Gheorghe D. BISTRICEANU
Profesor universitar
Doctor în economie
LEXICON
DE FINANȚE
BĂNCI '
ASIGURĂRI
A-C
Voi. I
Redactor: dr. Mihai Milca
Coperta: Adriana Popescu
Tehnoredactare
și procesare computerizată: Elena Milea
Revizie text: Dan Criste
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale
BISTRICEANU, GHEORGHE D.
Lexicon de finanțe - bănci - asigurări / Gh. D. Bistriceanu.
București : Editura Economică, 2001
3 voi.; 24 cm.
ISBN 973-590-503-5
Voi. 1. - 2001. - 560 p. - ISBN 973-590-504-3
336
Gheorghe D. BISTRICEANU
LEXICON
DE FINANȚE
BĂNCI
ASIGURĂRI
A-C
Voi. I
EDITURA ECONOMICĂ
ISBN 973-590-503-5
ISBN 973-590-504-3 (voi. I)
Copyright © Editura Economică, 2001
©
EDITURA ECONOMICĂ
78101, BUCUREȘTI, sector 1,
Calea Griviței nr.21, etaj VII;
tel./fax: 231*55.77; 231.55.78;
231.55.79; 231.55.80;
312.97.17; 312.22.48; 650.73.45;
E-mail adress: edecon@edecon.ro;
office@edeconomica. corn;
http: //www. edecon.ro;
wrn. edeconomica. com;
www. e-economicshop. com ;
Difuzare: Calea Dorobanților nr. 31-33;
tel.: 210.63.07; 210.63.08;
Comenzi la tel./fax: 210.73.10
Cuvânt înainte
LEXICONUL DE FINANȚE-BĂNC1-ASIGURĂRI este o operă originală, de mare
actualitate și utilitate, prima de acest fel din țara noastră, care urmărește elucidarea unei
arii largi de categorii economice, financiare, monetare, bancare, valutare, de asigurări și
reasigurări etc.
Consultarea de către cititori a acestei lucrări va constitui un ajutor prețios in
înțelegerea și folosirea corectă a complexelor relații și instrumente financiare, bancare,
monetare, valutare, de asigurări și reasigurări, în organizarea și funcționarea
mecanismului financiar-bancar în condițiile transformărilor profunde care au loc astăzi
în România. Modul cum sunt examinate și tratate categoriile și instrumentele din
domeniile menționate oferă posibilitatea celor interesați să se informeze și să se edifice
prompt, complet și fundamentat științific.
In documentarea și elaborarea LEXICONULUI s-a urmărit alcătuirea lui în mod
riguros științific, dându-se o cât mai largă și mai accesibilă informație atât asupra
termenilor mai vechi, cât și asupra celor noi utilizați în economia de piață. Am fost
permanent preocupat de a mă situa la nivelul exigenței și al competenței specialiștilor,
acordând atenție, în același timp, capacității de înțelegere și dorinței de cunoaștere atât
a viitorilor specialiști, cât și a celor care nu sunt de specialitate.
Termenii cuprinși în LEXICON sunt tratați sintetic, în funcție de importanța lor
teoretică și practică. Pentru a înlesni studierea aprofundată a termenilor s-au asigurat
corelațiile și trimiterile la diverși termeni, iar cei care nu au corespondent în limba
română au fost explicați ținându-se seama de conținutul științific din limba de
proveniență.
Termenii generali și cei derivați sunt aranjați în ordine strict alfabetică, ceea ce
înlesnește găsirea lor ușoară și operativă în cuprinsul LEXICONULUI.
în vederea elaborării acestui LEXICON am folosit o bună parte din timpul și din
viața mea de cadru didactic universitar vreme de jumătate de secol. Documentarea și
tratarea termenilor au necesitat am și ani, zile și nopți, perseverență, exigență, muncă
asiduă, pasiune, plăcere și dăruire; a fost necesară parcurgerea unui drum lung și
anevoios, o activitate de cercetare științifică desfășurată de-a lungul mai multor ani, timp
în care s-au examinat, selecționat, consemnat, definit și explicat termenii la care m-am
oprit. în tot acest timp am constatat că pe măsură ce omul citește, studiază, cercetează, se
documentează, constată cât de puțin știe și că mai sunt multe de învățat.
Documentarea temeinică s-a făcut cercetându-se vasta literatură de specialitate
română și străină, actele normative vechi și noi în materie, periodicele de specialitate,
experiența practică financiară, bancară, de asigurări și s-a fructificat activitatea de
cercetare științifică și cea didactică universitară îndelungată.
LEXICONUL este o lucrare de specialitate, de largă și incontestabilă utilitate.
Prin tematica pe care o abordează, prin conținutul și nivelul său științific, LEXICONUL
este o bogată sursă de informare și documentare; el este destinat unui cerc larg de
cititori și urmărește să contribuie la îmbogățirea cunoștințelor și la lărgirea orizontului
științific al celor care se pregătesc sau deja lucrează în domeniile: economic, financiar,
Lexicon de finanțe-bănei-asigurări
bancar, asigurări și reasigurări. Acest LEXICON este un instrument prețios de lucru și
trebuie să se afle pe biroul oricărui economist și jurist. El prezintă interes prin
problematica vastă pe care o abordează și poate fi consultat în munca de zi cu zi a
lucrătorilor din organele de stat, din instituțiile financiare, bancare, valutare, de
asigurări și reasigurări, de cei care muncesc în compartimentele financiar-contabile, de
experții contabili, de cercetătorii științifici ai institutelor de cercetări economice, de către
cadrele didactice din învățământul economic și juridic, de studenții facultăților
economice și juridice, precum și de către cititorii preocupați de cunoașterea problemelor
economice, financiare, bancare, de asigurări și reasigurări.
In același timp, LEXICONUL de față poate să fie un izvor de documentare util și
pentru specialiștii străini care doresc să cunoască activitatea financiară, bancară, de
asigurări și reasigurări din țara noastră.
Departe de a pretinde că s-au epuizat toate problemele pe care le ridică vasta
materie a finanțelor, circulației banilor, creditului, asigurărilor și reasigurărilor,
nădăjduiesc totuși că, prin publicarea acestui LEXICON, aduc o contribuție modestă la
umplerea unui gol resimțit de mult timp în literatura noastră de specialitate. Conștient de
aria vastă a tematicii, de faptul de a nu fi reușit să cuprind toți termenii și toate
aspectele care se cer a fi examinate și cunoscute nu-mi fac iluzia că LEXICONUL
este complet; sunt convins că el este, ca orice lucrare, susceptibil de perfecționare.
Mulțumesc cu profundă recunoștință Domnului lisus Hristos Mântuitorul și Marelui
și Prea Bunului Dumnezeu că mi-au dat voință, perseverență, putere de muncă și că mi-au
luminat mintea să mă documentez, să scriu și să public acest LEXICON, pe care îl consider
opera spirituală a vieții mele.
Mulțumesc și îmi exprim recunoștința față de cei care m-au sprijinit în
definitivarea LEXICONULUI și au făcut ca el să vadă lumina tiparului și să fie pus la
dispoziția cititorilor.
Nu voiesc să închei aceste rânduri fără a mulțumi Editurii Economice pentru
sprijinul prețios acordat în faza de editare și de publicare a lucrării: in mod deosebit
mulțumesc sincer domnului director general, doctor în economie. 10AN ERHAN.
domnului director de producție DAN TUDOR MARINESCU, domnului redactor șef
doctor, Mihai Milca și doamnei Elena Milea, care a avut răbdarea și perseverența să
proceseze și să tehnoredacteze cu sârguință, conștiinciozitate și simț de răspundere acest
LEXICON.
Nutresc gânduri de recunoștință și față de cititorii care vor binevoi a-mi trimite, pe
adresa Editurii Economice sau personal, observațiile, propunerile și sugestiile lor menite să
contribuie la completarea și la perfecționarea unei eventuale noi ediții.
București,
decembrie 2000
JlutoruC
ABAC, instrument de calcul folosit în China acum 2600 de ani și apoi în Europa, de către
Marco Polo. La romani, se folosea sub denumirea de abax și a fost descris pentru prima dată în
anul 300, după Hristos. A. are o formă dreptunghiulară, cuprinzând mai multe șiruri de bile
colorate, montate pe sârme orizontale și paralele. Prin modul de deplasare a bilelor pe sârmă, la
dreapta și la stânga, se efectuează operațiuni de adunare și scădere. în anumite zone ale Terrei, a.
se folosește și în prezent.
ABANDON, părăsire a unui bun, cedare sau renunțare la un drept pe baza actului de a.,
predare sau cedare a unui bun asigurat în starea în care se găsește, a unui drept, asigurătorului, în
schimbul încasării sumei asigurate sau a unei despăgubiri corespunzătoare. A. are loc de obicei în
asigurările și în transporturile maritime, precum și în exploatările miniere. în domeniul asigurărilor
maritime, a. constă în cedarea în favoarea asigurătorilor a proprietății bunurilor cuprinse în asigurare
(a navei, a încărcăturii etc.), în starea în care se află, în schimbul plății de către asigurător a sumelor
asigurate, potrivit clauzelor din polița de asigurare. Asiguratul are dreptul - potrivit clauzelor din
polița de asigurare - să considere avaria ca o pierdere parțială, să primească de la asigurător o
despăgubire corespunzătoare și să rămână în continuare proprietar sau să abandoneze nava în
favoarea asigurătorului, înregistrând-o ca o pierdere totală, primind despăgubirea pentru întreaga
sumă cu care nava a fost asigurată. Asigurătorul are latitudinea să refuze acceptarea a. pentru a nu-și
asuma anumite răspunderi juridice. însă rămâne obligat să plătească valoarea asigurată. A. mărfurilor
și al navei asigurate poate avea loc numai în condițiile stipulate în polița de asigurare (v.) și numai
în cazurile prevăzute de lege, cum sunt: naufragiul (v.), oprirea navei după începerea călătoriei din
ordinul unui stat străin, imposibilitatea continuării călătoriei, deoarece nava nu poate fi reparată ori
cheltuielile cu reparațiile reprezintă cel puțin din valoarea asigurată. Asiguratul poate să primească
despăgubiri însă numai pentru avariile parțiale survenite. în caz de a., drepturile asigurătorilor și
creditorilor se pot realiza concomitent, însă creditorii au prioritate, sunt privilegiata. în transporturile și
în asigurările maritime, a. constă în părăsirea navei eșuate de către echipaj. Când a. s-a produs în apele
teritoriale ale unui stat străin, după trecerea unui anumit timp stipulat în legislația statului respectiv
(perioadă în care nava poate fi adusă eventual la suprafață și recuperată), nava eșuată și abandonată
trece în proprietatea statului în ale cărui ape s-a produs naufragiul. Dacă în vederea salvării unei nave
aflate în pericol de naufragiu echipajul se vede nevoit să abandoneze în mare o parte a încărcăturii,
proprietarii navei și ai mărfurilor salvate au obligația să-i despăgubească pe proprietarii mărfurilor care
au fost abandonate. în relațiile sociale, a. este neîndeplinirea cu rea-credință a obligației legale de
întreținere, neplata cu rea-credință a pensiei de întreținere stabilite de instanța judecătorească.
ABANDON VAMAL. acțiunea de părăsire în vamă a unor mărfuri importate, cu scopul de
a nu mai plăti taxele vamale. Pentru încasarea taxelor, administrația vămilor poate vinde mărfurile,
după îndeplinirea formelor legale. A.v. poate consta și în cedarea drepturilor asupra mărfurilor din
vamă către proprietarul antrepozitului vamal, contra unei indemnizații.
ABANDONAREA MOȘTENIRII, situație când moștenitorul care a acceptat o moștenire
sub beneficiu de inventar renunță la plata datoriilor succesiunii prin predarea către creditori a
tuturor bunurilor succesorale pe care le-a primit anterior. V. și succesiune.
ABA
ABATERE 1. încălcare a unor dispoziții legale, nerespectarea unor norme de consum, de
muncă, financiare, monetare, de credit, a unui preț stabilit etc., pentru care se prevăd sancțiuni cu
caracter administrativ sau măsuri de influențare obștească. 2. Diferența dintre valoarea efectivă
(limită) a unei mărfi și valoarea ei nominală. A. poate fi administrativă și constă în nerespectarea
dispozițiilor cuprinse în actele normative emanate de la Guvern sau consiliile locale, județene, și
disciplinară, care presupune încălcarea cu vinovăție de către o persoană fizică încadrată în muncă
a ordinii, a disciplinei, a normelor de comportare stabilite prin regulamentul de ordine interioară
pentru locul de muncă și colectivul din care face parte. Fapta considerată a.d. poate fi un act de
indisciplină, neîndeplinirea corespunzătoare și cu vinovăție a sarcinilor de serviciu sau
nerespectarea dispozițiilor date de către organele de conducere de la locul de muncă. Sancțiunea
disciplinară se aplică după cercetarea prealabilă a faptei care constituie a.d. și ascultarea persoanei
în cauză. A.d. se sancționează în funcție de gravitate.
ABATERE MEDIE PĂTRATICĂ, modalitate de calcul al gradului de împrăștiere
(dispersare) a riscului, care permite exprimarea în unități de măsură specifice mediei. Se utilizează,
de exemplu, în calculele privind stabilirea primei nete la asigurările de bunuri, respectiv pentru
determinarea adaosului de risc. Acest adaos este necesar să se calculeze deoarece, de regulă, se
înregistrează abateri, uneori importante, între indicii de despăgubire anuali și indicele mediu de
despăgubire. Drept urmare, pentru calcularea primei nete se adaugă la indicele mediu de
despăgubire adaosul de risc. A.m.p. se calculează pe baza formulei:
V k=l
în care:
o = abaterea medie pătratică;
Ik = indicele de despăgubire în anul k;
i = valoarea medie a indicelui de despăgubire;
fk = frecvența relativă de realizare a indicelui de despăgubire în anul k.
ABILITARE (lat., germ.) 1. împuternicirea cuiva, de a face apt pe cineva pentru săvârșirea
unui act juridic (de exemplu, Parlamentul României poate încuviința Guvernul să emită ordonanțe,
ordonanțe de urgență). 2. Recunoașterea calificării unei persoane într-un anumit domeniu, după
promovarea unui examen, susținerea unei probe etc.
ABONAMENT, contract cu executare succesivă, prin care o persoană fizică sau juridică,
cu plata unei anumite sume de bani, dobândește periodic dreptul la anumite bunuri sau/și servicii
(abonament la radio, la televiziune, la un ziar, la o formă de asigurare etc.).
ABORDAJ, ciocnirea a două vase sau a unei nave de un obstacol. Dacă a. are ca urmare
avarierea gravă a navei, vinovatul răspunde de pagubele materiale, dar poate avea și răspundere
penală. Asigurătorul plătește despăgubirea, dar prin acțiunea de regres se poate îndrepta împotriva
vinovatului.
ABROGARE, măsură juridică de scoatere din vigoare, parțială sau totală, a unui act
normativ. A. poate produce efecte numai din momentul în care intră în vigoare actul normativ
abrogator. De regulă, în domeniul asigurărilor financiar-bancare, a. este expresă, respectiv prin
noul act normativ se prevede care norme juridice de asigurări anterioare sunt scoase din uz. în
practică poate exista și a. tacită, manifestată atunci când prevederile unui act normativ nu mai
concordă cu prevederile noului act normativ.
8
ACA
ABSENTEISM, indicator care relevă câți salariați lipsesc zilnic de la locul de muncă,
raportați la efectivele totale de salariați. A. se determină astfel:
Salariați absenți (cu excepția concediilor normale)
Efective totale (care ar fi trebuit să fie prezente)
A. generează pierderi în activitatea economică și reprezintă un indicator important pentru
gestiunea economică, socială și financiară a unității economice. A. necesită studierea cauzelor și
luarea măsurilor corespunzătoare.
ABSORBȚIE, operațiune prin care o societate comercială include activul și pasivul altei
societăți. A. este o cale de creștere a capitalului societății comerciale integratoare. A. determină
schimbarea drepturilor sociale ale proprietarilor societăților absorbite, contra acțiuni sau cote-părți
noi din creșterea capitalului societății absorbante. A. face posibilă unirea, fuziunea unor societăți
de mărimi diferite. A. se realizează pe baza unui acord de fuziune între societățile participante. A.
de fuziune cuprinde: «motivele, scopurile și condițiile a.; “data la care intră în vigoare a.;
■determinarea activului și pasivului care trece asupra societății absorbante; “reglementarea
drepturilor societăților participante la a. etc.
ABUZ, încălcare a legalității, care poate atrage după sine chiar și răspundere penală.
❖ A. de încredere, înșelăciune care constă în fapta celui care, deținând cu orice titlu (depozit,
mandat, gaj, locație etc.) un bun mobil al altei persoane, și-l însușește ori dispune de acel bun pe
nedrept, sau refuză să-1 restituie. ❖ A. de putere, delict săvârșit de o persoană prin depășirea
atribuțiilor sale. ❖ A. de drept, delict produs prin exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului
social, economic, de asigurări etc. <♦ A. în serviciu, neîndeplinirea cu bună știință, de către o
persoană încadrată în muncă, a unui act sau îndeplinirea lui în mod necorespunzător, cauzând o
vătămare a intereselor legale ale unei persoane, tulburări în bunul mers al activității unei unități de
stat, cooperatiste, obștești sau producând pagube în avutul public.
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, instituție de învățământ economic superior, care
a luat ființă în București, denumită inițial Academia de înalte Studii Comerciale și Industriale,
pe baza unei legi publicate în Monitorul Oficial din 13 aprilie 1913. Menirea ei a fost să formeze
specialiști cu înaltă calificare economică și să contribuie la reînnoirea și afirmarea pe plan mondial
a științei economice românești. în anii care au trecut de la înființarea sa, această instituție a fost de
mai multe ori restructurată, schimbându-i-se denumirea inițială, în prezent fiind cea mai mare
instituție de învățământ economic superior de stat din țara noastră. Astăzi poartă numele de
Academia de Studii Economice. în A.S.E. funcționează următoarele facultăți: "Management;
■Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori; "Contabilitate și Informatică de Gestiune;
■Economie Generală; "Economia și Gestiunea Producției Agricole și Alimentare; "Cibernetică,
Statistică și Informatică Economică: "Comerț; “Relații Economice Internaționale; "Studii
Economice în Limbi Străine: "Colegiul Economic din București și "Colegiul Economic din Buzău.
La învățământul de zi și la învățământul la distanță, durata studiilor este de patru ani, iar la colegiu
este de trei ani. La terminarea studiilor se susține examenul de licență, compus din câteva probe
scrise, elaborarea și susținerea lucrării de licență. Licențiații cei mai buni pot urma un an de studii
aprofundate. A.S.E. realizează și forme de perfecționare profesională și științifică prin
învățământul postuniversitar, stagii de perfecționare în țară și în străinătate, acordare de grade
didactice pentru învățământul liceal economic, doctorat. A.S.E. are un Departament al Cercetării
Economice, realizând o legătură organică între învățământ și cercetarea științifică. A.S.E.
întreține, amplifică și diversifică relațiile de cercetare științifică și profesionale cu instituții
9
ACA
similare din mai multe țări și în mod deosebit cu cele din țările avansate. Activitatea de cercetare
științifică și procesul de învățământ beneficiază de o bază materială modernă: amfiteatre, săli de
curs, de seminar, laboratoare, biblioteci etc. în prezent, în A.S.E. studiază peste 20 000 de studenți.
Activitatea A.S.E. este condusă de Senatul său; activitatea operativă este condusă de Biroul
Executiv al Senatului, constituit din rector, prorectori și secretarul științific. Organele de conducere
se aleg din patru în patru ani, potrivit prevederilor legii învățământului și Cartei A.S.E.
ACADEMIA ROMÂNĂ, cea mai înaltă instituție științifică și culturală a României, care a
luat ființă la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română. Activitatea a început-
o la 1 august 1867, când a fost denumită Societatea Academică Română. în martie 1879 este
declarată prin lege instituție națională, devenind Academia Română. în anii 1948-1989 și-a
pierdut din autonomie, denumirea ei fiind Academia Republicii Populare Române și apoi
Academia Republicii Socialiste România. La data de 5 ianuarie 1990, instituția și-a redobândit
denumirea de Academia Română și îșî desfășoară activitatea cu 12 secții științifice: "Filologie și
Literatură; 'Științe Istorice și Arheologice; °Științe Matematice; "Științe Fizice; "Științe Chimice;
"Științe Biologice; "Științe Geonomice; "Științe Tehnice; "Științe Agricole și Silvice; "Științe
Medicale; "Științe Economice, Juridice și Sociologie; "Filosofie, Tehnologie, Psihologie și
Pedagogie; "Arte, Arhitectură și Audiovizual; «Știință și Tehnologie Informațională. Fiecare secție
are constituite comisii de profil cu caracter multidisciplinar. Pe teritoriu, A.R. are filiale la Cluj,
Iași, Timișoara și Târgu-Mureș. De asemenea, în subordinea A.R. există peste 50 de institute și
centre de cercetare științifică. In fiecare an, A.R. acordă premii pentru lucrări valoroase, pentru
contribuții originale deosebite la progresul științei, culturii și tehnicii românești.
ACADEMIE, înaltă societate de științe, formată din savanți, literați, artiști; societate
superioară de cultură, menită să contribuie la dezvoltarea științelor și a artelor. Cele dintâi a. au
luat ființă în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Italia. Primele a. naționale au fost:
Academia Franceză, 1635; Societatea Regală din Londra, 1662; Societatea de Științe din
Berlin, 1700; Academia de Științe din Petersburg, 1725, și altele.
ACCELERAREA INFLAȚIEI, creșterea din ce în ce mai rapidă a inflației. V. și inflație.
ACCEPT, consimțământ scris pe cambie (v.), prin care o persoană, numită tras (v.), desemnată
de emitent, numit trăgător (v.), se obligă să plătească beneficiarului, la scadență, suma din cambie.
ACCEPTANT 1. Persoană care acceptă oferta ce i-a fost făcută, de a încheia un anumit
contract (de asigurare facultativă, de credit etc.) cu ofertantul. 2. Persoană care acceptă o cambie,
asumându-și obligația să execute ordinul de plată al trăgătorului.
ACCEPTANT PENTRU ONOARE, o terță persoană care se oferă să garanteze onorarea
unei cambii în suferință (v.), dându-și acceptarea pentru cambia respectivă în locul trasului, care
a refuzat-o la acceptare. V. și acceptarea cambiei.
ACCEPTARE 1. Consimțământ al cumpărătorului pentru achitarea unei cereri de plată
emise de furnizor; ordin de plată dat băncii pentru achitarea unei cereri de plată acceptate.
2. Semnătură de aprobare pusă pe fața unei cambii, prin care semnatarul se obligă să plătească la
scadență suma din cambia respectivă. 3. Consimțământul de a primi un drept, o succesiune, de a
încheia un contract etc. ❖ A. completă, formă de a. care se folosește în materie cambială. A.c. se
practică în operațiunile de decontare a facturilor prin bancă. ❖ A. expresă, consimțământ scris,
adresat de cumpărător băncii - în limitele termenelor stabilite, după primirea și recepționarea
mărfii, a lucrărilor executate etc. - prin care o autorizează să plătească, din contul său, suma de
10
ACC
bani cuvenită furnizorului. A.e. se dă direct pe documentul de decontare sau pe un alt act separat.
❖ A. parțială, consimțământ dat pentru o valoare sau pentru o cantitate de bunuri mai mică decât
aceea prevăzută în actul prezentat pentru decontare. ❖ A. tacită, a. presupusă ca dată, deși
cumpărătorul nu s-a adresat în scris băncii înti-un anumit interval de timp, ceea ce înseamnă că
mărfurile îi convin. Ea are loc, de regulă, și atunci când un contract a primit un început de executare.
ACCEPTAREA CAMBIEI, consimțământ, acord necondiționat al trasului, exprimat în
scris prin cuvântul „acceptat“ sau prin simpla semnătură pusă pe fața cambiei și datat - exprimat
la cererea posesorului, care se legitimează prin succesiunea neîntreruptă de giruri, sau de către
deținătorul ei - de a plăti cambia la scadență, prin care acesta devine obligatul direct la plata
cambiei. Cambia se prezintă spre acceptare la domiciliul trasului și nu la locul unde trebuie să se
facă plata. Din momentul a.c., trasul devine principalul debitor, iar giranții și trăgătorul rămân
obligați, numai dacă trasul nu plătește cambia la scadență, ceea ce înseamnă că aceștia din urmă
rămân obligați de regres. Practic, trasul devine parte a cambiei numai din momentul în care a
acceptat ordinul de a plăti. Cambia la vedere nu trebuie prezentată la acceptare, trasul devenind în
aceste cazuri obligatul direct. în mod obișnuit, posesorul cambiei nu este obligat să o prezinte
trasului spre acceptare; dar această prezentare este obligatorie în situațiile în care scadența a fost
stabilită la un anumit termen de la vedere (în această situație, cambia trebuie prezentată obligatoriu
trasului spre acceptare în termen de un an de la data emiterii, trăgătorul putând reduce sau prelungi
acest termen). Trăgătorul poate stipula în cambie ca prezentarea acesteia pentru acceptare să nu se
facă sau să nu aibă loc înaintea unei anumite date. Trăgătorul nu poate însă să prevadă astfel de
clauze (de neprezentare spre acceptare) în cazul cambiei domiciliate, ori în altă localitate decât cea
în care domiciliază trasul și în cazurile în care cambia este plătibilă la un anumit timp de la vedere.
Dacă la prezentarea cambiei trasul refuză acceptarea plății, acceptă numai o plată parțială sau pune
anumite condiții, posesorul va întocmi actul privind protestul cambiei, pe baza căruia va putea
exercita ulterior acțiunea cambială de regres împotriva giranților, avaliștilor și trăgătorului pentru
plata cambiei (v.). V. și protestul cambiei; cambie.
ACCEPTAREA SUCCESIUNII, exercitarea dreptului de opțiune succesorală, care constă
în actul juridic unilateral potrivit căruia un moștenitor cu vocație succesorală (v.) își exprimă
consimțământul de a primi moștenirea pentru care este îndreptățit, realizându-și astfel drepturile
succesorale dobândite prin deschiderea succesiunii. Cu toate că transmisiunea succesorală are loc
în mod automat, din momentul deschiderii succesiunii, pentru care nu este necesar consimțământul
moștenitorului, acesta este liber să accepte sau să renunțe la succesiunea respectivă. Dacă
succesorul renunță la succesiune, drepturile sale succesorale se desființează retroactiv. A.s., pentru
a fi valabilă, trebuie exprimată în termenul legal de opțiune succesorală și sub una dintre formele
stipulate de lege, și anume: pur și simplu sau sub beneficiu de inventar. A.s. poate fi numai totală.
ACCIDENT, eveniment aleatoriu, întâmplător (fortuit), imprevizibil, neașteptat, brusc, care
întrerupe, perturbă desfășurarea normală a activității, provocând o pagubă sau degradarea unui
lucru, răniri, boli, invalidități sau chiar decesul. A. poate fi produs în timpul și datorită modului de
funcționare a unei mașini, instalații, mijloc de transport etc. sau poate fi determinat de conduita
oamenilor ori independent de voința lor. Cauzele, intensitatea, locul și urmările a. au o mare
importanță atât pentru asigurările sociale, cât și pentru asigurările de bunuri, de persoane și de
răspundere civilă. A. este un risc pentru care se pot contracta asigurări de bunuri, de persoane și de
răspundere civilă. De regulă, a. este produsul întâmplării; de fapt, în multe cazuri a. este urmarea
nerespectării unor anumite norme de conduită. Toate unitățile de stat, cooperatiste și private,
persoanele fizice au obligația să ia măsuri pentru prevenirea a. V. și accident de muncă; caz
asigurat; indemnizație în caz de incapacitate temporară de muncă; despăgubire de
asigurare; pensia de urmaș; pensia de invaliditate.
11
ACC
ACCIDENT DE MUNCĂ 1. Eveniment aleatoriu, neașteptat, brusc, violent, care survine
în procesul muncii și care produce efecte negative asupra omului. 2. Vătămare bruscă, violentă a
organismului uman, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de
muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura contractului de muncă, și
care provoacă incapacitate temporară de muncă de minimum trei zile, invaliditate sau deces. De
asemenea, este a. de m. accidentul suferit de elevi, studenți și ucenici în timpul efectuării practicii
profesionale; accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv
în cadrul unor activități culturale, sportive, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie inițiativă,
pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care amenință avutul public sau pentru salvarea unei
vieți omenești; accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la domiciliu la
locul de muncă și înapoi; accidentul cauzat de activități care nu au legătură cu procesul muncii,
dacă se produce la sediul unei persoane juridice sau la adresa persoanei fizice ori în alt loc de
muncă organizat de acestea în timpul programului de muncă. A. de m. sunt și acelea care survin în
timpul obligațiilor secundare de serviciu, cum sunt: curățirea și pregătirea mașinilor pentru lucru;
efectuarea curățeniei la locul de muncă; pregătirea uneltelor pentru muncă etc. Sunt considerate a.
de m. acelea survenite în cursul îndeplinirii sarcinilor de stat și obștești, a practicii profesionale,
cele survenite în timpul deplasării lucrătorilor în interes de serviciu de la domiciliu la locul de
muncă și înapoi, în timpul pauzelor care au loc în desfășurarea procesului de muncă, în timpul și
din cauza îndeplinirii obligațiilor militare etc. De asemenea, se consideră a. de m. și intoxicația
acută profesională. Pentru a fi vorba de a. de m., persoana vătămată trebuie să aibă calitatea de
participant la o activitate utilă societății. Normele juridice prevăd că a. de m. se referă la
personalul încadrat prin contract de muncă, la membrii cooperatori, la cadrele militare permanente.
Referitor la circumstanțele producerii unui a. de m., legislația prevede că el survine „în timpul
procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu". A. de m. sunt și cele
suportate de „personalul încadrat în muncă în timpul deplasării de la unitatea la care este încadrat
la altă unitate, inclusiv deplasarea în alte localități pentru îndeplinirea unei sarcini de serviciu, în
baza dispoziției date de conducerea unității sau a ordinelor de deplasare (în altă localitate, pe
durata prevăzută în documentul respectiv, în programul de lucru), indiferent de mijlocul de
transport utilizat, inclusiv cel personal". Precizăm însă că, în ambele situații, deplasarea trebuie să
se facă fără abateri nejustificate de la traseul sau de la traseele posibil de urmat și să se încadreze
în timpul util deplasării. De asemenea, este a. de m. și acela care survine înainte de începerea
lucrului, dacă persoana accidentată se află la locul de muncă sau la un alt loc de muncă pentru
interese legate de serviciu. în acest sens, se precizează că a. de m. sunt și acelea care survin atunci
când personalul salariat preia sau predă uneltele de lucru, preia locul de muncă, mașina sau
materialul, atunci când se află la baie, spălător, în timpul deplasării de la locul de muncă până la
ieșirea din incinta întreprinderii și invers. Această exemplificare este ilustrativă și nu limitativă. A.
de m. sunt și acelea care survin în timpul pauzelor ce se acordă în cadrul programului zilnic de
muncă. în stabilirea și definirea a. de m. este necesar să se țină seama de legătura de cauzalitate
dintre procesul de muncă și vătămarea organismului uman, chiar dacă vătămările respective se
manifestă și au urmări mai târziu. A. de m. se pot clasifica din câteva puncte de vedere. Astfel, în
raport cu urmările produse asupra persoanelor accidentate, pot exista: "a. care produc
incapacitate temporară de muncă de cel puțin trei zile; "a. care produc invaliditate; "a.
mortale (care cauzează decesul imediat sau după un anumit timp de la producerea lui). Dacă se are
în vedere numărul persoanelor accidentate, pot exista: Ba. care lezează una sau două persoane și
■a. colective, când numărul victimelor este de cel puțin trei persoane. în același timp și din aceeași
cauză. Legislația noastră prevede necesitatea declarării, cercetării, înregistrării și evidenței a. de
m., în vederea cunoașterii neîntârziate a producerii de a., fapt ce permite întreprinderea de măsuri
12
ACC
pentru salvarea și ajutorarea accidentărilor. înlăturarea pe cât posibil a urmărilor lor, refacerea
sănătății, a capacității de muncă, reluarea și continuarea activității. A. de m. trebuie comunicat
imediat conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice, de către conducătorul locului de muncă
sau oricare altă persoană care are cunoștință despre producerea accidentului. Accidentul care a
produs invaliditate, accidentul mortal și accidentul colectiv se comunică imediat, de către
conducerea persoanei juridice și de către persoana fizică. Inspectoratului de stat teritorial pentru
protecția muncii și organelor de urmărire penală competente. în cazul accidentelor de circulație
produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt și persoane aflate în îndeplinirea unor
sarcini de serviciu, persoana juridică sau fizică la care sunt angajați accidentării va anunța imediat
Inspectoratul de stat teritorial pentru protecția muncii din județul pe teritoriul căruia s-a produs
accidentul. în ceea ce privește declararea a. de m., trebuie știut că orice persoană care a luat act
despre un a. sau însuși accidentatul are îndatorirea să-1 înștiințeze imediat pe conducătorul
procesului de muncă, iar acesta, la rândul său, trebuie să-1 informeze neîntârziat pe conducătorul
(înlocuitorul său) unității în care a survenit a., precum și conducerea sindicatului. Cercetarea a. de
m. se efectuează: de către persoana juridică, în cazul accidentului care a produs incapacitate
temporară de muncă; de către Inspectoratul de stat teritorial pentru protecția muncii, în cazul
accidentelor colective, precum și în cazul accidentelor de muncă ce au produs incapacitate
temporară de muncă salariaților angajați la persoane fizice; de către Ministerul Muncii și
Solidarității Sociale, în cazul accidentelor de muncă colective generate de unele evenimente
deosebite, precum și avariile și exploziile. Cercetările trebuie să fie obiective în ceea ce privește
împrejurările survenirii faptelor, cauzele acestora, răspunderile persoanelor vinovate de producerea
accidentelor. Cercetarea acestora trebuie să înlesnească persoanelor prejudiciate stabilirea și
primirea drepturilor cuvenite prin asigurările sociale și, eventual, și prin asigurările de persoane.
De asemenea, cercetarea accidentelor face posibilă analiza aprofundată și sistematică a cauzelor
producerii lor, a numărului și a frecvenței acestora și, ceea ce este mai important, se poate acționa
pentru prevenirea lor în viitor. Instituțiile de ocrotire a sănătății sunt obligate să acorde asistență
persoanelor accidentate, să stabilească starea acestora și să se pronunțe asupra gradului de pierdere
a capacității de muncă. Dacă accidentatul este spitalizat, unitatea medicală urmărește evoluția stării
sănătății, comunicând periodic Inspectoratului de stat teritorial pentru protecția muncii, până la
soluționarea definitivă a cazului dat. A. de m. se cercetează de către organele competente, în
funcție de numărul zilelor de incapacitate de muncă, gradul de invaliditate sau încetarea din viață.
Rezultatul cercetării a. de m. se consemnează într-un proces-verbal, care stabilește: "cauzele și
împrejurările în care a avut loc a. de m.; "prevederile din normele de protecție a muncii care nu au
fost respectate; "persoanele care se fac răspunzătoare de nerespectarea normelor de protecție a
muncii; "sancțiunile aplicate; "persoana fizică sau juridică la care se înregistrează a. de m.;
■măsurile care trebuie luate pentru prevenirea altor accidente. Dacă are loc decesul persoanei
accidentate în muncă, unitatea medico-legală competentă este obligată să înainteze Inspectoratului
de stat teritorial pentru protecția muncii, în termen de șapte zile de la data decesului, o copie de pe
raportul de constatare medico-legală. A. de m. se înregistrează pe baza procesului-verbal de
cercetare, de către persoana juridică sau de către persoana fizică la care s-a produs accidentul. A.
de m. suferite de elevi, studenți și ucenici în timpul desfășurării practicii profesionale se
înregistrează de către persoana juridică la care se desfășoară practica. în cazul a. produs în afara
incintei persoanei juridice sau la o persoană fizică și care nu are nici o legătură cu aceasta,
înregistrarea se face de către primăria pe raza căreia s-a produs. A. de m. înregistrat de persoana
juridică sau de persoana fizică se raportează de către aceasta la Inspectoratul de stat teritorial
pentru protecția muncii. A. de m. se înregistrează pe baza prevederilor procesului-verbal de
cercetare. Activitatea unităților de stat, cooperatiste și private se apreciază și prin prisma
numărului, frecvenței și gravității a. de m. De asemenea, producerea a. de m. antrenează
13
ACC
răspunderea materială, civilă, disciplinară, contravențională sau penală, după caz. Reglementările
juridice referitoare la protecția muncii și la contractele colective de muncă cuprind un complex de
măsuri pentru prevenirea a. de m., precum și răspunderile și obligațiile ce revin unităților de stat,
cooperatiste și private în această privință. Persoanele care suferă a. de m. primesc indemnizații sau
pensii pe toată durata pierderii capacității de muncă. V. și boală profesională; indemnizație în
caz de incapacitate temporară de muncă; pensia de invaliditate.
