste cheltuieli, cunoscute sub numele de c.a. sau cheltuieli privind perioadele viitoare de gestiune cuprind: chiriile şi abonamentul la publicaţii plătite anticipat; cheltuieli pentru executarea lucrărilor pregătitoare miniere; cheltuieli pentru reparaţii curente la întreprinderile sezoniere şi alte cheltuieli anticipate; proiectarea unui produs nou şi elaborarea procesului tehnologic pentru fabricarea lui; proiectarea sculelor şi dispozitivelor speciale şi elaborarea procesului de fabricaţie a acestora; întocmirea documentaţiei pentru normele de consum şi a planului de cheltuieli pentru fabricare de produse noi; încărcarea materialelor, semifabricatelor, dispozitivelor şi instrumentelor pentru fabricarea produsului nou; valoarea produsului nou fabricat ca prototip; readaptarea şi aranjarea instalaţiilor; diferenţa între preţul planificat şi costul de producţie al prototipului sau al primei partizi de produse fabricate sub forma însuşirii producţiei etc. Contabilitatea sintetică se ţine la contul sintetic „Cheltuielile anticipate11, iar cea analitică la conturile analitice: „Cheltuieli pentru reparaţii curente şi revizii tehnice11 în cazul cînd acestea privesc mai multe perioade de gestiune, ,,Cheltuieli pentru abonamente" etc. Contul sintetic c.a. se debitează pentru comenzile exe-cuLate de către secţiile auxiliare cu costul efectiv al acestor comenzi, care urmează a se repartiza pe mai multe perioade de gestiune prin creditul conturilor „Cheltuie-
61
CHE
Iile activităţilor auxiliare". Se mai debitează cu sumele plătite prin casieria întreprinderii sau prin bancă, precum şi din avansurile spre decontare, prin creditul conturilor Casa, Cont curent, Debitori etc. Creditarea contului sintetic c.a. se face la finele fiecărei luni cu cota de cheltuieli privind perioada curentă de gestiune, prin debitul conturilor care ţin evidenţa cheltuielilor aferente locurilor ce trebuie să le suporte („Cheltuielile producţiei de bază", „Cheltuielile activităţilor auxiliare", „Cheltuielile generale ale întreprinderii" eLc. Organizarea contabilităţii cheltuielilor pentru asimilarea produselor noi şi repartizarea lor este condiţionată de tipul de organizare a producţiei întreprinderii. Astfel, la întreprinderile cu producţie individuală (comenzi speciale) sau în serii mici, repartizarea acestor cheltuieli se face direct şi integral asupra comenzilor respective, creditindu-se contul c.a. şi analiticul său prin debitul contului „ChelLuielile producţiei de bază" sau „Cheltuielile activităţilor auxiliare şi anexă". La întreprinderile cu producţie de serie mare sau de masă, care fabrică produsele noi într-o perioadă mai îndelungată şi pentru mai mulţi beneficiari, repartizarea cheltuielilor de asimilare se face asupra producţiei din perioada curentă de gestiune treptat, în raport de termenul de amortizare stabilit şi de volumul fabricaţiei din această perioadă. Dacă fabricarea propriu-zisă a unui prototip a fost prevăzută în planul de producţie, planul costurilor, planul fondului de retribuire et,c., cheltuielile ocazionate de fabricarea prototipului fiind cuprinse in aceste planuri, ele urmează a se înregistra fie în contul analitic al contului cheltuielile producţiei de bază fie in acela al contului cheltuielile activităţilor auxiliare şi anexe. Pentru urmărirea repartizării la timp a acestor cheltuieli asupra producţiei din fiecare lună se foloseşte un seadenţar special. —> şi cheltuieli de asimilare a producţiei noi; scadenţarul cheltuielilor anticipate. C. comune als secţiei, cont de acliv la care se înregistrează cheltuielile privind întreţinerea şi funcţionarea utilajului, cheltuielile generale şi neeconomicoase ale secţiilor principale de producţie. Se debitează în cursul lunii cu aceste cheltuieli prin crediLul conturilor de „Materiale", cu preţul de înregistrare al materialelor, Decontări cu personalul, cu retribuţiile cuvenite personalului secţiilor principale de producţie şi se creditează la sfirşi-tul lunii cu cheltuielile repartizate asupra conturilor care trebuie să le suporLe: „Cheltuielile producţiei de bază", „Debitori" cu sumele imputate persoanelor vinovate pentru cheltuieli nelegale şi neeconomicoase etc. De regulă, la sfîrşitul lunii, contul ch.c ale s. nu prezintă sold, sau are sold debiLor cînd încă n-au l'ost repartizate integral cheltuielile comune alo secţiei. —* şi cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului Voi. I. C. cu exploatarea utilajului, cont de activ la care se înregistrează cheltuielile efectuate pentru întreţinerea utilajelor folosite la executarea lucrărilor de construcţii-montaj, geologice şi de foraj, chiria aferentă utilajelor închiriate care se înregistrează de către uniLăţile de construcţii-montaj, geologice şi de foraj direct Su cantul „Cheltuielile producţiei de bază" sau „Cheltuielile generale ale întreprinderii", după cum au fost prevăzute în indicatoarele normelor de deviz. Bazele şi sLaţiile de utilaj-transport (cu contabilitate separată) din cadrul trusturilor şi întreprinderilor de consLrucţii-montaj, geologice şi foraj înregistrează ■chiria pentru utilajele închiriate de la terţi la contul „Cheltuieli pentru exploatarea utilajului", care se debitează cu cheltuielile efectuate in cursul lunii pentru funcţionarea şi întreţinerea utilajului şi se creditează la sfirşitul lunii prin debitul contul „Cheltuielile producţiei de bază" cu cheltuielile repartizate asupra producţiei de bază. —► şi Cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului' Voi. 1. C. cu întreţinerea şi funcţionarea organelor de stat cuprind: cheltuielile cu organele puterii de :sLal (Marea Adunare Naţională, Preşedinţia Republicii, Consiliul de Stat, consiliile populare), cheltuielile cu organele centrale şi locale ale administraţiei de sLat, cheltuielile cu organele administrative care conduc acLiviLatea economică, cheltuielile •cu ministerele, instituţiile centrale etc. C. de circulaţie, cont de activ, cu ajutorul ■căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor ocazionale de aprovizionare şi desfacere a mărfurilor în comerţul cu ridicata, cu amănuntul, în alimentaţia publică, legii-
CHE
02
melor şi fructelor şi ambalajelor. Se debitează prin creditul conturilor: „Decontări cu personalul11, cu retribuţiile cuvenite personalului, „Decontări cu bugetul statului11 cu impozitul datorat bugetului statului pentru retribuţii; „Decontări privind asigurările sociale11 cu contribuţiile privind asigurările sociale; „Furnizori" cu pierderi la mărfuri pe timpul transportului; „Mărfuri în unităţile cu amănuntul” cu pierderi ]a mărfuri pentru păstrare şi manipulare şi pentru risc la vînzare; „Ambalaje" cu cheltuieli de casare de ambalaje; „Materiale11 cu valoarea materialelor folosite pentru ambalat mărfuri şi pentru întreţinere; chelLuieli de trausport-aprovi-zionare“ cu cheltuielile ocazionate de aprovizionarea şi desfacerea mărfurilor, „Decontări privind amortizările11 cu amortizarea aferentă mijloacelor fixe; „Cont curent" cu dobînzi, cheltuieli şi reclama; „Debitori" cu cheltuieli de deplasare; „Cheltuieli generale ale întreprinderii" cu cota de cheltuieli generale ale întreprinderii pentru sectorul comercial etc. Se crediLează la siîrşiLul lunii prin debitul conturilor: „Venituri din activitatea de bază“ cu cota de cheltuieli aferentă mărfurilor vînduLe'1 desfăşurat pe analitice: din vinzarea cu ridicata a mărfurilor; din vînzarea cu amănuntul a mărfurilor; din vînzarea mărfurilor prin unităţile de alimentaţie publică etc. Rulajul debitor al conLului <:. do e. comparat cu planul e. de c. arată modul cum a fost realizată activitatea de comerţ, cu cheltuieli de dorit minime pentru un beneficiu maxim. Soldul contului c. de c. este debitor reflectind cota de c. de c. aferentă mărfurilor în stoc. C. de desfaccre, cont de activ, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor ocazionate de vînzarea produselor fabricate: ambalarea, încărcarea-descărcarea, transportul, chelLuieli suplimentare cu pregătirea produselor pentru export etc. Se debitează în cursul lunii prin creditul conturilor: „Materiale" cu preţul de înregistrare al materialelor consuma le pentru necesităţile de desfacere, „Decontări cu personalul'1 cu retribuţiile cu>tnile personalului muncilor folosit pentru desfacerea produselor, ,.Casn“ cu cheltuielile de desfacere plăLite în numerar etc. Se creditează la sfîrşitul lunii prin debitul conturilor: „Venituri din activitatea de bază11, cu c. de rt. aferente produselor vîndute şi încasate în cursul lunii. Rulajul debitor al contului c. de d. mare prezintă semnificaţia unei activităţi de desfacere de amploare, dar totodată o cerinţă de sporire a preocupărilor întreprinderii pentru încasarea contravalorii produselor vîndute şi reducerea continuă a nivelului acestor cheltuieli, care, în final, al'ecLează nivelul veniturilor din activitatea de bază. Soldul debitor al contului reprezintă c. de d. aferente produselor aflate în sLoc sau expediate şi neînensute, mărimea lui trebuie să fie cît mai mică.
C.	de iransport-aprovizionare, cont de acLiv, cu ajuLorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor ocazionate de procurarea materiilor prime, materialelor şi obiectelor de inventar în scopul producţiei. Se debitează prin creditul conturilor: „Furnizori" cu sumele facturate de furnizori pentru transportul şi aprovizionarea cu materiale şi obiecte de inventar; „Carnete de cecuri cu limită de sumă" cu cheltuielile de transport-nprovizionare plătite cu cecuri din carneLe cu limită de sumă etc. Se creditează prin debitul conturilor: „Cheltuielile producţiei de bază“; „Cheltuielile activităţilor auxiliare11; „Cheltuieli generale ale întreprinderii11 etc. cu cota de cheltuieli de transport-aprovizionare aferentă: materialelor eliberate pentru producţia de bază; întreţinerea şi funcţionarea utilajului şi nevoile generale ale secţiilor principale de producţie; pentru nevoile administrativ-gospodăreşti. Rulajul debitor al contului c. de ta. mare, semnifică o activitate amplă de aprovizionare, comparat cu nivelul planificat al c. de t.a.; măsura în care s-a respectat acest nivel şi este necesar ca nivelul cheltuielilor efective de LransporL-aprovizionare să fie cit mai mic, întrucît afectează costul efectiv al materialelor şi în final costul de producţie. Soldul contului debitor exprimă c. de t.a. aferente materialelor şi obiectelor de inventar aflate în stoc, o imobilizare a fondurilor circulante care diminuează viteza de rotaţie a mijloacelor circulante. C. generale ale întreprinderii, cont de activ cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor ocazionate de asigurarea condiţiilor de ordin general al întreprinderii, precum şi o seamă de cheltuieli neeconomi-
63
CHE
coase. Se debitează prin creditul conturilor: „Decontări cu personalul" cu retribuţiile de bază şi suplimentare cuvenite personalului de conducere, tehnic, economic, de altă specialitate şi administrativ, precum şi personalului nimicitor direct produeLiv cuvenite pe timpul întreruperilor din cauze externe; „Decontări privind asigurările sociale11 cu contribuţii la asigurări sociale asupra retribuţiilor incluse în categoria
c.g. ale î.; „Decontări cu bugetul statului11 cu impozitele asupra retribuţiilor şi cele pe clădirile de inLeres general ale întreprinderii; „Furnizori" cu preţul de facturare a lucrărilor executate şi serviciilor prestate de furnizori pentru nevoile generale ale întreprinderii; „Materiale11 cu contravaloarea materialelor la preţ de înregistrare folosite pentru nevoile adminisLraLiv-gospodăreşt.i ale întreprinderii; „Casa" cu cheltuielile administrativ-gospndăreşti ale întreprinderii plătite în numerar; „Cont curent11 cu amenzile, penalităţile, cheltuielile de judecată neimputabile plătite din disponibilul de mijloace băneşti de la bancă etc. Se crediLează la sfirşitul lunii, prin debitul conturilor (prin aplicarea unor criterii de repartizare; retribuţii directe, materii prime etc.): „Cheltuielile producţiei de bază11 şi respectiv „Cheltuielile activităţilor auxiliare" cu cotele de c.g. ale î. repartizate asupra producţiei de bază şi, respectiv, auxiliare): „Casa“ şi „Cont curent" cu amenzile, penalităţile, cheltuielile de judecată etc. încasate în numerar sau în contul de disponibil la bancă eLc. Rulajul debitor al contului c.g. ale î. este permanent în atenţia controlului preventiv pentru a reduce nivelul acestor cheltuieli, ele diniinuiiul beneficiile întreprinderii. C. pentru lucrări de construcţii interne, cont de activ, la care se înregistrează, în contabilitatea întreprinderii de construcţii, toate cheltuielile care nu se decontează clienţilor şi care cuprind cheltuielile ocazionate de lucrările de constiucţii interne, ca, de exemplu, lucrările de organizare a şantierelor. Lucrările se execută pe seama cheltuielilor directe (schelărie, cofraje etc.) şi pe seama cheltuielilor indirecte. Se debitează cu cheltuielile efectuate pentru aceste lucrări prin creditul conturilor: „Materiale", „Decontări cu personalul" etc. şi se creditează cu costul lucrărilor terminate şi decontate prin debitul conturilor: „Cheltuielile producţiei de bază, cheltuieli generale ale întreprinderii. Soldul debitor al contului reprezintă cheltuielile aferente lucrările nelerminate. C. pentru premii Loto-Pronosport, cont de activ, care funcţionează în contabilitatea centralei Loto-Pronosport şi în care se înregistrează premiile acordate câştigătorilor participanţi. Se debitează cu premiile aeoi’-date şi se creditează, la sfirşitul lunii, cu valoarea totală a acestor premii prin debitul contului Beneficii' şi Pierderi.
CECELTDIEllLE ACTIVITĂŢILOR AUXILIARE, cont de activ eu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor cu acelaşi nume şi se calculează costul producţiei auxiliare, cele ocazionate de desfăşurarea activităţii secţiilor de producţie auxiliară. Se debitează în cursul lunii cu toate cheltuielile directe şi indirecte privind acLivilă-ţile auxiliare, iar la sTîrşîtul lunii se creditează cu repartizarea lor asupra producţiei finite. Soldul debitor reprezintă cheltuielile aferente producţiei auxiliare neterminate. —* şi Producţie auxiliară. C. producţiei de bază, cont de activ, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea cheltuielilor directe (materii prime, manopera directă etc.), cît şi a celor repartizate la sfirşitul lunii pe baza unor chei de repartizare din conturile de cheltuieli comune ale secţiei şi cheltuieli generale ale întreprinderii, in scopul calculării costului efectiv al producţiei de bază. Se debiLează iu cursul lunii prin creditul conturilor: „Materiale" cu contravaloarea materiilor prime la preţ. de înregistrare, date în consum penLru producţia do bază; „Cheltuieli de transport-apro-vizionare", cu coLa aferenLă de cheltuieli de transport-aprovizionare proporţională ■cu cantitatea de materiale date în consum penLru producţia de bază; „Decontări cu personalul" cu retribuţiile cuvenite muncitorilor direct productivi; „DeconLări privind amorlizărîle" cu amortizarea calculată asupra mijloacelor fixe folosite în producţia de bază (în cazul folosirii articolului de calculaţie „amortizarea mijloacelor iixe") etc., iar la sfirşitul lunii şi prin creditul conturilor: „Cheltuielile activită-
CIB
G4
ţilor auxiliare" cu costul efectiv al lucrărilor executate şi serviciilor prestate de secţiile auxiliare pentru producţia de bază; „ChelLuieli comune ale secţiei" şi „Cheltuieli generale ale întreprinderii" cu cota aferentă de cheltuieli repartizate asupra producţiei de bază etc. Se creditează prin debitul conturilor: „Decontarea producţiei" cu costul efectiv al produselor finite obţinute şi al lucrărilor executale şi serviciilor prestate în cursul lunii de către producţia de bază. Soldul debitor al contului reprezintă cheltuielile aferente producţiei neterminate.
CHESTIONARUL, procedeu de culegere a datelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil, pe baza completării unor chestionare multiplicate, difuzate simultan la personalul din toate compartimentele supuse analizei. Pentru elaborarea chestionarului este necesar ca analistul de sistem sau colectivul de analiză să aibă o experienţă mare in analiza sislomului informaţional pentru a formula întrebările al căror răspuns să furnizeze totalitatea datelor necesare pentru analiză. Se recomandă ca înainte de a fi difuzat chestionarul pentru culegerea daLeior, să fie experimentat, completîndu-se prin interviu direct. Numărul de întrebări să iui depăşească 15—20, întrebările să fie clare, uşor de înţeles şi completat răspunsul pentru fiecare persoană care participă la executarea sistemului informaţional. întrebările trebuie astfel formulate incit să nu determine un răspuns de forma „da“, „nu“. Răspunsurile să aibă In vedere eviden ţierea cauzelor care conduc la aspecLe nefavorabile şi să sugereze unele măsuri sau soluţii de îmbunătăţire cu indicarea nivelului ierarhic care poate lua decizii de aplicare. Pentru a evita un număr mare de întrebări, chestionarul se poate circumscrie la o problemă, un subsistem etc. Procedeul prezintă avantajul că întrebările din chestionar se pot stabili in fluxul logic al faptelor, iar răspunsurile să fie date pe parcurs într-un anume termen, oferind posibilitatea unei documentări şi unei exprimări mai clare şi precise, obţinindu-se astfel la un' moment dat, într-un timp relativ scurt, totalitatea şi omogeniLatea datelor necesare analizei, cu un colectiv relativ restrîus. Chestionarul prezintă dezavantaje: limitează, analiza la dalele culese prin răspunsuri la chestionar. Unele răspunsuri pot fi incomplete, fapt care necesită folosirea unui alt procedeu pentru completarea lor. Necesită pregătirea temeinică a personalului în vederea completării chestionarului cu răspunsuri sincere, reale, complete şi la timpul dinainte stabilit.
CHITANŢIER, carnet, regislru, cu regim special, cuprinzînd un anumit nuniăr de foi (chitanţe) detaşabile pe care sînt imprimate diferite date. Eliberarea acestor carnete se face de către compartimentul financiar-contabil. —► şi chitanţă.
CIBERNETICA, ştiinţa despre conducere; în înţeles larg, care se referă la legile generale ale proceselor de conducere în sistemele sociale, în organismele vii şi în dispozitivele sau instalaţiile tehnice. După sfera de studiu, cibernetica poaLe fi: biologică, tehnică, economică etc. Cuvintul cibernetică este de origine grecească şi provine de la cuvîntul „Kibernetis" care înseamnă „cîrmaci“, adică „cel ce posedă arta de a conduce o barcă". C. s-a născut din necesitatea de adinei re a teoriei privind unele instalaţii, ca, de exemplu automatele, sistemele de telecomunicaţie sau calculatoarele electronice, precum şi din necesităţile de organizare a datelor şi fapteloi1 de experienţă în cadrul unor sisteme cît mai cuprinzătoare. C. apare atunci cind se stabilesc, scheme comune, modele matematice comune unor dispozitive tehnice şi unor sisteme biologice. La început, aceste modele se refereau la transmiterea informaţiei şi la sistemele de reglare automată, deci la sisteme de conducere. Principiul de abordare a ciberneticii constă in codificarea, transmiterea, păstrarea şi prelucrarea informaţiei; ea se caracterizează prin aceeaşi structură simplă şi de reglare comună, respectiv a proceselor de conducere. Apariţia ciberneticii a fosL condiţionată de crearea unor maşini noi informaţionale care să transmită, să prelucreze, să recepţioneze şi să conserve informaţia. Aplicarea teoriei
65
CUC
informaţiei este dealtfel strîns legată de c. De asemenea, teoria matematică a comunicării prin mesaj a devenit un instrument important de analiză şi a găsit o largă utilizare în problemele de economie a întreprinderilor şi în conLabiliLate. O influenţă hotărîtoare asupra dezvoltării metodelor c. au avut-o rezultatele cercetărilor privitoare la calculul probabilităţilor. C. are şi un caracter tehnic, deoarece tehnica modernă a pus la dispoziţie noi mijloace de cercetare ştiinţifică şi de stăpinire a realităţilor. Disciplinele de bază ale ciberneticii, ca ştiinţă modernă de conducere, sint: teoria sistemelor de conducere automată; teoria informaţiei; teoria regulatoarelor din punctul de vedere al posibilităţii lor de a realiza anumite funcţii logice.
CICLAREA UNUI PROGRAM, expresie folosită în prelucrarea automată a datelor, avînd semnificaţia repetării unui ansamblu de instrucţiuni programate in vederea obţinerii unei lucrări a sistemului informaţional financiar-contabil. De exemplu, la calcularea retribuţiei cuvenite tuturor lucrătorilor unei întreprinderi se vor repeta atîtea ciclări de program privind un lucrător cîte sînt necesare pînă se preiau în calcul toate datele din cele „n“ cartele în care sînt înregistrate drepturile băneşti ale tuturor lucrătorilor.
CICLU, număr determinat de operaţii elementare necesare efectuării unui calcul cu ajutorul calculatorului electronic, tn elaborarea algoritmului unei probleme (unei lucrări a sistemului informaţional financiar-contabil) pot interveni mai multe feluri de cicluri: cicluri simple cu un singur criteriu de ieşire; cu două sau mai multe criterii de ieşire. Ciclul este „în cuib“ cînd se închide în lanţul de operaţii al unui alt ciclu, obţinîndu-se un cuib de două cicluri. Primul, denumit ciclu interior care este în lanţul ciclului exterior. Prin recursiviLate se pot obţine cuiburi multiple. C. de acces al memoriei, succcsiunea ansamblului de operaţii implicate în transferul datelor în /sau din memoria calculatorului electronic. Operativitatea (viteza) cu care se realizează c. de n. al m. este un criteriu de apreciere a performanţei calculatorului electronic. C. de căutare, ansamblu de operaţii care se repetă în procesul căutării unui articol sau a unei înregistrări. C. dc fabricaţie, durată a procesului de producţie, calculată de la intrarea materiilor prime şi a materialelor în procesul de producţie pînă în momentul obţinerii produsului finit. C. de f. este format din timpul reclamat de pregătirea operaţiilor tehnologice (întocmirea documentaţiei tehnice şi tehnologice, aprovizionarea cu S.D.V.-uri şi materiale, reglarea utilajelor ş.a.), timpul necesar efectuării operaţiilor tehnologice, timpul necesar transportului la magazii a produselor 1'iniLe şi a conLrolului calităţii acestora etc. C. do i. poate fi redus prin lichidarea întreruperilor în producţie, automatizare, electrificare, cooperare, chimizarea producţiei, introducerea tehnicii şi tehnologiei moderne la nivel mondial etc. C. de memorie, timpul minim dintre două apeluri consecutive la memoria calculatorului electronic. C. maşinii de calcul, unitate de timp în care se poate repeta un ordin.
CIFRA, semn convenţional care reprezintă prin el însuşi un număr. Provine de la ouvîntul arab „sifir", care înseamnă zero, întrucît mai înainte nu se folosea in numerotaţie semnul zero. C. binară, semn convenţional aparţinînd sistemului de numeraţie binar. Ea poate fi cifra 0 sau 1. —► şi bit. C.l). de control, cifră rezultată din adunarea unor cifre binare, folosită ca cifră de control. C.l). de paritate, —► şi Bit de paritate. C.b. dc start, cifră folosită în transmisia de date, ,,pornit-oprit“ în vederea identificării corecte la recepţie a datelor transmise. C. de control—i număr de control. C. de semn, cifră stabilită convenţional pentru a indica semnul algebric al numărului reprezentat. C. de transport, cifră ce depăşeşte cel mai mare număr ce poate fi reprezentat la rangul respecliv şi este transferată la rangul următor pentru a fi prelucrată. C. zecimală, cifră a sistemului de numeraţie cu baza zece.
66
CILINDRU, totalitatea pistelor la discurile magnetice aflate pe aceeaşi genera-toare. —> şi pista.
CIRCUIT, sistem de legătură între două sau mai multe puncte prin caro circulă curenţi electrici, materializînd comunicarea informaţiei. C. bislabil, care basculează alternativ în, funcţie de impulsurile primite într-un sens sau altul. Aplicat la memoriile calculatorului electronic pentru a obţine semnificaţia celor două cifre ale sistemului binar, în baza căruia calculatoarele electronice prelucrează datele. C. booleen, iu care mărimile de stare pot avea numai una din două valori posibile. C. duplex, circuit care permite transmiterea simultană în ambele sensuri a datelor pe linii de comunicat,ii între punctul de transmitere şi punctul de recepţie. C. integrai (circuit electronic), cuprinzînd elemente active de circuit, elemente pasive liniare şi neliniare, cum şi conexiuni. Este utilizat in fabricarea calculatoarelor din a treia generaţie. C. logic (element logic), model fizic al unor funcţii booleene de mai multe variabile. Prin el se realizează şi operaţiile logice „Da“, „Nu11, „Şi11, „Sau". C. semiduplex, circuit care permite transmiterea în ambele sensuri a datelor, dar alternativă. C. simplex, circuit care permite transmiterea datelor pe linii de comunicaţii între două puncLe numai într-un singur sens.
Cilît'ULAŢLV DOCUMENTELOR, mişcarea succesivă a documentelor din momentul întocmirii sau intrării lor în întreprindere şi pînă la clasarea lor la arhivă. Condiţiile esenţiale ale organizării raţionale a circulaţiei documentelor sînt: să se iacă pe cele mai’scurLe căi şi prin cît mai puţine verigi organizatorice ale întreprinderii; să asigure o continuitate, iar rezolvarea problemelor po baza datelor din documente să se facă în toate verigile, fără întîrziere, complet şi în termenul stabilit prin schema, circulaţiei documentelor. —► şi clasare; grafic; arhivă. C. informaţiilor, deplasarea informaţiilor pe verticală şi orizontală în cadrai structurii organizatorice a unităţii socialiste, respectlndu-se sau nu anumite reguli privitoare la cantitate, sens, viteză, ■ suport etc. C.i. poate fi: continuă, pe măsura generării lor, periodică, sistematică, nesistematică, reglementară sau nereglementară etc.
CITIRE, operaţia de extragere dintr-un mediu de memorie internă a maşinii de calcul sau externă de pe nn suport de date. C. poate fi distructivă, cînd oon-ţinuUil memoriei citit se anulează şi nedistructivă în caz contrar, permiţând ca operaţia de citire să fie repetată. C. de paraziţi, citire eronată a unui element binar, datorită calităţii necorespunzătoare a suportului magnetic sau a prezenţei unor particule pe suprafaţa acestuia. C. distructivă, citire care produce ştergerea de pe suportul de memorie a datelor citite. C. nedislructivă, citire care nu p:\iduce ştergerea datelor citite de pe suportul de memorie.
CITITOR, dispozitiv de citire a datelor de pe un suport de date: cartela perforată, bandă perforată, bandă magnetică, disc magnetic etc. C. de cartele perforate, dispozitiv prin intermediul căruia se citesc datele de pe cartelele perforate, în vederea introducerii lor în unitatea centrală a calculatorului, pentru a fi prelucrate automat. C. optic, dispozitiv prin intermediul căruia se citesc datele de pe suporturi de date (documente), reprezentate prin însemnări speciale. Există cititoare optice „rnono-font" şi „mnltifont", adică acelea care disting un singur fel de scriere de semne sau mai multe feluri de scriere de semne. Cititoarele optice permit introducerea automată a datelor în unitatea centrală a calculatorului cu viteza cea mai mare comparativ cu cititoarele de cartele perforate sau benzi perforate.
CÎMP, grupare do mai multe coloane ale unei cartele perforate, destinată înregistrării datelor reprezentînd o semnificaţie. Exemplu, cîmp rezervat pentru înre-
67
CLA
gistrarea simbolului contului care se debitează, a simbolului contului cârc se ere-ditează, suma contului care se debitează, suma contului cure se creditează etc.
CLASA, ansamblu de elemente care au aceleaşi proprietăţi. în cadrul unui sistem se pot deosebi următoarele categorii de clase: clasa iniţială, asupra căruia se aplică procesul de diviziune; clasă derivată, rezultată din divizare; clasă nodală, care poate Ei divizată în continuare; clasă extremă, care nu mai poate li divizată. In definirea unei clase trebuie acordată imporLanţă deosebită limitelor ei, astfel îneît clasele de pe aceeaşi treaptă să fie disjuncte.
CLASARE, aşezarea obiectelor sau documentelor într-o anumită ordine, luînd ca bază, pentru aceasta, categoria sau caracterele comune alo acestora. Scopul clasării este de a înlesni găsirea cît mai repede a oricărui obicct sau document clasat. C. trebuie să fie însă precedată de o clasificare raţională a obiectelor sau documentelor ce urmează ase clasa. C. poate fi: provizorie, cînd se referă la obiecte sau documente care mai necesită completări sau do care mai este nevoie in cursul unei anumite perioade de timp şi definitivă, care nu mai necesită nici un fel de completare, fiind definitiv rezolvată. C. mai poate fi: orizontală sau verticală, după cum obiectele se aşază unul după altul în poziţie orizonLală sau unul deasupra celuilalt, adică în poziţie verticală.
CLAS IFICARE. procedeu folosit de toate ştiinţele şi, deci, şi de contabiliLale şi informatică financiar-contabilă, care constă în împărţirea obiectelor sau fenomenelor în clase sau grupe omogene, adică potrivit asemănărilor faţă de cele din aceeaşi clasă, în aşa fel îneît fiecare clasă sau .grupă să ocupe un loc constant şi precis, în raport de celelalte clase sau grupe. în cadrul metodei, clasificarea prezintă o importanţă atît de mare, îneît a ajuns să fie considerată ca absolut necesară oricărui fel de cercetare ştiinţifică şi, deci, ca un procedeu nedespărţit al metodei. Caracterul şLiinţific al clasificării este deLerminat de principiile stabilite de logică în ce priveşte clasificarea şi diviziunea (descompunerea sferei unei noţiuni în părţile ei componente). C. şi diviziunea sînt operaţii logice cu ajutorul cărora se determină, în primul rînd, apartenenţa unui obiect sau fenomen la o anumită clasă (in clasificare) şi, în al doilea rînd, se determină sfera noţiunii unui obiect sau fenomen (în diviziune), adică se determină din ce subclase este formată clasa iniţială. în contabilitate, c. este folosită penLru organizarea justă şi raţională a acestei discipline, în ca priveşLe problemele teoretice şi ceie aplicative. AsLi'el, c. se foloseşte pentru studierea raţională şi sub diferite aspecte a materiei contabile. respectiv a mijloacelor, a surselor şi a proceselor econorniee: pentru studierea conturilor, a documentelor, a cheltuielilor etc.; pentru analiza şi proiectarea sistemelor informatice financiar-eontabile; pentru analiza activităţii economice pe haza elementelor bilanţului şi acestea clasificate după anumite criLerii etc. C. cheltuielilor de producţie, —> şi cheltuieli de producţie. C. conturilor, operaţia prin care se împart conturile în mod sistematic, şi după anumite principii în clase, grupH, subgrupe, în funcţie de caracterele lor comune şi după trăsăturile lor distinctive. în clasificarea şLiinţifică a conturilor trebuie să se ţină seama de principiul după care o astfel de clasificare se sprijină pe o idee fund'amenLală, care justifică atît treptele clasificării, cît şi diviziunile acesteia. în acest scop s-a stabilit drept criteriu de bază al c.c. conţinutul lor economic, care este comun oricărui cont. în diviziunile c.c., în afară de criteriul comun — conţinutul economic al tuturor grupelor de conturi —, fiecare din aceste grupe mai cuprinde şi caractere specirice care le diferenţiază şi care sînt comune numai conturilor din grupa respectivă, în acest mod, caracterele comune unesc conturile într-un singur tot, în timp ce caracterele specifice le separă în grupe sau subgrupe distincte. Deoarece contul
CLI
68
este forma sub care se prezintă în contabilitate conţinutul economic, ceea ce se schimbă este nnmai conţinutul care poate l'i diferit, după cum este vorba de un mijloc economic, o sursă, un proces economic, iar forma, respectiv contul, râmi ne in toate aceste cazuri neschimbată. în c.c. se ia, astfel, ca punct de pornire conţinutul economic al e. care constituie dealtfel şi elementul esenţial al obiectului contabilităţii. însemnătatea c.c. constă în aceea că, prin gruparea sistematică a c., se creează condiţiile unei studieri ordonate a c., se poate face o analiză justă a activităţii economice a întreprinderilor, se poate stabili o legătură între sistemul c. şi planurile de conturi, bilanţ, etc. Pe baza criteriului comun {conţinutul economic), c.c. se prezintă astl'el: criteriul comun Luturor conturilor — conţinutul lor economic; conturile mijloacelor economice (după componenţă); conturile proceselor economice (mijloace economice în transformare) şi conturile surselor (mijloace economice după provenienţă). Fiecare din aceste grupe mari de conturi se împarte apoi îu subgrupe, care, în afară de criteriul comun al conţinutului lor economic, mai cuprind şi criterii specifice, care diferenţiază acestei subgrupe. Astl'el, grupa conturilor mijloacelor economice după componenţă se subimparLe in c. mijloacelor fixe, c. mijloacelor circulante şi e. rectificative a mijloacelor economice, luînd ca bază de clasificare caracterul lor comun, adică conţinutul lor econumic şi caracterul lor specific: durata de întrebuinţare şi rolul lor in desfăşurarea activităţii economice a întreprinderii. Conturile surselor se împart şi ele în: conturile surselor proprii şi a asimilatelor lor, conturile surselor speciale şi conturile surselor atrase şi împrumutate. în ce priveşte conturile proceselor economice, şi acestea au la baza clasificării lor, pe lingă caracterul comun — conţinutul economic — şi caracterul specific al subgrupelor, adică succesiunea naturală a operaţilor ocazionate de acesLe procese, aşa că gruparea lor se faue în conturile: de colectare şi de repartizare, de calcul al costului, delimitative, de control al nivelului cheltuielilor, de rezultate finale şi rectificative ale rezultatelor finale. Fiecare din aceste subgrupe de conturi cuprinde, la rîndul ei, conturi individuale, deosebite unele de altele prin natura diferită a conţinutului lor economic. Astfel,’ unele conturi au un conţinut care, prin natura lui au caracterul elementelor de activ, iar altele au caracterul elementelor de pasiv. Aceasta prezintă o deosebită importanţă pentru funcţiunea contabilă a conturilor, întrucit conturile de activ funcţionează in sens contrar celor de pasiv. Funcţiunea contabilă nu poate fi considerată drept criteriu comun tuturor conturilor, ci numai ca un criteriu specific determinat de necesităţile de tehnică contabilă.
CLIENT CU PLATA IX RATE, cont de activ, cu ajutorul căruia se ţine] contabilitatea decontărilor cu clienţii pentru mărfurile vîndute, lucrările executate şi serviciile prestate, care se plătesc în rate. Contabilitatea lor se ţine analitic pe instituţii şi unităţi economice şi, în cadrul lor, pe clienţi. Acest cont se debitează prin creditul conturilor: Venituri din vînzarea cu amănuntul a mărfurilor; Dobînzi de încasat din vinzăp u plata în rate, cu preţul de vînzare inclusiv dobînda calculată şi se creditează prin debitul conturilor: Casa; „Cont curent11 cu valoarea avansului în numeral' primit de la aceşti clienţi şi cu ratele încasate prin bancă. Soldul debitor reprezintă sumele datorate de clienţii cu plata in rate. C. dubios, —► şi debitor dubios. C. extern, cumpărător din străinătate care efectuează tranzacţii cu întreprinderea din ţară. C. intern, cumpărător care domiciliază în ţara în care se află şi întreprinderea cu care încheie tranzacţii comerciale, financiare sau de servicii. C. în suferinţă, —* şi debitor tn suferinţă. C. tn urmărire, —> şi debitori în urmărire; debitori litigioşi.
CLIENTELĂ, totalitatea persoanelor care cumpără mărfuri în mod regulat de la o întreprindere.
69
CLI
CLIENŢI, cont de activ, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor economice. Cu ajutorul acestui cont se contabilizează decontările cu clienţii’ (cumpărătorii) pentru produse, semifabricate, mărfuri materiale etc., vîndute, lucrări executate şi servicii prestate, cu facturi care nu se încasează prin bancă ci iu numerar sau prin mandat poştal. Contul se debitează prin creditul conturilor: Venituri din activitatea de bază; Venituri din alte activităţi, cu preţul de vînzare al produselor finite şi semifabricatelor livrate, lucrărilor, executate şi serviciilor prestate ctc. Se creditează prin debitul conturilor, de exemplu: Cont curent, cu sumele încasate în contul curent de la clienţi; Debitori, cu sumele reclamate de la clienţi pentru care s-au introdus acţiuni de urmărire la instanţele judecătoreşti etc. Soldul debitor al contului reprezintă sumele datorate de clienţi. Contabilitatea analitică se ţine pe fiecare client.
COALĂ DE DECONTARE, - şi situaţie de repartizare.
COBOL, prescurtare a cuvintelor din 1. engleză Common Business Oriented Lan-guage. limbaj evoluat de programare a calculatoarelor electronice, destinat pentru rezolvarea problemelor economice, l'inanciar-contabile caracterizate în general printr-un volum mare de date. Elaborat în S.U.A. în 1959 de comitetul CODASYL care reunea reprezentanţii constructorilor şi utilizatorilor de calculatoare, precum şi pe cei ai guvernului S.U.A. în 1960 a fost publicată prima versiune a COBOL-ului. Pină în 1965, diferite versiuni au fost elaborate şi perfecţionate. Pentru a i'ace compatibile programele COBOL pe calculatoare diferite, în 1965 ASA (American Standard Association) a prezentat un COBOL standard avînd ca bază normele publicate de CODASYL tot în 19G5. COBOL a devenit astfel un limbaj internaţional fiind foarte uşor de adaptat la elaborarea unui limbaj naţional. în U.R.S.S., pentru calcule economice pe baza COBOL-ului s-a elaborat limbajul ALGEK. Şi în ţara noastră au fost luate măsuri de adoptare a limbajului COBOL pentru programarea calculatorului Felix C-256 de producţie românească. Ca orice limbaj de programare, COBOL-ul foloseşte un alfabet (COBOL Felix C-256 foloseşte un alfabet format din 51 caractere), litere majuscule de la A—Z din limba engleză, cifrele zecimale de la 0—9 şi 15 caractere speciale (spaţiu; -j-, plus; —, semnul minus sau liniuţa de unire; x, semnul înmulţirii sau asteriscul; /, semnul împărţirii; , marca zecimală sau virgula; ., marca’zecimală sau punctul; = , semnul egal ;>, somnul mai mare ;<, semnul mai mic; (.paranteza stingă; ), paranteza dreaptă; ;, punctul şi virgula; ’ apostroful; ş, semnul monetar, cuvinte formale din cel mult 30 caractere, în toLal 203 cuvinte clin limba engleză, care sînt de două feluri: cuvinte rezervate şi cuvinte utilizator; literale numerice şi nenumerice, constante figurative şi lanţul dc caractere. Limbajul COBOL dispune şi de un metalimbaj alcătuit din simboluri metalingvisliee şi reguli de descriere sintactică. Un program scris in limbaj COBOL conţine patru părţi (diviziuni): de identificare (IDENTIFICATION DIVISION): do echipament (ENVIEONMENT DIVISION); de descriere a dalelor (DATA DIVISION); de procedură (PPiOCEDURE DIVISION). —► şi caracter; constante figurative; cuvint rezervat; lanţ de caractere; literal; program COBOL.
COD. caTacter sau grup de caractere care permite desenarea sub formă convenţională şi în general prescurtată a unei nomenclaturi sau a unui ansamblu de nomenclaturi de informaţii; o combinaţie de caractere diferită de cea a limbajului obişnuit, pentru a reprezenta semnificaţia informaţiei; sistem de semne convenţionale, cu semnilicaţii bine precizate, folosit pentru înregistrarea şi transmiterea unor mesaje, ştiri, informaţii. Codurile au semnificaţia numai pentru procesul de prelucrare a datelor, pentru a spori- operai,ivitaLea şi exactitatea prelucrării. Ele nu constituie o informaţie utilizabilă penb'u beneficiari cărora, le sînt destinate
COI)
70
rezultatele prelucrării datelor. -*■ şi tipuri de coduri. C. abstract, alcătuit din semne convenţionale independent de construcţia calculatorului, care pentru a fi prelucrat trebuie’ tradus în sistemul de cod al calculatorului. C. alfabetic, alcătuit din semnele alfabetului limbii vorbite. Folosirea n.a. permite codificarea unor clase relativ largi de elemente datorită numărului de combinaţii posibile ale literelor alfabetului respectiv. Este uşor de reţinut. Se practică în prelucrarea mecanizată şi automatizată a dalelor dacă maşinile de calcul silit alfanumerice. C. alfanumeric, alcătuit din litere şi cifre pe baza unor reguli dinainte stabilite. Permite codificarea unei game largi de nomenclaturi de elemente. PreziuLă avantajele codurilor alfabetice şi numerice. Larg folosit în prelucrarea automată a datelor. C. al instrucţiunii standard, codul prin care este definiLă operaţiunea instrucţiunii de program a calculatorului. C. al operaţiei, cod reprezenLind una din operaţiile pe care le execută un calculator electronic. C. autocorector de erori, simbol alcătuit pe baza unui algoritm de calcul penniţhid detectarea auLomată a erorilor şi in acelaşi timp corectarea lor. Un astfel de algoritm poate fi de forma matricială. Prin însumarea cifrelor pe linie şi apoi pe coloană şi scăzind rezultatul obţinut din ordinul zecilor imediat superior se obţine pentru fiecare linie şi coloană cîte o cheie de control. Eventualele erori sîuL detectate şi localizate la intersecţia dintre linie şi coloană ale căror chei calculate şi comparate cu cele iniţiale nu coincid. Diferenţa dintre cheia cheilor dă valoarea absolută a erorii, care este corectată automat. Exemplu, se controlează codurile:
359 3	îl	59 3
462 ®	3	<52 ©
522 1	5	22 i
432 1	4	32 1
©45 (7)	5	45 ©
	1	
	coloană	
	cu	eroare
linie cu eroare
7 — 6 = 1 valoarea absolulă a erorii detectată la intersecţia primei coloane cu linia a doua unde au apărut chei diferite 5 şi 9 111 loc de 4 şi S.
C. autodetecior de erori, simbol alcătuit din semnele sistemului zecimal de nume-raţie, avînd la bază un algoritm de calcul prin intermediul căruia se poate depista automat cu ajutorul calculaLoruiui electronic, dacă s-a preluat greşit în prelucrare un anume cod. Algoritmul se bazează pe metoda aritmetică, geometrică şi litera de control. Metoda aritmetică constă în ponderarea codului succesiv cu cifrele, de exemplu, 1 şi 2, adunarea cifrelor produşilor şi împărţirea la uu modul. Exemplu:
cod:	5348
cifre:	1212
5 6 4	16
5 + 6 + 4 + (1 + 6) = 22 -
■19 modul 3
Astfel codul 5348 devine cod autodetector de erori 5348 (3).
Metoda geometrică, algoritmul de calcul constă în ponderarea fiecărei cifre a codului cu puterile lui 2, în rest se procedează identic ca in cazul metodei aritmetice. Metoda literei de control are algoritmul identic ca la metoda aritmetică sau geo-
71
COD
metrică cu deosebirea că restul este asociat unei litere a alfabetului (exemplu, la rest 3 se asociază litera c, deci codul va fi 5348 (c)). C. bicvinar, unul din primele coduri zecimale folosite, caro a redus numărul de elemente bistabile de la 10 la 7. Bicvinarul este un grup de două cifre (bi) şi un al doilea grup de cinci cifre (cvinar). Partea cvinară numără pînă la 5 cifre (de la 0 la 4) şi apoi le repetă a dyua oară, de la 5—9. Partea bi indică dacă partea cvinară numără prima sau a doua oară. Dacă partea bi este 01, înseamnă numărul in partea cvinară pentru prima dată, adică în intervalul de la 0 la 4. Dacă partea bi este 10, aceasta înseamnă că se numără în partea cvinară pentru a doua oară în intervalul de la 5 la C. binar, alcătuit din semnele sistemului binar de numeraţie, din 0 şi 1, pe baza unor reguli care să permită conversia informaţiilor reprezentate în’alin sisteme de cod: alfabetic, alfanumeric ele. C. ciclic, tip da cod corector de orori utilizat în tehnica comunicaţiilor şi în tehnica de calcul. C. 2 din 5 (cod binar), ce permite descoperirea unei singure greşeli care se aplică la unele calculatoare electronice. C. este foarte comod pentru control întrucît prezenţa în cuvint a cifrei 1 mai mult de două ori dovedeşte prezenţa unei erori. C. Hollerith, folosit pentru perforarea cartelelor de 80 coloane. Cifrele sînt reprezentate prin cile o perforaţie amplasată la nivele pe verticală în următoarea ordine: 12, 11, 0, 1, 2, 3, 4, 5. 6, 7, 8, 9. Literele alfabetului şi semnele speciale sint reprezentate prin combinaţii de două perforaţii: una din cifrele 0—9 şi una din cifrele 12 sau 11. Forma perforaţiei eslc dreptunghiulară. C. mnemonic, alcătuit din literele sau grupe de liLeru ale cuvintelor desemnînd nomenclaturi lungi, exemplu, factură (Fact.), Academia de studii economice (ASE) eLc. C. numeric, alcătmL numai din cifrele sistemului zecimal do numeraţie, după regulile diferitelor sisteme de codificare. Este mai greu de reţinut, dar l'oarle practic în prelucrarea automată a datelor. C- Pmvers, folosit pentru perforarea cartelelor de 45 şi 90 de coloane. Cifrele de la 0—9 sint reprezentate în următoarea combinaţie: cifrele impare printr-o perforaţie în coloană la nivelul corespunzător al ordinei crescătoare a numerelor, iar cele pare, prin perforaţii, una iu coloana şi la nivelul premergător mărimii numărului şi una in poziţia cifrei 9. Exemplu, cifra 6 se perforează în poziţia cifrei 5 şi in poziţia cifrei 9.
COJ'A.J, transpunerea unei organigrame. Pentru aceasta este necesar ca organigrama să fie la un nivel de detaliu suficient. C. are de fapt semnificaţia de programare. —v şi organigrama.
CODIFICARE, operaţie de atribuire de semne cifrice, alfabetice sau alfanumerice unor informaţii în scopul optimizării numărului de semne cu cave se scriu, nomenclaturile sistemului informaţional financiar-contabil în cazul prelucrării manuale a datelor sau introducerii mai rapide a daLelor în maşini de calcul şi prelucrării lor mecanizat sau automatizat.
CODIFICAREA AMERICAN STANDARD CODE FOR INFORMATION IN'TER-ClIANflE (ASCII), reprezentarea prin elementele din B7 a unui număr de 12S caractere. Utilizată îndeosebi în transmisia datelor. C. BCD cu -1 biţi, funcţia prin care se asociază fiecărei cifre sistemului zecimal do numeraţie un element din B1, astfel: 0 —>■ 0000; 1 —► 0001; 2 —► 0010; 3 -* 0011 ş.a.m.d. Numărul 3425 în cod BCD va fi: OOllOlOOOOlOOlOl. Codul BCD cu 4 biţi permite codificarea a numai 16 caractere dintre care 10 sînt cifre zecimale. Pentru a putea prelucra date alfanumerice, codul BCD cu 4 biţi a fost extins la 6, 7 şi S biţi. C. BCD cu fj biţi, funcţia prin care se asociază fiecărui caracter un element de B“. Aceasta permite deci reprezentarea a 64 caractere: cifrele zecimale, literele majuscule ale alfabetului latin şi anumite caractere speciale. C. Externed Binanj-Coded-Deci mal Interchange code (EBCDIC), reprezintă o extensie a codului ASCII, permite
COM
72
reprezentarea prin elemente din Bs a 256 caractere grafice şi negrafice. Fiecare caracter EBCDIC poate fi reprezentat pe o coloană a unei cartele prin cîte o combinaţie ele perforaţii enumerînd liniile pe care se găsesc perforaţiile combinaţiei; exemplu 11 — 0—908 — 2; 12—8; 0—2 etc. ('. hexazecimală se bazează pe acelaşi principiu ca şi cea prin 4 biţi, prin intermediul elementelor din B1. Se utilizează pentru reprezentarea mai condensată a unei informaţii codificată binar. C. informaţiilor, operaţie de punerea informaţiilor sub o formă adoptată prelucrării c-u ajuLorul maşinilor de calcul şi de contabilizat: operaţie de optimizare prin care se substituie forma de informaţie naturală cu un simbol adaptat prelucrării automate, reducînd volumul fişierelor şi timpul de prelucrare. Acest gen de operaţie este valabil în măsura in care se compensează prin timpul de codificare şi decodificare. îşi propune ca directive identificarea unei date sau a unui articol prin examinarea obiectelor sau fenomenelor urmărite în sistemul informaţional financiar-contabil şi identificarea unui ansamblu de date avînd o proprietate caracteristică şi o prelucrare identică. C. Internaţional Standard Organisalion (I.S.O.), reprezentarea prin intermediul elementelor de B7, a 128 caractere: cifrele sistemului zecimal de numeraţie, literele mari şi mici ale alfabet,ului latin şi o serie de caractere speciale. C. secvenţială, operaţie de atribuirea de coduri cifrice sau alfanumerice in ordine crescătoare sau descrescătoare, a diferitelor ansambluri de informaţii. C. sistem serial constă în aceea că se rezervă grupelor de nomenclaturi de informaţii cîte o serie de numere. C. zecimală, în caro nomenclaturile se clasifică iu ci Le 10 clase, zece subclase etc., fiecăreia atribuindu-i-se numere de la 0 la 9.
COEFICIENTUL ORA-MAŞTNA, —> şi metode de calculaţie.
COLECTAREA DATELOR, operaţia de adunare a datelor înregistrate, En puncte de sursă de date dinainte stabilite, în vederea transmiterii la distanţă sau a prelucrării lor. C.il. poate fi organizată centralizat sau descentralizat. C. centralizată constă în adunarea datelor într-un anumit loc şi apoi transmiterea lor la Centrul do calcul in vederea prelucrării. C. descentralizată constă în conectarea punctelor-surse de date, direct cu Centrul de calcul.
COLECTOR UE DATE, persoana care adună datele in vederea prelucrării lor; dispozitiv, cu ajutorul căruia se adună datele transmise sub formă de semnale electrice sau electromagnetice din reţeaua de transmisie.
COLPORTOR, —* şi ambulant.
COMANDA 1, cerere, ordin sau dispoziţie dată de conducerea unei întreprinderi altei întreprinderi de a i se fabrica sau procura un produs sau o marfă, de a i se executa o lucrare sau presta un serviciu. 2. Parte dintr-un sistem de calcul electronic, care execută programul prin extragerea şi interpretarea instrucţiunilor şi determină ca toate celelalte unităţi să funcţioneze în concordanţă cu prevederile instrucţiunilor. C. acceptată, devenită definitivă şi obligatorie pentru părţile contractante, c’a urmare a acceptării ei de către unitatea economică furnizoare. C. adaptiva, proprie calculatoarelor de proces, generată pe baza optimizării procesului pentru a pune In mişcare maşina-uneallă cu comandă numerică. C. anulată, a cărei executare a rămas neterniinată şi nu se mai continuă, ca urmare a restructurării planului de producţie al întreprinderii sau ca urmare a cererii de renunţare la comandă din partea clientului. în contabilitate, aceste comenzi se înregistrează la conturi analitice „Comenzi anulate", deschise in cadrul contului „Decontarea producţiei'1. Pentru comenzile anulate din dispoziţia clientului se emite un bon de predare, transfer, restituire pentru înregistrarea cantităţii de materiale în curs de fabricare, la costul stabilit de postcalcul, care se înregistrează tot atunci. îu ce priveşte
73
COM
stocurile de materiale, de semifabricate, de scule şi de piese speciale care şi-au pierdut din importanţă din cauza anulării comenzii, contabilitatea ţine seama da acestea şi dacă ele se pot întrebuinţa în producţie la alte comenzi, se virează de la contul analitic „comenzi anulate" Ia contul analitic al comenzii pentru care se întrebuinţează sau la contul semifabricate din producţie sau Ia contul analitic deşeuri din cadrul contului, materii şi materiale. Cheltuielile făcute pentru comenzile anulate se includ în cheltuielile producţiei, deoarece se încasează de la client. C. incompletă, executată de fabrică dar care a rămas în ateliere din cauză că nu a putut fi completată cu piesele neprimite de la întreprinderile cărora li s-a dat spre executare, sau cu care se cooperează. C. întreruptă, oprită temporar de către întreprindere din cauza modificării planului de producţie sau din cauza condiţiilor tehnieo-economice. C.î. nu se include în producţia noterminată, ci se înregistrează la contul analitic „Comenzi întrerupte" din cadrul contului sintetic „Cheltuielile producţiei de bază“. Asupra acestor comenzi nu se repartizează, pe tot timpul întreruperii comenzii, nici o cotă din cheltuielile generale ale întreprinderii şi nici din cheltuielile comune secţiei. —► şi inventarul producţiei neterminate. C. în timp real, comanda unui proces in timpul desfăşurării acestuia. C. numerică, comanda automată a procesului de lucru a unei maşini-unelte, bazată pe date numerice; ■conducerea unei maşini cu ajutorul informaţiilor numerice, lămurind poziţiile .succesive ale uneltelor şi ale piesei de executat, precum şi condiţiile de execuţie a muncii. C. program, o succesiune de operaţii ordonate a fi executate automat. C.p. se transpun pe cartele perforate, benzi perforate, benzi magnetice sint descifrate de dispozitive corespunzătoare cuplate cu instalaţii şi aparate capabile să fie acţionate pe baza comenzilor din program. C.p. este folosită în automatizarea proceselor tehnologice de producţie, îndeosebi la prelucrarea metalelor la războaie de ţesut pentru realizarea automată a unor modele de ţesături, covoare etc. C. sistată, —► şi comandă anulată. C. suplimentară, document emis de beneficiarul unei lucrări către executant prin care se cere realizarea unor cantităţi mai mari decît cele prevăzute în deviz, modificări sau completări de lucrări privind stabilirea, rezistenţa :sau procesul funcţional ori tehnologic de funcţionare a instalaţiilor, înlocuirea unor materiale de construcţii, executarea lucrărilor po timp friguros sau la lumină artificială.
■COMBUSTIBIL, materialul care, prin ardere, ia parte direct sau indirect la procesul ■de producţie. După destinaţia lui, c. poate fi: energetic, cînd ia parte la procesul de producere a forţei, a energiei (c. folosit la cazane pentru producerea aburului); ,/ieindustrial (gospodăresc) cînd ia parte indirect la procesul de producţie fiind folosit pentru încălzirea atelierelor, birourilor etc. şi tehnologic, cînd ia parte direct la procesul de producţie şi este folosit în scopul provocării unor modificări în materia primă sau în materialul respectiv, pentru transformarea acestora în produs-t'abricat, caz în care c. are caracterul do materie auxiliară. Această împărţire a c. prezintă importanţă pentru contabilitate, deoarece consumarea lui se înregistrează
-	distinct, în funcţie ae natura şi destinaţia ce i s-a dat.
COMENTARIU, enunţ descriptiv, explicativ sau de referinţă adăugat sau intercalat printre enunţurile programului scris în limbaj sursă, fără efect pentru calculator, făcut de programator pentru înţelegerea programului.
■	COMERCIALIZARE, valorificare a unui bun prin punerea lui în circulaţie ca obiect de comerţ (ca marfă).
COMERŢ, ramură de activitate distinctă a economiei naţionale avînd ca obiect primirea, conservarea şi schimbul de mărfuri şi da alte valori; înlesneşte legătura . dintre producţie şi consum. După obiectul de comerţ se distinge comerţul de mărfuri
COM
74
propriu-zis, comerţul de valori mobiliare sau de bursă, comerţul de bancă etc. în socialism, c. este de un gen deosebit, avînd sarcina să dezvolte la maximum circulaţia mărfurilor între oraş şi sat, între regiunile ţării. între diferitele ramuri ale economiei naţionale, astfel îneît această circulaţie să fie neîntreruptă între locurile de producţie şi cele de consumaţie. După volum se distinge comerţul cu, amănuntul (—► ) sau de detaliu, în care aprovizionarea cu mărfuri se l'ace de la comerţul cu ridicata iar desfacerea se face in cantităţi mici direcL la consumatori şi comerţul cu ridicata (—>) sau baze de desfacere, în caro aprovizionarea se face dired de la locurile de producţie iar desfacerea se efectuează către întreprinderile comerciale cu amănuntul. €. poate fi interior (de stat şi cooperatist) şi exterior. Activitatea de comerţ este reflectată integral în sistemul contabilităţii.
COMERŢ CAPITALIST, forma pură a capitalului comercial constînd în cumpărarea mărlurilur pentru revînzarea lor cu profit. Esenţa comerţului capitalist constă în schimbul de mărfuri pe calea vlnzării-cumpărării cu scopul obţinerii unui profit,, a unei plusvalori create insă în procesul de producţie. C.c. constituie un mijloc de exploatare a maselor largi ale populaţiei (consumatori, mici producători, luerfdori comerciali etc.).
COMERŢ COOPERATIST (in capitalism), c. desfăşurat prin intermediul, în special, al cooperativelor de consum, dar rolul lor este limitat de monopolurile capitaliste şj de intervenţia statului capitalist în viaţa economică, in socialism, c.e. face parte din reţeaua cooperativelor de consum din sistemul Uniunii centrale a cooperativelor de consum şi contribuie la sporirea sistematică a volumului vin/arilor către populaţie, alături de comerţul interior de stat.
COMERŢ CU AMĂNUNTUL, c. în care circulaţia mărfurilor încheie procesul genera! al circulaţiei generale a Imnurilor de consum, prin vînzarea acestora in cantităţi mici către consumatorii individuali sau în partid mai mari către consumatorii colectivi. Obiectul aoesLui comerţ îl constituie mărfurile alimentare şi nealinieri tare. Exercitarea lui se face prin unităţile economice din cadrul Ministerului Comerţului Interior şi al Cooperai iei. —► şi circulaţia mărfurilor. Vnl.I.
COMERŢ CU RIDICATA, e. în care circulaţia mărfurilor constituie o parLe a circulaţiei generale a mărfurilor, adică al-tt a mijloacelor de producţie, cit şi a bunurilor’ de consum. Acest comerţ constă în achiziţionarea mărfurilor in partizi mari de la întreprinderile producătoare în scopul revînzării lor către întreprinderile şi organizaţiile cu amănuntul. —► şi circulaţia mărfurilor. Vol.I.
COMERŢ EXTERIOR, operaţiile privind cumpărările din import şi vînzările la export a mărfurilor, se înregistrează în contabilitate atît la întreprinderile producătoare de mărfuri penLru export, cît şi la întreprinderile de comerţ, exterior, înregistrările se referă în special la creditarea separată a produselor aflate in stoc şi destinate exportului, creditarea mărfurilor expediale clienţilor externi, credit,ire;i produselor trimise în străinătate pentru a fi vîndute in consignaţie la tîrguri şi expoziţii internaţionale etc.
COMERŢ SOCIALIST, schimb de mărfuri desfăşurat pe baza proprietăţii socialiste asupra mijloacelor de producţie şi în conformitate cu legea economică fundamentali a socialismului. Se desfăşoară planificat sub forma comerţului dc stat şi a comerţului cooperatist.
COMISIA DE INVENTARIERE, organ însărcinat de conducerea unei unităţi gestionare do a organiza, îndruma şi coordona lucrările de inventariere a mijloacelor
75
COM
economice şi a fondurilor aparţinind acelor unităţi. Comisia este formată din per-soane cu funcţii de răspundere şi din specialişti şi este numită de conducerea unităţii gestionare respective, la propunerea contabilului şef. în actul de numire se arată cine este responsabilul comisiei, modul de organizare a inventarierii şi data începerii şi terminării ui. Comisia stabileşte rezultatele inventarierii şi consemnează în procesul verbal concluziile, propunerile şi hotărîrile. —► şi inventariere. C. de recepţie, organul chemat să constate şi să se pronunţe asupra calităţii materialelor sau mărfurilor aprovizionate de întreprindere sau instituţie, precum şi asupra executării £n bune condiţii a lucrărilor de investiţii şi reparaţii.
COMITETUL STANDARDELOR DE STAT, -► şi standard.
COMPARAŢIE, procedeu folosit de contabilitate, constînd în paralela dintre două ■obiecte sau fenomene, cu scopul de a stabili asemănările şi deosebirile dinLrc ele, lixînd astfel notele lor esenţiale. în contabilitate, comparaţia se foloseşte între •obiectele sau fenomenele care au legături reale între ele. De exemplu, se compară mijloacele economice după componenţă cu mijloacele economice după provenienţă, penLru a stabili particularităţile noţiunilor de activ şi pasiv sau se compară datele •contabile cu acelea ale planului pentru a stabili măsura în care a fost îndeplinit planul naţional unic. în prelucrarea automată a datelor, c. constă în examinarea (le către calculatorul electronic a două sau mai multe mărimi fizice, cifrice sau alfanumerice cu scopul de a constata relaţia dintre identitate şi neidentitaLe; operaţie logică de examinare a două sau mai multe articole (înregistrări) în vederea determinării apartenenţei la un fişier sau altul, intervine în procesul sortării, -^-şi sorJare.
'COMPATIBILITATE, performanţa unui echipament de calcul de a putea fi conectat «u un altul alcătuind un sistem (configuraţie) de calcul.
COMPILARE, traducerea unui program dintr-un limbaj în alt limbaj, exemplu, •din limbaj sursă în limbaj obiect. Acţiune de traducere automată a unui program .sursă în program obicct.
■COMPILATOR, program special cu ajutorul căruia calculatorul electronic traduce programul sursă scris în limbaj procedural, într-un program obiect în limbajul ■concret al unui calculator. Cu cît este mai evoluat limbajul de programare, cu atît •este mai complexă compilarea.
'COMPLEMENT, procedeu de reprezentare a numerelor negative in convenţia virgulei ifixe, în prelucrarea automată a datelor. —* şi virgulă fixă.
‘COMPLEMENTUL UNEI NUMĂR, număr care se obţine prin scăderea unui alt număr iniţial. —* şi număr complementar.
COMPONENT, dispozitiv sau maşină care intră în structura unui sistem de maşini sau a unei configuraţii de echipamente de prelucrare automată a datelor.
COMUTARE, la calculatoare electronice — modificarea valorii unui semnal binar la valoarea alternativă a acestuia. La maşini de contabilizat electromecanice — schimbarea poziţiei de lucru a barei de comandă. C. de pistă, procesul de selectare a unui cap magnetic fix sau de poziţionare a unui cap magnetic mobil pentru .a citi sau scrie pe o nouă pistă.
CON
7G
CONDICĂ DE PREZENŢĂ, caiet sau registru special în c.are sint înscrise zilnic: numele şi prenumele, marca şi funcţia, ora sosirii la lucru şi ora plecării, semnătura personalului făcînd dovada prezenţei la serviciu a lucrătorilor respectivi. Imediat după trecerea orei de prezentare la serviciu, condica se ridică, sc verifică şi se semnează de organul de control, iar Ia plecare, condica se pune din nou la dispoziţia lucrătorilor pentru semnare. în tot restul timpului, condica se află depusă do pon-tator la serviciul de evidenţă a personalului unde se notează întîrzierile, absenţele motivate şi nemotivate etc. C. de p. se foloseşte pentru întocmirea foii colective du, prezenţă şi stabilirea drepturilor băneşti pentru timpul de lucru prestat. —► şi pontaj*
CONDIŢIE, clauza unei înţelegeri, a unei convenţii. C. de intrare, condiţie îndepju'c nită înaintea declanşării execuţiei unui program, subprogram sau a unei rutine de calcul. C. de reluare, condiţie îndeplinită pentru unul şi acelaşi criteriu de grupare a datelor. Exemplu, citirea şi calculul necesar ale tuturor cartelelor privind cîştig^rile realizate de acecaşi marcă reprezentînd un anume lucrător.
CONEXIUNE, la maşinile electronice de facturat-contabilizat, ca şi la cele mseaao-grafice care lucrează pe bază de program cablat, reprezintă legătura a două sav.mai multe borne de program prin. intermediul unui conductor, C. inversă, în cibewietică legătura dintre ieşire şi intrare după ce a avut loc procesul de prelucrare.
CONFIGURAŢIE, ansamblu de dispozitive care alcătuieşte un calculator electronic sau un sistem de maşini de calcul. şi Sistem electronic de calcul. C. pentru,aplicaţii in domeniul financiar-contabil, aplicaţiile In domeniul economic se caracterizează, prin volum mare dc date la intrare/ieşire şi neuniformitatea acestuia în-, decursul timpului, ceea ce necesită un sistem de intrare/ieşire Toarte puternic alcătuit diu-tr-un număr mare şi variat de echipamente periferice cuplate la un calculator specializat pentru controlul intrării /ieşirii datelor sau direct la un calculator, eu .capacitatea de memorie medie sau mare.
CONJUNCŢIE, operator logic, care asociază unei perechi de expresii logice, o variabilă logică.
CONSOLĂ, dispozitiv de intrare/ieşire, avînd caracterul unei maşini de scris- speciale, care serveşte operatorului de a comunica eu programele de gestiune ale funcţionării calculatorului.
CONSTANTĂ, data (cifra, litera sau combinaţia lor) care primeşte o anumită valoare sau semnificaţie pentru a fi utilizată în programul de prelucrare a datelor la calculatorul electronic.
CONSTANTA, mărime de cantitate invariabilă. C. figurativă, nume de dată rezervată în limbajul de programare COBOL.
CONSTRUCŢII, ramură a economiei naţionale, fădnd park- din sfera producţiei materiale, în care se desfăşoară procesul de execuţie al lucrărilor de construcţii-montaj, destinate asigurării reproducţiei socialiste lărgite a unor loiuluri l'ixe, precum şi cele destinate menţinerii construcţiilor existente la un nivel tehnic constructiv cît mai apropiat de cel iniţial. Din punctul de vedere al stadiului de execuţie, e. pot fi: terminate, în continuarea celor din anii precedenţi, sistate şi netemiinal". Contabilitatea lor se ţine cu ajutorul conturilor distincte.
CONSUMAŢIE, utilizarea unei cantităţi de valori pentru obţinerea unei alte valori sau pentru satisfacerea unei necesităţi. C. neutrală, consumaţiile care nu an carac-
Lei' Ou cheltuieli de producte şi, deci, care nu se iau în considerare la calcularea costului. periodică, totalitatea cheltuielilor ocazionate de obţinerea unei valori materiale (pi'^us, lucrare sau serviciu). —» şi cost.
CONT, instrument de baza al contabilităţii, cu ajutorul căruia se reflectă în expresie bănească şi sub flubln aspect existenţa şi mişcarea unui mijloc economic sau a unei grupe omogene de mijloace economico în toate fazele circuitului economic; anijloc de calcul contabil penLru stabilirea soldului final pe baza soldului iniţial şi a modificărilor succesive ale unui element de acLiv sau de pasiv în cursul unei perioade de timp, partidă in contabilitate in care se înregistrează debitele şi creditele anumitor operaţii economice, comerciale, financiare, bancare etc. Cunoaşterea laturilor activităţii economico-financiare a unităţilor socialiste se realizează cu ajutorul conturilor al căror conţinut economic este determinat de natura clementelor pe care le înregistrează, fapt care presupune un mod diferit de prezentare, ca urmare a destinaţiei informaţiei furnizate şi de rolul pe care-1 are in procesul de cunoaştere a obiectului contabilităţii. Cu ajutorul conturilor, contabilitatea oglindeşte şi controlează toaLe laturile procesului reproducţiei socialiste lărgite care se cuprind în obiectul contabilităţii, precum şi starea şi mişcarea mijloacelor economice. Contabilitatea îşi realizează în mod curent obiectivele sale prin înregistrări complete şi neîntrerupte in conturi, iar generalizarea acestor date se face la anumite perioade de timp cu ajutorul bilanţului în etalon bănesc. Pentru controlul cantitativ al proprietăţii socialiste, contabilitatea foloseşte şi etalonul natural alături de cel bănesc. Deschizindu-se pentru fiecare mijloc, sursă sau proces economic cile un cont în contabilitate, fiecare din aceste conturi reprezintă, de fapt, socoteala .unei anumite părţi din totalitatea mijloacelor, surselor şi proceselor economice. Deşi conturile prezintă unele particularităţi determinate, de regulă, de conţinutul îor economic, care le deosebesc unele de altele, Lotuşi ole au o serie de caractere'comu-me, care le condiţionează reciproc, le unesc, stabilind între ele o interdependenţă, ■din care cauză ele formează un tot unitar, un sistem al conturilor. —► şi credit; debil; deschiderea contului; funcţiile contului; mişcarea contului; reguli de funcţionare a contului; sistemul conturilor; soldul contului; titlul contului; rulajul contului.
tONT ANALITIC, 111 care se înregistrează un element ce constituie speţa, genul, fiind reflectat in contul sintetic. C.a. înregistrează elemente considerate în individualitatea Ior potrivit însuşirilor specifice. Faţă de gen, ele au caractere comune, iar intre ele au caractere deosebite. De aceea, c.a. se caracterizează şi prin aceea ■că fiecare din ele reprezintă cite o parte componentă din totalitatea acestor părţi reflectate în contul sintetic. Astfel, de exemplu, contul Materiale, care este un cont sintetic, se desfăşoară in conturile analitice: lină, bumbac, in, cinepă etc. Numărul conturilor analitice deschise unui cont sintetic este determinat de natura elementelor a căror socoteală se ţine de către contul sintetic. Pentru necesităţile practice ale tehnicii contabile, conturile analitice se pot desfăşura în adîncime pe conturi de gradul I, II, III etc. Spre deosebire de conturile sintetice care se ţin numai in expresie bănească, conturile analitice se pot ţine în expresie bănească alături de exprimarea naturală. C.a. constituie o sursă importantă de informaţie şi de documentare pentru conducerea întreprinderii. In socialism, se folosesc şi pentru aceste conturi planuri de conturi analitice, întocmite de Direcţia metodologiei şi îndrumării ■contabile din Ministerul Finanţelor. C. balansat, —*• şi sold. C. bifuncţional, care prezintă următoarele caracteristici: începe să funcţioneze fie prin debitare, fie prin •creditare, la sfirşitul lunii poate avea sold debitor sau creditor; după caz, C.l). pot ii conturi de acLiv sau de pasiv, după cum soldul lor este debitor sau creditor. Ele nu pot forma in nici un caz o grupă separată de activ şi în acelaşi timp şi de pasiv, •din care cauză denumirea de conturi de activ-pasiv este inexactă, nefiind cu nimic justificată. între conturile bifnncţionale se cuprind şi conturile de decontare. Q,
CON
7ff
bilan[, care la sfîrşilul perioadei de gestiune poate avea fie sold debitor, fie sold creditor şi care în bilanţ apare la activ sau la pasiv. în întreprinderile de tip capitalist, acest cont serveşte la închiderea în registre a conturilor de activ şi de pasiv şi apoi la redeschiderea lor la începutul unei noi perioade de gestiune. C. blocat din care-nu se mai pot efectua plăţi pentru titularul lui, din cauza consumării integrale a disponibilului de mijloace băneşti pe care-1 avusese întreprinderea-titulara contului — la bancă. C. corespondent, calitatea pe care o are contul debitor faţă de cel creditor sau invers, aşa cum apare într-o înregistrare contabilă în partidă dublă. Cu alte cuvinte, unui cont debitor îi corespunde un cont creditor şi invers. —» şi corespondenta conturilor. C. cu duble valori, care cuprinde in liniatura sa, alături de coloana de sume pentru moneda naţională (lei) şi o coloană suplimenLară pentru înscrierea sumei şi în monedă străină. Asemenea conturi se folosesc de întreprinderile care efectuează operaţii cu străinătatea. C. curent (în capitalism), contractul prin care două persoane se învoiesc să-şi remită reciproc bani sau diferite valori în plină proprietate, pentru care primitorul creditează pe ordonator, iar acesta îl debitează pe primitor urmînd ca lichidarea să se facă la un termen anumit, prini compensarea sumelor debitoare şi creditoare, precum şi a dobînzilor acestor sume. Contractul do c.c. produce ca efecte juridice: strămutarea proprietăţii valorii remise prin simpla înregistrare în c.c.; novaţia datoriilor; lichidarea obligaţiilor prin compensare, adică prin plata diferenţei dintre sumele datorate şi cele cuvenite; curgerea de dobînzi din momentul înscrierii sumei în c.c. pînă la închiderea contului cînd are loc regularizarea dobînzilor şi stabilirea soldului. închiderea are Soc la anumite perioade de timp. Spre deosebire de închidere, desfiinţarea c.c. arc loc: la retragerea uneia din părţile contractante; în caz de faliment sau de moarLe a uneia din părţi, la termenul fixat şi dacă nu este fixat un termen, obligatoriu la 31 decembrie al fiecărui an. Deschiderea c.c. are loc pentru: acordare de ereidt; pentru operaţii de incaso, de comision, de trageri de poliţe sau cecuri, pentru operaţii de scont, pentru operaţii cu străinătatea etc. în socialism, c.c. se deschide la bancă sau la Casa de Economii şi Consemnaţiuni unui depunător de mijloace băneşti, pe care le poate retrage aricind, dacă depunerile nu sînt pe termen. Pentru sumele depuse, titularul contului primeşte dobînzi. în contabilitate, c.c. este un cont bifuncţiunal, la care se înregistrează încasările şi plăţile efectuate de bancă prin c.c. pentru operaţiile privind activitatea de bază a unităţilor economice, titularele acestui_ c.c. Se debitează cu toate încasările şi se creditează cu toate plălile efectuate prin bancă. —► şi novaţie. C. de activ, care ţine evidenţa unui element de activ. Particularităţile funcţionale ale conturilor de activ sînt: încep prin a so debita: se debitează cu exisLen-ţ’ele şi sporirile de activ, se creditează cu micşorările de activ şi au fie sold debitor, fie că sînL soldate. C. de activ formal, —> şi cont de regularizare. C. da calculaţie, la care se înregistrează totalitatea cheltuielilor efective ocazionate de un anumit proces economic în întregul lui şi care serveşte la calcularea costului produsului obţinut din acel proces. Exemplu, Contul Cheltuielile producţiei de bază. C. de colectare si repartizare, în care se oglindeşte o anumită fază a procesului economic. în el se înregistrează numai cheltuielile aferente acelei faze, pentru a îi apoi repartizate asupra procesului economic respectiv, in întregul lui. în debitul e. de c. şi r. se înregistrează în cursul lunii cheltuielile efectuate pentru faza respectivă a procesului care le-a ocazionat, iar la sfirşitul lunii se creditează cu totalul acestor cheltuieli, ce se repartizează asupra Jocurilor care trebuie să le suporte. La sfirşitul lunii, el nu are, dc regulă, sold. C. de control al nivelului cheltuielilor, cu ajutorul căruia se stabileşte nivelul cheltuielilor efective de aprovizionare, do producţie şi de desfacere prin compararea acestor cheltuieli cu cele planificate. Aceste conturi au caracterul de conturi comparative, deoarece ele pun faţă în faţă cheltuielile efective cu cele planificate. Diferenţa dintre cheltuielile efective şi cele planificate reprezintă rezultatul modului de îndeplinire a planului. Exemplu. Contul Decontarea producţiei. C. de decontare, cont cu ajutorul căruia se regularizează siLualia juridică şi economică ce rezultă
79
CON
din operaţiile reciproce efectuate de o întreprindere cu alto întreprinderi, cu personalul, precum şi regularizarea situaţiei ce rezultă, din desfăşurarea unor procese de producţie, de circulaţie etc. C. delimitativ, la care se înregistrează cheltuielile efectuate in perioada de gestiune curentă, dar care privesc perioadele viitoare de gestiune (contul Cheltuieli anticipate) sau cheltuielile care urmează a se face intr-o perioadă viitoare de gestiune dar care privesc toate perioadele de gestiune (Cheltuielile preliminate). —► şi cont de regularizare. C. de drepturi şi angajamente eventuale, la care se înregistrează raporturi juridice din care nu rezultă vreo primire sau dare a unui mijloc economic în proprietatea sau posesia altei persoane sau întreprinderi, dar care ar putea să aibă loc In cazul realizării dreptului sau obligaţiei eventuale. Exemplu contul Angajamente din gir (in capitalism) sau Drepturi din asigurări etc.). —► şi cont in afara bilanţului. C. de economii, cu ajutorul căruia se ţine socoteala economiilor realizate de fiecare muncitor în parte, în vederea acordării premiilor, potrivit dispoziţiilor legale. Fiind un cont cu caracter operativ, datele lui se verifică cu acelea din contabilitate, C. de e. constituie un stimulent real in lupLa pentru reducerea costului. —► şi economii de mijloace de producţie. C. de evidenţă, care [ine evidenţa mijloacelor economice aflate provizoriu şi condiţionat in posesia altei persoane în vederea executării unui mandat sau a unui contract de consignaţie sau in alt scop. Acest cont se înscrie separat in bilanţ 111 afara celorlalte conturi şi, deoi, in aiura totalului activului sau pasivului, din care cauză el so mai numeşte şi cont în afara bilanţului, cont de ordine sau cont interimal. Exemplu. Deţinători de mărfuri în consignaţie. C. de executare a planului de cheltuieli bugetare, document întocmit la sfirşitul anului de instituţiile bugetare, In care se înscriu: creditele bugetare anuala definitive, pe articole şi aliniate, creditele deschise şi plăţile nete de casă numai pe articole şi cheltuielile efective atîL pe articole, cît şi po aliniate. Datele se extrag din contabilitate. C. de executare a planului de finanţare a investiţiilor, document care se întocmeşte de instituţiile bugetare, desfăşurat pe subdiviziunile cadrului general al clasificaţiei bugetare şi în care se cuprind datele privitoare Ia planul anual .şi trimestrial de finanţare şi la plăţile de casă efectuate pentru investiţii in perioada raportată. El serveşte la justificarea de către instituţia bugetară respectivă a modului cum a utilizat fondurile de investiţie. C. de executare a planului mijloacelor extrabugetare, document care se întocmeşte la sfirşitul anului de către ordonatorii de credite privind executarea planurilor do venituri şi cheltuieli ale mijloacelor extrabugetare. —f şi mijloaceextrabugetare. Vol.I. C. de executare a planului de venituri bugetare, document întocmit la sfirşitul anului, cuprinzînd datele privitoare la modul în care au fost realizate veniturile pe fiecare sursă în parte. C. de ordine, —► şi cont de evidenţă. C. de pasiv, care ţine evidenţa unui element de pasiv şi care începe să funcţioneze prin creditare. Se creditează cu existenţele şi creşterile de elemente de pasiv şi se debitează cu micşorările elementelor de pasiv. Are sold creditor. C. de pasiv formal, şi cont de regularizare. C. derectificare, cil ajutorul căruia se aduce la nivel real valoarea unui element de activ sau de pasiv. Rectificarea valorii se poale face atît la conturile de activ, cît şi la cele de pasiv prin adăugare sau scădere, din care cauză ele pot fi: aditive sau substractive. O funcţie rectificativă o îndeplineşte, de exemplu, contul Rabat sau Adaus comerical. C. de regularizare, care îndeplineşte funcţia de regularizare a unor procese economice in vederea calculării juste a costului. Exemplu, conturile delimitative. Ele se mai numesc şi conturi de activ formal sau de pasiv formal. C. de virament, deschis unei întreprinderi, organizaţii economice sau instituţii de către Banca Naţională a R.S.R. sau de către băncile speciale. Se deosebeşte de contul dc decontare prin aceea că se deschide şi unităţilor nedotate cu fond statutar, dar care pot beneficia de credite. C. In afara bilanţului, —» şi cont de ordine; cont de evidenţă; cont interimal. C. interimal, la care se înregistrează drepturile şi angajamentele eventuale; face parte din grupa conturilor de ordine şi de evidenţă. C. monofuncţional, care îndeplineşte numai o singură funcţie şi anume: funcţia conturilor de activ, în care caz posedă particularităţile acestor
F0.\
8»
conturi in ce priveşte conţinutul şi funcţionarea lor, sau funcţia conturilor de pasiv, cu particularităţile lor. Exemplu, contul Casa (cont monofuncţional de activ); contul Fondul mijloacelor fixe (cont monofuncţlonal de pasiv). C. sintetic, în care elementele se înregistrează pe categorii mari, pe genuri, adică sub aspectul lor general. Exemplu, conturile: Materiale, Produse, Cultura plantelor, Mărfuri etc. (J.s. se dezvoltă, de regulă, în conturi analitice. C.s. reprezintă genul, iar cele analitice, speţa elementelor înregistrate. între c.s. şi cele analitice există astfel o slrînsă legătură organică, o interdependenţă a cazurilor generale de cele particulare. C. soldat,
—* şi cont ; sold.
CONTABIL, persoana care posedă cunoştinţele teoretice şi aptitudini practice necesare în lucrările de contabilitate, executînd în cele mai bune condiţii înregistrările in partidă dublă la unităţile socialiste. Contabilul exercită controlul preventiv şi post opera tiv colaborînd cu conducerea tehnică şi administrativă la îndeplinirea şi depăşirea planului. Contabilul trebuie să aibă o pregătire temeinică teoretică şi practică verificată de organele de conducere ale locului de muncă sau de către un organ de specialitate şi dB învăţămînt financiar-contabil. El ocupă o situaţie importantă în viaţa economică, datorită în special calităţilor sale de cunoscător şi competent analist al activităţii economice a unităţii socialiste în care lucrează. Profesia de contabil este profesia timpurilor moderne prin serviciile considerabile pe care le poate aduce prin elaborarea informaţiilor financiar-contabile necesare sistemului de conducere ştiinţifică a unităţii socialiste, statului şi altor organizaţii social-eco-nomice. Inginerul şi contabilul sînt cei doi factori executivi de răspundere directă pe care se' bazează producţia, aducîndu-şi aportul Ia gestiunea şi dezvoltarea continuă a proprietăţii socialiste din cadrul unităţii socialiste. O conclucrare strînsă-trebuie să existe şi între aparatul financiar-contabil şi cel al celorlalte compartimente-funcţionale ale unităţii socialiste de plan ificare-cercet are-dezvoltare, aprovizio-nare-desfacere (comercial), personal-învăţămînl-retribuire după muncă, producţie-' deoarece contabilitatea serveşte prin dalele ei la întocmirea şi urmărirea planului-naţional unic şi la întocmirea statisticii de stat. Numirea sau înlocuirea contabilului, în socialism, se face în condiţiile stabilite prin normele legale. Sub aspect administrativ, el depinde de conducătorul unităţii socialisto respective, iar sub aspect, funcţional, depinde de şeful contabil al unităţii. Contabilul prezentului şi mai ales. al viitorului apropiat trebuie să cunoască foarte bine posibilităţile sistemelor electronice de prelucrare automată a datelor, să le folosească cu succes în activitaLea sa de zi cu zi, devenind dintr-un ţiitor de tei'feloage un specialist cunoscător al lucrărilor compartimentului financiar-contabil eliberat de munca de rutină, preocupat permanent de optimizarea evoluţiei favorabile a întregii activităţi a unităţii socialiste şi îndeosebi a activităţii şi rezultatele ei financiare. —► şi contabil şef. C. autorizat, persoana care îndeplineşte condiţiile cerute in capitalism pentru a avea dreptul de a conduce lucrările de contabilitate şi de a semna bilanţul unei întreprinderi-
C.	expert, persoana calificată, recunoscută legal ca posedind în specialitatea contabilitate o competenţă de specialitate deosebiLă, fiind consultată pentru a-şi da avizul în cazurile de neînţelegeri între persoane sau întreprinderi cu interese opuse in probleme financiar-contabile, precum şi pentru verificări, control şi organizări de contabilităţi în diferite unităţi socialiste. Ca organ care contribuie la apărarea avutului obştesc, contabilul-expert are sarcina să ajute organele judiciare la stabilirea situaţiei reale, documentat pe bază de date concrete in ce priveşte încălcarea legalităţii socialiste, să fundamenteze cauzele care au dus la prejudicierea avutului obştesc,, să propună măsurile necesare pentru înlăturarea pe viitor a unor noi încălcări a legalităţii. C. tn bani, persoana care îndeplineşte funcţia de gestionar de bani şi pentrui care trebuie să ţină o contabilitate operativă. —* şi casier. C. în materii persoana care-îndeplineşte funcţia de gestionar de materiale şi care este obligată să ţină o contabilitate operativă. Exemplu, depozitar, magazier etc. —► şi gestionar. C. şef, per-
81
COJf
eoana căreia i se încredinţează organizarea şi conducerea lucrărilor de con Labilitate dintr-o unitate socialistă. Face parte din organul colectiv de conducere al unităţii socialiste. Condiţiile ce trebuie să îndeplinească un e.g. sînt: să fie nu numai un organizator al contabilităţii, ci şi ajutorul principal al conducerii întreprinderii, în ce priveşte administrarea ei în condiţii optime; să l'ie un inovator in folosirea procedeelor avansate ale contabilităţii, să stăpînească pe deplin teoria şi tehnica actuală a contabilităţii şi să o perfecţioneze neîncetat; să ştie nu numai să execute singur anumite lucrări, dar mai ales să ştie să organizeze munca aparatului contabil din subordine; să fie perseverent în muncă, să fie de o înaltă principialitate, intransigent în lupta împotriva lipsurilor în munca de contabilitate şi pentru respectarea strictă şi neclintită a disciplinei financiare de stat. C.s. împreună cu ajuLoarele sale execută controlul prevenLiv şi posloperativ asupra Luturor operaţiilor de gestiune a valorilor mati-riale şi a mijloacelor băneşti în legătură cu urmărirea îndeplinirii planului, colaborînd pentru aceasta cu conducerea tcimico-administrativă a unităţii socia-lisLe. Atribuţiile c.s. privesc, în special, organizarea lucrărilor de contabilitaLe şi a muncii aparatului contabil, întocmirea corectă şi înregistrarea la zi a actelor de contabilitate, controlul tuturor operaţiilor de eliberare de materiale, a efectuării ( helluielilor şi a oricăror acte de geslîu’ne, urmărirea respectării stricte a disciplinei contractuale şi financiare etc. El are, de asemenea, sarcina de a contribui la rezolvarea problemelor legate de eficienţa economică a introducerii tehnicii noi, de realizarea progresului tehnic, a inLroducerii mecanizării şi automatizării lucrărilor de contabilitate etc. Misiunea contabilului se extinde asupra înLregii acLiviLăţi a unităţii gestionare respective. C.s. face parLe obligatoriu din comitetul (consiliul) oamenilor muncii. C. stagiar (în capitalism), persoană obligată să facă un anumit timp o practică contabilă, după care, pe baza studiilor şi a unui examen sau a unei calificări în munca sa practică, poate fi avansat la gradul de contabil autorizat.
CONTABILITATE, totalitatea lucrărilor de calcule şi de înregistrări făcute în documentele şi formularele metodologiei contabile; biroul (secţia sau serviciul) la care te execută lucrările de înregistrare şi de calcule contabile privind operaţiile financiare şi economice ale unei unităţi socialiste; sistemul specific dc informare’ al conducerii unităţii socialiste; disciplină ştiinţifică, ramură a ştiinţelor social-economice care stabiieşLe normele de calcul şi de’ înregisLrare melodică şi ordonată a operaţiilor economice şi financiare în legătură cu mijloacele economice, procesele economice şi sursele acestora, avînd c.a scop stabilirea situaţiei economice şi financiare a unilă-ţilor socialiste, a controlului permanent şi a rezultatelor activităţii într-o anumită perioadă de timp, servindu-se pentru aceasta de mijloace proprii şi speciale de reprezentare şi de calcul. Ea este atît ştiinţă, cît şi tehnică. în cadrul sistemului informaţional economic, contabilitatea şi-a dezvoltat şi mai mult rolul informaţional de previziune, de studiere şi de elaborare de informaţii pentru a servi la luarea celor mai juste decizii de către conducerea unităţilor socialiste respective. Ca urmare a cerinţelor actuale ale conducerii şi organizării ştiinţifice a unităţilor socialiste şi a introducerii tehnicii moderne de evidenţă, contabilitatea se orientează tot mai mult către calculele previzionale pe care le îmbină cu reflectarea istorică a fenomenelor cconomico-financiare. Pentrn realizarea obiectivelor sale, contabilitatea trebuie: să se organizeze pe baza unor principii unitare aplicabile tuturor întreprinderilor, centralelor economice şi instituţiilor; în cadrul fiecărui minister, fiecărei organizaţii economice, întreprinderi şi instituţii să aibă stabilite norme comune de organizare în ce priveşte: unitatea în conţinutul şi nomenclatura conturilor, în documentaţie şi sistem de indicatori ai bilanţului, dării de seamă etc.; să asigure o unitate în metodologia calculării indicatorilor folosiţi la centralizare; să fie ţinută la zi, clar, precis, exact şi simplu pentru a fi fidelă şi operativă; să nu fie costisitoare,, folosind pentru aceasta formele şi mijloacele cele mai înaintate de înregistrări contabile care să uşureze şi să ridice productivitatea şi calitatea muncii aparatului
CON
82
contabil. în practică se folosesc diferiLe fuluri şi lorme de contabilitaLe, care variază fie după natura materiei înregistrate (contabilitate analitică, sintetică etc.), fie după forma registrelor sau modul de înregistrare (contabilitate jurnal-carLe mare, jurnal bilanţ,, maesLru şali, copigratica cLc.). în perioada postbelică s-au publicat în ţ,ara noastră numeroase lucrări de contabiliLate generală şi de ramură (pentru agricultură, comerţ, industrie etc.), precum şi dirorite sLudii de speeiflliLate do oălre: G. G. Demetrescu, V. Puchiţă, Gh. Bnaclie, St. Donoaica, S. Popovici, V. Cărbu-nescu, D. Cameniţă, G. Cîrligel, A. Balint, E. Macovei, î. Văduva, L. Possler, V. Voica, M. Blidea, A. Ştefănescu, I. Roşea, I. Negescu, M. Boulescu, M. Ristea, A. Oţoiu, D. Vişan, D. Urdea, D. Rusu-Iaşi), C. Olariu (Timişoara), M. Teaciuc, (Timişoara), T. Tămuşan, C. Purcărete ş.a. C. analitică constă în înregistrarea operaţiilor economice în jurnale analitice speciale pentru fiecare element analitic. Această c. constiLuie o sursă imporLantă de informaţii financiar-conLabile pentru organele de conducere ale unităţii socialiste. —+ şi cont analitic. C. analitică a mntu-rialelor, produselor, mărfurilor eLc., organizată pe fiecare loc de depozitare şi pe feluri de materiale, produse, mărfuri etc., cu excepţia unora din ele, la care contabilitatea se ţine numai valoric pe fiecare gestiune în parte, contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor aflate la unităţile de desfacere cu amănuntul. C.a. a valorilor materiale se poate ţine: operativ-contabil; pe fişe de cont analitice, pe centralizatoare, pe situaţii (Labulograme) în cazul folosirii echipamentului mecano-grafic, în fişiere pe diferite suporturi tehnice de date şi pe imprimate în condiţii!» utilizării calculatoarelor electronice. în contabilitatea curentă, valorile materiale se pot înregisLra: la preţ de facturare, separat de cheltuielile de transport-aprovi-zionare; la preţ planificat de aprovizionare şi separat diferenţele dintre preţul de aprovizionare efectiv şi cel planificat, la preţul efectiv de aprovizionare, adică preţul de facLurare plus cheltuielile de transport-aprovizionare. Produsele finite din producţie proprie din depozite sau expediate se pot înregistra fie la cost plani-ficaL, la cost de producţie sau la preţ de livrare şi separaL diferenţele înLre preţurile de înregisLrare şi cele efective, fie la cost efectiv. Semifabricatele din producţie’ proprie se înregistrează la cost efectiv, la cost planificat sau la cost efectiv de producţie. Ulterior, preţul planificat se corectează cu diferenţa pînă la costul efectiv. Mărfurile din depozitele cu ridicata şi de repartizare şi cele din unităţile de desfacere cu amănuntul ale organizaţiilor comerciale se înregistrează la preţ de vînzare cu amănuntul sau de alimentaţie publică şi separat rabaLul sau adaosul comercial. Mărfurile aflate la organizaţiile de aprovizionare şi desfacere se înregistrează la preţul de facturare (de catalog), iar cele aflate la organizaţiile de contractare, achiziţii şi recep-ţionări, la preţul de cumpărare sau de înregistrare. C. bugetară, ramură a contabilităţii, constă în înregistrarea executării bugetului în toate fazele lui. Ea înregistrează volumul veniturilor realizate şi al cheltuielilor efectuate, stabilind cu ajutorul dărilor de seamă indicatorii generalizaţi ai rezultatelor executării bugetului de stat. întocmirea în bune condiţii a bugetului se asigură cu ajutorul datelor contabile privitoare la executarea planurilor de venituri şi chcltuieli pe anul în curs. în instituţiile bugetare, sarcinile contabilităţii bugetare sînt: de a oglindi şi urinări înLregul proces de execuţie al bugetului de stat pe fiecare venit şi natură de cheltuieli, separat, pe verigile sistemului bugetar şi global, pe întregul buget, precum şi pe fiecare organ financiar şi instiLuţie bugeLară în parte; de a procura datele privind executarea bugetului pe perioadele expirate, contribuind astfel la întocmirea bugetelor viitoare; de a contribui la asigurarea integrităţii avutului obştesc, prin înregistrarea existenţei şi mişcărilor mijloacelor materiale şi băneşti puse la dispoziţia instituţiilor bugetare etc.; obiectivul principal al contabilităţii bugetare este astfel bugetul do venituri şi cheltuieli, controlul mijloacelor materiale şi băneşti, pentru asigurarea integrităţii proprietăţii socialiste şi folosirea acestor mijloace potrivit destinaţiei şi aprobărilor legale. C.l». centralizatoare cuprinde operaţiile de centralizare a dărilor de seamă contabile periodice şi anuale. Prin aceasta, c.
83
CON
centralizată depăşeşte limitele instituţiilor bugetare, cuprinzînd în sfera sa şi rezultatele execuţiei bugetare pe verigile sistemului bugetar şi pe întregul buget de stat. în unităţile economice, c.l)., ca parte a contabilităţii generale, este concepută ca o formă de prezentare a informaţiei contabile de natură să ajute conducerea întreprinderii în definirea politicii ei. Ea constituie astfel un serviciu al conducerii întreprinderii. C.l). are la bază procedeele ce-i sînt necesare pentru crearea unui mijloc de control, în vederea stabilirii de bugete relative la responsabilităţile conducerii, cu privire la exigenţele unei politici şi comparări permanente a cifrelor reale cu rezultatele prevăzute, spre a se realiza obiectivul acestei politici sau de a pregăti bazele reviziei sale; în industrie, c.l). face legătura dintre previziune şi control, definindu-şi în acest scop obiectivele, adică: pregătirea unui program anual şi bugete detaliate cu obiective funcţionale individuale; organizarea unui program de lucru şi stabilirea punctelor de control; acţiunea pentru obţinerea unui rezultat de a înregistra şi i'ace cunoscut rezultatele, de a compara şi face critica eLc.C. camcrală, caracterizată prin aceea că în ea se înregistrează numai veniturile şi cheltuielile fără a ţine seama de modificările de bunuri materiale. Este o variantă a e. simple şi s-a folosit în trecut în administraţia statală din Austria şi statele germane. Numele de contabili Late camerală se crede că provine de la cuvin tul Kamera sau Kamara, care era locul undo se strîngeau veniturile principilor şi de aici se plăteau soldele soldaţilor şi funcţionarilor. C. centralizată, forma sub caro se organizează c. curentă in unităţi socialiste şi care constă in executarea tuturor lucrărilor de conLabilitaLe numai la serviciul contabilităţii generale sub conducerea şi răspunderea directă a contabilului şef al unităţii respective. C.c. prezintă inconveniente, între care se pot menţiona următoarele: înregistrările se fac cu întîrziere, daLorită ne trimiterii la timp a documentelor de către sectoarele care le întocmesc; documentele fiind necesare şi altor sectoare, ele trebuie să fie întocmite în mai multe exemplare, deci cheltuieli suplimentare etc. O parte din aceste inconveniente au fost înlăturate prin mecanizarea şi automatizarea lucrărilor de contabilitate. C. centralizatoare, totalitatea datelor contabilităţii curente a întreprinderilor însumate pe ramuri de activitate economică sau pe întreaga economie naţională. Prin această centralizare, r.e. are o importanţă deosebită pentru munca de planificare a economiei naţionale, deoarece datele acestei contabilităţi servesc la întocmirea şi la urmărirea îndeplinirii planului naţional unic. t\ conducerii, contabilitate în care se folosesc, pe lîngă datele istorice ale contabilităţii financiare, şi datele previzionale, ca de exemplu, datele privind evaluările şi calcularea costului, furnizate de evidenţa operativă şi btatistică. Obiectivul acestei c. este furnizarea de informaţii organelor de execuţie din cadrul întreprinderii pentru luarea imediaLă a măsurilor stabilite prin deciziile conducerii întreprinderii. în această contabilitaLe, care este de fapt facultativă, S'.' utilizează şi date aproximative, in special cînd este voma de informaţii urgente şi ca indicatori de bord ai conducerii. O. constantă, a fost elaborată de Fr. I-Iuglioare a aplicaL-o în adminisLraţia canionului Berna la 187!. Are la bază principiile contabilităţii duble si constă în folosirea a două jurnale şi anume: un jurnal administrativ, care nu este ţinut cronologic, dar în care sînt deschise LoaLe conturile, cu excepţia contului Casa, pentru care se ţine un jurnal separat de casă. între aceste două jurnale relaţiile sînt permanent neschimbate, adică sînt constante. în c.e. conturile sînt grupate în: conturi de casă, conturi administrative şi conturi de compensare. Cu ajutorul acestor din urmă conturi se pun faţă în fată veniturile şi cheltuielile consLa-taLe cu cele realizate, iarconlul Casa realizează egalitatea şi controlul conturilor administrative cu grupa conturilor de casă. C. copigrafică, transcrierea prin copiere a înregistrărilor de pe fişele de cont în registrul jurnal. în această formă, fişa de cont devine elementul principal, deoarece înregistrările apar întîi pe fişa de cont şi apoi în jurnal. Aici fişa de cont este suprapusă paginii din jurnal şi, deci, înregistrările din jurnal apar ca o copie a celor de pe fişa de cont. Dacă copierea se face cu mina, c. se numeşte copigrafică manual, iar dacă se face cu maşina, copîgrafică mecanic.
CON
în practica înLreprintlerilor se folosesc muşini diferite, clin care cauză şi c. ţinută eopigrafir cu aceste maşini poartă numele mărcilor de fabrică sau a inventatorilor acestor muşini. (Definitiv, Duplex, Hinz, Ruff etc.). Ca mijloace, in această contabilitate, cînd este mecanizaLă, se folosesc: registrul jurnal, fişe de cont, cu călăreţi :sau alte indicatoare metalice, ca semnalizatoare, aparatul de contabilitaLe etc. Ordinea în oare se execută lucrările de e. este, în formă copigrafică „Ruff“ următoarea: aclul justificativ, înregistrarea în cont şi copierea simultană in jurnal. întocmirea balanţei zilnice. C. cronologică, 111 care înregistrările se fac in ordinea datei cînd s-a efectuat operaţia (zi de zi) sau cînd s-a întocmit documentul. C.c. se ţine fie în registrul jurnal, fie in registru jurnal earte-mare, dar, în acest caz, înregistrarea cronologică se ţine paralel cu cea sistematică. Ea se mai poate ţine şi cu ajutorul notelor de contabilitate cînd se foloseşte forma de contabilitate „maestru şah“, sau cu ajutorul situaţiilor şi jurnalelor — în forma de contabilitate „jurnal" —. —> şi înregistrări contabile. C. curentă, ţinută în cadrul unei unităţi socialiste în care înregistrările se fac pe măsura efectuării operaţiilor economice, adică în mod curent, ■fără vreo întrerupere. C.c. se poate organiza sub formă centralizată sau descentralizată. C. descentralizată, ţinută in cadrul secţiilor de producţie ale întreprinderii, ■organizate pe bază de gestiune economică, cărora li s-a atribuit o parte din lucrările de contabilitate, de către serviciul contabilităţii generale a întreprinderii şi anume: înregistrarea materialelor, a fabricaţiei, postcalculul etc. C.(l. este mai operativă ■decit c. centralizată, întrucît se ţine la locurile de muncă unde se efectuează operaţiile economice, ceea ce face posibilă înregistrarea acestora de cele mai multe ori âmediat ce au fost efectuate. Prin aceasta so înlătură întîrzierile în înregistrări şi se realizează o operativitate sporită şi o reducere a volumului lucrărilor de evidenţă •operativă. —» şi contabilitate centralizată. C. dublă (contabilitate digrafică sau dopică), care foloseşte dubla înregistrare, adică orice operaţie economică se înregistrează la debitul unui cont şi la creditul altui cont, simultan şi cu aceeaşi sumă. Se mai numeşte şi contabilitate italiană, pentru că a apărut pentru prima oară in Italia. Înregistrările in partidă dublă, in interiorul unui sistem închegat de conturi, dau in mod automat certitudinea exactităţii matematice a informaţiilor l'inanciar-con-tabile prezentate sistematic sub formă de cifre. După sectoarele de activitate Î11 care se aplică, eonLabilitate dublă poaLc fi: contabilitate agricolă, de asigurare, bancară, comercială, industrială, minieră, publică, de transport etc, —► şi digrafie. €. financiară furnizează informaţii, în special, în interesul persoanelor din afara întreprinderii: furnizori, creditori, bănci etc. Caracteristicile acestei contabilităţi :sînt, între altele, urmăLoarele: cu ajutorul datelor ei se urmăreşte activitatea întreprinderii în totalitatea ei; este obligatorie şi nu facultativă, cum este contabilitatea conduccrii; informaţiile nu sint l'urnîzate cu rapiditate; ele sînt însă mult mai exacte, dar au un caracter istoric, deoarece privesc trecutul, adică se obţin mult timp după
■	efectuarea operaţiilor înregistrate', majoritatea datelor necesare conducerii sînt totuşi procurate de c.f. C. americană, denumire inexactă, deoarece această formă de contabilitate nu esLe decit forma de înregistrare pe jurnalul carte-mare inventat de autorul francez Edmond De Granges la 1804. Se caracterizează prin liniatura specială a registrului jurnal care cuprinde, pe lîngă coloanele de jurnal, în continuarea lor şi coloane pentru debitul şi creditul conturilor in care urmează a se înregistra operaţiunile economice. C. franceză (descrisă la 1673 de Mathieu Delaporte) constă în introducerea jurnalelor multiple in locul jurnalului unic şi trecerea memorialului ca registru principal. C. germană (descrisă la 1774 de Helwig) constă în introducerea a două noi registre: unul numit extras şi altul jurnal recapitulativ, în care înregistrările so fac pe sume lunare, de unde apoi ele se trec tot pe sume lunare şi în conturile din cartea mare. C. italiană (clasică), descrisă pentru prima oară în Luca Pacioli la 1494, cuprinde 3 registre principale: memorialul, care nu era liniat, jurnalul şi cartea mare. Aceasta era forma veche de contabilitate italiană în care nu se cunoştea încă deosebirea dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică. în forma
85
CON
noua, descrisă la l'S&S F. Garatti, se foloseau registrele: jurnalul, carLea mare şi registrele analiLice. O ultimă formă de C. italiană este aceea dezvoltată, în caro jurnalul aste împărţit în două registre. C. jurnal-bilanţ constă în aplicarea teoriei materialiste a -conturilor în înregistrările contabile pentru care se folosesc registrele: jurnalul-bilauţ, straţa sau minutarul, dezvoltătoarele şi cadrul contabilităţii, toate-acestea foarte asemănătoare registrelor logismografice de care se deosebeşte în special prin înlocuirea conturilor proprietarului şi aziendei prin conturile intitulate:. Activ, Pasiv şi Patrimoniu net. Această formă a fost descrisă pentru prima oară-în 1900 de profesorul G. Petrescu de la Iaşi in „Contabilitate şi administraţie". C-jurnal carlea-mare, —>■ şi contabilitate americană. C. jurnal-order, formă de contabilitate introdusă în ţara noastră în anul 1953, în locul formei maestru şah. Forma jurnal order are la bază următoarele principii: înregistrarea unilaterală a operaţiilor-economice, adică numai în creditul contului respectiv; gruparea operaţiilor economice după felul şi natura lor în conturi sau grupe de conturi cu conţinut similar sau pentru înregistrarea unui anumit proces; descentralizarea evidenţei cronologice-şi îmbinarea ei cu contabilitatea sintetică; eliminarea documentelor intermediare,, adică înregistrarea se face direct după documente fără a se mai folosi notele de contabilitate; sistematizarea şi gruparea înregistrărilor în funcţie de cerinţele dărilor de seamă; clasarea şi păstrarea documentelor primare separat pe fiecare jurnal şi în ordinea înregistrării lor. Pentru înregistrarea operaţiilor se foloseşte în formai jurnal-order un număr de jurnale order în care aceste înregistrări se fac, după caz,, zilnic sau lunar în creditul conturilor respective, precum şi situaţii auxiliare în care se face centralizarea datelor contabile, gruparea lor, înregistrarea în conturile-analitice şi controlul unor înregistrări în jurnalul order. Se mai foloseşte şi un formular pentru Cartea mare în care se înscriu lunar rulajele din jurnalele order. In. această formă de contabilitate, planul de conturi este mult simplificat prin suprimarea unor conturi. în ultima vreme s-au adus înseninate îmbunătăţiri contabilităţii, numită de data aceasta contabilitatea pe jurnale. logismografică, în care-înregistrările se fac în partidă guadruplă, iar conturile sînL împărţite în: conturi specifice destinate să înregistreze faptele administrative — permutative; conturi-economice destinate să înregistreze faptele modificative şi conturile juridice, destinate să înregistreze raporturile juridice de debit şi de credit dintre proprietarul întreprinderii şi corespondenţii săi. Pentru proprietar se deschid două conturi: un cont integral în care se reflectă situaţia statistică a patrimoniului şi raporturile-juridice faţă de consemnatari şi corespondenţi (Agenţia) şi un cont diferenţial in care se reflectă patrimoniul net şi rezultatele modificatoare ale acestui patrimoniu. Pentru agenţie se deschid ca şi pentru proprietar, de asemenea, un cont integral şi unul diferenţial. în jurnalul logismografic se înregistrează la contul integral al proprietarului şi la acela al agenţiei faptele permuLative, apoi faptele modificative si.' Înregistrează la contul integral şi diferenţial al proprietarului şi agenţiei, iar faptele mixte urinează nurmele faptelor permutative şi a celor modificative. Pe baza acestor norme este alcătuit jurnalul logismografic care cuprinde coloane speciale-pentru înregistrarea sumelor privind conturile balanţei economice, formată' din egalităţile: debitul proprietarului este egal cu creditul agenţiei şi debitul agenţiei este t*gal cu creditul proprietarului. în afara jurnalului logismografie, această contabilitate cuprinde şi registre dezvoltătoare pentru conturile proprietarului şi ale agenţiei, o straţa (minata conturilor) şi un cadru al conturilor; C. maestm-şah, formă de contabilitate caracterizată prin următoarele particularităţi: întocmirea unei note de contabilitate pentru fiecare operaţie economică sau pentru mai multe operaţii de acelaşi fel dintr-o zi; înregistrarea după notele de contabilitate ,a operaţiilor in fişele conturilor sintetice cu indicarea conturilor corespondente; înregistrarea operaţiilor în fişele de cont analitice; separarea operaţiilor înregistrate pe gestiuni îunare. C. mecanizată, —► şi. mecanizarea lucrărilor de contabilitate. C. naţio-nu! ':, concepută ca un tablou al activităţii şi structurii economice a ţarii, ea un instru-
cos
86
ment de conducere al economiei naţional?, ca o reprezentare schematică a economiei unei ţări, exprimă legat,urile între fenomenele complexe cu ajutorul conturilor care reprezintă fapte economice dintr-o categorie omogenă. Structura <‘.n. se reflettă în conturile agenţilor şi operaţiilor efectuate in cadrul unei ţâri. Conturile principale folosite în c.n. sînt: conturile agenţilor şi conturile operaţiilor. Conturile agenţilor privesc întreprinderile de producţie şi de distribuţie a bunurilor şi serviciilor, gospodăriile individuale, administraţiile de stat şi alte persoane morale, precum şi contul extern, pentru relaţiile cu agenţii externi. Conturile de operaţii cuprind: operaţii de bunuri şi servicii pentru producţie şi consum, operaţiile de repartiţie între diferiţii agenţi, operaţii financiare. încrucişarea conturilor agenţilor cu acelea afe operaţiilor poate forma un sistem complet,, un tablou economic. C.n. trebuie să reflecte echilibrul dintre surse şi utilizările în bunuri şi servicii; modul cum au fost finanţate întreprinderile în anul precedent, modul cum au fost folosite veniturile în gospodăriile individuale, modul cum evoluează tendinţa de a economisi a populaţiei C.n. este folosită în ţările capitaliste ca model previzional în următoarele scopuri: fixarea preţurilor de vînzare şi aplicarea unei politici a veniturilor şi la întreprinderile etatizate. în c.n. se folosesc datele contabile şi staListice fără a se recurge însă la procedeele contabilităţii, din care cauză ea are mai mult un caracter statistic. -+ şi balanţa legăturilor dintre ramuri. C. normată, bazată pe o serie de reguli unitare privind denumirea şi gruparea conturilor după conţinutul lor economic, în planuri de conturi elaborate după principii unitare, precum şi stabilirea corespondenţei cont,urilor prin instrucţiuni speciale. în c.n. se foloseşte, în afară de nomenclatura unitară a conLurilor, şi o sistematizare raţională a acestora, precum şi scheme tip de bilanţ, de cont privind beneficiile şi pierderile etc. Prin aceasta se asigură înregistrarea’ corectă a mijloacelor, surselor şi proceselor economice, se uşurează munca de contabilizare şi se asigură şi o operativitate sporită a datelor contabile. —*■ şi normarea contabili taţii. C. publică, ansamblul regulilor care guvernează efectuarea înca-.sărilor şi cheltuielilor sectorului public. în capitalism, contabilitatea publică .se împarte, după cele trei faze prin care trec veniturile şi cheltuielile statului de la ;aprobarea şi votarea acesLora şi pînă la „declaraţia" Curţii de conturi, în: c. legislativă, care cuprinde Loate operaţiile prin care proiectul de buget se transformă ,îii lege bugetară de finanţe; c. administrativă, cuprinzind faza ia care se execută ,bugetul şi c. judiciară, cuprinzând l'aza în care bugetul executat trece la Curtea
■	de conturi penLru controlul judiciar asupra tuturor conLurilor de venituri şi cheltuieli şi a conturilor de materiale. în ultima vreme, multe state capitaliste au înlocuit p.p. ţinută sub forma partidei simple, prin c. ştiinţifică a partidei duble. Exem-,plu.: Italia, Franţa etc. —► şi contabilitate bugetară. C. simplă (contabilitate în partidă ;simp'Jă) înregistrează relaţiile juridice de drepturi şi obligaţii cu terţele persoane, ■negtijîad complet înregistrarea mişcărilor de mijloace, de surse sau de procese eco-inomiee, în această contabilitate, operaţiile se înregistrează, după caz, numai iu
■	debitul sau numai în crediLul persoanei respective (debitor sau creditor). C. sintetică înregistrează operaţiile economice pe gen de elemente în conturile sintetice ;şi în registrele contabile, de asemenea, sintetice. Contabilitatea sintetică a materialelor se ţine cu ajutorul contului Materiale, prevăzut în planul de conturi. în
■	economia socialistă, contabilitatea materialelor necesită o atenţie deosebită, deoarece de justa organizare a acestei contabilităţi depinde într-o mare măsură însăşi aprovizionarea completă şi la timp a întreprinderii cu materialele necesare, formarea ■stocurilor corespunzătoare producţiei, integritatea materialelor, economisirea mate--rialelor, calcularea justă a costului produselor fabricate, utilizarea raţională a male-•rialelor, descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne. -> şi contabilitatea analitică. C. statmografică, în care se evidenţiază fapte: statice, dinamice şi statico-dina-■mice, în 'locul faptelor permutative, modificative şi mixLe din contabilitatea logis-imografică. ;Cu lajutorul registrelor statmografice se înlocuiesc 3 situaţii: una een-
87
CON
nomieă, umi administrativă ţi una finală a rezultatelor. Statmografia se prezintă ca un sistem do înregistrări complexe în partidă quadrupiă, cu formă sinoptică sintetică şi analitică.
CONTASE, înscrierea dirccL po document a conturilor corespomlerte la care urmează a st înregistra u operaţie economică in fişele respective de cont sau în jurnal. In practică, acest mod de înregistrare pe document, se mai numeşte şapitrare.
CONTOR, dispozitiv a cărui stare la un moment dat poate reprezenta un număr care poate fi mărit sau micşorat invariabil cu cîte o imitate pe măsura primirii unui semnal. Se rezervă în memoria calculatorului electronic pentru a număra din cîte cartele perforate a fost alcătuit fişierul/fişiere, din care s-au prelucrat datele.
CONTRACT, acord de voinţă liber consimţită între două sau mai multe persoane din care decurg anumite drepturi şi obligaţii. Pentru contabilitate este un instrument de control preventiv. C. colectiv (de rnuncă), învoială scrisă încheiată de o unitate socialistă cu lucrătorii săi încadraţi, reprezenLali prin comitetul sindicatului din uniLate. C.c. obligă întreprinderea la plaLa unor drepturi băneşti. de muncă, convenţia scrisă sau verbală, potrivii căreia, o parte — lucrătorul — se obligă a presta o muncă celeilalte părţi, care-1 încadrează în muncă in schimbul unei retribuţii. Contractul se încheie pe o perioadă limitată de timp sau numai pentru executarea unei lucrări. De asemenea, contractul se încheie, indiferent că există sau nu un contract colectiv de muncă. Pentru personalul încadrat temporar (muncitori sezonieri şi zitieri) nu se încheie contract, de muncă. Desfacerea contractului de muncă are loc în cazurile prevăzute în Codid muncii si poate ii cerută de întreprindere sau de lucrătur, Insă numai în condiţiile legale. La desfacerea contractului de muncă lucrătorul aro dreptul la o indemnizaţie egală cu cîştigui mediu pe 1 /2 lună. Pe baza c. de in. se întocmesc de către unităţile socialiste documentele primare de încadrare, retribuire, transferare, lichidare eLc. C. economic, acordul de voinţă între unităţi socialiste reglementat prin legea conLracLelor avînd ca obiecL fabricarea unor produse, executarea sau prestarea unor servicii, constituie instrumentul de fundamentare a planurilor anuale şi de realizare a prevederilor însorise în planul naţional unic dc dezvoltare economico-socială, asigură părţilor posibilitatea unui control reciproc asupra îndeplinirii obligaţiilor asumate şi a unui centrul preventiv realizat de şeful conLabil pentru plăţile efectuate; de asemenea, act legal de probă la Arbitrajul de stat sau în justiţie; in caz de nerespectarea obligaţiilor de către una din părţi, aceasta este obligată să plătească penalităţi, despăgubiri părţii căreia i-a creat prejudicii.
CONTROL Aii INFORMAŢIEI, operaţia de verificare, de examinare, în vederea constatării exactităţii înregistrării unei operaţii economice, a unui calcul aritmetic, logic etc. pentru a rezulta o informaţie de calitate. C. automat, control realizat cu ajutorul calculatorului electronic pe baza programelor de prelucrare a datelor. —> şi Control de paritate; control de validitate; control identitate; control sintetic ş.a.
C.	contabil, efcctuat cu ajutorul mijloacelor contabilităţii, ca: înregistrări, conturi, balanţe de verificare, situaţii contabile, inventare, registrele contabilităţii sinLetice-şi analitice, registrele operative ale gestionarilor în bani şi materii etc. C. de paritate, operaţie prin care se verifică dacă numerele 1 sau 0 dintr-o succesiune de cifre binare sînt pare sau impare. C. de validitate, operaţie prin care se verifică datele unui fişier fiind cunoscuLo anumite limite sau forme de reprezentare. Exemplu: Codul repre-zentînd marca muncitorilor poate varia între 0001 — 9999, un cod alcătuit în afara acestei limite nu este valid. C. prelucrări automate a datelor, operaţii prin care se stabileşte dacă rezultatele prelucrării datelor sînt corecte. Sistemele automaLe-
CON
88
de prelucrare a datelor earacterizîndu-se prin .mare capacitate şi viteză de prelucrare, prin incapacitatea calculatorului electronic de a raţiona dacă nu este prevăzut acest lucru de om prin program, necesită ca încă de la proiectare să fie prevăzute mijloace şi procedee de control. Principalele obiective care se urmăresc în realizarea unui sistem de control eficient a prelucrării automate a datelor sînt: să asiguiv validitatea tuturor datelor care intră în sistem; dacă toate datele intrate în sistem sînt oportune şi autorizate; asigurarea prelucrării tuturor datelor fără a se pierde pe parcurs sau in timpul prelucrării o parte din date; toaLe fişierele să fie protejate împotriva pierderilor sau ştergerilor de înregistrări; dacă s-au identificat toata posibilităţile de erori care pot apărea înaintea intrării daLelor in sistemul de prelucrare, în timpul prelucrării şi după prelucrare şi să asigure procedee corespunzătoare •cu, po cît posibil, majoritatea erorilor să fio corectate automat. Controlul înainta de prelucrare vizează întocmirea documentelor purtătoare de date iniţiale la locurile sursă, conform instrucţiunilor: să fie înregistrate numai datele stabilite a intra iu sistem; să fie scrise cit mui clar, fără ştersături şi erori de transcriere; să fie autorizate de persoane desemnate in acest scop. în vederea asigurării păstrării şi transmiterii tuLuror documentelor desLinale prelucrării se înLocmesc borderouri cure -conţin inventarul documentelor predate spre prelucrare şi o seamă de cifre de control rcprezentînd diferite totaluri (total documente de acelaşi fel într-un pachet; totalul cantităţilor, valorilor etc. înscrise în anumite rubrici ale documentelor). Documentele din care s-au extras datele 111 vederea prelucrării se ştampilează sau sa însemnează într-un fel pentru a evita dubla preluare a datelor în sistemul de prelucrare. Deosebită atenţie în finalul acestei etape se acordă conversiei datelor de pa documente pe suporturi tehnice într-o formă care poate fi citită de maşină, care se realizează cu ajutorul maşinilor de verificat cartele perforate, bandă perforată; control în zare, vizual; se pot Folosi diferite tipuri de coduri (coduri autodetectoare de erori etc.), testări ale diferitelor cîmpuri ale suporturilor tehnice etc. folosind în accst scop şi calculatorul electronic. Controlul în timpul prelucrării datelor, efectuat prin program de calculator, vizează în primul rind validarea intrărilor de.date (dacă datele sînt în cadrul limitelor, dacă cîmpul este numeric, alfabetic etc.j, apoi însăşi prelucrarea: toate datele din fişierele identificate să fie prelucrate; pentru a depista eventualele erori se încorporează în program puncte de control care să permită identificarea clară şi completă a erorilor îneît intervenţia operatorului să fie operativă şi eficientă. Controlul după prelucrarea dalelor vizează ca rezultatele prelucrării să fie cit mai exacte, eventualele erori să fie corectatc prin reprelucrara în sistem; în acest scop se confruntă lotahirile (cheile de control) cu rezultatele prelucrării, eventualele erori se corectează cu ajutorul aceluiaşi procedeu, lucrările să .ajungă la destinaţie in timp util, în format optim pentru studiu şi complete.
CONTROLUL PRELUCRĂRII MECANIZATE A DATELOR, operaţie prin care se verifică în cc măsură datele au i'ost prelucrata corect. în cazul uLilizării maşinilor de calcul mecanice, electromecanice şi electromagnetice, se efectuează: de obicei prin repetarea operaţiei de calcul la altă maşină sau l,i aceeaşi maşină utilizată -confruntîndu-se rezultatele prelucrării; prin preluare repetată a datelor care se prelucrează atribuindu-se (cifrei, numărului) semnul invers ca rezultatul să fie zero dacă calculele s-au efectuat corect; după prelucrare prin intermediul unor cliei de control dinainte stabilite. C.p.m.u.d. are o deosebită importanţă deoarece informaţiile obţinute de pe urma prelucrării datelor servesc la fundamentarea deciziilor; în acest scop ele trebuie să fie rezultate cît mai exacte. —* şi număr de control.
CONVERSIE, operaţie prin care se transpun datele unui fişier de pe un suport tehnic pe alt suport tehnic, fără a modifica structura arLicolului şi ordinea articolelor din ■fişier. C. bazei de numeraţie, transformarea numerelor dintr-un sistem de numeraţie
89
CON
cu baza a în alt. sistem de numeraţie cu baza |3, pentru părţi întregi a numărului prin împărţiri succesive la baza (3, iar pentru părţi fracţionare prin înmulţiri succesive la baza p.
CONVERTIZOR, aparat care serveşte la transpunerea înregistrărilor de pe un suport de date pe un alt suport de alt tip. Se foloseşte în prelucrarea automată a datelor pentru a optimiza procesul de prelucrare.
CONVERTOR, dispozitiv care transformă datele dintr-o formă într-altă formă do reprezentare iară a modifica valoarea informaţiei. Exemplu: schimbarea datelor reprezentate prin mărimi fizice în semne cifrice, litere alfabetice etc. C. analog digital, dispozitiv care transformă datele, semnificînd mărimile fizice în numere cifrice sau alfabetice.
COOPERATIVA, unitate economică ce ia naştere prin asocierea pe baza liberului consimţămint, a mai multor persoane care concentrează mijloace de producţie şi forţă de muncă pentru achiziţionarea, producerea sau desfacerea în comun de mărfuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, acordare de credite etc. Mijloacele, sursele şi activitatea cooperativei constituie obiect al contabilităţii.
COOPERATIVĂ AGRICOLĂ DE PRODUCŢIE (G.A.P.), organizaţie economică socialistă autonomă, constituită pe baza liberului consimţămînt, în care populaţia agricolă aduce în proprietate comună pămîntul şi celelalte mijloace de producţie, în vederea desfăşurării activităţii lor de producţie. Retribuirea membrilor cooperatori se face după cantitatea şi calitatea muncii, precum şi în funcţie de producţia realizată. C.A.P. realizează o productivitate sporită a muncii în comparaţie cu gospodăriile individuale şi au un rol important în creşterea producţiei agricole a ţării, în aprovizionarea satului şi a oraşului cu produse vegetale şi animale, în asigurarea industriei cu necesarul de materii prime şi în ridicarea nivelului de trai al întregului popor.
COOPERATIVA DE CONSUM, unitate economică autonomă constituită prin unirea unui grup de persoane in vederea achiziţionării şi vînzării în comun a mărfurilor, în România, cooperativele de consum au apur.it la sfirşitul secolului al XIX-lea; în perioada capitalistă ele reprezentau o formă de întreprindere colectivă de tip capitalist. în socialism, c. de c. se conslituie ca organizaţii obşteşti cu preocupări multiple atît în sfera circulaţiei de mărfuri, cit şi a producţiei, îndeplinind un rol important în dezvollarea schimbului de mărfuri dintre oraşe şi sate. La nivel naţional, c. de e. sînt reunite în Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum (CENTROCOOP).
COOPERATIVĂ MEŞTEŞUGĂREASCĂ, formă socialistă de cooperaţie cu caracter economic, in care se asociază de bună voie un grup de meseriaşi şi alte persoane pentru a lucra împreună cu mijloacele de producţie aduse de ei sau cumpărate şi care rămîn în proprietate cooperatistă. C.m., ca unitate socialistă de producţie, are ca obiect de activitate executarea de lucrări după comandă şi prestări de servicii pentru populaţie, producerea de bunuri de consum, de obiecte de artă populară şi artizanat, realizare de piese şi subansamble în cadrul cooperării cu întreprinderile de stat, desfacere de mărfuri etc.
COPIER (111 capitalism), registru legal în care comercianţii sînt datori să copieze scrisorile pe care le expediază. Serveşte ca probă în justiţie.
cos
90-
COPIEREA UNUI FIŞIER, reproducerea datelor de pe un suport, de date pent.ru, fi obţine două sau mai multe fişiere identice din punctul de vedere al conţinutului de date şi al suportului tehnic de date. —> şi duplicare.
CORECTAREA ERORILOR., îndreptarea greşelilor făcute în contabilitate cu ocazia înregistrării operaţiilor economice, folosind pentru aceasta diferite procedee. Astfel, dacă eroarea s-a făcut în nuta de contabilitate sau numai înlr-o fişă de cont şi nu s-a mai trecut şi în altă fişă sau registru, ea poate îi corectată printr-o nouă înregistrare corectă, iar cea veche se anulează prin Lrecerea unei linii peste ea. Dacă. însă a fost trecută în toate registrele şi fişele, se stornează în roşu înregistrarea greşită şi se l'ace în negru înregistrarea corectă. Orice corectare trebuie să poarte semnătura celui ce a făcut-o şi data respectivă. —f şi erori; s torn firi.
CORESPONDENŢA CONTURILOR, legătura dintre contul debitor şi cri creditor într-o înregistrare în contabilitatea în partidă dublă. Spre deosebire de contabilitatea capitalistă, în cave c.c. se stabileşte după criterii subiective, în con talii li La Le a socialistă această corespondenţă, esLe fixată pe bază de criLerii ştiinţifice pentru toate întreprinderile din aceeaşi ramură de acLivitate economică, sau din economia naţională prin insLrucţiuni de aplicare a planurilor de conturi. —> şi analiza contabilă.
CORPUL CONTABILILOR AUTORIZAŢI ŞI EXPERŢILOR CONTABILI DIN R03IÂNIA, organizaţie profesională înfiinţată în anul 1921 şi desfiinţată în anul 1951. Potrivit legii din 1921, s-a reglementat profesiunea de contabil stagiar, contabil autorizat şi de expert contabil in România, stabilimlu-se drepturile şi obligaţiile fiecărei categorii de contabili.
CQRUTINĂ, componentă de program mai generală, în care fiecare apelează pa cealalLă, fără a face distincţie intre entitate apelantă şi entitate apelată.
COST., cheltuiala exprimată în bani, făcută pentru producerea sau cumpărarea de bunuri materiale, efectuarea de lucrări sau prestarea de servicii. C. decisiv, termen folosit în metoda „DirecL Costing“ pentru a indica cbeituiala care decide dacă un produs, care, deşi nu prea este rentabil, ar putea totuşi să fie fabricat in continuare, fără a influenţa renLabilitaLea întreprinderii. C. marginal, —t şi marginal Cosling..
C.	sta?idard, expresie folosită in capitalism în locul noţiunii de cheltuieli de producţie standard. C.s. esLe de fapt o cheltuială antecalculată şi reprezintă limita maximă a consumurilor ce pot fi făcuie pentru o anumită producţie in condiţii normale şi într-o anumită perioadă de timp. Bazele de stabilire a c.s. sînt: activitate normală, respectiv capacitate practică de producţie: capacitate teoretică do producţie (maximă} în capacitate medie pe mai mulţi ani. Clasificarea c.s. După nivelul la care s-a stabilit’acesL c.s. se disting: costuri ideale, în care volumul cheltuielilor este stabilit în funcţie de cele mai favorabile condiţii de lucru; costuri medii, stabilite pe baza mai multor perioade precedente; costuri normale, fixaLe pe baza condiţiilor normale de lucru. După elementele standardizate se deosebesc: costuri integrale, în care toate elementele sînt standardizate şi costuri parţiale în care numai unele cheltuieli de producţie sint standardizaie. După durata pentru care se face standardizarea, se disting: costuri curente, stabilite anual, dar care se-pot modifica mai des; costuri fixe (statice) stabilite pentru o perioadă mai lungă şi nu sînt influenţate de modificarea normelor. După obiectul lor sînt: costuri cuplate sau conexe, folosite în producţia simultană şi stabilite pe bază de calcule convenţionale; costuri flexibile, stabilite pe baza volumului diferit de producţie, o parte-
91
CRE
din chelLuieli avînd caracterul convcnţional-constant etc.; costuri pe produse, respectiv pe uniLatea de produs; costuri do secţie, stabilite pe fiecare secţie de producţie în Întregul ei etc. —* şi cheltuieli standard.
■CREATIVITATE, aptitudine intelectuală cerută unui conducător, proiectant etc. ■de a emite idei originale, a descoperi soluţii, principii noi, în rezolvarea unor probleme date, într-un domeniu sau altul. Actul creativ se bazează pe folosirea informaţiilor din subconştient, ca şi a celor furnizate de memoria activă, precum şi pe ■o bogată experienţa practică. Creativitatea poate fi favorizaLă de facLorii: inteligenţa şi memoria; capacitatea de analiză şi sinteză; spiritul practic şi receptivitatea ia ■experiment; sensibilitaLea şi curiozitatea; flexibilitatea şi independenţa de gîndire; ■cantitatea de informaţie în măsură să creeze stare de certitudine. CreativitaLea poate fi inhibată de; înţelegerea greşită sau definirea incorectă a problemei; ruLina profesională sau obişnuinţa de a gîndi intr-un anume fel şi a acţiona numai pe căi verificate; supraestimarea experienţei, lipsa de informaţii; starea de incertitudine; teama de risc; teama de a nu greşi, lipsa de curaj de abordare într-un spirit nou etc. Faze ale creativităţii: cunoaşterea problemei de rezolvaL pe baza unor informaţii reale şi compleLe; intuiţia, căutarea de soluţii noi, stabilirea unor relaţii cauză-el'ect, •asociaţii de idei, fază de incubaţie, de germinare a noilor idei, soluţii; descoperirea unei soluţii noi sau găsirea unei noi idei de rezolvare a problemei, potrivirea datelor ■din planul imaginar cu datele din planul real; verificarea şi aplicarea noii soluţii pe bază de analiză critică, evaluare teoretică după criterii raţionale şi experimentarea practică.
CREDIT. —► şi creditarea contului; credit voi. I.
■CREDITAREA CONTULUI, înscrierea unei sumo şi a contului debitor in creditul unui cont (în partea sa dreaptă). —> şi cont.
CREDITE PENTRU INVESTIŢII DIN FONDUL DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ,
cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea întreprinderilor industriale. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea creditelor pentru investiţii din fondul de dezvoltare •economică. Contul se creditează de exemplu prin debitul contului „Furnizori şi antreprenori pentru investiţii", cu sumele achitate furnizorilor pentru lucrări de investiţii. Se debitează de exemplu prin creditul contului „Disponibil din fondul de dezvoltare economică, cu sumele reprezentînd valoarea creditului rambursat. Soldul creditor al contului reprezintă valoarea creditului pentru investiţii din fondul dc dezvoltare economică existent la un moment dat. C. pentru, mijloace circulante pe termen, mijlociu şi lung, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea unităţilor economice: de transporturi (interne şi internaţionale) şi prestări servicii; comerţ exterior; turism; unităţi agricole de stat; C.A.P. şi Asociaţii intercooperatiste. Cii ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea creditelor pentru mijloace circulante pe termen mijlociu şi lung acordate de BNRSR, BAIA BRCE după caz. Contul c. pentru m.c. pe t.m. şi 1. se desfăşoară pe analitice reprezentînd felul creditului acordat, pentru a nu schimba destinaţia lui: credite pentru mărfuri vîndute pe credit comercial in străinătate; credite pentru mărfuri vîndute pe credit pe bază de convenţii şi acorduri guvernamentale; credite pentru acţiuni de cooperare internaţională; (în cazul întreprinderilor de comerţ exterior); credite pentru organizarea du şantiere în străinătate (in cazul întreprinderilor de transporturi internaţionale şi de comerţ exterior); credite pentru lucrări de nivelări, sacrificări şi modelări (în cazul unităţilor agricole de stat, C.A.P.); credite pe bază de programe de redresare oconomico-financiară (în cazul C.A.P.); credite acordate asociaţiilor economice intercooperatiste (in cazul asociaţiilor intercooperatiste); credite cu termene de rambursare prelungite (în cazul întreprinderilor de transporturi internaţionale şi
CRR
92"
prestări servicii, comerţ, exterior, turism, C.A.P. şi asociaţii intercooperatiste). Contul se creditează de exemplu prin debitul contului „Cont curent" cu sume reprezentînd valoarea creditului primit, şi se debitează prin creditul contului Cont curent cu suma reprezentînd rambursare la termen a creditului, prin creditul contului „Credite pentru mijloace circulante pe termen mijlociu şi lung nerambursate la scadenţă", cu suma reprezentînd valoarea creditului rămas nerambursat la termen. Soldul creditor al contului reprezintă valoarea creditelor pentru mijloace circulante pe termen mijlociu şi lung existente la un moment dat. C. pentru, mijloace circulante pe termen mijlociu şi lung nerambursate la scadenţă, cont de pasiv, funcţionează în. contabilitatea unităţilor economice: de transporturi (interne şi internaţionale) şi prestări servicii; comerţ exterior; turism; unităţi agricole de stat; C.A.P. şi Asociaţii intercooperatiste. Contul se creditează prin debitul contului „Credite pentru mijloace circulante pe termen mijlociu şi lung, cu suma reprezentînd valoarea creditului rămas nerambursat la scadenţă şi so debitează prin creditul contului „Cont curent" cu suma reprezentînd valoarea’ creditului nerambursat care se achită (se rambursează).
C.	pentru mijloace circulante pe termen scurt, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor economice socialiste. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea creditelor pentru mijloace circulante pe termen scurt acordate de-Banca Naţională a R.S. România B.A.I.A., B.R.C.E. după caz. Contul e. penLru m.e. pe t.s. se desfăşoară pe analitice reprezenLind felul creditului acordat pentru a nu schimba destinaţia îui: credite pentru stocuri constituite rezervă de plan (în cazul întreprinderilor industriale, de comerţ, interior şi a unităţilor agrieole de stat); credite pentru materii prime (în cazul întreprinderilor industriale); credite pentru reparaţii capitale (în cazul tuturor unităţilor economice socialiste exclusiv CAP şi Asociaţii intercooperatiste); credite pentru acoperirea cheltuielilor planificate caro depăşesc în unele trimestre veniturile (in cazul tuturor unităţilor economice-' socialiste cu excepţia unităţilor de consLrucţii montaj; unităţilor cooperaţiei meşteşugăreşti, de consum, C.A.P. şi Asociaţii intercooperatiste); credite pentru mărfuri vîndute, lucrări executate şi servicii prestate cu plata In rate (în cazul întreprinderilor industriale, de transporturi şi prestări servicii, de comerţ interior, cooperative meşteşugăreşti şi C.A.P.); credite pentru cheltuieli de organizare a şantierelor de construcţii-montaj (în cazul întreprinderilor de construcţii-montaj, de transporturi, turism şi unităţi agricole de stat); credite pentru cantine şi acLivităţi anexe (în cazul întreprinderilor de construcţii-montaj, întreprinderilor agricole dc stat, staţiunilor pentru mecanizarea agriculturii, asociaţiilor intercooperatiste); credite pentru mărfuri şi documente de exporL (in cazul înLreprinderilor industriale, de transporturi şi prestări servicii, comerţ interior, comerţ exterior, turism, cooperative meşteşugăreşti şi de consum); credite pentru mărfuri şi documente de import (în cazul întreprinderilor de transport şi prestări servicii, comerţ exterior); credite penLru mărfuri vinduLe pe credit comercial în străinătate (in cazul întreprinderilor de comerţ exLerior şi u cooperativelor meşteşugăreşti); credite pentru avansuri acordate furnizorilor externi (în cazul întreprinderilor de transport şi prestări servicii, comerţ exterior); credite pentru lucrări do const.rucţii-monLaj în străinătate (în cazul întreprinderilor de transport şi prestări servicii, comerţ exLerior); credite pentru stocuri de inLervenţie (1n cazul întreprinderilor de comerţ inLerior, aprovizio-nare-desTacere, contractări şi achiziţii); credite pentru stocuri de materii şi materiale disponibile preluate de bazele de aprovizionare (in cazul întreprinderilor de comerţ interior, aprovizionare-desfacere, conLractări şi achiziţii; cooperative meşteşugăreşti); credite pentru acoperirea pierderilor provocate de acţiunea negativă a factorilor naturali (in cazul unităţilor agricole de stat şi C.A.P.); credite pentru acţiuni de cooperare în producţia agricolă (în cazul unităţilor agricole de staL şi C.A.P.); credite pentru producţie la sectoare şi ferme specializate (în cazul C.A.P.); credite pentru activitate industrială şi prestări servicii (în cazul C.A.P.); credite pentru stocuri şi cheltuieli pe bază de api'obări speciale (în cazul tuturor unităţilor economice);
■93
CRE
•credite pentru refacerea capacităţii do plată (în cazul tuturor unităţilor economico socialiste cu excepţia cooperativelor do consum şi a C.A.P.]., ConLul c. pentru m.c. pe t.g. so crediLează prin debitul contului „Cont curent" cu sumele reprezentînd •creditul acordat în limita plafonului de creditare. Se debitează prin creditul contului „Cont curent*' cu sumele reprezentînd valoarea creditului care se rambursează, şi prin creditul contului „Credite pentru mijloace circulante pe termen scurt neram-bursate la scadenţă11 cu sumele reprezentînd valoarea creditului rămas la scadenţă .nerambursat. Soldul creditor al contului reprezintă valoarea creditului existent ia un moment dat. —*■ şi Credit voi. I. C. pentru mijloace circulante pe termen, scurt, nerambursate la scadenţă, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor economice socialiste. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea creditelor penLru mijloacc circulante pe termen scurt nerambursate Ia scadenţă. Se creditează prin debitul contului. „Credite pentru mijloace circulante pe termen scurt1', cu sume reprezentînd valoarea creditului rămas nerambursat la scadenţă şi se debitează .prin creditul contului „Cont curent" cu sume reprezentînd valoarea creditului care n-a fost rambursat la scadenţă. Soldul creditor al contului reprezintă valoarea c. pentru m.c. pe 1.5.11. la s. la uu moment dat. -► şi scadenţă; credite pentru mijloace circulante pe termen scurt; credit Voi. I.
CREDITOR, conLul în creditul căruia se face înregistrarea unei sume; soldul unui ■cont, în cazul cînd totalul sumelor creditoare este mai mare decît Lotalul sumelor debitoare.
CREDITORI, cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea creditorilor pentru sumele reţinute personalului retribuit pe bază de liotărîri ale instanţelor judecătoreşti, în favoarea altor unităţi, instituţii sau persoane fizice, pentru retribuţiile neridicate în termen legal de plată, pentru reţinerile din retribuţiile personalului, pentru plata obligaţiilor în rate in l'avoarea altor unităţi etc. Se creditează «u sumele cuvenite acestor creditori şi se debitează cu sumele ce li s-au plătit sau care s-au prescris legal. Soldul creditor al contului Creditori reprezintă sumele datorate creditorilor, C. penint investiţii, cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa decontărilor cu creditorii, inclusiv cu bugetul statului şi asigurările sociale pentru sumele datorate acestora din operaţii in legătură cu activitatea de investiţii. Se creditează cu retribuţiile neridicate de personal, contribuţiile asupra retribuţiilor, impozitul asupra retribuţiilor, sumele datorate activităţii de bază şi terţilor din diverse operaţii băneşti şi se debitează cu sumele plătite creditorilor pentru investiţii. Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate creditorilor pentru investiţii.
OREDITUL CONTULUI, termen convenţional, Tolosit în contabilitate pentru indicarea părţii din dreapta unui cont. in c.c. se înregistrează existenţele şi sporirile de elemente de pasiv, precum şi micşorările de elemente de activ.
CREION LUMINOS, dispozitiv folosit pentru a detecta ieşirile şi intrările de date prin intermediul luminii emise de un ecran de afişare ca şi a unui semnal luminos.
CRITERIU DE SORTARE, indiciu de grupare a datelor avînd aceeaşi semnificaţie. .Exemplu: gruparea materialelor după l'elul materialelor,şi cheie dc sortare.
«CRITICA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL FINANCIAR-CONTABIL. Aprecierea rezultatelor analizei sistemului informaţional existent sînt comparate mai întîi cu cadrul legal care reglementează problemele sistemului /subsistemului /aplicaţiei, măsura în care sint respectate cerinţele metodologiilor unitare pe ţară: de planificare, contabilitate, statistică, fiind criteriul esenţial de referinţă în critica sistemului. Apoi cu cerinţele
CRI
94
conducerii de a dispune do un sistem de informaţii corespunzător, capabil să faciliteze în timp real fundamentarea tuturor deciziilor şi în final cu cele mai noi realizări de perfecţionare şi modernizare a sistemului informaţional financiar-contabil al unităţilor socialiste.