ACCIZA, formă a taxelor de consumație, suportată de consumatori (formă de impozit
indirect), foarte răspândită în țările cu economie de piață, inclusă în prețul de vânzare al mărfurilor
importate sau produse și realizate (vândute) în interiorul țării, apreciate că nu sunt de strictă
necesitate în consumul populației. A. sunt o importantă sursă de venituri a bugetului de stat. în
timp ce taxa pe valoarea adăugată se percepe la vânzarea tuturor mărfurilor, fie ele bunuri de
consum sau mijloace de producție, a. sunt taxe de consumație care se percep pe un produs
considerat de lux și destinat consumului. A. au luat o mare dezvoltare după cei de-al doilea
război mondial, reprezentând unul dintre cele mai importante venituri ale bugetelor statelor
contemporane, în unele țări ajungând până la 50% din venitul lor bugetar public. A. se percep
asupra produselor care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu
altele. In acest fel, a. au un randament fiscal ridicat. A. se percep asupra produselor de larg consum
considerate de lux, unele chiar nocive sănătății, care au o cerere mare și neelastică, așa cum sunt,
de exemplu: alcoolul dublu rafinat, berea, țuica și rachiurile naturale, vinurile, cafeaua, tutunul,
zahărul, unele confecții din blănuri naturale (cu excepția celor de iepure, oaie și capră), articolele
de cristal, mobilierul sculptat, articolele de parfumerie și de toaletă, cărțile de joc, bijuteriile din
metale prețioase, unele hidrocarburi, gazul metan sau gazul de sondă, benzina, motorina etc. A. se
datorează într-o singură fază a circuitului economic, respectiv de către producători, importatori sau
achizitori. A. se pot calcula fie pe baza unor cote procentuale proporționale aplicate asupra prețului
de vânzare, fie în sumă fixă, pe unitatea de măsură a mărfurilor. Plătitorii formali ai a. sunt agenții
economici, persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate care produc, importă
și comercializează anumite produse considerate ca fiind de lux. Agenții economici care
achiziționează de la producătorii individuali produsele respective pentru comercializare sunt
obligați să calculeze și să verse la bugetul de stat a. aferente. Pentru vinul, țuica și rachiurile naturale
livrate în stare vărsată de către producători agenților economici, în scopul utilizării ca materie primă
pentru obținerea altor produse prevăzute, calcularea a. se efectuează o singură dată numai la
produsele rezultate din prelucrare. Dacă aceste produse provin din import și sunt utilizate ca materie
primă, agenții economici prelucrători pot solicita, pe bază de documente justificative, restituirea a.
plătite în vamă. în cazul alcoolului, se datorează a. ori de câte ori intervin modificări în concentrația
alcoolică. Agenții economici care comercializează mărfuri afectate de a., introduse în țară de către
persoane fizice neînregistrate ca agenți economici, sunt obligați să rețină și să vireze la bugetul de
stat a. respective. Calcularea a. se face prin aplicarea cotelor procentuale asupra bazei de impozitare.
Pentru produsele din producția internă, baza de impozitare o reprezintă contravaloarea bunurilor
livrate, exclusiv a., iar pentru mărfurile din import, valoarea în vamă, la care se adaugă taxele vamale
și alte taxe speciale care se percep la importul unor categorii de produse. Pentru bunurile introduse în
țară de persoanele fizice neînregistrate ca agenți economici, dar comercializate prin agenți economici,
baza de impozitare o reprezintă contravaloarea care se cuvine deponentului pentru bunurile vândute.
Pentru țițeiul din producția internă, precum și pentru gazele naturale, agenții economici autorizați
datorează bugetului de stat un impozit în sumă fixă pe unitatea de măsură (m3 sau tonă). Cotele
procentuale și în sumă fixă sunt unice, atât pentru produsele realizate la intern, cât și pentru cele din
import. ❖ A. pentru alcoolul etilic alimentar, băuturile alcoolice și orice alte produse destinate
industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic alimentar, a. se datorează și se
14
ACC
calculează o singură dată de către agentul economic producător sau importator și sunt stabilite în
sume fixe de lei pe unitatea de măsură, în felul următor: lei pe hectolitru de alcool pur (alcool etilic
alimentar și băuturi alcoolice naturale); lei pe hectolitru/1 grad alcoolic pentru vinuri, produse pe
bază de vin și bere. în cazul produselor provenite din import sau din țară, utilizate ca materie primă
pentru obținerea altor produse supuse a. - altele decât băuturile alcoolice spirtoase produse exclusiv
din alcool etilic alimentar - agenții economici prelucrători deduc, pe bază de documente justificative,
din a. datorate pentru produsele finale facturate, a. plătite în vamă sau la achiziționarea de pe piața
internă a materiei prime. ❖ A. pentru țigarete, indiferent de proveniența și de calitatea acestora, se
datorează bugetului de stat o a. specifică, stabilită în lei pe 1 000 de țigarete, la care se adaugă o cotă
procentuală de 20% aplicată asupra bazei de impozitare. ❖ A. pentru produse din tutun, altele
decât țigaretele, se datorează bugetului de stat a. specifice, stabilite în lei pe unitatea de măsură.
❖ A. pentru carburanții auto se datorează bugetului de stat a. stabilite în lei pe tona de produs finit.
❖ A. pentru cafea, cafea cu înlocuitori și cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, a.
se calculează prin aplicarea sumelor fixe, stabilite în lei pe unitatea de măsură, asupra cantităților
produse sau importate. Din a. datorate bugetului de stat pentru cafeaua obținută prin prăjirea cafelei
verzi se deduc, pe bază de documente justificative, a. plătite în vamă pentru cafeaua verde. Agenții
economici care comercializează cafea, confecții din blănuri naturale scumpe, articole de cristal,
bijuterii din aur sau platină (cu excepția verighetelor), autoturisme și autoturisme de teren (inclusiv
din import, rulate), provenite de la persoane fizice, inclusiv bunurile amanetate de către persoanele
fizice, care au devenit proprietatea caselor de amanet, sunt obligați să rețină și să vireze la bugetul de
stat a. respective. Cotele procentuale și cele în sumă fixă sunt unice atât pentru produsele realizate la
intern, cât și pentru cele din import. Aceste cote sunt următoarele:
Taxele speciale de consumație (accizele)
Denumirea produsului sau a"grupei de produse	U.M.	' , Acciza (echivalent euro/U.M.)
A. Alcool brut, alcool etilic rafinat, băuturi alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic Alcool brut, alcool etilic rafinat; băuturi alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consu- mului, care conțin alcool etilic, cu o concentrație mai mare de 0,5% în volum; vinuri, produse pe baza de vin și produse pe bază de distilat din vin, cu o concentrație în alcool de peste 22% în volum; coniac, armaniac și vinars		
1.1. Alcool brut	hl alcool pur	140
1.2. Alcool etilic rafinat	hl alcool pur	160
1.3. Băuturi alcoolice spirtoase obținute pe bază de alcool etilic rafinat și băuturi alcoolice obținute din distilate de cereale	hl alcool pur	180+1%2)
1.4. Alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic, cu o concentrație mai mare de 0,5%; vinuri, produse pe bază de vin și produse pe bază de distilat din vin. cu o concentrație în alcool de peste 22% în volum; coniac, armaniac și vinars	hl alcool pur	180
Băuturi alcoolice naturale Vinuri și produse pe bază de vin	hl alcool pur	180
3.1. Vinuri nespumoase	hl/1 grad alcoolic^	0,55
15
ACC
Denumirea pradusului sau a grupei^	Ț \ U.M, .	.	Acciza - (echivalent euro/U.M.)
3.2. Vinuri spumoase	hl/1 grad alcoolic	2,75
3.3. Vin spumant	hl/1 grad alcoolic	2,75
3.4. Vermuturi și alte produse pe bază de vin^, cu o concentrație în alcool de până la 22% inclusiv în volum	hl/1 grad alcoolic	2,30
Bere din care:	hl/1 grad alcoolic	1.50
4.1. Bere produsă de producătorii independenți cu o capacitate de producție anuală între 100 mii hl și 200 mii hl	hl/1 grad alcoolic	1,40
4.2. Bere produsă de producătorii independenți cu o capacitate de producție anuală între 50 mii hl și 100 mii hl	hl/1 grad alcoolic	1,30
4.3. Bere produsă de producătorii independenți cu o capacitate de producție anuală de până la 50 mii hl	hl/1 grad alcoolic	1,20
Produse din tutun		
Țigarete	1 000 țigarete	2+25%5)
Țigări și țigări de foi	1 000 bucăți	6,50
Tutun destinat fumatului	kg	14,00
Tutun de prizat și tutun de mestecat	kg	14,00
Produse petroliere		
Benzine - carburanți auto	t	270,00
Benzine tară plumb - carburanți auto	t	220,00
Motorină auto (combustibil pentru motoare Diesel)	t	105,00
Benzină de primă distilare de DAV, de cocsare și de piroliză	t	270,00
Combustibili tip „M“ și tip „P“	t	105,00
Uleiuri pentru motoare auto	t	50,00
Aditivi preparați pentru benzine	t	75,00
Vaseline	t	40,00
Parafine	t	40,00
HI alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat cu concentrație de 100% alcool
în volum la temperatura de 20°C, conținut într-o cantitate de produs alcoolic.
2)	Cota procentuală se aplică asupra prețului maxim de vânzare cu amănuntul declarat.
HVI grad alcoolic reprezintă concentrația alcoolică exprimată în % de volum, respectiv 1%.
4)	Cu excepția oțetului alimentar.
5)	Cota procentuală se aplică asupra prețului maxim de vânzare cu amănuntul declarat.
Taxele speciale de consumație (accizele) pentru alte produse din import și din țară
Nn crt.	Denumirea produsului sau â grupei de produse.	Acciza (%)	Acciza (iei/U.M.)
1.	Cafea verde	-	775.00/t
2.	Cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori	-	1 035,00/t
16
ACC
■fote	■ . DenumireaprodusuluisiuX^up&^	/	. Acciza	(leiMMO
3.	Cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă	-	4,50/kg
4.	Confecții din blănuri naturale (cu excepția celor de iepure, oaie, capră)	40	-
5.	Articole din cristal1}	50	-
6.	Bijuterii din aur și/sau din platină, cu excepția verighetelor	20	-
7.	Autoturisme și autoturisme de teren (inclusiv din import, rulate): a) echipate cu motor pe benzină ♦	cu capacitatea cilindrică sub 1 600 cmJ -	cu grad normal depoluare2) -	cu grad redus de poluare ♦	cu capacitatea cilindrică între 1 601 și 1 800 cmJ -	cu grad normal de poluare -	cu grad redus de poluare ♦	cu capacitatea cilindrică între 1 801 și 2 000 cm' -	cu grad normal de poluare -	cu grad redus de poluare ♦	cu capacitatea cilindrică între 2 001 și 2 500 cmJ -	cu grad normal de poluare -	cu grad redus de poluare ♦	cu capacitatea cilindrică peste 2 500 cnr5 -	cu grad normal de poluare -	cu grad redus de poluare b) echipate cu motor Diesel: ♦	cu capacitatea cilindrică sub 1 600 cm" -	cu grad normal de poluare -	cu grad redus de poluare ♦	cu capacitatea cilindrică între 1 601 și 2 000 cm' -	cu grad normal de poluare -	cu grad redus de poluare ♦	cu capacitatea cilindrică între 2 001 și 2 500 cm' -	cu grad normal de poluare -	cu grad redus de poluare ♦	cu capacitatea cilindrică între 2 501 și 3 100 cmJ -	cu grad normal de poluare -	cu grad redus de poluare ♦	cu capacitatea cilindrică peste 3 100 cm3 -	cu grad normal de poluare -	cu grad redus de poluare	20 1 0 3,5 1,5 6 3 12 6 18 9 1 0 3 1,5 6 3 12 6 18 9	-
8.	Parfumuri, ape de colonie și ape de toaletă	20	-
9.	Aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar încorporând un receptor de semnale videofonice; combine audioj)	15	-
10.	Dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandă magnetică sau compact disc	15	-
11.	Cameră video		15	
12.	Cuptoare cu microunde	15	-
17
ACC
	? Denumirea produsului sau a grupei de produse \ \ \	/		. . Acciza
13.	Aparate pentru condiționat aer, de perete sau de fereastră, formând un singur corp	15	-
14.	Arme de vânătoare și arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport	50	-
Prin cristal se înțelege sticla având un conținut minim de monoxid de plumb de 24% din
greutate.
2)	Gradul de poluare se determină de către Regia Autonomă „Registrul Auto Român“.
conform reglementării naționale „Condiții tehnice pentru vehicule rutiere, în vederea
admiterii în circulație pe drumurile publice din România“, elaborată în corelație cu
legislațiile similare în vigoare în Uniunea Europeană.
j) Combinele audio sunt produse ce reunesc (în aceeași carcasă sau în module) cel puțin
patru aparate sau funcțiuni diferite, dintre care cel puțin trei sunt funcțiuni audio
(recepție, înregistrare, reproducere).
A. preced taxa pe valoarea adăugată și se calculează prin aplicarea cotelor procentuale sau a sumelor
fixe asupra bazei de impozitare. Calcularea a. se face înmulțindu-se prețul mărfii, exclusiv a. (costul
de fabricație, plus profitul), cu cota a. Practic, prin acest mod de calcul al a. se urmărește eliminarea
dublei impozitări. Plătitorii sunt obligați să calculeze și să plătească a. la termenele stabilite. A. devin
exigibile, adică se datorează de la datele următoare: «data livrării - pentru produsele din producția
internă; “data întocmirii formalităților de recepție a alcoolului etilic alimentar rezultat din procesare -
la prestatorul de servicii; "data transferului alcoolului etilic alimentar din secția de producție în cea de
prelucrare a acestuia în băuturi alcoolice - în cazul unităților care dețin atât secții de producere a
alcoolului etilic alimentar, cât și de producere a băuturilor alcoolice; "data înregistrării declarației
vamale de import - pentru importatori; "data cumpărării produselor - pentru agenții economici
achizitori; "data vânzării bunurilor provenite de la persoanele fizice neînregistrate ca agenți
economici și pentru bunurile amanetate de către persoanele fizice și devenite proprietate a caselor de
amanet. Contribuabilii sunt obligați să calculeze și să plătească a. la termenele stabilite. A. se
plătesc în lei. Valoarea a., stabilită în lei pe unitatea de măsură a mărfurilor, se determină prin
transformarea sumelor exprimate în lei la cursul de schimb valutar, stabilit de Banca Națională a
României, în fiecare zi de joi. Cursul respectiv se utilizează pe toată durata săptămânii următoare.
Plătitorii sunt răspunzători de calcularea corectă și de plata la timp a a. la bugetul de stat. De
asemenea, plătitorii au obligația să țină evidența a. potrivit normelor metodologice emise de
Ministerul Finanțelor. Toți agenții economici plătitori de a. și de alte impozite și taxe indirecte
sunt obligați ca, în baza unei declarații scrise, să se înregistreze la organele financiare teritoriale.
Aceste organe atribuie fiecărui plătitor un cod special și remit agenților economici, în termen de
15 zile de la data primirii declarației, înștiințarea de luare în evidență ca plătitor de impozite și taxe
indirecte și codul atribuit. A. se plătesc până la data de 25 a lunii următoare, pe baza decontului
lunar de impunere depus la organul financiar până la aceeași dată, prin virament sau în numerar,
după caz, în contul bugetului de stat deschis la unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului. Pentru
produsele din import, plata a. se face la organele vamale, concomitent cu plata taxelor vamale. în
funcție de volumul a., al impozitului la țiței și gazele naturale și de alte situații specifice ale
plătitorilor, Ministerul Finanțelor poate stabili și alte termene de plată. Ministerul Finanțelor poate
aproba, în cazuri justificate, eșalonarea, amânarea plății a., precum și eșalonarea, amânarea,
reducerea sau scutirea de plată a majorărilor de întârziere. De la plata a, se acordă următoarele
înlesniri: pentru băuturile alcoolice spirtoase produse în țară din alcool etilic alimentar, provenit
din țară sau din import, nu se datorează a. Sunt scutite de plata a.: “produsele exportate direct sau
18
ACC
prin agenții economici care își desfășoară activitatea pe bază de comision. Dacă agenții economici
care efectuează operațiuni de export cumpără de la producătorii interni, în vederea vânzării la
export, produse supuse a., aceștia pot solicita, în termen de trei luni de la data efectuării exportului,
organelor financiare teritoriale, pe baza documentelor justificative, restituirea a. aferente
produselor finite exportate; "mărfurile comercializate prin magazinele autorizate să comercializeze
mărfuri în regim duty-free (fără taxe vamale); "produsele exportate în regim de tranzit sau import
temporar, atât timp cât se află în această situație; "bunurile din import provenite din donații sau
finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și
tehnică, acordate de guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de
caritate, instituțiilor de învățământ și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice;
■produsele livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare, pe perioada cât au acest regim;
"bunurile (autoturisme și autoturisme de teren, inclusiv din import, rulate), constituite ca aport în
natură sau achiziționate din aportul în numerar al investitorilor la capitalul social ori la majorarea
acestuia; "alcoolul etilic alimentar, utilizat în producția de medicamente, de alcool sanitar și de
oțet alimentar; "alcoolul etilic alimentar, utilizat în scop medical în spitale și farmacii. Pentru
produsele exportate, pentru cele comercializate prin magazine speciale autorizate și pentru alcoolul
etilic alimentar utilizat în producția de medicamente, de alcool sanitar și de oțet alimentar, scutirea
se acordă prin restituirea a. plătite la achiziționarea acestora, pe baza documentelor justificative și
numai pentru cantitățile folosite cu aceste destinații. în scopul descurajării agenților economici de
a-și crea datorii față de bugetul statului, se aplică sancțiuni severe în cazul nerespectării
termenelor de plată a a. Astfel, neplata la timp a a. sau a impozitului la țițeiul și la gazele naturale
din producția internă se sancționează cu aplicarea unei majorări pentru fiecare zi de întârziere.
Majorările de întârziere se calculează din ziua imediat următoare expirării termenului de plată,
până în ziua plății inclusiv. Plătitorii au obligația să țină evidența a. și respectiv a impozitului la
țițeiul și la gazele naturale din producția internă, potrivit normelor metodologice ale Ministerului
Finanțelor. De asemenea, au obligația să depună lunar, până la data de 25 a lunii următoare, la
organul fiscal teritorial, decontul de impunere. Organele de specialitate ale Ministerului
Finanțelor și aparatul său teritorial supraveghează și controlează calcularea corectă și plata a.
Toate actele emise de organele Ministerului Finanțelor constituie titluri executorii. Unitățile
bancare pun în aplicare aceste titluri, fără acceptul plătitorilor. Se consideră contravenții
următoarele fapte, dacă în conformitate cu legea penală nu sunt infracțiuni: "refuzul de a pune la
dispoziția organelor de control evidența privind calcularea a. datorate bugetului de stat;
■nerespectarea obligației de a ține evidențele privind calculul și plata a. datorate bugetului de stat;
■nedepunerea în termen a decontului de impunere privind a.; "nerespectarea de către unitățile
bancare a prevederilor actelor care sunt titluri executorii emise de organele fiscale. Contravențiile
se sancționează cu amendă. Dacă se constată neînregistrări sau înregistrări eronate ale
operațiunilor supuse a., care au drept urmare diminuarea acestor obligații față de bugetul de stat,
faptele constituie infracțiuni și se pedepsesc în consecință. în aceste cazuri, plătitorii au obligația
să plătească a., inclusiv majorările de întârziere, precum și o sumă egală cu valoarea obligațiilor
fiscale datorate. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul de
specialitate din Ministerul Finanțelor și unitățile sale teritoriale. Atât constatarea, cât și
sancționarea contravențiilor se prescriu în termen de trei ani. Stabilirea a. și dreptul de executare
silită a acestora se prescriu după cinci ani. Plătitorii au dreptul să conteste stabilirea a. și majorările
de întârziere în termen de 30 de zile de la data la care au fost înștiințați. Contestațiile se depun la
Direcția Generală a Finanțelor Publice și a Controlului Financiar de Stat din județ sau din Capitală,
care le rezolvă în termen de 30 de zile, emițând în acest scop decizii motivate. împotriva acestor
decizii se pot face contestații la Ministerul Finanțelor, în termen de 40 de zile, care este obligat să
le soluționeze în cel mult 60 de zile de la înregistrare. Soluțiile date sunt definitive. Depunerea
19
ACH
contestației nu suspendă obligațiile plătitorului cu privire la virarea sumelor datorate bugetului de
stat. Contestațiile referitoare la stabilirea a. și a majorărilor de întârziere sunt supuse unei taxe de
timbru de 2% din suma contestată. Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o altă contestație
cu același obiect, înregistrată și rezolvată anterior, a fost taxată. Agenții economici sunt obligați să
specifice în contestație suma pe care o contestă. Dacă se admite integral sau parțial contestația,
taxa de timbru se restituie proporțional cu reducerea sumei contestate. în ultimele decenii, mai
multe țări au folosit a. ca instrument fiscal pentru realizarea unor obiective sociale. Astfel, a. sunt
folosite, spre exemplu, ca un mijloc de frânare a consumului de tutun și de alcool, care are efecte
nocive și urmări cum sunt: absenteismul de la locurile de muncă, comportări antisociale, comiterea
de infracțiuni, spitalizare, boli cardiovasculare și mai ales accidente pe arterele rutiere etc. între a.
și consumul de alcool există o relație directă: unde a. sunt mici, consumul de alcool este mai mare.
Responsabilitățile agenților economici sunt aceleași ca și la celelalte impozite. V. și taxa pe
valoarea adăugată.
ACHITARE, stingere parțială sau totală a unei datorii bănești, prin plata sumei datorate, înscrise
pe o chitanță, cambie, factură, cont etc. Unitățile economice își achită datoriile ce decurg din contractele
economice, prin băncile la care au disponibil în conturi de decontare sau conturi speciale. Achitarea
sumelor mărunte, a salariilor etc. se face în numerar, prin casieria proprie a întreprinderii.
ACHITAREA DATORIEI PUBLICE INTERNE, obligație necondiționată și irevocabilă a
statului de a rambursa la scadență împrumutul contractat și de plată a dobânzilor și a altor costuri
aferente. Stingerea acestei datorii se realizează din surse care se stabilesc prin acte normative, din
surse ale contului general al Trezoreriei Statului și din împrumuturi de stat pentru refmanțarea
datoriei publice. Evaluarea cheltuielilor privind dobânzile aferente datoriei publice interne, în
vederea prevederii acestora în legea bugetară anuală, se realizează ținându-se seama de evoluția
pieței financiare, de necesitatea de finanțare a deficitului bugetar, de valoarea ratelor scadente ale
împrumuturilor și de valoarea împrumuturilor noi aprobate prin diferite legi speciale. V. și
împrumut de stat intern; datorie publică internă.
ACHIZITOR 1. Agent al unei societăți de asigurări, care contractează asigurări în contul
societății pentru care lucrează. 2. Angajatul unității economice care achiziționează diferite produse.
ACHIZIȚIE, cumpărarea de bunuri economice și titluri de valoare, în condițiile convenite
de vânzător și cumpărător. A. se poate face prin actul de vânzare-cumpărare, cu plata imediată a
prețului sau printr-un contract de credit, caz în care plata prețului se face la scadență.
ACHIZIȚIE PUBLICA, dobândirea definitivă sau temporară, de către o persoană juridică
achizitoare, de bunuri, investiții, prin contract de cumpărare, de închiriere sau de antrepriză,
precum și servicii finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, din bugetele locale, din
fondurile speciale constituite prin lege în afara acestor bugete, din mijloace extrabugetare și din
credite externe, garantate sau contractate direct de către stat.
ACHIZIȚIE SPECULATIVA, cumpărarea de bunuri și/sau valori mobiliare, cu intenția de
a le revinde în perioada când va avea loc o creștere a prețului (cursului). De asemenea, a.s.
urmărește să provoace o creștere a prețului (cursului), datorită micșorării ofertei pentru bunurile
(titlurile) respective.
ACONT, sumă de bani care se plătește cu anticipație, în contul diferitelor livrări de mărfuri
sau prestări de servicii ce urmează a fi efectuate la anumite termene.
20
AC O
ACOPERIRE 1. Sumă de bani trimisă de un debitor creditorului său pentru a servi la
achitarea datoriei. 2. Sumă de bani trimisă de cumpărător vânzătorului pentru achitarea facturii.
3. Sumă de bani aflată în depozit la tras, pe baza căreia deponentul poate emite un cec sau o
cambie, iar depozitarul sumei este obligat să achite - la scadență sau la prezentare - cecul,
respectiv cambia. 4. Sumă de bani depusă drept garanție de către cumpărători și vânzători la
agenții oficiale de schimb sau la bănci pentru executarea unei operațiuni de bursă. ❖ A. bancară,
garantare a bancnotelor băncii de emisiune prin polițe comerciale acceptate de bancă, trate, devize,
portofoliul hârtiilor de valoare proprii și al celor primite în gaj, precum și cu cupoane de
obligațiuni ajunse la scadență. ❖ A. în aur, rezervă de aur, devize convertibile sau alte active,
aflate în tezaurul băncilor de emisiune pentru garantarea convertibilității biletelor de bancă emise
și puse în circulație. ❖ A. monetară (tehnică), cuantum de valori certe (rezervă de aur, valute
convertibile, alte active), deținut în mod obligatoriu de către băncile de emisiune și exprimat într-un
anumit procent din suma totală a emisiunii de bancnote. în scopul limitării acesteia la strictul necesar,
spre a se evita inflația, deprecierea monetară, pentru a garanta convertibilitatea și a menține încrederea
în bancnotele emise. A.m. a evoluat în timp, de la un stat la altul, ea prezentându-se sub mai multe
forme: ipotecă asupra unor bunuri, rente de stat în aur, titluri de rentă, iar mai târziu acoperirea s-a
făcut în cea mai mare măsură în aur, argint și diferite valute convertibile. Legea din 1880, de înființare
a Băncii Naționale din România, a stipulat o acoperire în aur și argint, în proporție de 13 din suma
bancnotelor emise; legea de etatizare a Băncii Naționale, din 1946, a reglementat o acoperire de
minimum 25% din totalul bancnotelor și, facultativ, de încă 10%, în devize convertibile în aur. Legea
privind stabilizarea monetară, din 1947, a prevăzut obligația a.m. procentuale a emisiunii în aur. și
anume 25% din totalul angajamentelor sale la vedere. Astăzi, băncile de emisiune nu mai au obligația
să aibă nici un fel de a.m., însă dețin o anumită rezervă valutară. A.m. se realizează prin rezervele de
aur și prin cantitatea de mărfuri mereu crescândă de care dispune statul și pe care le pune pe piață.
ACOPERIRE TOVALOP (engl. Tanker Owners Voluntary Agreement Concerning
Liabilîty for Oii PoIIution), înțelegere voluntară a proprietarilor de tancuri petroliere. în legătură
cu răspunderea pentru poluarea cu petrol. Se practică în cazul asigurării protectie și indemnizație
(P. and L) (v.).
ACORD 1. înțelegere intervenită între două sau mai multe părți (persoane fizice sau
juridice), în vederea creării, modificării sau desființării unui act juridic care privește relațiile de
colaborare și cooperare economică, tehnică, științifică, culturală, financiară, bancară etc. 2. Sistem
de remunerare după munca normată, în raport cu rezultatele obținute. Există mai multe forme de a.
și anume: ❖ A. direct, când pentru toată cantitatea de produse se aplică același tarif;
❖ A. indirect, folosit pentru retribuirea personalului care deservește mai mulți muncitori,
tehnicieni etc. retribuiți în a. și ale căror rezultate în producție depind de felul cum sunt ajutați
(deserviți). Personalul de deservire primește o retribuție proporțională cu gradul de îndeplinire a
normelor de către muncitori, tehnicieni etc.; <♦ A. progresiv, potrivit căruia, pentru realizarea
sarcinilor prevăzute prin plan peste un anumit nivel, se majorează, în anumite proporții, tariful pe
unitatea de produs sau pe lucrarea executată în acord global.
ACORD DE BARTER, înțelegere în baza căreia două firme străine schimbă între ele
mărfuri de valori egale, fără să mai intervină transferuri de mijloace bănești. România a încheiat a.
de b. cu țările foste socialiste, cu țările în curs de dezvoltare și cu alte țări.
ACORD DE CLEARING, a. pe baza căruia se execută compensarea datoriilor reciproce,
fără valută efectivă sau în aur, indiferent dacă aceste datorii sunt de proveniență comercială sau
financiară. Obiectul principal al plăților prin clearing îl constituie achitarea mărfurilor livrate
21
ACO
reciproc. ❖ A. de c. cu transfer, a. în cadrul clearing-ului care permite utilizarea sumelor rămase
disponibile în diferite subconturi pentru efectuarea și a altor plăți decât a acelora stipulate în acord.
ACORD DE COMERȚ Șl COOPERARE COMERCIALĂ Șl ECONOMICĂ, a.
semnat de organele Uniunii Europene și de România, la 22 octombrie 1990, prin care s-a stabilit
eliminarea tratamentului discriminatoriu aplicat anterior de U.E. României. Prin acest a., România
beneficiază de preferințe vamale generalizate, ca și celelalte țări. A. de c. și c. c. și e. mai prevede:
■accesul periodic la schimbul de informații economice și comerciale; "dezvoltarea contactelor
între oamenii de afaceri; "încurajarea contactelor între asociațiile profesionale din România și cele
din țările membre ale Uniunii Europene; "stimularea cooperării administrative.
ACORD DE EVITARE A DUBLEI IMPUNERI, a. care poate interveni între două sau
mai multe țări pentru a se evita impunerea repetată a veniturilor realizate de agenții economici și
cetățenii unui stat în alt (alte) stat. V. și dubla impunere economică; dubla impunere juridică
internațională; evitarea dublei impuneri internaționale.
ACORD DE GARANTARE A INVESTIȚIILOR, convenție încheiată între două sau mai
multe state, prin care se stabilesc modalitățile juridice de protejare reciprocă a investițiilor
efectuate de persoanele fizice și juridice pe teritoriul altor țări. A. de g. a i. cuprinde următoarele
elemente: "definirea investiției, a investitorului; "determinarea participațiilor directe și indirecte;
■clauza privind aplicarea tratamentului națiunii celei mai favorizate; "obligația ca părțile
contractante să nu ia măsuri de expropriere decât pentru nevoi publice, potrivit unei proceduri
legale și cu o dreaptă despăgubire; “modalitățile de reglementare a eventualelor diferende dintre
părțile semnatare; °stabilirea modului de transferare a profitului în valută etc.
ACORD DE PLĂȚI, convenție ce se încheie între participanții la relații economice, sociale
etc. externe, care cuprinde: "natura operațiunii; "tehnica derulării și a evidenței plăților reciproce;
■moneda de cont; °regimul juridic al operațiunilor care urmează a se efectua; “diferite alte clauze;
■modalitățile de lichidare a conturilor.
ACORD GENERAL DE ÎMPRUMUT, a, tratat internațional prin intermediul căruia
Fondul Monetar Internațional își procură și alte fonduri, pe lângă cele proprii, pentru desfășurarea
activităților sale.
ACORD GLOBAL, formă principală de organizare și de salarizare după muncă, în
industrie, construcții și agricultură, prin care mărimea veniturilor personalului și ale membrilor
cooperatori depinde nemijlocit de rezultatele muncii prestate, de cantitatea, calitatea și importanța
acesteia, realizându-se o legătură strânsă între aportul adus în procesul de producție și veniturile
realizate. A.g. se practică în situațiile în care o formație de lucru încheie un contract cu unitatea
economică din care face parte, asumându-și în acest fel obligația să execute - într-un anumit
termen - un produs complet sau un anumit volum de producție exprimat în unități fizice, plata
pentru aceasta facându-se într-o sumă globală, stabilită în funcție de manopera necesară pentru
realizarea sarcinilor contractuale. A.g. se folosește la acele procese de producție ale căror
caracteristici reclamă o muncă organizată pe echipe pentru realizarea sarcinilor și stimularea
creșterii productivității muncii. A.g. prezintă următoarele avantaje: "stimulează și asigură
îndeplinirea cantitativă și calitativă a indicatorilor economici; "conduce la o mai bună profilare și
specializare a unităților economice; "asigură creșterea productivității muncii; “întărește gestiunea
economico-fmanciară; "împletește interesele generale ale întreprinderii cu cele personale, sporind
cointeresarea și răspunderea materială a salariaților; "asigură creșterea câștigurilor acestora;
"presupune ordine și disciplină în muncă; "stimulează calificarea profesională etc.
ACO
ACORD „SWAP“, convenție bilaterală între băncile centrale din țările dezvoltate, prin care
părțile semnatare consimt să pună una la dispoziția celeilalte, la cerere, o sumă în valută proprie, în
limitele unui plafon stabilit în prealabil, necesară echilibrării temporare a balanțelor de plăți sau
pentru finanțarea operațiunilor de intervenție pe piața valutară, pe o perioadă determinată, de regulă
de până la un an. Sumele astfel utilizate se vor rambursa într-o perioadă de până la șase luni de la
expirarea termenului de valabilitate a acordului. Pe baza înțelegerilor care pot interveni între țările
semnatare, a.„S.“ se poate prelungi. A.„S.“ are ca scop creșterea rezervelor oficiale de valute
convertibile ale țărilor semnatare, ceea ce le permite, practic, echilibrarea temporară a balanțelor de
plăți externe, creșterea posibilităților de intervenție pe piețele valutare, sprijinirea cursului monedei
naționale. A.„S-U s-au practicat după al doilea război mondial, respectiv după anul 1962.
ACORDARE DE CREDITE BANCARE, operațiuni prin care se stabilesc condițiile
creditării de către bănci a clienților lor. Intr-o primă etapă, solicitanților de credite li se cere, de
către inspectorii băncii, să furnizeze date economice generale, referitoare la statutul și la activitatea
lor (capitalul social, cifra de afaceri, cerințe de fonduri, credite primite anterior etc.). Dacă sunt
îndeplinite condițiile generale, inspectorul băncii solicită clientului prezentarea mai multor
documente, cum sunt: a) cererea de acordare a creditului; b) dovada înregistrării la Registrul
Comerțului; c) contractul de societate și statutul sau aprobarea consiliului de administrație (în
cazul agenților economici cu capital de stat) privind: "angajarea legală a creditului la bancă;
■asumarea de către bancă a unui angajament, în numele agentului economic (garanție bancară);
"garanția materială oferită de client; "activitatea pe perioada de la acordarea creditului și până la
rambursarea lui; "bugetul pe anul în curs și pe perioada de folosire a creditului; "modificările în
legătură cu capitalul social inițial; "contractele care pot face obiectul creditului solicitat; "textul
scrisorii de garanție bancară, pe care trebuie să o emită banca pe numele clientului; "alte
documente solicitate de bancă; d) studiul de fezabilitate pe ansamblul societății și al investiției care
face obiectul creditului sau al scrisorii de garanție bancară; e) bugetul pe anul în curs și de
perspectivă; f) certificatul de bonitate; g) bilanțurile contabile pe ultimii cinci ani, vizate de
organele financiare; h) situația conturilor de profit și pierderi, vizată de cenzori; i) situația
patrimonială lunară (la zi) - situația încasărilor și plăților; j) contractul de import-export sau orice
alt contract care face obiectul creditului; k) licența de export/import; 1) textul scrisorii de garanție
bancară solicitate, aprobat de consiliul de administrație; m) garanția materială reală oferită de
agentul economic (concesiunea încasărilor, contractul de gaj, ipoteca, polița de asigurare a
bunurilor, scrisori de garanție bancară emise de bănci corespondente, B.N.R. etc.). Pentru credite
de investiții se mai cer: "autorizația de construcție; "devizul general al lucrării; "planul de
amplasare; "situația principalilor indicatori de eficiență economică; "contractul încheiat cu
constructorul; "graficul de eșalonare a lucrărilor; "alte avize prevăzute de lege. Banca examinează
documentația și indicatorii calculați pe baza datelor din bilanțul debitorului și decide acordarea sau
neacordarea creditului solicitat. V. și credit; credit bancar.
ACORDARE DE ÎMPRUMUTURI ÎN CONDIȚII DE FAVOARE, mod de acordare de
împrumuturi prin care, pe baza contractului, banca percepe dobânzi, comisioane, alte taxe sau
acceptarea de garanții mai mici decât cele pretinse altor clienți.