Critica sistemului internaţional financiar-contabil existent poate fi organizată de asemenea pe etape: critica obieclivelor sistemului, critica mijloacelor folosite, critica costului sistemului, a) Critica obieclivelor sistemului informaţional financiar-contabil existent. Sistemul informaţional financiar-conlabi], prin obiectivele sale, trebuie să asigure la ieşire ansamblul de informaţii atît cele impuse prin cadruL legal, cît şi cele la cererea conducerii moderne a întreprinderii. Pe baza studiului datelor culese cu privire la sistemul de organizare şi conducere al unităţii, a documentelor şi circulaţiei acestora, precum şi a fişierelor, pot rezulta: 1. Lipsă de informaţii pentru sistemul de organizare şi conducere. Se enumera denumirile de informaţii şi se stabilesc cauzele care pot ii: neprevăzute, ca urmare a faptului că la baza sistemului informaţional financiar-contabil existent nu a stat un proiect,, sistemul evoluînd empiric; insuficienţa mijloacelor de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor, personalul suprasolicitat nu dovedeşte să prelucreze volumul de date în timp util sau limitele prelucrării manuale nu pot asigura obţinerea, informaţiilor in totalitatea lor; fişierele slab cunoscute sub aspectul conţinutului de date; circulaţia greoaie a documentelor; costul informaţiei depăşeşte valoarea cognitivă şi deci informaţia nu este rentabil să fie produsă; influenţa asupra calităţii deciziilor luate de conducere în stare de incertitudine. Ex. comenzi noi nefundamentate duc la stocuri supranormative etc. 2. Existenţa în reţeaua sistemului informaţional financiar-contabil a unor informaţii de prisos; se enumeră, denumirile de informaţii şi se stabilesc cauzele care pot fi: la baza sistemului informaţional financiar-contabil existent nu a stat o analiză minuţioasă a mulţimii informaţiilor de ieşire care să aibă la intrare datele de intrare strict necesare. Existenţa mai multor surse de date de intrare de acelaşi fel, dar prelucrate în locuri diferite şi cu proceduri diferite, generează paralelisme în prelucrare şi informaţii redondanta; lipsa de concepţie globală asupra sistemului informaţional financiar-contabil şi nivelul redus de integrare a prelucrării generează de asemenea, inevitabil, paralelisme şi informaţii de prisos; folosirea mijloacelor moderne decalcul de mare capacitate de preiucrare peste nevoile reale ale conducerii întreprinderii, din motive nefundamentate ştiinţific: personalul nepregătit sau slab pregătit nu sesizează informaţiile tle prisos, operativitatea scăzută a sistemului, informaţiile obţinute cu înliraiere îşi pierd calitatea de a aduce elementul de noutate, fişiere neactualizate, influenţa asupra conducerii se manifestă prin poluarea cu informaţii, conducerea pierzînd timp cu selecţia informaţiilor strict necesare, se naşte siarea de incertitudine, b) Critica mijloacelor sistemului informaţional financiar-contabil. Aceasta are in vedere personalul care realizează sistemul informaţional financiar-contabil şi echipamentul de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor. Pe baza datelor culese privind personalul cu ajutorul căruia se realizează sistemul corelaL cu volumul de date din sistem se poate constata: 1. Personal insuficient, se enumeră funcţii încadrate cu personal insuficient şi se stabilesc cauzele care pot fi: ca urmare a concepţiei greşite a conducerii întreprinderii care consideră sistemul informaţional financiar-contabil o muncă birocratică, lipsa unei estimări reale a volumului datelor de prelucrat, care este mai mare decit posibilităţile numărului de personal care le prelucrează, slaba preocupare pentru selecţionarea, creşterea şi promovarea cadrelor, randament scăzut în muncă, politică de personal necorespunzătoare din partea şefilor de compartimente, fluctuaţie de-personal etc. 2. Personal de prisos, se enumeră funcţii supraîncadraLe şi se stabilesc cauzele care pot fi: un volum mai mic de date de prelucrat decît posibilităţile de prelucrare a personalului încadrat, lipsa unor norme de muncă ştiinţific fundamentate pentru activităţile de realizare a sistemului informaţional, ca urmare
CRI
a măsurilor du raţionalizare a sistemului informaţional financiar-contabil prin reducerea volumului dalelor de prelucrat, introducerea mijloacelor de prelucrare automată a datelor de marc randament etc. Pe baza datelor culese ou privire la echipamentul de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor, se poate constala: 1. echipament de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor insuficient, pe măsura dinamicii creşterii volumului datelor de prelucrat şi a cerinţelor de informaţii tot mai mari şi mai exacte pentru a caracteriza multilateral fenomenele studiate şi a lua decizii în stare de certitudine. Poate avea drept cauză: slaba preocupare pentru modernizarea sistemului şi punerea în concordanţă a cerinţelor de informaţii cu performanţe reduse de memorie şi acces la datele aflate pe suporturi, echipamentul existent’încă neamortizat integral, fiabilitatea scăzută a echipamentului, înLreţinerea necorespunzătoare a echipamentului, posibilităţile financiare ale întreprinderii sînt reduse în prezent şi perspectivă, nel'olosirea rezervelor de capacităţi de prelucrare existente pe plan local, organizarea necorespunzătoare a exploatării echipamentului. 2. Prisos de capacităţi de prelucrare, care poate avea drept cauze: supradimensionarea capacităţilor de prelucrare, insuficient studiu al volumului cerinţelor şi gradului de complexitate a prelucrării datelor, organizarea mai raţională a exploatării echipamentului poate face disponibilă o parte din capacitatea de prelucrare, înlocuirea unui sistem depăşit cu unul modern creează capacităţi disponibile de prelucrare, însă de performanţe mari reduse caro trebuie redistribuite altor unităţi socialiste, c} Critica costului sistemului informaţional financiar-contabil. Aprecierea critică a cosLului sistemului informaţional financiar-contabil vizează în primul rînd raportul dintre costul informaţiilor şi limita valorii cognitive a informaţiilor. Costul informaţiilor, de regulă, trebuie să fie mai mic decit valoarea deciziilor care se iau pe baza informaţiilor respective. Faptul că unele informaţii nu se obţin la timp, determină degradarea conţinutului lor informaţional şi luarea deciziilor pe baza acestor informaţii depăşite, face ca cheltuielile cu obţinerea lor să fie inutile şi în consecinţă să ridice costul informaţiilor. Cheltuielile cu obţinerea informaţiilor se consideră eficiente şi costul scăzut a! sistemului, dacă se obţin informaţii în totalitatea lor şi în timp real, iar deciziile luate pe baza acestor informaţii depăşesc considerabil prin efectul lor cheltuielile cu obţinerea informaţiilor. Lipsa unei evidenţe a cheltuielilor ocazionate de realizarea sistemului informaţional financiar-contabil nu poate permite acţionarea în avans pentru a preîntîmpina creşterea lor. De aceea, cu prilejul culegerii datelor privind sistemul informaţional financiar-contabil existent, o atenţie deosebită trebuie acordată nu numai cheltuielilor efective ocazionate cu obţinerea informaţiilor, ci şi modului cum sînt valorificate aceste informaţii, de asemeiiea efectele negative care pot fi provocate prin lipsa de informaţii şi decizii nefundamentate. Concluziile analizei critice a sistemului informaţional financiar-contabil trebuie să privească in principal: sinteza anomaliilor constatate; cauzele fundamentale ale funcţionării necorespunzătoare a sistemului informaţional financiar-contabil existent; soluţiile privind viitorul sistem.
Primele două aspecte definesc diagnosticul sistemului informaţional pe care trebuie să sc sprijine variantele de soluţii privind viitorul sistem informaţional financiar-contabil pentru conducerea unităţii. —* şi culegerea datelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil.
CREŞTEREA ANIMALELOR, subrainură a agriculturii, care cuprinde toate speciile şi categoriile de animale şi anume: animalele de producţie, de reproducţie, de la care se obţin produse şi produşi (tineret animal) in timpul vieţii lor; animale de muncă, pentru serviciile pe care le efectuează; animale tinere, care se cresc pentru prăsilă şi pentru îngrăşat şi animale la îngrăşat, de la care se obţine carnea prin sacrificarea lor. Animalele de tracţiune şi de producţie formează turma de bază. Animalele de tracţiune sînt înregistrate în contabilitate la contul Mijloace
cui
95
fixe, iar celelalte categorii sînt înregistrate la conturile mijloacelor circulante. Categoriile de animale, ca grup omogen, formează obiect de planificare şi de conta-bilitaLe, aşa că cheltuielile ocazionate de producţia lor se planifică şi se urmăresc la nivelul întreprinderii şi al brigăzilor. Cheltuielile de producţie, deşi variază în privinţa conţinutului lor după categoria de animale, totuşi ele so prezintă sub o nomenclatură unitară, aplicabilă întregii producţii animale. Nomenclatura {structura costului) cuprinde: retribuţiile dc bază directe, furajele, transportul în interior şi prepararea furajelor, medicamente şi material biologic, materiale diverse, amortizare specifică, întreţinere şi reparaţii curente specifice, alte cheltuieli comune, inclusiv CAS, cheltuieli comune de producţie, cheltuieli generale alo întreprinderii, cheltuieli din anul precedent.
CRONOMETRAREA MUNCII, stabilirea prin măsurare, cu ajutorul cronometrului, a timpului necesar pentru executarea unei unităţi din procesul do muncă. Măsurarea timpului necesar pentru efectuarea unei înregistrări în fişele de cont sau a unei operaţii cu ajutorul maşinilor de contabilizat. C.m. este folosita în practică pentru organizarea raţională a diverselor sectoare de activitate economică a unei întreprinderi. Cu ajutorul cronometrării se poate raţionaliza regimul de muncă pe bază do norme juste, se pot descoperi şi înlătura mişcărilc inutile etc. -+ şi fotografierea zilei de muncă.
CUANTIFICAREA, procedeu al metodei contabilităţii, cu ajuLorul căruia se stabileşte mărimea obiectelor, fenomenelor şi proceselor economice, precum şi mărimile naturale sau convenţionale, prin intermediul cărora se exprimă aceste mărimi. Formele prin care se’realizează c. sînt: evaluarea şi calculaţia, care, în aplicaţia lor, se împletesc atît de strîns, îneît, de cele mai multe ori, nu se poate şti de unde începe una din aceste l'orme şi unde se termină cealaltă şi invers. Proces de conversie în care domeniul unei variabile este împărţit într-un număr fix de cuante. —> şi evaluare; calculaţie.
CULEGEREA DATELOR PENTRU ANALIZA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL FINANCIAR-CONTABIL. în vederea culegerii cu succes a datelor se recomandă să se ţină seama de următoarele principii: nu se consideră nimic cunoscut dinainte; orice informaţie trebuie să fie susţinută prin date certe; nu se porneşte cu idei preconcepute în privinţa soluţiilor de îmbunătăţire a sistemului informaţional financiar-contabil; în timpul culegerii datelor nu se elaborează soluţii; eventualele idei de soluţii se notează Iară a se zăbovi asupra lor; se ţine seama în permanenţă de obiectivele analizei care constituie cea mai bună călăuză in culegerea datelor.
în general, la culegerea datelor colectivul do analiză poate întîmpina două categorii de dificultăţi: a) Din paTtea sistemului: conducătorii compartimentelor sistemului informaţional financiar-contabil cînd sînt întrebaţi în detaliu cu privire la sistemul existent, împotriva aparenţelor, de multe ori nu ştiu şi mai curînd răspund ce cred sau cum ar vrea să funcţioneze sistemul pc care îl conduc; executanţii ştiu, însă, numai părţi din sistemul informaţional, deseori ei neputînd explica de ce execută anumite lucrări, care este finalitatea lor în sistemul informaţional; b) Din partea analiştilor din cadrul colectivului de analiză care pot fi: superficiali, slab pregătiţi profesional fără spirit analitic, lipsiţi de tenacitate etc. De aceea, colectivului de analiză i se cere să depună o muncă intensă, minuţioasă şi neîntreruptă. Orice ezitare, inconsecvenţă, superficialitate se va răsfrînge asupra calităţii analizei şi mai ales asupra concluziilor şi deciziei care se va lua pe baza concluziilor.
Culegerea datelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil porneşte de la obiectivele analizei sistemului şi are în vedere:
D7
C'UL
a)	Studiul problemelor de conducere generală şi a structurii organizatorice funcţionale a unităţii socialiste pe care se grefează sistemul informaţional financiar-contabil. în acest scop se culeg datele de ordin general du organizare şi conducere a unităţii socialiste privind: sistemul condus şi sistemul de conducere. Astfel despre sistemul condus se culeg date cu privire la: 1. Obiectivul activităţii unităţii socialiste exprimat prin natura produselor fabricate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate, tipul producţiei (la comandă, de serie, de masă etc.), structura de t-itmenle (repere) ale fiecărui produs, numărul felurilor de produse şi a reperelor pe fiecare fel de produs; 2. Operaţiile tehnologice care intervin pentru fiecare reper şi fluxul acestor operaţii pentru fabricarea produselor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor. Organizarea fluxului tehnologic (compacţizarea operaţiilor tehnologice) pe secţii, sectoare, ateliere, faze etc., durata ciclurilor de producţie pe produs, subansamble, piese, repere etc.; 3. Indicatorii tehnico-economici privind elementele sistemului condus şi anume: volumul producţiei fizice şi al producţiei nete, numărul de muncitori al unităţii, locul unităţii în cadrul ramurii şi economiei naţionale, evoluţia indicatorilor de bază în ultimii 2—3 ani şi în perspectivă (5—
10	ani), capacitatea de producţie, nivelul de dotare, gradul de automatizare a procesului de producţie, elemente componente ale cheltuielilor de producţie şi desfacere, situaţia rentabilităţii produselor, lucrărilor sau a serviciilor, competitivitatea produselor, posibilităţi de satisfacere a unei cereri sporite de produse din cele mai rentabile în următorii 2—3 ani, posibilităţi de extindere şi diversificare a produselor, lucrărilor, serviciilor în funcţie de necesităţi şi în vederea optimizării profilului de producţie, a capacităţilor de producţie, a folosirii forţei de muncă etc. Despre sistemul de conducere sînt necesare să fie cunoscute: metode de conducere practicată, (conducerea prin obiective, conducerea prin excepţie etc.), structura organizatorică, cum sînt exercitate atribuţiile conducerii pe diferite niveluri ierarhice, centrele de decizie, volumul şi natura deciziilor, fluxul ascendent şi descendent du informaţii etc.
Fiecare compartiment şi post din organigramă este privit sub aspectul legalităţii şi oportunităţii, a sarcinilor ce-i revin, a funcţiilor şi numărului de personal încadrat, a încadrării tarifare.
b)	Studiul activităţilor şi a mijloacelor de prelucrare automată a datelor sistemului informaţional financiar-contabil.
Pe baza organigramei de organizare funcţională a unităţii se procedează la culegerea datelor pentru cunoaşterea în detaliu a activităţii desfăşurate de fiecare compartiment funcţional, a lucrărilor în care se concretizează aceste activităţi şi a mijloacelor de calcul folosite, aceasta în scopul unei analize corelate a ansam blului activităţilor din sistem, frecventa şi termenul de execuţie a fiecărei activităţi aportul şi gradul de încărcare (solicitare) a fiecărui compartiment funcţional, respectiv post dc lucru. Numărul de posturi este corelat cu numărul efectiv de personal încadrat pentru realizarea sistemului informaţional, precum şi cu numărul, natura şi gradul de dificultate al acestei activităţi.
Ordinea de succesiune a studiului activităţilor po:ite să difere în funcţib de criteriul folosit pentru decuparea (divizarea) sistemului: frecvenţa şi termenul de efectuare a activităţilor şi respectiv a lucrărilor în care se concretizează activităţile . (zilnică, săptămînaîă, bilunară, lunară etc.), natura operaţiilor economice. De c-xemplu: activităţi privind: intrarea de valori materiale, ieşirea de valori materiale şi lucrări privind stocurile de valori materiale etc.); natura informaţională a activităţilor, respcctiv lucrărilor, sau succesiunea logică a acestora: activităţi şi lucrări de planificare, evidenţa tehnică operativă, contabilitatea analitică şi sintetică, raportări statistice, raportări la cererea conducerii unităţii şi a forurilor sale superioare.
Odată cu analiza activităţilor şi documentelor, se culeg date cu privire la mijloacele tehnice de calcul folosite, respectiv caracteristicile tehnice de exploatare
CUL
08
şi modul de utilizare a acestora. Corelate, aceste date cu natura lucrărilor exe-cutate, analiza arc menirea să pună în evidenţă gradul dc mecanizare şi automatizare a executării lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil, limitele mijloacelor de calcul folosite şi posibilităţile de integrare a acestora în sistemele de calcul electronice mult mai evoluate.
c)	Studiul documentelor sistemului informaţional financiar-contabil şi a circulaţiei acestora. Analiza sistemică a documentelor/lucrărilor, ca purtători de informaţii vehiculate în sistemul informaţional financiar-contabil al unităţii socialiste necesită în prealabil o clasificare a acestora în. două grupe mari: documente de „intrare'1 şi documente de „ieşire“. Sînt considerate documente de „intrare" acele documenta care sosesc In cadrul serviciului din afara unităţii (din alte sisteme), de la un alt serviciu/birou al unităţii sau se găsesc deja în cadrul acelui serviciu şi pe baza conţinutului lor do date ca şi a algoritmilor de prelucrare se obţin informaţii care se concretizează în documente/lucrări rezultate, numite documente de „ieşire". La rîndul lor, documentele rezultate de pe urma prelucrării datelor-documente de „ieşire11 pot deveni documente de „intrare11 dacă pe baza datelor cuprinse în ele se întocmesc noi documente de „ieşire11. Studiul documentelor şi a circulaţiei acestora are ca obiective: să stabilească activităţile în detaliu şi circulaţia privind fiecare fel de document şi exemplar, de la apariţie (emiterea) lui pînă la arhivare, compartimentele implicate în emiterea documentelor, prelucrarea datelor şi valorificarea rezultatelor prelucrării datelor; prezentarea într-o formă grafică cit mai sugestivă, uzînd de semne convenţionale pentru a reda ipostazele documentelor, prelucrările la care sînt supuse datele din documente în cadrul compartimentelor pe unde circulă; identificarea deficienţelor de circulaţie a documentelor, de staţionări prelungite în cadrul compartimentelor. Realizarea obiectivelor menţionat^ necesită culegerea şi analiza următoarelor date privind fiecare document de „intrare*1 şi/sau de „ieşire11: compartimentul /serviciul/biroul emitent; numărul de exemplare, de rînduri, mediu şi maxim completaLe pentru fiecare fel de document temeiul legal al emiterii; frecvenţa şi termenul întocmirii, unde circulă fiecare exemplar din document; durata fluxului de la un compartiment /serviciu /birou la altul şi a întregului circuit; timpul de staţionare al fiecărui document în fiecare compartiment pe tot traseul pînă la arhivare; dacă documentul este sub formă tipizată sau nu; ce decizii se iau pe baza datelor din documente; care sînt informaţiile din documentele existente care rămîn nevalorificate; dacă sînt necesare să l'ie incluse şi alte date în documente şi care anume; care este gradul de dificultate în descoperirea şi corectarea erorilor frecvente; ce echipamente de calcid sînt folosite pentru întocmirea fiecărui fel de document etc. Pentru uniformitate în culegerea datelor privind fiecare document, datele menţionate pot fi incluse într-un model de fişă a documentului care să stea la baza analizei sistemului informaţional financiar-contabil. Alături de documentele de „intrare11 un loc important în întocmirea documentelor de „ieşire11 îl ocupă aşa-numitele „Fişiere manuale11: nomenclatoare de produse, materiale etc., cataloage cu preţurile de facturare ale materialelor, tabele cu dobînzi, cu impozite, fişe cu date personale privind personalul muncitor' al unităţii, liste de consumuri specifice de materiale şi manoperă etc. în privinţa acestor „fişiere" ca şi în cazul documentelor studiate trebuie identificate următoarele date: numărul fişierelor; volumul datelor conţinute în fiecare fişier, exprimat în număr de articole/număr de caractere; frecvenţa utilizării şi actualizării acestor fişiere etc. Datele privind documentele şi fişierele se pot culege folosind unul sau mai multe procedee: chestionarul, interviul, observarea directă, inventarierea, documentelor etc., culegerea lor se poate executa secvenţial sau simultan. Pentru studiul datelor culese privind documentele şi fişierele sistemului informaţional financiar-contabil se pot folosi un complex de metode de reprezentare: organigrame, tabele, grafice, scheme logice etc. Cel mai frecvent sînt folosite organigramele, deoarece printr-o orgailigramă de prelucrare
99
CUL
a datelor sistemului informaţional pot Ii reprezentate în acelaşi timp mai multe elemente: compartimentele/serviciile/birourile (plan-cercetare-dezvolt'arc, aprovi-zionare-desfacere, producţie, personal-învăţămint, financiar-contabiiitate), activităţile de culegere, transmitere, prelucrare a datelor şi valorificare a rezultatelor prelucrării, documentele de „intrare", fişierele oare participă lu prelucrare, documentele de „ieşire", legăturile dintre compartimente, activităţi şi documente. Fluxul documentelor ca şi circuitul lor pot fi exprimate şi în unităţi de timp, ceea ce permite o evaluare dinamică a sistemului. Pentru reprezentarea grafică a acestor elemente este important să se delimiteze exact sfera, domeniul, obiectul organigramei, să se folosească consecvent semnul asociat fiecărui element. Elementele să fie' rodate în ordinea operaţională a producerii lor. O organigramă de_ calitate trebuie să fie pertinentă, inteligibilă şi „aerisită11, respectiv uşor de citit şi interpretat. Analiza documentelor şi a circulaţiei acestora prin organigramă are menirea să scoată la iveală: compartimentele participante la realizarea activităţilor, gradul de încărcare şi solicitare a acestora; documentele de „intrare" şi fişierele ale căror date sînt supuse prelucrării, documentele de „ieşire", fluxul acestor documente şi circuitul lor, de la emitere la arhivare; paralelisme şi circulaţie neraţională a acestora (compartimente unde documentele sînt vehiculate inutil sau imobilizate); utilizatorii documentelor; existenţa unor fişiere 'manuale neutilizate, documente care nu ajung la destinaţia lor; fluxuri întrerupte, cine deviază documentele de pe traseul normal înainte de a fi utilizate, existenţa unor documente de prisos („vagabond11), a unor circuite simplificate ilegal etc. Organigrama corect întocmită permite înţelegerea raţiunii încetinelii lucrului, a timpului de răspuns prelungit al sistemului informaţional şi ca urmare a acestui fapt lipsa de informaţii, folosirea unor informaţii aproximative, depăşite (îmbătrînite) etc,, neajunsuri care impun măsuri de raţionalizare, perfecţionare şi modernizare a sistemului informaţional.
d)	Studiul volumului datelor î?i sistemul informaţional financiar-contabil. Informaţiile pentru stabilirea volumului de date din sistemul informaţional financiar-contabil se culeg odată cu studiul documentelor şi a circulaţiei acestora. Analiza volumului datelor se realizează prin întocmirea unui tabel cuprinzînd elementele cantitative de date cum ar fi: denumirea documentului; frecvenţa întocmirii, numărul documentelor întocmite pe perioada frecvenţei ;■ număr maxim şi mediu (rezultat din media aritmetică simplă), număr mediu de rînduri completate pentru fiecare fel de document pe perioada frecvenţei, total rînduri pentru fiecare fel de document pe perioada frecvenţei, număr de exemplare pentru fiecare fel de document, evoluţia probabilă a numărului mediu din fiecare fel de document in ■următorii 5 ani. Analiza documentelor sub aspectul volumului de date corelată cu numărul de posturi din ştatul de funcţiuni sau cu acela al personalului efectiv încadrat pe compartimente/servicii sau birouri, permite să se pună în evidenţă o seamă de aspecte privind sistemul informaţional al unităţii cum ar fi: volumul de ansamblu al documentelor, al datelor conţinute, exprimat în număr de rînduri (înregistrări, articole), volumul de muncă necesar, gradul de încărcare-solicitare a personalului încadrat etc. Dacă documentele se întocmesc mecanizat sau automatizat se pune în evidenţă şi gradul de mecanizare-automatizare, gradul de folosire a capacităţii de calcul, în ce măsură maşinile de calcul corespund gradului de dificultate al întocmirii documentelor, precum şi o seamă de recomandări pentru modernizarea sistemului informaţional: necesarul de suport tehnic, dimensionarea configuraţiei sistemului de prelucrare automată a datelor, timpul de ocupare al configuraţiei, timpul de răspuns al sistemului etc.
e)	Studiul costurilor sistemului informaţional financiar-contabil. Cu toate că nu exislă în practica muncii de realizare a sistemului informaţional financiar-contabil organizată o evidenţă separată a cheltuielilor şi o calculaţie a costurilor sistemului, nici metodologie In acest sens, colectivul de analiză este bine s-o realizeze întrucît
cuv
100
conducerea unităţii este sensibilă 3a comparaţia costurilor procedurilor manuale cu acelea ale soluţiilor noi care vor fi propuse. Pentru determinarea cheltuielilor şi costului privind sistemul informaţional financiar-contabil, cu toată dificultatea care rezulta din specificul procesului de realizare a acestuia pot fi folosiţi? prin asimilare diferite metode: pe comenzi (avînd în vedere o anumită aplicaţie a sistemului informaţional), globală, pe faze etc. Indiferent de metoda de calculaţie, categoriile de cheltuieli care intervin în procesul înfăptuirii sistemului informaţionl sînt: 1. Cheltuieli cu retribuţia personalului (retribuţii tarifare, asigurări sociale, sporuri, alocaţii de stat pentru copii, deplasări, cheltuieli pentru pregătirea personalului etc. care lucrează la înfăptuirea sistemului informaţional financiar-con-tabil; 2. cheltuieli cu amortizarea şi întreţinerea echipamentului de calcul şi a localului pus la dispoziţia personalului care realizează sistemul informaţional financiar-contabil, cheltuieli cu mobilierul etc.; 3. Cheltuieli cu furnituri de birou: hîrtie, creioane, indigouri, imprimate, furnituri de clasare a documentelor (dosare, mape); 4. Cheltuieli cu circulaţia documentelor şi transmisia informaţiilor: poştă, telefon, telex, curier, radio-tv. etc. Cheltuielile menţionate pot fi considerate cheltuieli directe (cînd se identifică pe o lucraro, un subsistem etc.) sau indirecte (cînd nu pot fi identificate şi se repartizează pe bază'de chei de repartizare proporţional cu locul şi volumul lucrărilor subsistemului). Culegerea datelor privind cheltuielile ocazionate de înfăptuirea sistemului informaţional financiar-contabil existent se face concomitent cu culegerea datelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil.
CULEGEREA IN FORMAŢIEI, operaţia de consemnare şi de extragere a informaţiilor existente pe anumite suporturi de evidenţă, documente, situaţii, tabele etc. în vederea prelucrării lor. —► şi culegerea, datelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil.
CULTURA PLANTELOR, totalitatea felurilor de culturi vegetale, posibile in agricultură. Grapele principale de culturi care se cuprind în categoria culturii plantelor sînt: cultura cerealelor (griu, orz, ovăz, porumb etc.); cultura plantelor furajere (ierburi furajere, fin natural, păşuni etc.); cultura legumelor sau legumicultura; pomicultura şi viticultura (pepiniere, pomi fructiferi, vii pe rod, arbuşti ornamentali etc.). Produsele obţinute de la c.p. (din producţia vegetală) variază de la o cultură la alta, atît calitativ, cîL şi cantitativ. De asemenea, sub aspectul perioadei de vegetaţie, producţia vegetală prezintă particularitatea că ciclul de producţie, la majoritatea produselor, este de un an, cu excepţia unora care se obţin într-o perioadă mai scurtă. în ce priveşte cheltuielile ocazionate de cultura plantelor, structura şi volumul lor variază, de asemenea, de la o cultură la alta. în general, cheltuielile directe şi indirecte sile c.p. se compun din următoarele articole: 1. Cheltuieli directe, retribuţii şi contribuţii asupra retribuţiilor muncitorilor direct productivi, serviciile, tracţiuni animale exprimate în zile, perechi-animale (Z.P.A.), serviciile tractoarelor, motoarelor, autovehiculelor etc. exprimate în hantri. tona kilometrică, H.P.KW/ore etc., materii şi materiale (seminţe, material de plantat, îngrăşăminte, amortizare specifică) etc.; 2. Cheltuieli indirecte: cheltuieli comune
c.p. şi cheltuieli generale ale producţiei.
CUVÎNT, şir finit de caractere litere, cifre sau alte simboluri semnificînd o entitate.
C.	calculator, şir finit de caractere care ocupă o singură locaţie a memoriei interne a calculatorului electronic. C. cheie, în COBOL cuvînt rezervat a cărui prezenţă este obligatorie într-o construcţie sintactică. C. de stare, informaţie asociată unei partiţii de memorie, care precizează starea momentană a programului ce execută partiţia respectivă. C. index are semnificaţia unei adrese din memoria internă
a calculatorului sau din memoria sa externă (disc magnetic), adică a locului unde se ailă o anumită înregistrare în cadrul subdiviziunilor acestor memorii. Exemplu, in cazul memoriei interne, cuvintul index reprezintă numărul locaţiei (celulei) unde a [ost făcută o Înregistrare; în cazul disciilui magnetic, el arată sectorul, cilindrul şi pista unde se găseşte înregistrarea căutată. C. maşină, —► şi cod maşină.
C.	opţional, în COBOL cuvînt a cărui prezenţă nu este obligatorie într-o construcţie sintactică. C. rezervat, in COBOL o succesiune de caractere avînd riguros definită semnificaţia de semantica acelei construcţii şi care nu poate li folosit decit- in construcţia respectivă. în limbaiul COBOL, cuvintele rezervate sînt alese din limba engleză sau sînt prescurtări ale unor cuvinte englezeşti. Exemplu: IF, GO, TO, ADD, DIVIDE, DATA COMP-1. C. utilizator, în COBOL, altul decît cuvînt rezervat, creat de programator, pentru a denumi diferite variabile, tabele, programe etc. Cuvinte utilizator pot fi-, nume de dată, nume de condiţie, nume de prelucrare şi nume de program-
DANA, construcţie aflată în porturi servind la ancorarea navelor şi penLru efectuarea operaţiilor do încărcare şi descărcare a mărfurilor şi materialelor necesare aprovizionării vaselor. D. este indicată de proprietarul încărcăturii in contractul de navlosire şi vasul trebuie să se apropie de această d. pentru a preda sau prelua încărcătura, rămînînd mai departe pe linia de plutire.
DAKE DE SEAMĂ, raport, de regulă, scris, asupra unei activităţi, a unei gestiuni etc. alcătuit de un organ subordonat pentru un orşan superior, conţine aspecte de analiză critică pe baza informaţiilor economice şi financiar-contabile, precum şi propuneri de perfecţionare a conducerii activităţii şi a gestiunii. Funcţie de obiect, <1. de s. poate fi de mai multe feluri; conLubilă, statistică, iar funcţie do perioada de raportare d. de s. poate fi: lunară, trimestrială, semestrială şi anuală. 1>. de s. contabilă, lucrare de sinteză pentru conducerea unităţii socialiste şi organelor ierarhice superioare, alcătuită din: bilanţul contabil; anexele la bilanţ; execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli; raportul explicativ. Prin conţinutul de informaţii, tl. de s. c. caracterizează starea şi mişcarea patrimoniului unităţii socialiste pe perioada de reportare. —> şi bilanţ; anexele la bilanţ; raportul explicativ; bugetul de venituri ţi cheltuieli voi. I. D. de 8.C. anuală, alcătuită din: bilanţul contabil, anexele la bilanţul contabil, execuţia bugetului de venituri şi chelLuieli şi raportul explicativ. D. de s.e. bugetară, lucrare de sinteză care constituie principala sursă de cunoaştere a mersului execuţiei bugetare în toate domeniile de activitate ale sectorului bugetar. Cu ajutorul acestor «1. de 8., fiecare unitate bugetară comunică organelor ierarhice datele cumulate de la începutul anului privitoare la realizarea veniturilor şi efecLuarea cheltuielilor. Ordonatorii principali de credite bugetare, circumscripţiile, administraţiile financiare şi Ministerul Finanţelor folosesc aceste date penLru întocmirea, pe baza lor, a dărilor de seamă centralizate. Dările de seamă bugetare se întocmesc de ordonatorii de credite cu privire la îndeplinirea planurilor de venituri şi cheltuieli, circumscripţiile şi administraţiile financiare privind executarea bugetelor organizaţiilor de administraţie locală. D. de s.c. lunară, alcătuiLă din principalii indicatori economico-finaneiari şi raportul explicativ privind respectivii indicatori. D. de s.c. trimestrială, -* şi darea de seamă contabilă anuală. Q, de s. statistică se întocmeşte po baza datelor culese direct de statistică sau preluate de la contabilitate ori din evidenţa operativă. In practică se întocmesc: dări dc seamă asupra îndeplinirii planului de producţie, asupra utilizării energiei electrice, asupra îndeplinirii planului costului de producţie etc.
DATA, menţiunea■ scrisă, indicînd anul, luna şi ziua cînd a avut loc încheierea unui contract, a unei tranzacţii civile sau comerciale etc. Indicaţia anul, luna şi ziua este necesară pentru a se stabili momentul cînd iau naştere, se modifică
103
BAT
sau st1 sting raporturile juridice dintre părţile contractante, precum şi dacii în ace moment părţile între care s-a încheiat contractul aveau sau nu capacitatea legală de a se obliga; orice informaţie (indicator) ce poate fi folosită pentru efectuarea de calcule, comparaţii sau alte prelucrări, sau care necesita a fi reţinută pentru prelucrări ulterioare. Exemplu: dată contabilă, statistică etc. Uneori acest termen se foloseşte pentru referire la înregistrări sau alte informaţii implicate intr-un program, spre a se face deosebire de programul în sine. Informaţiile elementare (valori numerice sau nenumeriee) decalcul care se pot prelucra cu ajutorul mijloacelor automate de calcul. Au caracter de suport material al informaţiei şi constau din cifre, litere, semne speciale folosite pentru a reda sensul informaţiei. şi informaţia; purtători tehnici de date. I). alfabetică, prezentată prin semnele alfabetului unei limbi vorbite, D. alfanumerică, prezentată prin semnele alfabetului unei limbi vorbite combinată cu cifrele aparţinînd unui sislem de numeraţie. D. brută, care nu a fost supusă încă linei prelucrări. —* şi dată de intrare sau’ iniţială. D. certă (calendaristică), confirmată printr-o menţiune oficială făcută de o instituţie. Data actelor sub semnătură privată nu face tlovada legală decit din ziua cînd aceste acte au fost prezentate unei instituţii sau întreprinderi. D. digitală, reprezentată prin semnele sistemului binar de numeraţie, adică 0 (zero) şi 1 (unu). D. discretă, —*■ şi data numerică. D. de ieşire (de rezultate) este obţinută în urma procesului de prelucrare a datelor de intrare. D. de intrare sau iniţială, consemnată in momentul apariţiei unui fenomen sau proces economic luat în evidenţă şi stă la baza procesului de prelucrare în vederea obţinerii datelor de ieşire a’informaţiilor. Datele iniţiale alcătuiesc conţinutul documentelor primare. D. de lucru (temporară) exprimă rezultate intermediare ale prelucrării, necesare în etape ulterioare, dar care nu mai prezintă interes la terminarea prelucrării. D. livrării, momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra mărfurilor în tranzacţiile de comerţ exterior; ca dată a livrării se consideră, de regulă, data indicată pe document astfel: data scrisorii de trăsură sau ştampila staţiei feroviare de la frontiera ţării pentru transporturile feroviare, a conosamentului pentru transporturile maritime etc. I). numerică, reprezentată exclusiv cu ajutorul numerelor dintr-un anumit sistem de numeraţie.
D.	permanentă, care nu-şi schimbă valoarea, are valabilitate o perioadă de tini îndelungată; de exemplu: preţul de livrare al materialului; valoarea de inve n t a mijlocului fix; încadrarea tarifară etc. D. preliminară, indicator exprima t mărime absolută sau relativă, care caracterizează posibilităţile viitoare de î n d plinire a planului, estimări privind viitoarele chelLuieli care vor fi ocazionale s & viitoarele cifre de plan. —» şi cheltuieli preliminate. I). variabilă, a cărei val oa r se schimbă dc la un moment dat la altul, de exemplu: canLilatea de pro du t bune de plată predate zilnic de un muncitor; cantitatea de materiale int r,i l zilnic în depozil etc.
DEBIT, termen convenţional folosit în conlabiliLale pentru a indica partea stîngă a contului unde se înregistrează existentul de activ la începutul perioadei (soldul debitor iniţial), creşterile de activ şi micşorările de pasiv. D. constatat, sumasta-biliLă de organele financiare că este datorată statului de căLre plătitori şi care se înscrie în evidenţele nominale ale acestor organe spre a li urmărită şi realizată. 1). de transmitere a datelor, număr de unităţi binare de date transmis în unitatea de timp, printr-un canal, se măsoară în bauds (bozi).
DEBITAREA CONTULUI, înscrierea unei sume şi a contului creditor în debitul unui cont (in partea sa stîngă). —* şi cont.
DEIÎITOE, persoana fizică sau juridică care primeşte o sumă dc bani în numerar sau alia valori, cu obligaţia de a le restitui mai tirziu, la un anumit termen, în
DEC
104
natură sau contravaloarea lor. Soldul unui cont, in cazul uînd totalul sumelor debitoare este mai mare decît totalul sumelor creditoare.
DEBITOEI, contul de activ, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea debitorilor pentru avansuri spre decontare, reclamaţii, pagube materiale etc. Se debitează prin creditul contului „Casa“ cu sumele datorate de debitori şi se creditează prin debitul contului „Casa“ cu sumele restituite de debitori; „Cheltuieli de transport-aprovizionare11 cu avansurile decontate de debitori în contul cheltuielilor de aprovizionare. D. din amenzi şi penalităţi prelinse, cont în afara bilanţului, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa debitorilor din amenzi şi penalităţi pretinse furnizorilor şi altor contractanţi, pentru nerespectarea clauzelor contractuale. Se debitează cu amenzile sau cu penalităţile calculate şi se creditează cu sumele recunoscute de contractanţi. D. dubioşi, a căror solvabilitate este îndoielnică şi, deci, care nu ar mai avea posibilitatea să-şi plătească datoriile. D. insolvabili sau in suferinţă, care nu mai au mijloacele necesare pentru plata la scadenţă a datoriilor lor. Insolvabilitatea debitorilor în capitalism este cauza legală pentru declararea lor în stare de faliment (în stare de încetare de plăţi). —*■ şi faliment. D. litigioţi, cont analitic cu ajutorul căruia se ţine evidenţa debitorilor rău platnici aflaţi în proces cu ei în faţa Arbitrajului de Stat sau a instanţelor judecătoreşti. D. pentru investiţii, persoanele, de regulă, antreprenorii, care au primit sub diferite forme avansuri pentru executarea unor lucrări de investirii. Cont de activ, Ia care se înregistrează decontările cu debitorii pentru sumele datorate de aceştia din operaţiile în legătură CU activitatea din investiţii. D. scoşi din activ şi urmăriţi In continuare, cont în afara bilanţului, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa debitorilor care au fost scoşi din activul unităţii socialiste ca insolvabili sau dispăruţi şi care trebuie să fie urmăriţi pînă la reactivare sau împlinirea termenului legal de prescripţie. Se debitează ’cu sumele datorate de aceşti debitori şi se creditează cu sumele achitate sau prescrise legal.
DEBITUL SISTETiIULUI INTOItMAŢI05AL, cantitatea de informaţii obţinută la ieşire din sistemul de prelucrare. Are dublă calitate: parametru de apreciere privind necesarul de informaţii existente în sistemul informaţional (insuficient, suficient, de prisos); parametru de apreciere a performanţei sistemului de prelucrare automată a datelor de a furniza cantitatea de informaţii cerută de utilizator (beneficiar). D.s.i. depinde de datele existente la intrare, capacitatea de prelucrare în timp real a echipamentului de prelucrare a datelor folosit şi cerinţele formulate de beneficiar privind timpul de răspuns al sistemului de prelucrare. —> şi timpul de răspuns; cantitate de informaţie financiar-contabilă; sistemul informaţional.
DEBUŞEU, piaţa, oraşul sau ţara în care se pot vinde materiale, produse sau mărfuri, PenLru* desfacerea acestora în cit mai bune condiţii şi ca urmare a progresului telmico-ştiinţific, toate ţările au interesul să-şi asigure debuşeuri îneît mai multe ţări.
DECOLARE, deplasarea unui şir de caractere cu un număr de poziţii la dreapta sau la stînga în vederea aşezării în' spaţiul rubricii rezervate înscrierii unei informaţii.
DECALO (Calo), reducerea de preţ acordată de vînzător pentru scăderea greutăţii mărfii din cauza evaporării sau uscării. .
DECIZIE, soluţia (hotârîrea) conşLient aleasă dintr-un anumit număr de posibilităţi pentru a ajunge la rezultaLul prevăzuL. D. presupune alegerea ei pe bază de informaţii ample penLru a înlăLura riscul şi sLarea de incertitudine a decidentului. Alegerea dintr-un număr de soluţii esLe o operaţie foarte dificilă. Dacă nu este decît
105
DEC
o singură posibiliLaLe, d. se impune de la sine, fără a mai fi nevoie de o alegere. Condiţiile care asigură aplicarea d. sînt: precizarea măsurilor necesare pentru transpunerea d. în acţiune; indicarea persoanelor care trebuie informate privitor la d. ■adoptate, precum şi a persoanelor care trebuie să le aplice, precizarea măsurilor necesare asigurării posibilităţilor şi realizării lor efective; adoptarea mijloacelor ■de realizare a d, la capacitatea celor însărcinaţi cu aplicarea lor; exercitarea unui control permanent în ce priveşte asigurarea îndeplinirii lor şi obţinerea informaţiilor necesare d. viitoare; utilizarea celor mai potrivite metode moderne de conducere şi de organizare. B. pot fi de mai multe feluri: financiare, strategico, organizatorice, curente (operative) etc. D. curentă (operativă), cînd se referă la problemele de conducere operativă a unităţii socialiste. D. financiară, cînd se referă ia obţinerea de rezultate financiare. ©. organizatorică, atunci cînd se referă la modul de organizare şi funcţionare a unităţii socialiste. D. strategică, cînd se referă Ia stabilirea relaţiilor unităţii socialiste cu mediul înconjurător (alte unităţi socialiste), pe bază de contracte de lungă durată, de a obţine rezultate pozitive maxime.
DECODIFICAU!*], operaţie de readucere la forma iniţială originală a datelor şi nomenclaturilor codificate.
BECODIFICATQI}, dispozitiv de decodificare cu ajutorul căruia se realizează automat transformarea rezultatelor calculelor din codul în care a lucrat maşina in codul în care urmează să apară la imprimantă.
DECONECTARE, întreruperea legăturii dintre un periferic de intrare /ieşire şi unitatea centrală.
DECONT, document în care se centralizează totalitatea cheltuielilor efectuate cu prilejul îndeplinirii unei misiuni încredinţate în folosul unităţii socialiste, pe bază de acte justificative, în scopul contabilizării lor.
DECONTARE, operaţie contabilă prin care se justifică folosirea unei sume de bani primite. Efectuarea de plăţi cu numerar reprezenLînd retribuţiile cuvenite personalului pentru munca prestată. Justificarea cheltuielilor ocazionate de fabricarea produselor prin predarea produselor. Efectuarea do încasări şi plăţi fără folosirea banilor în numerar, pe bază de viramente de suine prin intermediul conturilor deschise la bănci pentru a atinge obligaţiile băneşti rezultate din acte de vînzare-■cumpărare, obligaţii de a vărsa impozite la bugetul statului, plata contribuţiilor privind asigurările sociale la bugetul asigurărilor sociale, plata amortizării mijloacelor fixe, stingerea drepturilor şi obligaţiilor reciproce dintre unităţi şi subunităţi, dintre unitate şi organul ierarhic superior (centrală, minister) etc.
DECONTAREA DISECŢIEI JUDEŢENE CU AGENŢIILE, cont cu ajutorul căruia se ţine de către direcţiile judeţene Loto-Pronosport evidenţa decontărilor penLru operaţii privind realizările de la sistemele do participare Pronosport, Pronoexpres .■ri Loto. Este un conL de activ care se debitează cu realizările obţinute de agenţii dc la sistemele de participare Pronosport, Pronoexpres şi Loto, în baza scrisorii de debitare trimisă de Centrală şi se creditează cu sumele depuse la CEC de agenţii în contai realizărilor de la aceste sisteme.
DECONTAREA PREMIILOR DE l’LATĂ, cont de pasiv, care funcţionează numai în contabilitatea Centralei, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa premiilor de plată la sistemele Pronosport, Pronoexpres şi Loto, stabilite de comisiile de omologare. Se creditează cu suma premiilor omologate şi cuvenite participanţilor şi se debitează cu plata acestor premii.
DEC
10S
DECONTAREA PRODUCŢIEI, cont bifuncţional, cu ajutorul căruia se înregistrează atît producţia obţinută şi destinată vînzării (produsele finite şi seini fabricate Ie), prccum şi lucrările executate şi serviciile prestate,_cît şi diferenţa dintre preţul de înregistrare şi costul efectiv al acesLei producţii. în Lob cursu! lunii, acest cont se creditează cu valoarea produselor finiLe şi a semifabricatelor obţinute din producţie şi destinate vînzării, precum şi a lucrărilor executate şi a serviciilor prestaLe, toate acestea la cost de uzină planificat sau la cost de producţie. La sfirşitul lunii, cînd s-a calculat costul efectiv, acest cont se debitează cu costul efectiv. Din această cauză, contul Decontarea producţiei poate avea fie sold creditor, cînd costul efectiv este mai mic decît cel planificat, fie sold debitor, cînd costul efectiv este mai mare decit. cel planificat. La sfirşitul lunii, contul se închide cu diferenţa de preţ prin creditarea lui în roşu, cînd soldul este creditor, sau în negru, cînd soldul este debitor.
DECONTAM CU ACHIZITORII ŞI PRODUCĂTORII AGRICOLI, folosite de întreprinderile producătoare şi comerciale pentru achitarea valorii materialelor primite de la achizitori şi producători agricoli. în contabilitate, decontarea cu achizitorii şi producătorii agricoli se înregistrează la contul bifuncţional „Achizitori şi producători agricoli11. D. cu bugetul stalului, cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea sumelor cuvenite bugetului statului din impozite, po: retribuţii, circulaţia mărfurilor, clădiri, beneficii etc. Contul d. cu l»,s. funcţionează in contabilitatea tuturor unităţilor socialiste. Se creditează prin debitul conturilor: „Cheltuielile comune ale secţiei", „Cheltuieli generale ale întreprinderii", „Cheltuieli do circulaţie11, „Venituri din activitatea de bază", „Beneficii şi pierderi" etc., cu sumele datorate de unitatea socialistă respectivă bugetului statului. Se debitează prin creditul conturilor: „Cont curent", „Repartizarea beneficiului" etc. cu sumele achitate. Contabilitatea analitică se ţine cu ajutorul conturilor analitice: impozite, beneficii, prisosuri şi excedente de mijloace circulante etc. Soldul contului creditor reprezintă obligaţiile unităţii socialiste neachitate bugetului statului, iar soldul debitor sumele cuvenite de la bugetul statului. D. cu clienţi —► şi Clienţi. D. cu furnizori —► şi Furnizori. D. cu mandatarii, cont de acLiv, care se debitează cu valoarea bunurilor predate de unitatea economică mandatarilor şi se creditează cu sumele decontate de către aceştia. Contabilitatea analitică se ţine pe fiecare mandatar şi fel de decontare.
D.	cu personalul, cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea retribuţiilor de bază şi suplimentare cuvenite personalului din unităţi socialiste. Contul d. cu p. funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor socialiste. Se creditează prin debitul conturilor: „Cheltuielile producţiei de bază", „Cheltuielile comune ale secţiei".. „Cheltuielile activităţilor auxiliare", „Cheltuieli generale ale întreprinderii", „Rezerve pentru cheltuieli preliminate", „Cheltuieli de desfacere", „Cheltuieli de circulaţie" etc., cu retribuţiile de bază şi suplimentare cuvenite personalului unităţii socialiste pentru timpul de muncă efectiv prestat, precum toate drepturile băneşti cuvenite ca om al muncii, cum sînt: spor de vechime în muncă, spor de toxicitate, concediu do odihnă plătit, premii şi gratificaţii, alocaţii de stat pentru copii etc. Se debitează prin creditul conturilor „Casa" cu 'sumele reprezentînd retribuţii de bază şi suplimentaro plătite personalului, „Creditori" cu retribuţiile noridicate în termen, „Debi-tori“ cu sumele reţinute din retribuţii în favoarea altor unităţi socialiste sau persoane fizice etc. Soldul contului (!. cu p. creditor reprezintă drepturile băneşti datorate personalului, rămase neachitate. —*■ şi retribuţie voi. I. D. cu personalul pentru investiţii, cont de pasiv, în crediLul căruia se înregistrează retribuţiile brute cuvenite lucrătorilor unităţii socialiste folosi ţi pentru lucrările do investiţii, iar la debit se trec retribuţiile plătite. D. cu remizierii, cont de pasiv, cu ajutorul căruia sc ţine evidenţa decontărilor cu lucrătorii administraţiei Loto-Pronosport, remuneraţi po bază dc cotă procentuală. Remizele şi indemnizaţiile plătite ca avans la prima chenzină se înregistrează în dubitul acestui cont, urmînd a fi reţinute din remiză şi in-
107
DEC
demnizaţiile cuvenite pe luna respectivă, cînd sg face plata la a doua chenzină. Contul D. cu r. se creditează cu drepturile băneşti cuvenite remizierilor şi se debitează pe măsura achitării acestor drepturi. D. cu unităţile de vînzare a lozurilor în plic, cont care funcţionează atît in contabilitatea Centralei, cît şi în_ aceea a direcţiilor judeţene Loto-Pronosport. Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa decontărilor privind lozurile în plic date spre vînzare. înregistrările în debitul şi creditul acestui cont se fac în baza decontului lunar în care figurează constituirile, majorările, lichidările şi diminuările de plafoane. D. din operaţii în curs da lămurire, cont bifuncţional cu ajutorul căruia se ţine evidenţa valorilor materiale scăzute din conturile de gestiune, ea urmare a lipsurilor şi'degradărilor etc., precum şi a sumelor plăLiteca: amenzi, locaţii, cheltuieli de judecată etc. pentru care în momentul constatării nu pot fi luate măsuri de urmărire sau care nu pot fi trecute la cheltuieli, fiind necesare cercetări şi urmăriri suplimentare. în cazul în care persoanele vinovate au fost identificate, odată cu constaLurea pagubei, sumeîe nu se mai înregistrează în acest cont, ci direct în debitul contului Debitori, luîndu-se măsuri pentru acoperirea prejudiciului. Acest cont se debitează cu valoarea de înregistrare a lipsurilor şi degradărilor constatate, precum şi cu plăţile sau sumele trecute la cheltuieli şi se creditează cu sumele trecute în contul debitorilor sau lichidate prin cheltuieli. D. din reevaluarea stocurilor, cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa diferenţefor rezultate ca urmare a modificării preţurilor la ambalaje, mărfuri, semifabricate din producţie proprie, produse finite etc. Diferenţele de preţ se înregistrează în roşu, în cazul reducerii preţurilor, şi în negru, în cazul majorării lor. D. în curs, cont de pasiv, folosit de întreprinderile de transport şi cu ajutorul căruia se ţine evidenţa valorii documentelor do transport (bilete de pasageri, bilete de bagaje etc.), emiso^ pontra transporturile ce urmează a se efectua în transportul internaţional, precum şi decontarea acestora cu administraţiile (companiile) sLrăine pe măsura efectuării transporturilor. Se creditează cu valoarea documentelor de transport externe încasate sau decontate clienţilor şi se debitează eu valoarea documentelor pentru transporturile efectuate. T>. în trafic internaţional, cont bifuncţional, care funcţionează în contabilitatea TAROM-ului şi a CFR-ului, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa decontărilor cu administraţiile (companiile) străine pentru transporturile din trafic internaţional. So debitează’cu valoarea documentelor aferente transporturilor internaţionale (externe) efecluaLe de CPR sau TAROM şi plăţile Tăcute de acestea pentru transporturile efectuate de administraţiile străine, şi se creditează cu valoarea documentelor pentru transporturile externe efectuate de administraţiile străine şi cu sumele încasate de la acestea. D. între direcţiile judeţene şi centrală, privind sistemele de participare, cont bifuncţional, folosit atît în activitatea Centralei, cît şi în aceea a direcţiilor judeţene Loto-Pronosport. Cu ajutorul lui se ţine evidenţa decontărilor între’direcţiile ’judeţenu şi Centrală, privind realizările din sistemele Pronosport, Pronoexpres, Loto şi sisteme speciale, din vînzarea materialelor comercializabile, precum şi a decontărilor privind stocuriie de lozuri în plic de la unităţile do vînzare proprii şi mandatare. în acest cont se înregistrează sumele^ încasate de direcţiile judeţene din sistemele de participare, sumele virate centralei şi diminuarea stocurilor de lozuri în plic la unităţile cie vinzare. D. intre subunităţi, cont bifuncţional, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa decontărilor între subunităţile cu autogestiune economică internă şi’contabilitate proprie din cadrul aeeleeaşi uniLăţi. Se debitează cu materialele, semifabricatele, mărfurile livrate şi sumele virate între subunităţi şi se creditează cu valorile materiale şi sumele primite. D. întră unitate şi organul ierarhic superior, cont bifuncţional, în care se înregistrează sumele virate organului superior (centrală, direcţie generală, trust sau minister), privind beneficiul din anul expirat, cota de cheltuieli cuvenită centralei, diferenţele nefavorabile la export recuperate de la organul superior, şi alte operaţii. Se debitează cu sumele virate organului ierarhic superior şi se creditează cu sumele primite sau datorate acesLuia. Soldul debitor reflectă sumele cuvenite de la organul ierarhic superior, iar soldul creditor
DEL
10a
sumele datorate acestuia. D. între unitate şi subunităţi, cont bifuncţional, la care se înregistrează decontările între unităţi privind materialele, semifabricatele şi mărfurile livrate, lucrările executate, serviciile prestate, încasările şi plăţile pentru operaţii reciproce. Se debitează cu toate aceste materiale, semifabricate ctc. livrate şi se creditează cu cele primite. Acest cont se ţine atit în contabilitatea unităţii, cit şi în aceea a subunităţii. Soldul debitor reprezintă sume de încasat, iar soldul creditor sume datorate pentru operaţiuni reciproce. D. privind asigurările sociale, cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea sumelor cuvenite bugetului asigurărilor sociale iie stat, din contribuţii la asigurările sociale calculate de unităţi socialiste în fiecare lună. Contul d. privind a.8. funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor socialiste. Se creditează prin debitul conturilor: „Cheltuielile producţiei de bâză“ cu contribuţia la asigurările sociale calculată în funcţie de retribuţii şi repartizată asupra cheltuielilor producţiei de bază (dacă se foloseşte articol de calculaţie „Contribuţii la asigurări sociale"); cheltuielile comune ale secţiei (dacă nu se foloseşte-articol do calculaţie contribuţii la asigurări socialo). „Cheltuieli de circulaţie11 cu contribuţia la asigurările sociale calculată în funcţie de retribuţii în unităţile de comerţ; „Decontări cu personalul" cu sumele calculate asupra retribuţiilor reprezentînd contribuţia pentru pensia suplimentară reţinută din retribuţii etc. Se debitează prin creditul contului „Cont curent'1 cu sumele virate din „Cont curent" în contul asigurărilor sociale; „Casa“ cu sumele reprezentînd ajutoarele plătite personalului în contul asigurărilor sociale etc. Soldul creditor al contului reprezintă contribuţii nedecontale asigurărilor socialo.
DEFECT DE ALIMENTARE, citire greşită a cartelei perforate datorită pierderii calităţilor ei de suport tehnic sau perforării deplasate. -+ şi cartela perforată.
DEGRADARE, alterare parţială (totală) aunuibunastfelîncîtacestanumaiare proprietăţile şi posibilităţile de utilizare avute anterior. Unităţile socialiste şi lucrătorii acestora, precum şi celelalte persoane fizice sînt răspunzătoare şi pasibile de sancţiuni pentru degradarea bunurilor proprietate obştească.
DELICTE DE BILANŢ, abaterile cu intenţie de la principiile contabilităţii cu ocazia întocmirii bilanţului ae către întreprinderile capitaliste, cu scopul de a arăta o altă situaţie decit cea reală. Prin astfel de abateri se atinge claritatea bilanţului şi exactitatea datelor lui. Ca d. de 1). se practică în special camuflarea şi falsificarea. Camuflarea constă in ascunderea unor anumite situaţii prin denaturarea conţinutului posturilor din bilanţ, ceea ce se realizează prin concentrarea posturilor din bilanţ, utilizarea unor nomenclaturi a conturilor, potrivit acestui scop, ascunderea unor rezultate prin înregistrări contabile anterioare întocmirii bilanţului (prin aşa-numita operaţie de măsluire a registrelor) etc. O altă formă de d. de 1). este aceea a falsificării, care constă in denaturarea înregistrărilor contabile pentru ca bilanţul să prezinte o situaţie inexactă, prin sporirea sau micşorarea activului, folosind supraevaluări sau subevaluări ne,justificate, ascunderi de pierderi, sporirea sau micşorarea sumelor din posturile pasive şi a beneficiului ctc. D. de b. se mai pot realiza şi prin folosirea unor terminologii a conturilor care să facă posibilă interpretarea greşită a datelor lor. De exemplu, conturi tranzitorii, contul „diverse" sau „diverşi11 etc.; compensarea unor conturi de activ cu altele de pasiv, de exemplu, conturile curente debitoare cu cele creditoare, sau contul Casa cu contul Depozite la bănci sau „Rezerve" cu „Amortizări" etc.
DELIMITATOR, element care marchează începutul şi sfirşitul unui caracter sau a unui şir de caractere (articol, bloc, înregistrare), fără a face parte din respectivul şir. Specific suporturilor magne tico de înregistrare a datelor.
109
DEN
DENSITATE DE ÎNREGISTHA11E, număr de caractere raporLat la suprafaţa sau lungimea suporlului de înregistrare a datelor.
DEPANAREA PROGRAMULUI, depistarea, localizarea şi corectarea erorilor de programare.
DEPĂŞIRE DE CAPACITATE, stare a registrului sau a unei unităţi de memorie rezervată, creată, cînd rezultatul unei operaţii aritmetice prin numărul de caractere din care este alcătuit nu are loc să fie înregistrat integral.
DEPOZIT, locul special amenajat, acoperit şi închis pentru păstrarea integrităţii cantitative şi calitative ale valorilor materiale. PenLru materialele care au un volum mare şi care nu se alterează din cauza intemperiilor, se folosesc depozite şi locuri deschise şi neacoperite. Exemplu, depozit de lemne, de cărbuni etc.; unitatea econo-mică-administraLivă organizată în cadrul întreprinderilor şi a instituţiilor bugetare, avînd ca scop: primirea, păstrarea şi eliberarea materialelor aparţinînd organizaţiilor In cadrul cărora ele funcţionează. Pentru evidenţa raţională a valorilor materiale s-a făcut o specializare a d. centralei astfel îneît materialele, mărfurile sau produsele cu aceeaşi denumire să so găsească în acelaşi d. Dacă întreprinderea dispune de mai multe d., fiecare dintre aceste d. se identifică printr-un număr. D. se aşaza, de regulă, pe lingă liniile de garaj, sau rampe de încărcare şi de descărcare, mijloace de transport în interiorul întreprinderii, dispun de aparate de măsurat şi de cîntărit, de instalaţii, de macarale, poduri rulante, autocare etc., care să asigure primirea, păstrarea şi «liberarea valorilor depozitate la timp şi în cit mai bune condiţii. La primirea materialelor, la aşezarea şi la manipularea lor, se foloseşte nomenclatorul de materiale pe dimensiuni, pe sorturi şi calităţi, care se menţionează, dealtfel, şi in documentele primare. D. sint conduse de gestionari numiţi de conducerea întreprinderii. în d. se ţine evidenţa operativă pe fişe de magazie. D. I.C.R., organizat de întreprinderea comerţului cu ridicata pentru păstrarea mărfurilor în bune condiţii, asigurindu-le prin aceasta menţinerea calităţii şi evitarea pierderilor calitative şi cantitative. Intrarea şi ieşirea mărfurilor din aceste depozite se înregistrează zilnic de gestionari tn fişele de magazie pe baza documentelor de intrare şi de ieşire, in contabilitate, pentru mărfurile intrate şi ieşite din depozitele I.C.R. se fac înregistrări la conturile: Mărfuri în depozit, Rabat sau adaos comercial, Cheltuieli de circulaţie, Decontări pentru diferenţele de preţ etc. D. de repartizare, care se aprovizionează de la întreprinderile comerţului cu ridicata sau direct de Ia Întreprinderile producăLoare furnizoare cu mărfurile pe care le repartizează la cerere în cantităţi mici, în baza notelor de comandă, magazinelor de desfacere cu amănuntul. în acest mod, d. de r. asigură aprovizionarea neîntreruptă a magazinelor de desfacere ale aceleiaşi întreprinderi, în magazine, raioane, tonete, restaurante, bufete exprese, cofetării etc. evidenţa operativă a mărfurilor din d. de v. se ţine cu ajutorul raportului zilnic de gestiune, care se completează de fiecare unitate, raion etc. in parte, se verifică de contabilul de mărfuri şi se semnează de responsabilul unităţii respective. Evidenţa intrării şi ieşirii mărfurilor din d. de r., precum şi a rabatului şi a adaosului comercial se ţine în contabilitatea unităţilor cu amănuntul la conturile „Mărfuri în unităţile cu amănuntul" şi „Rabat sau adaos comercial'1. D. intermediar (depozitul, magazia), spaţiu rezervat in interiorul unei secţii de producţie pentru păstrarea materialelor ridicate din depozitul întreprinderii, pînă la completa lor folosire. Şefii de secţii sint, in acest caz, gestionari.
DERULOR DE BANDĂ, dispozitiv folosit pentru rularea benzii de hîrtie sau magnetice în vederea păstrării, după ce datele au fost înregistrate sau citite de pe aceste suporturi. Cu acelaşi, dispozitiv se realizează şi derularea (desfăşurarea) benzilor de hîrtie sau magnetice, în vederea înregistrării sau citirii datelor.
DIF
110
DESCHIDEREA UNUI COST, prima înscriere a unei operaţii economice în debitul sau creditul contului. Conturile de activ se deschid prin debitare, iar cele de pasiv prin creditare. Conturile de activ se deschid prin debitarea lor cu soldul debitor iniţial, iar cete de pasiv, cu soldul lor iniţial creditor.
DESCOPERIREA ERORILOR, -> şi erori de înregistrări contabile.
DESPACHETARE, operaţie de aducere a numerelor înregistrate împachetate la forma lor iniţială. —* şi împachetare.
DEŞEU, restul de materiale sau de semifabricate rezultat din procesul de transformare a materialului sau semifabricatului în produs finit şi care a pierdut integral sau parţial proprietăţile de întrebuinţare ale materialului iniţial sau ale semifabricatului iniţial (proprietăţi chimice sau fizice, inclusiv cele care se referă la aspect etc.) şi care, din această cauză, pot fi întrebuinţate într-o măsură mai redusă sau nu mai pot fi folosite deloc nici pentru destinaţia iniţială, nici pentru o altă destinaţie.
D.	mai provin şi din rebuturile nerecondiţionabile. D. pot fi: utilizabile, adică acelea care pot fi folosite în producţia de bază, şi neutilizabile, adică acelea care pot fi folosite pentru alte destinaţii. Aceste două feluri de deşeuri constituie d. recuperabile. D. nerecuperabile sînt resturile de materiale care nu mai pot fi deloc folosite şi. deci, nu mai au nici o valoare. înregistrarea în contabilitate a deşeurilor se facc Ia preţul integral al materiei prime sau materialului de dimensiuni normale, dacă deşeurile pot fi folosite ca materie primă; la preţ,ul micşorat al materiei prime sata materialului, dacă (1. rămîn în aceeaşi secţie pentru a fi utilizate ca semifabricat la o altă producţie de bază sau la fabricarea produselor de larg consum; la preţul de <1. în cazul predării deşeurilor la alte secţii sau depozitului pentru valorificarea lor ca deşeuri definitive. înregistrarea se face şi în contabilitatea analitică pe calităţi şi feluri de (1. D. sitpranormative sînt cele rezultate din nerespectarea procesului tehnologic, constituind pierderi asimilate pierderilor din rebuturi.
DETAILIST, persoana sau întreprinderea a cărei activitate are ca obiect vînzarea mărfurilor cu amănuntul sau cu bucata, direct consumatorilor. în socialism, comerţul cu amănuntul se efectuează de întreprinderile comerciale de stat dependente de Ministerul Comerţului Interior şi de întreprinderile cooperative.
DEVIERE, noţiune practicată altădată pentru diferenţa dintre valorile efective şi cele planificate. —> şi diferenţă de preţ.
DIAGRAMA DE ELUX, reprezentare grafică folosind diferite simboluri geometrice convenţionale pentru operaţii, ordinea de succesiune a lor, documente, informaţii, materiale etc. Funcţie de conţinutul reprezentat, diagramele de flux pot fi: de circulaţie a documentelor, a informaţiilor, a proceselor de producţie etc. Prezintă avantajul că oferă imaginea de ansamblu a obiectului, procesului studiat. D. de stare, reprezentare grafică folosind diferite simboluri geometrice convenţionale pentru a ilustra evoluţia unui fenomen în diferite momente.
DIFERENŢE DE PREŢ LA PRODUSE FINITE, cont de activ, rectificativ al valorii produselor finite. Diferenţa stabilită între preţul de înregistrare (planificat sau de producţie) şi costul efectiv al produselor finite, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, nefacturate pînă la sfirşitul lunii. Diferenţa poate fi favorabilă (se înregistrează în roşu) sau nefavorabilă (se înregistrează în negru). Este favorabilă cînd preţul de înregistrare este mai mare decit cel efectiv şi nefavorabilă în caz contrar.
D.	de p. se repartizează asupra conturilor privind stocul de produse existent la
111
DIF
slujitul lunii, Coeficientul du repartizare se stabileşte la nivelul contului sinteLic de pruduse, pe grupa .şi felurile de produse, după formula de calcul, astfel;
Soldul diferenţelor , Diferenţa înregistrată in _	,	la	începutul	lunii	'	cursul lunii
Coelicient de = -----------:------------------------------------------------------■
repartizare Soldul produselor , Produsele finite înregistrate finite la începutul în cursul lunii lunii
Se debitează lunar (în negru sau în roşu) după stabilirea costului produselor finite intrate in depozit, cînd se stabileşte şi diferenţa de preţ şi se creditează cu diferenţa aferentă produselor liberate din depozit prin debiLul conturilor cu ajutorul cărora se line evidenţa locurilor care au primit produsele. Diferenţele se înregistrează în roşu cînd diferenţa este favorabilă şi in negru cînd diferenţa este nefavorabilă. Soldul conLului reprezintă diferenţele de preţ aferente produselor finite aflate în stoc. D. de p. la lucrări ţi servicii facturate, cont de activ, rectificativ al valorii produselor, lucrărilor şi serviciilor TacLurate, care urmează a fi decontate prin bancă.
D.	pot l'i favorabile, cînd costul efectiv este mai mic deciL preţul de Înregistrare sau nefavorabile, în caz contrar. în primul caz, diferenţa se înregistrează 111 roşu, iar în al doilea caz, în negru. Contul se debitează lunar in roşu sau în negru cu diferenţele de preţ, după determinarea lor la produsele expediate, lucrări şi servicii facturate şi se creditează tot lunar cu diferenţele de preţ (în roşu sau în negru) repartizate în debitul conturilor de venituri la care au fost înregistrate produsele expediate, lucrări şi servicii facturate ale căror facturi au fost încasate prin bancă. Soldul contului reprezinLă diferenţele de preţ. aferente produselor, lucrărilor şt serviciilor facturate clienţilor şi neîncâsate încă. î). de p. la semifabricate, cont de activ, rectificativ al valorii semifabricatelor, în acest cont se înregistrează diferenţa dintre preţul de înregistrare (de cost planificat sau de producţie) şi costul efectiv al semifabricatelor din producţie proprie. Se debitează prin creditul conturilor: „Cheltuielile producţiei de bază", cu diferenţe de preţ aferentă semifabricatelor rezultate din producţia de bază (în negru sau roşu); „Decontări între subunităţi" cu diferenţa de preţ aferentă semifabricatelor primite de o subunitate de la altă subunitate (în negru sau roşu). Se creditează prin debiLul conLurilor: „Decontarea producţiei" cu diferenţe de preţ aferente semifabricaLelor din producţie facturate clienţilor, invesliţiilor proprii şi activităţilor neindustrialo (în negru sau roşu) ; „VeniLuri din alLe acLivităţi" cu diferenţa de preţ aferenlă semifabricaLelor din producţie predate secţiilor de producţie penLru conLinuarea procesului Lehnologic, în cazul cînd acestea se includ în chelLuieli la preţ cu ridicata, fiind cuprinse în pro-ducţia-marfă (în negru sau roşu) etc. Soldul debitor al contului reprezintă diferentele de preţ aferente semifabricatelor din producţie, aflate în stoc la sfirşitul lumii.
S)IGRATIE, —► şi Contabilitate dublă.
DIN CALĂ, tranzacţie în care preţul stabilit de vînzător nu include adausurile de cheltuieli pentru Lransportul mai departe al mărfii la cumpărător. La acest preţ, cumpărătorul trebuie să preia marfa în acel loc unde se află în momentul încheierii tranzacţiei şi să suporte viitoarele cheltuieli şi riscuri pînă la locul destinaţiei. Condiţii similare sînt stabilite şi în tranzacţiile: „din depozit", „de la chei", „de pe navă" etc.
DISC MAGNETIC, suport tehnic de date, confecţionat din metal asemănător cu o placă de gramofon, acoperit pe ambele feţe cu un material magnetic pentru înregistrare. Datele sînt înregistrate sub formă de porţiuni magnetice, aranjate liniar pe pisLe concenlrice, pe fiecare faţă a discului. Dalele se înregislivază serial prin
DIS
112
biţi individuali. Discurile sint montate în mod obişnuil 111 pachete de ciie C sau
11	discuri p.- un ax vertical rotativ, între discuri există spaţii suficiente pentru a permite accesul unor braţe care se deplasează pentru a cili sân a înregistra datele. Braţele de acces sînt sub formă de furci şi au două capete de inregistrare-citire. Un pachet de ii discuri are 12 l'eţe, din care prima şi ultima sînt de proiecţie, iar celelalte pentru înregistrarea datelor. Pachetul cu 11 discuri arc 20 de l'eţe pentru înregistrarea datelor. Memoria pe discuri este adresabilă, discul fiind organizat pe subdiviziuni: sectoare, cilindri, piste, fiecare subdiviziune este adresabilă. Pachetele de discuri pot fi fixe sau amovibile. De obicei, la un calculator se pot conecta mai multe unităţi cu discuri. Se folosesc ca memorii externe de mare capacitate şi viteză, de accees direct la date.
DISCRETIZAIÎE, conversie din reprezentarea analogică a unui număr într-o reprezentare cifrică a acestuia.
DISCRDIMARE, cea mai mică modificare a semnalului de comandă care produce o modificare perceptibilă a stării comandate.
DISK OPERATLS’G SYSTEM (D.O.S.), expresie din limba engleză folosită în prelucrarea automată a datelor cînd, din configuraţia sistemului de prelucrare, fac parle dispozitivul şi discurile magnetice de operare a datelor.
DISPONIBIL LA BANCĂ, cont de activ, funcţionează în contabiliLatea centralelor şi a unităţilor economice cu statut de centrală, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea mijloacelor băneşti ale aceslor unităţi existente la bancă. Contul ti. la b. se debitează prin creditul conturilor: „Decontări între unitate şi organul ierarhic superior" cu sumele încasate de centrală în contul de disponibil la bancă de la unităţile subordonate, reprezentînd cota de cheltuieli cuvenită centralci; „Decontări cu bugetul statului11 cu sumele restituite de la bugetul statului în contul de d. Ia b., reprezentînd vărsăminte efectuate în plus; „Debitori11 cu sumele încasate în contul (1. la b. de la debitorii centralei etc. Se creditează prin debitul conturilor: „Casa" cu sumele ridicate în numerar din Contul de d. la b.; „Furnizori" cu sumele plătite furnizorilor din Contul de d. la b.; „Decontări cu bugetul statului11 cu sumele vărsate la bugetul statului din Contul de (1. la b., reprezentînd impozite şi economii la fondul de retribuire a personalului de conducere, tehnic, economic, de allă specialii a le şi adminisLrativ etc. Rulajul debitor şi creditor al contului reprezintă viteza de rotaţie a disponibilităţilor băneşti ale centralei, iar soldul debitor al contnlui existent la un moment dat reprezintă disponibilităţi băneşti ale centralei la bancă. D. la b. din diferente de preţ aferente schimbului de mărfuri, cont de activ, funcţionează Î11 unităţi socialiste de comerţ exterior şi cooperative meşteşugăreşti. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitalea sumelor provenite din diferenţe de preţ. aferente importului .şi exportului de mărfuri În cadrul schimbului. Se debitează prin creditul contului ..Credite pentru export/Credite pentru import11 cu sume reprezentînd diferenţe de preţ favorabile rezultate din schimbul de mărfuri, încasate din contul special de împrumut. So creditează prin debitul conturilor: Decontări cu bugetul stalului cu sume reprezentînd soldul diferenţelor de preţ favorabile rezultate din schimbul de mărfuri, virate la bugetul statului; Credite pentru export/Credite pentru import cu sumele reprezentînd diferenţele de preţ nefavorabile rezultate din schimbul ue mărfuri virate in contul special de împrumut. Soldul debitor al contului reprezintă diferenţa de preţ favorabilă rezultată din operaţiuni de schimb de mărfuri. D. la b. din fondul centralei pentru finanţarea investiţiilor, cont de activ, funcţionează în contabilitatea unităţilor economice socialiste din: construcţii-montaj; transporturi (interne şi internaţionale) şi prestări servicii; poştă şi telecomunicaţii: cercelare-proiectare; comerţ exterior, aprovizionare-desfacere, contractări şi aehi-
113
DIS
ziţii: turism; unităţi agricole de stat; staţiuni de mecanizare a agriculturii. Cu ajutorul acestui cont so ţine contabilitatea mijloacelor băneşti constituite la întreprinderi noi şi dezvoltări importante şi a operaţiunilor de încasări şi plăţi din aceşti? disponibilităţi. Se debitează prin creditul conturilor, ca de exemplu, „Sume avansate pentru finanţarea investiţiilor la întreprinderi noi şi dezvoltări importante": cu sumele încasate de Ia centrală pentru finanţarea investiţiei etc. Se creditează prin debitul conturilor, ca de exemplu, „Furnizori şi antreprenori pentru investiţii11 cu sumele achitate furnizorilor şi antreprenorilor pentru lucrările de investiţii executate etc. Soldul debitor al contului <1. din f. c. pentru f.i. reprezintă disponibilităţile băneşti existente la un moment dat pentru finanţarea investiţiilor la întreprinderi noi şi dezvoltări imporLante. D. la 1). din fondul de dezvoltare economică, cont de activ, funcţionează în contabilitatea unităţilor economice socialiste de sLat, din: industrie; construcţii-montaj; transporturi (interne şi internaţionale) şi prestări servicii; poştă şi telecomunicaţii; cercctare-proiectare; comerţ interior, aprovizionare-desfacere, contractări şi achiziţii; comerţ exterior, turism, unităţi agricole de stat; staţiuni de mecanizare a agriculturii. Cu ajuLorul conLului d. la 1>. din f. de d.e. se ţine contabilitatea disponibilităţilor băneşti ale unităţilor economice de stat, la bancă, constituite din cote de amortizare a mijloacelor fixe productive ale întreprinderii, o cotă de beneficii, alocaţii de la buget pentru investiţii, valorificarea materialelor obţinute la scoatcrea din uz a mijloacelor fixe etc., în scopul finanţării investiţiilor productive prevăzute în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială. Se debitează prin creditul contului „Fond de dezvoltare economică11 cu sumele încasate în contul de d. la 1). din f. de d.c. Se creditează prin debilul contului „Furnizori antreprenori pentru investiţii11 etc. cu sumele plătite furnizorilor antreprenorilor pentru lucrările de investiţii executate. Soldul debitor al contului reprezintă existentul la un moment dat de mijloace băneşti în contul de disponibil din fondul de dezvoltare economică. D. la 1». din f. pentru construcţii de locuinţe ţi alte investiţii cu caracter social, cont de activ, funcţionează în unităţile economice socialiste de stat din: industrie; construcţii-montaj; transporturi (interne şi internaţionale) şi prestări servicii; poştă şi telecomunicaţii; cercctare-proiectare; comerţ exterior; comerţ, interior, aprovizionare-desfacere, contractări şi achiziţii; turism’; unităţi agricole de stat; staţiuni pentru mecanizarea agriculturii. Cu ajutorul contului d. la b. din î. pentru c. de 1. şi a,i. cu c.s. se ţine contabilitatea mijloacelor băneşti ale unităţilor socialiste, aflate la bancă cu destinaţie pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social. Se debitează prin creditul contului: „Fond pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social" cu sumele virate în contul de d. la 1). din f. pentru c. de 1. şi a.i. cu c.b. Se creditează prin debitul contului „Furnizori antreprenori pentru investiţii" cu sumele achitate din
d.	3a 1>. din f. pentru c. de 1. şi a.i. cu c.s. Soldul debitor al contului reprezintă disponibilul existent la un moment dat. D. la I). din încasări la export, cont de activ, funcţionează în contabilitatea unităţilor din transporturi (interne şi internaţionale) şi prestări servicii; comerţ exterior; cooperative meşteşugăreşti şi cooperative de consum. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea sumelor încasate prin bancă din exporturile de mărfuri, executări de lucrări şi prestări de servicii in străinătate, exprimate în preţuri externe. Contabilitatea încasărilor în acest cont se ţine la valoarea rezultată din transformarea valutei străine în lei cu ajutorul coeficienţilor interni de calcul. Se debitează cu sumele efectiv încasate din export şi se creditează cu sumele plătite efectiv din acest cont. Soldul contului reprezintă disponibilităţi existente din încasări la export la un moment dat. D. la 1). pentru alte activităţi, cont de activ, funcţionează în contabilitatea unităţilor economice socialiste din: industrie; construcţii-montaj; transporturi (inLerne şi internaţionale) şi prestări servicii; poştă şi telecomunicaţii; comerţ interior, aprovizionare-desfacere, contractări şi achiziţii; turism; unităţi agricole de stat; staţiuni penLru mecanizarea agriculturii. Cu ajuLorul aeesLui cont se ţine contabiliLaLea mijloacelor băneşti disponibile
1)1 s
114
exis tonte la bancă destinate pentru alte activităţi decît activitatea de bază a unităţii economice, precum şi a încasărilor şi plăţilor efectuate in legătură cu alte activităţi. Se debitează cu sumele încasate pentru mărfurile livrate, serviciile prestate şi lucrări executate de alte activităţi, cu dobînzile acordate de bancă şi orice alte încasări făcute de bancă privind alte activităţi. Se creditează cu plăţile făcute dc bancă în legătură cu efectuarea altor activităţi cîe unităţile economice respective. Soldul debitor al contului reprezintă existentul la un moment dat de disponibilităţi băneşti la bancă provenite din alte activităţi ale unităţii economice respective D. la b. pentru investiţii, cont de activ, funcţionează în contabilitatea unităţilor cooperatiste: cooperative meşteşugăreşti; cooperative de consuni; cooperative agricole de producţie; asociaţii intercooperatiste. Cu ajutorul contului d. la b. pentru i. se ţine contabilitatea mijloacelor băneşti ale unităţilor economice respective destinate finanţării investiţiilor. Se debitează prin creditul contului „Fond pentru investiţii11 cu fondul constituit din sumele depuse de unităţile economice respective din amortismente, alte surse etc. Se creditează prin debitul contului „Fond pentru investiţii11 cu sumele plătite pentru finanţarea investiţiilor. Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţi băneşti ale unităţilor economice respective aflate la Banca de Investiţii şi B.A.I.A. D. la CEC al centralei, cont care funcţionează numai în contabilitatea centralei Loto-Pronosport şi în care se ţine evidenţa mijloacelor băneşti existente în contul de la CEC pentru acLivitatea centralei, precum şi a mişcării acestor mijloace. Este un cont de activ şi se debitează cu sumele virate de direcţiile judeţene, ropre-zentînd realizări din vînzarea biletelor şi buletinelor de participare Ia' tragerile şi concursurile obişnuite, speciale şi excepţionale şi din vînzarea formularelor şi tipăriturilor comercializabile, precum şi din sumele încasate de la „Lozul în plîc“. Se mai debitează şi cu încasările din vînzarea materialelor, din dobînzi etc. Se creditează cu plăţile efectuate din acest disponibil pentru premiile acordate, pentru cheltuielile direcţiilor judeţene etc. D. la CEC din. venituri, cont de activ, care funcţionează numai în contabilitatea direcţiilor judeţene şi cu ajutorul căruia se ţine evidenţa mişcării mijloacelor băneşti aflate în cont la CEC. în debitul acestui cont se înregistrează sumele realizate din încasări şi din dobînzi, iar în credit, sumele virate din contul Centralei. D. la CEC pentru cheltuieli, cont de activ, care se debitează cu sumele primite de la Centrală, cu sumele provenind din dobînzile încasate de la CEC etc. şi se creditează cu sumele plătite din acest disponibil. Contul funcţionează în contabilitatea direcţiilor judeţene ale Loto-Pronosport.
DISPOZITIV DE AFIŞARE CU TUB CATODIC (DISPLAT), unitate periferică de intrare/ieşire, permite utilizatorului vizualizarea pe ecran a mesajelor transmise de la calculator sau care se transmit către calculator. Funcţionează după următorul principiu: sisLemul de calcul transmiLe informaţia în memoria tampon care este decodificată şi convertită în semnale analogice ce sînt aplicate circuitelor degenerare a simbolurilor, simbolurile sînt apoi afişate pe ecran. întroducerea_ datelor se poate vizualiza cu'ajutorul creionului electronic, folosit pentru indicarea şi pentru desenare pe ecran genei'înd un impuls care se amplifică şi se transmite calculatorului, impulsul avînd ridul de a şterge, modifica şi afişa informaţii numerice sau grafice despre simbol. D. de vizualizare, dispozitiv de ieşire din sistemul de prelucrare a datelor prin intermediul căruia se produce reprezentarea vizuală a datelor.
DISPOZIŢIE DE LIVRARE, document întocmit de serviciul de vînzări din între-prinderile, industriale şi pe baza căruia-depozitul întreprinderii predă serviciului de expediţie produsele. Unităţile care, datorită unor condiţii obiective şi cu Lotul excepţionale, nu au posibilitalea să înlocmească faclura odată cu expedierea mărfii, ulilizează un document intitulat „Dispoziţie de livrare-aviz de _expediţie‘; care îndeplineşte funcţia de: ordin către magazinerul înlreprinderii de a elibera produsele, materiile sau materialele supuse vînzării; document justificativ al scăderii produselor
115
DIS
sau materialelor eliberate din depozit; ca act de însoţire pe timpul transportului şi ca act de avizare a clientului pentru produsele sau materialele vîndute şi expediate, ca document de bază pentru întocmirea facturii.
DISTRIBUIREA RESURSELOR DE CALCUL DISPONIBILE, operaţie de alocare a unei părţi (resursă) a sistemului de calcul disponibilă pentru a se asigura o exploatare cît mai raţională a întregului sistem. Se practică în sistemul de multiprogramare, în cazul unei supradimensionări a capacităţilor do calcul penLru unitatea posesoare a sistemului, în cazul centrelor de calcul care servesc mai mulţi beneficiari (centre teritoriale de calcul elecLronic şi a sistemelor informatice distribuite).
DOCUMENT, actul scris, întocmii cu ocazia efectuării unei operaţii economice, care serveşte ca dovadă a realizării ei, precum şi actul ocazionat de exercitarea funcţiei organizalorice-adminîstrative a unităţilor socialiste. Numai documentele in care se consemnează operaţii economice sînt considerale documente contabile. Cu ajutorul d. se realizează principiul „nici o operaţie economică şi nici o înregistrare contabilă, fără document". 1). centralizator cuprinde datele din mai multe d. primare referitoare la operaţii de acelaşi fel. Exemplu: situaţiile de facturi pentru mărfurile livrate în aceeaşi lună, situaţia zilnică de casă, decontul de avans etc. —<■ şi document cumulativ. D. combinat care întruneşte caracterele unui (I. de dispoziţie şi de execuţie sau justificaliv, deoarece cuprinde date privind atît dispoziţia de a executa o operaţie economico-îinanciară, cit şi date privitoare la executarea ei. Orice document de dispoziţie poate deveni şi un document justificativ dacă este completat cu datele caro dovedesc executarea operaţiei respective. El are, deci, caracterul unui document mixl. D. contabil, în care sînt consemnate operaţiile economice şi cure servesc ca bază a înregistrărilor contabile, precum şi la: asigurarea controlului integrităţii proprietăţii socialisle, repartizarea justă a cheltuielilor asupra locurilor care le-au ocazionat, contribuind prin aceasta la calcularea exactă a costului, stabilirea de raporturi de drepturi şi de obligaţii între întreprinderi .în ce priveşte respectarea disciplinei contractuale etc. Pentru oglindirea clară şi completă a operaţiilor economice, documentele trebuie să fie completale cu anumile menţiuni şi anume: unele comune Luturor documentelor, iar altele care variază după natura operaţiei consemnate în ele. Documentele contabile mai trebuie să îndeplinească şi alte condiţii: în ce priveşte numărul de exemplare în care pot fi întocmite; modul cum se pot corecta erorile din documente.; termenul în care ele trebuie să fie întocmite; timpul cît trebuie păstrate în arhivă etc. D. cumulativ cuprinde recapitularea datelor privind operaţii de acelaşi fel, consemnate în mai multe documente justil'icalive. —*• şi document centralizator. D. cu regim special, folosit de gesLionarii în bani şi malerii, după anumile norme. Utilizarea acestor d. se urmăreşte de către organele de control cu ajutorul unei „fişe de evidenţă, a formularelor cu regim special". Primirea de către gestionari a acestor documente se face pe baza unei „fişe de recepţie", iar darea lor în consum, pe baza unui „bon de materiale". D. de contabilitate. —»■ şi document contabil. D. de dispoziţie cuprinde ordinul de executare a unei operaţii economice. Exemplu, comenzile, ordinele de livrare etc. Aceste d. nu constituie suporturi de înregistrare în contabilitate. D. de ieşire, cel care rezultă de pe urma prelucrării automate a datelor. D. de exccuţie, care dovedeşte executarea unei operaţii economice. Are caracter de act justificativ şi serveşte ca bază la înregistrările contabile. Exemplu, factura, chitanţa, bonul de consum de materiale eLc. —► şi document contabil. D. de intrare, cel care conţine date iniţiale ce urmează a fi supuse prelucrării automate. document primar. D. extern se întocmeşte şi se primeşte din afara întreprinderii şi consemnează operaţiile efectuate cu alte întreprinderi, organizaţii etc. Servesc ca piese justificative ale înregistrărilor contabile. Exemplu, facturile primile de la furnizori, extrasele de cont primite de la bancă etc. D. intern, înlocmil de întreprindere fie pentru necesităţi interne, ca de exemplu, bonurile do consum pentru
DUP
HG
eliberarea materialelor de la depozit secţiilor de producţie, [ie pentru a fi trimise altor întreprinderi ca justificare a operaţiilor economice încheiate cu acele întreprinderi, ca de exemplu, facturile întocmite în interiorul întreprinderii pentru a i'i trimise întreprinderilor cumpărătoare. D. justificativ, prin care se constată executarea efectivă a unei operaţii economice. Serveşte ca bază înregistrărilor contabile. D. mixt. —► şi document combinat. D. primar (de evidenţă primară), în care se consemnează pentru prima oară o operaţie economico-financiarâ. Exemplu, factura, chitanţa, cecul. Ţinerea evidenţelor necesită ca fiecare eveniment, care are un efect economic, să fie înscris într-un document, în momentul şi pe cît posibil şi în locul în care el s-a produs. D.p. constituie astfel prima etapă a funcţiei contabile. Conţinutul d.p. poate fi mai mult sau mai puţin detaliat potrivit rolului pe care îl are în contabilitate.
D.	recapitulativ. —> şi document centralizator; document cumulativ.
DOCUMENTAŢIE, ansamblu de acte scrise privind un obiect, fenomen, proces studiat, diagnosticul stabilit şi soluţiile recomandate.
DOCUMENTAŢII TEHNICE, LICENŢE ŞI MODELE DE REFERINŢĂ, cont în afara bilanţului, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa documentaţiei tehnice, licenţelor, modelelor de referinţă etc. cumpărate sau primite gratuit de întreprindere. Se debitează cu preţul de cumpărare sau de cost efectiv, la intrarea acestor (l.t., L şi m. de r. etc. în întreprindere şi se creditează cu valoarea celor vîndute, transferate, distruse sau lipsă. Contabilitatea analitică se ţine pe feluri de documentaţie tehnică la preţul de cumpărare sau de cost.
DOSAR DE APLICAŢIE, care conţine date privind: analiza şi pregătirea unei probleme pentru a fi rezolvată la calculator; metode de rezolvare; procedurile şi programul pentru rezolvarea problemei la calculator electronic.
DRUMUL CBIl’IC, drumul cel mai lung dintre toate variantele posibile, iar lungimea lui constituie factorul decisiv, pe baza căruia se stabileşte durata executării întregului complex de lucrări. Se foloseşte în urmărirea lucrărilor de proiectare, de construcţii, ca şi a celor ale sistemului informaţional economic.—» şi grafic; 'metoda drttmului critic.
DUBLA ÎNREGISTRARE, mod de reflectare în contabilitatea unităţii socialiste a fiecărei operaţii economice privind existentul şi mişcarea mijloacelor economice după componenţa lor şi a existentului şi mişcării surselor, mijloacelor economice, simultan şi cu aceeaşi sumă, în cel puţin în două conturi între care se stabileşte o legătură de tipul: în debitul unui cont şi în creditul altui cont, sau in debitul mai multor conturi şi în creditul unui singur cont sau invers, în debitul unui cont şi în creditul mai multor conturi. D.î. are ca scop astfel să asigure pe parcursul înregistrărilor prin corespondenţă dintre conturi care se debitează şi se creditează egalitatea dintre suinele debitoare şi sumele creditoare, precum şi egalitatea dintre activul şi pasivul bilanţului întocmit la un moment dat. D. reprezentare, principiul teoretic şi totodată practic fundamental al contabilităţii care se bazează pe reflectarea mijloacelor economice reprezentînd patrimoniul unităţii socialiste în două serii de conturi: conturi de activ pentru reflectarea valorii de întrebuinţare a mijloacelor economice şi conturile de pasiv pentru a exprima echivalentul lor bănesc Sn domeniul relaţiilor economice (respectiv valoarea). D.r. are ca scop să exercite controlul permanent al egalităţii ce trebuie să existe între activ şi pasiv, ca principiu al dublei reprezentări. Potrivit acestui principiu, forma valoare a oricărui bun este exprimată atit sub aspectul concret, cit şi sub acela al relaţiilor economice, a valorii lor.
DUPLICATOK, aparat folosit pentru a reproduce rapid un document intr-un mare număr de exemplare D. poate fi: aparat cu pastă hecliografică, duplicalor cu caractere mobile etc.
E
ECHILIBRISTICA, arta de a păstra într-o poziţie normală un oljîeut sau fenomen, în diferitele sale mişcări dificile; arta de a se descurca uşor în situaţii dificile. Expresie folosită de V. I. Lenin în lucrarea sa „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului", pentru a explica modul cum tehnica contabilă modernă de întocmire a bilanţurilor creează posibilitatea ca societăţile pe acţiuni să ascundă afacerile riscante faţă de acţionarii lor şi faţă de cei interesaţi, pentru ca 111 caz de nereuşită a experimentării acestor afaceri organele de conducere vinovate să scape de răspundere.
ECHIPAMENT, mijloace mecanice, electromecanice, electronice, din categoria maşinilor de culegere, transmitere sau prelucrare a datelor. în literatura de specialitate expresia de echipament de calcul este înlocuită cu aceea de hardware (din limba engleză). —* şi echipament de lucru; echipament mecanografic. E. de calcul auxiliar, echipament care nu este comandat de unitatea centrala a sistemului de prelucrare automată a datelor. în cazul echipamentului mecanografic, maşinile care completează setul de bază (maşini de duplicat, interclasat etc.). E. de convertire a semnelor, dispozitiv cu ajutorul căruia se asigură transmiterea datelor prin modularea semnalelor la transmitere şi demodulare la recepţie. E. de lucru, îmbrăcămintea, încălţămintea etc. pe care o primesc unii lucrători ai unităţilor socialiste care muncesc în cocdiţii deosebite ce duc la degradarea sau uzarea prematură a îmbrăcămintei sau încălţămintei lor proprii. Lucrătorul nu poate primi alt e. de I. înainte de termenul normat pentru uzarea lui. Pentru acest e. de 1., lucrătorul achită în rate lunare numai 1/2 din preţul lui. Preţul e. de 1. se recuperează pentru cealaltă jumătate din cheltuielile de producţie. Distribuirea c. de 1. se înregistrează direct la creditul contului „Obiecte de inventar in depozit11 prin debitul conturilor Debitori, Cheltuielile comune ale secţiei, Cheltuielile generale ale întreprinderii etc. E. dc prelucrare a datelor, maşini cu ajutorul cărora se efectuează parţial sau integral operaţiile de-prelucrare la care sint supuse datele în vederea obţinerii ansamblului de informaţii ale sistemului informaţional al unităţii/unităţilor socialiste. Din categoria echipamentului de prelucrare a datelor fac parte: maşinile de calcul propriu-zise {-*■);. maşinile de perforat, imprimat suporturi tehnice de date {->); de control al transpunerii datelor pe suporturi tehnice; de conversie etc. E. de protecţie, totalitatea obiectelor necesare asigurării protecţiei muncii lucrătorilor din unităţile socialiste, în acelaşi scop se mai folosesc şi unele materiale speciale. Contabilitatea acestui
e.	de p. se ţine la contul Obiecte de inventar (în depozit sau Î11 folosinţă). în categoria c. de p. se cuprind: halatele, mănuşile de cauciuc, măştile contra gazelor, ochelarii de prutecţie etc. E. electronic, —► şi sistem de maşini electronice; maşina de calcul electronică; calculator electronic. E. intermediar, instalaţia care se interpune între cea terminală şi convertorul de semnale in cazul sisLemelor electronice de calcul.
EFI
118
E.	mecanografic, ansamblu de maşini numerice sau alfanumeric, electromecanice sau electromagnetice caro prelucrează datele prin intermediul suportului tehnic ele date, cartela perforată. Se poate folosi în orice domeniu de activitate, avînd asUVl destinaţii multiple. în componenţa e.in. se cuprind: a) maşini care pregătesc suportul tehnic purtă toi' de date în vederea prelucrării datelor, ca de exemplu: maşini de perforat şi verificat cartele.—*), maşini de reprodus cartelele, maşini do sortat carLele etc.; b) maşini pentru prelucrarea datelor din cartele (—*■), pe bază de programe prestabilitate (maşini de calculat-perforat şi tabulatoarele sau maşinile de tabelat). E. periferic, maşina sau dispozitivul prin intermediul căruia se asigură introducerea sau ieşirea datelor dintr-un calculator electronic. între c.p. se pot menţiona: cititoarele de cartele (—•■), do benzi perforate, cititoare de benzi magnetice ’şi discuri magnetice (—►), cititoare optice de caractere {->■), imprimate (—>■) etc. E. terminal, instalaţie care serveşte la colectarea datelor în vederea introducerii lor direcL în unitatea centrală a calculatorului electronic sau pentru a transmite rezultatele calculelor efectuata cu ajutorul calculatorului. In cazul sistemelor electronice de teleprelucrare a datelor la sediul beneficiarului prelucrării sînt instalate terminale tip consolă, ecran, video, telex.
ECGNOMETRIE, ramură a ştiinţei economice care utilizează metode de analiză matematică şi sLalistică a fenomenelor şi proceselor cconomice.
ECONOMIA INFORjtfAŢIILOR, ansamblu de măsuri şi procedee de alocare a mijloacelor băneşti, materiale şi resurse umane în vederea producerii şi difuzării informaţiilor necesare şi la un cost cît mai redus. Producerea informaţiilor de calitate ’şi necesare are o importanţă deosebită pentru caliLatca sistemului informaţional economic al întreprinderii, insuficienţa ca şi prisosul de informaţii sînt tot atît de dăunătoare pentru sistemul de decizie şi conducere a unităţilor socialiste De aceea se impune o concepţie ştiinţifică privind sistemul de informaţii necesar, optimizaLe din punctul de vedere al cantităţii, calităţii şi costul informaţiilor din sistem, cadre de specialişti şi mijloace perfecţionate pentru producere, utilizare şi centrului informaţiilor. —» şi cibernetica; informatica; eficienţa mecanizării şi automatizării prelucrării datelor.
EDITARE, secvenţă din programul de prelucrare a datelor la calculatorul electronic, df imprimare a rezultatelor calculelor sau a unei stări a rulării programului.
EDITORUL DE LEtJĂTUIÎ.1, program care realizează dintr-un număr de module obiect neexecutabile, un program care poaLe fi încărcat în memoria principală a calculatorului pentru executare. In procesul de editare a legăturilor so efectuează următoarele operaţii: se explurează lista simbolurilor externe de la toate modulele şi se cercetează dacă toate simbolurile declarate ca externe, în unele secţiuni de control, sînt definite ca interne în alte secţiuni de control sau sînt autodefinite; se fixează adresele de început ale modulelor, conform parametrilor indicaţi editorului de legături de către programator; se efectuează relocările prin calcularea valorilur pentru constantele de adresare şi înscrierea lor în cimpul ce le-a fost alocat în instrucţiuni.
EFICIENŢA MECANIZĂRII ŞI AUTOMATIZĂRII PRELUCRĂRII DATELOR,
raportul obţinut fie prin compararea diferitelor sisteme de prelucrare a datelor, fie prin compararea sistemului folosit cu sistemul ideal (caro eliberează fiecărui beneficiar, la cererea sa, informaţii cu următoarele caracteristici: exactitate, complexitate, omogenitate, accesibilitate etc..). Pentru aprecierea eficienţei economice se folosesc indicatori naturali şi valorici. Cu ajutorul indicatorilor naturali se stabileşte economia de timp, necesarul optim do echipament, se pot compara variante
119
EFI
de proiecte în ce priveşte cele mai bune realizări ale parametrilor, ca: viteza [le prelucrare, grad de siguranţă a funcţionării echipamentului, numărul şi strueLura lucrătorilor folosiţi la prelucrarea datelor etc. Cu ajutorul indicatorilor valorici se măsoară în etalon bănesc consumul do muncă vie şi de muncă Lrecută (materializată), se stabileşte raportul optim dintre costul informaţiei şi valoarea informaţiei, economia bănească efectivă- Principalii indicatori naturali folosiţi în calculul e.m. şi n.p.d. sint: cantitatea de muncă folosită pentru efectuarea mecanizată sau automatizată a unei lucrări sau a tuturor lucrărilor sistemului informaţional economic
«
se poate calcula după formula: Ivm = S t, unde ,.t“ este unitatea cîe timp (ore,
0=1
minute etc.) 1n care se măsoară operaţiile pentru întocmirea unei lucrări a sistemului informaţional economic; n — numărul de operaţii; volumul de muncă global (Vmg) reflectă cheltuiala de muncă a întregului personal al sistemului de prelucrare. Acest indicator se poate calcula, astfel: Vmg = TL + Ta, + Tc, unde: Tt este timpul de muncă tehnologic; Taj = timp de muncă ajutător; Tc - timp de muncă pentru conducere. Indicatorul economiei de timp de muncă (Iit) poale fi calculat şi ca diferenţă dintre cheltuielile de timp de muncă în cazul diferitelor mijloace de prelucrare a datelor, volumul de informaţii fiind constant: Et = tv — tn, unde: Et este economia de timp de muncă; tv ~ timp pentru o unitate de informare în vechiul sistem ; tn — timp pentru o unitate de informaţii în noul sistem. Cînd volumul informaţiilor variază, economia de timp se determină: Et = (Tv — tn) Ui, unde: Ui este volumul anual al unităţilor de informaţii. Eficienţa mai poate 1'i exprimată
şi sub formă de indice al economiei de muncă (lom) în cifre relative. Iem = — - 100;
tn
coeficientul economiei de muncă (Kcm) se obţine din indicele economiei de muncă, după cum urmează: Kem = (1 — Iem) sau (1 — Iem). 100%. Randamentul sistemului de prelucrare a datelor se poate calcula prin formula: Q = — sau T
—, unde: Q este randamentul sistemului; Ui = unităţi de informaţie; T = timp
pentru unitate de informaţie. în calitate de indicator sintetic al eficienţiei economice a sistemului de prelucrare a datelor, ţinînd seama de randamentul şi costul lor, se poate alege următoarea relaţie:	i
Kns= — : —, unde: Kns esto coeficientul eficientei economice a noului Cn Ce
sistem de prelucrare a datelor; Qn — randamentul noului sistem de prelucrare a datelor; Qv — randamentul vechiului sistem de prelucrare a datelor; Cn — costul deservirii informaţionale în condiţiile sistemului informatic; Cv — costul servirii informaţionale în condiţiile-vechiului sistem. Cînd coeficientul eficientei economice este egal cu unu (1), arată că sistemul de prelucrarea datelor proiectat nu dă efectul în comparaţie cu cel vechi. Dacă Cn < Cv, sau Qn > Qv, atunci Knsi > 1. Numărul de lucrători ai sisLemuîui (Nls) care pot fi eliberaţi în condiţiile noului
sistem se calculează astfel: Nls = —--------• Ui • 100 _ ^ _ p uîije. ^ num-
L
rul de lucrători ai vechiului sistem care pot fi eliberaţi; L — numărul lucrătorilor necesari în condiţiile păstrării productivităţii muncii în perioada dată; Kd — coeficient de disiminare (nr. rle lucrători ai sistemului asupra cărora măsura luată exercită influenţă); P — perioada în decursul căreia va acţiona sistemul proiectat. Indicatorii valorici sînt: costul lucrărilor sistemului informaţional efectuate cu unul din sistemele de prelucrare a datelor se poate calcula după formula: CI — R + A -f--ţ- M -r Chl, unde: R reprezintă cheltuieli cu retribuţia; A — amortizarea maşi-
I’FI
120
iiilor de calcul, a ailor echipamente, clădiri şi instalaţii; M — costul materialelor; Chl — cheltuieli indirecte. Indicatorul economiilor băneşti (Eh) sau valoarea economiei (cind volumul unităţilor de informaţie este constant) poate fi calculată după i'ormula: Eb = Cv — Cn, unde: Gv reprezintă totalul cheltuielilor în expresie bănească privind vechiul sislem; Cn — totalul cheltuielilor în expresie bănească privind noul sistem. Indicatorul economiei băneşti anuale (El)) (cind volumul unităţilor de informaţie este variabil) se calculează după formula: Ev = (Cv — C11) x Ui, unde: Cv, Cn reprezintă costul unităţii de informaţie în vechiul şi noul sistem de prelucrare] a datelor, sau planificat şi cel efectiv; Ui — volumul anual al unităţilor de informaţie în condiţiile noului sistem proiectat. Dacă creşte volumul unităţilor de informaţii, atunci este necesar să se calculeze reducerea costului informaţiei
(Rci) pe seama cheltuielilor eonvenţional-constante după formula: Rci = |l —
100 1 ....
—		1 -p, unde: Rci reprezintă micşorarea costului umtătn de infor-
100 + jVîvî }	_	.
maţie pe seama măririi volumului informaţiilor; Mvi — mărirea volumului de informaţii; p ■ ponderea cheltuielilor converîţional-constante în structura costului. Indicele reducerii costului lucrării (Irc) efectuate poate fi calculat după formula:
Irc = — -100; coeficientul reducerii costului lucrării se afla după formula: Crt
Krc = (Urc) 100 sau Krc = —------------" — - . Calculul economiei efective (Ee) se rea-
Cn
..	.	r	(Tpv	• Cpv) + (Tv • Cv) ■ Rv ,	„	r,
lizeaza. prin formula: Ee =	------5—-----5; în care: Tpv, l'nn
(Tpn • Gpn) + (Tn • Cn) • Rn reprezintă timpul de pregătire însistemui vechi şi nou de prelucrare a datelor; Tv, Tn— timp de execuţie în sistemul vechi şi nou; Rv, Rn — repetări de rezolvări a aceluiaşi tip de problemă în sistemul vechi şi nou. Efectul economic anual (Ea) al introducerii sistemului de prelucrare automată a datelor se poate calcula ca diferenţă dintre economia anuală generală obţinută pc seama implementării noului sistem şi cheltuielile cu exploatarea lui. Eea = (Expl ~j- Ept + Epa +. Ecd -f- Een) = (Gg — Ce); unde: Expl reprezintă economii cu exploatarea sistemului; Ept — economia obţinută în sfera pregătirii tehnice a producţiei; Epa — economia obţinută în producţia auxiliară; Ecd — economia obţinută in sfera conducerii şi deservirii; Een— economia obţinută în economia naţională; Cg - cheltuieli generale pentru sistem; Ce — cheltuielile legate de exploaLarea sistemului. Coeficientul eficienţei economice
Pil 1^13
(Cee) se calculează: Cea --------------1--, unde: Pn reprezintă randamentul noului
Cns Cse
sistem; Pe — randamentul vechiului sistem: Cns — costul servirii informaţionale in condiţiile noului sistem; Cse — costul servirii informaţionale in condiţiile vechiului
sistem. Termenul recuperării investiţiilor se calculează: Tr = ------------------—--------■
(Cv - C11) x Pe ’
sau B = ~, unde: Tr este termenul de recuperare; Ivp — cheltuieli cu investiţii
pentru varianta proiectată; Cv şi Cn — costul informaţiei in vechiul şi noul sistem; Pe — perioada de funcţionare a sistemului; E este coeficientul eficienţei cheltuielilor. Compaiînd cu cîteva variante, formula pentru calculul indicatorului termenului de recuperare va căpăta modelul: Tr = —în care: Ivpa,
(Cv - Cn) x E
Ivpa reprezintă cheltuielile cu investiţii aîe variantei comparate. IndicaLorii enu-
121
EGA
meraţ.i sint necesari pentru fundamentarea deciziei de trecere la un nou sisLem de prelucrare a datelor şi la analize periodice a modului cum funcţionează sistemele informatice.
►
EGALITATE, relaţie da echivalenţa numerică. Relaţie între două elemente care coincid cantitativ şi calitativ.
ELABORAREA YARTANTELOR, DE SOLUŢII PRIVIND YHTORUL SISTEM INFORMAŢIONAL FINANG1AR-CQNTAML.Elaborarea variantelor de soluţii se realizează în trei etape: definirea obiectivelor; conceperea variantelor de soluţii; stabilirea mijloacelor necesare pentru fiecare variantă de soluţie şi a restricţiilor respective; calculul costului fiecărei veriante. Pentru definirea obiectivelor privind viitorul sistem informaţional financiar-contabil se au în vedere, în primul rind, sarcinile de plan curente şi pentru viitorii 5 ani ai unităţii, ridicarea pe o treaptă superioară a calităţii şi eficienţei conducerii in procesul realizării sarcinilor de plan. Imaginea obiectivelor este intregită prin criticile aduse vechiului sistem, posibilităţile financiare ale întreprinderii şi progresul performanţelor mijloacelor de culegere^ transmitere şi prelucrare a datelor. Dacă posibilităţile financiare sînt reduse şi obiectivele vor fi mai modeste. Sint posibile 3 tipuri de variante de soluţii: modificarea obiectivelor; modificarea mijloacelor; modificarea procedurilor. Soluţiile care vizează modificarea obiectivelor au în vedere viitorul sistem dispuuînd de totalitatea informaţiilor prin intermediul cărora conducerea unităţii, în stare de certitudine să ia decizii menite să asigure îndeplinirea şi depăşirea calitativă a tuturor sarcinilor de plan. Aceasta presupune identificarea şi includerea în sistem a tuturor informaţiilor, cu mai multă putere de caracterizare a fenomenului, care în vechiul sistem nu a existat din diferite motive {grad redus de mecanizare şi automatizare a prelucrării datelor, insuficient personal, insuficient studiu al fenomenelor econo-mico-l'inanciare etc.). Soluţiile care vizează modificarea mijloacelor pot fi: a. înlocuirea mijloacelor manuale cu mijloace mecanizate; folosirea unor maşini de calcul birou, a unor maşini de facturat şi contabilizat; b. înlocuirea muncii mecanizate cu maşini dE birou sau de facturat contabilizat cu o variantă de configuraţie de sistem electronic de caicul; c. dezvoltarea configuraţiei de sistem electronic de calcul existente intr-una cu performanţe superioare, d. Abonament la un centru de calcul. Soluţiile privind modificarea procedeelor pot interveni în cazul cînd se constată necesitatea folosirii mai raţionale a echipamentului existent sau sînt implicate cînd so schimbă mijloacele de prelucrare a datelor. Fiecare variantă de soluţie se prezintă cu avantajele, dezavantajele şi limitele sale. Stabilirea mijloacelor necesare pentru fiecare variantă de soluţie se face pe baza volumului de date de prelucrat şi a volumului de documente de ieşire de obţinut, raportînd respectivul volum de date de intrare, pe de o parte, şi cele de ieşire, pe de altă parte, la performanţele echipamentului ales ca variantă do soluţie pentru intrări de date şi pentru ieşiri de date. Restricţiile se stabilesc avînd în vedere dimensiunea configuraţiei sistemului (capacitatea de memorie a calculatorului, numărul calculatoarelor, numărul perifericelor), regimul de lucru al configuraţiei (prelucrarea în loturi, în timp real, prelucrare locală sau la distanţă, monoprogramare sau muîtiprogra-mare etc.), regimul juridic (centrul de calcul propriu, abonament la mi alt centru de calcul). Pentru realizarea în practică a fiecărei variante de soluţie sînt necesare: personal, local, mobilier, furnituri, echipament de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor, timp şi, în final, toate acestea exprimate prin cost care se compară cu posibilităţile financiare ale întreprinderii. Elaborarea variantelor de soluţii se derulează prin apropieri succesive. Fiecare variantă de soluţie privind viitorul sistem do prelucrare a datelor este necesar să fie însoţită de un calcul al costului, avînd următorul model de structură a cheltuielilor: costuri iniţiale de analiză şi proiectare, lei .. . din care: analiza sistemului informaţional nr. ore ;; tarif/oră
EGA
122
lei ; analiza de concepţie nr. ore x tarif /oră lei . . .; analiza de detaliu nr. ore x tarif/oră lei...; implementare nr. ore x tarif/oră lei...; ore rulare calculator conversie programe şi fişiere nr. ore x tarif /oră lei ...; cheltuieli cu materiale consumabile (cartele, hîrtie imprimantă, benzi şi discuri magnetice) lei . . .; cheltuieli poştă, telefon, telex etc. lei. . .; cota-parte din cheltuieli cu întreţinerea localului unde echipa de proiectare îşi desfăşoară activitatea lei. . . investiţii pentru echipament de calcul şi instalaţii lei...; investiţii pentru local şi climatizare lei.. .; costul permanent de funcţionare a sistemului lei...; din care: amortizarea echipamentului lei ...; amortizarea localului lei ...; întreţinerea echipamentului lei...: cheltuieli cu piese de schimb lei...; întreţinerea localului (reparaţii curente, iluminat, încălzit,, curăţenie) lei ...; întreţinerea sistemului de climatizare lei. . .; retribuţia personalului ccntrului de calcul lei . . ,; GAS lei . . .; impozit pe retribuţie lei...; chcltuieli cu instruirea personalului lei ., cheltuieli cu materiale (cartele, hîrtie, benzi do hîrtie, alte furnituri de birou) lei...; cheltuieli cu poşta, telefon, telegraf, telex lei...; chelLuieli pentru energia electrică, căldură, apă lei. . ..
TOTAL GENERAL: lei . . .. Concomitent cu efectuarea calculului costului fiecărei variante de soluţie, se procedează totodată la evaluarea economiilor posibile în cazul ficcărei variante. Economiile elasifieîndu-se în economii cuantificabile şi necuantificabile. a. Economii cuantificabile lei . . . din care: valoarea echipamentului de calcul care nu poate fi ntegrat în varianta de configuraţie a sistemului şi care urmează să fie pus la dispoziţie altor unităţi lei ...; economii cu reducerea personalului care a lucrat manual-mintal la prelucrarea datelor şi care ar fi fost necesar la volumul de date în măsură să prelucreze sistemul automat lei ...; economii cu reducerea dobînzilor pentru împrumuturi din cauza imobilizărilor do mijloace circulante lei...; economii cu reducerea costurilor de fabrocaţie pe seama optimizării loturilor de fabricaţie a capacităţilor de producţie şi a comenzilor lei ...; economii cu reducerea stocurilor supranormative lei ...; economii cu material consumabil (hîrtie, creioane etc) lei...; alte economii, b. Economii necuantificabile. Prin prelucrarea automată a datelor, se asigură un nivel superior muncii cie conducere a contabilităţii şi în general a unităţii socialiste. Acest nivel se concretizează in: operativitatea cu care conducerea este informată şi ia decizii din cele mai eficiente de raţionalizare a organizării producţiei; sporirea ritmului de dezvoltare armonioasă tehnico-economică a întreprinderii; elaborarea de planuri în mai nrulte variante, alegindu-se varianta optimă; posibilităţi sporite de a întocmi lucrări care, în condiţiile prelucrării manuale a datelor nu pot fi executate întrucît necesită volum mare de muncă şi de timp; posibilităţi crescînde de a prevedea şi preveni fenomene economice, financiare negative pe baza informaţiilor primite în timp real şi suficiente creşterea productivităţii muncii lucrătorilor din compartimentul financiar-contabil şi din conducere prin faptul că lucrările prezentate spre examinare conţin date strict necesare luării deciziei, obţinute prin prealabila selecţie riguroasă asLricLului necesar de informaţii; micşorarea volumului de muncă al conducerii pe seama luării automate a unor decizii simple; scade simţitor numărul erorilor şi creşte corespunzător exactitatea şi cali-taLea informaţiilor etc. Un element important al deciziei pe care o va lua conducerea, în legătură cu viitorul sistem informaţional financiar-contabil, desigur va constitui timpul de recuperare a investiţiei (T), în cazul trecerii Ia prelucrarea automată a
datelor, care poate fi calculat după formula: T = -------------, unde: I = costul echi-
E — G
pamentului de calcul, instalaţiilor de climatizare a locului şi costul privind analiza .şi proiectarea sistemului de prelucrare automată a datelor l'inanciar-contabile.
E = economii anuale; G —- costuri anuale permanente de funcţionare a sistemului de prelucrare automată a datelor imanciar-contabile. Decizia privind, varianta de soluţie aleasă. Conducerea unităţii economice fundamentează decizia de trecere
123
ELE
la sistemul de prelucrară auLomată a dalelor financiar-contabile pe baza variantelor de soluţii, alegînd soluţia optimă din punct de vedere al: posibilităţilor /performantelor sistemului în măsură să rezolve obiective maxime; procedurilor celor mai accesibile din punctul de vedere al exploatării sistemului şi al costului minim. Desigur că elementele temeiului deciziei se vor influenţa reciproc, do aceea conducerea trebuie să găsească un echilibru avînd în vedere mai ales viitorul sistemului. Luarea deciziei favorabile de trecere la un sistem de prelucrare automată a datelor financiar-eontabile este urmată de un şir de masuri organizatorice pe linia elaborării următoarelor planuri: planul general pentru etapa următoare de analiză de concepţie, de detaliu şi implementare a noutui sistem şi angajarea colectivului de proiectare; planul amplasării localului; planul procurării echipamentului de calcul, inclusiv a insLalaţiilor de climatizare şi a maLeriaielor consumabile —*■ şi modelare deler-ministă, probabilislâ.
ELEMENT, obiect, noţiune sau entitate într-o mulţime, in algebra booleana se întîlnesc elemente de dijuncţie, de echivalenţă, de identitate, de incluziune, de excludere. E. logic, dispozitiv în care relaţia dintre semnalele de ieşire şi cele de intrare poate fi definită în termenii operaţiilor booleene. [E. primar de cheltuială. -+ şi cheltuială de producţie.
EMITERE, operaţie de generare în cifre, litere şi caractere speciale, efectuată pe cale electronică, in interiorul unei maşini electronice de calcul.
ENGINEERING, activitate de concepţie, de studiu şi coordonare a diferitelor dis cipline sau specialităţi, executată de către inginerii şi tehnicienii caro activează în cadrul.nnei echipe pentru punerea în stare do folosire a unui ansamblu de lucrări. Bngineeringul a devenit o activitate de sine stătătoare în ţările capitaliste dezvoltate industrial, dată fiind tendinţa unor i'irme de a se libera de munca de concepţie şi coordonare a anumitor lucrări (de exemplu, de construcţii-montaj). Pentru lucrările, în speciai, de proiectări a apărut şi s-a dezvoltat activitatea numită „Consulting11. Firmele de engineering folosesc specialişti ca: ingineri, tehnicieni, experţi, contabili, economişti, jurişti, matematicieni, informalicieni, medici etc. Aceştia au sarcina de a studia obiectiv şi multilateral situaţia întreprinderii şi numai în urma acestor studii se propun deciziile ce urmează a se lua. Operaţiile de e. se pot grupa în: Industrial Engineering, care constă în Tolosirea şi coordonarea muncii oamenilor, a funcţionării maşinilor şi folosirii materialelor în vederea obţinerii unei anumite cantităţi do produse, de calitate competitivă pe piaţă, la termenul stabilit şi cu cheltuieli minime; Engineering Desing, care constă în executarea tuturor lucrărilor de proiectare a unei uzine, după ce s-a stabilit tehnologia ■de fabricaţie şi care constau în pregătirea planurilor, a specificaţiilor şi a proiectelor de execuţie; Engineering economic, adică stabilirea ştiinţifică şi economică a căii şi metodei inginereşti ce trebuie aleasă pentru realizarea obiecLivului respccLiv şi înlăturarea pe cît posibil a oricărui risc.
ENTITATE, model do descriere a unui anumit obiect. Entitatea este reprezentată prin diversele proprietăţi ale obiectului pe care îl descrie, proprietăţi care poartă numele de caracteristici sau atribute. O colecţie de atribute care definesc un obiect, proces, fenomen, persoană etc.
ENTROI’Li INTOR3LVŢIONALĂ, gradul de nedeterminare a un ui fenomen. Entro, pia unui sistem de evenimente este maximă cînd evenimentele sînt echiprobabile-adică egal probabile. Pentru înlăturarea acestei nedeterminări este necesară cantitatea de informaţie cea mai mare.
ETA
12*
EKOAIlEj diferenţa dintre valoarea unei mărimi înregistrate, calculate, transcrise-etc, şi valoarea privind aceeaşi mărime în realitate. E. de adaptare, diferenţă pro-veniLă din împerecherea incorectă a componentelor pasive. E. de ambiguitate, diferenţa provenită din interpretarea reprezentării cifrice a unui număr. E. de calcul,. diferenţa provenită ca urmare a aplicării incorecte a algoritmului de calcul, a preluării greşite a operanzilor sau ca urmare a funcţionării defectuoase a maşinii de calcul. Eroarea poate căpăta caracter dinamic dacă se repetă, E. de compensaţie, —^ şi eroare de înregistrare contabilă. E. de imputaţie, —f şi eroare de înregistrare contabila. E. de înregistrare contabilă, înregistrarea greşită a unei operaţii în contabilitate. Asemenea erori pot proveni din: omisiunea unei înregistrări atit în debitul, cît şi în creditul conturilor respective; înregistrarea de două ori a unei operaţii în conturile respective; înregistrarea operaţiei în debitul altui cont decît acela la care trebuia să se înregistreze sau la creditul altui cont decît acela în care trebuia să se înregistreze (eroare de imputaţie); înregistrarea unei operaţii cu sume mai mari sau mici decît cele reale, însă egale în toate conturile, atît la debit, cît şi la credit (erori de compensaţie). Toate aceste erori nu se pot descoperi cu ajutorul balanţei de verificare. Sînt însă erori care se pot descoperi cu ajutorul balanţei de verificare: omiterea înregistrării operaţiei Ia unul din conturi; înregistrarea greşită a unei sume la unul din conturi, adică a fost corect înregistrată, de exemplu, la debitul unui cont şi greşit înregistrată la creditul celuilalt cont corespondent sau invers; stabilirea greşită a soldului unor conturi; adunarea greşită a sumelor în formulele contabile compuse etc. în toate aceste cazuri, egalităţile balanţei de verificare nu sînt satisfăcute, ceea ce dovedeşte că există o eroare care trebuie corectată. Identificarea erorilor semnalate cu ajutorul acestor balanţe se face prin mai multe procedee, dintre care cel mai des folosit este acela al punctării. —► şi balanţa de verificare ; corectarea erorilor şi punctarea. E. de rezoluţie, absenţa semnalului privind modificări ale unei variabile mai mici decît o creştere dată. E. statică, eroare constantă în timp.
ETALON DE EVIDENŢĂ, unitate de măsură folosită pentru consemnarea operaţiilor economice în documentele de evidenţă, în evidenţa operativă, in contabilitate şi în statistică. Ga e. de e. se folosesc: etalonul bănesc, etalonul cantitativ, etalonul muncă şi etalonul convenţional-natural. Aceste etaloane se pot folosi individual, independente unele do altele, paralel sau toate la un loc.
ETAPELE INVENTATtTERII, fazele prin care trec lucrările de întocmire a inventarului. Executarea inventarierii are loc in următoarele etape: a) pregătirea inventarierii începînd cu precizarea obiectului ce se inventariază, mai ales cind este vorba de o inventariere parţială. Se stabilesc ordinea lucrărilor de inventariere pe categorii de elemente şi termenele în care trebuie să se efectueze aceste operaţii. Obiectele supuse inventarierii se sortează şi se grupează la locul de păstrare pe partizi prevăzute cu etichete în care se indică cantitatea şi calitatea lor. Se separă apoi materialele în păstrare, materialele primite spre prelucrare, materialele avariate, reformate etc. După aceea se pregătesc aparatul pen tru măsurarea materialului şi imprimatele necesare. Se constituie comisia de inventariere şi se termină toate iucrările de înregistrări contabile în conturile sintetice şi analitice, verificîndu-se exactitatea lor cu ajutorul balanţei de verificare generale (sintetice) şi analitice;
b)	constatarea şi descrierea elementelor inventariate marchează începerea efectivă a acestor operaţii. Mai înlti se iau însă toate măsurile ca gestionarii să nu aibă posibilitatea de a face completări sau adăugiri în scriptele lor. Constatarea existenţei mijloacelor materiale se face prin numărarea, măsurarea şi cîntărirea lor. După natura mijloacelor inventariate, poate varia şi metoda folosită în măsurarea lor, bucată cu bucată, ladă cu ladă, prin sondaj, cu sau fără ambalaj etc. Aplicarea acestor metode de constatare se menţionează pe listele de inventariere. Pentru
125
ETl
mijloacele economice aflale in afara întreprinderii, ca şi pentru decontări, inventarierea se face pe bază de documente, do extrase de cont etc. Inventarierea producţiei neterminate se lace pe bază de documente şi de calcule. Constatarea, descrierea şi evaluarea mijloacelor economice inventariate se consemnează în listele de inventariere; c) evaluarea obiectelor inventariate se efecLuează de serviciul contabilităţii care înscrie preţul cantităţilor constatate la inventariere pentru fiecare mijloc în parte. Evaluarea se înscrie în lisLele de inventariere. în contabilitate, mijloacele unităţii socialiste sînt oglindite la preţuri elective sau care se pot stabili cu uşurinţă, din care cauză şi inventarierea este posibil a se face tot la preţuri reale, în concordanţă cu cele cuprinse în dalele contabile. în acest mod, bilanţul şi inventarul se sprijină pe preţurile efective din contabilitate; d) stabilirea rezultatelor inv entarierii constă în confruntarea datelor înscrise. în listele de inventariere cu •cele din contabilitatea sintetică şi analitică, în scopul punerii lor de acord. între aceste date pot exista unele nepotriviri datorită, de exemplu, scăzămintelor naturale, a cîntăririi defectuoase, confundării sorturilor, sustragerilor, omiterilor de înregistrare etc. Pe baza constatărilor comisiei de inventariere privitoare la plusurile şi minusurile de inventar, contabilitatea face înregistrările respective in termenul stabilit prin dispoziţiile legale.
ETICHETA, în informatică, un semn sau un ansamblu de semne folosite pentru identificarea sau definirea unui fişier, aflat pe suport magnetic, a unui volum de suport magnetic. De obicei, e. esle plasată la începutul unui suport (bandă magnetică, disc magnetic) sau la sl'îrşit, în scopul de a so recunoaşte conţinutul înregistrărilor aflate pe suport sau că înregistrările privind un fişier încep ori s-au terminat.
E.	pot fi de mai multe feluri: de început de fişier, de volum; de sfîrşit de fişier şi de volum etc. Oricare ar fi e., ea se caracterizează printr-un identificator de etichetă, care denumeşte tipul eliclietei, urmat de corpul etichetei ce conţine informaţiile de identificare. Identificatorul etichetei este în general o succesiune de 4 caractere, dintre care 3 sint standardizate. Informaţiile de identificare a unei e. pot fi standardizate sau definite de programator; primele se numesc standard, iar ultimele eti-•chete utilizator. E. de material, fişă ataşată la fiecare bucată, piesă, legătură, balot eLc- de material aflat în depozit pentru a fi identificat cu uşurinţă şi pentru a evita greşelile de manipulare. Pe etichetă se scriu, de regulă, denumirea materialului şi simbolul din nomenclatorul de materiale, preţul etc., elemente strict necesare identificării materialului. E. de raft, fişă ataşată la fiecare loc de depozitare pentru indicarea felului, calităţii şi sortimentului de materiale ce se depozitează în locul sau ■compartimentul respectiv.. E. standard conţin identificatori standardizaţi, ele sînt create şi controlate automat de către sistemul de operare. Identificatorii etichetelor .standard sînt: EOF (End Of File) pentru etichete do sfirşit de fişier; EOV (End Of Volume) pentru etichete de sfîrşit de volum; HDR (HeaDeR labels) pentru etichete de început de fişier; VOL (VOLume labels) etichete de început de volum. E. utilizator, conţinutul lor este definit de programator, sînt create şi controlate în program. Identificatorul de etichetă este standardizat: UHL (Users Header Labels) pentru etichetele de început de fişier; UTL (Users Traiter Labels) pentru etichetele de sfîrşit de fişier şi UYL (Users Volume Labels) pentru etichete de volum. Folosirea etichetelor in cazul sistemului Felix C 256 este obligatorie penLru fişiere pe discuri. Pentru cele pe benzi magnetice cartele perforate etichetele sînt omise.
EURISTICA, metoda nefundamentată matematic, în rezolvarea problemelor se bazează pe observaţii şi rezultate anterioare.
EVALUARE, procedeu caracteristic al metodei contabilităţii, reprezentînd îorma particulară a cuantificării care constă în determinarea mărimii valorice a mijloacelor economico ale întreprinderilor, instituţiilor bugetare etc. E. se face cu ajutorul eta-
126
Ionului bănesc folosit şi pentru înregistrarea în contabilitate a acestei evaluări. La baza evaluării stau principiile ştiinţifice şi unitare care asigură oglindirea corectă în contabilitate şi în bilanţ a situaţiei mijloacelor, surselor şi rezultatelor activităţii întreprinderilor. în practica unităţilor socialiste, evaluarea sc face în forme şi sub denumiri diferite, în funcţie de natura mijloacelor supuse acestor aprecieri valorice. Astfel, mijloacele fixe se evaluează sub formă de: valoare iniţială, valoare de inventar, valoare medie anuală, valoare rămasă, valoare reziduală etc., iar mijloacele circulante se evaluea7.ă sub formă de: cost efectiv, preţ planificat, preţ de deviz, preţ efectiv de aprovizionare, cost do producţie, preţ de livrare, preţ cu amănuntul, cost de uzină, cost de secţie etc.
EVALUAREA MIJLOACELOR DE TEODUCŢIS LA BILANŢ, operaţiuni prin care se determină valoarea mijloacelor de producţie. Mijloacele fixe se evaluează cu valoarea de inventar, înscriindu-se separat uzura înregistrată pină în momentul întocmirii bilanţului, iar mijloacele circulante se evaluează astfel: materiile prime, materialele, combustibilul, piesele de schimb, ambalajele şi mărfurile cumpărate (cu excepţia celor din întreprinderile comerciale) la preţul electiv de aprovizionare, iar produsele finite şi semifabricatele din producţie proprie, la cost electiv. La fel se evaluează şi animalele tinere şi la îngrăşat. Producţia neterminală se evaluează la costul efectiv normat sau planificat, după caz. La organizaţiile comerciale, evaluarea mărfurilor se face, de regulă, la preţul de vînzare cu amănuntul mai puţin rabatul comercial. Datele privitoare la preţurile la care se fac evalurările se preiau din contabilitate.
EVIDENŢĂ, consemnarea (înscrierea, înregistrarea pe un suport) într-o anumită ordine a fenomenelor social-economice, care se petrec Sntr-un anumit loc şi timp, cu scopul de a servi imediat sau în viitor unei activităţi practice de conducere şi gestiune sau de cercetare ştiinţifică din diferite domenii ale vieţii social-economice.
E.	se poate ţine în diferite forme, potrivit naturii fenomenului ce trebuie cunoscut şi a nevoilor care determină ţinerea evidenţei. In afară de caracterul informativ,
e.	asigurări controlul cantitativ valoric şi’calitativ asupra activităţii economice şi sociale. în economia socialistă, c. este organizată pe baza unui sistem unitar. E. analitică, —» şi contabilitate analitică. E. bugetară, ansamblul lucrărilor de reflectare a operaţiunilor contabile necesare în vederea executării bugetului de stat,, a bugetelor locale, a bugetelor de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor bugetare. E.b. reprezintă prezenţa şi mişcarea mijloacelor bugetare şi serveşte la urmărirea executării în bune condiţiuni a veniturilor şi cheltuielilor bugetare, asigură integritatea avutului obştesc şi, din acest puncL de vedere, disciplina bugetară. E.b. este organizată corespunzător sistemului bugetar. E. cadrelor întreprinderii, reflectarea şi urmărirea mişcării personalului unităţii socialiste (permanenţi şi temporari}, a desfacerii con-tracLului de muncă, a transferării lor de îa un loc de muncă la altul, numărul lucrătorilor grupaţi pe profesii, funcţii etc. Indicatorii acestei evidenţe servesc la calcularea şi urmărirea planului de muncă, a planului forţelor de muncă, a fondului de retribuire, a productivităţii muncii etc. E. contabilă, formă a sistemului de evidenţă economică, cu ajutorul căreia se oglindeşte, se urmăreşte şi se controlează complet, sistematic, neîntrerupt, documentat şi în expresie bănească şi uneori şi în expresie naturală, procesul planificat al reproducţiei lărgite şi baza sa economică, proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie. Spre deosebire de contabilitate, evidenţa contabilă constă numai în aplicaţiile contabilităţii destinate a servi cerinţelor sistemului evidenţei economice socialiste. Piaportul dintre evidenţa contabilă şi celelalte forme ale evidenţei economice este determinat de complexitatea şi destinaţia datelor pe care le deţine fiecare. Astfel, informaţiile din evidenţa operativă sînt preluate în mare măsură de evidenţa contabilă şi prelucrate în continuare. De aceea, evidenţa operativă este integrată de unii autori în evidenţa contabilă în
127
EVI
special cînd datele ei sînt valorificate dc evidenţa contabilă. Datele contabile sînt şi ele preluate şi prelucrate ca fenomen de masă de evidenţa statistică. 12. economică, sistem unitar de reflectare, de urmărire şi de control neîntrerupt şi sistematic, in indicatori cantitativi şi calitativi, a procesului reproducţiei lărgite şi a bazei materiale a acestui proces — proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie —, toate acestea in cadrul unităţilor socialiste şi, prin centralizare, pe ramuri ’şi pe întreaga economie naţională. Noţiunea de sistem unitar al c.e. implică existenţa unor părţi componente alo sistemului, părţi interdependente, prezentate sub anumite forme de evidenţă, caro se completează reciproc. Aceste forme sînt: evidenţa operativă, evidenţa conLabilă şi evidenţa statistică. Evidenţa contabilă şi sLaListică au caracterul de evidenţe numai ca forme ale sistemului de evidenţă economică. Ele nu se pot confunda cu contabilitatea şi nici cu sLatistica, acestea fiind discipline ştiinţifice, a căror aplicaţie in cadrul c.c. o formează evidenţa contabilă şi statistică. Fiecare din aceste forme foloseşte în aplicaţiile sale metode proprii de calculare şi de prezentare a datelor lor. E. operativă, formă a sistemului de evidenţă economică, cu ajutorul căreia se oglindesc, se urmăresc şi se controlează numai anumile părţi ale proceselor economice şi ale mijloacelor de producţie în cadrul unităţilor economice şi instituţiilor bugetare, în momentul şi, de regulă, la locul unde se desfăşoară procesul sau unde se află. mijlocul, folosind, pentru aceasta, etalonul corespunzător. Aro caracter operativ deoarece, aproape în toate cazurile, ea consemnează fenomenele chiar în momentul în care se produc, ceea ce face posibilă informarea imediată a organelor respective pentru conducerea operativă, adică rapid şi cu rezultate, imediat, a proceselor tehnice şi economice E.o. este organizată în dii'eriLelo sectoare de activitate ale unităţii socialiste (planificare, aprovizionare, producţie, desfacere ele.) şi nu într-unul singur, cum este organizată evidenţa contabilă centralizată.
E.o. nu constituie un sistem de evidenţă ca statistica şi contabilitatea; ea se organizează pe măsura necesităţilor şi numai pentru completarea datelor contabile cînd acestea nu sînt suficiente, penLru a satisface astfel cerinţele sistemului informaţional economic. E.o. generalizează numai dalele care privesc anumite feluri do operaţii sau de mijloace. Pentru perfecţionarea sistemului informaţional economic esle necesară simplificarea şi raţionalizarea evidenţei operative prin: reducerea datelor şi numărului documentelor Ia strictul necesar, lichidarea paralelismelor, adaptarea documentelor la cerinţele mecanizării lucrărilor de evidenţă. E.o. a fost si esLe încă şi astăzi numită greşit evidenţă tehnico-operativu. Ea este o evidenţa creată, în special, penLru necesităţi operative, caro apar, in toate sectoarele de activitate a tuturor felurilor de unităţi gestionare. Necesităţile tehnice nu apar decît în sectoarele de producţie materială. Casieria, desfacerea, aprovizionarea, financiarul unei unităţi gestionaro nu au nimic tehnic, ci numai necesităţi cu caracter operativ, operativitate care, în schimb, se găseşte şi în sectorul tehnic al producţiei, ii. operativă a aprovizionării cu mărfuri ţi materiale, ţinută direct de serviciul aprovizionării şi care serveşte la cunoaşterea modului cum sînt îndeplinite clauzele contracLelor economice; pe ea se sprijină decontarea. întreprinderii furnizoare, formularea pretenţiilor întreprinderii cumpărătoare faţă de furnizor, se realizează controlul intrării la timp a mărfurilor şi materialelor în’ întreprinderea cumpărătoare. Datele privind respectarea disciplinei contractuale sînt furnizate cu ajuLorul registrului de comenzi, a notei de recepţie şi constatare de diferenţe a registrului. „Evidenţa documentelor de primire a transporturilor. —*■ şi materiale.
E.	operativă a încasărilor şi plăţilor in numerar, —* şi contul casierului. E. operativ-contabilă (sau per sold), formă de evidenţă care transformă evidenţa operativă a depozitelor în evidenţa contabilă analitică a materialelor, produselor şi mărfurilor, realizînd astfel simplificarea lucrărilor de evidenţă. Formularele folosite în e.o.c. sint: fişa de magazie, situaţia centralizatoare a evidenţei materialelor, registrul de stocuri, formularele jurnalului. Prin aplicarea acestei evidenţe, fişele de mărfuri sau de materiale devin registrul principal de evidenţă analitică, iar contabilii
IÎXP
128
au posibilitatea să controleze zilnic exactitatea mişcării mărfurilor chiar în momentul prezentării de către gestionari a documentelor de intrare şi ieşire a materialelor sau mărfurilor. Avantajul acestei forme de evidenţă constă în aceea că măreşte productivitatea muncii contabililor, reduce consumul de imprimate şi, deci, şi a cheltuielilor. E. pontajuhii, -+ şi pontaj. E. primară, denumire dată documentaţiei primare pentru faptul că documentele primare servesc la consemnarea pentru prima oară a fenomenului şi in consecinţă ele au caracter de evidenţă primară. Normal, e.p. ar trebui considerată ca una din formele evidenţei economice, asimilînd-o pentru aceasta cu evidenţa operativă. E. statistică, —» şi evidenţa economică; statistică.
EXACTITATE, calitatea unui calcul al cărui rezultat este lipsit de eroare. Calitatea unei înregistrări, conversii, sortări, transmiteri de date etc. lipsită de eroare.
EXECUŢIE, înfăptuirea unei funcţii, a unei activităţi în cadrul funcţiei, a unei instrucţiuni de program de calcul etc. E. pas cu pas, mod de lucru al unui calculator electronic, caracterizat prin aceea că fiecare instrucţiune de program obiect este înfăptuită îa comanda unui semnal exterior. E. program, rularea programului de prelucrare a datelor în vederea efectuării unei rutine de calcul sau a ansamblului rutinelor de calcul privind întocmirea unei lucrări a sistemului informaţional financiar-contabil.
EXPEDIEREA INFORMAŢIEI., trimiterea la beneficiari a informaţiilor obţinute prin prelucrarea automată a datelor de către centrul de calcul. Trimiterea informaţiilor de către verigile inferioare, verigilor superioare in sistemul de raportare.
EXPERT, persoana care posedă într-o anumită specialitate o compeLenţâ deosebită şi care este numită de un organ de stat sau de părţilo interesate spre a fi consultată pentru a-şi da avizul în cazurile de neînţelegeri, precum şi în materie de organizare a unei întreprinderi sau instituţii. E. contabil, —» şi contabil expiri.
EXPERTIZĂ CONTABILĂ-JUDICIARĂ, lucrarea executată de una sau mai multe persoane competente — contabili-experţi — care, în urma unei însărcinări primite, cercetează modul cum sînt consemnate în documente şi in contabilitate anumite operaţii financiar-contabile, ţinînd seama de faptul că expertiza contabilă constituie una din funcţiunile importante ale contabilităţii, cu ajutorul căreia se reconstituie, pe baza datelor contabile, operaţiile financiar-contabile care formează obiectul cercetărilor şi al soluţionării lor legale de către instanţele de judecată sau de arbitrajul de stat. O particularitate a acestor expertize o constituie pluralitatea obiectului ei. în efectuarea e.c.-j. se parcurg mai multe etape, ca: numirea experţilor contabili, stabilirea şi examinarea obiectului expertizei contabile, examinarea materialului supus expertizei, întocmirea raportului de expertiză, verificarea raportului de expertiză şi se folosesc mai multe procedee specifice acestor expertize şi anume: folosirea documentelor, a datelor contabile, a diferitelor materiale cercetate şi mai înainte prin revizii, control, verificări şi expertize anterioare, martori, declaraţiile-părţilor din proces etc. Expertiza judiciară are loc, de regulă, în cursul unui litigiu sau proces în stare de judecată, pentru a cărui rezolvare sînt necesare lămuririle specialistului contabil-expert care trebuie să stabilească, în principal volumul pagubelor aduse avutului obştesc şi realitatea învinuirilor ce se aduc inculpaţilor. în capitalism, e.c.-j. este folosită pentru apărarea proprietăţii privat-capitaliste şi a intereselor claselor exploatatoare, fără insă a se ocupa de dezvăluirea secretului comercial sau a mijloacelor folosite pentru frustrarea oamenilor muncii etc. Astfel, în capitalism se folosesc: expertize administrative, care au caracter de expertize oficiale ordonate de unele ministere pentru stabilirea preţurilor oficiale: expertize judiciare, care pot Ii: civile, avînd ca obiect cercetarea.