ACORDUL DE LA BRETTON WOODS, a. încheiat la Conferința monetară și
financiară din localitatea cu același nume, din S.U.A. (1-22 iulie 1944), cu participarea a 44 de
state membre ale coaliției antifasciste și antihitleriste. Reuniunea a avut drept scop punerea bazelor
sistemului monetar internațional al perioadei postbelice, sistem chemat să corespundă situației
monetare existente după al doilea război mondial, când cea mai mare parte din aurul deținut de
țările occidentale se concentrase în S.U.A. Ca rezultat final, a. de la B.W. a consfințit sistemul
23
ACO
etalonului aur-devize și renunțarea pentru un timp la etalonul aur. Prin acordul de mai sus. s-a hotărât
înființarea Fondului Monetar Internațional (v.) și a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție
și Dezvoltare (v.), instituții financiare internaționale la care a aderat și țara noastră.
ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE Șl COMERȚ (engl. General Agreement on
Tariffs and Trade - G.A.T.T.), tratat multilateral, interguvemamental, având ca obiect tarifele
vamale și diferite alte probleme privind comerțul internațional, semnat la Geneva, la 30 octombrie
1947, și intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948. La origine, el a avut adeziunea a 23 de țări, ca părți
contractante; numărul statelor semnatare ale acestui a. a crescut treptat, ajungând la peste 100 în
1979. G.A.T.T. a constituit cel mai larg cadru instituțional juridic pentru comerțul internațional,
fiind acceptat de țari cu orânduiri sociale diferite și deținând peste patru cincimi din schimburile
comerciale mondiale. România a devenit membră cu drepturi depline a acestui organism în 1971.
G.A.T.T., deși a întreținut relații cu O.N.U., nu a fost o instituție specializată a acesteia. G.A.T.T.
a avut următoarele scopuri: "restructurarea și reducerea substanțială, treptata, a tarifelor vamale și
a altor bariere din calea comerțului internațional, "eliminarea discriminărilor în acest domeniu,
■înlăturarea restricțiilor de ordin cantitativ (licențe, contingentări etc.), care să ducă treptat la
liberalizarea schimburilor comerciale. Principiile de bază ale activității G.A.T.T. erau: "acordarea
reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate; "interzicerea, în principiu, a restricțiilor
cantitative la import, protejarea industriilor naționale realizându-se pe calea tarifului vamal;
■utilizarea consultațiilor între membri, spre a se evita prejudicierea vreunei părți în materie de
comerț. Hotărârile se adoptau prin consens general sau, când acesta nu era întrunit, deciziile se
adoptau prin vot direct. Periodic aveau loc conferințe tarifare.
ACORDUL MONETAR EUROPEAN (A.M.E.), înțelegere intervenită în decembrie
1958 între 18 țări vest-europene, cu privire la cooperarea monetară largă dintre ele, prin care s-a
reglementat modul lor de comportare în relațiile de credit și de plăți. A.M.E. a urmărit trecerea
valutelor vest-europene la convertibilitate și restabilirea dolarului S.U.A. ca valută internațională.
Relațiile de credit și de plăți dintre țările membre se bazează pe: a) instituirea unui mecanism prin care
să se efectueze o compensare multilaterală a soldurilor bilaterale de plăți între țările membre, ale căror
resurse valutare au rămas neconvertibile, precum și între țările membre cu valute convertibile și între
aceste două categorii de țări; b) instituirea unui mecanism de credit pe termen scurt, în cadrul căruia s-a
prevăzut dreptul și, în același timp, obligația fiecărei bănci centrale de a pune la dispoziția băncilor
centrale din celelalte țări membre credite pe termen de până la două luni, în moneda națională, până la
un anumit plafon, în vederea onorării unor plăți curente care, momentan, nu pot fi satisfăcute din
încasări curente. Aceste credite se rambursează obligatoriu la decontarea din luna următoare celei în
care s-a acordat creditul; c) instituirea unui sistem de credit pe termen mai lung, de regulă de până la trei
ani, prin înființarea „fondului european". Acest fond se formează din vărsăminte ale țărilor membre,
din care se acordă credite țărilor cu dificultăți temporare în ceea ce privește echilibrarea balanței lor de
plăți externe; d) instituirea unui sistem de stabilizare a cursurilor între valutele țărilor semnatare. Potrivit
acestui sistem, s-a prevăzut menținerea anumitor limite de fluctuație a cursurilor valutelor respective,
prin intervenția băncilor centrale pe piață. în acest fel. băncile centrale și-au asumat unele garanții de
curs, deoarece ele s-au obligat să intervină pe piață, în vederea restabilirii echilibrului dintre cerere și
ofertă. De asemenea, în acord s-a prevăzut că, dacă survin modificări ale parităților, băncile centrale
operează obligatoriu modificări corespunzătoare cursurilor valutare.
ACREDITIV 1. Formă de decontare financiară, în lei sau în valută. 2. Sumă de bani
rezervată în mod special de întreprinderea cumpărătoare, din contul său, la unitatea bancară care
servește întreprinderea furnizoare, pentru ca acesteia să i se facă plățile atunci când dovedește
expedierea mărfurilor sau prestarea serviciilor, în cantitățile, sortimentele și calitatea stabilită
ACR
anterior prin contract. 3. Document bancar în baza căruia se efectuează viramentul menționat mai
sus. A. constituie o formă sigură de decontare pentru furnizor. A. se folosește la plata unui singur
furnizor, în localitatea acestuia, imediat după depunerea documentelor care atestă expedierea
mărfurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor. Deschiderea de a. se face la cererea
unităților economice cumpărătoare, din disponibilitățile proprii aflate în cont la bancă sau din
fonduri primite în acest scop de la organul ierarhic superior. Nu se poate schimba beneficiarul sau
destinatarul acreditivului. Decontarea prin a. se folosește când această formă este prevăzută prin
actele normative în vigoare, prin hotărâre a organelor judecătorești sau arbitrale, prin contract sau
comandă, în special atunci când cumpărătorul întârzie în mod repetat plata, are deficiențe în
activitatea sa și creează greutăți financiare furnizorului. Unitățile bancare verifică dacă furnizorul a
respectat condițiile stabilite la deschiderea a., și anume: dacă prezintă documentele care atestă că
mărfurile au fost expediate, lucrările executate și serviciile prestate, dacă semnăturile de pe
documentele spre decontare sunt autentice, precum și dacă valoarea facturilor prezentate nu depășește
soldul disponibil al a. Decontarea se efectuează numai atunci când toate condițiile de fond și de formă
ale a. au fost îndeplinite. A. deschis se închide la utilizarea integrală a sumei, la expirarea termenului de
valabilitate sau la cererea plătitorului, cu consimțământul prealabil al furnizorului. La expirarea
termenului de valabilitate al a., soldul rămas nefolosit se virează de către unitatea bancară care îl
servește pe furnizor, în contul corespunzător de la banca plătitorului. 4. Instrument de economisire, de
către populație, la unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni. 5. Modalitate de plată în schimburile
economice internaționale, pe baza căreia firma importatoare dă dispoziție băncii sale să plătească firmei
exportatoare, prin mijlocirea unei bănci corespondente, echivalentul valoric al mărfurilor și serviciilor
furnizate de către firma exportatoare. In relațiile comerciale internaționale, a. facilitează întreținerea și
dezvoltarea unor schimburi sigure și prompte între parteneri. V. și acreditiv documentar (comercial);
deschiderea acreditivului; închiderea acreditivului; revocarea acreditivului.
ACREDITIV AVIZAT, a. care se practică în decontările internaționale necomerciale. A.a.
se emite de către bănci, când clientul arată precis țările și orașele unde dorește să primească sume
de bani. Banca înștiințează pe corespondenții săi din țările respective prin trimiterea de avize, în
care se indică numele și prenumele titularului de a.a., numărul a.a., suma și termenul de plată. La
aviz se anexează specimenul de semnătură al titularului; titularul poate primi suma parțial sau total
din orice bancă corespondentă căreia i s-a trimis avizul.
ACREDITIV C.E.C., formă de depunere a economiilor bănești de către populație sau de
către unele organizații la o unitate a Casei de Economii și Consemnațiuni și de ridicare a acestora
de la oricare unitate C.E.C. din țară, fără prevederi restrictive privind retragerea banilor.
ACREDITIV CIRCULAR, a. prin care o sumă de bani poate fi primită integral sau parțial de
la o unitate bancară corespondentă din orice țară, fără o avizare prealabilă. Titularul a.c. primește o
foaie de control, cu specimenele lui de semnătură. în a.c., banca nu trimite corespondenților săi un
aviz prealabil, întrucât nu știe unde va fi prezentat pentru plată. La plata sumei, banca va confinnta
semnătura prezentatorului cu specimenul de semnătură din foaia de control și din acreditiv. Potrivit
condițiilor prevăzute în a.c., plățile se pot face și contra trate sau chitanțe emise de prezentator. La
acest acreditiv se pot anexa formulare de cecuri, care se completează și se semnează de către
prezentator la primirea sumelor din acreditiv. V. și acreditiv avizat.
ACREDITIV CU CLAUZA ROȘIE, formă specială de a. prin care se acordă vânzătorului
posibilitatea ca banca ordonatoare să-i avanseze furnizorului, în contul viitoarei livrări, o parte din
valoarea mărfii ce urmează a fi livrată. Din avansul primit, furnizorul efectuează cheltuieli în
vederea pregătirii livrării (exportului).
25
ACR
ACREDITIV DE RAMBURSARE, document bancar care conține dispoziția de plată dată
de banca A unei corespondente dintr-o altă țară, pentru a ține la dispoziția băncii B o sumă de bani,
pe care aceasta din urmă a achitat-o unei terțe persoane, din ordinul băncii A.
ACREDITIV DOCUMENTAR (COMERCIAL), modalitate de plată practicată între firme
din diferite țări, ca urmare a schimbului de mărfuri sau a prestărilor de servicii. Importatorul dă
dispoziție băncii sale să țină la dispoziție și să plătească ulterior, printr-o altă bancă (banca
plătitoare), exportatorului contravaloarea mărfurilor sau a serviciilor, în momentul în care acesta
dovedește, cu documente, că a livrat mărfurile sau a prestat serviciile, în concordanță cu clauzele
contractuale. A.d. cuprinde, obligatoriu, următoarele elemente: "denumirea și sediul băncii din
străinătate care deschide acreditivul sau ordinul băncii pe baza căruia s-a deschis acreditivul;
■denumirea și sediul băncii care confirmă deschiderea acreditivului sau deschide acreditivul la
ordinul primei bănci; "numărul acreditivului; "numele și adresa exportatorului (beneficiarului);
■numele și adresa importatorului (ordonatorului); "suma, în valută, a acreditivului; «condițiile
executării sau utilizării acreditivului; "condițiile în care exportatorul poate primi un credit
documentar, în temeiul acreditivului; "termenele de valabilitate a acreditivului (intermediare și
finale); «caracterizarea mărfii care se plătește prin acreditiv; "prețul mărfii; "indicarea
documentelor care urmează să fie prezentate de exportator, atestând efectuarea exportului
mărfurilor. La a.d. participă: importatorul (ordonatorul), exportatorul (beneficiarul plății), banca
importatorului și banca exportatorului. Decontarea prin a.d. presupune încheierea prealabilă a unui
contract de export-import, în care se stipulează, în mod expres, această formă de decontare. A.d.
urmărește garantarea primirii de către vânzător (exportator), de la cumpărător (importator), a
echivalentului valoric al mărfurilor livrate, la data și în condițiile stabilite anterior; în același timp,
a.d. prezintă pentru cumpărător garanția că plata mărfurilor se va face numai dacă se dovedește că
vânzătorul a respectat în prealabil condițiile stabilite. ❖ A.d. circular, a. plănbîl la toți
corespondenții băncii emitente sau la toate unitățile acesteia. ❖ A.d. colectiv, a. plătibil Ia două
sau mai multe bănci desemnate. ❖ A.d. irevocabil, document bancar pe baza căruia o bancă
deschide un credit pe numele cumpărătorului, din care aceasta urmează să plătească vânzătorului
prețul mărfurilor prevăzut în factură, cumpărătorului nemaifiindu-i permis să revoce plata
mărfurilor respective dacă documentele au fost depuse la bancă în termenul stabilit de comun
acord. Potrivit a.d.i., banca se obligă să facă plata la prezentarea documentelor în termenul stabilit.
A.d.i. nu poate fi modificat sau anulat, ceea ce înseamnă că el este o garanție sigură pentru
exportator în ceea ce privește încasarea drepturilor sale. A.d.i. se poate modifica numai cu acordul
tuturor părților interesate. A.d.i. poate fi confirmat, neconfirmat, netransmisibil sau transmisibil,
a) A.d.i. confirmat este deschis de o bancă prin mijlocirea altei bănci, iar confirmarea creditului său
este solicitată acestei bănci intermediare de către banca emitentă. Prin confirmare, banca terță se
angajează față de exportator că îi va plăti documentele prezentate în limitele termenului de
valabilitate a acreditivului, dacă ele corespund clauzelor din a. De regulă, un a.d.Lc. este irevocabil,
deoarece confirmarea dată de banca terță garantează, față de exportator, respectarea angajamentului
luat de banca la care s-a deschis a., în cazul când aceasta din urmă nu-și va îndeplini obligațiile
asumate. Confirmarea a. poate fi făcută de o bancă din țara cumpărătorului, de o bancă din țara
exportatorului sau de o bancă dintr-o țară terță, b) A.d.i. neconfirmat este a. care poate fi modificat
sau avizat exportatorului, prin intermediul unei bănci, care are numai rolul de a modifica și căreia nu
îi revine nici un angajament. A.d.i.n. nu stabilește obligații de plată în sarcina băncii mijlocitoare,
care poate numai să avizeze beneficiarul asupra deschiderii a., angajamentul de plată rămânând mai
departe în atribuția băncii emitente, c) A.d.i. netransmisibil este a. care nu se poate transfera în
favoarea altui beneficiar sau de la o bancă la alta, d) A.d.i. transmisibil și divizibil este a. care se
poate transfera, în același timp, la mai mulți beneficiari, primul beneficiar putând sau nu să rețină o
26
ACT
cota și pentru eL ❖ A.d. revocabil este a. care poate fi modificat sau revocat (anulat) de către
importator, în orice moment, în limitele termenului de valabilitate, fără ca exportatorul să fie avizat.
Ca urmare a nesiguranței prezentate, banca nu admite folosirea acestui a.d.r. pentru plata
exporturilor întreprinderilor românești de comerț exterior. ❖ A.d. simplu, ordin, dispoziție de plată
dată de emitent unei anumite bănci, pe baza căreia numai banca respectivă achită beneficiarului suma
de bani stabilită, fie din disponibilul existent în cont la banca emitentului, fie dintr-un credit care i se
acordă emitentului dispoziției de plată.
ACREDITIV DOMICILIAT 1. A.d. în țara cumpărătorului, a. potrivit căruia exportatorul
încasează suma care i se cuvine pentru mărfurile exportate, numai în urma primirii de către banca
importatorului a documentelor respective de la banca exportatorului, după ce le verifică și constată că
exportatorul a respectat clauzele contractuale. A.d. în Lc. este acceptat de către exportator numai
atunci când are interes deosebit să exporte marfa respectivă. Pentru a-și încasa totuși mai devreme
suma, exportatorul poate trage o trată (v.) asupra importatorului, apoi o negociază și încasează suma
imediat, mai puțin dobânda aferentă. In țara noastră, a.d. în ț.c. este acceptat numai în mod
excepțional și numai cu aprobarea conducerii ministerului căruia îi este subordonată întreprinderea.
2. A.d. în țara vânzătorului, a. în care documentele doveditoare ale exportării mărfurilor sunt
verificate și achitate de către banca din țara exportatorului. Acest a. este o formă convenabilă
exportatorului, deoarece îi asigură plata integrală și imediată a mărfurilor. 3. A.d. într-o țară terță,
a. în care, pe baza documentelor prevăzute în contract, plata mărfurilor exportate se decide și se face
de banca din țara terță stabilită. Folosirea a.d. într-o ț t. este determinată de diferite interese.
ACREDITIV PERIODIC, a. prin care se autorizează mai multe prelevări succesive din
anumite sume și perioade determinate și care sunt reînnoite automat, pentru toată perioada de
valabilitate.
ACREDITIV PLĂTIBIL ÎN TRANȘE, formă de a. ce se utilizează în situațiile în care părțile
au convenit ca plata să se efectueze pe măsura livrării eșalonate a mărfurilor. Pentru fiecare tranșă de
livrare se prevede atât cantitatea de marfa, cât și termenul de plată. Fiecare tranșă de livrare este
considerată o operațiune separată, distinctă. Dacă tranșa de marfa nu se livrează în termen, atunci rata
respectivă din acreditiv nu se plătește. A.p. în t se folosește cu deosebire pentru livrările de materii
prime pe care cumpărătorul le cere după un grafic precis de livrare, în funcție de cerințele sale de
producție sau de re vânzare.
ACREDITIV REVOLVING, formă de a. care prevede realimentarea automată, pe măsură
ce se consumă, a sumei prevăzute inițial, până la valoarea sa nominală, pe toată durata de
valabilitate a a.; el se utilizează când există un contract cu valoare mare, cu livrări succesive și deci
cu plăți eșalonate în timp. A.r. este convenabil importatorului deoarece nu-i blochează fonduri
importante; în schimb, băncile refuză, în principiu, să se angajeze la procedura plății prin a.r.
Suma a.r. este predeterminată și rămâne valabilă până la epuizarea acestei sume, sub rezerva
fixării, în anumite situații, a unei durate-limită de valabilitate.
ACREDITIV SIMPLU, document bancar care cuprinde dispoziția dată de o bancă, din
ordinul unui client, către o corespondentă a sa din străinătate, de a plăti unui beneficiar o anumită
sumă de bani, și care rămâne valabil până la epuizarea acestei sume, sub rezerva fixării, în anumite
situații, a unei durate-limită de valabilitate. A.s. poate fi revocabil sau irevocabil și se aseamănă
cu scrisoarea de credit (v.).
ACT, manifestare de voință, document eliberat de o persoană (fizică sau juridică), prin care
se atestă un fapt, o obligație, un drept etc. V. și adeverință.
27
ACT
ACT ADIȚIONAL (ALONJĂ), înscris formulat pe o hârtie distinctă, care se adaugă în
completarea conținutului unui document (bilet la ordin, cambie, conosament etc.) întocmit inițial.
A.a. poate servi pentru adăugarea unor noi condiții celor prevăzute în actul inițial, la crearea de
spații pentru formularea girului, la descrierea mărfurilor etc., în funcție de felul documentului
inițial.
ACT BUGETAR, document care reflectă veniturile bugetare încasate și cheltuielile
bugetare efectuate. A.b. sunt: ❖ de plan (proiectul bugetului de stat și proiectele de bugete ale
consiliilor locale, situațiile de venituri și cheltuieli ale bugetelor respective, planurile fmanciare ale
unităților de stat și ale ministerelor); ❖ operative (documente pentru deschiderea creditelor
bugetare, planurile de finanțare comunicate băncii, dispozițiile organelor financiare pentru virarea
de credite bugetare etc.); ❖ de decontare (dările de seamă ale instituțiilor bugetare, situații
centralizatoare ale ministerelor, ale administrațiilor financiare, dările de seamă privind executarea
bugetului de stat, a bugetelor locale).
ACT DE ADMINISTRARE, a. înfăptuit asupra unui bun sau asupra unui patrimoniu în
scopul conservării și folosirii lui. A. de a. poate cuprinde: strângerea recoltelor, culegerea
fructelor, închirierea, încasarea veniturilor, repararea și folosirea bunurilor.
ACT DE COMERȚ, a. prin care se realizează o interpunere în circulația bunurilor, cu
scopul de a obține beneficii (profit). V. și fapte de comerț.
ACT DE EVALUARE A PAGUBEI, document întocmit de organele asigurătorului în
vederea stabilirii cuantumului pierderilor înregistrate la bunurile asigurate, ca urmare a producerii
riscului asigurat. Acest document poate apărea de sine stătător în dosarul de daună sau ca o parte
distinctă a procesului-verbal de constatare a pagubelor produse bunurilor asigurate de riscurile
acoperite prin asigurare. în a. de e. a p. se fac precizările necesare (preț unitar, preț unitar din nou,
valoare din nou, uzura valorică, valoarea bunurilor din momentul producerii evenimentului
asigurat, valoarea recuperărilor) pentru stabilirea exactă a cuantumului pagubei. Scopul final al
întocmirii a. de e. a p. îl constituie determinarea volumului despăgubirii la care are dreptul
asiguratul. V. și certificat de avarie pentru mărfuri.
ACT DE EXPERTIZA, document încheiat de un expert sau de o comisie de experți oficiali
care a constatat și a evaluat o daună, o avarie la o marfă, la un mijloc de transport, la un alt bun.
ACT DE LICHIDARE ÎN VAMA, document eliberat de către organele vamale, în care se
consemnează cantitatea și felul mărfurilor descărcate și supuse taxelor vamale, atestând, astfel, că
mijlocul de transport a îndeplinit toate formalitățile legale referitoare la descărcarea mărfurilor. în
momentul obținerii acestui document, mărfurile respective pot fi încărcate în alte mijloace de
transport pentru a ajunge la dispoziția destinatarului.
ACT JUSTIFICATIV, document prin care se constată realitatea unei operațiuni economice
efectuate de o instituție, o unitate economică sau o persoană.
ACTIV, totalitatea mijloacelor economice (elementelor patrimoniului) exprimate valoric,
existente la un moment dat într-o întreprindere, cooperativă, instituție, societate de asigurări etc. A.
este constituit din totalitatea bunurilor mobiliare și imobiliare (bani lichizi, creanțe, diferite stocuri
materiale, terenuri, clădiri, titluri de valoare, licențe, brevete etc.). A. este partea stângă a
bilanțului, în care sunt înscrise, în expresie bănească, sub denumirea de posturi de activ, formele
concrete sub care se prezintă elementele patrimoniale ale unității respective: "active imobilizate
28
ACT
(imobilizări necorporale, imobilizări corporale, imobilizări financiare); “active circulante (stocuri
de active circulante); “conturi de regularizare și asimilate; “prime privind rambursarea
obligațiunilor. Expresia bănească a acestor elemente se află în activul bilanțului și este în strânsă
interdependență cu pasivul bilanțului. V. și pasiv; bilanț.
ACTIV CIRCULANT, parte a activului întreprinderii care, prin natura sa, participă la un
singur ciclu de producție, transformându-se în semifabricat sau produs finit. A.c. se prezintă sub
următoarele forme: “materii prime, “materiale, “obiecte de inventar, “combustibili, “semifabricate,
“produse finite, “mărfuri. A.c. se prezintă și sub formă de drepturi de creanță sau de decontare,
cum sunt: lucrări și servicii facturate, clienți, decontări cu acționarii sau asociații, efecte
comerciale care urmează a fi primite, debitori. A.c. se prezintă și sub formă de mijloace bănești
sau lichidități, cum sunt: numerar în casă, acțiuni proprii, disponibil în cont la bancă, valori
mobiliare de plasament etc.
ACTIV DE EXPLOATARE, indicator economic constituit din active circulante și
imobilizări, adică: lichidități, instalații de producție, ateliere etc., care fac posibilă desfășurarea
activității economice. A. de e. se folosește în efectuarea analizelor economico-financiare.
ACTIV DE REZERVA, instrument de plată internațional, recunoscut și păstrat sub formă
de rezervă de către instituțiile monetare ale statului. A. de r. sunt constituite în principal din aur și
diferite valute convertibile. în prezent, ca a. de r. se folosesc Drepturile Speciale de Tragere (v.).
în sens larg, îri grupul a. de r. se cuprind și anumite materii prime, de o mare importanță
economică (petrol, cereale etc.), care pot fi vândute operativ pe piața internațională, procurându-se
astfel alte mărfuri. Aceste a. se folosesc pentru efectuarea plăților curente externe deficitare, a
plății unor importuri urgente și pentru efectuarea altor plăți externe care nu suportă amânare.
ACTIV NET, v. SUPRAACTIV.
ACTIV PATRIMONIAL, ansamblul drepturilor de natură economică care se pot evalua în
bani și care se află în patrimoniul unei persoane. V. și patrimoniu.
ACTIV SOCIAL, totalitatea bunurilor și creanțelor care aparțin unei societăți comerciale.
A.s. este partea componentă a bilanțului societății comerciale, care cuprinde: “cheltuielile de
instalare, “imobilizările, “alte valori imobilizate, “valorile (stocurile) de exploatare, “valorile
realizate pe termen scurt, “valorile disponibile.
ACTIV SUCCESORAL, totalitatea drepturilor patrimoniale și a bunurilor rămase în
patrimoniul unei persoane la data încetării din viață a acesteia, care vor fi supuse procedurii
succesorale. V. și succesiune.
ACTIV SUCCESORAL NET, diferență între activul și pasivul succesiunii. La
determinarea a.s.n. sunt excluse din activul succesoral: “valoarea obiectelor de uz casnic și
personal, “mobilierul din casa de locuit, “despăgubirile primite de la societatea de asigurări,
■depunerile și câștigurile la C.E.C., bănci, case de ajutor reciproc, “sumele primite de la asigurările
sociale de stat, “drepturile de autor, “cheltuielile făcute de moștenitori pentru îngrijirea și
înhumarea defunctului, în limita unei sume stabilite de organele competente. Determinarea a.s.n.
se face pentru stabilirea taxei de timbru, în funcție de gradul de rudenie a moștenitorilor.
ACTIVE, valori, indiferent de natura lor, care aparțin unităților economice; forme concrete
ale resurselor economice. în funcție de forma de lichiditate, a. sunt formate din: a. imobilizate sau
a. fixe, corporale - utilaje, mașini, instalații, clădiri, mijloace de transport etc., care se înlocuiesc
ACT
după mai mulți ani; a. circulante - materii prime, materiale, combustibil, mărfuri etc., care se
reînnoiesc după fiecare ciclu economic.
ACTIVE CIRCULANTE 1. Fonduri bănești constituite prin diverse modalități și care au
drept scop finanțarea activității curente a unității economice. A.c. au următoarele trăsături: Bsunt
fonduri bănești, a căror necesitate este impusă de asigurarea continuității producției și a căror
mărime este determinată de condițiile aprovizionării, producției și desfacerii; "nu se consumă
într-un singur ciclu de producție, ci rămân în permanență în circuit, schimbându-și numai forma
exterioară; "utilizarea a.c. constituie avansarea sub forma plăților din contul de disponibil și
recuperarea sub forma încasărilor prin contul curent, considerate ca acte care se repetă necontenit,
până în momentul încetării activității unității economice. 2. Parte a avuției naționale constituită din
obiecte ale muncii (materii și materiale) de care întreprinderile au nevoie pentru desfășurarea
activității lor. în grupa a.c. se cuprind: "materii prime, materiale, combustibili, "piese de schimb,
■producție neterminată (în curs de fabricație), "semifabricate, "produse fmite, «mărfuri, "ambalaje,
■animale tinere și la îngrășat, "animale adulte și de reproducție, "păsări, "colonii de albine,
■baracamente, "amenajări provizorii, "diferite alte valori etc. Spre deosebire de mijloacele fixe
(v.), a.c. își schimbă forma inițială, se consumă integral într-un singur ciclu de producție, își.
transferă întreaga lor valoare asupra noului produs și se înnoiesc după fiecare ciclu de producție.
Prin utilizarea lor productivă, a.c. se transformă în producție neterminată, semifabricate și produse
finite. Valoarea a.c. consumate în producție revine întreprinderii sub forma încasărilor rezultate
din vânzarea producției obținute, reîntregindu-se astfel volumul a.c. și creându-se posibilitatea
reluării, în mod sistematic, a procesului de producție. Cuantumul, structura și ponderea a.c. diferă
de la o unitate economică la alta, fiind influențate de o serie de factori, printre care se menționează:
■volumul și gradul de complexitate a producției; "organizarea procesului de producție (producție
de serie, individuală, de masă, în flux etc.); "cooperarea dintre întreprinderi; "structura și ponderea
cheltuielilor de producție; "tehnologia procesului de producție; "condițiile de producție; "ritmul de
creștere a cheltuielilor de producție; "durata ciclului de fabricație etc. Cuantumul, structura și
ponderea a.c. depind și de o serie de factori care privesc organizarea procesului de aprovizionare
tehnico-materială și a procesului de desfacere a produselor, cum sunt: "amplasarea întreprinderii,
■depărtarea ei față de furnizori, "nomenclatura materiilor prime și a materialelor folosite,
■periodicitatea și regularitatea livrării de materii prime, materiale etc.. "condițiile și modul de
desfacere a produselor finite, "organizarea și felul decontărilor, "disciplina de plăți etc. în
activitatea practică, a.c. se clasifică din mai multe puncte de vedere, și anume: a) din punctul de
vedere al sferei de cuprindere și al funcției pe care o îndeplinesc, se disting a.c. destinate sferei
productive (materii prime, materiale de bază și auxiliare, semifabricate cumpărate, combustibili,
producție neterminată, semifabricate din producție proprie, cheltuieli care privesc perioadele
viitoare etc.) și a.c. care deservesc sfera circulației (produse finite și semifabricate destinate
vânzării, produse finite expediate și servicii prestate, dar nedecontate, mijloace în decontare,
debitori, mijloace bănești aflate în cont la bancă și în casieria întreprinderii etc.); b) din punctul de
vedere al stadiului de producție în care se află, se disting: a.c. aflate în stocuri de producție, a.c.
aflate în procesul de producție, inclusiv în producția neterminată, a.c. sub forma producției
finite și a semifabricatelor destinate vânzării, a.c. sub formă de produse expediate, debitori,
mijloace bănești în cont la bancă și în casieria întreprinderii, acreditive etc.; c) din punctul de
vedere al apartenenței sau al surselor de formare, se disting: a.c. proprii, a.c. asimilate celor
proprii, a.c. împrumutate, a.c. procurate din fondurile provenite din emiterea de acțiuni și
obligațiuni; d) din punctul de vedere al normării, există: a.c. normate și a.c. nenormate. V. și
active circulante nenormate; active circulante normate. ❖ A.c. asimilate celor proprii,
mijloace minime și constante care, deși aparțin altor persoane fizice sau juridice, rămân o anumită
ACT
perioadă de timp la dispoziția întreprinderii, care le folosește în procesul de producție la fel ca pe
cele proprii. Aceste mijloace minime și constante se mai numesc și pasive stabile, iar în
contabilitate apar înregistrate la conturile de pasiv. V. și pasive stabile. ❖ A.c. bănești, disponibil
de numerar aflat în cont la bancă sau în casieria întreprinderii. întreprinderile efectuează
operațiunile de încasări și plăți cu ajutorul mijloacelor bănești, fie fără numerar, prin bancă, fie în
numerar, prin casieria proprie. Respectarea disciplinei financiare, prin cheltuirea rațională a
mijloacelor bănești și potrivit destinației lor, este asigurată de ținerea corectă și la zi a evidenței
operative și a contabilității lor, avându-se în vedere următoarele obiective: “gestionarea cu grijă și
corectă a mijloacelor bănești în numerar aflate în casieria proprie; “respectarea limitei soldului de
casă stabilit; “decontarea la termen a avansurilor acordate de întreprindere; “reconstituirea la timp
a mijloacelor bănești necesare desfășurării procesului de producție; “decontarea produselor livrate,
în ftmcție de refuzurile parțiale sau totale; “încasarea facturilor privind produsele vândute;
■constituirea, în același timp, a acumulărilor bănești și a fondului de amortizare; “urmărirea
decontărilor interne, precum și a creditelor acordate și restituite etc. ❖ A.c. împrumutate, active
circulante procurate cu ajutorul creditelor bancare, destinate acoperirii anumitor nevoi
suplimentare, temporare sau sezoniere sau a unor creșteri anuale de a.c., în funcție de
particularitățile procesului de producție, repartiție și circulație. Folosirea a.c.î. permite evitarea
imobilizărilor în diferite stocuri, care nu sunt necesare producției. ❖ A.c. în decontare, sume
avansate de întreprindere unor persoane fizice sau juridice, în contul efectuării diferitelor lucrări
sau al furnizării unor materiale sau mărfuri, care urmează a se deconta la termenul stabilit (de
exemplu, avansurile spre decontare, avansurile antreprenorilor și furnizorilor pentru lucrările de
investiții sau pentru furnizarea de mărfuri sau materiale etc.). Momentul decontării ocazionează fie
plata anumitor sume de bani pentru completarea sumelor avansate inițial, fie încasarea sumelor
obținute din vânzarea produselor sau a sumelor care se datorează întreprinderii. Operațiunile de
decontare se efectuează prin intermediul băncii la care părțile au deschise conturi. Toate aceste a.c.
se numesc „în decontare“ deoarece ele reprezintă mijloacele pe care întreprinderea le-a avansat
altor întreprinderi sau persoane, cu obligația restituirii lor sau a contravalorii lor la un anumit
termen, când urmează a se face lichidarea (decontarea) între ceea ce s-a dat și ceea ce s-a primit.
❖ A.c. nenormate, elemente de active circulante care, practic, nu se pot norma (de exemplu,
mărfurile expediate, dar nedecontate, mărfurile aflate în custodie, mijloacele în decontare
(debitori), mijloacele bănești în cont la bancă și cele aflate în casieria întreprinderii etc.). ❖ A.c.
normate, elementele de active circulante al căror cuantum se determină după anumite norme (de
exemplu, materiile prime, materialele de bază și auxiliare, combustibilul, producția neterminată,
obiectele de inventar, echipamentul și materialele de protecție, piesele de schimb, semifabricatele
din producție proprie, cheltuielile anticipate, produsele finite etc.). Cele mai multe active
circulante sunt supuse normării. ❖ A.c. proprii, partea din activele circulante care, prin dotarea
inițială, aparțin întreprinderilor de stat și cooperativelor. în anii următori, întreprinderile de stat, în
funcție de volumul sarcinilor din programul lor economic, își procură activele circulante proprii
prin autofinanțare, prin alocații de la organul ierarhic superior și, eventual, chiar de la bugetul
statului. Delimitarea activelor circulante proprii față de cele împrumutate se face numai în
planificare, nu însă și în contabilitate, unde atât activele proprii, cât și cele împrumutate fonnează
o singură grupă înregistrată la conturile de materiale.
ACTIVE CORPORALE, bunuri ale agenților economici aferente capitalului imobilizat, cum
sunt: terenurile, inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora și mijloacele fixe (v.). Mai sunt
considerate a.c., care nu se amortizează: lacurile, bălțile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiții,
precum și terenurile, inclusiv cele împădurite, cu excepția terenurilor cu destinație economică, obținute
prin acte de vânzare-cumpărare, inclusiv prin despăgubiri, în cazul exproprierilor.
31
ACT
ACTIVE FINANCIARE, hârtii de valoare care aduc venituri sub formă de dobânzi,
dividende etc. A.f. sunt constituite din: bilete de bancă, depozite bancare la vedere și la termen, aur
și devize, credite bancare, sume rezultate din împrumuturi pe termen lung, obligațiuni și acțiuni,
prime de asigurare și de reasigurare, efecte de comerț etc.
ACTIVE FIXE, v. MIJLOACE FIXE.
ACTIVE IMOBILIZATE, resurse tehnico-materiale corespunzătoare desfășurării activității
agenților economici cu profil de producție, dar care se află, în diferite proporții, în alte sectoare ale
economiei. A.i. mai poartă numele de mijloace imobilizate și sunt elemente destinate să
servească, de o manieră durabilă, realizării obiectului regiei sau societății comerciale; ele se pot
clasifica în două mari categorii, și anume: a) imobilizări profesionale, care sunt utilizate ori
destinate a fi utilizate de agenții economici pentru producerea de bunuri și servicii; b) imobilizări
neprofesionale, care se află în alte sfere ale ansamblului național, cum sunt: unități finanțate,
instituții, organizații etc. Există bunuri de valoare mică sau al căror consum este eșalonat pe un
timp relativ scurt, care pot fi considerate consumate integral în momentul punerii lor în lucru (ca
de exemplu, materii prime, materiale, obiecte de inventar etc.) și, ca urmare, nu sunt considerate
imobilizări. Din punctul de vedere al comportamentului lor economic și al structurii tehnice și
participativ-productive, imobilizările au următoarea structură: ❖ imobilizări corporale, formate
din bunuri asupra cărora se exercită un drept real, cunoscute în țara noastră sub două categorii
principale, și anume: active (mijloace) fixe și terenuri; ❖ imobilizări necorporale, care cuprind
mijloace blocate în cercetare, fond comercial, locații etc., care se utilizează un timp mai îndelungat
decât un exercițiu financiar, direct sau indirect, dar contribuie la realizarea de profit de către
agentul economic; ❖ imobilizări financiare, constituite din părți ale capitalului, de regulă ca
lichidități „automate44, sub formă de împrumuturi, titluri de participare, titluri și creanțe imobilizate
în favoarea altor agenți, care aduc profit sub formă de dobânzi, dividende etc.; ❖ imobilizări în
curs, respectiv netenninate, în execuție pe mai multe exerciții financiare (lucrări de investiții).