120
EXP
unor operaţii patrimoniale cu caracter civil. Ele pot !'i orJonale rle justiţie, îrt urma cererii părţilor interesate, sau direct de către instanţa de judecată; expertize judiciare comerciale, ordonate de justiţie sau la cererea părţilor pentru operaţii cu caracter comercial; expertize judiciare penale ordonate direct du justiţie pentru stabilirea unor fapte prevăzute de codul penal burghez. O altă caLegorie de expertize contabile esle aceea a expertizelor fiscale, ordonate in capitalism de către comisiile fiscale de impuneri^ sau de către orcanele judiciare în cazurile de contestaţii (apel, recurs etc.). în socialism, e.c.-j. este un instrument eficace care contribuie la apărarea integrităţii avutului obştesc şi la întărirea legalităţii socialiste.
EXPLORAREA UNUI FIŞIER, examinarea secvenţială, înregistrare cu înregistrare, articol cu articol a unui fişier de date în scopul găsirii unui articol căutat, a unei erori de înregistrare, de perforare a cartelei sau de calcul etc.
EXPLOZIA, operaţia de scindare a unui fişier în două sau mai multe fişiere, funcţie de numărul criteriilor de regrupare a datelor folosite. E. dc informaţii, creşterea exponenţială a cantităţii de informaţie ca urmare a utilizării calculatoarelor electronice pentru prelucrarea datelor, a prelucrării unui volum mic de date de intrare şi obţinerii uimi volum mare de informaţii de ieşire.
EXPRESIE, ansamblu de variabile sau constante şi operatori, constituit dupu anumite reguli.
EXTRACONTABIL, datele (informaţiile) obţinute pe o alia cale şi din alte surse decit din registrele de contabilitate. Astfel, informaţiile economice se pot obţine şi din alte surse decit din contabilitate şi anume: din documentele primare, din evidenţa operativă, din statistică, planificare etc. De asemenea, inventarul efectuat după realităţi este o sursă cxlraconLabilă.
EXTRAGERE, operaţie de alegere dintr-o mulţime de elemente (articole, înregistrări alo unui fişier) o submulţime care le include pe toate cele ce satisfac un anumit criteriu. E. din labei, operaţie prin care se obţine o valoare dintr-un tabel de valori.
EXTRAGEREA DATELOR, transferul de date rezultate de pe urma prelucrării din memoria internă a calculatorului electronic la un dispozitiv de memorie externă sau la imprimantă.
EXTRAS, act în care sînt repruduse părţile importante dintr-un document; material informativ, obţinut dintr-un ansamblu de date. E. <lc cont. 1. Situaţia unui cont aşa cum esle reflectată în contul original din care au fost luate dalele. 2. Act care conţine copia fidelă a operaţiunilor efectuate într-un cont, într-un registru intr-u perioadă de timp dată. E, de c. se întocmeşte lunar, trimestrial şi anual, reflectind fidel încasările şi plăţile conLului pe perioada de timp respectivă. E. tlin jurnalul de bord, document eliberat de comandantul navei şi, in unele cazuri, certificat de o autoritate portuară sau de un birou de notariat, in care sînt reproduse operaţiile înregistrate în jurnalul de bord al navei pe o anumită perioadă de Limp, în cazid cînd a survenit un eveniment ce se cere a fi probat (de exemplu, în asigurări de bunuri, ale navei etc.
EZITARE ÎN PRELUCRAREA DATELOR, moment de suspensie a unei succesiuni de operaţii într-un program de prelucrare a datelor, în scopul de a efectua o altă operaţie sau toate operaţiile unei alte succesiuni de operaţii.
F
FACTOR, uimi din cei doi operanzi ai operaţiei aritmetice de înmulţire sau împărţire. F. de blocare, in prelucrarea automată a datelor reprezintă numărul înregistrărilor logice incluse in bloc. —*■ şi bloc; înregistrare logică; înregistrare fizică. t\ de scald, coeficient egal cu puterea lui 10.
FACTORUL, produsul tuturor numerelor naturale de la 1 la n. Se notează: n! exemplu: 5! = 1 . 2 . 3 . 4 . 5 = 120.
FACTOKYl\{i, termen de origine engleză utilizat pentru a desemna un tip de serviciu complex de natură financiara şi contabilă pe care o societate comercială îl efecLuează alteia. Societatea de f. cumpără toate drepturile întreprinderii cu care a încheiat contractul de f. ivzultaLe din desfacerea produselor, urtnînd a încasa contravaloarea de la clienţii întreprinderii, ţine contabilitatea detaliată a contului „Clienţi'1, al întreprinderii furnizoare, dă indicaţii privitoare la modul de organizare a serviciilor de contabilitate, financiar şi comercial al întreprinderii respective. Lie asemenea, fixează volumul maxim al creditului pe c.are-1 poate acorda întreprinderea şi pentru care îşi asunul întreaga răspundere. SocieLăţile î. şi-au găsit o largă aplicaţie în S.U.A., Franţa etc. Avantajele acestor societăţi constau în aceea că fac posibilă asigurarea unor mai mari libertăţi conducătorilor de întreprinderi de a se ocupa de alte probleme mai importante, contabilitatea, finanţele etc. răminind în sarcina acestor socieLăţi.
FACTURĂ, document comercial justificativ, întocmit de serviciul vmzări al unei întreprinderi industriale sau comerciale cu indicarea exactă a cantităţii, calităţii, felului, a preţurilor de vinzare şi a sumelor de încasaL pentru mărfurile vindute, lucrările executate sau serviciile prestate, a conţinutului fiecărui colet, taxele şi spezele ce se suportă de cumpărător, a datei livrării. F. serveşte ca: act justificativ al operaţiei de vînzare-cumpărare atît pentru vînzător, cit şi pentru cumpărător, ca act de proprietate asupra mărfurilor cumpărate; ca act de ieşire .şi de însoţire a mărfurilor in circulaţia lor de la vînzător la cumpărător; ca document de decontare a sumei facturate în cadrul operaţiilor de încasări şi plăţi prin bancă; ca document justificativ al înregistrărilor contabile atît în contabilitatea întreprinderii furnizoare, ciL şi în aceea a întreprinderii cmnpărăLoare.
FACTURA PKO FORMA se emite cu anticipaţie de vînzător şi, pe baza ei, cumpărătorul poale întreprinde demersuri în ţara sa pentru a obţine licenţe de import, credit etc.
FALSIFICAREA BILANŢULUI, —*■ şi bilanţ; delict de bilanţ.
131
FAM
FAMILIE DE CALCULATOARE ELECTRONICE, un număr de calculatoare electronice avînd comune: principiile de construcţie, programare şi exploatare. Ceea ce particularizează fiecare calculator din familie este capacitatea de memorie. —► şi Calculator electronic de faclurat-contabilizcl Felix FC 32, 90, 128.
FAŢA CARTELEI PERFORATE, una dinLrc suprafeţele cartelei pe care sint imprimate rîndurile şi coloanele.
FAZĂ a procesului de producţie, parte distinctă din desfăşurarea unui proces de producţie în care materia primă suportă o transformare completă, care poate fi cu uşurinţă delimitată în spaţiu spre a i se afecta direct o parte din cheltuielile pe care le ocazionează.
FERITĂ, substanţă feromagnetică posedînd două sLări stabile: maguetizată şi nemagnetizată. Este utilizată în fabricarea torurilor (inelelor) constituind biţii memoriei centrale a calculatorului electronic.
FERMA AGRICOLĂ DE PRODUCŢIE, veriga de bază în structura organizatorică a întreprinderilor agricole de stat’ şi a cooperativelor agricole de producţie. în funcţie de posibilităţile exisLente de concentrare şi de specializare a producţiei f. sint organizate pe cele două sectoare de activitate; ca ferme specializate pe sectorul vegetal şi animal (specializate în producţii cerealiere, horticole sau zootehnice, vaci pentru lapte, pentru îngrăşat etc.). Activitatea acestor ferme este organizată pe principiul gestiunii economice.
FIABILITATE (fr. fiabiliLo sau eng. fiability), calitatea ce se poate acorda unei maşini de calcul în ce priveşte funcţionarea ei normală; siguranţa în funcţionarea unei maşini de calcul sau a unui sistem informatic. Ea este caracterizată prin timpul mediu între două pene şi timpul mediu de reparaţii în caz de pană.
FINANŢĂRI PENTRU ALTE DESTINAŢII; FINANŢĂRI PENTRU: PREGĂTIREA CADRELOR, FINANŢĂRI PENTRU PREMIEREA UNITĂŢILOR EVIDENŢIATE PE RAMURI. FINANŢĂRI PRIVIND ALOCAŢIILE PENTRU COPII iac parte din categoria alte finanţări, a căror contabilitate se realizează cu ajutorul contului sintetic „Alte fonduri", cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea unităţilor economice desfăşurat pe analiticele menţionate mai sus. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea altor fonduri cu destinaţie specială. Se creditează prin debitul contului „Cont curent" cu sumele reprezentînd finanţările menţionate şi se debitează prin creditul contului „Cont curent" cu sumele reprezentînd’ fondurile folosite.
FLRELE DE AŞTEPTARE, procedeu al cercetării operaţionale cu ajutorul căruia se măsoară ei'ecLul pe care l-ar produce asupra nivelului producţiei, a inventarului şi asupra termenelor de livrare, adoptarea unei variaţii a liniei de urmat în activitatea întreprinderii. Procedeul este cunoscut sub numele dc „Teoria firelor de aşteptare". Fenomenele supuse acestui procedeu se caracterizează, in genere, prin: sosirile unităţilor la intervale de timp regulate sau neregulate la un puncL dat, denumit centru de servire. Exemplu, sosirile camioanelor la o staţie de încărcare, intrările clienţilor într-un magazin etc.; unul sau mai multe canale de servire sau staţii (drum, ghişeu, vînzător etc.) reunite într-un centru de servire.Pentru a l'i servite, unităţile trebuie să aştepte ca o staţie să devină disponibilă.
PIŞ
132
FIŞA, foaie de hîrlie sau bucala de carton în cari; sc înscriu dale cu caracter personal, economic, ţliinţ.iiio etc. intr-o anumită oriline conform modelului de organizare a rubricilor, necesari; in procesul gestiunii sau al conducerii. P. colectoare de retribuţii, formular în care se grupează retribuţiile pe unitate de produs 111 vederea includerii lor in co»l. Fişa s<* întocmeşte pentru fiecare produs sau comandă in parte. —* şi fifti individualii de retribuţii. F. comunicare, —^ şi metoda normativă. F. de încadrare, formularul întocmit cu ocazia încadrării unei persoane intr-o unitate socialistă şi care trebuie apoi vizată de serviciul de protecţie a muncii. După ce se vizează şi de serviciul speciai iu ce priveşte situaţia militară, fişa se vizează de serviciul personalului şi organul de sindicat, pentru ca apoi să se întocmească dosarul personal al lucrătorului şi să se facă înscrierea in registrul de personal al unităţii socialiste. F. de calcul a normelor de consum, —* şi economie de mijloace de producţie Voi. I, F. de cont analitic pentru valori materiale serveşte la ţinerea evidenţei analii ii e pe soriimenle a valorilor materiale. Se întocmeşte pe baza docilnienlelnr primite de la compartimentele: aprovizionare, producţie, desfacere şi depozit. F. de evidentă a aprovizionărilor, -+ şi evidenţa operativă a aprovizionării. F. de evidenţă a ciştigurilor, întocmită de ci;inpariimenU:l „calculul retribuţiilor11, pentru evidenţa timpului lucrai şi a timpului nelui-raf de fiecare lucrător pentru stabilirea retribuţiei, indemnizaţiei de conducere, do concedii, a premiilor şi alocaţiilor pentru copii, stabilirea reţinerilor din retribuţii ele. F. de evidenţă a formularelor cu regim special, —» şi documente cit regim special. F. de evidenţă a materialelor pe locuri de consum se întocmeşte 111 unităţile bugetare pentru evidenţa stocurilor de valori materiale şi pentru mişcarea acestora in depozitul central şi pe fiecare loc de consum. F. de evidentă individuală a muncii şi a retribuţiei, folosită în cooperativele agricole de producţie în care se consemnează, pe baza fişei de pontaj, volumul fizic al lucrărilor executate, grupate pe forme de retribuire şi in cadrul lor pe culturi, şi categorii de animale. Pe baza datelor din această fişă se determină chenzinal cheltuielile cil retribuţia F. de inventar, —> şi fişa mijlocului fix. F. de itinerar şi fişa de însoţire. F. de însoţire, iu care se înscriu clateie privind pontajul orelor lucrate efectiv şi retribuţiile cuvenite muncitorilor, in procesul tehnologic îndeplineşte rolul de buletin de identitate al lotului de piese pe care-i însoţeşte, de la prima piuă la ultima operaţie. Din această cauză, ea se mai numeşte şi fişa de itinerar sau de marşrut. De regulă, lişa se emite de serviciul de pregătire a lucrului, pe baza fişei tehnologice (la întreprinderile constructoare de maşini}. între altele, in fişă se menţionează timpul programat pentru executarea fiecărei operaţii tehnologice, utilajul folosit pentru executarea lucrării şi produsele bune şi rebutate obţinute. F. de întreruperi, —► şi pierderi din întreruperi. F. de magazie se foloseşte la depozit, cu ajutorul ei se ţine evidenţa analiLieă a materialelor intrate, ieşite, a stocului maxim şi minim; fişele sînt aranjate 111 casete după diferite criterii: în ordinea alfabetică sau a numerelor din nomenclatorul de materiale, pe conturi de materiale şi pe subgrupele acestora. înregistrările în f.in. se fac zilnic, pentru materialele intrate şi recepţionate, pe baza facturilor şi a notelor de recepţie, iar pentru materialele ieşite din depozit, pe baza bonurilor de consum sau a fişelor limită de materiale. Pe măsura înregistrării se stabileşte stocul rămas, pentru ca, prin compararea lui cu stocul maxim şi minim normat, să se vadă dacă nu s-au depăşit aceste limite şi, deci, să se anunţe organele de decizie ale întreprinderii pentru a lua din timp măsurile necesare lie pentru completarea stocurilor de materiale, fie pentru lichidarea supranormativelor de materiale. în ce priveşte înregistrarea materialelor restituite, acestea se înscriu în roşu sau în negru, dar în chenar, afară de cazul cînd se folosesc fişe limită de materiale. în cazul cind se foloseşte evidenţa operutiv-contabilă, fişele de magazie se sortează pe inţrări şi ieşiri, după care documentele primare înregistrate în aceste fişe se trec zilnic sau săplămînal intr-un borderou de predare a documentelor separat pe intrări şi /eşiri, desfăşurat pe zile, pe conturi sintetice, pe grupe şi pe feluri de materiale.
133
în zilele stabilite, delegatul contabilităţii materialelor verifică înrepristi'ărilti făcute de gestionarul depozitului în fişele de magazie, pe baza documentelor de intrare şi de ieşire a materialelor înscrise în borderou) respectiv. După aceea stabileşte soldul scriptic şi-l confruntă cu cei real. Semnează fişele pe care trece preţul planificat şi calculează valoarea materialelor inLrate şi ieşite, după care face totalul sumelor pe grupe, subgrupe şi conturi sintetice, iar totalul se inscrie şi pe borderou] de predare a documentelor. Pentru necesităţile întocmirii balanţei legăturilor dintre ramuri, unităţile economice completează S. dc m. cu menţiunile necesare acestei balanţe. Evidenta analitică a materialelor se ţine cu ajuLorul situaţiei cenLivilizaLe de materiale. —* şi situaţia centralizatoare da materiale. F. de marşrut, —> şi fişa de însoţire. I1. de modificare a normelor de consum. —> şi metoda normativă. F. de planificare, —* şi producţie globală. F. de ponlaj, document primar folosit de cooperativele agricole de producţie, care serveşte ca sursă principală de informaţie privind volumul de muncă prestată; de asemenea, cuprinde informaţii cantitative şi valorice necesare determinării cheltuielilor cu retribuirea după muncă. In aceste fişe se consemnează volumul lucrărilor pe culturi, specii şi categorii de animale, efectuate de formaţiile de lucru şi cooperatori zilnic sau pe măsura terminării lucrărilor. F. de protecţie a muncii, —> şi fişa de încadrare. F. dc urmărire a realizării normelor de consum. F. limită de materiale se întocmeşte dr serviciul planificării sau al lansării producţiei pentru a servi la eliberarea zilnică a aceloraşi feluri de materiale pentru o comandă, un produs sau o lucrare, l'e baza cantităţilor înscrise în fişă, & se elibera zilnic, gestionarul predă seri,iei respective materialul şi înscrie în fişă cantitatea eliberată. ALit gestionarul, cît şi primilorul (delegatul secţiei) semnează in coloana respectivă pentru predare şi, respectiv, penLru primire de materiale. Dacă pînă In sfîrşilul lunii nu s-a ridicat, in întregime cantitatea de materiale planificală şi dacă comanda este încă în curs de executare, fişa se închide pentru cantitatea liberată, iar restul se reportează pe fişa limită emisă pentru luna următoare. în cursul lunii nu se face nici p înregistrare ronLabilă. Numai Ia şfîrşitul lunii, cînd se închide fişa, se face înregistrarea pentru materialele inLrate M'ecliv în producţie. înlocuirea unui material cu mi altul nu so poale face decît cu aprobarea inginerului şef sau a- tehnologului şef, care trebuie să facă menţiune pe fişă, indicînd materialul care se înlocuieşte şi materialul cu care se tace înlocuirea. Eliberarea materialelor pesLe limită se face numai cu aprobarea conducerii întreprinderii şi cu viza de control a contabilului şef. F. i. de in. serveşte ca: cerere de materiale pentru producţie; document justificativ al eliberării de materiale din depozit; document informativ al consumurilor de, niy.leria.le planificate şi al celor efectiv consumate; document cu ajutorul căruia se determină economiile sau depăşirile de materiale consumate. Această fişă înlocuieşte bonurile de materiale; calcularea preţului mediu nu se mai face’zilnic, ci o dată pe lună; nu se mai folosesc notele de restituire, hitmeîl depozitul se scade' nmnai cu cantilăţile efectiv consumate. Se înlesneşte controlul preventiv şi operativ în ce priveşte respectarea normelor de consum in cursul lunii, F. mijlocului fix se întocmeşte într-un singur exemplar de către compartimentul financiar -contabil în colaborare cu serviciul mecanicului şef şi care serveşte ia ţinerea contabilităţii analitice a mijloacelor fixe. Completarea i'.m.î. se face cu. ocazia punerii în funcţie sau a recepţionării mijlocului fix intrat in întreprindere. în fişă se înregistrează şi modificarea valorii mijlocului fix ca urmare a revaluării legale sau-a casării iui, transferării la alte întreprinderi sau de la alte întreprinderi, investiţiile care măresc valoarea mijlocului fix respectiv. Pentru ficearo mijloc fix înscris în fişă se indică şi numărul dc invenLar. La mijloacele fixe colective se înscrie numărul'bucăţilor şi se menţionează numărul de inventar. -» .şi mijloace fixe; număr de inventar. F. nominală se întocmeşte de căLre gestionarul care eliberează obiecte de inventar de mică valoare sau de scurtă durată, echipament de protecţie sau alte mijloace fixe lucrătorilor în folosinţă penLru o perioadă îndelungată.
FIŞ
134
F. obiectelor de inventar in folosinţă se întocmeşte şi se l ine de magazioner pentru evidenţa acestor obiecte, F. personală de absenţe, —* şi pontaj. F. sintetică şah, formular contabil, întocmit pe baza documentelor justificative şi a notelor de contabilitate. Serveşte la înregistrarea cronologic;! a operaţiilor economico şi la stabilirea rulajului lunar al înregistrărilor la unităţile socialiste care aplică forma de înregistrare „maestru-şaii"'. F. specimenelor de semnături, document întocmit de compartimentul financiar-contabil al întreprinderii prin care se comunică unităţii bancare care o deserveşte, specimenele de semnături ale persoanelor autorizate să dispună de sumele din conturile de decontare de la bancă. Pe acest document se pune şi amprenta .ştampilei întreprinderii. F. tehnologică, în care se înscriu operaţiile tehnologice pe fiecare reper şi se indică: utilajul necesar, regimul de lucru, echipa care serveşte locul de muncă, timpul normat, materialele necesare, piesele din care se compune ansamblul, numărul de ore de lucru calculate pentru o unitate de produs şi valoarea manoperei. —* şi producţie globală netă. Voi. I.
FIŞIER (in contabilitate), constă dinLr-un set de înregistrări de acelaşi tip sau de tipuri asemănătoare, care se păstrează în sertarul unui fişet (caselasau dulapul special 111 rare se păstrează fişele). Fişierele se compun astfel din mai multe înregistrări, adică dintr-un grup de înregistrări corelate. O înregistrare reprezintă
o	diviziune logică a (. In practică se folosesc două tipuri de f.: principale şi de tranzacţie. FIŞlEPi. (in prelucrarea automată a datelor), un ansamblu (mulţime) de date’ omogene, grupate după un anume criteriu. De exemplu: fişierul de date referitoare la intrarea materialelor; fişierul de date referitoare la mijloace fixe etc.
F.	actualizai, al cărui conţinut de date este ţinut la zi, adică au fost eliminate datele care s-au învechit şi deci nu mai au valabilitate, introdueîndu-se în locul lor date noi, in vigoare, adăugate elemente noi de date. De exemplu, (. preţurilor.
F.	auxiliar conţine date care nu sini strict necesare, dar care, prelucrate împreună cu datele î. principal, permit să se obţină unele informaţii care să completeze sistemul informaţional. F. consolidat, care reuneşte cîmpurile de date sau elemente de date cunoscute sau ce se au in vedere şi care au legătură strîrisă între ele pentru a caracteriza complex un fenomen, un proces etc. U11 f.c. permite echipei de proiectare să aibă în vedere relaţiile de proiectare intre toate părţile componente ale sistemului, înlocuirea unor fişiere independente, în diverse compartimente.
F.	cu adresare directă, acel fişier in care adresa se obţine prin transformarea directă a cheii. Formă de organizare a fişierelor cind numărul înregistrărilor este relativ mic, înregistrările sînt de lungime fixă, cheile sînt numerice şi cu o distribuţie valorică uniformă, adică fără goluri in secvenţa cheilor. Prezintă avantajul accesului rapid la înregistrări. în cazul unei distribuţii valorice neuniforme a cheilor, se vor pierde zone multe de memorie rezervate pentru toate cheile posibile. F. cu. adresare indirecta, acel fişier în care adresa se identifică printr-o funcţie oarecare a cheii, funcţia do randomizare care îndeplineşte condiţiile de alocare fiecărei înregistrări o ' adresă; permite alocarea aceleiaşi adrese la un număr maxim de înregistrări plasabile intr-o zonă adresabilă fizic şi asociază o altă adresă înregistrărilor care nu mai au loc in zona de adresă iniţială. F. cit organizare aleatoare, o colecţie (ansamblu) de înregistrări cărora li se asociază cîte două elemente de identificare: adresa zonei fizice a suportului de memorie unde se depune înregistrarea şi cheia înregistrării. F. de date constante permanente, alo cărui date au ca durată de Valabilitate o perioadă de timp mai îndelungată. De exemplu, unele date ale personalului unităţii economice ea: data naşterii, sexul, data încadrării in cimpul muncii sau valoarea iniţială a mijlocului fix, parametrii tehnici de exploatare a mijlocului fix, normele de amortizare etc. Date cu caracter relativ constant care au o durată de valabilitate uneori mai mare, ca de exemplu: funcţia, retribuţia tarifară do încadrare, preţul de facturare a materialelor, norme de consum de' materiale şi manoperă pe unitatea de produs. F. de dale intermediare sau de
135
FIU
legătură, ale cărui date sint cumulate pe parcurs ca rezultat al calculelor preliminară care se cumulează pînă la sfirşitul perioadei de raportare. De exemplu, pentru calculul retribuţiei cuvenite unui muncilor pe o lună se vor folosi ca date intermediare veniturile realitate zilnic, F. de date variabile, ale cărui date au durată de valabilitate numai in perioada curentă de raportare. De exemplu, cantitatea de produse bune de plată decontată zilnic de un lucrător, timpul cfectiv prestat pentru executarea unei operaţii tehnologice in decursul unei perioade de timp etc. F. de detaliu, ale cărui date descriu amănunţit obiecLele luate în evidenţă. Fişier care întregeşte conţinutul unui alt fişier. F. de ieşire, ale cărui date au rezultat din prelucrarea datelor de intrare. F. de intrare, ale cărui date intră in prelucrare în vederea obţinerii informaţiilor dorite. Un f. <lc i. poate ii folosit pentru întocmirea succesivă a mai multor lucrări ale sistemului informaţional, financiar-contabil singur sau în combinaţie cu alte fişiere. F. independent, constituit, pentru anumite lucrări ale sistemului informaţional. De exemplu, în cazul evidenţei materialelor pot fi f.i. numai pentru intrări de materiale sau numai pentru ieşiri de materiale. F. integrat, ale cărui date sînt organizate pe baza legăturilur logice intrinseci ale acesLora şi nu în funcţie de diferite aplicaţii penLru care sînt organizate.!1', monorolum, ale cărui date sînt transpuse pe o singură unitate de suport Lehnic. De exemplu, pe o rolă de bandă magnetică, pe un pachet de discuri. F, midii indexate, fişiere care pot fi explorate după mai multe chei, organizate sub l'orma de liste multiindexate, po suporturi do date cu acces direct. F. mullivoliim, alo cărui dale sînt transpuse po mai muILe unităţi de suport tehnic. De exemplu, pe mai multe unităţi de benzi magnetice (role) sau pe mai multe pachete de discuri. F. partiţie, fişier făcind parte din colecţia fişierul partiţionat. F. partiţionat, colecţie de fişiere organizate secvenţial, identificabile prin acelaşi nume. Se poate realiza numai pe suporturi vie date eu acces direct. Accesul este aleaLor pentru identificarea partiţiei şi secvenţial în cadrul partiţiei: F. permanent. —> şi fişier dc date constante. F. principal eonline înregistrările cele mai reccnLe şi cele mai exacte pentru fiecare cont sau articol care esLe subieclul unui ciclu de prelucrare a dalelor; F. tranzacţiilor conţine modificările ce trebuie operate în fişierul principal. In prelucrarea automată a dalelor, f. esle un ansamblu organizai de date omogene, cu un cadru bine delimiLal la anumite obiecLe sau fenomene luate în evidenţă, transpus pe un suport înlr-o ordine uşor accesibilă la prelucrare. Colecţie de înregistrări de dale care au cel puţin un element, comun. Un fişier esle identificaL printr-un nume de fişier. De exemplu, f. privind datele personalului unităţii economice; f. privind gestiunea materialelor ele. în prelucrarea automată a dalelor, pentru rezolvarea unei probleme se folosesc cel puţin: un f. penLru inLrare şi unul pentru ieşire. în calculele complexe pot interveni f. intermediare, aşa-numitele f. de lucru, care servesc la memorarea temporară a unor rezultale intermediare, dar care nu mai prezintă intens la terminarea prelucrării. —► şi fişier de date constante: variabile, intermediare.
FLUX INFORMAŢIONAL ECONOMIA, ansamblul informaţiilor care circulă pe verticală, orizontală şi oblic 111 cadrul unei unitf.ti economice, respectiv de la conducerea întreprinderii lu verigile organizatorice subordonate şi invers, între verigile organizatorice (secţii, ateliere, servicii, birouri) sau între conducere şi locurile de muncă şi invers. F.i.c. poate fi: descendent, cînd se referă la informaţiile care circulă de la organele de comandă la cele comandate; invers este cel ascendent; intern, se referă la informaţiile care circulă numai în interiorul întreprinderii şi extern se referă la informaţiile care circulă în afara întreprinderii, la organul ierarhic superior sau la alte unităţi cu care întreprinderea are relaţii. F.i.e. este considerat raţional cînd are asigurat un debit de informaţii strict determinat din punct de vedere cantitativ şi calitativ şi o circulaţie neîntreruptă, ritmică şi rapidă a informaţiilor. Debitul fluxului de informaţii depinde de o serie de factori obiectivi ca: mărimea întreprinderii, modul dc organizare şi diviziunea muncii, specificul procesului de
FON
136
producţie, numărul felurilor du materialo caro se folosesc. în procesul do producţie, numărul produselor care se fabrică etc. şi factori subiectivi: gradul de pregătire şi de răspundere a cadrelor etc. Un debit, al fluxului do informaţii insuficient poate produce dificultăţi în fundamentarea deciziilor, iar unul exagerat atrage un volum sporit de muncă şi un cosi, ridicat. Debitul optim al i.i. se stabileşte în funcţie de cerinţele reale ale conducerii întreprinderii privind fundamentarea deciziilor şi evidenţa mijloacelor, surselor şi proceselor economice.
FOAIE COLECTIVĂ DE PREZENŢĂ, situaţie care se întocmeşte po fiecare loc de muncă şi în care se specifică prezenţa zilnică la lucru şi absenţele pe fiecare muncitor şi funcţionar. în unele întreprinderi această f. a înlocuit fişa personală de absenţe.
FOAIE DE MUTAŢIE, întocmită de şeful de brigada animaliera a I.A.S., penLru înregistrarea animalelor trecute dintr-o categorie di; virată înlr-alta.
FOAIE DE PARCURS, întocmită pentru transportul mărfurilor cu mijloace de transport auto. F. de p. serveşte: ca document doveditor al preluării de către întreprinderea de transport a mărfurilor pentru a fi transportate la destinaţia stabilită; ca document de transport care însoţeşte mărfurile în timpul transportului; ca document contrtbil-financiar care dovedeşte achitarea taxelor de transport.
FOîfD, —- şi voi. I. F. de jionsii şi asigurări sociale, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea C.A.P. Cu ajutorul’acestui cont se coiitabiiizează fonduriie în bani alocate pentru pensii şi asigurări sociale membrilor cooperatori şi personalului încadrat cu contract, de muncă. Contul î. de p. şi n.s. se creditează prin debitul contului „Alocări pentru fond de retribuire, fond de pensii şi asigurări sociale11, în cursul anului cu sumele alocate pentru formarea fondului iar la sfîrşitul anului cu diferenţa în plus (în negru) sau în minus (in roşu) dintre mărimea efectivă stabilită la sfîrşitul anului şi cea alocată in cursul anului. Contul ?. de p. şi a.s. se debitează prin creditul contului „Decontări intre cooperative şi Casa de pensii şi asigurări sociale", în cursul anului cu sumele reprezentind obligaţia de plată faţă de casa de pensii şi asigurări sociale, iar la sfîrşitul anului cu diferenţele iu plus (in negru) sau în minus (în roşu) privind obligaţia menţionată. Soldul contului f. de p. şi a.s. poate 1'i creditor reprezentind la un moment dat valoarea obligaţiei de a deconta Casei du pensii şi asigurări sociale sumele alocate pentru pensii şi asigurări sociale. F. de premiere, cont de pasiv, care serveşte la înregistrarea constituirii lui din beneficiile realizate la limita planului si peste plan (la unităţile planificate cu beneficii), din subvenţii şi din economiile realizate la subvenţii (la unităţile cu pierderi), precum şi din încasări din fondul de rezervă al centralei. Se creditează la constituirea fondului şi se debitează cu suinele cheltuite pentru premierea lucrătorilor unităţii respective. Soldul creditor al contului reprezintă fonduri de premiere neconsumate.
F.	de retribuţie, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea C.A.P. Cu ajutorul acestui cont se contabilizează fondurile în natură şi în bani constituite pentru plata retribuţiei. Contul f. de r. se creditează prin debitul „Contului Alocării pentru fondul de reLribuire“, in cursul anului pe măsura constituirii fondului pentru retribuirea membrilor cooperatori şi personalului încadrat cu contract de muncă, iar la sfîrşitul anului cu diferenţele in plus sau in minus (in negru sau roşu) faţă do fondul efectiv, precum şi cu diferenţele în plus şan minus (în negru sau roşu) dintre preţul mediu de realizare planificat şi cel de realizare efectiv al produselor alocate în cursul anului pentru fondul de retribuire in natură. Contul f. de r. se debitează în cursul anului prin creditul conturilor: „Decontări cu cooperatorii", cu avansurile acordate cooperatorilor; „Decontări cu personalul" cu retribuţiile plătite personalului încadrat cu contract de muncă; „Decontări cu bugetul statului" cu sumele reprozentînd
137
FON
impoziLul daLorat bugetului statului; „Decontări privind asigurările sociale", cu sumele reprezentînd contribuţiile privind asigurările sociale, iar la slîrşiLul anului tot prin creditul conLurilor menţionate cu sumele reprezentînd diferenţele în plus {în negru) sau diferenţele în minus (în roşu). ConLul î. de r. poaLe avea sold credilor reprezenLînd valoarea fondului constituit existent la un moment dat. ConLul f. de r. se desfăşoară pe analilicile „Fond de reLribuire in natură11 şi „Fond de retribuire în bani". Fond de retribuire Voi. I. F. dc rezervă pentru producţie şi retribuţie, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea C.A.P. Cu ajutorul acestui cont se contabilizează 2% din beneficiile realizate de C.A.P. care se constituie ca rezervă de producţie, de produse şi mijloace băneşti pentru anii cînd producţia obţinută va fi nesatisfâcăLoare din motive de calamităţi naturale. Contul f. de r. pentru p. şi r. ae creditează prin debitul contului „Repartizarea beneficiilor" cu sumele reprezen-tînd mărimea rondului constituit şi se creditează prin debiLul conturilor: „Cheltuielile producţiei de bază“ cu suma reprezentînd valoarea seminţelor şi furajelor folosite din fondul do rezervă; „Decontări cu cooperatorii", cu suma reprezentînd valoarea produselor şi a banilor cuvenita membrilor cooperatori în condiţiile de calamităţi naturale. ConLul poate avea sold creditor reprezentind la un moment dat mărimea fondului de rezervă neconsumat. F. pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducerea progresului tehnic, cont de pasiv, funcţionează in •conLabiliLalea centralelor industriale. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea î. pentru e.ş.d.t. şi i.p.t., constituit, folosit şi rămas nefolosit. Se crediLează prin debiLul conLului Disponibil la bancă din fondul penLru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inLroducerea progresului tehnic la constituirea fondului. Se debitează prin creditul contului „Disponibil la bancă din fond penLru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducerea progresului tehnic" la utilizarea fondului. i1’. pentru participarea oamenilor muncii la beneficii, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea întreprinderilor. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea î. pentru p.o.m. la b. constituit anual pe baza rezultatelor economice ale anului anterior: cota din beneficiile realizate în cadrul planului, o parte din beneficiile peste plan obţinute prin reducerea cheltuielilor de producţie, o cotă din beneficiile peste plan obţinute ca urmare a depăşirii producţiei fizice, cota din beneficiile peste plan obţinute po alte căi, cota din beneficiile peste plan obţinute prin depăşirea exportului, precum şi a L pentru p.o.m. la 1). distribuit 85% pentru întregul personal muncitor al întreprinderii, 5% celor care au adus contribuţii deosebite la obţinerea de beneficii peste plan, 5% pentru acoperirea costului excursiilor, 5% pentru ■completarea fondului pentru acţiuni sociale. Se creditează prin debitul contului Beneficii şi pierderi şi so debitează prin creditul conturilor „Decontări cu personalul" şi „Fond pentru acţiuni sociale". F. pentru participări externe, cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ţine, la întreprinderile de comerţ exterior, evidenţa fondului cu •care aceste întreprinderi participă la finanţarea activităţii societăţilor mixte din străinătate. ConLabiliLalea analitică a acestui fond se ţine pe socielăţi mixte. în •creditul acestui cont se înregistrează fondul de participare constituit, iar în debit, sumele utilizate potrivit dispoziţiilor legale. Soldul acestui cont reprezintă fondul investit în capitalul societăţilor mixte. F. pentru redistribuire, cont de pasiv, care •funcţionează numai in contabilitatea centralelor sau a altor unităţi cu statuL de ■centrală, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa fondurilor constituite în vederea redistribuirii lor unităţilor în subordine. Se crediLează cu fondurile constituite şi se •debitează cu fondurile virate subunităţilor în subordine. Soldul creditor al contului reprezinLă fond penLru redislribuire neconsumat.
FONTUL DE DEZVOLTARE EC0N03IIC1 şi Voi. I, cont dc pasiv, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor economice. Cu ajutorul acestui cont se ţine •contabilitatea constituirii şi folosirii fondului de dezvoltare economică. Constituirea î. de d.e. se face din amortizarea mijloacelor fixe productive ale întreprinderii, o cotă
FOR
138
din beneficii, din alocaţii de la buget pentru investiţii, precum şi din alte surse ale întreprinderii, cum sînt cele provenite din valorificarea materialelor obţinute la scoaterea din uz a mijloacelor fixe. Se creditează de exemplu prin debitul contului: „Decontări privind amortizările" cu amortizarea virală; „Repartizarea beneficiului'1 cu sumele repartizate din beneficiu etc. Se debitează de exemplu prin creditul contului „Investiţii" cu cheltuielile de investiţii efectuate pe seama F. de d.e. etc. Soldul creditor al contului reprezintă £. de d.c. nei'olosit la un moment dat.
FONDUL MIJLOACELOR CIRCULANTE, cont de pasiv, funcţionează 111 contabilitatea tuturor unităţilor socialiste, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea surselor proprii de acoperire a mijloacelor circulante necesare desfăşurării activităţii unităţii economice (aprovizionare, producţie, desfacere) consLituite prin dotări şi finanţări de mijloace circulante. Se creditează cu sursele constituite şi se debitează cu sumele plătite din acest fond ca prisos sau excedent de mijloace circulante, pierderi de mijloace circulante proprii neacoperite etc. —► şi fond statutar. —>Yol. I.
FONDUL MIJLOACELOR FIXE, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor socialisLe cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea surselor de provenienţă a mijloacelor fixe ale unei unităţi economice. Se creditează cu valoarea mijloacelor fixe intrate 111 întreprindere prin dotare, investiţii, transfer etc., precum şi cu majorarea valorii lor prin reevaluare şi se debitează cu uzarea, valoarea mijloacelor casate, transferate altor unităţi etc. F. pentru acţiuni sociale, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor economice. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea fondului pentru acţiuni sociale constituit !a nivelul întreprinderilor industriale în vederea soluţionării directe a problemelor sociale de satisfacere a cerinţelor oamenilor muncii, prin prelevări din beneficiile planificate, o cotă de-pînă la 5% din fondul de participare a oamenilor muncii la beneficii, sumele reprezentînd contrifcniţia personalului muncitor pentru trimiteri la tratament balnear şi odihnă şi întreţinerea copiilor in creşe şi grădiniţe de pe lingă întreprinderi, precum şi din alocaţii’de la buget penLru completarea f. pentru a.s. Se creditează prin debitul contului Disponibil la bancă pentru acţiuni sociale. Se debitează prin creditul contului „DeconLări cu personalul" F. pentru construcţii de locuinţe din fondurile statului, cont do pasiv, funcţionează in contabilitatea întreprinderilor de gospodărie comunală şi locativă din subordinea consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti şi 111 contabilitatea unităţilor pentru construirea şi vîn-zarea locuinţelor din cadrul grupurilor sau întreprinderilor de gospodărie comunală şi locativă. Cu ajutorul acestui cont, se ţine contabilitatea fondurilor constituite pentru construcţii de locuinţe din fondurile statului. Se creditează cu sumele încasate din: amorLizări, beneficii, alocaţii de la bugetul de stat, vînzarea locuinţelor către populaţie, avansuri de la populaţie şi credite CEC- Se debitează cu comisionul cuvenit sau virat activităţii de contractare cu vînzare a locuinţelor către populaţie şi cu cota datorată sau vărsată bugetului de stat, cu valoarea construcţiilor de locuinţe terminate şi date în folosinţă etc. —► Voi. 1.
FORMA CONTULUI, aspec.Lul exterior sub care se prezintă un cont. Oricare ar fi Lc., ea trebuie să permită înregistrarea concomitentă şi în coloane separate a măririlor şi micşorărilor elementului respectiv. Cele două părţi distincte — debitul^ şi creditul — fac posibilă intregistrarea, pe de o parte, a operaţiilor care determină mărirea elementului^ respectiv, iar pe de alta, a operaţiei care a provocat micşorarea aceluiaşi element. Î11 această formă, contul îndeplineşte inlegral funcţiile contabile de înregistrare, grupare, sistematizare şi analiză. în cadrul formei bilaterale, contul poate cuprinde coloane speciale pentru soldul său debitor sau creditor, pentru indicarea valorii şi ia monedă străină, sau pentru ţinerea evidentei şi în etalon
139
FOII
natura] (leg’, litri, metri etc.) alături de etalonul bănesc. în afară de forma bilaterală, contul se poate prezenţii şi sub formă, unilaterală, avînd coloane separate, dar alăturate pentru debit şi credit ele.
FORMAT, instrucţiune neexecutabilă folosită penLru a descric înregistrările de intrare-ieşire. O singură instrucţiune descrie una sau mai multe înregistrări. Pentru fiecare înregistrare trebuie indicat cum vor fi reprezentate valorile elementelor din lista de intrare-ieşire. —► şi formalul înregistrai. F. fix blocat, înregistrări fizice egale intre ele, continind înregistrări logice de lungime fixă. Se foloseşte în prelucrarea automată a datelor. —* şi înregistrare fizică. F. fix neblocat, mod de organizare a datelor, in care înregistrările l'izice sînt egale între ele, avînd lungimea egală cu înregistrarea logică, aşa cum este definită in programul de prelucrare automată a datelor. —* şi înregistrare logică. F. nedefinit, în care fiecare înregistrare fizică este tratată ca o înregistrare logică fără a avea atributele de lungime. F. variabil blocat, în care înregistrările fizice de lungime variabilă conţ,in mai multe înregistrări logice de lungime variabilă. F. variabil neblocat, în care înregistrările fizice conţin fiecare cite o singură înregistrare logică, avînd lungimea variabilă specificată în primele două caractere ale înregistrării.
FORMATUL ÎNREGISTRĂRII, mod de organizare a daLelor în cadrul unei înregistrări, articol. ¥. instrucţiunii, regulă de prezentare într-o anumită ordine a părţilor componente ale instrucţiunii. Exemplu, Cod operaţie, adresa I, adresa II, adresa III.
FORME DE CONTABILITATE (mai exact, formele de înregistrări contabile), reprezintă sistemul de registre, de formulare şi de documente corelate care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică, după anumite norme, a operaţiilor economice ce au loc într-o întreprindere pe o anumită perioadă de timp. Este vorba aci de contabilitate ca aplicaţie şi nu ca disciplină ştiinţifică. Problema de bază, în ce priveşte f. de c., o formează tehnologia de prelucrare a datelor contabile. Caracteristicile f. de c. sint: sistemul şi modul de alcătuire a registrelor, relaţia dintre indicatorii (datele) sintetici cu cei analitici, îmbinarea înregistrărilor cronologice cu cele sistemaLice; procedeele do ţinere a contabilităţii etc. în decursul timpului,
f.	de c. s-au manifestat prin: slTuctura registrelor sintetice, legătura registrelor sintetice cu cele analitice, forma exterioară a registrelor, modul de înregistrare, în ultima vreme, forma de înregistrare a fost determinată in special de mecanizarea şi automatizarea executării lucrărilor de contabilitate.
FORME DE EYALUARE, ->■ şi evaluare.
FORME DE EVIDENŢĂ ECONOMICĂ, —» şi evidenjă economică.
FORMULA CONTABILĂ, formă de înregistrare contabilă a unei operaţii economice în formularul nota de contabilitate folosit în contabilitatea „maestru şah“. Pentru fiecare operaţie se foloseşte cîte o formulă contabilă care se compune din: contul sau conLurile debitoare şi contul sau conturile corespondente creditoare, simbolurile cirrice ale acestor conturi, aşa cum sînt prevăzute în planul de conturi, şi suma respectivă, după cum rezultă din documentul justificativ pe baza căruia s-a făcut întregistrarea. Exemplu de înregistrare în formula contabilă din nota de contabilitate a încasării unei sume din cont curent:
Debit
Credit
Casa
Cont curent
Lei 2 000 Lei 2 000
roit
14»
Se constată că intra debit şi credit există o egalii.iile in ce priveşte sumele. Pe baza notelor de contabilitate, in care sînt înscrise tor.nulele contabile, se lac apoi înregistrările in fişele de cont. Nu trebuie confundată formula contabilă cu articolul contabil, deoarece formula contabilă nu cuprinde decît titlul conturilor corespondente s>i suma, in timp ce articolul contabil cuprinde şi data şi explicaţia operaţiei înregistrate. Formula contabilă poate i'i mai repede asemănăm cu formulele matematice sau cu formulele chimice. —► şi articol contabil / nota de contabilitate ; conture.
FORMULA CONTABILĂ COMPUSA, formată dintr-un cont debitor şi două sau mai multe conluri creditoare sau două sau mai multe conturi debitoare şi un cont, creditor. Se aseamănă cu titlul unui articol contabil compus. Exemplu, f.c.o. pentru înregistrarea încasării de Ia bancă a !i 000 de lei in numerar şi a achitării do către bancă a unui furnizor lei 5 000
Debit	Casa	Lei	30 000
Debit	Furnizorii	Lei	â 000
Credit	Conl curent	Lei	8 000
FORMULA CONTABILĂ SIMPLĂ, formată dintr-un cont debitor şi altul creditor, cu sume egale. —<■ şi formulă contabilă.
FORMULAR DU DEFECTE, documenL întocmit de mecanicul şef al întreprinderii în care se indică, pentru fiecare mijloc fix, reparaţia de natură preventivă care urmează a se efecLua. Cu ajutorul acestui document se determină volumul fizic al reparaţiilor capitale necesare mijloacelor fixe. întocmirea acestui formular are loc cu cel'puţin 2 — 3 luni înainte de întocmirea planului tehnic al reparaţiilor capitale. Prin aceasta se realizează aplicarea sistemului preventiv planificat şi periodic al reparaţiilor capitale.
FORMULARELE BILANŢULUI, -»■ şi anexele la bilanţ.
FORTRAN, prescurlarea cuvintelor din 1. engleză FORmula TRANslation (translator de formule), limbaj evoluat do programare a calculatoarelor electronice creat în 1956, in S.U.A. în evoluţia sa, limbajul FORTRAN a trecut prin mai mulLe faze., cunoscîndu-se diferite variante: FORTRAN ÎI şi BASIC FORTRAN. FORTRAN IV constituie o extindere a variantelor anterioare. Destinat în special pentru programarea problemelor tehnieo-şliinţ.ifice care se caracterizează prin date de intrare puţine şi volum maro de calcule. PoaLe fi folosit şi pentru programarea in vederea rezolvării unor probleme economice. Sistemul de programare FORTRAN are uouă părţi: limbajul FORTRAN şi compilatorul FORTRAN. Elaborarea mai multor compilatoare FORTRAN este orientată spre simplificările limbajului: în folosul scurtării timpului de compilare; ia scopul însuşirii mai rapide a programării de căLre beneficiari curenţi; dorinţa utilizării cu eficienţă sporită a calculatorului-Siinboiuri de bază ale limbajului FORTRAN sînt: litere majuscule ale alfabetului latin ' de la A—Z; cifrele:	0,-1, 2, 3, 4, fi, 6, 7, 8, 9 ; semnele speciale: > :: = +
I	—1 I/I -- Ibl (I, l'i.I) I&I; cifra ,,0“ (zero) dacă este barată reprezintă litera 0 (0). Pornind de Ia simbolurile de bază se pot defini conform unor reguli alte simboluri compuse, din rindul cărora fac parte identificatorii şi eLichetele. în limbajul FORTRAN sînt utilizate trei tipuri de constante: aritmetice, logice şi alfanumerice. Instrucţiunile limbajelor FORTRAN poL fi grupate în: executabile şi neexecutabile; primele’ in urma compilării generează instrucţiuni în cod maşină, ducînd în final la programul obiect, iar ultimele furnizează informaţii privind: aranjarea datelor în memorie; definirea tipului variabilelor; stabilirea zonelor do memorie comune mai mulLor programe; furnizarea formatelor de intrare/ieşire; generare de date’
141
FOE
definirea procedurilor. Structura generalii a mini program scris in FORTRAN este alcătuită din patru grupe de instrucţiuni: 1. Instrucţiuni de specificare a tipului unităţii de program (sau SUBRUTINE, sau FUNCTION, sau BLOCK DATA, sau nimic în cazul unui program principal; 2. Instrucţiuni neexecutabile, altele decît cele. de. la punctul 1; 3. Instrucţiuni executabile (aici intră in instrucţiunile FORMAT atacate instrucţiunilor de intrare/ieşire); h. Linia finală END, care marchează sfîrşitul unităţii de program. Ea marchează sfîrşitul acţiunii compilatorului.
FOItŢAHE, schimbarea ordinii de succesiune a executării instrucţiunilor unui program prin intervenţia normală a operatorului de la pupitru] calculatorului electronic.
FOTOGRAFIEREA ZILEI DE JtUNCĂ, metodă de studiere a timpului de muncă care constă în observarea şi măsurarea întregului timp din cursul unei zile de lucru, complete sau a unei părţi din acest Limp, cu indicarea şi a tuturor întreruperilor şi a cauzelor acestor întreruperi. Cu ajutorul fotografierii zilei de muncă se poate stabili măsura în care se respectă disciplina în muncă a personalului, precum şi deficienţele tehnico-organizatorice ale întreprinderii. Dalele fotografierii zilei de muncă servesc la întocmirea noilor regimuri de muncă şi la alcătuirea balanţei normale a timpului de lucru, care constituie un element important în stabilirea normelor de producţie.
iULL GOSTING, cosi de producţie total. —► şi metoda direct costing.
FUNCŢIA, activitate administrativă bazată pe diviziunea muncii pe care o prestează o persoană în cadrul unui sistem al unităţii economice sau instituţiei în schimbul unei retribuţii. Grad pe care îl deţine cineva într-o ierarhie administrativă, în informatică — mărime variabilă care depinde de una sau mai multe mărimi variabile independente. F. datei este realizata numai în condiţiile cînd este ansamblul elementelor de identitate, atribut şi măsură. Lipsa unui element din acest ansamblu anulează auLomat funcţia datei. De exemplu, zahăr tos 3 kg. Lipsa idenLităţii „zahăr" face ca elementele Los 3 kg. să nu aibă nici o semnificaţie.
FUNCŢIILE BILANŢULUI, rolul şi sarcinile pe care le îndeplineşte bilanţul ca instrument principal în sistemul de informaţii al tuturor unităţilor gestionare’, in vederea realizării funcţiilor sale de generalizare, de informare şi de analiză. Funcţia de generalizare este manifestarea procedeului generalizării din cadrul metodei contabilităţii, a procedeului cunoaşterii contabile şi o expresie a momentului final de prelucrare a daLelor şi informaţiilor contabile dintr-o unitate gestionară. Bilanţul îndeplineşte funcţia de generalizare a datelor contabile curente, alribuindu-i prin aceasta un conţinut nou şi calităţi de documentare şi informative în ce priveşte caracterizarea de ansamblu a activităţii unităţilor economice respective. în bilanţ se preiau soldurile conturilor sintetice, se grupează şi se sistematizează în raport de natura lor cu corelaţiile dintre ele, obţinindu-se astfel dale sintetice care centralizează şi generalizează totalitatea informaţiilor cuprinse în sistemul contabili Lăţii. Funcţia de centralizare materializată in însumarea indicatorilor cuprinşi sub formă generalizaLă in bilanţurile uniLăţilor subordonate şi apoi in bilanţurile unităţilor ierarhice superioare, face posibilă obţinerea în mod succesiv a informaţiilor sintetice utile Luluror trepLelor organizatorice ale economiei naţionale. Prin natura lor sintetică şi generalizatoare, informaţiile din bilanţ fac posibilă privirea de ansamblu a situaţiei uconomico-fmanciare a unităţii gestionare la un moment dat. O continuare a funcţiei de informare, a generalizării şi centralizării datelor curente prin bilanţ o constituie funcţia de analiză, care se exprimă şi se realizează prin veril'i-
PUN
142
careu corelaţiilor ce trebuie să existe inLrn grupele, capitolele şi posturile din bilanţ, sau cela din bilanţ şi situaţiile anexe la bilanţ. în acest ful se poate vedea interdependenţa dintre aceste funcţii ale bilanţului atît sub aspect teoretic, cit şi practic,
FUNCŢIILE CONTABILITĂŢII. însuşirile de esenţă ale contabilităţii cu ajuLorul cărora se asigură şi se exprimă existenţa şi scopurile ei, respecLiv, sarcinile ei. In acest conLexL, contabilitatea indeplineşle două categorii (ie funcţii şi anume: funcţii primare şi funcţii derivate. Ca funcţii primare se consideră: funcţia de tvflecLure şi funcţia de urmărire. Din acestea se desprind ca funcţii derivate: funcţiile de informare, de control, de analiză, precum şi funcţia de conducere, de prevedere. Funcţia de reflectare constă în oglindirea şi stabilirea la un moment dat a situaţiei mijloacelor, surselor, proceselor şi rezultatelor economice, iar funcţia de urmărire se manifestă prin determinarea mişcării mijloacelor şi surselor in timpul şi datorită proceselor economice. Funcţia de informare face din contabilitaLe cel mai important posesor şi furnizor de daLe şi informaţii din cadrul uniLăţilor economice. Funcţia de conLrol constă în urmărirea cu ajutorul dalelor conlabilităţii a integriLaţii mijloacelor materiale şi băneşti, a gospodăririi fondurilor, a respectării disciplinei financiare ele. Funcţia de analiză constă 111 stabilirea pe baza datelor contabile a îndeplinirii, a depăşirii sau a neindeplinirii indicatorilor planului economic şi financiar. Funcţia de prevedere constă in descoperirea, cu ajuLorul datelor, a ten-dinţelor viiloare ale proceselor economico-sociale aie întreprinderii. Funcţia de conducere a contabilităţii constă Locmai Î11 realizarea de călre contabilitaLe a tuturor ucesLor funcţii, ca expresie concentrată a cunoaşterii şi respectării legităţilor care stau la baza activităţii unităţilor economice. —► şi contabilitate.
FUNCŢIILE CONTULUI, însuşiri esenţiale, cu ajutorul cărora, contul, ca instrument, curent de lucru caracteristic metodei conlabiliLăţii, realizează: înregistrarea, gruparea, ordonarea şi sistemaLizarea conţinutului economic al obiecLelor şi fenomenelor cu însuşiri comune, cuantificarea (evaluarea şi calculul în expresie valorică), informarea şi controlul. înregistrarea, gruparea, ordonarea şi sistematizarea informaţiilor, ca funcţie a contului, constituie de l'apt o manifestare obiectivă a etapelor procesului de eunoaşlero a metodei conLabiliLăţii in partidă dublă.Realizarea acestei funcţii corespunde 111 totul şi principiilor prelucrării automate a datelor contabile. Prin funcţia de cuantificare, contul face posibilă determinarea, dimensionarea şi aprecierea mărimii obiectelor şi fenomenelor cuprinse în obiectul contabilităţii. Funcţia de informare este realizată de conturile contabile prin aceea că datele din conturi formează sursa specifică de date şi de informaţii utile activităţii de conducere a întreprinderilor. Tot daLele din conLuri asigură şi efecLuarea controlului ca funcţie deosebit de importanta a conturilor. —> şi cont.
FUNCŢIUNILE ÎNTREPRINDERII, ansamblul dc.activităţi grupate pe baza unor criterii raţional definite, în scopul facilitării acţiunii de organizare şi conducere u unităţilor economice. Guparea aclivilăţilor în funcţiuni are caracter relativ şi, ca urmare, numărul funcţiunilor şi ponderea fiecărei funcţiuni în cadrul unităţilor economice poL fi diferite funcţie de natura obiectivelor generale ale activităţii res-peclivei întreprinderi. Pe baza a numeroase studii şi cercelări, suferind repetate modificări atît ca definiţie, cit şi ca împărţire şi conţinut, s-a ajuns la un consens aproape general cu privire la gruparea activităţilor în următoarele funcţiuni general prezente în unităţile din orice domeniu.de activitate şi de orice profil: planifi-care-cercelare-dezvoltare; personal-învăţămînt; producţie şi l'inanciar-con Labilitate. Funcţiunea de p lanificare-cercetare-desvoltare îşi propune ca obiective stabilirea sLrategiei şi tacticii unităţii economice, cercelarea şi dezvoltarea produselor, serviciilor sau lucrărilor, tehnologiilor; capacităţilor dc producţie. Funcţiunea de apro-
143
FUN
vizionare-dcsfacere îşi propune procurarea în condiţiuni optime şi de calitate a cantităţilor de mijloace du producţie, apoi comercializarea eficientă a produselor, serviciilor sau lucrărilor. Funcţiunea de personal-invăţăminl are în vedere înfăptuirea obiectivelor privind asigurarea condiţiilor (profesionale şi materiale) optime de muncă pentru toţi lucrătorii unităţii economice; conducerea cu competenţă şi cu maximum de eficienţă a unităţii economice de cătro cadrele ei. Funcţiunea do producţie îşi propune utilizarea raţionala a mijloacelor do producţie în vederea realizării de produse, servicii sau efectuării de lucrări de calitate superioară la un cost scăzut. Funcţiunea financiar-contabilă are în vedere ca obiective derivate din obiectivele generale ale unităţii economice: asigurarea şi gospodărirea mijloacelor financiare ale unităţii; exprimarea valorică a proceselor ce se desfăşoară în cadrul unităţii, organizarea şi înfăptuirea unui sistem informaţional financiar-contabil eficient, capabil să semnaleze prin sistenral său de informaţii, de mijloace de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor şi de personal, toate neajunsurile in activitatea eco-Tiomico-finanriară, să fundamenteze decizii pentru înlăturarea lor, să promoveze noul şi progresul continuu al unităţii economice. —► şi aceste funcţiuni.
FUNCŢIONAU!A CONlUBILOlî, —* şi regulile de funcţionare a conturilor.
FUNCŢIUNE, operaţiune prevăzută în tabelul cu codurile de instrucţiuni ale calculatorului electronic.
FUNCŢIUNEA COMERCIALĂ cuprinde activităţi care au drept scop recuperarea cheltuielilor efectuate de întreprindere pentru fabricarea produselor sale, cum sînt: aprovizionarea materialelor; depozitarea materialelor şi a produselor; desfacerea produselor; exploatarea mijloacelor de transport. Prin activităţile sale, funcţiunea comercială se exercită atît înainte de începerea producţiei, cit şi după terminarea produsului finit, asigurînd condiţii favorabile pentru continuitatea producţiei.
FUNCŢIUNEA DE CONDUCERE, această funcţiune grupează în principal trei activităţi de: planificare,execuţie, coordonare. A planifica înseamnă a gîndi sau a realiza
o	activitate de concepţie în vederea racordării posibilităţilor viitorului la realităţile prezentului şi trecutului. A executa înseamnă a realiza un plan de transpunere în practică a obiectivelor definite prin planul de dezvoltare a unităţii economice. A coordona presupune un ansamblu de activităţi a conducătorului cu privire la planurile şi realizările subordonaţilor.
FUNCŢIUNEA DE FLANIFICAEE-eERCETARE-DEZVOLTASE, in socialism, în condiţiile conducerii planificate a întregii dezvoltări economico-sociale, are rolul de a asigura legătura şi încadrarea curentă a activităţii fiecărei unităţi cu tendinţele generale de dezvoltare a întregii economii prin îmbinarea organică a prognozelor cu planurile cincinale şi anuale. Funcţiunea de planificare cuprinde activităţi privind elaborarea prognozelor pe termen lung pentru întreaga unitate sau pe principalele produse sau activităţi; elaborarea planurilor cincinale cu obiectivele, căile .şi mijloacele necesare realizării lor: elaborarea planurilor anuale care ţin seama de resursele existente, precum şi de posibilităţile mai bune de utilizare a mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă. Obiectivele cuprinse in planurile cincinale şi anuale, precum şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea acestora se exprimă printr-un sistem de indicatori, norme şi normative, stabilite într-o concepţie unitară şi supuse unor acţiuni de continuă perfecţionare. Pentru elaborarea planurilor, o însemnătate deosebită o au balanţele materiale, valorice şi de forţă de muncă. Pe linia cercetării-dezvoltării se elaborează studii privind dezvoltarea produselor, a tehnologiilor de producţie, a metodelor de muncă, a capacităţilor de producţie, pregăLirea ielmolo-
FUN
144
gică, inclusiv elaborarea de norme de consumuri specifice; organizarea ştiinţifică a conducerii, a producţiei şi a muncii, inclusiv elaborarea normativelor şi a normelor de muncă.
FUNCŢIUNEA DE PERSONAL-ÎNVĂŢĂMÎNT cuprinde activităţi, cum sînL: recrutarea, selecţionarea, încadrarea şi promovarea personalului; retribuirea după muncă; formarea şi pregătirea personalului; protecţia muncii; activitate socială. Prezenţa oamenilor esle necesară în cadrul fiecărei activităţi a întreprinderii. Succesul întreprinderii este condiţionat de competenţa personalului, calităţile individuale ale fiecărei persoane pot fi valorificate numai dacă organizarea şi locul pe care-1 ocupă în îndeplinirea funcţiei ii permit să-şi manifeste din plin cunoştinţele, iniţiativa şi spiritul novator. Recrutarea personalului se face 111 funcţie de necesităţi pe diferite perioade şi în concordanţă cu planul forţelor de muncă şi mişcările de personal ce se pol prevedea. Retribuirea după muncă trebuie să asigure cointeresarea materială şi respectarea principiului retribuirii după cantitatea, caliLatea şi importanţa socială a muncii. Pentru protecţia muncii se realizează anual planul de măsuri privind îmbunătăţirea condiţiilor deosebite de muncă, organizarea de consfătuiri pe teme do protecţia muncii.
FUNCŢIUNEA DE PRODUCŢIE cuprinde totalitatea activităţilor nemijlocit legate de procesul de execuţie, cum sînt: pregătirea Lehnologică, programarea, lansarea şi urmărirea producţiei; fabricaţia sau exploatarea, întreţinerea şi reparaţiile; gospodărirea energiei; controlul tehnic de calitate; confecţionarea şi întreţinerea sculelor; transportul intern tehnologic; metrologia. Activităţile de producţie cuprind practic cea mai maro parte din activităţile întreprinderii atît ca personal, cit şi ca spaţiu, clădire etc. Prin ele se concretizează toate rezultatele măsurilor luate în planificare-cercetare-dezvoltare, aprovizionare etc. Activităţile de producţie influenţează în mare măsură toate celelalte activităţi, inclusiv producţia viitoare.
FUNCŢIUNEA FINANCIAR-CONTABILĂ cuprinde următoarele activităţi: planificarea financiară şi execuţia financiară; contabilitatea; controlul financiar intern. Practic, prin aceste activităţi se asigură desfăşurarea în bune condiţii a activiLăţii întreprinderii. Planificarea financiară reflectă mişcarea tuturor mijloacelor economice ale întreprinderii, necesităţile toLale de fonduri fixe şi de mijloace circulante si sursele lor de formare. Cadrul financiar al întreprinderii se lărgeşte sau se îngustează in funcţie de activitatea pe care o desfăşoară, el trebuie menţinut între anumite limîLe cil tendinţe de creştere. ConLabiliLatea asigură cunoaşterea situaţiei economice în dinamica întreprinderii ca sistem, furnizind in acest scop dale exacte, clare şi precise. Foloseşte ca mijloace pentru atingerea scopului înregistrarea tuturor cheltuielilor şi veniturilor ocazionate de activităţile desfăşurate. Practic, fiecare operaţie efectuată Î11 întreprindere, exprimabilă 111 etalon bănesc, este materializată în contabilitate. Pe baza înregistrărilor efectuate se întocmeşte bilanţul care ilustrează In final beneficiul realizat. Balanţa de venituri şi cheltuieli şi contabilitatea servesc ca bază pentru exercitarea controlului asupra activităţii financiare şi de producţie a întreprinderii, asupra eficacităţii muncii şi respectării disciplinei financiare. —► şi contabilitate.
FUNCŢIONARE CONCURENTĂ, mod de funcţionare a calculatorului electronic, in care în intervalul de timp dat se efectuează mai multe operaţii de prelucrare.
FUNCŢIONARE CONSECUTIVĂ/SECVENŢLVLĂ, mod de funcţionarea calculatorului elecLronic în care operaţiile de prelucrare sînt executate una după alta.
145
IW
FUNCŢIONARE ÎN TIMP REAL, funcţionarea sistemului de prelucrare automată a datelor capabilă să asigure la ieşire LoLaliLal.ua informaţiilor cum te ele sistemul de conducere in orice moment.
FUNCŢIONARE MULTIPLEX. executarea mior operaţii simultane prin folosirea în comun a unui bloc funcţional.
FUNCŢIONARE SECVENŢIAL V, —► şi funcţionare consecutivă.
FUNCŢIONARE SINCRONĂ, mod de funcţionare a unui calcutaLor elecLronio în care instrucţiunile sini executate sub comanda unui orologiu.
FURNIZORI, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor socialiste. Cu a.julorul acestui cont se ţine contabilitatea obligaţiilor băneşti ale unităţii socialiste pentru materialele, mărfurile, lucrările executate’şi serviciile prestate de furnizori. Se creditează prin debitul conturilor: „MaLuriale*1 cu preţul de înregistrare a materialelor intrate in depozit de la furnizori; „Cheltuieli de transport-aprovizio-nare“ cu sumele facturate de furnizori pentru transportul şi aprovizionarea cu materiale; cheltuielile producţiei de bază cu preţul de facturare a lucrărilor executaLe şi serviciilor prestate de furnizori pentru producţia de bază etc. Se debitează prin creditul conturilor, ca de exemplu: „Cont curent" cu sumele plătite furnizorilor din cont curent. Soldul contului reprezintă obligaţiile neaciiitate faţă de furnizori. —► Furnizori Voi. I.
FURNIZORI ŞI ANTREPRENORI PENTRU INVESTIŢII, cont de pasiv, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa decontărilor cu furnizorii pentru utilaje şi alte valori materiale livraLe, servicii prestate pentru investiţii, precum şi a decontărilor cu antreprenorii pentru lucrările de investiţii executate în antrepriză. Se credilează cu sumele datorate furnizorilor şi antreprenorilor şi se debitează cu sumele plătite pentru aceste investiţii.
FUZIONARE DE FIŞIERE, operaţie de reunire a două sau mai multe fişiere înLr-unul ringur. Condiţia de fuzionare este un indicator (cheie), comun prezent in toate iişie-sele supuse fuzionării.
G
G.A.P. (GENERATOR AUTOMAT DE PROGRAM), spaţiul liber delimitator al fiecărei Înregistrări logice, fizice sau al unui bloc de înregistrări, în cazul suporturilor tehnice de dale, magnetici, oare permit înregistrări cu lungime diferită, cum sînt benzile, discurile şi foliile magneliee.
GARANŢIE DEPUSĂ PE IJBRETE DE ECONOMIE CEC, cont în a rar a bilanţului (de ordine), cu ajutorul căruia se ţine evidenţa sumelor depuse drept garanţie po librete de economie CEC de către gestionari, conform dispoziţiilor legale. Contabilitatea analitică se ţine po licoare titular de libret la întreprinderea care primeşte aceste garanţii. In debiLul acestui cont se Înregistrează sumele depuse pe librete la primirea lor în garanţie, iar la credit, sumele libretelor restituite la desfacerea contractului sau la transferarea lucratorului 111 alt post.
GĂURI DE ANTRENARE, oi'ificii perioraLe intr-o ilandă de hîrtie sau din material plasLic 1'olosiLă ca suport de date, în scopul antrenării longitudinale a benzii în procesul citirii datelor transpuse pe suport.
GENERALIZARE, operaţie logică prin care, plecînd de la fenomene şi procedee particulare concrete şi stabilind însuşirile comuna ale acestora, se ajunge la descoperirea esenţei lor, a trăsăturilor comune care lo caracterizează şi care rămîn stabilite în timp şi spaţiu, realizînd astfel legătura dintre particular şi general în procesul cunoaşterii. G. scuteşte pe cercetător de repetări şi poate duce la descoperirea principiilor din anumite domenii ale ştiinţei, folosită şi în contabilitate la studiul fenomenelor economico-finaneiare.
GENERALIZAREA DATELOR CONTABILE CURENTE se realizează cu ajutorul bilanţului, pe baza datelor înregistrate în contabilitate, in scopul caracterizării activiLăţii oconamîco-l'inanciare a întreprinderii. Pentru a face generalizarea, se porneşte de la obiectele particularo concrete (mijloacele economice ale întreprinderii), înregistrate în conturi ca să se ajungă apoi la prezentarea lor sinteLizată şi sistematizată in cele două părţi ale bilanţului — activul şi pasivul — în vederea caracterizării cu ajutorul lor a activităţii, unităţii socialiste. O primă generalizare, ţinînd seama de caracterele lor comune, se face în bilanţ în mijloace economice după componenţă, adică după lormele lor concrete şi în sursele lor de constituire, ca provenienţă a aceloraşi mijloace. în cadrul activului, mijloacele economice, după componenţa lor, apar generalizate, apoi pe stere mai reduse, ţinînd seama de rolul
147
GFJV
lor în procesele economice. Sub acest aspect, activul bikiniului cuprinde, în forma generalizată, mijloacele l'ixe .fi mijloacele circulante. Mijloacele circulante apar generalizate pe sfera mijloacelor circulante băneşti şi în decontare, cu desfăşurare în adîncinie pe felurile fiecăruia din acestea. în ce priveşte pasivul, sursele de constituire a mijloacelor economice din activ sînt şi cIh generalizate pe sfere mai miei, ţinînd seama de natura şi destinaţia acestor surse. Pasivul bilanţului cuprinde astfel, în mod distinct, sursele proprii şi asimilatele acestora, sursele aLrase şi împrumutate, precum şi beneficiile acestora ca echivalent valoric în pasiv al creşterii mijloacelor din activ, ca urmare a activităţii rentabile a unităţii socialiste 111 perioada de gestiune respectivă. în cazul diminuării mijloacelor din activ, ca urmare a unei activităţi deficitare a unităţii socialiste, egalitatea bilanţ.ieră se stabileşte prin adăugarea 111 activ a pierderilor. G.d.c.c. pe sfere mari şi mai reduse 111 cadrul activului determină împărţirea conţinutului pe grape, capitole şi posturi de bilanţ., cu o anumită corelaţie intre ele, de care se ţine seama in analiza activităţii economice ce se face pe baza datelor din bilanţ. —>■ şi funcţiile bilanţului; generalizare.
GENERATOR, program pentru calculator electronic 011 ajutorul căruia se produc anumite rutine sau subrutine conform condiţiilor sau parametrilor de intrare de date; rutină de program, cu ajutorul căreia calculatorul realizează automat codurile pentru o problemă, în limbaj-maşină. G. de comenzi, parto componentă a calculatorului electronic, are rolul de a genera semnale care indică unităţi aritmetice şi logico ce trebuie să facă. După ce operaţia a fost efectuată, alte semnale de comandă preiau rezultatul din unitatea aritmetică şi-l transmit înapoi memoriei. In urma executării unei instrucţiuni, g. de c. emite semnele care fac ca instrucţiunea următoare a programului să treacă din memorie in decodificalorul de instrucţiuni. G. de compilatoare, program interpretativ, traductor pentru calculator electronic, cu ajutorul căruia se construiesc compilatoare. G. de funcţii, unitate cu una sau mai multe variabile de intrare şi ieşire, fiecare variabilă de ieşire fiind egală cu o anumită funcţie a variabilei de intrare. G. de tabele, rutina de program cu ajutorul căreia, dînd parametri de conţinut şi de format tabelelor, se obţin automat tabele complete ca, de exemplu, tabel cu codurile atribuite automat nomenclaturilor de inventar de mijloace fixe, numele şi prenumele personalului muncitor din întreprindere etc. —► şi rutină.
GENERALE DE CALCULATOARE, calculatoare electronice care aparţin unui anumit principiu şi unei anumite tehnologii do construcţie dinU'-o epocă istorică dată. Piuă în prezent, construcţia de calculatoare cunoaşte patru generaţii. Prima generaţie aparţine epocii 1942—1957, cînd calculatoarele se construiau pe principiul tuburilor elecLronice şi ocupau mult spaţiu. Introducerea datelor pentru prelucrare se făcoa prin intermediul cartelelor sau al benzilor perforale, iar pentru redarea rezultatelor calculelor efectuate se folosea maşina do scris electrică conectată la calculator. Primele programe au fost realizate prin intermediul tabloului de conexiuni, iar din 1947 au fost scrise 111 cod-maşină şi introduse în unitatea centrală. A doua generaţie a calculatoarelor a avut loc între 1958 — 19G4 şi îi corespunde inventarea tranzistorilor şi folosirea lor Î11 construcţia calculatoarelor, ceea ce a permis să se reducă gabaritul şi greutalea lor, mărind totodată, gradul de siguranţă în funcţionare. Tot 111 această perioadă esLe marcat un proces considerabil în ce priveşte programarea prin apariţia primelor limbaje algoritmice: ALGOL şi FORTRAN, folosite pentru calcule ştiinţifico şi COBOL pentru probleme economice. Astfel se trece de la întocmirea programelor în cod maşină la programe scrise într-un limbaj evoluat, matematic, apropiat de cel vorbit. Generaţia a treia de calculatoare apare în 1965 şi este marcată de invenţia şi folosirea în con-
GES
148
struclia calculatoarelor a circuitelor electronice mieromintaturizate, pe pelicule subţiri. Utilizarea acestor elemente a permis reducerea considerabilă a volumului şi spaţiului ocupat de calculatoare, a sporit viLeza de calcul şi siguranţa in exploatare. inregislrind viteze ultrarapide du calcul, s-a putui trece la noi l'orrne de exploatare a calculatoarelor prin multiprogramare şi în timp real. Generaţia a palra, la a cărei naştere asistăm în prezent, se carucLerizează prin folosirea generalizată a circuitelor integrate pe scară largă, atît in unitatea de comandă, dar mai alea in realizarea diferitelor nivele de memorie internă care încep cu memoria de comandă, ce păstrează microprogramele instrucţiunilor şi se termină cu uriaşe memorii realizate cu circuite integrate de tip MOS. Se fac pronosticuri că pînă în anul 2000 se va realiza într-o capsulă de circuit integrat un calculator complot cu o memorie de fi4 kiiobaili, inclusiv unităţile de control ale echipamentelor periferice. Generaţia a patra va permite realizarea unei concordanţe mai bune intre arhitectura unui sistem de prelucrare automată a datelor, slrnctura şi performanţele sistemului de programe ce îi esle asociat.
GESTIUNE, administrarea valorilor materiale şi băneşti in cadrul sistemului de organizare micro sau macroeconomii', in scopul asigurării integrităţii acestora, precum şi a obţinerii de rezultate maxime de pe urma folosirii lor. ConLabiliLalea este instrumentul principal de gestiune. —* şi Voi. I. G. automată a fişierelor, sistemul de operare al calculatorului electronic prin componentul: sistemul de gestiune a fişierelor (S.G.F.) care asigură şi manevrarea precisă şi cu accesul rapid la datele din fişier, întreţinerea fişierelor, inventarierea lor etc. se realizează prin programele speciale denumite programe de serviciu. —* şi program de serviciu. G. automatizată, ale cărei lucrări de calcul şi evidenţă sînt realizate automat,, cu mijloacele tehnice de calcul şi de evidenţă, adecvate din punctul de vedoro al performanţelor cerute de sistemul de conducere a unităţii socialiste. G. mecanizată, ale cărei lucrări de calcul şi de evidenţă sînt realizate cu mijloace de mecanizare, ca: maşini de calcul de birou, maşini electromecanice de contabilizat, echipamente mecanograiice.
G.	planificată, încadrată in sistemul planului naţional unic de dezvoltare eco-nomico-soeială. G. programată, determinarea previzională, controlul şi revizuirea sistematică a nivelului şi echilibrului fiecărei funcţii a întreprinderii şi a componentelor acestor funcţii. Utilitatea g.p. constă in aceea că face posibilă cunoaşterea sarcinilor do viitor, în funcţie de care urmează a se stabili măsurile corespunzătoare: prin coordonarea activităţii funcţiilor specializate ale întreprinderii se asigură cele mai bune condiţii ale activităţii generale cu ajuLorul planurilor; localizează punctele de dezechilibru şi determină consecinţele acestora asupra exploatării generale; valorifică posibilităţile de conducere şi de execuţie ale organelor întreprinderii datorită cunoaşterii obiectivelor activităţii lor în funcţie de programul şi de bugetul stabilit de aceste organe.
GESTIUNEA MEMORIEI CALCULATORULUI ELECTRONIC, organizarea dalelor în cadrul memoriei principale şi auxiliare şi modul de transfer intre acestea, astfel încit să asigure o folosire raţională a memoriei şi o viteză de cxecuţie foarte mare a unui program prin menţinerea în memoria principală a acelor părţi din program care sînt referite cu o frecvenţă mare către procesor. Se realizează prin: algoritm de transfer, care determină cînd un bloc trebuie transferat din memoria auxiliară în memoria principală sau în avans de cerere sau in timpul cererii; algoritm de plasare, care determină ce zonă nealocată din memoria principală să fie folosită pentru plasarea blocului ce urmează să fie adus; algoritm de reamp lasare, care determină blocuri şi cînd trebuie replasate în cadrul memoriei principale.
149
ti OL
GOL SEPARATOR I)E ÎNREGISTRĂRI, porţiune neini'ngisLrată între două înregistrări pe bandă magnetică sau disc magnetic. —► şi GA1‘.
GOLIREA MEMORIEI CALCULATORULUI ELECTRONIC, opovaţie prin care s» adu™ la zero conţinutul memoriei calculatorului, adică „anularea conţinutului memoriei1-.
GRAI) T1E MECANIZARE SI AUTOMATIZARE A LUCRĂRILOR SISTEMULUI INFORMAŢIONAL FINANCIAR-CONTABIL, indicatorul care se obţine prin raportarea Lotalit.il. ii lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil i i cele executa Le cu mijloace mecanizate şi automatizate de calcul şi evidenţă. -* şi eficienţa mecanizării şi automatizării prelucrării datelor.
GRAFIC, tablou iu care se indică lucrările ce treliuie executate, numele persoanelor care urmează să le execute, termenul inlăiintrul căruia se execută lucrarea, numele persoanei căreia trebuie să i se transmită lucrarea executată eLe. Un ansamblu de măsuri conereLe, care asigură planificarea deplină, organizarea raţională a contabilităţii, mobilizarea rezervelor in Lume de muncă, respectarea urgenţei şi a preciziei in îndeplinirea sarcinilor de către organele de executare şi răspunderea stridii pentru calitatea şi termenele de îndeplinire a sarcinilor. G. este astfel un mijloc efectiv de adaptare curentă a contabilităţii la nevoile de conducere operativă a întreprinderii; este cel mai important mijloc de organizare a procesului de muncă contabilă. Lucrările pregătitoare introducerii muncii după g. in conLa-biliLaLe sînL: sLudierea structurii lucrărilor de contabilitate, a circulaţiei documentelor, a consumului de muncă, a datei începerii şi terminării lucrărilor eLe. Cu ajutorul g.: se sLabilesc atribuţiile personalului contabil, repartizindu-se uniform lucrările de contabilitate, ceea ce asigură ţinerea lor la zi, desfiinţarea orelor suplimentare şi descoperirea rezervelor de timp; se stabilesc ordinea şi termenele in care trebuie să fie executate operaţiile contabile, înlăturindu-se fenomenele întim-plăloare; se indică circuitul documentelor contabile în interiorul întreprinderii, în vederea coordonării lucrărilor; se îmbină raţional perioada în care se ţine contabilitatea cu aceea a întocmirii bilanţului şi a dărilor de seamă; se lichidează lipsa de răspundere personală în organizarea şi executarea procesului de muncă contabilă: se ridică nivelul profesional al lucrătorilor contabili. G. dc circulaţia documentelor, cu ajutorul căruia compartimentul financiar-contabil al unităţii socialiste asigură circulaţia raţională şi unitară a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor contabile şi care trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: denumirea documentului, data întocmirii şi predării, persoanele care poartă răspunderea întocmirii şi predării la timp a documentelor, destinaţia documentelor care se întocmesc în mai multe exemplare. G. de desfacere, forma sul) care se evidenţiază execuţia planului du desfacere in luna pentru care se întocmeşte, pe perioade chenzinale, decadale şi chiar zilnic. El cuprinde date privind: stocul de produse la începuLul lunii, contravaloarea produselor ce urmează a se livra, sLocul valoric de produse preliminate la finele lunii şi normativii! produselor finito în funcţie de care se analizează eventualele stocuri du produse finite supra- sau sulmormative. (î. de prelucrare a dalelor. —> şi lanţ de prelucrare jtralare a datelor. G. de producţie se foloseşte in cadrul planificării calendaristice-operative a producţiei, pentru stabilirea operaţiilor de efectuat, a necesarului de ore de muncă, a capacităţii de producţie necesară şi pentru reducerea duratei ciclului de fabricaţie prin executarea paralelă a unor piese, montarea simultană a unor subansambluri etc. G. reţea înfăţişează grafic planul detaliat de lucru pentru îndeplinirea diferitelor sarcini pe caro le implică un proiect. El arată ordinea planificAlă în care trebuie
GRA
150
să aibă loc evenimentele şi activităţile, precum şi relaţiile dintre ele. G.r. sînt folosite pentru planificarea, integrarea planurilor, analiza timpilor ai programarea calendaristică de-a lungul tuturor căilor reţelei. Adunînd duratele pentru toate activităţile de-a lungul tuturor căilor reţelei, se găseşte calea care va consuma cel mai mult timp pentru a ajunge la evenimentul final. Această cale este cunoscută sub numele de drumul critic şi indică conducătorului de întreprindere in ce mod şi în ce direcţie trebuie să-şi îndrepte atenţia. ■*— metoda drumului critic.
GKEŞEALĂ, act uman care produce 1111 rezultat nedorit în efectuarea calculelor, transcrierea datelor eLc.
GKATJFICAŢ1E, retribuţie suplimentară plătită la sfirşitul anului calendaristic persoanelor care au participat la îndeplinirea planului. Contabilitatea gratificaţiei se ţine cu ajutorul contului Decontări cu personalul. —► şi Decontări cu personalul.
HAltD cori A, sistem de memorare a datelor pe un suport care mi mai poale fi reutilizat. Exemplu, hirtia pe care s-au imprimat anumite date; cartela sau benzile pe care s-au perforat datele.
HARDWARE, (din limba engleză) desemnarea echipamentului şi totalită|ii elementelor componente ale unui calculator electronic.
HAZARD, semnal de ieşire neaşteptat la un elemenl logic, datorită lipsei sincronizării între semnalele la intrare.
HEXADECI3IAL, sistem de numeraţie care are la bază cifra 16. Cifrele sale sînL alcătuiLe clin numerele folosite de sistemul zecimal de. numeraţie 0—9, iar pentru restul pînă la 16 se folosesc literele alfabetului A,B,C,D,E,F, aşa că semnele acestui sistem sînt: 1,2,3,4,o,6,7,8,9, A,B,C,D,E,F. Sistemul este folosit în programarea calculatoarelor electronice, deoarece este uşor de convertit în sistem binar.
HOME0STATUL, sistemul cibernetic cu organizare automată. Denumirea este derivată de la cuvîntul homeostază caro înseamnă ansamblul reacţiilor adaptive ale-organismului viu, tinzind spre menţinerea stabiliLăţii parametrilor organismului clnar şi iu cazul schimbării condiţiilor exterioare.
I
LA.Ci. (Administrative Data Processing Group), grup specializat privind prelucrarea datelor în administraţie. înfiinţat în 1967 pe lingă I.F.I.P. cu scopul de a coordona cercetarea, educaţia şi schimbul internaţional de experienţă in prelucrarea datelor privind problemele de conducere economic’ă şi administrativă din organizaţii si instituţii. Principalele activităţi prin caro urmează a se realiza scopul l.A.G. sînt: studiul sistemelor de prelucrare a datelor, a programelor, procedeelor, precum şi a activităţii practice referitoare la prelucrarea datelor din administraţie; colaborarea, disiminarea şi schimbul de informaţii privind prelucrarea datelor; promovarea pregătirii unor cadre, a studenţilor şi a altor persoane in domeniul prelucrării automate a datelor. -+ şi I.F.I.P.
IDENTIFICARE, operaţie care are la bază un criteriu de regăsire, de recunoaştere ,j unui element în mulţimea do elemente. Exemplu, identificarea în fişierul de veni-î uri al personalului muncitor a tuturor articolelor care privesc veniturile unui anume ucrător. Criteriul de identificare în cazul dat este marca lucrătorului.
I
IDENTIFICATOR, caracter sau grup do caractere folosit în vederea găsirii sau a regăsirii unui articol/înregistrare, sau a mai multor articole, în mulţimea articolelor ■dintr-un fişier pentru a pune în evidenţă sau pentru a constitui un nou fişier. şi ■ cheie; fişier,
IEŞIRE (OuLput), rezultatul obţinut în urm a prelucrării datelor do intrare. Operaţia ■de "transferare a informaţiilor din memoria internă a calculatorului electronic pe .suporturi de memorie externă. —* şi memorie externă.
I.F.I.F. (Federaţia Internaţională de Prelucrare Automată a Datelor), organizaţie înfiinţată în 196'2 cu participarea specialiştilor, membri ai asociaţiilor de informatică din diferite ţări. I.F.I.P. îşi propune: să promoveze şi să dezvolte ştiinţa informaţiei :şi tehnologia prelucrării datelor; să realizeze o cooperare internaţională în domeniul prelucrării automate a dalelor; să stimuleze cercetarea, dezvoltarea şi aplicarea prelucrării dalelor în ştiinţă şi in general în activitatea desfăşuraLă de om; să pro-.inoveze disiminarea şi schimbul realizărilor in domeniul prelucrării automate a datelor.
.IMAGINE, mod de reprezentare a cifrelor, literelor intr-un limbaj de programare. ..Exemplu, cuvinte numerice se reprezintă în COBOL cu ajutorul cifrei 9, cele alfabetice cu ajutorul literei x.
153
DII
.IMITAŢIE, înlocuirea unui produs de calitate superioară printr-altul asemănăLor •dar care esle obţinut dintr-un material de altă natură şi de o callitate	inferioară.
Exemplu, i. pietrelor preţioase sau a blănurilor nalurale.
IMPLICAŢIE, în algebră booleana, inferenţă logică. Proprietatea	Px	atrage	după
sine proprietatea P, sau Pj implică P«. Se notează eu Pt => P2.
IMPRIMANTĂ, dispozitiv de tipul maşinii de scris electrice, parte componentă a unui calculator electronic prin intermediul căruia se asigură imprimarea pe lnrtie a rezultatelor calculelor efectuate. Există mai multe feluri de i: i. care imprimă caracter cu caracter, i. care imprimă linie cu linie şi i. care imprimă cîte o pagină in bloc. Vitezele de imprimare diferă, factorul hotărîtor fiind varietatea caracterelor de ales penLru imprimare. I. electrostatică, avînd ea element specific un tub catodic numit „caraotron" prevăzut eu două perechi de plăci de deflexie: o pereche are rolul de a reflecta fasciculul electronic spre caracterul dorit de pe mască, luînd forma caracterului, iar perechea a doiia aşază caracLerul in cadrul liniei la lucu! lui. Imaginea liniei care apare pe ecran esle încărcată cu electricitate, ati'ăgînd parLicule <le polaritate opusă dintr-o cameră unde se află pulbere eoloraLă. HîrLia cu pulbere este trecută apoi printr-o cameră de încălzire în vederea fixării imaginii. Yileza de imprimare a i.c. este de 5 000—10 000 linii /minut.
IMPRIMARE, operaţie automaLă efectuată cu ajutorul imprimantei calculatorului •eleeLronic, prin care se transpun pe hîrtie rezultatele prelucrării automate a datelor. I. In „iist“, operaţie do redare fidelă pe hîrtie a conţinutului de date înregistrate de pe suportul tehnic (exemplu, cartele perforate), precum şi a rezultatelor prelucrării. De exemplu, la întocmirea unei liste de inventar se redă conţinutul fiecărei cartele perforate reprezentînd cîte un mijloc fix, care a fost citită, de cititorul de cartele al calculatorului; în plus se redă rezulLaLul calculului efecLuat privind totalul valoric al inventarului. I, in „tab“ operaţie de transpunere pe hîrtie a rezultatelor prelucrării datelor numai sub formă de toLaluri. De exemplu, prelucrînd daLele privind intrările de materiale, so imprimă numai to talurile valorice pe conturi analitice reprezentînd grupe de materiale pe gestiuni etc. însoţite de caracteristicile grupării respective. I. memorie, operaţie de transpunere a conţinutului de date din memoria internă a calculatorului pe un suport tehnic (carLelă perforată, bandă perforată, bandă magnetică etc.) sau pe hîrLie. —> şi memorie internă a calculatorului.
IMPULS, semnal prin care se arată condiţia îndeplinită penLru a trece la un nou pas în prelucrare. în cazul inLocmirii unui Labei avînd mai mulle subtotaluri cu ajutorul calculatorului electronic, la condiţia îndeplinită privind unul din criteriile de grupare, se dă impuls de sul)total. I. de admitere, semnal care permite ciLirea din/sau scrierea datelor la o adresă din memoria calculatorului electronic. I. de inhibiţie, semnal care acţioneay.ă în sensul opririi citirii conţinutului de date de îa o anume adresă din memoria calculatorului electronic.
INCLUZIUNE, în algebră Booleană, includerea unei mulţimi într-o altă mulţime. Se reprezintă prin semnul c şi se citeşte „este cuprins în“.
INDEX, număr reprezentînd informaţia (adresa) cu privire la localizarea înregistrărilor (articolelor) fişierului pe suport magnetic, adresabil (disc şi folii magnetice). I. de cilindru, număr reprezentînd valorile maximo ale cheilor cilindrilor succesivi ai unui fişier organizat secvenţial-indexat. —f şi cheie; cilindru. I. de pistă, număr reprezentînd valorile maxime alo cheilor pieţelor succesive ale unui cilindru. Pentru
INF
154
fiecare cilindru se alcătuieşte un index des pistă, care so completează, pe pista „Q:‘ a cilindrului respectiv. —t- şi pistă. I. principal, număr reprezentînd valorile maxime ale indexului de volum al unui fişier organizat secvenţial-indexat.
INDEXARE 1. Operaţie prin care se stabileşte automat adresa directă sau indirectă a fiecărei înregistrări pe un suport magnetic. 2. Adăugarea unui indice la o adresă. I. compusă, adăugarea mai multor indici la o adresă.
INDICATOR 1- Dispozitivul care arată starea maşinii de calcul (exemplu: în funcţiune, conectată la curent electric dar nu funcţionează, calculează greşit etc.). Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. Semnal, simbol caro serveşte la indicarea stăs'ii maşinii de calcul (In funcţiune, calculează greşit etc.). 2. Expresie numerică, dată, exprimînd cantitativ sau valoric existenţa, starea sau mişcarea unui obiect, fenomen sau proces social-economie. I. analitic, care se referă la un detaliu al unui obiect,, fenomen sau proces studiat. I. calilatw, care reprezintă rezultatul comparării între ele a două sau mai multor obiecte, fenomene sau procese economice. I. cantitativ, care reprezintă rezultatul unei măsurări, aprecieri a unui anumit nivel, a unei anumite dimensiuni ale unui obiect, fenomen sau proces economic, exprimate în etalon natural. I. de calificare se foloseşte pentru determinarea nivelului de calificare a muncitorilor in vederea încadrării lor în categoriile de retribuire sau pentru promovarea !or în categorii superioare. Tabele care indică, pe de o parLe, lucrările ce se execută în întreprindere, iar pe de altă parte, so precizează categoriile de retribuire corespunzătoare fiecărei operaţii sau fiecărui reper. —> şi retribuţie. I. da depăşire a capacităţii, semnal care indică starea de depăşire a capacităţii unui registru intern al calculatorului electronic. I. de dirijare, punctul de realizare a unui mesaj în cazul în care acesta trece prin mai multe centre de comunicare. I. de ramificaţie, care determină sau pune în evidenţă o ramificare in programul calculatorului electronic. I. sintetic, mărimea în etalon natural sau valoric obţinută ca rezultat al prelucrării automaLe a datelor iniţiale prin grupare, centralizare privind obiectele, fenomenele sau procesele studiate.
INDICATORI AI EFICIENTEI MECANIZĂRII St AUTOMATIZĂRII PRELUCRĂRII DATELOR, —► şi eficienţa mecanizării şi automatizării prelucrării datelor.
INEL DE FERITĂ, cerc mic. din material feromagnetic puţind avea alternativ sLaresi magnetică sau nemagnetică făcînd astfel posibilă memorarea celor două cifre binare ale sistemului binar de numeral ie „0“ şi „1“. Cînd inelul este magnetizat, convenţional reprezintă cifra „1“ şi nemagnetizat, cifra „0“ sau invers. j\lai multe i. de f. înşirate pe reţele de sîrmă, ţesute intr-un anumit mod, formează dispozitivul tio memorie inLernă a calculatorului electronic. —► şi memorie internă.
INFORMARE, comunicarea de informaţii, verbală sau scrisă, cu privire la un obiect sau fenomen, în legătură cu care urmează a se face studii sau lua o anumită decizie, sau să se facă o anumită dovadă.
INFORMATICĂ, sLiinţa interdisciplinară care, folosind cunoştinţele din domeniile matematicii, logicii, ciberneticii, ca şi din ştiinţele economiei de ramură: planificarea, contabilitatea, statistica etc. stabileşte o ordine riguroasă aLît în ce priveşte rolul informaţiilor care creşte exponenţial, cît şi în ceea ee priveşte mijloacele tehnice de culegere, transmitere şi prelucrare cît mai exactă a datelor în toate domeniile ştiinţei, tehnicii şi în general ale vieţii social-economice. I. este astfel ştiinţa tratării raţionale, în special cu ajutorul maşinilor automate de calcul, a datelor considera e oa suport al informaţiilor în domeniile Lehnic, social, economic etc. în i. daLe'e constituie materia primă, iar informaţia, produsul prelucrării lor. Utilizarea mijloacelor mocani-
155
DîF
aate_ şi automatizate a permis optimizarea informaţiilor, adică, raţionalizarea şi sporire eficienţei lor, prin culegerea, prelucrarea şi transmiterea rapidă beneficiari lor, organelor do conducere etc,,
INFORM ATICIAN, specialist in problemele de informatică. —> şi informatici.
INFORMAŢIA cst,e un mod de manifestare a materiei ce apare in procesele de interacţiuni? sistemică: un Lip deosebiL do raport între procesele materialo, raport ce nu -exista în afara acestor procese; un atribut fundamental al materiei alături de masă, cimp, substanţă. ŞLtrea, comunicarea de noutate, plus de cunoştinţe despre un ■obiect, o persoană sau 1111 fenomen, prin care receptorul îşi înlătura o stare de incertitudine. Ea este de fapL refiecLarea a ceva real, obiectiv, propriu fenomenului informaţional. Receptorul (beneficiarul) utilizează i. penLru a-şi completa cunoştinţele. Conţinutul informaţional (Ci) al unei informaţii este cu atît mai mare, cu cît ne aşteptăm mai puţin la realizarea acelui eveniment,. De aceea ol poate fi o funcţie de valoare reciprocă a probabilităţii (p) tie îndeplinire (acurentă), care poate fi «xprimatâ prin formula:
Ciud se produce evenimentul cert (p — 1), acesL fapt nu aduce nici o ’u, după cum nici o informaţie nu este legată de constatarea neproducerii evenimentului imposibil (p = 0). Se poate admite că semnificaţia fenomenului preexistă mesajului, ea nu se transporta, ci se bazează pe „convenţii apriori1*. Fiind ceva imaterial, i. nu se identifică cu cantitatea. Cînd esle real obiectivă ca şi cantitatea, I. permiLe realizarea orientării acţiunii receptorului. K. Marx arată că „dezvoltarea activităţii productive are ca premisă creşterea cantităţii de cunoştinţe incorporate în acţiunea materială". InLerpretarea informaţiilor este, de obicei, dependentă de starea'informaţională a receptorului, iar receptorii operează ca sisteme deschise. Ignorarea înţelesurilor nu înseamnă că înţelesul este irelevant pentru receptor. I. are valoare relativă pentru gradul de pregătire a diferiţilor receptori. Ca suport material al i. pot fi folosite: literele alfabetului, cifrele diferitelor sisteme de numeraţie, desene, figuri, material optic sau sonor etc. Prin intermediul acestor suporţi, i. pot fi conservate şi mai ales prelucrate cu ajutorul maşinilor electronice de calcul. Cantitatea de i., existentă în semnele convenţionale folosite pentru reprezentarea ei, depinde de metodele folosite în prelucrarea acestor semne. Pe calea aceasLa, cantitatea de i. conţinută în date extrase printr-o metodă poate fi comparată cu cea extrasă prin altă meLodă. în condiţiile prelucrării automate a datelor, obţinerea 1. parcurge un adevărat proces tehnologic: producerea datelor, culegerea şi stocarea datelor, transmiterea datelor în vederea prelucrării şi prelucrarea propriu-zisă, fiecare calcgorie de operaţii fiind însoţită şi de operaţii de control. —* şi producerea datelor; culegerea datelor; prelucrarea datelor; cantitatea de informaţii. 1. analitică, comunicarea noutăţii de detaliu privind obiectul sau fenomenul studiat. I. audiovizuală, comunicare sau mesaj de noutate (al unei ştiri) transmis prin intermediul tubului catodic, ecranului de televizor sau prin reţeaua de sunet (la calculatoarele electronice). I. calitativă, comunicare sau mesaj dc noutate privind latura calitativă a obiectului, fenomenului sau procesului studiat. -+ şi indicator calitativ. I. cantitativă, comunicare sau mesaj de noutate care priveşte latura canLitativă a obiectului, fenomenului sau procesului studiat. —► şi indicator cantitativ. I. contabilă, comunicare, ştire de noutate furnizată de serviciul, biroul de contabilitate în legătură cu situaţia statică şi dinamică a mijloacelor economice, a surselor lor, proceselor şi rezultatelor acestora, exprimate în principal în uniLăţi (etalon) valorice şi uneori şi cantitative. Le. constituie parte principală de informaţii a sistemului informaţional economic; ea a avut şi are un
IN
15&
ro! principal în conducerea întreprinderilor. I.c. Îndeplineşte o funcţie de cunoaştere a eficienţei economice ii consumului de muncă socială şi a rezultatelor acestui consuni, ţtceru111 şi funcţia de reflectare şi de control privind asigurarea integrităţii proprietăţii sucialiste asupra mijloacelor de producţie. I.c. se caracterizează prin aceea că: este Intr-o anumită măsură precisă, are o destinaţie, este relativ completă şi continuu, comparabilă, corelată, este analitică şi sintetică, ritmică dar uneori intîrzialâ in condiţiile mai ales ale prelucrării manuale a datelor. I.c. sînt prezentat,» în cadrul unor modele specifice contabilităţii: conturile, bilanţul, balanţele de verificare, situaţiile anexă la liilanţ etc. I. curentă (operativă) se referă la urmărirea realizării sarcinilor privind îndeplinirea planului unei unsLăţi economice. I. de moment. —> şi informaţie curentă. I. de plan, care se referă la sarcinile de plan din cadrul planului naţional unic de dezvoltare economico-secială. I. economică, indicator economie obţinut prin prelucrarea datelor din surse diferite, ca: documente primare, evidenţa primară, contabilă, statistică, planificare eLe. Conţinutul i.c. este mult mai larg decil. a) informaţiei contabile. I.c. este de fapt rezultatul prelucrării datei or economice primare prin: grupare, tolalizare, calcule de procente ele. Rolul i.c. esle de a aduce la cunoştinţa conducătorilor de întreprinderi tot ceea ce se in-fîmplâ în întreprinderi, dîndu-le posibilitatea de a alege variante optime de decizie şi a lua din timp cele mai juste decizii. I. externă, primită de o unitate economică din afară de la forurile superioare (centrală, minister. Consiliul de Miniştri etc.) sau de Ja alte uniLăţi economice. L internă priveşti! activitatea economică a înLreprindcrii şi circulă numai în cadrul acesLeia (între aLeliere, secţiile de producţie şi conducerea întreprinderii şi invers). I. vrală, ştire de noutate comunicată prin viu grai. I. periodică, care se traiismiLe la inLervale de timp fixe (zilnic, decada), lunar, semestrial etc.). în urmărirea ritmică a mersului îndeplinirii planului de stat de către unităţile economice, aceste informaţii prezintă o importanţă deosebită. I. potenţială, capabilă £ă înlăture o stare de incertitudine. I. primară, primită pe măsura avansării în studiul privind un obiect, fenomen sau proces care urmează să fie apoi prelucrată în scopul obţinerii informaţiei centralizatoare, generalizatoare, de sinteză. I. „prin excepţiecea privitoare la situaţii şi fenomene care constituie o excepţie de la activiLatea normală. Exemplu, in procesul de aprovizionare, existenţa sLocurilor supranormative sau subnomiative, lucrători care nu respectă programul de lucru, norme de timp depăşite pentru efectuarea unor operaţii Lehno-logice ele. Identificarea informaţiilor du „excepţie" şi realizarea lor in cadrul sistemului informaţional economic au o eficienţă deosebită, în sensul eă diminuează volumul informaţiilor vehiculate în sistem şi sporesc opnrativiLatea in luarea deciziilor. I. rcdondanlă (de prisos), care im aduce la cunoştinţă nici un element de noutate. I. scrisă, comunicare, mesaj transmis prin imprimarea ci pe hîrtie cu ajutorul literelor unui alfabet aparţinînd unei limbi. Comunicarea sait mesajul se transmite sub forma unui proces-verbal, unui ordin de executare a unei lucrări eLe.
INFORMATIZAREA, punerea in aplicare a posibilităţilor informaticii pentru obţinerea de efecte favorabile ale sistemului informaţional.
INIŢIALIZARE, anularea conţinutului memoriei calculatorului elecLronic prin aducerea la zero, în scopul începerii prelucrării de noi daLe. -* şi golirea memoriei calculatorului electronic.
1N-LINE PROCESSING, termen în 1.. engleză reprezentînd modul de prelucrare a datelor in continuare, ţie măsură ce apar date iniţiale, în opoziţie cu prelucrarea off-linc care presupune prelucrarea pachetelor de date culese un timp oarecare.
IN-LINE PROGRAM, subprogram deschis ale cărui insLrucţiuni sînt repetate în cuprinsul unui program pină la terminarea programului.
157
INS
INSTALAŢIE DE CALCUL, —» şi configura fie. I. terminală (le transmitere a datelor, ansamblu de dispozitive ou ajutorul cărora se asigură transmiterea datelor la calculator ţi a rezultatelor calculelor de la calculator la beneficiarul prelucrării.
INSTRUCŢIUNE, indicaţie scrisă sau verbală privind modul cum trebuie să execute omul/maşina, sau numi şi marina de calcul, o lucrare din sisLemul informaţional financiar-contabil sau să se aplice anumite norme oficiale, legale. Unitatea de program a calculatorului electronic, elaborată în limbaj-maşină sau intr-un limbaj evoluat (FORTRAN', COBOL, PLj eLc.) prin care !ie ordonă calculatorului să execute una din funcţiile sale. De exemplu, să citească datele din purtătorul tehnic, să transfere datele condiţionat sau necondiţionat, să adune sau să scadă, să înmulţească, să împartă, să anuleze conţinutul mmnoriei interne, să imprime rezultatele calculelor etc. O i. conţine de obicei: codul operaţiei de executat şi una sau mai multe adrese ale operanzilor. —► şi operand. I. poate fi: fără adresă, cu o adresă, ou două adrese, cu trei şi patru adruse. Instrucţiunea l'ără adresă conţine doar codul operaţiei care trebuie executată. I. cu o adresă are formatul următor:
Codul	
Operaţiei	A d r e s a
Pentru a executa un calcul, în cazul i. cu o singură adresă se folosesc două i: eu prima i. se aduc datele in acumulator, iar cu cea cie-a doua se execută operaţia propriu-zisâ. La i. cu două adrese, primul'operand so găseşte la prima adresă, iar la a doua se găseşte cel de-al doilea operand. Numărul adresei următuare se stabileşte prin intermediul registrului adresei curente. Rezultatul calculului se păstrează în acumulator, de unde poate Ti transferat la o adresă a memoriei interne printr-o instrucţiune de transfer. La i. cu trei adrese, primul operand se găseşte la prima adresă, la a doua adresă, cel de-al doilea şi la a treia adresă este transferat rezultatul calculului. Adresa i. următoare se găseşLe in registrul adresei curente. La i. cu patru adrese, la adresele 1 şi '1 se găsesc operanzii 1 şi 2, la adresa 3 este transferat rezultatul, iar ia adresa 4 se găseşLe adresa i. următoare. I. absolută, instrucţiune maşină, sub forma finală executabilă. I. aritmetică, instrucţiune iu care in partea pentru felul operaţiei se menţionează o operaţie aritmetică. I. asupra stării programului, cu ajutorul căreia se poate încărca memoria calculatorului electronic sau modifica configuraţia binară folosită pentru a reflecta starea programului. I. asupra şirului de caractere, cu ajutorul căreia se operează asupra şirului de caractere în sensul transferării caracterelor de la un şir la altul, comparării de caractere, testării de caractere etc. I. cit mai multe adrese, instrucţiune ce conţine mai multe părţi pentru adrese. I, de asamblare sau directive, prin care se specifică funcţiile auxiliare destinate asamblorului şi nu au ca rezultat generarea vreunei instrucţiuni în lirnbaj-maşină. Eie se folosesc l'ie in scopul realizării unui control al asamblării, fie pentru generarea de date sau LexLe. I. de calcul binar, cu ajutorul căreia se efectuează calcule aritmetice de adunare, scădere, înmulţire, împărţire şi de operaţii logice asupra numerelor binare. I. de calcul in virgulă mobilă, cu ajutorul căreia se execută operaţiile aritmetice asupra numerelor reprezentate în virgula mobilă. —» şi virgula mobilă. I. de calcul zecimal, cu ajuLorul căreia se pot împacheta sau despacheta numere în reprezentare zecimală şi so pot executa şi operaţii aritmetice de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire a numerelor zecimale împachetate. I. de control, parLe de limbaj de comandă a unui sisLem de exploaLare a calculaLorului care serveşte la descrierea acLivitaţilor încredinţate programelor de control. I. de decizie, instrucţiune de ramificaţie sau instrucţiune de salt condiţional, pe baza căreia se trece la execuţia unui program sau unei ramificaţii de program. I. de ieşire, instrucţiune a unui program după execuţia căreia comanda nu mai aparţine acelui program, ci unui alt program.
158
I. de încărcare şi memorare, cu ajutorul căreia se face transferul datelor din memorie 111 registrele generale şi invers. I. de intrare-ieşire, cu ajutorul căreia se comandă şi se controlează circulaţia datelor între perifericele calculatorului şi invers. In funcţie ile locul unde se aTlă termenii (operanzii) operaţiilor do calcul so disting: instrucţiuni memorie-memorie prin care se asigură transferul operanzilor de la o locaţie a memoriei calculatorului electronic la alta. I. inernorie-registrii, prin care se asigură transferul operanzilor din memorie in registru; I. rcgistru-registru la care adresa operanzilor este inferioară lui 64 ; I. memorie-zona Q, în care un operand se găseşte in memorie, iar celălalt in zona Q a instrucţiunii. I. de oprire, instrucţiune de ieşire care indică sfîrşitul execuţiei unui program. I. de oprire opţională, care suspendă execuţia programului cu condiţia ca o comandă manuală să o autorizeze in prealabil. I. de pauză, care suspendă execuţia unui program, alta deeîL cea de ieşire. I. de ramificare, care presupune opţiunea pentru alegerea unei ramificaţii de program dintre mai multe posibile. I. de’ ramificare, cu ajutorul căreia se execută întreruperea secvenţei programului, condiţionaL sau necondiţionat, asigurîndu-se reluarea programului de la instrucţiunea următoare, de la care s-a declanşat întreruperea. I. de reluare, instrucţiune tio la care se poale porni pentru a relua execuţia programului întrerupt. I. de salt, care specifică operaţia de depăşire a unei secvenţe de program. I. dc urlt condiţionat, care specifică operaţia de depăşire condiţionată a unei secvenţe de program, numai cind condiţia este îndeplinită, contrar programul este rulat secvenţial executîndu-se insLrucţiune cu instrucţiune. I. de salt necondiţionat. —* şi instrucţiune de salt. I. directă, care conţine adresa direcLă a unui operand, penLru o operaţie aritmetică sau logică. I. efectivă, instrucţiune care poate t'i executată fără alte modificări. I. fără adresă, care nu conţine partea de adresă, fie că adresa nu este necesară, fie că ea esle implicilă. —* şi instrucţiune. I. fictivă, caro întruneşte condiţiile unei instrucţiuni dar nefiind destinată execuţiei. I. imediată, ce conţine in ea însăşi un operand al operaţiei şi nu adresa operandului. I. indirectă, care conţine adresa indirectă a unui operand al operaţiei specificate prin această instrucţiune. I. inefec-tivă, prin care se comandă calculatorului să execute numai instrucţiunea care urmează imediat şi nimic altceva. I. logică, în care partea de operaţie este o operaţie logică. Exemplu, o comparaţie > ; < ; S; ; s? ; etc. I. maşină, scrisă în limbaj maşină sub formă simbolică, este interpretată direct de calculator fură să mai fie nevoie de traducerea programului.
INSTRUIRE AUTOMATĂ, performanţa unei maşini de calcul, care, în funcţie de rezultatele prelucrării, îşi autudelectează erorile şi se autoreglează.
INSTRUMENT CONTABIL, mijlocul concret cu ajutorul căruia se realizează procedeele contabile de consemnare (oglindire), do centralizare şi grupare, de. generalizare şi do control a datelor contabile.
INTERCLASAREA FIŞIERELOR, operaţie prin care se creează un nou fişier din două sau mai muILe fişiere sortate după acelaşi criteriu do grupare a datelor.
INTERFAŢA, dispozitiv prin intermediul căruia se asigură conectarea echipamentelor din sistemul de prelucrare automată a dalelor. I. de intrarejieşire, dispozitiv prin care se asigură legătura dintre canal şi unităţile de control ale perifericelor, alcătuită din mai multe grupe de linii prin care circulă datele de control şi dalele propriu-zise. îndeplineşte funcţiile: de transmitere de la canal la uniLatea’de control a datelor de intrare/ieşire şi a datelor reprezentînd: adrese ale unităţii principale de intrare/ ieşire care se cer selectate, comenzi, ordine de control; transmiterea de la unitatea de control la canal a datelor de intrare/ieşire şi a datelor reprezentînd: adrese do identificare n unităţii principale de intrare/ieşire selectată, starea perifericului selectat, condiţii nepermise în timpul execuţiei unei comenzi; transmiterea de semnale
159
INT
pentru blocare, deblocare şi conlrol a dalelor care circulă de la canal la unitatea de control şi invers; controlul selectării sau exploatării unităţii principale de intrare / ieşire ataşate unităţii de control; condiţionarea funcţionării echipamentelor de măsurare a timpului de lucru la unitatea cenlrală, la unităţile de control şi la unităţile de intrare/ieşire.
INTERPRETAT OR, maşină care citeşte cartelele perforate şi tipăreşte în clar datele în partea superioară a cartelei.
INTERVIUL, procedeu de culegere a datelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil prin dialog dintre analistul de sistem şi interlocutorul in persoana: conducerii unităţii, conducăLorul compartimentului, executanţii nemijlociţi ai lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil. Este procedeul cel mai eficient, reprezentînd sursa principală de investigare a aspectelor pozitive şi a neajunsurilor privind sistemul informaţional financiar-contabil analizat, de cunoaştere a oamenilor şi a climatului in care lucrează aceştia. Procedeul prezintă avantajul că prin contactul direct cu executanţii efectivi ai lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil so pot obţine totalitatea datelor necesare pentru analiza critică, perfecţionarea şi modernizarea acestuia. Ga dezavantaj, menţionăm faptul că necesită mult timp şi un colectiv de analiză mai numeros comparativ cu procedeul chestionarului, de exemplu. Realizarea cu succes a unui interviu constituie o problemă dificilă şi de aceea trebuie bine organizat. Pregătirea interviului constă dintr-o informare şi documentare prealabilă cu privire la sistemul informaţional financiar-contabil analizat. Cu acest prilej, se definesc obiectivele interviului, se aleg interlocutorii care se anunţă din timp, comunicîndu-li-so totodată problematica interviului pentru a se documenta in prealabil in vederea furnizării de date, reale, sincere, se stabilesc pe cît posibil de comun acord locul şi durata interviului. în alegerea interlocutorilor, analisLul trebuie să fie ajutat de conducerea unităţii sau împuterniciţi ai acesteia, ştiind că pot fi intîlnite diferite Lipuri de persoane (specialistul, cunoscătorul, omul foarte ocupat, supăratul, timidul, tehnicistul, obstrucţionistul, omul deschis, amabil etc.), faţă de care se impune o atitudine diferenţiată penLru a atinge obiectivele interviului. In privinţa locului, se recomandă ca interviul să se desfăşoare la locui de muncă al interlocutorului, ca acesta să aibă posibilitatea să furnizeze pe loc datele necesare în sprijinul interviului. Durata interviului este bine să nu depăşească două ore. Desfăşurarea interviului, constă in formularea judicioasă a întrebărilor in limitele obiecLivelor stabilite şi printr-o formă clară, sinceră şi cit mai accesibilă pentru a cîştiga încrederea interlocutorului. Numărul întrebărilor se recomandă să se încadreze în timpul rezervat pentru interviu şi timpul necesar pentru a primi răspunsuri complete, bine documenLate, menite să furnizeze totalitatea datelor necesare efectuării analizei. Punerea întrebărilor trebui? astfel realizată îneît să nu lase impresia unei ancheLe. în recepţionarea răspunsurilor, analistul se recomandă să urmărească cu atenţie dacă răspunsurile sînt sincere, la obiect, concretizate cu date elocvenLe, fără însă a întrerupe interlocutorul decît dacă este absolut necesar, să ajuLe interlocutorul să se exprime şi să clarifice răspunsul la întrebare. După fiecare răspuns primit sau la sfirşitul interviului, analistul este bine să sintetizeze cu propriile cuvinte sensul răspunsurilor primite pentru a se verifica dacă a înţeles corect cele exprimate de inLerlocutor. Propunerile interlocutorului se recomandă a i'i „accepLate" şi să nu fie comentale pentru a nu se lăsa impresia că se urmăresc răspunsuri sau propuneri premeditate. Răspunsurile primite se recomandă să fie reţinute, urmînd să fie notate la srîrşitul interviului. încheierea interviului este indicată printr-o discuţie de bilanţ. Se solicită recomandări, dacă mai este cazul, asupra persoanelor care mai trebuie consultate sau documentele ce trebuie studiate. Dacă s-a discutat, de exemplu, despre documentele primare şi lucrările sistemului informaţional financiar-contabil care se întocmesc pe baza acestora, conţinutul, forma, circu-
ÎNV
lai ia lor ele. so solicită cile un exemplar din fiecare document, lucrare, completate cu cile un exemplu concret. Interviul se încheie prin Întocmirea „RaporLului interviului" in care se evaluează rezulLatele interviului, cunsenmmdu-SG cu acordul intervievatului sau a şefului acestuia totalitatea datelor necesare pentru efectuarea analizei.
INTRARE, operaţie de introducere a datelor în sistemul de prelucrare automată a datelor; datele/informai, iile care se introduc in sistemul de prelucrare automată. I. (Imput), operaţie de introducere a datelor în calculatorul electronic în vederea prelucrării lor: informaţia transferată do Ia o memorie auxiliară sau externă la o memorie internă; circuitul do introducere a datelor in caleulaLof; articolul sau referinţa gala să fie sau care a fost inclusă înlr-o lislâ. I. /ieşire, sisLem de dispozitive ale calculatorului electronic cu ujuLorul căruia se asigură introducerea dalelor în calculator şi extragerea rezultatelor calculelor din calculator, folosind pentru aceasta dispozitivul de comandă. SisLeniul de intrare se compune din: lectorul de cartele, bandă perforată, cititorul de bandă magnoLică, de discuri magnetice şi ciLitoare optice şi magnetice de caractere. Sistemul de dispozitive de ieşire cuprinde: imprimanta, perforatorul de bandă etc. I. manuală, operaţie de introducere manuală a datelor la pupitrul calculatorului electronic, în timpul prelucrării.
INVENTAR, lista, documentul sau registrul în cari! sînt enumerate şi descrise cantitativ, calitativ şi valoric, ţoale elemenLelo do activ şi de pasiv ale unei unităţi gestionare, constatate la un moment dat. —* şi inventariere. I. anual, întocmit regulat la sfirşilul fiecărui an. I. faptic, —> şi inventar real. I. final (în capitalism), întocmit cn ocazia lichidării linei societăţi de afaceri, adică la încetarea definitivă a activităţii ei. I. iniţial, întocmit la începutul activităţii unei unităţi gestionare. I. real, întocmit pe baza verificării efective a cantităţii şi calităţii elementelor de activ şi de pasiv existente în gestiunea unităţii în momentul inventarierii. I. scriptic, întocmit, potrivit datelor contabile.
IiCVENTARIERE, operaţia de constatare, la un moment dat, a existenţei cantitative şi calitative a elementelor de acLiv şi de pasiv ale unei unităţi gestionare. O particularitate a contabilităţii în socialism faţă de cea din capitalism o constituie realitatea şi exactitatea datelor ei. Totuşi, dalele contabilităţii pot prezenta, uneori, unele nepotriviri faţă de realitatea obiectivă, chiar în cazul unei contabilităţi bine organizate. Asemenea nepotriviri provin din anumite modificări ale mijloacelor întreprinderii, determinate de cauze naLurale, din măsurarea lor greşită, din întocmirea defectuoasă sau neînlocmirea documentelor privitoare la anumite operaţii economice. Verificarea exactă a realităţilor se face, pentru aceasta, cu ajutorul inventarierii. Inventarierea constituie punctul dc pornire pentru organizarea contabilităţii unităţilor economice şi instituţiilor. Prin inventariere se asigură realitatea datelor contabilităţii şi ale bilanţului. Cu ocazia inventarierii se pot descoperi abuzurile, cazurile de sustrageri şi du* risipii a mijloacelor materiale şi băneşti, stabilindu-se totodată şi persoanele vinovate do neregulile conslalate. Prin inventariere se verifică şi modul de conservare a mijloacelor economice, ajutînd prin aceasta la întărirea spiritului gospodăresc în uniLăţile respective. Se descoperă rezervele interne în vederea mobilizării lor, materialele inutilizabile greu vandabile, avariate eLe. care constituie un balast pentru întreprindere, întrucît imobilizează mijloacele circulante. După perioadele la care se efectuează, inventarierile pot fi: iniţiale, ocazionale şi periodice, iar după cuprinsul lor ele pot fi: complete (integrală sau generală) şi parţiale.-» şi inventar. 1. completă se efectuează obligatoriu la începutul activităţii întreprinderii şi cu ocazia întocmirii bilanţului anual, cuprinzînd tolalitatea elementelor do activ şi de pasiv. O astfel de inventariere cuprinde nu numai mijloacele economice ale întreprinderii, ci şi pe cele primite spre păstrare, spre prelucrare sau în folosinţă temporară. Datele
161
INV
i.c. sint consemnate în inventarul iniţial şi in cel anual. I.e. este cunoscută .şi sub numele de inventariere integrală sau generală. I. generală. —► şi inventariere completă. J. inopinată, făcută fără a fi anunţata. Aceasta este de fapt. o inventariere peste plan şi se efectuează, de regulă, atunci cînd sint bănuieli de nereguli în gestionarea mijloacelor materiale sau băneşti. I. integrală. —> şi inventariere completă. I. inter-anuală se face in repetate rînduri in cursul unui an. —* şi inventariere periodică I. periodică se face în cursul anului, potrivit planului de inventariere, cel puţin de două ori pe an pentru materiale şi mărfuri şi lunar pentru producţia m-lemiinată. I.p. pot fi generale sau parţiale. Ele se mai numesc şi inventarieri interanuale. I. conturilor curente de împrumut ţi de disponibil la bănci, a decontărilor şi a altor valori, operaţie care constă în verificarea minuţioasă a sumelor te figurează in soldul acestor conturi. Comisia de inventariere stabileşte realitatea datoriilor în conturile debitorilor şi creditorilor, măsurile ce s-an luat pentru încasarea sau plata lor, precum şi persoanele vinovate de neurmărirea la timp sau depăşirea termenelor de prescripţie a sumelor respective.
INVENTARIEREA DOCUMENTELOR (LUCRĂRILOR) SISTEMULUI INFORMAŢIONAL FINANCIAR-CONTABIL, procedeu de culegere a dalelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil care constă în inventarierea tuturor docun'enU-ior sistemului, desohizînd o partidă sau fişă penLru fiecare document cu ajutorul căreia se culeg LuaLe datele privind documentul analizai (denumirea documentului, cine întocmeşte, in cîte exemplare, mijloacele du calcul folosite, unde circulă fiecare exemplar, cine valorifică conţinutul de informaţii din documente. Procedeul este folosit în cazurile cînd se efectuează un studiu aprofundat al sistemului informaţional financiar-contabil, menit să se ia măsuri radicale de raţionalizare şi conceperea unui sistem informaţional calitativ superior celui practicat înainte. Procedeul prezintă avantajul că permite să se obţină pe baza datelor culese o situaţie clară asupra Luturor documentelor din sistemul informaţional financiar-contabil şi totodată să se ia măsuri de raţionalizare, perfecţionare şi modernizare a sislemului, chiar dacă nu se va trece la prelucrarea automată a datelor in viitorul apropiat. Ca dezavantaje, menţionăm faptul că necesită un volum mare de muncă, timp îndelungat sau un colectiv de analişti de sistem mai numeros. Lipsa de dialog cu personalul caro execută lucrările nu permite să fie scoase la iveală o seamă de dificultăţi în executarea lucrărilor, modul cum este valorificat conţinutul de informaţii din documente şi mai ales informaţiile de prisos şi cele care lipsesc ca fiind absoliit necesare lor.
I. lucrărilor de investiţii neterminale, în listele de inventariere a investiţiilor neLer-minate se menţionează pentru fiecare obiect de investiţie in parte:’denumirea obiectului, descrierea amănunţită a stadiului lucrărilor, volumul lucrărilor executate, toate acestea pe baza constatărilor la faţa locului. La întreprinderile de construcţii-montaj, în producţia neterminată se cuprind: articolele de deviz la care nu s-a executat întregul complex de lucrări prevăzute in indicatoarele de norme de deviz; articolele de deviz la care s-a executat întregul complex de lucrări prevăzute in indicatoarele de norme de deviz, dar nerecepţionate. Lucrările de construcţii-montaj executate, care necesită fonduri suplimentare, lucrările de construcţii-montaj prevăzute In planul de stat şi executate fără ca documentaţia respectivă să Jie aprobată şi fără finanţare deschisă la banca îinanţaloare etc. I. materialelor, mărfurilor şi produselor finite se face pe locuri de păstrare şi pe gestiuni. în listele de inventar ele se înscriu pe fiecare denumire in parte’ cu indicarea simbolului, categoriei, grupei, sortimentului, cantităţii etc. Inventarierea valorilor materiale în expediţie, vîndute şi neachitate de cumpărători, precum şi a acelora aflate în depozitele terţilor constă în verificarea documentelor aferente acestora, confruntate cu înregistrările în conturi. I. mijloacelor băneşti şi a altor valori constă în verificarea mijloacelor băneşti şi altor valori aflate în casă şi înscrierea celor constatate în
:162
listele de inventariere. î. mijloacelor -fixe se face prin examinarea la faţa locului a fieciirui mijloc fix hi parte şi descrierea lui tehnieo-economică în listele de inventar. Investiţiile terminate şi lichidările parţiale de mijloace fixe, care nu au fost evidenţiate în contabilitate, se evaluează de comisia de evaluare împreună cu organele competente şi se înscrie in lista de inventariere sporul de valoare sau reducerea aferentă. I parţială se limitează numai la anumite categorii de mijloace. Aceasta se efectuează de obicei atunci cind e;:istă îndoieli asupra .integrităţii anumitor mijloace, fam să se mai aştepte o inventariere generală; ea se mai face şi cu ocazia schimbării sau plecării în concediu a gestionarilor. I. producţiei neterminate şi a semifabricatelor din producţie proprie, adică a color care nu au trecut prin toate fazele prelucrării determinate de procesul tehnologic al producţ.ioi, precum si a acelor produse care, deşi au fost terminate, totuşi nu au trecut toate probele du recepţionară tehnică sau nu au fost completate cu toate piesele şi accesoriile. înainLe de începerea inventarierii producţiei neterminate este necesar: a se preda la depozit1.' toate piesele, ansamblele şi agregatele a căror prelucrare a fost temui!aLă; a se colecta din secţii toate piesele rehuLate şi deşeurile; a se întocmi toate documentele de constatare şi a se prezenta la control toate semifabricatele a căror utilizare este îndoielnică. Obiectivele acestei inventarieri sînt în general următoarele: sprijinirea luptei pentru apărarea integrităţii proprietăţii socialiste prin descoperirea lipsurilor, sustragerilor, distrugerilor, deteriorărilor' sau furturilor, precum şi a vinovaţilor; scoaterea la iveală a rebuturilor; rectificarea erorilor făcute în document* şi în înregistrări; sLabilirea necesităţii de reorganizare a producţiei şi a corectării programului de producţie în funcţie de producţia neterminată a secţiei de product in respectivă, determinarea producţiei ueterminate privind comenzile anulate şi feisLal.e. în vederea regularizării lor; constatarea - schimbărilor produse în cantiLăţile producţiei din cauza: uscării, scurgerilor, evaporării, umidităţii etc'. După Întocmirea ior,’inventarele se depun la contabilitatea întreprinderii unde se centralizează pe comenzi sau produse şi pe întreprindere. J.p.n. se face lunar, cînd există condiţii prielnice, fără ca în Limpul efectuării ei să se întrerupă procesul 'de producţia din secţiile de fabricaţie. I.p.ii. este de fapt o completare şi o verificare a inventarierii euivnte şi operaLive a acestei producţii, astfel Incit datele contabile din bilanţ să puată prezenta o garanţie reală a exactităţii lor. După terminarea lucrărilor de inventariere fizică a producţiei neterminate, şi în vederea determinării creşterii sau micşorării stocurilor de producţie neterminată, se procedează la eva'ua-rea acestei producţii, folosind pentru aceasta metoda de evaluare directă saii indirectă. a) Metoda de evaluare direcLă se aplică folosind: fiu procedeul inventarierii curente a gradului de finisare tehnică a produselor, tie procedeul de calcul pe-piese şi'operaţii. Primul procedeu se aplică de obicei de întreprinderile care‘ţin evidenţa cheltuielilor producţie pe comenzi. Potrivit acestui procedeu, se determină proporţia procentuală in care a fost execuLat produsul respecLiv, evaluarea iacînriu-se apoi la costul de producţie penLru produsul finit. Cu acest procent. se stabileşte atît valoarea produselor terminate, cit şi a celor neterminate. Procedeul de calcul pe piese şi operaţii constă in sLabilirea, în primul rind, a costului pe întregul produs penLru care sînL fixate coSLuri de producţie şi pe baza cărora so determină costul penLru fiecare operaţie sau piesă, după care se calculează un coeficient care -reprezintă raportul dintre'cosLul de producţie al produsului sau piesei respective şi costul efecliv. Cu acest coeficient se înmulţeşte costul fiecărui obiect sau fiecărei piese, obţinîndu-se asliel costul de producţie al' operaţiei sau piesei respective. Ambele procedee au la bază inventarierea lunară a producţiei ueterminate. b} Metoda de evaluare indirectă sau contabilă porneşte de la conturile de cheltuieli şi'de decontări cu producţia. Stocurile de producţie neterminată stabilite prin inventariere se evaluează eu ajutorul preţurilor folosite de conlabilitaLe' pentru articolele de calculaţie respective, după care acest preţ se compară cu soldul conLulin care reprezinLă producţia neterminată. Diferenţa, reprezintă numai leore£ic‘"-pIusuri
] G3
INV
sau minusuri de producţie nel.erminată. deoarece ea poale proveni fie din înregistrare greşită a notelor de predare produse, fie clin evaluarea producţiei neierminate hi costuri medii, spre deosebire de consumurile de materiale înregistrate cu preţuri unitare, fie din eventuale greşeli de inventariere sau de înregistrări contabile! O metodă care-şi face drum în întreprinderile industriale este aceea a costului normativ.
ESVERSARE, operai ie logică ele negare.
INVESTIŢII ÎN OTjBS, cont de activ, funcţionează in contabilitatea tuturor întreprinderilor industriale. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea cheltuielilor ocazionate de executarea investii iei. Se debitează, de exemplu: prin creditul conturilor Furnizori şi antreprenori pentru investiţii, cu sumele facturate du aceştia, Utilaje pentru investiţii, Cheltuieli de transport-aprovizionare pentru investiţii cu sumele reprezentînd valoarea utilajului predat pentru montare etc. şi se creditează prin debitul contului „Investiţii puse in funcţiune", cu sume reprezentînd costul efectiv al investiţiei recepţionate şi pusă in funcţiune. Soldul debitor al contului reprezintă costul efectiv al investiţiilor neterminate.
INYESTIŢTI PUSE ÎN FTJNf ŢÎTJNE, cont dc activ, funcţionează in contabilitatea întreprinderilor industriale. Cu ajuLorul acestui cont se contabilizează investiţiile terminate şi puse Sn funcţiune. Contul se debitează prin creditul contului. Investiţii în curs, cu suma reprezentînd costul efectiv al investiţiei terminate şi pusă în funcţiune. Se creditează prin debitul conturilor care reflectă sursele de finanţare, de exemplu: „Fond de dezvoltare economică11, „Fond pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social11, „Decontări pentru investiţii finanţate din fondul organului ierarhic superior" etc.
I.S.O.	(Organizaţia Internaţională de Standardizare), comitet tehnic (după structura organizatorică a acestei organizaţii) care se ocupă cu standardizarea prelucrării automate a datelor.
I.S.P. (Instruction Set Processor), ISPL, apoi ISPS-, limbaj de proiectare automată şi evaluare a arhitecturii sistemelor de calcul, apărut în 1973—1975 şi evoluat ulterior.
ISTORIA CONTABILITĂŢII studiază apariţia primelor însemnări contabile şi dezvoltarea lor în forme cit mai corespunzătoare ideilor şi concepţiilor oamenilor. Relaţiile sociale de producţie şi de schimb din diferitele etape aîe societăţii şi-au găsit expresia în însemnările contabile, aşa cum erau folosite de clasa dominantă din orînduirile sociale respective. Din documentele rămase de la vecinie popoare s-a constatat că apariţia contabilităţii sub forma primitivă a înseninărilor contabile a avut loc odată cu începuturile schimburilor de bunuri, ca urinari.' a diviziunii sociale a muncii şi a apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. Primele cunoştinţe despre existenţa unor însemnări contabile au fost. furnizate’de către babilonieni, care le foloseau încă de pe vremea celei de-a doua dinastii din Ur. înseninările contabile, reglementate şi în codul 3ui Hamurabi (178^ — 1750 î.e.n.) se făceau pe tăbliţe de lut şi foloseau scrierea cuneiformă pentru diferite notări, inventare, cadastru etc. De la asiro-chaldeeni au deprins apoi să facă însemnări contabile şi egiptenii, care foloseau scrierea hieroglifică şi ca maLerial de scris foile de papirus. însemnări contabile bine organizate s-au descoperit şi ia indieni, evrei şi fenicieni. Mai tîrziu, grecii au împrumutat tehnica contabilă de la egipteni, pe care au perfecţionat-o şi au transmis-o negustorilor romani. Coi care se ocupau de însemnările contabile erau cunoscuţi sub numele de scribi, la egipteni, logografi şi logoteţi,.la greci, dispensatori şi celari la romani. Romanii, ca şi grecii, au trecut cu timpul de la însemnările contabile izolate la cele sistematizate, mlroducînd o
IST
164
serie de registre şi reglementînd obligativitatea ţinerii lor. Controlul banului şi bunului public era organizat cu multă grijă la toate popoarele antice. Asirochaldeenii, egiptenii .şi mai ales grecii şi romanii au adus o perfecţionare considerabilă însemnărilor contabile. Operaţiile de virament, folosirea scrisorilor de credit şi a cecurilor de către aceste popoare au constituit, de [apt, simburele din care a răsărit mai Lîrziu ideea dublei înregistrări contabile. Noile transformări politice şi economice din secolele XII şi XIII au creat condiţiile necesare dezvoltării tehnicii contabile şi organizării ei in marile întreprinderi. Pînă in a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în Germania se folosea aşa-numita contabilitate factorială, asemănătoare celei memoriale. în feudalism s-a valorificat şi perfecţionat tot ce s-a realizat în materie do însemnări contabile, în special metodele şi mijloacele folosite în lumea antică de către contabilii egipteni, greci şi romani, care au pregătit începuturile practicii şi teoriei contabilităţii în partidă dublă, cunoscuLă şi aplicată, din această cauză, cu mult înainte de apariţia primei lucrări de contabilitate tipărite la 1494 în Italia şi datorată călugărului franciscan Luca Paciolo di Sancti Sepulcro. Lucrarea este intitulată: „Summa de l’arithmetica, geometria, proportioni e proportionalita11. După unii autori se crede însă că prima lucrare de contabilitate în partidă dublă s-ar fi scris ia 1463 de către Benedetto CoLrugli, sub titlul „Delia mercatoria e del mercanlo perfetto11. în Olanda a scris şi publicat prima carte de contabilitate, la 1543, Jean Ympyn, sub titlul: „Noi instrucţiuni de contabilitate după metoda italiană". Prima carte de contabilitate, tipărită în Germania la 1518, se datorează lui Henricus Gramaleus şi poartă titlul: „Kfinstliche Rechenbuchlein‘:. Despre articolul contabil recapitulativ şi centralizarea contabilităţii s-a scris pentru prima oară de către Mathieu De la Porte, la 1712, în lucrarea sa „La Science des inkjociants et des teneurs de livres“, CreşLerea nivelului forţelor de producţie a ridicat în faţa contabilităţii cerinţe şi sarcini complexe noi a căror realizare a necesitat folosirea de noi metode şi teorii contabile, contribuind prin aceasta la sporirea exigenţei exactităţii şi posibilităţilor de centralizare şi de generalizare a datelor contabile în întreprinderi şi la dobîndirea unui rol activ al contabilităţii în viaţa economică. Rolul contabilităţii a crescuL în capitalism, fapt pentru care ea a fost revendicată do o seamă de alte ştiinţe, ca: matematica, economia întreprinderilor, şLiinl.a administrativă etc. în literatura contabilă germană şi în parte şi în eea italiană şi elveţiană s-a încercat a se crea o teorie, după care contabilitatea nu ar avea caracter şLiinţific şi că ar fi o tehnică pusă în serviciul exclusiv al întreprinderilor. Un bogat material documentar cuprinde literatura contabilă în capitalism datorită contribuţiei pe care autorii şi contabilii practicieni au adus-o în vederea îmbunătăţirii formelor de contabilitate şi perfecţionării neîncetate a procedeelor ei. Toate acestea au făcut posibilă trecerea treptată de la efectuarea manuală a lucrărilor de contabilitaLe la executarea lor cu ajutorul mijloacelor mecanizale. O contribuţie însemnaLă a fost adusă prin raţionalizarea contabilităţii cu ajutorul planurilor de conturi şi folosirea simbolizării zecimale ale conturilor in vederea realizării unei economii însemnate de cheltuieli cu întreţinerea aparaLului contabil, precum şi a creării unui sistem de informaţii rapide şi multilaterale in interesul întreprinderilor. Literatura contabilă din capitalism, abordează probleme ea: precizarea obiecLului conlabiliLăţii, metoda conLabiliLăţii grupa de şl.iinţe din care face parte contabilitatea ca şLiinţă, slabilirea unor teorii, ale conturilor, bilanţului, introducerea contabilităţii în parlidă dublă în administraţiile publice etc. în ce priveşte evoluţia conlabilităţii în ţările socialiste trebuie arătat că în cei peste GO de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie 1917, teoria şi practica contabilă existentă anterior s-au transformat din instrument al capitalismului in instrument, al socialismului în folosul clasei muncitoare. însemnări contabile încep să apară şi în ţările române, într-un număr mai mare, după întemeierea ţărilor române, cînd au apărut schimburilo do mărfuri între locuitorii aceslor ţări şi cînd au luat naştere organizaţii comerciale
165
IST
mai puternice in cetăţile Braşovului, Sibiului, Bistriţei ele. In secolele al XVI-lea şi al- XVII-lea încep, de asemenea, să apară Însemnări contabile în legătură cu administrarea veniLurilor ţării, ca, de exemplu, condica lui Constantin Brîn-covcanu sau condicile mînăstireşti şi acelea ale boierilor stăpînitori de imense domenii agricole şi saLe, din care se vede exploatarea crîncenă a ţărănimii. încă din 1829 s-a introdus prin Regulamentul Organic o contabilitate publică obligatorie. în ce priveşte nevoia ţinerii socotelilor negustoreşti, aceasta a apărut în secolul al XVIII-lea cind au dispărut o parLe din condiţiile care frinau schimburile interne şi externe şi cînd, prin deschiderea graniţelor pentru produsele ţării noastre, agricultura şi comerţul românesc an luat avint şi o l'orină nouă. Din documentele contabile rămase de la marii negustori rezultă că aceştia cunoşteau şi aplicau contabilitatea elaboraţi de Paciolo, folosind pentru aceasta contabili greci, germani şi italieni care practicaseră contabilitatea în ţările lor, unde ea era bine cunoscută şi destul de răspîndită. învăţarea contabilităţii â început din anul 1835, fapt care a determinat apariţia primei cărţi de contabilitate, datorită lui Emanuel Ion Nickifor din Braşov, care a tipărit In 1837 lucrarea „Allge-meine Handlung und Wechsel-Ordnung“ sau „Pravila Komerţială". După aceea, apar şi alţi autori şi anume: Vasile Urzescu, Dimitrie Iancu, Louis Tgussaint, Theodor Ştefănescu, Constantin Petrescu (Iaşi), Grigore Trancu-Iaşi etc. începind din anuî 1913, cînd a luat fiinţă prima Academie de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, profesorul Sp. Iacoliescu a publicat o lucrare de contabilitate originală, în trei volume, caracterizată prin modul ştiinţific de tratare a problemelor de contabilitate, precizind mai ales raportul ce există între ştiinţa contabilităţii şi fondul juridico-economic pe care se grefează întreaga materie contabilă. Din anul -1920 încep să se publice manuale şi cursuri de contabilitate pentru întregul învăţămînt comercial din ţară de către profesorul C. G. Demetreseu, clarificînd, cu această ocazie, mimeroase probleme de teorie şi practică contabilă. După cel de-al doilea război mondial se trece şi in ţara noastră la reorganizarea contabilităţii pe baze socialiste. Perlecţionarea continuă a tehnicii contabile potrivit progresului tehnico-ştiinţ.ific a deLcrminat modernizarea contabilităţii prin mecanizarea şi automatizarea lucrărilor de contabilitate, perfecţionarea formelor de contabilitate, îmbunătăţirea metodologiei de calcul şi de tehnică contabilă, utilizarea metodelor matematice şi statistice, precum şi îmbunătăţirea sistemului informaţional economic. în ţara noastră prima lucrare de istorie ’a contabilităţii a fost elaborată de C. G. Demetreseu.
JETOX DE l’JJEZENŢA, fişa sau placa de metal, numerotată care se aşază la tabloul <li' ponta] do U poarta întreprinderii. Pe baza acestei i'işe, pontatorul stabileşte prezenţa şi absenţele sau înLîrzierile personalului. în capitalism, jetonul de prezenţă este suma de bani ce se plăteşte membrilor din consiliul de admi-' nistraţie sau de cenzori pentru participarea la şedinţele consiliului.
JURNAL, registru in care operaţiile economice se înregistrează în ordinea datei (cronologic) şi sub forma articolelor contabile. Din punct da vedere contabil, j. este un registru de analiză contabilă, spre deosebire de cartea mare 111 care înregistrările se lac sistematizat şi repartizate po conturi. J. îndeplineşte şi o funcţie administrativă în cazul în care înregistrările privesc numai un anumit element. De exemplu ]. de casă, j. efectelor, j. mărfurilor etc. In socialism, j. do contabilitate este întocmit pe fişe sau pe foi volante şi este folosit acum ca formă de contabilitate. J. american, —* şi contabilitate americană. J. bilanţ, —^ şi contabilitate. J. de înregistrare, folosit iii întreprinderile socialiste ca formă modernă de înregistrare cronologică a operaţiilor pe baza notelor de contabilitate sau a documentelor justificative. Serveşte şi la stabilirea rulajului lunar a iuregăstrărilor la întreprinderile care foiodesc [urma de contabilitate maestru şah. J. logismografic„ —> şi contabilitate Ingismograficâ. J. order, —* şi contabilitate pa jurnale. J. statino-grafic, —r şi contabilitate statwoşrafică.
KOCTE'r (Kilooctel,), unitate <Ie exprimare, a capacităţii memoriei calculatorului electronic. Conţine im număr de 1 024 byte. -+ şi byte; octet.
I
ÎMS?T*ACĂMINT E DE PROTECŢIE, LaLalitatea obiectelor care servesc lucrătorilor ca hulirii:Aminte .şi ca încălţăminte pentru apărarea sănătăţii, integrităţii lor fizice şi a îmbrăcămintei lor proprii. Exemplu, şubele, cişmele de cauciuc, ochelarii de protecţie, mânuşi de cauciuc etc. în economia socialistă, protecţia muncii se bucură de o atenţie deosebită din partea conducerii unităţilor socialiste. Procurarea î. de p. constituie o obligaţie a întreprinderilor, iar consumarea ei, caro are loc prin uzare, constituie o cheltuială de producţie şi se înregistrează în contabilitate, 111 contul „Cheltuielile comune ale secţiei*1, „Cheltuieli generale ale întreprinderii1'. —► şi echipament de protecţie.
ÎMPACHETARE, operaţie prin care se asigură folosirea mai raţională a capaciLăţi memoriei interne ;i calculatorului electronic, fiecărei cifre zecimale rezervîndu-se •1/2 de byte (octet). Seninul' ~ (plus) esto reprezentat prin cifra 0, adică 1100, iar seninul — (minus) prin cifra D, adică 11U1.
ÎMPRUMUT, transport aritmetic negativ care apare în cazul scăderii atunci cînd diferenţa dintre cifre este mai mică decît zero.
.ÎM1’UTERN'ICIT, persoană care a primit dezlegare de la mandant, printr-un act autentificat, să lucreze în numele ţi pe contul acestuia.
ÎNCĂRCARE, operaţia de introducere a datelor în memoria calculatorului, de fişarea pachetului di; discuri magnetice pe unitatea de discuri, în vederea prelucrării datelor existente pe disc, umplerea magaziei de alimentare a cititorului de cartele, cu cartele perforate în vederea prelucrării lor la calculator sau introducerea programului de prelucrare a datelor in memoria internă a calculatorului electronii;.
ÎNCĂRCĂTOR DE BANDĂ MAGNETICĂ, dispozitiv folosit pentru alimentarea înregistratoarelor de bandă magnetică avînd capacitatea de ordinul a cîteva sute de metri de bandă. Capacitatea diTeră de la un tip de uniLate do bandă magnetică la ai Lui, in funcţie de volumul datelor de înregistraL pe banda inagneLică. —* şi cartuş de bandă magnetică. î. dc discuri magnetica, dispozitiv pe care se fixează pachetul d-1 discuri inagneLice amovibile în vederea prelucrării datelor înregistrate.
ÎNMATRICUIARE, înscrierea în sistemul de evidenţă a unui obiect, a unei persoane.
369
ÎNM
ÎNMULŢIRE ÎN LUNGIME DUBLĂ, înmulţire în care la rezultat se păstrează, numai cifrele corespunzătoare capacităţii registrului. —*■ şi registru. î. în lungime simplă, înmulţire în care la rezultat se păstrează toate cilrele.
ÎNREGISTRARE 1. Consemnarea, însemnarea, notarea în scris a unui eveniment, H unui fenomen, a unui obiect, intr-o structură deLerminată de elemente: identitate, atribut, măsura. 2. Unitate fizică de schimb între memoriile externă şi interni ale calculatorului electronic, ansamblu de caractere care pot alcătui un euvînt sau mai multe cuvinte şi care se prelucrează cu ajutorul calculatorului elecLronii; ca un tot. î. mai poartă şi denumirea de articol. Pe suporturi magnetice î. pot fi individuale, despărţite printr-un GAP sau grupate în blocuri. Cind un bloc conţine două sau mai multe înregisLrări se spune că ele sînt blocate. Blocarea î. prezintă avantajul că reduce numărul spaţiilor libere (G.A.P.-uri) şi permite folosirea completă a capaciLăţii de memorie a sup orturilor magnetice. —* şi G.A.P, î. contabilă, consemnarea unei operaţii economico-financiare în formularele contabile sub forma articolelor contabile, a formulelor contabile sau a conturilor. —► şi articol contabil; formula contabilă. î. contabilă cronologică, mod de înregistrare a unei operaţii economico-financiare în ordinea datei cînd a avut loc efectuarea operaţiei, servindu-se pentru aceasta de articole contabile, de formule contabile sau de orice alte forme do registre în caro înregistrările se fac în ordinea datei. —► şi contabilitate cronologică. î. cu cheia, care primeşte un număr numit ■cheie spre a servi Ia identificarea informaţiei înregistrate din aria de date a înregistrării. Cheia poate avea o lungime de 0 — 255 biţi. —şi cheia. 1. de lungime fixă, cu număr fix de caractere, in mulţimea înregistrărilor unui fişier. î. de lungime variabilă, cu număr variabil de caractere în m ulţimea înregistrărilor unui fişier. I. de ordine, făcută cu ajutorul conturilor în ara ra bilanţului (numite şi conturi de ordine şi de evidenţă sau interimare). în socialism, aceste înregistrări se fac unilateral, adică în partidă simplă. î. determinată de evenimente, consemnarea de date avînd la bază drept criteriu de înregistrare apariţia evenimentului. De exemplu: î, predării produselor finite la magazie otc. î. determinată de timp, consemnare de date avînd drepL criteriu de înregistrare scur gerea timpului în care a avut loc fenomenul. De exemplu: înregistrarea consumului de energie electrică pe o lună de zile. î. de umplere, partea de înregistrare care nu se prelucrează, î. dircctă, consemnarea informaţiilor nemijlocit la locul unde se produce feno-■nienul supus observării. L poate fi făcută manual, mecanizat sau automat. I. .directoare, înregistrare ce indică primul nivel de legătură în cadrul unui program ■de înlănţuire a fişierelor. î. dublă, procedeu contabil coustînd din înregistrarea unei ■operaţii economice atît în debitul unui cont, cit şi în creditul alLui cont. înregistrarea dublă este caracteristică contabilităţii în parLidă dublă. —^ şi dubla reprezentare. î. fără cheie se îuLilneşte în informatică în cazul utilizării discurilor magnetice cînd în sLmcLura înregistrărilor pe disc nu se regăseşte şi cheia prin care să se identifice informaţia din aria de date. î. făcută prin interviu. —* şi interviu. X- fiziră, unul, două sau mai multe articole (înregistrări) grupate intr-un bloc. Dimensiunea blocului plus spaţiul liber dinainte şi după bloc alcătuiesc lungimea înregistrării fizico. —* şi înregistrare logică. I. in roşu., procedeu Colosit în contabilitate pentru (fdrectarea unei sume înregistrate în plus în debitul sau creditul unui cont. Pentru aceasta se debitează sau se creditează, după caz, acel cont prin creditul sau debitul altui cont, de regulă al aceluia de la care provine diferenţa, scriind suma cu cerneală roşie sau, în lipsă, cu cerneală neagră, însă încadrată într-un chenar. Aceste sume, astfel scrise, au caracterul de sume negative, aşa că ele se scad din acelea scrise normal cu cerneală neagră. Spre deosebire de „sLorno în roşu'1, în care formula contabilă greşită se anulează prin repetarea ei şi scrierea sumelor cu cerneală roşie, deci la care înregistrarea de corectare .se face la aceleaşi conturi, î. în r. se face la cel puţin un alt cont decît cel de la
prima formulă. I. logicii, un articol (înregistrare) îi;tr-wi bloc. Mai multe î. 1. pot. alcătui o înregistram fizică. Cînd blocul se identifică. cn o singura înregistrare, alunei î. 1. se identifici cu înregistrarea fizică. 1. magnetică, înregistrarea datelor făcută prin semne magnetice. Aceste semne se înregistrează pe oxizi magnetici de fier sau de alte metale, depuse pe material plastic, ;\luminiu sau alt metal nemagnelic. Suportul acoperit eu oxizi de fier se prezintă sub formă de bobine de benzi, discuri sau cartele magnetice. î. parţială, consemnarea datelor privind numai o parte din fenomenul sau procesul studiat fie pentru că nu se poate cuprinde întregul volum de dale de înregistrat, fie pentru că se face un simplu sondaj. 1. pe bază de interviu reprezintă consemnarea informaţiilor obţinute de la persoane cărora li se ia interviul in legătură ud analiza sisLemului inforinaliov.al ■financiar-contabil existent şi proiectarea prelucrării automate a datelor. î. secvenţială înlănţuită este proprie înregistrării datelor pe discuri magnetice şi constă în posibilitatea folosirii unei zone de memorie numită zonă partajată pentru mai multe fişiere. Zonele partajate, la rîndul lor, sint divizate în zone elementare de dimensiuni fixe, care sînt repartizate unui anumit număr de fişiere, lixemplu:
Zone	1	O	3	h 5 G 7	8 0	10	11	starp:i .,0“ zona liberă starea ,.i-zona ocupată
Fişier	Aa			C. A7 Bu Ah	A C	D	B	
Astfel, zonele 1, ii, 7, S au fost alocate fişierului A şi aşa mai departe. Pentru identificarea înregistrărilor aparţinînd fişierului A, zonele elementare sînt puse în legătură printr-un lanţ, de adrese. De exemplu, zona 1 esle legată de zona ă, care, la rîndul ei, este legată cu zona 7, iar zona 7 cu zona. 8. La o citire secvenţială a unuia dintre fişiere se furnizează numai zonele ocupate de fişierul respectiv. Alocarea zonelor unui fişier se l'ace pe baza tabelului general de alocare, în care-fiecărei zone elementare îi este repartizată o poziţie binară „o11 zonă liberă, ;,1“ zona a fost alneată. Ştergerea unei înregistrări din fişier este doar o ştergere logică, nu una fizică. Exploatarea fişierului cu î.s.î. so,_ face secvenţial. -+ şi ştergere fizică a înregistrării; ştergere logică a înregistrării. î. selectivă, mod de înregistrare pe discuri magnetice prin care dalele se pot identifica printr-o cheie ce esle sinonimă cu adresa căsuţei în care au fost înregistrate. Acest mod de înregistrare prezinlă avantajul că accesul la date este direct, dar are dezavantajul că lipsa unor succesiuni în cheile înregistrărilor creează porţiuni de suport neocupate de înregistrări. —i- şi căsuţă; înregistrare directă. î. sinonimă, înregistrare ou aceeaşi adresă. î. sistematică, i'ăcuLă cu respectarea concomitentă a unor reguli alcătuind un sistem, înregistrările în conturile contabile sînt sistematice, alcătuiesc sistemul contabilităţii. I. unică, principiu în prelucrarea automată integrată a datelor, care constă, din'consemnarea daLelor privind obiectele, fenomenele urmărite o singură dată, la locul sursei şi prelucrare a lor după mai umile criterii. î.u. permite obţinerea unei game largi de informaţii necesare pentru diferitele niveluri ale conducerii.
ÎNREGISTRATOR AUTOMAT DE DATE ÎN TIMP, instalaţie cu ajutorul căreia se consemnează automat pe măsura apariţiei lor date privind obiecte şi fenomene supuse observării.
ÎNTINDERI'., diferenţa între cea mai mare şi cea mai mică valoare pe care o poate lua o variabilă.
171
ÎNT
ÎNTÎRZIERE, proprietatea unui dispozitiv care face ca o modificare a stării sau a semnalelor de ieşire sil se producă mai tir/iu în raport cu semnalele de intrare care le generează.
1NTJREP0ZIT, in capitalism, magazia insLalată pe lingă birourile vamale pentru mărfurile importate. în î. mărfurile se păstrează în bune condiţiuni în schimbul unei taxe.^ Taxele vamale şi de depozitare nu se plătesc la intrarea mărfurilor în ţară .şi în î., ci la ridicarea lor totală sau parţială din î. Dacă marfa esLe reexportată, ea este scutită de taxc-Ie vamale aferente.
ÎNTRE PRINDERE, unitate de bază a economiei naţionale în care se organizează compartimentul financiar-contabil pentru a evidenţia şi controla modul cum se desfăşoară activiLalea economico-socială, caracterizată prin: realizarea unor obiective rezultate din planul naţional unic do dezvollare economico-socială; dolată cu mijloace de producţie proprietate de stat sau cooperatistă; desfăşoară planificat activitatea productivă şi economico-socială; oamenii muncii îşi exercită direct prerogativele ce decurg din calitatea lor de producători şi proprietari ai mijloacelor de producţie, repartiţia făcîndu-se după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, potrivit principiilor eticii şi echităţii socialiste; se organizează şi funcţionează pe principiul autogesliunii economice.—*• şi funcţiunile întreprinderii-, auto-gestiune economică voi. I.
ÎNTRERUPERE, oprirea procesului rulării programului de prelucrare automată •a datelor din diferite motive: eroare în program, lipsă curent electric, necesitatea introducerii de la consolă de noi parametri de prelucrare etc. î. temporară, suspendare de scurtă durată de timp a rulării programului cu scopul de a introduce manual sau automat noi secvenţo de instrucţiuni care pot fi: de corectare, de prio-riLate etc.
Întreţinerea uşierului, —>- şi actualizare; actualizarea fişierului. î. software, operaţii prin care se elimină anomaliile detectate cu ocazia rulării programelor unui sistem sau unui subsistem.
ÎNVĂŢĂMÎNT ECONOMIC, formă a învăţămîntului menit să asigure cadre cu pregătire economică medie şi superioară necesare economiei şi culLurii naţionale. Dezvoltarea sensibilă a î.e. s-a înregistrat la începutul secolului al XX-lea, datorită dezvoltării ramurilor economice şi cu deosebire extinderii comerţului, a activităţii financiar.! şi contabilizării tuturor formelor do activitaLe. Învăţămîntul mediu financiar-contabil din ţara noastră are tradiţii vechi, iar învăţămîntul superior ■economic şi, respectiv, cel de finanţe-contubilitate datează din 1913, cînd la Bucureşti a luat fiinţă Academia de înalte Studii Comerciale şi Industriale. între cele două. războaie mondiale, î.e. din ţara noastră a avut sarcina limitată do a pregăti tehnicieni îndeosebi în domeniul comerţului, contabilităţii şi finanţelor pentru întreprinderile capitaliste. î.e. superior a constituit şi unul din leagănele marxismului din România, din rîndnl studenţilor economişti s-au format însemnate nuclee socialiste şi comuniste. Pe. baza directivelor Partidului Comunist Român, în 1948, în ţara noastră a avut loc reforma învăţ.ămîntului, inclusiv a celui economic, ale cărui conţinut şi profil s-au schimbat radical, fiind aşezat pe baze socialiste, perfecţionîndu-se continuu în anii următori, asigurîndu-se astăzi unitatea ■organică intre învăţămînt-producţie-cercetare ştiinţifică. Liceele economice au astăzi o reţea largă, iar î.e. superior şi. respectiv, cel de finanţe-conlabilitate este organizat în Bucureşti, Cluj, Iaşi. Craiova şi Timişoara. —► şi Academia de studii economice, voi. I.
L
LANSAREA FABRICAŢIEI, dispoziţia sau ordinul do a so începe fabricarea unui produs sau executarea unei: lucrări. L.f. are loc după terminarea fazei de pregătire a fabricaţiei de către serviciul planificării pe baza comenzii interne sau n planului lunar. L.f. se face in timp util, ţinînd seama de termenul du livrare a comenzii, de lucrările de executare a pieselor, subansamblelor şi ansamblelor. Planul lansat se defalcă de serviciul de programare şi de urmărire a producţiei din secţii pe ateliere şi pe repere. Tot lansarea întocmeşte şi fişa de însoţire care îndeplineşte rolul de itinerar (marşrut) al lotului de piese de la prima pînă la ulLima operaţie. La serviciul de lansare se ţine un registru de evidenţă a lucrărilor şi se întocmeşte şi bonul do lucru şi bonul de consum de materiale în care so înscriu timpul normat pentru unitate de operaţie tehnologică şi, respectiv, cantitatea de material cerută după normă. Pe baza înscrierii timpului efectiv şi, respectiv, a cantităţii efective de materiale eliberate, documentele devin suport pentru înregistrare contabilă.
LANŢ, mulţime a cărei elemente pot fi puse în corespondenţă biunivocă cu şirui numerelor naturale. L. de prelucrarejiralare a datelor, mulţimea operaţiilor de prelucrare ordonată riguros secvenţial Ia care sînt supuse datele din fişiere privind o aplicaţie, un subsisLem sau sistemul informaţional în ansamblu pentru a obţine totalitatea lucrărilor sistemului informaţional. —► şi grafic de prelucrare a datelor.
LEASING (Exportul dreptului de folosinţă), formă de închiriere a maşinilor, uLi-lajelor, mijloacelor de transport şi a altor bunuri mobiliare şi imobiliare, practicată de către societăţile financiare (capitaliste) care le cumpără de la producători pentru a le închiria apoi pe o perioadă anumită de timp beneficiarilor în schimbul unei chirii în prealabil stabilite. Cu alte cuvinLe, 1. este o operaţie de finanţare pe termen, utilizată de o organizaţie financiară pe bază de contract de închiriere de bunuri.
LECTOR DE CARACTERE, maşină care converLeşte datele dintr-o formă ce poate fi citită de om, în limbaj maşină. —*■ şi limbaj maşină. L. de cartele, —► şi cititor de carlele. L. de bandă perforată, dispozitiv periferic al calculatorului electronic prin care se realizează citirea şi introducerea datelor în unitatea centrală în vederea prelucrării şi a perforării pe bandă a rezultatelor. Dispozitivul se compune din mecanismul do perl'orare-citire şi o unitate de comandă formată din blocul do comandă, registrul dc date şi mocanismul de verificare. Exemple de tipuri de lectori de bandă pentru benzi cu 2, o, G, 7 sau 8 canale a căror viteză de citire poate varia între 1 000 — 2 000 de caractere pe secundă în funcţie de
173
LEC
regimul de lucru de start-stop cînd viteza este de cîteva ori mai mică decît în regim continuu, iar viLezade perforarea rezultatelor calculelor, de 100—300 de caractere pe secundă.
LECTURA MAGNETICĂ, sistem de citire a datelor Înregistrate pe suporLuri magnetice (benzi, cartele, discuri) prin intermediul capului electromagnetic de citire.
LEGĂTURĂ, grupa ele instrucţiuni scrise într-un limbaj de programare prin intermediul cărora se realizează legarea a două părţi din acelaşi program.
UMBAJ, ansamblul de simbol uri şi reguli utilizate pentru scrierea de instrucţiuni, sub formă accesibilă, la prelucrarea automată de către calculatorul electronic. L. algoritmic, limbaj artiricial destinat să exprime algoritmii de calcul din diferiţi domenii: Lehnico-ştiinţific, economic, matematic etc. L. artificial, limbaj a cărui sintaxă a fost definită înaintea consacrării prin utilizare. L. calculator. —► şi limbaj maşină. L. COBOL. —*■ şi COBOL. L. comun, ansamblu! de	simboluri	şi	reguli
de folosire a lor, accesibil pentru	două sau mai multe calculatoare. L.	de	asam-
blare, bazat pe 1. de programare a unui anumit calculator electronic care foloseşte codurile mnemonice ale operaţiilor şi metodele mai convenabile de adresare. L. de manipulare a băncii de date, limbaj prin care se indică acţiunile ce trebuie realizate asupra unor date conţinute în baza de date. Are două părţi: 1. comenzi prin care se specifică acţiunile de realizat; 2. limbaj de desemnare prin care se indică datele asupra cărora vor acţiona comenzile. L. de origine, in care a fost scris programul iniţial. De obicei, un program se scrie, mai întîi, într-un 1. evoluat (ALGOL, FORTRAN, COBOL sau PLi) obţinîndu-se un program sursă, care apoi este compilat într-un program în 1. maşină, denumit program obiect. Jj. de programare, sistem	de semne, cifre sau litere,	cuvinte	şi	reguli
folosite intr-o limbă vorbită (do	obicei a ţării în care a	fost inventată şi
construită maşina de calcul) prin intermediul căruia pr cgramatorul poartă dialogul cu maşina de. calcul/calculatorul electronic dîndu-i comenzi în vederea rezolvării unor probleme. Exemplu: de a scrie un text, de a efectua operaţii de calcul, de a atribui semnul + sau — unui rezultat al calculului efectuat etc. Astfel, pentru maşini de contabilizat de tipul „Ascota11 se folosesc semnele +1, +111, -1-05, adică totalizatoarele numerotate cu I, III, 05 penLru a aduna sumele dirijate în aceste totalizatoare sau ca maşina sa imprime semnele O, — etc. (adică subtota!, total, minus). în cazul maşinilor electronice de facLurat (de producţie românească) Felîx. FC-15; 16; 32; G4; 12 8, comenzile care so dau maşinii pentru executarea unor operaţii de prelucrare a datelor se exprimă prin coduri cifrice, de exemplu, 21, 25 etc., pentru a se introduce un număr in maşină şi să-l imprime. Ordinul superior al codului are semnificaţia introducerii numerelor în maşină în vederea calculului sau a imprimării, iar ordinul inferior are semniricaţia categoriei de coloană (rubrică) a documentului întocmit cu maşina. Pentru operaţii aritmetice se foloseşte, de exemplu, codul 02 pentru adunare, 03 pentru scădere, 11 pentru înmulţire etc. în cazul calculatoarelor electronice, pentru efectuarea comenzilor de prelucrare a datelor se folosesc fio cuvinte întregi, fie coduri mnemonice (cuvinte scrise prescurtat). De exemplu, READ, WPJTE (citeşte, scrie), DIVIDE, MULTIPLY, SUBSTRACT (împarte, înmulţeşte, scade) sau l — O, FD, prescurtări ale cuvintelor (IMLMJT —OUTPUT, FILE DESCRIPTION — intrare-ieşire, descriere de. fişiere), cuvinte folosiLe în limba engleză. Sînt cunoscute mai multe 1. de programare, limbaje maşină, 1. orientate pe maşină, 1. orienLate pe probleme, 1. orientate pe sisteme etc. L. evoluat, care foloseşte semne, cuvinte izolate sau asociate, apropiate de limbajul vorbit. L, JOVIAL, prezenLarea cuvintelor din l. engleză Jules’s
1IM
17-1
Own Yersiun ol' the Internaţional Algebraic Language, esto un1 1. oriental pe proceduri, pe probleme* şi pe definirea problemei, folosit pnnt.ru calcule numerici.1, şLiiu-ţifice şi pentru prelucrarea da tul or in general. Acest 1. constituie o extindere a i. ALGOL oriental, pe procedură. L. maşină, scLul du instrucţiuni ce pot fi interpretate do maşina de calcul, exprimata in codul de lucru l'olosit de respectiva maşină. 1. natural, a cărui sintaxă este definită pentru uzul curent al vorbirii în relaţia de la om la om, este mai puţin formalizai, pentru sisteme om-muşină. 1. obiect, în care sint traduse enunţurile din limbajul sursă. —* şi limbaj maşină. 1. orientat pe calculator, a cărui • sintaxă este axată pe structura de organizare şi exploaLare a unui anumit calculator, sau pentru o clasă de calculatoare. —v şi limbaj orientat pe maşină. L. orientat pe maşină, limbaj care se mai numeşte şi I. de asamblare. Foloseşte instrucţiuni care trebuie traduse, mai iutii, cu ajutorul unui compilator (program de traducere) într-un program scris în limbaj-maşină. L. de programare orientate pe maşină ţin seama de structura limbajului maşinii şi de parametrii configuraţiei echipamentului. L.o. pe in. pot fi de două feluri: asamblor pseudoeod şi autocod. 1ji cazul 1. de asamblare pseudocod, fiecărei instrucţiuni din i. îi corespunde o instrucţiune-maşină, iar îti cazul 1. de asamblare autocod, unei instrucţiuni în 1. ii corespund mai multe instrucţiuni-maşină.
l.o.	pe m., in pofida faptului că sînt mai greoaie, prezintă totuşi şi avantaje: permit economie de timp şi de memorie, oferă folosirea economicoasă a tuturor posibilităţilor calculatoarelor. L. orientat pe probleme, limbaj apărut ca urmare a expsrienţei acumulate în scrierea programelor. Datorită unor greutăţi inLîmpinate în scrierea programelor in 1. maşină sau a celor in 1. orientat pe maşină, care păstrau aspecte de strictă rigiditate în respectarea unor anumite reguli de scriere a programelor, folosind doar cifrele sau anumite coduri mnemonice ce erau greu de reţinuL, s-a trecut la elaborarea mior 1. care să fie cit mai apropiate de 1. vorbit; să nu necesite cunoştinţe privind codul maşinii; să fie folosite lără aţine seama de instrucţiunile unei anumite maşini de calcul; o instrucţiune scrisă in 1. orientat pe probleme poale să corespundă la mai multe instrucţiuni Jn 1. maşină. L.o. pe p. s-au dezvoltat mai ales penLru probleme din domeniul tehnico-ştimţific (FORTRAN, ALGOL} şi cele din domeniul gestiunii cconomice (COBOL). L.o. pe p. reduc timpul de programare la jumătate comparaLiv cu 1. maşină sau chiar cele orientate pe maşină, diminuează substanţial sursele de erori, fac posibilă citirea rapidă a programelor, prin modificări corespunzătoare, asigură compatibilitatea programelor pe alte calculatoare. Ca dezavantaje, trebuie menţionai, faptul ca programele scrise in 1. orientat pe probleme trebuie, întîi, să fie traduse In programe obiect, scrise în limbaj maşină prin intermediul unui program de compilare. L. PLi, iniţialele cuvintelor din 1. engleză, Programming Language/ one), esto un I. de programare cu multiple aplicaţii în domeniul şLiinţifin şi economic, conţine multe elemente din convenţiile şi structura de codificări proprii limbajelor ALGOL, FORTRAN şi COBOL. Poate manipula dale numerice, serii liniare de date, fişiere etc. PL2 permite programatorului să controleze operaţiile de intrare-ieşire, transmiterea şi conversia unor operaţii mai complexe. L. procedural (Procedure Language), limbaj de programare convenabil pentru deperierea procedurii necesare efectuării unei lucrări cu ajutorul calculatorului. Principalele avantaje ale unui I.p. sînt: uşurinţă de utilizare; aplicabilitate generală la toaLe calculatoarele, uşurinţă Ia traducerea în limbaj maşină. L. rezultant, in care s-a tradus programul scris în 1. de origine,. L. simbolic, de programare a calculatoarelor electronice, caracterizat prin utilizarea codurilor mnemonice în scrierea instrucţiunilor. Acest mod este propriu J. de asamblare. L. sursă, —> şi Limbaj de programare ; Limbaj orientat pe probleme; Limbaj evoluat; Limbaj COBOL; Limbaj FORTRAN.
175
LMI
LIMBAJUL ASSIRIS, orienLat pe maşină. Programul scris în l.av pentru a fi prelucrat este in prealabil tradus cu ajuLorul unui alt program, numit asamblor ASSIRIS. Acest I. foloseşte trei tipuri de caractere: alfabetice de la A la Z şi %, numerice de la 0 la 9 şi speciale: blanc, +, —, ., : 9 (,), Se mai pot folosi şi alte caractere, cu condiţia să fie recunoscute de unităţile periferice şi numai în Lestul unui comentariu. Cu ajutorul caracterelor s-a alcătuit o colecţie de simboluri mnemonice care reprezintă — codurile operaţiilor pentru instrucţiunile în 1. — maşină, exemplu LD.4 pentru codul OA în 1. maşină şi operaţii desLinate asamblorului în vederea obţinerii unui program în 1. maşină executabil, exemplu C3ECT, pentru deschiderea unei secţiuni de control, DATA pentru generări de date, RES pentru rezervări de locaţii în memorie, END pentru a indica stîrşitul unei asamblări etc. Cu ajutorul caracterelor de bază ale simbolurilor alcătuite din ele, conform regulilor do sintaxă a 1., se pot consLrui Lrei tipuri da instrucţiuni: instrucţiuni maşină, insLrucţiuni de asamblare sau de directive şi microinstrucţiuni. Un program scris in 1. ASSIRIS este compus dintr-o secvenţă de instrucţiuni ASSIRIS .şi comentarii. Comentariile se folosesc de programator in scopul de a-şi exercita un auLocontrol in procesul elaborării programului sau să-l ajute la înţelegerea lui (in cazul cîiid programul a t'osL inLoemit de alt programator). Comentariile nu sînt strict necesare. Asamblorul nu le ia în scamă decit pentru a le serie la imprimantă împreună cu instrucţiunile programului, cind se cere. Orice instrucţiune scrisă in 1.. ASSIRIS poate avea o denumire simbolică (reprezentată printr-uu simbol). Structura generală a programului scris în I. ASSIRIS conţine segmente, module şi secţiuni. -+ şi ALGOL-, COBOL.
LINIE ÎN LIMBAJUL ASSIRIS, un şir de caractere care formează unitatea de prelucrare pentru programul de asamblare. Liniile în programul ASSIRIS pot fi: i. care conţin instrucţiuni împreună cu etichetele respective şi eventual un comentariu şi I. care conţin numai comentariu. L. caro conţin instrucţiuni se compun din. maximum patru zone: zona de etichetă, zona de comandă, zona de argument şi zone de comentariu.
LITEKAL, sanbol în programul sursă, reprezentînd o dată sau o referinţă de dată, ce nu esle modificat în procesul prelucrării,
LISTA, model de prezentare a informaţiilor utilizatorului (beneficiarului de informaţii), crac presupune: o structură determinată do informaţii, unul sau mai multe criterii de grupare a datelor, o ordine de succesiune, data grupării informaţiilor in cadrul listei etc. L. de control, lucrarea întocmită la tabulator sau la calculatorul elecLronic, in care este reprodus conţinutul de date din cartele perforate, în scopul verificării preluării corecte a datelor de pe documentele sursă, pe cartele şi a preluării în calcul a tuturor datelor. L. de furajare, document in care se consemnează de către şeful de brigadă zootehnic, cantitatea de furaje şi de maLeriale consumaLe de o oaieşori.j de animale cu specificarea numărului de capete furajate zilnic. La linele perioadei se LoLalizeaza, pe feluri, cantităţile de furaje şi materialo consumate, precum şi numărul de unităţi nutritive consumaLe in total şi pe cap/zi. L. de inventar, situaţia întocmită de comisia de inventariere şi în care se înscriu: denumirea, cantiLatea, calitatea şi valoarea fiecărui obiect inventariat. Se întocmesc J. do i. şi pentru unele mi.'.loace, ca de exemplu: materialele aflate pe drum, materialele ap re păstrare, materialele primiLe sau daLo spre prelucrare la terţi, produsele şi mărfurile expediate dar neîncasrle, mijloacele fixe iuchiriate eLe. L. de i. servesc la stabilirea rezullalelor inv,:uLarierii, la verificarea gestiunilor şi la punerea de acord a datelor contabiliLăiii cu cele reale ale invunLarului. L. de i. se semnează de membrii comisiei de inventariere şi de gestionarii respectivi. L. de i. a mijloacdor fi?e, document întocmit penLru obiectele care so
LOZ
176
dau in primire responsabililor pe locuri du producţie (loturi, echipe ele.), L. de plată (de avans chenzinal), document întocmit cn ocazia achitării avansului chen-zinal din retribuţiei cuvenită muncitorilor şi personalului telmic-administrativ pentru prima jumătate de lună. în listă se înscriu numele lucrătorilor şi suma ce î se cuvine fiecăruia. După întocmire, 1. se verifică apoi cu viza controlului preventiv şi aprobarea directorului, so trimite la casierie penl.ru achitare, după care se înaintează serviciului contabilităţii pentru înregistrare. —»■ şi lista. de avans chenzinal. 1. de preturi, extrase din cataloage de preţuri pentru materialele cu întrebuinţare curentă şi folosite în întreprinderile economice. L. de p. se întocmesc şi di* întreprinderile industriale pentru a le servi la autecalcularea costului do produs. Cu aceste preţuri planificate se decontează şi secţiile de producţie între ele. în aceste 1. sînt stabilite preţurile planificate pentru consumurile de materiale, de semifabricate, combustibil şi energie electrică etc. care au loc în fiecare secţie, precum şi retribuţiile reale, nu planificate. Planificarea costului esLe făcută pentru fiecare secţie pe articole de calculaţie.
LISTARE, operaţie de întocmire antoui.'.l.ă a lisLei, cu ajutorul calculatorului electronic, privind rezultatele prelucrări] datelor.
LIVRARE, expediere sau predare de mărfuri de c.ăLre furnizor, cumpărătorului. L. de mărfuri în economia socialistă se tace planificat, pe bază de contracte economice sau comenzi, fie direct, fie prin intermediul bazelor de aprovizionare şi desfacere etc. O L. producţiei, eliberarea produselor finite din depozitul întreprinderii producătoare şi expedierea lor întreprinderii cumpărătoare sau predarea produselor finite din depozit altor sectoare de activitate din cadrul aceleiaşi întreprinderi. Livrările către alte unităţi economice pot fi peste plafon, pentru care se întocmesc facturi iar contravaloarea lor se încasează prin bancă, şi sub plafon, a căror valoare este sub 500 de lei şi se încasează prin ramburs sau priri casieria întreprinderii în numerar. în categoria 1. se cuprind şi lucrările executaLe şi serviciile prestate către terţi, care pot fi sau nu prevăzute în planul de producţie-marfă al întreprinderii. Operaţiile de I. se desfăşoară în întreprinderile industriale pe baza unui plan care se întocmeşte în temeiul contractelor economice încheiate cu beneficiarii şi se include în planul financiar al întreprinderii.
LOCAŢIE DIN MEMORIE, grup de poziţii binare (celulă) din memoria calculatorului electronic, căruia i se atribuie un număr de ordine numit adresa 1. pentru a putea fi identificată. La calculatorul electronic de producţie românească, Felix C 256, o locaţie conţine o poziţie binară {in realitate mai există şi a doua poziţie binară), ce cuprinde bitul de paritate, care insă este nesemnificativă pentru programare.
LOGICĂ FORMALĂ, studiul structurii şi formelor raţionamentelor adevărate fără a ţine seama de sensul termenilor folosiţi. Prelucrarea automată a datelor se bazează pe logică formală, toate problemele care urmează a fi rezolvate cu ajutorul calculatorului trebuie supuse în prealabil unei formalizări logice. L. matematică, ştiinţa care are ca obiect studiul formelor propozitionale, a legilor ce stan la baza raţionamentului cua acestea, precum şi elaborarea metodelor prin care se realizează acest studiu. în prelucrarea automată a daLelor Ln.şi logica formală îşi au un teren larg de aplicare. L. simbolică, disciplină în care raţionamentele şi operaţiile sînt reprezentate cu ajutorul unui limbaj artificial pentru a evita ambiguităţile şi nepotrivirile proprii limbajelor naLurale. în prelucrarea automată a datelor este larg întrebuinţată.
LOZURI ÎN PLIC ÎN DEPOZIT, cont în afara bilanţului, în cadrul Loto-Pronosport care se debitează cu preţul de vînzare al ’l. intrate în depozitul de
177
1UC
expediţie al secţiei anexe de producţie şi se creditează cu aceiaşi preţ 1. în plic, predate mandatarului pentru aprovizionarea organelor de vînzare.
LUCRU ÎN LUNGIME DUBLĂ DE CUVÎNT, tehnică de prelucrare automată a dalelor folosind pentru reprezentarea fiecărui operand o lungime de două c.uvin te-calculator. Se practică pentru a asigura o mai mare exactitate şi precizie în reprezentarea datelor în procesul prelucrării automate. L. în 1. simplă de cuvint, telmică de prelucrare automată a daLelor folosind pentru reprezentarea fiecărui operand o lungime de cuvînt-calculator. L. în 1. triplă de cuvint, tehnică de prelucrare automată a datelor folosind pentru reprezentarea fiecărui operand o lungime de Lrei cuvinte-caleulator. Se practică pentru a asigura o mai mare exactitate şi precizie în reprezentarea datelor in procesul prelucrării automate.
LUNGIMEA CUVÎNTULUI 1. Numărul de caractere sau cifre binare din care este alcăLuit cuvintul respectiv. 2. Măsură a cuvîtitului dată de numărul de caractere sau de poziţii binare care alcătuieşte acel cuvint. Stabilirea I.c. are importanţă pentru dimensionarea capacităţii de memorie internă sau externă a calculatorului electronic, L.c. poate fi i'ixă sau variabilă. —* şi cuvint. L. registrului, capacitatea de memorie a unui registru, exprimată prin număr de celule binare rezervate registrului respecLiv.
MACAZ, instrucţiune prin care se realizează dirijarea executării programului în conLinuare, spre o anumită rutină do program din mai multe posibile, în funcţie de prezenţa îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiţii,
MACHETA DE PERFORARE A CARTELELOR, model de organizare a datelor in timpul cartelei. Crfoanelo cartelei sînt grupate în cimpuri de dimensiuni variate, în iuneţie de numărul de semne eu care se scriu datele ce urmează a fi transpuse pe cartele. Numărul «impurilor depinde de numărul coloanelor pe care le are cartela şi numărul nomenclaturilor de date ce urmează a fi transpuse pe cartele, în elaborarea iu. de p. a e. este necesar să se ţină seama de următoarele principii: numărul do coloane al cartelelor; selecţionarea nomenclaturilor de date strict necesare supuse prelucrării, cartelele perforate după o machetă să Tio folosite cel puţin pentru întocmirea a domVtrei lucrări clin sistemul informaţional; dimensiunea timpurilor machetei do cartelă să permită perforarea datelor cu număr maxim de semne; ordinea de succesiune a cîmpurilor rezervate pentru nomenclaturi să fio in concordanţă cu ordinea de succesiune a nomenclaturilor de date din documentele de intrare (primare) din care urmează să se transpună dalele pe cartele. —► şi carlela perforată.
MACROASAMBLOR, program asamblor, prin intermediul căruia so prelucrează rnicroinstrueliunile. şi program asamblor,
MACROECOXOUilA ŞI CONTABILITATEA, sfera de aplicaţie a obiectului contabilităţii s-a. extins de la unitate socialistă la nivelul ramurilor şi pe ansamblul economiei naţionale în condiţiile sistemului relaţiilor de producţie socialiste. Astfel, s-a elaborat şi fundamentat teoretic existenţa obiectului contabilităţii la nivel macroeconomic şi s-au stabilit procedee ale metodei pentru realizarea lui (prin operaţia cit; centralizare). Ca urmare, datele contabilităţii sini finalizate 111 lucrările de sinteză contabilă, ca de exemplu, bilanţul şi anexele la bilrnţ etc.
MACROGEKEIîATOR, program pentru calculator electronic cu ajutorul căruia se substiLuie fiecare macroinstrucţiune a limbajului sursă printr-o secvenţă determinaiă de instrucţiuni.
3LVCR0INEOIOÎÂ.TICA, aplicarea posibilităţilor informaticii la nivelul tfene.'al de sinteză menită să asigure realizarea obiectivelor corespunzătoare acestui nivel.
MAESTHU-ŞAII, —* şi contabilitate' maestra-şah.
179
MAG
MAGAZIA UE ALIMENTARE, diapozitiv dinLr-un echipament de intrare a datelor care foloseşte ea suport cartele perforate, în care sint introduse cartelele în vederea perforării, sau a citirii pentru prelucrare. —* şi cititor de cartele; perforator de cartele; maşina de verificat cartele perforate. M. dc recepţii:. Dispozitiv dintr-un echipament de intrare a datelor care foloseşte ca suport cartele perforaLe, în caro sint depuse cartelele iu urina prelucrării. —* şj cititor de cartele; sorlator perforator; do cartele.
MAGAZIN GENERAL, —v şi doc ; intrepozit; magazin universal. M. H.’iuwsn/, unitate ecunomieă de comerţ. ce dispune de numeroase secţii şi raioane în cure se desfac soi'Limente variate de mărfuri de larg consum.
MAGAZINAJ, taxa percepută de C.F.R. şi vamă pentru mărfurile care nu au fnst, ridicate din magazie în termenul reglementar. Taxa se calculează pe greutate şi pe număr de zile.
MAGAZINER, responsabilul unei magazii sau unui itepo7.it. în practică se spune uneori greşit „magazioner".
MANAGEMENT, ştiinţa aplicată şi, in acelaşi timp, arta care are ca obiect luarea deciziilor şi conducerea întreprinderii. Bl. este privit şi ca funcţie şi ca instituţie, în primul caz, sfera de sarcini ale m. devine obiect al cercetării referitoare la conducerea întreprinderii, iar in al doilea caz, el se referă la manageri, adică la persoanele cărora le revin sarcinile de cercetare a managementului.
MANIPULAREA INFORMAŢIEI, mimiirea (vehicularea) informaţiilor aflaLe pe suportul de informaţii, în cadrul biroului, serviciului sau între birouri, servicii, de c.ătre beneficiarii de informaţii în scopul colectării, transmiterii, prelucrării şi al valorificării informaţiei în procesul cunoaşterii, adoptării deciziei şi al organizării sistemului de evidenţă.
MANTISĂ, partea fracţionară (pozitivă) a logaritmului unui număr.
MARCA, un număr de caractere grupate după anumite criterii, care se atribuie unei nomenclaturi a sistemului informaţional economic, cel mai frecvenL numelui şi prenumelui lucrătorului. în scopul sporirii operativităţii prelucrării datelor şi a economiei de spaţiu, de suport de memorie.
MARCAIÎEA PREŢURILOR, procedeu de a not a preţul minim de vînzare sau costul prin semne convenţionale, folosit în capitalism de către micii negustori pentru a şti limita pînă la care pot să scadă preţul de vînzare al mărfii, în special cind se practică metoda vînzării prin tocmeală la preţ; (în capitalism) ni.p. se face printr-un cifru secret folosind pentru aceasta litere sau chiar cifru cu o anumită semnificaţie. Do exemplu, se ia cuvîntul „providenţa" care este format din 10 litere şi se notează fiecare literă cu cile o cifră de la i la 10, mcepînd de la prima literă astfel: p = 1; o = 3 etc. In acest caz, preţul 534 se va noLa: rov.
MARCĂ DE COMERŢ, semn distinctiv ales de comercianţi (in special de marile magazine) pentru a se'deosebi mărfurile vîndute în magazinele lor. De obicei, marca de comerţ se indică pe ambalajul mărfii vîndute. M. de e. este ocrotită de lege.
MARCĂ DE FABRICĂ, semn distinctiv aplicat, de un producător pe produsele sau lucrările efectuate pentru a se deosebi de produsele sau lucrările similare sau identice ale altor producători; are efect favorabil asupra îmbunătăţirii calităţii produselor, a executării lucrărilor etc. M. de î. este o amprentă a autorului produsului, un buletin
MAE.
180
de identitate al mărfii. în toate ţările m. de f. sînt protejate prin lege. Una din funcţiile de bază ale in. de f. o constituie valorificarea produselor deoarece o marcă bine apreciată domină piaţa, asigură stabilitatea preţurilor şi rezistă cu succes altor produse concurente. în acest fel, in. do f. asigură locul prim pe piaţa externă acelui producător care dispune de o marcă cu renume mondial. Ba esle semnalizatorul dinamic al calităţii mărfii contribuind astl'ei la desfacerea mai largă a produselor, în practică se folosesc m. de 1’. prezentate prin cuvinte (care să reprezinte numele produsului), desene, fotografii etc. în R.S. România, ni. de f. se înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
MARFĂ, produs al muncii, care, în primul rind, satisface o nevoie omenească (este util) şi, in al doilea rînd, este destinai schimbului şi nu pentru consumaţie proprie. Valoarea in. este creată de muncă în procesul de producţie, dar ea se poate manifesta numai prin compararea unei mărfi cu alta în procesul schimbului, adică prin valoarea de schimb. Contabilitatea mărfurilor se line cu ajutorul conturilor din grupa „Mărfuri", conturi do activ. M. din fondul centralizat, produs alimentar şi de larg consum care se distribuie planificat do la întreprinderile de producţie de stat pe bază de plan. M. din fondul neccntralizat, produs neplanificat şi achiziţionat de la întreprinderile de producţie locale, ale cooperativelor meşteşugăreşti şi de la producătorii individuali. IVI. greu vandabilă, marfă sezonieră demodată, degradată, dezasor-tată, desperecheată, cupoane etc. care nu se mai poate vinde la preţurile stabilite pentru m, bune. —* şi reducerea preţurilor la mărfurile greu vandabile Voi. I.
MARGINAL COSTING, variantă a metodei de calculaţie a costului „direct-costing“, consţînd în gruparea cheltuielilor de producţie în funcţie de raportul lor faţă de modificarea volumului producţiei. Sub acest aspect se disting: cheltuieli care se modifică proporţional, degresiv, progresiv sau rămîn fixe în raport cu volumul producţiei. Pentru cheltuielile caro se modifică proporţional, factorul de modificare eslo 1, pentru cheltuielile fixe este 0, pentru cele degresive intre 0 şi 1, iar pentru cele progresive factorul de modificare indică valori peste 1. S-a constatat însă că factorul de modificare a cheltuielilor priveşte numai o anumită perioadă din activitatea întreprinderii şi nu este caracteristic fiecărui produs. Din această cauză, metoda de calcul a costului pc baza acestor costuri necesită serioase îmbunătăţiri.
MA1ÎKET RESEARCH, cercetarea pieţei, studiul conjunctural al pieţei în vederea stabilirii strategiei şi tacticii de vînzare.
MARIiET SEGMENT, segment de piaţă sau piaţa parţială, determinată de considerente regionale, demografice, psihologice şi sociologice.
MARKETING, ansamblul tuturor activităţilor comerciale care, pornind de la cunoaşterea cousumalorilor, tinde să orienteze produsele actuale şi cele noi spre piaţa acestora. Se mai înţelege prin marketing şi: studiul cererii, desfacerea sau planificarea desfacerii, a face piaţa. Marketingul constă de fapt în efortul depus de întreprindere în domeniul activităţii de producţie şi desfacere de a orienta aceste activităţi potrivit posibilităţilor optime, sincronizarea producţiei, a studiului pieţei şi organizării producţiei şi a tuturor factorilor care concură la realizarea producţiei şi desfacerea ei. în acest scop, marketingul are ca preocupări: sondarea şi identificarea nevoilor de consum, pregătirea în această direcţie a viitoarelor produse, stabilirea unei politici adecvate a preţurilor, pregătirea pieţei prin publicitate şi a organelor de desfacere a produselor, lansarea lor şi organizarea vinzării, eficienţa economică a măsurilor luate etc., bazîndu-se pe un sistem informaţional modern şi în special pe informaţiile furnizate de sistemul contabilităţii.
181
MAR,
MAJtŞRTJT, —» şi fişa de însoţire.
MASCA, cuvînt-inaşinâ prin care se realizează înlăturarea, reţinerea totală sau parţială a cuvinLelor prelucrate.
MAŞINĂ, sistem tehnic, alcătuit din dispozitive (subansamble), diferite elemente, piese, instalaţii eLc. riguros determinate şi condiţionate între ele, acţionate de Torţă musculară sau motoare, destinat pentru transformarea unei energii în alta, a unei forme de energie în lucru mecanic util. etc.M. analogică electronică, des Lin ată pentru calcule, caracterizată prin aceea că valorile tuturor mărimilor matematice abstracte sînt reprezentate prin mărimi fizice concrete care pot varia continuu ca valoare. Calculele efectuaLe cu m.a.e. prezinLă, în genere, rezultate cu erori de ± 10%. Ultimele modele de calculatoare electronice analogice au la baza construcţiei lor următoarele principii: modularitatea, adică fracţionarea funcţională a consLrucţiei lor interne; compatibilitate, adică perfecţionarea „logicii11 lor, permiţînd unor maşini de capacităţi diferite de a urma acelaşi proces dc prelucrare şi, deci, de a executa programe derivate direct unele din altele; simultaneitatea diferitelor operaţii, executate de aceleaşi organe, in aşa fel incit elementele componente ale părţii centrale efectuează, in acelaşi timp, mai mulLe prelucrări pe fişiere distincte, iară a respecta cronologia lor, sporind astfel randamentul maşinii. Aceste m. fac posibilă prelucrarea datelor la distanţă şi transmiterea tot Ia distanţă a rezultatelor prelucrării. Pentru aceasta pste însă necesară conlucrarea a două calculatoare electronice distincte în spaţiu. M. cit cartele perforate, care percepe datele şi le prelucrează sub formă de perforaţii realizate pe cartele de dimensiuni standard. Face parLe din categoria 31. cu introducerea automată a datelor. Prelucrarea datelor se realizează în mai multe faze cărora le corespund anumite m: a} m. auxiliare; h) in. de bază şi c) in. cu destinaţie specială. Cu ajutorul m. auxiliare se perforează şi se controlează exactitatea perforării cartelelor; cu cele de bază se sortează şi se efectuează calculele, iar cu cele cu destinaţie specială se perforează cartulele-total, se reproduc cartelele, se in terci aşează, se interpretează' etc. M. cit cartele perforate alfanumerică, percepe şi prelucrează datele alfanumerice transpuse pe cartele sub formă de perforaţii. M. cu cartele perforate cifrică percepe şi prelucrează dalele cifrice transpuse pe carlele sub formă de perforaţii. M. dc adresat., folosită pentru imprimarea automată a adreselor sau a unor texte. în prealabil, adresele sau textele sint stanţate pe plăci metalice; acestea sint prinse apoi in dispozitive speciale, care permit imprimarea conţinutului stanţat pe hîrtie. BI. de adunat, la care se efectuează în special operaţii de adunare şi de scădere. îa această maşină, rezultatele se imprimă pe benzi de hîrtie. Ele pot fi acţionate manual sau elecl.ric; cu ajutorul in. de a. se pot executa şi operaţii de înmulţire prin repetarea adunării unui număr, precum şi operaţii de împărţire prin înmulţirea numărului invers al împărţitorului, ceea ce presupune însă existenţa unei tabele cu numere inverse. M. de a. moderne redau rezultatele în scris ale operaţiilor efectuate. în ultimul timp s-au construit m. de calculat pentru cele h operaţii arilmeLice, bazate pe sistemul m. de n. Părţile componente ale unei m. de a. sint: mecanismul do introducere a datelor; mecanismul de calcul (totalizatorul); mecanismul de imprimare şi mecanismul de acţionare (manual sau electric); tastele funcţionale. M. de adunat electrică, cu ajuLorul căreia se pot efectua operaţii aritmetice de adunare şi scădere, acţionate cu ajuLorul unui motor electric. M. de adunat manuală, cu ajutorul căreia se pot efectua operaţii aritmetice de adunare şi scădere. Prin adunare repetată se pot efectua şi înmulţiri, iar prin scăderi repetate se pot efectua şi împărţiri. M. este acţionată prin intermediul unei manete, cu ajutorul forţei musculare. M. de adunat „MureşL‘, de fabricaţie românească. Principiul de funcţionare a LasLelor unificale constă în aceea că: pentru adunare se culege-la tastatura cifrică un număr şi apoi se acţionează tasta cu + şi O. iar pentru subtotaL
MAS
182
so acţionează tasta lură cu în prealabil să so îi cules un număr. Cea de-a doua tasta unificată serveşte la introducerea numerelor cu semnul “ şi la obţinerea de total. M. de bază, care execută im grup de operaţii de prelucrare a datelor complet automat, pe baza unui program. Ca m. de J>. sînt socotite: ai. do sortat (sortaloarele) şi m. ele tabulat (tabulatoarele), din setul maşinilor mecanografice. M. de birou, cu ajutorul căreia so pot efectua operaşi de caicul aritmetic, precum şi o serie de operaţii de birou, cum ar fi: scrierea literelor, cifrelor etc. Sînt considerate in. de b.: in. de adunat, m. de scris, casele înregistratoare, dictafoanele etc. M. tic calculai, cu ajutorul căreia se pot executa colo 4 operaţii aritmetice. în ultimele decenii au apărut şi s-au dezvoltat m. de c. de diferite tipuri şi dimensiuni, ca de exemplu: m. de e. cu acţionare manuală (cu pîrghii sau cu Laste), ni. cu acţionare electrică simple, semiautomate şi automate, ni. mici de birou etc. Unele in. imprimă pe bandă şi rezultatele operaţiilor efectuate. în ultimii 2—3 ani, locul acestor maşini ]-au ocupat irevocabil miîiicalculatoarele de diferite tipuri. 31. de calculat automată execută autornaL operaţiile de calcul, fără intervenţia operatorului uman, imediat după introducerea datelor şi declanşarea funcţiei respective de calcul (exemplu, înmulţire, împărţire etc.). Ea poate avea tastatură completă sau redusă. M. da calculai cu tastatura completă, prevăzutei cu mai multe taste pentru fiecare cifră a sisLemului zecimal de nunieraţie, dînd posibilitatea fixării simultane a unor numere alcătuite din mai multe ordine cu aceeaşi semnificaţie. -+ şi maşini de calculat electrice. M. de calculat cu tastatura redusă, prevăzută cu un număr do 10 taste pentru cifrele de la 0—9, Pentru a introduce în iu. un număr, se tastează cifru cu ciTră respectivul număr dat în vederea preluării în maşină. M. de calculat electrică, cu ajutorul căreia se efectuează cu randament mare, semiautomat sau automat, operaţiile de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire. Lucrează îără program dinainte stabilit sau înregistrat. Poate fi: electrică sau electronică; cele electrice pot fi semiautomate sau automate. Cele semiautomate efectuează automat numai împărţirea, iar cele automate efectuează şi înmulţirea. M. de calculat electronică, caracterizată prin aceea că o parte din elementele de construcţie mecanice (roţi cifrice de calcul, roţi intermediare, discuri, pîrghii etc.) au fost înlocuite cu elemente electronice de calcul cu rapiditate mare în executarea calculelor (de ordinul milisecundelor) in funcţie de indeminarea operatorului uman; cu posibilităţi de efectuare a calculelor mai complexe comparativ cu ui. de calculat electrice; sînt silenţioase datorită absenţei pieselor mecanice din dispozitivul de calcul; rezultatele calculelor pot fi afişate pe coran (tub catodic), imprimate sau perforate pe bandă de iiîrtie, imprimate pe benzi magneLice. PenLru introducerea datelor, în vederea prelucrării lor, rn. sînt prevăzute cu Lastatura redusă, formată din -10 LasLe, de la 0 la 9. Dispozitivul electronic de calcul al m. constă din registre. De obicei aceste ni. sînt înzestrate cu registre de lucru şi două-trei registre pentru păstrarea rezultaLelor intermediare. —► şi registru. Iii. de calculat electronici cu virgula fixă, prevăzută cu un punct Hx pentru virgulă zecimală, indiferent dacă numărul este format din 2, 3 sau 4 zecimale. Virgula apare permanent numai după două zecimale. M. de calculat electronică cu virgula mobilă, in a cărei memorie figurează un număr de biţi, pentru înregistrarea caracteristicii numărului care indică poziţia virgulei zecimale. M. de calculat electronică Felix CE 32, de producţie românescă, similară maşinei Felix CE 30, din punct, de vedere constructiv şi funcţional, cu deosebirea că este prevăzută cu o rutină de program prin care se poate efectua extragerea rădăcinii pătrate, în care scop este datată cu o tastă în plus pentru declanşarea comenzii respective. M. do calculat electronică Felix CE 30, cu ajutorul căreia se pot executa cele 4 operaţii aritmetice. Felix CE 30 este de Tabricaţio românească, complet tranzistorizată. Are dispozitivul de calcul format din 5 registre, fiecare eu capacitate de 13 ordine. Registrul 1 este registrul de lucru, prin care trec toaLe datele inLroduse în vederea calculelor şi a rezultaLelor acestora. Pe măsura introducerii de noi date, precum şi a celor rezultate din calcule, sînt deplasate succesiv în registrul 2, apoi în 3,4. Conţinutul primelor 4 registre
183
MAS
c-ste afişat pe ecran; el serveşte pentru păstrarea constantei sau rezultatului intermediar necesar pentru alte calcule. Datele se culeg in vederea introducerii în m. cu ajutorul unei tastaturi zecimale reduse (0—9), o tastă pentru virgula zecimală, tastă pentru declanşarea introducerii datelor în registrul de lucra, tastă plus (-[-), prin acţionarea căreia se comandă operaţia aritmetică de adunare, tastă minus (—), pentru operaţii de scădere, tastă de repetare, luată de schimbare a semnului, tastă de memorare ele. 31. de calculat manuală cu pirghii, inventată în 1H74 de către V.T. Odner şi construită după. principiul discului cu un număr variabil de dinţi. EsLe cunoscută sub numele de Aritmometru. M. se compune din mecanisme: de fixarea datelor, de calcul, de transporl şi de acţionare. La rîndul său, mecanismul de fixare a dalelor este alcătuit din pirghii pentru fixarea datelor (numărul de pirghii determină capacitatea de calcul), tabloul de fixare a datelor, pîrgbia sau plăcuţa de anulare a datelor fixate; mecanismul de calcul constă din contorul de rezultate compus din 13 ordine de mărime şi contorul de turaţii compus din 8 ordine; pirghii de anulare a numerelor din cele două contoare, cheia contorului do turaţii penLru efectuarea turaţiilor pozitive sau negative, butonul de retransmitere a numerelor din contorul de rezultate in mecanismul de fixare şi virgula mobilă folosită pentru despărţirea minierelor întregi de cele zecimale; mecanismul de Lransport constă dintr-o pîrghie cu ajutorul căreia mecanismul de calcul (carul maşinii) este deplasat la dreapta sau la stînga, treptat cu cîte un ordin, şi mecanismul de acţionare, compus dintr-o manivelă care se poate roti în ambele sensuri avînd semnificaţia turaţiilor poziLive cînd roLirea se face în sensul înainLe, şi invers avînd semnificaţia turaţiilor negative. 31. de contabilizat, care, prin construcţia sa, este destinată el'ecLuării lucrărilor de contabilitate analitică şi sintetică, in acest scop, maşina este Îp.zesLrală cu un car i'ontabil mobil care se deplasează din coloană in coloană a modelului de lucrare de contabilitate. Pentru a efectua simultan evidenţa cronologică şi cea analitică sau sintetică, carul m. este prevăzut cu mecanismul de introducerii a jurnalelor, precum şi cu mecanismul de introducere a fişelor contabile analitice sau sintetice cu posibilitatea de eliminare automată a acestora pe măsura efectuării înregistrărilor programate. Pentru efectuarea calculelor, m. de c. sînt prevăzute cu un număr de totalizatoare care variază în funcţie de natura sau gradul de complexitate a lucrărilor contabile. Totalizatoarele pot fi fixe sau mobile. O parte din totalizatoare sînt destinate stabilirii soldurilor. Executarea lucrărilor de contabilitate la aceste ni. se realizează conform unui program întocmit şi fixat în bara de comandă, reaiizat în limbaj-maşiuă cu ajutorul călăreţilor. 31. de c. pot efectua înregistrări de LexL, reprezentînd explicaţii la.înregistrările conlabile şi calcule de adunări şi scăderi. M. de c. moderne sinL prevăzute cu dispozitive electronice penLru efecLuarea operaţiilor ariLmeLîce de înmulţire. M. de contabilizat complexă cuprinde un mare număr de totalizatoare avînd carul lung de 62 cm. Numărul totalizatoarelor fixe este de 2 — 55. în cazul ni. cu totalizatoare amovibile, numărul lor ajunge pină la 250. Accesul la totalizatoare se poate realiza parţial de la tastatură şi integral prin program. 31. sint destinate pentru întocmirea lucrărilor de contabilitate cu multe coloane: fiecare coloană este rezervată unui indicator care poaLe avea un algoritm de calcul redus la o operaţie de cumulare pe coloană (pe verticală) sau din coloană în coloană (pe orizontală); operaţii de diferenţă pe verticală sau orizontală, operaţii de înmulţire intre conţinutul a două coloane (înmulţirea se poate realiza numai dacă m. clasică de contabilizat este înzestrată cu un dispozitiv de înmulţire). 31. de c.c. prin programare pot efectua calcule Tără ca rezultatele lor să fie imprimate, păsLrîndu-se în conţinutul totalizatoarelor pînă cînd este nevoie să fie redat pe modelul de lucrare într-un anumit loc şi intr-o anumită coloană. Prin aceasta, ele dovedesc elasticitate în exploatare. Limitele de exploatare constiLuie: dimensiunea carului, caro nu permite să se realizeze lucrări de dimensiuni mai mari decît lungimea carului şi numărul de totalizatoare. Randamentul acestor in. este de 2—3 ori mai mare decit în condiţiile efectuării lucrărilor maiiual-minLal. Unitulile economice din ţara noastră sînt dotate cu m.
184
de c. simple şi complexe de tipul Ascota 170, cu maşini de scris, Asceta 171 l'ără maşină de scris şi AscoLa 070 in. de c. electronice. M. de contabilizat simplă, evoluaLă din m. de adunat prin perfecţionarea şi dotarea cu car săritor şi cu 1 — 2 totalizatoare din care unul soldator (pentru calculul soldurilor). Carul m. este prevăzut şi cu o bară de comandă prin care so pot programa o parte din operaţiile de calcul, scrierea rezultatelor calculelor, avans de rînd, retur de car, oprire şi pornire de car, oprire în coloană m vederea efectuării automate a operaţiilor. M. are multiple întrebuinţări în lucrările de contabilitate cu un număr redus de coloane caro nu necesită decît operaţii de adunare şi scădere. Ea poate fi cuplată cu dispozitive de perforat benzi de hîrtie. M. de control al cartelelor perforate, cu ajutorul căreia se identifică orice perforare greşită a cartelelor, orice lipsă de perforare, perforare deplasată, perforare dublă etc. Operaţia de conLrol este premergătoare prelucrării datelor din cartele şi constă în confruntarea pe calc electrică a cifrei perforate în coloana cartelei cu cifra culeasă din documentul primar pe tastatura maşinii. Controlul cifrelor perforate se face coloană cu coloană, în timp ce cartela se deplasează de la dreapta la stînga sub mecanismul de control. Carlelele greşit perforate constatate la control, însoţite de documentele primare, se dau la refăcut, perforîndu-se din nou corect toate cartelele. M. de control al perforării cartelelor biperiodică realizează procesul de control în doi timpi: în primul timp se culeg datele la tastatura m. din documentul primar ca la perforarea iniţială, iar în timpul doi se face controlul propriu-zis al perforării. în caz de neconcordanţă, in. semnalează eroare. M. de control al perforării cartelelor monoperiodică realizează controlul perforării cartelelor coloană cu coloană pe măsura citirii datelor din documentul primar. îti caz că nu există concordanţă, maşina semnalează eroarea. M. de facturat electronică Felix FC 15, complet tranzistorizată, de fabricaţie românească. M. este destinată in principal pentru întocmirea facturilor şi a altor lucrări similare. Se compune din m. de scris, panoul cu taste program şi selectoare, bara cu călăreţi de contact, procesorul, tastatura zecimală redusă, perforator de bandă de hîrtie (la cererea clientului) cu sau fără car contabil. ■Cînd este înzestrată cu car contabil, care poate fi de 32, 42, 51 cm lungime, m. devin maşină de contabilizat-factur at. Maşina de scris este folosită pentru introducerea datelor în vederea prelucrării şi extragerii rezultatelor prelucrării, precum şi ca maşină de scris •electrică obişnuită. Panoul cu taste program cuprinde 10 taste program şi 6 taste selectoare amplasate în partea de jos a m. de scris. Tastele program sînt prevăzute să pună in funcţiune unasau mai multe linii program; ele pot funcţiona simultan cu tasLe selectoare. Tastele program nu pot funcţiona decitunacîte una,nuşi simultan. Bara cu călăreţi de contact cuprindeia rînduri cu ISO de diviziuni in care se notează călăreţii de contact. Legătura între tastele program (1 — 10) şi cele 7 valori ale călăreţilor se realizează prin conslruc-ţia m., iar între liniile program (A—T) şi tastele program, prin tabloul program. Pro-•cesorul cuprinde; memoria, tabloul de conexiuni, selectorii şi liniile program S.D.Z. Memoria este formată din 576 inele de ferită şi este organizată în 3 registre de lucru: registrul activ (Ra); registrul pasiv (Rp) şi registrul pentru înmulţire (Km) şi 9 memorii de acumulare, avînd capacitate de cîte 12 cifre (ordine). Introducerea datelor, prelucrarea lor şi redarea rezultatelor calculelor se fac cu ajutorul registrului •activ (Ra), denumit ş_i registrul de lucru. Există posibilitatea, din punctul de vedere al calculului, să se schimbe funcţiile intre registrul Ra şi Rp. Panoul program cuprinde 806 borne duble care se conectează cu ajutorul fişelor, în vederea executării automate a majorităţii comenzilor ce intervin în întocmirea unei lucrări de calcul contabil. In total pot fi realizate automat 165 paşi program care sînt grupaţi în cele 18 linii program. Tastatura zecimală redusă ajută la poziţionarea numerelor introduse în m. în funcţie de numărul de ordine al virgulei şi anularea unor date culese greşit pe tasLatură înainte de a fi introduse în procesorul maşinii. Fără Lastatura zecimală redusă, m. funcţionează cu un randament scăzut. Perforatorul de bandă permită •obţinerea benzii perforate ca produs secundar în procesul întocmirii documentelor .primare sau al lucrărilor de contabilitate. Se pot perfora benzi cu 5, 6, 7 şi 8 canale.
185
MAS
Funcţiunea perforatorului se asigură prin panoul program. Prin performantele tehnico, ni. poate fi utilizată pentru executarea unor lucrări ale sistemului informaţional financiar-contabil, calcule de devize in proiectarea construcţiilor etc. Limitele m. sînt determinate de dimensiunea carului care nu permite realizarea de modele de lucrări a căror lăţime să depăşească lungimea curului, precum şi numărul de memorii. Programarea unei lucrări, 111 vederea executării cu 111. de facturat FC 15, presupune analiza problemei din punctul de vedere al dimensiunii modelului pentru a compara cu dimensiunea carului din punctul de vedere al numărului de indicatori, al algoritmului indicatorilor de calculat, al numărului do memorii şi posibilităţilor lor; stabilirea formatelor zecimale şi repartizarea adreselor, scrierea instrucţiunilor programului, cablarea programului în panoul program, tastarea programului. M. de inter clasat realizează interclasarea a două pachete de cartele într-imul, pe baza unui anumit criteriu de interclasare. De exemplu: se interclasează pachetul de cartele privind cantităţile din fiecare fel de material cu pachetul de cartele privind preţul fiecărui material. Criteriul comun 111 baza căruia are loc interclasarea în exemplul daL îl constituie codul materialului. M. de interpretat cartelele perforate, cu ajutorul căreia se scriu in clar, în zona superioară a cartelei, datele care s-au perforat în cartelă. Operaţia se bazează pe conversia codurilor în textul din care se alcătuieşte structura datelor din cartelă. M. de percepere perforare, —► şi cititor-perforator de cartele. M. de perforai cartclc realizează perforarea datelor în cartele. Se compune din următoarele mecanisme: mecanism de acţionare şi dirijare, de alimentare, transport şi evacuare a cartelelor, de perforare. Perforarea se poate face manual prin tastarea datelor pe tastatura in. de perforat sau automat prin citirea de către maşină a datelor însemnate cu cerneală sau grafit magnetic pe un document primar sau prin citirea benzii perforate sau a benzii magnetice. Cartelele mai pot fi perforate automat cu prilejul redării rezultatelor calculelor, dacă tabulatoarele sini cuplate cu perforatoare de cartele total. Sînt cunoscute două tipuri de maşini de perforat: monoperiodice şi biperiodice. La m. monoperiodice perforarea cartelelor se realizează în momentul tastării. La ni. biperiodice, în prima perioadă se culeg datele pe tastatura di., iar în perioada a 11-a sînt perforate in bloc datele pentru toată cartela. După natura datelor de perforat, aceste m. pot. fi: cifrice şi alfanumerice. După numărul de coloane al cartelelor, in. de p.c. pot fi: de 45, de 80 şi 90 de coloane. Randamentul m. de p.c. depinde mai ales de îndemînarea operatorului perforator. M. de p.c. fac parte din structura echipamentelor mecanogralice. Ele intră şi in slructura configuraţiilor electronice de calcul ca echipamente periferice de pregătire a suporturilor de date (cartele perforate). Numărul 111. do p. în structura setului de echipament mecano-graHc sau cel electronic se determină ţinînd scama de volumul datelor de perforat, randamentul maşinii, îndemînarea operatorului perforator şi numărul de schimburi. M. de perforat electronică, dotată cu dispozitiv electronic cu ajutorul căruia se realizează perforarea cu comandă automată prin cartele program. Ea poale fi folosită şi pentru reproducerea automată prin citirea zonelor de reprodus din cartela precedentă. Zonele reproduse pot fi supuse controlului exactităţii reproducerii. M. de reprodus cartele realizează operaţia de duplicare prin perforare a unui pachet de carLele în mai multe copii, la nevoie, perforarea in serie a unor date comune în cadrul unui pachet de carLele (exemplu: în cadrul unui pachet de cartele privind consumul de maleriale se pot perfora în serie: cod, întreprindere, luna etc.), reproducerea parţială sau totală a unei cartele în cazul deteriorării, al corectării numai a unor cîmpuri în care s-au strecurat erori, iar restul cîmpurilor se reproduc după vechea cartelă. 31. de sortat cartele realizează gruparea cartelelor în funcţie de criteriile cerute de sistemul informaţional financiar-contabil. Ordinea de grupare a cartelelor poate fi crescătoare sau descrescătoare a codurilor după care se face sortarea. M. de s.c., indiferent de tipul de fabricaţie, sînt prevăzute, în general, cu: o magazie de alimentare, un mecanism de transport şi căsuţe pentru recepţia cartelelor sortaLe. Aceste ni. pot fi: pentru 45, 80 sau 90 dc coloane. M. dc sortat electromecanică realizează
31 AS
186
operaţia de sortare ;i cartelelor. M., prin construcţia ei, esLe alcătuită din mecanismul de acţionam, de alimentare, de sortare, do transport şi de depunere a cartelelor sortate. Mecanismul do sortare este format din electromotorul ni., cel de alimentare cuprinde magazia de alimentare, care preia cartelă cil cartelă şi le transmite mecanismului de sortare. Mecanismul de sorLare consLă dintr-un cilindru de contact po deasupra căruia trec cartelele, peria de percepere cu suportul respectiv pe sub care trec cartelele, magneţii de sortare, 12 şine transportoare, un comutator cu 12 poziţii corespunzătoare cartelelor. Mecanismul de depunere a cartelelor sortate constă din 13 căsuţe (pungi) de recepţie. Cartelele din magazia de alimentare ajung Sn căsuţele de recepţie prin intermediul mecanismului de transport şi pistei de transport. M. de tabelat (tabulator), care, pe baza datelor introduse prin intermediul cartelelor perforate şi a programului (tabloul de conexiuni) dinainte stabilit, efectuează automat, cu un mare randament, operaţii aritmetice de adunare şi scădere. M. poate îi programată să efectueze şi înmulţiri prin adunare repetată, dar ou randament foarte scăzut. Rezultatele calculelor se imprimă pe hii'tic. M. de t. face pariu din setul de iii. mecanografice care funcţionează pe baza cartelelor perforate. Ea are randament la întocmirea lucrărilor de contabilitate şi statistice cu volum mare de date de prelucrat. M. da tabulat alfanumerică percepe, prelucrează date alfanumerice şi imprimă rezultatele prelucrării în cifre şi litere. —> şi maşina de tabulat M. de tabulat electromagnetică, construită pe principiul circuitului cu relee electromagnetice. —v şi maşina de tabulat. M. de tabulat numerică percepe, prelucrează numai datele cifrice şi imprimă rezultatele in cifre. —► şi maşina de tabulat. 31. de transmiterea datelor in paralel (electronică), prin impulsuri electrice transmite simultan datele pe un număr de canale corespunzător numărului do biţi. M. de transmitere a datelor in serie (electronică) transmite datele după fiecare impuls şi este înzestrată cu un canal şi conductor unic. M. de verificai cartelele perforate. —*■ şi maşina de control al perforării cartelelor. M. electronică de facturat-conlabilizat Felix FC 1G esle destinată întocmirii mecanizate a documentelor primare (facturi, bonuri de lucru, bonuri de consum de materiale, dispoziţii de livrare ele.), precum şi a unor lucrări centralizatoare din sistemul contabilităţii (fişe de conturi analitice, sintetice, jurnale, balanţe de verificare, lisLe de inventariere, bilanţ). De asemenea, maşina poale fi folosită şi pentru întocmirea altor lucrări din sistemul de evidenţă operativă (fişe de magazie, rapoarte de producţie, devize pentru proiecte), o gamă largă de lucrări de raportare statistică şi de planificare la nivelul unităţilor economice. Concomitent cu întocmirea documentelor, dalele, selectiv, pot îi transpuse pe bandă de liirtie sub formă de perforaţii, pulindu-so astfel integra maşina într-un sistem electronic de mediu sau mare capacitate de prelucrare automată a datelor. Principalele părţi componente ale maşinii sînt: tastatura operativă; procesorul electronic; maşina electrică de scris; carul maşinii cu posibilităţi, la cerere, de a avea un dispozitiv de prindere a fişelor de cont, perforatorul de bandă de hirLie P16 (care este opţional). Tastatura operativă asigură introducerea dalelor şi «mLrolul funcţionării procesorului electronic. Este amplasată pe pupitru în dreapta maşinii de scris şi cuprinde: 10 taste numerice de la 0—0, virgula zecimală (,) şi semnul minus (—), prin intermediul cărora se introduc datele numerice şi se detectează secvenţe de program; 1(3 taste funcţionale (de intrare; de tabulare: de corecţie a introducerii datelor; li taste alfabetice a—1', plus cele 10 taste numerice folosite pentru selectarea^ secvenţelor de program: do listare program de execuţie; de terminare; de corecţie_ memorie şi 3 taste de selectori penLru schimbarea stării logice a selectorilor manuali); precum şi un număr de indicatori optici de execuţie a unei secvenţe de program; de eroare;, de intrare activă, de depăşire a capacităţii-registrelor de lucru, de stop program, ai selectorilor manuali şi afişajul secvenţei de program. Procesorul electronic este format din 5 blocuri funcţionale (de comandă; de memoria de program; memoria operativă de dale; aritmetic; de comandă control al perifericelor). La rindul său, fiecare bloc cuprinde: blocul aritmetic are 4 registre de lucru: 3 dispuse în stivă
187
MAŞ
(RA, RB, RC) şi al patrulea suplimentar (RS), fiecare registru are cîte o capacitate ele 15-cifre plus semnul; blocul de memorie operativă are 1G registre (Mt—Ml0) tot de capacitate de 15 cifre plus semn, adresabile individual prin intermediul unui registru index. (Rl); blocul dc memorie program alcătuit dintr-o succesiune de caractere de 4 biţi fiecare, maximum 512, grupate în una sau mai multe secvenţe de program-maxim 16, este de tipul transformator (TROS), programabil prin insertarea unor şLil'turi de ferită avînd semnificaţia logic „1“, iar lipsa ştiftului insertat este logic ,,0“. M. decirică de scris are toate caracteristicile maşinii de scris standard, in piu? caracteristici speciale pentru funcţionare cu procesorul electronic. M. imprimă caractere stil pica, maximum 186 caractere po rînd. Carul ni. are lungimea de 51 om. iJf cur se poate monta un dispozitiv de introducere a fişelor de cont pentru â fi completate concomitent cu întocmirea jurnalelor de contabilitate. Prin program pot fi Sipărite automat cele 10 cifre, literele a, b, e, d, e, f, t, citeva simboluri şi executate funcţiile: spaţiu, avans rind, retur car cu avans rînd, tabulare, schimbarea poziţiei benzii bicolore. Pe carul m. de scris se poate monta opţional un dispozitiv de introducere a fişelor de cont cu acţionare manuală. Perforatorul de bandă de liîrtie Plfi destinat pentru a obţine în subsidiar suportul tehnic de date in vederea introducerii într-un sistem de prelucrare automată a datelor de medie sau mare capacitate. Datele pe bandă sint perforate în cuvinte de lungime variabilă, codificate in cod cod impar cu 8 piste, cu perforaţia de puritate in canalul 5. Perforatorul dispune de două comenzi manuale: deconectarea /conectarea perforatorului la reţea, perforarea codurilor de avans bandă cît timp este acţionat. Perforatorul este prevăzut cu posibilităţi de control al perforării in cazul erorii de paritate, banda de hîrtie nu este tensionată sau este ruptă, perforatorul este oprit cînd înLîlneşte în program instrucţiunea PON. Programarea ni. se face prin succesiunea instrucţiunilor. Fiecare instrucţiune de program are o zonă de comandă şi o zonă de adresa. Partea de comandă indică funcţia instrucţiunii, iar partea de adresă specifică natura sau locaţia execuţiei comenzii. Instrucţiunile sînt programale in plăci cuprinzind memoria de program, una după alta, formind programul care poate fi divizat in mai multe secvenţe (maximum 16). în placase pot memora şi date constante. Cele 53 do instrucţiuni de programare pot i'i grupate în 6 grupe: aritmetice; intrare/ieşire; logice; de control al programului; de adresare a memoriei şi de transfer. Pentru întocmirea programului se parcurg următoarele etape: 1. Analiza cerinţelor problemei; algoriLmii de calcul, repartizarea registrelor de memorie, detalii privind imprimarea pe document etc.; '2. Stabilirea formatelor zecimale SDZ şi repartizarea regisLrelor de memorie: 3. Scrierea instrucţiunilor programului; 4. Finisarea programului din punctul de vedere al concepţiei; 5. Realizarea programului pe placa de memorie fixă prin insertarea ştirturilor de feriLă; fi. Verificarea programului pe maşina FC 16, M. electronică de facturat-contabilizat Felix FC 01 are în plus faţă de ni. de facturaL-contabilizat Felix FC 16 următoarele facilităţi: memoria operativă care cuprinde G4 registre, 1 024 caractere de program. Dispune de 56 instrucţiuni de programare. Cele U instrucţiuni suplimentare sînt: RDA, RAP şi RNS, care privesc funcţionarea cititorului de bandă. Opţional poale îi dotată şi cu un cititor de bandă de hîrtie perforată destinat uşurării iisLroducerii datelor alfanumerice şi a programului. Cititorul de bandă de liSrl.ie perforaLă este conceput pentru a citi date de prelucrat sau programe în cuvinte de lungime variabilă, codificate în cod 1.13.11. de tip impar cu B piste de perforare, avînd perforaţia penLru paritate pista 5. Cititorul de bandă poaLe ciLi, de asemenea, carLele perforaLe marginal. Unitatea de citire a benzii are un sistem bidirecţional de derulare a benzii. Cititorul de bandă se conectează la procesorul electronic prin două cabluri. InsLrucţiuniie de citire a benzii sînt: RDA, RAP, IIAL sau RNS. Instrucţiunile RDA, RAP sau RNS provoacă citirea benzii şi transferul către RA (instrucţiunea RDA), către perifericul activ în acel moment (instrucţiunea RAP) sau către memoria operativă (instrucţiunea RNS). în timpul execuţiei instrucţiunii HAL, apăsarea tastei LECT de la tastatura
MAŞ
188
operativă provoacă citirea benzii cu imprimarea şi/sau perforarea caracterelor citite. Cititorul de bandă este prevăzut cu două butoane pentru avansul rapid al benzii în scopul căutării unei porţiuni din bandă sau pentru derularea benzii; comutatorul MAN-AUT, pe poziţia AUT, se foloseşte pentru menţinerea deplasării rapide a benzii după eliberarea butonului de avans rapid corespunzător, iar pe poziţia MAN asigură mişcarea lentă a benzii. Controlul citirii se realizează prin încetarea citirii în cazurile: erorii de paritate, poziţionarea incorecte sau absenţa perforaţiei pentru avans şi sincronizare. —► şi maşina de facturat-contabilizat Felix FC 16.
3IAŞINA MEGANOGRAEICA, care lucrează pe baza cartelelor perforate (avînd dimensiuni standard şi un număr de 45, 80 sau 90 de coloane) prin intermediul cărora se introduc şi se prelucrează automat datele. Din ansamblul maşinilor mecanografice fac parte maşini de perforat, do verificat exactitatea perforării cartelelor de sortat, tabulat (considerate ca maşini de bază ale echipamentului mecanografic). în afara celor menţionate, din echipamentul mecanografic mai poL face parte maşinile: de reprodus, de interclasat, de interpretat cartelele, precum şi calculatorul cu ajutorul căruia se efectuează operaţiile aritmetice do înmulţire şi împărţire (considerate maşini cu destinaţie specială). —* şi aceste maşini.
MAŞINA MONOPERIODICĂ DE PERFORAT CARTELE. -> şi maşina de perforat cartele.
MA ŞINA PENTRU ÎNTOCMIREA DOCUMENTELOR PRIMARE, —* şi maşina de facturat; maşina de casă.
MATERIALE, cont de activ, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor socialiste. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea sintetică a existentului şi mişcării materialelor, la preţ de înregistrare. Se debitează prin creditul conturilor: „Furnizori", cu preţul do înregistrare a materialelor intrate în unitatea socialistă de la l'urnitori; „Achizitori şi producători agricoli", cu preţul de înregistrare a materialelor intrate în unitatea socialistă de la achizitori şi producători agricoli; „Decontări între unitate şi subunităţi”, cu preţul de înregistrare a materialelor primite de la subunităţi; „Cheltuielile producţiei de bază", cu preţul de înregistrare a deşeurilor recuperabile rezultate din producţia de bază; „Decontarea producţiei11, cu preţul de înregistrare a materialelor obţinute din producţie proprie; „Rebuturi şi remanieri", cu preţul de înregistrare a materialelor recuperate din producţia rebutată definitiv etc. Se creditează prin debitul conturilor: „Cheltuielile producţiei de bază“, cu preţul de înregistrare a materiei prime date în consum pentru producţia de bază; „Che’lLuieli comune ale secţiei", cu preţul de înregistrare a materialelor scoase din magazie pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajului şi pentru nevoile generale ale secţiilor principale de producţie; „Cheltuielile generale ale întreprinderii11, cu preţul de înregistrare a materialelor scoase din magazie pentru nevoile administrativ-gospo-dăreşli ale unităţi etc. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea materialelor aflate în stoc la un moment dat, Ia preţ de înregistrare. Soldul şi stocul materialelor trebuie avute în permanentă atenţie, comparate cu normativul semnalează stare de supranormativ sau suhnormativ; ambele situaţii sînt nefavorabile pentru unitatea socialistă şi impun măsuri de lichidare a lor. Supranormativul imobilizează unele mijloace circulante ale unităţii în detrimentul altora, subnormalivul reprezintă lipsă de materiale şi împiedică reluarea noului ciclu de producţie. Contabilitatea analitică a materialelor se ţine pe fel de materiale şi gestiuni după una din metodele: operativ-contabilă, cantitativ-valorică etc. —► şi voi. I: materiale; preţ de înregistrare; normativ de mijloace circulante; subnormativ; supranormativ ; precum şi metoda operativ-contabilă; metoda cantitativ-valorică. M. comercializabile distribuite direcţiilor judeţene, cont în afara bilanţului, care funcţionează în contabilitatea Administraţiei
189
MAT
Centrale Loto-Pronosport şi cu ajutorul căruia so ţine evidenţa m.c. caro au fost distribuite direcţiilor salo judeţene, precum şi a m. vîndute şi decontate do aceste direcţii. Contabilitatea analitică este ţinută cantitativ şi valoric pe fiecare direcţie judeţeană şi pe fiecare fel de material. înregistrarea acestor m. so l'ace la preţ de vînzare. Se debitează cu m.c. expediate direcţiilor judeţene şi se creditează cu sumele primite de la aceste direcţii, precum şi cu valoarea m. restituite Centralei. 31. comercializabile in depozitul centralei, cont In afara bilanţului, care ţine evidenţa buletinelor Pronosport, broşurilor comercializabile cLc. aflate în depozitul CenLralei Loto-Pronosport. So debitează cu preţul de vînzare al m.c. primite de la furnizori şi se creditează cu acelaşi preţ cînd sînt expediate direcţiilor judeţene. M. comercializabile in depozitul direcţiei judeţene, cont în afara bilanţului, care se debitează cu preţul de vînzare al m.e. primite de la Centrala Loto-Pronosport sau retrase de la agenţii şi se creditează cn acelaşi preţ m.c. eliberate agenţiilor sau cele restituite Centralei. M. comercializabile in stoc la agenţii, conL în afara bilanţului, care funcţionează în contabilitatea direcţiei judeţene a Loto-Pronosport şi cu ajuLorul căruia se ţine evidenţa materialelor aflate în sLoc ia agenţii. Se debitează cu preţul de vînzare a m.e. eliberate din depozitul direcţiei judeţene, agenţiilor de vînzare şi se creditează cu acelaşi preţ materialele retrase pentru micşorarea sau desfiinţarea stocului plafon stabilit de direcţia judeţeană. 31. de expediţie, —* şi materiale şi obiecte de inventar in curs de aprovizionare. 31. de protecţie. şi echipament de protecţie, îmbrăcăminte de protecţie. 31. directe. —+ şi materiale de bază. 31. primite spre păstrare (în custodie). -+ şi valori materiale in custodie. 31. primite spre prelucrare sau reparare. —► şi valori materiale primite spre prelucrare sau reparare. 31. şi obiecte dc inventar în curs de aprovizionare, cont de activ, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa m. şi o. de i. ce aparţin unei unităţi economice, care le primeşte dar nu le-a recepţionat, precum şi a celor achitate expediate de furnizori dar nesosite în depozit. Se mai înregistrează şi in. expediate unităţii economice de către subunităţile cu contabilitate proprie sau invers, precum şi cele expediate între subunităţi, care nu au sosit în depozitele destinatarilor pînă la sfîrşitul lunii în care au fost expediate. Se debitează cu preţul de inventar al in., semifabricatelor sau obiecLelor de inventar aflate in curs de aprovizionare si se creditează cu acelaşi preţ cele primite şi nerecepţionate. M. şi obiecte de inventar în transfer intre gestiuni, cont de activ, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa ni. şi o. de i. date în folosinţa secţiilor de mocanizare şi sectoarelor de servire din întreprinderile de mecanizare a agriculturii. Contabilitatea analitică a acestor m. şi o. de i. se ţine pe fiecare secţie de mecanizare şi sectorul de transporturi pentru m. şi o. de i., iar la atelierul de reparaţii şi administrativ, numai pentru obiectele de inventar. Acest cont se debitează cu materialele date secţiilor de mecanizare şi sectorului de Lransport-aprovizionare, precum şi cu obicctele de inventar date în folosinţă atît la secţiile de mecanizare şi sectoarele de servire, cît şi pentru nevoile administrativ-gospodăreşti şi so creditează cu m. consumate de aceste secţii şi sectoare. 31. trimise la laborator pentru încercare, valorile materiale supuse unor verificări de laborator (analize chimico sau încercări fizice); documentele însoţitoare ale acestor materiale rămîn la locui de depozitare pînă la primirea rezultatului; păstrarea acestor valori se face separat pînă la obţinerea rezultatelor de la laborator. 31. şi obiecte de inventar aflate la ierţi, cont de activ, funcţionează in contabilitatea tuturor uniLăţilor socialiste. Cu ajutorul acestui conL se ţine contabilitatea şi a m. date in custodie (în păstrare, pentru prezentare în standuri, la expoziţii sau pentru vînzare), precum şi obiectele de inventar predate terţilor pentru reparare sau recon-diţionare şi animale tinere sau la îngrăşat, date pentru sacrificare şi prelucrare. Tot aci se înregistrează şi valoarea „bonurilor, canliLăţi fixe" care reprezintă cantitatea de carburanţi şi lubrifianţ.i plătită de întreprindere şi care urmează a se ridica ulterior de la unităţile de desfacere din ţară. Contul „Materiale şi obiecte de inventar
MAT
190
filiale la terţi" se debitează cu costul m., semifabricatelor sau obiectelor de inventar date la terţi şi cu cheltuielile de prelucrare ţi manipulare a acestora şi se creditează cu preţul total al m. prelucrate la întoarcere.
MATIÎICE 1. tabel dreptunghiular sau pătraL cuprinzînd un număr de linii şi coloane, în eare sînt aşezate ordonat elementele supuse prelucrării. 2. ni. este re[.eaua bidimensională de numere, reprezentînd cantităţi sau valori aşezate in linii şi coloane, care silit prelucrate după regulele algebrice matrici;Qe. şi calcul matricial.
MASIV DE CARTELE. un număr important de cartele perforate, conţinînd date privind un anumit fişier sau compartiment al sistemului informaţional economie. Exemplu: masiv de cartele privind subsistemul materialelor, retribuţiilor etc. M. de c. poate îi alcătuit şi din cartele neperforaLe. Frecvent se utilizează termenul de pachet de car Lele. —► şi fişier de date pe cartelc perforate.
3IĂRF11M APLATE LA TERŢI, cont de activ, funcţionează în contabilitatea unităţilor (ie comerţ, cont în care se înregislrează: ni. dale Ia terţi spre prelucrare, ni. lăsale în custodie, ni. greu vandabile, mărfuri cărora li s-a redus preţul şi au fost dale spre viuzare în comision întreprinderilor comerciale cu amănuntul. Se debitează cu valoarea ni. dale la terţi şi se creditează cu valoarea m. restituite, reclamate sau vîn-dule. 31. expediate, cont de activ, funcţionează în contabilitatea unităţilor de con-tractări-aebiziţii şi a unităţilor de aproviziotiare-desfacere. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea mărfurilor şi ambalajelor expediate clienţilor. Se debitează cu mărfurile îa preţ. de facturare (preţul de producţie sau unic de înregistrare, după caz, plus cota de adaos, plus impozitul pe circulaţia mărfurilor, respectiv diferenţa de preţ, dacă esle cazul) a nu şi ambalajelor expediate, cheltuielile de transport, încărcare şi cîcpoziLare efecLuate în contul clienţilor, precum şi adaosul aferent şi impozitul pe circulaţia mărfurilor şi se creditează la sfîrşitul lunii cu valoarea ni. şi ambalajelor expediate, ale căror facturi au fost încasate prin bancă. Soldul debitor reprezintă valoarea mărfurilor, ambalajelor expediate şi a cheltuielilor de transport, încărcare şi depozitare efectuate în contul clienţilor şi neîncasate. Important esle de urmărit dacă neîneasarea est.e în termen sau este cu termen depăşit, ceea ce influenţează negativ rezultatele activităţii unităţii respeeLivo. M. date spre prelucrare la terii, cont de acliv, subcont al contului „Mărfuri aflate la terţi", funcţionează în contabilitatea unităţilor de comerţ exterior. Evaluarea mărfurilor predate spre prelucrare la terţi se face la preţul intern de cumpărare, nivelurile I, II şi III, după caz, iar a'inărfurilor rezultate din prelucrare la nivelul IV. Se debitează cu valoarea mărfurilor date spre prelucrare la terţi din depozitele pentru export ale întreprinderii; valoarea mărfurilor date spre prelucrare la terţi din custodia furni-y.orilor interni pentru export; valoarea mărfurilor refuzate de clienţi externi şi trimise spre prelucrare la terţi. So creditează cu: valoarea mărfurilor prelucrate la terţi şi readuse în depozitele pentru export ale întreprinderii; valoarea mărfurilor prelucrate şi vîndute direct la exLern; alte ieşiri de mărfuri din cele aflate la terţi pentru prelucrare. Soldul debitor al contului reprezintă existentul valoric de mărfuri date spre prelucrare la terţi, la un moment dat. M. in curs de aprovizionare, cont de activ, funcţionează în contabilitatea unităţilor do comerţ, la care se înregistrează mărfurile ee aparţin unităţilor comerciale, pe care le-au primit dar nu le-au recepţionat, care le-au fost expediate de. furnizori, dar nu le-au sosit, precum şi iii. livrate în tranzit organizat cu participare la decontări. Se mai înregistrează în acest cont şi iii. expediate unităţii de către subunităţile eu contabilitate proprie sau invers, precum şi cele expediate înLre subunităţi şi care nu au sosit în depozitul destinatarului pînă la sfîrşitul lunii în care au fost expediate. La acest cont se înregistrează la acelaşi preţ ca şi m. sosite şi recepţionate şi anume: preţul cu amănuntul, preţul de livrare, preţul de cumpărare sau preţul unic de înregistrare, după
191
MĂR
caz. Acest cont se debitează cu valoarea m. aflaLe în e. de a. şi so creditează cu.vaîoa-rea celor primite şi recepţionate. Contul m. în e. de a. se desfăşoară pe analiticele: „Mărfuri în tranzit cu participarea la decontări11; „Mărfuri în tranzit organizat11, „Mărfuri expediate de furnizori dar nesosite"; „Mărfuri expediate imiLăţii de către subunilăţile cu contabilitate proprie sau invers şi nesosite pînă la sfirşitul lunii1’, „Mărfuri sosite dar in curs de recepţionară11. 31. iu custodie pentru export, cont de pasiv, funcţionează în cadrul unităţilor de comerţ, exterior. Cu ajutorul acestui cont se ţine contabilitatea existentului pi mişcării mărfurilor din custodia furnizorilor interni destinate exportului, la preţ, intern de cumpărare al întreprinderii de comerţ exterior exporLaLoare. în debitul contului se înregistrează valoarea mărfurilor cumpărate pentru export şi lăsate în custodia furnizorilor interni, diferentele rezultate la reevaluarea stocurilor do mărfuri din custodie pentru export, în negru cînd preţurile se majorează şi în roşu cînd preţurile se reduc. în creditul contului se înregistrează valoarea mărfurilor ieşite din custodie prin vînzare la export; valoarea mărfurilor aduse din custodia furnizorilor in tenii în depozitele penLru alte întreprinderii ; valoarea mărfurilor predate spre prelucrare la terţi din custodia furnizorilor interni pentru expoi'L. Soldul debitor al conLului exprimă valoarea sLocului de mărfuri cumpărate pentru export şi lăsate în cusLodia furnizorilor interni. M. în depozit, cont de activ, funcţionează în. contabilitatea unităţilor de comerţ, interior, 111 întreprinderi industriale, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea m. aflate in d. cu ridicata şi de repartizare ale unităţilor economice, înregistrarea in. în (i. se face: la preţul eu amănuntul pentru in, din <1. cu ridicata ale întreprinderilor şi organizaţiilor comercialii; la preţul de livrare pentru m. din d. unităţilor de aprovizionare şi desfacere; la preţul unic de înregistrare sau de cumpărare penLru m. din d. unităţilor de conLracLări-acluziţii; la preţul de livrare penLru legumele şi fructele din depozitele de păstrare şi de reparLizare. Se debiLează cu valoarea in. intrate in il. şi se creditează cu valoarea m. eliberate din <1. Soldul debitor reprezintă valoarea ni. aflate în sLoc la preţ de aprovizionare efectiv. Contul ni. 111 d. se desfăşoară pe analitice: „Mărfuri în depoziLe cu ridicata11, „Piese de schimb pentru perioada de garanţie1', „Mărfuri în depozitele de repartizare11, „Mărluri Î11 unităţile de con-trădări şi achiziţii1', „Legume şi fructe in depozitele de păsLrare11. 31. iu depozitele cu ridicata, cont de activ, funcţionează in contabilitatea unităţilor de comerţ, cu ridicata, contabilizează existentul şi mişcarea mărfurilor din depozitele acesteia. Evaluarea mărfurilor se face la preţ. cu amănuntul. Contul se debitează ca valoarea mărfurilor intrate în depozite de la furnizori sau din alte sumo. Se creditează cu mărfurile vîndute clienţilor. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea stocului de mărfuri in depozitele unităţii de comerţ, cu ridicata, la 1111 moment dat. Este important ca mărimea stocului să stea în atenţia conducerii unităţii din mai multe considerenLe: viLeza de roLaţie a mijloacelor circulau Le, diminuarea chelLuielilor cu stocarea mărfurilor, degradarea mărfurilor pe timpul depozitării etc. 31. in depozitele de repartizare, cont de activ, funcţionează in unităţile de comerţ, carmangerii. Contabilizează existenLul şi mişcarea mărfurilor din depoziLele de repartizare. Evaluarea mărfurilor se face la preţ. cu amănuntul. ConLul se debitează eu valoarea mărfurilor intrate din afară în carmangerie şi în depozitul de repartizare. Se creditează cu valoarea mărfurilor consumate. Soldul debitor al contului reflectă valoarea mărfurilor existente in depozitele de repartizare. Mărimea soldului Lrebuie să stea in atenţia conducerii unităţilor de comerţ carmangerii avînd' în vedere cheltuielile ou păstrarea mărfurilor şi mai ales caracterul perisabil al mărfurilor. „31. în expediţie din străinătatecont de activ, subconLul contului „Mărfuri în curs de aprovizionare11, contabilizează reexportul de mărfuri de provenienţă sLrăină. Evaluarea acesLei categorii de mărfuri se face la preţurile: preţul exLern de’eumpararo, Î11 funcţie de care se calculează conLravaloarea mărfurilor de achitat furnizorului extern; preţul extern complet de cumpărare care se formează adăugind la preţul extern de cumpărare cheltuielile ocazionate de reexportul mărfurilor . (asigurare, transport,
măr
192
dobînzi etc.); preţul extern de vînzare în funcţie de care se calculează contravaloarea mărfurilor de încasat de la clientul extern. Subcontul se debitează cu valoarea mărfurilor expediato în cadrul reexportului la preţul extern de cumpărare, exprimată 111 valută şi transformată în lei; valoarea ambalajelor care însoţesc mărfurile reexportate, exprimată în valută şi transformată în lei. Se creditează cu valoarea mărfurilor care şi-au încheiat circulaţia în cadrul reexportului, fiind scăzute din evidenţă la preţul extern de cumpărare în valută cu transformare în lei; valoarea ambalajelor caro şi-au încheiat circulaţia în cadrul reexportului şi se scad din evidenţă, exprimată în valută şi transformată în lei. Soldul debitor al subcontului reprezintă valoarea mărfurilor şi ambalajelor care se află în cadrul reexportului la un moment dat exprimată în valută şi transformată în lei. M. in tranzit cu participarea la decontări, cont do activ, funcţionează în contabilitatea uniLăţilor de comerţ, bazelor judeţene de aprovizionare Lehnică-inaterială. Contabilizează livrări în tranzit de materii prime şi de materiale pentru consumul productiv al unităţilor socialiste (de stat şi cooperatiste). Evaluarea mărfurilor se face la preţ de producţie sau de livrare. Contul se debitează cu valoarea mărfurilor aprovizionate şi se creditează cu valoarea mărfurilor livrate unităţilor socialiste. .Soldul debitor al contului reprezintă valoarea sloiului de mărfuri 111 tranzit cu participare la decontări. M. in tranzit organizat (fără participarea la decontări), cont de activ, funcţionează în contabilitatea unităţilor de comerţ, cu amănuntul şi cu ridicata. Evaluarea mărfurilor se face la preţul cu amănuntul. Contul se debitează cu valoarea mărfurilor intrate şi se creditează cu valoarea mărfurilor ieşite. Soldul debitor al contului exprimă valoarea mărfurilor existente in stoc în cadrul unităţii de comerţ. M. in unităţile cu amănuntul, cont dc activ, deschis In contabilitatea întreprinderilor comerciale şi a celor industriale, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa in. aflate Î11 unităţile cu amănuntul (inclusiv a ambalajelor din sticlă), prccutn şi a iu. aflate in unităţile dc alimentaţie publică. Tot la acest cont se înregistrează şi in industriu m. intrate pentru a fi vîndute în magazinele proprii de prezentare şi de desfacere. Se debitează cu preţul de vînzare cu amănuntul al m. intrate şi se creditează cu acelaşi preţ al m. vîndute, lipsă etc. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea mărfurilor aliate in stoc. M. in unită-lile de alimentaţie publică, cont de activ, funcţionează Î11 contabilitatea unităţilor de alimentaţie publică, contabilizează existenţa şi mişcările de mărfuri (materii prime, semifabricate, preparate şi mărfuri care se vînd în starea în care au fost procurate) din unităţile mixte şi de desfacere. Evaluarea mărfurilor se face la preţ de preparat sau de vînzare la consumatori. în debitul contului se înregistrează valoarea materiilor prime şi a mărfurilor gata preparate intrate, iar în creditul contului valoarea mărfurilor vîndute (la preţ de preparat sau de desfacere la cumpărători). Soldul debitor al contului reprezintă valoarea preparatelor culinare şi a mărfurilor nepreparate la preţ de preparat, cît şi valoarea altor mărfuri din unităţile cu amănuntul la preţul de alimentaţie publică. M. primite spre vinzare in consignaţie, cont de ordine, deschis în contabilitatea întreprinderilor de consignaţie, la care se înregistrează 111. primite şi vîndute în consignaţie. —► şi cont in afara bilanţului; nnzarea mărfurilor cu amănuntul.
MĂRFURI REFUZATE RĂMASE ÎN PĂSTRAREA CLIENŢILOR, cont de activ, care se debitează cu preţul de înregistrare a m. şi ambalajelor refuzate de către clienţi şi rămase în păstrarea acestora şi care se creditează cu cele constatate lipsă sau degradate, reclamate de clienţi. înregistrările în debitul acestui cont se fac după ce în prealabil s-a stornat în roşu înregistrarea făcută cu ocazia vînzării ni.
MĂRIM, expresii care desemnează rezultatele unei măsurări, aprecieri ale unui obiect, fenomen, proces etc. într-un sistem automat de prelucrare a datelor, toate cauzele interne şi externe cuantificabile care provoacă modificarea stării sistemului. M. de comandă, formate din mărimi care determină valoarea mărimii reglate a sis-
193
MEC
ternului automat. 31. de reglare, care determină valoarea mărimii reglate. M. de r. trebuie să acţioneze astfel incît să îmbunătăţească funcţionarea sistemului automat de prelucrare a datelor. Printre m. de r. se numără semnalele care apar ca rezultat al acţiunii unora dintre elementele, sistemului asupra celorlalte. M. perturbatoare apar ca rezultat al variaţiilor de sarcină şi al modificării regimurilor normale do funcţionare a sistemului automat de prelucrare a datelor. 3I.p. tind să deterioreze şi să înrăutăţească funcţionarea normală a sistemului de prelucrare automată a datelor.
MECANISM DE ACŢIONARE, sistem tehnic format dintr-un motor olectric şi din-tr-un redactor electric (la maşinile de calculat de birou), pentru reducerea turaţiilor arborelui motorului. M. de calcul, sistem tehnic cu ajutorul căruia se efectuează calculul propriu-zis. Poate fi alcătuit din 1—2 totalizatoare care pot fi soldatoare sau nesoldatoare la maşini de calculat de birou. La maşini de tabulat, m. de o. cuprinde 8 totalizatoare, iar la maşini de contabilizat, 3 — 250 de totalizatoare. La calculatoare electronice, m. de c. este alcătuit din unitatea1 aritmetică-logică. —* şi totalizator; unitatea centrală. 31. de culegere şi de fixare a datelor, sistem tehnic care constă din: tastatura cifrică, alfabetică, tastele cu semne funcţionale (+, —, O subtotal, total, H, nu adună, Re, -tasta de repetare, C. tasta de corectare şi tasta cu doi şi trei de zero etc. (la maşinile de calculat de birou, maşini de perforat cartele, benzi etc.). M. de imprimare, sistem tehnic care constă dintr-un sul de imprimare, sub care se introduce banda de hîrtie, precum şi din barele de imprimare purtătoare de semne cifrice, alfabetice şi speciale (la maşini de calcul cu imprimarea rezultatelor calculelor).
MECANIZARE, înlocuirea muncii manuale şi a celei intelectuale de rutină prin efectuarea operaţiunilor cu ajutorul maşinilor, a unor sisteme sau aparate conduse şi supraveglieale de om. în prezent se concep maşini pentru a amplifica munca intelectuală a omului. Aceste maşini nu gîndesc, ele sînt rezultatul gîndirii omului, dar execută cu o viteză considerabilă operaţii (de calcul aritmetic şi logic, de scriere şi citire, de transmitere şi recepţie a datelor) care necesită o gîndire repetată şi pentru a căror executare ar fi nevoie de un personal numeros. în funcţie de tipul de maşini de calcul folosite se deosebesc: a) mica mecanizare, folosirea în prelucrarea datelor sistemului informaţional financiar-contabil a maşinilor de calcul de birou mici, mecanice cu acţionare manuală, electromecanice, electronice, cu ajutorul cărora se efectuează 2, 3, 4 operaţii aritmetice (adunare, scădere; adunare, scădere şi înmulţire; adunare, scădere, înmulţire şi împărţire), ridicare la pătrat, cub, extrageri de rădăcină etc. Datele, de obicei, se introduc manual în aceste maşini, iar rezultatele calculelor sînt afişate într-un vizor, pe ecran (tub catodic) sau imprimate pe bandă de hîrtie îngustă, pe bandă magnetică sau pe coli de hîrtie obişnuită; b) mecanizarea mijlocie, folosirea în prelucrarea datelor sistemului informaţional financiar-contabil a maşinilor cu destinaţie specială, cu ajutorul cărora se efectuează calcule complexe, se scrie text etc., cum sînt maşinile de contabilizat, de facturat, flexowria-ter etc.; în caro datele se pot introduce manual sau automat (citite din bandă perforată, cartelă perforată, bandă magnetică sau din documente scrise cu cerneală specială sau cu scriere specială); prelucrarea datelor se face în baza unui program; rezultatele prelucrării datelor se imprimă, de obicei, pe modele de formulare ale lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil (exemplu: stat de plată a retribuţiilor, lista de inventar, balanţa de verificare etc.) sau se perforează pe bandă tle hîrtie, pe cartele, se imprimă pe bandă magnetică, confecţionindu-so astfel un suport tehnic de date in vederea introducerii ulterioare, automate a datelor în sisteme electronice de prelucrare; c) mare mecanizare, folosirea în prelucrarea datelor, in general, a sistemelor de maşini de calcul electromecanice sau electromagnetice, cum sînt cele mecanografice, care permit realizarea în bună măsură chiar a automa-
MEC
194
tizurii unor operaţii ale procesului do prelucrare, ca cele privind introducerea datelor prin citirea automată din cartele perforate, executarea operaţiilor de calcul şi imprimarea rezultatelor calculelor conform programului dinainte stabilit prin tabloul de conexiuni. —» şi echipamente mecanografice. M. cantabilităţii, executarea lucrărilor de contabilitate cu ajutorai maşinilor de calcul de birou, de contabilizat şi facturat sau cu echipamente mecanografice. 3I.c. a devenit o necesitate impusă de dezvoltarea tehnică a proceselor de producţie, de unde decurge şi caracterul complex al contabilităţii mecanizate, care trebuie să satisfaci! nu numai cerinţele tehnica şi contabile, ci şi acelea de ordin operativ şi statistic. în aceste condiţii, m.e. realizează una din cele mai importante sarcini ale contabilităţii şi anume aceea după care atît organele tehnice, cit şi cele economice vor folosi o singură sursă de informaţie: indicatorii procuraţi de contabilitatea ţinută mecanizat. Avantajele contabilităţii mecanizate sînt, între altele, următoarele: rapiditatea executării operaţiilor de calcul, exactitatea şi precizia acestor calcule; creşterea numărului de indicatori ce pot fi procuraţi de contabilitatea mecanizată; uşurarea muncii de contabilitate; creşterea productivităţii muncii lucrătorilor din domeniul contabilităţii, ieftinirea costului lucrărilor de contabilitate, fundamentarea ştiinţifică a deciziilor, creşterea eficienţei conducerii unităţilor economice. Mecanizarea lucrărilor de contabilitate necesită anumite modificări de adaptare a documentelor primare, codificarea nomenclaturilor de evidenţă, proiectarea noilor documente centralizatoare din punctul de vedere al conţinutului şi formei, ţinînd seama de posibilităţile şi particularităţile de exploatare a maşinilor folosite. 31. contabilităţii industriale, utilizarea maşinilor de calcul de birou, contabilizat — facturat şi a maşinilor mecanografice pentru prelucrarea volumului important de date necesare conducerii întreprinderilor industriale şi varietatea problemelor pe care le ridică activitatea de producţie a acestor întreprinderi. Aceasta se impune în orice întreprindere industrială, indiferent de gradul de complexitate al întreprinderii. Compartimentele contabilităţii unei întreprinderi industriale, în care se cere aplicarea cu succes a mecanizării, sînt ardea care au maro volum de date de prelucrat şi pentru care prezintă o importanţă deosebită un grad mare de exactitate şi operativitate a informaţiilor în activitatea do producţie, cade exemplu: contabilitatea materialelor, a muncii şi retribuţiilor, a cheltuielilor de producţie, a desfacerii etc. 31. contabilităţii materialelor, efectuarea cu ajutorul maşinilor de calculat a lucrărilor de contabilitate a materialelor, ficind posibilă prelucrarea unui volum considerabil de documente primare in care se reflectă, se urmăreşte şi se controlează mersul îndeplinirii planului de. aprovizionare, recep-ţionare, intrare şi consumare a materialelor; se pot cunoaşte în orice moment stocurile cantitative şi valorice ale materialelor necesare producţiei, precum şi ale celor greu utilizabile, toate acestea defalcate pe gestionari şi pe perioade de gestiune, în vederea stabilirii răspunderii privitoare la păstrarea integrităţii materialelor, controlului respectării normelor de consum şi a urmăririi economiilor de materiale. Introducerea şi folosirea mecanizării acestor lucrări necesită: efectuarea unor adaptări prealabile a documentelor primare pentru a corespunde cerinţelor maşinilor de calcul, de contabilizat-facturat sau a celor mecanografice ; codificarea nomenclaturilor sistemului informaţional privind materialele; stabilirea clară şi precisă a algoritmilor indicatorilor care urmează să fie calculaţi; proiectarea machetelor de perforare a cartelelor, a modelelor de lucrări care se vor obţine cu ajutorul diferitelor maşini de calcul; elaborarea programelor de calcul şi testarea lor pentru fiecare modei de lucrare care urmează a fi obţinută mecanizat; instruirea personalului, atit a celui care va întocmi documentele primare, cit şi a celui care va executa mecanizat lucrările etc. Prin m.c.m. se obţin situaţii, jurnale, liste şi tabele privind mate» rialele intrate: grupate pe fel de materiale, pe gestiuni, pe conturi sintetice şi analitice, pe furnizori etc.; pentru materialele ieşite; grupate pe fel de materiale şi gestiuni, pe conturi sintetice şi analitice de cheltuieli, pe fel de materialeşi cauze ale abaterilor cantitative şi valorice de la normele de consum; balanţa analitică a mate-
195
MEC
rialelor privind mişcarea şi lipsa de mişcare a maLerialelor etc. Lucrările se put întocmi simultan, în mai multe exemplare, spre a I'i valorificat conţinuLul lor de informaţii la diferite servicii şi birouri din cadrul întreprinderii şi la niveluri ierarhic. superioare, interesate în a primi informaţii şi a fundamenta decizii în legătură cu nomenclatura de materiale folosită de întreprindere, in cadrul ramurii sau al economiei naţionale. Limitele maşinilor de calcul mecanice şi electromecanice în privinţa vitezei do calcul care este comparativ considerabil redusă faţă de a calculatoarelor electronice, a posibilităţilor de programare şi exploatare a acestora, impun mai ales în cazul lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil privind materialele trecerea la prelucrarea automată a datelor folosind în acest scop calculatoarele electronice. 31. contabilităţii mărfurilor la întreprinderile comerciale, utilizarea maşinilor de calcul pentru prelucrarea complexă a datelor în vederea obţinerii unor situaţii economice şi financiare la timp, clare, amănunţite şi exacte la întreprinderile comercialii. Are în vedere, în primul rînd, lucrările de bază, ca: întocmirea documentelor primare privind intrarea şi ieşirea mărfurilor şi ambalajelor; înregistrarea sintetică şi analitică- a circulaţiei mărfurilor şi ambalajelor; prelucrarea datelor inventarierii etc. —► şi mecanizarea contabilităţii materialelor. M. contabilităţii muncii şi retribuţiei, utilizarea maşinilor pentru prelucrarea datelor privind urmărirea timpului de lucru in toate etapele lui, condiţie importantă în conducerea raţională a procesului de producţie al întreprinderii. Cu ajutorul m.c.in. şi r. se realizează mai rapid şi exact lucrările de planificare a încărcării locurilor de muncă, se urmăreşte mai operativ executarea lucrărilor şi modul cum a fost folosit timpul de muncă prin compararea datelor privitoare la ceea ce fiecare atelier trebuia să execute cu ceea ce a executat, stabilind restanţele şi depăşirile. Pentru urmărirea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie, calculele şi comparaţia datelor se fac pe baza timpului normat de lucru.- M. lucrărilor privind evidenţa timpului de muncă şi a retribuţiei procură datele necesare planificării forţei de muncă şi a fondului de re-trihuire, consumului specific de muncă exprimat în timp de pregătire şi timp de executare, calcularea retribuţiei după norme, realizarea retribuţiilor în acord şi decontarea lor, descoperirea abaterilor de la norme şi influenţa lor asupra costului, repartizarea manoperii in acord etc. Toate aceste date se obţin din documentaţia tehnologică şi din aceea a executării lucrului. Aceasta cere: raţionalizarea şi adaptarea documentelor primare, prin simplificarea lor, prin suprimarea unor indicatori inutili şi prin înlocuirea unor documente complicate sau care se repetă de multe ori la perioade scurte de timp, prin altele mai simple; codificarea nomenclaturilor sistemului informaţional economic privind munca şi retribuirea, pentru a putea fi cu uşurinţă preluate şi prelucrate cu maşini de calcul; selecţionarea indicatorilor şi a lucrărilor care urmează să se întocmească mecanizat; stabilirea clară şi precisă a algoritmilor de calcul a indicatorilor; proiectarea machetelor de perforare a cartelelor şi a modelelor dc lucrări care se vor obţine cu ajutorul diferitelor maşini de calcul; elaborarea programelor de calcul şi testarea, lor pentru fiecare model de lucrare care urmează a fi obţinută mecanizat; instruirea personalului, atît a celui care va întocmi documentele primare, cît şi a celui care va executa mecanizat lucrările etc. Prin m.c.m. şi r. se pot obţine; lista de plata avansului chenzinal; statul de plată; situaţia îndeplinirii normelor şi a abaterilor, pe cauzo; consumul de manoperă pe comenzi; produse; faze ale procesului de producţie; secţii, ateliere etc., în vederea includerii in costuri etc. Volumul mare de date de prelucrat al compartimentului de evidenţă a muncii şi retribuţiilor, gradul mare de operativitate a informaţiei in vederea fundamentării ştiinţifice şi în timp real a deciziilor în compartimentul amintit ca şi limitele de programare şi exploatare a maşinilor mecanice şi electromecanice impun trecerea la prelucrarea automată a datelor.
MEC
196
MECAÎJOGRATIE, ansamblul de operaţii care contribuie la întocmirea lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil l'oiosind maşini mecanografice. —► şi maşini mecanografice.
MEDIU DE INFORMAŢIE, suport de transpunerea informaţiilor sub formă de date. M. de memorare, suport fizic de înregistrare a datelor in vederea prelucrării lor mecanizate sau automatizate. —» şi suport tehnic de date; cartela perforată, banda perforată, banda magnetică, discul magnetic etc.
MEMORARE, operaţia de a înregistra datele pe un suport de memorare în vederea prelucrării lor, în timpul prelucrării sau după prelucrare.
MEMORIE, dispozitiv construit după anumite principii şi reguli, menit să asigure introducerea, păstrarea şi extragerea datelor de natura prelucrării sau a comenzilor de program de prelucrare. M. adresabilă, care, pe baza unei adrese, permite să fie identificată în scopul introducerii datelor spre păstrare sau să fie transmisă în dispozitivul de calcul în vederea prelucrării. Datorită adresei, accesul la memorie poate fi direct. M.a, este memoria centrală a calculatorului electronic, precum şi memoriile auxiliare alcătuite din discuri şi folii magnetice. M. asociativă, memorie a calculatorului electronic în care locaţiile de memorie sînt identificate prin conţinutul lor de date şi nu prin nume sau poziţii. M. auxiliară, suport de date, destinată să completeze în prelucrarea automată a datelor memoria principală (centrală) a calculatorului electronic, folosind pentru aceasta suporturi tehnice de înregistrare, păstrare sau introducerea automată a datelor în maşină: discuri magnetice, folii, benzi magnetice, cartele perforate, benzi perforate, microfilme etc. -+ şi memorie externă. 31. centrală, partea principală a calculatorului electronic, formată din elemente bistabile de suport de date (inele de ferită, circuite integrate etc.) şi un dispozitiv utilizat pentru înregistrarea datelor pe suport, precum şi pentru citirea datelor de pe suportul respectiv. Proprietatea de a memora este realizată prin cele două stări, care pot avea alternativ elementele bistabile, magnetizate sau nemagnetizate. Convenţional, starea elementului nemagnetizat poate căpăta semnificaţia cifrei binare „0“, iar magnetizată, pe aceea a cifrei binare „1“ sau invers. Pentru a fi posibilă localizarea datelor din m.c., elementele bistabile care alcătuiesc m.c. sint constituite in grupe numite locaţii de memorie, iar fiecărei locaţii îi este asociată o adresă. M.c, are următoarele proprietăţi: permite înregistrarea datelor; asigură păstrarea datelor înregistrate; face posibilă citirea datelor înregistrate şi ştergerea lor. 31. circulantă, dispozitiv care păstrează datele sub forma unor impulsuri sau unde, cu ajutorul unor linii de întirziere. Prezenţa sau absenţa datelor este semnalată de existenţa sau lipsa impulsurilor. După ce un impuls circulă prin linia de întârziere, în mod automat un dispozitiv restabileşte forma iniţială a impulsului, care reintră în linia de întirziere, pînă cînd se dă comanda de ştergere a memoriei. M. cu acces aleator (direct), ale cărei diviziuni sint adresabile, ceea ce face ca datele înregistrate în diviziunile respective să l'ie găsite direct pe baza adresei.-+ şi adresă; adresare directă. M. in acces direct, în care amplasamentul, găsirea şi regăsirea datelor are loc pe bază de adresă. 31. cu a.d, sînt memoria internă a calculatorului electronic, discul şi foliile magnetice. Timpul de acces la m. cu a.d. este efectiv independent de amplasamentul datei. 31. cu acces secvenţial, în care amplasamentul, găsirea şi regăsirea datelor au loc riguros în ordinea de succesiune dinainte stabilită. Timpul de acces la dalele înregistrate depinde de locaţia de memorie care este găsită sau regăsiLă după parcurgerea tuturor datelor precedente. M. cu. bandă magnetică, —► şi bandă magnetică. M. cu cartele magnetice, —> şi cartele magnetice. 31. cu celule cu folii magnetice, a cărei suporturi constituie foliile magnetice grupate în celule a cite 200 folii; subcelule de cite 10 folii. O folie este împărţită în 5 cilindri; un cilindru în 20 de piste şi o pistă avînd capacitatea de înregistrare de 2 000 de biţi. Prin modul de
197
MEM
organizare a foliilor, memoria poate fi adresabilă. Se caracterizează prin capacitate mare şi timp rapid de acces la datele înregistrate. M. cu discuri magnetice, —t- şi discul magnetic. M. cu toruri de ferită, care are ca suport fizic toruri de ferită, dispuşi pe o reţea de conductori sub formă de matrice. -* şi tor de ferită. M. de control inscriptibilă WCS (Writable Control Storage), de tip monolitică, oferă o citire nedis-ţructivă, conţinutul nu este fixat rigid de către constructor, poate fi modificat de inginerul do sistem, lungimea cuvîntului 36, 54, 56 biţ,i, timpul de acces se înscrie în limitele 300 ns — 1 s. M. de ferite, tip de suport de date alcătuit din toruri de ferită. Fiecare poziţie de.memorie este materializată printr-un inel de ferită care este traversat de 4 l'ire: un fir de citire, două fire de înregistrare şi un fir pentru blocare. Se caracterizează prin posibilităţile de adresare şi timp rapid de acces la datele înregistrate. M. de lucru (Working Storage), partea din memoria internă a calculatorului electronic rezervată de program pentru rezultatele intermediare ale calculelor. M. de lucru, temporară, un număr de registre de mare viteză asociat unei unităţi aritmetice şi utilizat pentru memorarea temporară a operanzilor şi rezultatelor calculelor. M, de masă, memorie de mare capacitate. Sînt considerate memorii de masă, memorii care au ca suport banda magnetică, discul magnetic sau folii magnetice. M. electrostatică, suport pe care datele se reprezintă prin prezenţa sau absenţa unor sarcini electrice, de obicei pe ecranul unui tub catodic. M. externă (Externai Storage), suport de date, de obicei, situat in afara calculatorului electronic propriu-zis, care păstrează datele necesare acestuia, care pot fi date de prelucrat şi date reprezentînd instrucţiuni de program, este cunoscută şi sub denumirea de memorie auxiliară. Capacitatea m.e. practic poato fi nelimitată. Prezintă ca dezavantaj, comparativ cu memoria operativă a calculatorului electronic, că accesul la date este mai lent. —* şi memorie auxiliară. M. inalterabilă, al cărei conţinut de date înregistrate nu poate fi şters. Datele transpuse pe cartele perforate, benzi perforate. M. intermediară. —► şi memorie tampon. M. internă, 1. ansamblul alcătuit din mediul de memorare şi circuitele electronice care asigură funcţionarea. în memoria internă a calculatorului electronic sint stocate: instrucţiunile care alcătuiesc programul de prelucrare, datele reprezentînd operanzii, rezultatele intermediare şi finale ale calculelor. Se caracterizează prin capacitate de memorare exprimată în octeti, kiloocteţi, cuvinte, kilo-cuvinte; viteză de operare exprimată în număr de locaţii al căror conţinut se transferă în unitate de timp în sau din memorie; 2. locaţie de memorie internă, o succesiune de poziţii binare identificabilă şi adresabilă individual, destinată transferării în şi din memorie a datelor. Poate fi alcătuită din 8, 12, 16, 24, 32...64 biţi şi memorie centrală; memorie principală. M. magnetică, care foloseşte magnelizarea remanentă pentru întregistrarea datelor. M. matricială, ale cărei elemente sînt dispuse într-o matrice, astfel îneît accesul la oricare, locaţie presupune folosirea a două sau mai multe coordonate. BI. monolitică, memorie internă cu circuite semiconductoare integrale, folosită în construcţia calculatoarelor moderne din generaţia a IV-a, este superioară ca viteză şi capacitate faţă de toate tipurile de memorii interne. M. operativă, dispozitiv, parte integrantă din calculator electronic, în legătură directă cu blocul aritmelico-logic. Se caracterizează prin viteză foarte mică de acces la date. M. pe discuri magnetice, are ca suport un număr de 6—55 discuri magnetice, grupate in pachete de discuri. Feţele înregistrabile alo discurilor sînt împărţite in piste. Un disc are 200 de piste; la rîndul lor, pistele sînt organizate în cilindri (1 cilindru = 10 pisle suprapuse dacă pachetul de discuri osie alcătuit din 6 discuri, respcctiv 10 feţe înregistrabile). Se caracterizează prin capacitate mare de memorie, timp rapid şi acces direct la datele înregistrate. Pachetele de discuri pot fi fixe sau amovibile. M.permanentă, al cărei conjinuL de dale nu se şterge. 31. principală (memorie internă), mediu dc stocare de date reprezentînd datele care urmează să fie prelucrate şi datele reprezenlînd instrucţiuni ale programului de execuţie a prelucrării. Este parte integrantă a ralcululorului electronic. -* şi memorie centrală. M. PROM, memorie ce poate ii reprogramată, aduse la zero prin expu-
MEII
198
nere la raze ultraviolete, apoi înscriindu-se din nou dalele necesare, iii. RAM (Ilandom Acces Memory), memorie cu acces aleatoriu. M. rapidă, cu timp de acces J'oarte scurt. M, reuiilizabilă, suport de memorie care poate fi l'olosit în mod repetat, .fără a fi afectate proprietăţile lui dc memorare. Noţiunea se referă îndeosebi la suporturi de memorie magnetice care au această proprietate de a putea fi refolositc ca suport pentru noi dale prin ştergerea automată a celor vechi. Memorie ROM (Read Only Memory) „citeşte numai'1 nrc conţinut, fix prin construcţie (încorporată în hardware) care poate'fi modificat numai'prin modificări de natura Hardware, este folosită pentru memorarea instrucţiunilor speciale sau a microprogramelor calculatoarele electronice cu destinaţie specială pentru anumite lucrări cu frecvenţă mare de uLilizare. Exemplu: programe pentru întocmirea facturilor, fişelor de cont analitice şi sintetice etc., programe care controlează secvenţe de operaţii solicitate Ia executarea instrucţiunilor, programe de sistem: subrutine de intrare-ieşire' etc. M. tampon (Buffer Storage), utilizată pentru a realiza o diferenţă a debitului informaţiilor sau un decalaj al sosirii semnalelor, cind datele sînt transmise de la un organ al calculatorului la aîtul şi care le poale conserva un anumit timp. M. TROS (Transformer Read Onlv Slornge), construită din miezuri de ferită cu două orificii asemănătoare cu circuitul magnetic al unui transformator. >1. virtuală, memorie teoretica de amplasament de memorie în cadrul memoriei principale efective, care poale fi considerată ca memorie principală pentru utilizatorul unui calculator electronic. O combinaţie de facilităţi hardware şi soflware caro oferă utilizatorului impresia că dispune de un calculator electronic propriu cu o memorie foarte mare, deoarece partea hardware a calculatorului transferă în mod automat informaţia din memorie auxiliară adresabilă în memoria principală şi invers. Implementarea memoriei virtuale se	realizează	prin metodele: paginării,	argumentării şi	segment-pagină,
care au ca principiu divizarea spaţiului virtual şi	spaţiului fi?,ic do	adresă in pagini
de dimensiune egală, astfel -nemaifiind necesară translatarea componentei adresă din cadrul paginii. HI. volatilă (Volatile Storage), al cărei conţinui, memorat dispare în timpul opririi curentului electric.
MERCHAi^DISIîJG, element tactic, al strategiei comerciale, expresie a realizării obiectivelor pe termen scurt. Ansamblul de măsuri luate pentru comercializarea in condiţii optime a unui produs, bazat pe un sistem informaţional modern.
MESAJ. 1.	Ansamblu	de caractere transmise de	o unitate alteia.	2. O parte din
limbajul de	comandă;	3. Informaţii transmise prin sistemul de exploatare a calcu-
latorului la consola operatorului.
METALIMBAJ, limbaj care este folosit pentru a descrie un alt limbaj.