ACTIVE LATENTE, provizioane pentru riscuri și cheltuieli care nu s-au ivit în exercițiul
financiar încheiat și care nu s-au soldat prin conturile de venituri.
ACTIVE LICHIDE, a. constituite din: numerar, bonuri de casă, bonuri de tezaur, depozite
la vedere etc.
ACTIVE NECORPORALE, parte a capitalului agentului economic imobilizată
în: cheltuielile de constituire - taxele și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuielile
privind emiterea și vânzarea de acțiuni, cheltuielile de prospectare a pieței, de publicitate și alte
cheltuieli de această natură, legate de înființarea și dezvoltarea activității unității patrimoniale;
cheltuielile de cercetare-dezvoltare; cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substanțe minerale
utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zăcămintele puse în exploatare; concesiunile, brevetele și
alte drepturi și valori similare; alte imobilizări necorporale, inclusiv programe informatice create
de agenții economici sau achiziționate de la terți. A.n. nu se concretizează în bunuri materiale, ci
în documente economico-financiare.
ACTIVE NENORMATE, v. ACTIVE CIRCULANTE.
ACTIVE NORMATE, v. ACTIVE CIRCULANTE.
ACTIVE REALE, bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.), materii prime, materiale,
combustibil, semifabricate, produse finite etc.
32
ACT
ACTIVELE FONDULUI DESCHIS DE INVESTIȚII, totalitatea valorilor mobiliare și a
altor active de investiții, a numerarului etc. deținut de fondul deschis de investiții (v.).
ACTIVITATE DE ASIGURARE, a. desfășurată în sau din România, care cuprinde:
oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea contractelor de asigurare, încasarea primelor de
asigurare, constatarea, evaluarea și lichidarea daunelor, activitatea de regres și de recuperare,
investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurata. V. și asigurare;
reasigurare; fond de asigurare.
ACTIVITATE DE COMISARIAT DE AVARIE, a. desfășurată de comisarii de avarie,
privind constatarea și evaluarea pagubelor care se produc la mărfurile de export-import în timpul
transporturilor internaționale, precum și la navele maritime, la navele de pescuit oceanic, la
autovehicule (inclusiv pentru răspunderea civilă auto). A. de c. de a. presupune și prestarea altor
servicii de mandat solicitate de asigurători. O societate de asigurări specializată în acest domeniu
desfășoară a. de c. de a. pentru un mare număr de societăți și firme din străinătate. A. de c. de a.
se realizează, în prezent, în România de către CAROM S.A., prin personalul specializat al
acesteia. V. și comisar de avarie.
ACTIVITATE DE DEPOZITARE PENTRU FONDURILE DESCHISE DE
INVESTIȚII Șl SOCIETĂȚILE DE INVESTIȚII, a. care constă în următoarele: “păstrarea în
siguranță a tuturor activelor respectivelor fonduri și societăți de investiții; “decontarea tranzacțiilor
cu valori mobiliare în contul entităților menționate mai sus; “colectarea dividendelor, a dobânzilor
și a altor beneficii aferente activelor depozitate, precum și exercitarea drepturilor corespunzătoare
deținerii unor asemenea active; “calcularea și publicarea valorii activelor nete ale entităților de mai
sus; “primirea fondurilor pentru subscripțiile de titluri de participare ale fondurilor deschise de
investiții și de acțiuni ale societăților de investiții, precum și prelucrarea și emisiunea respectivelor
valori mobiliare; “prelucrarea documentelor de transfer pentru acțiuni ale societăților de investiții,
altele decât cele care nu au încheiat contract de administrare; “prelucrarea și plata beneficiilor
cuvenite care trebuie distribuite deținătorilor de titluri de participare ale unui fond deschis de
investiții, respectiv ale societății de investiții; “prelucrarea cererilor de răscumpărare pentru titluri
de participare ale fondurilor deschise de investiții, “anularea titlurilor și efectuarea plăților
corespunzătoare către deținători. V. și fond deschis de investiții; societate de investiții.
ACTIVITATE ECONOMICĂ, totalitatea actelor, faptelor și reacțiilor oamenilor, proces
complex, fundamental, care se concretizează în decizii și comportamente referitoare la mobilizarea
și folosirea resurselor economice în scopul creării, repartizării, circulației și consumării de bunuri
materiale, ținându-se seama de cerințele și interesele lor. A.e. este o formă a activității umane,
fiind constituită din totalitatea manifestărilor prin care oamenii își satisfac cerințele vieții lor. Cu
alte cuvinte, a.e. constă în tot ceea ce întreprind oamenii pentru a produce bunuri, executări de
lucrări și prestări de servicii. Ca formă a activității umane, a.e. constă în acțiunile și preocupările
oamenilor pentru satisfacerea cerințelor lor, prin folosirea rațională a resurselor materiale. A.e. se
corelează cu toate celelalte feluri de activități umane: sociale, culturale, tehnice, politice,
ecologice, de învățământ, de cercetare științifică, militare etc. Prin urmare, a.e. nu este
independentă de celelalte activități ale oamenilor, ci se interferează cu ele.
ACTIVITĂȚI PERMISE BĂNCILOR, potrivit art. 8 din Legea bancară nr. 58/1998, băncile
românești și sucursalele băncilor străine din România au dreptul să desfășoare, potrivit autorizației pe
care au obținut-o, următoarele activități: a) acceptarea de depozite bancare; b) contractarea și
acordarea de credite; c) emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit; d) plăți și decontări;
33
ACT
e) leasing financiar; f) transferuri de fonduri; g) emiterea de garanții și asumarea de angajamente;
h) tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu: "instrumente monetare negociabile (cecuri,
cambii, certificate de depozit), "valută, "instrumente financiare derivate, "metale prețioase, pietre
prețioase, "valori mobiliare; i) intermedierea în plasamentele de valori mobiliare și oferirea de
servicii legate de acestea; j) administrarea de portofolii ale clienților, în numele și pe riscul lor;
k) custodia și administrarea de valori mobiliare; l) depozitare pentru organismele de plasament
colectiv la valori mobiliare; m) închirierea de casete de siguranță; n) consultanță financiar-bancară;
o) operațiuni de mandat; p) operațiuni legate de bursele de valori etc.
ACTIVUL NET, a. constituit din totalitatea activelor agentului economic neafectate de
datoriile pe care acesta le-a contractat. A.n. se determină ca diferență între activul total (real) și
datoriile totale. V. și activ; pasiv.
ACTIVUL NET CONTABIL AL SOCIETĂȚII, valoarea contabilă a societății,
determinată pe baza bilanțului contabil. A.n.c. se determină ca diferență între totalul activelor și
totalul datoriilor societății. Dacă se împarte această sumă la numărul acțiunilor care se află în
circulație, se obține valoarea contabilă a acțiunii.
ACTUALIZARE, raportarea la prezent a tuturor cheltuielilor efectuate în diferite perioade
de timp. A. presupune folosirea unei anumite rate, a unei norme de evaluare, care să facă posibilă
definirea valorii actuale a unei valori, a unei sume, care va fi disponibilă doar în viitor. De
asemenea, a. permite trecerea de Ia o valoare viitoare la una actuală, care se realizează sub formă
de rată (rată de actualizare - de exemplu, 5%, 10%, 20% etc.). A. se face cu ajutorul unei rate de
actualizare, care trebuie să țină seama de riscurile la care sunt expuse încasările viitoare, de
evoluția costurilor resurselor financiare, precum și de evoluția puterii de cumpărare a leului.
Valoarea actualizată se determină după următorul calcul:
în care:
Va = valoarea actualizată;
V = valoarea resursei care se actualizează;
r =rata de actualizare, adică rata inflației, rata dobânzii;
n = timpul, exprimat în ani.
A. face posibilă comensurarea deprecierii valorii viitoare, în raport cu valoarea prezentă, datorită
unei eventuale scăderi a puterii de cumpărare a banilor.
ACTUAR, matematician specialist în calcule financiare de probabilități, cu aplicație în
special în materie de asigurări.
ACTUARIAT, totalitatea operațiunilor și normelor financiare pe baza cărora, folosindu-se
teoria probabilităților și statistica matematică, se efectuează diferite calcule financiare, mai ales în
domeniul asigurărilor. A., ca metodă științifică, fundamentează stabilirea primelor de asigurare, în
vederea realizării echilibrului dintre venituri și cheltuieli, la nivelul societății de asigurări,
echilibru reclamat de principiul echivalenței obligațiilor asiguraților cu cele ale asigurătorului, și
face posibilă înfăptuirea practică a funcțiilor și a rolului asigurărilor.
ACȚIONAR, persoană fizică sau juridică deținătoare, în calitate de proprietar, a uneia sau a
mai multor acțiuni ale unei societăți economice (societate anonimă pe acțiuni, societate în
comandită pe acțiuni), în virtutea cărora își poate exercita drepturile de proprietar colectiv în
34
ACT
cadrul companiei emitente. A. exercită dreptul lor de vot în adunarea generală (v.), proporțional
cu numărul acțiunilor pe care le posedă. Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru a. care
nu sunt la curent cu vărsămintele în contul acțiunilor, ajunse la scadență. A. care reprezintă întreg
capitalul social pot. dacă nici unul dintre ei nu se opune, să țină o adunare generală și să ia orice
hotărâre de competența adunării, fără respectarea formalităților cerute de convocarea ei. A. care
posedă acțiuni la purtător au drept de vot în adunările generale, numai dacă le-au depus în locurile
arătate prin statut sau prin înștiințarea de convocare, cu cel puțin cinci zile înainte de adunare.
Cenzorii constată, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a acțiunilor. Acțiunile rămân depuse
până după adunarea generală, dar nu pot fi reținute mai mult de zece zile de la data acesteia. A. pot
fi reprezentați în adunările generale numai de către alți a. în baza unei procuri speciale. A. care nu au
capacitate legală, precum și persoanele juridice pot fi reprezentate prin reprezentanții lor legali, care,
la rândul lor, pot da procură specială altor a. Contractul de societate sau statutul poate prevedea
derogări de la dispozițiile referitoare la reprezentarea numai prin acționari. Administratorii și
funcționarii societății nu pot reprezenta pe a., sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul
acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută. Administratorii nu pot vota în baza acțiunilor pe care le
posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana
sau administrația lor ar fi în discuție. Ei pot însă vota bilanțul și contul de profit și pierderi dacă, fiind
posesorii a cel puțin jumătate din capitalul social, nu se poate forma majoritatea legală fără votul lor.
A. care, într-o anumită operațiune, are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un
interes contrar aceluia al societății va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.
A. care contravine acestei prevederi este răspunzător de daunele produse societății dacă, fără votul
său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută. Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice convenție privind
exercitarea într-un anumit fel a dreptului de vot este nulă. A. care nu sunt de acord cu hotărârile luate
de adunarea generală privitoare la schimbarea obiectului principal, la mutarea sediului sau la forma
societății au dreptul de a se retrage din societate și de a obține plata acțiunilor pe care le posedă, la
alegerea lor, în proporție cu activul social care ar rezulta după ultimul bilanț aprobat. O dată cu
declarația de retragere, a. depun și acțiunile pe care le posedă. V. și acțiune.
ACȚIONAR SEMNIFICATIV, persoană care, nemijlocit și singură ori prin intermediul
sau împreună și în legătură cu alte persoane, deține sau este proprietară a unor acțiuni sau a altor
valori mobiliare ce-i dau dreptul la acțiuni, care, cumulat, fie ar reprezenta cel puțin 5% din
capitalul subscris al emitentului, fie i-ar conferi cel puțin 5% din totalul drepturilor de vot în
adunarea generală a emitentului.
ACȚIUNE, înscris, titlu de creanță pe termen lung, titlu de participare, de proprietate,
hârtie de valoare, titlu de credit negociabil, titlu de valoare cu caracter asociativ, valoare mobiliară,
produs financiar primar pentru procurare de capital propriu, care reprezintă o sumă fixă, dinainte
stabilită, din capitalul unei societăți pe acțiuni. A. dă dreptul posesorului să participe, cu vot
deliberativ, la adunările generale ale acționarilor societății, să ia parte la administrarea și la
controlul societății și să participe la împărțirea rezultatelor financiare (profiturilor sau pierderilor)
societății, adică să primească dividende sau să contribuie la acoperirea pierderilor, proporțional cu
valoarea acțiunilor pe care le posedă. A. constituie o modalitate de formare a fondurilor proprii ale
societății comerciale și reprezintă o îmbunătățire a indicatorilor financiari calculați de bănci la
acordarea împrumuturilor. A. au caracter asociativ, ele conferind drepturi asupra societății. Fiecare
a. constituie însă o parte indivizibilă, de valoare egală, din capitalul social al societății emitente.
Aceasta înseamnă că un acționar nu-și poate separa capitalul său și să-1 gestioneze singur. El poate
însă vinde acțiunile sale. Dacă societatea realizează profit, acționarul primește la finele anului
dividende, proporțional cu valoarea a. De asemenea, acționarii au dreptul să primească un venit,
dacă are loc revalorizarea a., și pot să-și exercite dreptul de preemțiune la subscrierea noilor
35*
ÂCT
emisiuni. Dacă se înregistrează pierderi, acționarii le suportă proporțional cu valoarea a. lor. în
cazul în care societatea dă faliment, creditorii și salariații au un drept privilegiat față de acționari.
A. are trei componente: titlul principal, talonul și foaia de cupoane. Titlul principal evidențiază
emitentul, valoarea nominală a a. și numele și prenumele subscriptorului, dacă a. este nominativă.
Talonul conferă deținătorului dreptul de a primi noi foi cu cupoane, în vederea încasării
dividendului. întotdeauna talonul și cupoanele sunt la purtător, chiar dacă a. sunt nominale.
Taloanele și cupoanele pot lipsi; în acest caz, drepturile acționarului sunt cuprinse în titlul
principal. Timpul influențează valoarea acțiunii. Pe lângă valoarea nominală, a. are și o valoare de
piață (prețul la care se vând și se cumpără a.), afectată direct de factorii care influențează climatul
economic. Alături de valoarea nominală și de cea de piață, a. pot avea și alte valori, cum sunt
valorile patrimoniale (valoarea contabilă și valoarea intrinsecă) și valori de rentabilitate (valoarea
financiară și valoarea de randament). Valoarea contabilă exprimă acea parte din patrimoniul
(activul net) ce revine pe o a., adică averea netă (contabilă) care revine deținătorului unei a. și se
calculează astfel:
în care:
Vc = valoarea contabilă;
An = activul net;
Nta = numărul total de acțiuni.
❖	Valoarea contabilă a a. este suma pe care ar primi-o acționarii dacă societatea comercială ar fi
lichidată fără cheltuieli și dacă activele ar fi vândute la valoarea înscrisă în evidența contabilă.
❖ Valoarea intrinsecă exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente
ce revin pe o a. Activele latente cuprind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli care n-au existat
în anul financiar încheiat și care nu s-au soldat prin conturile de venituri. Valoarea intrinsecă se
determină astfel:
V
1 Nta
în care:
Vi = valoarea intrinsecă
Anc = activul net corectat;
Nta = numărul total de acțiuni.
❖	Valoarea financiară reflectă capitalul financiar, care s-ar putea fructifica cu un dividend
corespunzător ratei medii a dobânzii de pe piața de capital, și se determină astfel:
vf=^-
r Rd
în care :
Vf = valoarea financiară;
D = dividendul;
Rd = rata medie a dobânzii de pe piața de capital.
36
ACT
-------------------------------—----———----<-------------------;------------1.
* Valoarea de randament reprezintă raportul dintre profitul net ce revine pe o a. și rata medie a
dobânzii de pe piață, determinându-se astfel:
în care:
Vr = valoarea de randament;
Pn'a = profitul net pe acțiune;
Rd =rata medie a dobânzii de pe piața de capital.
❖	Valoarea de lichidare a acțiunii constituie suma pe care ar primi-o acționarii dacă societatea ar
sista operațiunile și ar fi lichidată prin vânzarea activelor, plata datoriilor și împărțirea lichidităților
rămase. Această valoare poate fi mai mare sau mai mică decât valoarea contabilă. ❖ Valoarea de
răscumpărare este prețul pe acțiune la care societatea comercială poate răscumpăra acțiunile in
vederea retragerii lor. A. nu au scadență, durata lor de valabilitate fiind egală cu cea a societății
emitente. Felul a. se determină prin contractul de societate; în caz contrar, ele se consideră a fi la
purtător. A. nu se pot emite pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală. A. neplătite în
întregime sunt întotdeauna nominative. Capitalul social nu poate fi majorat și nu se pot emite noi
a. până nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedentă. A. cuprinde: "denumirea și
durata societății; "data contractului de societate; “numărul din Registrul Comerțului sub care se
află înmatriculată societatea și numărul Monitorului Oficial în care s-a făcut publicarea; “capitalul
social, numărul acțiunilor și numărul de ordine, valoarea nominală a acțiunilor și vărsăm inie le
efectuate; “avantajele acordate fondatorilor. A. trebuie să fie de valoare egală; ele conferă
posesorilor drepturi egale. A. trebuie să poarte semnătura a doi administratori, când sunt mai mulți.
sau a unicului administrator. A. sunt indivizibile. Acționarii care oferă spre vânzare a. lor pe cale
de publicitate trebuie să întocmească un prospect, care cuprinde între altele și contul de profit și
pierderi al societății după ultimul bilanț, dividendele acordate, obligațiunile emise și garanțiile
date. Situația a. se publică o dată cu bilanțul anual, relevându-se dacă acțiunile au fost integral
plătite și numărul acțiunilor pentru care s-a cerut, fără rezultat, efectuarea vărsămintelor. A. sunt o
categorie de valori financiare care asigură un flux de câștiguri bănești, sub forma dividendelor.
Inflația determină unele modificări asupra dividendelor, însă nu neapărat negative. Dacă inflația
este zero, atunci prețul a. se determină astfel:
D, D.
A = 7----------F 7--------r ....
(l+u (l+dt),
în care:
Dh D2,... = dividendele anului 1, ale anului 2 etc.;
dr = rata reală a dobânzii.
Dacă inflația înregistrează o rată de r, %, prețul a. se determină astfel:
Dl 0 + ri )1 P2 0 + ri )2
(l + dr)i 0 + ri)i
Ca urmare, dividendele a., exprimate bănește, vor crește o dată cu nivelul prețurilor, echivalând în
acest fel rata nominală mai mare a dobânzilor. Rezultă că acționarii nu suportă pierderi sau suportă
pierderi neînsemnate din cauza inflației; astfel investițiile în acțiuni sunt și rămân rentabile.
❖ A. aflata pe piață, a. emisă și vândută de o societate comercială, pentru care ea plătește dividende
37
ACT
»
acționarilor. ❖ A. autorizată, a. care se află în numărul maxim de a. pe care o societate comercială
le poate emite de-a lungul existenței sale, număr aprobat de conducerea societății și de organul de stat
competent. ❖ A. comună (ordinară), a. care conferă deținătorului dreptul la vot în adunarea
generală a acționarilor, proporțional cu numărul acțiunilor deținute, și pentru care societatea
emitentă plătește dividende variabile, în funcție de rezultatele economico-fînanciare și de hotărârea
conducerii firmei, însă numai după achitarea dividendelor destinate acțiunilor preferențiale. ❖ A.
cotată, a. căreia i s-a stabilit valoarea, care s-a publicat în ziua respectivă la o bursă sau la o bancă.
❖ A. de administrator, a. pe care administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să le
depună drept garanție a responsabilității lor pentru întreaga durată a mandatului lor. Aceste a. sunt
la fel ca și celelalte a. ale societății comerciale. ❖ A. de aport, înscris eliberat asociaților care au
adus drept capital anumite bunuri (mărfuri, terenuri, imobile, mașini etc.). Aportul în natură este
mai dificil de evaluat. Evaluarea trebuie făcută cât mai corect. Dacă are loc supraevaluarea,
capitalul social are parțial un caracter de capital fictiv. în astfel de situații, nu se asigură egalitatea
participării acționarilor la formarea capitalului social, ceea ce înseamnă că drepturile de creanță
deținute vor fi inegale și inechitabile. De regulă, a. de a. nu se negociază la bursă, decât doar după
o anumită perioadă de timp acceptată de acționari, și anume după constituirea în formă finală a
societății. ❖ A. de capital, a. eliberată asociaților care au depus numerar drept capital. ❖ A. de
folosință, a. eliberată participanților cărora li s-a rambursat capitalul; nu dă dreptul decât la
participarea la profituri. ❖ A. de fondator, a. eliberată fondatorului societății și care îi dă dreptul
de a participa numai la profiturile realizate, nu și la restituire de capital. Se mai numește și parte
de fondator (v.). ❖ A. de numerar, titluri emise contra echivalentului în numerar, cu prilejul
constituirii și dezvoltării societății comerciale. ❖ A. de mică cuplură, a. care are o valoare
nominală redusă și se emite cu scopul declarat de a fi accesibilă unei mase largi de oameni. Prin
acest fel de a. se mobilizează sumele de bani disponibile de la populație. A. de muncă, a.
eliberată persoanelor care aduc drept capital în societate munca; posesorul ei are posibilitatea să
participe numai la profituri. ❖ A. de prioritate, a. care dă posesorului dreptul de a avea mai multe
voturi în adunarea generală a acționarilor și/sau plata prioritară a dividendelor. Aceste a. sunt puse
în circulație pentru a încuraja subscrierile de noi capitaluri la societățile care-și sporesc activitatea.
Se numesc și a. privilegiate. V. și dividend; dobândă. ❖ A. dezmembrată, a. prin care se separă
dreptul pecuniar de cel de vot. A.d. este reconstituită în momentul când acționarul deține simultan
un certificat de investiție și un certificat privind dreptul de vot. ❖ A. emisă, a. autorizată, vândută,
care se află în posesia investitorilor, precum și a. în curs de distribuire primară. ❖ A. fără valoare
nominală, a. care nu indică valoarea nominală. Deoarece acțiunile, spre deosebire de obligațiuni,
nu conferă dreptul la rambursarea unei părți sau a întregii valori a lor, nu poate fi absolut
obligatorie stabilirea unei valori nominale a acestora. A. fără v.n. se emit de către unele societăți
comerciale pentru evitarea confuziei. Valoarea nominală poate crea confuzie în rândurile
investitorilor, ca urmare a faptului că aceasta nu coincide cu valoarea de piață. Nefiind stabilită
valoarea nominală, confuzia este înlăturată. Se stabilește prețul inițial de vânzare a acțiunii. în
România, legislația nu permite emiterea de a. fără v.n. ❖ A. gemene, fel de acțiuni a două
societăți comerciale, independente sub aspect juridic, dar care au aceiași acționari. A. g. se
asociază, în mod indisolubil, cu prilejul reunirii celor două societăți și de aceea sunt tratate la fel.
❖ A. gratuite, formă particulară de repartizare a profitului, în situația în care rezervele acumulate
în anii precedenți se transformă în acțiuni noi și. prin urmare, în capital social. în realitate,
patrimoniul societății nu se modifică prin emiterea acestor acțiuni. ❖ A. la purtător, a. achitată
integral, iar deținătorul este considerat ca fiind acționarul legitim. La acest fel de a.. fără
prezentarea titlului, societatea nu admite participarea la adunarea generală, la vot, iar dacă lipsesc
cupoanele, nu se poate face plata dividendelor. A. la p. conferă toate drepturile celui care o deține
și poate trece liber de la o persoană la alta. Acționarul poate să renunțe, fără formalități, la
38
ACT
>
participarea sa la societate. Aceste a. se pretează cel mai bine la negociere, cu deosebire la bursă.
Marile societăți anonime folosesc a. la p.,ca fiind forma cea mai potrivită pentru procurarea
capitalului. ❖ A. multiplă, a. cu valoare multiplu de o acțiune, echivalent cu 2, 5, 10, 20, 40 etc.
de acțiuni. ❖ A. neemisă, a. autorizată, care urmează a fi emisă într-un viitor nedeterminat și care
reprezintă potențialul de autofinanțare al societății comerciale emitente prin diviziunea proprietății.
❖A. nominativă, a. care are înscris numele, prenumele și domiciliul acționarului sau, după caz,
denumirea și sediul acestuia și care nu poate fi transmisă altei persoane fără aprobarea societății pe
acțiuni. Această a. mai cuprinde: "denumirea și durata societății; "data contractului de societate,
numărul din Registrul Comerțului sub care se află înmatriculată societatea și numărul Monitorului
Oficial în care s-a făcut publicarea; "capitalul social, numărul acțiunilor și numărul de ordine,
valoarea nominală a acțiunilor și vărsămintele efectuate; "avantajele acordate fondatorilor etc. A.n.
dă drepturi și impune obligații asupra celui înscris ca posesor în registrul acționarilor societății;
a.n. este indivizibilă, deoarece societatea nu recunoaște decât un singur titular al unei a.n., devenit
titular printr-o convenție juridică. Pentru societate, este acționar numai persoana înscrisă în
registrul acționarilor, și nu cea care posedă acțiunea. Deci numai acționarul înscris în registru își
poate exercita drepturile. A.n. îi permit societății să-i cunoască pe acționari, înlesnindu-i
convocarea nominală a acționarilor la adunarea generală. A.n. pot fi de două feluri: liber-transfe-
rabile și cu posibilități limitate de transfer. Cele care sunt liber-transferabile circulă prin
andosare. înscrisă în registru. Transmiterea a.n. este reglementată prin statut și trebuie aprobată de
adunarea generală a acționarilor. A.n. cu posibilități limitate de transfer (a.n. legate) dau
posibilitatea societății să-și exercite controlul riguros asupra proprietății titlurilor sale. Transferul
acestor a. este limitat, iar uneori total interzis. Aceste restricții urmăresc: "menținerea caracterului
tradițional al societății, "păstrarea independenței economice a societății, "atragerea, ca acționari,
numai a persoanelor de încredere etc. A.n. legate pot fi transferate numai printr-o declarație scrisă
de cesiune și nu prin andosare. A.n. îngreunează negocierea. ❖ A. nouă, valoare mobiliară emisă
în cursul exercițiului și care nu dă dreptul la un dividend întreg. Din al doilea exercițiu, acest gen
de a. este asimilată celei vechi și produce aceleași drepturi. ❖ A. obișnuită (ordinară), a. a cărei
denumire nu este însoțită de alte precizări și care se folosește foarte frecvent. A.o. conferă
deținătorului următoarele drepturi: dreptul la dividend, dreptul de preemțiune ori dreptul
preferențial de subscriere la fiecare creștere de capital, dreptul de vot în adunarea generală, dreptul
de a supraveghea și controla gestiunea societății, dreptul de a participa la lichidarea societății, dacă
are loc vânzarea sau dizolvarea acesteia. <^A. populară, formă nedefinită de acțiune. Prin a.p. o
bună parte a populației este stimulată să economisească și să facă investiții. ❖ A. preferențială, a.
care conferă posesorului prioritate la încasarea de dividende, dar nu și drepturi de vot prioritare în
adunarea generală a acționarilor. ❖ A. preferențială convertibilă, a. preferențială care, la cererea
deținătorului, poate fi schimbată, respectiv convertită în acțiune comună. ❖ A. preferențială cu
dobândă variabilă, a. ale cărei dividende, exprimate procentual, se modifică, adică se ajustează în
funcție de dobânda zilei. ❖ A. preferențială cumulativă, a. ale cărei dividende neachitate de emitent
se cumulează, până când situația economico-financiară a societății comerciale permite plata lor.
❖ A. preferențială non-cumulativă, a. ale cărei dividende neachitate din cauza rezultatelor
economico-financiare negative ale societății emitente nu se acumulează. ❖ A. preferențială non-
participantă, a. care primește dividende fixe, prestabilite la emisiune. ❖ A. preferențială
participantă, a. care încasează atât un dividend fix, cât și un dividend suplimentar. ❖ A.
preferențială prioritară, a. la care se încasează dividende înaintea tuturor a. preferențiale. ❖A.
preferențială revocabilă, a. al cărei emitent își rezervă dreptul de a cere deținătorilor depunerea
a. la sediul depozitarului, în vederea răscumpărării la un preț prestabilit. <*A. privilegiată, a. care
conferă anumite avantaje față de cea obișnuită, cum sunt: privilegii la repartiția dividendelor, cu
privire la dreptul de vot, la dreptul de subscriere etc. A. p. se pot prezenta sub mai multe forme,
39
ACT
_____2-------------■--------------------------------------------------------;------------------------
dintre care se menționează: a) a.p. cu dividend anual fix, exprimat procentual; b) a.p. cu dividend
fix și dividend suplimentar; c) a.p. cu dividende prioritare fără drept de vot, care constau în
renunțarea la dreptul de vot, având în schimb priorități la distribuirea unui prim dividend; d) a.p.
cu drept de vot privilegiat; e) a.p. pentru personalul întreprinderii, care sunt titluri atribuite
salariaților unității economice (foarte răspândite în S.U.A.). în general, deținătorii a.p. sunt
avantajați în situațiile în care profitul societății scade sau crește; f) a.p. convertibile, care pot fi
transfonnate la cererea acționarului în acțiuni ordinare; g) a.p. revocabile, la care emitentul își
rezervă dreptul de a le răscumpăra de pe piață la un preț prestabilit. ❖ A. pusă în vânzare, a. care se
află în procesul repartiției primare, a cărei contravaloare nu a fost încă încasată și pentru care
societatea emitentă nu plătește încă dividende. ❖ A. tezaurizată, a. proprie, pe care societatea
emitentă și-a răscumpărat-o de pe piață, după distribuirea primară, cu scopul comercializării ei la un
preț mai avantajos și pentru care nu plătește dividende.
ACȚIUNE CAMBIALA, procedură juridică prin care posesorul unei cambii își realizează
dreptul de creanță rezultat din deținerea acesteia, în situația în care plata este refuzată, urmărind pe
debitorul principal sau pe debitorii de regres. A.c. poate fi: a) directă, care servește creditorului
cambial pentru urmărirea trasului (v.) și a^avaliștilor acestuia, atunci când debitorul principal a
acceptat cambia, însă refuză plata acesteia. în acest caz, urmărirea debitorului pe cale judiciară se
poate face oricând, până la realizarea termenului de prescripție; b) indirectă (de regres), care
servește creditorului cambial în urmărirea debitorilor de regres în situația de refuz al acceptării de
către tras. Această acțiune se poate exercita atât la scadență, cât și, în anumite cazuri, înainte de
scadență, cu îndeplinirea anumitor formalități. V. și cambie; protest al cambiei.
ACȚIUNE DE REGRES, a. întreprinsă de asigurător (societatea de asigurări) în instanță,
împotriva terțelor persoane fizice și juridice (altele decât organizațiile de stat și cooperatiste), prin
care se urmărește recuperarea sumei plătite drept despăgubire de la persoana (persoanele)
răspunzătoare de producerea pagubei. A. de r. se deschide în instanță, în limitele despăgubirilor
plătite asiguratului sau beneficiarului asigurării în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, în
cazurile când accidentul: Ba fost produs cu intenție; "a fost produs în timpul comiterii de
infracțiuni în legătură cu circulația pe drumurile publice; Ba fost produs în timpul săvârșirii unor
fapte care nu constituie infracțiuni, indiferent de locul unde s-au petrecut acestea; Ba fost produs în
timpul comiterii oricăror infracțiuni săvârșite cu intenție; "a fost produs în timpul când persoana
răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimțământul asiguratului. Toate
aceste împrejurări și fapte se dovedesc cu acte și cu hotărâri definitive ale instanțelor penale, cu
actele întocmite de organele de urmărire, cu actele de constatare a accidentului, cu procese-verbale de
amendare rămase definitive sau cu alte mijloace de probă legale, după caz. în cadrul asigurărilor de
răspundere civilă, unitățile economice și instituțiile debitoare care au fost ținute să compenseze
diferite daune față de terți își pot recupera, pe calea a. de r., paguba astfel suferită în patrimoniul
lor de la persoanele fizice vinovate de producerea prejudiciului. A. de r. se poate îndrepta și
împotriva posesorilor sau păzitorilor lucrurilor sau animalelor care, prin conduita lor, au provocat
un prejudiciu terțelor persoane; aceasta numai dacă se constată vinovăția. Unitățile economice
asigurate au obligația de a recupera pentru societatea de asigurări, pe calea a. de r., despăgubirile
plătite de aceasta, de la propriii lor conducători auto în situațiile în care aceștia sunt vinovați de
producerea accidentelor, excepție făcând cazurile fortuite (explozia unui cauciuc, defectarea
sistemului de frânare în timpul mersului, ruperea barei de direcție etc.), când nu intervine
responsabilitatea acestora în producerea accidentelor. V. și drept de regres al asigurătorului;
subrogare a asigurătorului în drepturile asiguratului.
ACȚIUNE IMOBILIARA, a. judiciară civilă prin care se urmărește realizarea unor drepturi
asupra unui bun imobil. A.i. este de competența instanței judecătorești teritoriale a situării bunului
imobiliar.
40
ACU
ACȚIUNE IPOTECARĂ, a. care rezultă din ipotecă și servește creditorului ipotecat în
vederea recuperării creanței sale ajunse la scadență, pe calea urmăririi bunului ipotecat. V. și
ipotecă.
ACȚIUNE JUDECĂTOREASCĂ PENTRU ÎNȚELEGERE, contract care se încheie între
un comerciant ajuns în stare de insolvabilitate și creditorii lui. Prin acest contract - încheiat sub
controlul justiției - se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților pentru ca el să-și poată
continua activitatea. Deschiderea dovedită a unei astfel de acțiuni împotriva unui debitor constituie
motiv pentru ca un asigurat, care a încheiat o asigurare facultativă a creditelor pentru export, să aibă
dreptul să solicite asigurătorului acordarea despăgubirii de asigurare, deoarece cumpărătorul
mărfurilor (serviciilor) pe credit, ca urmare a ajungerii în stare de insolvabilitate, are averea supusă
deschiderii acțiunii judiciare pentru înțelegere (concordat).
ACȚIUNE PAULIANĂ, a. judiciară prin care creditorul solicită anularea actelor făcute în
frauda drepturilor sale de către debitor.
ACȚIUNILE UNEI SOCIETĂȚI DE ASIGURĂRI. înscrisuri nominative care cuprind toate
elementele prevăzute de lege, poartă timbrul sec și semnăturile a doi administratori. Evidența acțiunilor
se ține într-un registru numerotat, sigilat și parafat de președintele consiliului de administrație, care se
păstrează la sediul societății. Fiecare acțiune subscrisă și vărsată de acționari conferă acestora dreptul la
un vot în adunarea generală a acționarilor, dreptul de a alege și de a fi ales în organele de conducere,
dreptul de a participa la distribuirea beneficiilor. Deținerea acțiunii necesită adeziunea de drept la
statutul societății. Dacă o acțiune trece în proprietatea altor persoane, trec corespunzător toate
drepturile și obligațiile. Acțiunile sunt indivizibile, fiecare acțiune având un singur proprietar.
Cesiunea acțiunilor între acționari sau către terți se poate face cu respectarea prevederilor legale.
Dacă se pierde acțiunea, proprietarul are obligația să anunțe consiliul de administrație al societății și
să facă public acest fapt prin presă, în cei puțin două ziare de largă circulație din localitatea în care se
află sediul societății, iar după șase luni se eliberează un duplicat al acțiunii. V. și acțiune.
ACUMULARE L Strângere, adunare, mărirea progresivă a unui bun. 2. Crearea condițiilor
care să permită atingerea unei cote ridicate a realizării producției. A. nu trebuie înțeleasă ca o
simplă creștere a stocului de materii prime, materiale, mașini etc., ci și constituirea unor noi
noțiuni științifice și tehnice, ridicarea calificării forței de muncă, perfecționarea organizării
muncii și producției, care să conducă la realizarea reproducției lărgite. 3. Proces economic
complex, obiectiv, legic, care constă în formarea și utilizarea unei părți din venitul societății
pentru realizarea reproducției lărgite. A. este o lege economică obiectivă, este funcția
progresistă cea mai importantă a societății umane. A. constă în crearea de noi capitaluri fixe și
circulante, în extinderea și modernizarea mijloacelor fixe, dezvoltarea bazei activităților
social-culturale, formarea unor fonduri de rezervă și de asigurare.
ACUMULARE A CAPITALULUI adăugare a unei părți din profitul creat la capitalul
inițial sau transformarea unei părți din profit în capital suplimentar, determinată de necesitatea
lărgirii procesului reproducției. Sursa acumulărilor de capital o constituie profitul. Mobilul a.c.
este determinat de modernizarea tehnicii și tehnologiei utilizate, de lărgirea producției, oferindu-se
astfel posibilități sporite în competiția concurenței.
ACUMULARE BANEASCA, expresia bănească (valorică) a plusprodusului (venitului
net) creat de unitățile economice sub formă de: prelevări pentru societate a unei părți din valoarea
producției nete, beneficiu net, impozit pe profit, dobândă pentru creditele bancare, contribuții
pentru asigurările sociale etc. V. și plusprodus; venit net.