METODA, totalitatea procedeelor utilizate pentru realizarea funcţiilor unui sistem recomandat de ştiinţă. Cuvint de origine grecească (de la methodos) care înseamnă calea spre ceva,’ procedeul sau modul de a acţiona. M. este sistemul logic de cercetare şi de studiere a legilor şi legităţilor privind fenomenele naturii şi ale societăţii. Ea constituie o latură necesară a procesului cunoaşterii, una din condiţiile mai importante ale succesului cunoaşterii fenomenelor şi a activităţii oamenilor. -+■ şi procedeu. M. analizei, —► şi analiza. M. analizei activităţii economice a întreprinderilor. —> şi analiza activităţii economice a întreprinderilor. M. analizei contabile. —► şi analiza contabilă. M. analizei ieşirilor, folosită în analiza şi proiectarea sistemului informaţional financiar-contabil, constă în determinarea ieşirilor pe baza cadrului legal şi a cererii formulate de conducerea unităţii socialiste şi a intrărilor strict necesare in funcţie de mulţimea ieşirilor. M. permite să se obţină un sistem informaţional raţional, l'ără date de intrare de prisos, fără paralelisme şi alte neajunsuri. Prezintă ca neajuns că noi cereri de informaţii duc la reproiectarea sistemului informaţional ■dacă nu se găsete date de intrare necesare. ->şi Analiza şi proiectarea prelucrării auto-
199
MET
mate a datelor 1'inanciar-contabile. 31. benzii magnetice, totalitatea procedeelor adecvat e de culegere şi prelucrare a datelor folosind pentru aceasta benzi magnetice. M. benzii perforate, totalitatea procedeelor adecvate de culegere şi prelucrare a datelor folosind pentru aceasta benzi perforate. 31. cartelei perforate, totalitatea procedeelor adecvate pentru culegerea şi prelucrarea datelor, folosind pentru aceasta cartelele perforate. M. cheltuielilor directe. —* şi metoda Direct Costing. 31. cheltuielilor marginale. —► şi metoda costurilor marginale. 31. cheltuielilor standard. —* şi metoda Standard cost. 31. cheltuielilor variabile şi metoda costurilor variabile.Jl. contabilităţii, sistem logic de cercetare şi studiere a legilor şi legităţilor privind latura valorică şi cantitativă a existenţei şi mişcării mijloacelor ecouumice, concretizate în principiile dublei reprezentări şi a dublei înregistrări, care se realizează cu ajutorul unui ansamblu de procedee şi instrumente interdependente şi condiţionate reciproc, cum sînt: contul; balanţa de verificare; inventarierea; bilanţul ele. Contabilitatea dispune de o m. proprie de cerceLare, aplicabilă la particularităţile concrete ale obiecLului ei, în concordanţă cu cerinţele dialecticii materialiste. Aceasta înseamnă că, în primul rînd, studierea obiectelor şi fenomenelor se face în interdependenţa şi condiţionarea lor reciprocă. Astfel, procesele economice, ca momente ale procesului reproducţiei lărgite, sînt oglindite şi urmărite cu ajutorul m. sale, pe faze şi in totalitatea lor. De asemenea, procesele economice, desl'âşurîndu-se cu ajutorul mijloacelor economice, contabilitatea oglindeşte aceste mijloace, prin intermediul sistemului conturilor, în mişcarea lor, pe feluri de mijloace, iar procesele economice tot pe feluri, însă de proces. între mijloace şi procesele economice există astfel o legătură organică, deoarece mijloacele condiţionează desfăşurarea proceselor economice, iar acestea condiţionează mişcarea şi transformarea mijloaeelor economice. Prin compararea datelor contabile cu acelea ale planului se determină măsura în care a fost îndeplinit planul, putîndu-se stabili şi gradul de dezvoltare economică a întreprinderilor şi a ramurilor economiei naţionale. Contabilitatea studiază apoi fenomenele şi în dezvolLarea lor, ca proces în oa:'e schimbările cantitative neînsemnate duc la schimbări calitative vizibile, la apariţia de noi tipuri do obiecte sau fenomene. Contabilitatea socialistă reflectă, urmăreşte şi controlează procesul de formare şi de apariţie a acestor noi tipuri, datorită schimbărilor calitative. Astfel, contabilitatea reflectă exact şi Ia timp, cu ajutorul procedeelor ei, consumul de muncă vie şi de mijloace de producţie care se transformă apoi în obiecte cu însuşiri noi (produsul finit). Contabilitatea reflectă, apoi, lupta a tot ce este nou, progresist împotriva elementelor şi deprinderilor vechi şi înapoiate. Prin procedeele sale, contabilitatea scoate la iveală lipsa de spirit gospodăresc, delapidările, furturile etc. şi face cunoscut tot ce este nou şi înaintat în nu-rsul activităţii economice, ca: realizarea de economii, rezultat ai utilizării raţionale a mijloacelor de producţie şi a introducerii metodelor înaintate ale tehnicii moderne etc. Reflectarea şi urmărirea de către contabilitate a obiectelor şi fenomenelor, in interdependenţa şi condiţionarea lor reciprocă, delermină şi interdependenţa şi condiţionarea reciprocă înseşi a procedeelor contabilităţii. Specificul m.c. în socialism este determinat de baza sa teoretică de cercetare, adică de dialectica materialistă şi de economia politică marxist-leninistă, precum şi de particularităţile obiectului ei de studiu. Esenţa şi particularităţile m.e. pot fi just înţelese numai ducă sînt studiate ţinînd seama de orlnduirea sncial-oconomică în care această meLodă îşi găseşte aplicarea şi în slujba căreia este pusă, deoarece, pe diferitele trepte de dezvoltare ale societăţii, odată cu schimbarea forţelor şi a relaţiilor de producţie se schimbă şi conţinutul contabilităţii şi metoda sa de lucru. Caracteristica metodei contabilităţii este oglindirea cantitativă, în exprimare bănească, a obiectului ei di* studiu. Aceasta este însă o particularitate comună a contabilităţii în toate oi’în-dttirile social-economice. La această caracteristică comună trebuie adăugată o a doua caracteristică şi anume aceea a conţinutului reflectat, precum şi interesele clasei pe care o serveşte. Tocmai în aceasta constă deosebirea dintre metoda contabilităţii socialiste şi aceea a contabilităţii capitaliste. —<■ şi dubla reprezentare;
MET
200
dubla înregistrare; balanga de verificare; inventarierea, bilanţ,. 31. costurilor directe („direct costing“, „metoda costurilor marginale“ sau „metoda costurilor variabile“), constă în separarea atît în înregistrările contabile curente, cît şi în dările de seamă a cheltuielilor variabile (proporţionale sau limitat proporţionale cu volumul producţiei sau al desfacerii) de cele constante (fixe sau de structură). După această m., numai cheltuielile variabile compun costul produselor, deoarece numai acestea sînt considerate că depind de fabricarea produselor, în timp ce cheltuielile constante sînt considerate drept cheltuieli ale perioadei, indiferent de produsele fabricate, aşa că ele nu se includ în cost, ci se trec la beneficii şi pierderi. In contabilitate sînt considerate drept cheltuieli cu caracter variabil proporţionale cu volumul producţiei sau al desfacerii atît cheltuielile directe de materiale, manoperă, contribuţii asupra retribuţiilor directe, abur, apă, energie electrică, cheltuieli de desfacere cu caracter variabil etc., cît şi cheltuielile indirecte variabile, ca de exemplu, combustibilul pentru încălzit, impozite pe retribuţii etc. Costul este format în această m. numai din aceste cheltuieli, iar cheltuielile constante, numite şi cheltuieli de structură, se înregistrează în cursul perioadei de gestiune la conturile de cheltuieli de regie şi la sfîrşitul perioadei se virează la contul de Beneficii şi Pierderi. în categoria cheltuielilor constante se cuprind: cheltuielile fixe de fabricaţie (regia de secţie); cheltuielile fixe de desfacere şi cheltuielile de administraţie. Prin separarea cheltuielilor variabile de cele fixe se poate face o analiză justă a cheltuielilor variabile, care reflectă modul de desfăşurare a procesului de producţie, deci costul real al fiecărui produs, precum şi cheltuielile constante care influenţează rentabilitatea pe întreaga întreprindere. M.c.d. are ca scop urmărirea rezultatelor globale şi nu costul complet, determinînd contribuţia fiecărui produs la crearea beneficiului, care este diferenţa dintre preţul de vînzare şi cheltuielile variabile. Prin repartizarea cheltuielilor costante la sfîrşitul perioadei de gestiune, în întregime la contul de Beneficii şi Pierderi, stocurile se evaluează numai cu cheltuielile variabile, adică la cole mai scăzute nivele, ceea co face ca, în perioadele următoare, la desfacerea produselor din stoc, să so obţină beneficii maxime. Intre avantajele acestei metode se menţionează: simplificarea calculaţ.iei, care are caracter operativ prin scurtarea perioadei de calcul şi care permite, pe baza analizei, să se găsească soluţiile optime, înlesneşte, de asemenea, planificarea profitului. Cu toate acestea, m.e.d. are şi unele inconveniente, ca de exemplu: criteriile de separare a cheltuielilor fixe de cele variabile, fiind uneori convenţionale, înseamnă că şi datele furnizate conducerii privind beneficiile nu sînt exacte şi pot denatura, în unele cazuri, elementele analizei gestiunii, constituind sursa unor decizii greşite; necuprinderea tuturor cheltuielilor în costul produselor împiedică analiza şi determinarea relaţiei: volum-cost-benericiu pe produs, ceea ce face imposibilă pe calc directă aprecierea rentabilităţi fiecărui produs şi a rezultatelor financiare. în economia socialista, calcularea unui cost incomplet nu răspunde nevoilor de analiză, de urmărire şi de planificare a întreprinderilor la care preţul de vînzare se stabileşte numai pe baza unui cost complet. M. costurilor marginale. -> şi Marginal Costing; metoda costurilor directe. M. costurilor prestabilite, izvorîtă din necesităţile practice ale unui etalon cu care să l'ie comparate cheltuielile efective pentru a se stabili abaterile. Acestea se stabilesc pe baza următoarelor elemente: costuri reale din perioada precedentă; costuri medii din perioada precedentă şi costuri standard. M. costurilor variabile. —► şi metoda costurilor directe. M. decupării sistemului In subsisteme, numită şi metoda compartimentării, se foloseşte în analiza şi proiectarea sistemului informaţional financiar contabil al unităţilor economice. Ea constă în efectuarea investigaţiilor în fiecare compartiment funcţional al întreprinderii pînă la identificarea tuturor activităţilor privind culegerea, transmiterea şi prelucrarea datelor efectuate în aceste compartimente, apli-cînd apoi criterii do compartimentare; natura operaţiilor economice, felul obiectivelor; etc. M. drumului critic (Metoda PERT), denumirea provine de la cuvintele englezeşti Criticai Path Analysis. Apare pentru prima dată în anul 1950 sub forma
201
aiET
de încercări de a elabora unele ni. de previziune şi control. Apoi, in 1957, este întregită. şi utilizată în S.U.A. la întocmirea planurilor calendaristice la lucrările de construcţii-montaj din industria chimică. în 1958, in. este perfecţionaiă şi apare in literatura de specialitate sub denumirea de m. PERT (Progrâmme Evaluation and Reciew Technique). în 1962 apar variante ale ni. PERT: PERT COST, RAMl'S şi CPM. Ea este o tehnică de programare şi conducere care se bazează pe elaborarea •de grafice speciale şi pe folosirea calculatoarelor electronice pentru calculul şi stabilirea variantelor unui ansamblu de activităţi, alegerea variantei optime, a priorităţilor etc. în cadrul unui proiect. 3I.d.c. prezintă următoarele trăsături: proiectul se transpune într-o reţea care cuprinde activităţi şi faze; activităţile oare trebuie -executate mai înainte ca activiLate considerată; activitatea care se exeeută simultan ■cu activitatea considerată; activitatea ce se execută după terminarea activităţii considerate; se calculează durata fiecărei activităţi şi faze, apoi so stabileşte durata totală de execuţie (drumul critic). Graficul esto alcătuit din arce care reprezintă activităţile, nodurile reprezintă fazele lucrării, iar săgeţile arată scopul desfăşurării lucrărilor. Durata activităţilor se determină, în general, pe baza normelor de lucru, a forţei de muncă şi a utilajelor disponibile; în cazul cînd lipsesc norme legale de lucru, duratele activităţilor se stabilesc pe baza unor statistici, ţinînd seama do experienţa anterioară la lucrări similare. Duratele se exprimă în" aceleaşi unităţi de timp. Lungimea drumului critic este egală cu suma duratelor activităţilor de pe drumul respectiv. Activităţile de pe drumul critic sint activităţile critice, drumul critic fiind drumul de lungimea cea mai mare. Principalele domenii de aplicare a an. sînt: planificarea şi urmărirea lucrărilor de construcţii-montaj de un grad mare de complexitate şi dificultăţi (exemplu: controlul proiectelor pentru realizarea zborurilor cosmice), planificarea şi conducerea producţiei industriale, planificarea şi urmărirea reparaţiilor, în organizarea şi proiectarea sistemului de conducere cu mijloace de automatizare a prelucrării datelor, planificarea şi urmărirea costului, proiectarea sistemelor informaţionale fmaneiar-contabile etc. 31. „full costing folosită în contabilitate pentru calculul coslului total sau „prin absorbţie", în care repartiţia cheltuielilor fixe se face convenţional, ceea ce determină costul să nu reflecte costul real al producţiei. 3Î.	concepută	în	1953	de	inginerul	Georgps
Perrin, constă în determinarea cu anticipaţie a unor indici de echivalenţă (numiţi G.P.-uri) caro reprezintă raportul dintre costul fiecărei operaţii de fabricaţie şi costul total al unui produs de bază, ales convenţional in acest scop. Prin această in. se urmăreşte calcularea cît mai exactă a costului efectiv pe produs, înlăturînd, în acest scop, deficienţele ocazionate de calcul şi inexactităţile sau nivelurile de costuri create de repartizarea cheltuielilor comune şi generale in funcţie de anumite, criterii convenţionale. Pentru calcularea indicilor de echivalenţă sînt necesare o serie de lucrări şi anume: întocmirea listelor cu operaţiile de fabricaţie, direct productive, auxiliare etc., stabilirea cheltuielilor repartizabile direct din totalul cheltuielilor de producţie, reducînd' cheltuielile nerepartizabile direct pe operaţii de jjroducţie; alegerea’ produsului de bază şi stabilirea cheltuielilor totale aferente acestui produs; calcularea indicilor de echivalenţă (G.P.-uri) pentru toate operaţiile; stabilirea G.P.-urilor pe produse, prin însumarea G.P.-urilor aferente operaţiilor prin care trece fiecare produs. La sfîrşitul lunii, cu ajutorul indicilor de echivalenţă şi a producţiei fabricate, se obţin G.P.-urile totale, respectiv unitatea convenţională, omogenă in care se transformă întreaga producţie a întreprinderii. Pe baza producţiei transformate in G.P.-uri şi a cheltuielilor efective Lotale de producţie din contabilitate, se stabileşte costul efectiv al produselor. Cu ocazia stabilirii G.P.-urilor se face o analiză amănunţită a tuturor elementelor care se ian in calcul, inlă-turind, totodată, şi deficienţele existente in procesul de producţie. Costul efectiv al produselor reprezintă o bază certă pentru stabilirea preţurilor de vînzare şi cunoaşterea anticipată a rentabilităţii produselor fabricate; volumul de muncă pentru stabilirea G.P.-urilor este mare, fiind însă compensat de stabilitatea pe o perioadă
MET
202
mare de Limp (ti— G ani) şi de calculele făcute pe scară redusă la sfîrşitul fiecărei Urni pentru stabilirea costului efectiv al produselor. —> şi cheltuieli de producţie (pro-
i	L-deul cifrelor de echivalenţă). 31. globală (metoda simplă sau pe produs) constă în. ţinerea evidenţei analitice pe feluri de cheltuieli, care apoi se repartizează asupra1, producţiei, respectiv asupra produsului (care este unul singur). în această m., colectarea cheltuielilor se înregistrează în contabilitate global. Cunoscînd cheltuielile de producte în totaliLalea lor, calculul costului pe unitate de produs se face prin împărţirea totalului acestor cheltuieli la cantitatea totală a produselor obţinute. Nu se aplică aceaslâ m. la întreprinderile care au şi producţie neterminată. Se foloseşte la întreprinderile rare produc un singur fel de produse. M. „in flux", în care amplasarea maşinilor şi a utilajului de producţie urmează ordinea de succesiune a operaţiilor indicate de procesul tehnologic. Contabilitatea cheltuielilor de producţie foloseşte, în arest caz, ca bază de repartizare a cheltuielilor de producţie, cost oră-ma-şină. —+ şi metoda pe bundă; ora-maşinâ. M. microfilmării, totalitatea procedeelor adecvate de culegere şi prelucrare a datelor folosind pentru aceasta microfilmul. Datele care urinează a ii prelucrate- sînt transpuse pe documentele primare prin fotografiere pe microfilm, apoi conţinutul de date al microfilmului este citit automat prin intermediul unui dispozitiv special şi introdus in memoria centrală a calculatorului în vederea prelucrării pe baza unui program dinainte elaborat. 311. normativă, ui. costurilor standard; m. costurilor normate, este folosită pentru urmărirea decadalâ, lunară şi, cînd este posibil, şi zilnică a cheltuielilor de producţie, după., normativele curente, pentru a se interveni la timp în procesul de producţie şi pentru a introduce, chiar in cursul perioadei de planificare, modificări în norme, după-rezultatele medii atinse de fruntaşii în producţie, baza de întocmirea şi de executare-a planului fiin-1 normele medii progresive. M. este folosită şi pentru calcularea; costului pe baza normelor de consum de materiale şi de muncă (pentru sine),-în vigoare în momentul calculului şi la care se adaugă sau se scad abaterile de la norme,, după caz, spre a se ajunge la costul efectiv. Faptul că prin această in. se stabilesc abaterile chiar in momentul producerii lor, face din ea un instrument activ al contabilităţii şi, deci, operativ al controlului la timp asupra cheltuielilor de producţie,, contribuind prin aceasta la reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs. Din această cauză ea mai poate fi numită şi ni. regimului strict de economii. M.n. se poate-folosi şi în cadrul metodelor simple, pe comandă, pe faze. La baza m.n. stau: normele de consum, listele de preţuri ale materialelor, normele de timp, tarifele de retribuire .şi planurile trimestriale ale cheltuielilor secţiilor de producţie şi cele generale ale întreprinderii. în această m., după ce costul normativ a l'ost stabilit, se compară acest cost cu cel planificat. Dacă costul normativ stabilit pe unitatea de ■ produs este mai mic decît cel planificat, aceasta înseamnă că Întreprinderea are ■ posibilităţi de a realiza economii, chiar în faza lansării producţiei, cînd se pot face economii dacă proiectanţii, tehnologii şi normatorii depun eforturi susţinute pentru asigurarea acestui obiectiv. Motivul care justifică diferenţele între costul normativ şi cel planificat constă in aceea că normele tehnieo-economice se modifică in cursul perioadelor de gestiune şi aceasta datorită schimbării tehnologiei, îmbunătăţirii iu. de muncă etc. tn ce priveşte cheltuielile efective de producţie, acestea rezultă din consumuri!*; normate şi abaterile de la aceste norme, abateri care pot fi în plus sau in minua. ie a>-est caz, cheltuielile efective sînt egaie cu consumurile normate, i'his sau miu’is abaterile de îa aceste norme. Cum totalitatea cheltuielilor rle producţie formei;:',ă castul şi, intrucît în cadrul m.n. se ţine separat evidenţa cheltuielilor de nredwţie tiupâ norme, de evidenţa modificării normelor şi de evidenţa abaterilor (le la norme, pe baza dalelor'acestor evidenţe, costul efecliv al producţiei finite (C. ei) va fie egal cu costul normativ (C. norm) plus sau minus modificările (M) de la norme intervenit'* în cursul lunii, plus sau minus abaterile (A) consumului efectiv de la consumul după normele modificate, adică: C..ef. — C. norm. ± M ^ A, în practică se contopesc uneori modificările de norme cu abaterile, în scopul sim-
plificării lucrărilor, aşa că C. ef. = C. norm. A. în această formula, • ostul normativ se determină înainLe de a începe fabricai ia, din care cauză el are caracterul uniri -cost antecalculat. în ce priveşLe modiricilrile de norme, acestea se determină pe \baza unei evidenţe a modificărilor aduse la cunoşLinl.a secţiilor de producţie, .cu -ajutorul unor fişe-comunicare sau fişe de,modificare a normelor, întocmite separat pentru materiale, penLru timpul de lucru. în fişe se arată şi data de la care se introduce norma cea nonă, care este norma înlocuită, precum şi diferenţa cantitativă ŞÎ valorică ce rezultă din această modificare. Se mai arată şi cauza modificării, noLală printr-un simbol. La sfîrşitul lunii' so adună totalul diîerenţeîur, după, care fişele se predau la serviciul planificării pentru inLroducorea modificării normelor in calculat ia normaLivă a costului pe lima următoare. Fişele devin valabile numai după ce au fost aprobate dc conducerea întreprinderii cu avizul tehnicienilor şi specialiştilor. Abaterile de la norma în vigoare se determină cu ajutorul datelor contabile. Din formulele prezentate mai înainte, se consLată că depăşirile de cheltuieli se adaugă la cost, iar economiile se scad din cost. Dacă se porneşte de la costul planificat (C. pl), costul efectiv este egal cu costul planificat minus diferenţa dintre cosLul planificat şi costul normativ, plus sau minus abaterea, adică: C. ef. = C. pl. — (C. pl. — G. norm) + A. Costul normativ este, in genere, mai mic decît costul planificat ca urmare a reducerilor de norme de consum, a măsurilor tehnico-cconomice şi organizatorici! luate de conducerea întreprinderii. Calcularea costului efectiv se face pe feluri de produse sau pe grupe de produse similare. Revizuirea normelor la anumite perioade de timp necesită o recalculare a costului normativ; dacă modificarea normelor se face la începutul lunii, se recalculează şi costul producţiei neter-miinate, pentru a fi adus la nivelul normelor modificate. Abaterile de la normele în vigoare se repartizează, de regulă, numai asupra produci iei-marfă, spre deosebire ■de sumele, rezultate din modificarea normelor care se repartizează şi asupra producţiei neterminaLe. Odntă sLabilile normele curente, ţoale cheltuielile suplimenLăre neprevăzute în comanda de fabricaţie se consideră abateri de, la norme şi se înregistrează in evidenţa analitică separat pentru a se lua măsurile necesare înlăturării lor pe viitor. Realizarea controlului preventiv asupra cholluielilnr de producţie are loc. numai dacă se respecLă următoarele principii: limitarea cheltuielilor de producţie potrivit normelor curente şi nu a celor planificate; tolalizarea antioipaLă a cheltuielilor de producţie după documente, pe locurile care le-au ocazionat şi pe articolele de calculaţie; stabilirea vinovaţilor pentru abaterile peste normele de cheltuieli admisibile etc. Pentru aplicarea în bune condiţii a m.n. sint necesare următoarele măsuri: introducerea normelor de consum pentru cheltuielile directe şi indirecte; stabilirea normelor de consum şi de timp pe grupe sau feluri de produse, piese şi operaţii; întocmirea planului de’cheltuieli ale secţiilor de producţie şi ale întreprinderii; introducerea la timp în calculaţiile normative a modificării normelor de consum, de timp şi a planurilor de cheltuieli; ţinerea obligatorie a evidenţei abaterilor de la norme pe grupe sau l'eluri de produse şi pe articole do calculaţie; organizarea de magazii inLermediare care să asigure un control eTicace asupra’consumului de materiale; organizarea unui sistem eficient de documentare în secţiile de producţie pentru oglindirea justă şi la timp a modificărilor de norme pentru introducerea lor la timp in costul normativ; inventarierea periodică a producţiei neterminate şi evaluarea ei la cost normativ. Contabilitatea cheltuielilor de producţie după m.n. trebuie să asigure controlul preventiv asupra acestor cheltuieli în chiar momentul efectuării lor, precum şi înregistrarea cheltuielilor pe articole de calculaţie separat de cele normate şi de abateri. Evidenţa trebuie să arate cauzele care au provocat abaterile, persoanele vinovate, locul unde au fost produse şi influenţa lor asupra costului. In cadrul m.n., contabilitatea cheltuielilor do producţie se ţine pe secţii sau ateliere şi, în cadrul lor, pe articole de calculaţie grupate în cheltuieli după norme, modificarea normelor şi abateri de la norme. Documentele care se întocmesc penLru evidenţa cheltuielilor de producţie sînt: documente pentru cheltuieli
MET
204
directe şi documente pentru cheltuieli indirecte. în documentele primare privind cheltuielile directe se ţine seama de respectarea normelor stabilite. Pentru aceasta, ele trebuie să poarte viza de control preventiv, dobîndind un rol activ. Spre deosebire de primele documente care se întocmesc în limita normativelor, potrivit fişelor tehnologice, documentele privind cheltuielile indirecte se întocmesc în limita normativelor stabilite însă prin planurile de cheltuieli indirecte. Pe baza lor se emit honurile de materiale sau fişa limită de materiale, noLele dc restituiri pentru economii, bonurile de lucru, calculul normativ etc. Pe baza fişelor tehnologice, serviciul planificării întocmeşte caicului normativ prin care se stabileşte costul normativ al produsului respectiv pe secţii sau pe grupe ae produse. Acest calcul se predă post-caleulului. Datele din calculul normativ se înscriu apoi în calculaţia costului normativ, Aci se înscriu cheltuielile de producţie pe baza normelor curente pentru producţia netenninală do la începutul şi sfirşitul lunii, precum şi cheltuielile de producţie pe fiecare articol de calculaţie şi pe fiecare secţie. Separat setrec şi abaterile de la norma din fişa de centralizare a cheltuielilor directe şi indirecte, precum şi date privind costul produc ţiei-marfă fără rebuturi, potrivit normativului, soldul producţiei neterminate la sfîrşitul lunii fără abateri etc. Abaterile de la norme apar şi ele în cererile şi bonurile de materiale şi de lucru suplimentare. în această metodă nu este posibilă încă o evidenţă zilnică a cheltuielilor indirecte care se ţine tot lunar. Contabilitatea în m.n. se ţine analitic pentru cheltuielile directe şi indirecte. La cheltuielile directe, contabilitatea analitică se ţine pe ateliere şi pe comenzi, iar abaterile de la norme se înregistrează separat de cheltuielile normate. La cheltuielile indirecte, separarea cheltuielilor normate de abateri se face la sfîrşitul lunii şi nu imediat ca la cheltuielile directe. în contabilitatea sintetică se face, de asemenea, separarea cheltuielilor normate de abalerile de la norme. în contabilitatea sintetică înregistrarea se face la contul Cheltuielile producţiei de bază, în care se deschid coloane pentru cheltuielile normale şi pentru abaterile de la norme. O altă modalitate ar li deschiderea a două subconturi: unul intitulat „Cheltuieli normate la producţia de bază“ şi altul „Abateri la cheltuielile normate ale producţiei de bază . Primul subcont s-ar debila cu toate cheltuielile după normativul stabilit, iar diferenţa dintre acestea şi cheltuielile efective s-ar înregistra în debitul celui de-al doilea subcont-Creditarea primului subcont s-ar face cu costul normativ al producţiei finite prin debitul contului „Decontarea producţiei'*, iar creditarea celui de-al doilea subcont s-ar face, de asemenea, prin debitul aceluiaşi cont, care colectează astfel în debitul său atit costul normativ, cit şi abaterile, deci costul efectiv. Debitarea celor două subconturi se face în tot cursul lunii cu cheltuielile directe, iar la sfîrşitul lunii şi cu cele indirecte prin creditul conturilor: „Cheltuielile comune ale secţiei", „Cheltuielile generale ale întreprinderii" şi „Cheltuielile activităţilor auxiliare". Calcularea so face de postcalcul pentru stabilirea cheltuielilor indirecte normate aplicînd coeficientul cheltuielilor normate la retribuţiile directe normate calculate la volumul realizat al producţiei. Diferenţa dintre cheltuielile normate recalculate şi cete i'ăcute efectiv la fiecare atelier reprezintă abaterile care se repartizează pe felul produselor proporţional cu baza de repartizare aleasă. Pentru a stabili costul de uzină
a)	producţiei globale, se adaugă la costul de secţie cheltuielile generale ale întreprinderii. ’sepurindu-.-.e şi la acesLea cheltuielile normale de abateri, după care se stabileşte şi costul producţiei-marla. Pentru aceasta se determină producţia terminată şi cea noterminatu, reparlizindu-se abaterile între acestea. Dacă producţia neterminată se prezintă lunar cu un sold constant, abaterile se repartizează numai asupra producţiei-marfâ. Dacă soldiil variază, abaterile se repartizează proporţional intre producţia-marfă şi cea neterminată. M. pe bandă, procedeu de organizare a producţiei şi a contabilităţii cheltuielilor, care are la bază aşezarea utilajului de producţie în sensul fluxului liniilor tehnologice, astfel incit toate cheltuielile ocazionate’ de operaţiile de producţie se evidenţiază succesiv, pe măsura scurgerii fluxului. Cheltuielile de producţie sînt folosite în această mica bază de repartizare.
M. pc comenzi, totalitatea procedeelor de colectare, evidenţă şi repartizare a cheltuielilor de producţie şi calculaţie, costul avînd la bază criteriul comanda. Se aplică, de regulă, în producţia individuală sau de serie mică, in cazul fabricării de produse noi sau în lucrările de reparaţii etc. în aceasLă in., contabilitatea analitică a cheltuielilor de producţie se ţine pe comenzi, în cadrul comenzilor pe secţii şi in cadrul fiecărei secţii, pe articole de calculaţie. Dacă in secţii se execută comenzi privind produse identice pentru clienţi diferiţi, contabilitatea cheltuielilor de producţie se organizează pe produse individuale şi nu pe comenzi individuale. Obiectivul contabilităţii cheltuielilor de producţie este, în această ni., comanda terminată. Fiecare comandă se identifică printr-un simbol care se menţionează pe toate bonurile de lucru, pe rapoartele de control şi retribuţie, pe notele de remaniere, de rebut etc. în această ni. cheltuielile directe se grupează in documentele de repartizare pe minierele de ordine ale comenzilor, înregistrarea cheltuielile!’ indirecte se face pe. locurile de producţie care le-au ocazionat, de unde se repartizează apoi pe l'iecare comandă, in vederea includerii lor în costul fiecărei comenzi. în aceste condiţii, valoarea producţiei neterminate este egală cu totalul cheltuielilor aferente comenzilor aflate in curs de fabricare la sfîrşitul lunii. în costul comenzilor ueterminate, a căror executare durează mai multe perioade de gestiune; se cuprind nu numai cheltuielile din luna care se încheie, ci şi o parte din cheltuielile efectuate în lunile precedente. Costul comenzilor parţial executate la sfîrşitul lunii, in lipsa costului efectiv al comenzilor integral terminate, se stabileşte la preţ. planificat sau la costul comenzilor integral executate. Diferenţele ce ar apărea la terminarea comenzilor se repartizează asupra ultimului lot. M. „pe faze“ constă în urmărirea cheltuielilor rie producţie şi calcularea costului mai întii pe faze de producţie şi apoi pe produs. Se aplică la întreprinderile industriale la care producţia se repetă şi se aseamănă din punctul de vedere al materialelor şi al particularităţilor pe care le prezintă provenienţa lor. în această m., producţia este simplă, omogenă, procesul se desfăşoară intr-o perioadă scurtă şi pe etape sau stadii succesive. După fiecare etapă de transformare se obţine im produs nou. Exemplu: fonta din minereu, oţelul din fontă, <liferite laminate din oţel etc. Contabilizarea cheltuielilor de producţie se face, in această m., la conturi deschise fiecărei faze în parLe şi apoi in conturi analitice, pe cuptoare, pe şarje, specialităţi de metale, iar costul se obţine prin adăugarea treptată, la costul materiilor prime, a cheltuielilor de prelucrare ocazionate de fazele pe care le parcurg succesiv materialele şi semifabricatele. în acest caz, costul se formează astfel: valoarea materiei prime, plus cheltuielile de prelucrare din prima etapă, plus cheltuielile de prelucrare din a doua etapă etc. reprezintă costul produsului finit sau valoarea materiei prime plus cheltuielile de prelucrare din prima etapă; valoarea semifabricatului A; apoi valoarea semifabricatului A plus cheltuielile de prelucrare din faza a doua = valoarea semifabricatului B etc., piuă la ultima fază cînd se stabileşte valoarea produsului finit. în primul caz, contabilitatea se ţine fără semifabricate, iar în al doilea caz, cu semifabricate. în ni. pe f., cheltuielile de producţie se grupează astfel: materialele consumate, mai puţin deşeurile, calculate la preţ, planificat, cheltuielile de prelucrare pe faze în care se cuprind: combustibilul tehnologic, energia consumată, retribuţiile muncitorilor şi contribuţiile peulru asigurările sociale, amortizarea mijloacelor fixe, uzarea obiectelor de inventar, echipamentului şi materialelor de protecţie, reparaţiile curente şi reviziile periodice, transportul şi alte cheltuieli ale secţiei, cheltuielile generale ale întreprinderii şi pierderi din întreruperi. Din aceste cheltuieli se scad: valoarea consumurilor altor secţii şi altor produse secundare la preţ, planificat. Contabilitatea trecerii semifabricatelor de la o fază la alta sau de la o secţie la alta se ţine deosebit după m. cu •sau fără semifabricate. Astfel, după m. „fără semifabricate”, contabilitatea cheltuielilor de producţie pentru confecţionarea semifabricatelor se ţine pe articole de calculaţie in cadrul fiecărei faze, fără virarea contabilă a costului semifabricatelor cu ocazia trecerii lor de la o fază la alta. Evidenţa mişcării semifabricatelor intre
MET
20S
si'Clii se ţin..' inim.ii in expresie naturală, iar contabilitatea nu mai ţine evidenta lor valorică.' E»uji:j ui. ,.cli semifabricate", contabilitatea trucării semifabricatelor de la o secţie la .du se line cu ajutorul contului „Semifabricate din producţie proprie", in acest, caz, trecerea semifabricatelor de la o seuţie la alta pentru prelucrare mai departe în secţiile principale de fabricaţie se face cu costul iur efectiv şi nu pe articole de calculaţie. în ce priveşte producţia neterminată, aceasta se. evaluează în funcţie de faza in t are se găsesc stocurile de producţie neterminaLă: în prima fază, evaluarea se l.i costul materialelor, iar în restul fazelor de fabricaţie, la costul semifabricatelor respective. în m. pe faze, costul producţiei finite se stabileşte lunar, începînd cu cheltuielile de producţie Înregistrate pe obiectele de calculaţie şi pe articolcle de calculaţie. —> şi fază: semifabricate din producţie proprie. M. pe piese ?i operaţii constă in evidenţierea cheltuielilor de producţie pe fazele de execuţie ale comenzii respective, astfel îneît calcularea costului se poate face la perioade de-timp mai scurte (lunar) pentru piesele sau partizile executate în luna respectivă, fură să se mai aştepte terminarea comenzii în întregul ei. Această m. so întrebuinţează la întreprinderile la oare comenzile se execută într-un ciclu de producţie mai îndelungat şi, deci, la caro in. pe comenzi nu mai este corespunzătoare. în acest cas se reduce perioada de calculare a castului prin împărţirea comenzilor pe diferite ansambluri şi subansambluri sau pe etapele succesive ale executării lor. Potrivit acestei m., înregistrarea materiilor prime, a materialelor directe, a semifabricatelor cumpărate şi dale în producţie, ca şi toate celelalte cheltuieli directe se face astfel pe feluri de piese, iar in unele cazuri şi pe diferitele etape ale fabricaţiei. în ce priveşte cheltuielile de asamblare directe, contabilitatea lor se ţine pe produsul finit şi uneori şi po ansambluri. Cheltuielile indirecte se înregistrează , în conturile analitice deschise fiecărei secţii de producţie. Planul intern se întocmeşte in acest caz pe partizi de piese. In această m., obiectul calculaţiei este costul partizilor de piese de un anumit Fel, fabricate intr-o singură perioadă de gestiune. Urmează apoi costul ansamblurilor acestor piese şi se încheie cu costul comenzii terminate. Inconvenientele aceslei ni. sînt: este greoaie şi necesită un volum mare de muncă in executarea lucrărilor de contabilitate. Nu a rezolvat situaţia pieselor care se execută, totuşi, în mai multe perioade de gestiune. 31. PERT. —> şi metoda drumului critic. BI. Standard Cost constă în stabilirea cu anticipai ie a cheltuielilor directe de producţie, pe baza documentaţiei tehnice şi a condiţiilor impuse de procesul de fabricaţie, iar pentru cheltuielile indirecte, stabilirea unor bugete de cheltuieli, toate acestea servind ca etaloane de măsură sau de comparaţie cu cheltuielile efective, in această m., costurile antecalculate reprezintă limita maximă a consumurilor ce pot fi admise pentru ii anumită producţie in condiţii normale şi intr-o anumită perioadă de timp. Aceste-costuri poartă denumirea de standarde şi se caracterizează prin aceea că reprezintă nu numai costurile antecalculate, ci şi costurile de producţie considerate reale şi normale. Costurile standard fiind singura calculaţie a cheltuielilor de producţie, care este folosită şi la calcularea preţurilor de vînzare, nu mai fac necesară calcularea costului electiv. Diferenţa în plus sau minus rezultată la fabricarea produselor, faţă de costuril» standard, este considerată ca abatere de la condiţiile normale de Fabricaţie şi se înregistrează în întregime ca beneficiu sau pierdere a perioadei de gestiune respectivă, influenţînd direct şi rezultatul net al întreprinderii. Bazele de stabilire a costurilor standard sînt: activi taLea normală a întreprinderii (capacitatea practică de producţie), capacitatea teoretică (maximum posibil) şi capacitatea medie pe mai mulţi ani. Tot la baza stabilirii acestor costuri mai stau: elementele standardizate (parţiale, cînd se anfecalculează numai cantitatea sau numai costul, şi integrale, cînd’se antecalculează toate elementele); durata valabilităţii standardelor (standarde fixe, neniodificate în cursul anului şi standarde curente care se pot modi-lica in cursul anului); in funcţie de obiect,, standardele pot i'i: standarde pe secţii, pe procese, pe produse etc. Pentru calcularea costului standard este necesar a se calcula standardul cheltuielilor directe şi a celor indirecte; a se stabili egalitatea:
207
MET
■Cost standard = Standard lehnic X standard contabil: n se calcula bugetele fiexi-bile, adică cheltuielile indirecte de fabricaţie împărţiLe la cheltuielile ii\*■ şi o parte proporţionale. Standardele de cheltuieli pentru materiale şi retribuţii directe se pot stabili pe baza normelor de consum şi de Limp, aşa cum sint prevăzute in lisele tehnologice, reţetele de fabricaţie etc. şi a preţuiţii de facturare sau a preţului planificat de aprovizionare şi a tarifelor de retribuţii. Peni,ru stabilirea bufetelor cheitu-ielilor de regie este necesară gruparea cheltuielilor comune ale secţiile!1 de producţie •şi cheltuielile generale ale întreprinderii in: cheltuieli variabile Vi cheltuieli fixe, ■care să asigure flexibilitatea acestor bugete, adică posibilii alea de a fi corectau in fiecare perioadă in funcţie de variaţiile activităţii. De aici rezultă i'ii, pentru a fi folosită această ni. şi la noi, este necesară stabilirea ilisLiucla a cheltuielilor fixe şi ■a celor variabile. M.S.C. poale fi astfel fotosiLă eu: indicator af eficienţei, deoarece ■stabileşte limita maximă a cheltuielilor de producţie, cu ajutorul abaterilor (la materiale, la manoperă şi la cheltuielile indirecte), orientare in conducerea iiilreprinderilor (pe baza datelor din situaţia abaterilor pe secţii, pe produse, pe articole de calcu-latie şi pe feluri de cheltuieli, indieîndu-se şi cauzele şi efectele pivdnw de aceste, abateri); bază de înregistrare 111 contabilitate; pentru aceasta se înregistrează sto-■curile la inventar, producţia in curs de fabricaţie, produse finite eh.. M.Ş.C. necesită ■o dublă evidenţă: fie costuri reale şi pe costuri‘sLandard, ceea ce este destul de complicat. Dacă se foloseşte un cont unic de fabricaţie, Î11 debit se va înregistra costul real, iar în credit costul standard. Nu este potrivită metoda la întreprinderile care au producţie neterminaLă. M.S.C. prezintă următoarele avantaje: posibilitatea •cunoaşterii cu anticipaţie a cheltuielilor de producţie şi a măsurilor ce se impun în vederea realizării lor; luarea operativă a deciziilor Ia nivelul secţiilor şi al întreprinderii, prin determinarea pe parcurs a abaterilor faţă de cheltuielile standard ■stabilite pe elemente, cauze şi responsabilităţi: creează condiţii pentru efectuarea «controlului cheltuielilor direct de către responsabilii locurilor de producţie, contabilităţii cheltuielilor revenindu-i astfel rolul de a furniza informaţii privind natura abaterilor de la locul unde s-au produs şi cui ii revine răspunderea: simplifică munca de înregistrare şi de calcul a cheltuielilor, dind posibilitate contabilităţii să adin-■cească munca de analiză a cheltuielilor de stabilire a previziunilor in 'ce priveşte nivelul costurilor şi creşterea rentabilităţii. Abaterile de la standard reprezintă cheltuielile neadmise, pierderi definitive, fapt pentru care ele 1111 pot 1'i socotite drept •elemente ale costului, aşa că ele trebuie să fie înregistrate la contul de Profit şi pierderi. 31. slimulilor şi a răspunsurilor, folosită in proiectarea sistemelor de prelucrare automată a datelor, care presupune pornirea de la un stimul (exemplu, comanda unui client) la care întreprinderea trebuie să răspundă. în acest scop ea foloseşte fluxuri de informaţii asociate- răspunsului. Aplicarea acestei m. in analiza şi proiectarea sistemului informaţional economic necesită o foarte bună cunoaştere a organizării şi conducerii întreprinderii. 31. substituirilor in hnţ. —► şi analiza activităţii ■economice. 31. T.H.M. (tarif-ora-maşină). —*■ şi cheltuieli ile producţie. 31. de creativitate; analitice şi intuitive. Metodele analitice stimulează imaginaţia prin prezentarea şi tratarea informaţiilor din planul real al problemei cercetate. Ca metoda analitice de creativitate se pot menţiona: metoda listării; mal.ricelor de descoperiri; analizei morfologice; înnoirilor parţiale. Metodele intuitive includ o diversitate de procedee utilizabile la nivel individual şi la nivel de grup; analogiile; jocurile ■de cuvinte; concasajul; proiecţiile; bionică; brainstorming; synecticâ. in afara metodelor analitice şi intuitive, mai pot fi citate şi o seamă de metode mixte de creativitate: clasamentului; reciprocităţii; aplicării unei teorii; combinării de teorii; -cazurilor limită; factorului integrant; transpoziţiilor logice etc. 3i. de. scriere a datelor pe suport magnetic: cu revenire la zero (RZ — Re turn-to-Zer o); cu revenire la zero cu inversare (RZI — „ReLurn — to — Zero — Inversed"); cu revenire la zero (Dipol); fără revenire la zero (NRZ — „Nou Re turn — to — Zero"): fără revenire
MIC
208
la. zero, cu inversare (NRZI — „Non Return — to — Zero — Inversed"); codificării fazei (PE „Phase Encoded sau Manchester); modulaţiei de frecvenţă (Har-ward), Cea mai frecvent i'olosiLă este NRZI şi PE.
MICA MECANIZARE, prelucrarea datelor cu echipamente de calcul de birou. —*■ şi mecanizare.
MICROCALCULATORUL EELIX M1S, este un calculator universal cu o construcţie modulară după criterii funcţionale şi constructive, destinat pentru prelucrarea automată a datelor din diferite domenii. Capacitatea memoriei interne este 64 Kocteţi. Dispune de 78 instrucţiuni. Viteza de lucru 250 000 instrucţiuni pe secundă-Părţile componente care pot fi asamblate în diferite variante de configuraţii prin eliminare, înlocuire şi suplimentare sînt: unitatea centrală, memoria RAM, memoria PROM, memoria REPROM, inLerfaţă serială SIN, unitate intrări/ieşiri IOU, acces direct Ia memorie DMA, adaptor casetă magnetică ACM, subsistem casetă magnetică duală FCM. adaptor floppy — disk AFB, subsistem floppy-disk dual, adaptor bandă magnetică ABM. subsistem bandă magnetică, sursă de alimentare, cutie de distribuţie consolă, cititor de carLele, imprimantă cititor bandă perforată perforator bandă, lector/perforalor de bandă. UnitaLea centrală a microcalculatorului Ml8 est© alcătuilă din modulul CPU, care, la rîndul său, conţine un acumulator de 8 biţi, 6 registre generale de 8 biţi, unitate aritmetică logică de 8 biţi, 5 indicatori de stare program 16 linii de adresă, 25G porturi de intrare de 8 biţi şi 25G porturi de ieşire de 8 biţi, două registre interne de 16 biţi; unitatea de sincronizare Syu care asigurăco-municaţia microprocesorului cu exteriorul, comanda şi sincronizarea accesului la magistrala sistemului, cîL şi sincronizarea echipamentelor periferice cu CPU; sistemul de întreruperi cu 8 nivele de prioritate care permit mascarea individuală sau în grup a cererilor de întreruperi; ceas de timp real pentru generarea de întreruperi la intervale de timp selectate cu o punte de legătură;, panoul frontal PF prin intermediul căruia se afişează în permanenţă starea sistemului şi permite interacţiunea utilizatorului cu sistemul; modulul BUS care conţine circuite pentru transmiterea magistralei în exteriorul calculatorului şi cuplarea la magistrala sistemului a unor module externe. Memoria RAM, care conţine 8 Kcuvinte de memorie a cîte 9 biţi (8 de informaţie 1 de paritate) şi reprezintă suportul principal pentru programele în curs de execuţie care nu sint permanent rezidente în sistem şi pentru datele in curs rle prelucrare.’Memoria PROM conţine 1 Ko de memorie, folosită pentru unele programe de bază des utilizate sau pentru unele programe de aplicaţie de complexitate relativ mică. Memoria REPROM conţine 4 Ko de memorie, constituie suportul principal de păstrare a programelor rezidente in sistem sau a programelor de aplicaţii în cazul folosirii microcalculatorului într-un număr redus de aplicaţii repetate. Interfaţa serială S1X cuprinde o interfaţă de tip asincron pentru consola sistemului şi o interfaţă de tip sincron/asincron cu’posibilităţi decuplare la un modem pentru tele transmisie. Unitatea de intrări/ieşiri IUO, modulul cuprinde interfeţele pentru cititorul de bandă, perforatorul de bandă, cititorul de cartele, imprimante. IOU oferă posibilitatea transferului datelor înLre CPU şi echipamentele periferice fie în mod programat, fie in întreruperi utitizînd sistemul de întreruperi prevăzut în modului SYU. Modulul DMA este de tip MAŞTER, asigură transferul direct între memorie centrală şi dispozitivele rapide cuplate la microcalculator, prevăzut cu 5 porturi de intrare/ieşire. Adaptor casetă magnetică ACM asigură transmiterea comenzilor şi datelor către formatter, a datelor şi-a stărilor către calculator. Subsistem casetă magnetică duală FCM cuprinde două unităţi de casetă magnetică şi un formatter, înregistrează pe bandă magnetică cu o densitate de 32 biţi/milimetru capacitatea maximă de memorie 2,8 Mbiţi, rata de transfer la citire /scriere 4 000 biţi/sec., viteza medie a benzii la căutare rapidă 1,5 metri/sec. Formatter-ul asigură scrierea şi citirea datelor pe sau de pe suportul magnetic sub formă de fişere alcătuite din una
sau mai multe înregistrări. Sistemul casetă magnetică duală FCM cuprinde două unităţi de casetă magnetică şi un formatter. Unităţile de casetă magnetică se caracterizează prin densitatea de înregistrare 32 biţi/milimetru capacitate de memorare 2,8 Mbiţi, 2 piste pe bandă, citirea/scrierea 4 000 biţi/sec., viteza medie de defilare a benzii 1,5 m/sec. Formatter-ul este de tip selector, asigură scrierea/citirea datelor sub formă de fişiere alcătuite din una sau mai multe înregistrări. Adaptor floppy-disk AFD, compus din partea SLAVE care permite transmiterea comenzilor către formatter floppy-disk şi partea MAŞTER care permite accesul formatter-ului la memorie. Subsistemul floppy-disk dual alcătuit din: două unităţi de disc flexibil, formatter-ul pentru floppy-disk, sursa de alimentare şi panoul frontal. Acest subsistem se caracterizează prin: are modulul de înregistrare de dublă frecvenţă, timp mediu de acces la pistă 380 ms. şi timp maxim de 780 ms.; timp mediu do acces la sector 80 ms. şi maxim de 160 ms., număr de piste 77, număr sectoare/pistă 2G, cu o capacitate de memorie 256 256 octeţi/diskette iar a subsistemului de 512 512, rata de transfer 32 Ko/sec. Formatter-ul asigură poziţionarea pe pistă, sector, recunoaştere cîmpuri adresă, încărcare cap recalibrare, scriere/citire date, generare / verificare CRC, semnalizare erori, generare întreruperi. Adaptor bandă magnetică ABM face parte din lanţul: acces direct la memorie (DMA) — ABM — formatter de bandă magnetică — platină şi asigură dialogul între DMA şi formatter-ul de bandă magnetică. Subsistemul de bandă magnetică, alcătuit din: platină de bandă magnetică, formatter-ul, dulapul standard configuraţie Felix'Ml 8. Subsistemul prezintă următoarele caracteristici:1 modul de înregistrare: modulaţie de fază, număr de piste 9 (8 pentru date + 1 paritate), densitatea de înregistrare 1 600 Bpi, viteza de deplasare a benzii 37,5 ips, rata de transfer a datelor 60 Ko/sec viteza de rebo-b in are 60 Ko/sec, Formatter-ul de bandă sub controlul ABM comandă citirea/ scrierea informaţiilor pe bandă magnetică, generează şi detectează: spaţiile inter-bloc, înregistrările de sfîrşit de fişier, înregistrările do sfîrşit de bloc şi de identificare, generează şi verifică partitatea etc. Magistrala sistemului este comună multi-plexată în timp, permite interconectarea tuturor modulelor care alcătuiesc sistemul M18, este alcătuită din 70 linii (de adresă, bidirecţionale de date, de întreruperi cerere de acces la magistrală, de comandă. Sursa dc alimentare, conectată la reţeaua de curent alternativ monofazată de 220 V şi 50 Hz suportă configuraţia maximă cu 64 Ko /memorie. Cutia de distribuţie are rolul de alimentare cu tensiuni continue a modulelor, de filtrare şi de protecţie a reţelei de alimentare. Consola, alcătuită din modul de lucru serial, asincron, incremental şi bidirecţional. Imprimă 30 caractere pe secunda, de format matrice 7 x 7 cu o densitate de 10 caractere/inch, pe hîrtie tip imprimantă de 439 mm. Are 64 caractere de imprimare ASCII. Cititorul de cartele, periferic de intrare, citeşte datele de pe cartele de 80 coloane cu viteza de 300/600 cartele/minut. Are posibilitatea de a opera offline pentru reglare şi depanare. Imprimantă, de tip paralel, scrie cu viteza maximă de 400 linii /minut, linii alcătuite pînă la 132 caractere, pe hîrtie tip imprimantă de 439 mm lăţime. Dispune de 64 caractere ASCII. Are automatizate funcţiile de tipărire, avans cu un număr de rînduri, tabulare verticală după banda pilot. Manual permite testul de imprimare şi salt la început de pagină. Cititorul de bandă perforată, alcătuit din dispozitivul de citire şi dispozitivul de bobinare cuplat la calculator. Citeşte banda de 8 canale cu viteza maximă de 330 caractere/secundă, înainte sau înapoi, în mod continuu sau pas cu pas, cu sau fără bobinare a benzii. Cititorul şi interfaţa nu fac verificări de coduri. Manual poate executa operaţii de bobinare şi rebobinare. Perforatorul de bandă cuplat la calculator înregistrează datele pe bandă de 8 canale, cu viteza de 50 caractere /secundă. Manual permite perforare de găuri de sincronizare, în mod pas cu pas sau continuu. Lectorul-perforatorul de bandă, cuplat Ia calculator citeşte banda perforată de 8 sau 6 canale cu viteza maximă do 300 caractere. Perforează banda de hîrtie pînă la 8 canale cu viteza maximă do 75 caractere (secundă). Modul de perforare şi citire este binar. Programe de exploatare a siste-
MIC
210
mului. Sistemul M 18 dispune de trei pacliet,e programe de exploatare, de bază. ROS Sistem de operare rezident; TOS Sistem de operare nerezident; CPS Cross-sol'lware. ROS conţine un modul monitor, un asamblor şi un editor de fişiere. Modulul monitor permite utilizatorului prin intermediul comenzilor să interacţioneze cu sistemul in cursul scrierii sau punerii la punct a programelor realizînd: modificarea configuraţiei de intrări/ieşiri; afişarea şi modificarea unor zone de memorie; listarea unor programe sursă şi perforarea unor programe obiect; editarea şi asamblarea unor programe sursă; executarea şi depanarea programului obiect. Asamblorul acţionează asupra fişierului curent. Conţinutul acestui fişier este translatat in cod obsect. Este posibilă şi asamblarea fără generarea codului obiect, cu listarea erorilor detectate de asamblor. Editorul de fişiere permite încărcarea informaţiei in fişiere, precum şi modificarea conţinutului fişierelor. Acţionează întotdeauna asupra fişierului „curent“. Fişierele existente pot fi şterse in bloc sau selectiv, orice fişier ■existent poate fi făcut „curent". Fişierele pe care utilizatorul le poate crea în memoria principală sînt organizate pe linii, iar linia este identificată cu un număr de linie. TOS, orientat pentru a funcţiona pe benzi perforate sau benzi magnetice, conţine modul monitor, un sistem de intrări /ieşiri, un macroasamblor şi un interpret,or de BASIC extins. Modulul monitor MON este format dintr-o colecţie de rutine de asistenţă care pot fi apelate de la consolă prin comenzi ale operatorului, cît şi în timpul execuţiei unui program utilizator. Facilitează: stabilirea şi modificarea dinamică a structurii sistemului de intrare/ieşire; afişarea şi modificarea conţinutului unor zone de memorie; executarea şi depanarea programelor obiect; listarea programelor sursă şi perforarea programelor obiect; programarea memoriilor REPROM şi PROM. Monitorul permite lucrul in mod interactiv de la consola sistemului sau in mod „batch". Subsistemul de intrări/ieşiri (I/E) asigură transferul între unitatea centrală şi dispozitivele periferice atît pentru programele de sistem, cît şi pentru programele utilizator şi permite reconfigurarpa dinamică fie de la consolă, fie prin apelarea unor rutine de sistem a subsistemului de I /E. MONl8 manipulează patru tipuri de echipamente logice: consola, cititor, perforator şi imprimantă. Fiecărui tip de echipament logic i se pot ataşa patru echipamente fizice fie standard, fie echipamente definite de utilizator. Subsistemul de I/E conţine rutine de intrare/ieşire numai pentru echipamentele standard şi oferă facilităţi de închidere în sistem a rutinelor definite de utilizator pentru echipamente nestandard. Macroasamblorul MACjs permite definirea şi apelarea de macroinstrucţiuni facilitînd astfel programarea în limbaj de asamblare. Expresiile din cîmpul operand pot fi oricît de complicate, cu restricţia ca o instrucţiune să nu fie scrisă pe mai multe linii de program. Permite definirea şirurilor de constante. Programul obiect este dat la echipamentul de tip perforator definit in momentul începerii asamblării. Interpreterul de BASIC MJfl BASIC, reprezintă o versiune extinsă a standardului ANSI BASIC, cuprinde o bibliotecă de calcule matriciale care apelează biblioteca aritmetică in virgulă mobilă cu precizie exlinsă ataşată interpretului. Operaţiile de intrare/ieşire se efectuează prin MON16, dar există şi comenzi de intrare/ieşire incluse in interpretor. jVIiB BASIC cuprinde o serie de facilităţi grafice atît pentru echipamentele de tip imprimare din configuraţie standard, cit şi pentru echipamente grafice nestandard ataşate sistemului. Cross-software cuprinde un macroasamblor, compilator, de PL/M şi stimulator. Aceste programe sint scrise in FORTRAN, conţin unele rutine scrise 111 ASIRIS şi se pot executa pe calculatoarele din familia Felix 256 111 configuraţie adecvată: memorie 128 Ko, perforator de bandă. Programele sursă au ca suport cartelele perforate, iar programele obiect generate de macroasamblor sau ■compilatorul de PL/M sint perforate pe'bandă sau se pot executa pe simulator. Compilatorul PL/M permite verificarea şi translatarea programelor sursă în programe ■obiect executabile de către calculatorul M 18 sau simulator. PL/M este 1111 limbaj pentru programarea structurată, orientat, pe proceduri do prelucrare nenumerică, a informaţiilor. Pentru programe eu multe prelucrări numerice se utilizează biblio-
211
MIC
teca aritmetică în virgulă mobilă utilizat de limbajul BASIC. SimulaLorul permite executarea, controlul execuţiei unor program obiect generat de macrousamblor sau de compilatorul de PL/M. Oferă facilităţi de simulare a panoului frontal şi afişarea unor. erori do execuţie ceea ce permite punerea la punct a unor programe chiar în lipsa microcalculatorului. Microcalculatorul M1S este conceput de constructor în mai multe variante de configuraţii din motive de utilizare raţională şi de compatibilitate cu Software-ul realizat, după cum urmează: Mia A; M18B; Ml8C; Ml8D;. M1bE; Mi6F. Configuraţia M18A este un sistem minim, alcătuit din: unitatea centrală, memoria RAM, sursa de alimentare; modul SIN, consolă, memoria REPROM. Software-ul utilizabil: ROS, BASIC. Configuraţia n-are nici o posibilitate de încercare a programelor de accoa sînt arse în memorie REPROM. Configuraţia poale fi completată cu module RAM, PROM sau REPROM, pentru obţinerea capacităţii dorite, dar in limita a 9 module suplimentare, conform conectorilor disponibili în cutie şi in limita capacităţii de adresare de 64 KO. Configuraţia M18B este un sistem mic, universal, destinată pentru aplicaţii ştiinţifice. Se compune din: unitatea centrală; memorie RAM, memorie PROM, modul SIN, modul IOU, consolă, cititor cartele, imprimată, cititor bandă, modul ACM, subsistem casetă duală, sursă de alimentare, dulap echipat, cutia de distribuţie, postamente periferice mici. Configuraţia poate fi completată cu module RAM, PROM sau REPROM, în limita; conectorilor disponibili in cutie (maxim 5 module) şi in limita capacităţii de adresare de 64 KO. Configuraţia M10C, sistem oriental bandă, poate fi folosită pentru, aplicaţii ştiinţifice şi de gestiune. Are la bază configuraţia Ml8B la care sînt adăugate: modul ABM, subsistem bandă magnetică, modul DMA. Configuraţia M18D, sistem orientat disc, destinată pentru aplicaţii ştiinţifice şi de gestiune. Are la bază. configuraţia Mi8B la care se adaugă modul AFD şi subsistem dual floppy-disk.. Prezintă avantajul unei memorii externe cu acces direct. Configuraţia MlSE este configuraţia maximă. Are Ia,bază configuraţia M18B la care se adaugă URC-urile-suplimentare pentru configuraţii M19C şi MiSD. Configuraţia MI8F, sistem de conversie de suport. Este o configuraţie specializată pentru conversie cartele — bandă magnetică — imprimantă. Se compune din: unitatea centrală, memorie RAM, memorie REPROM, modul SIN, modul IOU, consolă, cititor cartele, imprimantă, modul DMA, modul ABM, subsistem bandă magnetică, sursă alimentare,_ dulap echipat, cutia de distribuţie, postament, :periferice mici. Setul de instrucţiuni al mimcalculatorului Ml8 constă din: instrucţiuni referitoare la „carry“, instrucţiuni cu un singur registru, instrucţiunea MOP,’ instrucţiuni transfer date, instrucţiuni, aritmetice — logice între acumulator şi registre (memorie), instrucţiuni de rotaţie-cu acumulatorul, instrucţiuni cu registre perechi, instrucţiuni imediate, instrucţiuni cu adresare directă, instrucţiuni de salt, instrucţiuni de apelare, instrucţiuni de: întoarcere, instrucţiunea restart, instrucţiuni referitoare la întreruperi, instrucţiuni, de intrare/ieşire, instrucţiunea dc HALT.
MICRO CIRCUIT, circuit logic de dimensiuni foarte mici, în general, de forma modulară.
MICRQIXFORMATICA, domeniu al informaticii care se ocupă cu aplicarea posibilităţilor informaticii la nivelul verigii de bază a sistemului de organizare şi conducere, menit să asigure realizarea obiectivelor de conducere corespunzătoare acestui nivel.
MICROMODULj component modular de bază care poate Îndeplini una sau mai multe funcţiuni logice.
MICR ©PROGRAMARE, meLodă de exploatare a calculatorului electronic, în care instrucţiunile decodificate de unitatea de comandă declanşează secvenţa de instrucţiuni eiemenlare executabile direct de circuit. Software încorporat în hardware.
212
MIJLOACE Jl A NE ŞTI, totalitatea disponibilităţilor băneşti ale unităţii socialiste aliate în contul curent, conturi de disponibil la bancă şi în casieria unităţii, alte valori (carnete de cecuri cu limită, de sumă, acreditive etc.). —► şi voi. I aceste noţiuni; Casa; Cont curent; Disponibil la bancă. M. circulante, totalitatea mijloacelor circulante băneşti, în decontare şi materiale —► şi voi. I aceste noţiuni; Casa; Cont curent; Disponibil la banca; Materiale; Produse finite; Semifabricate. M. circulante in decontare, totalitatea creanţelor faţă de clienţi (organizaţii sau persoane fizice) pentru produse, mărfuri, materiale etc. livrate, lucrări executate şi servicii prestate, a angajamentelor unităţii economice faţă de furnizori, achizitori şi producători agricoli, retribuţiile de bază şi suplimentare cuvenite personalului unităţii, impozitul pe retribuţii datorat bugetului statului, contribuţii privind asigurările sociale datorate bugetului asigurărilor sociale, amortizările' mijloacelor l'ixe, obligaţiile faţă de centrală, minister etc., obligaţiile subunităţilor l'aţâ de unitate şi ale unităţii faţă de subunităţi, obligaţii şi drepturi decurgind din reevaluarea stocurilor de materiale, semifabricate, produse finite şi mărfuri, drepturile faţă de debitori şi obligaţiile faţă de creditori. —> Voi. I şi II aceste noţiuni. M. circulante materiale, totalitatea materialelor, obiectelor de inventar, animale, produse, mărfuri şi ambalaje. —► şi Voi, I şi II aceste noţiuni, M. fixe, noţiune specifică folosită în contabilitate. M.f. sînt mijloacele de muncă (un lucru sau un complex de lucruri pe care muncitorul le intercalează între sine şi obiectul muncii şi care îi servesc drept transmiţător al activităţii pe care o exercită asupra acestui obiect) delimitate prin cadrul legal ca durată de întrebuinţare mai mare de un an şi valoare de inventar de cel puţini 500 lei, celelalte mijloace de muncă care nu îndeplinesc cumulativ cele două condiţii stabilite prin lege sînt considerate mijloace circulante, Sint asimilate mijloacelor fixe investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu cliirie; investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor, precum şi alte lucrări similare. Nu sînt considerate mijloace fixe în- înţelesul contabil: motoarele, aparatele şi alte subansamble ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate sau al modernizării; sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc la fabricarea anumitor produse; echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială, precum şi accesoriile de pat, indiferent de valoare şi durata lor de serviciu; prototipurile, atît timp cît servesc ca model la executarea producţiei de serie; animalele care nu au îndeplinit condiţiile de trecere la animale adulte; lacurile, bălţile şi iazurile care nu sînt rezultatul muncii; lucrările miniere şi de foraj executate pentru explorări şi prospecţiuni geologice, precum şi forajele pentru alimentarea cu apă care nu au dat rezultate, plantaţiile tinere înainte de trecerea lor pe rod şi plantaţiile de producţie pină la 5 ani inclusiv. Contabilitatea in.î. se ţine cu ajutorul contului m.f. cont de activ, funcţionează in contabilitatea tuturor unităţilor socialiste. înregistrarea- m.f. în contabilitate se face la valoarea de inventar (valoare iniţială nediminuată cu valoarea uzurii înregistrate) egală cu suma cheltuielilor pentru realizarea investiţiilor (în cazul achiziţionării, construirii sau confecţionării), valoarea consemnată în documentele de transfer (în cazul primirii prin transfer), valoarea stabilită prin documentele de evaluare sau pe baza altor dispoziţii legale. Contul m.î. se debitează cu valoarea de inventar a m.f. intrate provenite din dotări, investiţii, transfer, preluări în contul creanţelor, dezmembrări şi se creditează cu valoarea de inventar a m.î. ieşite prin casare, transfer, sau pe alte căi. Soldul debitor al contului m.I. indică valoarea de inventar a m.î. existente în unitatea economică. Contabilitatea analitică a m.î. se ţine pe fiecare obiect de evidenţă (obiect singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele şi accesoriile destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitatea lui, o funcţie distinctă) sau grupate pe cele 9 categorii de mijloace fixe, precum şi pe locuri de folosinţă. Valoarea m.f. este un indicator de referinţă şi apreciere a activităţii unităţii economice raportată la 1 000 lei producţie marfă, la mijloacele circulante ale unităţii economice etc. —> şi Voi. 1 mijloace fixe.
213
MOD
MEN'ICAICULATOH, calculator electronic alcătuit din memorie magnetică, procesor asociativ, miniperiferice inteligente, sistem software integrat, avind ca performanţe: pînă la 1 000 operaţii/sec, lungimea cuvîntului 8, 16, 32 biţi, capacitatea memoriei 32—64 Kcuvinte cu posibilităţi de a lărgi memoria pe seama memoriei externe, acceptă unul sau mai mult limbaje de programare, domenii largi de aplicare, cost scăzut.
MIŞCAREA COSTULUI, totalitatea sumelor înregistrate intr-un cont, privind creşterile sau micşorările unui mijloc, unei surse sau ale unui proces economic, pe o anumită perioadă de timp. în practică, aceste mişcări sînt impropriu denumite rulaj. După perioada de timp în care are loc mişcarea, se deosebesc mişcări: lunare, trimestriale sau anuale, iar după locul lor în cont: mişcări debitoare şi mişcări creditoare. în m.e. nu se cuprinde soldul iniţial al contului.
MODEL DETERMINIST, constă în cunoaşterea la un moment dat a parametrilor modelului şi comportamentului său în trecut pentru ca să se întrevadă cu certitudine evoluţia sa viitoare care operează exclusiv cu factori controlabili ce implică luarea de decizii în condiţii de certitudine. M. dinamic, acel model care se particularizează prin reacţia mărimilor caracteristice ale fenomenului sau organismului economic la perturbaţii sau solicitări exterioare în funcţie de timp. M. economic expresia matematică a ansamblului relaţiilor între elementele constitutive ale întreprinderii, care permite exprimarea cantitativă şi calitativă a corelaţiilor obţinute,, atunci cînd elementele componente ale acestora au o anumită valoare. El reprezintă, un număr de ecuaţii sau de alte formule, care stabilesc factorii ce au fost consideraţi' ca semnificativi într-o anumită situaţie şi care este relaţia între ei. Cu ajutorul m.e^ se pot: calcula planurile şi bugetele de venituri şi cheltuieli în funcţie de diferite ipoteze de vînzare; calcula totalitatea valorilor care trebuie să Ie aibă diferitele ele* mente pentru a „maximiza11 unul dintre ele (de exemplu, rezultatul) şi pentru a face-în felul acesta cercetarea operaţională economică globală. Din punctul de vedere al utilizării lui, m.e. poate fi: fără restricţii (fără limită), cînd nici un element nu conţine o limită impusă. Calculul va determina, deci, diferitele valori care trebuie date elementelor. Exemplu, bilanţul, bugetul, modelul costului producţiei unui articol,, prevederea bugetară a fondurilor; cu restricţii (cu limită) cînd uiiele elemente au valori impuse de anumiţi factori interni (exemplu capacitatea de producţie) sau externi (piaţa). Calculul va determina dacă ipoteza este compatibilă sau nu cu aceste valori. Exemplu de model economic, prezentat simplificat prin următoarele formule:
1.	L = A + (Sj,-!— Sp)	Cuprinzînd:
2.	Rc = Lc—(L„ + Ss) — C	n = perioade
3.	R/ = (Rc + D F() - (D I + D V B)	n = produse
4.	Tj, = Tj,_a + R/ -j- D Fc	n = secţii
în care restricţiile sint:
A CA; S CS; T CT; S LKS
Acest model matematic exprimă următoarea realitate: pentru formula 1:L = Volumul livrărilor; A = Volumul producţiei şi al aprovizionărilor; Sj^i = Cantităţi aflate in stoc la începutul perioadei şi Sp = Cantităţi aflate în stoc la sfîrşitul perioadei, adică:
L	=	A	+(83,-!	—	Sp)
Volumul	Volumul prod.	Stoc la începutul	Stoc la sfirşitul
livrărilor	şi al aprov.	perioadei	perioadei
MOI»
214
—	Pentru formula nr. 2: Re = Rezultatul exploatării; L = Volumul livrărilor; v — Preţul de vînzare; a= Cheltuieli aferente acestui volum;
s = Cheltuieli de stocaj; G = Cheltuieli fixe de stocaj, deci:	•'
Re	=	Lv	— (La	-f S*)	— C
Rezultat	Volum	livrări Chelt.	Chelt.	Chelt.	fixe
al exploat.	X cu preţ	acesLui	stocaj	ale	perioadei
vînzare	volum
—	Pentru formula nr. 3: Rf = Rezultat financiar; Re — Rezultatul exploatării;. D = creştere; Fe = Finanţarea datorită exploatării; I = Investiţii uoi; VE = valori aliate iu exploatare, adică:
Rf	=	(Re	+	DFe) - (DI	- DVE)
Rezultat	Rezultat	creşterea finanţ.	Investiţii	Diferenţa
financiar	exploatare	datorită exploat.	noi	valorilor în
exploatare.
—	Pentru formula nr. 4; T = Suma disponibilităţilor băneşti; '1^ = suma disponibilităţilor băneşti la începutul perioadei de gesLiune; Fc = aport de capital
TJ(	=	Tp_!	—	Rf	-|-	DFC
Disponibil.	Disponibil.	Rezult,	fin.	Aportul de
■băneşti	iniţiale	capital'
Aceste patru formule sînt posibile dacă: necesităţile producţiei, stocajului şi creditului sînt compatibile cu capacităţile existente, stocurile asigură livrărilor o anumită siguranţă, in practica actuală s-a trecut la elaborarea de m.e. concrete, ca de ex.: m. care descriu evoluţia unei economii, caracterizată printr-un înalt ritm de creştere, pe baza căruia se poate studia evoluţia mărimii fondurilor fixe, a produsului social, a venitului naţional etc.; m. macroeconomice pentru principalii indicatori ai dezvoltării economiei naţionale; rn. ale sistemelor do aprovizionare cu combustibil şi energie a economiei naţionale etc. M. matematic, ansamblul de funcţii şi de repartiţii •de probabilităţi astfel construit incit, introducind valorile măsurate ale variabilelor şi parametrilor în model, toate relaţiile să i'ie verificate şi anume pentru toate cazurile posibiio sau pentru un număr foarte mare de cazuri posibile. EI reprezintă astfel un număr de ecuaţii sau de alto formule care stabilesc factorii consideraţi semnificativi într-o anumită situaţie şi relaţiile dintre ele. Exemplu, bilanţul, bugetul etc. 3I.ni. esle considerat ca un procedeu folosit de cercetarea operaţională şi constă in utilizarea lui pentru a simula condiţiile variabile în interiorul unei întreprinderi sau ale unei întregi industrii. 3I.m. poate fi de două feluri: model determinisL sau formalist şi model probabilist. 31. determinist sau formalist este acela în care variabilele sînt, leşate între ele prin relaţii funcţionale. 31. probabilist este acela în care intervin mărimi a căror valoare este însoţită de o probabilitate. Aceste mărimi se numesc „variabile aleatorii11. 31. previzional foloseşte la aprecierea consecinţelor viitoare ale •deciziilor de politică economică. Foloseşte, de asemenea, la pregătirea planurilor ■de dezvoltare pe mai mulţi ani; conţine tablouri de schimburi industriale care permit legarea producţiei şi consumului diferitelor ramuri la nivelul producţiei finale, destinate consumului şi investiţiilor. M. probabilist, care operează cu factori necontrola-IMli şi care implică luarea de decizii în condiţii de risc sau incertitudine. 31. static, comportarea unui fenomen în regim permanent. 31. stohastic, un anumit caracter
215
MOD
aleatoriu al fenomenului. Scopul elaborării modelului îl constituie optimizarea; găsirea condiţiilor care trEbuie să l’iu îndeplinite şi a funcţiei economice care se caută a fi ameliorată.
MODELASE A DINAMICA A ÎNTREPRINDERII, cercetarea întreprinderii ca. sistem cu legătură inversă; ea analizează folosirea modelului pentru proiectarea formelor perfecţionate de organizare şi îmbunătăţire generală a conducerii. M.d-a î. a apărut pe baza dezvoltării teoriei conducerii sistemului informaţional cu legătura inversă; automatizării elaborării deciziilor militare tactice şi a proiectării experimentale a sistemelor complicate cu ajutorul modelării şi folosirii maşinilor de calcul pentru reducerea costului calculelor. M.il. a î. arată în ce mod se condiţionează structura organizatorică, a întreprinderii, influenţa autorităţii {in conducere) şi întirzierea în timp {în luarea deciziilor şi iniţierea activităţilor), în asigurarea succeselor întreprinderii. Se analizează, de asemenea, influenţa reciprocă a fluxurilor de: informaţii, mijloace băneşti, comenzi, mărfuri, forţă de muncă şi mijloace fixe in cadrul întreprinderii ca verigă a economiei naţionale. Cu ajutorul m.d. a î. se-creează schema unică structurală, în care se integrează laturile funcţionale ale conducerii şi anume — producţia, desfacerea, contabilitatea, cercetările, perfecţionările tehnice, investiţiile. Ea include abordarea cantitativă şi experimenlală în vederea rezolvării sarcinii de a aduce structura organizatorică şi metodele de conducere a întreprinderii în concordanţă cu cerinţele dezvoltării. în afară de aceasta, modelarea dinamică trebuie să devină baza pentru proiectarea sistemelor industriale economice eficiente. Modelarea dinamică, Însuşirea proiectării întreprinderii presupune cîteva etape: definirea problemei; izolarea factorilor care par că influenţează apariţia simptomelor cercetate; scoaterea la iveală a cauzelor cercetării reţelei în fluxul informaţiei cu legătură inversă care uneşte deciziile cu acţiunile.
MODELARE DETERMINISTĂ, metodă de evaluare multicriterială folosită în activitatea de cercetare-proiectare, optimizarea deciziei de alegere a unei variante de ofertă de echipament de calcul, licenţă, investiţie etc. pe baza mai multor criterii legate de factori controlabili (alegere în condiţii de cerLitudine). Pentru alegerea variantei se stabilesc, un număr de criterii legate de factorii controlabili, cuantificabili sub formă de caracteristici de utilitate exprimate prin unităţi de măsură privind obiectul deciziei. Criteriilor definite li se atribuie o ordine de importanţă (pondere) folosind o matrice de comparare sau o anumită scară de valori de la 1 -=-10 sau una mai detaliată de la 1 -r- 100. în raport cu fiecare criteriu, se identifică apoi variantele care satisfac cel mai bine şi cel mai slab criteriul respecliv, avînd în vedere:
1)	nivelul maxim de satisfacere a criteriului dacă corespunde valorii maxime a caracteristicii de utilitate care cuantifică criteriul respectiv;
2)	nivelul maxim de satisfacere a criteriului dacă corespunde valorii minime a caracteristicii de utilitate.
Se atribuie, de exemplu, 100 puncte variantei de nivel maxim şi „0“ puncte variantei de nivel minim în raport cu criteriul considerat. Iar pentru variantele situate la
MOD
216
nivele intermediare de satisfacere a criteriului considerat punctajele se determini prin interpolare. Pe baza precizării nivelelor de satisfacere a tuturor criteriilor de ■către fiecare variantă se poate construi modelul determinist de optimizare a deciziei. De exemplu, se proiectează un sistem informatic în k (patru) variante, ale căror ■criterii dc evaluare ponderate şi cuantificate sub formă de parametri de utilitate sînt prezentaţi mai jos:
Criterii	Pon-		Variante de sistem informatic		
de evaluare	dere	Vx	V,	Va	Ti
A Debit de date	li	• 1 500 000	1 700 000	1 800 000	2 000 000
B Timpul de răspuns	12	8	5	4	3
C Viteza de calcul (op. eec.)	11	200 000	250 000	300 000	350 000
D Nr. calculatoare	11	1	1	CI	o
E Nr. periferice	13	13	14	15	16
F Performanţe intrare/ieşire (cartclc/minut)	11	300	1 200	2 000	2 500
G Cost	12	18 000 000	18 500 000	19 ooa ooo	20 000 000
H Perponal	11	45	43	53	58
Pentru fiecare criteriu se stabilesc: nivelul maxim şi minim al utilităţii, precum şi punctajele corespunzătoare astfel:
Pentru criteriul	A	N4 (2 000 000) = 100	şi	Nx	(1 500 000) =	0
Pentru criteriul	B	Nx	(8)	= 100	şi	Na	(3)	=	0
.Pentru criteriul C N4 (350 000)	=	100	şi	(200	000)	=	0
Pentru criteriul	D	N4	(2)	= 100	şi	Ni	(1)	=	0
Pentru criteriul	E	Na	(16)	= 100	şi	Nx	(13)	=	0
Pentru criteriul F N4 (2 500)	=	100	şi	Nt	(300)	=	0
'Pentru nivelele intermediare punctajele se determină prin interpolare cu ajutorul -următoarelor formule:
•a/ dacă valoarea maximă a caracteristicii de utilitate = nota maximă
,T	100 (C( — Cmfn) .
Ni = ----------------------mm pentru criteriile...
tb/ dacă valoarea minimă a caracteristicii de utilitate = nota maximă
-ir	"100 (Cmajr — Ci) .	,
Nc = .-------5-------------■' mm pentru criteriile...
Cina*
217
MOD
unde:
Nf =3 numărul de puncte acordat variantei i;
C( — valoarea caracteristicii do utilitate pentru varianta i;
Cmaa = valoarea maximă a caracteristicii	de	utilitate;
Cmfn = valoarea minimă, a caracteristicii	de	utilitate.
Pe baza punctajelor astfel determinate pentru	fiecare varianta	in	raport cu fiecare
criteriu, se construieşte modelul de alegere	a variantei optime	astfel:
Criteriu de evaluare	i Ponderi 1 (K)	VARIANTE							
		V,			V,		V,	v.	
		Nx	IC X Ni	N,	K X Ni	Na	K X N:	N,	K X
A	ii	0	0	40	440	fiO	GB0	100	1 100
B	12	100	1 200	-10	480	20	240	0	0
C	il	0	0	33,3	308,3	Gfl.G	732,0	100	1 100
I)	11	0	0	0	0	100	1 100	100	1 300
E	13	0	0	33,3	432,9	66,G	805,8	100	1 100
3T	11	0	0	40,0	449,9	77,3	850,3	100	1 290
G	12	0	0	25	300	50	600	100	1 200
H	11	0	0 '	23	253	01,5	G70,5	100	1 100
SK.NV			1 200		2 722,1		5 675,2		8 100
Varianta optimii este varianta cu punctajul cel mai mare, adică E K.Xi este maxim (8100 puncie întruneşte V4)
Pentru cazul cînd unele criterii nu sînt cuantificabile departajarea variantelor se face prin stabilirea de nivele sau trepte de satisfacere a criteriilor de Ia f. slab, Ia f. bine, sau notate de la 1-^5 sau de la 2-^10 etc. —> modelare probabilistă. M. probabilişti, metodă de evaluare multicriterială folosită în activitatea de cercctare-proiectare a sistemelor informatice, optimizarea deciziei pentru a exprima cu precizie calitatea unei variante (soluţii) în raport cu altele ţinînd seama de „mul(,imea“ de factori influenţi de importanţă apropiată. Constă în identificarea şi clasificarea criteriilor privind obiectul cercetare-proiectare sau de decizie, determinarea şi expli-citarea unor nivele de satisfacere a criteriilor stabilite în cadrul fiecărei grupe de criterii şi pe fiecare criteriu în parte. în raport cu obiectul de cercetare-proiectare sau de deciziile criteriile considerate nu au aceeaşi importanţă, de aceea se stabileşte ordinea de importanţă a criteriilor de către decident, ponderile acordate reflectînd orientarea decidentului. Ponderea se face prin simpla apreciere alegînd o scară de
MOD
218
valori de la 1	10	sau	de	la	'1-MOO,	fie	prin	utilizarea	unei	matrice	ca	de
exemplu:
1 Criterii j A		B j C		; D j E		F | G		H	Pondere %
A			2	i	2	0	o	2	12
B	n	IUI i IUI	1	0	2	n	o	0	(i
C	o ! i		llllilll!	0	2 i	0	i	0	5
i D | 0		o	2	IUI 1II!		0	2	0	a
E	n	[	0	0	llil.l	0	1	0	3
P	O	1	2	o	o	llllilll	ş>	1	13
	0 0	0	0	0	1	0	llll ' III	0	2 10
H		ci	1	o	e)	0	o	i	
Pentru elaborarea matricei s-a procedat asUel: s-a atribuit din oficiu 1 punct fiecărui criteriu (patratele haşurate), s-a comparat fiecare cu fiecare toate criteriile, acor-dindu-se 2 puncte pentru criteriul considerat mai important, O puncte pentru criteriul mai puţin important şi 1 punct dacă cele două criterii comparate se consideră egale. Fiecărui nivel de satisfacere a criteriilor i se atribuie o notă de la l-^o sau de la 2-MO în ordinea î. slab -=- f. bine, după cum urmează:
	a) Criterii privind posibilităţile de desfacere a produsului				
Felul criteriului		Nivel de satisfacere a criteriului			
	F. Bine	Bine	Mediu	Slab	F. slab
A Piaţa	mondială	(ări socialiste	ţări capitaliste	internă	5 judeţe
B Preţul	inferior general competitiv	inferior 3 ţări	inferior Europa	cu beneficiu intern maxim	cu beneficiu intern minim
C Efectul	maxim	pozitiv	pozitiv limitat	pozitiv	negativ
D Ciclul de vi a | ă u produsului	2u ani	15 ani	o ani	3 ani	I an
E Mijloace de transport	Cele existente	majoritatea existente	50 °n existente	10 existente	noi integral
	-	1 1 ' 1			-
219
3101)
b) Criterii privind posibilităţile de producţie a produsului					
S Materie prima	Existentă furnizori interni	Existentă furnizori interni şi externi	Existentă import EST	Existentă import VEST	Import prohibitiv
T Utilaj tehnologic	Existent in tară	Import 50% Est	Import Vest	Import SX.A.	Import prohibitiv
V Personal	Existent	Reciclat	20% nou	50 nou	nou integral
					
Probabilitatea ca o variantă să satisfacă un anumit criteriu la un nivel sau alLul între foarte bine şi foarte slab este diferită, fiecare criteriu este considerat ca o variabilă aleatoare. Ca urmare, pentru a evalua calitatea unei variante este necesar ■să se estimeze probabilităţile nivelelor de satisfacere In raport cu fiecare criteriu. Această estimare se face prin coeficienţi de probabilitate .şi se bazează pe informaţii din diferite surse cu privire la situaţia din perioadele trecute ţi actualele tendinţe alo factorilor de influenţă consideraţi. Suma coeficienţilor de probabilitate pentru fiecare criteriu este, evident, egală cu 1. Modelul probabilist de evaluare, construit pe baza tuturor elementelor descrise, se aplică pentru fiecare variantă consideram şi este de forma:
	■ ‘	■ ji ia?'.	Nivel de satisfacere a criteriilor şl note atribuite (N.)						n K 2 NP. i
Nr. crt.	(jriterii Pondere (K)		F. bine (10)	Bine 8	Hediu fi	Slab 4	F. slab 2	3] x.p. î	
			PROBABILITĂŢI (P)						
0	t	n	3	4	5	0	7	s	0
1	A	12	0,3	0,4	0.5	0.4	0.8	'2,4	148,8
2	B	6	0,1	0,9	0,6	0,2	0.1	12,8	76,8
3	C	5	0,3	0,1	0,8	0,0	0,0	lfi.0	B0,0
4	D	8	0,0	0,8	0,1	0,2	0,1	8,0	64,0
5	E	3	0,2	0,4	0,2	0,7	0.8	10,8	32,4
6	F	13	0,1	0.G	0,2	0,5	0,9	10,8	140,4
7	a	2	0,4	0,6	0,2	0,1	0,0	10,4	20,8
g	h	10	0,1	0,3	0,B	0,2	0,1	8,0	80,1
			Valoarea		variantei (total puncte)				
MOD
220
Cifrele din coloana S reprezintă valorile medii rezultate (prin ponderare cu coeficienţii de probabilitate) ale nivelelor de satisfacere pentru fiecare criteriu.
De exemplu, pentru criteriul A,
2	NP = 10	0,3 -f 8 x 0,4 -j- fi X 0,5 + 4 X 0,4 + 2 X 0,8 = 12,4
x
de unde rezulţi:
KV NP = 12 x 12,4 = 148,8 (col. 9).
I
Potrivit acestui model, aplicat pentru fiecare idee alternativă, varianta cea mai bună este teoretic aceea care întruneşte punctajul cel mai mare^K2NP =
= maximj. Piezultatele obţinute prin aplicarea modelului descris' constituie baza
obiectivă de luare a deciziei, urmind a se alege una din variantele cu punctaj superior şi nu neapărat varianta cu punctaj maxim.
MODELUL DATELOR reprezintă structura logică sub care este conoepută baza de date pentru utilizator. Poate fi de tip secvenţial, arborescent şi reţea. Modelul datelor secvenţial este format din liste liniare, cu elemente nestructurate. Modelul datelor arborescent este iormat din structuri ierarhice la care fiecare element este în relaţie cu unul sau mai multe elemente aflate la nivel inferior lui şi cu un singur element aflat la nivel superior. Modelul datelor reţea este format din structuri în care fiecare element poate avea un număr nelimitat de conexiuni, alcătuind o reţea în care nodurile sint formate din realizări individuale ale înregistrărilor.
MODEM, echipament destinat să adapteze semnalele numerice binare pentru a Ie putea transmite la distanţa pe diferitele suporturi folosite în acest scop. Dispozitivul folosit cumulează astfel funcţiile de modular şi de modulare. Exemplu, m. pentru circuite telegrafice, telefoane închiriate etc.
MODEENIZABEA UTILAJULUI, introducerea tehnicii noi în toaLe ramurile economiei naţionale. Pentru realizarea acestui obiectiv este necesară m. tipurilor de maşini şi utilaje spre a se ajunge la caracteristici constructive şi funcţionale la nivelul tehnicii mondiale. Spre deosebire de lucrările de reparaţii, în genere, lucrările de in. au ca scop să mărească randamentul maşinilor şi utilajului de producţie, să îmbunătăţească calitatea produselor şi să reducă costul. Prin m. maşinile şi utilajul de producţie sînt supuse unor lucrări constructive de perfecţionare, în vederea îmbunătăţirii funcţionării lor, a sporirii posibilităţilor de exploatare, realizînd prin aceasta înlăturarea parţială sau totală a uzurii morale a acestui utilaj. Deoarece regulile privind reparaţiile curente şi cele capitale nu prevăd necesitatea modernizării şi nu ţin seama de influenţa ei asupra modificării valorii de bilanţ a mijloacelor fixe modernizate, este necesară organizarea unei contabilităţi speciale privind aceste lucrări, care iau, din an in an, o dezvoltare tot mai mare. M. nu are ca rezultat principal prelungirea duratei de funcţionare a utilajului, ci numai micşorarea pierderilor de uzare morală, cheltuielile ocazionate de aceste lucrări trebuie să fie recuperate integral pînă Ia expirarea termenului de funcţionare a utilajului, pentru că alLfel modernizarea ar fi deficitară. De aici decurge necesitatea determinării juste a costului ni. De reguli, lucrările de m. şi perfecţionare a utilajelor de producţie constituie
221
MUL
pentru întreprinderea care le efectuează o producţie’ individualii, din care cauză ■cheltuielile ocazionate de aceste lucrări şi efectuate fie de atelierul de întreţinere ■şi reparaţii, ca o producţie auxiliară, fie de secţiile de bază, ca o producţie principală, urmează a fi înregistrate pe obiecte de cheltuieli după metoda pe comenzi. Contabilitatea pe întreaga grupă de maşini supuse m. se poate ţine numai dacă este vorba de un mare număr de utilaje de acelaşi tip, învechite din punctul de vedere al uzurii morale. Această metodă face posibilă calcularea justă a costului lucrărilor de m. şi un control eficient asupra folosirii raţionale a mijloacelor de producţie. DaLele ■contabile privind cheltuielile efective de m. sînt necesare pentru înlăturarea depăşirii cheltuielilor de deviz şi pentru reexaminarea lor la t.imp, in funcţie de creşterea productivităţii muncii şi de reducere a costului de producţie. Calculul costului efectiv al lucrărilor de m. se efectuează ţinînd seama de principiile generale ale contabilităţii cheltuielilor ocazionate de lucrările de reparaţii capitale, cu toate particularităţile pe care le prezintă contabilitatea cheltuielilor de m., mai ales în ce priveşte înregistrarea cheltuielilor pe articole de calculaţie. Pentru fiecare caz de m. se des-•chide cîte o fişă de cont analitic în care, între altele, se indică şi numărul de ordine al comenzii şi costul de deviz al lucrărilor de m., precum şi abaterile de la acest cost la fiecare comandă.
MODIFICAREA ADRESEI, operaţie de schimbare, de înlocuire a părţii din adresa rsau a adresei in întregime, privind locaţia în memoria calculatorului, a unei anumiLe înregistrări sau a unui operand.
MODUL, -» şi limbaj ASJJUS.
MODIJLARITATEA SISTE3IULUI DE PROGRAME, divizarea sistemului de programe în grupuri de programe, permiţînd utilizatorului să renunţe la o serie de programe din sistemul standard de referinţă ce nu-1 interesează şi să comande numai •configuraţia sistemului de operare specifică lucrărilor ce se automatizează.
MODULATOR, dispozitiv prin intermediul căruia se realizează conversia datelor sistemului binar în semnale in vederea transmiterii la distanţă.
MONITOR, programul prin intermediul căruia se supraveghează execuţia succesivă a mai multor rutine de program, aparţinînd diferitelor programe, astfel ineît să se asigure utilizarea diferitelor dispozitive ale calculatorului cit mai raţional.
MONOMŞEER MONO VOLUM, un singur fişier pe un volum de suport magnetic (bandă sau disc).
MONOFIŞIER MULTIYOLUM, un singur fişier pe mai multe volume de suport magnetic (bandă, disc).
MONOGRAFIE CONTABILĂ, ansamblu de înregistrări şi de lucrări contabile privind contabilitatea mijloacelor fixe, a retribuţiilor, materialelor, cheltuielilor de producţie, a produselor etc. dintr-o întreprindere, organizaţie economică sau instituţie bugetară.
MOSTRĂ FĂRĂ VALOARE, o mică cantitate dintr-o marl'ă, destinată să fie cercetată pentru a i se aprecia valoarea şi calitatea. Asemenea fragmente do produse sînt considerate ca fiind fără valoare şi, deci, nu sint impuse la Laxe vamale de import.
MDLTIACCES, utilizare simultană a unui sistem automat de prelucrare a datelor, de obicei de mare capacitate, de către mai mulţi utilizatori. —► şi nmliiprogramare.
MUL
MULTIPLEXARE, operaţie de divizare a unui canal de transmitere a datelor într-uiv număr de subcanale pentru transmitere concomitentă şi pentru o mai bună utilizare-a timpului de transmitere.
ii
MULTIPLIiXOU, dispozitiv prin intermediul căruia se asigură transmisia simultană sau in timp divizat a mai multor mesaje pe aceeaşi reţea.
MULUPEOCESOR, calculator electronic cu mai multe unităţi centrale.
MULTIPROGRAMARE, sistem de lucru al calculatoarelor electronice de mare capacitate care permite exploatarea simultană a două sau mai multe programe. Timpul pe care memoria interni il foloseşte pentru reluarea fiecărui program este comandat de programul superior.
MULTIPUNCT, dispozitiv prin intermediul căruia se realizează comanda circuitelor de acces la staţii terminale ale calculatorului electronic.
MULŢIME, colecţie finită sau nedeterminaLă de oltiecLe, elemente, entităţi, noţiuni avînd comune una sau mai multe proprietăţi. M. totală, mulţime a tuturor elementelor considerate. 31. vidă, mulţime care nu conţine nici un element.
MULŢIMEA DATELOR DE IEŞIRE, totalitatea informaţiilor determinată pe baza cadrului legal şi la cererea conducerii unităţii socialiste, ca necesară să facă parte-din sistemul /subsistemul informaţional financiar-contabil. Se concretizează /structurează in modele de situaţii, jurnale, conturi, rapoarte etc., fiecare avind o destf-naţie (beneficiar) precisă, pentru a servi la fundamentarea variantelor de decizii şi la alegerea variantei optime in legătură cu fenomenele/procesele economico^ financiare conduse. M. datelor de intrare, totalitatea datelor iniţiale, intermediare* definită pe baza mulţimii informaţiilor de ieşire, ca riguros necesare pentru a obţine, prin procedee de prelucrare automată, mulţimea informaţiilor de ieşire.
MUNCA, factorul principal al procesului de producţie. în socialism, m. este izvorul făuritor de cultură şi civilizaţie, creator de valori de întrebuinţare destinate satisfacerii cerinţelor materiale şi spirituale mereu crescînde ale membrilor socielăţii. M. este o îndatorire fundamentală, de onoare, de glorie şi eroism, devenind treptat
o	necesitate de prim ordin. Toate bunurile materiale create în sfera producţiei sînt produsele muncii. K. Marx caracterizează munca astfel: munca trezeşte din morţi mijloacele de producţie prin simpla atingere a ei, le însufleţeşte transformi ndu-le în factori ai procesului de muncă şi se combină cu ele, pentru a forma produse. M, este astfel cheltuită in sfera procesului de producţie şi este folosită nemijlocit pentru crearea de bunuri materiale. în socialism ea este desfăşurată în interesul întregii societăţi, indiferent că este o muncă din ramurile producţiei materiale sau din cele neproductive. în socialism ni. a devenit o muncă pentru muncitor, pentru societatea socialistă. Disciplina conştientă in muncă, grija permanentă pentru utilizarea cît mai bună a mijloacelor de producţie şi a tehnicii noi, lucrul simultan la mai multe maşini, lupta pentru lichidarea rebuturilor şi mai ales pentru obţinerea unei producţii de calitate superioară, au devenit fenomene de masă pentru oamenii muncii din socialism, ca urinare a noii atitudini socialiste faţă de muncă. Datorită legii valorii, care in socialism acţionează într-o formă limitată, şi ca urmare a relaţiilor marfă-bani, repartiţia după muncă se face sub formă bănească, sub forma retribuţiei.
223
MUL
în aceste condiţii, in costul produselor se reflectă nu mumii consumul de mijloace de producţ.ic, adică de m. trecută, cristalizată, ci şi consumul de ni. vie (pentru sine), actualizată (de forţă de muncă). Pentru realizarea procesului de producţie este absolut necesară planificarea rn., in vederea determinării l'orţei de muncă necesare îndeplinirii sarcinilor planului de producţie. Din sistemul de planificare al m, derivă şi sarcina contabilităţii de a {ine o evidenţă strictă a timpului de muncă prestaL, exprimat ca cheltuială şi a drepturilor băneşti cuvenite lucrătorilor pentru munca prestată. Evidenţa cadrelor întreprinderii cade în atribuţiile serviciului de „Personal11 în ce priveşte urmărirea lucrătorilor permanenţi şi temporari, a desfacerii contractului de m., a transferărilor etc. —* şi contract colecţii' de muncă; retribuţie.
N
NOMENCLATOR DE MATERIALE, lista materialelor folosite de o imitata socialistă, clasificate după caracteristicile lor generale, identificîndu-se conţinutul fiecărei grupe de materiale, precum şi denumirea completă şi cea convenţională prin simbolul materialului respectiv. Pentru a se evidenţia particularităţile tehnice ale fiecărui material, n. de m. trebuie să cuprindă: o clasificare pe categorii a materialelor; stabilirea pentru fiecare material a unei denumiri care să dea o indicaţie completă asupra tuturor caracteristicilor care să poată fi înscrisă în documente cu exactitate atît la intrarea, cît şi la ieşirea lor din depozitul de materiale; stabilirea pentru fiecare material a unui cod, pentru înlocuirea denumirilor în clar. Codurile ajută la identificarea fără dubii a materialelor, la sporirea operativităţii în realizarea evidenţei operative şi în contabilitatea materialelor. Codificarea trebuie astfel făcută încît să permită adausuri sau scăderi de nomenclaturi fără a influenţa sistemul de codificare adoptat.
NOMENCLATOR DE PIESE, document în care se centralizează toate piesele constitutive ale unui produs, identificate prin denumirea şi reperul lor şi în care se înscrie materia primă necesară pentru fiecare reper în parte. La n. de p. se anexează şi borderou! de desene, întocmit de serviciul de proiectări.
NORMAREA CONTABILITĂŢII, stabilirea de norme şi de măsuri unitare privind denumirea şi gruparea conturilor după conţinutul lor economic în cadrul general de conturi, din care apoi se desprind, pe ramuri de activitate, planuri de conturi elaborate pe baza aceloraşi principii, precum şi determinarea corespondenţei conturilor cu ajutorul instrucţiunilor de aplicare a acestor planuri. Cu începere de la
1	ianuarie 1969 s-au introdus planurile de conturi, întocmite pe baza cadrului general de conturi pentru unităţile socialiste, în care s-a adoptat sistemul de clasificare şi de simbolizare zecimal. Prin n.c. s-a realizat: unificarea terminologiei conturilor, adică o nomenclatură unitară a acestora; sistematizarea raţională a conturilor prin gruparea lor in cadrul general de conturi şi în planurile de conturi, ţinînd seama de conţinutul lor economic; înregistrarea corectă a mijloacelor, surselor şi proceselor economice; uşurarea muncii practice de contabilitate. La baza realizării n.c. au stat: întocmirea cadrului general de conturi din care s-au defalcat planuri de conturi pe ramuri de activitate economică; întocmirea de instrucţiuni de aplicare a planurilor do conturi; tipizarea documentelor şi elaborarea de scheme pentru bilanţ şi dări de seamă. —► şi cadrul general al conturilor.
NORMAREA MUNCII, stabilirea normei-necesare de timp pentru executarea unei operaţii tehnologice in întregul ei. în practică se foloseşte normarea analitică a
225
NOU
muncii, care constă în descompunerea operaţiei de executat în elementele ei componente. Din analizarea acestor elemente şi a factorilor care determină durata şi metodele de executare a operaţiei se determină consumul do timp pentru fiecare din componentele sarcinii de muncă şi prin totalizavea acestora se stabileşte norma definitivă, de muncă pentru întreaga operaţie.
NORMELE DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR, reguli pentru determinarea şi fundamentarea debitării şi creditării conturilor. Se porneşte de la bilanţ, deoarece Intre bilanţ şi conturi este o strlnsă legătură, avînd în vedere că toate elementele de activ şi de pasiv înscrise in bilanţ, sub denumirea de posturi de bilanţ, sînt reprezentate în contabilitatea curentă sub denumirea de conturi. Astfel, pe baza bilanţului de mai jos se deschide in contabilitate cîte un cont distinct fiecărui post de activ şi de pasiv.
Activ
Bilanţ iniţial
Pasiv
Mijloace fixe Materiale Produse Cont curent Casa
300 000 Fondul mijloacelor fixe 50 000 Fondul mijloacelor circulante 10 000
139 000 Furnizori
1 000 Credite pentru mijloace circulante
Total activ 500 000
Total pasiv
300 000 100 000
G0 000 40 000.
500 000
în practică, deschiderea fiecărui cont se face pe cîte o fişă cu liuiatură specială (numită fişă de cont) care permite înregistrarea tuturor datelor privind elementul pentru care s-a deschis contul respectiv. Desfăşurat pe conturi, bilanţul de inai sus se poate prezenta astfel:
Acliv		Bilanţ (dc canturi)		Pasiv
Del'it	Mijloace fixe	Credit Debit	Fondul mijloacelor fixe Credit	
	300 000 |			300 000
		Debit	Fondul mijloacelor circulante Credit	
				100 000
Dfl*if	Materiale	Credit Debit	Credite pentru miji. circ.	Credit
	50 000 |			40 000
Dft.il	Cont curent	Credit Debit	Furnizori	Credit
	139 000 |		1	00 000
Deli it	Produse	Credit		
	10 000 |			
Debit	Casa	Credit		
NOR
226
în afară de împărţirea conturilor în conturi de activ şi conturi de pasiv, împărţire determinată de natura dil'erită a conţinutului lor economic, din acest bilanţ mai rezultă că: existenţele de activ, care sînt înscrise în bilanţ în partea lui stingă — în activ — se vor înscrie şi în conturi de activ tot în partea lor stingă, adică în debit. Existenţele de pasiv care sint înscrise în bilanţ. în partea lui dreaptă, adică în pasiv, se vor înscrie şi în conturile de pasiv tot în partea lor dreaptă, adică în credit. De aiui rezultă o primă regulă de debitare şi de creditare a conturilor şi anume: conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita, iar cele de pasiv, prin a se credita. Conturile de activ se debitează cu existenţele de activ, iar conturile de pasiv se creditează cu existenţele de pasiv. Se constată, din aceste reguli, că datorită naturii deosebite a conţinutului lor, conturile da activ funcţionează în sens contrar faţă de conturile de pasiv. Pentru a fundamenta alte reguli de funcţionare a conturilor se porneşte tot de la bilanţ. Astfel, dacă o întreprindere primeşte prin transfer de la o altă întreprindere mijloace fixe, această operaţie dă naştere unei sporiri de mijloace fixe, care apare în bilanţ, alături de cele existente şi, în acelaşi timp, produce şi o sporire de surse, respectiv a fondului mijloacelor fixe, care apare in bilanţ alături de sursele existente. Î11 consecinţă, şi în conturi aceste sporiri se vor înscrie alături do existenţe, adică sporirile de mijloace fixe, în debitul contului mijloace fixe, iar sporirile de surse, respectiv Fondul mijloacelor fixe, în creditul acestui cont. în conturi, aceste înregistrări vor apărea deci astfel:
Debit	Mijloace	fixe	Credit
300 000 30 000 330 000
Fondul mijloacelor fixe	Credit
300 000 30 000 330 000
Din cele de mai sus rezultă a doua regulă de funcţionare a conturilor şi anume: conturile de activ se debitează cu sporirile de activ, iar conturile de pasiv se creditează cu sporirile de pasiv. Şi penlru cea de-a treia regulă se porneşte, de asemenea, de la bilanţ. Astfel, dacă întreprinderea achită unui furnizor al ei din cont curent suma de S 000 lei, această operaţie produce o micşorare a disponibilului din cont curent pe care-1 are întreprinderea la bancă şi, totodată, se reduce şi obligaţia întreprinderii faţă de furnizorii ei. Cu alle cuvinte, această operaţie pruuuce o micşorare de activ şi o micşorare de pasiv. în conturile de acfiv, în pari ea lor stingă, s-au înregistrat existenţe şi sporir de activ, deci sume pozitive, micşorările urmînd a fi trecute în parLea dreaptă, ea fiind sume negative, pentru a nu su amesteca sumele pozitive cu cele negative, in consecinţă, cu micşorările de activ se creditează contul respectiv -de activ. Situaţia este inversă la contul de pasiv, deoarece, in partea dreaptă a acestui cont, s-au înscris sumele privind existenţele şi sporirile de pasiv, deci sume pozitive, care nu se pot amesteca cu cele negative privind micşorările de pasiv, care se înscriu în partea stingă a acestui cont, adică în debit. De aici rezultă regula după care conturile de activ se creditează cu micşo-
Existenţe
Sporiri
Existenţe
Sporiri
Debit
227
NUM
rările de activ, iar conturile de pasiv se vor debita cu micşorările de pasiv, in conturile respective, această operaţie va apărea astl'el:
Debit	Cont	curent	Credit
Existenţe de activ	139 000	|	Micşorări de activ	8 000
Debit	Furnizori	'	Credit
Micşorări de pasiv	8 000	]	ExisLenţe de pasiv.	60 000
în concluzie, regulile de funcţionare a conturilor sînt urmutnarele:
Conturile de activ	Conturile	de pasiv
a)	încep prin a	so debita	a)	încep prin' a se credita;
b)	Se debitează	cu:	b)	Se creditează cu:
—	existenţele şi	sporirile de acliv	—	existenţele şi sporirile	de pasiv
c)	Se creditează	cu:	c)	Se debitează cu:
— micşorările de activ	— micşorările de pasiv
d) Au sold debitor	d) Au sold creditor —► şi regulile de funcţionare a conturilor.
NOTA DE CONTABILITATE, document folosit la înregistrarea în contabilitate a operaţiilor pentru care nu se întocmesc acte justificative. De exemplu, stornări, prelevări din beneficii etc. N. do c. se loloseşLe, de asemenea, Ia înregistrările în forma de contabilitaLe maestrul-şah, în notă, conturile sînt simbolizate.
NOTA DE DEB1TAIÎE-CEEDITARE, documenL care serveşte la efecLuarea decontării unităţilor economice cu subunităţile sau între subunităţile acesLeia, dacă au con Labilitate proprie pînă la balanţa de verificări*. Se întocmeşte de serviciul contabilităţii pe baza actelor justificative, respectiv a documentelor de înregistrare a dn. ontărilor. Aceste note se numerotează.
NOTA I)E ÎNSOŢIRE-TRANSEER, document, folosit pentru eliberarea mărfurilor din depozitele de reparLizare eătiv unităţile de desfacere cu amănuntul ale inLreprin-deriKr comerciale cu amănuntul; se foloseşte pentru evidenţa mişcării mărfurilor şi ambalajelor de la o unitate la alta, din cadrul aceleiaşi întreprinderi sau organizaţii comerciale. Nota de însoţire serveşte astfel ca act justificativ ni mişcării mărfurilor şi ambalajelor in expresie cantitativă şi valorică atît penLru gestionari, cit şi peiiLru contabilitate.
NOTA DE EECEi’ŢIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENŢE, document întocmit do comisia da recepţie; serveşte ca acL jusLificativ do înregistrare a materialelor primite de geiLicnar. InregisLrarea se face in fişa de magazie a materialului primiL. l*e baza acestei noLe so întocmeşte borderuul de predare a documentelor destinat contabilităţii pentru înregistrare în sistemul con Linilor acesteia.
NOI AI', semn sau asocierea de senine care corespunde rezultatului unei măsurări; o mulţime; un grup de elementu; mărime a unui obiect de îmbrăcăminte, încălţăminte etc.; o însemnare în cifre pe obiecLe, clădiri, documente etc. pentru a arăta locul pe care-1 ocupă acesta într-un şir do obiecte, clădiri, documente otc. de acelaşi fel. N. aleator, obţinut cu o anumită probabilitate. N. binar, număr în reprezentare binară. —> şi Sistem de numeraţie binar. N. de control se formează pe baza nnor reguli
NUM
228
algebrice, în vederea verificării permanente a exactităţii preluării iii calcul sau a transmiterii datelor. Există mai multe metode de formare a numerelor de control. Exemplu, în cazul maşinilor de contabilizat, pentru a verifica permanent preluarea corectă a soldului contului, a numărului fişei în care se operează soldul ye<;Iii, se face suma numerelor avînd semnificaţia codurilor amintite care se reţine în totalizator easuinăpozitivă, iar la o nouă operaţie înregistrată in aceeaşi fişă de cont elementele enunţate mai sus preluîndu-se prin program ca sume negative, la terminarea operaţiei de preluare a dalelor amintite .şi la comanda de total din totalizatorul rezervat pentru formarea numărului de control, totalul trebuie să fie zero, altfel unul din numere înseamnă că a fost preluat greşit. N. de inventar, special atribuit fiecărui mijloc fix la intrarea lui in unitate socialistă şi cu ajutorul căruia el este identificat in evidenţa operativă şi in contabilitatea curentă pînă la ieşirea lui definitivă din întreprindere. Tot cu ajutorul acestor numere se poate identifica cu uşurinţă şi rapid un anumit mijloc fix dintr-o grupă de mijloace similare, se poate controla în orice moment existenţa unui mijloc fix. Numerotarea se face de serviciul contabilităţii unităţii socialiste pe măsura intrării mijloacelor fixe in unitatea socialistă (cu excepţia mijloacelor fixe luate cu oliirie). N. de nivel, număr de referinţă utilizat pentru a indica poziţia unui articol ca element al unei mulţimi ierarhizate. X. de ordine, număr care indică rangul unui element intr-un şir, intr-o mulţime. [/-acţionar, număr care este citul a două numere întregi dinLre care nici unul nu se împarte exact cu celălalt. X. iraţional, care nu este un număr raţional. -+ şi număr raţional. N. întreg, care este un multiplu al unităţii obţinut prin adunarea unităţii cu ea însăşi de mai multe ori; număr cu semn, exprimat prin una sau mai multe cifre, fără virgulă zecimală. X. întreg natural, număr întreg care are semnul +. N. octal, număr in reprezentare octală. —► şi sistem octal de numeraţie. N. raţional, număr obţinut prin împărţirea u două numere întregi. N. real, număr care poate fi reprezentat într-un sistem de numeraţie cu bază fixă, printr-un număr finit sau infinit d.:- cifre. N. zecimal, ii cărui parte Irac ţ ion ară este exprimată printr-o fracţie zecimală.
NUMĂRAT, socotit, verificat în fapt cu prilejul inventarierii.
NUME, ouvînt prin care numim cum	se cheamă	o persoană,	un	lucrător pentru	a
o deosebi de altă persoană, in legătură cu toate	drepturile băneşLi	ce	i	se	cuvin	şi
obligaţiile care trebuie reţinute; cu care identificăm într-un fişier un lucrător al unităţii socialiste. N. de dată, caracter sau grup de caractere utilizat pentru a identifica o entitate de informaţie.
NUMERAL, un şir do caractere caro	reprezintă	un număr.
NUMERAŢIE, sisLem de cifre şi do reguli, folosit consecvent pentru reprezentarea numerelor, avînd drept caracteristică un anumit număr de cifre de bază. De exemplu, sistemul zecimal de numeraţie are 10 cifre de bază; sistemul octal de numeraţie are 8 cifre de bază; sistemul binar de numeraţie are două cifre de bază etc. —* şi sistem zecimal de numeraţie; sistem octal de numeraţie; sistem binar de numeraţie.
NUMERIC CONDENSAT, formă de Înregistrare de date pe suporturi, bandă magnetică, disc magnetic, folii magnetice sau memoria internă a calculatorului electronii.1, care presupune împărţirea octetului în două părţi a cîte 4 biţi, în vederea înregistrării a două cifre în loc de una in zona rezervată unui octet. Oferă posibilitatea folosirii intensive a capacităţii de memorie a suporturilor amintiţi.
229
NUM
NUMERIC NECONDENSAT, formil de înregistrare pe orice suport tehnic de dale cart- presupune rezervarea unui octet pentru fiecare caracter numeric.
NUMIRE, act prin care se comunică persoanei care s-a adresat conducerii unităţii socialiste pentru a fi încadrată in muncă, sau ca rezultat al aprecierii muncii lucrătorului, că a fost încadrată în muncă sau a fost promovată in muncă, dîndu-i-se o nouă funcţie.
NUMITOR, parte a unei fracţii ordinare, scrisă sub linia de fracţie care arată în cîte părţi a l'ost. împărţit întregul. A aduce la acelaşi numitor înseamnă a face ca două sau mai multe fracţii ordinare să aibă acelaşi numitor; a împăca puncte de vedere deosebite, a uniformiza păreri, tendinţe, concepţii diferite referitoare la un fenomen, proces ecojiomic etc.
o
OBIECT', orice corp solid, prelucrat, folosit, în diverse împrejurări. Element, materie asupra căreia o îndreptată o activitate. Disciplină de studiu.
OBIECT BE EVIBEKŢĂ, —*■ şi obiect de inventar. O. de inventar, unitatea de evidenţă a mijloacelor l'ixe; un lucru de sine-stătător, separat de alte lucruri, care îndeplineşte o funcţie sau are o destinaţie distinctă, precum şi un compex de lucruri, care, ca şi
o.	de i. izolat, are în loialitatea lui aceleaşi caracteristici. Exemplu, la clădiri, fiecare construcţie separată în spaţiul pe care-1 ocupă, inclusiv fundamentul şi anexele ei, cu toate'dispozitivele şi accesoriile, constituie cîte un O. de i. distinct. —f şi mijloace fixe. O. de inventar de mică valoare sau de scurtă durată, mijloc de muncă avînd o valoare individuală de sub 500 lei şi o durată de serviciu mai mică de un an. Organizarea contabilităţii acestor obiecte prezintă anumite particularităţi, ca urmare a asemănărilor şi deosebirilor pe care aceste obiecte le prezintă faţă do mijloacele fixe, ca şi faţă de mijloacele circulante. în urma uzării lor fizice, se poate recupera o cantitate de materiale, ca şi la lichidarea mijloacelor fixe, din care cauză este necesară o contabilitate care să reflect o, pe de o parle, existenţa lor în depozitele unităţii socialiste, iar pe de alta, aflarea lor în folosinţă, precum şi ieşirea lor definitivă din producţie, în afară de uzarea lor treptată în procesul de producţie. Do aici rezultă că aceste obiecte dau naştere la înregistrări privind intrarea lor în depozit, ieşirea lor din depozit şi trecerea în folosinţă îii cadrul întreprinderii, uzarea lor treptată şi scoaterea lor definitivă din serviciu. Faptul că o mare parte din aceste obiecte de inventar se află in folosinţa lucrătorilor unităţii socialiste, contabilitatea trebuie să se organizeze special pe fiecare lucrător şi categorii de obiecte aflate 111 folosinţă. Sub aspectul finanţării procurării lor, o. de i. de m.y. sau de s.d. se aseamănă cu mijloacele circulante, întrueît ele se procură din fondurile de producţie ale întreprinderii. De aceea, aceste obiecte ocupă sub aspectul contabil o situaţie intermediară, între mijloacele fixe şi cele circulante. înregistrarea lor se face, ca şi a materialelor, la preţ efectiv de aprovizionare sau la preţ planificat sau la preţ de facturare (cu ridicata). Conturile la care se înregistrează operaţiile privind aceste obiecte sint: „Obiecte de inventar în depozit", „Obiecte de inventar în folosinţă1'"şi „Uzarea obiectelor de inventar". Contul „Obiecte de inventar în depozit", cont de activ, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor socialiste. ConLul se debitează cu obiectele de inventar intrate în depozit prin aprovizionare din afară, din producţie proprie, plusuri de inventar etc-, se creditează cu obiectele de inventar date în folosinţă secţiilor de producţie sau altor servicii. —> şi uzarea obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată. O. de inventar in folosinţă, cont do activ, la care se înregistrează obiectele de inventar predate în folosinţă secţiilor de producţie şi serviciilor unităţii gestionare. Se debitează cu preţul de înregistrare al obiectelor date în folosinţă din depozit şi se creditează cu acelaşi preţ la scoaterea lor din uz.
231
OBI
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea obiectelor de inventar date în folosinţă la un moment dat. O. pentru, premii, cont de activ, la care se înregistrează în contabilitatea Administraţiei Loto-Pronosport intrarea în depozit cu preţul de facturare a obiectelor achiziţionate de la terii, destinate acordării premiilor participanţilor cîştigători. La intrare se debitează contul „Obiecte pentru premii11, iar la ieşirea lor prin acordare de premii se creditează. Debitarea şi creditarea se fac la preţul de facturare.
OBIECTIV, ţel, scop urmărit în activitate.
OBIECTUL CONTABILITĂŢII îl constituie existenţa şi mişcarea mijloacelor economice, privite sub aspectul componenţei şi provenienţei lor şi a rezultatelor obţinute ca urmare a proceselor economice din cadrul reproducţiei socialiste lărgite, la nivelul unităţilor gestionare, a ramurilor şi a întregii economii naţionale. Mijloacele economice, ca premisă materială şi ca rezultat al proceselor economice desfăşurate în unităţile gestionare, constituie obiectul principal al contabilităţii. în cadrul acestor unităţi gesLionare, contabilitatea studiază mijloacele economice atit sub aspectul lor concret material, cit şi sub acela al relaţiilor economice. Ca elemente definitorii ale obiectului contabilităţii se pot socoti mijloacele economice ca materie înregis-trabilă, fără de care nu se pot desfăşura procesele economice şi deci şi consumul mijloacelor economico. Existenţa mijloacelor economice este reflectată de contabilitate sub cele două laturi — forma material-concretă şi aceea a relaţiilor economice; în cadrul procesului reproducţiei socialiste lărgite, mijloacele economice se află într-o continuă mişcare care este reflectată de contabilitate. Mijloacele economice sînt studiate de contabilitate nu numai sub forma mişcărilor fizice, ci şi a transformărilor intervenite în procesele economice specifice unităţilor gestionare. La unităţile cu activitate economică, mişcarea mijloacelor economice sub aspectul transformării apare ca urmare a circuitului lor în toate fazele procesului reproducţiei lărgite, iar la unităţile gestionare cu activitate socială transformarea lor apare ca urmare numai a unora din fazele procesului de reproducţie socialistă. Obiectul contabilităţii întreprinderilor socialiste are o sferă de cuprindere mai largă decît obiectul contabilităţii întreprinderilor capitaliste, ţinînd seama şi de faptul că, contabilitatea întreprinderilor socialiste este organizată pe baza legăturilor dintre întreprinderi şi organele lor ierarhice şi în concordanţă cu cerinţele planului de stat, toate avînd la bază relaţiile de producţie socialiste. Sfera do cuprindere a obiectului contabilităţii nu se limitează în economia socialistă numai la unităţile gestionare şi organele lor ierarhice, ci se extinde, prin centralizare, la ramurile economiei naţionale şi chiar pe întreaga economie. Din acest fapt rezultă că în obiectul contabilităţii se cuprind, pe lîngă mijloacele de producţie, şi procesele componente alo reproducţiei socialiste lărgite şi formarea, mişcarea şi controlul mişcării produsului social.’în obiectul contabilităţii se cuprind mişcările şi modificările ce se produc în masa mijloacelor economice sub aspectul provenienţei lor, respectiv a fondurilor. Mişcările şi modificările care au Ioc în masa acestora nu sint de fapt decît reflexul celor ce se produc şi în inasa mijloacelor economice după componenţa lor. De asemenea, mişcarea mijloacelor economice ocazionată de desfăşurarea proceselor reproducţiei socialiste lărgite se oglindeşte în contabilitate cu ajutorul grupelor de conturi astfel: procesul de producţie este oglindit în evidenţa muncii şi a retribuţiilor, evidenţa materialelor, a mijloacelor fixe, în ce priveşte consumul de muncă vie şi materializată. Procesul de repartiţie este oglindit sub forma evidenţei retribuţiilor plătite şi a contribuţiilor pentru asigurările sociale, evidenţa vărsămintelor lu bugetul statului in contul beneficiilor, evidenţa impozitelor plătite statului, iar procesul repartiţiei ulterioare a venitului naţional este oglindit sub forma evidenţei dotaţiiior, finanţărilor de la buget a investiţiilor etc. Procesul circulaţiei este oglindit şi el sub forma evidenţoi mărfurilor, a cheltuielilor de circulaţie etc. Consumaţia pro-
OFF
232
duetivă esto, de asemenea, oglindita sub forma evidenţei cheltuielilor de producţie, în sfîrşit, rezultatul economic şi financiar final este evidenţiat prin conturile de produse şi de beneficii şi pierderi.
OBSERVARE, procedeu al metodei contabilităţii, constînd în cercetarea pe care o întreprinde contabilitatea în vederea cunoaşterii şi studierii fenomenelor supuse prelucrării contabile. Ea nu este posibilă dacă nu se stabilesc exact caracterele distincLive ale fenomenelor studiate. Contabilitatea observă aceste fenomene în întreaga lor manifestare şi, in urma reprezentării lor sub formă contabilă, le studiază sub cele mai variate aspecte. O. directă, procedeu de culegere a datelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil care constă in deplasarea analistului de sistem din birou iu birou, de ia un loc de muncă la altul, pentru a constata personal cum se desfăşoară activităţile in cadrul sistemului informaţional. Observarea se poate realiza in mai multe moduri şi anume: prin urmărirea vizuală şi consemnarea datelor necesare; urmărirea instantanee, filmarea, fotografierea unor aspecte deosebite, prin măsurare cu instrumente adecvate a proceselor de culegere, transmitere şi;prelucrare a datelor etc. Procedeul presupune anumite etape ale observării: alegerea obiectului sau a sferei observării, a momentului, a periodicităţii, a frecvenţei necesare, a mijloacelor de măsurare şi consemnare a rezultatelor observării, stabilirea gradului de precizie, pregătirea psihologică a personalului a cărui activitate urinează a se supune observării şi desfăşurarea propriu-zisă a observării. Procedeul observării directe se foloseşte cind sint necesare numai unele precizări, ca de exemplu: înde-minarea cu care se întocmesc manual documentele purtătoare de date iniţiale (primare), cronomeLrarea în vederea normării muncii de birou, observarea privind modul cum circulă documentele etc. Procedeul prezintă avantajul că nu necesită dialog şi nu deranjează personalul unităţii in executarea lucrărilor. Este uşor de realizat. Ca dezavantaje menţionăm: nu poate fi folosit ca procedeu de bază în culegerea datelor pentru analiza integrală a sistemului informaţional căci şi în cazul activităţilor izolate ca cele menţionate mai sus, generează suspiciuni şi star'e de spirit nefavorabilă in rîndul personalului. Neprimind relaţii directe de la personalul a cărui activitate este supusă observării, analistul poate sesiza mai greu specificul, dificultăţile şi particularităţile sistemului informaţional al unităţii. Necesită un colectiv de analişti cu o vastă experienţă şi dezvoltat spirit de observaţie.
OCTAL, sisLem de numeraţie, avînd baza 8. Se practică in prelucrarea automată a datelor, întrucît această bază este o putere întreagă a lui 2, adică 8 = 23. -* şi numeraţie.
OCTET, multiplul bitului format din 8 biţi.
OFERTĂ FĂRĂ ANGAJAMENT, nu are decît caracterul unei simple propuneri fără obligaţia de a încheia afacerea.
OFERTĂ FERMĂ, exprimă o manifesLare de voinţă expresă, din care rezultă propunerea concretă pe care ofertantul o adresează celeilalte persoane de a încheia un contract privind obiectul ofertei.
OFF-L1NE, termen, din 1. engleză, semnificînd echipament, dispozitiv sau mod de prelucrare a datelor. Atunci cînd.se referă la echipament, dispozitiv înseamnă că respectivul echipament sau dispozitiv funcţionează în cadrul sistemului de prelucrare a datelor dar fără să fie conectat direct la calculator. Cind se referă la prelucrarea datelor înseamnă că datele nu sînt introduse direct din sursa de date in unitatea centrală a calculatorului, ci mai înlii sînt colectate, transpuse pe suport tehnic şi apoi în pachete, loturi se introduc în calculator in vederea prelucrării.
233
OPE
OFICIUL DE CALCUL, unitate do informaticii do sine stătătoare sau in cadrul centrului de calcul, aparţinînd ministerului, departamentului, instituţiei centrale, consiliului judeţean sau unităţii socialiste, fără personalitate juridică, tivind ua obiect al activităţii proiectarea do sisteme informatice, pregătirea dalelor in vederea prelucrării automate la unul din centrele de calcul. Se înfiinţează prin ordinul ministrului/conducătorului departamentului/consiliului popular judeţean şi cu avizul Institutului central pentru conducere şi informatică, iu conformitate cu normele de structură prevăzute în Decretul 499/1973 privind organizarea unitară a activităţii de informatică în R.S. România, oficiile pot fi: mare/mic. O. mare, cind este dotat cu un calculator electronic cu memorie internă sub 32 kiloocteţ.i/terminale/minimum 5 seturi mecanografice/5 maşini de facturat/contabilizat şi încadrat cu minim 15 posturi de analişti, programatori, ingineri de sistem. O. mic, cînd nu esle prevăzut cu dotare de echipament de calcul şi este încadrat cu minim 5 posturi de analişti, programatori, ingineri de sistem.
ON-LLNE, echipament, dispozitiv sau mod de prelucrare a datelor. Atunci cind se referă la echipament, dispozitiv, Înseamnă că respectivul echipament, dispozitiv este conectai direct la unitatea centrală a calculatorului şi lucrează pe baza programului comun. Cind se referă la mod de prelucrare a datelor, înseamnă că sistemul este prevăzut cu astfel de dispozitive instalate ia locurile de sursă de date iniţiale, conectate direct la unitatea centrală în vederea alimentării permanente cu date pe măsură ce ele apar şi trebuie prelucrato fără să mai fie nevoie ca dalele respective în prealabil să fie transpuse pe un suport în vederea prelucrării ca in cazul off-line.
OPERAXD, termen (dată) supus prelucrării. Exemplu, dalo avind semnificaţia deinmulţitului, inmulţilorului, descăzutului etc.
OPERARE PAS CU PAS, metoda de operare a unui calculator electronic, caracterizată prin aceea că executarea unei instrucţiuni de program se realizează ca urmare a unei comenzi manuale.
OPERATOR, persoană care are atribuţia de a minui echipamentele executîiid, cu ajutorul lor, operaţii do perforare (cartele, benzi), imprimare de benzi, discuri sau de a minui unitatea centrală, în vederea executării lucrărilor de calcul la calculator; prescripţie, instrucţiune de prelucrare a datelor prin care din fiecare element al unei mulţimi de date se obţine un element al allei mulţimi de date diferite sau nu <le prima. O. boolean, caracter reprezentînd operaţia do efectuat cu operanzii. Exemplu, „da“, ,,nu“, „şi“, „sau", „egal“, „diferit11 etc. O. logic, care indică o operaţie logică: „Şl“, „SAU", „NU".
OPERATORI CLASA „O1, se caracterizează prin aceea că au un fişier la ieşire identic cu cel la intrare. De exemplu în cazul duplicării la ieşire se obţine copia fişierului de la intrare; a conversiei îa ieşire se obţine copia identică a fişierului de la intrare cu deosebire că fişierul este transpus pa un alt suport decît suportul iniţial. O. clasa „1“ se caracterizează prin aceea că modifică ordinea rubricilor la ieşire, nu modifică însă structura articolului. De exemplu, arLicolele unui fişier în vrac pot fi sortate după un anume criteriu, la ieşire se va obţine un fişier al cărui articole sînt aranjate înlr-o anume ordine fără să se schimbe structura lor de rubrici. în cazul fuziunii a două sau mai multe fişiere, se obţine un nou fişier cu structura articolelor identică, sau în cazul partiţiei cînd dintr-un fişier la intrare se pot obţine două sau mai multe fişiere la ieşire ale căror articole au structură identică. O. clasa „2“ se caracterizează prin aceea că arLicolelor unui fişier existent la intrare, asociind entităţii mai multe atribute şi măsuri, la ieşire se obţine un fişier cu o nouă structură .a articolelor. Sau, invers, articolele unui fişier la intrare prin separarea unor atribuLe
opi:
234
şi măsuri alo entităţii se pot obţine mai multe fişiere ale căror articole vor avea structuri derivate din structura iniţială a articolelor. Sau, la structura iniţială a articolelor se adaugă noi rubrici. De exemplu, la fişierul cu structura articolului Denumirea materialului, cod material, cantitate, preţ11, prin valorizare se adaugă
ii	nouă rubrică şi anume valoarea. O. clasa „3“ se caracterizează prin aceea că antrenează fie modificai'', a valorii rubricilor, fie crearea de noi rubrici în structura articolelor fişierului, este cazul operatorilor aritmetici şi al actualizării fişierelor, de exemplu* de sLare, plus > ele de mişcare.
OPERAŢIE, o acţiune anume determinată realizată de om, maşină sau do oni-maşină cu u anumită calificare sau avînd o performanţă pentru efectuarea unei anumite lucrări. Exemplu, operaţie de banca; de bursă; de casă; de intrare a materialelor etc.: acţiunea generată de o instrucţiune de program a calculatorului elec-trunic, în limbajul maşinii. Exemplu, citirea unei cartele perforate; imprimarea unui rind ele.; gruparea datelor într-un cont etc. O. aritmetică, operaţie efectuată in conformitate cu regulile aritmetice. O booleană, operaţie efectuată în conformitate cu regulile algebrei booleene.
OPERAŢII DE INTRARE /IEŞIRE, care transferă datele între sistemul de calcul şi mediul exterior, de tipul înregistrărilor fizice sau al mesajelor. Operaţii de intrare/ ieşire, în cursul cărora nu se transferă date ci informaţii de Lip: informaţii de control suplimentar sau informaţii de stare suplimentară. Operaţii de intrare/ieşire, în cursul cărora nu se transferă informaţii — operaţiile do intrare/ieşire, imediate (cu poziţionarea suporturilor de informaţie). O de ieşire (Output), transferul rezultatelor calculelor efectuate de unitatea centrală la unităţi periferice de ieşire, în vederea afişării pe ecran sau a imprimării la imprimantă. O, de intrare (Imput), transferul de date de la dispozitivul (periferic) de intrare in memoria centrală. O logice, relaţia prin care se defineşLo in logica matematică valoarea unei funcţii a valorii variabilelor. Exemplu conjuncţia, disconjuncţia, identitatea, negaţia etc-
OI'ŢIUNE, dreptul pe care-1 are un contractant de a alege între condiţiile alternative ale contractului. în contractele de vindcre-cumpărare, opţiunea se referă la cantitatea şi calitatea mărfii, la termenul de predare, la modalitatea şi valuta în care se face, plata etc.
ORĂ MAŞINĂ. —• cheltuieli de producţie; metoda T.ff.M.
ORDIN DE DEPLASARE, document care serveşte ca dispoziţie de deplasare, d<> plata avansului şi de justificare a cheltuielilor făcute de delegat. Serveşte ca act justificativ al înregistrărilor în contabilitate, —► avans in numerar; decont de cheltuieli; titular de avans in numerar.
ORDIN I)E LIVRARE, document folosit în transporturile maritime, prin care se dă dispoziţia de transmiLere, în portul de destinaţie, către persoana indicată în el, a unei’ părţi din încărcătura care so transportă pe baza conosamentului. Documentul se liberează în cazul cînd încărcătura este destinată la mai mulţi destinatari.
ORDIN I)E LUCRU, -> şi bon de lucru.
ORDIN DE LUCRU PENTRU BRIGĂZILE DE PRODUCŢIE ANIMALĂ, document în care se consemnează dc către inginerul zoolehnician sarcinile curente de lucru ale brigăzii privind furajarea şi producţia animalelor din brigadă. Consumul de furaje şi materiale se completează in acest document de către şeful brigăzii, pe baza docu-
235
ORG
mentelor primare de consum. După completare, doeumenLul se centralizează cu actele justificative pentru Înregistrare în contabilitate.
ORDINAT Olt, —»■ şi calculator electronic.
ORDINE DE PLATĂ NEACHITATE, cont în care banca beneficiarului înregistrează sumele remise în favoarea unor împuternicii,i din oare, la cererea acestora, se pot efectua plăţi numai pentru scopurile menţionate in dispoziţiile de plală, cum sînt: plăţi de retribuţii, recrutarea şi deplasarea forţei de muncă, achiziţii, colectări etc. Din cont banca eliberează sume în numerar către împuterniciţi ,pe baza ordinelor de plată interne, numai în limita plafoanelor stabilite. Sumele remise in favoarea împuterniciţilor pot fi folosite in termen de maximum 30 zile, calculate de la data primirii sumei Ia banca destinatarului; sumele neridicate in acest interval de timp se virează unităţii bancare care le-a transmis. Din contul o. de p.n. este interzisă virarea de sume în conturile deschise la unităţile C.E.C., pe numele persoanelor fizice sau alo împuterniciţilor mulaţilor Socialiste, precum şi eliberarea de carnete de cecuri pentru ridicări de numerar.
ORDINOGRAMĂ (block diagram, flowchart), reprezentarea grafică a înlănţuirii operaţiilor, ordinelor sau comenzilor destinate să rezolve o problemă şi să traducă Sn instrucţiuni de program, folosind pentru aceasta diferite simboluri. în funcţie de gradul de detaliere, ordinograma poate fi generală grupînd blocuri de operaţii şi detaliată prezentind amănunţit fiecare operaţie in parte.
ORDONARE, operaţie de plasare de elemente de date într-o ordine metodică, astfel îneît cheile lor de identificare să respecte un anumit grup de reguli sau şabloane prescrise.
ORDONARE ÎN SECVENŢĂ, operaţie de a plasa elemente de dale in conformitate cu succesiunea numerelor naturale.
ORE SUPLIMENTARE, lucru peste durata normală a zilei de muncă sau iii zilele de repaus săptămînal ori in alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, pentru care lucrătorul are dreptul să fie retribuit, pe lîngă retribuţia tarifară cuvenită, cu un spor de 50% din retribuţia tarifară de încadrare pentru primele două ore suplimentare şi de 100% pentru mai mult de 2 ore.
ORGAN DE ÎNREGISTRARE, dispozitiv capabil să înregistreze elemente binare, unul cîte unul.
ORGANIGRAMĂ, reprezentarea grafică, sintetică a structurii organizatorice a unităţii socialiste, care oferă posibilitatea de a aprecia legăturile între compartimentele ei funcţionale. Ea este un instrument de informare şi de studiu care: reflectă concepţia de organizare existentă în întreprindere; ajulă la găsirea căilor de înlăturare a neajunsurilor organizatorice; permite o serie de consideraţii asupra nivelului ierarhic existent etc. Pentru elaborarea unei o. sînt necesare următoarele activităţi: identificarea compartimentelor şi a criteriilor care au stat la baza compartimentării activităţilor; inventarierea sarcinilor şi responsabilităţilor pe compartimente şi funcţii; confruntarea elementelor alese cu părerea conducătorilor de compartimente şi redactarea unui proiect de organizare; definirea elemenLelor de organizare ca autoritate, subordonare, relaţii care caracterizează un anumit loc de muncă sau funcţii; definitivarea organigramei e te.
ORG
23G
ORGANIGRAMA DE CONFIGURAŢIE, reprezentarea grafică a structurii de organizam a unităţii centralii şi a echipamentelor periferice care alcătuiesc o configuraţii; de echipamente de calcul.
ORGANIGRAMA DIi SISTEM, reprezentarea grafică a echipamentelor de calcul implicate la obţinerea lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil.
ORGANIZAREA CONDUCERII ÎNTREPRINDERILOR, activitatea desfăşurată pentru asigurarea lol'-isirii cît mai complete şi eficiente a capacităţilor de producţie, a mijloacelor materiale şi băneşti puse la dispoziţia întreprinderii, precum şi utilizarea raţională .1 forţei dc muncă în vederea obţinerii unei înalte eficiente economice. Principiile de bază ale o.c.î., atît pe ansamblul cît şi pe compartimentele componente, sini supremaţia obiectivelor, care condiţionează configuraţia generală a întreprinderii, unitatea de conducere şi de acţiune, respectarea nivelurilor ierarhiei responsabilităţii 111 luarea deciziilor, transmiterea ordinelor şi instrucţiunilor şi executarea lor: corespondenţă intre autoritate şi responsabilitate; flexibilitate permanentă între structura organizatorică şi activitatea întreprinderii. La baza realizării acestor princi[ii stă informaţia necesară furnizată de un sistem informaţional adecvat.
ORGANIZAREA CONTA IÎILITĂŢ1J, adoptarea celor mai potrivite mijloace şi procedee de lucru şi folosirea lor cît mai raţională pentru realizarea unei anumite ordine Î11 bu rările contabile în vederea asigurării, cu un consum minim de muncă vie şi materializată, a unui control efectiv şi a unei analize cît mai complete a modului şi măsurii în care au l'ost îndeplinite cerinţele planului naţional unic şi toate celelalte sarcini ale contabilităţii. Importanţa organizării ştiinţifice a contabilităţii rezultă din faptul că numai în acest mod contabilitatea îşi poate îndeplini sarcinile, poate face posibilă procurarea la timp, complet şi exact a indicatorilor necesari statisticii, planificării şi conducerii tehnice şi administrative a întreprinderii, precum şi organelor ierarhice, pentru analiza multilaterală a activităţii economice a liecărei întreprinderi în parte şi apoi, prin generalizarea şi centralizarea lor cu ajutorul bilanţurilor, să poată fi oglindiţi pe ramuri şi pe întreaga economie naţională. Pentru o.c. trebuie să se lină seama de realităţile practice, ca: structura întreprinderii, planul ei economic, condiţiile de muncă din diferitele secţii şi sectoare ale întreprinderii, particularităţile organizatorice şi tehnologice ctc. Î11 funcţie de aceste realităţi se organizează şi contabilitatea prin: stabilirea obiectivelor urmărite prin aceasta organizare, precizarea sarcinilor organizării contabilităţii, organizarea aparatului contabil, forma şi tehnica contabilă, mecanizarea şi organizarea muncii personalului din sectorul contabilităţii etc. Realizarea acestei organizări necesită existenţa unui sistem de planificare a muncii contabile, bazat pe mai multe planuri interdependente şi condiţionate reciproc şi anume: planul documentelor primare şi al circulaţiei lor, planul conturilor şi al corespondenţei lor, planul inventarierii şi al verificării lui cu datele contabilităţii, planul muncii după grafic etc. in o.c. trebuie să se ţină seama şi de sarcinile acestei contabilităţi. Un alt obiectiv de care trebuie să se ţină seama în <>.e. esle adoptarea celor mai înaintate forme şi procedee contabile, precum şi bimplifirare.i lucrărilor de contabilitaLe pentru asigurarea unei contabilităţi operative. în leirătură cu aparatul contabil, organizarea urmăreşte: asigurarea personalului siriei, necesar executării la timp şi în condiţii optime a lucrărilor contabile; repartizarea justă pe oameni a lucrărilor şi stabilirea răspunderilor cu ajutorul metodei de organizare după grafic; ridicarea nivelului profesional al lucrătorilor din sectorul contabilităţii. Organizarea întreprinderii pe bază de autogestiune economică determină şi organizarea lucrărilor de contabilitate pe baza principiului centralizării şi a descentralizării. Condiţiile necesare realizării unei bune o. a c..
237
ORG
sînt: studierea structurii economice, tehnologicii şi administrative a întreprinderii, deoarece particularităţile acestei structuri determină şi particularităţile orgunizato-rice ale contabilităţii; determinarea volumului şi caracterului datelor contabilităţii curente; studierea dispoziţiilor legale şi a instrucţiunilor organelor tutelare şi ale Ministerului Finanţelor; stabilirea raporturilor reciproce de evidenţă între sectoarele distincto ale întreprinderii şi organul lor central; întocmirea planului general de organizare a contabilităţii din punctul de vedere al naturii lucrărilor, termenelor, repartizarea lucrărilor asupra personalului etc. in R. S. România, o.c. .--a realizat prin: normarea şi îndrumarea contabilităţii de eăt,re Direcţia metodologiei şi îndrumării contabile din Ministerul Finunţeior; organizarea controlului financiar şi a serviciului contabilităţii în R. S. România; stabilirea drepturilor m obligaţiilor contabililor, regulamentele speciale privind contabilitatea materiilor şi materni Mor, a muncii şi retribuţiilor etc. —*■ automatizarea lucrărilor de contabilitate, mecanizarea lucrărilor de contabilitate, organizarea contabilităţii, organizarea contabilităţii după grafic.
ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII DUPĂ GRAFIC, repartizarea in limp şi pe oameni in mod raţionai a lucrărilor de eoiit.abîlitale, precum şi reducerea masivă a termenelor de executare a acestor lucrări; pentru traducerea in viaţă a graficului esle necesar a se executa în prealabil următoarele lucrări: repartizarea în mod unifonn a lucrărilor de contabilitate pe l'iecare perioadă în care ele trebuie să 1‘ie executate pentru a se înlătura aglomerarea lor la sl'îrşit, de lună, de trimestru sau de an; organizarea înlocuirii, simplificării şi circulaţiei normale a documentelor primare, respectînil întocmai planul calendaristic, al circulaţiei acestor documente; aducerea la zi a înregistrărilor contabile, adică lichidarea î'ăniînerii în urmă a lucrărilor de contabilitate; pentru aceasta trebuie să se întocmească un plan calendaristic în care să se prevadă timpul necesar lichidării restanţelor; organizarea ridicării sistematice a calificării profesionale a aparatului contabil; organizarea unei juste contabilităţi a materialelor şi produselor in vederea urmăririi îndeplinirii planului de aprovizionare şi de producţie, cantitativ şi valoric; determinarea pe fiecare lucrător în parte a lucrărilor ce trebuie să execute cu indicarea «ie unde primeşte lucrarea, cît timp este necesar penl.ru executarea ci, cind trebuie predată lucrarea şi cui trebuie să o predea; precizarea tuturor lucrărilor prevăzute En planuri, regulamente, instrucţiuni etc., ce lucrări nu au fost, executate piuă în acel moment, precum şi lucrările executate, deşi nu au fost prevăzute în aceste planuri şi instrucţiuni, pentru a se stabili dacă ele mai sînt necesare şi dacă mai trebuie să fie sau nu executate; se stabilesc şi lucrările care, fiind executate şi ele alte servicii, urmează a fi suprimate, pentru evitarea paralelismului: revizuirea termenelor în care trebuie să se execute fiecare lucrare, precum şi timpul in care ■ea se poate executa, in acest scop se face cronometrarea muncii necesare executării lor; eliminarea greşelilor organizatorice şi trasarea noului circuit al documentelor, în care să fie cuprinse operaţiile ce au fost omise şi înlăturindu-se dublurile in fomuilaristică; prelucrarea în colectiv a structurii graficului pe servicii sau secţii şi cu fiecare lucrător in parte a graficului individual; supravegherea permanentă şi atentă a respectării graficului şi introducerea modificărilor impuse de necesităţile reale survenite ulterior. în aceste condiţii graficul constituie un mijloc eficace al realizării disciplinei in muncă. Importanţa graficelor iu organizarea muncii de contabilitate este deosebit de mare atît pentru conducere, cît şi pentru personalul executant. Pentru conducere, importanţa graficului consLă în aceea eă, eu ajutorul lui, se poate realiza la timp şi în bune condiţii execuLarea lucrărilor, contabilul şef avînd posibilitatea să se ocupe de problemele de îndrumare, de control şi de analiză, fiind descărcat de problemele mărunte ale executării lucrărilor contabile. Pentru personalul executant, graficul prezintă importanţă prin aceea că îl transformă, în organ de conducere responsabil de lucrările ce i s-au încredinţat, iar prin cola-
OltG
238
borarea sa cu celelaltc servicii poate cunoaşte de unde şi cui i se transmit lucrările sale, îşi poate întocmi şi el programe individuale de lucru, avînd posibilitatea să folosească întrecerea socialistă, puaLe cunoaşte, de asemenea, devierile de la prevederile graficului po care le comunică la timp contabilul şef; li se creează posibilităţi de apreciere a muncii lor de către şeful lor etc. Pentru lucrările nestandardizate prin graîir, consumul do timp necesar executării lor se stabileşte cu ajutorul fotografierii zilei de muncă. -+ şi cronometrarea muncii; fotografierea zilei de muncă; grafic.
ORGANIZAREA DATELOR, ordonarea daLelor avînd în vedere un anume scop: al folosirii raţionale a capacităţii de memoriu a suportului, al accesului la date, al prelucrării lor, al păstrării, al valorificării etc. O.d. pe cartele perforate presupune găsirea unei soluţii de a înlătura caracterul contradictoriu dintre capacitatea de memorie a cariei perforaLe ((limitată la 80 de coloane) şi numărul de caractere prin care se reprezintă elementele do dafe (identitate, atribut, măsură) caracLerislice slrict necesare descrierii obiectului, fenomenului, procesului etc. studiat. Un arlicol ţ\l cărui număr de caractere de reprezentare a dalelor depăşeşte numărul de coloane al carlelei se poale înregistra po două sau mai multe cartele cu perforarea unui indicator de corespondenţă care să permită să reunească dalele din toate cartelele aparţinînd acelui arLicoL Amplasarea datelor in cimpul cartelei se face compact, fără a lăsa coloane libere începind cu coloana 1, grupind numărul de coloane iu cîmpuri de dimensiuni necesare reprezentării tuturor caracterelor cu care se reprezintă datele unui articol (înregistrări logice). Coloane libere se lasă ultimele, nu primele. Ordinea de amplasare a daLelor în eîmpul cartelei se recomandă să fie: dale de ideulilicare, dale de grupare şi dale cantitativ valorice. Cartelele perforate permit, stocarea unui volum omogen de date (arlicole) ale unui fişier practic nelimitat. Un volum mare de cartele este greu do memorat, accesul la date în vederea prelucrării este Icul şi numai secvenţial. —> şi cartela perforată; mochetă. O. ti .pe banda magnetica, îvnda magnetică poale fi cu "j,S, y canale (piste), de regulă uli.ima piSlă esle rezervalfi pentru bitul de parii laie. înregistrarea dalelor pe banda-cu 7 piste se face în rod liCD, iar la cea cu (J piste in cod EBCDIC. înregistrarea daLelor poate-fi in arlicol-' de lungime fixă sau-variabilă cu .spaţiu (GAP) între fiecare articol sau mai mulLe articole Mocute urmate de mi singur spaţiu, apoi alL bloc de articole ş.a.m.d. Numărul articolelor t:i bloc poala fi fi:; sau variabil. Structura elementelor de dale in ari in 1 se recomandă să fie ordonată în date de identificare, date de grupare, (.late i auUtaliv-valorice. Cu cîL numărul de articole în bloc va fi mai mare, cu al îl vi,r fi mai puţine spaţii ini re înregistrări (blocuri). Dimensiunea blocului esle iu diivi lă legătură cil dimensiunea zonei tampon, iar aceasta din urmă ca rezultat opi in; dintre zona tampon şi memoria operativă a calculatorului. Cu cît densitatea de înregistrări este mai mare, cu alîl este mai mare volumul dalelor care poate fi înregistrat i o o rolă de bandă. Banda magnetică permite stocarea unui volum de date aparţinind unui fişier, praolie nelimitat, folosind mai multe role (volume) de bandă. Accesul la di.te este mai rapid iu comparaţie cu cartela şi banda perforată şi numai secvenţial. — :;i handa magnetică; pistă; canal; bil de paritate; cod BCD; cad EBCDIC; articol: bloc; factor de blocaj; zona tampon; memoria operativă. 0.(1. pe bandă perforată, datele pot i'i înregistrate caracter cu caracter sau blocate. Dimensiunea articolului (inregisLrare logică) uau a mai multor arLicole bloc,ale (înregistrare fizică/bloc) să fie minimă 4 caractere, iar cea maximă un raport, oplim între lungimea înregistrării logice/fizice şi zona tampon din memoria internă a calculatorului electronic. Cu cit lungimea înregistrării va l'i mai mare, cu atît zona tampon din memoria internă va fi extinsă în defavoarea zonei operative. Cu cit mai multe înregistrări logice se grupează înlr-n înregistrare fizică (bloc), cu atît mai puţine GAP-uri vor fi şi va asigura o exploatare mai intensivă a capacităţii de memorie U benzii perforate. Banda perforată permite stocarea unui volum de date aparţi-
239
UR«
nlnd unui fişier, pracl.ic nelimitate. Accesul la dale este relaliv lent şi mimai secvenţial.şi înregistrare logică; înregistrare fizică; bandă perforată; organizare secvenţială a datelor. 0.<1. pe disc magnetic presupune o ast fel de ordonare a dalelor Sn cadrul unităţii adresabile care esle sectorul, îneît să asigure o cil mai intensivă folosire a capacităţii de memorie a acestuia şi in final a întregului pachet de discuri. Penlru utilizarea intensivă a suportului-disoul magnetic — esle necesar ca înregistrarea fizică (blocul) să fie cit. mai apropiată de multiplul întreg oarecare al dimensiunii sectorului. în funcţie de modul de grupare a arlicolelor in cadrul blocurilor, blocurile pot, fi: blocuri de lungime fixă formate din articole de lungime fixe; blocuri de lungime fixă formale din arlicole de lungime variabilă; blocuri de lungime variabilă formate din articole de lungime variabilă. Articolele fie format nedefinit pot. li grupate şi ele in blocuri, dar	intrucît ele nu	conţin informaţii	privind	lungimea articolului, sînt tratate ca	şi cind in bloc	ar 'fi un samur	articol.	Sînt
admise şi blocuri incomplete, de regulă, rezultate din situaţii i.iml lotului articolelor unui fişier oarecare nu este un multiplu al faci cirului de bloc,are, in aceste cazuri ultimul bloc conţine mai puţine arlicole. Blocuri incomplete pol fi admise şi in interiorul fişierului 111 cazul adaptării unor criterii de firnpsve a datelor izvorite din necesităţi de informaţii predestinaie,	de exemplu,
în cazul unei centrale pe unităţi	din subordine.	Accesul direct la	daLe şi	mult
mai rapid. Opţiunea penlru organizarea datelor pe disc magnetic se recomandă în cazuri de fişiere: cil frecvenţa mare de apel la date; lipsă de goluri 111 secvenţa cheilor; timpul de răspuns al sistemului rapid etc. —► şi disc magnetic; Înregistrare logică, înregistrare fizică, bloc, factor de blocare; articol; pagină. O. directă a dalelor, modalitate de înregistrare a datelor pe discuri şi folii magnetice 111 care cheia oricărui înregistrări esle găsită pe baza unei adrese directe sau indirecte. O. secvenţială a datelor, modalitate de înregistrare a datelor pe supjrluri tehnice, în care identificatorul (cheia) oricărei înregistrări este dedus din identificatorul înregistrărilor precedente, prin reguli de succesiune. O. selectivă a datelor, —* şi organizarea directă a datelor. O. de fişier, modul 111 care articolele privind o aplicaţie, un subsistem sini dispuse în fişiere. O. fizică a fişierului vizează forma sub care sînt reprezentate datele fişierului pe suportul fizic de date. O. logică a fişierului vizează forma sub care sînt ordonate datele fişiendui in cadrul articolului.
ORGANIZAREA LA5ŢULUI DE PRELUCRASE A DATELOR presupune alegerea ordinei de succesiune a operaţiilor de prelucrare a datelor in variantă optimă ţinînd seama de mai mulţi factori: obţinerea în timp util a tuturor informaţiilor; 3‘olosirea suporturilor de date pentru organizarea fişierelor cu cele mai mari avantaje în privinţa costului, a organizării creării şi exploatării fişierelor: vehicularea cit. mai puţină a fişierelor, folosirea raţională a capacităţilor de prelucrare a configuraţiei.
OîîiîAXIZAIîEA PRODUCŢIEI, sistemul de lucru e.11 ajutorul căruia se asigură utilizarea in cele mai bune condiţii a mijloacelor economice de care dispune o întreprindere şi îndeplinirea la timp a sarcinilor cantitative şi calitative ale planului naţional unic de dezvoltare economico-socială. Problemele legale de o.j». sint: organizarea folosirii mijloacelor de producţie, planificarea calendaristică ;s ■ antitativă a diferitelor feluri de producţie pe unitatea de timp şi pe fiecare ioc de muncă; -■fecLuarea controlului tehnic de calitate a producţiei fabricate, aprovizionarea la timp cu materialele necesare pe locurile de muncă şi pe fiecare muncilor, organizarea mişcării maLerialelor şi semifabricatelor. Organizarea producţiei este determinată şi de felul producţiei (individuală, în serie, de masă, simplă şi complexă, principală, auxiliară, ajutătoare şi neinduslriaiă etc.).
ORG
240
ORGANIZAREA SI CONDUCEREA ANALIZEI SISTEMULUI INFORMAŢIONAL FINANCIAR-CONTABIL.
Analiza sistemului informaţional are ca scop să furnizeze conducerii informaţii pentru fundamentarea deciziei de trecere la un sistem de prelucrare automată a datelor sau să perfecţioneze, să dezvolte sau să modernizeze pe cel existent. Ke concretizează intr-un ansamblu de lucrări (formulare aparţinînd unei metodologii de analiză) strîns corelate între ele, însoţite de aprecieri cantitative şi valorice, critici ţi variante de soluţii cu privire la sistemul informaţional existent al unităţii. Analiza sistemului informaţional existent este deosebit de utilă şi necesară. Sistemele informaţionale ale unităţilor economice se formau odată cu înfiinţarea acestora, pe cale empirică, fără a avea la bază şi proiectul de sistem informaţional şi se dezvoltau odată cu dezvoltarea, creşterea complexităţii acestora, cu sporirea cerinţelor şi a volumului du informaţii necesare conducerii unităţii. Lipsa unui proiect de sistem informaţional, a -unei concepţii globale şi multidisciplinare cu privire la înfiinţarea şi dezvoltarea sistemului, a conţinutului do informaţii a acestuia, au generat paralelisme in culegerea şi prelucrarea datelor, circuite greoaie de informaţii, timp de răspuns al sistemului îndelungat, ceea ce contribuie in final la scăderea eficienţei sistemului.
Analiza sistemului informaţional financiar-contabil existent este necesară şi în cazul dezvoltării şi a modernizării sistemului de prelucrare automată existent. Un alt motiv îl constituie justificarea investiţiei şi a oportunităţii acesteia pentru dotarea cu echipamente de prelucrare automată a datelor. Avînd in vedere costul ridicat al calculatorului şi în final a întregului sistem de prelucrare automată a (latelor, trebuie firesc să crească răspunderea conducerii întreprinderii pentru investiţie şi să evalueze în avans eficienţa acesteia în varianta optimă.
Şi in cazul unităţilor noi care iau fiinţă, este bine să se ţină seama de analiza critică a sistemului la o unitate similară ca obiect al producţiei, proces tehnologic, volum al activităţii, număr de personal, număr de furnizori, clienţi otc. „ Analiza sistemului informaţional financiar-contabil îşi justifică utilitatea chiar dacă în urma acesteia se ajunge la concluzia că nu este necesar şi oportun să se treacă la prelucrarea automată a datelor. Pe baza analizei efectuate vor putea fi luate măsuri de raţionalizare şi perfecţionare a sistemului existent, sub aspectul conţinutului de informaţii, a circulaţiei acestora şi a procedurilor dc prelucrare cu mijloacele de calcul existente.