41
ACU
ACUMULARE EXTENSIVĂ, mod de acumulare în care obținerea unei producții
suplimentare se realizează prin creșterea cantitativă, proporțională cu capitalul folosii-
ACUMULARE INTENSIVĂ, formă de acumulare în care se folosesc câi mai eficient
factorii de producție. Prin a.i se obține o producție de valoare mai mare, iară creșterea
proporțională a capitalului folosit. Prin urmare, a.i. presupune creșterea producrivkâîii muncii.
ACUMULARE PRIMITIVĂ, proces istoric de constituire și de mărire a capitalului unor
societăți economice, prin preluarea valorilor de la alte societăți constrânse pe diverse căi
extraeconomice să le cedeze. A.p. se bazează pe forță, care ia diferite forme, de h forța violentă,
brută, până la informație. A.p. a fost practicată pe scară largă la începuturile capitalismului, apoi,
paralel cu instituirea statului de drept, s-a diminuat, dar fără să dispară. A.p. a contribuit la
concentrarea bogăției, la formarea marilor capitaluri, precum și la dezvoltarea pieței muncii.
Referindu-se la a.p., K. Marx spunea, „capitalistul nu se îmbogățește întocmai ca țăranul și
meseriașul, proporțional cu munca depusă de el și cu austeritatea sa. ci datorită muncii
gratuite absorbite și renunțării la toate plăcerile vieții impuse tuturor muncitorilor săi.44
K. Marx relevă că producția capitalistă presupune realizarea unor condiții, și anume: existența
proprietății private și existența unor persoane care nu dispun decât de forța lor de muncă. K. Marx
insistă asupra violenței, exproprierii legale și raporturilor de forță care au marcai formarea modului
capitalist de producție, care, cu timpul, dimpotrivă, va nega folosirea violenței. în folosul respectului
proprietății private. „Astfel, ceea ce se află la baza acumulării primitive a capitalului, Ia baza
genezei sale istorice, este exproprierea producătorului imediat, este dizolvarea proprietății
bazate pe munca personală a posesorului ei.“ A.p. este, după cum spune FC Marx. procesul de
creare a condițiilor de dezvoltare a modului de producție capitalist. A.p. reprezintă constituirea. în
mâinile unui anumit grup, a resurselor financiare suficiente pentru a dispune de mijloace de producție
și, pe de altă parte, exproprierea masei țărănești, care nu mai dispune decât de mra sa de muncă.
K. Marx a relevat că a.p. constituie preistoria capitalului. în Europa Occidentală. a avut loc în
secolele XV-XVIII, iar în România mai târziu, datorită condițiilor istorice specifice. A-p. s-a realizat,
în general, pe următoarele căi: "exproprierea și însușirea unor suprafețe mari de pământ. acapararea
și exploatarea bogățiilor de pe teritoriile colonizate, cu deosebire din America. Africa și Asia:
■acapararea terenurilor unor țărani liberi; "însușirea averilor bisericilor; 0impunerea unor salarii mici
și munci forțate; "despăgubiri foarte mari plătite de către țările care au pierdut războaie: eplata unor
dobânzi mari pentru creditele contractate de stat; "deturnarea și însușirea unor imporante părți din
veniturile statului prin concesionarea vămilor și a unor monopoluri (alcool, tutun ac.): ssubevaluarea
unor proprietăți de stat privatizate, confiscate sau vândute silit; "schimburi econorace neechivalente
etc. în unele țări, a.p. se practică și în prezent. A.p. se folosește pe scară largă, sub diferite forme, cu
violență voalată, în țările care se află în tranziția la economia de piață.
ACUMULĂRI BĂNEȘTI LA 1 000 DE LEI FONDURI FIXE, indicator de comensurare
a eficienței cu care sunt folosite mijloacele fixe existente în unitățile economice. Se determină prin
raportarea acumulărilor bănești totale la valoarea mijloacelor fixe și se exprimă in promile.
Calculul se face, de regulă, anual, nivelul comparativ al indicatorului evidențiind măsura în care
mijloacele fixe sunt folosite eficient în unitatea respectivă.
ACUMULĂRI BĂNEȘTI TOTALE ANUALE. indicator valoric al eficienței economice a
investițiilor, care exprimă valoarea plusprodusului (a venitului net al societății ) ce se va realiza anual,
ca urmare a investiției ce se pregătește. Aceste a. cuprind: totalul scontat al prelevării pentru societate
a unei părți din valoarea producției nete, al beneficiilor nete, al impozitului pe proriu ai contribuțiilor
pentru asigurări sociale, al veniturilor nete din activitatea de comerț exterioi’ și arie operațiuni cu
42
ADE
------------——_------------ —----------------------—--------——..........--......................
străinătatea, al diferitelor impozite și taxe locale etc. Alături de alți indicatori, servește la alegerea
variantei optime de investiții.
ADAOS COMERCIAL, cotă procentuală adăugată la prețul cu ridicata al mărfurilor până
la nivelul prețului cu amănuntul, din care se acoperă cheltuielile de circulație și se formează
profitul întreprinderilor comerciale. El se calculează în sumă absolută, prin aplicarea coeficientului
de a. stabilit asupra valorii mărfurilor, la prețul cu ridicata. în prezent, suma a. c se determină ca
diferență între cifra de afaceri, exclusiv taxa pe valoarea adăugată (v.) aferentă vânzării
mărfurilor, și prețui de cumpărare a mărfurilor vândute. A.c. este folosit în mod deosebit de către
întreprinderile care au ca obiect de activitate comercializarea mărfurilor. V, și rabat comercial.
ADAOS DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ, cotă procentuală care se adaugă la prețurile
produselor obținute prin prelucrare proprie și la alte produse desfăcute prin unitățile de alimentație
publică. Acest a. se diferențiază după felul produselor și categoria unității de alimentație publică.
Sumele rezultate din cota procentuală adăugată la prețul produselor sunt utilizate pentru acoperirea
cheltuielilor și pentru formarea profitului. A. de a. p. se stabilește de către agentul economic și se
diferențiază în funcție de rețeaua de desfacere - cu ridicata, mic-gros, cu amănuntul de alimentație
publică - precum și de natura produselor și de categoria de încadrare a unităților pe baza brevetelor de
funcționare.
ADAOS DE COMERCIALIZARE, cotă, sumă care se adaugă la prețul unui titlu financiar
pus în vânzare. în vederea acoperirii cheltuielilor de distribuire și comercializare. Practic, a. de c.
reprezintă onorariul și comisionul comercializării.
ADAOS DE RISC. mărime (sumă rezultată din calcule statistico-matematice) cu care se
corectează indicele mediu de despăgubire, care reprezintă elementul de bază în calculul primei nete la
asigurările de bunuri sau la asigurările de risc, în general. Calcularea a. de r. presupune atât cunoașterea
indicelui mediu de despăgubire, cât și a abaterilor care se înregistrează între acesta și indicii de
despăgubire anuali. Fără calcularea a. de r. și corectarea cu acesta a indicelui mediu de despăgubire
nu ar exista certitudinea că prima netă va face posibilă constituirea unui fond de asigurare care să
permită asigurătorului să-și onoreze obligațiile asumate. V. și abaterea medie pătratică.
ADAOS DE RURAL, cotă procentuală care se adaugă la prețul de vânzare cu amănuntul a
unor mărfuri în mediul sătesc. A. de r. a fost instituit pentru acoperirea unor cheltuieli suplimentare
de aprovizionare și desfacere determinate de distanțele mari față de sursa de aprovizionare, precum și
de dificultățile de transport în zonele greu accesibile (deal, munte, deltă, locuri izolate etc.).
impracticabilității unor drumuri din mediul rural în perioade îndelungate de timp. în special în
sezonul de toamnă-iarnă. Până în anul 1960, a. de r. a revenit cooperației, iar de arunci încoace se
încasează la bugetul de stat.
ADAOS INFLAȚIONIST, diferența dintre prețul actualizat la zi al părții de capital
acoperit de o acțiune și valoarea nominală (inițială) a acțiunii (v,).
ADAOS LA PRIMA NETĂ, v. PRIMĂ DE ASIGURARE.
ADERENT, parte în contractul de factoring, care cedează, pentru o perioadă de timp,
dreptul asupra tuturor creanțelor sale comerciale cu termen scurt, rezultate din vânzarea de bunuri
sau din prestarea de servicii către un agent economic specializat în factoring (v,).
ADEVERINȚA, înscris (dovadă) prin care se recunoaște existența sau stingerea unei
obligații, a unui drept sau a unui fapt. Se folosește ca act justificativ fmanciar-contabil ❖ A. de
43
ADE
disponibil, document care însoțește factura în decontările prin acceptare, confirmând furnizorului
rezervarea în bancă, din contul cooperativei, a disponibilităților bănești necesare efectuării plăților.
Cooperativele eliberează a. de d. din carnetele pe care le primesc, la cerere, din partea acelor unități
bancare unde își au conturile deschise. Banca eliberează carnetul cu a. de d. pe baza dispoziției de
plată prezentate. în baza acestei dispoziții de plată, unitatea bancară preia suma din contul de
disponibilității pentru activitatea de producție sau din cel pentru finanțarea investițiilor, după caz, și o
rezervă în contul „Carnete cu adeverințe de disponibil eliberate44. La cererea cooperativelor, unitățile
bancare la care acestea au conturi deschise eliberează carnete cu a. de d. pentru achiziționarea de
materii prime și materiale necesare producției, achitarea lucrărilor executate și a serviciilor prestate,
precum și pentru efectuarea cheltuielilor de investiții. Aceste carnete se pot folosi de către
cooperative, în relațiile lor economice cu unul sau mai mulți furnizori.
ADEZIUNE, consimțământul membrilor cooperativelor, prin care se obligă să plătească cu
regularitate o contribuție lunară, care să alimenteze fondul asigurărilor sociale. Pe baza acestei
contribuții, cooperatorii beneficiază de o pensie suplimentară. V. și asigurări sociale; pensia
suplimentară.
ADJUDECARE L Aprobare de atribuire, de regulă prin hotărâre a instanțelor judecătorești,
a unui bun persoanei care a oferit cel mai mare preț pentru un obiect vândut prin licitație publică.
2. Aprobare dată unei persoane sau unei întreprinderi, în urma unei licitații publice, în care este
admisă întotdeauna oferta cea mai avantajoasă de a livra materiale, mărfuri, de a executa o lucrare,
de a închiria un bun, de a se încredința o concesiune, o locație etc. 3. Procedură prin care organul
de stat care lansează un împrumut prin emisiunea de titluri de valoare - obligațiuni - acceptă
ofertele, respectiv propunerile de capital și dobânzi pe care i le prezintă cei ce dețin disponibilități
bănești și care vor să le plaseze în împrumutul respectiv. V. și licitație publică.
ADMINISTRARE, operațiune privitoare la gospodărirea, conducerea și controlul existenței și
mișcării valorilor materiale și bănești încredințate unei unități economice, instituții, organizații
obștești sau unei persoane fizice. ❖ A. falimentului, activitate care se desfășoară după pronunțarea
hotărârii judecătorești declarative de faliment, având ca scop constatarea, înregistrarea și conservarea
activului patrimonial al falitului, determinarea pasivului, a masei credale, căutarea și găsirea de
soluții amiabile, menite să satisfacă interesele creditorilor, sau valorificare a activului și plata credi-
torilor proporțional cu creanțele lor.
ADMINISTRARE DE INVESTIȚII, gestionarea activității de investiții; acte prin care: se
utilizează resursele atrase de fondurile deschise de investiții și de societățile de investiții; se
achiziționează, se folosesc valori mobiliare și se exercită, se întrețin drepturi care decurg din
acestea; se tranzacționează valori mobiliare din portofoliul fondurilor deschise de investiții și al
societăților de investiții administrate, cm caracter temporar sau definitiv, parțial sau integral.
ADMINISTRAREA FALIMENTULUI, fază a procedurii falimentare care începe după
declararea falimentului și care urmărește constatarea, conservarea și întregirea activului, stabilirea
pasivului și a masei credale, lichidarea activului și plata creditorilor în limita cotei falimentare.
A.f. se realizează cu concursul sindicului (judecătorul comisar, curatorul sau lichidatorul), al
adunării sau al comitetului creditorilor, al instanței de judecată.
ADMINISTRAREA TITLURILOR, totalitatea măsurilor și lucrărilor cu care o bancă se
angajează față de clienții care au la ea în depozit diferite titluri de valoare. Banca are în structura sa
organizatorică un departament care efectuează aceste operațiuni și care poartă denumirea de
„administrarea titlurilor44.
44	————————————
ADM
ADMINISTRATOR AL SOCIETĂȚII COMERCIALE, asociat sau nu. care răspunde de
executarea mandatului și de ceea ce decurge din obligațiile impuse de lege. Numirea și înlocuirea
a. al s.c. se face exclusiv de către adunarea generală a acționarilor; ei sunt temporari și revocabili.
Primii a. ai s.c. pot fi numiți prin contractul de societate, însă termenul mandatului lor nu poate fi
mai mare de patru ani. Dacă prin contractul de societate sau statut nu s-a stabilit durata
mandatului, el este de doi ani. A, sunt reeligibili. când prin contractul de societate sau statut nu se
prevede altfel. Persoanele care, prin lege, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori
sau reprezentanți ai societății, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi. Fiecare trebuie să
depună o garanție pentru administrația sa, prevăzută în contractul de societate sau statut ori, dacă
nu sunt prevederi în acest sens, aprobată de adunarea generală a acționarilor. Garanția nu poate fi
mai mică decar valoarea a zece acțiuni sau dublul remunerației lunare. Dacă a. este acționar,
garanția se poate constitui, la cererea acestuia, prin depunerea a zece acțiuni, care, pe perioada
mandatului, sunt inalienabile și se păstrează la societate. Garanția se depune înainte de intrarea în
funcțiune a a.; ea poate fi depusă și de către o terță persoană. Dacă garanția nu se depune înainte
de data la care trebuia să intre în funcțiune, a. este considerat demisionat. Garanția rămâne în casa
societății și nu va putea fi restituită a. decât după ce adunarea generală a aprobat bilanțul ultimului
exercițiu financiar în care a funcționat a. și după ce i-a dat acestuia descărcare. Semnăturile a. se
depun la Registrul Comerțului, o dată cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care
rezultă depunerea garanției. Nici o persoană nu poate funcționa concomitent în mai mult de trei
consilii de administrație. Această interdicție nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de
administrație este proprietar a cel puțin o pătrime din totalul acțiunilor sau este administrator al
unei societăți care deține pătrimea menționată. Persoana care nu respectă aceste prevederi pierde
de drept calitatea de a. obținută prin depășirea numărului legal, în ordinea cronologică a numirilor,
și va fi condamnată la plata. în folosul starului, a remunerației și a celorlalte beneficii care i se
cuvin, precum și la restituirea sumelor încasate. Acțiunea împotriva a. poate fi exercitată de către
acționari sau de Ministerul Finanțelor. Fără aprobarea adunării generale, a. nu pot să încheie
contracte în baza cărora societatea urmează să dobândească imobile, instalații și, în general, bunuri
destinate a servi în mod durabil exploatării obiectului societății, pentru un preț ce depășește - în
total sau în parte - o zecime din capitalul social, dacă prin contractul de societate sau statut nu se
prevede aiîteL A. sunt împuterniciți să efectueze toate operațiunile cerute pentru aducerea la
îndeplinire a obiectului societății, afară de restricțiile prevăzute în contractul de societate. A. sunt
solidar răspunzători față de societate pentru: "realitatea vărsămintelor plătite; "existența registrelor
cerute de lege și corecta lor ținere; "exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; "stricta
îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, contractul de societate și statutul le impun. Acțiunea în
răspundere împotriva a. aparține și creditorilor societății. însă aceștia o vor putea executa numai în
caz de faliment al societății. A. care au dreptul de a reprezenta societatea nu-1 pot transmite decât
dacă această facultate li s-a acordat în mod expres. A. care, fără drept, își substituie altă persoană
răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube aduse societății. Toți a. și membrii
comitetului de direcție răspund față de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de
personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de
îndatoririle funcției lor. Comitetul de direcție trebuie să înștiințeze consiliul de administrație de
toate abaterile constatate în executarea obligației lui de supraveghere. A.s. sunt solidar
răspunzători cu predecesorii lor imediați dacă, având cunoștință de neregularitățile săvârșite de
aceștia, nu le denunță cenzorilor. Dacă societățile comerciale au mai mulți a., răspunderea pentru
actele săvârșite sau pentru omisiuni nu se întinde și la a. care au făcut să se constate, în registrul
deciziilor consiliului de administrație, împotrivirea lor și i-au încunoștințat despre aceasta în scris
pe cenzori. Pentru deciziile luate în ședințele la care a. nu a asistat, el rămâne răspunzător dacă, în
termen de o lună de când a luat cunoștință de acestea, nu a făcut împotrivirea corespunzătoare. A.
45
ADM
care, într-o anumită operațiune, direct sau indirect, au interese contrare intereselor societății,
trebuie să înștiințeze despre aceasta pe ceilalți a. și pe cenzori și să nu ia parte la nici o deliberare
privitoare la această operațiune. Aceeași obligație o are a. și în cazul în care. într-o anumită
operațiune, știe că sunt interesate soția, rudele sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv. A.
sunt răspunzători pentru daunele produse societății comerciale. Dacă există un singur a. și el vrea
să se retragă, trebuie convocată adunarea generală. în caz de moarte sau de împiedicare fizică a
acestuia, numirea provizorie se face de către cenzori, însă pentru numirea definitivă a a. se
convoacă de urgență adunarea generală. Când a. constată pierderea unei jumătăți din capitalul
social, sunt obligați să convoace adunarea generală extraordinară, pentru a hotărî reconstituirea
capitalului, limitarea lui la suma rămasă sau dizolvarea societății. Adunarea generală extraordinară
poate fi convocată și la o pierdere mai mică. Dacă nici la a doua convocare nu s-a întrunit
cvorumul necesar, a. vor cere instanței din raza teritorială în care se află sediul societății numirea
unui expert, care verifică pierderea din capitalul social. Pe baza expertizei, instanța, constatând
pierderea respectivă, va da o încheiere, autorizând a. să convoace adunarea generală, care să
hotărască limitarea capitalului la suma rămasă sau dizolvarea societății, indiferent de numărul
acționarilor prezenți. V. și consiliul de administrație.
ADMINISTRATOR GARANT AL EMISIUNII DE TITLURI FINANCIARE. instituție
financiară specializată care îl asistă pe emitentul de titluri financiare în cadrul emisiunii primare și
garantează investitorilor că emitentul își va îndeplini obligațiile contractuale.
ADMINISTRAȚIE FINANCIARA, organ local de specialitate din aparami financiar al
României, chemat să contribuie la înfăptuirea, în mod unitar, a politicii de stat cin domeniul
finanțelor locale, îndrumat, condus și controlat de către consiliul județean sau ai municipiului
București, pe lângă care funcționează, și de Ministerul Finanțelor. A.f. are ca atribuții: “întocmirea
și pregătirea lucrărilor necesare elaborării proiectelor de bugete locale; “conducerea și coordonarea
muncii de elaborare a proiectelor de bugete de către unitățile economice și instituțiile subordonate
consiliilor locale; “elaborarea, în colaborare cu organele teritoriale și cu băncile. a planului
financiar în profil teritorial; “întocmirea planurilor de echilibrare bugetară: “urmărirea executării
bugetelor locale; “stabilirea și încasarea impozitelor, a taxelor și a celorlalte venituri ale economiei
locale de la persoanele fizice și juridice; “stabilirea și încasarea primelor la asigurările prin efectul
legii; “ținerea evidenței provenienței veniturilor și utilizării lor; “controlul constituirii și utilizării
mijloacelor din afara bugetului; “finanțarea cheltuielilor din bugetele locale; “urmărirea executării
în bune condiții a bugetelor locale și realizarea indicatorilor financiari de către unitățile locale:
■întocmirea dărilor de seamă contabile asupra executării bugetelor locale și informarea periodică a
primăriilor, a consiliilor locale și a Ministerului Finanțelor asupra modului cum s-a desfășurat
activitatea financiară locală. Alte atribuții: “elaborează lucrările privind contul de încheiere a
exercițiului bugetar; “urmărește și face propuneri referitoare la creșterea eficienței economice pe
calea reducerii cheltuielilor de producție și de circulație, a sporirii rentabilității pe produse și pe
unități economice; “prezintă consiliului local propuneri referitoare la perfecționarea relațiilor
financiare ale unităților economice și instituțiilor locale cu bugetul local: “îndrumă și controlează
activitatea organelor locale de specialitate subordonate. Structura organizatorică a a.f. cuprinde:
serviciul de buget, serviciul de impozite și taxe, biroul de expertize contabile gestionare.
ADMINISTRAȚIE VAMALĂ, instituție de stat constituită prin lege, investită cu
competența de a aplica regimul vamal și taxele vamale pe teritoriul statului. A.v. are următoarele
atribuții principale: “supravegherea și controlul bunurilor care se află în circuitul economic interior
și exterior; “încasarea și virarea la bugetul statului a taxelor vamale; “unele atribuții speciale
privind sănătatea publică, patrimoniul cultural etc. A.v. cuprinde în principal: Direcția Generală a
_ _ -
ADM
Vămilor - ca organ central; direcții naționale de specialitate (anchetă vamală, statistică vamală
etc.); direcții vamale regionale; unități vamale de frontieră, birouri vamale, puncte și servicii
vamale. V. și politică vamală; regim vamal; taxă vamală; vamă.
ADMINISTRAȚII PRIVATE, unități instituționalizate - asociații fără scop lucrativ,
servicii de caritate, fundații etc. - care se ocupă cu prestarea de servicii pentru diferite categorii de
persoane sau pentru anumite colectivități. A.p. au ca resurse financiare: contribuții voluntare,
cotizații, donații, venituri din proprietăți etc.
ADMINISTRAȚI! PUBLICE. unități publice (de stat) care prestează diferite servicii altor
unități de stat sau private și populației. A.p. cuprind administrația centrală, administrațiile locale și
unitățile administrațiilor securității sociale. Unitățile a.p. sunt susținute din resursele financiare -
impozite și taxe directe și indirecte - încasate de stat de la agenții economici și de la populație.
ADMITERE LA BURSA, aprobarea care se dă de către forul conducător unei burse,
pentru a înscrie un titlu de valoare la cotă, în vederea negocierii acestuia la bursă. Cota este
valoarea, taxa, cursul efectelor publice.
ADMITERE LA CREDITARE A INVESTIȚIILOR, activitate bancară desfășurată în
direcția studierii, verificării și analizei documentației, în urma căreia se comunică beneficiarului acordul
sau dezacordul pentru creditarea investiției. Pentru aprobarea creditelor, unitățile bancare primesc de la
beneficiari o documentație asemănătoare cu cea necesară pentru admiterea Ia finanțare a inves-
tițiilor (v.), însoțită de un contract de împrumut, care constituie și cerere de acordare a creditelor.
Aparatul funcțional al băncii efectuează analiza documentației depuse, verificând concomitent dacă
există contracte sau comenzi confirmate de furnizori. în care să fie menționate și termenele de livrare
a mașinilor, utilajelor și instalațiilor, care să facă posibilă punerea în funcțiune a capacităților
planificate în maximum 12 luni. Totodată, banca verifică dacă beneficiile ce se vor obține după
punerea în funcțiune a investiției fac posibilă rambursarea creditului în maximum zece ani. în urma
acestor verificări, banca trimite beneficiarului de investiții un exemplar din contractul de împrumut
semnat, comunicând totodată și antreprenorului general că investiția a fost admisă la creditare.
ADMITEREA LA FINANȚARE A CHELTUIELILOR DE PROIECTARE, acord al
unităților Băncii Române de Dezvoltare dat pentru finanțarea cheltuielilor de proiectare cuprinse în
planul de finanțare a investițiilor. în vederea a. la fi, beneficiarii depun la unitatea bancară
finanțatoare cererea de admitere la finanțare și contractul de proiectare sau comanda confirmată de
proiectant, la care se anexează alte documente, în funcție de natura lucrărilor. A. la fi are loc dacă:
a) în planul anual de investiții sunt prevăzute fonduri destinate acestui scop; b) lucrările de
proiectare înscrise în contracte sunt de natura celor care se finanțează din fondurile de investiții;
c) lucrările de proiectare prevăzute a se elabora intră în profilul organizațiilor de proiectare: d) costul
lucrărilor de proiectare s-a stabilit prin aplicarea tarifelor legale.
ADMITEREA LA FINANȚARE A INVESTIȚIILOR. activitate bancară depusă pentru
studierea, verificarea și analiza multilaterală a documentației, precum și exprimarea acordului băncii
necesar deschiderii finanțării investițiilor. Pentru a. la fi a i.. beneficiarii (întreprinderile, instituțiile
etc.) depun la banca finanțatoare o cerere însoțită de: "proiectul de execuție a investiției; "adresa de
depunere a documentației în vederea deschiderii finanțării lucrărilor de investiții, care cuprinde
denumirea și valoarea devizului general admis la finanțare: "valoarea devizelor de execuție și a
notelor de comandă suplimentare, depuse anterior; "cota de organizare de șantiere; "specificarea
numărului și valorii devizelor de execuție; "numărul și valoarea contractelor de proiectare depuse la
bancă; "numărul de execuție; "numărul și valoarea devizelor, pe categorii de cheltuieli: "totalul
47
ADO
valoric al documentației depuse la bancă, legal /aprobat; “graficele de eșalonare a investițiilor și de
livrare, depuse la bancă, legal aprobate; “graficele de eșalonare a investițiilor, de livrare a utilajelor
și de asigurare a personalului necesar, corelate cu termenele de punere în funcțiune: “contractul de
antrepriză și autorizația de construcție; «aprobările legale pentru folosirea terenului. A. la f. a i.
necesită ca unitățile bancare finanțatoare să verifice dacă: “capacitățile de producție existente sunt
folosite potrivit normelor în vigoare; “desfacerea producției este asigurată, potrivit documentației
aprobate; “obiectivele, capacitățile, cheltuielile de investiții și termenele de dare în exploatare se
încadrează în prevederile de plan; "lucrările și cheltuielile care se efectuează sunt prevăzute în
documentația tehnico-economică elaborată .și aprobată potrivit normelor legale; “începerea
lucrărilor are la bază documentații tehnico-economice elaborate potrivit normelor în vigoare și
dacă există aprobările legale pentru folosirea terenului pe care se amplasează investițiile
respective; “există mijloacele financiare necesare executării lucrărilor și dacă acestea sunt
asigurate în cadrul prevederilor anuale; “termenele din contractele de antrepriză, graficele de
eșalonare a lucrărilor de investiții și de livrare a utilajelor se încadrează în duratele de execuție și
sunt corelate cu termenele de punere în funcțiune aprobate etc. De asemenea, unitățile bancare
verifică: “dacă devizele la proiectele de execuție și devizele pe categorii de cheltuieli sunt legal
întocmite și aprobate; “dacă se încadrează în prevederile din documentele de avizare și de aprobare
a investițiilor și în soluțiile de principiu adoptate prin documentația tehnico-economică:
“respectarea legalității prețurilor și tarifelor, economicitatea cheltuielilor prevăzute în documen-
tații; “dacă valoarea totală a devizelor de execuție, inclusiv justa dimensionare a fondurilor
destinate organizării șantierului și a devizelor pe categorii de cheltuieli, se încadrează ca natură,
valoare totală și de construcții-montaj în prevederile corespunzătoare, aprobate prin devizul
general; “dacă realizarea obiectivelor, rambursarea creditelor și recuperarea cheltuielilor de
investiții sunt asigurate în concordanță cu documentația aprobată. Unitățile bancare comunică
beneficiarilor de investiții și organizațiilor de antrepriză, după caz, rezultatul analizei și deci
posibilitatea și limitele finanțării lucrărilor. Băncile au dreptul să refuze documentația depusă
pentru a. la f. a L, atunci când nu sunt respectate normele legale. Eventualele refuzuri neacceptate
de către titulari se soluționează de către Guvern, cu avizul prealabil al Ministerului Finanțelor, pe
baza propunerilor făcute de ministere și alte organe centrale și locale. Nici o lucrare de investiții nu
poate fi începută înainte ca organele bancare să se pronunțe asupra legalității lucrării in cauză.
ADOCRAȚIE, mod de organizare care se opune birocrației și care se caracterizează prin
simplitate și operativitate.
ADOPTAREA BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, aprobare anuală,
exprimată prin vot de către deputați și senatori, privind proiectul bugetului asigurărilor sociale de
stat. Comisiile de buget, finanțe, bănci ale Parlamentului analizează proiectul -Legii pentru
adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat“, sub aspect politic și economic, al dimensiunii
veniturilor și cheltuielilor care-1 compun - pe subdiviziunile clasificației bugetare - confruntă
indicatorii programului economic cu indicatorii celorlalte planuri financiare, urmărind măsura în
care proiectul de buget este expresia programului de guvernare. De asemenea, comisia analizează
darea de seamă și contul general de încheiere a exercițiului bugetar pe anul expirat, studiază și
apreciază activitatea desfășurată de organele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și
activitatea Ministerului Finanțelor, oprindu-se asupra eventualelor cazuri de încălcare a disciplinei
financiare. în desfășurarea lucrărilor sale, comisiile de buget-fmanțe-bănci consultă deputății și
senatorii Parlamentului, reprezentanții ministerelor, departamentelor, precum și diferite persoane
care lucrează în domeniul științific, economic, social-cultural etc. în mod obișnuit, la lucrările
comisiei este invitat ministrul Finanțelor, ministrul Muncii și Solidarității Sociale și alte cadre din
conducerea ministerelor, care prezintă toate explicațiile cerute de comisie. Studiind proiectul de
48
ADO
buget, comisia este îndrituită să propună amendamente la partea de venituri, la cea de cheltuieli, să
studieze și să elaboreze proiecte de legi cu caracter economico-fmanciar. Constatările și
propunerile comisiei sunt consemnate în coraportul pe care îl întocmește. După încheierea
lucrărilor comisiei, proiectul bugetului asigurărilor de stat este supus de către Guvern dezbaterilor
în plenul Parlamentului. Ministrul Finanțelor, ministrul Muncii și Solidarității Sociale prezintă
raportul, iar președintele Comisiei de Buget-Finanțe-Bănci prezintă coraportul asupra proiectului
bugetului asigurărilor sociale de stat, după care deputății și senatorii dezbat temeinic și pe larg,
veniturile și cheltuielile bugetare, fac aprecieri asupra realizării veniturilor și cheltuielilor, asupra
repartizării acestora etc., discută activitatea organelor fmanciar-bancare, propun amendamente la
venituri și cheltuieli. Proiectul de lege se examinează de către deputați și senatori, pe articole de
venituri și cheltuieli, după care are loc votarea legii pentru adoptarea bugetului asigurărilor sociale
de stat. Aceasta este expresia democratismului și calea exercitării controlului din partea deputaților
și a senatorilor asupra mobilizării, repartizării și utilizării eficiente a veniturilor bugetului
asigurărilor sociale de stat. După adoptarea bugetului de către Parlament, bugetul asigurărilor
sociale de stat este retrimis, prin aceeași filieră, la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
Ținând seama de limitele veniturilor și cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, adoptate
de către Parlament, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale modifică, după caz, bugetele de
asigurări sociale ale direcțiilor sale județene și cel al Direcției Generale a Municipiului București,
iar acestea, la rândul lor, operează modificările corespunzătoare în bugetele de asigurări sociale ale
unităților economice și instituțiilor subordonate.
ADOPTAREA BUGETULUI DE STAT, aprobare anuală exprimată prin vot secret de
către deputății și senatorii Parlamentului, privind proiectul de buget de stat pentru anul financiar
viitor. însoțit de anexele respective, de proiectul de lege pentru a.b. de s. și de expunerea
ministrului Finanțelor sau a primului-ministru, proiectul bugetului statului este înaintat
Parlamentului, de către Guvern, pentru dezbatere și adoptare. La începutul fiecărei legislaturi, cele
două camere ale Parlamentului își aleg comisiile permanente, între care și Comisia pentru buget-
finanțe-bănci, care studiază problemele fmanciar-bancare. Dezbaterea și adoptarea proiectului
bugetului de stat în Parlament necesită, în mod obișnuit: "prezentarea de către ministrul Finanțelor
sau de către primul-ministru al Guvernului, a proiectului de buget în Parlament; "examinarea
acestuia de către comisiile de specialitate ale Parlamentului; "concilierea eventualelor
amendamente care se propun la proiectul de buget; "dezbaterea proiectului de buget de către
deputați și senatori; "votarea legii pentru adoptarea bugetului de stat; "promulgarea acestei legi de
către președintele României. înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului, proiectul bugetului de
stat este înaintat, însoțit de anexele sale, la comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților și ale
Senatului. Aceste comisii au obligația să studieze, în prealabil, proiectul bugetului de stat, sub
aspect politic și economic, să analizeze veniturile și cheltuielile care-1 compun, pe subdiviziunile
clasificației bugetare, să le confrunte cu indicatorii din programul economic și social al țării, cu
indicatorii celorlalte planuri și balanțe financiare, urmărind fundamentarea veniturilor și
cheltuielilor bugetare. Aceste comisii analizează, de asemenea, expunerea de motive și contul
general anual de execuție a bugetului de stat pe anul expirat, apreciază activitatea organelor
financiare și îndeosebi a Ministerului Finanțelor, oprindu-se asupra cazurilor de încălcare a
disciplinei economico-financiare. Comisiile pentru buget-fmanțe-bănci ale celor două camere
consultă deputății și senatorii Parlamentului, reprezentanții ministerelor, departamentelor, precum
și specialiști din domeniul științific, economic, social, cultural, financiar, bancar etc. în mod
obișnuit, la lucrările comisiilor este invitat ministrul Finanțelor, care dă explicațiile cerute de
membrii comisiilor parlamentare. Cu ocazia studierii proiectului bugetului de stat, membrii
comisiilor parlamentare pot să aducă amendamente atât la venituri, cât și la cheltuieli. După
terminarea lucrărilor comisiilor celor două camere, proiectul de buget este supus dezbaterii, fie
separat, în cele două camere, fie în plenul lor. Dezbaterea proiectului de buget în Parlament începe
49
ADO
cu prezentarea, în numele Guvernului, a expunerii făcute de către ministrul Finanțelor (sau de
primul-ministru), în care se arată cum a decurs executarea preliminară a bugetului pe anul în curs
și execuția definitivă a bugetului pe anul precedent. In expunere se analizează veniturile și
cheltuielile bugetului anului viitor, structura și destinațiile principalelor cheltuieli, activitatea
economico-financiară a ministerelor, departamentelor, instituțiilor centrale etc., menționându-se
deficiențele constatate, soluțiile propuse pentru lichidarea și preîntâmpinarea lor, precum și
măsurile pentru a se asigura o eficiență cât mai ridicată a activității economico-financiare.
Președinții comisiilor pentru buget-finanțe-bănci expun apoi concluziile și propunerile lor, după
care urmează dezbaterile deputaților și senatorilor asupra proiectului bugetului de stat. Cu această
ocazie, deputatii și senatorii fac aprecieri asupra realizării veniturilor și cheltuielilor bugetului
statului, asupra repartizării acestora pe destinații etc.; ei au dreptul să critice activitatea
ministerelor, să-i interpeleze pe membrii Guvernului, propun amendamente ia venituri și la
cheltuieli etc. Ca organ legislativ suprem, Parlamentul are drepturi nelimitate în materie bugetară.
După terminarea dezbaterilor, se trece la votarea legii pentru adoptarea bugetului de stat, care
cuprinde: totalul general al veniturilor și cheltuielilor, cu indicarea surselor de venituri și a
destinațiilor cheltuielilor, fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, transferuri pentru
bugetele locale în vederea echilibrării lor, aprobarea contului general anual de execuție a bugetului
de stat pe anul anterior celui de bază. Proiectul de lege pentru adoptarea bugetului statului se
votează prin consultarea deputaților și a senatorilor, separat pe articole de venituri și de cheltuieli;
după aceea, bugetul se supune votării în ansamblu. Aceasta este expresia democratismului și calea
exercitării controlului din partea deputaților și a senatorilor asupra mobilizării și repartizării
veniturilor bugetare. După votare, care trebuie să aibă loc până la 31 decembrie, legea bugetară se
promulgă de către președintele Republicii și se publică în Monitorul Oficial și în presă pentru a se
cunoaște conținutul și obiectivele sale. Dacă bugetul de stat nu se aprobă de către Parlament până
la 31 decembrie, Guvernul îndeplinește sarcinile care-i revin potrivit bugetului anului precedent.
Modalitățile de dezbatere și de aprobare a bugetului de stat diferă uneori foarte mult de la o țară la
alta. Astfel, în Franța, Adunarea Națională are prerogative prioritare în materie bugetară, ea fiind
prima care examinează proiectul de buget. Deputății din Adunarea Națională au numai dreptul de a
propune majorarea veniturilor și reducerea cheltuielilor. De menționat că Senatul nu are dreptul să
reducă veniturile sau să majoreze cheltuielile. în urma încheierii dezbaterilor în Senat, proiectul de
buget este readus în Adunarea Națională, care definitivează prevederile bugetare, luând în
considerare și propunerile Senatului. Dacă se ivesc divergențe, Ia inițiativa Guvernului se instituie o
comisie formată din deputați și senatori. în soluționarea eventualelor divergențe, opinia Adunării
Naționale este decisivă. După încheierea dezbaterilor și votarea bugetului, pentru ca acesta să
dobândească putere de lege, el trebuie semnat de către președintele țării. în situația în care
președintele nu este de acord cu prevederile bugetare, el are dreptul să ceară reexaminarea proiectului
de către Parlament în Marea Britanie, dezbaterea proiectului de buget permite fiecărui parlamentar din
Camera Comunelor să ia cuvântul cu privire la veniturile și la cheltuielile bugetare. Proiectul de buget
este citit de câteva ori, iar încheierea dezbaterilor are loc la o dată fixă, discuția bugetului fiind limitată
la 20 de ședințe. Dezbaterea și aprobarea bugetului de stat în S.U.A. se desfășoară în felul următor:
președintele S.U.A. prezintă proiectul de buget Congresului, în luna ianuarie, pentru anul bugetar care
începe Ia 1 octombrie și se încheie la 30 septembrie. Până la 15 aprilie, comisiile Camerei
Reprezentanților și ale Senatului au obligația să-și prezinte „rezoluțiile" cu privire la proiectul de buget.
Reconcilierea diferendelor dintre „rezoluțiile" celor două comisii are loc până Ia 15 mai. Senatul are
competențe mai mari decât Camera Reprezentanților, care poate acționa doar asupra modificărilor
propuse de executiv la impozitele federale. în schimb, Senatul are dreptul să introducă modificări atât la
venituri, cât și la cheltuieli. Bugetul de stat se aprobă cu majoritatea de voturi a celor două camere.
Pentru a dobândi putere de lege, bugetul trebuie semnat de către președinte, care poate uza de dreptul
său de veto pentru a-1 respinge. Dacă Congresul (cele două camere ale sale) a votat bugetul cu o
majoritate de voturi de două treimi, atunci se poate trece peste veto-ul președintelui.
50
ADU
AD PARI, expresie latină veche, care înseamnă „conform parității“ ori „potrivit valorii
nominale’". De pildă, a.p. exprimă concordanța dintre cursul de piață al hârtiilor de valoare și
valoarea lor nominală. V. și curs.
ADUNAREA GENERALĂ A ACȚIONARILOR SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI,
organul de conducere al societății, care decide asupra activității acesteia și asigură politica ei
economică și comercială. A.g. ale a.s.a. sunt ordinare și extraordinare. A.g. ale a.s.a. au
următoarele atribuții: "aprobă structura organizatorică a societății, numărul de posturi și normativul
de constituire a compartimentelor funcționale; "alege membrii consiliului de administrație și ai
comisiei de cenzori, inclusiv cenzorii supleanți, le stabilește remunerarea, îi descarcă de activitate și
îi revocă; "alege directorul general, îl descarcă de activitate și îl revocă (directorul general este și
președintele consiliului de administrație); “stabilește nivelul de salarizare a personalului angajat, în
funcție de studii și de munca efectiv prestată, cu respectarea limitei minime legale de salarizare;
■stabilește salariile membrilor consiliului de administrație, al directorului general, ale membrilor
comitetului de direcție și ale comisiei de cenzori; "aprobă bugetul și programul de activitate pentru
anul următor; "examinează, modifică și aprobă bilanțul contabil și contul de profit și pierderi după
analizarea rapoartelor consiliului de administrație și al comisiei de cenzori; "aprobă repartizarea
beneficiului; "hotărăște cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung, inclusiv
a celor externe; "stabilește competențe și nivelul de contractare a împrumuturilor bancare curente,
a creditelor comerciale și a garanțiilor; "aprobă orice fel de credit financiar acordat de societate;
■hotărăște cu privire la înființarea și la desființarea de sucursale, filiale și agenții; "hotărăște asupra
mărimii său reducerii capitalului social, cu privire la modificarea numărului de acțiuni și a valorii
nominale a acestora, precum și relativ la cesiunea acțiunilor; "adoptă și modifică statutul, precum
și transformarea formei juridice a societății; "hotărăște cu privire la comasarea, divizarea,
dizolvarea și lichidarea societății; "analizează rapoartele consiliului de administrație privind
stadiul și perspectivele societății cu referire la profit și dividende, poziția pe piața internă și
internațională, nivelul și calitatea activității, forța de muncă, relațiile cu asigurații și cu partenerii;
■hotărăște cu privire la acționarea injustiție a membrilor consiliului de administrație, a directorului
general și a cenzorilor, pentru paguba pricinuită societății: "hotărăște în orice alte probleme care
privesc societatea. A.g. a a.s.a. se convoacă de președintele consiliului de administrație sau de
unul dintre vicepreședinți, pe baza împuternicirii date de președinte. ❖ A.g. ordinare au loc cel
puțin o dată pe an, la două luni de la încheierea exercițiului economic financiar, pentru examinarea
bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi pe anul precedent și pentru stabilirea
programului de activitate și a bugetului pe anul în curs. ❖ A.g. extraordinare se convoacă la
cererea acționarilor reprezentând cel puțin 1/3 din capitalul social, la cererea comisiei de cenzori,
precum și în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10%, timp de doi ani
succesivi, cu excepția primilor doi ani de la înființarea societății. A.g. se convoacă de
administratori ori de câte ori este nevoie, conform prevederilor din statut, cu cel puțin 15 zile
înainte de data stabilită. Convocarea se publică în Monitorul Oficial și într-unul dintre ziarele de
largă circulație din localitatea în care se află sediul societății. Convocarea trebuie să cuprindă
locul, data ținerii adunării, ordinea de zi. Dacă pe ordinea de zi figurează propuneri pentru
modificarea statutului, convocarea trebuie să cuprindă textul propunerilor. Hotărârile se iau prin
vot deschis, prin ridicare de mâini; în anumite situații, votul poate fi secret. Votul secret este
obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administrație și a cenzorilor, pentru
revocarea, ca și pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor. Hotărârile
adoptate de adunarea generală sunt obligatorii și pentru acționarii absenți sau nereprezentați. V. și
Societatea ..Asigurarea Românească - ASIROM“ S.A.
51
ADU
ADUNAREA GENERALĂ A CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONA-
RILOR, organ de conducere al casei, care se convoacă cel puțin o dată pe an, fiind legal constituită
dacă sunt prezenți cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor. în a.g. a C.A.R.P., membrii
casei sunt reprezentați prin delegați aleși pe o durată de doi ani în adunările membrilor, un delegat
reprezentând 100 de membri. ❖ A.g. ordinare se convoacă de fiecare dată cu 15 zile înainte, iar
❖ A.g. extraordinare cu șapte zile anterior și hotărârile valabile se iau cu majoritatea simplă a
voturilor. A.g. are următoarele atribuții: "adoptă și modifică statutul casei; "stabilește numărul
membrilor consiliului de conducere, al comisiei de cenzori și președinții acestora; "dezbate și
aprobă bugetul anual al casei; "stabilește cuantumul cotizațiilor și al contribuțiilor lunare ale
membrilor și proporțiile în care se constituie fondurile; "stabilește cuantumul ajutoarelor și al
împrumuturilor care se acordă membrilor casei; "stabilește numărul, funcțiile și salariile
personalului încadrat al casei; "stabilește cuantumul recompenselor bănești care se pot aproba
trimestrial; "analizează și aprobă raportul de activitate al consiliului de conducere, bilanțul, darea
de seamă contabilă anuală și raportul comisiei de cenzori; "rezolvă contestațiile împotriva
hotărârilor adoptate de consiliul de conducere; "hotărăște excluderea de membri; "diferite alte
atribuții, în concordanță cu statutul-cadru elaborat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
V. și consiliul de conducere al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor; comisia de cenzori a
Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor.
ADUNAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII COMERCIALE, organ suprem de
conducere al societății comerciale, constituit din toți acționarii, care decide asupra activității
acesteia și realizează politica economică, comercială și financiară. A.g. sunt ordinare și
extraordinare. <♦ A.g. ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în cel mult trei luni de la
încheierea exercițiului financiar. A.g.o. are următoarele atribuții principale: "aprobă structura
organizatorică a	societății și	numărul de posturi, precum și normativul de constituire	a
compartimentelor	funcționale;	"alege membrii consiliului de administrație și	ai comisiei	de
cenzori, inclusiv cenzorii supleanți, le stabilește remunerarea, îi descarcă de activitate și îi revocă:
■alege directorul	general, îl	descarcă de activitate și îl revocă; directorul	general este	și
președintele consiliului de	administrație; "stabilește salariile membrilor	consiliului	de
administrație, al directorului general, ale membrilor comitetului de direcție și ai comisiei de
cenzori; "stabilește nivelul de salarizare a personalului angajat, în funcție de studii și de munca
efectiv prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzute de lege: "aprobă bugetul și,
după caz, programul de activitate pe exercițiul următor; "examinează, aprobă sau modifică bilanțul
și contul de profit și pierderi după analizarea rapoartelor consiliului de administrație și ale comisiei
de cenzori; "aprobă repartizarea profitului; "hotărăște cu privire la contractarea de împrumuturi
bancare pe termen lung, inclusiv a celor externe; "stabilește competențele și nivelul de contractare
a împrumuturilor bancare curente, a creditelor comerciale și a garanțiilor; "aprobă orice fel de
credit financiar acordat de societate; "hotărăște cu privire la înființarea și la desființarea de
sucursale, filiale și agenții; "hotărăște cu privire la mărirea sau la reducerea capitalului social, la
modificarea numărului de acțiuni sau a valorii nominale a acestora, precum și la cesiunea
acțiunilor; "hotărăște cu privire la adoptarea sau la modificarea statutului, precum și la
transformarea formei juridice a societății; "hotărăște cu privire la comasarea, divizarea, dizolvarea
și lichidarea societății; "analizează rapoartele consiliului de administrație privind stadiul și
perspectivele societății cu referire la profit și dividende, poziția pe piața intemă și internațională,
nivelul și calitatea activității, forța de muncă etc.; "hotărăște cu privire la acționarea în justiție a
membrilor consiliului de administrație, a directorului general și a cenzorilor pentru paguba
pricinuită societății; "hotărăște în orice alte probleme care privesc societatea. Asigurarea validității
deliberărilor a.g.o. necesită prezența acționarilor care să reprezinte cel puțin o jumătate din capitalul
52
AGE
social, iar hotărârile să fie luate de acționarii care dețin majoritatea absolută din capitalul social
reprezentat în adunare, dacă în contractul de societate, statut sau lege nu se prevede o majoritate mai
mare. ❖ A.g. extraordinară se întrunește ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre pentru:
■prelungirea duratei societății; “mărirea capitalului; "schimbarea obiectului societății; “schimbarea
formei societății; “mutarea sediului; “fuziunea cu alte societăți; “reducerea capitalului social sau
reîntregirea sa prin emisiunea de noi acțiuni; “dizolvarea anticipată a societății; “emisiunea de
obligațiuni; “orice altă modificare a contractului de societate ori a statutului sau orice altă hotărâre
pentru care este cerută aprobarea a.g.e. Dacă statutul sau contractul de societate nu dispune altfel,
pentru validitatea deliberărilor a.g.e. sunt necesare, la prima convocare: prezența acționarilor
reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de
acționari care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social; la convocările următoare:
prezența acționarilor reprezentând jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul
unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin o treime din capitalul social. Convocarea a.g. se
face de către administratori, iar termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea
convocării. Convocarea se publică în Monitorul Oficial și într-unul dintre ziarele răspândite, din
localitatea în care se află sediul societății. Convocarea trebuie să cuprindă locul și data ținerii
adunării, precum și ordinea de zi. Hotărârile a.g. se iau prin vot deschis. La propunerea persoanei
care prezidează sau a unui grup de acționari prezenți sau reprezentați, care dețin cel puțin % din
capitalul social, se va putea decide ca votul să fie secret. Votul secret este obligatoriu pentru alegerea
membrilor consiliului de administrație și a cenzorilor, pentru revocarea și pentru luarea hotărârilor
referitoare la răspunderea administratorilor. Hotărârile a.g. sunt obligatorii, chiar și pentru acționarii
absenți sau nereprezentați.
AD VALOREM (lat. „la valoare44), baza de calculare, modalitate de calculare a unui
impozit, a unei taxe, a unui comision prin aplicarea unor cote asupra venitului, asupra valorii
vamale a mărfurilor etc. V. și impozit; taxă; taxă vamală; valoare în vamă.
AFACERE, activitate complexă, importantă, care se materializează într-un contract;
activitate desfășurată cu scopul de a câștiga bani, de a obține un profit justificat, moral.
AFILIATA UNEI BĂNCI, filială a unei bănci sau societăți comerciale pentru care banca
este filială ori o societate comercială care, împreună cu banca respectivă, se află sub controlul
comun al altei societăți comerciale.
AGENT, reprezentant oficial al unei instituții, societăți, unități economice care îndeplinește
funcția de organ de execuție al unității respective, pe baza unei sarcini permanente sau speciale.
❖ A. de asigurare, persoană fizică sau juridică, abilitată în baza autorizării scrise a unei societăți
de asigurări, denumită contract de agent, să efectueze operațiuni de asigurare, adică să negocieze
sau să încheie în numele și în contul societății de asigurări contracte de asigurare cu terții, potrivit
condițiilor prevăzute în contractul de mandat încheiat, fără a avea calitatea de asigurător sau de
broker de asigurare (v.). A. de a. persoane fizice au dreptul să se înregistreze la camera de muncă
în raza căreia domiciliază, pentru a li se calcula vechimea în muncă și pentru a achita contribuțiile
necesare în vederea constituirii fondurilor de asigurări sociale. Un a. de a. nu poate intermedia
aceleași clase de asigurări decât pentru o singură societate de asigurări. Dacă un asigurat a încheiat
o asigurare printr-un a. de a., societatea de asigurări în numele căreia acționează a. este
răspunzătoare față de asigurat pentru toate actele sau omisiunile a. de a. A. de a. se ocupă cu
asigurările facultative (mai ales de persoane), fiind retribuiți cu un comision stabilit procentual,
diferențiat în funcție de prețul asigurărilor contractate, din totalul încasărilor de prime pe care le-au
efectuat. ❖ A. de bursă, intermediar de bursă, angajat sau reprezentant exclusiv care acționează
efectiv în bursa de valori. A. de b. este operator bursier, abilitat să efectueze efectiv operațiunile pe
53
AGE
care le presupune încheierea, efectuarea și lichidarea tranzacțiilor de bursă. A. de b. sunt
comercianți de titluri, responsabili de cotațiile valorilor și trebuie înscriși în Registrul Comerțului.
A. de b. sunt de două categorii, și anume: a. de b. de schimb și a. de b. specialiști. A. de b. de
schimb acționează exclusiv pe contul clienților lor de la care primesc ordine. A. de b. sunt
intermediari, deoarece ordinele primite le transmit a. de b. specialiști (dealeri). A. de b., numiți și
brokeri, percep comisioane de la clienții lor sau sunt remunerați de societățile care îi angajează.
A. de b. sunt în legătură permanentă cu clienții lor sau cu societățile pe care le reprezintă și le
informează asupra situației cursurilor titlurilor cotate și asupra executării ordinelor. După rolul pe
care a. de b. îl îndeplinesc în cadrul pieței, există două categorii de profesioniști, și anume:
specialiști operativi, care iau parte efectiv la procesul de inițiere, încheiere, executare și control al
tranzacțiilor de bursă, și specialiști neoperativi, care au atribuții privind analiza, urmărirea și
facilitarea tranzacțiilor bursiere. în această categorie se cuprind: analiștii bursieri, care cercetează
și evaluează piața bursieră și furnizează clienților investitori informații și consultanță privind
conjunctura financiară, operațiunile de plasament, gestionarea afacerilor cu titluri etc., și
funcționarii bursei, care sunt angajați ai burselor de valori care supraveghează, urmăresc și
controlează modul cum se derulează operațiunile în incinta bursei. Pe piața bursieră, rolul principal
revine însă personalului operativ constituit din intermediarii de bursă, numiți brokeri (v.), și din
comercianții de bursă, numiți dealeri (v.) sau traderi. Noțiunea de a. de b. cuprinde ambele
categorii. A. de b. ca specialiști operativi sau operatori de bursă au câteva caracteristici, și anume:
■sunt persoane fizice cu un anumit statut socioprofesional, cu o profesiune distinctă; "pot să
acționeze fie ca profesioniști independenți, fie ca angajați ai unor firme specializate (societăți de
bursă); "pot acționa atât în incinta bursei de valori, cât și în afara acesteia sau ca liber-profesioniști.
A. de b. se numesc agenți de schimb în Franța, borsen maker în Germania, brokers în Marea
Britanie. V. și societate de bursă. ❖ A. de compensare și depozitare colectivă de valori
mobiliare, bursele de valori, societățile de valori mobiliare, băncile și alte instituții de credit,
societățile de asigurări și orice altă persoană autorizată de Comisia Națională a Valorilor
Mobiliare (v.). Acești agenți au obligația să țină subconturi individualizate de valori mobiliare
deținute în contul clienților lor. Denumirea și conținutul acestor subconturi sunt strict
confidențiale. V. și lichidarea tranzacțiilor negociate în bursa. ❖ A. dependent, persoană
fizică, juridică sau altă entitate care își desfășoară activitatea în România, în numele, pe contul și
sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între aceștia, și care
încheie contracte în numele acestora, cu excepția reprezentanțelor autorizate să funcționeze pe
teritoriul României. Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca, înainte de
începerea activității, să îl înregistreze la organul fiscal teritorial în raza căruia urmează să activeze.
❖ A. de lichidare, instituție sau societate de asigurări care îndeplinește anumite atribuții, în
numele și în contul unor instituții și societăți de asigurări din străinătate. în calitate de a. de 1., o
instituție sau societate de asigurări procedează atât la constatarea și evaluarea pagubelor, cât și la
plata efectivă a despăgubirilor către asigurați. De exemplu, societatea de asigurări este a. de 1. în
cazul în care se produc pagube (de către riscurile asigurate) la mărfurile importate de
întreprinderile noastre de comerț exterior, în condiții C.I.F. localitate din România. Activitatea
societăților de asigurări, ca a. de 1. a pagubelor, s-a intensificat în mod deosebit după introducerea
în țara noastră a asigurării, prin efectul legii de răspundere civilă auto. ❖ A. de navlosire,
persoană numită de exportatori sau importatori spre a le rezerva, în porturi, spațiile necesare pentru
încărcarea și descărcarea mărfurilor, fără a se mai apela în acest scop la un curtier de navlosire.
A. de n. duce tratative în numele și pe cheltuiala mandanților pe care-î reprezintă. V. și broker.
❖ A. de negociere a titlurilor de valoare, persoană fizică, bine calificată, angajată de agenția de
negociere a titlurilor de valoare, în vederea efectuării de tranzacții pentru aceasta, precum și a altor
activități conexe autorizate. A. de n. a t. de v. trebuie să fie autorizat de către Agenția Națională
pentru Titluri de Valoare și își desfășoară activitatea în numele și în contul agenției de negociere al
cărei salariat este, fiindu-i interzis să efectueze servicii de intermediere de titluri de valoare în cont
54
AGE
propriu sau în contul oricărei alte persoane juridice și fizice. în vederea autorizării, a. de n. a t. de
v. trebuie să prezinte un curriculum vitae, precum și un certificat de cazier judiciar și să
îndeplinească următoarele condiții: «experiență profesională în activitatea financiar-bancară;
“intenția exprimată în scris a unei agenții de negociere a titlurilor de valoare legal autorizate, de
a-1 angaja pe candidat ca a. de n. a t. de v.; "alte recomandări pe care le pot hotărî organele
competente. Agenția Națională pentru Titluri de Valoare nu autorizează și nici o agenție de
negociere a titlurilor de valoare nu poate angaja ca a. de n. a t. de v, o persoană care: a) a suferit
condamnări penale care pot constitui impedimente în desfășurarea activității; b) i-a fost retrasă
autorizația de a. de n. a t. de v.; c) a fost sancționată de către Agenția Națională pentru Titluri de
Valoare, cu interdicția de a desfășura orice activitate profesională, atât timp cât o astfel de
interdicție rămâne valabilă; d) este funcționar public sau salariat permanent al oricărei agenții sau
instituții guvernamentale. O persoană fizică poate fi autorizată ca a. de n. a t. de v. numai pentru o
singură agenție. V. și agenție de negociere a titlurilor de valoare; Agenția Națională pentru
Titluri de Valoare. ❖ A. de recuperare, calitate pe care o poate avea o instituție sau societate de
asigurări în baza mandatelor primite din partea unor asigurători din străinătate. Ca a. de r., o
instituție sau societate de asigurări se ocupă de recuperarea unor drepturi bănești (stalii,
contrastalii, navluri, despăgubiri etc.) de la diferite persoane fizice sau juridice. Societatea de
asigurări acționează ca a. de r. în baza mandatelor primite de la diferiți asigurători din străinătate,
în această calitate, societatea de asigurări recuperează drepturi bănești, de genul celor menționate
mai sus, de la terțe persoane din țară și în special de la întreprinderile de comerț exterior sau de
transporturi internaționale. ❖ A. de schimb, mijlocitor, intermediar care efectuează tranzacții
bursiere numai în contul clienților săi. A. de s. cumpără și vinde diferite hârtii de valoare, în
numele clienților săi, pentru care primește un comision variabil, oferă diferite sfaturi marilor
investitori etc. ❖ A. de transfer (depozitar), unitate bancară desemnată de emitent pentru a
conduce evidența deținătorilor de titluri financiare. De asemenea, a. de t. emite noi titluri
financiare; la sediul său se realizează transferul de proprietate asupra titlurilor, ca urmare a
tranzacțiilor de vânzare-cumpărare. ❖ A. fiscal, organ financiar local, subordonat consiliului
comunal, care se ocupă, pe raza comunei respective, cu încasarea de impozite, taxe, prime de
asigurare pentru asigurările prin efectul legii, diferite contribuții stabilite la nivelul comunei etc.
❖A. oficial de asigurare maritimă, persoană (curtier) împuternicită de un asigurător să studieze,
pe piața de asigurări, condițiile de încheiere a asigurărilor maritime, să încheie contracte de
asigurare, să stabilească prima de asigurare și să semneze polița de asigurare în numele
asigurătorilor. în România, a. o. de a.m. sunt numiți exclusiv de către stat. V. și curtaj; broker.
❖ A. oficial de bursă (de schimb), persoană numită de comitetul de bursă, care îndeplinește
funcția de intermediar la bursele de mărfuri și la cele de valori; el face negocierea efectelor publice
și private, a valorilor mobiliare, a cecurilor, a valutelor și devizelor. Numai această persoană
oficială face legătura între clienți. A.o. de b. trebuie să îndeplinească unele condiții, cum sunt: "să
fie cetățean al statului și să se bucure de toate drepturile civile și politice; "să fi împlinit vârsta de
30 de ani; ®să fi satisfăcut stagiul militar; ®să aibă titlu academic de doctor sau să fie licențiat în
științe economice sau juridice; 0să aibă o practică de minimum cinci ani într-o instituție, în
legătură cu operațiunile de bursă; Bsă nu fi suferit condamnări. El nu are dreptul să încheie
tranzacții în nume propriu. Pentru operațiunile efectuate, primește de la clienții săi o retribuție
stabilită de către comitetul de bursă, numită comision (primă de curtaj). A.o. de b. îi este interzis:
"să efectueze comerț sau operațiuni de bursă pentru sine, direct, indirect sau ca mandatar al altora;
"să se pună în serviciul vreunui comerciant ca procurist, reprezentant de afaceri, membru al
consiliului de administrație sau cenzor în societăți anonime sau în comandită pe acțiuni; "să se
învoiască pentru un curtaj mai mic decât cel stabilit, fapt ce ar conduce la realizarea unei
concurențe neloiale între agenți; "să facă operațiuni fără aplicarea timbrelor de bursă; "să
efectueze sau să înregistreze operațiuni încheiate în afara bursei. V. și comitetul bursei.
❖ A. pentru valori mobiliare, persoană fizică, angajată sau reprezentantă exclusivă a societății de
55
AGE
valori mobiliare, care își desfășoară activitatea în numele și pe contul societății de la care primește
ordine de tranzacții și nu poate angaja în nume sau pe cont propriu servicii de intermediere de valori
mobiliare. Nici o persoană fizică nu se poate angaja în intermedierea de valori mobiliare fără autorizație
din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (v.). V. și societate de valori mobiliare.
AGENȚIA DE GARANTARE MULTILATERALĂ A INVESTIȚIILOR (M.I.G.A.),
instituție care face parte din grupul Băncii Mondiale (v.), având ca scop garantarea investitorilor
străini, în special împotriva riscurilor politice și sociale. V. și Corporația Financiară
Internațională.
AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRIVATIZARE, organ de specialitate al
administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, înființat în România, în anul 1991, care
realiza coordonarea, îndrumarea și administrarea programelor procesului de privatizare. A.N.
pentru P. îndeplinea următoarele atribuții: "coordona, îndruma și controla realizarea procesului de
privatizare; "participa la soluționarea eventualelor neînțelegeri dintre Fondul Proprietății de Stat și
Fondurile Proprietății Private, în legătură cu privatizarea societăților comerciale; "finaliza
privatizarea societăților comerciale incluse în programul de privatizare pilot; "aproba privatizarea
societăților comerciale; "aproba privatizarea societăților comerciale, în situația în care Fondul
Proprietății de Stat își pierdea calitatea de acționar ce deținea controlul în cadrul respectivelor
societăți comerciale; "prezenta Guvernului, spre aprobare, norme metodologice, privind condițiile
de organizare și desfășurare a vânzărilor de acțiuni și active; "aproba încheierea de contracte de
asistență de specialitate cu firme de consultanță străine; "asigura, în colaborare cu Fondul
Proprietății Private, organizarea de servicii de brokeraj (v.) pentru schimbarea certificatelor de
proprietate în acțiuni; "prezenta Guvernului, spre aprobare, proceduri de regularizare a cursului
certificatelor de proprietate; "rezolva contestațiile formulate de deținătorii certificatelor de
proprietate împotriva soluțiilor date de Fondurile Proprietății Private, în exercitarea dreptului de
control și inițiativă al deținătorilor certificatelor de proprietate; "aviza propunerile de acordare de
concesiuni și de organizare de licitații pentru încheierea de contracte de concesiune de activități
economice, servicii publice și unități de producție ale unor regii autonome și terenuri proprietate
de stat; "propunea Guvernului, spre aprobare, încheierea de contracte de subconcesiune; "controla
respectarea, de către concesionari, a obligațiilor asumate prin contractul de concesiune; "controla
legalitatea actelor juridice încheiate, în aplicarea Legii privatizării societăților comerciale;
■urmărea realizarea programului de asistență tehnică din străinătate și asigura organizarea de
forme de pregătire a personalului în domeniile evaluării societăților comerciale, organizării de
licitații, vânzării de acțiuni, brokeraj și în alte activități legate de procesul de privatizare; "realiza
activități de comunicație, pe plan intern și extern, în vederea promovării procesului de privatizare;
■efectua analize și studii în domeniul privatizării societăților comerciale cu capital de stat; "presta,
pe bază de contracte, servicii de asistență tehnică și consultanță în domeniile: economic, financiar,
comercial și juridic; "edita periodic, „Buletinul informativ privind desfășurarea procesului
de privatizare44. A.N. pentru P. avea dreptul să solicite date și informații de la organele
centrale și locale ale administrației publice și de la societățile comerciale, care erau obligate
să răspundă la aceste solicitări. Această instituție era condusă de un președinte, care se asimila
funcției de secretar de stat; pe lângă președinte funcționa - ca organ consultativ - Colegiul
agenției, a cărui componență se aproba de președinte. în fiecare județ și în municipiul
București, A. avea câte o direcție teritorială. V. și Legea privatizării societăților
comerciale; Agenția Română de Dezvoltare.
AGENȚIA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE, organ central de specialitate, din subordinea
Guvernului, care se ocupă cu atragerea investițiilor străine și cu dezvoltarea întreprinderilor private
mici și mijlocii. A.R. de D. are ca atribuții principale: "elaborarea și aducerea la îndeplinire a
56
AGE
programelor pentru atragerea investițiilor străine în economia națională a României, cu deosebire
în sectoarele prioritare ale acesteia; “elaborarea și aducerea la îndeplinire a programelor pentru
dezvoltarea întreprinderilor private mici și mijlocii; 8pregătirea și prezentarea de propuneri
Guvernului, în legătură cu strategia și cu acțiunile necesare în vederea atragerii și orientării
investițiilor străine și dezvoltării întreprinderilor private mici și mijlocii; “înregistrarea, analizarea
și confirmarea cererilor de investiții străine în România, potrivit prevederilor legale. A.R. de D.
colaborează cu ministerele și cu celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale,
precum și cu agenții economici, indiferent de tipul de proprietate și forma de organizare, cu alte
persoane juridice, de drept public și privat, din România și din străinătate. A. este autorizată: “să
furnizeze, prin oficii proprii, servicii de consultanță sau alte servicii, la cererea celor interesați; "să
desfășoare acțiuni de publicitate în legătură cu atribuțiile sale; "să folosească consultanți străini;
■să întreprindă, prin reprezentanți, în țară și în străinătate, acțiunile necesare pentru promovarea
obiectivelor agenției, inclusiv prin înființarea de birouri externe; "să stabilească, cu avizul
Ministerului Finanțelor, tarifele și sumele aferente plății serviciilor, facilităților și bunurilor pe care le
furnizează; "să primească de la persoane fizice și juridice mijloace materiale și bănești cu titlu gratuit
și să le utilizeze cu respectarea destinației stabilite de transmițători și în conformitate cu statutul
agenției. A. este condusă de consiliul său de administrație, numit prin decizia primului-ministru și
constituit din: un președinte și 12 membri. Președintele consiliului de administrație dispune de
experiență managerială și comercială recunoscută. Membrii consiliului de administrație sunt
persoane cu experiență din: “întreprinderi private mici și mijlocii; “unități economice cu capital
integrai sau majoritar de stat și din cele cu participare de capital străin; “persoane juridice de drept
privat, fără scop lucrativ; “instituții financiare publice și private, române și străine; “Ministerul
Finanțelor; “Ministerul Industriilor; “Ministerul Agriculturii și Alimentației; “Ministerul
Comerțului; “Ministerul Turismului; “Agenția Națională pentru Privatizare; “Fondul Proprietății
de Stat și Fondurile Proprietății Private; “alte organe de specialitate ale administrației publice.
Consiliul de administrație are un mandat de cinci ani; se întrunește de cel puțin șase ori pe an și ia
hotărâri valabile cu votul a cel puțin șapte dintre membrii săi. Consiliul de administrație răspunde
pentru politicile agenției destinate îndeplinirii obiectivelor stabilite și, periodic, primește rapoarte
din partea comitetului executiv, care este compus din președintele executiv și patru directori
generali, numiți de consiliul de administrație, la propunerea președintelui executiv. Comitetul
executiv se întrunește săptămânal și rezolvă problemele curente ale agenției. Resursele financiare
necesare desfășurării activității agenției se stabilesc anual, prin bugetul de stat.
AGENȚIA VALORILOR MOBILIARE, instituție specializată în domeniul operațiunilor
cu valori mobiliare, care funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor și are următoarele atribuții:
“calificarea instrumentelor financiare ca valori mobiliare; “calificarea investițiilor în valori
mobiliare, ca ofertă publică sau plasament privat; “calificarea persoanelor fizice și juridice drept
persoană implicată în domeniul valorilor mobiliare; “reglementarea, supravegherea și impunerea
respectării prevederilor legale sau a reglementărilor proprii și, dacă este cazul, acordarea,
suspendarea și anularea licențelor și a autorizațiilor, precum și aplicarea de sancțiuni, referitoare
la: “oferta publică de valori mobiliare; “conținutul, gradul de detaliere și modalitatea de informare
prin prospect; “avizarea intermedierii cu valori mobiliare; “înființarea și funcționarea asociațiilor
intermediarilor de valori mobiliare; “conținutul, gradul de detaliere și distribuirea situațiilor
financiare și a altor informări periodice; “accesul publicului la informațiile privind emitentul și
tranzacțiile desfășurate, inclusiv la cele privind faptele materiale care pot afecta protecția
investitorului; “folosirea informațiilor confidențiale; “tranzacțiile desfășurate de acționari;
“transferul pozițiilor de control sau al celor majoritare și executarea preluării; “înființarea și
funcționarea serviciilor de înregistrare a valorilor mobiliare; “activitățile consilierilor de
57
AGE
plasament; «înființarea și funcționarea sistemelor de depozitare colectivă a valorilor mobiliare etc.
Salariații A.V.M. sunt obligați să păstreze stricta confidențialitate a oricăror informații obținute. în
cursul sau ca urmare a exercitării atribuțiilor lor, și care nu au devenit accesibile publicului larg.
Conducerea și salariații A.V.M. răspund civil și penal pentru orice încălcare a confidențialității.
A.V.M. poate înființa și organiza un sistem propriu de evidență a valorilor mobiliare, căruia i se
comunică toate informațiile necesare cu privire la valorile mobiliare. Sistemul de evidență a
valorilor mobiliare este accesibil publicului. înregistrarea în sistemul de evidență a valorilor
mobiliare se radiază în următoarele cazuri: Bla încetarea activității emitentului valorilor mobiliare
înregistrate; Hla amortizarea sau la răscumpărarea integrală a valorilor mobiliare înregistrate;
"pentru alte cauze stabilite de A.V.M. A.V.M. este condusă de Consiliul de Coordonare, constituit
din 11 membri, iar președinte este ministrul Finanțelor. Activitatea curentă a A.V.M. este condusă de
un șef al agenției, asimilat funcției de director, numit prin ordin al ministrului Finanțelor. A.V.M.
colaborează cu alte autorități publice în aplicarea măsurilor adoptate pentru protecția investitorilor în
valori mobiliare și pentru stimularea eficienței și a transparenței pieței valorilor mobiliare. De
asemenea, A.V.M. poate coopera cu organisme similare din alte țări și cu instituții internaționale din
acest domeniu. V. și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare; valori mobiliare.
AGENȚIE, reprezentanță a unei întreprinderi de asigurare, bancare, comerciale, industriale,
de transport etc. pe alte piețe sau în alte zone ale orașului în care nu se află sediul principal al
întreprinderii sau instituției pe care o reprezintă, cu scopul de a înlesni clienților să efectueze
operațiuni cu aceasta.
AGENȚIE DE INTERMEDIERE A ASIGURĂRILOR, persoană juridică specializată,
societate de intermediere a activității de asigurări (vânzare), care negociază și încheie contracte de
asigurări sau prestează servicii privind încheierea și executarea unor asemenea contracte pentru
societățile de asigurări și reasigurări. A. de i. a a. se poate constitui ca societate pe acțiuni sau cu
răspundere limitată cu un capital minim; are ca activitate principală perfectarea unor contracte de
asigurare pentru societăți de asigurări, încasarea primelor de asigurare. Astfel de a. pot instrui
asigurații asupra formelor de proiecție pe care pot să le utilizeze în activitatea lor economică și le
recomandă cele mai bune servicii de asigurări. De asemenea, pot efectua operațiuni de reasigurări.
A. de i. a a. există în toate țările. A. de i. a a. stabilesc comisioanele și onorariile pe care le
încasează pentru prestările de servicii, în conformitate cu tarifele convenite prin contractele pe care
le încheie cu societățile de asigurări, cu cele de asigurări și reasigurări și cu societățile de
reasigurări. A. de i. a a. nu pot încheia contracte de asigurare pentru societăți de asigurări străine,
cu persoane juridice sau persoane fizice române ori pentru bunuri care sunt proprietatea acestora.