Necesitatea analizei sistemului informaţional financiar-contabil constă deci în identificarea informaţiilor utile şi a celor de prisos, existente în sistem/subsistem, a lipsei de informaţii decurgînd din limitele mijloacelor şi procedurilor de culegere, stocare şi prelucrare a datelor in vechiul sisLem şi a posibilităţilor pe care le oferă calculatorul electronic la sporirea volumului datelor do prelucrat, creşterea exponenţială a informaţiilor utile care s-ar putea obţine în condiţiile prelucrării automaLe a datelor.
Analiza sistemului informaţional presupune la rîndul său parcurgerea unor activităţi succesive, eşalonate in timp.
Pregătirea condiţiilor. Declanşarea activităţii de analiză a sisLomului informaţional este atributul conducerii unităţii socialiste. Aceasta formulează tema şi obiectivele analizei sistemului informaţional financiar-contabil printr-o „Notă de comandă" adresată unei unităţi specializate in analiza şi proiectarea sistemelor de prelucrare automată a datelor sau a unui colectiv alcătuit din personalul propriu. în nota cie- comandă se specifică următoarele elemente:
1.	Denumirea temei şi a sferei de cuprindere 2. descrierea generală a sistemului/ subsistemului informaţional financiar-contabil existent cu prezentarea principalelor neajunsuri (informaţii de prisus, paralelisme în circulaţia informaţiilor, lipsă de informaţii care să curacLerizeze activitatea unităţii; prezenţa erorilor etc.); 3. obiectivele analizei (principale şi secundare). între obiectivele principale menţionăm:
241
ORG
evaluarea nevoilor de informaţii ale sistemului de conducere in funcţie de gradul optim de satisfacere; estimarea costurilor impuse de modificările sistemului informaţional financiar-contabil (referitoare la investiţia şi funcţionarea viitorului sistem); determinarea principalelor restricţii care trebuiesc să fie respectate pentru ca sistemul să fie realizabil (posibilităţile financiare pentru procurarea unei configuraţii de echipament); termenul de înfăptuire a analizei. Obiectivele secundare privesc: sensibilizarea personalului unităţii cu cunoştinţe de informatică; pregătirea in vederea trecerii la prelucrarea automată a datelor sau la raţionalizarea şi perfecţionarea sistemului existent dacă se ajunge Ia concluzia că nu este necesar şi oportun un nou sistem. Pe baza notei du comandă so încheie contractul de execuţie pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil. Estimarea valorii contractului se concretizează într-un deviz in caro se prevăd: număr de ore necesare pentru executarea lucrării contractate şi tarifele pe feluri de activităţi. Analiza sistemului informaţional financiar-contabil, de regulă este o activitate de mare volum de muncă şi grad de complexitate, mai ales dacă sfera de analiză cuprinde întregul sistem informaţional financiar-contabil al unităţii socialiste. De aceea, se impune o concepţie unitară, conducere competentă, operativă, o eşalonare 111 timp judicioasă, toate acestea menite să asigure o analiză de calitate, superioară şi lu termenul stabilit.
2.	Constituirea colectivului ţi numirea conducerii acestuia
Colectivul pentru efectuarea analizei sistemului informaţional poate fi alcătuit din personalul propriu al unităţii sau din afară (Institutul central pentru conducere şi informatică, centre sau oficii de calcul, institute de învăţămint superior). Primul prezintă avantajul cunoaşterii temeinice a sistemului informaţional financiar-contabil existent şi in consecinţă asigură realizarea unui studiu de calitate şi 111 termen scurt. Poate fi subiectiv in aprecierile critice şi conservator sau reţinut în formularea unor soluţii mai curajoase, gîndindu-se la modul cum va reacţiona personalul unităţii in faţa noilor soluţii, dacă acestea vor viza reducerea personalului, necesitatea schimbării atribuţiilor. Cel de-al doilea prezintă avantajul câ poate fi mai obiectiv in aprecieri critico cu privire la sistemul informaţional existent şi mai curajos in soluţiile pe care le va propune. Pentru cunoaşterea sistemului informaţional financiar-contabil va fi necesară o perioadă mai mare de documentare. Indiferent dacă colectivul este propriu sau din afara uniLăţii din componenţa acestuia se recomandă să facă parte: conducătorii compartimentelor funcţionale supuse analizei, specialişti care cunosc lucrările sistemului informaţional şi specialişti în prelucrarea automată a datelor (analişti de sistem). Participarea conducătorilor compartimentelor beneficiare este esenţială, aportul lor fiind deosebit de important pe linia identificării informaţiilor necesare, eliminarea celor de prisos ca şi în ceea ce priveşte formularea cerinţelor de noi informaţii pentru viitorul sistem. De asemenea, ei au autoritatea pentru luarea deciziilor asupra personalului din subordine care trebuie mobilizat să ajute la culegerea datelor privind sistemul informaţional supus analizei, la furnizarea de informaţii reale, sincere privind volumul datelor din sistem, mijloacelor de culegere, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor, procedurile folosite pentru prelucrarea datelor, circulaţia documentelor şi modul de valorificare a informaţiilor existente în sistem. Analiştii de sistem sînt chemaţi să participe mai ales la formularea soluţiilor pentru viitorul sistem. Numărul membrilor colectivului este in funcţie de obiectivele analizei şi termenul de realizare. Dar, indiferent de amploarea obiectivelor, numărul membrilor colectivului este bine să fie dimensionat la strictul necesar. Cu cit numărul de membri ai colectivului este mai mare, cu atît mai multe probleme se ridică cu organizarea muncii, precum şi mai ales cu punerea de acord a părerilor critice exprimate cu privire la sistemul informaţional existent şi soluţiile de variante privind viitorul sistem. în privinţa termenului, se recomandă să fie cît mai scurt pentru a nu se învechi datele culese
ORG
242
Timpul crilic
despre sistemul informaţional linan- Ţimpui reasir penh ciar-contabil existent. Raportul dintre efeduam ana!rzei numărul membrilor colectivului şi timpul necesar pentru efectuarea analizei sistemului poate fi reprezentat grafic ca în desenul alăturat.
Cu cît numărul membrilor colectivului creşte, cu atît scade timpul necesar pentru efectuarea analizei şi invers. Timpul „critic11 reprezintă, valoarea maximă a duratei drumului critic care poate fi calculat aplici nd metod a de calcul PERT. Constituirea colectivuluieste o sarcină de răspundere. Nivelul de pregătire profesională, gradul de conştiinţă şi răspundere personală a fiecărui membru al colectivului influenţează direct calitatea analizei şi soluţiile care vor fi preconizate. Conducerea colectivului de analiză a sistemului informaţional financiar-contabil se recomandă să fie preluată de contabilul şef al unităţii sau unul din împuterniciţii săi, avînd funcţie de răspundere a compartimentului /compartimentelor supuse analizei. Pentru coordonarea mai onerativă a activităţii, colectivul poate fi împărţit pe subcolective, fiecare sub-colectiv avînd un şef de subcolectiv. Urmărirea operativă a realizării analizei pe etape, programarea şedinţelor de avizarea lucrărilor executate se încredinţează unui membru al colectivului care. este totodată şi secretarul,colectivului. Conducătorul colectivului, ajutat de. şefii de subcolective şi secretar, alcătuiesc conducerea colectivă. Gruparea membrilor colectivului pe subcolective este temporară pentru cuprinderea şi efectuarea sarcinilor, etapei, urmînd ca în etapele următoare sub'co-leclivele să fie regrupate după cerinţele şi sarcinile noi. —» metoda drumului crilic.
3.	Elaborarea planului de muncăi
în scopul desfăşurării activităţii de analiză în mod organizat, conducerea colectivului întocmeşte planul de muncă al colectivului prin care se urmăreşte să se asigure folosirea raţională a resurselor de oameni şi de timp, aprobă mijloacele materiale necesare, termenele planificate şi sLabilcşte procedurile de control şi avizare a lucrărilor de analiză a sistemului informaţional financiar-contabil al uniLăţii. Pentru urmărirea operativă a mersului îndeplinirii planului pe obiective şi subcolective pe tot parcursul realizării analizei sistemului informaţional financiar-contabil poate fi folosit graficul GANTT.
k. Documentarea pentru analiza sistemului informaţional
Activitatea de documentare vizează: modul do organizare şi conducere al unităţii, obiectul activităţii, particularităţile procesului tehnologic, strategia şi tactica conducerii în realizarea politicii economice a partidului în cadrul unităţii, princip alele opţiuni pentru dezvoltarea unităţii; politica investiţiilor; financiară şi de gestiune; a personalului; metode de conducere; modul de organizare şi funcţionare a sistemului informaţional; starea de spirit a personalului unităţii faţă de modernizarea mijloacelor dc realizare a sistemului informaţional. în continuare se studiază cadrul legal, adică legile, hotărîrile, decretele, directivele, etc. do partid şi guvern prin care este reglementată activitatea fiecărui compartiment de activitate al unităţii, modul cum este transpus cadrul legal în regulamentul de ordine şi funcţionare al unităţii. Documentarea este bine să fie completată cu studiul literaturii de specialitate din ţară şi străinătate, experienţei pozitive existentă în unităţile similare din ţară şi din ElrăhiiUate.
243
OSC
5.	Alegerea procedeelor de culegere a dalelor
în literatura de specialitate, ca şi in practica muncii de analiză a sistemului informaţional financiar-contabil se idilizează mai multe procedee de culegere a datelor:, observarea directă; studierea materialului pus la dispoziţie; Participarea personală; Inventarierea documentelor; chestionarul: Interviul. în alegerea procedeului de culegere a datelor pentru analiza sistemului informaţional se au în vedere avantajele cele mai mari ale procedeului. Folosirea unui procedeu nu exclude folosirea concomitentă sau ulterioară şi a unui alt procedeu, dacă dezavantajele primului sînt înlăturate prin avantajele secundului. Aşa de exemplu se poate completa bine procedeul chestionarului cu cel al interviului pentru problemele care n-au putut fi elucidate prin răspunsurile scrise la chestionar, şi aceste procedee.
6.	Culegerea dalelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil. — şi acest termen.
7.	Elaborarea variantelor de soluţii privind viitorul sistem informaţional financiar-contabil. —► şi acest termen.
OSCILOSCOP, dispozitiv de măsură şi control a impulsurilor dintr.-un montaj electronic sub aspectul amplitudinii, duratei lor etc. Rezultatul măsurării sau al controlului este redat pe un ecran luminos sub diferite forme de reprezentare grafice sau indicatori.
OSCIOARELE LUI XAPIER, instrument de calcul inventat de Napîer, constînd dintr-un aranjament mecanic de bucăţi de os, pe care sînt imprimate numere. Aceste bucăţi, puse in anumite combinaţii,, permit efectuarea direcLă a operaţiei aritmetice de înmulţire.
p
PACHET DE APLICAŢII, număr determinat de lucruri, de sistem informaţional economic, privind o funcţiune a unităţii economice. Exemplu: aprovizionare; producţie; l'inanciar-contabilitate etc. I’. de cartele, număr determinat de cartele perforate •conţinînd date referitoare la o aplicaţie sau la un compartiment de lucrări de sistem informaţional. Exemplu, pachet de cartele perforate privind consumul de materiale pentru o comandă sau pachet de carLele perforate privind lucrările de calculaţie a costului etc. P. de programe, ansamblu de programe care se caracterizează prin-tr-un grad de aplicabilitate generală datorită unor elemente comune ca: formatul datelor, organizarea dalelor în fişiere; modul de efectuare a transferului datelor între diverse programe ale pachetului; rezolvarea generală comună a legăturii între programele pachetului; p. (le p. este constituit dintr-un. program principal (monitor ■care citeşte cartelele de comandă, interpretează şi organizează celelalte programe în memorie internă, interpretează parametrii şi programele secundare). Sistemul de programe Felix C.256 dispune de următoarele-p. de p.: ORACLE pentru problemele de ansamblu ale întreprinderilor ca: programarea producţiei, aprovizionării, financiar-contabile; GESTODIS pentru gestiunea stocurilor, aprovizionării; COGEB pentru problemele financiar-contabile; OP ALINE pentru problemele care se pretează la programarea liniară; PERT pentru planificare etc.
PAGIXĂ, bloc de lungime fixă de date, instrucţiuni sau date şi instrucţiuni co se transferă înLre memoria externă şi memoriu internă.
PANOU DE COMANDĂ, dispozitiv, parte componentă a unei maşini de calcul care cuprinde o serie de butoane, întrerupătoare şi comutatoare prin intermediul cărora se transmit de către operator comenzile manuale pe care le execută maşina. Prin intermediul p. de c. se realizează punerea în funcţiune şi oprirea maşinii, stabilirea regimului de lucru al maşinii, cuplarea c.u alte maşini in cadrul sistemului •etc. 1*. program, —► şi tablou de conexiuni.
PARAGRAF DE PROGRAM, subdiviziune a unui program de prelucrare autumată a datelor, constituind un grup do instrucţiuni. —* şi COBOL.
PARAMETRU, 1. mărime consideraLă constantă care intervine într-o ecuaţie şi ■care poate lua diferite valori de care depind valorile rădăcinilor ecuaţiilor2. mărime de referinţă în prelucrarea automat,ă a datelor, exemplu, codurile materialelor sint ■cuprinse între numerele 5 000—8 9ÎI9. îi. Variabilă căreia i se dă o valoare constantă pentru a defini sau modifica o operaţie de prelucrare a datelor. P. de intrare, menţionat la intrarea într-un program de prelucrare automată a datelor. P. dinamic, fixat în cursul rulării programului de prelucrare automată a datelor. P. extern, al unui
245
PAT
program care se fixează atunci cind trebuie să se apeleze la acest program de prelucrare automată a dalelor. P. predefinit, care oslo fixat cu ocazia elaborării unui program de prelucrare automată a datelor.
PARTICIPAREA PERSONALĂ. LA ÎNTOCMIREA LUCRĂRILOR SISTEMULUI INFORMAŢIONAL FINANCIAR-CONTABIL, procedeu de culegere a datelor pentru, analiza sistemului informaţional care constă din culegerea datelor pentru analiză,, concomitent cu executarea efectiva a lucrărilor sistemului informaţional financiar-contabil în paralei cu lucrătorii compartimentelor respective. Permite obţinerea de date certe cu privire la volumul de date existent în sistem, gradul de dificultate în prelucrarea lor, timpul de răspuns al sistemului. Se foloseşte mai ales în cazurile cînd apar divergenţe între analistul do sistem şi beneficiarul sau personalul care execută lucrările sistemului informaţional financiar-contabil. Procedeul prezintă avantajul câ permite analistului să obţină cu oertitudino imaginea completă, sub toate aspectele, cu privire la sistemul analizat, iar ca dezavantaj că necesită mult timp pentru culegerea datelor sau un colectiv numeros de analiză şi creează o stare psihologică de tensiune şi lipsă de încredere în personalul care lucrează în cadrul compartimentelor analizate. Aceasta va avea influenţă negativă în etapa de implementare a noului sistem, în sensul miei atitudini retrograde faţă de noile măsuri de perfecţionare şi modernizare a sistemului informaţional financiar-contabil.
PARTICIPAŢII EXTERNE, cont de activ, cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea sumelor achitate din părţile sociale subscrise de. Departamentul Căilor Ferate sau de întreprinderile comerţului exterior la capitalul unor societăţi internaţionale (de transporLuri) conform aprobărilor date şi liotăi'îrilor Consiliului de Miniştri. Se debitează cu valoarea părţilor sociale subscrise şi achitate şi se creditează cu valoarea părţilor sociale vîndute.	,
PARTIDĂ DE MARFĂ, cantitatea de marfă care ocupă numai o parte din spaţiul destinat încărcăturii unui vas sau a unui vagon şi numai pentru care se plăteşte costul transportului. P. dublă, —>■ şi dubla reprezentare.
PARTIŢIE, sistemul de operare, după care se împarte memoria uniLăţii centrale a calculatorului electronic într-o serie de zone denumite „partiţii11. Partiţia este definită prin adresele-limită, inferioare şi superioare. Protecţia partiţiei este asigurată prin dispozitivul de protecţie al memoriei. în ordinea crescîndă a adreselor, memoria internă a calculatorului se împarte in: partiţia programelor în timp real, partiţia programelor serie, partiţia programului paralel, în cazul multiprugramării.
PAS DE PROGRAM, parte unitară din programul de calcul al calculatorului electronic menită sa realizeze execuţia unei operaţii de prelucrare automată a datelor. Exemplu, citirea unui operand, executarea unei operaţii aritmetice sau logice, imprimarea unui rezultat al calculului efectuat etc.
PASIV, totalitatea mijloacelor economice alo unei unităţi socialiste gestionare, plivite sub aspectul provenienţei, al sursei lor de constituire la un moment dat. în p. se cuprind: fondurile proprii, creditele, precum şi beneficiile nete ale întreprinderii. Partea dreaptă a bilanţului, în care sint înscrise sub denumirea de posturi de p. fondurile întreprinderii şi beneficiile nete la un moment dat. —» şi bilanl-
PATRIMONIU, .totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice. După apartenenţă se disting: p. public, adică acela aparţinînd statului şi colectivităţilor de stat (judele, comune) şi p*. privat aparţinînd persoanelor fizice şi juridice particulare.
TER
246
.PERFORARE, operaţie prin care se realizează cu ajutorul maşinii de perforat (perforator) orificii (găuri) pe carLele sau benzi. Orificiile pot avea diferite forme,
■	de obicei de dimensiuni standard. La cartelele cu 80 de coloane orificiul este, de obicei, dreptunghiular, iar la cele de 45 şi 90 de coloane are forma rotundă.. Tot irotundă esle şi forma orificiului la banda perforată. P. alfa numerică, operaţie prin
■	care se transpun pe carLele perforate sub formă de perforaţie literile alfabetului,
■	cifrele sistemului zecimal de numeraţie de la 0 la 9 şi semnele + şi —, x şi şi-etc. P. deplasată, perforare greşită din punctul de vedere al poziţiei în cartelă. Deplasarea poale fi în afara coloanei: complet sau parţial. Efectul p.d. constă în (preluarea greşită sau nepreluarea totală a cifrei respective de către dispozitivul de comandă sau de calcul. P. dublă, perforare intenţionată sau din greşeală a codurilor privind două caraclere în aceeaşi coloană a unei cartcle. P. incompletă, operaţie de perforare a cartelelor prin care se conturează circumferinţa perforaţiei, urmînd ca perforaţia completă să fie realizală prin decuparea definitivă odată cu stabilirea ■certă a datei. Se practică în cazurile cînd o serie de documente primare sînt realizate ■direct pe carLele, aşa-zise cartele „dual“. P. tn bloc, operaţie de perforare realizată la maşinile de perforat biperiodice, la care mai întîi se culeg la tastatură datele care ■urmează a fi perforate şi apoi în timpul doi are loc p. în b. a tuturor datelor culese. iP. în cascadă, operaţie de perforare automată a cartelelor prin citirea datelor de pe o cartelă principală. P. multiplă, perforarea mai multor coduri de caractere intr-o ■coloană a unei cartele. P. parţială, perforare la care porţiunea ce urmează a fi decupată din suport rămîne în continuare ataşată suportului. Are menirea de a accelera transpunerea daLelor pe cartele perforate evilîndu-se perioadele de vîrf in perforare. —► şi preperforare.
.PERFORAREA CARTELELOR, operaţia de transpunere a datelor din documentele primare in cartele prin perforarea acestor date cu ajutorul perforatorului. P.c. ■esle bună numai după ce cartelele au fost completate cu datele respective şi s-au ■verificat.
PERFORATOR, persoana care operează la maşina de perforare; maşina cu ajutorul căreia se realizează operaţia de perforare a cartelelor benzilor etc. P. este electromecanic şi poale fi: monoperiodic sau biperiodic. La primul, cartelele se perforează pas cu pas, la cel de-al doilea perforarea cartelelor se face în bloc. Unele p. sînt prevăzute cu dispozitive programate pentru reproducerea perforaţiei pe alte ■cartele. —► şi perforaţie pas cu pas; perforare în bloc ; perforator monoperiodic ; perforator biperiodic.
PERFORATOR AUTOMAT DE CARTELE, dispozitiv de perforare a cartelelor a cărui funcţionare se asigură de un organ de comandă. P. biperiodic, care execută ■ operaţii de perforare în doi timpi; mai întîi se culeg la tastatură datele de perforat, apoi în timpul doi are loc perforarea cartelei. P. de bandă de hîrtie, maşină cu ajutorul căreia se transpun codurile datelor pe bandă sub formă de perforaţii. P. de cartelă, —► şi maşină de perforai cartele. P. manual, dispozitiv de perforare a cartelelor sau a documentelor de arhivat, acţionat manual. P. monoperiodic, care executa perforaţie cu perforaţie pe măsura culegerii fiecărei cifre, litere sau fiecărui semn, la tastatură.
PERFORAŢIA X, operaţia prin caro se perforează litera X în partea do zonă a ■cartelei perforate, imediat deasupra liniei zero, în poziţiile 11 ale cartelii. P. Y, ■operaţia prin care se perforează litera T în partea de zonă a cartelei perforate şi ;anume în poziţiile 12 ale cartelei.
247
PLA
PERFORAŢIE DE ZONA, perforaţia realizată in partea superioară a cartelei în poziţiile 11 şi 12. Aceste perforaţii se folosesc in scopurile următoare: oa supraper-îorare pentru divizarea (separarea) carlelelur în procesul prelucrării. Exemplu: cartelele de intrări de materiale se separă automat de cele de ieşire de materiale; în combinaţie cu perforările numerice 0—9 se folosesc pentru Lranspunerea în diferite coduri ale alfabetului. —* şi cod de perforare; supraperforare. I’. numerică, operaţie prin care se transpun datele in cartele sub formă de perforaţia cifrelor, nume-relor.
PERFORAŢIE PAS CU PAS, operaţie de perforare realizată cu ajutorul maşinii de perforat monoperiodice prin care se oblin coloane perforate, una cîte una, pe măsura tastării.
PEEFORAŢII DE COD, orificii (găuri) perforate într-un suport de date în conformitate cu un cod cu scopul de a reprezenta datele ce urmează a fi prelucrate. P. de control, perforaţii pe cartele perforate ce indică natura dalelor de pe cartela respectivă sau funcţia îndeplinită de un echipament. P. de ghidaj, perforaţii pe suport bandă perforată, cu scopul de a antrena suportul de către dispozitivul de alimentare in procesul perforării benzii,
PERIE, un număr de conductori electrici cu ajutorul cărora, la maşinile mecano-gral'ice, se realizează citirea conţinutului daLelor din cartelele perforate.
PERIFERIC, unitate de echipament care inLră în slruclura unei configuraţii electronice de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor, destinată a servi la pregătirea suportului de date, transmiterea dalelor la distanţă, ca dispozitiv de introducere automată a dalelor în vederea prelucrării sau ca dispozitiv de ieşire pentru redarea rezultatelor.
PERSONAL NESCRIPTIC. —>■ şi fond de retribuţii nescriptic. Voi. I.
PERSONAL SCRIPTIC. —► şi fond de retribuţii scriptic. Voi. I.
PERT. —► şi metoda drumului critic.
PIESE DE SCHIMB PENTRU PERIOADA DE GARANŢIE, cont de activ, cu ajutorul căruia se ţine la întreprinderile de mecanizare a agriculturii evidenţa pieselor de schimb primite de întreprindere odată cu dotarea tractoarelor şi a celorlalte maşini agricole şi care_ urmează să fie folosiLe pentru reparaţiile la IracLoarele şi maşinile agricole, in perioada de garanţie. Aceste piese se evaluează la preţurile de înregistrare a pieselor similare din magazia întreprinderii. La darea lor în consum nu se repartizează cota de cheltuieli de transport-aprovizionare. Contabilitatea lor analitică se ţine pe magaziile gestionare. Contul P. de b. pentru p. de g. so debitează cu piesele de schimb primite de la furnizori odată cu tractoarele şi maşinile agricole penLru perioada de garanţie şi se crediLează cu piesele de schimb ieşiLedin magazie pentru reparaţii sau constatate lipsă.
PISTĂ, partea liniară a unui suport mobil de informaţie (bandă magnetică, disc magnetic) accesibilă unui dispozitiv de ciLire (la calculatoarele electronice). P. de adrese conţine coduri de adrese, care, prin poziţia lor, permit localizarea datelor memorate pe alte piste. P. de antrenare, pistă pe purtător de date (bandă perforată) conţinînd perforaţii de ghidaj. -» şi perforaţii de ghidaj.
PLAN DE REŢEA. - şi drum critic; grafic reţea; PERT.
PLA
248
PLANIFICAREA ŞI CONTROLUL ELABORĂRII PROIECTULUI DE PRELUCRARE AUTOMATĂ A DATELOR, activitatea de prevedere şi urmărire fi proiectului do prelucrare automată a datelor, în vederea execuLării lui la timp şi in Dune condiţii. Planul executării proiectului se întocmeşte de şeful proiectului sau de şeful serviciului de informatică al întreprinderii beneficiare de proiect şi est.e supus aprobării organului colectiv de conducere. Prin plan se stabilesc resursele necesare, timpul ■cînd ele trebuie să fie alocate; activităţile ce trebuie executate. în vederea întocmirii proiectului şi a respectării termenelor de execuţie se stabilesc legăturile de interdependenţă dintre activităţi şi activităţile critice. Pentru activitatea de control al elaborării proiectului se întocmeşte adesea şi un grafic PERT eşalonai pe principalele etape de proiectare (studiu de oportunitate, analiza de concepţie, proiectarea de detaliu şi implementarea). Echipa de control a elaborării proiectului ţine la curent conducerea asupra stării proiectului, întocmind periodic cile un raport privind modul de realizare a proiectului.
PLANUL DE CONTURI, tabelul în care sînt înscrise toate conturile ce se pot folosi în contabilitatea unei unităţi socialiste. El reprezintă un sistem de conturi judicios alese şi bine coordonate, clasate după principiile logice şi^ răspunzind exigenţelor •specifice unităţilor gestionare şi conducătorilor lor. Identificarea conturilor este făcută în plan prin denumirea lor şi printr-un simbol cifric. De asemenea, ele sînt încadrate 111 grupe de conturi, stabilite pe baza unor criterii care au ţinut seama de •conţinutul lor economic. Clasele şi grupele do conturi nu au însă funcţie contabilă. Pentru simbolizarea şi gruparea conturilor, practica contabilă din diferite ţări foloseşte: fie metoda secvenţială de simbolizare în care numerotarea conturilor începe cu numărul 1 şi continuă fără întrerupere pînă la numărul dat ultimului cont. Dacă în cursul anului apar conturi noi, acestora li se dau numerele în continuarea celui ■din urmă, aşa că planul iniţial sc modifică în cursul anului. O altă metodă este aceea zecimală, potrivit, căreia conturile se împart în 10 clase, fiecare clasă în 10 grupe ■şi fiecare grupă în 10 conturi sintetice şi fiecare cont sintetic în 10 conturi analitice. Această metodă poate însă să se prezinte şi astfel: clasele ar fi cuprinse în cifrele: ■0, 1, 2, 3, 4, 5, G, 7, 8,9; grupele ar fi cuprinse în cifrele: 00, 10, 20, 30, 40, 30, 60, 70, 80, 90; conturile sintetice în cifrele: 000, 100, 200, 300, 400, 500, 600, 700, 800, 900, apoi ar urma după aceeaşi normă conturile analitice de gr. I, de gr. II etc. Deoarece această metodă se poate adapta cu mai multă uşurinţă lucrărilor de mecanizare şi automatizare, tendinţa este de a se generaliza în mai toate ţările, în ţara noastră se aplică metoda do'simbolizare zecimală aconturilor. O altă metodă mult răspîndită este şi aşa-numita metodă mixtă, în care conturile sint împărţite Î11 grupe ce sînt simbolizate cu numere ordinale, iar conturile din fiecare grupă sînt simbolizate cu numere zecimale. Această metodă este destul de elastică. —>■ şi cadrul general de conturi; normarea contabilităţii. P. de inventariere se efectuează lucrările de inventariere în caro se prevăd: epocile la.care trebuie să se facă verificarea elementelor supuse inventarierii; modul cum trebuie să fie lichidate diferenţele dintre rezultatele inventarierii şi datele contabilităţii; persoanele in drept să esecute aceasLă lucrare, adică stabilirea componenţei comisiei de inventariere; termenul în care trebuie terminată inventarierea şi măsurile ce urmează a se lua pentru a nu împiedica mersul operaţiilor curente ale întreprinderii, indicaţii penlru a cuprinde în inventariere abolut toate mijloacele şi sursele întreprinderii, precum şi modul de inventariere a fiecărei categorii de mijloace şi surse în parte, —f şi inventariere, P. de mecanizare a contabilităţii. —► şi proiectarea mecanizării lucrărilor de contabilitate. P. de operaţii, înlocmit în întreprinderile industriale de către serviciul tehnic şi în care se arată, operaţie cu operaţie, fazele succesive de lucru, utilajul care .se foloseşte şi eventual şi o schiţă a operaţiei şi chiar a fiecărei faze în parte, pentru fabricarea unui produs.
249
POS
PLANTAŢIE TÎNĂRĂ, totalitatea arborilor tineri care urmează în 2—4 ani de la sădire să devină arbori roditori. Sădirea şi creşterea pomilor tineri pentru a deveni pomi roditori constituie o investiţie deoarece poinii fructiferi pe rod sînt consideraţi mijloace fixe. De aceea, cheltuielile efectuate cu lucrările privind înfiinţarea p.t. şi anume: pregătirea terenului (desfundatul şi făcutul gropilor), întreţinerea accstor plantaţii de la plantare şi pînă la intrarea lor pe rod sint finanţate de fondurile de investiţii. Pentru cheltuielile de investiţie ca şi pentru finanţarea lor, contabilitatea
I.A.S. foloseşte conturile: Cheltuieli pentru investiţii şi Finanţarea investiţiilor.
PONTAJ, înregistrarea prezenţei individuale a personalului la locul. de muncă şi a timpului de muncă prestat, în scopul determinării juste a retribuţiei cuvenite. Sînt luate în evidenţă1, ora sosirii la lucru; eventuale intirzieri; ora plecării de la lucru; eventuale învoiri; absenţe de la lucru şi cauzele lor; întreruperi ale lucrului şi cauzele lor; timpul efectiv lucrat. P. cade în sarcina pontatorului, a maistrului, şefului de serviciu etc. Organizarea p.se face pe baza instrucţiunilor date de conducerea întreprinderii şi a avizului contabilului şef. Mijloacele folosite pentru p. sînt: condica de prezenţă; jetoane de prezenţă; ceasul de pontaj cu bandă sau cu fişă etc. —► şi ceas de pontaj. P. lucrărilor ca animalele de tracţiune, document primar întocmit de şeful brigăzii agricole pentru fiecare atelaj, care intră 111 dotarea brigăzii pe timp de o lună. în acest document se consemnează lucrările executate cu atelajul, exprimate în zile, perechi animale (ZPA), precum şi retribuţia cuvenită conducătorului atelajului. P. I. manuale, document primar întocmit pentru fiecare lucrare agricolă executată manual, la fiecare cultură în parte şi în care se consemnează datele necesare calculării retribuţiilor cuvenite muncitorilor manuali, suma retribuţiilor, precum şi materialele consumate cu ocazia lucrărilor efectuate. P. acestor lucrări este folosit, după vizarea lui de către inginerul şef al întreprinderii, la întocmirea documentului centralizator al brigăzii şi la contabilitatea întreprinderii agricole.
POST DE BILANŢ,-► şi bilanţ.
POSTCALCUL, biroul organizat în cadrul serviciului linanciar-contabilitate al unei întreprinderi sau al contabilităţii din secţiile de producţie care efectuează lucrările de evidenţă a cheltuielilor de producţie şi calcularea costului producţiei de bază şi a celei auxiliare şi anexe. Cheltuielile de producţie se înregistrează de p. pe feluri de cheltuieli, se colectează pe locuri de producţie şi se repartizează pe produse, pe faze sau pe comenzi. Cheltuielile colectate şi repartizata asupra locurilor de producţie sînt în funcţie de natura materialelor consumate, procesul tehnologic, locurile de producţie, organizarea producţiei etc. Toţi aceşti factori indică şi metoda de contabilitate a cheltuielilor de producţie şi a repartizării lor pe locuri şi produse. După colectarea cheltuielilor directe şi indirecte, simple şi complexe, se repartizează cheltuielile indirecte amortizările, se închid conturile analitice şi contul sintetic privind producţia auxiliară şi anexă pentru lucrările şi serviciile prestate de aceste secţii, se repartizează chel tu idile producţiei auxiliare în fişele de cont privind cheltuielile activităţii de bază, după care se calculează producţia nelerminatăşi se stabilesc, la fiecare produs sau comandă, chelLuielile pe articole de calculaţie şi se trece la decontarea producţiei finite. Punctul de plecare al contabilităţii cheltuielilor de producţie îl constituie centralizarea datelor din documentele primare privind consumul de materiale şi de muncă, alocaţiile de amortizare, uzarea obiectelor de inventar, cheltuielile băneşti etc. Centralizarea se face pe destinaţiile cheltuielilor, aşa cum rezultă din documente. P. îşi îndeplineşte sarcinile numai dacă între organele tehnice şi cele contabile există relaţii strînse de colaborare şi dacă întreprinderea are o sectorizare precisă a producţiei şi cheltuielilor de producţie, o documentaţie raţională etc.
POS
25»
I’OSTCALCL'LUL CENTRALIZAT, organizat în cadrul serviciului contabilităţii generale a întreprinderii, la care se execută, în general, următoarele lucrări: colectarea cheltuielilor directe în fişele analiLice, atît pe faze de producţie, pe produse-sau pe secţii cît şi in cadrul lor pe comenzi, potrivit metodei folosite du întreprindere. Aici se colectează consumurile de materii prime şi materiale, chelLuielile de transport, aprovizionare, retribuţiile do bază directe etc. înregistrările în contabilitate se fac pe baza documentelor de repartizare a cheltuielilor directe, pe feluri de produse sau pe fiecare comandă. După aceea se trece la colectarea cheltuielilor indirecte, care se înregistrează la conturile cheltuielilor complexe. în urma executării acestor lucrări, p.c. repartizează amortizările, închide conturile analiLice şi contul sintetic privind producţia auxiliară şi anexă, după care repartizează cheltuielile secţiilor de producţie şi cheltuielile generale ale întreprinderii asupra produselor; în continuare, se determină producţia neterminată şi se face decontarea producţiei terminate. 1\ descentralizat, efectuat:de contabilitatea secţiilor de producţie, organizat pe baza principiului gestiunii economice. Se numeşte şi postcalcul. de secţie, deoarece el esle organizat în secţiile de producţie şi este condus de con-, labilul de secţie, ajutat de economistul secţiei, calculatorul de retribuţii, pon-tatorul etc. 1’. de secţie esle o aplicare a principiului sectorizăi'ii producţiei pe baza unui sistem de documentaţie care asigură circuitul rapid al documentelor la ţoale, organele întreprinderii, a unui control preventiv şi a unei repartizări juste a lucrărilor pe om. Lucrările p. de secţie sînt: primeşte de la p. central planul cheltuielilor directe şi indireule cu plafoanele trimestriale şi lunare fixate de serviciul planului costurilor de producţie ; întocmeşte dosarul fiecărui produs în parte, cu documentaţia respecLivă (fişele tehnologice, nomenclatorul de piese, extrasele de materiale, liste de consumuri specifice etc.); întocmeşte şi dosarul fiecărei comenzi la care anexează, de asemenea, documentaţia respectivă, vizează bonurile de materiale pentru "controlul preventiv asupra consumurilor de maleriale în limitele stabilite prin documentaţia tehnologică; acelaşi control preventiv se face şi asupra rapoartelor de„con-trol şi retribuţii în ce priveşte respectarea normelor de manoperă stabilite în fişa de însoţire; aici se înregistrează, în fişele colectoare de retribuţii, drepturile băneşti cuvenite muncitorilor; se clasează şi se totalizează bonurile de materiale etc. Pentru cheltuielile indirecte, p. de secţie primeşte de la p. central datele privind: amortizarea mijloacelor fixe, cota de diferenţă între preţul de înregistrare şi cel efectiv al materialelor, cota de uzare a obiectelor de inventar, cota de energie electrică şi de alte cheltuieli băneşti. -* şi calculaţie.
PORŢIUNE DE PROGRAM CORECTOARE, parte din programul de prelucrare automată a datelor supusă operaţiei de corectare a erorilor apărute cu ocazia scrierii iniţiale a instrucţiunilor sau deslinată penLru a-i fi schimbata ordinea de succesiune a instrucţiunilor.
POZIŢIE, locul ocupat de un caraoLer sau o cifră binară în cadrul unui cuvînt calculator. P. binară, locul unei cifre în numeraţia binară. P. de perforare, intersecţia dintre un Tind şi o coloană pe o cartelă unde se poate executa o perforaţie.
POZIŢIONAREA CARULUI MAŞINII DE CONTABILIZAT SAU DE FACTURAT,
plasarea carului maşinii de contabilizat sau de facturat în dreptul unei coloane (rubrici) a documentului, în care dorim să înscriem un text, un operand, rezultatul unui calcul ele.
PRAG, valoarea limită privind un material de aprovizionat, un produs în stoc etc.
251
MtE
PRAGUL DE RENTABILITATE, metodă de analiza care permite evaluarea produselor noi, a informaţiilor furnizate de sistemul informatic etc., sub aspectul rentabilităţii în primii ani de fabricaţie/de funcţionare. Un produs nou /informaţie furnizata de sistem atinge pragul de rentabilitate în momentul cînd ajunge să se vindă într-o cantitate /să funcţioneze la o eapacilate, a cărei valoare egalează eu cheltuielile de producţie şi comcrcializare corespunzătoare acestei cantităţi.
Lei
		j^wharea încasărilor Sam Mhzdri de produse/ informaph
	t^ZosMl	Sţî* 	Vosturi totale (Ct) |/qqqfriie(Gr)
rV"jr -l ^ 1 / ! Costuri / i		(ixe(Cf1
	Op—	—H Cantitâti vîndute /servicii facturate	
începlnd de la Qp corespunzătoare pragului de rentabilitate (Pr), valoarea încasărilor din vinzări depăşeşte valoarea costurilor totale de fabricaţie (Ct), iar produsul/ nformaţia devine rentabil permiţînd realizarea de beneficii:
Q® — ■
C/
p Cc
unde:
Qp = cantitatea de produse/informaţii, servicii a căror vînzare asigură atingerea pragului de rentabilitate;
C/ = total cosLuri fixe pe perioada de timp considerată (cosLuI amortizărilor); Cu = total costuri variabile calculate pe unitate de produs/informaţie, p = preţ de vînzare pe unitate de produs /informaţie. —► şi Eficienţa mecanizării şi automatizării prelucrării datelor.
PRECIZIE, gradul de aproximare cu care este determinat un număr. P. multiplă, caracterizată prin întrebuinţarea mai multor cuvinte pentru a reprezenta un număr în calculatorul electronic. P. simplă, caracterizată prin întrebuinţarea unui singur cuvînt pentru a reprezenta un număr in calculatorul electronic.
PREGĂTIRE TEHNOLOGICĂ, prima fază a procesului de producţie cind se creează condiţiile necesare desfăşurării neîntrerupte a procesului de producţie şi a executării fabricaţiei în cadrul normelor tehnologice şi a timpului de lucru stabilit.
PRELUCRAREA AUTOMATĂ A DATELOR, mod de prelucrare a datelor caracterizat prin aceea că aproape toată gama de operaţii care intervin în procesul tehnologic de culegere, transmitere şi mai ales de prelucrare a datelor se realizează automat, pe baza unui program dinainte stabilit şi introdus in memoria internă a calculatorului electronic. Munca manuală în acest mod de prelucrare a datelor este redusă la minimum şi constă numai in pregătirea, reglarea, supravegherea calculatorului electronic şi a perifericelor care participă la întregul proces de prelucrare, precum şi cea privind analiza problemei, algoritmizarea ei şi scrierea progra-
pre
252
melor. Ansamblul du echipamente şi programe corespunzătoare prin care so asigură automatizarea operaţiilor de culegere, transmitere şi prelucrare a- datelor. -* şi proiectarea prelucrării automate a datelor. P. datelor, ansamblul de operaţii la care sînt supuse datele de gesliune din momentul consemnării lor la locurile de sursă şi pînă iu momentul folosirii lor ca informaţii în sistemul informaţional, decizional etc. Din punctul de vedere al mijloacelor folosite pentru prelucrarea datelor, se deusebesc: prelucrarea manual-minlală, prelucrarea mecanizată care presupune folosirea maşinilor mecanice, electromecanice de calcul .şi prelucrarea automatizată care presupune folosirea dispozitivelor, aparatelor şi calculatoarelor electronice. P. conversaţională a datelor, caracterizată prin alternarea mesajelor şi răspunsurilor intre sistemul electronic şi utilizator. P. dalelor de gestiune, in vederea obţinerii, informaţiilor necesare ţinerii evidenţei şi fundamentării luării deciziilor în legătură cu gestiunea. P. electronică a datelor, —> şi prelucrarea automată a datelor.
PRELUCRAREA INTEGRATĂ A DATELOR (PJ.D.), procedeu de prelucrare electronică a datelor, care presupune unicitalea Inregislrării datelor iniţiale şi prelucrarea lor după multiple criterii in vederea realizării întregii game de lucrări a. sistemului informaţional economic. P. mecanografică a datelor (sau cu cartele perforate), mod de prelucrare a datelor intr-un număr de operaţii succesive, realizate cu ajutorul maşinilor cu cartele perforate: perforatorul, verificatorul perforărilor, sorlatorul şi tabulatorul. Operaţia de perforare are do scop obţinerea de cartele perforate pe care sint transpuse datele sub diferite coduri, 111 vederea introducerii lor automat mai departe in sistemul de prelucrare. Verificarea are de scop controlul preluării exacte a datelor din documente; sortarea are de scop aranjarea, gruparea cartelelor intr-o ordine anumită, după care să se poată efectua calculele. Tabelărea consta în efectuarea pe baza unui program (tablou de conexiuni) a operaţiilor de calcul (in principal) şi cu randament mare (adunări şi scăderi), precum şi imprimarea listelor (tabelogramelor) sau perforarea cartelelor cu rezultatele calculului. P. „off line“ în ioturi a dalelor, caracterizată prin aceea că are loc mai întîi o stocare a datelor în loturi. Loturile de dale sînt apoi transpuse pe purtători tehnici şi prelucrate automat. Criteriile de formare a loturilor pot fi: obiectul prelucrării (dale privind mijloace fixe, materiale, retribuţii etc.), perioade de raportare (săptămînal, decadal, lunar ele.) şi altele. P. „on-line“ (continuă) a datelor, mod de prelucrare electronică a datelor, pe măsura apariţiei lor, la locurile de sursă, unde sînt înregistrate automat şi toi automat sînl transmise în cadrul aceluiaşi sistem în vederea prelucrării. Acest mod de prelucrare a datelor este caracteristic conducerii proceselor tehnologice de producţie. P. paralelă a datelor, executarea simultană a două sau mai multe secvenţe de program pe calculator electronic. P. prioritară a datelor, executarea cu precădere l'aţă de resursele sistemului a programelor utilizatorilor. Prioritatea poate viza programele independent de utilizatori pentru o exploatare mai raţională a sistemului electronic de calcul sau interesele utilizatorilor avînd în vedere operativitatea de informare a conducerii întreprinderii sau raportarea cerută do cadrul legal. Prelucrarea prioritară a datelor în interesul utilizatorilor este taxată cu un tarif superior.
PREPERFORARE, operaţia de perforare parţială a cartelelor cu date constante, urmind ca datele variabile să fie perforate posterior consemnării dalelor efective.
De exemplu: în cazul cartelelor perforate privind consumul de materiale se pot p. norma de ounsum pe unitatea de produs, sarcina de plan şi cantitatea de material cerută a fi eliberată din magazie, urmind ca după eliberarea electivă a materialelor să fie perforată şi cantitatea eliberată. Avantajul p. constă, în cazul uLilizării echipamentelor mecanografice, in înlăturarea perioadelor de vîrt existente, de regulă, la sl'îrşit de lună.
253
PRO
l’BEPROCESOR, program pent.ru calculator destinat să efectue/.e anumite lucruri preliminare de calcul şi organizare.
PREŢ DE ÎNREGI STIi ARE. utilizai pentru exprimarea bănească a elementelor obiectului contabilităţii, în vederea reflectării lui în contabilitate, respectiv a înregistrării lui în conturi. Mijloacele materiale sint înregistrate în contabilitate la costul de producţie, cu preţul de facturare, cu preţul planificat sau cu preţul de livrare. Astl'el, materiale aprovizionate din ţară se înregistrează la preţul de facturare; materialele procurate din import se înregistrează la preţul intern din import, produsele finite se înregistrează la preţul planificat, sau do producţii*.
PRINCIPIILE EVALUĂRI, reguli care stau la baza metodologiei evaluării, ca procedeu propriu al cuantificării şi al metodei contabilităţii, avînd ca obiect determinarea mărimii necesare dimensionării valorice a obiectelor şi fenomenelor economice în vederea înregistrării şi prelucrării lor în contabilitate. Principiile care influenţează metodologia evaluării sînt; i) evaluarea şi exprimarea mijloacelor economice la un preţ cît mai aproape de valoarea lor reală, adică la costul efectiv de procurare; 2) evaluarea elementelor patrimoniale în funcţie de scopul urmărit, ţinînd seama de factorii care o pol influenţa, fapt caro tace posibilă evaluarea şi la alte preturi decît cele efective (de vînzare, de cumpărare, cu amănuntul, fixe ele.); 3) evaluarea în funcţie de obiectul şi caracteristicile, lui, folosind pentru aceasta mărimi naturale sau convenţionale, cu ajutorul cărora se poate realiza evaluarea şi exprima si rezultatele ei, precum şi conţinutul şi structura mărimilor utilizate în evaluare; !i) obiectul evaluării trebuie să fie însuşi obiectul contabilităţii, respectiv materia înregis-t.rabilă.
PRINCIPIUL DUBLEI ÎNREGISTRĂRI. -► şi dubla înregistrare.
PRINCIPIUL DUBLEI REPREZENTĂRI. — şi dubla reprezentare.
PROCEDEU AL CONTABILITĂŢII, latura practică a procesului cognitiv, reprezentînd modalitatea de realizare a teoriei stabilită prin metodă in procesul de cunoaştere a obiectului contabilităţii. Procedeul este subordonat metodei şi nu poate fi pus pe acelaşi plan cu ea, aşa că mi trebuie confundat procedeul cu metoda. Datorită specificului obiectului contabilităţii, a legilor, legislaţiilor şi principiilor pe care le respectă în procesul cunoaşterii, metoda contabilităţii foloseşte procedeele generale sub o formă specifică prin intermediul unor mijloace şi instrumente specifice. Principalele p. specifice metodei contabilităţii pentru oglindirea, urmărirea şi controlul mijloacelor economice, surselor şi proceselor economice sint: generalizara datelor contabile curente cu ajutorul bilanţului, înregistrarea, gruparea, sistematizarea cu ajutorul conturilor, cuantificarea obiectului contabilităţii prin evaluare şi calculaţie, observaţia, raţionamentul, clasificarea, comparaţia, verificarea, analiza şi sinteza. 1*. de perforarea cartelelor, mod de realizare a perforării cartelelor. Sub acest, aspect cartelele se pot perfora manual sau automat. în cazul perforării manuale se folosesc dispozitive mecanice de perforat., maşini de perforat, acţionate electric, iar în cazul perforării automate prin citirea unei benzi perforate, citirea optică a documentelor primare sau a însemnărilor cu cerneală specială: aceasta se face cu ajutorul perifericelor de perforat cartele conectate la calculatorul electronic. P. cotelor medii lunare. —+ şi obiecte de inventar. P, diviziunii simple, se foloseşte pentru repartizarea cheltuielilor de producţie direct asupra produselor fabricate, astfel incit tolalitalea acestor cheltuieli să formeze costul întregii producţii. Pentru calcularea costului pe unitate de produs se face o simplă operaţie de împărţire a totalului cheltuielilor la cantitatea loială de produse, in acest procedeu nu se mai face o separare a cheltuielilor directe de cele indirecte. Diviziunea
rno
254
simplă se aplică la întreprinderile in care produsul esle simplu, omogen ca, de exemplu, energia eleclrică, gaze, ţiţei etc. P. suplimentării consLă in adăugarea cheltuielilor indirecte la cheltuielile directe. Cu ajutorul acestui procedeu se repartizează cheltuielile secţiilor de producţie şi chelLuielile generale ale întreprinderii. Se aplică, de regulă, la întreprinderile cu producţie variată. Cheltuielile secţiilor de producţie se repartizează numai asupra produselor fabricate în secţia respectivă şi numai în măsura în care aceste cheltuieli an fost ocazionate de fabricarea produsului respectiv. O repartizare egală între produse a acestor choltuieli nu poate fi admisă, deoarece ar avea ca urmare denaturarea costului. în ce priveşte insă cheltuielile generale ale întreprinderii, acestea se reparLizează asupra producţiei de bază şi excepţional şi asupra producţiei auxiliare şi anexe cu cota de cheltuieli aferentă producţiei privind nevoile neproductive ale întreprinderii, nevoile terţilor sau investiţiilor şi reparaţiilor capitale. Penlru repartizarea cheltuielilor secţiilor de producţie asupra fiecărui produs, cu defalcare pe fiecare din secţiile care au parlicipat la fabricarea lui, se folosesc coeficienţi de suplimentare, ce variază ca mărime de la o secţie la alta, în funcţie de elementul de chelluială direcLă, care a fost luat ca bază de repartizare a tuturor cheltuielilor de producţie. Acest procedeu poartă şi numele de procedeul suplimentării, variantă selectivă- Ca bază de repartizare se pot lua: valoarea materiiîor prime şi a materialelor directe consumate, retribuţiile directe sau ambele la 1111 loc; numărul orelor lucrate de maşini, cheltuielile de industrializare etc. în aceste cazuri, coeficientul de suplimentare reprezintă raportul dinLre cheltuielile de repartizat şi elementul luat ca bază de repartizare. Materiile prime, ca şi retribuţiile directe, luate ca bază de repartizare, prezintă inconveniente în întreprinderile in care ele nu se pol deosebi pe produse sau acolo unde cheltuielile de producţie sînt determinate într-o mai mare măsură de alţi factori. De exemplu, pentru unele produse se foloseşte utilajul înlr-o măsură mai mare decît pentru altele la care se foloseşte mai mult mina de lucru. De asemenea, în condiţiile perfecţionării utilajului industrial, retribuţiile sau materiile prime un mai pol asigura o repartiţie corespunzătoare a cheltuielilor acesLor secţii, în acest caz se folosfiso cheltuielile rle industrializare şi mai ales coeficientul maşină-o ră care este mai corespunzător repartizării cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului. După procedeul coeficienţilor maşină-oră, repartizarea cheltuielilor se face pe baza cheltuielilor planificate calculate pe o oră de lucru efectuat la o maşină sau la un grup de maşini omogene. Pentru aceasta este necesar a se stabili cosLul funcţionării pe oră a unei maşini sau grup de maşini. în acest cost, se includ următoarele cheltuieli: amortizări, reparaţii, energie şi combustibil, retribuţii, materiale de întreţinere, scule, toate ;;i'estijâ la un loc formează coeficientul unic., cu ajutorul căruia se calculează cheltuielile ce urmează a se repartiza drept cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului. După acest procedeu, utilajul atelierului se împarte in grupe omogene (grupe de strunguri, de freze, de maşini de găurit etc.), iar pentru fiecare grupă se stabileşte n încărcătură exprimată în ore normate. Unei grupe i se stabileşte apoi coeficientul 1 şi în raport, cu acest coeficient (luai ca unitate) se stabilesc coeficienţii echivalenţi pentru celelalLe grupe de maşini. Coeficienţii-ore, astfel stabiliţi, repr’ezinlă normativul de bază pentru repartiţia cheltuielilor în funcţie do folosirea utilajului, intre produse, atît in cazul preţului planificat., cîi şi in cazul calculaţiilor reale. Repartizarea cheltuielilor pe baza orelor-maşină se poate aplica numai dacă se line o evidenţă distinctă pentru cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului şi penlru timpul de funcţionare a fiecărei maşini in parte şi nu a tuturor maşinilor din secţie. Aceasta se aplică la întreprinderile a căror producţie se desfăşoară pe faze, deoarece, în acest caz, este posibilă şi o grupare omogenă a utilajului de producţie. în întreprinderile în care acest utilaj este diferenţiat chiar in cadrul secţiei, el nu poate fi grupat pe maşini omogene, aşa că procedeul maşinâ-oră nu poale fi utilizat. —> şi metoda T.H.M.
255
PRO
PROCEDURĂ, soluţie practică adoptată ca sistem pentru rezolvarea unei probleme cu ajutorii] calculatorului electronic.
PROCES DE CAICUL ITERATIV, succeisune de operaţii de calcul determinată de o condiţie in vederea obţinerii unui rezultat dorit. P. de calcul rec ursiv, succesiunea de operaţii de calcul a valorii unei funcţii pentru una sau mai multe valori ale argumentului, P. tehnologic, desfăşurarea acţiunii de schimbare a înfăţişării, dimensiunii, l'ormei, însuşirilor şi, in'genere, a transformării aduse materiei prime pinii. 111 momentul obţinerii produsului fabricat. Organizarea contabilităţii întreprinderii industriale este determinată, in mare măsură, de p.t., cave este oglindit , în special, cu ajutorul conturilor de cheltuieli de producţie.
PROCESOR, program pentru calculator electronic caro asigură diferite funcţiuni, cum ar fi interpretarea, traducerea etc. în utilizarea unui limbaj de programare dat.
PROCES-YEREAL DE EĂTARE, document întocmit de şeful de brigadă'animalieră din l.A.S. pentru consemnarea prăsilei obţinută într-o zi. La anumile perioade aceste procese-verbale se centralizează pe brigadă.
PRODUCTLV AUXILLVRÂ. — şi Voi. I. P. de bază. —» Voi. I. P. individuală.—» Voi. 1. P. omogenă, fabricarea unui singur fel de produs fără a avea producţie neterminală. Exemplu: producţia energiei electrice, a apei, a aburului, a serviciului de transport ele. în această producţie, contabilitatea cheltuielilor de producţie este organizată pe fiecare secţie de producţie, desfăşurată pe articole de calculaţie, ia rcalcularea costului pe unitatea de produs, de lucrare sau de serviciu se face prin raporlaroa loialului cheltuielilor de producţie directe şi indirecte asupra totalului volumului producţiei fabricate. —» şi producţia auxiliară şi anexă. Voi. I. P. pe bandă, formă tehnică înaintată de organizare a producţiei, în care utilajul este repartizai, după mersul procesului tehnologie, iar secţiile sînt organizate intr-un flux continuu după principiul specializării. Procedeul îşi găseşle aplicaţia la producţia de masă şi de serie şi uneori şi Ia cea individuală. P. pe comandă, -> şi producţie individuală. P. principală. —» şi producţia de bază. Voi. I. P. ritmică, executată treptat şi cu regularitate, în conformitate cu termenele planificate prin graficul de producţie. Prin realizarea p.r. unilăţile economice au posibilitaLea să livreze la termen şi cu regularitate volumul şi sortimentul de produse, aşa cum sînl prevăzute în planul de producţie. Nerrtmicilatea producţiei provoacă n'ejuslifical sporirea cheltuielilor, utilajele sînt supraîncărcate, rebuturile sporesc, produsele nu se pot livra la termenele contractate, apar credite restante cu dobînzi de penalizare, nu se poale îndeplini planul de beneficii ele. Consecinţele producţiei neritmice se oglindesc, în contabilitate, de regulă, în conturile: ChelLuielile comune secţiilor de producţie, Cheltuielile generale ale întreprinderii. Pierderi din rebuturi etc. P. sezonieră, desfăşurată numai inlr-o anumită perioadă a anului (sezon) in funcţie de condiţiile de aprovizionare şi de folosire a materiei prime sau in funcţie de perioada de desfacere a produselor. Exemplu: producţia conservelor de legume, a zahărului, a şoşonilor şi galeşilor i tc. La p.s. cheltuielile indirecte de producţie se fac in lot timpul anului, iar in conlabiliLale repartizarea lor se [ace numai asupra perioadei în care are loc procesul de producţie. P. simplă, in care materia primă se prelucrează succesiv in mai muUe clape, iar produsul finii se ubţine după parcurgerea ullimei etape de fabricaţie. Exemplu: fabricaţia sticlăriei, a vopselelor, a uleiurilor, cărămizilor. La producţia simplă, contabilitatea colectării cheltuielilor de producţie se ţine pe faze, iie prin folosirea contului de Semifabricate din producţie proprie, fie fără folosirea acestui cont cu ocazia trecerii dinlr-o fază înlr-ulla. în acest din urmă caz, contabilitatea cheltuielilor se ţine in continuare de la o fază la cea care urmează. P. sorh,dimensională, in care, din aceeaşi materie primă, de regulă, omogenă, şi printr-un proces tehnologic eterogen, se obţin in acelaşi timp două sau mai multe produse cu aceeaşi compo-
PRO
255
y.iţie chimică dar cu caracteristici dimensionale şi calitative diferite. De exemplu, sorturile de cărbune rezultate din procedeele de preparare sau majoritatea minereurilor nemetalifero proparale in granulaţii şi calităţi diferite. P. terminală. —* şi produse finite. 1*. variată, fabricarea de produse diferite, executare de lucrări şi prestări de servicii diferite. I*. vegetală. —► şi cultura plantelor.
PRODUS, bun material rezultat dintr-un proces de muncă. Rezultatul operaţiei aritmetice de înmulţire a doi sau mai mulţi factori. Număr sau mărime care este rezultatul unei înmulţiri. P. colateral, care nu corespunde standardelor sau normelor interne pe baza cărora a avut loc procesul iniţial de producţie, dar corespunde altor standarde sau norme cu prescripţii pentru utilizări minore. P. complex. şi producţie câmplexă. P. de ba;ă, bun material obţinut cu preponderenţă de întreprinderi în secţiile lor de bază şi care constituie obiectul principal al activităţii unităţilor economice. P. declasat, care, din punct de vedere calitativ, este sub limitele de calitate prevâzule in standarde sau în normele interne obligatorii, dar care mai poate li folosit pentru alte scopuri, deci căruia i se dă o altă deslinaţie, mieşorîndu-i-se prin aceasta preţul de vînzare faţă de costul efectiv. Pierderea ce rezultă din diferenţa de preţ se acoperă de sectorul desfacerii,
PRODUSE AFLATE LA TERŢI, cont de acliv la care se înregistrează semifabricatele dale spre prelucrare la terţi, precum şi produsele şi semifabricatele dale în custodie terţilor (spre păstrare, prezentare in standuri şi expoziţii etc.). In debitul acestui cont se trec cu preţul de înregistrare semifabricatele date spre prelucrare la Ierţi sau produsele şi semifabricatele date îri custodic terţilor, iar in credit, tot cu preţul de înregistrare, produsele finite şi semifabricatele primite în depozit de la prelucrare sau din custodie. Cheltuielile de prelucrare şi manipulare a acestora se înregistrează in debilul conturilor de cheltuieli, semifabricate sau produse finite. Soldul debitor al acestui cont reprezintă valoarea produselor finite şi semifabricatelor aflate la terţi, la preţ de înregistrare.
PRODUSE FINITE, cont de acliv, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa stocurilor de p.r. şi a mişcării lor in depozitele întreprinderii. Tot Ia acest cont _se înregistrează lucrările executate şi serviciile prestate pentru terţi, investiţii proprii sau activităţi neindusl riale, în cazul cind pină la sfîrşitul lunii nu au fost recepţionate de beneficiari sau, deşi recepţionate, nu au fost facturate. înregistrarea în contabilitate a p.f. se poate face la cost planificat, la cosi efectiv de producţie sau la preţ de livrare, în debilul contului p.f. se înregistrează produsele rezultate din producţia de bază şi auxiliară, iar în credit, produsele livrate clienţilor sau penlru alte destinaţii. —► şi produs finit. P. lucrări şi servicii facturate, produsele expediate la clienţi, lucrările executate şi serviciile prestate clienţilor, investiţiile proprii, activităţile neindus-triale, precum şi materialele, obiectele de inventar, ambalajele, mărfurile din depozit, animalele tinere şi la îngrăşat, toate acestea cînd sînt vîndute cu facturi a căror decontare se face prin bancă. în contabilitate, ele so înregistrează la contul „Produse expediale, lucrări executate şi servicii facturate11, înregistrarea lor se face la preţ planificat sau la cost de producţie în cazul produselor, lucrărilor şi serviciilor; la cost efectiv (in cazul animalelor tinere şi la îngrăşat şi a mărfurilor din depozit); la preţ de aprovizionare efectiv sau de facturare (in cazul materialelor, obiectelor de inventar şi ambalajelor). Este cont de activ, în debilul acestui cont se înregistrează produsele, materialele ele. expediate, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi cheltuielile de transport, încărcare şi depozitare efectuate în contul clienţilor. Sumele înregistrate in debitul acestui cont rămin înregistrate pînă in momentul încasării sau înapoierii în depozit a produselor, materialelor etc. din cauza refuzului cumpărătorilor. în credit se înregistrează, de regulă, la sfîrşitul lunii, produsele, materialele ete-., lucrările şi serviciile ale căror facturi au fost încasate prin bancă.
257
PRO
P. şi servicii, noţiuni folosite la inlocmiiv.) balanţei legăturilor dinLro ramuri, caro constau tliti bunurile de orice fel şi serviciile materiale pe care le produce şi le livrează oricare din ramurile sferei de producţie materială pentru consumul productiv al întreprinderilor, consumul populaţiei şi unităţilor din sfera nemalerialâ, pentru investii, export ele-Pentru necesităţile aeesl.ei balanţe, sfera producţiei materiale a fost împărţiţii in 74 de ramuri în caro se folosesc următoarele categorii de bunuri şi servicii: produse finite industriale, agricole, silvice; semifabricate industriale; obiet'Le du construcţii; lucrări de natură industrială, agricolă, silvică; servicii de IransporL, inclusiv serviciile auxiliare de transport (încărcare, descărcare, manipulare etc.): serviciile de telecomunicaţie; serviciile comerciale, inclusiv servicii auxiliare de circulaţie a mărfurilor (depozitare, ambalare eLe.); servicii hoteliere şi turistice; servicii de proiectare, cercetare, tehnică de calcul etc. -♦ şi balanţa legăturilor dintre ramuri.
PROGRAM, planul in care sint înşirate, în ordinea desfăşurării lor, activităţile, operaţiile, comenzile automate privind problema ce urmează a fi rezolvată cu ajutorul calculatorului electronic. P. bibliotecar, face parie din categoria programelor de exploatare. Prin acesL program te conservă, se modifică, se corectează programele şi se ţine gestiunea grupelor de programe sau a bibliotecii de programe. P. „COBOL“, scris 111 limbaj COBOL, tnipriimnd k părţi sun diviziuni: diviziunea de identificare, de echipament, de descriere a dalelor şi de procedură.—► şi COBOL, limbaj COBOL. P. compilator, care asigură traducerea programelor scrise într-un limbaj evoluai, in programe adecvate tipului de calculator pe care urmează să se rezolve o problemă dală. —► şi compilator. P. de aplicaţie, program menit să rezolve o problemă, să întocmească o lucrare din cadrul subsistemului sau a sistemului informaţional financiar-contabil. P. de asamblare (asamblor) traduce programul alcătuit din instrucţiuni simbolice în instrucţiuni limbaj-inaşină, repartizează locaţiile de memorie şi îndeplineşte funcţiile auxiliare necesare producem unui program în limbaj-inaşină executabil. P. de compilare, program penlru calculatorul electronic, cu ajutorul căruia se realizează traducerea unui program dintr-un limbaj orientat pe probleme într-un limbaj oriental pe maşini. P. de control, program penLru calculator destinat să depisteze erori do sintaxă în scrierea programului sau in descrierea datelor. P. de detecţie, program pentru calculator eu ajutorul căruia se pune în evidenţă succesiunea instrucţiunilor care sint executate. 1’. de detecţie selectiv, program pentru calculator cu ajutorul căruia se sortează datele numai pentru anumite inslnx-ţiuni sau penlru anumite condiţii definite în prealabil. P. de diagnosticare, cu ajutorul căruia se idenLifică şi se localizează erorile dintr-un program. P. de lucru. şi pra-gram obiect. P. de serviciu, prin care se asigură automatizarea operaţiilor privind întreţinerea fişierelor, inventarierea acestora ele. EI face parte din’ sistemul de operare al calculatorului electronic. Ca parle a programelor <1k exploatare, programele de serviciu conţin următoarele programe: generatorul de sisteme, editorul de legături, bibliotecarul. P. de supraveghere, destinat să asigure comenzile, (io execuţie ale ailor programe şi înlănţuirii lucrărilor. P. „Flux informaţional", lolalilaLea activităţilor care trebuie întreprinse într-o ordine de succesiune stabilită şi în timp, in vederea asigurării bunului mers al fluxului informaţional în cadrul unei unităţi economice, instituţii bugetare ele. El este menit să asigure îndeplinirea în condiţii optime a obiectivelor propuse. P. „jFORTRAN", scris în limbaj de programare FORTRAN. —► şi FORTRAN. P. înregistrat, program introdus în memoria calculatorului electronic sau pe un suporl de memorie externă. Exemplu, bandă magnetică, disc magnetic. P. în limbaj maşină, conţinind indicaţii detaliate asupra operaţiilor pe care trebuie să le execute calculatorul în vederea rezolvării unei probleme. Cu ajutorul lui, calculatorul eleclronic rezolvă direct problemele, Penlru scrierea unui program în limbaj maşină se folosesc instrucţiuni exprimate în coduri cifrice pe care le recunoaşte direct calculatorul, fără ca în prealabil să fie nevoie de inlerpre-
PRO
258
tarea lor. P. in l.m. presupune asocierea fiecărei locaţii din memoria calculaLorului, ,1 unui număr de ordine, numii adresa locaţiei, în scopul identificării ei. La rîndul lor, locaţiile din memorie sini formale dinli'-un număr de pnziţ.ii binare care poL lua dună' valori: 0 sau 1. Scrierea unui p. in Lin. prezintă următoarele greuLăţi: esle necesar să se asigure asocierea de adrese memorie fiecărei cantităţi de numere sau du instrucţiuni', lucrul cu adrese relative devine din ce in ce mai greoi, în cazul unui program cu un număr mare de instrucţiuni — codurile numerice sînl greu do linul, minle şi există mari riscuri de erori; greutatea deosebită la depistarea erorilor in programare, datorită faptului că instrucţiunile sini alcătuite numai din numere. I\ obiect, convertit cu ajutorul unui program de compilare dintr-un program sursă (scris) intr-un limbaj evoluai. Este programul de lucru propriu-zis de prelucrare a datelor. —► şi program .sursă. 1*. principal, program pentru calculator electronic cu ajuLorul căruia se coordonează execuţia altor programe sau subprograme. 1*. standard, care conţine instrucţiuni penLru operaţii invariabil întîlnite în procesul pre]u_ crării automate a datelor. P. sumă, scris de utilizator într-un limbaj evoluat j0 programare. Cu ajulorul compilatorului el se traduce in program obiect. —» şi pr0_ gram obiect. 1*. traductor, program pentru calculator cu ajutorul căruia se traduC6 un prugram dintr-un limbaj de programare in alt limbaj de programare. P. fran latibii, prin caro se realizează trecerea de la un program sursă la un program obiec^ El pwiile fi: asamblor, cînd face legătura între un limbaj de asamblare şi codul calcula torului; generator, cînd face legălura înlre un limbaj orientat pe probleme şi un alt-limliaj diferit de codul calculaLorului şi compilalor, cînd face legălura intre un limbaj diferii de cel de asamblare şi codul calculatorului; adesea are loc mai inlîi o Lransiatare într-un limbaj intermediar şi apoi în cod maşină.
1’ItOUBAMAlLE, ansamblu de operaţii (activităţi) conslînd din întocmirea de programe destinate comandării funcţionării calculaLorului in vederea executării unei lucrări de calcul. 1’. automată, executarea de către calculatorul electronic a unei părţi din operaţiile de programare. In cazul p.a. informaţiile se introduc in calculator sub formă du formule şi date, care sînt interpretate şi translatele pe baza unui program special. 1*. liniară, formarea unui sistem de ecuaţii sau de inegalităţi cu variabilele unui fenomen economie, sau mod de organizare care intervin (şi care, după semnificaţia lor, poi. l'i pozitive sau negative). Aceste variabile sini legale intre ele prin relaţii liniare; ele constituie obiectivele sau restricţiile fenomenului. Modelele matematice sini p.l. deoarece cuvîntul liniar arată că Loale relaţiile conţin variabile de gradul I. Aceasta este metoda care se impune pentru a rezolva problemele de repartizare a creditelor sau a cheltuielilor alunei cind factorii deciziei'sînt numeroşi şi cînd toţi sau mai mulţi dintre ei sînt, variabili. P.l. indică mai buna folosire a resurselor disponibile de mină de lucru, finanţe, materiale, suprafaţă, cînd un program complex poale să fie realizat. în mai multe feluri. De asemenea, cu ajutorul p.l. se poale studia planificarea lunară de producţie, adaptarea producţiei la cerere etc. P. modulară, procedeu de elaborare a programelor în vederea rezolvării diferitelor probleme cu ajutorul calculatoarelor electronice. Procedeul constă in divizarea unei probleme complexe în părţi componente individualizate, cărora, in ansamblu, le corespunde un lanţ de tralare. Pentru fiecare parLe componentă, denumită modul, se elaborează un program, care, la rîndul său, se compune dintr-o parte comună luluror programelor din lanţul de tralare a problemei. Alîl modulele, cît şi părţile comune fiecărui modul, sau modulul modulelor, pot fi elaborate simultan de diferite persoane, testate individual şi astfel puse la punct mult mai rapid. Modulul modulelor sau modul de utilizare multiplă mai prezintă avantajul că esLe scris şi tesLat o singură dată, de unde rezultă un cîşlig de timp de scriere şi testare. întregul program al lanţului de tratare este apoi asamblat din module. De la caz la caz, dilerilele
259
PRO
module se pot dovedi comune şi ailor tipuri de probleme, permilind pe calea aceasta o programare mai rapidă a variaLelor probleme oare urmează a fi rezolvate cu calculatoare electronice.
PROGRAMAREA CALCULATORULUI ELECTRONIC, activitate prin care, se sLa-i'ileşie transpunerea algoritmului de calcul inlr-un limbaj accesibil calculaLorului: descrierea algoritmului inLr-un limbaj de programare. Programarea se poale face în limbajul 111 care calculatorul efectuează operaţiile de calcul sau într-un limbaj algoritmic care permite o descriere mai sumară a operaţiilor de calcul, folosind simboluri literale, numerice, operatori aritmetici, cuvinte, propoziţii, in cazul folosirii unui limbaj evoluat de programare trecerea la limbajul calculatorului se face automat prin intermediul unui sistem de traducere, interpretare sau compilare care transpune limbajul algoritmic in limbajul calculatorului electronic.
PROGRAMATOR, persoana care, întocmeşte programul conţinind instrucţiunile necesare efectuării operaţiilor de către calculatorul electronic. PenLru aceasta el trebuie să cunoască lucrarea ce urmează a se executa şi să exprime instrucţiunile sale într-un limbaj pe care. calculatorul electronic să-l poată percepe şi executa.
PROGRAMATOR AXALIST, persoana instruită avind temeinice cunoştinţe de analiză a sistemului informaţional economic, ca şi de limbaje de programare necesare pentru analizarea problemelor care urmează a fi rezolvate cu calculatorul electronic şi pentru a scrie totodată şi programul respectiv.
PROGRES TEHNIC (in contabilitate), proces de liezvollare şi de perfecţionare continuă a mijloacelor şi procedeelor de contabilitate pe baza celor mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii. In acest mod, ]».t. se caracterizează prin trecerea treptată de la executarea manuală a lucrărilor de calcul şi de inregisLrări oonlabile Ia execularea lor mecanizată şi automatizată. Prin introducerea p,t. se realizează o adîncire a contabilităţii analitice, o creştere a volumului şi a eficienţei informaţiei contabile în munca de conducere a înLreprinderii.
PROIECT MANAGEMENT SYSTEM (P.M.S.), meloda du conducere care asigură planificarea, evaluarea, ordonanţarea şi urmărirea înfăptuirii proiectelor.
riiOIlXT DE PRELUCRARE AUTOMATĂ A DATELOR FIXAjVCIAH-CONTA-IÎILE. lucrare iehnico-economică întocmită pe baza unei metodologii aplicate la o lemă dată cuprinzînd justificarea utilităţii prelucrării automate a daLelor fitmnciar-contabile, integral sau parţial, date tehnico, calcule de dimensionare a structurii echipamentului şi a personalului care urmează a Ii folosit penLru prelucrarea dalelor, calcule de dimensionare a volumului daLelor şi structurarea lor în fişiere care urmează a fi prelucrate, modelele de lucrări ale sistemului contabilităţii care urmează a fi obţinute automat, formule malomatice şi algoritmii de calcul'iu vederea rezolvării problemelor care alcătuiesc obiecLul proiectului, variante de soluţii de calcul şi programele corespunzătoare; costul şi eficienţa lucrărilor ce se vor executa automatizat, posibilităţi de exlindere, de dezvoltare a sistemului proiectat şi de generalizare.
PROIECTAREA MECANIZĂRII LUCRĂRILOR DE CONTABILITATE, ansamblul operaţiilor prin care se asigură execularea lucrărilor de cont abili Late cu ajutorul maşinilor (mecanice şi automate). Principiul care stă la baza elaborării p. de m.I.c. esle acela al complexităţii, adică să se ţină seama de mecanizarea inlregii aclivilăţi privind realizarea sislemului lucrărilor de contabilitate a LuLuror secLoarelor ÎnLreprinderii. Proiectul se ocupă de determinarea lucrărilor ce urmează a fi mecanizate, ordinea de prioritate şi succesiune a mecanizării lor, procedeul tehnologic, Lipul şi
Pito
260
numărul mijloacelor folosite, programule pentru executarea cu maşini a numărului lucrărilor rlu care va fi nevoiu, calificarea personalului necesar, măsurile organizatorice din cadrul unităţilor du couLabilitaLe etc. Pentru realizarea acestor proiecte esle necesar a se pregăti parcul de maşini, a se alege lucrătorii şi a se face instruirea lor. in funcţie de pregătirea cadrelor, problemelor şi alegerea maşinilor se obţine şi randamentul mecanizării contabilităţii.
PROIECTAREA PRELUCRĂRII AUTOMATE A DATELOR SISTEMULUI INFORMAŢIONAL FINANCIAR-CONTABIL. —► şi proiect de prelucrare automată a datelor.
PROSPECŢIUNE GEOLOGICĂ, lucrările privind descoperirea zăcămintelor de minerale utile şi care constă în observaţii şi interpretrăi asupra mineralelor şi rocilor de la suprafaţa pamîntului. Această activitate constituie un obiect de finanţare din fondurile de investiţii şi uneori şi de la buget, iar contabilitatea se ţine cu ajutorul grupei de conturi de invesLiţii.
PROTECŢIA MEMORIEI, dispozitiv cu ajutorul căruia se interzice unui program accesul Ia informaţii aflate in afara zonei de memorie ce i-a EosL rezervată.
PSEUDOINSTRUCŢIUNE. Expresie care afectează interpretarea altor expresii scrise în acest limbaj.
PUNCT DE CONTROL, adresa instrucţiunii din program unde urmează să se efec-lueze un control al executării programului sau al datelor. P. de intrare, adresa primei instrucţiuni de executaL dintr-un program. P. de introducere, punct marcat de instrucţiune (la prelucrarea automata a datelor) la care se reia desfăşurarea unui program după executarea unei rutine sau a unui subprogram. P. de întrerupere, adresa instrucţiunii unde execuţia programului poate fi întrerupta. P. de ramificare, adresa instrucţiunii din program undo urmează să se efecLueze alegerea unei ramificaţii de program din mai multe posibile. P. de reluare, adresa instrucţiunii unui program de unde urmează să se reia execuţia programului. P. de restort, punct marcat de o instrucţiune pină la care s-a constatat desfăşurarea corectă a unui program şi din care programul poate fi reporniL în cazul unor întreruperi care s-au produs după acel punct.
PUNCTARE, procedeu folosiL de contabilitate pentru depistarea erorilor de înregistrare şi care constă în verificarea fiecărei înregistrări la debitul şi creditul fiecărui cont şi notarea înregistrării respective verificate cu un punct sau cu un alt semn, pentru a recunoaşLe înregistrările verificate. Prin punctaj se pot descoperi unele erori contabile, mai ales cele de compensaţie. Punctajul se mai numeşte şi bifare.
PUPITRU DE COMANDĂ, parte componentă a calculatorului electronic, care presupune instalaţii de legătură cu toate dispozitivele care-i alcătuiesc şi de la care se realizează prin intermediul butoanelor toate comenzile manuale pentru supravegherea şi controlul operaţiilor executate de calculator.
PURTĂTOR DE DATE, suport material pe care se consemnează, se transpun Sub formă alfabetică, alfanumerică sau .numerică informaţiile culese, 111 vederea prelucrării, vehiculării, păstrării şi controlului lor. Purtătorii de date se prezintă sub formă de: documente primare, cartele perforate, benzi şi l'olii magnetice, discuri magneLice, microfilme etc. Practic, aceştia îmbracă pe parcurs chiar forma materială a unor instrumente specifice metodei contabilităţii, cum ar fi: contul, l'işele de cont, bilanţul, balanţa de verificare, jurnalul etc.
R
RAMIFICARE, inslrucţiune de programare a calculatorului electronic, oare modifică condiţionat, sau necondiţionat adresa de comandă şi astfel determină trecerea la un segment nou din program.
RANG, în informatică ca şi în matematică, poziţia unei cifre înLr-un număr.
RAPORT, cilul dintre două mărimi sau relaţia numerică dintre două valori, calculat automat cu ajutorul calculatorului electronic. R. de activitate. Comunicare scrisă sau orala făcută de o persoană în l'aţa unei alte persoane cu f unei ic ierarhic superioară, a unei adunări etc. cu privire la activitatea personală sau a colectivului din care face parte. R. de n. al fişierului, raportul dintre numărul de articole (înregistrări) care devin active în fişier şi numărul total de articole (înregistrări) al fişierului respectiv.
RAŢIONAMENT, procedau al logicii, folosit de toate disciplinele ştiinţifice şi deci şi de contabilitate. Serveşte penlru aflarea noţiunilor necunoscute cu ajutorul celor cunoscute (celor existente). Cu ajutorul r, se pol. explica atît fenomenele observate şi reflectate de contabilitate in conturile sale, cît şi normele şi modul de utilizare a instrumentelor de lucru ale contabilităţii ca: bilanţul, cont urile, dările de seamă contabile etc. Tot pe baza r. se explică şi se justifică diferitele egalităţi pe care se sprijină tehnica contabila şi caracteristica dublei reprezenLări specifică contabilităţii In partidă dublă. Metoda contabilităţii este bazată pe înregistrarea transformărilor şi pe întrebuinţarea mărimilor cunoscute la început şi nu numai mişcarea, ci şi creşLerea şi diminuarea acestora. Iu aceasta constă rigurozitatea r. contabil, rigurozitate pe care el va trebui s-o,păstreze, oricare ar fi transformările mijloacelor şi evoluţia noţiunii do exactitate. In contabilitate se pot folosi: r. deductivei r. inductiv. R. deductiv pomeşto de la general Ia particular şi ia, de regulă, forma silogismului care cuprinde două judecăţi, din care una universală- Silogismul cuprinde astfel două premise şi o concluzie. 11. inductiv, este un r. complex, care începe cu observaţia şi comparaţia, continuă cu analiza şi sinteza şi Lerminâ cu generalizarea. în acest mod, r. inductiv duce la r. deductiv. Se aplică in contabilitate în analiza contabilă a operaţiilor pentru stabilirea conturilor la care urmează a se înregistra operaţia economică.
RAŢIONALIZAREA, neologism de origine germană, care serveşte să desemneze o organizare foarte avansată, avînd ca scop să dea muncii umane maximum de eficienţă. It. se realizează prin: standardizare sau normalizare, simplificare, reducerea cheltuielilor inutile, a. cheltuielilor generale, economii de materiale, do timp, de
RĂB
262
numea, sporirea reni abilităţii şi a productivităţii muncii, sporirea efioaciLălii acestora printr-o ivglemmtare ştiinţifică a mijloacelor şi metodelor de producţie şi do circulaţie al.il in micro, cil, şi in macroeconomic.
RĂBOJ, bucală do lemn pe care, în trecut, se făceau crestături, de fiecare dală cind trebuia să ae însemne o primire sau o dare şi care servea ca dovadă pentru sumele sau valorile date. Pentru fiecare operaţie se făcea pc acest lemn cîte o crestătură. S-a folosit mult in socotelile care aveau loc iu special în antichitate.
RĂMĂŞIŢĂ, —)• şi deşeu.
ItEBOIÎINARE. Readucerea unei benzi perforate sau magnetice în poziţia iniţială sau în poziţia dorită.
lîEC'ENSĂMÎKT, procedeu de culegere a datelor privind obiectele, fenomenele sau procesele economice, studiate prin numărare, cîntărire, măsurare a realităţilor constatate. Se realizează pe modele de formulare speciale, elaborate pentru a înlesni de la început o anumitil ordine în datele înregistrate. Procedeul este folosit în special în statistică. Se practică şi de aparatul financiar în scopul stabilirii numărului contribuabililor şi înregistrării averii şi veniturilor lor susceptibile a fi impuse la fisc. în informatică, r. se practică pentru culegerea datelor in vederea analizei critice a sistemului informaţional practicat şi a proiectării noului sistem.
RECEPTOR, persoana care recepţionează comunicările, mesajele, informaţiile; dispozitiv prin intermediul căruia se’ primesc (se recepţionează) comunicările, mesajele, informaţiile. II. telefonic, aparat care transformă oscilaţiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilaţii acustice pe care le radiază şi care permite să se transmită şi să se recepţioneze mesaje, comunicări, informaţii.
RECEPŢIA INFORMAŢIEI, operaţia de primire a informaţiei rezultată de po urma prelucrării datelor la calculator din partea beneficiarului ei, in urma unei verificări logice, matematice, cantitative, calitative şi a scopului pentru care a fost elaborată.
RECEPŢIE, operaţie de luare in primire a unui material, produs sau a unei lucrări executate, iii urina verificărilor de ordin cantitativ şi calitativ. R. calitativă, cerce-larea materialelor in ce priveşte îndeplinirea condiţiilor tehnico stabilite, a specificaţiilor clauzelor contractuale, caietelor de sarcini, condiţiilor fundamentale de livrare, stasurilor, precum şi a tuturor condiţiilor de calitate, dimensiuni etc. Prin această r.e. se asigură întreprinderea cu materiale de calitate superioară care să facă posibilă fabricarea de produse de calitate superioară. R.c. se efectuează de specialişti tehnologi sau merceologi şi gestionarul. Pentru unele materiale sint, necesare analize tehnice sau chimice, care trebuie să se facă în laborator. Ga şi pentru materialele respinse la r. cantitativă şi materialele respinse la r.c. pe motiv că la analiza de laborator, conform buletinului de analiză, au fost găsite ca necorespunzătoare, se ţin la dispoziţia întreprinderii furnizoare. Pînă atunci, întreprinderea cumpărătoare le ţine în custodie şi le înregistrează la un cont de ordine intitulat: „Valori materiale primite în custodie". Goristantîndu-se că unele defecte nu pot fi descoperite priit analize de laborator, întreprinderile au început să folosească metode ştiinţifice, care dau rezultate mai precise. între acestea se menţionează: metoda electromagnetică, folosită penLru copierea defectelor de suprafaţă; metoda ultrasunetelor, folosită pentru constatarea defectelor la piesele mari care trebuie, în prealabil, să fie prelucrate cu atenţie în ce priveşte suprafaţa lor; metoda rântgenografică, destul de precisă în descoperirea defectelor, dar costisitoare etc. în comerţ, marfa se recepţionează calitativ de gestionar şi de comisia de recepţie sau de către merceolog,
263
ItEG
după caz. în ţara noastră, calitatea produselor pentru export ealo supusă unui control riguros efectuai, atît de organele proprii ale întreprinderii, cît şi de Inspectoratul General pentru Controlul Calităţii Produselor. Pent.ru efectuarea r.c. şi cantitative la furnizor, se recurge la „Oficiul de control al mărfurilor din cadrul Camerei de Comerţ, şi Industrie" a României. 11. cantitativă, constalarea de către comisia, de recepţie a întreprinderii a cantităţii materialelor sosite de la furnizor, prin confruntarea lor cu datele din factură, cercclîndu-se şi concordanţa lor cu felurile, calităţile şi sortimentele prevăzute în factură. Pentru diferenţă se întocmeşte procesul-verbal de constatare (de recepţie), arătîndu-se care sînt cauzele şi cine este vinovaL de aceste diferenţe.
RECUPERASE (în informatică), tehnica de utilizare repetată în cursul diferiLelor faze ale executării unui program, a aceleiaşi zone de memorie pentru diferiţi utilizatori.
RECURENT (în informatică^ subprogramul care se poate realiza.
REDESCHIDEREA CONTURILOR, deschiderea conturilor în contabilitate la începutul unei noi perioade de gestiune. în metoda clasică, redeschiderea se face prin înscrierea în cont a soldului de la sfîrşitul perioadei de gestiune precedente, după datele din bilanţ. în forma maestrului-şah sau a jurnalului nu se mai face r., ci o deschidere de conturi, pe măsura înregistrării operaţiilor efectuate în noua perioadă de gestiune.
REDONDENTA INFORMAŢIEI, caracterul informaţiei de a fi de prisos, inutilă utilizatorului, prezenţa ei poluează sistemul de informaţii utile, sLrict necesare şi îngreunează procesul de însuşire a informaţiei utile prin aceea că necesită în prealabil o selecţie a informaţiei utile de cea redondentă (de prisos),
REEVALUAREA STOCURILOR CURENTE DE MĂRFURI, operaţie de reducere sau do majorare a preţurilor de vînzare cu amănuntul la obiectele de consum. R.b.c. de m. aflate în întreprinderile comerciale de stat se poale face pe baza dispoziţiei guvernului, ordinului Ministerului Comerţului Interior sau pe baza deciziilor comitetelor executive judeţene sau ale municipiilor, oraşelor şi comunelor.
REFLECTOR DE BANDĂ MAGNETICĂ, puncl reflectorizal prin care se marchează începutul sau sfîrşitul părţii uLile (înregisfrabile) a benzii magnetice.
REGĂSIREA ÎN LANŢ A ÎNREGISTRĂRILOR, procedeu în căutarea înregistrărilor pe suporl magnetic, caracterizai prin aceea că fiecărei înregistrări îi este adăugată adresa zonei unde se găseşte înregistrarea următoare, aparţinînd aceluiaşi fişier.
REGĂSIREA INI'ORMAŢHLOR, ansamblu de operaţii lugiee de explorare a fondului de informaţii al cărui scop este identificarea după o anumită cheie a tuturor informaţiilor aparţinînd unui anumit subiect. Operativi Lai ea şi randamentul operaţiei de r. a i. depind de suportul folosit, de modul de organizare a datelor po suporL, cît şi de modul de selecţie a fondului de informaţii, care, la rîndul său, depinde de mijloacele folosite pentru r.i,
REGISTRU, caiet, sistem de fişe, condică specială, de formal diferit cuprinzind un număr de file potrivit necesităţilor în care se înregistrează diferite dale şi acte privind anumite operaţii administrative, economice sau de altă natură; memoria privilegiată a calculatorului electronic; dispozitiv desLinat să memoreze temporar
REG
264
unele dale care urmează a fi prelucrate sau unele rezultata intermediare (ie calcul. Capacitatea de memorare este du obicei de un cuvint. R. aciiV, (Rn), parle componentă a unităţii ariLmetice a maşinii de facturat Felix FC 15; FC 1G; FC 64; FG 128. Are capacitate de memorie de 12 cifre (digiţi). R.n. îndeplineşte funcţia de introducere a dalelor in maşină în vederea prelucrării, reprezentînd al doilea operand; iriinsfmil datelor iu memorie; chemarea datelor din memorie în vederea prelucrării ca al doilea operand .şi redarea rezultatelor calculelor. -Este accesibil programatorului, li. acumulator (Ac), parte componentă a unităţii ariLmetice a maşinii de facturat Felix FG 15; FC 16; FC 64; FC 128. Are capacitatea de memorie de 12 cifre (digiţi). Se utilizează la epuraţii du înmulţire, pentru memorarea rezultatelor intermediare. Nu esf.e accesibil programaiorului. li. aritmetic, registrul calculatorului electronic care conţine operanzi sau rezultatele operaţiilor aritmetice şi logice. It. de adresă, registrul calculatorului în care se memorează o adresă. R. de control al secvenţei, registrul calculatorului care conţine adresa instrucţiunii următoare atunci cind aceasta nu este specificată în partea de adresă a instrucţiunii care se execută. 11. de deplasare, part o componentă a unităţii aritmetice a echipamentului de introducere a clinelor, unităţii de extragere a dalelor, prin intemWliul căreia se realizează mutarea dalelor de la stingă la dreapta sau invers, cu o poziţie în decursul un ni tact de funcţionare. Operaţia de mutare se realizează prin transcrierea conţi mitului de dale’in poziţia învecinată. R. de indexuri, parte integrantă a unităţii de comandă a calculatorului electronic, avînd rolul de a păstra constantele care se însumează cu adresa unei comenzi alese în vederea operaţiei de relocare. Calculatorul electronic cu număr inui mare de r. de i. are caracter do universalitate, permiţînrl programarea unei game mai largi şi variate de probleme. It. de instrucţiuni, care memorează instrucţiunea curentă tn vederea dirijării operaţiilor calculatorului. It. de protecţie unele tipuri de calculatoare sînt prevăzute cu două sau cu trei registre de protecţie. Pentru fiecare zonă de memorie afectaLă unui program este alocată o pereche de registre în care sînt înscrise adresele limitei superioare a zonei de memorie protejată. Calculatoarele prevăzute cu trei registre de protecţie folosesc pe cel de-al treilea pentru proLejarea memoriei în afara zonei cuprinsă între cele două adrese limită, it. de stocuri, folosiL pentru evidenţa operativ-contabîlă (pur sold) a materialelor; serveşte la evaluarea stocurilor şi controlul înregistrărilor in conlabilitiitea materialelor .şi în fişele de magazie. Se întocmeşte de contabilitatea materialelor pe feluri de materiale’, grupate pe magazii, conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică. La sfîrşitul lunii se înscriu stocurile din fişele de magazie şi se stabilesc soldurile pe pagini, grupe etc. şi conturi de materiale al căror toLal se confruntă cu contabilitatea sintetică. Dată fiind importanţa lui, acest registru se numerotează, se sigilează şi se parafează. K. pasiv (Rp), parte componentă a unităţii aritmetice a maşinii de facturat conabilizat. Felix FC 15 ; FC 16; FC 64; FC 128. Are capacitate de memorie de 12 cifre (digiţi). în operaţiile aritmetice acest registru îndeplineşte funcţia de memorare a primului operand. Esle accesibil programatorului. K. scadenţar. —^ şi scadenţar. R. tampon, registrul calculatorului folosit pentru memorarea intermediară şi temporară a daLelor.
REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR, se foloseşte pentru atribuirea de către serviciul financiar-contahil al întreprinderii, a numerelor do inventar fiecărui mijloc fix in momentul intrării lui în întreprindere.
REGRUPARE, ansamblu de operaţii logice prin care datele unui fişier sînt rearanjate în altă ordine, după un nou criteriu în vederea obţinerii la imprimantă a unui model de lucrare dinainte stabilit.
REGULI DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR, —► şi normele de funcţionare a conturilor.	,	*
265
BELAŢIE, a da informaţii despre o persoană, un obiect, fenomen etc. luai în studiu.
HELAŢ1ILE CONTABILITĂŢII CU ALTE ŞTIINŢE, constau în colaborarea slrînsă .şi reciprocă a contabilităţii cu alte şLiinţe, ca urinare a necesităţii studierii fenomenelor economice cît mui compleL şi sub aspectele multilaterale sub care se prezintă. Ele sînt determinate de o seamă de elemente, ca de exemplu: obiectul, metoda şi factorii care condiţionează organizarea contabilităţii, precum şi caracterul ei aplicativ, ca parte componentă a sistemului uni Lai* de evidenţa economică a întregii economii naţionale. Din punctul de vedere al teoriei, contabilitatea este în strinsâ legătură cu materialismul dialeclic şi cu economia polilică a socialismului pe baza cărora se construieşte însăşi teoria contabilităţii. Metoda contabilităţii ţine în totul seama de trăsăturile fundamentale ale metodei dialectice materialiste. Cu economia politică, contabilitatea are de asemenea relaţii strînse, deoarece toate problemele care formează conţinutul economic al obiectului contabilităţii, incepînd do 3a procesele de producţie, de repartiţie, de circulaţie şi de consumaţie şi continuînd cu acelea privitoare la procurarea şi utilizarea mijloacelor de producţie şi a surselor lor, formează probleme de care se ocupă economia politică. Cu planificarea, contabilitatea aro legături slrinse, deoarece, prin dalele ei, contribuie efectiv la inLocniiroa şi urmărirea execu-Lării planurilor întreprinderilor, organizaţiilor economice şi instituţiilor bugetare, iar pe cale de centralizare, şi pe ramuri de activitaîe şi pe întreaga economie naţională. De aceea, contabilitatea trebuie să se organizeze astfel îneît să răspundă in cit mai bune condiţii cerinţelor planificării. Cu statistica, conLabiliLalea are relaţii slrinse, deoarece dalele ei se prelucrează de către statistică, în special, cu ajutorul dărilor de seamă. Din punctul de vedere al factorilor care condiţionează contabilitatea, această disciplină se altă în raporturi de colaborare cu economia ramurilor iu co priveşte organizarea economică şi administrativă a întreprinderilor, precum şi cu tehnica operaţiilor diferitelor ramuri de activitate: bancară, agricolă, industrială, comercială etc. Această legătură îşi găseşte justificarea în dependenţa organizării şi funcţionării contabilităţii do organizarea şi tehnica operaţiilor întreprinderilor in care-şi găseşte aplicaţia şi tehnica contabilă. Cu matematica se află în relaţii de interdependenţă. In toată evoluţia ei, contabilitatea nu s-a mărginit să folosească matematica numai la rezolvarea problemelor de tehnică conlabilă, ci şi pentru fundamentarea, cu ajutorul raţionamentului matematic, a propriilor ei principii de bază. Cauza care a dus la intensificarea şi lărgirea -utilizării matemaLicii în contabilitate a losL folosirea ei în studiul cantitativ al fenomenelor, adoptarea metodei ştiinţifice şi a analizei logice în diferitele ramuri de activitaîe economică, utilizarea calculatorului electronic etc. Metodele matematice şi-au găsit aplicarea în special la repartizarea cheltuielilor de producţie, analiza consumurilor şi randamentului, amortizarea mijloacelor fixe, calculul costului de producţie, programarea liniară, statistica ele. Cu ştiinţele juridice-administrative, contabilitatea are strînse şi directe legături, deoarece prin înregistrările contabile se oglindesc raporturile juridico-economice atît dintre sfat şi unităţile economice, cit şi dintre aceste uniLăţi. în contabilitaLe se reflectă modul cum sînt respectate normele de drept, disciplina de plan, disciplina financiară şi disciplina contractuală. Ca urmare a acestei legături, contabilitatea, prezinlă o importanţă deosebită şi pentru organele judecătoreşti şi alo procuraturii, deoarece, prin expertiza contabilă judiciară, daLole ci constiLuie un izvor de documentare şi de clasificare a elementelor penale care formează obiectul cercetărilor jusliţiei. Cu ştiinţele tehnice, contabilitatea se aflu, de asemenea, în relaţii directe, deoarece ea înregistrează procesele tehnologice în toate fazele lor, precum şi rezultatele acestor procese. Din această cauză, organizarea contabilităţii, în aplicaţiile sale, ţine seama de organizarea tehnologiei şi a tehnicii producţiei întreprinderilor. Cu ştiinţele sociale, contabilitatea are strînse legături, deoarece ea observă, alege, recenzează, descrie şi reprezintă cifric, prin mijloacele ei proprii, fenomenele social-economice, pe care le studiază analitic şi sintetic atît sub aspectul relaţiilor de cauza-
REP
26S
litate, cît şi în ce priveşte generalizarea şi centralizarea lor, pentru a stabili astfel modul şi măsura iu care au fost respectate principiile ordinii sociale care trebuie să domnească în economia orinduirii sociale respective. Cu informatica, contabilitatea. ca ştiinţă defineşte sistemul de informaţii, sensurile informaţiilor cu ajutorul cărora este reflectată realitatea obiectivă, din punct de vedere contabil, iar informatica i'ormalizind informaţiile, reprezenlindu-le folosind diferite modalităţi, sisteme de coduri, sisteme de numeraţie, semnele alfabetului, semnele speciale etc. transpunîn-du-le pe diferite suporturi de date, stabileşte mijloacele şi procedee adecvate de prelucrare a datelor, mai rapid, mai exact, mai în detaliu, fără să adauge valoare cognitivă informaţiilor, dar nici s-o degradeze. Există un principiu care reflectă raportul dintre contabilitate şi informatică gunoi bagi în calculator, gunoi oblii din calculator1-'.
RELEE, mecanism care deschide sau închide un circuit după un interval de timp prestabilit. Parte componentă a maşinilor de calcul electromecanice, electromagnetice şi electronice.
RELUARE» continuarea execuţiei unui program din punctul de întrerupere sau de ia începui.
REMEMORARE, operaţia de copiere, imprimare pe un suport (total sau parţial} a conţinutului unei anumite zone din memoria calculatorului electronic.
REMONTE ACCES COMPANY SYSTEM (R.A.X.), sistem modern de exploatare a unei configuraţii de echipament electronic de calcul la distanţă în timp partajat. ParticularitaLea acestui sistem constă în aceea că programatorii pot modifica, completa programe şi obţine rezultatele prelucrării datelor conform programelor corespunzătoare la terminalele lor. Sistemul prezintă avantajul că realizează un timp scurt de răspuns şi posibilitatea folosirii aparent simultane a resurselor calculaLorului de călre im număr relativ maro de utilizatori. Sistemul RAX esle în special folosit pentru rezolvarea problemelor ştiinţifice, tehnice şi economice, pentru pregătirea cadrelor de programatori.
REPARTIZAREA BENEFICIILOR, cont de activ, funcţionează în contabilitalea tuturor unităţilor economice. Cu ajutorul acestui cont se contabilizează prelevările şi repartizarea definitivă a beneficiilor planificate şi peste plan. în timpul anului, lunar, la întreprinderile industriale de exemplu contul r.b. se debitează prin creditul conturilor: „Fondul mijloacelor circulante1', „Fondul pentru acţiuni sociale”, „Fondul de participare a oamenilor muncii la beneficii", „Alte fonduri’' (fond pentru despăgubiri, fond pentru dotarea formaţiunilor sanitare) cu sumele reprezentînd constituirea fondurilor menţionate. La începutul anului următor, pe baza bilanţului contabil anual aprobat (deci pentru amil expirat) contul r.b. se mai debitează prin creditul conturilor: „Cont curent" cu sumele virate pentru consLituirea fondului de dezvoltare economică al întreprinderii, a fondului pentru consLrucţii şi alte investiţii cu caracter social. Contul r.b. se creditează la sfîrşitul anului prin debitul conturilor: „Beneficii şi pierderi11 cu sumele reprezentînd diminuarea beneficiilor cu vârsămintole efectuate în contul beneficiilor pentru fondul de dezvoltare economică şi fondul. penLru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social şi prin debiLul conturilor: „PeconLări cu organul ierarhic superior11, „DeconLâri cu bugetul statului11 cu sumele pentru restituirea sumelor primite pentru investiţii şi vărsăminte la bugetul de stal, efectuate în contul obligaţiilor pentru beneficiile efectiv realizate. Contul r.b. se desfăşoară pe analitice în conformitate cu prevederile legale de prelevare a beneficiilor planificate şi peste plan şi a repartizării finale a beneficiilor efectiv realizate.
267
REP
REPERTORIU, tabelă ce conţine ordonate după un criteriu dat, mulţimea unor informaţii.
REPREZENTARE ANALOGICĂ, reprezentarea unei variabile printr-o măsură fizică. B. binară, reprezentare în baza doi. R. complementară, reprezentare poziţională in care numerele negative sînt reprezentate prin complementele lor faţă de bazfia iar {Himerele pozitive sînt reprezentate in forma lor uzuală. R. discretă, reprezentarea sensurilor informaţiilor cu ajutorul caracterelor cifrice. R. figurativă, reprezenLare informaţiilor prin desene, scheme, diagrame. R. grafică, sistem de semne reprezen-find diferite figuri geometrice sau notaţii speciale, folosit ca limbaj pentru exprimarea şi înţelegerea în ansamblul lor a problemelor complexe de conducere. R.g. pentru analist şi proiectant de prelucrare automată a datelor joacă un rol deosebit, ,’prin aceea ,că permite să se obţină vederea de ansamblu a sistemului informaţional .economic existent, analizarea şi proiectarea noului sistem, precum şi prezentarea .concisă a sistemului informatic proiectat în st.rînsă legătură cu celelalte sisteme, care, in ansamblu, alcătuiesc sistemul ca un tot al întreprinderii, centralei, ramurii sau .al întregii economii naţionale. R.g. pot constitui in acelaşi timp şi un mijloc de instruire a .cadrelor. Principalele tipuri de grafice folosite in analiza şi proiectarea ■sistemului informatic sînt: graficul operaţional, arhitectural, lip organigramă, statistic etc.► şi grafic; simboluri folosite in analizaşi proiectarea sistemului informatic. R. hibridă, reprezentarea informaţiilor prin folosirea concomitentă a reprezentării analogice şi discrete. R. incrementală, reprezentarea unei informaţii prin valorile .creşterilor sale succesive. R. in virgulă fixă. reprezentare înLr-un sislem de numeraţie in care fiecare număr este reprezentat printr-un singur numeral, slabilindu-se prin .convenţie numărul de cifre la stinsa sau la dreapta virgulei, iî. în v. mobilă, reprezentare a numerelor în formă definitivă prin formula:
11 = x bj,,
Jn care: n esLe numărul reprezenlal, x esle partea în virgulă fixă, y — exponentul, ,iar b csLe baza în virgulă mobilă. R. poziţională, reprezentarea numerelor cu ajutorul •unui şir de cifre astfel incit contribuţia fiecărei cifre depinde de poziţia ci în şirul respectiy, .cît şi de valoarea ei.
REPREZENTAREA INFORMAŢIEI, folosirea diferitelor forme (semne, sunete, lumină, cuvinte, cifre, litere etc.) sub care se poate prezenta sensul, înţelesul, informaţia. In calculator, datele sînt reprezentate sub formă de caractere sau cuvinte. R. informaţiei in caractere, prin grupe de biţi 4, 6, 7, 8,16 biţi, în funcţie de sistemul de codificare a caracterelor. R. informaţiei in cuvinte, în grupe de mai mulţi biţi, .care pot fi cuvinte, instrucţiuni do program sau date de prelucrat. R. numerelor in cod complementar intervine cind se efectuează operaţii cu numere pozitive şi negative. Calculatorul poate efectua operaţii numai cu numere pozitive. Pentru numerele negative, calculatorul este prevăzut cu o funcţie care transformă numerele negative în numere pozitive şi se consideră anumiţi algoritmi de calcul care să .corespundă operaţiilor aritmetice reale ca numere pozitive şi negaLive.
REPRODUCĂTOR, —► şi maşină de reprodus cartele perforate.
REPRODUCERE DE CARTELE PERFORATE, operaţie de copiere, în vederea obţinerii cartelelor perforate în mai multe exemplare, necesare in cazuri de prelu-.crări simultane a aceluiaşi pachet de cartele după mai multe criterii pentru a se .obţine totalitatea lucrărilor sistemului informaţional în acelaşi timp sau penlru a se .asigura păstrarea unui pachet de cartele de referinţă.
RES
268
REST, 1. Număr cure reprezintă rezultatul unei scăderi, se mai numeşte şi diferenţă 2. Număr care reprezintă partea nedivizată ca rezultat al operaţiei aritmetice de împărţire. Dacă se adaugă restul la produsul dintre impărţitor şi cit, se obţine deîm-păr ţi tul.
RESTAURARE, operaţie de restabilire a daLelor in memoria calculatorului electronic, aşa cum a fost la un moment dat. Această operaţie apare ca necesară de obicei în împrejurări de întrerupere a curentului electric, reluarea după un anuiniL timp a prugramidui de prelucrare a daLelor de la un anuiniL punct, de la o anumită instrucţiune.
RESTRICŢIE, 1. măsura care limiLează la un anumit plafon fondurile, cMLuielile etc. ce nu pot fi depăşite. 2. Măsura care limitează capacitatea de memorie a calculatorului sau a suportului tehnic de date.
RESURSEI,E formează rezerva posibilităţilor disponibile a configuraţiei electronice de prelucrare a dalelor pentru a fi folosite la rezolvarea altor probleme.
RETICENŢA ÎN DISEMINAREA INFORMAŢIILOR ECONOMICE, tendinţa în fluxul informaţional ca, la anumite nivele, să se treacă sub Ulcere sau să se reţină anumite informaţii diseminînd altele în loc. Promovarea unei asemenea tendinţe poate duce la dezinformare sau la lipsa de informaţii necesare, menţinînd starea de incertitudine a deuidentului.
RETRIBUŢIE.-»Voi. I.
REŢEA DE CALCULATOARE, mai multe calculatoare inlerconectale, local .sau la distanţă, conslituite în sistem de prelucrare automată a datelor.
REZOLUŢIE, holărire colecLivă luată în urma unor dezbateri în adunări generale, conferinţe’sau congrese; rezolvarea unei cereri; cea mai mică diferenţă între două distanţe liniare care poate fi comandată.
REZOLVAREA ÎNTRERUPERILOR LA CALCULATORUL FELIX C 25G, ansamblu de operaţii prin care se realizează supravegherea sistemului Felix C 256 în timpul lucrului. în acest scop, unitatea de comandă a calculatorului Felix C 256 este prevăzută prin construcţie cu 96 nivele de întrerupere (unele opţionale: cu o prioritate prestabilită şi numerotate de la 32—127). întreruperile inlernc cnprinse în nivelele 32—45 se referă la: scoaterea din lensiune a sistemului central, întreruperi de contor nul, întreruperi de canal (intrare/ieşire), acţionarea unui bulon special de pe panoul de comandă. întreruperile externe sînt date de nivelele 38, 47 şi 48—127.
REZULTAT, ceea ce rezultă dintr-o acLivilate economică; număr care rezultă din calcul; elemenl obţinut în urma executării unei operaţii.
RIGLA DE CALCUL, instrument de calcul inventat de William Oughtred în anul ■1621. Esle considerată ca prima maşină de calcul analogică,,cu ajutorul căreia se efectuează înmulţirea şi împărţirea prin adunare şi scădere. în lucrările sistemului informaţional economic se utilizează eficient pentru calculul procentelor, ponderilor.
RÎND AL CARTELEI, —f şi cartelă 'perforată.
ROATĂ DE IMPRIMARE, element de construcţie a dispozitivului de imprimare l:i maşina de calcul. Fiecare roată esto purtătoare de caractere utilizate pentru imprimare şi corespunde unei poziţii de imprimare.
2l>9
RUT
ROBOT INDUSTRIAL, un subsistem într-un sistem complex do automatizare folosit în procese de producţie care îndeplineşte funcţiile: 1. colectează, prelucrează şi transmite In exterior informaţii privind valorile unor variabile logice şi continue; 2. execută o scrie de comenzi, conform propriilor calcule logice şi ariLmetice pe baza algoritmilor prestabiliţi; a. analizează situaţii globale orientindu-se în spaţiul înconjurător.
ROTUNJIRE (în informatică), operaţie de eliminare sau de reducere a subdiviziunilor, a fracţiunilor unui număr, a unei sume sau a face un număr să fie întreg. Operaţia se realizează automat prin program, iu cazul prelucrării dalelor cu calculatoare electronice. Esle frecvent aplicată în cazul reprezentării informaţiilor in expresie valorică, financiar-contabile.
RULAJUL CONTULUI, - şi mişcarea contului.
RULAREA PR O GRAMULUI, operaţie de trecere prin calculator a programului de prelucrarea automată a datelor.
RUTINA, 1. un număr determinat de instrucţiuni din ansamblul unui program de prelucrare automată a dalelor, oare poate fi individualizat şi folosit la scrierea mai multor programe, în cazul cind operaţiile pentru care s-a scris o dată r. sînt comune. Folosirea r. în scrierea programelor contribuie la sporirea productivităţii muncii programatorilor; de asemenea, permite automatizarea întocmirii programelor. 2. Deprinderea, îndemînarea unei persoane dobîndilă în urma unei practici îndelungate de executare a nuor activităţi, operaţii etc. Poate constitui un obstacol in calea progresului dacă devine o prejudecaLă, dacă nu există preocupare pentru perfecţionare, —* şi secvenţă de program. It. de comandă, folosită in program pentru a comanda execuţia altor rutine. R. de iniţializare, secvenţa de program prin care se execută operaţiile de pregătire a memoriei caiculaloruiui electronic prin aducerea la zero, în vederea începerii prelucrării datelor pentru o nouă lucrare a sistemului informaţional financiar-contabil. R. de lest, secvenţa de program prin care se verifică dacă diferitele dispozitive sau calculatorul electronic în ansamblu funcţionează corecL sau nu. R. închisă (sub program închis), rutina în afara programului principal, dar legată cu acesta printr-o convenţie de apel. R. pentru ieşire, secvenţă de program care grupează instrucţiunile privind operaţiile de ieşire dinLr-un calculator, —» şi ieşire. R. penlru intrare, secvenţă de program care grupează instrucţiunile privind operaţiile de intrare într-un calculator elecLronic. —► şi intrare. R. utilitară, program special destinat să uşureze prelucrările de date la calculator electronic.
s
SALT, trecere de la executarea unei instrucţiuni Ia una nouă. Trecerea de la un punct la altul al programului, de la o pagină la alia. S. condiţional, trecerea la executarea unei instrucţiuni noi numai dacă şi numai dacă a l'ost îndeplinită condiţia dinainte stabilită. S. înapoi, readucerea la executarea instrucţiunii precedente a programului: readucerea suportului de date la poziţia precedentă. S. la pagina nouă, trecerea la imprimarea unei pagini noi. S. necondiţionat, trecerea la executarea instrucţiunii următoare iară restricţii (condiţii dinainte stabilite).
SARCINI, 1. Un număr de lucrări considerate ca unitate de lucru pentru calculator electronic. 2. Obligaţie, îndatorire, răspundere asuniaLă de mi om at muncii, în iaţa funcţiei ierarhic superioară.
SCĂZĂTOR, termen al operaţiei aritmetice te se scade din descăzut.
SCADENŢAR, registru în care se (ine evidenţa scadenţelor la care urmează a se achita valoarea efectelor de comerţ,, iu practică întreprinderilor se folosesc s. pentru efectele de primit şi pentru efectele de plată. Se mai folosesc, de asemenea, s. distincte pentru cheltuielile anticipate, pentru cheltuielile preliminate, pentru debitori, creditori etc. —► şi Voi. 1 efecte de plată.
SCADENŢARUL CHELTUIELILOR ANTICIPATE, registrul cu ajutonrt căruia_ se urmăreşte repartizarea regulată pe fiecare perioadă de gestiune a cheltuielilor anticipate asupra locurilor (de producţie sau de circulaţie) care trebuie să le suporte.. Pentru a răspunde acestei sarcini, scadenţarul trebuie să cuprindă date privind: felul consumurilor şi destinaţia lor (conturile sintetice şi anali licc), suma totală ce urmează a se repartiza, sumele ce se repartizează pe fiecare lună. Registrul scadenţar al cheltuielilor anticipate se ţine de serviciul contabilităţii. S. cheltuielilor preliminate, registru cu ajutorul căruia se urmăresc: constituirea lunară a rezervelor pentru cheltuielile preliminate, felul fiecărei cheltuieli, locurile de producţie care le suportă şi cotele lunare în raport cu suma totală ce trebuie să se prelimine. S. debitorilor in rate, registrul cu ajutorul căruia se repartizează pe luni sumele datorate de clienţii sau debitorii cu plata in rate. Registrul se ţine, de regulă, în cadrul compartimentului, financiar-contabil. Registrul conţine rubrici pentru: nr. crt... data (ziua, luna şi anul), numele şi prenumele debitorului, locul de muncă, felul şi data actului de bază. Suma de reţinui şi coloane pe luni în care se indică: suma de reţinut, suma reţinută,, sold. S' produselor vîndute şi lucrărilor executate cu garanţie, registrul cu ajutorul căruia so urmăreşte termenul pentru care întreprinderea a garantat buna funcţionare: a produselor vîndute sau a lucrărilor executate.
271
SCH
SCHEMA BLOC, ansamblu de simboluri geometrice şi notari speriata folosit penLni reprezentarea problemelor care urinează a ii rezolvate cu ajutorul calculatorului electronic. S. de perforare. —► şi macheta de perforare a cartelelor. S. generală a sistemului de prelucrare automată a datelor, ansamblu de simboluri geometrice şi notaţii speciale folosit pentru reprezentarea echipamentelor care alcătuiesc un sistem de prelucrare automată a daLelor. —► şi sistem de prelucrare automată a datelor. S. logică, ansamblu de simboluri geometrice şi notaţii speciale folosit pentru reprezentarea blocurilor de operaţii sau a operaţiilor detaliate in ordinea stricLă a succesiunii lor, oare inlervin în procesul programului rezolvării unei probleme la calculaLorul electronic. Ea schiţează structura programelor sinletizînd succesiunea etapelor de rezolvare, criteriile de decizie şi ramificările in programe, cu alte cuvinte, logica programelor. în s.l. simbolurile grafice sînt legate prin linii de flux (săgeţi orientate) stabilind relaţii de succesiune între diferitele funcţii specificate prin simboluri şi alcăLuind astfel grafuri orientate cu cel puţin un vîrf iniţial şi unul terminal. Utilizarea s.l. in prelucrarea automată a dalelor prezintă următoarele avantaje: în procesul de elaborare a programelor înlesnesc păstrarea privirii de ansamblu asupra acestora, în condiţiile unei munci de detaliu, uzind de simboluri grafice şi coduri; la prezentarea documentară a programelor elaborate, datorită sintetizării etapelor principale de prelucrare, s.l. dau posibilitatea să se înţeleagă logica programelor ■fie către alte persoane decîL cele care au lucrat la elaborarea lor, permiţînd totodată realizarea unei diviziuni a muncii care este atît de laborioasă în ceea ce priveşte programarea; permit sesizarea operativă a omisiunilor unor operaţii de prelucrare •ea şi modificările survenite în programele deja elaborate, localizarea rapidă a zonelor afectate de modificări, precum şi stabilirea implicaţiilor modificării asupra altor zone din program ş.a. S.l. a sistemului, ansamblu de simboluri geometrice şi notaţii speciale organizate în forma unui graf în care sînt cuprinse: relaţiile dintre datele _şi mediile (suporLuri) l'iziee pe care sini înregistrate, fluxul datelor, echipamenLul utilizat, blocuri de operaţii efectuate asupra datelor sau a rezultatelor din prelucrări ■anterioare prin proceduri manuale sau automate implicate în rezolvarea unei probleme la calculator electronic. S.l. a s. pentru rezolvarea unei probleme poate conţine unul sau mai multe blocuri de prelucrare automată. Fiecare bloc reprezintă o procedură de prelucrare automată pentru care se elaborează un subprogram, caro, Ia TÎndul său, se asamblează apoi înlr-un program privind ansamblul problemei de rezolvat. S. cu cicluri in cuib, ansamblu de simboluri geometrice şi notaţii speciale ■organizate în forma unui graf care se caracterizează prin aceea că, incluzind un •ciclu în lanţul unui alt ciclu, se obţine un cuib de două cicluri. S.l. cu cicluri simple, ansamblu de simboluri geometrice şi notaţii speciale organizate în forma de graf ■orientat, al cărui vîrf iniţial coincide cu virful final. în schemele logice ciclul reprezintă un grup de operaţii a căror execuţie este repetată. Pentru ca repetarea ciclului să nu fie infinită în interiorul lui se prevede un punct de ramificare pentru ieşire ■din ciclu pe baza unei decizii. Un ciclu într-un program comportă fixarea unor valori iniţiale pentru variabilele care suferă modificări prin prelucrările efectuate in interiorul ciclului, inclusiv iniţializarea criteriului de ieşire din ciclu. Aceste iniţializări se efectuează în afara ciclului, conform cerinţelor problemei; actualizarea criteriului pentru ieşire din ciclu; calculul abaterii faţă de limita impusă sau estimarea preciziei, numărarea ciclurilor efectuate etc., decizia de ieşire din ciclu pe baza criteriului actualizai ; revenirea Ia intrarea în ciclu eu sau fără prelucrări suplimentare, pe ramura din program care decide reluarea ciclului; ieşirea din ciclu şi continuarea prelucrărilor conform cerinţelor problemei. S.l. cu mai multe criterii de ieşire, ansamblu de simboluri geomeLrice şi notaţii speciale organizate în forma de graf cu mai multe criterii de ieşire din ciclu, în care scop sînt prevăzute mai multe simboluri de decizie in interiorul acestuia. S.l. cu secvenţa simplă, ansamblu de simboluri geometrice şi notaţii speciale organizate in l'orma unui graf orientat cu un singur lanţ, in care operaţiile indicate în schemă parcurg o singură dată. S.l. cu s.s. nu utilizează
SCH
272
simboluri de decizie şi du prelucrare paralelă. Ea inlervino frecvent, în programarea modulară la elaborarea subprogramelor şi rutinelor. S.l. de program, ansamblu de simboluri geometrice şi notaţii speciale folosit pentru reprezentarea în detaliu a procedurilor de prelucrare aulomală a dalelor privind rezolvarea unei probleme, structura logică şi succesiunea operaţiilor în programele de prelucrare automată. Funcţiile de bază ce trebuie să fie îndeplinite de s.l. de p. sînt: intrările şi ieşirile de date; prelucrările ce se efectuează asupra dalelor: deciziile şi ramificările în program; fluxul operaţiilor; conectările între diferitele puncte ale programului.
S.l.	de p. pot fi: scheme cu secvenţa simpla, scheme ramificate, schemă cu cicluri simple, schemă cu mai multe criterii de ieşire etc. —> şi aceste noţiuni. S.L ramificatăr ansamblu de simboluri geometrice şi notaţii speciale organizate în forma unui grai' arborescent, ca urmare a multiplelor puncte do luare a deciziilor în secvenţa operaţiilor care, la rîndul lor, determină şi ramificarea programelor. Ramificarea poale indica: ramuri de program, alternative, alegerea ramurii fiind efectuată la executarea programului prin decizie; ramuri de program paralele, toate ramurile fiind parcurse la execuţie in mod obligatoriu.
SCHEMĂ, 1. Plan de prezentare a unei lucrări, redus la ciLireu ideii principale. 2. Reprezentare grafică a elementelor sau caracteristicilor unei strucluri de organizare, a unui algoritm de calcul al unui indicator sau a unei lucrări a sisLemului informaţional financiar-contabil. S. de flux a dalelor, reprezentare grafică a fluxului (scurgerii) circulaţiei datelor in procesul culegerii, transmiterii şi prelucrării ior. S. de flux a programului. —► şi schema logică de program. S. de funcţiuni, tabel cuprinzând denumirea posturilor şi a remuneraţiei respective dintr-o unitate economică sau instituţie. —* şi stat dc funcţiuni. S. funcţională, reprezentare grafică a unui organism, sistem, echipament, calculator electronic etc. cu părţile sale componente funcţionai (care îndeplinesc Tuncţii) folosind figuri geometrice adecvate pentru a desemna locul şi relaţiile funcţionale dintre acestea.
SCHIMB, operaţia prin care se cedează un bun pentru un alt bun; parle a relaţiilor sociale care se realizează în legătură cu schimbul reciproc de produse ale muncii sau de activităţi, moment intermediar dintre repartiţie şi consum. La baza s. se aHă diviziunea socială a muncii, Adîncirea diviziunii socialo a muncii determina dezvoltarea s. Iniţial s. de produse a apărut în orînduirea comunei primitive, s. făcîndu-se între diferitele comunităţi. Dezvoltarea s. de mărfuri a dus la apariţia banilor. Natura, forma şi sfera s. depinde de modul de producţie respectiv. S. de mărfuri există şi in orînduirea socialistă datorită existenţei mai multor forme de proprietate, producţiei de mărfuri, existenţei banilor şi acţiunii legii valorii. S. de date program-fiţier, operaţie care asigură în cursul rulării unui program preluarea dalelor din mai multe fişiere. Pentru a avea loc 8. de d.p.-f., fiecărui fişier utilizat i se atribuie cîte un nume care esle făcut cunoscuL programului cu ajutorul unor anunţuri declarative de fişiere, al cărui rol este de a defini o zonă de memorie in care sint construite tabele conţi-nind: parametri specifici fişierului, constante de adresare, serii de memorie etc. Această zonă este accesibilă prin numele fişierului respectiv. Întrucîl efectuarea s. de â.p.-î. este necesară de mai multe ori pe parcursul prelucrării, iar rutina de intrare / ieşire din modulul fişierului respectiv este inclusă în program o singură dată, conectarea acesteia trebuie să fie specificată în mod explicit în toate punctele din program unde esle necesar. Aceasta esle posibilă’ prin prevederea in programul sursă a unor enunţuri imperative, care indică fişierul şi funcţia de intrare/ieşire ce trebuie executată în acel punct al programului. S. de muncitori, totalitatea lucrătorilor care se găsesc în acelaşi timp la lucru intr-o întreprindere în care se lucrează cu mai multe echipe prin rotaţie, adică prin echipe care se înlocuiesc, pe rînd după un anumit, interval de timp! Durata unui schimb este, de regulă, de 8 ore. Prin folosirea mai multor schimburi se asigură desfăşurarea neîntreruptă a procesului de producţie.
273
SEL
Pentru schimburile de noapte, muncii orii primesc un spor de retribuţie. De asemenea, normele medii de amortizare pentru maşinile de forţă şi utilajul de lucru se sporesc cu im coeficient al cărui mărime esle în funcţie de numărul schimburilor.
SCRIERE, operaţie de înregistrare a datelor pe un supoi'L de memorare.
SECTORIZARE, delimitarea spaţială şi funcţională a sectoarelor cit; aclivilate ale întreprinderii în vederea introducerii gestiunii economice. S. se 1'ace, în acesl caz, pe secţii, brigăzi, echipe pînă la ullimul loc de muncă. Ca urmare a s„ fiecare secţie dispune de aparatul oi funcţional propriu (şef de secţii!, mecanic, planificator, dispecer, normalor, calculator, contabil, secretar administrativ etc.). Activitatea acestui personal se desfăşoară potrivit indicaţiilor metodologice slubiliLe de şeful de secţie, după ce au fost aprobate de director, inginer şef sau de contabilul şef, după l'elul sectorului în care se aplică.
SECURITATEA FILIERELOR-, operaţie prin care se asigură păstrarea şi accesul la dalele dinLr-un fişier în anumite condiţii. Există o securitate internă a fişierelor, care presupune folosirea etichetelor (înregistrări cu structura specială) cu rol de operatori cu scopul semnalării începutului sau sfîrşitului scrierii sau citirii unui fişier. Esle cazul fişierelor po suporturi magnetice, benzi, discuri, folii magnetice. Securitatea externă a fişierelor priveşte orice îişier indiferent de suporl, prin care se urmăreşte asigurarea condiţiilor de păstrare, climatizare, încăperi corespunzătoare, ambalaje potrivite la păstrare şi transport. Asigurarea unor duplicate care să înlăture eventualitatea distrugerii, ştergerii sau dispariţiei fişierelor. De asemenea, securitatea externă a fişierelor mai priveşte desemnarea unui număr strict de persoane cu drept de manipulare şi instruire corespunzător, pe baza unei parole. —* şi etichetă ; parolă.
SECVENŢĂ 1)E APEL, ansamblu ordonai de instrucţiuni care leagă o rutină închisă, de un program principal. Număr de instrucţiuni necesare pentru efectuarea unui apel de execuţie a unui program sau subprogram. S. de fişier, parte din articolele (înregistrările logice) unui fişier, urmind la rînd unele după alLele în ordine dinainte stabilită. S. de interclasare. O parte din şirul compact de numere de ordine, în care urmează a se include numerele corespunzătoare. De exemplu, 1 200— 1 300 este o secvenţă a codurilor privind materialele care cuprind numerele 0001 — 9‘J99. S. de program, grup de instrucţiuni care intervine în executarea părţii definite din programul rezolvării unei probleme la calculatorul electronic.
SECVENŢIAL, termen care indică ordinea crescătoare sau descrescătoare de succesiune a unor numere, larg folosit în organizarea de fişiere, pentru a desena modul cum sini ordonate articolele în fişier.
SEGMENT, secvenţă de program definită, ne poate l'i executată fără a menţine în mod permanent întregul program în memoria internă a calculatorului electronic.
SEGMENTAREA PROGRAMULUI, divizarea programului în secvenţe sau module • astfel ca fiecare din module să fie executat fără memorarea programului în totalitatea lui.
SELECTAREA CARTELELOR, operaţia de extragere a cartelelor dintr-un pachet de cartele, avînd la bază un anumit criteriu de selecţie dinainte stabilit. şi sortarea cartelelor.
SEL
271
SELECŢIA DATELOIÎ, operaţia de alegere ţi de separare automată a unor dale ale unui fişier utilizind pentru aceasta un criteriu de referinţă (cheie).
SELECŢIA INFORMAŢIILOR, operaţie de căutare, găsire şi reţinere a aţelor informaţii definite ca necesare peiUru înlăturarea stării de incertitudine a decideistutui.
SELECŢIE, alegerea obiectelor după au umile crilerii dinainte stabilite dintr-o mulţime de obiecte. Operaţie de extragere a datelor dintr-un fişier după o cheie dinainte stabilită.
SEMANTICA, ştiinţa despre semne; s.e ocupă de comunicarea informaţiilor c-a elemente ale cunoaşterii, folosind in acest scop diferite semne sau semnale, ca de exemplu: desene grafice, iilere, cilre, figuri, sunet, lumină etc.
'SEMIEABllK.-AT, produs care a parcurs loale operaţiile tehnologice ce se efectuează
intr-o secţie de producţie, a fost verificai de controlul tehnic do calitate, i s-au întocmii documente rîe depozitare, de unde poale fi dat în continuare în alle secţii de producţie spre prelucrare pentru a deveni produs linii, sau să !fe vîndul ca produs finii unei alle întreprinderi. Contabilitatea sintetică a s. din producţie proprie, care se prelucrează in continuare, se ţine in doua moduri şi anume: cu sau fără în varianta fără 8. contabilitatea cheltuielilor de producţie se ţine fără virarea contabilă a s. din producţie proprie cu ocazia trecerii lor de la o secţie la alLa, în acest caz, cheltuielile de producţie rămîn înregistrate pe articole de calculaţie la secţiile de la care provin. Această variantă este folosită de majoritatea întreprinderilor, mai ales la întreprinderile la care nu se calculează costul s. din care se compune produsul finit, avînd în vedere că unele s. nu au caracterul de producţie-marfă, întrueîl nu se vînd la Ierţi şi nu pol fi folosite decîL la executarea unor anumite ■comenzi sau produse. în această variantă, necalculîndu-se cosLul s. din producţie proprie, evidenţa mişcării acestor semifabricale între secţii se ţine in etalon natural, în varianta eu s., contabilitatea cheltuielilor de producţie se ţine cu virarea in conturile a. din producţie proprie, cînd acestea trec de la o secţie la alta. în acest scop se foloseşte conLul „Semifabricate din producţie". S. din producţie predate la depozit de secţiile de producţie se înregistrează in debitul acestui eoni la preţ de înregistrare, prin creditul conLului „Cheltuielile producţiei de bază“, iar s. trecute din nou in procesul de producţie penLru a se continua prelucrarea lor se înregistrează in creditul ■conLului „Semifabricate din producţie" şi în debiLul contului „Cheltuielile producţiei ■de bază". Contabilitatea analitică a cheltuielilor ocazionate de acesLe s. se ţine pe articole de calculaţie numai la secţiile care le-au produs, iar la secţiile următoare ele se includ în cosLul producţiei finite printr-un articol de calculaţie complex, adică ■costul electiv al s. Dacă se aplică varianta „cu 8‘S precum şi contabilitatea centralizată, se întocmesc, de regulă, calculaţii separate penLru producţia fiecărei secţii sau fazi1, ehelLuielile proprii ale secţiei fiind inregisLralo în aceste calculaţii pe posturi de cheltuieli, iar valoarea s. primit de la secţia precedentă în mod complex. Astfel, în această variantă (cu s.) determinarea structurii costului producţiei finite necesită o muncă suplimentară pentru descoperirea ulterioară a articolelor de calculaţie ale f. consumate în producţie. Contabilitatea analitică se ţine cu ajutorul fişelor in care a. sînt grupate pe depozite (pe gestionari) şi pe feluri sau grupe de s.
SEJIN, unitate grafică convenţională stabiliLă pentru indicarea unei cifre, litere ele.,
SEMNAL. 1. Somn convenţional (sonor sau vizual) folosit pentru a transmite la distanţă o ştire, o comunicare, o decizie, o informaţie; o comandă; o instrucţiune;
2.	Manifestarea fizică a unei informaţii (undă, oscilaţie, presiune atmosferică ele.) capabilă de a se propaga într-un mediu dat. S. de orologiu, semn convenţional emis de un dispozitiv pentru a asigura sincronizarea operaţiilor la calculai or electronic.
275
SID
SEMNIFICAŢIE, contribuţia unei cifre avînd valoarea 10 — 9 într-o poziţie dată.
SENS DE LEGĂTURĂ, succesiunea de reprezentare a relaţiilor într-o organigramă, a ordinei de execuţie a operaţiilor într-un calcul etc. se realizează grafic, de regulă, , cu ajutorul unei săgeţi orientate (—*•).
SENTINELĂ, orice simbol sau grupuri de simboluri plasate pe suport telmic de-date, printre date în anumite locuri ce pot fi detectate ulterior prin program sau direct de către echipamentul electronic.
SEPARATOR, semnai, caracter, folosit pentru a delimita articole, înregistrări,, blocuri de înregistrări etc.
SERIE, o succesiune de ohiecte de acelaşi fel sau care se aseamănă, fabricate după acelaşi tip de proces tehnologic. Exemplu, fabricaţie de serie mare; de serie mică; un grup de numere rezervate pentru a l'i distribuite unor nomenclaturi de evidenţă, de oxempiu, pentru mijloace fixe din categoria II se rezervă seria de numere de-la 0200-0409.
SERVICIUL CONTABILITĂŢII, secţiune a compartimentului Financiar-contabil. din unităţile economice, care realizează toate lucrările de contabilitate alo unităţii. Mărimea şi organizarea s.c. diferă de la o unitate economică la alta în funcţie 'de mărimea unităţii, de organizarea, raţionalizarea şi mecanizarea operaţiilor contabile, niveiul de pregătire şi experienţa cadrelor din contabilitate etc. S.c. cuprinde biroul contabilităţii generale, biroul contabilităţii materialelor şi produselor, biroul de postcalcul, biroul contabilităţii decontărilor şi biroul inventar.
SESIZARE, inounoşliinţare de a plăti o sumă de Iei; aducerea la cunoştinţa organelor în drept a unor încălcări a normelor legale; perceperea, citirea unor simboluri re-prezentind date care urmează a fi prelucrate.
SET, număr de maşini de calcul mecanografice determinat de felul operaţiilor pe-care le execută ca să acopere toată gama de operaţii ce intervin în procesul prelucrării mecanografice a datelor (perforat, verificat, sortat, interclasat, tabelaL etc.) şi de cerinţele exploatării raţionale a acestora; totalitatea cartelelor privind un anumit obiect do evidenţă. De exemplu, s. de carteie privind materialele sau mijloacele fixe etc. ale unei întreprinderi; un număr do cartele care conţin un umuniL. program de prelucrare a datelor etc. S. de caractere, mulţimea finită de somno sau simboluri folosită pentru a forma cuvinte într-un limbaj natural; limbaj de programare : sistem de prelucrare a datelor etc. S. de caractere grafice acceptate de limbajul de programare, ansamblu de caractere grafice utilizate pentru reprezentarea infor-' mafiilor în vederea scrierii unui program într-un limbaj. Exemplu, s. de c. al limbajului COBOL. Caractere alfabetice (literele întregului alfabet), caractere cifrice (0—9), caractere speciale:	, () etc. .şi COBOL. S. de instrucţiuni,
totalitatea instrucţiunilor program executabile la un anumit calculator electronic.
SID ISO (iSislem de introducere a datelor). Echipament terminal ataşabil calculatorului electronic românesc „Independent 100l:. pînă la un număr de 32 unităţi. Este nu terminal „inteligent1' realizat cu sLnictură logică cu microprocesoare. Are un afişaj de 2 OOU caractere echivalent a 25 cartele perforate, considerat un terminal
SIM
276
du capacitate mare de înmagazinare şi du afişare a datelor. Prin intermediul SID 180 si: pol introduce, prelucra primar dalele şi pregăti transpunerea acestora pe suportul l'inal, banda magnetică în fişiere penlru a fi prelucrate în continuare la calculator. SID 180 înlocuieşte astfel echipamentele electromagnetice dc peri'ovorificare pe cari ele şi degrevează unitatea centrală a calculatorului de prelucrarea primară a dalelor.
SIMBOL, reprezentare convenţională a unei informaţii sau nomenclaturi de evidentă. —► şi număr de control. S. de organigramă, simbol utilizat pentru a reprezenta o operaţie a unui proces, date sau echipamente într-o organigramă. —* şi organigramă. S. funcţional, simbol ulilizal in scheme funcţionale. —> şi schetnă funcţională. S. logic, semn convenţional folosii pentru reprezentarea unei funcţii logice. Se practică în prelucrarea automată a datelor, în special la elaborarea schemelor logice de program ele. S. operator, simbol care reprezintă o operaţie.
SIMBOLURILE DE PRELUCRARE AUTOMATĂ A DATELOR
început, sfîrşit, întrerupere de prelucrare. UniLate de prelucrare auLomată de Loate tipurile. Unitate de prelucrare subordonată.
Operaţiune auxiliară care nu esle sub controlul direcl al unităţii centrale de prelucrare.
(_)
Transformare, modificarea unei instrucţiuni sau a unui grup de instrucţiuni, schimbarea unui program.
Decizie.
Comentariu, note explicative destinate clarificărilor.
Conector, reprezentînd o intrare.
Gonector, reprezentînd o ieşire.
Conector de pagină.
S. echipamentelor sistemului de prelucrare automată a datelor. Unilale centrală.
Cililor /perforator de carLele.
6
9
□
£
277
O	Cititor/perforator bandă perforată,
a	Unilale dc bandă magnetică.
^	Unitate de discuri magnetice.
( Q Unitate do tambur magnetic.
)	UnituLe de afişare video.
Imprimanta.
Consolă, dispozitiv cu claviatură. Unitate de transmisie.
.A
J5. fişierelor Calaje
|	^	Document purtător de date ce urmează a fi prolucralu.
Pachet de documente purtătoare de dale cc urinează a fi prelucrate.
Model de situaţie /raport eonţitiînd informaţiile rezultate de pe
urma prelucrării datelor.
c
C
Model de situaţie/raport în mai multe exemplare eonţinînî informaţiile rezultate de pe urma prelucrării dalelor.
Cartelă perforată.
Pachet de cartele perforate.
Fişier de date pe cartele perforate.
Fişier de dale pe bandă perforată.
Linie (ie legătură, încrucişarea liniilor de legătură.
Joncţiunea liniilor de legătură.,
Fişier de dat-e [ie bandă magnetică. Fişier de dale pe disc magnelic. Fişier de dale jie tambur magnetic
•SIM	278
•Operaţiune manuală.
Amestec, implozie a două sau mai multor fişiere intr-unui singur.
■Separare, explozie a mai multor fişiere dinLr-un fişier.
•Sortare, aranjarea articolelor unui fişier după un mieriu oarecare
Iiilerclasare, amestec urmat de separare rezulLînd două sau .mai multe fişiere din două sau mai muile fişiere diferite.
'Transmisie de date.	£_
■Săgeată orientată semnificind sensul fluxului de prelucrare.	--------
■Săgeată orientată în dublu sens semnificind legătura reciprocă <-----------------------
a
CZD
Afişarea video de informaţii rezult alt1 din prelucrarea dalelor.	^
SIMBOLIZAREA CONTURILOR, substituirea denumirii conturilor printr-o serie de cifre. Se mai numeşte şi simbolizare, codificare cifrică. Pentru simbolizarea con-
279
SIS
lurilor sţj pot folosi: simbolizări ordinale, seriale sau zecimale. S.c. ordinală, consU'i în folosirea numerelor începînd cu numărul 1 şi continuînd succesiv şi fără întreruperi* cu numerele următoare pe măsura apariţiei fiecărui cont. S.c. serială, constă în împărţirea conturilor înLr-un anumit număr de grupe şi atribuirea a cîte o seric de numere conturilor din fiecare grupă do conturi. De exemplu, grupa I de conturi ar avea seria de numere de la 1 — 100, grupa a Ll-a ar avea seria de numere de la 101 — 200 ş.a.m.d. S. zecimală constă in împărţirea eoni urilor in 10 clase, fiecare clasă in ■10 grupe şi fiecare grupă în 10 conturi, astfel încit clasele vor fi simbolizate cu ci te o cifră (de exemplu, de la 0—9), grupele cu cite două cifre, iar conturile cu cîte 3 cifre. —> şi planul de conturi, S. documentelor, desemnarea documentelor prin simboluri cifrice. în R.S. România, documentele sînL împărţite în grupe desemnate prin cifre de la 0—9, iar documentele din fiecare grupă primesc în plus încă două cifre. La documentele din fiecare subgrupă li se adaugă încă o cifră. De exemplu, grupa documentelor contabile este desemnată prin cifra doi, iar nota de contabilitate, prin numărul ‘2 — 01. S. materialelor, produselor, semifabricatelor, atribuirea, pe lingă denumirea lor, a unui simbol (simbol cifric, alfanumeric sau zecimal) pentru a fi mai uşor identificate, a înlătura starea de incertitudine în procesul de prelucrare m a spori operativitatea în prelucrare. Se foloseşte la întocmirea nomenclatorului de materiale şi în prelucrarea automată a datelor, S. mijloacelor fixe —> şi număr de inventar; cod; codificare.
SIMULAU E, utilizarea analogiilor fizice sau de calcul pentru exjljrarea comportării unui sistem. De obicei, între elementele simulatorului şi acelea ale sistemului se stabileşte o anumită legătură. Se foloseşte în materie de analiză critică şi iu cazul proiectării de noi sisteme. S. In timp real, simulare executată pe sistemul simulat concomitent cu funcţionarea acestuia.
SIMULATOR PENTRU CALCULATOR ELECTRONIC, program pentru calculator electronic care Lranslatează programele scrise pentru calculatoare electronice de un anumit tip pentru a putea 1'i executate pe calculatoare de alL Lip.
SINTEZĂ, meLodă experimentală de generalizare care constă în reconstituirea, obiectului sau fenomenului studiat din părţile sale componente. în a. se porneşte de la simplu la complex, de la particular la general, in timp ce la analiză se porneşte-invers. Analiza şi s. sînL din aceasLă cauză inseparabile. Analiza presupune existenţa unei s., deoarece nu este posibilă o descompunere fără existenţa unui obiect sau fenomen care consLiLuie unitatea ce Lrebuie descompusă, deci s. şi invers. —»■ şi analiză. 8. contabilă, meLodă folosită în generalizarea dalelor conLabiliLăţii pentru studierea mijloacelor, surselor şi proceselor economice ale unei uniLăţi economice,, instiluţii considerate în totalitatea lor. Contabilitatea foloseşte în acest scop bilanţul.
SISTEM, ansamblul elementelor inLerdependenLe ce acţionează în comun pentru a produce un rezultai dinainte determinat; ansamblul de obiecte a căror legătură şu interacţiune duc la proprietăţi pe care nu le posedă părţile constitutive ale ansamblului. în s. integrat., raportul dintre întreg şi parte esLe un raport, de iiiLercondiţionave. Introducerea unui elemenl nou sau excluderea unuia existent in s. integral duce-la schimbarea proprietăţilor acestuia. Părţile care alcătuiesc s. formează compoziţia lui materială, iar modul special de aşezare, de interdependenţă, de inte racţ.iune-lăuntrică şi părţile componenLe ale organizării întregului formează structura s. S. cibernetic, un sislem care se conduce singur pe baza prelucrării daLelor do cam dispune-in vederea îndeplinirii unui scop. Prelucrarea datelor se axează pe trei direcţii: găsirea unei distribuţii de probabilităţi pe stările mediului, evaluarea utiliiăţilor-rezult,aţelor şi aplicarea unui algoritm de decizie. S. de calcul electronic, şi sislem elecLronic de prelucrare automată a daLelor. S. de circulaţie a informaţiilerf loialitatea.
SIS
280
mijloacelor şi procedeelor folosite şi grefa Ic pe un an umil sistem (le organizare a unităţii socialisto prin care se asigură vehicularea (transmiterea) informaţiilor din momentul culegerii datelor pinâ în momentul valorificării informai,iilor. S. de circulaţie oblică a informaţiilor, sistem do circulaţie a informaţiilor de la un serviciu la executanţii direcţi ai unui alt, serviciu al aceleiaşi unităţi socialiste. S. de exploatare (Operting System), ansamblu omogen de programe conceput pentru a permite o utilizare raţională a unui sistem Hardware. El cuprinde: compilatoare, programe do gestiune a intrărilor, ieşirilor etc. şi programe de execuţie a funcţiunilor curente. S. finalizat, care are de îndeplinit un scop, acesta fiind definit prinlr-un număr de parametrii înregistraţi in memoria sistemului. S. de întreruperi. —► şi calculator electronic. S. de introducere a dalelor, ansamblul procedeelor şi mijloacelor cu ajuLorul cărora se realizează perceperea de către maşini a datelor în vederea prelucrării lor. în cazul maşinilor mecanice, electromecanice şi electronice de birou, introducerea dalelor se face manual prin intermediul pîrgliiilor sau. al tastelor de la pupitrul ■maşinii. în cazul maşinilor mecanografice şi a calculatoarelor electronice datele in vederea prelucrării lor se introduc automat prin intermediul purtătorilor tehnici de date (cartela perforată, banda perforată, bandă de disc magnolie) şi a dispozitivelor de citire automată din purtătorii respectivi de dale. S. de numeraţie, prin care cifrele, literele şi semnele speciale sint reprezentate prin cile un număr sau combinaţie de numere l'olosile ca bază a sistemului. Exemplu, in sistemul de numeraţie zecimal sint folosite numerele: 0, 1, 2, 3, 4, S, 6, ", 8, 9. S. de numeraţie binar, care foloseşte pentru reprezentarea cifrelor diferitelor sisteme de numeraţie, literele şi semnele speciale, care au la bază cifrele 0 şi 1, aşa că baza sistemului esle 2. Poziţia cifrei binare indică maxima numărului pe baza unei progresii a puterii lui 2. S. de operare, un pachet ile programe de control şi de serviciu care asigură folosirea optimă a posibilităţilor echipamentelor de către programele utilizatorilor. Principalele obiect live ale unui s. de o. sînt,: încărcarea la maximum a capacităţii de prelucrare a sistemului pentru a spori volumul total de lucrări executate în unitatea de Limp şi a micşora timpul de răspuns al sislemului. în acest scop se poL lua măsuri de organizare a alimentării continue cu date, în vederea eliminării stagnărilor ce se pot produce din momentul terminării unei lucrări şi începerea alteia; evitării perioadelor de vîrf prin încărcarea uniformă in limp a capacităţilor de prelucrare şi executare .simultană a mai multor lucrări ulilizînd un singur sistem ; interconectarea sislemului de prelucrare cu sistemul de colectare a datelor direct de la sursă; folosirea bibliotecii •de programe pentru problemele care au mai fost rezolvate cu calculator; întreţinerea şi ţinerea la zi a fişierelor; premise optime penlru programare prin punerea la dispoziţie a mai multor compilatoare de limbaje; folosirea unui limbaj de control care să permită specificarea prealabilă de către utilizatori a parametrilor şi opţiunilor pentru utilizarea resurselor hardware-lui şi sofLwar-ului; realizarea uuui program care să permită programarea automată, înfăptuirea unui sistem de control care să preia sarcina repartizării resurselor la diferii» lucrări supuse executării; executarea unui program de gestiune a fişierelor, crearea şi întreţinerea bibliotecii de programe; asistenţa tehnică a operatorilor prin crearea unui limbaj conversaţional între operatori şi sistemul do operare menit să asigure exploatarea raţională a echipamentelor sistemului, instrucţiuni precise cu privire ia modul cum trebuie executată fiecare lucrare la calculator, etichete de fişiere, afişarea automată a situaţiei sistemului şi a mersului lucrărilor în curs de executare, afişarea automată a mesajelor de erori şi a instrucţiunilor care să ghideze acţiunile operatorilor; afişarea automată a informaţiilor de stare în cazul defectării unor dispozitive; punerea la dispoziţie a unor programe de testare şi diagnosticare a defectelor de funcţionare a sistemului etc.; măsuri organizatorice pentru conducerea centrului de calcul , cum ar fi: un program ■de priorităţi în vederea executării preferenţiale a unor lucrări; organizarea unei ■evidenţe aulomaie a lucrărilor executate şi a materialelor, a cheltuielilor cu retribuţiile, consumul timpului de funcţionare a fiecărui echipament din structura con-
281
SIS
figuraţiei 111 vederea executării unei lucrări sau a unui tip de lucrări; calculaţia costului lucrărilor executate etc. S. de programare, totalitatea limbajelor de programare, programele sau rutiuelo de program şi instrucţiunile necesare utilizării acestor limbaje pentru exploatarea unui sistem automat de prelucrare a datelor. S. de transmisie a datelor, totalitatea mijloacelor şi procedeelor adecvate utilizate pentru a comunica dale la distanţă. S. electronic de prelucrare automată a datelor (S.E.P.A.D.), ansamblu de echipamente, in principal interconectate, precum şi programele, metodele şi procedeele de exploatare a lor, destinat să asigure executarea automată a operaţiilor care intervin in procesul tehnologic de prelucrare a datelor in vederea rezolvării unor probleme din cele mai diferite domenii ale vieţii social-eeonomice. Configuraţia tip a unui b.o, de p.n.(l. constă din: unităţi de culegere; de pregătire şi de transmitere a datelor; unităţi de intrare/ieşire: unitatea centrală de prelucrare, biblioLeca de programe. în funcţie de domeniul de aplicare, de gradul de complexitate a problemelor de rezolvat, a volumului de date de transmis şi prelucrat, a vitezei de răspuns etc., s.e.d. p.a.d. sînt de diferite configuraţii. Astfel, spre deosebire de un s.e., de p.a.d., un sistem elecLronic de comandă a proceselor presupune: dispozitive de culegere a datelor sub forma numerică sau analogică distribuitor, unităţi de intrare/ieşire; dispozitiv de interfaţă caro transformă datele din forma analogică in forma numerică şi invers; calculator hibrid (combinaţie între un calculator numeric, şi unul analogic). S. informatic de conducere, ansamblu de procedee şi mijloace automate de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor, dimensionat, structurat şi grefat pe structura de conducere a organismului economic, căruia îi este destinat in vederea atingerii obiectivelor pentru care a fost creat organismul economic respectiv. Ca organism economic se poate considera o întreprindere, o centrală industrială, o ramură a economiei naţionale sau economia naţională in ansamblul ei. între organismul economic şi s.i. de c. aferent există un raport de subordonare a s.i. de c. organismului economic. Raportul trebuie realizat, astfel încit organismul viu al întreprinderii şi s.i. de c. aferenL să formeze un tot unitar şi armonios constituit.
S.i.	de e. trebuie permanent să se perfecţioneze, modernizeze şi să se dezvolte odată c.n perfecţionarea, modernizarea şi dezvoltarea organismului său economic, contribuind prin informaţiile furnizate la progresul şi dezvoltarea organismului economic servit. S. integrat de prelucrare a dalelor, totalitatea mijloacelor şi procedeelor folosite pentru prelucrarea complexă a daLelor iniţiale şi intermediare, îneît să asigure, prin bază unică de dale înregistrată o singură dată şi canale unitare de circulaţia informaţiilor, ansamblul de lucrări ale sistemului informaţional economic necesar conducerii tuturor verigilor şi nivelurilor unei unităţi socialiste. S. integrat de prelucrare a datelor, parţial, care cuprinde numai prelucrarea datelor privind un compartiment sau o parte din compartimentele funcţionale ale unităţii socialiste. S. integrat de prelucrare a datelor, total, care cuprinde prelucrarea datelor privind toate compartimentele funcţionale ale unităţii socialiste. 5. monoprocesor, cea mai elementară configuraţie de sistem penLru prelucrarea automată a datelor echipată cu o singură unitate centrală. La rîndul său, acest sistem se poale diferenţia după numărul de canale de transmisie a datelor cu care esle dotat şi prin modul de conectare a unităţilor de control. S. monoprocesor monocanal, configuraţie de prelucrare automată a dalelor, echipată cu o singură unitate centrală şi un singur canal; transferurile de dale sint efectuate numai prin intermediul memoriei principale care conduce la o utilizare dificilă a sistemului în problemele ce comportă ventilarea unui volum mare de dale. Este utilizat penLru probleme cu volum mic de dale. Exemplu, în scopuri didaclice sau pentru calcule ştiinţifice şi inginereşti simple. S. monoprocesor multicanal, configuraţie de prelucrare automată a datelor echipaLă cu o unitate cenlrală şi mai mulle canale. Prin legăturile dinLre canale şi uniLatea centrală se realizează conlrolul asupra funcţionării uanalelor. O legălură serială de la canale către memorie permite transferul de date între canale fără blocarea unităţii cenLrale, ca şi legătura directă pentru schimbul de dale înLre canale şi memoria principală. Sistemul acesta este
SIS
282
cel mai răspiudit datorită caracterului universal al Lipurilor do aplicaţie pe care le poale prelucra. S. multimicroprocesor, microprocesoarele înlocuiesc logica de liard cu fire, cu u logică programabilă. Prezintă ca avantaje: logica program implementată, putere consumată extrem do inică, condiţii de răcire uşoare, conectoare simple, cost redus, gabarit mic, acces multiplu la elemente de afişare. Sistem cu mai umile microprocesoare, memorii, circuite de interfaţă şi alte circuite integrate, conectate înlr-o configuraţie care să satisfacă performante impuse de prelucrare a datelor, de elaborare a comenzilor, de conversaţie cu operatorul şi cu sistemele ierarhie superioare. Pot t'i de mai multe tipuri: cu funcţionare în paralel; ierarhizate; în inel. S.m. cit funcţionare în paralel, la caro problema se rezolvă în paralel, existînd un schimb de date prin intermediul interfeţelor de cuplare. Se foloseşte cînd două subsisLeme rezolvă probleme separate între care există un schimb de daLe iniţiale. S.m. ierarhizate, in care un microprocesor esle „niasler11 iar celelalte „slave‘;, fiind controlate şi coui'donate în timpul funcţionării de primul. Se foloseşte cînd funcţiile unui echipament mnltimicroprocesor pot 1'i distribui le de către un bloc central către alte blocuri subordonate S.m. in inel, în care fiecare sistem depinde de două subsisteme de la care primeşte şi dă informaţii. S. mulţiprocesor, configuraţie de prelucrare automată a datelor echipată cu mai multe unităţi centrale compatibile. Există mai mulli; posibilităţi de a realiza s.m. Astfel, se poL concepe sisteme cu procesoare independente care fac schimb de dale prin inlermediul adoptoarelor canai-la-canal. Acest tip de sistem face necesară existenţa în memoria principală a fiecărui procesor a cile unui sistem de operare sau program de motorizare a schimbului de date. S.m. cu compatibilitate totală, cari? utilizează echipamente total compatibile, permite existenţa unui singur sistem de operare rezident în memoria unui procesor principal, care supraveghează mulliprogramarea, mulliprelucrarea şi teleprelucrarea. S. naţional de informatică, ansamblu de echipamente de culegere, transmitere şi prelucrare automată a datelor, structurat. în concordanţă cu cerinţele economiei naţionale, corelat cu structura organizatorică integrată a verigilor ei,’ organizat în centrele de calcul teritoriale, departamentale şi centre de calcul proprii ale marilor unităţi economice toate interconectate, avînd un singur «amil de scurgere a informaţiilor, concentrarea acestora în bănci unice de date, unele cu caracter naţional, cu posibilităţi de a obţine prompt de către fiecare verigă, la fiecare nivel de conducere, informaţiile necesare pentru conducerea ştiinţifică a realizării obieclivelor urmările.
SISTEME DISTRIBUITE DE CONDUCERE CU MICROPROCESOARE, sini alcătuite dinLr-o serie de unităţi de bază, cu funcţii de reglare, amplasate in diferite locuri în instalaţia tehnologică automatizată, interconectate printr-o magistrală de transmitere a dalelor, care este conectată prin consola operatorului de proces la mai mul Le displeiuri şi la un calculator numeric de mare capacitate care formează nivelul ierarhic superior.
SISTEMUL CARTELELOR PERFORATE, sistem de prelucrare a (latelor avînd la bază ca suporl de date iniţiale, intermediare şi rezultate finale ale prelucrării cartele perforate. Un sistem de cartele perforate poale folosi carLele de dimensiuni standard cu 45, SO, 90 de coloane sau de alte dimensiuni, perforaţii de formă rotundă sau dreptunghiulară, iar pentru transpunerea datelor sub formă de perforaţii diferite, sisteme de coduri de perforare Hollerith, IBM, Powers etc. S. circulaţiei informaţiilor, tolalilalea mijloacelor şi procedeelor folosite şi grefate pe un anumit sistem de .organizare a unităţii economice prin care se asigură vehicularea informaţiilor din momentul culegerii datelor pîuă în momentul valorificării informaţiilor. S. circulaţiei orizontale a informaţiilor, circulaţie a informaţiilor intre serviciile de acelaşi grad ale unităţii economice angajate şi responsabile în soluţionarea unor probleme. S. circulaţiei verticale ascendente a informaţiilor, circulaţie a informaţiilor de la verigile inferioare de execuţie (locurile de sursă a datelor iniţiale), brigăzi,
2S3
SIS
ateliere, secţii, la verigile superioare (servicii lehnico-economiee, conducerea unităţii economice etc.). S. circulaţiei verticale descendente a informaţiilor, circulaţie a informaţiilor de la veriga superioară de comandă şi decizie a unităţii economice la verigile executante (secţii de producţie, ateliere, brigăzi etc.). S. conturilor, totalitatea conturilor considerate sub aspectul caracterelor comune în ce priveşte structura organizatorică şi funcţionarea lor, datorită cărora fiecare eoni constituie o articulaţie a unui lot unitar fără a se ţine scama de anumile particularităţi specifice unora din aceste cont,uri. Astl'el, s.c. esle format dintr-o serie numeroasă de conturi care au particularităţile lor individuale şi anume: fiecare din ele are un conţinut economic deosebit, de al celorlalte conturi, din care cauză şi identificarea lor individuală se face prin denumiri deosebite, din cauza atît a naLurii conţinutului lor diferit, cil si a naturii diferite a operaţiilor economice ce se înregistrează în aceste conLuri. Ele au insă caractere comune importante, care le aseamănă, făcînd posibilă asamblarea lor într-un sistem al conturilor. Caracterele comune ale conturilor sînt: au o structură identică, au reguli precise de funcţionare, au sarcina să grupeze, să sistematizeze şi să reflecte materialul inregistrabil (mijloace, procese economice şi surse), servesc ia generalizarea datelor contabile curente el.c. S.c. cu dublă înregistrare esle unul din mijloacele de bază concrete ale metodei contabilităţii, deoarece serveşte ca instrument curent de lucru pentru realizarea obiectului contabilităţii; cu ajutorul lui se face şi generalizarea in bilanţ a datelor curente ale contabilităţii. S. conversaţional, ansamblu de mijloace şi procedee de culegere, transmitere şi prelucrare a dalelor, care foloseşte sistemul de legături bidirecţionale între sistemul de prelucrare automată a datelor şi beneficiarul prelucrării dalelor. Pe baza întrebării formulate de beneficiar şi a programelor corespunzătoare de prelucrare a datelor, sistemul de prelucrare recepţionează dalele problemei de rezolvai, le prelucrează şi comunică beneficiarului răspunsul. S. de calcul, ansamblu de componente şi reguli de cuplare a acestora pentru a asigura funcţiile determinate de volumul datelor de intrare/ ieşire şi gradul de prelucrarj cerut de utilizaLor. Alcătuit în general din unitate centrală, memorii, sistem de intrare /ieşire, echipamente periferice, echipamente de teleprelucrare şi magistrale de date. —► şi sistem electronic de prelucrare automată a datelor. S. de legătură „punct cit punct", prin care se transmit datele de la subordonat la şeful ierarhic. S. de legătură in stea, prin care se transmit concomitent informaţii de la un anumit centru către punctele sale periferice (centrala către întreprinderile subordonate). S. de memorare, totalitatea mijloacelor (suporturilor mediilor) şi a procedeelor adecvate de păslrare a datelor. Mediile de memorare pot fi hîrtia, cartonul pe care datele se scriu sau se transpun sub formă de perforaţii şi materiale magnetizabile capabile a avea două stări stabile, pentru a permite reprezentarea sub forma numerelor cu baza 2. Cele mai râspîndiLe medii de memorare sint, substanţele feromagnetice, care au două stări stabile dc magnetizare. Fiecărei stări i se asociază o valoare numerică, anume 0 sau 1, cifre ale sistemului binar de numeraţie. Substanţele feromagnetice se pot prezenta sub diferite forme; toruri de ferită, film magnetic, bandă magnetică, tambur magnetic, disc magnetic, cari el i magnetice. Folosirea substanţelor feromagnetice ca medii de memorare prezintă avantajul că suporturile respective pot fi reutilizale pentru înregistrarea repetată a diferitelor date, accesul la date fiind foarLe rapid, spre deosebire de suporturile din hîrtie, carton, care nu sînt reutilizabile şi accesul la date este mult mai lent. S. informaţional economic, ansamblu organizat din oameni, mijloace şi proceduri adecvate, pentru culegere, transmitere şi prelucrare a datelor în vederea obţinerii de informaţii necesare conducerii unităţii economice. în cadrul unităţii economice considerală ca un sistem total se disting, în principal, în slrînsă interdependenţă, sistemul de conducere, sistemul condus şi s.i.e. care se interpune între ele, avînd menirea de a furniza informaţii prin intermediul cărora se conlrolează, se analizează modul cum au fost realizate deciziile luate, pentru ca organul de conducere să-şi exercite rolul de regulator al sisLemului unităţii economice; să fundamenteze noi decizii, precum
SIT
284
şi dc a informa sistemul condus (de execuţie) cu privire la măsurile ce trebuie luate, cunoştinţele* ce trebuie aplicate In‘vederea înfăptuirii în detaliu a deciziilor Iunie. Prin urmare, s.i.c. esle un sistem al comenzii (deciziei) şi comunicaţiei, stabilit pe măsura unităţii economice. Elementele de structură ale s.i.e. sînt: intrările, datele culese din sistemul condus (de execuţie) privind înfăptuirea deciziilor; deciziile sistemului de conducere interne şi externe care sint date spre prelucrare în vederea informării sisLomului condus cu privire la sarcinile de detaliu de executat, ieşirile, informaţiile de analiză şi sinteză obţinute de pa urma prelucrării intrărilor din sistemul condus cu privire la modul cum s-au executat deciziile luate anterior, ca şi cele obţinute clin prelucrarea intrărilor reprezenLînd deciziile sistemului de conducere în vederea informării în detaliu a sistemului condus cu privire la ceea cn trebuie executat; operatorii fizici şi logici, exemplu oamenii constituiţi in servicii, birouri funcţionale ou atribuţii de culegere, transmitere şi prelucrare de’date; echipamentele utilizate în scopul mecanizării şi automatizării operaţiilor procesului de culegere, transmitere şi prelucrare de date; procedurile de culegere, transmitere şi prelucrare de date, algoritmii de calcul, metodele şi procedeele de utilizare a mijloacelor folosite în cadrul s.i.e.; etaloanele de măsură cantitativă, calitativă şi valorică a fenomenelor şi proceselor economice: suporturile de date, prin intermediul cărora datele sint vehiculate in procesul de culegere, păstrare, transmitere şi prelucrare (documentele primare purtătoare de date iniţiale, suporturile tehnice de date documente [Jiii'tăloare de informaţii reprezentînd rezultatele prelucrărilor de data, registrele, conturile, balanţa de verificare, bilanţul, inventarul etc.); fluxurile de date, reprezentate de ansamblul de date vehiculat simultan inlre două staţionări; reţeaua de circulaţie conslînd din ansamblul de fluxuri de date şi puncte (staţii) de pornire (plecare) a vehiculului material (suportului de date) pregătit şi puncte (staţii) dc sosire unde datele pot veni pentru prelucrare, control sau spre informare în vederea valorificării rezultatelor prelucrării. Variabilele s.i.e. debîLul, timpul de răspuns şi costul informaţiilor sînt in strînsă dependenţă de paramotrii operai orilor fizici şi logici. Debitul constituie cantitatea de informaţie pe care s.i.e. este capabil s-o furnizeze la ieşire, în unitate de timp şi cu operatorii daţi. Intervalul de timp care separă o intrare de date in sistem şi obţinerea la ieşire a rezultatelor prelucrării corespunzător cerinţelor dinainte stabilite măsoară timpul de răspuns al sistemului informaţional care condiţionează vîrsta informaţiei, acLualitatea şi oportunitatea ei. Iar costul s.i.e. este alcătuit din totalul cheltuielilor determinate de culegerea, transmiterea şi prelucrarea datelor, raportat la debitul de informaţii utile furnizate de sistem la ieşire.
SITUAŢIA CENTRALIZATOARE A CONTABILITĂŢII MATERIALELOR, document contabil cu ajutorul căruia se ţine evidenţa contabilă analitică a materialelor grupate pe conturi analitice, pe depozite etc. Pentru intrări de materiale se întocmeşte o situaţie separată de aceea a ieşirilor de materiale. Soldul materialelor înscris în această situaţie trebuie să corespundă cu acela din registrul de stocuri folosit în metoda operativă (per sold). S. de repartizare a cheltuielilor, document întocmit de poslcalcul, în care cheltuielile de producţie indirecte sînt grupate pe feluri de cheltuieli, pe secţii de producţie sau pe lucrări. Pentru cheltuielile secţiilor de producţie se întocmeşte de fiecare secţie, în cazul descentralizării postcalcululni, cîte o situaţie, iar la postcalculul central se face centralizarea lor. Penlru cheltuielile generale ale întreprinderii se întocmeşte de postcalcul o situaţie din care se extrag cotele ce se repartizează pe fiecare secţie, pe produse sau pe comenzi. în forma de contabilitate maestru-şah, această situaţie serveşte penlru întocmirea notei de contabilitate şi pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică. S. mişcării materialelor, lucrare întocmită periodic, la intervale egalo de timp, cuprinzînd pe fel de materiale stocul şi soldul materialelor aflate la începutul perioadei, intrările şi ieşirile în decursul perioadei şi stocul şi soldul la sfîrşitul perioadei curente. Lu-
285
STO
urarea se întocmeşte in scopul depistării materialelor Iară mişcare sau cn mişcare lentă, conLrolului gestiunii stocurilor, respectării normativelor mijloacelor circulante materiale, confruntării cu contabilitatea sintetică şi analitică a materialelor.
SITUAŢIA ZILNICA A PERSONALULUI, —► şi pontaj.
SOCOTEALĂ, operaţie de calcul numeric prin care se stabileşte mi rezultat scontat, aşteptat sau neaşteptat. —> şi calcula/ie.
SOFTWARE, în opoziţie cu „hardware11, înseamnă tot ceea ce se adaugă la calculatoarele electronice penLru a permite, a uşura, a mlădia şi a accelera prelucrarea datelor. în software se cuprind 111 special sistemele de programe. -* şi sistemul de operare; biblioteca de programe.
SOLD CREDIT Olt. —> şi cont; soldul contului. S. debitor. —* şi cont : soldul contului.
SOLDAREA CONTULUI, operaţie care constă în înscrierea soldului unui cont în partea contrară aceleia de unde a provenit acel sold pentru ca totalul sumelor debitoare să fie egal cu acela al sumelor creditoare. Dacă to Laiul sumelor debitoare este egal cu acela al sumelor crediloare, contul esto soldaL, balansat sau închis.
SOLDUL CONTULUI, diferenţa dintre totalul sumelor debitoare şi a celor creditoare ale unui cont. Dacă totalul sumelor debitoare este mai mare ca totalul sumelor crediloare, soldul cnnlului va fi debitor, *111 caz contrar, soldul va fi creditor. Conturile de activ au totdeauna sold debitor, iar cele de pasiv sold creditor. Soldul serveşte la închiderea conturilor (soldare, balansare). PenLru aceasta, soldul debiLor se înscrie la credil, iar soldul crediLor, la debit. în acest mod, totalul sumelor debitoare esle egal cu totalul sumelor crediloare, cu alte cuvinte, cont ui se balansează. Soldul slabilil la finele lunii sau al unei perioade de gestiuni se numeşte sold final, iar acela de la începutul lunii sau al perioadei noi de gestiune, sold iniţial.
STANDARD COST. —t şi metoda Standard cost.
STORNO ÎN NEGRU. inversarea unei înregistrări făcute anlerior prin Ir-o formulă contabilă greşită, fie la numele conturilor, fie la sume, pentru anularea ei în vederea restabilirii unei situaţii exacte. De exemplu: în locul formulei :
Debit Materiale	lei 1 000
Credit Furnizori	lei 1 000
s-a făcut înregistrarea greşită:
Debit Produse finite	1	000
Credit Furnizori	1	000
In acest caz se corectează greşala prin formulele contabile:
Debit Furnizori	1	000
Credit Produse finite	1	000
şi:	Debit	Maleriale	1	000
Credit Furnizori	1	000
Prin prima înregistrare inversă celei iniţiale s-a anulaL înregistrarea greşită, iar prin cea de-a doua s-a făcui înregistrarea exacl.ă. Î11 conLabilitatea socialisLă s-a înlocuil această modalitate de corectare a erorilor prin storno in roşu, deoarece mărea artificial rulajul contului. S. In roşu, procedeu folosit în contabilitatea socialislă
SOR
286
penlru corectarea unei înregistrări greşite şi care constă in scrierea din nou a înregistrării greşite, cu sumele scrise cu cerneală roşie, sau in lipsă de o astfel de cerneală, sumele se încadrează, pentru a se stabili natura lor de numere negative, adică numere care se scad din conturile respeclive. Prin aceasta, înregistrarea greşită este anulată şi se face apoi înregistrarea exactă.
Exemplu, in Ioc	de înregistrarea:	Debil.	Materiale	1 000
Credit Furnizori 1 000
s-a făcut înregistrarea:
Debit Produse finite	1 000
Credit Furnizori	1 000
Se anulează înregistrarea greşită prin înregistrarea în roşu:
Debit Produse finite 1	000
Credit Furnizori	1	000
şi se face apoi înregistrarea corectă in negru:
Debit Materiale	1	000
Credit Furnizori	I	000
SORTARE (clasare), operaţie de aranjare într-o anumită ordine de succesiune rc documentelor, datelor, obiectelor etc.; fază ile pregătire a carLelelor pert'oraLe in vederea prelucrării mecanografice sau electronice a datelor, care constă in aranjarea fizică a cartelelor intr-o anumită ordine, impusă de criteriul grupării datelor şi situaţia cerută. La calculatoare electronice, sortarea înregistrărilor, ca şi aranjarea înregistrărilor intr-o anumită ordine este numai logică comparînd cîmpurile de cliei ale înregistrărilor. Exemplu s. cartelelor privind chelluielile de producţie pe comenzi în ordinea crescătoare a comenzilor. S. alfabetică, operaţie de aranjare a înregistrărilor articolelor după criteriul de succesiune a literelor alfabetului. S. combinată (mixtă), pj’ocedeu care întruneşte avantajele sortării de la mic la mare şi de la mare la mic. începe cu sortarea de la mare ia mic şi, ca rezultat, pachetul este împărţit in io grupe. Fiecare grupă se sortează apoi de la mic la mare. Se practică în cazul unui volum mare de cartele de sortat, pentru a putea soi'La simultan la mai mulLe maşini de sortat acelaşi pachet, repari izîndu-se pe fiecare maşină de sortat o grupă de cartele. S. de la mare Ia mic, procedeu de sortare care const ă în selectarea şi aranjarea carLelelor perforate începînd cu ordinul superior al criteriului de grupare şi lerminîml cu ordinul unităţilor. Prezintă avauLajul că pachetul de cartele poate fi împărţit în mai multe grupe ca să se sorteze in continuare simulLan la mai multe maşini de sortai pe grupe separaLe. Ca urmare şi prelucrarea poale să aibă loc pe grupe de cartele. Numărul mare de grupe la un moment dat, urmărirea lor separată şi necesitatea trecerii in mod continuu a cartelelor din căsuţele de recepţie în magazia de alimentare a maşinii de sortai şi schimbarea permanentă a periei de sorlare face ca randamentul procedeului să fie scăzut şi, prin urmare, foarte puţin folosit in practică. S. de la mic la mare, procedeu de sortare care cunst.ă în selecţia şi aranjarea carLelelor perforate începînd cu ordinul inferior (al unilăţiior) al codului numeric sau alfanumeric care constiluie cri Loriul de grupare a dalelor. După prima trecere prin maşina de sortai, cartelele se scol din căsuţa de recepţie de la stînga la dreapta (căsuţa 9, S, 7 ...), dacă au l’osl aşezate in magazia de alimentare cu faţa în jos cu colţul tăiat spre operator şi invers, dacă an fost aşezate cu faţa în sus de la dreapta spre stingă. Urmează apoi o a doua trecere prin maşina de soi'lat pe coloana cîmpului rezervat pentru ordinul zecilor al codului, apoi al sutelor ele. Pe tot parcursul sortării se menţine un singur pachet de carlele. Procedeul este uşor de însuşit de către operator. Se practică în cazul cind osie de sortai un număr relativ mic de
287
STA
■cartele perforate. în cazul unui număr mare dc cartele perforate .şi al numărului mare do semne din care sînt alcătuite codurile după care se face sortarea, operaţia de sortare dureazămull. timp şi ar putea genera strangulări şi o utilizare neraţională a tabulatoarelor. în asemenea cazuri, atenţia deosebită trebuie acordată sLudiului structurii criteriilor de grupare a daLelor pentru lucrările care se întocmesc şi corespunzător structurii echipamentelor staţiei. S. selectivă, operaţia prin care se poate -extrage automat cu ajutorul maşinii de'sortat, dintr-un pachet de cartele, un număr de cartele avînd o anumită semnificaţie. De exemplu, se poate extrage dintr-un pachet de cartele privind produsele Tinite vîndute, în decurs de un an, unui anumit i'lienl al cărui cod este 25, perforat în cîmpul de coloanele 16 şi 17. Se procedează astl'el: se fixează peria de sorLare pe coloana M, se deplasează spre centru tuate glisoarele mobile alo comutatorului, cu excepţia glisorului 5, .şi se declanşează operaţia de sortare. în căsuţa 5 se vor grupa toate carLelele care au perforate pe coloana 1" cifra 5, iar in căsuţa de rezervă P se vor separa celelalte cartele. în continuare se vor sorta numai cartelele care au fosl selecţionate în căsuţa 5. Se mută peria dc sortare pe coloana lfi, glisorul 5 se deplasează spre interior, apoi se declanşează operaţia de sortare. Se obţine în caseta 2 cartelele cu codul 25. Acest procedeu'duce la economii de limp, la operaţia de sortare se eviLă uzarea carLelelor. S. cartelelor perforate după caracteristica cartelei precedente, operaţie prin care se separă din pachetul de cartele, de exemplu, de maLeriale, cartelele de stoc care nu au avut mişcări in cursul perioadei pentru care se întocmeşte lucrarea. După ce întregul pachet a l'osl, sortat potrivit simbolului materialelor, cartelele sînt aranjate in cadrul fiecărui simbol pe fel de operaţie, astfel ca prima cartelă să fie cea de sold iniţial, apoi cartelele de intrări şi, in final, cartelele de ieşiri. Pachetul cu cartele asliel obţinuL se trece încă o dată prin maşina de sortat, sortarea făeîndu-se pe coloana rezervată supraperforaţ.iei cu mutarea glisoarelor comutatotului spre interior, cu excepţia glisorului căsuţei în care dorim să recepţionăm cartelele de sLoc fără mişcare; iu făsuţa de rezervă se vor separa celelalLe carLele.
STANDARD, normă care reglementează dimensiunile, caracteristicile şi calitatea unui produs.
STARE, situaţia unui sistem definită prin anumite mărimi sau parametri la un moment dat sau într-un interval de Limp. S. de eroare, siLuţia cind indicaLoarele calculaLorului semnalează că s-au produs erori care pot fi: de program, cînd csLe selectată o secvenţă de program inexistentă; de depăşire registru, cînd rezultalul calculului depăşeşte 11 biţi la stînga punctului zecimal; de depăşire introducere, cînd se introduc mai mult decît 11 biţi la stînga punctului zecimal: de purtător, cînd este deleclată o eroare de paritate, absentă sau circulaţia incorectă a benzii, S. de execuţie program, starea cînd calculatorul execută auLomaL instrucţiunile secvenţei de program. S. de listare program, starea de funcţionare a calculatorului cind imprimanta tipăreşte secvenţa de program selectată. S. de repaus a calculatorului electronic, sl area iniţială în care se află calculatorul după cuplarea la sistemul de alimentare la curent, electric sau după executarea unei secvenţe de program. S. funcţională a calculatorului, în timpul funcţionării calculatorului pol interveni condiţii rare să determine anumite situaţii denumite stări ale calculatorului semnalate prin indicatori optici amplasaţi la bordul acestuia. S. neoperaţională, situaţia de defect a uni lăţii centrale sau a unui alt echipament din configuraţia sistemului electronic de prelucrare a datelor, care împiedică orice fel de prelucrare. S. operaţională, situaţia unităţii centrale sau a unui alt echipament din configuraţia sistemului electronic de prelucrare a daLelor de a execuLa operaţii de prelucrare a datelor.
STATUT, acL de constituire a unei organizaţii economice socialiste: cooperativă agricolă de producjic (C.A.P.), meşteşugărească etc., prin care sint prevăzute condiţiile de organizare şi funcţionare a acesteia.
STA
288
STAŢIE DE CALCUL, unitate du informatică de sine stătătoare, sau in cadrul centrului de calcul aparţinind ministerului, departament ului, consiliului popular sau întreprinderii, fără personalitate juridică, avînd ca ubiecl prelucrarea mecanizată a dalelor sau transmiterea de date în vederea prelucrării la centrul de calcul. în conformitate cu normele do structură prevăzute în Decretul 499/1973 privind organizarea unitară a activităţii de informatică iu R.S. România, poale Ti mare sau mică. Se consideră staţie de calcul mare cînd esle dotată cu minimum 5 seturi meeano-grafice/calculator electronic cu memorie internă sub 32 kiloocteţi/terminale şi un număr minim de 20 posturi de analişti, programatori, ingineri de sislem. Se consideră static de calcul mică cînd este dotată cu minimum două seturi mecano-grafice/maşini fie faelural-contabilizat/lerminale şi minimum 10 posturi de analişti, programatori, ingineri de sistem. Se constituie cu ordinul ministrului, conducătorului celorlalte organe centrale, hotărîri aîe consiliului popular şi cu avizul Institutului Central pentru Conducere şi Informatică. S. de contabilitate mecanizată, unitate organizatorică, dotată cu maşini cu cartele perforate, maşini de contabilizat-faol.ural., maşini de adunat şi de calculat. Aceste staţii se organizează centralizat, cînd toate maşinile sînt concentrate intr-un singur loc sau pot fi organizate după metoda mixtă, cînd maşinile de perforat şi de control sînt instalate în apropierea secţiilor unde se întocmesc documentele primare. Ele pot funcţiona fie în cadrul marilor întreprinderi, instituţii centrale, fie ca unităţi economice distincte pentru a presta servicii de calcul şi de contabilitate mai multor întreprinderi mijlocii sau mici.
STRUCTURA CONTULUI.. —y şi cont.
STRUCTURA DOCUMENTELOR. —► document primar.
STRAŢA, registru contabil în care se înregistrează într-o formă brută toate operaţiile economice şi financiaro ale unei unităţi economice, aşa cum survin ele, fără a fi supuse in prealabil vreunei sistematizări.
STUDIEREA MATERIALULUI l’US LA DISPOZIŢIE, procedeu de culegere a dalelor pentru analiza sistemului informaţional financiar-contabil, care constă în cercetarea din partea colectivului de analiză a tuLuror documentelor care intervin în sistemul informaţional al unităţii, culegîud date cu privire la numărul şi felul ducumentelor, numărul de exemplare, numărul de informaţii care alcătuiesc conţinutul documentului, operanzii şi gradul de dificultate al algoritmilor de calcul al informaţiilor, mijloacele folosite pentru întocmirea documentelor şi circuitul fiecărui fel şi exemplar de document etc. Acest procedeu se foloseşte de obicei combinat cu procedeul observării directe. Procedeul prezintă avantajul că permite colectivului de analiză să culeagă direct date din materialele puse la dispoziţie, fără a deranja personalul unităţii in executarea lucrărilor curente. Ca dezavantaje menţionăm: din materialul pus la dispoziţie nu pot fi culese Loate datele necesare pentru analiza critică a sislemului informaţional: volumul de muncă necesar, numărul şi structura personalului existent eto. Neavînd dialog cu personalul care execută lucrări, colectivul de analiză nu poale intra în posesia datelor privind operativitatea cu care se execută şi circulă documentele sistemului informaţional, cum se valorifică informaţiile care alcătuiesc conţinutul documentelor, dacă informaţiile sint suficiente, utile în totalitatea lor, de prisos sau insuficiente atît penlru sistemul de decizie cît şi pentru sistemul de execuţie.
SUB3IULŢIÎVIE, mulţime în care fiecare element este al unei mulţimi date.
289
SUP
SUBPROGRAM, număr determinat de instrucţiuni destinate să realizeze anumite operaţii tip care intervin de repetate ori în procesul rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. Se include în programul principal, in procesul asamblării acetuia.
SUJBRU'l'lNĂ, o porţiune dintr-un program ce realizează o anumită funcţie, deseori scrisă independent, astfel îneît poate fi înserată o dată sau de mai multe ori într-un program mai mare de prelucrare automată a dalelor cu calculatoare electronice. S. interpretativă, care produce selectarea secvenţială a anumilor cuvinte speciale din memorie, fiecare dintre acestea făcind calculatorul să execute o serie de operaţii determinate de cuvîntul ales.
SUBSISTEM DE PRELUCRARE A DATELOR. —► sistem de prelucrare a datelor.
SUBVENŢIE, cont cu ajulorul căruia se ţine evidenţa subvenţiilor primite de la bugetul statului de către unităţile economice prin organul lor ierarhie superior, potrivit prevederilor planului financiar, pentru a servi la acoperirea pierderilor provenite din depăşirea cheltuielilor faţă de veniturile proprii şi a altor cheltuieli planificate. Este un cont de pasiv care se creditează cu subvenţiile încasate şi sa debitează cu sumele restituite, şi cu pierderile acoperite din aceste subvenţii.
SUMAT OR, dispoziLiv, parLe componentă a calculatorului electronic, care efectuează adunarea sau scăderea a două numere. După modul de intrare a dalelor in s., se disting: s. aditoare, S. algebrica S. totalizatoare. S. algebric, care formează o sumă algebrică. S. aditor efectuează adunarea sau scăderea a două numere care intră în acelaşi timp în aditor, avînd două intrări sau grupe de intrări. S. totalizator memorează temporar o dată şi o adună cu o altă dală sosită ulterior.
SUMA, rezultatul operaţiei de adunare a doi sau mai mulţi termeni,
SU3IĂ CREDITOARE, suma înscrisă în creditul contului. —► şi cont.
SUMĂ DEBITOARE, înscrisă in debiLul contului. -* şi cont.
SUME AVANSATE PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR LA ÎNTREPRINDERI NOI ŞI DEZVOLTĂRI IMPORTANTE, cont de pasiv, funcţionează în contabilitatea întreprinderilor industriale noi în construcţie. Se crediLează prin debitul contului Disponibil din fondul centralei pentru finanţarea investiţiilor cu sumele primite de Ia organul ierarhic superior necesare execuLării lucrărilor şi se debilează prin creditul conLului Decontări pentru investiţii finanţate din fondul organului ierarhic superior, puse în funcţiune, cu sumele restituite organului ierarhic pentru finanţarea investiţiilor, prin creditul contului Disponibil din fondul centralei penLru finanţarea invesliţiilor cu sumele nefolosite care se restituie organului ierarhic superior. Soldul creditor al contului reprezintă sume avansate pentru finanţarea investiţiilor şi neconsumate.
SUPERVIZOR, parte din sistemul de exploatare a calculatorului electronic, con-stind din programe de control menite să supravegheze execuLarea programelor de prelucrare automală a datelor.
SUP
290
SUPORT DE MEMORIE, mecliu destinai pentru înregistrarea dalelor de intrare, sub o io rină lizibilă de către maşină (exemplu cartela perforata, banda perforată), banda magnetică, disc magnetic, hîrtie sau a rezultatelor calculelor.
SUPRAPERFORAŢIE, operaţie de perforare a carlelei in poziţia 11 sau 12, in scopul identificării cartelelor de un’anumit fel, din punctul de vedere al conţinutului de date. Exemplu, cartelele de stoc poartă s. penlru a puLea fi separate automat din pachetul dc- cartele privind mişcările de materiale sau cartelele de consum de materiale poartă h. pentru a se proceda la scăderea sumelor perforate în aceeaşi zonă a cartelelor privind materialele.
SUPRIMARE A ZEROURILOR, eliminarea zerourilor Tară semnificaţie. De exemplu, a zerourilor din faţa unui număr zecimal.
s
J
ŞAPITRARE, —f şi contare.
ŞEF CONTABIL -+ şi contabil şei. S. de depozit, conducălor şi gestionai' responsabil al unui depozit. Se mai numeşte şi magaziner (nu magazioner, cum se foloseşte greşit in practică şi chiar în literatura de specialitate).
ŞIR, mulţime, grup de elemente dispuse in succesiune. Ş. da numere, mulţime ordonată de numere fiind definită posibilitatea de apariţie a fiecăruia din numerele acestei mulţimi.
ŞTAT DE FUNCŢIUNI, —şi schema do funcţiuni.
ŞTERGERE, 1. operaţie prin care se anulează conţinutul de date al memoriei calculatorului electronic sau al suportului: bandă sau discul magnetic. 2. Ştergerea magnetică esLe automată prin scricrea directă a noilor dale. Operaţie frecvent intervenită în aclualizarea fişierelor.
ŞTIINŢA CONTABILITĂŢII, —> şi Contabilitate.
T
TABEL, forma grafică cîe prezentare a datelor, pe rînduri şi coloane, pormiţînd prelucrarea lor pe orizontală, (rînd) şi pe verticală (coloană), astfel îneît să ofere o privire de ansamblu sau o grupare după anumite criterii a obiectelor, proceselor şi fenomenelor la care se referă dalele culese. T. de decizie, tehnica folosită la elaborarea programelor de prelucraro automată a dalelor cînd trebuie consideraţi simultan mai mulţi factori care pol varia independent unii de alţii, ca timp sau mărime avînd un număr finii de valori. 1'. de d. arată deci toate combinaţiile valorilor acestor factori şi soluţiile corespunzătoare fiecărei combinaţii. Forma de prezentare a unei
tabele esle următoarea:		
Factorii	întrebările factorilor	
Activităţi	întrebările activităţilor	*
Fiecare combinaţie de factori se numeşte regulă. Numărul maxim de reguli esle egal cu produsul numărului valorilor pe care le poate lua fiecare factor. Dacă o tabelă conţine factorii f 1, f 2 ... fn, fiecare zi avînd pi valori (i = 1, 2, 3, ..., n) alunei
ii
numărul total de reguli esLe egal cu 2 si. în funcţie de natura inIrurilor, t, de ti.
i=r
pot fi de mai multe feluri — cu intrări limitate, cu intrări extinse, cu intrări mixte. T. de d. cu intrări extinse, în care fiecare factor are cel puţin două valori. T. dei.cu intrări limitate, în care intrările condiţiilor sînt limilate la răspunsurile: da; nu; indiferent. T. dc d. cit intrări mixte, în care intrările factorilor sînL fie explicaţi prin valorile lor, fie prin răspunsurile: da sau nu. T. de operaţii, tabel conţinînd valoarea rezultatului unei operaţii pentru fiecare combinare posibilă a valorilor operanzilor. T. de referinţe, listă de adrese folosite ca puncte de referinţa într-un program. T. de retribuţii, stabilit pe baza calificării muncitorilor. Muncitorul fără nici o calificare face parte din categoria cea mai mică de retribuire, care serveşte ca punct de plecare în diferenţierea celorlalte categorii de încadraţi, a căror retribuţie creşte în funcţie de gradul de calificare. —♦ şi indicator de calificare. T. statistic, cu ajutorul căruia se pot caracteriza în forma succesivă şi logică fenomenele sociale. în practică se deosebesc: t.s. combinate, pe grupe, simple, teritoriale etc. T.s. combinate sînt acelea care cuprind unităţile de observare sau de înregistrare grupate simultan pe baza mai multor caracteristici; fiecare grupă, avînd la bază o singură caracteristică, se împarLe în subgrupe alcăluile pe baza unei a doua caracteristici. T.s.
293
TAR
simple cuprind enumerarea unităţilor de observare' sau de înregistrare, enumerarea indicatorilor sau a dalelor cronologice- Aceste tabele poL avea, astfel, earacler de labele enumerative sau dinamice. T.s. teritoriale sini acelea Î11 care obiectul de studiai este împărţit pe municipii, oraşe sau judeţe.
TABELARE, operaţie do imprimări: a rezultatelor calculelor la tabulator. —* şi tabulator.
TABLOU DE CONEXIUNI, suport metalic de obicei prevăzul cu un sislwn do borne, prin intermediul cărora şi cu ajutorul unor fişe materializează programul de prelucrare automată a dalelor. T. de e. esle amovibil; el se întocmeşte şi se schimbă penlru fiecare lucrare care urmează a se executa la tabulator. După desLinaţio, bornele t. de c. sînt grupate in zone. Zonele, numărul bornelor din fiecare lonă şi funcţiile pe care le îndeplinesc diferă de la un tip de tabulator la altul.
TABLOU DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR, — şi situatiu, de repartizare a cheltuielilor de producţie.
TABULATOR, maşina mecanografică destinată să execute automat operaţiile aritmetice şi iogice asupra datelor introduse prin intermediul carLelelor perforate şi să imprime pe hîrtie rezultatele calculelor într-o formă (model) dinainte stabililu. Rezullalele se pol reda şi pe cartele de toLal, in cazul cind totalurile obţinuLo reprezintă jndicaloni intermediari sau indicatorii care vor intra ulterior din nou în calcul, asigurînd asLfel conlîmiilalea sistemului de evidenţă. T. moderne sînt cuplate cu dispozitive speciale electronice pentru executarea rapidă şi a operaţiilor de înmulţire şî împărţire. în funcţie de principiile de construcţie, pot fi: t. electromecanice-şi t. electromagnelice cuplale cu dispozilive eleclronice de calcul pentru execularea operaţiilor aritmetice de înmulţire şi împărţire. în funcţie de natura dalelor pe carele prelucrează, ele pot fi: cifrice şi alfanumerice. T. alfanumeric, care percepe, prelucrează şi imprimă rezultatele calculelor sub forma dalelor alfanumerice. Cifrele sint ale sistemului zecimal de numeraţie, iar literele alfabetului ale unei limbi vor-bile, de regulă, insă literele alfabetului’latin, cu semnele alfabetului ţării pentru care se construieşte.
TABULOGILVMA, situaţia scrisă automat cu ajutorul Labulalorului. T. de bazăr deslinată sistemului informaţional economic. T. de proces tehnologic al prelucrării datelor cuprinde anumite totaluri privind ansamblul datelor de prelucrat, care se constituie din cliei de control menite să asigure verificarea în cadrul staţiei meca-mografice sau a centrului de calcul, dacă datele predate spre prelucrare sînt preluate integral.
TAMBUR MAGNETIC, suport de memorie de dale de forma.unui cilindru, care so roteşte conlinuu, fiind acoperit cu o peliculă feromagnelică. înregisLrarc-a şi citirea dalelor se realizează cu ajutorul unor capete electromagnelice. Datele pe t.m. sînt. înregistrate pe piste circulare paralele. Alegerea pistei se poale face in două feluri: mecanic, deplasind capul de înregisLrare/cilire cu ajutorul unui servomecanism In pista căutată sau electronic prin amplasarea fixă a cile unui cap de inregislrare / cilire pentru fiecare pistă. Este folosit la calculaloarele din generaţia înlii, precum şi la unele calculatoare din generaţie a doua. La calculaloarele din generaţii a Ireia, t.m. se foloseşte ca memorie periferică sau auxiliară. —► şi memorie auxiliară.
TARA, greutatea ambalajului unei mărfi. Tara se scade din greutatea brută a mărfii. —> şi ambalaj; greutate brută. T. convenţională, greutatea ambalajului stabilită prin contract. T. legală, greutatea ambalajului stabilită prin dispoziţiile legale.
TAR
294
'I. mijlocie, greutatea medie rezultată din cîntărirea mai multor ambalaje. T. reală, greutatea efectivă a ambalajului stabilită prin cîntărire.
TASTA, pîrgliia de la pupitrul unei maşini de scris sau de calcul purtătoare a 1 — 2 semne ale literelor alfabetului, cifrelor sistemului zecimal de numeraţie, semnelor speciale utilizate în calcule sau semnele unor funcţiuni ale maşinilor de calcul. T, funcţională, prin acţionarea căreia se realizează unele funcţii de calcul ale maşinii de calculat. Pentru identificarea funcţiei, tasta esto însemnată cu semne convenţionale; pentru funcţia de adunare cu semnul -f-, de scădere cu semnul —, de înmulţire cu semnul x, de împărţire cu semnul tot al ou semnul x, subtotal cu seninul O, corectarea numerelor greşit introduse în maşină cu semnul C, numere care nu se supun operaţiilor aritmetice cu semnul H sau £, pentru repetarea unor numere introduse în maşina cu semnul R etc.
TASTATURĂ, toLalitaLea butoanelor (tastelor) care servesc la comanda acţionării maşinilor de calculat manuale sau electronice. —> şi tasta. T. completă, sistem de taste la maşinile de calculat electromecanice de birou, conslînd din taste purtătoare de cifre ale’ sistemului zecimal de numeraţie de la 0 pînă la 9 şi avînd atîtea rin-duri de taste pentru cîte ordine de mărime a numerelor este prevăzută maşina să lucreze. T. redusă constă din 10 taste cifrice purtătoare ale semnelor cifrelor sistemului zecimal de numeraţie (de la 0 pînă la 9). în plus, mai poale conţine taste distincte pentru doi de zero şi trei de zero.
TEHNICA CONTABILITĂŢII, totalitatea procedeelor, mijloacelor materiale şi mecanismelor folosite în aplicarea principiilor stabilite de ştiinţa contabilităţii, pentru executarea lucrărilor privind înregistrarea, urmărirea şi controlul obiectelor şi fenomenelor unei unităţi gestionare. —► şi contabilitate. T. conturilor. —>■ şi cont.
TELEIMPRIMATOR, dispozitiv telegrafic prin care se transmit, se recepţionează şi so ■ imprimă datele transmise.
TELEINFORMATICA, parte din informatică care se ocupă de tehnica de transmisie a datelor de intrare /ieşire în cazul prelucrării datelor la distanţă.
TELEPRELUCRAREA DATELOR, sistem de prelucrare automată a datelor la distanţă, care constă dintr-un calculator de mare capacitate folosit de mai mulţi utilizatori prin intermediul unor echipamente terminale de telecomunicaţii pentru transmisia datelor sau dintr-un calculator de mare capacitate la centrul de calcul, legat prin'linii de telecomunicaţii cu diferite calculatoare terminale care sînt instalate la utilizatori.
TEORIA BILANŢULUI. -* şi teoriile bilanţului. T. contabilităţii, teoriile contabilităţii. Tj conturilor, —+ şi teoriile conturilor. T. costurilor maginale, cunoscută sub numele de „direct costing“ în S.U.A., iar în'Anglia şi Franţa sub numele de „costuri marginale". —> şi aceşti termeni. T. deciziei, îşi propune formalizarea actului deciziei, găsirea de algoritmi pentru prelucrarea datelor în cadrul procesului decizional. Identificarea unui formalism cît mai adecvat şi modelarea sa pe sistem.
TEORIA FIRELOR DE AŞTEITARE, —*■ şi fire de aşteptare.
TE ORIA INFORMAŢIEI, ansamblu de idei, concepte po baza cărora se studiază, se interpretează şi se acţionează în practică în legătură cu problemele informaţiei, cum sînt. cele privind forme de reprezentare, recepţia, transmisia, păstrarea şi prelucrarea informaţiilor. T.i. nu se ocupă de natura informaţiei, adică de semnificaţia
295
TE O
ei, valoarea ni cognitivă, puterea de reacţie pe care o.produce iii eadnil sistemului informaţional economic, decit dacă prin forme de reprezent are esle afectată înţelegerea exactă a semnificaţiei, dacă prin transmisia informaţiei apar perturbaţii şi informaţia nu este comunicată în limp util, în cantitatea suficientă, sau esle intersectată pe canal cu alte informaţii redondante. T.i. iniţiată de R. fiartley, V. A. Ivolelnicov este fundamentată teoretic de C. E. Shannon, matematician-american, în anul 19'iS, in lucrarea „O teorie matematică a comunicaţiei", 111 care a dat o măsură a canLităţii de informaţie ce se transmitea cu ajutorul unor semnale, a studiat din punct de vedere matematic transmisia informaţiei prin canale şi a elaborat metode pentru reducerea parlurbaţiei care alterează informaţia transmisă. T.i. esle dezvoltaţi apoi de N. Yienur (1949), A. I. Hincin (1950) ş.a. Odată cu ridicarea nivelului economic, tehnic şi cultural al societăţii, creşte cantitatea de informaţi» care trebuie recepţionată, culeasă, păstrată, transmisă şi prelucrat;!, iar cu extinderea folosirii sistemelor electronice de calcul 111 toate domeniile vieţii social-economice. rolul t.i. creşte exponenţial.
TEOHIA MULŢIMII ÎN CONTABILITATE, teorie matematică care are aplicabilitate în contabilitate deoarece conturile sintetice cuprind o mulţime de conturi analitice, activul din bilanţul unei unităţi cuprinde o mulţime de posturi; la fel şi pasivul. Mulţimile dc posturi din activ pot avea relaţii de corespondenţă între ele; îa fel,şi cele din pasiv. De asemenea, şi mulţimile de conturi de activ eu cele de pasiv.
TEORIILE BILANŢULUI urmăresc studierea bilanţurilor şi a evaluării posturilor de acliv. Aceste teorii gravitează în mare măsură in jurul teoriilor dinamică şi statică. După teoria dinamică a lui Sclimalenbach, bilanţul arată mişcarea, adică schimbările care au avut loc în bilanţ de la o perioadă la alta. El esle astfel o situaţie a calculului rezultatelor. Evaluarea bunurilor se face după natura lor şi situaţia in care se află, cu costul de producţie, costul mediu de producţie, cu preţul de procurare sau cu preţul de înlocuire. Teoria dinamică este de fapt o teorie a evaluării, iar bilanţul serveşte la calcularea rezultatelor întreprinderii din perioada curentă comparate cu acelea ale perioadei precedente. întruciL acea stă teorie nu urmăreşte decît 1111 singur scop şi anume, acela al calculării rezultatelor, ea se mai numeşte şi teorie monistă. După teoria eudinamică, a lui Sommerfeld, beneficiul trebuje să lie cit mai exact determinat pentru a se menţine substanţa patrimoniului. în această teorie se recomandă ca evaluările să se facă cu preţul electiv de vînzare pentru produsele fabricate şi semifabricate. După teoria economică a muncii a lui W. Thoms, bilnaţul trebuie să reflecle calculaţia muncii, echivalentă cn calculaţia costului şi a veniLului realizat. După teoria întreprinderii, susţinută de Osbahr, bilanţul trebuie studiat din punctul de vedere al întreprinderii/După această teorie bilanţurile sint: principale şi secundare. Bilanţurile principale se împart apoi in: bilanţuri de rezultate, în care ciştigurile şi pierderile sint aşezate faţă iu faţă; bilanţul de exploatare, în care sînt calculate pe o perioadă dată veniturile şi cheltuielile întreprinderii; bilanţuri de trafic (de dever}, în care sînt, trecute totalurile de valori inlrale şi ieşite (circulaţia lor) pe o perioadă anumită de timp; bilanţuri de avere, in care sint arătate elementele de avere şi datoriile întreprinderii la un moment dat. Bilanţurile secundare cuprind bilanţurile brute, bilanţurile pentru verificare etc. Toate posturile de bilanţ 1111 pot fi considerate ca reprezentînd valori economice dacă nu sînt raportate la cerinţele şi scopurile întreprinderii. După teoria organică a lui Schmidtşi Pepe, bilanţul are un scop dublu şi anume: să stabilească, pe dc o parte, situaţia averii şi, pe de alta, să calculeze şi rezultatul. Teoria organică recomandă evaluarea posturilor de activ cu preţul de înlocuire (de reproducţie). După teoria realistă a lui W. Rieger, bilanţul real este numai acela care ar putea să reprezinte situaţia întreprinderii în ipoteza că ea ar fi lichidată. Evaluările se l'ac la preţul
TE O
296
curent al zilei, care se presupune că s-ar realiza din lichidarea bunurilor din activ. După teoria statică susţinută de Leitmer, W. Le Contre şi alţii, bilanţul este socotit «a o fotografie a constituţiei şi situaţiei întreprinderii la un moment dat. El are caracterul de mijloc de constatare şi de calculare a averii în momentul întocmirii lui. Este şi un mijloc de control al calculării randamentului, nu însă şi al beneficiului, care trebuie calculat şi stabilit înainte de întocmirea bilanţului. După această teorie evaluarea se face cu preţul de procurare.
TEOBIILE CONTABILITĂŢII, totalitatea ideilor conducătoare în domeniul ştiinţei contabilităţii; o totalitate de principii generale universal aplicabile. Spre deosebire de teoria conturilor, care este mai mult do natură formală, întrucît urmăreşLe, pe de o parte, un scop ştiinţific privitor la demonstrarea formalismului dublei înregistraţi şi, pe de altă parte, un scop didactic privitor Ia sLabilirea regulilor de funcţionare a conturilor, t.c, are, dimpotrivă, o sl'eră de cercetare mult mai largă, prin aceea că ea cuprinde interpretarea şi explicarea realităţilor care formează domeniul integral al contabilităţii, baza sa ştiinţifică. Ea constituie un sistem de cunoştinţe care-şi are elaborate pe baze ştiinţifice principiile ei de organizare, potrivit cerinţelor corespunzătoare orinduirii sociale în care îşi găseşte aplicaţia; care are un obiect şi metode proprii de cercetare, do calcul şi de reprezentare, cu alte cuvinte, care are la bază o teorie. Pornind de la discutarea caracterului ştiinţific al contabilităţii, literatura de specialitate a examinai problema stabilirii unei teorii ştiinţifice care să-i justifice caracterul de ştiinţă. Astfel, De Fages a aşezat la baia t.c. concepţia spaţială sprijinită pe principiile matematice, fără a se ajunge la fundamentarea teoretică a contabilităţii, care, prin natura ei, face o separare şi alegere calitativă a fenomenelor economice, ceea ce lipseşte teoriei spaţiale. Un alt autor, Dumar-chey, consideră că ştiinţa contabilităţii se află în relaţii strînse cu economia politică şi că există o apropiere între contabilitate şi logică, deoarece contabilitatea se foloseşte in fundamentarea adevărurilor contabile de metodologia logicii. Teoria lui Dumarchey este cunoscută sub numele de teoria sistemului integral. După Leqn Retail, contabilitatea are la baza patrimoniul reflectat In bilanţ. Ideea de convenţionalism îndepărtează această concepţie de clementele care constituie temelia teoriei contabilităţii. Autorul elveţian Leo Gomberg consideră că baza ştiinţifică a contabilităţii nu o poate asigură decît încadrarea ei ca parte componentă a ştiinţei economice, fără să demonstreze cu, prin aceasta, contabilitatea ar dobîndi o teorie ■ştiinţifică proprie. încercări au fost făcute şi de Renâ Delaporte, care a pus la baza t.c. „mişcarea, deplasarea şi transformarea1*, care ar prezenta un caracter universal. Părerea sa de a înfăţişa toate fenomenele ca fiind legate de întreprindere nu reuşeşte sa. fundamenteze o teorie, nu poate să stabilească criterii sigure care să determine o delimitare a investigaţiilor contabile. S-a mai încercat să se stabilească otic, pure, care consideră că există între fenomene şi valori anumite relaţii şi că dacă s-ar încerca să se cerceteze fenomenul contabil ar fi necesar a se face abstracţie de mecanismul partidei duble şi a se face o selecţie a fenomenelor supuse cercetării. Autorii germani consideră în majoritate că t.c. este de fapt teoria conturilor. în ţara noastră, Spiridon Iacobescu a pus la temelia contabilităţii principiul schimbului patrimonial în cadrul căruia are loc. Prin aceasta autorul restrînge sfera de cuprindere a bazelor teoretice ale contabilităţii şi ajunge la teoria conturilor care este de fapt o parte din t.c. Pornind de la teoria materialismului dialectic, contabilitatea -ca ştiinţă generalizează şi sistematizează tot ce s-a acumulat de experienţa muncii practice din domeniul tehnicii contabile, elaborează principiile generale de organizare cu ajutorul cărora ea îşi poate îndeplini obiectivele şi verifică aceste principii sub aspectele multilaterale ale realităţii. Prin această verificare se stabileşte dacă principiile- corespund realităţilor practice şi, deci, dacă ele sînt juste. în felul acesta se stabileşte unitatea indisolubilă dintre teorie şi practică, ■unitate fără de care nu se poate concepe nici o ştiinţă. Din practica muncii conta-
297
TE O
bile trebuie să apară şi să se dezvolte toată teoria ştiinţifico-metodologică a contabilităţii. Urmărind realizarea obiectivelor sale, t.c. cercetează, între altele, următoarele probleme: precizarea înţelesului conceptului de evidenţă economică ca formă cuprinzătoare de evidenţă specifică economiei socialiste şi caracterizarea ei ca sistem unitar de evidenţă a întregii economii naţionale, precum şi locul contabilităţii în acest sistem de evidenţă, cunoaşterea şi precizarea obiectului şi metodei contabilităţii; precizarea relaţiilor contabilităţii cu celelalte ştiinţe; elaborarea tehnicii privind funcţionarea practică a contabilităţii, adică stabilirea mijloacelor de care trebuie să se folosească: documente, registre, procedee de lucra etc.; stabilirea principiilor de organizare a_ contabilităţii ţinînd seama de cerinţele planificării şi statisticii de stat, precum şi de condiţiile de modernizare a lucrărilor de contabilitate prin mecanizare, automatizare şi raţionalizare potrivit progresului tehnic şi metodelor înaintate de lucru; asigurarea unei contabilităţi unitare care să fie îndrumată de un organ unic, pe baza unor principii unitare şi in conformitate cu necesităţile reale ale economiei naţionale; stabilirea unei terminologii contabile unitare şi juste din punct de vedere ştiinţific etc. în R. S. România, acest organ este Direcţia metodologiei şi îndrumării contabile. Din cele de mai sus se constată că ştiinţa contabilităţii îşi propune ca, pe baza cercetării legilor economice, să sLabilească principii şi dispoziţii de orientare în viaţa practică a economiei întreprinderilor, în contabilitate, constatarea nu constituie un scop, ci un mijloc, un punct de pornire în cercetările şi obiectivele sale.
TEORIILE CONTURILOR, sistemul de cunoştinţe cu ajutorul cărora se demonstrează formalismul dublei înregistrări şi se fundamentează principiile care stau la baza normelor de funcţionare a conturilor în contabilitatea în partidă dublă. De Ia 1494, cînd a apăruL prima carte de contabilitate a lui Luca Pacioli, gîndirea contabilă s-a îndreptat către stabilirea şi explicarea principiilor ştiinţifice care stau la baza dublei reprezentări şi dublei înregistrări, precum şi a normelor de funcţionare a conturilor, potrivit principiilor teoriilor contabilităţii. Din cercetarea trecutului acestei discipline se constată că precursorii t.c. nu au reuşit să fundamenteze ştiinţific: noţiunea, conţinutul şi clasificarea conturilor, din care cauză şi t.c. au avut un caracter embrionar şi au fost impregnate de subiectivism. Mai tîrziu însă, ele au dat naştere primelor teorii personaliste şi materialiste a conturilor. Astfel, teoriile personaliste au fost cele mai vechi teorii, care au apărut pentru prima dată în Italia, ţara de origine a contabilităţii în partidă dublă. Teoria personalistă a conturilor a fost însă considerată separat de teoria personificării conturilor pe motivul că prima t. a c. era destinată să explice conţinutul conturilor, iar cea de-a doua avea misiunea de a fundamenta regulile de funcţionare a.conturilor. Deoarece aceste teorii se ocupă de explicarea formalismului dublei înregistrări, ele au fost denumite şi teorii formaliste. De asemenea, aceste teorii au avut un caracter embrionar şi abia mai tîrziu au apărut teoriile perfecţionate: cu o serie şi cu două serii de conturi. După teoria personificării cu o serie de conturi (numită şi teoria conformismului personalist), conturile fiind deschise persoanelor, ele formează o singură grupă de conturi, grupa conturilor de persoane, cărora li se aplică aceleaşi norme de funcţionare in ce priveşte debitaroa şi creditarea lor. Această teorie a fost însă criticată pe motivul că nu are un caracLer universal şi câ se bazează pe ficţiuni. Susţinătorii acestei teorii au căutat însă să înlăture deficienţele relevate de critici, prin a doua teorie, numilâ teoria personalistă cu două serii de conturi, denumită şi teoria dupli-cismului personalist. Spre deosebire de prima teorie, în care persoanele aflate în relaţii de afaceri cu întreprinderea sînt: întreprinzătorul, corespondenţii şi agenţii consemnatari, a doua teorie mai adaugă şi pe administrator care apare numai Ia începutul şi stîrşitul anului, sub denumirea de bilanţ de deschidere şi bilanţ de închidere. în cursul anului administratorul dispare şi rămîn astfel numai două
TE O
298
categorii de persoane: întreprinzătorul şi întreprinderea (adică, agenţii consemnat ari şi corespondenţii). Fiecăreia din aceste două categorii de persoane i se deschide cîte o serie de'conturi astfel: o sr*rî«t dc conturi penLru întreprinzător (conturi de capital şi dc Profit, şi Pierdere) care vor funcţiona după o regula proprie şi anume: se creditează cu sporirile de capital şi de profituri şi se debitează cu micşorările de capital şi cu pierderile: a doua serie de conturi se deschide persoanelor ce reprezintă întreprinderea (agenţii şi corespondenţii), care vor funcţiona după regula conturilor de persoane din prima teorie personalistă a conturilor, adică se debitează conturile de persoane care primesc şi se creditează conturile de persoane caro dau. Cu alte cuvinte, după cea de-a doua teorie există două categorii do persoane, două serii de conturi şi două moduri dc funcţionare a acestor două serii de conturi. Din aceste două teorii do conturi s-au născuL apoi: Leoria întreprinderii, teoria juridică, teoria personală, teoria celor cinci conluri etc. Literatura străină, în special cea din R.F.G, a adoptat teoria materialistă, care are mai mullă legăLură cu obieclul contabilităţii, spre deosebire de teoriile personaliste, care au mai multă legătură cu metoda contabilităţii şi care au fost adoptate în special de literaLura contabilă ilalianâ şi franceză. Teoria materialistă constă în aceea că obiectul contabilităţii fiind averea şi capitalul întreprinderii, aceslea formează şi conţinutul material al conturilor. Teoriile materialiste sînt grupate, în literatura contabilă, in: teorii contabile materialiste cu o serie de conturi (uniconLislă sau a conformismului maLerialist), teoria materialistă cu două serii de conturi, numită şi teoria duplicisnndui materialist şi teoria materialistă cu trei serii de conturi. Teoria materialistă cu o serie de conturi a dat naştere la două teorii şi anume, leoria materialistă a întreprinderii şi teoria materialistă a întreprinderii nete. în prima teorie (teoria juridică a Întreprinderii) se separă averea întreprinderii de aceea a întreprinzătorului, care nu mai este proprietar al capitalului, întrucît întreprinderea este debitată cu capitalul ce i s-a încredinţat, iar întreprinzătorul devine creditor. După această teorie, averea pozitivă, respectiv activul, formează substanţa activă, iar elementele do avere,pasivă, respectiv capitalul propriu şi cel împrumutat, formează substanţa pasivă. în acest caz va fi o singură categorie de conturi şi anume, a conturilor de avere (substanţă activă şi pasivă) care vor funcţiona după aceeaşi regulă şi anume: so debitează conturile care reprezintă intrări de substanţe active (avere pozitivă şi micşorări do substanţe pasive) şi se crediLează conturile care reprezintă intrări de subsLanţe pasive (avere negativă) şi micşorări de substanţe active (avere pozitivă). în Leoria materialistă a întreprinderii nete, capitalul nu mai reprezintă persoane (pe întreprinzător şi creditor), ci elemente de avere materială. în acesle condiţii se va folosi tot o serie de conturi cu o singură regulă de funcţionare, ca şi in prima teorie materialistă a întreprinderii (de concepţie juridică). Din cele de mai sus rezultă că, de fapt, in aceste două teorii unicontiste există tot două serii de conturi care funcţionează în sens invers. în ce proveşte teoriile materialiste cu două serii de conluri, numite şi teoriile duplicismuhii materialist, se constată că se deosebesc două categorii de conturi şi anume: conturile de avere şi conturile de avere curată, debiLul conLurilor de avere reprezintă + de avere, iar creditul — de avere; creditul conturilor de avere curată (numite şi conturi de avere negativă) reprezintă -r de capital şi de datorii, iar debitul, — de capital şi datorii (micşorări). A treia teorie materialistă esle aceea cu trei serii de conturi şi anume: o serie de conturi de avere sau de activ şi două serii de conluri deschise: una pentru daloriile faţă de terţi şi alta pentru capitalul propriu şi profituri, ambele serii funcţionînd însă după regula conturilor de pasiv. De fapt, sînt tot două serii de conturi care funcţionează in sens contrar şi anume, conturi de activ şi conturi de pasiv. în afara acestor teorii au mai fost. emise şi alte teorii, ca de exemplu leoria materialistă cu o serie dublă de conturi, teoria realistă, în cave apar conturi de control şi conluri de calculaţie, teoria economică, leoria schimbului patrimonial etc.
299
TEU
TERMDîAL, unitate do intrare/ieşire conectată la calculator prin intermediul unei linii de transmisie, cu ajutorul căreia se realizează operaţia de introducere a dalelor, în vederea prelucrării, sau se extrag rezultatele calculelor. —>• şi apel selectiv. T. conversaţional, dispozitiv de intrare/ieşire prin intermediul căruia operatorul uman cere afişarea unui rezultat al calculului sau dă comandă calculatorului să execute un calcul- T. „greu1’ este alcătuit din: un cititor de cartcle cu viteză de 300—600 cartele/minut, o imprimantă de viteză 300—600 linii /minut, o maşină de scris sau un display şi un perforator de cari ele. Poate fi uLilizat la introducerea de date la distanţă, la actualizări şi interogări de fişiere, la colectarea datelor. EsLu cunoscut şi sub denumirea de terminal mulLiperiferic. T. inteligent, dotat cu un dispozitiv de control al iemiinalului care execută comenzi de testare a terminalului sau de prelucrare a datelor. T. semiprogramabil, dotat cu un dispozitiv de control al terminalului prevăzut, cu o memoria operativă şi un procesor, in memoria operativă este memorat programul de control al terminalului şi procedura de teletransmisie.
TERMINOLOGIA CONTABILITĂŢII, totalitatea cuvintelor sau expresiilor tehnice de specialitate generale de ştiinţa şi lelinica contabilităţii in vederea asigurării unui înţeles precis a conţinutului lor. Contabilitatea, ca şi celelalte ştiinţe, a făcut mari progrese în dezvoltarea unui limbaj şi a unei prezenLări care să permită gruparea resurselor materiale şi a diferitelor fenomene economice. Introducerea planurilor de conturi a realizat intr-o mare măsură stabilirea unei t. uniforme prin precizarea atît a conţinutului, cît şi a denumirii conturilor. Prin aceasta se poate ajunge la înregistrarea, la aceleaşi categorii sau grupe de conturi a operaţiilor similare în contabilitatea întreprinderilor din orice ţară. Apoi, prin unificarea t. financiare se ajunge şi la unificarea situaţiilor financiare întocmite de contabilitate. T.c. poate deveni o t. internaţională prin stabilirea unui limbaj precis în co priveşte, de exemplu, conţinutul şi denumirea posturilor de bilanţ şi a cotitului de profit şi pierdere.
TEST DE VALIDARE, succesiune de operaţii prin care se verifică scrierea corectă a programului, exactitatea datelor, funcţionarea corectă a calculatorului sau a diferitelor dispozitive ale calculatorului. —► şi testare.
TESTARE, operaţie prin care se verifică dacă s-au scris corecL instrucţiunile ce alcătuiesc programul prelucrării automate a datelor.
TIME-SHER1NG, timp divizat, partajat, termen din limba engleză, mod de utilizare (exploatare) a sistemelor de prelucrare automată a datelor, care constă în divizare a resurselor (capacităţilor de prelucrare) sistemului în timp, AceasLă divizare are îu vedere posibilitatea ca mai mulţ.i utilizatori care dispun de dispozitive terminale pentru intrare/ieşire conectate on-line cu sistemul să aibă acces concomitent la resursele sistemului de prelucrare, fiecărui utilizator aLribuindu-i-se, la cerere sau planificat, un anumit limp din timpul de lucru al sistemului. Valoarea acestor intervale de timp se alege suficient de mică, astfel încît sistemul să preia repede în lucru solicitările utilizatorilor. Intervalele de timp de lucru ale echipamentelor sînt atribuite pe rind tuturor utilizatorilor. în sistemul de prelucrare a datelor T.-S., memoria principală este împărţită în două zone: o zonă destinată prelucrării unor programe organizate in loturi succesive şi o zonă destinată prelucrării programelor utilizatorilor cărora li se distribuie timpul resurselor sistemului. Programele utilizatorilor sislemului de distribuire a timpului au prioritate, solicitările acestoraintre-rupind programele din zona organizată pentru loturi succesive.
TIMP DE ACCELERARE, necesar ca unitatea de bandă magnetică sau disc magnetic să evolueze la o viteză favorabilă înregistrării sau citirii informaţiilor pe bandă sau discul magnetic. T. de acces, durata necesară pentru ca o dată să fie înregistrată în memorie sau citită din memorie, în vederea prelucrării ei. Durata de găsire a unei
TIP
300
informaţii in memoria calculatorului. T. dc aşteptare, durata exprimată prin diferenţa între timpul de acces la o anumiţii dată in memoria calculatorului şi cel de citire sau de scriere. Intervalul de timp cuprins între momentul primirii unei cereri de date şi momentul în care dfilelc au devenii disponibile pentru a fi utilizate. T.de circulaţie a fondurilor, parte a timpului de rotat ic a fondurilor de producţie, cuprinde timpul în care produsele finite so al'lă în depozite, se efectuează operaţiile de sortare, se formează parlizile pentru expediere, se întocmesc documentele de decontare şi se depun la bancă, se încasează contravaloarea acestor produse, precum şi timpul în care banii se transformă in noi mijloace de producţie. T. de c. a informaţiei, durata de limp necesară din momentul obţinerii informaţiei, ca rezultat al prelucrării, pînă în momentul cînd ajunge la dispoziţia utilizatorului. Are importanţă deosebită pentru scurtarea timpului de răspuns al sistemului, ca şi pentru păstrarea calităţii informaţiei de a fi actuală. T. de decelare, durata necesară ca unilaLea de bandă magnetică sau disc magnetic să se oprească după ce a înregistrat sau citit anumite informaţii. T. de întreţinere a unei maşini de calcul, durata necesară pentru curăţirea, verificarea, repararea, testarea ele, a maşinii de calcul. T. de lucra al maşinii de calcul, durata în care maşina de calcul funcţionează penLru executarea completă a unei lucrări (sau situaţii), rezolvarea unei probleme. T. de răspuns, intervalul de timp (durata) care separă intrarea do date în sistemul de prelucrare automată şi ieşirea (obţinerea) rezultatelor prelucrării. Structura t. de r. este diferită: a) în cazul organizării’ prelucrării dalelor în loturi succesive, constă din: timpul de aşteptare locală la utilizator din momentul pregătirii datelor pentru prelucrare pînă în momentul expedierii lor la centrul de calcul; timpul cît durea/.ă transportul datelor de la utilizator din momentul pregătirii daLelor pentru prelucrare pînă in momenlul expedierii lor la centrul de calcul; timpul cît durează transportul dalelor de la utilizator pînă la centrul de calcul; timpul de aşteptare la centrul de calcul pînă în momentul introducerii dalelor în dispozitivul de intrare al sistemului; timpul de prelucrare electivă a datelor din momentul introducerii lor in dispozitivul de intrare în sistem şi pînă la obţinerea rezultatelor calculelor la imprimantă sau pe alle suporturi; timpul de aşteptare a rezultatelor la centrul de calcul pînă in momentul expedierii lor la utilizalori; timpul de transport al rezultatelor calculelor de la centrul de calcul la utilizalor; timpul de aşteptare locală la utilizator din momentul aducerii rezultatelor pînă la primirea lor do către persoanele cărora le-au fost destinate; b) în cazul organizării prelucrării datelor în timp partajat, constă din durata de timp afectat unui utilizator în vederea executării lucrărilor programate, dinainte stabilite ; c) în cazul prelucrării datelor în timp real, t. de r. este identic cu timpul de răspuns real al sistemului. Nu so înregistrează timpii de aşteptare decît in cazul apariţiei unei întreruperi. Valoarea absolută a timpului de răspuns depinde de performanţele fizice ale echipamentelor şi de volumul de operaţii care alcăUiieşle programul de prelucrare. T. de transfer, intervalul de timp între momentul Ia care începe transferul datelor în sau din memoria calculatorului şi momentul în care transferul este realizat. T. de poziţionare, intervalul de timp necesar pentru ea dispozitivul de cilire-scriere să intre efectiv în funcţiune.
TIPIZAREA DOCUMENTELOR CONTABILE, activitate de stabilire a unor formulare de documente unitare şi specifice diferitelor ramuri economice, precum şi fixarea dimensiunilor, conţinutului, formei, circulaţiei şi destinaţiei acestor documente, costului şi a preţului de vînzare. T.d.e. a apărut ca o necesitate de simplificare şi de raţionalizare a acestora, eliminindu-se în acest scop o seamă de indicatori inutili sau de importanţă redusă, s-au contopit doeumenlo pentru a înlătura: paralelismele etc. Problema tipizării şi raţionalizării documentelor este o problemă de sLat în ţara noastră, pentru care este creată şi funcţionează o Comisie guvernamentală.
301
TOT
TITLUL CONTULUI, numele (denumirea) elementului a cărui socoteală este ţinută. El reprezintă numele conţinutului economic al contului, adică a ceea ce se înregistrează în acel cont. Astfel, contul „materiale" reprezintă socoteala ce se ţine exis-stenţelor şi mişcărilor de materiale sau contul „Fondul mijloacelor l'ixe11, cave ţine ocoţeala contravalorii mijloacelor fixe puse la dispoziţia întreprinderii din l'ondul social al statului, in condiţiile economiei socialiste, contabilitatea, fiind organizată pe baza unor principii unitare, caracteristica acestei contabilităţi este că ea foloseşte o nomenclatură a conturilor precisă, stabilită prin planurile de conturi ale fiecărei ramuri de activitate ecsnomică şi este obligatorie tuturor întreprinderilor din ramura respectivă. în aceste condiţii, titlurile conturilor trebuie să fie acelea prevăzute în planurile de conturi respective. —► şi planul de conturi; teoria contabilităţii.
TOR DE FERITA, element feromagnetic avînd forma unui inel cu dimensiunea sLrict determinată; are proprietate binară, adică de a se afla in star emagnetizată sau nemagnelizală; se utilizează la consLruirea memoriilor calculatoarelor electronice.
TOTAL DE CONTROL, rezultat din însumarea unor numere care pot constitui in acelaşi timp criteriu de control (verificare) al prelucrării corecte şi integrale a datelor. Exemplu: cu prilejul predării documentelor primare, de către serviciul financiar-contabilitate, la centrul de calcul în vederea prelucrării datelor, se întocmeşte un borderou al acestor documente. Borderoul conţine, în principal, denumirea şi numărul documentului, cantitaLea, valoarea înscrise in document etc. Pentru a se asigura preluarea integrală a datelor, deci din toate documentele, se procedează la însumarea unor numere, cum ar fi cele reprezentînd numărul documentului, sau combinat, numărul documentului şi cantitatea înscrisă în document etc. Totalul astfel obţinut constituie criteriul de verificare privind preluarea integrală a datelor al.il pentru beneficiar, cîL şi pentru centrul de calcul.
TOTALIZATOR, dispozitiv construit după principiul roţii dinţate Odner, parte componentă a maşinilor de calcul electromecanice sau electromagnetice de contabilizat sau mecanografice, cu ajulorul căruia se realizează operaţiile aritmetice de adunare şi scădere, se memorează datele iniţiale, rezultatele intermediare sau finale. O cifră (dată) culeasă la testatura maşinii de contabilizat poate fi introdusă într-un t. sau în mai multe t. simultan cu semne diferite (+ sau —) în funcţie de niodul cum sînt programate totalizatoarele respective. Conţinutul de dale al t. poale fi redat penlru a fi imprimat de foarte multe ori, practic nelimitat, automat sau prin intermediul tastei de subtotal. De asemenea, conţinutul de date al t. este posibil să fie transferat direct într-unul sau mai mulle totalizatoare simultan cu semnul -+-sau — pentru care a fost programat t. respectiv să primească sumele. Această proprietate de transmitere a Lotalurilor dintr-un t. în altul sau în mai multe t. permite obţinerea de totaluri de mai multe grade (parţiale, intermediare, generale). 1'. poaLe fi fix sau amovibil. Capacitatea totalizatorului osie, de obicei, de 12 ordine; poale avea însă capacităţi la cerere. Prin funcţiile sale, t. poate fi: soldator sau nesol-dator. Numărul de t. soldatoare şi nesoldatoare cu care sint dotate maşinile de calcul electromecanice, sau electromagnetice diferă după destinaţie, numărul indica lorilor şi volumul calculelor care intervin în procesul întocmirii unei lucrări a sis. ternului informaţional financiar-contabil: minimum două totalizatoare fixe şi maxi_ mum 55 totalizatoare fixe sau 250 t. amovibile. Numărul maxim esle realizat de. constructor la cerere. Fiecare t. este independent şi are grupa sa de comandă. Comenzile pot fi automate, realizate prin program (bara de comandă) sau manual prin intermediul tastelor de la pupitrul maşinii. Cu t. soldatoare şi nesoldatoare sînt
TOT
302
dotate şi maşinile mecanografice. T. nesoldator, cu ajutorul căruia se fac cumulări de numere numai pozitive sau numai negative. Operaţii! de scădere este realizată cu ajutorul t.n., dar rezultaLul calculului esLe un număr complimentai1. —* şi totalizator soldator; surnator. T. soldator, cu ajutorul căruia se pot l'acc succesiv operaţii artimetice de adunare şi scădere in funcţie de semnul -j- sau — al numărului (sumei) introdus în totalizator şi supus prelucrării. -+ şi totalizator nesoldator.
TOTALUL COSTULUI, suma totală înscrisă în debilul sau credilul contului şi in care se cuprind atît soldul iniţial, cît şi mişcările contului.
TRADUCERE, —► şi compilare.
TRADUCTOARE, maşini cu ajutorul cărora se interpretează codurile perforaţiilor de pe cartelele perforate şi se imprimă in clar în partea superioară a aceleaşi cartele.
TRANSFER, trecerea de la o unitate socialistă la alta a unui mijloc fix, a unui lucrător; trecerea unui grup de caractere din memoria internă în dispozitivul aritmetic al calculatorului electronic. T. condiţionat, trecerea la altă secvenţă de program în urma unei instrucţiuni de test, dacă şi numai dacă a fost îndeplinită condiţia. De exemplu, în cazul întocmirii sLatului de plată a retribuţiei pentru un lucrător se trece la calculul alocaţiei de stat penlru copii dacă lucrătorul respectiv are copii în virslă legala cerută. T. dc mijloace fixe, trecerea unor mijloace fixe din gestiunea unei unităţi socialiste de stat in gestiunea altei unităţi socialiste de stat fără a se face decontarea contravalorii lor. T. de personal, schimbarea locului de muncă, al unui lucrător de la o unitate socialistă la alta, la cererea acesteia din urmă şi cu con-simţăminlul lucrătorului fără desfacerea contractului de muncă şi menţinerea drepturilor de vechime neintrerupLă în muncă. Cu prilejul transferului dintr-o localitate unde are domiciliul, în alta, lucrătorul mai are dreptul la plata cheltuielilor de transport penlru el, membrii familiei sale şi bunurile personale şi ale familiei, plata unei indemnizaţii de transfer pe toată durata călătoriei, acordarea unui concediu în vederea mutării. T. necondiţionat, instrucţiune care în mod obişnuit consideră instrucţiunile unui program unele după altele, riguros secvenţiale. în acesL caz, executarea unei instrucţiuni noi începe după terminarea instrucţiunii precedenLe.
TRANSFORMAREA DATELOR, operaţie prin care dalele reprezentate printr-un sistem de numeraţie sint convertite în alt sistem de numeraţie fără să fie afectat conţinutul lor informaţional, —> şi convertirea datelor.
TRANSLAŢIE, operaţie de mutare, de deplasare a unor dale dintr-o zonă a memoriei interne a calculatorului electronic înlr-allă zonă cu atribuire, totodată, a noii adrese a dalelor, in funcţie de noua zonă care le-a fost rezervată.
TRANSMISIA INFORMAŢIEI, operaţie de comunicare a mesajelor, ştirilor, indiferent de natura lor, prin intermediul unui purtător material care serveşte drept semna] de comunicare a informaţiei existente în mesaj. Semnalele, diferite alte forme de reprezentare materială a semnificaţiei informaţiei, sînt emise de surse de semnale, se propagă (comunică) printr-un anumit mediu, numit canal de transmisie, ajung la destinaţie, sînt recepţionate şi destinatarul ia cunoştinţă de informaţia transmisă. T.i. este strîns legată de noţiunea de informaţie. în afara t.i., informaţia n-ar circula, iar lipsa de informaţie ar duce la dezorganizarea oricărui sistem.
TRANSMISIUNE DE DATE, trimiterea datelor prin semnale de la un post emiţător la un posl receptor în scopul prelucrării lor sau al valorificării în procesul de luare a deciziilor.
303
TUR
TRANSPORT ARITMETIC, reportul numerelor egale cu baza sau mai mari decit baza în reprezentarea numerelor utilizate, rezultate din adunare sau înmulţire, prin trecerea lor în poziţia următoare de rang superior pentru a fi prelucrate în continuare.
TRANZISTOR, element electronic de circuit, activ, semiconductor, alcătuit dintr-un cristal semiconductor, de germaniu sau siliciu, avînd trei electrozi: emiţătorul, colectorul şi baza, folosit in construcţia calculatoarelor electronice.
TRASATOARE DE CURBE, rezultatele calculelor efectuate de calculatorul electronic pot, fi redate grafic. La configuraţiile cu destinaţie pentru rezolvarea problemelor cconomice, t. de c. se folosesc pentru a obţine curbe de comparare a evoluţiei fenomenelor sau proceselor economice, exemplu, a stocurilor, a cheltuielilor, a veniturilor, diagrame PERT, analiza financiară, statistică etc. T. de c. se conectează la calculator fie on-line, fie off-line. în cazul conectării off-linc se folosesc ca purtători intermediari de informaţie banda perforată sau magnetică. Folosirea t. de c. în regim conversaţional se face prin intermediul unei tastaturi, iar la transmisie la distanţă se l'ace pe linii telefonice. înregistrarea rezultatelor calculelor se face pe hîrtie cu ajutorul uneia sau mai multor peniţe. Caracterul liniei depinde de tipul t. de c., do obicei se pol folosi două puncte, linie punctată sau linie conLinuă. Deplasarea peniţei se face prin paşi, mărimea acesLora determinînd rezoluţia sistemului, în cazul paşilor mari precizia este mică, paşii mici, duc la o viLeză mică. T. de curbe pe planşetă, în care hîrtia este înLinsă pe o planşetă, blocul peniţelor mişcindu-se pe ambele axe. Există t. de c. pe p. la care se deplasează şi hîrtia. T. de c. cu tambur, la care hîrtia se mişcă pe o axă în ambele sensuri, iar blocul peniţelor, pe cealaltă axă.
TRECERE-MAŞINĂ, expresie folosită pentru operaţia de introducere a datelor în maşină în scopul prelucrării lor. Dacă datele de pe cartela perforată se sortează după un criteriu al cărui cod este aleăLuit din 5 semne cifrice, cartelele respective vor trece de 5 ori prin maşina de sortat cartelele (in cazul sorLării de la mic la mare).
TRIERE. —► şi sortare.
TRIMITERE, operaţie de legătură realizată prinLr-o adresă.
TRUNCHIERE, trimiterea lungimii unui şir prin eliminarea unor termeni ai acesLuia în conformitate cu un anumit criteriu. Exemplu, reducerea numărului de zecimale, exprimarea numerelor mari în ranguri superioare: mii, sute de mii, milioane etc.
TUB CATODIC, tub electronic care cuprinde, în principal, un tub elecLronio şi un ecran fluorescent, folosit în construcţiile maşinilor de calcul pentru afişarea rezultatelor calculelor pe ecran.
TURMA DE BAZĂ, totaliLatea animalelor care formează cireada (lurma) întreprinderii agricole şi care face parte din categoria mijloacelor fixe. Finanţarea cheltuielilor pentru formarea şi lărgirea turmei de bază are ca izvor: sumele rezultate din lichidarea animalelor din turma de bază şi amortizarea animalelor de tracţiune.
u
UBll’IEEE CU UN CABACTER, introducere in locaţie /zonă clin memoria internă a calculatorului electronic a unui caracter de acelaşi fel (numai cu zero, sau alte cifre sau litere).
UNITATE ARITMETICĂ ŞI LOGICĂ, dispozitiv, parte componentă a calculatorului electronic destinată executării operaţiilor de calcul aritmetice şi logice. U.a. şi 1. se compune, la rîndul său, din: controlul funcţional nl unităţii care primeşte de la unitatea de control central ca informaţie de control codul operaţiei care Lrebuie efectuată, adică funcţiunea ce se aplică operanzilor; procesorul aritmetic şi logic care conţine circuitele funcţionale destinate să execute operaţii aritmetice şi logico de bază. Operaţiile aritmetice şi logice ale procesoarelor obişnuite cu două registre de lucru A şi B sînt:
A sau B	A
A şi	B	B_	A sau exclusiv	B
A	*4	şi	B	Deplasarea	lui	B	la	dreapta
B	A	şi	B	Deplasarea	lui	B	la	stînga
A +	B	binar	virgula	fixă;	binar	virgula	mobilă;	zecimal;
A —	B	binar	virgula	fixă;	binar	virgula	mobilă;	zecimal;
B —	A	binar	virgula	fixă;	binar	virgula	mobilă;	zecimal.	Rezultatul	liecărei	operaţii	esle supus controlului	central în vederea transferării în	locaţia	des ti n a !,wt	rezul-
tatului şi a poziţionării condiţiei. U. binară, număr binar 1 (unu) sau 0 (zero) folosit ca măsură a cantităţii datelor la transmiterea în memorie şi prelucrarea lor. —* şi bit. U. centrală a calculatorului electronic, procesor central alcătuit din următoarele componente funcţionale: memoria principală, memoria locală, unitatea aritmetică şi logică, unitatea de control central. U.c. îndeplineşte următoarele funcţiuni: asigură adresarea la memoria principală pentru extragerea sau memorarea datelor repre-zentînd instrucţiuni de program sau date ale problemei ce urmează a fi prelucrate; execută prelucrarea aritmetică şi logică a dalelor conform instrucţiunilor programului; execută instrucţiunile în secvenţă indirectă prin program; iniţiază programele de canal pentru realizarea legăturilor de comunicaţii între memoria principală şi dispozitivele periferice în vederea efectuării schimburilor de informaţii; asigură controlul executării tuturor operaţiilor; verifică apariţia condiţiilor neobişnuite în desfăşurarea prelucrării datelor, în vederea generării semnalelor do întrerupere corespunzătoare. în procesul îndepiinirii funcţiilor sale, între dispozitivele componente ale unităţii centrale se stabilesc următoarele legături: datele de la dispozitivele periferice intră în memoria principală prin intermediul canalului şi a unor circuite pentru dirijarea datelor. U. de afişare, dispozitiv prin intermediul căruia se reali-
305
UNI
zează reprezentarea grafică vizuală a rezultatelor calculelor efectuate de unitatea aritmetică şi logică a calculatorului electronic. Unele u. de a., prin construcţia lor, permit, în acelaşi timp, să fie folosite şi ca unităţi de intrare pentru introducerea datelor Sn vederea prelucrării sau modificării instrucţiunilor de program. U. de analiză a microfilmelor, dispozitiv folosit ca unitate de intrare prevăzut prin construcţie cu posibilităţi de analiza imaginilor de pe microfilm, ae transmiterea lor sub formă de date şi introducerea acestor date în vederea prelucrării lor cu calculatorul electronic. U. de bandă magnetică, echipament periferic al cărui rol principal este înregistrarea datelor pe bandă magnetică şi introducerea lor în calculator sau extragerea lor din calculator. Unitatea magnetică este compusă din: dispozitivul de antrenare care are rolul do a mişca banda cu viteza constantă în limpul operaţiilor de citire/înregistrare şi de a realiza derulări rapide, oprirea benzii în caz de pericol sau la sfîrşitul ei. Părţile principale ale derulorului sînt: sistemul de acţionare a rolelor, sistemul de menţinere a unei tensiuni constante în bandă, capelele magnetice cu preamplificatorii respectivi, sistemul de protecţie. U. de canal, dispozitiv amplasat între unitatea centrală şi interfeţe standard prin care se dirijează fluxul de date între memoria principală şi componentele periferice ale sistemului de intrare /ieşire. U. de colcctare automată a datelor, alcătuită dintr-un cititor de „badge“ /cartelă cu codul perforat al persoanei care introduce datele sau cartela perforată cu date constante şi un dispozitiv penlru introducerea datelqr variabile. U. de comandă a calculatorului Felix 256, —*• şi calculator electronic Felix C 256. U. de control, parte componentă a unităţii centrale a calculatorului electronic, destinată urmăririi executării programului, în care scop îndeplineşte următoarele funcţii de bază: exercită controlul asupra formatului şi codului instrucţiunii în vederea slalulirii adresei instrucţiunii următoare; generează adresele operanzilor în memorie; controlează secvenţa instrucţiunilor de executat; testează condiţiile normale îndeplinite de rezultatele operaţiilor aritmetice şi logice şi poziţionarea corespunzătoare a codului condiţiei; testează condiţiile neobişnuite apărute în timpul executării programului şi semnalează prin semnale de întrerupere adecvate. U. de control a discurilor, dispozitiv prin intermediul căruia se realizează legătura intre unitatea centrală a calculatorului electronic şi una sau mai multe unităţi de discuri magnetice, îndeplinind totodată funcţiile de control al transferului de date între unitatea centrală şi unitatea de discuri pe care esLe montat pachetul de discuri şi invers, scrierea identificatorilor la începutul de pistă sau sector; ştergerea completă a datelor care nu se pot înscrie pe o pistă şi scrierea lor într-un cilindru de rezervă; controlul poziţionării corecte a capetelor de citire/scriere; testarea bunei funcţionări etc. U. de control a dispozitivelor pzrifcrice, dispozitive cu circuite electri.iuco destinate controlului automat al citirii/scrierii efective pe mediile fizice de înregistrare a datelor. Cu ajutorul lor se execută următoarele funcţiuni: recunoaşterea adreselor dispozitivelor pe care le conli-olează, în cadrul procesului de selectare, avînd ca bază informaţia de adresare transmisă de canal. Unitatea de control căreia i s-a atribuit prioritate compară adresa cu adresa propriilor dispozitive, pe rînd, pînă ce se găseşle unitatea care controlează dispozitivul dorit; transformarea comenzilor numerice primite de la canal la forma acceptată de mecanismele şi circuitele dispozitivului comandai; transmiterea către canal a tuturor secvenţelor de semnale standard care indică desfăşurarea operaţiilor de intrare/ieşire comandate; efectuarea controlului de paritate asupra datelor de control; urmărirea îndeplinirii tuturor condiţiilor de executare a comenzilor şi generarea informaţiei de sesizare a detectării unor condiţii nepermise; generarea informaţiei de stare a dispozitivului şi a unităţii sale de control, care se prezintă canalului la iniţierea şi la terminarea transferului de dale; transcodificarea datelor, prin convertirea datelor din codul particular al dispozitivului periferic în codul acceptat de procesorul central la citire, sau invers pentru scriere. U. de control central primeşle de la memoria centrală instrucţiunile progra-
UNI
30(>
inului depimind în memorie informaţia de stare a programului în momentul întreruperilor. Unitatea aritmetică şi logică are în memoria principală operanzii implicaţi în operaţiile indicate de instrucţiuni. Memoria locală conţine registrele (operanzii penLru unitatea aritmetică şi logică) şi serveşte totodată ca memorie de lucru pentru microprogramele procesorului actual. U. de discuri magnetice, echipament periferic de mare capacitate de memorie externă. Prin intermediul u. de (l.in. dalele se memorează pe discuri de pe care apoi pot fi introduse în calculatorul electronic în vederea prelucrării sau extrase din calculator ca rezultate ale prelucrării. U. de <l.ni. se compune din trei părţi principale: mecanismul de fixare şi antrenare al pachetului de discuri; blocul capetelor de înregisLrare/eilire; blocul de comandă al unităţii de discuri şi unitatea de comandă. Sistemul de fixare a discurilor este de două feluri; pentru pachete de discuri fixe şi amovibile. Pachetul de discuri esle prevăzut la bază cu o gaură conică pentru a fi aşezat pe axul principal. Ansamblul discurilor este protejat de un capac din material plastic. Acţionarea axului de la molorul electric se face prinlr-o transmisie cu curele. Blocul capetelor alcătuit de numărul de capele egal cu numărul feţelor de disc utilizabile, asigură înregistrarea/ cilirea/ ştergerea datelor pe pachetul de discuri. Capetele pot fi fixe sau mobile.Ansamblul capului este alcătuit din capul magnetic montat pe placa de alunecare, braţul elastic şi cablul do conectare. Capul magnolie conţine 3 bobine: de cilire, de înregistrare şi de ştergere. înregistrarea, citirea, ştergerea datelor se realizează prin plutirea capetelor deasupra suprafeţelor utilizabile ale discurilor. Blocul de comandă a u. de d.m. se compune din: 1) inlerfaţa unităţii de discuri care asigură legătura fizică şi logică între u. de d.m. şi unitatea de comandă. Interfaţa cuprinde linii de comenzi, linii de date, linii de adresă, linii de stare şi linii de selecţionare; 2) blocul de decodificare a comenzilor, care are rolul de a decodifica comenzile emise de unitatea de comandă şi de a asigura executarea lor; 3) regislrul de adresă al capului conţine adresa capului din blocul capelelor implicat înlr-o operaţie de ciLire, scriere, ştergere; 4) blocul do selecţie al capetelor are rolul de a decodifica conţinutul registrului do adresă al capului; 5) logica de citire, scriere, are rolul de a codifica biţii de informaţie înl.r-una din metodele dc înregistrare la scriere şi de a o decodifica la citire; 6) registrul de adresă al cilindrului destinat să memoreze adresa curentă a cilindrului pe care se găseşte poziţionat blocul de capele. La cererea unităţii de comandă, conţinutul acestui registru se transmile pe liniile de adresă; 7) numărătorul diferenţei între adresa curentă a cilindrului şi cea viiloare pe care se va face poziţionarea: 8) blocul de comandă al poziţionării comandă sensul dc mişcare şi treapta de viteză corespunzătoare sistemului de poziţionare a capetelor; 9) blocul circuitelor de control destinat detecLării eventualelor funcţionări incorecte; 10) blocul traducloarelor sesizează indexul pistă şi indexul secLor ce se transmit unităţii de comandă pe liniile index pistă şi index sector. Unitatea de comandă conţine logica necesară pentru a asigura legăLura dintre unitatea de discuri magnelice şi un anumit canal corespunzător unui anumit tip de calculator. în mod obişnuit ea poate comanda mai multe unităţi de discuri, do obieei 4, 8 sau 16. U. de echipament de calcul, expresie folosiLă pentru a desemna şi a număra maşinile care intră în structura unei configuraţii sau a unui sistem de prelucrare automată a date.or, exemplu, unilatea centrală (calculatorul propriu-zis), unitatea de intrare /ieşire ca cititor de carlelă, unitate de bandă magnetică, unitate de discuri magnetice, unitate de afişare ele. U. de evidenţă a mijloacelor fixe. —► şi obiect de inventar. U. de intrare jieşire, unitate care permite calculatorului să comunice cu exteriorul fie pentru a primi, fie pentru a trimite informaţii. —► şi periferice. U. de legătură realizează în conformitate cu comenzile primite de la calculator prin unilalea de schimb operaţiile de transfer al datelor. Pentru aceasta ea primeşte şi decodifică aceste comenzi, dă indicaţii asupra stării in care se află unitatea magnetică, verifică corectitudinea şi îndeplineşte o serie de transformări asupra datelor ce se transferă, transmile ordinul unilăţii de antrenare. O unitate de legătură este compusă în general din: blocul
307
UNI
de comandă, registrele tampon, blocul de doLecţia şi corecţie a erorilor, blocul de comandă a uniLăţii de transport. Blocul de comandă primeşte comenzi de la canal şi controlează întreaga funcţionare a unităţii. Registrele tampon au rolul de a adapta viteza de transfer scăzută a uniLăţii de bandă cu cea ridicată a canalelor de legătură cu calculatorul. Tot in registrele tampon se fac schimbările de format ale datelor şi detecţie, eventual corectarea erorilor. O unitate de legătură poate realiza comanda mai multor deruloare de bandă. Calculatorul Felix C 256 esLe prevăzut cu posibili-lăţi de a fi conectate 736 de periferice, dinLre cave 512 rapide. Există două tipuri de u. de 1.: multiple, la care se pot conecta pînă la 15 periferice similare şi simple, la care se poate conecta numai un singur periferic. U. de memorie centrală a calculatorului Felix C 256, îndeplineşte ftincţia de păstrare a instrucţiunilor operanzilor şi comenzilor de intrare /ieşire. Ea este constituită din 1 — 4 blocuri de memorie, fiecare bloc avînd 1—4 module, fiecare modul avînd o capacitate de 16 Ivoctoţi. Numărul maxim de module în IJ. de ni. este de 16, ceea ce corespunde unei capacităţi maxime de 256 Kocleţi. Modulul esle compus din două plane de memorie realizate din toruri de ferită şi circuite electronice de comandă. Timpul necesar pentru un ciclu compleL de citire sau scriore îrilr-un modul esto de circa 940 nonosecunde. Debilul teoretic al fiecărui bloc esle de peste 2 megaocteţi secundă, deoarece lungimea fiecărui cuvînt ce se memorează esle de doi octeţi. La nivelul fiecărui ooteL se adaugă
o	cifră binară de paritate pentru controlul informaţiei. Fiecare bloc de memorii are circuile de comandă ale modulelor cuprinzînd: un registru adresă de 17 poziţii binare; un registru de informaţie de 16 poziţii binare; un organ de generare şi de control al parităţii (la nivelul octetului); un sislem de bază de timp, compus dintr-o linie de înlîrziere cu mai multe ieşiri care disLribue impulsurile de comandă necesare funcţionării modulelor, toate acesle elemente fiind grupate într-un organ de comandă, un înregistrator de informaţie şi un organ de preselecţie a adreselor. Fiecare bloc de memorie este o unitate independentă, pulînd lucra fură prezenţa celorlalte blocuri ale memoriei centrale. U. de m. este conectată la unitatea de comandă printr-o legătură magistrală şi la unităţile de schimburi mulLiple prin una sau două legături magistrale. Fiecare bloc de memorie are accesul său separat la fiecare din legăturile magistrale, ceea ce permite execuţie simultană a două sau trei LransEeruri de informaţie între unitatea de memorie şi unităţile de comandă şi de schimburi. IJ. de m.c. conţine, într-o pavte comună tuluror blocurilor, circuite de comandă şi de acces la acesLea. Cererile de acces puţind apărea simultan în această parte comună, numită cuplor, se facc o selecţie pe baza unor criterii de prioritate. Cuplorul mai conţine un ansamblu de circuile asigurînd interfaţa şi dialogul cu organele utilizatoare ale uniLăţii de memorie. Adresele transmise de u. de m.c. sînt adrese de octeţi, în timp ce accesul la memorie se efectuează în paralel pe 16 cifre binare. Opţijnal în u. de in. se poate include un sistem de protecţie a memoriei, compus dintr-o memorie foarte rapidă cu o capacitate de 64 octeţi eonţinînd chei de protecţie afectate paginilor de memorie de 2 048 ocLeţ.i fiecare. Comanda cheilor de protecţie pentru fiecare bloc de memorie este în legătură cu u. de ni., aceasta declanşînd o întrerupere cînd esLo deLectaLă o eroare. TJ. de prelucrare, fază dintr-un ansamblu de prelucrări care intervin în realizarea uniLăţii funcţionale, identificată printr-un program ce corespunde trecerii o singură dată a datelor de intrare prin memoria centrală a calculatorului eleclronic. U. de p. esle alcătuită din fişier/fişiere de inlrare, programul de prelucrare şi fişier/situaţie de ieşire. U. de p. pot fi de mai multe tipuri: de creare de fişiere; actualizare de fişiere; de conversie de fişiere; de explozie de fişiere; de implozie de fişiere; de edilare de situaţii/raporte. U. de schimburi, parte componentă a calculatorului electronic care asigură transferul informaţiilor între memorie şi echipamentele periferice şi dirijează funcţionarea acestora in sensul executării operaţiilor do intrare/ieşire. U. de schimburi multiple, parte componenLă a calculatorului electronic, care, la rîndul ei, este 1111 caleulatnr specializat penlru schimburi de informaţii între echipamenlo periferice şi calculator. Se compune din 3 suban-
UTI
308
samble: logică de comanda; memorii cale; interfeţe de conectare la unitatea de comandă, unitate de memorie şi la cea mai apropiată unitate de legătură. Calculatorul Felix C 256 este prevăzut cu u. de B.m. care asigură independent de unitatea de comandă schimburi de informaţii între echipamente periferice şi calculator. Cind este cerută o intrare sau o ieşire de informaţie, u. de fl.m. primeşte sub forma unui program toate indicaţiile necesare pentru a executa schimbul: Lipul de echipament periferic utilizat, numărul său de identificare, sensul schimbului (intrare sau ieşire), codul utilizat, lungimea înregistrării de intrare sau ieşire etc. U. de B.m. asigură executarea următoarelor funcţiuni: simultaneitatea intrărilor sau ieşirilor cu prelucrarea datelor în unitatea de comandă; simultaneitatea funcţionării echipamentelor periferice, care permit o cumulare a debitului lor, deci un volum mare de schimburi; posibilitatea conectării unui număr mare de echipamente periferice diferite; modu-laritatea prin conectarea a 1 — 4 u. de s.m. în funcţie de cerinţele formulate de utilizator. U. funcţională, parte din sistemul proiectat, obţinută prin divizarea lui folosind unul din criterii: funcţiunile înti'eprinderii, natura operaţiilor economice; omogenitatea fişierelor folosite, frecvenţa de raportare (de obţinere a situaţiilor de ieşire), etc. Divizarea sistemului în unităţi funcţionale se face din motive de ordin subiectiv: acordarea priorităţii în continuare pentru analiza de detaliu, implementarea In condiţiile unui colecLiv restrîns; obţinerea imediată a rezultalelor de pe urma prelucrării auloinate a datelor dobîndind în felul acesta şi experienţă pentru analiza de detaliu şi implementarea celorlalte unităţi funcţionale; începerea prelucrării automate a daLelor cu unitatea funcţională care prelucrează volumul de date cel mai mare sau de pe urma căreia se pot obţine cele mai mari avantaje etc. în alegerea criteriului de fracţionarea sistemului se caută să nu se obţină un număr prea mare de unităţi funcţionale deoarece în acest caz creşte numărul de interfeţe care se vor constitui restricţii în proiectarea de detaliu.
UTILAJE ŞI MATERIALE PENTRU INVESTIŢII, cont de acLiv la ce re se înregistrează utilajele ce necesită cheltuieli de montaj, piesele de schimb şi obiectele de inică valoare sau de scurtă durată, precum şi maLerialele destinate executării lucrărilor de investiţie. Tot la acest cont se înregistrează şi prefabricatele uzinate şi construcţiile metalice aparţinînd beneficiarului de investiţii puse la dispoziţia antreprenorului pînă la includerea lor în situaţiile de lucrări prezenLate de acesta. înregistrarea acestora se face la preţ de facLurare, iar produsele rezulLate din probele tehnologice, la cost efectiv. în debitul acestui cont se înregistrează valorile materiale intrate în depozitele unităţii, iar la credit, valorile materiale eliberate pentru a fi încorporate in lucrări sau pentru alte destinaţii. Are sold debitor reprezentînd valoarea utilajelor şi materialelor pentru investiţii aflate în stoc la un moment dat.
UZURA MIJLOACELOR FIXE. Spre deosebire de contabilitatea capitalistă în care uzura se înregistrează prin reducerea valorii mijloacelor fixe sau prin formarea unui fond constituit, în majoritatea cazurilor, prin prelevarea unei sume din profitul capitalistului şi folosită de cele mai multe ori în alte scopuri, în contabilitatea socialistă uzura se înregistrează într-un cont special şi aceasta pentru că strucLura fizică a mijlocului fix rămîne neschimbată pînă la scoaterea lui din funcţiune. Ceea ce se micşorează este fondul mijloacelor fixe prin pierderea echivalentului valoric al uzurii. ConLul Uzura mijloacelor fixe este un cont de pasiv şi de regularizare. în creditul lui se înregistrează uzura lunară corespunzătoare amortizării mijloacelor fixe, iar în debit uzura mijloacelor fixe ieşite din întreprindere prin lichidare, transfer etc. Pentru mijloacele fixe a căror uzură a fost complet înregistrată şi care continuă a fi în funcţiune nu se mai face nici o înregistrare privind uzura, deşi se continuă a se face amortizarea. Contabilitatea analitică a uzurii mijloacelor fixe se ţine pe categorii de mijloace fixe.
V
VALIDARE, operaţie de prelucrare prin care se asigură exaclilalea şi valabililafea dalelor necesare în vederea obţinerii unor informaţii dinainte stabilite.
VALOARE NEAMORTIZATĂ A MIJLOACELOR FIXE CASATE ÎNAINTE DE TERMEN, cont în afara bilanţului, în debitul căruia se înregistrează diferenţa dintre valoarea de inventar şi valoarea amortizată a mijloacelor fixe pînă la scoaterea lnr din activul unităţii prin casare. în credit se înregistrează sumele recuperate prin includerea acestei diferenţe în cheltuieli, conform scudeniarului.
VALORI MATERIALE PRIMITE ÎN CUSTODIE, cont în afara bilanţului (de ordine) în care se înregistrează: în debit v.m.p. în c. sau în păstrare temporară, iar în credit, valorile materiale ieşite din custodie sau păstrare.
VALORI MATERIALE PRIMITE SPRE PĂSTRARE SAU PRELUCRARE, cont în afara bilanţului care se debitează cu valorile materiale primite spre păstrare sau prelucrare, la preturile prevăzulo în contract şi care se creditează la acelaşi preţ cu valorile materiale prelucrate sau reparate, precum şi cu cele restituite.
VARIABILĂ LOGICĂ, variabilă care nu poate lua decît un număr finit de valori sau de stări.
VENITURI DIN ACTIVITATEA DE BAZĂ, eoni bifuncţional, funcţionează in contabilitatea tuturor unităţilor economice socialiste în care se înregistrează veniturile ce provin din activitatea de bază. în creditul contului, în cursul lunii se înregistrează contravaloarea produselor livrate, serviciilor prestate, la preţ. de livrare. In debitul contului, la finele lunii, se înregistrează contravaloarea produselor livrate, serviciilor prestate la preţul de înregistrare sau costul planificat al produselor facturate şi încasate prin bancă, rectificat cu diferenţele pozitive sau negative aferente părţii încasate. Tot în debitul acestui cont se înregistrează şi obligaţiile de plată a impozitului pe circulaţia mărfurilor datorat bugetului statului şi cota-parle din cheltuielile de desfacere efectuate şi suportate de furnizor. Soldul creditor al contului reprezintă beneficiile (venitul net) realizate din activitatea de bază, iar soldul debitor al contului reprezintă pierderea din activitatea de bază. Datele din acest cont indică valoarea producţiei marfă vîndută şi încasată, cheltuielile de desfacere, impozitul pe circulaţia mărfurilor aferent producţiei marfă vîndută şi încasată, veniturile nete sau pierderile rezultate din activitatea de bază. De asemenea, datele din acest cont servesc la determinarea rentabilităţii din activitatea de bază a între-
YEN
310
prinderii. —*■ şi activitate de bază. în contabilitatea C.A.P., contul Venituri din activitatea de bază are următoarele particularităţi, osie cont de pasiv, începe să funcţioneze prin a se credita: contul se creditează in cursul anului cu preţul mediu de realizare planificat al producţiei obţinută prin debitul eoni,ului care exprimă conţinutul material al venitului, de exemplu „Produse finite11 rezultate din producţie; se debitează la sfirşitul anului prin creditul contului „Cheltuielile producţiei de bază“, „Alocări pentru rondul de retribuire, l'ondul de pensii şi asigurări sociale". Soldul contului stabilit la sfirşitul anului poate fi numai creditor şi reprezintă beneficiul unităţii C.A.P. care se virează la contul Beneficii şi pierderi iar conLul V. din n. de b. se soldează. în cazul neaeoperirii cheltuielilor din venituri soldul debitor al contului Cheltuielile producţiei de bază se transferă în debitul contidui „Cheltuielile neacoperite din venituri". „V. din activităţile industriale ţi de prelucrare a produselor agricole“ din punct de vedere al funcţiunii contabile este asemănător contului V. din a. de b. Y. din alte activităţi, cont bifuncţional, funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor economice socialiste in care se înregistrează veniLurile realizaLe din alte activităţi. Exemplu, la unităţi industriale, venituri din vînzarea materialelor din stocuri supranormaLive şi de prisos, vînzarea ambalajelor şi a produselor gospodăriilor agricole anexe, vînzarea produselor prin magazinele do prezentare şi desfacere cu amănuntul, precum şi din executarea unor lucrări şi prestarea unor servicii cu scop neindustrial, încasări din chirii pentru mijloace fixe date cu chirie etc. în creditul contului, in cursul lunii se înregistrează contravaloarea materialelor facLu-rate, lucrărilor şi serviciilor neindustriale la preţ de livrare, a mărfurilor vîndute prin magazinul propriu de prezentare şi desfacere la preţul cu amănuntul. în debitul contului, la sfirşitul lunii se înregistrează contravaloarea materialelor vîndute Ia preţul efectiv de aprovizionare, mărfurile vîndute prin magazinele proprii de prezentare şi desfacere cu amănuntul la preţul cu amănuntul, amortizarea calculată la mijloacele fixe date cu chirie. Soldul crediLor al contului reprezintă rezultate favorabile, iar cel debitor rezultate nefavorabile din alte activiLăţi.
VENITURI DEN' VALORIFICAREA PRODUCŢIEI, cont de pasiv,- funcţionează în contabilitatea C.A.P., cu ajutorul căruia se ţine contabilitatea vînzării produselor agricole. Se creditează în cursul anului prin debitul contului „Casa“, „Clienţi11 cu contravaloarea produselor agricole vîndute clienţilor şi se debitează prin creditul contului „Produse finite11 cu contravaloarea produselor agricole vîndute, pentru a descărca gestiunea de aceste produse. La sfîrşitul anului contul se debitează în negru sau roşu cu diferenţele în plus sau minus dintre preţurile medii de vînzare (efectiv şi planificat) prin creditul conturilor care reflectă natura produselor valorificate, în acest fel soldîndu-se. Contul se desfăşoară pe analitice în funcţie de natura şi felul produselor, vegetale, animale etc.
VENTILARE, operaţie de trecere a daLelor de pe un suport, transpuse într-o ordine de succesiune, pe un alt suport in alLă ordine de succesiune.
VERIFICARE OPTICĂ, operaţie realizată cu ochiul liber, prin care se urmăreşte exactitatea perforării cartelelor. Perforaţiile interpretaLe în clar în zona superioară a cartelei sau tabulogramă conţinînd datele din carLele se confruntă cu fiecare cartelă sau, linie cu linie, cu fiecare document primar din care s-au preluat datele. V. programată, controlul prelucrării datelor prin program. V. documentelor contabile, examinarea atentă a întregului conţinut şi formelor legale ale documentelor înaintea înregistrării conţinutului lor de date în contabiliLaLe. V.d.c. se face atît sub aspectul formei, cît şi al fondului. Yr.d.c. de fond conslă în controlul asujira exactităţii datelor cifrice şi calculelor respective, precum şi asupra legalităţii şi utilităţii economice a operaţiei respective. V.d.c. de formă constă în cercetarea documentului în ce priveşte corecta lui întocmire, adică dacă a fost întocmit şi imprimat legal, dacă toate datele
311
VOL
au fosl înscrise penlru a reffecLa integral operaţia consemnaLă, dacă cuprinde semnăturile legale, dacă corectările sint făcute legal. Dacă documentul este centralizator, trebuie să se vadă şi dacă el cuprinde toate daLele din documentele centralizate. Y. mecanică, operaţie realizaLă cu ajutorul maşinii de verificat cartele perforaLe prin care se urmăreşte cxactii.aLea perforării cartelelor. Practic se recitesc dalele din documentele primare şi se simulează o nouă perforare a cartelelor deja perforate, în cazul neconcordanţei dintre cifra perforată şi cea tastată din nou, maşina de verificat semnalează eroare de perforare.
VIDAJ, afişarea conţinutului memoriei interne pe 1111 suporl. Y. dinamic, vidaj efectuai în cursul execuţiei unui program. Y. selecţii’, vidaj al unor anumite zone ale memoriei interne.
VIOLARE DE MOD, Lenlaliva de executare a unei insLmcţiuni privilegiate alunei cînd unitatea centrală lucrează în mod normal (bilul NP din Starea program esle poziţionat pe 1).
Y1TEZA DE ALIMENTARE, performanţa în unilăţ.i de Limp, care este asigurată intrărilor de dale in procesul prelucrării, de cililorul de cartele, de unitatea de bandă magnetică, de disc magnetic ele. —► şi dc prelucrare a datelor. Performanţa în unităţi de Limp de efecLuare a tuturor operaţiilor de culegere, stocare, transmitere, prelucrare propriu-zisă şi comunicare a rezultaLelor prelucrării.
VIZUALIZARE, operaţia prin care se solicită afişarea conţinutului unui registru intern al unităţii centrale a calculatorului electronic.
VOLUM DE FIŞIER, subdiviziune a unui fişier cind daLele acestuia sini transpuse pe o bobină (rolă) de bandă magnetică sau un pachet de discuri magneLice. Fiecare bobină primeşte un număr a cărui semnificaţie reprezintă al cilelea volum esle din fişierul dai.
X
X (perforaţie), perforaţie în prima linie superioară, deasupra liniei rezervate pentru cifra zero. Se mai numeşte şi supraperforaţie. Folosită în scopul transpunerii literelor alfabetului sau al prelucrării datelor în cazul folosirii echipamentului mecanografic. -+ şi supraperforaţie.
z
ZONA, o subdiviziune a memoriei centrale a calculatorului electronic; parLe din instrucţiune de program scris în limbaj ASSIRIS. Z. de argument, parte dintr-o instrucţiune intr-un program scris în limbaj ASSIRIS care începe cu primul caracter diferit de blanc următoarei zonei de comandă şi care se termină, de asemenea, prin-tr-un blanc. Z. de a. se consideră nulă dacă există mai mult de 15 blancuri după zona de comandă sau dacă această zonă începe după caracterul al 72-lea din linie. Z. de comandă, zonă care într-un program scris în limbaj ASSIRIS începe cu primul caracter diferit de blanc şi urmează după zona de etichetă terminîndu-se, de asemenea, printr-un blanc. Z. de comentarii, partea din instrucţiunea rezervată zonei de comentariu care, într-un program scris în limbaj ASSIRIS, începe cu primul caracter diferit de blanc urmată fiind de zona de argument sau după cel mult 16 blancuri care urmează zona de comandă dacă zona de argument nu a fost completată. Z. de date, zonă de mediu (suport) de memorie în care sînt plasate înregistrările la crearea fişierului. Z. de depăşire, zonă de memorie în care se introduc înregistrări care sînt scoase din zona de date prin introducere de noi înregistrări. Z. dc etichetă, zonă care, într-un program scris în limbajul ASSIRIS, conţine simbolul cu numele instrucţiunii şi se termină obligatoriu cu un blanc. în cazul în caro eticheta lipseşte, zona de etichetă trebuie să conţină cel puţin un blanc. Z. de indexuri, în care se introduc indexuri pentru zonele de date şi cele de depăşire. Z. tampon. —► memorie tampon.
ZONILIi LINIEI PROGRAMULUI COBOL, format standard, folosit pentru scrierea programului în limbaj COBOL. Programul se prezintă sub forma unui şir de linii, fiecare linie fiind considerată'ca avînd 80 caraclere. Linia de program este împărţita în 5 zone, după cum urmează: Zona de secvenţă cuprinsă în primele 6 coloane, in această zonă se scriu de obicei cifre a căror semnificaţie poate reprezenta numărul curent al liniei. La nevoie, numărul curent poate să fie scris din 10 în 10 ca eventual să se poată completa ulterior noi linii care să primească numărul curent în cadrul secvenţei corespunzătoare. Zona de continuare cuprinde coloane a 7-a, în care poate apărea caracterul, spaţiu, asterisc sau liniuţa de unire. în cazul cînd în această coloană apare asteriscul, înseamnă că avem de-aface cu o linie comentariu. Zona A cuprinde coloanele de la 8 la 11. Zona B cuprinde coloanele de la 12 la 72; împreună cu zona se folosesc penlru scrierea textului programului COBOL. Zona de identificare cuprinde coloanele 72 la 80. Aceste coloane se utilizează la identificarea programului. COBOL, pentru care se pot folosi orice caractere din limbajul COBOL. Completarea zonei nu are efect asupra compilatorului, de aceea zona poate fi lăsată şi liberă.
Anexa 1
Tubei enprinzînd instrucţiunile (lo programare pentru maşina de facturat-contabilizat Felix FC 16
	Mnemo-	Cod	Adresa	Ecuaţia	Stiva
Instrucţiune	nica	hexa		instr.	
ADUNARE	ADD	1	.	.	(RIi) + (RA) IIA	
ADDITION					
BANDA NEAGRA	BRE	F90	—	—	
BLACK UE STO RE					
SALT CONDITIONAT	BOC	F3	X	—	
BRANCH ON CONDITION					
SALT LA SUBRUTINA	BT	FG	X	—	
BRANCH TO SEQUENCE				(RA) ■ RA	
SCHIMBA SEMNUL	CSI	F87	—'		
CHANGE SIGN					
TIPĂREŞTE PUNCTUL					
ZECIMAL	DRE	F9B	. —	—	
DECIMAL RESTORE				(RI)—1 RI	
SCADE 1 DIN INDEX	DIN	7	—		
DECREASE INDEX				<RB)—(RA) RA	
ÎMPĂRŢIRE	DIV	\	—		
DIVIDE				(RA) RB	
REPETA	DUP	A	—		
DUPLICATE					
SFlRSIT 11E SECVENŢA	EOS	F,F	—			
END OF SEQUENCE	ENT			ICB RA	
INTRODUCERE		5	—		
ENTER	EBR	F-			
INTRODUCERE SALT			X	—	
ENTRY BRANCH	HAL				
STOP PROGRAM		F„D	—	—	
HALT	IIN				*
ADUNA 1 IN INDEX		D	—	—	
INCREASE INDEX				(RA) RB	
INVERSARE	INV	F„0	—		
INVERT				BB RA	
ÎNCARCĂ INDEX	LIX	B	—	(RA) RI	
LOAD INDEX	.MAU				
MARCA		fb	X	—	
MAItKETt				(RB) X (RA) RA	
ÎNMULŢIRE	MUL	.■]	—		
JIIiLTIPLY				<Mi)=F(RA) Mi;	
ACUMULARE NEGATIVA	NAC	FBX	■—		
NEGATIVE ACCUMULATE				RA	
NU TIPĂREŞTE PUNCTUL	XDE				
ZECIMAL		F,A	■—	—	
NON DECIMAL	NPR				
NU IMPRIMĂ		F,F	—	—	
NON PRINŢ					
NEOPERATIVA	Nor	0	—	—	
NO OPERATION				(RB)X(RA):RA	
PROCENT	PUR	FR5	—,		
percent ACUMULARE POZIŢIA A	PAC	FAX	—	(Ni)±(RA) MI;	
POSITIVL ACCUMULATE	PRI			RA	
IMPRIMĂ NUMĂR		E	—	(RA) TW	
PRINŢ					
REIA IMPRIMAREA	PRE	FOIJ	—	—	
PRINŢ RESTORE				(RB)X(RA):RA	
PROMILE	PRO ’	FSfi	—		
PROMILE	POF				
PERFORATOR INACTIV		F9E	—	—	
PUNCH OFF	PON	F,C			
PERFORATOR ACTIV					
PUNCH ON					
315
Anexa I
Instrucţiune	Mnemo- nica	Cod licxa	Adresă	Ecuaţia instr.	Stiva
RECHEMI A RECALL	REC	9	—	(ML)RA	
BANDA ROŞIE RED SIIIFT STINGE SELECTORII	RSH	F„			
MANUALI RE SET MANUAL SELECTORS	Rirs	f,t	—	—	
REPER RESUME ROTUNJIRE PRIN ADAOS	RES	F,	X		
la sutijii ROUND ADD CENT ROTUNJIRE PRIN ADAOS	RAC	Fu			
LA UNITĂŢI ROUND ADD UNIT ROTUNJIRE FAŢĂ DE 5	RAU	Fui			
LA SUTIMI ROUND OFF CENT ROTUNJIRE FAŢĂ DE 5 LA UNITĂŢI	ROC	Fsi			
ROUND OFF UNIT SECVENŢĂ	ROU	F„-	—	—	
SE QUENCE ACTIVARE CONDIŢIE	SEQ	F,	X	—	
SLT CONDITION POZIŢIONEAZĂ INDEX	SCO	F„	—	■—	
SLT INDEX DEPLASARE STlN&A SIIIFT LEFT DEPLASARE DREAPTA	SIN SLE	C Fi	DD X	DD RI	
SHIFT RICHT RULEAZĂ JOS	SRI	0	X	—	
SHIFT ROUND DOWN RULEAZĂ SUS	SRD	F au	—	—	
SHIFT ROUND UP MEMOREAZĂ	SRU	I'ii	—■	—	
STORE SCĂDERE	STO	8	—	(RA) Mi	
SUBTItACT TEST INDEX ZERO	SUB	2	—	(RB)—(RA) RA	
TEST INDEX ZERO TEST RA NEGATIV TEST NEGATIVE TEST RA POZITIV	TIZ TNE	Fja F51			
TEST POSITIVE test ha zero	TPO	F .0	—	—	
TEST ZERO TEST SELECTOR 1 TEST SELECTOR 1	TZE TS1	F„ Fia	:	.	
TEST SELECTOR 2 TEST SELECTOR 2 TIPĂRIRE PERFORARE TYPE RECORD	TS2 TRE	FC0-hFFF	—	—	
Instrucţiuni specilicc maşinii de iacturat-contabilizat FCG4					
CITEŞTE ŞI IMPRIMĂ RED AND PRINŢ	RAP	F.C		—	
CITEŞTE DATE READ DATA CITEŞTE SECVENŢA NOUĂ	RDA	f.a		(TR) RA	
READ NEW SE QUENCE	RNS	FjE		—	
Anexa II
Tabel cu instrucţiuni dc programare pentru calculatorul elcctronic Felix FC 32; 96, 128
Instrucţiune	Mncino- nică	Coti hexa	Adresa	Ecuaţia instr.	Stiva
adunare addition	ADD	1	—	(RB) + (RA)-> -RA	i
banda neagră BLACK RESTORE	BRE	F9Q	—		i
SALT CONDIŢIONAI' BRÂNCII ON CONDITION	BOC	F3	X	—	
SALT LA SUBRUTINĂ BRANCH TO SE QUENCE	BTS	F6	X	—	
SCHIMBA SEMNUL CIIANGE SIGN TIPĂREŞTE PUNCTUL ZECIMAL	CSI	F87		—(RA)-RA	
DECIMAL RESTORE SCADE 1 DIN INDEX	DRE	FOU	—	—	
DECREASE INDEX ••DEZACTIVEAZĂ SCRIERE	DIN	7	—	(RI)—i-+ RI	
DISABLE WRITING ALL împărţire	DWA	FBC	—	■—	
DIVIDE REPETĂ	DIV	4	—	(RB):(RA)-» RA	-t-
DUPLICATE ••ACTIVEAZĂ CITIRE 1	DUP	A	—	(HA)-RB	t
ENALE READING 1 ••ACTIVEAZĂ CITIRE 2	ERt	FB8	—		
ENABLE READING 2 •*ACTIVEAZĂ SCRIERE 1	ER2	FBA	1—	—	
ENABLE WRITING 1 ••ACTIVEAZĂ SCRIERE 2	EW1	FB9				
ENABLE WRITING 2 5FIRSIT DE SECVENŢĂ	EW2	FBB			—	
END OF SE QUENCE INTRODUCERE	EOS	F8F			*"	
ENTER INTRODUCERE/SALT	ENT	5	1 -	kb-*ra	t
ENTRY BRANCH STOP PROGRAM	EBIt	F2	X		t
IIALT ADUNĂ 1 IN INDEX	HAL	F8D		—	
INCREASE INDEX INVERSARE	1IN	r>	—	(RI) + 1 -> RI	
INVERT ÎNCARCĂ INDEX	INV	F80	—	(RA)-* RB; (RB)-RA	
LOAD INDEX ••ÎNCARCĂ INDEX 1	LIN	B	—	(RA)-* RI	
LOAD INDEX 1 “ÎNCARCĂ INDEX 2	LII	FB4		(RA)-* MII	
LOAD INDEX 2 MARCA	LI 2	FB5			(RA)-»MI2	
MARKER MASCA SELECTORI MANUALI	MAR	F5	X		
MASK MANUAL SELEC-TORS	MMS	E07— E77			
înmulţire MULTIPLY	MUL	3	—	(RB) X (RA)-» -» RA	Ir-
ACUMULARE NEGATIVĂ NEGATIVE ACCUMULATE	NAC	EB0		(M1) + (RA)-* -.Mi, RA	î
317
Anexa 11
Instrucliune	Mnemo- nica	Cort Jiexa	Adresa	Ecuaţia instr.	Stiva
NU TIPĂREŞTE PUNCTUL					
ZECIMAL NON DECIMAL	NDE	F9A				
NU IMPRIMĂ NON PRINŢ	NPR	F9F			—	
NEOPERATIVĂ NO OPERATION	NOP	0			—	
PROCENT PERCENT	PER	*3 00 cn		{RB) X (RA): ;IKK->RA	i
ACUMULARE POZITIVĂ POSITIVE AC CU MULATE	PAC	FAX			(Mi)±(RA)-* -Mi, RA	t
IMPRIMĂ NUMĂR PRINŢ	PRI	E	X X	<RA)-TW, TP, MC	
IMPRIMĂ DATA PRINŢ DATE	PDA	E87 EB7 EA7	—	(RA)-TW, TI>, MC	
REIA IMPRIMAREA PRINŢ RESTORE	PRE	F9D	—	—	
PROMILE PROMILE	PRO	F8G		(RB) X (RA): :1000 — RA	
PERFORATOR INACTIV PUNCH OFF	POF	F9F	—	—	
PERFORATOR ACTIV PUNCH ON	PON	FOC		—	
CITEŞTE ŞI IMPRIMĂ REAL AND PRINŢ	RAP	FSC	—	—1	
CITEŞTE DATA READ DATA	RDA	F8A		TR->RA	+
IEŞIRE READ FILA ••CITEŞTE MAGNETIC	RFI	FBG			
DATA READ MAGNETIC DATA •CITEŞTE SECVENŢA	RMD	F8B		MC-* RA	t
NOUĂ READ NEW SEOUENCE	RNS	F8E	—'	—	
RECHEAMA RECALL	REC	9	—	(Mi)-» ItA	t
BANDA ROŞIE RED S1IIFT	RSIi	F98	—	—	
REPETA TIPĂRIREA REPEAT TYPE	RTY	ED	X	—	
**MOD EXTERN INACTIV RESET EXTEIINAL MODE STINGE SELECTORII	REM	FBE			
MANUALI RESET MANUAL SELECTORS	RMS	F97			
REPER RE SUME ROTUNJIRE PRIN ADA-	RES	F4	X		
OS LA SUTIMI ROUND ADD CENT ROTUNJIRE PRIN	RAC	F83			
ADAOS LA UNITĂŢI ROUUD ADD UNIT ROTNNJIRE FAŢĂ DE 5	RĂU	F84			
LA SUTIMI ROUND OFF CENT ROTUNJIRE FAŢĂ DE 5	ROC	F8t			
LA UNITĂŢI ROUND OFF UNIT	ROU	F82	—.		
SECVENŢA SEQUENCE	SE Q	F7	X	—	
ACTIVARE CONDIŢIE SET CONDITION	SCO	F94	—	—	
Anexa II
318
Instrucţiune	Mnemo- nică	Cort liexii	Adresă	Ecuaţia insLr.	Stiva
**JIOD EXTERN ACTIV SET EXTERNAL MODE	SEM	FBD	—	—	
POZIŢIONEAZĂ INDEX SET INDEX	SIN	C D	DD	0 DD-* UI 1DD-HI	
DEPLASARE STINGĂ, SIIIST LEFT	SLE	FI	X		
DEPLASARE DREAPTĂ	SRI	F0	X			
S11IET RIGHT RULEAZĂ JOS SHIFT ROUND DOAVN	SRD	F89			*
RULEAZĂ SUS SIIIFT ROUND TjP	SRU	F38	—	—	î
*S RTI ÎNAINTE S APEE FORWARD	SPF	EE EF	X (0 :7)	—	
*s hidartie Înapoi S PAPER BACKWAltD	SPB	EE EF	X (8"F)	—	
MEMOREAZĂ STORE	STO	3		(RA) ]Mi	
SCĂDERE KUBTRACT	SUB	O	—	-> RA	-*
TEST INDEX ZERO TEST INDEX ZERO	TIZ	FD3	—		
TEST RA NEGATIV TEST NEGATIVE	TNE	F91	—		
TEST RA POZITIV TEST POSITIVE	TPO	F90	—	—	
TEST RA ZERO TEST ZERO	TZE	F£J!l	—	—	
TEST SELECTOR t TEST SELECTOR 1	TS1	F95		—	-
TEST SELECTOR 2 TEST SELECTOR 2	TSi	F9G	—	—	
TEST SELECTOR 3 TEST SELECTOR 3	TS3	FE2	—	—	
TIPĂRIRE ÎNREGISTRARE TYPE RECORD	TRE	FC0: FFF	-		
“SCRIE FIŞIER AVR1TE FILE	W'FI	FB7	—	1—■	
* — numai pentru FCflB şi FC128. *•—numai pentru FC12S.