AGENȚIE DE NEGOCIERE A TITLURILOR DE VALOARE. instituție financiară de
intermediere a negocierii titlurilor de valoare, autorizată de Agenția Națională pentru Titluri de
Valoare (v.), cu scopul de a cumpăra sau de a vinde titluri de valoare sau drepturi derivând din
acestea, precum și de a exercita alte activități conexe autorizate. Intermedierea titlurilor de valoare
constituie activitatea exclusivă a A. de N. a T. de V. Intermedierea titlurilor de valoare constituie
activitatea exclusivă a a. și cuprinde următoarele activități: "vânzarea și cumpărarea de titluri de
valoare, în calitate de intermediar, acționând pe bază de comision, în contul clienților: "vânzarea și
cumpărarea de titluri de valoare în calitate de intermediar, acționând pe cont propriu: "alte
activități conexe intermedierii titlurilor de valoare autorizate. Exercitarea oricăror activități
neautorizate atrage răspunderea juridică. A. de N. a T. de V, își desfășoară activitatea prin
intermediul agenților de negociere a titlurilor de valoare (v.) care, în calitate de angajați ai
acesteia, efectuează tranzacții pentru a., precum și alte activități conexe de intermediere a titlurilor
de valoare autorizate. Fără autorizația prealabilă, nici o persoană juridică sau fizică nu poate
58
AGE
exercita operațiuni de intermediere a titlurilor de valoare. Agenția Națională pentru Titluri de
Valoare acordă autorizația de intermediere a titlurilor de valoare oricărei persoane juridice
solicitante, dacă îndeplinește următoarele condiții: a) să fie constituită ca societate comercială, în
condițiile legii; b) intermedierea de titluri de valoare să constituie obiectul ei de activitate exclusiv;
c) să nu dețină titluri de participare într-o altă a. de n. a t. de v. Personalul de conducere a a. și
agenții săi de negociere pot deține titluri de participare ale unei alte a. de n. a t de v., cu condiția
ca deținerile lor individuale și cumulate să nu depășească 5% și, respectiv, 20% din capitalul
acesteia și să nu fie aleși ca membri ai conducerii respectivei agenții de negociere; d) alte condiții
stabilite de lege. De asemenea, A.N. a T. de V. poate autoriza persoanele juridice străine cu sediul
în străinătate să practice intermedierea titlurilor de valoare, dacă îndeplinesc următoarele condiții:
a) dețin autorizația instituției competente din țara de origine și există acorduri prealabile cu aceasta
pentru a desfășura intermedierea de titluri de valoare în România; b) activitatea de intermediere se
desfășoară prin filiale înființate în România, cu respectarea prevederilor legale; c) contribuie la
utilizarea de instrumente și tehnici specifice care ar sprijini dezvoltarea, în România, a titlurilor de
valoare. Există unele impedimente în autorizare. Astfel, A.N. pentru T. de V. nu acordă și nici nu
extinde autorizația pentru intermedierea de titluri de valoare unei agenții de negociere care se află
în următoarele situații: a) agenția de negociere a intrat anterior și încă se află într-una dintre fazele
procesului de faliment; b) oricare dintre principalii deținători ai titlurilor de participare, membri ai
consiliului de administrație, cadre de conducere sau agenți de negociere a titlurilor de valoare, a
deținut sau deține poziția respectivă în agenții de negociere; c) angajații săi au antecedente penale,
care pot constitui impedimente în desfășurarea activității; d) angajații săi au fost sancționați prin
interzicerea exercitării oricărei activități privind intermedierea de titluri de valoare, pentru
perioada în care interdicția rămâne în vigoare; e) angajații săi sunt funcționari publici. In vederea
autorizării, se completează o cerere adresată A.N. pentru T. de V., semnată de reprezentanții săi
legali, la care se anexează: “contractul de societate și statutul, autentificate, precum și certificatul
de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului; “specificarea categoriilor de intermediere de
titluri de valoare pentru care se solicită autorizația; “structura proprietății agenției de negociere la
data completării cererii; “identitatea membrilor consiliului de administrație și ai comitetului de
direcție, curriculum vitae. cu accent pe experiența profesională, certificat de cazier judiciar și o
declarație din care să rezulte că aceștia nu se află în vreuna dintre situațiile de incompatibilitate
prevăzute de lege; “pentru solicitanții care, anterior, au desfășurat alte activități economice, un
raport rezumativ asupra acelor activități și bilanțul contabil pe ultimii trei ani; “identitatea
cenzorilor propuși, curriculum vitae, certificat de cazier judiciar și o declarație din care să rezulte
că aceștia nu se află în vreuna dintre situațiile de incompatibilitate. După autorizare, A. de N. a T.
de V. își desfășoară activitatea de plasament pe piața primară și de tranzacționare pe piața
secundară. într-o ofertă publică de titluri de valoare intermediate, părțile sunt libere să negocieze și
să determine între ele comisionul perceput și celelalte condiții ale plasamentului. Prin activitatea
pe care o desfășoară, A. de N. a T. de V. acționează pentru afirmarea caracterului lichid al titlurilor
de valoare, pentru dezvoltarea și asigurarea transparenței operațiunilor cu titluri de valoare și
stabilitatea pieței de capital. A. de N. a T. de V. nu își vor desfășura activitatea într-un mod sau în
condiții care ar putea da naștere unui conflict între interesele lor ca intermediari și cele ale
clienților ca investitori. A. de N. a T. de V. nu recurg la nici o practică neconformă cu următoarele
reguli de conduită: a) nu vor lua nici o inițiativă sau nu vor facilita ca astfel de inițiative să fie
luate de alții, care ar afecta libera interacțiune dintre cererea și oferta de titluri de valoare pe piața
de capital; b) nu vor utiliza serviciile altor a. de n. a t. de v. în scopul eludării prevederilor
referitoare la intermedierea de titluri de valoare; c) nu vor răspândi informații false, inexacte sau
care ar determina apariția unor oscilații artificiale, privitoare la cererea, oferta sau prețurile
titlurilor de valoare; d) nu vor transmite informații confidențiale sau nu se vor folosi de aceste
59
AGE
informații în beneficiul propriu, al unor persoane implicate sau al unor terți clienți; e) nu vor
desfășură nici o tranzacție sau altă activitate care să contravină reglementărilor cu privire la
protecția intereselor clientului sau care să împiedice luarea de măsuri ce ar evita sau preveni
apariția unor astfel de contravenții. A. de N. a T. de V. trebuie să comunice Agenției Naționale
pentru Titluri de Valoare următoarele: "schimbări semnificative în structura proprietății;
■modificarea contractului sau a statutului societății comerciale; "deschiderea sau închiderea de
sucursale; "fuziunea cu alte agenții de negociere a titlurilor de valoare; "modificări în componența
consiliului de administrație sau a comitetului de direcție; "numirea, suspendarea sau demiterea
oricărui agent de negociere a titlurilor de valoare; "orice alte modificări intervenite în activitatea a.
de n. a t. de v. prin inspecții la fața locului, în scopul verificării evidențelor, conturilor și
raportărilor fmanciar-contabile. A. de N. a T. de V. sunt obligate să-și întocmească și să țină
evidența strictă a operațiunilor și să-și organizeze contabilitatea, potrivit legii. De asemenea, au
obligația să înregistreze cronologic toate operațiunile de intermediere efectuate, în scopul
verificării ulterioare a ordinii în care acestea au fost executate de către agenții de negociere,
precum și să raporteze la Agenția Națională pentru Titluri de Valoare: bilanțul contabil,
rezultatele financiare și obligațiile fiscale; situația patrimoniului; situațiile trimestriale privind
tranzacțiile efectuate și soldurile conturilor care reflectă diferite categorii de dețineri de titluri de
valoare. Toate a. de n. a L de v. sunt obligate să elaboreze, să prezinte, să verifice și să publice
raportările fmanciar-contabile potrivit legii. Un exemplar din raportările fmanciar-contabile,
certificate de către cenzori și cu vizele direcțiilor generale ale finanțelor publice și ale controlului
financiar de stat județene și a Capitalei, împreună cu celelalte raportări specifice, se depune la
Agenția Națională pentru Titluri de Valoare, care poate aplica următoarele sancțiuni:
avertismentul scris, suspendarea autorizației, retragerea autorizației. V. și oferta publică de titluri
de valoare; prospectul de ofertă publică de titluri de valoare; titluri de valoare; agent de
negociere a titlurilor de valoare.
AGENȚIE DE RATING, instituție specializată care desfășoară activitate de expertizare în
favoarea investitorilor și a emitenților de titluri, pentru apreciereazevaluarea riscurilor legate de
rambursare și de plata dobânzilor. Ratingul presupune analiza rezultatelor economice și financiare
a agentului economic emitent, pe câțiva ani, aprecierea calității organizării, eficienței manageriale,
comerciale, situația pe piață etc. Informațiile obținute au valoarea unui calificativ și se publică cu
acordul emitentului, fiind folositoare pentru orientarea investitorilor. Guvernul României a recurs
la o a. de r. pentru a putea iniția prima emisiune de obligațiuni de stat pe piața internațională.
AGIO 1. Diferență de valoare în plus (primă) pe care o are aurul față de argint sau monedele
de aur față de cele de argint. 2. Diferență de valoare în plus pe care o au monedele de aur față de cele
de hârtie (biletele de bancă), care și-au pierdut convertibilitatea (calitatea de a fi preschimbate la
cerere în aur). 3. Diferența în plus cu care cursul pieței unui semn monetar sau al unei hârtii de
valoare depășește valoarea sa nominală; diferența în plus față de valoarea nominală a hârtiei de
valoare constituie un câștig pentru posesor. A. reprezintă prin urmare diferența dintre valoarea
nominală și valoarea reală a unei monede sau a unui efect. Accepțiunile a. sunt: de plusvaloare, care
există între valoarea nominală a unui titlu și prețul de emisiune sau valoarea bursieră: în domeniul
schimbului, a. reprezintă plusvaloarea cursului la termen asupra cursului la vedere: în comerțul cu
bilete de bancă, diferența de plătit la schimbul biletelor contra devize sau viceversa: în comerțul cu
monede, a. este diferența de preț dintre piesă sau medalie și prețul metalului. A. apare în general în
timpul perioadelor de instabilitate economică și financiară. în cazul în care cursul la termen al unei
valute este superior cursului la vedere, plus dobânda, diferența rezultată constituie un „agio
valutar“; în caz contrar este vorba de „disagio valutari4. A. apare în operațiunile de comerț exterior,
în situațiile în care se înregistrează diferențe între cursul valutelor în clearing și cursul valutelor
— . ___ __
AJU
convertibile sau ca diferență între prețurile mărfurilor exportate în clearing și prețul acelorași mărfuri
vândute pe baza operațiunilor valutare „swap“. V. și disagio; operații valutare; „swap“.
AGIOTAJ, ansamblul operațiunilor speculative de bursă, prin diverse manevre și falsuri, care
au ca scop realizarea de profituri din fluctuațiile (creșterile sau scăderile artificiale) cursului valutelor, al
hârtiilor de valoare sau ale prețurilor mărfurilor. Inițial, acest termen era sinonim cu cel de speculație și
releva modul de a câștiga prin agio (v.), respectiv posibilitatea de a intui fluctuațiile valorilor și de a
câștiga din aceste previziuni. Treptat, prin diverse metode, fluctuațiile respective au fost provocate.
AGREGAT. mărime statistică, indicator care apreciază, compară, exprimă și caracterizează
activitatea economică, socială și financiară a unei țări, determinat prin însumarea anumitor fluxuri
sau rezultate economice și financiare obținute de unitățile economice din țară.
AGREGAT MONETAR, indicator, mărime statistică, parte din masa monetară a unei țari cu
economie de piață, a lichidităților de plată, în totalitatea lor. A.m. cuprinde mijloacele de plată, cum
sunt: biletele de bancă, moneda metalică, monedele divizionare, depunerile la vedere, sumele depuse
la casele de economii și care aparțin agenților economici rezidenți, depunerile la vedere la trezorerie,
o parte a hârtiilor de valoare care sunt deținute de societățile care fac unele investiții, o parte a
hârtiilor de valoare care sunt deținute de societățile gestionare ale fondurilor comune de plasament.
Un alt a.m. cuprinde, în plus, toate plasamentele la vedere în conturi, pe librete de economii. Un al
treilea a.m. și semimonetar mai cuprinde, în plus, diferite averi în devize, plasamente pe termen, ca
de exemplu: bonurile de casă, certificatele de depuneri emise de băncile și societățile financiare
deținute de anumiți agenți economici, titlurile de pe piața monetară, emise de bănci. O altă categorie
de a.m. cuprinde. în plus, economiile depuse și diferite alte lichidități pe termen scurt, negociabile
(titlurile pieței monetare), emise de anumite instituții de credit și de unii agenți economici.
AIAR, determinare a greutății totale a unei mari cantități de marfă ambalată în saci, prin
cântărirea prin sondaj a câtorva saci, pentru stabilirea apoi a greutății medii a unui sac. Prin
înmulțirea greutății medii a unui sac cu numărul total al sacilor se află greutatea totală a mărfii.
AJUSTARE, adaptarea anumitor date, precum și a cursului unei acțiuni sau a dividendului
pentru a ține seama de detașarea drepturilor de subscriere, cu prilejul unei majorări de capital sau a
unei emisiuni de obligațiuni convertibile, de divizarea unor acțiuni sau de reunirea unor acțiuni. A.
are loc cu prilejul unei majorări de capital sau al unei emisiuni de obligațiuni convertibile.
AJUSTARE A BALANȚEI DE PLĂȚI, operațiuni care se efectuează în vederea
echilibrării balanței de plăți. în cursul anului, balanța poate înregistra foarte frecvent unele
excedente sau deficite, care este necesar să fie corectate. Corectarea sau a.b. de p. se poate obține
pe următoarele căi: primirea sau acordarea de împrumuturi de către state sau diferite organisme
financiare internaționale, modificarea, într-un sens sau altul, a dobânzilor, modificarea cursului
valutar, reașezarea taxelor vamale de import, contingentarea unor mărfuri la import, stimularea
exporturilor, exercitarea controlului valutar etc. V. și balanța de plăți externe.
AJUSTARE DE VALOARE, operațiune care evidențiază ridicarea valorii unui element
din activul bilanțului la valoarea curentă a zilei. De asemenea, reliefează provizionul destinat să
aibă în vedere deprecierea unui post din activul bilanțului.
AJUSTARE FISCALĂ LA FRONTIERĂ, modalitate de impunere; regim fiscal căruia îi
sunt supuse mărfurile provenite din import și cele destinate exportului. De regulă, a.f. la f. cuprind,
în fapt, impozitele indirecte discriminatorii la care sunt supuse mărfurile ce provin din import; cele
61
AJU
mai multe state practică asemenea impozite indirecte și pentru mărfurile proprii destinate
exportului. Practic, a.f. la f. îndeplinesc un rol asemănător regimului vamal și taxelor vamale.
Chiar și atunci când impozitele indirecte pentru mărfurile provenite din import sunt aceleași, totuși
ele se deosebesc prin modul diferit de determinare a bazei impozabile, prin ordinea și structura
impunerii etc. De exemplu, pentru mărfurile provenite din import, impozitele se așază asupra
prețului C.LF. (v.), la care se adaugă taxa vamală și alte taxe de import, în timp ce pentru
mărfurile destinate exportului, impozitele se calculează asupra prețului de producție cu ridicata
sau, uneori, chiar asupra costului de producție. Prin a.f. la f. se pot promova exporturile sau
importurile, după caz. A.f. la f. se poate practica sub mai multe forme, dintre care se menționează:
taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxa sanitară, taxa portuară, taxa consulară etc.
AJUTOARE CE SE ACORDĂ DE CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONA-
RILOR, forme de sprijinire a pensionarilor și a familiilor lor, care sunt membri ai casei. A.
nerambursabiie care se acordă membrilor casei sunt următoarele: "ajutoare bănești ocazionale,
care se pot acorda membrilor casei care se află în situații mai dificile din punct de vedere material
și al sănătății. Cuantumul ajutoarelor bănești se stabilește de către consiliul de conducere, în
funcție de nivelul pensiei, starea sănătății și sprijinul acordat activității casei. Cuantumul unui ajutor
se stabilește de la caz la caz, iar în cursul anului se pot acorda cel mult trei ajutoare; “plata totală sau
parțială a unor abonamente la cantina de ajutor social sau la cantina-restaurant. Abonamentele pentru
masa la cantina de ajutor social sau la cantina-restaurant se pot acorda, cu suportarea parțială sau
totală a costului acestora din fondurile casei, unor membri cu venituri mici, în limita sumei stabilite
anual de adunarea generală; "ajutoare bănești care se acordă membrilor suferinzi pentru a
compensa o parte din cheltuielile privind tratamentul balneoclimateric, pe baza recomandării
medicale; "reduceri sau gratuități la costul excursiilor organizate de casă, care se acordă în funcție de
nivelul pensiei, de sprijinul acordat activității casei și în limita fondului aprobat de adunarea generală;
“ajutoare în alimente sau medicamente pentru membrii cu venituri mici sau suferinzi; "ajutoare
bănești în caz de deces, care se acordă la decesul unui membru al casei și se plătesc, cu aprobarea
președintelui casei, persoanelor care suportă cheltuielile de înmormântare. Cuantumul ajutorului ce
se acordă în caz de deces se stabilește diferențiat, în funcție de vechimea ca membru al casei a
persoanei decedate. Pentru personalul transferat de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor,
vechimea pentru acordarea acestui ajutor se socotește de la data transferului. Ajutorul se acordă după
trei luni de la data devenirii membru al casei și se prescrie în termen de trei ani de la data decesului.
AJUTOARE SOCIALE ACORDATE ELEVILOR Șl STUDENȚILOR, forme de
sprijin ce se acordă elevilor și studenților, constând în ajutoare pentru îmbrăcăminte și încălță-
minte, ajutoare pentru maternitate și în caz de deces. Ajutorul pentru îmbrăcăminte și încălță-
minte se acordă studenților orfani, celor proveniți din case de copii sau din plasament familial
(v.) și celor care provin din familii cu venituri mici, ținându-se seama și de rezultatele din
activitatea profesională și științifică. A. se acordă în numerar; un student poate beneficia de acest
ajutor o singură dată în decursul unui an universitar. Studenții orfani de ambii părinți sau proveniți
din casele de copii pot beneficia de acest ajutor în fiecare trimestru. Ajutoare speciale se acordă
studenților de la specializările cu profil minier. Ajutorul pentru maternitate se acordă
studentelor pentru fiecare naștere, în sumă fixă, pentru sarcină și lehuzie, și o sumă absolută
separată pentru procurarea rufariei fiecărui copil nou-născut. A. se acordă studentelor ai căror soți
sunt studenți sau efectuează stagiul militar și studenților ale căror soții nu realizează venituri.
Studenții beneficiază de sprijin material pentru participarea la tabere de odihnă și de tratament
balnear în vacanță, gratuit sau cu reduceri de tarife, și la excursii organizate. în felul următor:
studenții pot primi bilete de odihnă și de tratament în stațiunile balneare, în mod gratuit. Numărul
biletelor care pot fi distribuite este de până la 15% din numărul studenților școlarizați la
62
AJU
învățământul de zi, fără taxă de studiu. Repartizarea biletelor pe unități de învățământ se face de
către Ministerul Educației Naționale, iar repartizarea individuală a biletelor de către biroul
consiliului facultății. Pentru excursii organizate în grup, în țară și în străinătate. studenții pot
beneficia de o reducere de până la 45% din costul acestora. Un student poate beneficia de bilet
gratuit pentru trimitere în tabără și de reducere a prețului excursiei o singură dată pe an, cu excepția
studenților orfani de ambii părinți sau proveniți din casele de copii ori din plasament familial. Elevii
din învățământul de stat, cursuri de zi, beneficiază de o reducere de 50% din costul transportului
urban și interurban, pe bază de abonamente, cu trenul la clasa a Il-a. nașele fluviale sau maritime,
autobuzele unităților cu capital de stat. Elevii orfani de ambii părinți, cei proveniți din casele de copii
ori din plasament familial beneficiază de transport gratuit în vacanțe, iar în perioada cursurilor
școlare beneficiază de înlesnirile de mai sus. De astfel de facilități la transport beneficiază și
studenții. Ajutorul în caz de deces se acordă la decesul unui membru al familiei studentului
(studentei) - soț, soție, copii. Plata ajutoarelor de orice fel, menționate mai sus, se face în limita
prevederilor bugetare, pe baza cererii aprobate de conducerea școlii sau a facultății, pe baza
următoarelor acte, după caz: certificat medical și copie după certificatul de naștere al copilului,
pentru ajutorul în caz de maternitate, copie după actul de deces etc. V. și bursă.
AJUTOR BĂNESC EXCEPȚIONAL, ajutor acordat persoanelor cuprinse în sistemul
asigurărilor sociale, suferinde de afecțiuni grave, care necesită tratament medical, în țară sau
străinătate, precum și persoanelor care au suferit de pe urma unor accidente, calamități sau
catastrofe și care, având venituri reduse, nu pot acoperi cheltuielile necesare în aceste situații.
Persoanelor bolnave sau invalide, cu greutăți materiale, trimise de către organele competente la
unitățile medico-sanitare pentru stabilirea diagnosticului și tratament sau la organele de expertiză
medicală, li se pot acorda ajutoare pentru acoperirea cheltuielilor de transport. Trimiterile în
străinătate pentru investigații, tratamente medicale, intervenții chirurgicale sau pentru protezare se
fac, pentru fiecare caz în pane, cu aprobarea Ministerului Sănătății. A.b.e. se acordă de către
primăriile județelor și de cea a municipiului București și de către Ministerul Muncii și Solidarității
Sociale, pe baza examinării documentației justificative și a anchetelor sociale efectuate pentru
fiecare solicitant.
AJUTOR BĂNESC OCAZIONAL, formă de protecție care se acordă în fiecare trimestru
pensionarilor cu pensii mici și beneficiarilor de ajutor social. A.b.o. se acordă din bugetul statului
și este indexabil.
AJUTOR BĂNESC TRIMESTRIAL, formă de protecție care se acordă, din bugetul
statului, persoanelor inapte de muncă fără venituri și ai căror susținători legali au venituri foane
mici. A. se acordă trimestrial și este indexabil.
AJUTOR DE INTEGRARE PROFESIONALĂ, ajutor ce se acordă persoanelor care nu
au fost încadrate în muncă, în următoarele situații: a) după o perioadă de 30 de zile, pentru
absolvenții învățământului preuniversitar și ai învățământului superior, de la data la care s-au
adresat oficiilor forțelor de muncă sau altor organe competente, solicitând încadrarea intr-un loc de
muncă potrivit pregătirii lor; b) după o perioadă de 30 de zile de la data la care persoanele care au
terminat serviciul militar obligatoriu s-au adresat oficiilor forțelor de muncă, solicitând încadrarea
într-un loc de muncă potrivit pregătirii lor. Sunt asimilați șomerilor și beneficiază de a. de i.p.:
a) absolvenții instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 18 ani, care nu au surse proprii de
venit la nivelul a cel puțin jumătate din salariul de bază minim brut pe țară și care. într-o perioadă
de 60 de zile de la absolvire, nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
b) absolvenții instituțiilor de învățământ, în vârstă de cel puțin 16 ani. în cazuri justificate de lipsa
63
AJU
susținătorilor legali sau de imposibilitatea dovedită a acestora de a presta obligația de întreținere
datorată minorilor; c) tinerii care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrați cu
contract de muncă și care, într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării lor la vatră, nu s-au putut
angaja. Absolvenții școlilor speciale pentru handicapați care nu au loc de muncă se iau în evidență
imediat după absolvire și beneficiază de plata a. de i.p. de la data înscrierii în aceste evidențe. A. de
Lp. se plătește la cererea persoanelor îndreptățite pentru o perioadă de maximum 270 de zile. Dacă în
această perioadă direcțiile de muncă și protecție socială organizează cursuri de calificare, recalificare,
perfecționare sau alte forme de pregătire profesională, beneficiarii a. de i.p. sunt obligați să le
urmeze. A. de i.p. reprezintă: a) 60% din salariul de bază minim brut pe țară, impozitat, pentru
beneficiarii care provin din rândurile absolvenților învățământului preuniversitar, profesional sau de
ucenici, în vârstă de minimum 18 ani sau, după caz, 16 ani; b) 70% din salariul minim brut pe țară,
impozitat, pentru beneficiarii care provin din rândurile absolvenților învățământului superior.
Condițiile de acordare a a. de i.p. sunt aceleași ca la ajutorul de șomaj (v.). V. și șomer.
AJUTOR DE ÎNMORMÂNTARE, ajutor ce se acordă, prin asigurările sociale ale
agricultorilor, la decesul asiguratului și care este egal cu cuantumul pensiei minime integrale
pentru limită de vârstă. în cazul decesului unui membru de familie cu drept de urmaș, se acordă un
a. de î. egal cu jumătate din pensia minimă integrală pentru limită de vârstă.
AJUTOR DE STAT, sprijin bănesc sau în bunuri materiale acordat în anumite cazuri
personalului și membrilor lor de familie, prin sistemul asigurărilor sociale de stat.
AJUTOR IN CAZ DE DECES, sumă de bani care se acordă, la cerere, prin sistemul
public național de asigurări sociale, în caz de încetare din viață a asiguraților, a pensionarilor și a
membrilor lor de familie. A. în c. de d. se acordă unei singure persoane, care poate fi, după caz,
soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moștenitorul, în condițiile dreptului
comun, sau, în lipsa acestora, persoana care dovedește că a suportat cheltuielile ocazionate de
deces. Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor în caz de deces și la decesul unui membru
de familie care se află în întreținerea sa și care nu are un drept propriu de asigurări sociale. Sunt
membri de familie: soțul (soția), copiii proprii, copiii adoptați, copiii aflați în plasament familial
sau cei încredințați spre creștere și educare familiei, în vârstă de până la 18 ani, iar dacă își
continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani: părinții și bunicii
oricăruia dintre soți. Cuantumul a. în c. de d. se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor
sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și
făcut public de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale. A. în c. de d.
care se cuvine pentru un membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul ajutorului pentru
asigurat sau pensionar. în cazul în care persoana decedată a avut calitatea de pensionar, actele
necesare acordării de a. în c. de d. sunt: "certificatul de deces; “talonul de pensie; “formularul-tip,
care se eliberează de către oficiul de pensii și se completează de solicitant. Pe baza acestor acte se
plătește pensia pentru luna în cursul căreia a decedat titularul pensiei. Persoanele care nu sunt rude
în linie dreaptă cu cei decedați trebuie să prezinte actele pentru cheltuielile efectuate. Pentru a. în
c. de d. al soției se prezintă, pe lângă actele menționate mai sus, o copie a certificatului de
căsătorie. A. în c. de d. se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către: a) angajator, în
cazul decesului persoanelor care desfășoară activități pe baza contractului individual de muncă, al
persoanelor care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul
autorităților legislative, judecătorești sau executive, pe durata mandatului, al membrilor coope-
ratori dintr-o organizație a cooperativei meșteșugărești și al persoanelor care desfășoară activități
exclusiv pe bază de convenții civile de prestări de servicii și care realizează un venit brut pe an
calendaristic echivalent cu cel puțin trei salarii medii brute pe economie, respectiv al unui membru
64
AJU
din familia acestuia; b) instituția care gestionează bugetul fondului pentru plata ajutorului de
șomaj, în cazul decesului șomerului, respectiv al unui membru din familia acestuia; c) casa
teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau a asiguratului care realizează un venit
brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin trei salarii medii brute pe economie și care sunt:
asociat unic, asociați, comanditari sau acționari; administratori sau manageri; membri ai
asociațiilor familiale; persoane autorizate să desfășoare activități independente; persoane angajate
la instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora; proprietari de bunuri și/sau arendași de
suprafețe agricole și forestiere; persoane care desfășoară activități agricole în cadrul gospodăriilor
individuale sau activități private în domeniul forestier; membri ai societăților agricole sau ai altor
forme de asociere din agricultură; persoane care desfășoară activități în unitățile de cult
recunoscute de lege și care nu au încheiat contract individual de muncă.
AJUTOR MUTUAL, formă materială, tehnică, științifică, comercială, financiară etc. de
sprijin reciproc între diferite instituții, state, în condiții și situații convenite anterior. A.m. poate
fi rambursabil sau nerambursabil, cu sau fără dobândă modică, pe termen lung și cu mari
perioade de grație.
AJUTOR SOCIAL 1. Formă de sprijinire a foștilor lucrători care nu sunt îndreptățiți să
primească vreuna dintre pensiile ce se acordă prin asigurările sociale de stat, inapți de muncă
datorită vârstei sau bolilor cronice, invalizilor și deficienților de toate categoriile, care sunt lipsiți
de mijloace proprii de existență și nu au nici un susținător legal. Mijloace proprii de existență sunt
considerate veniturile lunare egale sau mai mari decât cuantumul a.s. Pentru ca o persoană să
primească a.s. trebuie: să fi împlinit vârsta de 62 de ani pentru bărbați și 57 de ani pentru femei; să
aibă o vechime în muncă între 5 și 10 ani, să fi contractat o invaliditate de orice grad de pe urma
unei boli obișnuite sau a unui accident în afară de muncă și să aibă cel puțin % din vechimea
necesară acordării pensiei de invaliditate. A.s. are caracterul unei pensii pentru vechime în muncă
incompletă, condiționată de inexistența unor surse proprii de trai. Mărimea a.s. lunar este stabilită
în funcție de mediul (urban sau rural) în care domiciliază persoana, limita de vârstă, gradul de
invaliditate și numărul urmașilor. Persoanele care primesc a.s. pot beneficia și de îngrijire gratuită
în instituțiile de ocrotire și asistență socială. începând din luna iulie 1977, a.s. nu mai este
reglementat juridic, respectiv nu se mai acordă altor persoane, însă continuă să se plătească
beneficiarilor care îl primeau până la data de mai sus. Cetățenii țării noastre au astăzi vechimea în
muncă necesară pentru primirea unei pensii de bază. V. și pensie. 2. Formă de protecție socială
întemeiată pe principiul solidarității sociale, de care beneficiază familiile, precum și persoanele
singure, fără venituri sau cu venituri mici. Prin familie se înțelege soțul, soția și copiii lor minori
care au domiciliul comun. Din familie fac parte și copiii necăsătoriți, care au domiciliul comun cu
părinții și care urmează cursuri la zi în instituții de învățământ ce funcționează conform legii, până
la absolvirea acestora, însă fără să depășească vârsta de 25 de ani, respectiv 26 de ani, în cazul
acelora care urmează studii superioare cu o durată de școlarizare mai mare de cinci ani. Din
familie face parte și persoana necăsătorită care domiciliază împreună cu copilul său. Prin copil se
înțeleg copiii proveniți din căsătoria soților, copiii unuia dintre soți, copiii adoptați, precum și
copiii încredințați potrivit legii unuia sau ambilor soți. De asemenea, pot beneficia de a.s. și familiile
sau persoanele singure, cetățeni ai altor state sau apatrizi, care au reședința în România. A.s.
se acordă familiilor cu venituri nete lunare de până la: 81 000 de lei pentru familii formate din
două persoane; 1 13 000 de lei pentru familiile formate din trei persoane; 142 000 de lei pentru
familiile formate din patru persoane; 169 000 de lei pentru familiile formate din cinci persoane;
câte 25 000 de lei pentru fiecare altă persoană care face parte din familie potrivit legii. A.s. se
acordă și persoanelor singure ale căror venituri nete lunare sunt sub 45 000 de lei. Veniturile nete
lunare prevăzute mai sus se majorează cu 5 000 de lei pentru fiecare membru din familie care face
65
AJU
dovada că lucrează în baza unui contract individual de muncă, a unei convenții civile sau că
realizează venituri din activități pe cont propriu. Cuantumul a.s. se determină ca diferență între
veniturile prevăzute mai sus și venitul net lunar al familiei respective. Persoanele apte de muncă
dacă nu sunt salariate și care nu realizează venituri din alte activități se iau în considerare ca
membri de familie la determinarea nivelului de venituri pe familie numai dacă fac dovada că s-au
prezentat la oficiul forțelor de muncă pentru încadrare și nu au refuzat un loc de muncă, precum și
că au urmat sau urmează cursurile de calificare ce li s-au recomandat sau la care au fost înscrise.
Nu are obligația de a face dovada de mai sus: persoana care are în îngrijire unul sau mai mulți
copii în vârstă de până la șapte ani; persoana care urmează forme de învățământ la zi, prevăzute de
lege, până la împlinirea vârstei de 25 de ani, respectiv 26 de ani; persoana care îndeplinește
condițiile legale de pensionare. Cu prilejul stabilirii venitului net lunar al familiei, se iau în
considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele care provin din
creanțe legale sau din convenții civile de întreținere aflate în executare, precum și ajutoarele și
indemnizațiile cu caracter permanent acordate potrivit legii, cu excepția burselor de merit pentru
elevi și studenți și a ajutorului care se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar
obligatoriu. în cazul în care are în proprietate terenuri, clădiri, spații locative sau alte bunuri,
mobile sau imobile, la stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare arenda, chiriile,
alte fructe naturale, industriale sau civile, produse de acestea, precum și veniturile care se pot
obține din valorificarea bunurilor respective, sub condiția păstrării locuinței și a bunurilor necesare
nevoilor familiale. A.s. se stabilește pe bază de cerere, însoțită de actele doveditoare îndeplinirii
condițiilor prevăzute de lege. Cererea se face numai de către unul dintre membrii familiei care are
capacitatea de exercițiu al drepturilor civile. în anumite cazuri, cererea se poate face de către
curatorul sau tutorele persoanei îndreptățite. Titularul a.s. este persoana care a făcut cererea, iar
beneficiarul este familia. Cererea de acordare a a.s., declarația privind veniturile realizate de
membrii familiei și celelalte acte doveditoare se depun și se înregistrează la primăria localității în a
cărei rază teritorială domiciliază titularul. Pentru cetățenii străini sau apatrizi, documentația se
depune la primăria localității în a cărei rază teritorială își au reședința. Cererea de acordare a a.s. se
soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare. Pentru soluționarea cererii, primarul poate
dispune efectuarea anchetei sociale. Stabilirea și plata a.s. se fac prin dispoziția primarului, pe
baza documentației prezentate de serviciile publice de specialitate. Dispoziția primarului se
comunică titularului de a.s. în termen de 15 zile de la emitere. A.s. se plătește începând cu luna
următoare celei în care s-a înregistrat cererea la primăria localității. La cerere sau din oficiu, se
poate schimba titularul a.s.; acest lucru se face prin dispoziția primarului și se comunică atât
noului titular, cât și celui înlocuit. Dacă schimbarea titularului este cerută de membrii familiei,
dispoziția primarului se comunică și acestora. Titularul a.s. are obligația să comunice în scris
primăriei orice modificare intervenită cu privire la veniturile și la numărul membrilor familiei, în
termen de 30 de zile. Persoanele apte de muncă, beneficiare ale dreptului de a.s., sunt obligate să
dovedească cu acte, la fiecare trei luni, că au solicitat la oficiile forțelor de muncă repartizarea în
muncă sau că nu au refuzat nejustificat să dea curs unei repartizări pentru orice loc de muncă
oferit. Nerespectarea acestei obligații atrage, după caz: suspendarea plății ajutorului în cazul
beneficiarului unic; modificarea plafonului de venit, respectiv diminuarea cuantumului a.s., prin
excluderea din numărul membrilor de familie a persoanelor care nu îndeplinesc obligațiile legale.
Suspendarea plății a.s. sau, după caz, modificarea plafonului de venit se face prin dispoziția
primarului, se comunică titularului în termen de 15 zile și operează începând cu a doua lună din
trimestrul respectiv. Plata a.s. încetează în următoarele cazuri: beneficiarii de a.s. nu mai
îndeplinesc condițiile prevăzute de lege; plata a.s. a fost suspendată în termen de trei luni de la
data suspendării efective a plății, dacă nu au fost depuse dovezi că sunt întrunite condițiile legale,
încetarea plății sau modificarea cuantumului a.s. se stabilește prin dispoziția primarului. Sumele
66
AJU
încasate necuvenit cu titlu de a.s. se recuperează de la beneficiar în termen de cel mult trei ani de
la efectuarea plății. Sumele se pot recupera și de la persoanele vinovate de efectuarea plății pe o
perioadă de cel mult trei ani. A.s. se acordă din bugetele locale, anume din veniturile proprii și din
sumele alocate cu această destinație din bugetul de stat. Guvernul și primăriile pot acorda ajutoare
de urgență, în limita fondurilor existente, familiilor sau persoanelor care se află în situații de
necesitate din cauza calamităților naturii, a incendiilor sau.din alte cauze temeinic justificate. La
stabilirea altor drepturi și obligații nu se iau în considerare a.s., excepție făcând obligația legală de
întreținere. A.s. este scutit de impozit. Dispoziția primarului privind acordarea, neacordarea,
modificarea, suspendarea, încetarea dreptului la a.s., schimbarea titularului acestuia, precum și cea
de recuperare a sumelor încasate necuvenit se pot ataca pe calea contenciosului administrativ.
Cererile, acțiunile și căile de atac privind drepturile de a.s. sunt scutite de taxa de timbru.