Elemente de pondere mică
Anexa III
Coduri de reprezentare a informaţiei A I — Coduri C-25G standard cu 8 şi 7 elemente binare
Coduri calculator cu 8 elemente binare (EDGDIC)
		Elemente de pondere mare															
Hexazeci- mal		0	1	2	3	4	5	G	7	8	9	A	B	c	D	E	F
	Binar	0000	0001	0010	0011	0100	0101	0110	0111	1000	1001	1010	1011	1100	1101	1110	11
0	0000	NUL	DLE	ds		SP	&										
1	0001	soii	DCI	ss				/		a	i		r	A	J		
o	0010	STX	DC2	fs						b	k	s	V	B	IC	S	
3	0011	ETX	DC3	sl						c	1	t	}•	C	L	T	
4	0100	EDT	DCi							d	m	u	t1	D	M	U	
																	
a	0101	HT	LF NL							e	n	V	i1	E	N	V	
0	0110	AC IC	SYN							f	0	w		F	O	w	
7	0111	BEL	ETB							e	P	X		G	l1	X	
8	1000	E03I BS	CAN			neafectală				ii	îl	y		II	Q	Y	
9	1001	ENQ	13 M							i	s	7.		I	R	z	
A	1010	NAIC	SS			C=	1										
13	1011	YT	ESC				s	'									
C	1100	FF	FS			<	*	O' <U	C					nealecLată			
D	1101	CR	cs			(	)	—	7								
E	1110	SO	RS					>	=								
F	un	ST	US	PE		l!	—=	1	„								
Elemente de pondere mici
Cod do schimb cu 7 olcnnmlo binare (ISO)
j Elemente de pondere mici									
Zecimal (linii) (coloanc)		0	i	o	3	■i	5		7
1	Dinar	x 000	x 001	X 010	x OU	x 100	X 101	x J 10	x 111
0	0000	NUL	DLE	SP	0	c	1>	\	I*
1	0001	soii	DCI	J	1	A	o	ii	'I
n	no io	STX	1)C2		n	11	u	1)	r
3	0011	KTX	uns	#	:t	G	s		fi
4	0100	EOT	nci	$	1	n	T	(1	t
5	0101	ENQ	NA IC	o> /a	0	E	U	n	u
fi	01 10	ACK	SYN	&	n	F	V	f	V
7	0111	BEL	liTB	-	7	G	w		w
8	1000	BS	CAN	(	8	II	X	li	X
0	1001	HT	EM	)	0	I	Y	i	y
10	1010	I,F NL	SS	*		J	7,	j	z
11	1(111	VT	ESC	-h		K	[	k	(
12	1100	FF	FS	■	<	Ij	\	I	î
13	1101	CR	GS	_	=	M	1	in	< —
14	1110	SO	ns			N	4	.	n	
15	1111	SI	us	, /	?	O		\	0	DEL
00
01
02
03
04
05
00
07
08
09
OA
OU
OG
OE
OE
OF
10
11
12
13
14
15
10
17
18
19
IA
IB
IC
1D
IE
IF
20
21
22
23
24
25
20
27
28
29
2A
2B
2C
2D
2E
2F
30
31
32
33
34
35
3 li
37
38
39
Anexa
B. Tabela de corespondenţă cod EBCDIC cod ISO cod cartelă
SIMBOL COD CARTELĂ ISO	SEMNIFICAŢIE
*
MUL
son
STX
JiTX
]iOT
ut
AOK
BEL
BS sau EOM
iiNQ
NA IC
VT
FF
Olt
50
51
DLE DCI DC2 DC 3 DG4
LtF sau XL
SYN
ETB
CAN
1ÎM
sa
JiSC
FS
GS
RS
»nS
ds
ss
fB
si
PE
12-0-9-8-1
12-9-1
12-9-2
12-0-3
12-9-4
12-9-5
I 2-9-0
12-9-7
12-9-8
12-9-8-1
12-9-8-2
12-9-S-3
12-0-8-4
12-0-8-5
12-9-8-G
12-0-8-7
12-11-9-8 11-0-1 11-0-2 11-9-3 11-0-4 11-0-5 11-9-ti 11-9-7 11-9-8 11-9-8-1 H-9-8-2 11-9-8-3 11-9-8-4 1 l-B-8-5 î1-9-K-G 11-0-8-7
11-0-9-8-1
0-9-1
0-9-2
8±l
0-11-0
0-0-7
0-0-8
0-0-8-i
0-9-8-2
0-0-8-3
0-9-8-4
0-9-8-5
0-B-8-G
0-0-8-7
12-11-0-9-8-1
9-1
0,2
0-3
0-4
9-5
9-0
9-7
9-8
0-8-1
0-0	mii	
n-l	început do antet	
0-2	IncepuL do text	
0-3	sfir.şit do text	
0-4	sfirşit de transmisie	
0-8	tabelare prozontali	
0-6	confirmare recepţie	
0-7	sonerie	
0-8	Întoarcere car sau st mesaj	
0-5	cerere	
1-5	confirmare recepţie	
(1-11	tabelare verticali	
0-12	prezentare formula	
0-13	întoarcere car	
0-14	In alara codului	
0-15	Iu eo(l	
1-(1	echipamcnt transmisie	
1-1	comanda periferic 1	
1-2	comanda, periferic 2	
1-3	comandîl periferie 3	
1-4	comandil periferic 4	
0-1D	intcrlinie sau Unic nouă	
1-0	sincronizare	
1-7	sf. bloc de transmisie	
1-8	anularea mesajului	
1-9	sfîrşit dc suport	
1-10	Început secvenţa specială	
i-li	eşapament	
1-12	separator de fişier	
1-13	separator de grup	
1-14	separator de articol	
1-15	separator subarticoi	
	selectare cife binare	
	Început semificaţie	
	separare de zone	
		început semnif. imediat
		codurile 24 plnă la
		2E mi slut afectate
	i	eroare paritate
		1 codurile 30 pînă Ia
	| 3 F nu sint afectate	
Anexa III
322
EBCDIC * *	SIMBOL	COD CARTELĂ	ISO *	SEMNIFICAŢIE	
3 A		O-R-î			
3B		0-8-3			
30		9-H-i			
3D		0-8-5			codurile 30 piuă la
3K		D-B-ti			311' nu sint afectate
31’		9-8-7			
40	SF	1)1 ane	2-0	spajiu	
4 1		12-U-ţl-l			
4*2		12-0-0-2			
43		12-0-B-3			
44		12-0-9-4			codurile 41 pinii Ia
45		12-0-9-5		) 40 nu sint afectate	
4(i		12-0-9-G			
47		12-0-0-7			
48		12-0-9-8			
49		42-8-1		1	
4 A	c sau	12-S-2	G-0	cent sau accent grav	
43!		12-8-3	2-14	punct	
4C	<	12-8-4	3-12	mai mic ca	
4D	(	12-8-5	2-8	paranteză la stingă	
413	4'	12-8-0	2-11	plus	
4F	/ sau :	12-8-7	7-12	bară verticală sau bară	
				Întrerup tor	
50	&	12	2-0		
51		12-11-9-1			
52		12-11-9-2			■
53		12-11-9-3			
54		12-11-9-4			
55		12-11-9-5		} codurile 51 plnă la 59	
SC		12-11-9-lj		1 nu sint afectate ’	
57		12-11-0-7			
58		12-11-0-8			
5fl	!	11-8-1		}	
5 A		11-3-2	2-1	punct (ie exclamare	
5B	$	11-8-3	2-4	dolar	
DC	*	11-8-4	2-10	asterisc	
5D	)	11-8-5	2-9	paranteză Ia dreapta	
Oft		11-8-6	11-11	punct virgulă	
5F	— sau >	11-8-7	7-14	tild sau neologic	
ti 0		11	2-13	minus, liniuţă, Hulubă dc unire	
61	/	0-1	2-11	bară oblică	
02		11-0-9-2			
«3		11-0-9-3			
G4		11-0-11-4			
65		li-O-'J-o			codurile 02 plnă la
6H		11-0-9-G			’ G9 ilu sint afectate
07		11-0-9-7			
08		11-0-0-8			
00		0-8-1			
GA		12-11	5-14	acccnt circonClex	
6B	%	0-8-3	2-12	virgulă	
ec		(1-8-4	2-5	procent	
61)	—	0-8-5	5-ÎS	subliniere	
GE	>	0-8-0	3-14	mai mare ca	
OF	?	0-8-7.	3-15	semnul Întrebării	
70		12-11-0			
71		42-11-0-9-1		l	
72		1 12-11-0-9-2		}	
73		1 12-11-0-9-3			
323
Anexa Ifl
EBCDI * *	SIMBOL	COD CARTIST.A.	ISO	SEMNIFICAŢIE
		12-11-0-9-1		1 corturile 70 plnă la
75		12-11-0-9-5		7!) im sini iifuclale
71)		12-11-0-9-li		
77		12-! 1-0-11-7		
78		12-1 l-li-!l-fi		
7fî		8-1		
7 A		8-2	3-10	două plinele
7B		8-3	2-:;	iiurniir
?c		8-1	■1-0	A comercial
7D	7	8-5	2-7	apostrof
7TC	:=	S-fi	3-! 3	i;sal
7r	"	8-7	2-2	ghilimele
80		12-0-8-1		nudul 80 mi e afectat
81	a	12-0-1	fî-l	
H‘Z	li	12-0-2	li-2	
8:1	c.	12-0-3	H-3	
84	'1	12-0-1	fl-'i	
85	ii	12-0-5	0-5	
86	r	12-0-6	a-(î	
87	s:	12-0-7	0-7	
88	ii	12-0-B	n-a	
89	i	12-3-!)	G-9	
HA		12-0-8-2		
HB		12-0-8-11		
SC		12-0-R-t		codurile 8A pinii In
SD		12-0-8-5		BF mi sini afectate
«K		12-o-s-t;		
SF		12-0-8-7		
un		12-1!-8-1		coilul 9(1 ins afectat
ni	j	12-11-1	0-10	
02	k	12-11-2	6-11	
î»3	I	12-11-3	0-12	
M'i	IU	12-1 1-1	0-13	
9fi	ii	12-1!-5	0-14	
DO	Li	12-11-fi	0-1 5	
97	P	12-11-7	70	
SIS		12-11-8	7-1	
| 09	r	12-11-!)	7-2	
| OA		12-11-8-2		
Oii		12-11-8-a		
!)C		12-11-8-4		
91)		12-11-8-5		
UE		12-11-8-0		
OF		12-11-8-7		
A 0		11-0-8-1		codurile A0 şi Al nu sint
Al		11-0-1		arce tute
A 2		! 1-0-2	7-3	
A:J	t	! 1-0-3	7-1	
A-'i	u	11-0-4	7-;)	
A 5		11-0-5	7-li	
Alj	w	11-0-fi	7-7	
A 7	Ic	! 1-0-7	7-8	
A«	y	11-0-8	7-0	
AO	z	11-0-9	7-10	
A A		li-u-B-2		
AB		1!-0-8-3		
AC		11-0-8-1		codurile AA-AP nu
AD		11 -0-8-5		sint afectate
AE		11-0-8-0		
AF		i1-0-8-7		
Anexa III
324
EBCDIC SIMBOL	COD	CARTELĂ	ISO	SEMNIFICAŢIE
* * *
BO	\	12-11-0-8-4		codul BO nu e afectat
El	1	12-1 1-0-1	5-12	
B2	{	12-11-0-2	7-11	
B3	j	12-11-0-3	7-13	
B4	’[	12-11-0-4	5-11	
B5	J	12-11-0-5	5-15	
Bfi		12-11-0-0		
B7		12-11-0-7		
B8		12-11-0-B		
B9		12-11-0-9		
BA		12-11-0-3-2		
BB		12-11-0-8-3		
BC		12-11-0-8-4		
BD		12-11-0-8-5		
BE		12-11-0-8-0		
BF		12-11-0-8-7		
CO		12-0		codul CO nu e afectat
CI	A	12-1	4-1	
C2	B	12-2	4-2	
03	C	12-3	4-3	
C4	D	12-4	4-4	
C5	E	12-5	4-5	
CB	F	12-G	4-0	
C7	&	12-7	4-7	
C8	I-I	12-8	4-8	
CO	I	12-0	4-9	'
CA		12-0-1-8-2		'
CB		12-0-9-8-3		
CC		12-0-9-8-4		codurile CA pini la
CD,		12-0-9-8-5		CF nu vor fi afectate
CE		12-0-9-8-0		
CF		12-0-9-8-7		
DO		11-0		cod DO nu e afectat
Dl	J	11-1	4-10	
Dl	IC	11-2	4-11	
D3	L	H-:i	4-12	
D4	M	11-4	4-13	
D5	N	11-5	4-14	
Dfi	0	1 l-fi	4-15	
D7	P	11-7	5-0	
D8	Q	11-8	5-1	
DO	n	U-9	5-2	
DA		12-11-9-8-2		
DB		12-11-9-8-3		codurile DA pini la
DC		12-11-9-8-4		
DD		12-11-9-8-5		DF nu vor fi afectate
DE		12-11-9-R-U		
DF		12-11-9-8-7		
EO		0-8-2	11-0-9-1	codurile E0 şi El nu
El		11-0-9-1		sint afectate
Ei	s	0-2	5-3	
E3	T	0-3	5-4	
E4	U	0-4	5-5	
Eii	V	0-5	5-fi	
Efi		0-G	5-7	
E7	X	0-7	5-ft	
E8	Y	0-8	5-9	
E9	Z	0-9	5-10	
325
Anexa III
EBCDIC SIMBOL	COD	CARTELAJ’ISO	SEMNIFICAŢIE
** *
EA		11-0-9-8-2		
EB		1J-0-9-8-3		
EC		11-0-0-8-4		codurile EA plnfi )a
ED EE		1î-0-9-3-5 li-0-9-8-6		EF nu vor fi alectalc
EF		11-0-9-8-7		
FO	0	0	3-0	
FI	1	1	3-1	
F2	o	2	3-2	
F8	3	3	3-3	
F4	4	4	3-4	
F5	5	5	3-5	
F6	')	G	3-0	
F7	7	7	3-7	
F8	S	8	3-0	
F9	d	9	3-0	
FA		12-1l-0-a-R-2		
FB		\c±-i i-n-D-a-a		
FC		12-11-0-9-G-i		cotlurilc FA. plnă îa
FD		i 2-11-0-Î1-R-5		FE nu vor fi afectate
FE FF	DEL	12-1 12-11-0-9-8-7		obligatoriu i-l
Anexa IV
Mnemonică
Tabele de referinţă ale instrucţiunilor Codul instrucţiunilor dc programare pentru cnlculntorul electronic FELIX (' 25ft
Cort
operaţie
AD4	IE
AD4I	27
AD8	1F
ADD	GI
ADF4	GC
ADF8	7C
ADU 2	ID
ADL2	IC
AI O	50
ANALD	3D
ANALN	3C
BAL	30
BCF	31
BCT	35
EDF	30
BDT	37
BRU	38
CP1	10
CPU	24
CP2	11
CP4	12
	i3
CPS	
CPD	G3
CPSL	4C
CPSR	4D
Pune | ie
adunare cuvlnl adunare Imediată cuvlnl , adunare dublu cuvint
adunare zecimala I adunare niol)ilii scurţii adunare mobilă lungi adunare semicuvtnl stingă adunare semicuvlnt dreapta achitare întrerupere analiză instrucţiune zecimală analiză instrucţiune normală salt eu Înlănţuire salt In condijii false c-a)t in condi|ii adevărate salt In cond. false cu decremenlare
salt In condiţii adevărate cu decrementarc salt necondiţionat comparare caracter comparare imediată caracter comparare aenilcuvlnt comparare cuvint comp. dublu cuvint
comparare zecimală	{
i	comparare de la dreapta la stingă a 2 şiruri Uc caractere comparare de la stingă la dreapta I a 2 şiruri de caractere	»
Sintaxă
M,R*A,X
M,R*A,X
M.It*A,X
II,O,L A
-M,R*A,X
M,K*A,X
3I,R»A,X
ÎUtR*A,X
M.R*A,X
m;h*a,x
M,ll-A,X M.R’A.X M,It*A,X 1I,V*A,X -M ,Y’A,
M,V*A
M,V*A
J,I*A,X
M,R*A,X
M,H*A,X
ÎI,R*A,X
M,R*A,X
M,R*A,X
II,O,L A
M,li»A,X
SI,R»A,X
jU,R*A,X
Ecuaţie
(Rt-ai) + (A) "* n^yi
(Itn_3l) + (A0_3j}	>	R|-
(H,-m) + (A) - Ii,,-.. (dto)) (A) - (RO) <(R)) + (A) -• (R)
(U—aO +	î4"-11
( Kc—a:,) -r (A) -* Kft-ca (Ri>-m> + (A) "* 3“~,s (Hr3,) + <A> ^
(]>) -* Rn—al SPUI A P „
,\ -* I>	dacă	O SI(IC) * 0
\ -> P	dacă	Q SI(IC) * I»
A -► P dacă (R4_7) ST O ) = = 0 şi	dacă	(Itc-ai O*;-;?.	°n
A -> P	dacă	(R,-t) bl(IL)	j* 0
si dacă (Ri-ai)-" (Rt-1)	°
A - P
(R,-,)::(A) -* Z,C
(RO) ::(A) - Z.S.D.C ((R»::(A) -> Z.P.D.C (A')::(A) -» Z,C
(A')::(A) -» Z,C
Fag.
	73
	7!>
	70
	174
	180
	180
	78
	79
	1 12
	94 (> K
	1» 1 101
102	
	102
	102
	102
	100
	80
	8
	87
	87
	88
	17a
	98
97
CYBL	4 A	recopiere dc Ia dreapta la stingă a unui caracter tn şir	îr,R* A,X	(Aaj-3i) - (R^A.,-,,)-. (R) — t ;
CYBR	4B	recopiere dc la stingă la dreapta a unui caracter In şir	JI,R* A,X	(Aa,_„) -* (R> - 2 ele. (An-j!) (R) (A;,-a,) -* (R) + 1 (A,_al) -» (lt) + 2 etc....
DV2	32	Împărţire semicuvlnt	M,R*A,X	(lio— a:) I (A) Rc-Is
DV4	G8	lnipăr|ire cuvint	m,r*a,x M,0,L A	(H„-„):(A) - R,-ai ((RO)):(A) - (RO)
DVD	05	Împărţire zecimală {	M,R*A,X	((R)):(A) - (R)
DVF4	C.F	Împărţire mobilă scurlă	JI,R*A,X	(Rn—m):(A) -> Ro-ai
DVF8	7P	Impărllre mobilă lungă	M,R*A,X	(lU-ou) :(A) -► Ro-aa
DVU2	33	împărţire arlltneLică semicuvlnt	M.R'A.X	(Ho-ai)’(A) R^-is
E02	OD	(llsjuncjie semicuvlnt	M,R*A,X	(Ro-i.) + (A) - Rq— 13
EH4	0E	disjuncţii1. cuvint	M.R’A.X	fii 0 — 31) (A) Rfl-ll
EX2	01	intersecţie semicuvlnt	}I,R*A,X	(B,.„)SI(A) - R„-„
EX4	02	intersecţie cuvint,	M,R*A,X	(R.-ji)SI(A) -» Il„_„
EXU	:ja	execuţie	M, * A, X	A -» P apoi retur Iu secvenţă
HI»	53	oprire I/E	M,R*A,X	(A) + Q -> A
TC2	4 fi	incrementare semicuvlnt	M,R*A,X	
LC4	47	incrementare cuvint	M,R*A,X	(A) -r Q -* A
LAS	0C	apel cuvint şi marcare	M,R*A,X	(A) -» R„-:i apoi 1 -> A„
LD1	18	incărcare caracter	M,R*A,X	(A) -> H „-7
LD1I	28	Încărcare imed. carael.	M,U*A,X	A 31 — 31 —> Rt—7
LD2I	29	Încărcare imediată semicuvlnt	M,R*A,X	A jn—a i ^ Ru-ls
LD4	0A	Încărcare cuvint	M,R*A,X	(A) Ilo-at
LD4I	2 A	Încărcare imediată cuvint	i!,R*A,X	Aj-ai —y Re—ai apoi „O Ro—7
LD8	013	încărcare cuvlnl (lul)Iii	M,lt*A,X	(A) -* R 3— 03
LDC	43	lr:c”ircare condiţii	M,H*A	(A)4-,ST Q sau (iC) SI Q -» IC
LDC2	19	Încărcare complement scniicuvîut	5I,R*A,X	(A) - K0-15
LT1C4	IA	Încărcare complement cuvint	SI.R*A,X	(A> - na_sl
LDC8	Sil	Încărcare comp, dublu cuvint •f	MilfA.X JI,0,L A	(A) Ro^flJ A -* ROh-31 Q -> R<J4_t
LDDA	213	lnearcarc adresa zecimala	M,R*A,X	Ai -> R14-ji; (A,.;) ^ it,_,
LDI12	09	incărcare semicuvlnt stingă	M,n*A,X	(A) -* Rfl-iB
LDL2	08	incărcare semicuvlnt dreapta	JI,R*A,X	(A) - R,0—ai ,.0M - Rfi-is
LD3E	2C	Încărcare multiplă	M,Ii*A,X	(A) RO(A t 4) " K1 (A -!- 8) -> R2 ele.
LDS2	45	Încărcare selectivă semicuvlnt	îr,R‘A,X	(A)SI(R -h l„-!s) sau (Rrv-ls) Şi R "f" in-ia Rd-is
LDTJ1	41	Încărcare măştilor de depăşire	M,R*A	(A) şi Q sau (El’3._=s) şi Q -» EPs,_h
LPK	5D	Încărcare clici de protecţie	ÎI,H*A,X	«R» -> Y
LPS	5K	incărcare stare program	M,R*A	(A) - ElV.a
MG2	05	reuniune semicuvlnt	JI,Il*A,X	(Ra-ia) sau (A) -* Ra—ie
MG4	OG	reuniune cuvint	M,R*A,X	(Rn-ji) sau (A) -+ Rq—ai
1II>2	30	Înmulţire algebrică semicuvlnt	M,R*A,X	dVn) X (A) -* Ro-ao
Z1IP4	09	înmulţire algebrică cuvlnl	M,ll*A,X M,0,L A	(R„_S1) X (A) -* ((RO)) X (A) -* RO)
JIPD	li 4	înmulţire zecimală {	M,R*A,X	((K)> X (A) -» (It)
MPF4	615	Înmulţire mobilă scurlij	M,R*A,X	(Rj-ai) x (A) -* IV,,
97
90
85
174
ISO
ISO
Eu
90
00
80
89
lOi
112
80
80
70
70
73
71
74 74
75
75
170
71
70
166
104
103
83
90
82
83
174
180
contînuaro Anexa IV
Mnemonică	Cod operaţie	Funcţie	Sintaxă	Ecuaţie	Pag.
MPF8	733	Înmulţire mobilă lungi	M,H*A,X	(Rn-Iî) x (A) -» R0-,j	180
MPU2	ai	Înmulţire aritm. sernlcuvint	M,It*A,X	(Ro-lc) X (A) -* (A’) -» A(A'—1) -» A 1	84
11VSL	48	transfer (le la Btlnga la dreapta	M,R*A,X		90
		a unui şir de caractere		(A'2) -> A — 2 etc.	95
ÎIVSR	49	transfer de )a dreapta la Btlnga	M,R*A,X	(A') - A; (A' +i)-*A + l	
		unui şir de caractere		(A + 2) -> A + 2 etc.	
NF4	22	normalizare mobili cuvint	M,R*A,X	(Ro_3I) esie decalat plnă de;	180
				(Rq-t) = 0 Şi (R„-„) =4 0	
PACK	GG	condensare {	Sr,0,L A	((IiO) dilatat -> condensat A	
			M,R*A,X	((R)) dilatat -» condensat A	172
RD	50	citire directa	M,R*A,X		125
SB4	1G	scădere curlnt	IU,R*A,X	(Rp-aj) (A) Rr-03	81
SB4I	26	scădere imediată cuvint	M,U*A,X	(Ro-3i) Ao_;i -> Rc— 31	82
SB8	17	scădere dublu cuvint	M,R*A,X	(Ro-fll) (A) Ro-13	Bl
SBD	62	scădere zecimalii {	HI,O/L A JI,R*A,X	((RO)J — (A) -» («0) <(R)> — (A) -* (H)	174
SBF4	GR	scădere mobilă scurlă	M,R*A,X	(«,-„) — A -* R0-„	180
SEF8	71)	scădere mobila lungă	M,R*A,X	(Rj-na) —• (A) - H„-„	180
SBII2	15	scădere sernlcuvint stingă	M,R*A,X	•— (A) -»	81
SH2	20	decalare semicuvlnt	M,R*V,X	(R0_1s) este decalat con Torni (A !D-t;)	91
SH-'i	21	decalare cuvint	M,R*V.X	Hd_h este decalat contorul (A:o_„)	1)2
SH8	6B	decalare dublu cuvint	M,R*V,X	IVi. este decalat conform (A:n_.=)	02
SHD	5F	decalare zecimala	M,R*V,X	((R)) este decalat	173
STO	52	start intrare/ieşire	M.R*A,X		112
ST1	58	încărcare caracter	M,R*A,X	(R„_,) A	7G
ST4	DA	Încărcare cuvint	M,R*A,X	(R0-n) - A	76
ST8	5B	Încărcare dublu cuvint	M,R*A,X	(IU-,,) -«■ A	76
STC	42	Încărcare condiţii	m,r*a,x	(IC) SI Q sau (IC.) SI Q -> IC	1GS
STH2		încărcare sernlcuvint stingă	JI,R*A,X	(R„_n) -* A	76
STM	2D	Încărcare multiplă	M,R*A,X	(R + 2) -> A + 8 etc....	77
STPA	60	Încărcare adresă program	M *A,X	"* A O -* A„ ,!	1117
				(Ro-i.) SI (R,.-,,) -> A	
STS2	44	Încărcare selectivă semicuvlnt	M,R*A,X	sau (A) SI(Rai-t7)	77
ST5JI	40	încărcare măşti de depăşire	M,R*A,X	(EPa,_!S) SI Q sau (A) ?i() - Yt_,	167
TDV	55	control pcrirerlce	M,R*A,X		112
TIO	54	control intrare/ieşire	M,R*A,X		112
TRTL	413	traducere text de la dreapta la	M,R*A,X	(A')::(A) ->> Z,C	100
		Ia stluga pe şir de caracter			99
TRTR	4F	traducere text de la stingă ia [	M.R* A,X	(A) condensat—dilatat (RO)	
		dreapta pe şir de caracter ■!	M.O.I. A M,R*A,X	(A) condensat—dllatat(R)	172
UNPK	67	dilatare 1			
WD	51	scriere directă	M,R*A,X		125
WT	57	aşteptare	îl	A - 0	1G9 173
ZAD	00	transfer zecimal {	M.O.I, A ji,h*a,x	A -> (RC) (A) (R)	
Anexa IV
continuare Anexa IV
Instrucţiunile calculatorului Fii LIX C-256 clasificate după familii
Clasa	Instrucţiunea	Mnemonică	Coil llexa	Obs.
' Instrucţiuni	Ineilrcare caracter	LD1	18	
do Încărcare	încărcare semieuvlnt dreapta	LDI,2	08	
	încărcare semieuvlnt stingă	LDH2	0!)	
	Ineilrcare cuvînt	LD4	OA	
	Ineilrcare dublu cuvînt	LD8	OU	
	încărcare complement semi-	LDC2	19	
	cuvint			
	încărcare complement cuvînt	LDC4	iA	
	încărcare complement dubiu-			
	cuvlnt	LDCS	IB	
	încărcare multiplu	LDM	2C	
	încărcare cuvînt de marcaj	LAS	OC	
	încărcare imediată caracter	LD11	23	
	încărcare imediată semicuvint	LD11	2‘J	
	încărcare imediată cuvînt	LD4I	2 A	
	încărcare adresă zecimală	LDDA	2B	
Instrucţiuni	Memorare caracter	ST1	58	
de memorare	Memorare semieuvlnt stingă	STH2	59	
	Memorare cuvînt	ST4	5 A	
	Memorare dublucuvlnt	ST8	SB	
	Memorare multiplă	STM	2D	
	Memorare adresă program	STPA	50	
Instrucţiuni	încărcare selectivă semieuvlnt	LD32	45	
selective	încărcare indicatori de condiţie	LDC	43	
	încărcare măşti depăşire	LDTM	41	
	Memorare selectivă semieuvlnt	STS2	44	
	Memorare indicatori de			
	condi[ic	STC	42	
	Memorare măşti depăşire	STTM	40	
Instrucţiuni	Adunare semieuvlnt dreapta	ADL2	IC	
binare	Adunare semieuvlnt stingă	ADI-12	1D	
	Adunare euvlnt	AD4	iE	
	Adunare dublucuvlnt	ADM	IF	
	Scădcrc semieuvlnt stingă	SBII2	15	
	Scădcrc cuvint	SB4	1G	
	Scădere dublucuvlnt	SUS	17	
	Reuniune semieuvlnt	MG2	05	
	Reuniune cuvint	MGi	00	
	Disjunctie semieuvlnt	E02	OD	
	Disjuneţic cuvint	1204	OE	
	Intersecţie semieuvlnt Intersecţie cuvint	EX2	01	
		EX/i	(12	
	Adunare imediată cuvint	AD4I	27	
	Scădere imediată cuvint	SB4I	2li	
	Incrementare semieuvlnt	IC2	4 ti	
	Incrementare cuvint	IC4	47	
	Comparare caracter	CP1	10	
	•Comparare semicuvint	CP2	ii	
	Comparare cuvint	CP4	12	
	Comparare dublucuvlnt	CPB	ia	
	Comparare imediată caracter	CPU	24	
	înmulţire algebrică semi-			
	cuvint	MP2	30	
	înmulţire aritmetici semlcu-			
	•v.lnt	3IPU2	31	
Anexa IV
330
Clasa	j Instrucţiunea
	înmulţire algebrică cuvint împărţire algebrică semieuvlnt împărţire aritmetică semicuvint împărţire algebrică cuvint Decalaj semicuvint Decalaj cuvint
Instrucţiuni asupra lanţurilor (ie caractere	Transfer şir de caractere de la stingă la dreapta Transfer şir de caractere de la dreapta la stingă Comparare intre două şiruri de la stingă la dreapta Comparare Intre două şiruri de la druajtU la stingă Scrierc un caracter Intr-un şir de la dreapta la stingă Scriere un caracter Intr-un şir de ia stînga la dreapta încărcare chei de protecţie Translatare Şi test de Ia stluga la dreapta Transfer şi lest (In la dreapta la stingă
InsLruc|iunl de analiza	Analiză instrucţiune normală Analiză instrucţiune zecimală
Instrucţiuni dc salt	Salt la condiţii adevărate Salt la condiţii false Salt cu decrementare ia condiţii adevărate Sall cu decrementare la condiţii false Salt cu iulânţuire Salt necoiidil iuriat Execuţie
Instrucţiuni la intrare ieşire	Start intrare/ieşire Control intrare/ieşire Oprire intrare/ieşire Control slare periferic Achitare Întrerupere de intrare/ieşire Scriere directă Citire directă
	încărcare stare program Citire directă
Instrucţiuni In virgulă mobilă	Adunare cuvint Scădere cuvint înmulţire cuvint împărţire cuvint Adresare dublu cuvint
continuare Anexa IV
Mnemonica	Cod liexa	Obs.
ÎIP-I	09	
DV2	aa	
DVU2	a 3	
i>v;	es	
S112	20	
SH4	ai	
IIVSR	40	
JIVSL	48	
CSPR	4D	
CP SL	4C	
CYBR	4B	
CYDIt	4 A	
LI'K	5D	Privilegiată
THTR	4F	
TIÎ.TL	4E	
		
ANALN	ac	
ANALD	au	
BCT	aă	
BCF	34	
BDT	37	
BDF	3G	
BAL	39	
BRU	38	
EXU	a a	
		
SIO	52	privilegiată
TIO	54	
1110	53	
TIIV	55	-
AIO	50	
WD	51	
nn	50	
LPS	5E	
DR	57	
ADF4	fiC	
SBF4	fiD	
MPF4	6E	
DVF-i	fiF	
ADFS	7C |	
Anexa IV
continuare Anexa IV
! Clasa	Instrucţiunea	Mnemonica	Cod licxa	Obs.
	Scădere dublu cuvint	SUF8	71>	
	înmulţirii dublu cuvlnl	MPF3		
	împărţire dublu cuvlnl	JIVF8		
	Normalizare cuvint	NF'i		
! Instrucţiuni	Adunare	ADD	G1	
j zecimale	Scădere	SBT)	02	
f	Comparai ie	OPD		
1	înmulţire	JIPD	IU	
	împărţire	DVD	li fi	
	Transfer zecimal	ZAD	BO	
	Condensare de cifre zecimala	PACK		
	Dilatare de cifre zecimale	UXPK	(i?	
	Deplasare	SIID	5F	
jtfncmonicilo instrucţiunilor extinso <1(> dcealnrc
	Cod opera- ţie		Valoarea corespunzătoarei a				
3Inemonică		Funcţiune	conţinutului post. binare ale lui A				Vtfzi instruc- ţiunea
			20	21	22	3*	
j SLA2	20	decalare numerică stingă			1		
SLA4		scmicu\ lnt	0	0	; i	0	SJI2
	21	dccalare numerică silnga					
SLA8	fiii	cuvint decalare numerieă stingă	0	0	1	0	S1U
SIC 2		dublu cuvint	0	0	I	0	SUS
	20	decalare logică stingă					
1 SLCi		Închisa semicuvlnt	0	0	0	i	SI-I2
	21	decalare logică stingă În-					
| SLC8		chisă cuvint	0	u	0	1	SIT 4
	GD	decalare logică închisă du-					
SIjL2		blu cuvint	0	0	0	I	SI! 8
	20	decalare logică stingă des-					
SLL'i		chis semicuvlnt	0	0	0	0	SII2
	21	decalare logică stingă des-					
SLL8		chisă cuvint	0	0	0	0	SH4
	GB	decalare logică stingă des-					
SN2		chisă dubiu cuvlnl	0		0	o	Sil 8
	20	normalizare semicuvlnt	1		u	o	SII2
SN4 SRA2	21 20	normalizare cuvint decalare numerică dreapta	l		0	0	stu
SRA4		semicuvlnt	0	i	i	0	sii2
	21	decal. numeric drcapla					
SRA8		cuvlnl	0	1	1	0	sm
	GB	decalare numerică dreapta					
SRC2		dublu cuvint	0	i	1	0	SIIB
	20	decalare logică drcapla					
SRC4		închis semicuvlnt	0	i	0	1	SRC2
	21	decalare logică dreapta					
SRC8		Închisă cuvint	0	1	0	t	SII4
	GB	decalare logică dreapta					
SRL2		închisă dublu cuvlnl	0		0	{	SIÎ8
	20	dccalare logică dreapta					
SRL4		deschisă semicuvlnt	0		0	0	SRC2
	2t	decalare logică dreapta					
SRL8		deschisă cuvint	0	J	0	0	sm
	0B	decalare logică dreapta					
		deschisă dublucuvlnt	0	1	0	0	SIIB
Anexa IV
332
continuare Anexa IV
Mncmonicile instrucţiunilor extinse dc suit
Mnemo- nici	Cod operaţie	Funcţie	Sintaxă	Cores- punde instruc- ţiunii
BC	35	salt (iacii este re|inerc (virgulă flotantă); salt dacă exponentul este prea mie Ealt dacă (R) < referinţa; salt dacă (şir 1) < (şir Iî)	J>I*A	ECT,î
BGEZ	34	salt dacă (R) > 0 salt dacă (R) 5? referinţa salt (iacă cifra binară cea mai puternică = 0	M*A	BCF,4
BGZ	31	salt dacă (R) > 0 salt dacă (R) > referinţa salt dacă cifra ltinară cea mai puternică — 0	M»A	BCF.12
BLEZ	35	salt dacă (R) 0 salt dacă (R) :S referinţa salt dacă cifra binară cea mai puternică = 1 sau octet = 0	M*A	BCT,12
BLZ	35	salt dacă (P-) < 0 salt. dacă (R) < referinţa sait dacă c.li. cea mai puternică <= 1	M»A	BCT,4
BNC	34	salt dacă nu este reţinere salt dacă exponentul este normal salt dacă (R) 5= referinţa salt dacă (şir 1) 3: (şir 2)	M* A	BCF,1 -
BNOV	34	salt dacă nu este depăşire sall dacă nu se găseşte caracterul salt dacă este lungimea suficicntă sait dacă exponentul este norma)	M*A	BCF.2
BNZ	34	salt dacă (R) ¥> 0 salt dacă (R) * referinţă salt dacă (şir 1) # (şir 2) salt dacă octet # 0	M‘A	BCF,8
BOV	35	salt dacă este depăşire salt dacă se găseşte caracterul salt dacă lungimea este insuficienlă salt dacă exponentul este prea mare	M*A	BCT, 1
BZ	35	salt dacă (R) = 0 salt dacă (R) = referinţa salt dacă (şir 1) — (şir 2) salt dacă octetul = fl	M*A.X	BCT.a
NO:	35	operaţie inefectivă	M*A	BCT,0
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
o
10,
-11.
12,
1. K ii r 1 M ars— Capitolul, voi. I şi IT, ed. Iv, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1960. li. V. I. Lenin — Opere complete, voi. 36, 39, 45, Editura politică, Bucureşti, 1965—1967.
g. # * * _ Programul P.C.R. de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, Editura politică, Bucureşti, 1975.
-i. * * 4 — Directivele Congresului al Xl-lea al P.C.R. cu privire la planul cincinal 197H—1SS0 şi liniile directoare ale dezvoltării cconomicu-sociale a României pentru perioada 1981—1900, Editura politică, Bucureşti, 1974. 5_	*	*	*	„ Directivele Congresului al Xll-lca al P.C.R. cu, privire la dezvoltarea
economico-socială a României în cincinalul 19S1—1!)SS şi orientările de perspectivă pînă în 1900, Editura politică, Bucureşti, 1979.
6.	*	*	f	— Hotărîrea C.C. al P.C.R. cu privire la perfecţionarea sistemului infor-
maţional economico-social, intoducerca sistemelor de conducere cu 7iiij-loace de prelucrare automată a datelor, „Scînteia” din 22 aprilie 1972.
7.	*	*	*	— Hotărîrea C.C. al P.C.R. cu privire la perfecţionarea conducerii şi
planificării economico-financiare, 22 — 23 martie 1978, Editura politică, Bucureşti, 1978,
S. N i o o 1 a e C e a u ş e s c, u — Raport Ia Conferinţa Naţională a P.C.R. din decembrie 1967. In: România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste., voi. II, Editura politică, Bucureşti, 1968.
a e Cea n ş eseu — Raport la Conferinţa Najională a Partidului Comunist llomăn, decembrie 1977, Editura politică, Bucureşti, 1977. u e C e a u ş e s c u — Raport la Congresul al IX-lea al P.C.R., Editura politică, Bucureşti, 1965.
a e. Ce auşesr, u — Raport la Congresul al XJI-lea al Partidului Comunist Român, EdiLura politică, Bucureşti, 1979. ae Ceauşcscu — Revoluţia tehnico-ştiinţifică şi progresul tehnic, Editura politică, Bucureşti, 1980.
N i c o 11 i
N i c o 1 i N i c o 11 N i c o I;
43.
■14,
•15.
'16.
17.
A l'a ii as;'ev A. A, — Principiile întocmirii bilanţului. Editura ştiinţifică, Bucureşti 1951.
Af an asie v V.G. şi alţii — Upravlcnia proizvoustva, Moscova Izd. Ekono-milca, 1975.
Agnilar J. R. — Sistems analysis and design, Prentice-Holl, Inc Now-Jersoy 1973.
Arsac I. — Informatica, Bucureşti, Editura enciclopedică română 1973. A ui] o iu .1. — Teleinformatique, Dunod, Paris, 1975.
Bibliografie selectivă
331
18.	V. Baltac, şi colectivul — Felix C 25(1. Structura ţi programarea calcula-
torului. l‘j(.liLuru tehnică, Bucureşti 1974.
19.	Backer M o r t u ii — Modem Accounting Theory, Ni'w-Yoi'k, 1966.
20.	Bane r L. F. — Software Engineering. Procecdings of ihe IFJP Congres 1971,
Nori li Holland Publishing Company, Amsterdam, 1971.
21. Beer S. — Kyhernetik uud Management, Frankl'url am Main 1963.
22. Bell, l-l. J. Bell G. C. — Minicomputer software IFIP, Netherlands 197(5.
23.	B e 1 i ş Mariana — Mecanismele ititeligenţei, Bucureşti, Editura ştiinţifică
şi enciclopedică, 1978.
24. Benassv .1. — Comptabilite et informutique. In: lnformatiquo et gesl.imi
nr” 60/1974, Paris.
25.	B e n e s,	I. — Sisteme cibernetice cu organizare automată,	Editura	t ehnică,
Bucureşti, 1971.
26.	B e r li a r d J e a n — Comptabilite naţionale et modeles de politique economique.
Paris 1972.
27.	B i I, ă V. şi colectivul — Sisteme informatice, Editura didacticii şi pedagogică,
Bucureşti, 1979.
28.	B 1 ag a I., M a n e a G h. — Mecanismul economic al socialismului, Editura
ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977.
29.	Bir le a	Ş L e f a n — Iniţiere iu cibernetica	sistemelor industriale,	Editura
tehnică, Bucureşti, 1975.
30. Bogdan Pl., B i 1 e i u C. — Memoriile sistemelor electronice de calcul,
Editura tehnică, Bucureşti, 197G.
31.	Bol dur G li. — Procese informaţionale şi de decizie cu economie, Editura
ştiinţilică, Bucureşti, 1969.
32.	Boulenger, J. — Informatique el administration dc Vcnlreprise. Adminis-
trat ion des entreprises, Sirey, Paris,	1968.
33.	B o u 1 e s	c u M. — Coordonatele perfecţionării	contabilităţii,	Editura didactică
.şi pedagogică, Bucureşti, 1980.
34.	Bourquin M. — Trăite de comptabilite industrielle, Dunod, Paris, 1964.
35.	Brâu P. — Decizia financiară in unitatea economică, Editura ştiiniiiicu .şi
enciclopedică, Bucureşti, 1980.
36.	Canieniţu I). şi colectivul. Organizarea si conducerea con labilităţii in comerţ,
lito, A.S.E.. 1974.
37.	Gardul a 1. — Analiza activităţii unităţilor comerciale, Editura didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1976.
38.	Gărbunescu Yirgil---------------------Contabili.tutea unităţilor agricole, partea 1.
Contabilitatea întreprinderilor agricole de stat, A.S.E. lito, 19S0.
39.	C ă r b ii iigsi: ii V i r g i 1 şi colectivul — Contabilitatea unităţilor agri-
cole, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1976.
40.	G î r 1 i g e 1 Gli., D u rn brav ă T. şi V o i o u P. — Organizarea contabilităţii
in cooperativele agricole dc producţie, Editura Ceres, Bucureşti, 1980.
41.	Coli îl T. J. A. — Introduction to operaling sifstem, Maodniiold, London, 1973.
42.	Cons 1 a n t i n e s c u N. N. — Teoria generală a valorii bazate pe muncă şi
revoluţia ştiinţifică şi tehnică contemporană, iu voi. Ştiinţa şi contemporaneitatea, Editura politică, Bucureşti, 1%‘U.
43.	C o n s L a n L i n e s c u P. şi N e g o i ţ ă C. V. — Sisteme informatice, modele
nle conducerii şi sistemelor conduse, Editura 1 clinică, Bucureşti, 1975.
44.	C r ii ţ il Ci. şi L n p ş a C. ■— Programarea la calculatorul Felix C
FOPTHAN, COBOL, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1973.
45.	C o s L a li e N. — Alegerea sistemelor electronice numerice de prelucrare a infor-
maţiei, Editura tehnică, Bucureşti, 1970.
■’il'i. D ,'t v ies lî. \V. şi B a r )> e r, D. L. A. — Jleţele de inlcrconectnrra t-lnihi ■ ţnarelor, Editura telmic.ă, Bucureşti, 1976,
-335
Bibliografie selectivă
■47. D e ui e l r e s c u C. G. — Istoria contabilitătii, Editura stiintifică, Bucureşti, 1972.
48.	*	* *	— Dicţionar	de economie politică, Editura politică, Bucureşti, 1974.
49.	IJ	o b	r	e s c u li.	— Optimul economiei socialiste, Editura politică, Bucureşti,
197(3.
50.	I> o d e s c u G li. şi colecLivul—Sisteme electronice de calcul şi teleprelucrare,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 19KIJ.
51.	L>	r ă	g	fi n eseu	M. — Sistem şi civilizaţie, Editura politică, Bucureşti, 1976.
52.	IJ	o d	ci	s c u G h.	şi alţii — Minicalculatoare, Aplicaţii, vot. I şi II, Editura
U'linicu, Bucuroşii, 1978.
5îi. D r ă g ă ilosc li M. — Structuri şi. inteligent/i artificială, in voi. Corelaţia dintre inlY.islnic.Lura, structura şi suprastructura societăţii socialiste din România in condiţiile revoluţiei ştiinţifice şi tehnice, Editura politică, Bucureşti, 197S. o'i. IJ r ă g ă n e s c u M. şi o o l a b o r a I. o r i i — Precursori români ni ciberneticii, Editura Academici, 1979.
55.	D r ă g ă n e 3 o u M. — .4 doua revoluţie industriala. iMicroelectronica, auto-
matica, informatica — factori determinanţi, Edil ura tehnică, Bucureşti, 1980.
56.	I) r ă g h i c i M. - Iniţiere in COBOL, Editura tehnicii, Bucureşti 1972.
37.	11 u m i t l' eseu M. —Organizarea muncii conducătorului de întreprindere,
Bucureşli, Editura tehnică, 197H.
5S. E î m a g h r a 1) y S. E. — Proiectarea sistemelor de producţie. Editura tehnică, Bucureşti, 196S.
59. E n a c li e G h. — Bazele contabilităţii. Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşli, 1977.
CO. E n e s c ll ('. — Contabilitatea întreprinderilor dc comerţ exterior, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1974.
61.	F r i i1 d li o r I; K 1 i x — IJuman and artificial inlelligence, Berlin, VEB,
Deutscher Vcrlag der Wissensclial'tcn, 1978.
62.	G e o r g e s c u I. — Sisteme de echipamente şi programe. Editura (elinică,
Bucureşti, 1971.
63.	G li e o r g li i u Al. şi colectiv — Analiza activităţii economice a întreprin-
derilor industriale. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1973.
64.	G r o c h i a E. şi Sz y p erski — Modell-und computer — gestul*Le Unter-
nelumings — ptaiumg. Betricbsw'u'tc.hol'Uicher Verlag, Dr. Th. Gabler, Wiesbaden, 1912.
65.	G u i a ş u S-, T h e o d o r eseu R. — Matematica şi informaţia.
66.	I a c o b o v i c i B o 1 d i ş o r — Metode moderne de determinare şi analiză a
preţului de cost, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1971.
67.	I.C-1- — Indicaţii, metodologice privind elaborarea şi avizarea proiectelor de sisteme
informatice pentru întreprinderi şi alte unităţi economice, Bucureşti, 1977.
68.	I o n c s c u Constantin şi colecLivul — Organizarea şi proiectarea
sistemelor informaţionale economice, ASE lito. 1980.
•69. J meri n a D. G. — Os no vi postroenia bolsih informalionno vicislitelinih setei, Mosc va Statisl.ika, 1976.
70.	K a ii L e r, J. - Management — Orienled Management Information Systems,
Prenlice-IIoll International, 1977.
71.	K ar plus, W. J. — Sisteme de calculatoare cu divizarea timpului, Editura
tehnică, Bucureşti, 1970.
72.	Iv a u 1' m a n A. — Metode şi modele ale cercetării operaţionale, Editura ştiiu-
ţifică, Bucureşti, 1967.
Bibliografic selectivă
33G
73.	Kaufmann A. şi P r e i g o u I. M. — Elemente dc teoria mulţimilor şi
algebră modernă. Voi. I. Traducere din limb» francezii, Editura tehnică, Bucureşti, 1972.
74.	Knulh D.E. •- Tratat de programare a calculatoarelor, Sortare şi căutare.
Editura tehnica, Bucureşti, 1976.
75.	Kresse Geissler — Das Bechmtngswesen. der Industriebetriebe, Berlin
•1958.
7G. Lange O. — Decizii optime — Bazele programării. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1970.
77.	Lasseque Pier re — Gestion de Ventreprise et comptabilite. Libraire,
Dalloz, Paris, 1967.
78.	Leon ti el' W. — Analiza inpvt-output. Editura ştiinţifică, 1970.
79.	Ledley R. S. — Programarea şi utilizarea calculatoarelor electronice. Editura
tehnica, Bucureşti. 1968.
80.	Macovei E. şi alţii— Organizarea şi proiectarea prelucrării automate a
datelor, lito, ASE, Bucureşti, 19783.
SI.	M aii ţa M., Zidăroiu C. — Matematica organizării, Editura tehnică, Bucureşti, 1975.
82.	M aii ţa M., Drăgănescu AI.— Viitorul electronicii şi informaticii,
' Editura Academiei R. S. România, 1979.
83.	*	*	* —	Manual	tehnic Felix	FC 32,	96,	128.
84.	*	*	4 —	Manual	tehnic Felix	FC 64.
85.	*	*	* —	Manual	de utilizare	Felix C	256.
86.	*	*	* —	Manual	de utilizare.	Sistemul	de	gestiune a fişierelor. ITC, Bucureşti.
1972.
87.	* * * — Manual de utilizare MONITOR, ITC, Bucureşti, 1972.
88.	* * * — Manual de utilizare Felix M. 18.
89.	M a r t z 1 o f f C. — Les ordinateurs — Vanalyse el Vorganisalion, Dunod, Paris,
1966.	*
90.	M o i s i 1 G. — Elemente de logică matematică şi teoria mulţimilor, Editura
ştiinţifica, Bucureşti, 1968.
91.	Ma y n ard H. B. — Conducerea activităţii economice voi. I, II, III, IV, F,
Editura tehnică, 1970—1974.
92.	M e 11 e r o w i c z K o n r a d — Kosten und Kostenrechnung, Berlin, 1957—1958.
93.	Mănescu Manea — Cibcrnelica economică. Editura Academiei, 1979.
94.	M c C a r t y E. J. şi a 1 ţ i i — Sisteme integrate de prelucrare a datelor în con-
ducerea activităţii economice, Editura tehnică, 1969.
95.	M o d i n A. A. şi alţii — Cercetarea şi analiza fluxurilor informaţionale in
întreprinderile industriale. Editura Nauka, Moscova, 1970.
96.	N e g o i ţ ă C. V. — Sisteme de înmagazinate şi regăsire a informaţiilor, Editura
Academiei, 1970.
97.	M u r p li y J. S. — Iniţiere în calculatoare numerice. Editura tehnică, Bucureşli.
•1968.
98.	N i c u 1 e s c u-M i z i 1, E. — Funcţia cantităţii d.i informaţie în stabilitatea
unui sistem social, Editura Academiei Republicii Socialiste România, BucureşLi, 1979.
99.	N i c u 1 e s e u- M i z i 1, E. — Cibernetica şi aplicaţiile ei in tehnica şi economia
industriei. Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucu-i ieşti, 1973.
100. O lari u Cornel — ('ostul şi calculaţia CDSiii'ilo". E 1‘tu'i dilicîio.i ş
pedagogică, 1977.
101. Ol ar iu C., Epurau M., Căra Al. — Contabilitatea întreprinderii
moderne. Editura Facla, Timişoara, 1974.
337
Bibliografie selectivă
102.	O 11 e a n u V., U n g urea n u T. J e i c a n C. — Conducere şi informatică,.
Editura Dacia, Ciuj-îs’apoca, 1075.
103 . O p r o a N., Pleşoianu G. I. — Analiza diagnostic a unităţilor economice. Editura ştiinţifică şi enciclopudică, Bucureşti, 1975.
104.	Patriei», W. — Artificial intelligence, Reading, Massaohusells Addison-
Wesley, 1977.
105.	Pescar u V. şî alţii — Fişiere, baze şi bănci de date, Editura tehnică, Bucu-
reşti, 1976.
106.	Pescarii V. şi alţii — Iniţiere în teleprelucrarw datelor. Editura tehnică,.
Bucureşti, 1972.
10". Pe te anii V. şi al ţ i i — Conducere şi informatică. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975.
108. P 0 t r e s o u A. — Calculatoare automate şi programare. Editura didactică şi.
pedagogică, Bucureşti, 1968. lOy. Pi său G h. şi alţii — Elaborarea şi introducerea sistemelor informatice. Editura tehnică, Seria practică’ Bucureşti, 1976.
Pîntea P. şi colectivul, Utilizarea mijloacelor electronica de capacitate mică la prelucrarea datelor economice, voi. I şi II, Editura Dacia, 1981.
110.	Proto popesc ii V. V. şi S t o i c a 13. — Sistemul de informare economică
.şi procesul de luare a deciziilor in întreprinderi. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972.
111.	Pu chită V. şi colectivul— Contabilitatea unitătilor industriale. ASE.
lito, 1981.
112.	P uclii ţ ă V., G h i ş e D., Vo i ca V. — Contabilitatea întreprinderilor
industriale. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1976.
113.	Reix R. — L'analyse en informatique de gest ion. Dunod, Paris, 1971.
111. Rişte a M., Oţoiu A. Ciucur E. V i Îs an A. — Contabilitate, Editura didactică .şi pedagogică, Bucureşti, 1980.
115.	Românii I. — Econometrie cu aplicaţii la eficienţa investiţiilor. Editura
ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti. 1975.
116.	R o a a A s ii b y — Introducere in cibernetică, Editura telmică, Bucureşti, 1972.
117.	Rus T. — Structuri de date şi sisteme operative. Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1974.
118.	R li S s u C., Ni col escil O. — Conducătorul în procesul conducerii mo-
derne. Editura politică, Bucureşti, 1980.
119.	R u s u Dumitru şi Devideauu R. o n e 1 i a — Contabilitatea unită-
ţilor industriale. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980.
120.	Rusu Dumitru — Bazele contabilităţii. Editura didactică şi pedagogică,.
Bucureşti, 1980.
121.	Rusu D., Ne agil T. şi Davi deanu R. — Evidenţa contabilă şC
analiza activităţii, economice a întreprinderilor industriale. Editura didaclică şi pedagogică, Bucureşti, 1967.
122.	Savas E. S. — Conducerea cu calculatoare a proceselor industriale. Editura.
tehnică, Bucureşti, 1969.
123.	Schatt. eles T. — Modelul în stiiniele economice. Editura politică, Bucureşti,,
■1967.
124.	Şi că 6h. — Posibilităţi dc îmbunătăţire a. planificării preţului de cost, în:
Revista de contabilitate nr. 7/1971.
125.	Ş i c ă Gh. — îmbunătăţirea sistemului informaţional al costurilor şi cheltuielilor
materiale, în: Revista de Statistică nr. 4/1973.
120. S nl ă r ă n d e S c u N. şi colaboratorii — Calculaţia costurilor după metoda tarif-oră-maşină. Supliment nr. 1/1970, în: Revista ConLabilitate.
Ho vei G., Tehnica şi evidenţa operaţiilor bancare, Editura didaclică şi pedagogică, Bucureşti, 1977.
Bibliografie selectivă
338
li!7. * * * — Ştiinţa şi contemporaneitatea, lucrările Sesiunii ştiinţifice din 22 februarie 1980. Academia R.S.R., Academia de ştiinţe sociale şi politice. Editura polilică, 1980.
12S. T â m ă ş a n R. şi colaboratorii — Sistem informatic de gestiune pentru unităţile industriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.
129. T e ac i u c M. — Contabilitatea in comerţ, lito, Facultatea de ştiinţe economico, Timişoara, 1979.
iii0. T i m ari u 1.1. - Curs de contabilitate teoretică şi comercială, ASE, lito. 1930.
131.	Top ciu C., Evidenta bugetară, Editura „Scrisul românesc;, “ Crainva, 1977.
132.	Ţ i 1. e i c a Pi. — Dicţionar de termeni,
133.	U r d e a D. — Locul şi rolul contabilităţii in cadrul sistemului informuţional
economic, iu: Evidenţa contabilă supliment ni-. 4/1967.
134.	Urdea D. — Holul analizei rezultatelor pe baza bilanţurilor, în: Finanţe şi
credit, nr. 3/1973.
135.	V asii eseu P. şi Dune a V. — Proiectarea sistemelor informatice. Cadru.
general, studiu dc gaz. Editura tehnică, Bucureşti, 1979.
136.	Văduva I. şi colaboratorii — Programarea structurală, Editura tehnică,
Bucureşti, 1978.
137.	Voina D. — Contabilitate generală. Braşov, Editura Academiei, 1947.
13S. W a 11 i s R. W. — Accounting a modern approach. London Mc Grow Ilill, 1970.
139.	W a r n i e r J. D., Flanagan B. M. — Instruire in programe — construirea
programelor şi exploatarea dalelor. Editura tehnică, 1973.
140.	Watson, \\ . R.— Time-sharing system design concepls, Mc Grow— Ilill,
New-York, 1974.
141.	W e i t 7.	in an	I. — Minicompitfer Systems.
i	42.	Z a li a r	o v V. N. şi colaboratorii —	Sisterni	uprovlenia.	Energia,
Moscova, 1977.
143.	Zadeii, L.A. — Teoria sistemelor, Editura tehnică. Bucureşti, 1973.
144.	* * * — Legea. nr. oţlOfiS cu privire, la organizarea şi conducerea unităţilbr
socialiste, de. stat.
145.	* * * —	Legea	finanţelor, nr. 9jl!)72.
146.	* * * —	Legea	nr. 29J197S, privind formarea, planificarea, destinaţia	şi	vărsarea
beneficiilor.
147.	*	*	*	— Norme metodologice privind contabilitatea unităţilor cconomice aprobate
prin Ordinul Ministerului Finanţelor, nr. 595 din 31 decembrie 1970.
148.	*	*	*	— II.C.M. nr. ISSoţdecembrie 1970, cu privire la organizarea şi conducerea.
contabilităţii, atribuţiile şi răspunderile compartimentului financiar-contabil.
149.	*	*	*	— Ileguli de bază pentru planificarea, evidenţa şi calcularea costurilor
producţiei industriale, în Revista de contabilitate — Buletin Financiar-contabil, martie 1980.
150.	* * * — Instrucţiuni de aplicare a planului de conturi penlru industrie 1974.
Ministerul Finanţelor.
•151. * * * — Instrucţiuni de aplicarea planului de conturi pentru comerţ, Ministerul Finanţeior, 1974.
152.	* * * — Instrucţiuni de aplicarea planului de conluri pentru agricultură. I.A.S.,
S.M.A., C.A.P., Ministerul Finanţelor, 1974.
153.	* * * — Instrucţiuni de aplicarea planului de conturi penlru comerţ exterior,
Ministerul Finanţelor, 1974.
154.	*	*	*	—	Revista	de contabilitate, -1975—1981.
155.	*	*	*	—	Revista	economică, 1975 — 1981.
•156.	*	*	*	—	Revista	de statistică, 1975-1981.
157.	*	*	*	—	Era socialistă, 1975 —1981.
GLOSAR
A
Abac ...............................
Abaca...............................
Abatere de la cheltuielile normate ...............................
Abatere de la fostm-ile planificate
Acces ..............................
Acces aleator.......................
Acces cu fir de aşteptare...........
Acces direct .......................
Acces îiitimplător .................
Acces multiplu......................
Acces poziţional ...................
Acces secvenţial ...................
Acces secvenţial îndesat............
Acces selectiv .....................
Achiziţie...........................
Achizitor ..........................
Acont ..............................
Act ................................
Act comercial ......................
Act constitutiv.....................
Act de cabotaj......................
Act de cheltuială...................
Act de compromis ...................
Act. de depozit in garanţie ..
Acliv ......................'.......
Actualizare ........................
Acţiune ............................
Acumulator .........................
Adresă .............................
Adresă absolută ....................
Adresa de bază .....................
Adresă directă .....................
Adresă efectivă ....................
Adresă fizică.......................
Adresă generală ....................
Adresă imediată ....................
Adresă indirectă (indexată) .. Adresă logică ......................
ă	Adresă simbolică	.......	7
!>	Adresă translatabilă ..............	7
Adresă virtuală	.......	7
5	Adresare...........................	7
3	Adresare	directă .................	i>
o	Adresare	implicită ...............	8
r>	Adresare	indirectă ...............	8
(j	Adresare	în progresie automată	S-
fi	Adresare	repetitivă ..............	t!
<1	Agregarea dalelor	.......	8
(>	Alfabet............................	s
(i	Alfanumeric .......................	H
Ci	Algebră boolcană...................	S
(j	ALGOL .............................	8.
C>	Algoritm ..........................	ţ)
ii	Algoi'ilm de randomizare ....	y
G	Aliaj .............................	9
(i	Alterare ..........................	9
li	Amanet ............................	!i
6	Ambalaj...........................	10
fi	Ambalaj de circi/laţie (de desfa-
ii	cere]................................ lCt
0	Ambalaj de investiţie.............	10
li	Ambalaj de natura obiectelor	de
ii	inventar de mică valoare sau
7	de scurtă durată.........................	1D■
7	Ambalaj de producţie..............	10
7	Ambalaj de restituit .............	10-
7	Ambalaj de transport..............	ICI-
7	Ambulant .........................	10
7	Amortizare .......................	to
7	An comercial .....................	I f
7	Analist ..........................	11
7	Analist de sistem informaţional	!i
7	Analist matematician .............	11
7	Analixă ..........................	11
7	\naliza aci ivit ăl ii	economice a
7	întreprinderilor.................. li —12
7	Analiza bilanţului ...............	12
«L OS Alt
Analiza orizontală	.......	12
Analiza' verticală ...........	12
Analiza, combinaţii	.......	12
Analiza contabilă.............	12
AiisilixfL numericii..........	1!!
Analiza s-i proiectarea prelucrării automate a dalelor i'huinoiar-
conlabile .........................	13
Analiza sistemului informaţional
rinanciar-conLabil ................	IC
Analiza valorii ................... ifi
Analogic...........................	UI
Anexă la bilanţ ...................	Ifi
Angro (En Gros) ...................	19
AngrosisL .........................	1'.»
Animale de laborator ..............	19
Animale de tracţiune ..............	19
Animale de producţie şi de reproducţie .........................	20
Animale linere şi animale ia îngrăşat.............................	2 0
Ansamblu electronic de calcul. .	20
Anlecalcul ........................	20
Antecalculaţie ....................	20
Apartenenţă........................	20
Apel .. . .........................	20
Apel selectiv......................	20
Aplicaţie .........................	20
Aplicaţie integrală ...............	2u
Aparat contabil ...................	2n
Aranjament. .......................	21
Arbore ............................	21
Arbore de decizie .................	2 L
Arbore ncorien'al	.......	22
Arbore oriental...............	Ti
Argument...........................	22
Arhivă ............................	22
Arhivă curentă.......................	22
Arhiva generală ..............	22
Arhivar ...........................	22
Apt’ovizioiiaro telinico-maleria-
lă................................. 22
Articol ...........................	22
JU'ticol contabil ...................	22
Articol contabil compus..............	-o
Articol contabil de	coreei are.	.	23
Articol contabil de deschidere.	.	23
Articol contabil do	închidere..	21!
Articol de calculaţie .............	T,!
Articol selectiv.....................	23
Articol simplu.......................	-'■>
Asamblare .........................	2t
Asamblor ..........................	24
Atribuirea automată a numerelor ............................
Atribuire duminicii a memoriei
Atribuire memorie ..............
Autenticitatea informaţiei contabile .........................
Autocod.........................
Automat ........................
Automatizare ...................
Au!omatizarea integrală.........
Automatizarea prelucrării dalelor ............................
Avana...........................
Avans furnizori externi.........
B
24
24
24
24
1 \ !li-t
Bait .................
Balanţă ..............
Balansa de conturi
Balan
Balan
Balan
Balan
lU de materiale
.a cie verificare ...........
,a de verificare analitica a de verificare cu două
egalităţi...........................
Balanţa do verificare cu palm egalităţi ..........................
Bal; nţa de verificare cu trei o-
gaiifăţi ...........................
Balanţa de verificare generală Balanţa de verificare sub formă
i.le hi!i ..........................
Balanţa forţei de muncă.............
Banca de date ......................	2
Bandă de birt ie ...................
Bandă magnetică.....................
Bandă perforată ....................
Bandă program ......................
Batch processing ...................
Baud ...............................
Bază de dale........................
Raza de desfacere ..................
Bază de repartizare ................
Beneficii sau subvenţii ............
Beneficii şi pierderi...............
Beneficiul potenţial................
Biblioteca de programe .............
Biblioteca executabilă..............
Biblioteca reloeabilă...............
Biblioteca sursă ...................
2(5 2'i 2ii 2 li 2 li 26
.7-
Biblioîeca
grame
Bibliotecar
naţională de pro-
27
28 2S 28 2S 28 28 29 29 29 29 29 29 29
29
30 30 30
30
30
341
GLOSAK
Bilanţ ............................. ni
Bilanţ, aur.........................	32
Bilanţ, brut .......................	32
Bilanţ, centralizat.................	31
Bilanţ, concordator ................	32
Bilanţ, contabil....................	32
Bilanţ, de	asanare ...............	32
Bilanţ; de	avere..................	32
Bilanţ, de	corectare..............	32
Bilanţ de	deschidere ............	32
Bilanţ, de	dizuivoro .............	33
Bilanţ, de	fuziune ...............	33
Bilanţ, de	închidere .............	33
Bilanţ, de	lichidare .............	33
Bilanţ de	mişcare ...............	33
Bilanţ, de	reevaluare ............	33
Bilanţ, de	stabilizare ...........	33
Bilanţ, dinamic ....................	33
Bilanţ, extraordinar ...............	33
Bilanţ, falimentar..................	33
Bilanţ, final ......................	33
Bilanţ, fiscal .....................	33
Bilanţ, general al executării
bugetului do stat...................	33
Bilanţ, iniţial.....................	33
Bilanţ intern.......................	33
Bilanţ, în monedă constantă. .	33
Bilanţ, net.........................	33
Bilanţ ordinar .....................	33
Bilanţ principal....................	33
Bilanţ, secundar....................	33
Bilanţ, static .....................	33
Bilanţ tip .........................	33
Bilete pentru sisteme speciale distribuite direcţiilor * judeţene ...............................	34
Bilete pentru sistemele speciale
în depozitul centralei..............	34
Bilete pentru sistemele speciale
în stoc la agenţii..................	34
Binar ..............................	34
Bit ................................	34
Bit de paritate.....................	34
Biqviner............................	34
Birou de contabilitate mecanizată ...............................	35
Birou de expertize contabile.. 35
Bistabil ...........................	35
Blanc ..............................	35
Bloc ...............................	35
Bloc	de	comandă..................	35
Bloc	de	control .................	35
Bloc	de	decizie..................	35
Bloc	de	iniţializare ............	35
Bloc de înregistrări...............	35
Bloc do memorie ...................	35
Blocare ............................	35
Bon................................	3-j
Bon de avans ......................	35
Bon de casă........................	35
Bon de consum......................	36.
Bon de consum colectiv ....	36.
Bon de consum individual .	.	36,
Bon de lucru ......................	36
Bon de marcaj......................	36
Bon de mişcare a mijloacelor
fixe . ............................	36
Bon do poartă......................	36
Eon do pred are-transfer, restituire .............................	36
Bon de vînzare ....................	36
Bonificaţie........................	36
Bonificaţie la ambalaje ........... 3G
Borderou...........................	36
Borderou de	achiziţii ..........	36
Borderou de	acte de cheltuieli	37
Bon de confruntare ................	37
Borderou de efecte publice... •	37
Borderoul de facturile prezentate la banca spre	încasare 37
Borderou de însoţire	........	37
Borderou do predare a documentelor .............................	37
Borderou de	prezentare a mandatelor la	oficiul PTTR....	37
Borderou de	scont ..............	37
Borderou pentru vînzările zilei 37
Borderoul curtierului	........	37
Bornă..............................	37
Bornă comună ......................	37
Bornă dublă........................	38
Bornă pentru listare	........	38
Bornele periilor superioare . .	38
Buclă .............................	38
Buclă închisă ..................	38
Buletin de analiză ................	38
B urare ...........................	38
Buton luminos .....................	38
C
Cadrul contabilităţii logiomigra-
fice...............................	39
Cadrul general al conturilor ....	39
Caiet de sarcini...................	39-
Calcul.............................	39
Calcul analitic ...................	39*
«LOSAJÎ
342
Calcul contabil		39	Camuflare 		52
Calcul economic 		:!!)	Canal de transmisie de date..	53
Calcul al costului electiv ....	4u	Canal multiplex 		53
	4C	Canal selector 		53
Calcul integral 		4u	Canal simplex 		53
Calcul matricial		40	Canal teritorial de transmiterea	
Calcul parţial		4d	informaţiilor economice ....	53
	40		53
Calcul raţional. 	 Calcul total 		4(1	Cantitate de informaţie îinaii-	
	40	ciar-contabilă 		53
Calculaţia costurilor de producţie 			Cap do scriere-eitiro 		53
	40	Cap magnetic 		v:
	40	Capacitate 		54
Calculaţie contabilă		4U	Capacitatea canalului 		54
Calculaţie de plan 		41	Capacitatea memoriei 		54
•Calculaţie normativă 		41		54
Calculaţie progresivă 		41	Car automat		54
•Calculaţie regresivă		4!	Car contabil 		54
	41	Car mecanic		54
Calculator electronic ali'a-mi-		Caracter		54
	41	Caro cier de anulare 		54
Calculator electronic analogic	41	Caracter de comandă 		54
Calculator electronic asincron	41	Caracter de control		54
Calculator electronic cifric ....	41	Caracter de extindere		54
Calculator electronic cu o adresă	41	Caracter grafic 		54
Calculator electronic cu mai		Caracter de întoarcere 		54
multe adrese		41	Caracter ue ştergere		54
Calculator electronic cu program		Caracter dinamic, al informaţiei	54
	41	Caracter in afară de cod		54
Calculator electronic cu virgulă		Caracter magnetic 		54
fixă		41	Caracter nul 		54
Calculator electronic cu virgulă		Caracter special		Oii
	l		55
Calculator electronic de proces	41	Carmangerie 		55
Calculator electronic digital..	hi	Carnet ue retribuire 		55
Calculator electronic rfe l'actu-		Carnete T.I.li		M
rat-contralizat Felix FCSii..	42	Cameiul brigadierului		55
Calculator electronic do l'aclu-		Cartea maro 		55
rat-contabilizat Felix FC Vii	44	Cartelă 		55
Calculator electronic de lactu-		CarLelă ajut ăl oare 		55
rat-contabilizat Felix FC 1-^H	■f|f *	Cartelă CEC sau tichet 		55
Calculator electronic Felix C 2.'fi	49	Cartelă continuă 		55
Calculator electronic Felix C 51:!	r, o	Cartel;! cu crestare marginală..	55
Calculator electronic M 1 8 .. ..	o-i	Cartelă de bază 		55
Calculator hibrid 		r>	Cartelă de comandă sau dc con-	
Calculator numeric 		5l!	trol 		fit)
Calculator paralel 			Cartelă de sold		56
Calculator perforator automat		Cartelă document 		56
de cartele 		5:1	Cartelă iniţială		5<;
Calculator sincron		52 '	Cartelă mac,heiă 		5(1
Calculator specializat 		52	Cartelă magnetică		56
Calculator universal 		52	Cartelă perforaiă		50
Calitatea informaţiei		52	Cartelă permanentă		5(5
Calo 		52	Cartelă program 		56
343
GLOSA®
Cartelă semiperlorată ...........	50
Cartelă tolal ...................	fi6
Cartelă variabilă ...............	57
Cartotccă .......................	57
Catalog de mărfuri ................	57
Catalog do preţuri	.........	57
Catalogul programelor din. Biblioteca Naţională de Programe ...........................	57
Căutare .........................	57
Ceas de ponU'.j cu	bandă ....	57
Ceas de pontaj cu	fişe ......	57
Cec magnetic ....................	57
Celula magnetică.................	57
Celula memoriei .................	58
Centralizarea datelor contabile	5S
Centralizarea dărilor de	seamă	58
Centralizator....................	f»S
Centrul de calcul electronic....	5H
Central de calcul electronic al
unităţii socialiste..............	59
Centrul de calcul elecLronic departamental/ramură ................	i.‘J
Centrul de calcul electronic teritorial ............................	59
Cercetare operaţională ............	5!)
Cerere de materiale................	HO
Cerneala magnetică.................	60
Certificat de origine .............	60
Cheie .............................	6(1
Cheie de acces ....................	60
Cheie de sortare ..................	60
Cheltuieli ........................	60
Cheltuieli antecaleulale ..........	60
Cheltuieli anticipate .............	60
Cheltuieli comune ;:!e serj iei.. fii Cheltuieli ca exploatarea utilajului .............................	61
Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea organelor de stal. .	61
Cheltuieli de circulaţie .......... fii
Cheltuieli de desfacere............	62
Cheltuieli de transporl-aprovi-
/.ionare ..........................	62
Cheltuieli generale ale întreprinderii .............................	62
Cheltuieli ftenlrn lucrări de construcţii interne...................	03
Cheltuieli pentru premii Lolo-
Pronosporl.........................	63
Cheltuielile activităţilor auxiliare ................*............	63
Cheltuielile producţiei de bază 63 Chestionarul ......................	64
Cibernetică ........................	64
Chitanţier .........................	04
Ciclarea unui program...............	65
Ciclu .............................. li 5
Ciclu	de	acces al memoriei.... 65
Ciclu	do	căutare .................	65
Ciclu	de	fabricaţie ..............	65
Ciclu	de	memorie .................	65
Ciclul maşinii rle	calcul .......	65
Cifra ..............................	(j5
Cifra binară .......................	65
Cifra	binară	de	control ..........	65
CiTra	binară	de	paritate..........	65
Cifra	binară	de	semn .............	65
Cifra	binară	de	starL ............	65
Cifra binară de	transport....	65
Cifra zecimală .....................	65
Cilindru ...........................	66
Circuit ............................	66
Circuit bisiahil....................	66
Circuit boolean.....................	66
Circuit duplex .....................	66.
Circuit integrat	...........	66.
Circuit, logic .....................	66.
Circuit Kemiduplex .................	66.
Circuit simplex.....................	66
Circulaţia documentelor.............	66.
Circulaţia informaţiilor ...........	66
Citire .............................	66
Citire de paraziţi..................	66
Citire distructivă..................	66.
Citire nedislructivă................	66
Cititor.............................	66
Cititor de cariele perforate ....	66
Cititor optic ......................	66
Cîmp ...............................	66
Clasă ..............................	67
Clasare ............................	67'
CI a si l icăre ....................	67'
Clasificarea cheltuielilor de producţie .............................	67
Clasificarea conturilor.............	67	—	68
Client cuplata în ral o.............	6R'
Client, dubios ..................... 6S
Client extern.......................	68
Client intern ......................	68
Client in suferinţă ................	68
Client în urmărire .................	6S
Clientelă...........................	68
Clienţi.............................	69
Coală de decontare..................	69
COBOL ..............................	69
Cod.................................	60
Cod abstract........................	70
GLOSAR
!U4
Cod alfabetic ...................
Cod alfanumeric .................
Cod al instrucţiunii standard
Cod al operaţiei ................
Cod autonomilor de erori .... ■Cod autodeteclor de erori ....
Cod bicviuar.....................
Cod binar .......................
Cod ciclic ......................
Cod - din 5 .....................
Cod Hollerith ...................
■Cod mnemonic ...................
■Cod numeric.....................
Cod Powers ......................
Coda] ...........................
Codificare ......................
Codificarea American Standard code for Information Inter-
change (ASCII)...................
Codificarea BCD cu 4 biţi Codificarea ECD cu 6 biţi Codificarea Externed Einarv-Coded-Decimal Interchange
code (EBCDIC) ...................
Codificarea hexazecimală ....
Codificarea informaţiilor........
Codificarea International Standard Organisation................
Codificarea secvenţialii ........
Codificarea sistem serial........
Codificarea zecimală.............
Coeficientul oră-maşină .........
Colectarea datelor...............
Colector de dale ................
Colportor .......................
Comandă..........................
Comandă acceptată................
Comandă adoptivă ................
Comandă anulată..................
Comandă incompletă ..............
Comandă înlreruptă ..............
Comandă în timp real.............
Comandă numerică .................
Comandă program .................
Comandă sistată .................
Comandă suplimentară ............
Combustibil .....................
Comentariu.......................
Comercializare ..................
Comerţ ..........................
Comerţ capitalist................
Comerţ cooperatist ..............
Comerţ cu amănuiiLul ............
7d	Comerţ cu ridicata 		74
70	Comerţ exterior	 Comerţ socialisL		74
70		74
7d	Comisie de inventariere 		7;~
70	Comisie de recepţie		7ă
70	Comitetul standardelor de stat	75
71	Comparaţie 		70
71	Compatibilitate		70
71	Compilare 		7",
71	Compilator		7iJ
71	Complement, 		75
71	Complementul unui nu măi1....	7'i
71	Component 		70
71	Comu Lare 		70
71	Comutare de pistă 			7f.
71	Condică de prezentă 		7 fi
	Condiţie 		71>
	Condiţie de intrare 		76
71	Condiţie de reluare 		7(i
71 71	Conexiune 		7>>
	Conexiune inversă 		7(>
	Configuraţie 	 Configuraţie pentru aplicaţii în domeniul financiar-contabil	7(5
		7 li
	Conjuncţie		7 li
7 -1	Consolă 		7 li
7-	Constantă 		76
	Constantă figurativă 		76
72	Construcţii		7(i
7'2	Consumaţie		7 ii
i-i	Consumaţie neutrală 		7 fi
li	Consumaţie periodică 		77
Ti		77
7i	Cont analitic		77
72	Cont balansat 		77
1-1	Cont bifuncţional		77
72	ConL bilanţ, 		77
li	Cont blocaL 		7K
Ti	Cont corespondent 		78
li	Cont cu duble valori 		7 li
73	Cont, curent 		78
73	Cont de activ 		78
73	Cont de activ formal 		78
73	Cont de calculaţie 		78
73 73	Cont de colectare şi repartizare	7S
7"	Cont de control al nivelului chel-	
73	tuielilor 		78
73	Cont de decontare 		78
73	Cont delimitativ 		79
73	Cont de drepturi şi angajamen-	
74	te eventuale 		79
74	Cont de economii 		79
74	Cont de evidentă		79
GLOSAU
Cont de executare u planului de
cheltuieli bugetar» ..............	79
Cont de executare a planului
de finanţare a investiţiilor..	79
Cont de executare a pianului
mijloacelor extrabugetare ..	7;i
■Cont. de executare a planului de
venituri bugetare.................	70
Cont de ordine....................	79
Cont de pasiv ....................	1\)
Cont de pasiv formal..............	79
•Cont de rectificare .............	79
Cont de regularizare .............	79
Cont de virament..................	79
Cont in alara bilanţului..........	79
Cont interimal ...................	79
Cont monofunyţional ..............	79
■Cont sintetic ...................	80
Cont soldat ......................	80
Contabil..........................	80
Contabil autorizat ...............	80
Contabil expert ..................	80
Conlabil în bani .................	80
Contabil în maLerii ..............	80
Contabil şef ..................... SO—SI
Contabil stagiar .................	St
Contabilitate.....................	SI
Contabilitatea analitică .........	82
Contabilitatea analitică, a materialelor, produselor, mărfurilor etc.........................	82
•Contabilitatea bugetară .........	82
Contabilitatea camerală ..........	83
Contabilitatea centralizată ....	83
Contabilitatea centralizatoare	83
Contabilitatea conducerii	....	83
Contabilitatea constantă	....	83
Contabilitatea copigrafic.fi	....	83
Contabilitatea cronologică	....	84
Contabilitatea curentă ...........	84
Contabilitatea descentralizată	84
Contabilitatea dublă .............	84
Contabilitatea financiară ........	84
Contabilitatea americană ....	84
Contabilitatea franceză ..........	S4
Contabilitatea germană ...........	84
Contabilitatea italiană (clasică)	84
Contabilitatea jurnal-bilanţ....	85
Contabilitatea jurnal-carte’a-
mare .............................	85
Contabilitatea jurnal-order ..	85
Contabilitatea logisinografică	85
Contabilitate maestru-şah ....	85
Contabilitate mecanizată..........	85
Contabilitate naţională ....	85—86
Contabilitate normată.............	86
Contabilitate publică ............	86
Contabilitate simplă .............	86
Contabilitate sinLelică...........	86
Contabilitate statmografieă ..	86
Con tare .........................	87
Contor ...........................	87
Contract..........................	87
Contract de muncă.................	87
Contract economii; ...............	8"
Control al informaţiei............	87
Control automat ..................	87
Control contabil .................	87
Control de paritate...............	87
Control de validitate ............	87
Controlul prelucrării automate
a datelor....................	87 — 88
Controlul prelucrării mecanizate
a datelor.........................	88
Conversia ........................	88
Conversia bazei de numeraţie..	88
Convertizor.......................	89
Convertor ........................	89
Convertor analog digital	....	89
Cooperativă ......................	89
Cooperativă agricolă de producţie (C.A.P.)	................	89
Cooperativă de consum ............	89
Cooperativă meşteşugărească	.	.	89
Copier............................	89
Copierea unui fişier..............	S9
Corectarea erorilor ..............	90
Corespondenţa conturilor	....	90
Corpul contabililor autorizaţi şi experţilor contabili din România ..............................	90
Corutină..........................	90
Cost .............................	90
Cost decisiv .....................	90
Cost marginal ....................	90
Cost standard ....................	90
Creativitate .....................	91
Credit............................	91
Creditarea contului ..............	91
Credite pentru investiţii din fondul de dezvoltare economică	91
Credite pentru mijloace circulante pe termen mijlociu şi
lung .............................	91
Credite pentru mijloace circulante pe termen mijlociu şi lung nerambursale la scadenţă. ..............................	92
GLOSAR
34fr
Credite jiunt.ru mijloace circulante
pe termen scurt...................	92
Credite pentru mijloace circulante pe termen scurt nerarn-
bursate la scadenţă...............	‘J3
Creditor..........................	93
Creditori.........................	93
Creditori penlru investiţii ....	93
Creditul contului ................	93
Creion luminos....................	93
Criteriu dc sortare ..............	93
Critica sistemului informaţional
financiar-contabil...........	93	— 94
Creşterea animalelor..............	95
Cronometrarea timpului de
muncă ............................	96
Cuantificarea.....................	90
Culegerea datelor pentru analiza sistemului informaţional
fina nciar-con tabil.........	90—100
Culegerea informaţiei ............	IOD
Cultura plantelor................. J 00
Cuvint ...........................	10 u
Cuvint calculator.................	10(1
Cuvint cheie......................	100
Cuvint. de stare..................	100
Cuvint index......................	100
Cuvint. maşină ................... i 00
Cuvînl opţional ..................	101
Cuvint rezervat ..................	101
Cuvint utilizator.................	101
D
Dana .............................	Ju2
Dare de seamă.....................	102
Dare de seamă con Labilă ....	102
Dare do seamă conlabilă anuală	102
Dare do seamă contabilă bugetară .............................	102
Dare de seamă contabilă lunară	102
Dare de seamă contabilă trimestrială ........................	102
Dare de seamă contabilă statistică .............................	102
Dala ........................	102-103
Data alfabetică ..................	103
Data alfanumerică ................	103
Data brută........................	103
Data certă........................	103
Data digitală ....................	i03
Data discretă.....................	103
Data de ieşire ...................	103
DaLa de intrare gau iniţială... .	103
Dala de lucru ....................	103
DaLa livrării ....................	103
Data numerică.....................	103
Data permanentă................... lo:>
Data preliminară..................	10$
Data variabilă ...................	103
Debit ............................	-103
Debit constatat .................	net
Debit du transmitere a	datelor	10;F.
Debitarea	contului ...............	103
Debitor	.....................	103
DebiLori	.....................	104
Debitori din amenzi şi penali-
lăl i pretinse ..................	104
Debitori	dubioşi ................. -lui
DebiLori insolvabili sau în suferinţă	.....................	10 i
Debitori litigioşi ..............	104.
Debitori pentru investiţii	....	li>4.
Debitori scoşi din activ şi urmăriţi in conlinuare ..............	104.
Debitul faistemului informaţional	104
Debuşeu..........................	lu.4
Decalare.........................	104
Deculo ..........................	104
Decizie .........................	loi
Decizie curentă ..................	105
Decizie financiară ...............	105
Decizie organizatorică............	105
Decizie strategică................	io.1»
Decodificare ....................	105
Decoiiificator...................	lor*
Deconectare .....................	105
Decont ..........................	105
Decontare .......................	105
Decontarea direcţiei judeţene cu
agenţiile........................	105
Decontarea premiilor de	plată	105
Decontarea producţiei............	toii
Decontare cu achizitorii şi producătorii agricoli ..............	toţi
Decontări cu	bugetul statului.	.	10S
Decontări cu	clienţii ........	loft
Decontări cu	furnizorii ......	10l>
Decontări cu	mandatarii.......	10(>
Decontări cu	personalul.......	lOiV
Decontări cu	personalul pentru
investiţii...................	10C>
Decontări cu remizierii	....	10<î
DeconLări cu unităţile de vin-
zare a lozurilorjn plic	....	107
447
GLOSAR
Deconturi din operaţii în curs
de lămurire ......................	107
Decontări din reevaluarea
stocurilor .......................	107
Decontări in cura ................	107
Decontări in tral'ic internaţional ..........................	107
Decontări intre direcţiile judeţene şi centrală, privind sistemele de participare...............	107
Decontări între subunităţi ....	107
Decontări între unitate şi organul ierarhie superior ............	107
DeconLări intre unitate şi subunităţi ..........................	108
Decontări privind asigurările sociale ............................... lOo
Defect de aliment arc ............	108
Degradare ........................	108
Delicte de bilanţ ................	108
Delimitator.......................	J Ort
Densitate de înregistrare.........	109
Depanarea programului ............	109
Depăşire de capacitate ...........	109
Depozit ..........................	109
Depozit de repartizare ........... I O'.l
Depozit I.C.R.....................	IO1.)
Depozit intermediar ..............	1U9
Derulor de bandă .................	109
Deschiderea unui cont.............	110
Descoperirea erorilor ............	110
Despachetare......................	110
Deşeu ............................	110
Deiailist ........................ llo
Deviere ..........................	110
Diagrama de fin:; ................	110
Diagrama de stare.................	110
Diagrama de slare la produse
finii u .....................	110	— 111
Diagrama de stare la produse,
lucrări şi servicii facturate.. 111 Diferenţa de preţ la semifabricate .............................	IU
Diural’ie.........................	111
Din cală..........................	1 i 1
Disc. magnetic .............. 111 — 112
Discretizare .....................	112
Discriminare .....................	112
Disk Operating System (D.O.S.)	112
Disponibil la bancă...............	112
Disponibil la bancă din diferenţe de preţ aferente schimbului de mărfuri .......................	112
Disponibil Ia băncii din fondul centralei pentru finanţarea
investiţiilor ...................
Disponibil la bancă din fondul dc dezvoltare economică Disponibil Ia bancă din fondul pentru construcţii de locuinţo şi alte investiţii cn caracter
social ..........................
Disponibil ia bancă din încasările la export...................
Disponibil la bancă pentru alte
activităţi ......................
Disponibil la bancă pentru investiţii ...........................
Disponibil la banei CEC al centralei ..........................
Disponibil !a CEC din venituri Disponibil la CEC pentru cheltuieli ..........................
Dispozitiv de afişare cu tub catodic (D1SPLAY) .................
Dispozitiv de vizualizare ....
Dispoziţie de livrare ...........
Dislribuirea resurselor de calcul
disponibile......................
Document ........................
Document centralizator ..........
Document combinat................
Document contabil ...............
DocumenL cumulativ ..............
Document cu regim special.... Document de contabilitate....
Document de dispoziţie...........
Document de execuţie.............
Document de ieşire...............
Document de intrare .............
Document exLern..................
Doci mont intern ................
Document justificativ............
Document mixt....................
Document primar .................
Document recapitulativ ..........
Documentaţie ....................
Documentaţii tehnice, licenţe şi
modele de referinţă..............
Dosar de aplicaţie ..............
Drumul critic ...................
Dubla înregistrare ..............
Dubla reprezentare ..............
Duplicator ......................
112
■113
113
113
113
114
114
114
114
114
114
114
11»
1113
115 115 ■115 115 115 115 115
115
I	L 5
II	5 11 5 1L 5
116 116 11 fi ■116 116
11 fi in; 116 116 110 116
GLOSAR
E
Echilibristică...................	117
Echipament ......................	117
Echipament ile	calcul auxiliar 117
Echipament dc convertirea semnelor ...........................	117
Echipament, iie lucru ...........	117
Echipament de prelucrare a datelor ...........................	117
Echipament cie protecţie	....	J17
Echipament electronic ...........	117
Echipament intermediar...........	117
Echipament mecanografic	....	118
Echipament periferic ............	118
Echipament terminal .............	ilS
Econometrie .....................	118
Economia informaţiilor ..........	118
EdiLare .........................	118
Editorul de legături ............	118
Eficienţa mecanizării şi automatizării prelucrării dalelor. .11S—121
Egalitate .......................	-121
Elaborarea variantelor de soluţii privind viitorul sistem informaţional l'inanciar-con-
tabil ....................	121	—	123
Element..........................	128
Element logic ...................	123
Element primar de cheltuială..	123
Emitere .........................	123
Engineering .....................	123
Entitate.........................	123
Entropia informaţională..........	123
Eroare ..........................	123
Eroare	de	adoptare............	123
Eroare	de	ambiguitate ........	123
Eroare	de	calcul .............	123
Eroare	de	compensaţie ........	123
Eroare	de	imputaţie ..........	123
Eroare	de	înregistrare contabilă 124
Eroare	de	rezoluţie...........	124
Eroare statică ..................	124
Etalon de evidenţă...............	124
Etapele inventarierii ...........	124
ELicheta.........................	125
Eticheta de material ............	125
Eticheta de raft ................	125
Eticheta standard................	125
Eticheta utilizator .............	125
Euristică .......................	125
Evaluare ........................	125
Evaluarea mijloacelor de producţie la bilanţ.................	126
Evidenţă .........................	126
Evidenţa analitică ...............	126
Evidenţa bugetară ................ -J fiii
Evidenţa cadrelor întreprinderii 126
Evidenţa contabilă ...............	12t>
Evidenţa economică ...............	126
Evidenţa operativă................	127
Evidenţa operativă a aprovizionării cu mărfuri şi materiale 127 Evidenţa operativă a încasărilor şi plăţilor în numerar... ■	127
Evidenţa operaţi v-eontabilă
(per sold) .......................	127
Evidenţa pontajului ..............	127
Evidenţa primară .................	127
Evidenţa statistică ..............	128
Exactitate .......................	128
Execuţie..........................	128
Execuţie pas cu pas .............. l"fv
Execuţie program .................	12W-
Expedierea informaţiei ...........	128
Expert............................ lis
Expert contabil...................	128
Expertiză contabilă judiciară 128—12‘>
Explorarea unui fişier ...........	129-
Explozia..........................	120
Expresie..........................	129
Extracontabil.....................	129*
Extragere ........................	129
Extragere din tabel ..............	129
Extragerea datelor ...............	129
Extras ...........................	12î>
Extras de cont....................	129
Extras din jurnalul de bord ..	129
Ezitare în prelucrarea datelor 129
F
Factor ...........................	130
Factor de blocare ................	130
Factor de scală ..................	J30
Factorial ........................	130
Factoryng ........................	130
Factură ..........................	130
Factura pro forma ................	130
Falsificarea bilanţului...........	130
Familie de calculatoare ..........	131
Faţa cartelei perforate ..........	131
Fază .............................	131
Ferită............................	131
Fermă agricolă de producţie..	131
Fiabilitate ......................	131
349
GLOSAR
Finanţări pentru alte	destinaţii	131
Firele de aşteptare .............	131
Firmwaro ............................	13!
Fişă.................................	13 2
Fişa colectoare de retribuţii.	.	.	.	132
Fişa comunicări} ....................	1:i-j
Fi.şa de încadrare ..................	132
Fişa de caicul a normelor de
consum ..........................	132
Fişa de cont. analitic penlru valori materiale ....................	132
Fişa de evidenţa a aprovizionărilor .............................	132
Fişa de evidenţă a oiştigurilor	132
Fişa de evidenţă a formularelor
cu regim specia! ..................	132
Fişa de evidenţă a materialelor
po locuri ue consum ...............	132
Fişa de evidenţă individuală a
m uncii şi a retribuirii ....	132
Fişa	de	inventar ..............	132
Fişa	rle	itinerar...............	!32
Fişa	de	însoţire...............	132
Fişa	de	întreruperi ............	132
Fişa	de	magazie ................	132
Fişa	de	marşrut ................	133
Fişa do modificare a normelor
de. consum.........................	133
Fişa	de	planificare ............	133
Fişa	de	pontaj .................	!33
Fişa de protecţie a muncii ....	133
Fişa de urmărire a realizării
normelor dc consum ......	133
Fişa limită de materiale ....	133
Fişa mijlocului fix ...............	133
Fişa nominală .....................	133
Fişa obiectelor fie inventar în
folosinţă..........................	134
Fişa personală de absenţe ....	134
Fişa binteiică şah ................	134
Fişa specimenelor de semnături	134
Fişa tehnologică. .................	134
Fişier ............................	134
Fişier actualizat .................	134
Fişier auxiliar ...................	134
Fişier consolidat .................	134
Fişier cu adresare directă.........	134
Fişier eu adresare indirectă....	134
Fişier cu organizare aleatoare..	134
Fişier de date constau le..........	134
Fişier de date intermediare sau
de legătură........................	134
Fişier de date variabile...........	135
Fişier de detaliu ...............	135
Fişier de ieşire.................	13.1
Fişier independent	......	135
Fişier integrat .................	135
Fişier de intrare ...............	135
Fişier monovoluin................	135
Fişier muliiindexat	......	135
Fişier multf volum	......	135
Fişier principal.................	l3-">
Fişier partiţie .................	135
Fişier partiţionat...............	135
Fişierul tranzacţiilor .............	135
Flux informaţional	cconomic..	135
Foaie colectivă de prezenţă. .. .	136
Foaie de imitaţie............’......	13li
Foaie de parcurs ...................	13 ii
Fond ...............................	136
Fond dc pensii şi asigurări sociale ..............................	131»
Fond de premiero.................	13fi
Fond de retribuire	......	13G
Fond de rezervă pentru producţie*
şi retribuire ......................	!37
Fond pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducerea progresului leli-
nie ...............'................	137
Fond pentru participarea oamenilor muncii la beneficii....	137
Fond pentru participări	externe	137
Fond pentru redistribuire	....	137
Fondul de dezvoltare economică	137
Fondul mijloacelor circulante	138
Fondul mijloacelor fixe ............	138
Fondul pentru acţiuni L-ocial-
cul turale..........................	138
Fondul penlru construcţii dc locuinţe din fondurile sfatului ................................	138
Forma contului .....................	138
Format .............................	139
Format lix blocat ..................	139
Formal fix nelilocat ...............	139
Format nedefinit, ..................	139
Format variabil blocat .............	139
Format variabil neblocat ....	139
Formatul iiit,tvucţ.iunii .......... S3‘j
Formalul înregistrării..............	130
Forme de contabilitate .............	139
Forme de evaluare ..................	139
Forme de evidenţă economică J139
Formula contabilă ..................	13!)
Formula contabilă compusă ••	140
GLOSAU
350'
Formula contabilă simplă	....	Mu
.Formular (le defecte ..........	no
Formularele bilanţului .........	140
FORTRAN ----------'.........	140— I 4 l
Foi1 ţâre ......................	141
Fotografierea zilei de muncă.	.	141
Fullcosling.....................	ni
Funcţia ........................	i.',l
Funcţiile bilanţului ...........	141
Funcţiile contabilităţii ....... l'rj.
Funcţiile contului .............	14:;
Funcţiile întreprinderii .......	142
Funcţionarea conturilor ........	143
Funcţiune ......................	i4.'i
Funcţiunea comercială...........	14:j
Funcţiunea de conducere	....	143
Funcţiunea de planificare, cercetare, dezvoltare .............	143
Funcţiunea de personal, învăţă-
mitit, retribuire ..............	144
Funcţiunea de producţie.........	144
Funcţiunea iinanciar-contabilă	144
Funcţionare concurentă .........	Iii
Funcţionare consecutivă secvenţială ............................ Iii
Funcţionare in timp real	....	145
Funcţionare multiplex ..........	14.1
Funcţionare secvenţială ........	145
Funcţionare sincronă ...........	145
Furnizori.......................	144
Furnizori şi antreprenori pentru investiţii .................	145
Fuzionare de filiere ...........	145
G
G.A.P. (generator au turnat de
program) ....................... 14ii
Garanţie depusă pe librete de
economie G.E.C..................	146
Găuri de antrenare .............	I4(>
Generalizare ...................	140
Generalizarea dalelor contabile
curente ........................	14G
Generator ......................	147
Generator de	comenzi .........	147.
Generator de	compilatoare	147
Generator de	funcţii .........	147
Generator de	tabele ..........	147
Generaţie de	calculatoare ....	147
Gestiune........................	147
Gestiune	automată a fişierelor 147
Gestiune	automati/.ată ........	147
Gestiune	mecanizată ...........	147
Gestiune	planificată ..........	147
Gestiune	programată ...........	147
Gestiunea memoriei calculatorului electronii;................	I4S
Gol separator de înregistrări..	lilJ
Golirea memoriei calculatorului
electronic ......................	liy
Grad de mecanizare şi automatizare a lucrărilor sistemului informaţional financiar-con-
tabiî ...........................	14!/
Grafic........................... I4l.i
Grafic de circulaţia documentelor ...........................	1 iii
Gratie de desfacere..............	li1.'
Grafic de prelucrare a datelor 149-
(.trafic de prinlui .............	14‘-'
Grafic reţea ................ ii'.f — 15n
Greşeală.........................	15(1
Gratificat ie ...................	150
H
Ilard-copia .....................	151.
Hardware ........................	151
Hazard ..........................	151
Hexadecinial ....................	151
Homeostatul .....................	151
I
I.A.G. (Administrative Data
Processing Group) ............... lăii
Identificare..................... lăi
Identificator ...................	15:1
Ieşire (Output)..................	1 î>'l
I.F.I.P........'.................	15-2
Imagine .........................	15-2
Imitaţie ........................	15:j
Implicaţie ......................	153
Imprimată........................	153
Imprimare .......................	153
Imprimare in „lisl"..............	153
Imprimare în „tab1' .............	15!1
Imprimare memorie ...............	15:}
Impuls...........................	15:>
Impuls de admitere ..............	153
Impuls de inhibiţie..............	153
Incluziune ......................	153
351
GLOSAR
Index ............................
Index de cilindru ................
Index de pistil...................
Index principal ..................
Indexare
Indicator.........................
Indicator analitic................
Indicai oi1 calilativ ............
Indicai or cantitativ.............
Indiciilor de calificare .........
Indicator de depăşire a capacităţii ............................
Indicator de dirijare ............
Indicator dc ramificaţie..........
Indicai oi' sintetic..............
Indicatori ai eficienţei mecanizării şi automatizării prelucrării dalelor....................
Inel de ferită....................
Informare ........................
Informatică ......................
Informatician ....................
Informaţia........................
Informaţia analitică .............
Informaţia audio-vizuală..........
Informaţia calitativă ............
Informaţia cantitativă ...........
Informaţia contabilă .............
Informaţia curentă ...............
Informaţia de moment .............
Informaţia de plan ...............
Informaţia economică..............
Informaţia externă ...............
Informaţia internă ...............
Informaţia orală .................
Informaţia periodică .............
Informaţia potenţială.............
Informaţia primară................
Informaţia „prin excepţie",...
Informaţia redondantă ............
Informaţia scrisă.................
Informatizare ....................
Iniţializare......................
In-iine Processing................
In-linc program...................
Instalaţie de calcul .............
Instalaţie terminală dc transmitere a datelor .................
Instrucţiune .....................
Instrucţiune absolută ............
Instrucţiune aritmetică ..........
Instrucţiune asupra stării programului .........................
153	Instrucţiune	asupra şirului de
153	caractere ...........!.............	157
ln;î	Instrucţiune	cu mai multe a-
154	drese .............................	157
•15'*	Instrucţiune	de asamblare sau
154	directive..........................	ir,7
154	Instrucţiune	de calcul binar .,	!57
154	Instrucţiune rle calcul in virgulă
154	mobilă ....T...	157
154	Instrucţiune	de calcul zecimal	157
Instrucţiune do control .............	157
154	Instrucţiune	de	decizie .	157
154	Instrucţiune	de	ieşire ..	157
154	Instrucţiune	de	încărcare şi rile-
154	morare...................’........	153
Instrucţiune do iul rai e-ieşirc	158
Instrucţiune memorie-regislru	158
Instrucţiune memorie-zonă ..	158
Instrucţiune de oprire ..............	158
Instrucţiune de oprire opţionala	158
Instrucţiune de pauză ...............	158
Instrucţiune de ramificare ....	1 !jfi
1^2	Instrucţiune	de	reluare .	158
15a	Instrucţiune	du	salt ....	158
Instrucţiune de salt condiţional,	158
*'25	Instrucţiune de salt necondiţio-
nat................................	158
Instrucţiune directă ................	158
Instrucţiune electivă ...............	158
Instrucţiune fără adresă ....	158
lofi	Instrucţiune fictivă..................	158
Instrucţiune imediată................	'J58
1 j.’1,1	Instrucţiune indirectă................	158
Instrucţiune inefeotivă .............	158
Instrucţiune logic,ă ................	158
*i.>rî	Instrucţiune maşină ..................	158
Instrucţiune repslrii-registru ..	158
Instruire automată ..................	158
'i";	Instrument contabil ..................	158
l'j*’	Intercalarea fişierelor ..............	158
Interfaţă ...........................	158
Interfaţă fie intrare/ieşire....	158
'■J1’	Inlerpretatm*.........................	159
l’"11’ Interviul ......................	159	—lfiu
'■5!j	Intrare ..............................	160
Intrare-ioşire.......................	100
Intrare manuală .....................	160
H'Z	Inventar..............................	160
':,i	Inventar	anual..................... K>o
157	Inventar	faptic....................	160
157	Inventar	final ....................	160
Inventar iniţial ....................	160
157	Invenlar	real .....................	160
GLOSAI*
352
Inventai1 scriptic. .............	160
Inventariere .................... i<H>
Inventariere compleţii........... i';o
Inventariere generala ........... MU
Inventariere inopinată ..........	1 ii 1
Inventariere integrală........... !iil
Inventariere interanuală.........	161
Inventariere periodică...........	Î01
Inventarierea conturilor curente de împrumut şi de disponibil la bănci a decontului şi a
altor valori.....................	1 fii
Inventarierea documentelor (lucrărilor) sistemului informaţional linanciar-eontabil	161
Inventarierea lucrărilor de investiţii ne terminate................ iul
Inventarierea materialelor, mărfurilor şi prodigelor finite..	161
Inventarierea mijloacelor băneşti şi a altor valori..........	161
Inventarierea mijloacelor fixe	1(U
Inventarierea parţială...........	161
Inventarierea producţiei neter-minate şi a semifabricatelor
din producţie proprie ...........	IG1
Inversare .......................	Ki'i
Investiţie în curs...............	16‘J
Investiţii puse în funcţiune....	162
I.S.O. ’ (Organizaţia Internaţională de Standardizare)....	162
I.S.P. (InstrucLion Set Pro-
cessor) ISPL; ISPS...............	163
Istoria contabilităţii ....	163—16.1
î
îmbrăcăminte de protecţie....	168
împachetare .....................	168
împrumut.........................	168
împuternicit ....................	168
încărcare .......................	168
încărcător de bandă magnetică	168
încărcător de discuri magnetice	168
înmatriculare....................	168
înmulţire în lungime dublă....	169
înmulţire în lungime simplă..	169
înregistrare .................... ■ 169
înregistrare contabilă...........	169
înregistrare contabilă cronologică ............................	16!)
înregistrare cu cheie ...........	169
înregistrare de lungime fixă.. 169 înregistrare do lungime variabilii ............................	169
înregistrare de ordine ...........	169
înregistrare determinată do e-
venimente ........................	169
înregistrare determinată de
limp..............................	169
înregistrare de umplere...........	169
înregistrare directă..............	169
înregistrare directoare ..........	169
înregistrare dublă ...............	169'
înregistrare fără cheie...........	169
înregistrare tăcută prin interviu ..............................	169
înregistrare fizică ..............	169
înregistrare în roşu..............	169
înregistrare logică ..............	170
înregistrare magnetică ...........	17l>
înregistrare parţială.............	170
înregistrare pe bază de interviu 170 înregistrare secvenţială înlănţuită ............................	170
înregistrare selectivă ...........	170
înregistrare sistematică .........	170
înregistrare unică ...............- 170
înregistrator automal de dale
în timp ..........................	170
întindere ........................' 170
întirziere .......................	171
Intrepozit .......................	171
întreprindere ....................	171
întrerupere.......................	171
înt rerupere temporară............	171
întreţinerea fişierului ..........	171
întreţinerea software ............	171
învătăminl economic ..............	171
J
.leton de prezentă ...............	160
Jurnal ...........................	166
.Turnai american .................	166
Jurnal bilanţ ....................	166
Jurnal de înregistrare............	166
Jurnal legismografic..............	166
Jurnal-order .....................	166
Jurnal statmografic...............	166
K
KocteL (kilooctet) ...............	167
353
GLOSAR
L
Lansarea fabricaţiei...............	172
Lanţ, .............................	172
Lanţ de prelucrare-tralare a
datelor..............:..........	172
Leasing (exportul dreptului de
folosinţă ......................	172
LecLor de caracLere................	172
Lector de cartele...................	172
Lector de bandă perforată 172—173
Lectura magnetică .................	173
Legătura ..........................	173
Limbaj ............................	173
Limbaj algoritmic..................	173
Limbaj artificial .................	173
Limbaj calculator	.........	173
Limbaj COBOL ......................	173
Limbaj comun ......................	173
Limbaj de asamblare ...............	173
Limbaj de manipulare a băncii
de date ....................	173
Limbaj de origine	.........	173
Limbaj de programate ..............	173
Limbaj evaluat ....................	173
Limbaj jovial .....................	173
Limbaj maşină......................	174
Limbaj natural.....................	174
Limbaj obiect .....................	174
Limbaj orientat pe	calculator..	174
Limbaj orientat pe	maşină.... 174
Limbaj orientat pe	probleme.. 174
Limbaj PL/l........................	17,4
Limbaj procedural	.........	174
Limbaj rezultant ..................	174
Limbaj simbolic ...................	174
Limbaj sursă ......................	174
Limbajul ASSIRIS...................	175
Linie in limbajul ASSIRIS__________	175
Literal ...........................	3	7.5
Lista .............................	175
Lisla de	control ................	175
Lista de	furajare................	175
Lista de	inventar ...............	175
Lisla de	inventar a mijloacelor
l'ixo ..........................	175
Lisla de	plată ..................	176
Lisla de	preţuri ................	176
Listare............................	176
Livrare ...........................	176
Locaţie din memorie ...............	176
Logică formală.....................	176
Logică matematică .................	176
Logică simbolică ................	176
Lozuri în plic în depozit .......	176
Lucru in lungime dublă de cu-
vint.............................	177
Luc.ru in lungime simplă de
cuvint...........................	177
Lucru In lungime triplă de cuvint ............................	177
Lungimea cuvintului .............	177
Lungimea registrului ............	177
M
Macaz.............................	178
Macheta de perforare a cartelelor ................■..........	178
Macroasamblor ...................	178
Macroeconomia şi contabilitatea 178
Alacrogenemlor...................	178
Macroinlormatica.................	178
Maestru-şah .....................	178
Magazia de alimentare ...........	179
Magazia de recepţie .............	179
Magazie ..........'..............	179
Magazin general .................	17'J
Magazin universal ...............	179
Magazinaj .......................	179
Magaziner .......................	179
Management ......................	179
Manipularea informaţiei..........	179
Mantisă .........................	179
Marca............................	179
Marcarea preţurilor..............	179
Marcă de comerţ..................	179
Marcă de fabrică.................	179
Marfa ...........................	180
Marfă din fondul centralizat.. 180 Marfă din fondul necentralizat.	180
Marfă greu vandabilă.............	180
Marginal Costing ................	180
Market Research .................	180
Market Segment ..................	180
Marketing .......................	180
Marşrul .........................	181
Masca............................	181
Maşină...........................	181
Maşină analogică electronică • •	181
Maşină qu cavlele perforate....	181
Maşină cu cartele perfora Ic alfanumerică ........................	181
Maşină cu cartele perforate cifrică ...........................	181
GIOSAR
354
Maşini de	adresat, ..............	181
.Maşină de	adunat ................	181
Maşină de	adunat electrică	..	181
Maşină de	adunat manuală	..	181
Maşină de	adunai „Mureş1-	..	181
Maşină de bază...............’....	182
Maşină de	birou .................	182
Maşină de	calculai ..............	182
Maşină de	calculat automată..	182
Maşină de calculat cu tastatura
completă .......................	182
Maşină de calculat cu tastatura
redusă..........................	182
M aşină de calculat electrică.	...	182
Maşină de calculat	electronică	182
Maşină de calculat, electronică
cu virgula fixă.................	182
Maşină de calculat electronică
cu virgula mobilă...............	182
Maşină de calculat FELIX CE
32	...........................	182
Maşină de calculat electronică
FELIX CE 30.....................	182
Maşină de calculat, manuală cu
pîrgliii..........................	183
Maşină, de contabilizai ..........	183
Maşină de contabili/.at complexă	183
Maşină de contabilizai simplă 184 Maşina de control al cartelelor
perforate ........................	184
Maşină de control al perforării
cartelelor biperiodică ...........	184
Maşină de control al perforării
cartelelor monoperiodioă ..	184
Maşină do faoLural electronică
FELIX FC 15 ......................	184
Maşină dc interdasal..............	185
Maşină de interpretai cartelele
perforate ........................	185
Maşina de percepere-perforare ..	185
Maşina de perforat, cartele ....	185
Maşina de perforat elecLronică	185
Maşina de reprodus cartele ....	185
Maşina de sortat cartele..........	185
Maşina de sortat electromecanică .............................	185
Maşina de tabulat (tabulator)..	180
Maşina ele tabulat alfanumerică	186
Maşina de tabulat electromagnetică ...........................	186
Maşina de tabulat, numerică ..	186
Maşina de transmiterea datelor
în paralel (electronică).......... I 86
Maşina de transmitere a datelor
în serie (electronică.) ..........	186
Maşina de verificat, cartelele
perforate ........................	186
Maşina electronică de l'aclurat-contabilizat FELIX FC	16	.	.	1 SG
Maşina electronică de factural-contabilizal FELIX FC	64	..	187
Maşina mecanograt'ică.............	188
Maşina monoperiodioă de peri'o-
rat cartele.......................	188
Maşina pentru întocmirea documentelor primare..................	188
Materiale.........................	188
Materiale comercializabile distribuite direcţiilor judeţene	1S8
Materiale comercializabile în
depozitul centralei .............	189
Materiale comercializabile în depozitul direcţiei judeţene ..	189
Materiale comercializabile in
stoc la agenţii .................	189
Materiale de expediţie .............	189
Materiale de proiecţie .............	189
Materiale directe ..................	189
Materiale primite spre păstrare 189 Materiale primiLe spre prelucrare
sau reparare ....................	189
Materiale şi obiecte de inventar
în curs de aprovizionare....	189
Materiale şi obiecte de inventar
în transfer între gestiuni ....	189
Materiale trimise la laborator
pentru încercare ................	189
Materiale şi obiocLo de inventar
al'laLe lai terţi ...............	189
Matrice ..........................	190
Masiv de cartele ...................	190
Mărfuri aflate la terţi.............	190
Mărfuri expediate ..................	190
Mărfuri daie spre prelucrare la Ierţi ..............................	190
Mărfuri în curs de aprovizionare	190
Mărfuri în custodie pentru export..............................
Mărfuri în depozit .................	191
Mărfuri în depoziLul cu ridicata	191
Mărfuri în depozitele de repar-
l	izare .........................	191
Mărfuri în expediţie din străinătate ........................*.•.•••	191
Mărfuri în tranzit cu participarea la decontări ...................	192
355
GLOSAR
Mărfuri in Iranzil organizat...,	192
Mărfuri in uniUUile cu amănuntul .............!................	192
Mărfuri in unităţile de alimentaţie publică.....................	192
Mărfuri primite spre vînzare în
t-onsignaţiii.....................	192
Mărfuri refuzate rămase in păstrarea clienţilor ................	192
Mărimi ...........................	192
Mărimi de comandă ................	192
Mărimi de reglare.................	192
Mărimi perturbatoare .............	192
Mecanism de acţionare ............	193
Mecanism de calcul................	193
Mecanism de culegere .şi de li-
xuii- a dalelor ..................	193
Mecanism do imprimare ............	193
Mecanizare........................	193
Mecanizarea contabilităţii ....	194
Mecanizarea contabilităţii induci riale .......................	194
Mecanizarea contabilităţii materialelor..........................	19i
Mecanizarea contabilităţii mărfurilor la întreprinderile comerciale .........................	193
Mecanizarea con labilii ăi ii muncii şi retribuirii................	195
Mecanografie......................	196
Mediu ue informaţie ..............	i9G
Mediu de memorare ................	196
Memorare .........................	196
Memorie...........................	196
Memorie adresabilă................	19G
Memorie asociativă ...............	196
Memorie auxiliară.................	196
Memorie centrală..................	19fi
Memorie circulantă ...............	196
Memorie eu acces aleator (direcţi ............................	196
Memorie cu acces direct . ..	. ' 196
Memorie cu acces secvenţial ..	196
Memorie cu bandă magnetică	196
Memorie cu carlele	magnetice 196
Memorie cu celule cu folii mag-
ii	elice .........................	196
Memorie cu discuri magnetice	..	197
Memorie cu toruri de ferită	• •	■	■	197
Memorie de control inscriptibilă
WCS ..............................	197
Memorie de l'erile ...............	197
Memorie de lucru .................	197
Memorie de lucru temporară	197
Memorie de masă ..................	197
Memorie electrostatică ...........	197
Memorie externă ..................	197
Memorie inalterabilă .............	197
Memorie intermediară	197
Memorie internă ..................	197
Memorie magnetică.................	197
Memorie matriceală................	197
Memorie monolitică................	197
Memorie operativă ................	197
Memorie pe discuri magnetice.. 197
Memorie permanentă ...............	197
Memorie principală ...............	197
Memorie PROM .....................	197
-Memorie RAM .....................	198
Memorie rapidă ...................	198
Memorie rentabilizabilă ..........	19S
.Memorie ROM .....................	198
Memorie secvenţială ..............	19N
Memorie tampon....................	19K
Memorie TROS .....................	198
.Memorie virtuală.................	198
Memorie volalilă .................	198
Marchantlising ...................	198
Mesaj ............................	198
Metalimbaj .......................	198
.Alei oda ........................	198
Metoda analizei ..................	198
-Meloda analizei activităţii economice a întreprinderilor . • ■ ■	198
Meloda analizei contabile	....	198
Metoda analizei ieşirilor.......	198
-Meloda benzii magnetice	....	199
Metoda benzii perforate.........	199
Meloda cartelei perforate ....	199
Metoda cheltuielilor directe ..	199
Metoda cheltuielilor marginale	199
Metoda cheltuielilor slandard ..	199
Meloda cheltuielilor contabile..	199
Metoda con labilităţii ...........	199
Meloda costurilor directe ....	200
Metoda costurilor marginale ..	200
MeLoda costurilor presiabilite..	200
Metoda costurilor variabile ..	200
Metoda decupării sistemului în
subsisteme........................	200
Meloda. drumului critic ........	200
Meloda „fnll-eosliiig“ .........	201
Metoda „G.P.“...................	201
Metoda globală..................	202
Meloda „în flux“..................	202
GLOSAR
Metoda microfilmării ............	202
Metoda normativă ................	202
Metoda pe bandă .................	204
Metoda pe comenzi................	205
Metoda „pe Ia7,e“ ..............	205
Metoda pe piese şi operaţii ..	20G
Metoda PERT .....................	206
Metoda STANDARD COST ..	206
Metoda stimulilor şi a răspunsurilor .........................	207
Metoda substituirilor în lanţ . -	207
Metoda T.H.M.....................	207
Metoda de creativitate ..........	207
Metode de scriere a datelor pe
suport magnetic .................	20"
Mica mecanizare .................	208
Microcalculatorul Felix Ml 8 ..	20S
Microcircuit ....................	211
Mieroinformatica ................	211
Microm o du 1	..................	211
Microprogramare .................	211
Mijloace băneşti ................	212
Mijloace circulante .............	212
Mijloace circulante în decontare	212
Mijloace circulante materiale . .	212
Mijloace fixe....................	212
Minicalculator ..................	213
Mişcarea contului................	213
Model determinist................	213
Model dinamic ...................	213
Model economie ..................	213
Model matematic..................	214
Model previzional ...............	214
Model static ....................	214
Model stohastic .................	214
Modelarea deterministă ..........	215
Modelarea dinamică a întreprinderii ...........................	215
Modelare probabilistă ...........	217
Modelul datelor .................	220
Modern ..........................	220
Modernizarea utilajului .........	220
Modificarea adresei .............	221
Modul............................	221
Modularitatea sistemului de programe ...........................	221
Modulator .......................	221
Monitor .........................	221
MonoTişier monovolum ............	221
Monofişier multivolum............	221
Monografie contabilă ............	221
Mostră fără valoare .............	221
Multiacces ......................	221
Multiplexare ...................	222
Multiplexor.....................	222
MulLiprocesor ..................	222
Mult iprogramare ...............	222
Multipunct......................	222
Mulţime ........................	222
Mulţime totală .................	222
Mulţime vidă ...................	222
Mulţimea datelor de ieşire.... 222 Mulţimea dalelor de mirare ..	222
-Munca .........................	222
N
Nomenclator de materiale ....	224
Nomenclator de piese............	224
Normarea contabilităţii ........	224
Normarea muncii.................	224
Normele de funcţionare a conturilor ..........................	225
Nota de oontabililale...........	227
Nota de debilare-creditare______	227
Nota de insolire-transfer.......	227
Nota de recepţie şi constatare
de diferenţe *.................. „ 227
Număr...........................	227
Număr aleaLor ..................	227
Număr binar..................... - 227
Număr de control ...............	227
Număr de inventar...............	228
Număr de nivel ..................	228
Număr dc ordine.................	228
Număr fracţionar................	228
Număr iraţional ................	228
Număr întreg ...................	228
Număr întreg natural............	228
Număr raţional .................	22S
Număr real .....................	228
Numărat ........................	228
Nume............................	228
Nume dc dată ...................	228
Numeral.........................	228
Numeraţie ......................	228
Numeric condensat ..............	228
Numeric necondensat ............	229
Numire .........................	229
Numitor.........................	229
O
Obiect..........................	230
Obiect do evidenţă .............	230
Obiect de inventar .............	230
357
GLOSAR
Obiect de inventai' de mică valoare sau de scurtă durată--------	230
Obiect de inventar în folosinţă 230
Obiecte pentru premii ............	'231
Obiectiv..........................	231
Obiectul contabilităţii...........	231
Observări? .......................	232
Observare directa ................	232
Octal ............................	232
Octet ............................	232
Ofertă fără angajament ...........	232
Orertă fermă......................	232
OlT-line .........................	232
Oficiul de calcul ................	233
On-line ..........................	233
Operand...........................	233
Operare pas cu pas................	233
Operator .........................	233
Operator boolean..................	233
Operator logic ...................	233
Operatori	clasa	„0“............	233
Operatori	clasa	„1“............	233
Operatori	clasa	„2“............	233
Operatori	clasa	„3“............	234
Operaţie..........................	234
Operaţie aritmetică...............	234
Operaţie booleana.................	234
Operaţii de ieşire................	234
Operaţii de intrare ..............	234
Operaţii logice ..................	234
Opţiune ..........................	234
Oră-maşină .......................	234
Ordin de	deplasare ............	234
Ordin de	livrare ..............	234
Ordin de	lucru.................	234
Ordin de	lucru pentru brigăzile
de producţie animală .............	234
Ordinator ........................	235
Ordine de plată neachitate ..	235
Ordinogramă.......................	235
Ordonare..........................	235
Ordonare în secvenţă .............	235
Ore suplimentare .................	235
Organ de Înregistrare ............	235
Organigrama.......................	235
Organigrama de configuraţie ..	236
Organigrama de sislem ............	236
Organizarea conducerii întreprinderii ........................	236
Organizarea contabilităţii ....	236
Organizarea contabilităţii după
grafic ...........................	237
Organizarea datelor...............	238
Organizarea datelor pe cartele
perforate .......................
Organizarea datelor pe bandă
magnetică .......................
Organizarea dalelor pe bandă
perforată .......................
Organizarea dalelor pe disc
magnetic ........................
Organizarea directă a datelor ..
Organizarea de fişier ...........
Organizarea fizică a fişierului.. Organizarea lanţului de prelucrare a datelor..................
Organizarea logică a fişierului
Organizarea producţiei ..........
Organizarea selectivă a datelor Organizarea şi conducerea analizei sistemului informaţional
financiar-contabil...............
Osciloscop ......................
Oscioarele lui Hapier ...........
P
Pachet de aplicaţii .............
Pachet de cartele ...............
Pachet de programe ..............
Pagină ..........................
Panou de comandă.................
Panou de program ................
Paragraf de program .............
Parametru .......................
Parametru de intrare.............
Parametru dinamic ...............
Parametru extern ................
Parametru predefinit ............
Participare personală la întocmirea lucrărilor sistemului informaţional financiar-conla-
bil .............................
Participaţii externe.............
Partidă de marfă.................
Partidă dublă ...................
Partiţie ........................
Pas de program ..................
Pasiv ...........................
Patrimoniu ......................
Patrimoniu privai ...............
Patrimoniu public ...............
Perforare........................
Perforare alfa-numerică .........
PerforareTdeplasată..............
238
238
238
239 239 239 239
239
239
239
239
240
243
243
244
244
244
244
244
244
244
244
244
244
244
245
245
245
245
245
245
245
245
245
245
245
246 246 246
GLOSAR
Perforare dublă ...................	114(3
Perforare incompletă .............. li40
Perforare in bloc..................	240
Perforare in cascadă ..............	240
Perforare multiplă.................	24G
Perforare parţială ................	246
Perforarea cartelelor .............	246
Perforator ........................	246
Perforator automat de cartele 1140
Perforator biperiodic ...............	246
Perforator de bandă de hîrtie	i!40
Perforator de cartele .............	246
Perforator manual .................	240
Perforator monoperiodic............	246
Perforaţie X.......................	240
Perforaţie Y ......................	240
Perforaţie de zonă ................	247
Perforaţie numerică.................	247
Perforaţie pas cu pas...............	247
Perforaţii de cod...................	247
Perforaţii de control ..............	247
Perforaţii de ghidaj ...............	247
Perie .............................	247
Periferie ..........................	247
Personal nescriplie ................	247
Personal scriptic ..................	247
PERT................................	247
Piese de schimb pentru perioada
de garanţie........................	247
Pistă .............................	247
Pistă de adrese ....................	247
Pistă de antrenare .................	247
Plan de reţea ......................	247
Planificarea şi controlul elaborării proiectului de prelucrare
automată a datelor.................	248
Planul de conturi ..................	248
Planul de inventariere..............	248
Planul de mecanizare a contabilităţii ............................	24 S
Planul de operaţii .................	24K
Plantaţie tintim ...................	249
Pontaj .............................	249
Pontajul lucrărilor cu animalele
de tracţiune .......................	249
Pontajul lucrărilor manuale ..	249
Post de bilanţ .....................	249
Postcalcul .........................	249
Postcalculul centralizat ...........	25U
Postcalculul descentralizai ....	250
Porţiune de program corectare	25U
Poziţie ............................ •	250
Poziţie binară .....................	250
Poziţie de perforare ..........	250
Poziţionarea carului maşinii du
contabilizai sau de	facturat	250
Prag...........................	250
Prag- de rentabilitate	....	251
Prccizio ......................	251
Precizie multiplă .............	251
Precizie simplă................	251
Pregătire tehnologică	....	251
Prelucrarea datelor ...........	252
Prelucrarea automată a	datelor	252
Prelucrarea conversaţională a
datelor........................	252
Prelucrarea dalelor de	gestiune	252
Prelucrarea electronică a dalelor ...........................	252
Prelucrarea integrală a	datelor	252
Prelucrarea mecanografică a datelor ..............................	252
Prelucrarea „off-îinc“ în loturi
a datelor..........................	252
Prelucrarea „on-line1' (continuă) a dalelor ....................	252
Prelucrarea paralelă a datelor	252
Prelucrarea prioritară a dalelor	252
Preperforare ......................	252
Preprocesor .......................	253
Preţ de înregistrare...............	253
Principiile evaluării..............	253
Principiul dublei înregistrări.-	253
Principiul dublei reprezentări..	263
Procedeu al contabilităţii • • • •	253
Procedeu de perforare a cartelelor .............................	253
Procedeul cotelor medii lunare	253
Procedeul diviziunii simple . .	253
Procedeul suplimentării ...........	254
Procedură .........................	255
Proces de calcul iterativ .........	255
Proces de calcul recursiv..........	255
Proces tehnologic..................	255
Procesor....................... • • -	255
Proc.es-verbal de tătare ..........	255
Producţia auxiliară.................	255
Producţia de bază .................	255
Producţia neterminată..............	255
Producţia omogenă.................. -aj)
Producţie pe bandă ................	255
Producţie pe comandă ..............	255
Producţie principală...............	255
Producţie ritmică..................	255
Producţie sezonieră................	255
Producţie simplă...................	255
350
GLOSAR
Producţie sorlo-dimensiouaiă	255
l’i'od ucţie terminala ..........	256
Producţie variat fi..............	2 SG
Producţie vegetală .............. -J5(î
Produs...........................	256
Produs colateral ................	256
Produs cumpiex ..................	256
Produs de bază...................	256
Produs declasat..................	250
Produse aflate ia ierţi .........	256
Produsa i'inite ......"..........	256
Produse, lucrări şi servicii facturate ..........................	256
Produse şi servicii .............	257
Program..........................	257
Program bibliotecar .............	257
Progrsm „COliOL" ................	'257
Program compilator ..............	257
Program de aplicaţie ............	'101
Program dc asamblare (asamblor)............................	257
Program de	compilare .......	257
Program de	control..........	257
Program de	detecţie ........	257
Program de deLecţie selectiv	-57
Program de	diagnosticare	....	257
Program de	lucru ...........	25"
Program de	serviciu ........	257
Program du	supraveghere	....	257
Program „Fiux informaţional” 257
Program „FOIITRAX" ..............	257
Program înregistrat..............	257
Program in limbaj maşină ..	257
Program obieci ..................	258
Program principal ...............	258
Program standard ................	258
Program sursă ...................	258
Program traduci or...............	25S
Program franslatabil ............	258
Programare ......................	258
Programare automată..............	258
Programare liniară ..............	258
Programare modulară..............	258
Programarea calculatorului e-
lectrcnic. . . . ;............	259
Programator .....................	259
Programator anr.lisL ............	259
Progres tehnic ..................	259
Proiect, management SysLem ..	259
Proiect de prelucrare automaţi fi a . datelor financiar-contabile 259 Proiectarea mecanizării lucrărilor de contabilitate ..........	259
Proieclarea prelucrării automate a dalelor sistemului informa-
ţional financiar-contabil ....	260
Prospecţiune geologică...........	260
Proiecţia memoriei ..............	260
Pseudoinstnicţiune ..............	260
Punct de	control .............	200
Punct de	intrare .............	260
Punct de	introducere ......... 2GO
Punct de	întrerupere .........	260
Pituri de	ramificare ..........	260
Puncl de	reluare .............	260
Punct de	restart .............	2C>0
Puiu l are ......................	260
Pupitru de comandă ..............	260
Purlălor de date.................	200
11
Ramificare.......................	!261
Rang ............................	261
Raport...........................	-61
Raport de acLivitale ............	26i
Raport de activitate al fişierului............................	261
Raţionament......................	261
Raţionament deductiv ............	261
Rajiunament inductiv.............	261
Raţionalizare....................	261
Răboj ...........................	262
Rămăşiţă ........................	262
Rebobinare ......................	202
Rccenr-ămint.....................	262
Receptor ........................	262
Receptor telefonic...............	262
Recepţia informaţiei ............	262
Recepţie.........................	262
Recepţie calitativă .............	262
Recepţie cantitativă.............	262
Recuperare ......................	262
Recurent ........................	202
Redeschiderea conturilor ....	262
Redondenta informaţiei ..........	262
Reevaluarea Eiocurilor curcii ie
de mărfuri.......................	262
Relledor de bandă magnetică 262 Regăsire in lanţ a înregistrărilor 262
Regăsirea informaţiilor .........	262
Registru.........................	262
Registru activ ..................	264
Registru acumulator .............	26-4
Registru aritmetic ..............	264
GLOSAU
Registru de	adresă ............	264
Registru de	control al	secvenţei 264
Registru de deplasare............	264
Registru de	indexuri	..	264
Registru de	instrucţiuni.......	264
Registru de	protecţie	..	264
Registru de	stocuri............	264
Registru pasiv ..................	264
Registru scadenţar ..............	264
Registru tampon .................	264
Registrul uumerelor de inventar 264
Regrupare........................	264
Reguli de funcţionare a conturilor ...........................	264
Relaţie .........................	265
Relaţiile contabilităţii cu alte
ştiinţe..........................	265
Releu ...........................	266
Reluare .........................	266
Rememorare ......................	266
Remonte Acces Company Svs-
tem (R.A.C.S.) ............1..	266
Repartizarea beneficiilor ....	206
Repertoriu.......................	26"
Reprezentare analogică ..........	267
Reprezentare binară..............	267
Reprezentare complementară	267
Reprezentare discretă............	267
Reprezentare figurativă .........	267
Reprezentare grafică ............	267
Reprezentare hibridă ............	267
Reprezentare incrementală	..	267
Reprezentare in virgulă fixă	. .	267
Reprezentare în virgulă mobilă	267
Reprezentare poziţională.........	267
Reprezentarea informaţiei ....	267
Reprezentarea informaţiei în
caractere .......................	267
Reprezentarea informaţiei in
cuvinte .........................	267
Reprezentarea numerelor in cod
complementar ....................	267
Reproducător ....................	267
Reproducere de cartele perforate 267
Rest ............................	268
Restaurare.......................	268
Restricţie ......................	268
Resurse .........................	268	■
Reticenţa în disiminarea informaţiilor economice ..............	268
Retribuţie ......................	268
Reţea de calculatoare............	208
Rezoluţie .......................	268
Rezolvarea întreruperilor la calculatorul FELIX FC 256____________	2G&
Rezultat..........................	268-
Rigla de calcul...................	26S
Rînd al cartelei .................	26&
Roată de imprimare ...............	268.
Pvobot industrial ................	269
Rotunjire ........................	269"
Rulajul contului .................	269'
Rularea programului ..............	269
Rutina............................	269'
Rutina de comandă ................	269
RuLina de iniţializare............	269
Rutina de test....................	269
RuLina închisă ...................	269’
Rutină pentru ieşire .............	2691
Rutină pentru intrare ............	269
Rutină utilitară .................	26ţ>
S
Salt..............................	270
Salt condiţional..................	270
Salt înapoi ......................	270
Salt la pagina nouă...............	270
Salt necondiţionat ...............	270
Sarcină ..........................	27b
Scă/.ălor.........................	270
Scadenţar ........................	270
Scadenţarul cheltuielilor anticipate .............................	270
Scadenţarul cheltuielilor preliminate ...........................	270
Scadenţarul debitorilor in rate 270 Scadenţarul produselor vîndute şi lucrărilor executate cu garanţie ...........................	270
Schema bloc.......................	271
Schema de perforare ..............	271
Schema generală a sistemului de prelucrare automată a datelor 271
Schema logică ....................	271
Schema logică a sistemului ..	271
Schema logică cu cicluri în cuib	271
Schema logică cu cicluri simple	271
Schema logică cu mai multe criterii de ieşire ..................	271
Schema logică cu secvenţa
simplă............................	271
Schema logică de program....	272
Schema logică ramificată ....	272
Schemă ...........................	272
361
GLOSAR
Schemă de flux a dalelor .... Schemă 'de flux a programului
Schemă, de funcţiuni .............
Schemă funcţională ...............
Schimb ...........................
Schimb de dale program-fişier
Schimb de muncitori ..............
Scriere ..........................
Seclorizarc.......................
Securilalea fişierelor ...........
Secvenţa ele apel.................
Secvenţa de fişier................
Secvenţa de intcrclasare ....
Secvenţa do program ..............
Secvenţial .......................
Segment...........................
Segmentarea programului ....
Selnctarea cartelelor ............
Selecţia dalelor .................
Selecţia informaţiilor ...........
Selecţie .........................
Semantica ........................
Semifabricat .....................
Semn .............................
Semnal ...........................
Semnal de orologiu................
Semnificaţie .....................
Sens de legătura .................
Sentinelă.........................
Separator ........................
Serie ............................
Serviciul contabilităţii .........
Sesizare .........................
Set ..............................
Set de caractere .................
Set de caractere grafice acceptate de limbajul de programare .............................
Set de instrucţiuni ..............
SID 180 (Sistem de introducere
a datelor) .......................
Simbol de organigramă ............
Simbol funcţional ................
Simbol logic .....................
Simbol operator ..................
Simbolurile de prelucrare automată a datelor....................
Simbolurile echipamentelor de prelucrare automată a datelor
Simbolurile fişierelor ...........
Simbolizarea conturilor ..........
Simbolizarea conturilor ordinală Simbolizarea serială .............
272	Simbolizarea zecimală..............	279
272	Simbolizarea documentelor ..	279
272	Simbolizarea materialelor ....	279
272	Simbolizarea mijloacelor fixe	279
272	Simulare ..........................	279
272	Simulare în timp real .............	279
272	Simulator penlru calculator . .	279
273	Sinteză ...........................	279
273	SinLeză contabilă..................	279
273	Sistem ............................	279
273	Sistem cibernetic..................	279
273	Sistem de calcul electronic ..	279
273	Sislem de circulaţie a informa-
273	ţiilor ............................	279
273	Sistem de circulaţie oblică a
273	informaţiilor............ .........	279
273	Sistem de exploatare ...___________	280
Sistem finalixal ..................	280
Sistem de întreruperi .............	280
Sistem de introducere a datelor	280
Sistem de numeraţie ...............	280
Sistem de numeraţie binar ....	280
Sistem de operare .................	280
274	Sistem de programare ..............	281
a-j;	Sistem de transmitere a datelor	281
975	Sistem electronic de prelucrare
075	automată a datelor.................	281
275	Sistem informatic de conducere	281
075	Sistem integrat de prelucrare a
275	datelor............................	281
“ _	Sistem integ:‘aL de prelucrare a
^	dalelor parţial ...................	281
„Jt	Sistem integrat de prelucrare a
„Jl	datelor total .....................	281
2/0
Sistem monoprocesor ...............	281
Sistem monoprocesor monoca-
275	nal ...............................	281
275	Sistem monoprocesor mullicanal	281
Sistem multimicroprocesor ....	282
275	Sistem multimicroprocesor	cu
270	funcţionare în paralel.............	282
276	Sistem ierarhizat ..................	282
276	Sistem în inel .....................	282
276	Sistem multiprocesor ...............	282
Sistem naţional de informatică	282
27G	Sisteme distribuite de conducere
cu microprocesoare ..............	282
27e	Sistemul cartelelor perforate ..	282
277	Sistemul circulaţiei informa..
27g	ţiilor	.........................	282
279	Sistemul circulaţiei orizontale
279	a informaţiilor ...................	282
GLOSAU
302
Sistemul circulaţiei verticale ascendente a informaţiilor ....	280
.Sistemul circulaţiei verticale,
descendente a informat iilor..	28:!
Sistemul conturilor ..............	281!
Sistemul conversaţional ..........
Sistemul ele calcul ..............	283
Sistemul de legătură „punct cu
puncL“ ...........................	283
SisLemul de legătură in stea....	283
Sistemul de memorări' ............	283
Sistemul informaţional economic ..............................	283
Situaţia centralizatoare a conla-
bilităţii materialelor ...........	28-'t
Situaţia’ de repari izare a cheltuielilor ........................	28-'»
Situaţia mişcării materialelor	28-'t
Situaţia zilnică a personalului 285
Socoteală ........................	285
Software ......................... 2Să
Sohl creditor.....................	2 80
Soid debitor .....................	28.j
Soldarea conLuhii.................	285
Soldul contului...................	28.>
Sortare ..........................	28ă
.Sortare allabelică .............. 2Stj
Sortare combinată ................	28i>
Sortare de Sa mare	la	mic .. ~8ti
Sortare de la mic la	mare........	28f>
Sortare selectivă ................	287
Sortarea cartelelor perforate după caracteristica cartelei
precedente........................	287
Standard..........................	287
Standard cost.....................	287
Storno 111 negru .	• .........	287
SLorno Î11 roşu ..................	287
Stare ............................	287
Stare de eroare ..................	287
Stare de execuţie program....	287
Stare de listare program ....	287
Stare de repaus a calculatorului	287
Starea funcţională a calculatorului.....'.......................	2S;
SI are neoperaţională ............	287
Slare operaţională ...............	287
Statut............................	287
Stafie de calcul ..................	-88
Staţie de contabilitate mecanizată .............................	288
Structura contului ...............	288
Structura documentelor............	288
Strat ă............................~	288
Studierea materialului pus la
dispoziţie ........................	288
Subniiilţime ......................	288
Subprogram ........................	289
Subrutină .........................	289
Subrutină interpretativii	289
Subsistem de prelucrare a datelor ...............................	289
Subvenţie..........................	289
Simialor . .. :....................	289
Sumalor algebric ..................	281.)
Sumator ariilor ...................	289
Sumator totalizator................	28!»
Sumă ..............................	289
Sumă creditoare ...................	289
Sumă. debitoare....................	289
Sume avansate penlru finanţarea investiţiilor la Întreprinderi noi şi dezvoltări importante .............................	28[J
Supervizor.........................	289
Suport de memorie..................	290
Supraperforaţie....................	-290
Suprimare a zerourilor ............	290
s
Şapilrare .........................	291
Şef contabil ......................	291
Sef de dcpox.iL....................	291
Şir ...............................	291
Şir de numere .....................	291
Ştal de funcţiuni..................	291
Ştergere ..........................	291
Ştiinţa contabilităţii.............	291
T
Tabel .............................	29 2
Tabel de decizie ..................	292
Tubele i!e decizie cu intrări extinse .............................	292
Tabele de decizie cu intrări limitate ..............................	292
Tabele de	decizie cu intrări mixte 292
Tabel	de	operaţii...............	292
Tabel	de	referinţe .............	292
Tabel	de	retribuţii ............	292
Tabel statislic ...................	292
Tabele statistice combinate--------	392
Tabele statistice simple ..........	293
803
GLOSAU
Tabele statistice teritoriale......	293
Tabelare...........................	293
Tablou de conexiuni ...............	293
Tablou de repartizare a cheltuielilor .............................	293
Tabulator .........................	293
Tabulator alfanumeric. .............	293
Tabulograma........................	293
Tabiilograma de bază...............	293
Tabulograma de proces tehnologic al prehiei'ăvii datelor ....	293
Tambur magnetic ...................	293
Tara...............................	293
Tara convenţională ................	293
Tara legală. ......................	293
Tara mijlocie .....................	294
Tara reală.........................	294
Tasta .............................	294
Tasta funcţională..................	294
Tastatura .........................	294
Tastatura completă.................	294
Tastatura redusă...................	294
Tehnica contabilităţii ............	294
Tehnica conLurilor ................	294
Teleimprimator.....................	294
Teleinformatiea....................	294
Teleprelucrarea dalelor ...........	294
Teoria bilanţului..................	294
Teoria contabilităţii .............	294
Teoria conLurilor .................	294
Teoria Rosturilor marginale ....	294
Teoria firelor de aşLeptare ....	294
Teoria informaţiei!................	294
Teoria mulţimii în contabilitale 295
Teoriile bilanţului ...............	295
Teoriile contabilităţii ...........	290
Teoriile conturilor................	297
Terminal ..........................	299
Terminal conversaţional............	299
Terminal „greu11 ..................	299
Terminal inteligeriL ..............	299
Terminal semiprogramabil ....	299
Terminologia contabilităţii ....	299
Test de validare...........’.......	299
Testare ........................... yţ)9
Time-Shering ......................	299
Timp de	accelerare..............	299
Timp de	acces ..................	299
Timp de	aştepLare ..............	300
Timp de	circulaţie a fondurilor 	.'.......................	300
Timp de circulaţie a informaţiei 300
Timp de decelare .................	300
Timp de întreţinere a unei maşini de calcul....................	300
Timp de lucru al maşinii de
calcul ...........................	300
Timp de răspuns...................	300
Timp de transfer..................	300
Timp de poziţionare ..............	300
Tipizarea documentelor contabile ...........................	300
Titlul contului ..................	301
Tor do ferită ....................	301
Total de control .................	301
Totalizator.......................	301
Totalizator nesoklator............	301
Totalizalor soldator..............	301
Totalul contului .................	302
Traducere ........................	302
Traductoare ......................	302
Transfer..........................	302
Transfer condiţionat .............	302
Transfer de mijioace fixe ........	302
Transfer de personal .............	302
Transfer necondiţionat ...........	302
Transformarea datelor ......	302
Translaţie .......................	302
Transmisia informaţiei............	302
Transmisiuni de date .............	302
Transport aritmetic...............	303
Tranzistor .......................	303
Trasatoare de curbe...............	303
Trasatoare de curbe pe planşetă 303 Trasatoare de curbe cu tambur 303
Trecere-maşina ...................	303
Triere............................	303
Trimitere ........................	303
Trunchiere........................	303
Tub catodic ......................	303
Turma de bază ....................	303
U
Umplere cu un caracter............	304
Unitate aritmetică şi logică.. ..	304
Unitate binară ...’...............	304
Unitate centrală a calculatorului electronic....................	304
Unitate de afişare ...............	304
Unitate de analiză a microfilmelor ............................	305
Unitatea de bandă magneLică..	305
Unii ale de canal ................	305
GLOSAR
304
UnitaLc de colectare automată
a datelor..........................	300
Unitate de	comandu. ............	305
Unitate de	control .............	305
Unitate de	control a discurilor	305
Unitate de	control a dispozitivelor periferice...................	305
Unitate de	control central ..	305
Unitate de	discuri magnetice..	306
Unitate de echipament de caicul 300 Unitate de evidenţă a mijloacelor fixe ........................	30G
Unitate de	intrare/ieşire.......	30G
Unitate de	legătură ' ..........	30G
Unitate de	memorie centrala a
calculatorului FELIX G 256	307
Unitate de	prelucrare...........	307
Unitate de	schimburi ...........	307
Unitate de schimburi multiple	307
Unitate funcţională................	308
Utilaje şi materiale pentru investiţii ..........................	30R
Uzura mijloacelor fixe.............	308
V
Validare ..........................	309
Valoare noamortizată a mijloacelor fixe casate înainte de
termen.............................	309
Valori materiale primite în custodie .............................	309
Valori malcriale primite spre
păstrare sau prelucrare ....	309
Variabilă logică ..................	30!)
Venituri din activitatea de bază	309
Venituri din acLivitâţile industriale şi de prelucrare a produselor agricole ..................	310
Venituri clin al I e activii fiţi ....	310
Venituri- din valorificarea producţiei ..........................	310
Ventilare ........................	310
Verificare optică ................	310
Verificare programată.............	310
Verificarea documentelor contabile ...........................	310
Verificarea de fond a documentelor contabile ..................	310
Verificarea de forma a documentelor contabile ...............	310
Verificarea mecanică .............	311
Vidaj ............................	311
Vidaj dinamic .................	311
Vidaj selectiv ...................	311
Violare de mod ...................	311
Viteză de alimentare .............	311
Viteză de prelucrare a datelor..	311
Vizualizare.......................	311
Volum de fişier ..................	311
X
X (perforaţie) ...................	312
Z
Zona .............................	313
Zona de	argument ...............	313
Zona de	comandă.................	313
Zona de	comentarii..............	313
Zona de	date....................	313
Zona de	depăşire................	313
Zona de	eticlietă ..............	313
Zona de	indexuri................	313
Zona tampon ...............	313
Zonele liniei programului COBOL 313
Plan «Ii'/irt-ilv 589iJ Coli de tipar: 2.5. Hunii tipar:
.	13.08.3981
Tiparul executat sub comanda nr. 235 la întreprinderea poligrafică „13 Decembrie 1918", str. Grlgore Alexandrescu nr.89—97 Bucureşti Republica Socialistă România