AJUTORUL DE ȘOMAJ, formă principală de protecție socială, ce consta dintr-o sumă de
bani care se stabilește și se acordă lunar, diferențiat, pe categorii de persoane și vechime în muncă, cu
luarea în considerare a salariului minim pe economie indexat sau a ultimului salariu tarifar lunar avut,
indexat, pentru asigurarea condițiilor materiale de existență a persoanelor apte de muncă, dar cărora
le-a încetat contractul de muncă. A. de ș. se acordă în vederea reintegrării profesionale prin calificare,
recalificare și perfecționare a șomerilor, precum și tinerilor care nu pot fi încadrați în muncă. Au
dreptul să primească a. de ș.: a) persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din inițiativa
unității pentru motive prevăzute în Codul Muncii sau, după caz, persoanelor cărora le-a încetat
calitatea de membru în cooperația meșteșugărească din motive neimputabile lor; b) persoanele al
căror contract de muncă a fost desfăcut din inițiativa unității, dacă s-a stabilit, prin dispoziția sau
hotărârea organului competent, ilegalitatea măsurii luate de unitate ori lipsa vinovăției persoanei în
cauză, iar reintegrarea în muncă nu mai este obiectiv posibilă la unitatea în care a fost încadrată
anterior sau la unitatea care a preluat patrimoniul acesteia: c) persoanele al căror contract de
muncă a fost desfăcut din inițiativa lor, pentru motive care, la reîncadrare, nu întrerup vechimea în
muncă; d) persoanele care au fost încadrate cu contract de muncă pe o durată determinată.
Persoanele cărora le-a încetat contractul de muncă sau calitatea de membru în cooperația
meșteșugărească, în condițiile de la literele a) și b) beneficiază de a. de ș. dacă au o vechime în
muncă de cel puțin șase luni în ultimele 12 luni premergătoare datei de înregistrare a cererii pentru
plata a. de ș. Absolvenții din învățământ care, în termen de un an de la absolvire, s-au angajat
și/sau au beneficiat integral de ajutor de integrare profesională, primesc a. de ș. indiferent de
vechimea în muncă. Sunt asimilate șomerilor și beneficiază de plata a. de ș. persoanele fizice
autorizate să presteze o activitate individuală și membrii asociațiilor familiale care își desfășoară
activitatea în baza Decretului-lege nr. 54/1990, dacă au contribuit la constituirea fondului pentru
plata de a. de ș. pe o perioadă de 12 luni în ultimii doi ani anteriori înregistrării cererii, în situația
în care și-au încheiat activitatea, renunțând la autorizația de funcționare. De asemenea, a. de ș. se
acordă femeilor care au încetat activitatea pentru creșterea copiilor, precum și persoanelor cărora
le-a încetat calitatea de pensionar, de la data înscrierii la oficiile forțelor de muncă. A. de ș.
reprezintă: a) 50% din media salariului de bază brut avut în ultimele trei luni, din care s-a dedus
impozitul prevăzut de lege, pentru beneficiarii care au o vechime în muncă de până la cinci ani, dar
nu mai puțin de 75% din salariul de bază minim brut pe țară, impozitat; b) 55% din media
salariului de bază brut avut în ultimele trei luni, din care s-a dedus impozitul legal, pentru
beneficiarii care au o vechime în muncă de la cinci până la 15 ani, dar nu mai puțin de 80% din
salariul de bază minim brut pe țară, din care s-a dedus impozitul legal; c) 60% din media salariului
brut avut în vedere în ultimele trei luni, din care s-a dedus impozitul legal, în cazul beneficiarilor
de a. de ș. care au o vechime în muncă de minimum 15. ani, dar nu mai puțin de 85% din salariul
de bază minim brut pe țară, din care s-a dedus impozitul legal; d) 40% din venitul mediu lunar,
67
AJU
rămas după plata impozitului legal, pe ultimele 12 luni, pentru persoanele care au fost încadrate cu
contract de muncă pe durată determinată și care au contribuit la constituirea fondului pentru plata
a. de ș. pe o perioadă de până la cinci ani, dar nu mai puțin de un an; e) 50% din venitul mediu
lunar rămas după plata impozitului legal, pe ultimele 12 luni, pentru persoanele care au fost
încadrate cu contract de muncă pe durată determinată, care au contribuit la constituirea fondului
pentru plata a. de ș. pe o perioadă de peste cinci ani. Cuantumul a. de ș. nu poate depăși suma a cel
mult două salarii minime brute pe țară, din care s-a dedus impozitul legal. Pentru a putea beneficia
de a. de ș. și de ajutorul de integrare profesională (v.) trebuie îndeplinite următoarele condiții:
a) persoanele respective trebuie să fie înscrise la oficiile forțelor de muncă și de protecție socială
județene sau la Direcțiea Generală de Muncă și Solidaritate Socială a Municipiului București, unde
își au domiciliul sau, după caz, unde își au reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă în acea
localitate; b) starea sănătății, dovedită cu certificat medical, să le permită încadrarea în muncă. Nu
beneficiază de a. de ș. și de ajutor de integrare profesională: a) persoanele care dețin, împreună cu
membrii familiei, terenuri agricole în suprafață mai mare de 20 000 m2, în zonele colinare și de
șes, și mai mare de 40 000 m2, în zonele montane; persoanele care au surse de venituri proprii sau
care realizează venituri din prestarea unor activități autorizate și care obțin, pe aceste căi, un venit
de cel puțin jumătate din salariul minim brut pe țară, din care s-a dedus impozitul legal; persoanele
cărora li s-a oferit un loc de muncă corespunzător pregătirii și nivelului studiilor, situației
personale^ stării de sănătate, situat la o distanță de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau
cărora li s-a recomandat, de către oficiile forțelor de muncă, în scris, să urmeze cursuri de
calificare, recalificare, perfecționare sau, după caz, alte forme de pregătire profesională și au
refuzat nejustificat oferta sau recomandarea; d) persoanele care îndeplinesc condițiile de înscriere
la pensia pentru muncă depusă și limită de vârstă; e) absolvenții învățământului liceal care
urmează forme superioare de pregătire profesională, indiferent de tipul acesteia și de durata ei.
Persoanele care au fost încadrate în muncă au dreptul să primească a. de ș. din momentul încetării
contractului de muncă sau, după caz, a calității de membru în cooperația meșteșugărească, dacă s-au
înscris la oficiile forțelor de muncă în termen de 30 de zile de la încetarea activității, sau de la data
înscrierii la oficiul forțelor de muncă, dacă cererea a fost făcută ulterior acestui termen. A. de ș. se
plătește la cererea persoanelor îndreptățite, de la data dobândirii dreptului. Plata retroactivă nu se
poate face pe o perioadă mai mare de 30 de zile de la data înregistrării cererii de plată. A. de ș. se
plătește pe o perioadă de cel mult 270 de zile calendaristice. Dacă în această perioadă direcțiile de
muncă și protecție socială organizează cursuri de calificare, recalificare, perfecționare sau alte
forme de pregătire profesională, șomerii sunt obligați să le urmeze. Persoanele care solicită
primirea de a. de ș. trebuie să întocmească și să prezinte la oficiile forțelor de muncă o cerere
expresă în acest sens, însoțită de următoarele acte și documente: "cererea pentru obținerea unui loc
de muncă; "buletinul de identitate; "actele de studii și calificare; "actele eliberate de consiliul local
al localității de domiciliu, din care să rezulte că persoanele în cauză, împreună cu membrii lor de
familie, nu dețin terenuri agricole în suprafață mai mare de 20 000 m2, în zonele colinare și de șes,
și de peste 40 000 m2, în zonele montane; "actele eliberate de organele financiare teritoriale, din
care să rezulte că nu au surse proprii de venituri sau venituri realizate din prestarea unor activități
care, însumate, să depășească salariul minim brut pe țară, impozitat; "declarația, pe propria
răspundere, că nu sunfîncadrate în muncă, că nu dețin terenuri agricole și că nu realizează venituri
peste limitele prevăzute de lege. Pe lângă aceste documente, se mai depun: a) de către persoanele
provenite din muncă: "carnetul de muncă și adeverința eliberată de unitatea de la care provin, din
care să rezulte media salariului de bază brut avut în ultimele trei luni, din care s-a dedus impozitul
legal; "hotărârea definitivă de reintegrare în muncă; "ordonanța de scoatere definitivă de sub
urmărire penală sau hotărârea definitivă de achitare, precum și adeverința de la unitatea în cauză,
din care să rezulte că reintegrarea în muncă nu mai este posibilă, în cazul persoanelor al căror
68
AJU
contract de muncă a fost desfăcut din inițiativa unității; b) de către persoanele al căror contract
de muncă a fost desfăcut din inițiativa lor, pentru motive care, la reîncadrare, nu întrerup
vechimea în muncă: "carnetul de muncă și adeverința de la ultima unitate, din care să rezulte
media salariului de bază brut actualizat avut în ultimele trei luni înainte de desfacerea contractului
de muncă; "certificatul de naștere al copilului, în cazul femeilor care au încetat activitatea în
vederea creșterii copilului în vârstă de până la șapte ani; "adeverința de la ultima unitate, din care
să rezulte că reîncadrarea în muncă a persoanelor în cauză nu mai este posibilă; c) de către
absolvenții instituțiilor de învățământ: "actul de absolvire a formei de învățământ respective,
inclusiv a școlilor speciale pentru handicapați; "declarația absolvenților de liceu că nu mai
urmează forme superioare de pregătire profesională; d) de către absolvenții minori: "actele
doveditoare privind lipsa susținătorilor legali sau imposibilitatea acestora de a presta obligația
legală de întreținere datorată minorilor; "actul care consemnează rezultatul anchetei sociale
efectuate de consiliul local sau de oficiul de asistență socială; "actele de deces ale părinților sau ale
altor susținători legali; "actele eliberate de organele competente, din care să rezulte imposibilitatea
susținătorilor legali de a presta obligația legală de întreținere a minorului; e) de către tinerii lăsați
la vatră: "livretul militar sau adeverința de lăsare la vatră; "declarația, pe propria răspundere, că,
înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrați cu contract de muncă sau nu au avut
calitatea de membru în cooperația meșteșugărească. Oficiul forțelor de muncă întocmește câte un
dosar pentru fiecare persoană, cu toate actele care stau la baza acordării a. de ș. Dacă șomerul își
schimbă domiciliul, dosarul de evidență se transferă la oficiul forțelor de muncă din județul
respectiv. Dosarul de evidență se vizează pentru controlul financiar preventiv de către
responsabilul compartimentului de gestiune a fondului pentru plata a. de ș. Oficiul forțelor de
muncă verifică datele și documentele prezentate și. prin decizia directorului direcției de muncă și
protecție socială, se stabilește dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru acordarea a. de ș.
Plata a. de ș. se face lunar, de către direcțiile de muncă și protecție socială, proporțional cu
numărul de zile calendaristice cât titularul este îndreptățit să primească acest drept. Persoanele
beneficiare ale a. de ș. au următoarele obligații: "să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori
de câte ori sunt solicitate, la oficiul forțelor de muncă, pentru vizarea carnetului de evidență,
comunicarea unor eventuale locuri de muncă vacante sau cursuri de calificare ori de recalificare;
■să comunice, în termen de trei zile, oficiului forțelor de muncă faptul că s-a încadrat cu contract
de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată; dacă dobândește, împreună cu
membrii familiei, terenuri în suprafețele prevăzute de lege, are surse proprii de venituri sau
realizează venitul mediu lunar, pe membru de familie, de cel puțin 60% din salariul de bază minim
brut pe țară, impozitat; dacă urmează forme superioare de pregătire profesională, indiferent de
forma și de durata acesteia; dacă îndeplinește condițiile de înscriere la pensia pentru munca depusă
și limită de vârstă sau dacă i s-a stabilit pensia de invaliditate; "să comunice oficiului forțelor de
muncă faptul că îndeplinesc obligații militare sau că își stabilesc domiciliul în străinătate. Plata a.
de ș. se suspendă în următoarele situații: a) în cazul neîndeplinirii obligațiilor stabilite pentru
șomeri; b) pe perioada îndeplinirii obligațiilor militare; c) în perioada în care titularul își stabilește
domiciliul în străinătate; d) pe perioada în care titularul este arestat preventiv sau execută o
pedeapsă privativă de libertate; e) pe perioada în care titularul este încadrat cu contract de muncă
pe durată determinată mai mică de șase luni. Persoanele care au fost reintegrate în muncă de către
organele de jurisdicție competente și cărora li s-au acordat despăgubiri pentru perioada nelucrată
sunt obligate să restituie a. de ș. Plata a. de ș. încetează în următoarele situații: a) la îndeplinirea
termenelor legale; b) la încadrarea în muncă a titularului sau după 30 de zile de la obținerea de
către acesta a autorizației de exercitare a unei activități pe cont propriu; c) în cazul refuzului
nejustificat de a se încadra într-o unitate cu contract de muncă pe o durată nedeterminată sau
determinată, într-un loc de muncă corespunzător pregătirii și nivelului studiilor șomerului, situației
69
AJU
personale și stării lui de sănătate; d) Ia data refuzului nejustificat de a urma un curs sau o altă formă
de pregătire profesională organizată sau, după caz, la data întreruperii sau neabsoIvirii cursurilor pe
motive imputabile beneficiarilor. Șomerii și membrii lor de familie care se află în întreținere
beneficiază de: "asistență medicală gratuită; "alocație de stat pentru copii; "vechime în muncă pe
perioada de șomaj; "păstrarea dreptului locativ asupra locuinței de serviciu; "drepturi de asigurări
sociale, în perioada cât urmează un curs de calificare, recalificare, perfecționare; "cursuri de
calificare, recalificare și perfecționare; "la cerere, li se acordă credite în condiții avantajoase pentru
înființarea și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, în scopul creării de noi locuri de muncă, în
special pentru șomeri. V. și ajutor de integrare profesională; alocația de sprijin; fondul pentru
plata ajutorului de șomaj, a ajutorului de integrare profesională și a alocației de sprijin; șomer.
AJUTORUL SOȚIILOR MILITARILOR ÎN TERMEN, formă de sprijin lunar, acordat de
stat familiilor militarilor în termen. A. se acordă soțiilor ai căror soți satisfac stagiul militar
obligatoriu, care realizează venituri mai mici decât salariul minim brut pe țară, dintre care se scade
impozitul. Soțiile militarilor în termen beneficiază, la cerere, de un ajutor lunar dacă se află în una
dintre următoarele situații: "sunt gravide, începând cu luna a IV-a de sarcină; "au copii în vârstă de
până Ia șapte ani; "sunt încadrate în gradul I sau II de invaliditate. A. se acordă cumulativ cu
alocația de stat pentru copii și cu ajutorul social. Dacă mama (soția militarului în termen) decedează,
a. se acordă, până la lăsarea la vatră a tatălui, persoanelor care îngrijesc copiii respectivi în vârstă de
până la șapte ani. A. se acordă și mamei necăsătorite, în cazurile în care paternitatea copilului a fost
stabilită față de un militar în termen, prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească. Primesc acest a.
și soțiile militarilor cu termen redus și ale elevilor școlilor militare, dacă îndeplinesc condițiile de mai
sus. A. se acordă pe baza propunerilor făcute de comisia pentru probleme sociale din unități, ale
comisiei de pensii și asigurări sociale din unități economice, instituții sau din comune, după caz.
Stabilirea și plata a. se fac de către centrele militare județene sau ale sectoarelor municipiului
București. Cuantumul a. este indexabil. Fondurile necesare plății a. se suportă de la bugetul de stat.
V. și ajutorul social; alocația de stat pentru copii.
A LA BAISSE, operațiune comercială speculativă, la termen, prin care operatorul vinde
marfa, apreciind că va avea loc o scădere a prețului până în momentul livrării efective. în cazul în
care estimarea, previziunea se realizează, el poate cumpăra altă marfă la data livrării, la un preț
mai mic, înregistrând, evident, un anumit câștig. Speculație bursieră care se bazează pe scăderea
cursului acțiunilor sau cotațiilor. V. și bursă.
A LA HAUSSE, operațiune comercială speculativă, la termen, prin care operatorul
cumpără o marfă, Ia o anumită dată, livrarea efectivă și plata mărfii urmând să se facă ulterior,
estimând că în intervalul de timp de la încheierea contractului și până la livrarea efectivă a mărfii
prețul va crește. Atunci când previziunea se îndeplinește, el poate revinde marfa în momentul
livrării la un preț mai mare, realizând un anumit câștig. Speculație bursieră care mizează pe
creșterea cursului acțiunilor sau cotațiilor. V. și bursă.
ALBINARIT (desetină), zeciuială; dare pe stupi, percepută în evul mediu, în Principatele
Române, când apicultura era în plină dezvoltare și constituia o principală activitate de producție și
un important izvor de venituri.
ALEATORIU (lat. alea - zar), eveniment probabil, întâmplător, care poate avea loc în
natură sau în societate și a cărui realizare este în funcție de anumite împrejurări viitoare și
nesigure. Eveniment studiat de teoria probabilităților, cu largă aplicabilitate în asigurări.
70
ALO
ALICOTĂ, parte cuprinsă exact, de un număr de ori, într-o mărime dată (de exemplu: 3, 4, 6 și
8 sunt părți alicote ale numărului 24). Se aplică în unele calcule economice, la dobânzi, procente etc.
ALIENARE. înstrăinarea sau transferarea proprietății unui bun sau a unui titlu
fmanciar-bancar prin vânzare, donație, cedare, remitere în gaj etc.
ALIMENTARE CU FONDURI, finanțare din bugetele locale a ordonatorilor principali de
credite. Finanțarea se face pe baza cererilor înaintate de ordonatorii principali, prin care se solicită
eliberarea mijloacelor bănești necesare efectuării cheltuielilor. Cererile sunt analizate de organele
financiare locale, care urmăresc în principal justificarea sumelor solicitate, caracterul rațional și
oportunitatea cheltuielilor, asigurarea finanțării de la bugetele locale în limita cheltuielilor aprobate
pentru trimestrul în cauză și verifică dacă mijloacele acordate anterior au fost folosite în concordanță
cu destinația stabilită. La a. cu f. se are în vedere, de regulă, necesarul pe o lună, urmărindu-se astfel
înfăptuirea echilibrului între veniturile realizate și cheltuielile bugetelor locale. A. cu f. a ordonatorilor
de credite se efectuează numai în măsura în care bugetul local respectiv are disponibilitățile necesare
în cont. în caz contrar, această operațiune se efectuează de mai multe ori pe lună.
ALINEAT BUGETAR, subdiviziune și parte componentă a unui articol bugetar din
clasificația bugetară. V. și clasificație bugetară.
ALOCAREA RESURSELOR, repartizare și atribuire a mijloacelor materiale, bănești și a
forțelor de muncă, pentru folosirea lor eficientă în vederea producerii de bunuri, prestării de servicii,
asigurării continuității și lărgirii producției, potrivit nevoilor sociale. A.r. are în vedere obținerea unei
efîciențe maxime a activității social-economice și, în final, ridicarea bunăstării poporului.
ALOCAȚIA DE SPRIJIN, formă de protecție socială care se acordă persoanelor, pe o
perioadă de maximum 18 luni de la expirarea perioadei de acordare a ajutorului de șomaj sau a
ajutorului de integrare profesională, dacă sunt lipsite de mijloace de întreținere. Se consideră că
sunt lipsite de mijloace de întreținere persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiții: a) nu dețin, împreună cu membrii familiei, terenuri agricole echivalente cu o suprafață
mai mare de 20 000 m2, în zonele colinare și de șes, sau de 40 000 m2, în zonele montane;
b) realizează, împreună cu membrii familiei, un venit mediu lunar, pe membru de familie, de cel
mult 60% din salariul de bază minim brut pe țară, impozitat. Șomerii care primesc a. de s. pot urma
cursuri de calificare, recalificare, perfecționare sau alte forme de pregătire profesională care să nu
depășească durata de primire a a. de s. V. și ajutorul de șomaj; ajutorul de integrare profesională.
ALOCAȚIA DE STAT PENTRU COPII, prestație familială, formă de protecție socială,
de sprijin bănesc, acordat lunar de către statul român, din bugetul său, familiilor cu copii,
indiferent dacă părinții sunt sau nu salariați, pentru creșterea și educarea copiilor, dezvoltarea lor
fizică și intelectuală, formarea și pregătirea lor multilaterală pentru viață și muncă. Acordarea
acestei a. depinde de vârsta copilului, de cetățenia și domiciliul părinților, precum și de situația
frecventării școlii de către copil. A. se acordă pentru copiii în vârstă de până la 16 ani, iar dacă
urmează o formă de învățământ, până la 18 ani. Constituția României prevede, în art. 45,
următoarele: „Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în
realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru
îngrijirea copilului bolnav sau handicapat/4 Copiii care au contractat o invaliditate de gradul I
sau II până la împlinirea vârstei de 16 ani, precum și copiii handicapați, beneficiază de a. până la
împlinirea vârstei de 18 ani, iar apoi sunt ocrotiți prin asistența socială de stat. Până la împlinirea
vârstei de 18 ani, copiii handicapați aflați în întreținerea familiei beneficiază de a. de s. pentru c. în
cuantumurile prevăzute de lege, majorate cu .100%. Beneficiază de a. copiii cetățenilor străini și ai
71
ALO
apatrizilor rezidenți în România, dacă locuiesc împreună cu părinții. Titular al a. de s. este copilul.
Pe lângă copiii născuți din căsătoria părinților, sunt îndreptățiți la a., în aceleași condiții, copiii
rezultați din căsătoria anterioară a unuia dintre soți și care se află în îngrijirea lor. copiii din afara
căsătoriei, dacă au fost recunoscuți sau li s-a stabilit filiația prin hotărâre judecătorească, copiii
primiți spre creștere, în mod legal. A. de s. pentru c. se plătește unuia dintre părinți, pe baza
acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorităților tutelare, părintelui la
care s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească, domiciliul copilului ori căruia i s-a încredințat spre
creștere și educație. A. se plătește și tutorelui, curatorului, persoanei căreia copilul i-a fost dat în
plasament familial sau i-a fost încredințat spre creștere și educare. După împlinirea vârstei de
14 ani, plata a. se poate face și direct titularului, cu încuviințarea reprezentantului său legal. A. de
s. pentru c. nu se acordă pentru copiii în vârstă de peste șapte ani, care nu urmează învățământul
general obligatoriu, cu excepția celor care nu sunt școlarizați din motive de sănătate, dovedite cu
certificat medical. A. nu se plătește în lunile în care copiii titulari ai dreptului se află mai mult de
15 zile în instituții de ocrotire sau de asistență socială, care le asigură întreținerea completă din
partea statului. A. nu se acordă copiilor care realizează venituri proprii (sunt ucenici), copiilor
bursieri; dacă se optează pentru bursă, a. se plătește numai pe timpul vacanței. A. o primesc și
copiii cu pensie de urmași, dacă nu au depășit vârsta de 16, respectiv 18 ani. Cuantumul a. de s.
pentru c. se stabilește în sumă fixă pentru fiecare copil, indiferent de mărimea veniturilor părinților
(tutorilor), și se indexează periodic, o dată cu salariile, pensiile, bursele etc. Nașterea, modificarea
sau stingerea dreptului de a. operează din luna următoare celei în care sunt stabilite condițiile
legale. Stabilirea dreptului de a. se face pe baza cererii însoțite de actele necesare, din care rezultă
îndeplinirea condițiilor pentru acordarea acestui drept. Cererea se face în numele copilului, de
către părinți, tutori sau curatori. După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face și de către
copil, cu încuviințarea reprezentantului său legal. Plata a. se face începând cu luna următoare
aceleia în care s-a născut copilul. în cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a
născut copilul, plata a. se poate face și pentru lunile anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.
Cererile se verifică de către comisia pentru probleme sociale din unitate și se aprobă de conducerea
unității, după efectuarea controlului financiar preventiv. Plata a. de s. pentru c. încetează începând
cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare. Sumele necuvenite,
cu titlu de a., se recuperează pe baza deciziei emise de unitatea care a efectuat plata a. sau prin
angajamentul de plată scris al persoanei care le-a încasat în mod necuvenit. Decizia prin care se
recuperează sumele încasate necuvenit se comunică celui obligat la plată, în termen de 15 zile de la
emitere, și constituie titlu executoriu. Persoanele beneficiare ale a. au obligația să comunice
unității, în termen de zece zile, schimbările care intervin în situația lor, în numărul și în vârsta
copiilor, de natură să le modifice dreptul la a. De asemenea, instituțiile de asistență socială în care
sunt internați copiii în vârstă de până la 16-18 ani au obligația să comunice această situație unității
la care lucrează părintele sau persoana care are în îngrijire copilul; aceste măsuri urmăresc evitarea
unor plăți nelegale de a. A. de s. pentru c. nu este impozabilă și nu poate fi urmărită silit in vederea
recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu. Gestionarea a. de s. pentru copiii în vârstă de
până la șapte ani aparține Ministerului Muncii și Solidarității Sociale; de asemenea, acest minister
se ocupă de plata de a. pentru copiii care au absolvit învățământul general obligatoriu înaintea
împlinirii vârstei de 16 ani și care nu mai urmează o formă de învățământ. Reprezentanții legali ai
copiilor (părinți, tutori ș.a.) depun o cerere, însoțită de copia certificatului de naștere a copilului, la
consiliile comunale, orășenești, municipale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz.
unde își au domiciliul sau reședința. Cererile sunt depuse la Oficiul de Asistență Socială, care
eliberează un carnet de cecuri ce conține un număr de cecuri, pe baza cărora se acordă lunar
alocația. Ministerul Educației Naționale gestionează fondurile necesare plății a. pentru: copiii de
peste șapte ani, care urmează învățământul general obligatoriu; copiii care sunt înscriși in unitățile
72
ALP
școlare și întrerup școlarizarea din motive de sănătate, dovedite cu certificat medical: copiii între
16 și 18 ani. care urmează o formă de învățământ la cursurile de zi. Cererile pentru plata a. se
depun de către părinții acestora la unitățile de învățământ frecventate de către școlari și se achită
de către aceste unități după prezentarea actelor doveditoare și confirmarea încetării din plată de
către altă instituție. Plata efectivă a a. se face din bugetul de stat,, prin conturi personale deschise la
BANC POST S.A.; pentru copiii handicapați și pentru copiii care până la împlinirea vârstei de
16 ani au contractat o invaliditate încadrată în gradul 1 sau II, a. se plătește de către Secretariatul de
Stat pentru Handicapați, din fondul de risc și de accident, potrivit Legii nr. 53/1992 privind protecția
specială a persoanelor handicapate. Normele cu privire la plata a. se aplică în mod corespunzător și
de către organizațiile cooperatiste și obștești. Astfel, personalul din cooperația de consum și de credit,
din cea meșteșugărească, scriitorii, artiștii, pictorii, sculptorii și compozitorii, membrii caselor de
creație, membrii barourilor de avocați, personalul altor organizații obștești, precum și salariații
agenților economici privați primesc a. de s. pentru c. din fondurile acestor organizații. Persoanele
nemulțumite de modul cum li se acordă a. de s. pentru c. au dreptul să formuleze contestații, în
primul rând la unitatea la care lucrează. V. și asistență socială de stat; fondul de risc și de accident
pentru protecția socială a persoanelor handicapate; plasament familial.
ALOCAȚIE 1. Sumă prevăzută și destinată realizării unui scop. 2. Parte din adaosul de
comercializare (v.) a emisiunii primare, care se încasează de către membrii sindicatului bancar.
❖ A. bugetară, sumă repartizată trimestrial din creditele bugetare anuale, pentru efectuarea
cheltuielilor prevăzute în bugetul instituțiilor bugetare. A.b. reprezintă sumele maxime în limitele
cărora ordonatorii principali de credite pot cere deschiderea de credite în cursul trimestrului.
❖ A. bugetară de asigurări sociale, parte a creditelor bugetare anuale repartizată în vederea
efectuării cheltuielilor de asigurări sociale (plăți de pensii, indemnizații și ajutoare, investiții etc.).
❖ A. de amortizare, sumă calculată și inclusă în costurile de producție ale unei unități economice,
în vederea constituirii fondului necesar pentru înlocuirea unui mijloc fix. Amortismentul calculat
pentru toate mijloacele fixe supuse amortizării reprezintă contravaloarea uzurii acestor mijloace pe
o perioadă determinată de timp, și se constituie ca fond de amortizare (v.) ❖ A. de hrană, sumă
limitată, defalcată din cheltuielile unităților sportive, sanitare, ale internatelor și căminelor,
destinată hranei unui sportiv, unui bolnav, unui elev sau unui student. ❖ A. de întreținere, sumă
de bani lunară, alocată din bugetul de stat unei familii sau persoane care a primit un copil în
plasament familial (v.). Cuantumul alocației este stabilit într-o sumă lunară pentru fiecare copil
primit în plasament. In situațiile în care familia (persoana) care primește un copil în plasament
familial are, potrivit prevederilor Codului familiei, obligația de întreținere față de acel copil, a. de
î. are unele particularități, în sensul compensării obligației de întreținere. în aceste cazuri, se
compară a. de î. cu pensia de întreținere lunară. Dacă a. este mai mică decât obligația de întreținere
sau egală cu ea, alocația nu se mai plătește, iar în situația inversă, când a. este mai mare decât
obligația de întreținere, se plătește numai diferența dintre ele. V. și asistență socială de stat *> A. de
solidaritate, formă de protecție socială care se acordă, la cerere, unor categorii de persoane fără venituri
sau cu venituri insuficiente, cum sunt: persoanele neîncadrate în muncă, familiile cu copii minori, copiii
minori orfani de ambii părinți, persoanele cu handicap de gradul I sau II, unele categorii de pensionari.
A. de s. se acordă din fondul național de solidaritate (v.) de către direcțiile generale de muncă și
protecție socială teritoriale pe baza anchetei sociale întocmite de oficiile de asistență socială.
ALONJÂ, foaie de hârtie adăugată la un formular cambial pentru scrierea în continuare a
girurilor de pe verso-ul unei cambii.
AL PARI („ia paritate“), situație în care cursul legal (valoarea nominală) și cel comercial
(valoarea de piață) sunt egale. De exemplu, când cursul monedei naționale este egal cu cel al
73
ALT
monedei străine sau când cursul de emisiune și valoarea nominală a efectelor publice (titluri de
rentă, obligații, acțiuni) sunt egale.
ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR, fonne de
protecție care se folosesc în caz de îmbolnăvire a pensionarilor și a membrilor lor de familie, ce se
acordă sub formă de asistență medicală și medicamente pe timpul internării în spitale, al
tratamentului ambulatoriu și al tratamentului în stațiunile balneare, ca și în cadrul asigurărilor
sociale de stat. Beneficiază de aceste drepturi și persoanele asigurate, precum și membrii lor de
familie, dacă au contribuit la fondul de asigurări sociale ale agricultorilor și la fondul pentru
finanțarea ocrotirii sănătății o perioadă de minimum șase luni, în ultimele 12 luni calendaristice.
ALTE SURSE, mijloace bănești realizate din vânzarea unor obiecte de inventar, a unor
materiale de construcții procurate din fondurile de investiții destinate lucrărilor care se execută în
regie proprie, din valorificarea unor materiale aflate în stoc și achiziționate din fondurile de investiții
executate în antrepriză sau a materialelor (pământ, nisip, pietriș, material lemnos etc.) obținute de pe
terenul propriu de construcție, în timpul executării lucrărilor, precum și sumele obținute din
valorificarea diferitelor ambalaje procurate din fondurile de investiții etc. și care constituie surse
bănești destinate finanțării în continuare a investițiilor. V. și surse de finanțare a investițiilor.
ALTE VENITURI ALE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, diferite
venituri care cuprind: sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori, restituirea
subvențiilor acordate stațiunilor balneare în anii precedenți și nefolosite, majorările și amenzile
aplicate pentru neplata la timp și integrală a contribuțiilor pentru asigurările sociale, restituirea
unor sume plătite din eroare, pensii neachitate și prescrise etc.
AMANET, gaj, contract prin care un debitor predă creditorului său posesiunea unui bun,
drept garanție a restituirii altui bun sau a unei sume împrumutate. Pe baza contractului respectiv,
creditorul are dreptul să rețină bunul în posesia sa, până la plata datoriei, iar în caz de neplată, să se
despăgubească, cu preferință față de ceilalți creditori, din prețul rezultat din valorificarea bunului
respectiv.
AMÂNARE, aprobare dată de organele financiare, de asigurări, bancare etc.. pe baza
cererii motivate a plătitorului, pentru plata unui impozit, a unei taxe, a unei prime de asigurare,
pentru rambursarea unui împrumut etc. la un alt termen decât cel scadent, stabilit prin lege sau
contract.
AMÂNAREA PLĂȚII PRIMELOR DE ASIGURARE, înlesnire acordată în cazuri
justificate de asigurător, care constă în aprobarea reeșalonării și plății primelor de asigurare la
termene următoare celor stipulate în lege sau contract, însă nu mai târziu de data de 31 decembrie a
aceluiași an. A.p.p. de a. o aprobă societatea de asigurări și,. în anumite limite valorice, sucursalele
sale județene. Pe timpul amânării nu se percep majorări de întârziere la plata primelor de asigurare.
AMENDA, sancțiune constând în plata unei sume de bani, care se aplică persoanelor fizice
sau juridice pentru neexecutarea unor obligații cu caracter administrativ, civil sau financiar ori în
cazul săvârșirii unor infracțiuni. Principalele categorii de amenzi sunt: a) a. administrativă, aplicată
de organele administrative în drept, pentru cazurile de încălcare a normelor stabilite; b) a. civilă, care
se plătește în folosul statului de cel care, aducând atingere drepturilor personale nepatrimoniale ale
altuia (dreptul la nume, dreptul de autor), nu a executat măsurile ordonate de instanța
judecătorească, în vederea reparării prejudiciului. A.c. se aplică și în cadrul raporturilor dintre
unitățile economice, în cazul nerespectării clauzelor contractuale; c) a. contravențională,
74	“	~~
AM O
sancțiune patrimonială, cu caracter administrativ, ce se aplică în cazurile în care se săvârșesc
abateri de la normele de conviețuire socială sau în alte cazuri; d) a. fiscală, a. care se încasează de
la plătitorii de venituri bugetare, în cazurile în care impozitele sau taxele nu sunt achitate la termen
sau când în evidențe nu sunt menționate toate veniturile impozabile: e) a. penală, a. care se
plătește în baza unei hotărâri a instanței penale.
AMNISTIE FISCALA, anulare cu caracter general a creanțelor bugetare, adoptată printr-un
act normativ, elaborat de către organul puterii de stat. A.f. este un mod excepțional de stingere a
obligațiilor fiscale. A.f. poate avea un efect moral negativ devastator și demoralizator asupra altor
contribuabili, constituind un precedent periculos pentru viitor, A.f. privează bugetul statului de
venituri. A.f. face ca și alți contribuabili să nu plătească la timp impozitele și taxele datorate
bugetului de stat, așteptând să li se anuleze obligațiile fiscale.
AMORTISMENT, sumă corespunzătoare sistemului de amortizare aplicat, care se
constituie treptat, în timp, pe seama costurilor de producție și care se folosește, în principal, pentru
înfăptuirea reproducției simple și, în oarecare măsură, chiar și pentru realizarea reproducției
lărgite. ❖ A. anual, sumă rezultată din raportarea valorii totale de amortizat la durata normată de
funcționare a mijlocului fix. A.a. al mijloacelor fixe se determină înmuițindu-se valoarea medie
anuală a mijloacelor fixe cu norma (normele) analitică sau cu norma unică de amortizare, după
caz, folosindu-se următoarele formule:
A ^ina^a
100	*	100	’
în care:
A = amortismentul anual;
Vma = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
N2 = norma analitică de amortizare;
tVrR2 = totalul valorii medii anuale a mijloacelor fixe;
Nu = norma unică de amortizare.
Practic, a.a. se determină astfel: Afl
a D
în care:
Aa = amortismentul anual;
Va = valoarea totală de amortizat;
Dn = durata normată de funcționare a mijlocului fix.
A.a. servește la determinarea normei analitice de amortizare (v.). Mărimea a.a. trebuie astfel
determinată încât, la expirarea duratei normate de serviciu, mijlocul fix uzat să poată fi înlocuit și, în
același timp, să nu greveze cu prea mult costurile produselor. <♦ A. contabil, sumă anuală determinată
de organul financiar-contabil al agentului economic, pe baza sistemului de amortizare a mijloacelor
fixe, care se include în costuri și care influențează direct nivelul costurilor și cuantumul profitului.
AMORTIZARE 1. Proces economico-financiar, obiectiv și conștient, prin care se
compensează treptat, sub aspect valoric, uzura (fizică și morală) a mijloacelor fixe productive, pe
măsura transferării acesteia. în procesul de producție, asupra costului produselor la a căror
realizare au participat. 2. Expresia bănească a uzurii medii a mijloacelor fixe care, în procesul
muncii, se transferă asupra produselor obținute, creând condițiile necesare înlocuirii mijloacelor
fixe scoase din funcțiune. Prin urmare, a. corespunde pierderii de valoare sau deprecierii unui bun
75
AMO
imobiliar, în urma uzurii sau învechirii (demodării). A. poate fi reală și convențională. în
determinarea mărimii valorice a uzurii trebuie să se țină seama de influența tuturor factorilor care
concură la acest proces. Partea din valoarea mijloacelor fixe care se transmite asupra noilor
produse reprezintă.o cheltuială de producție care trebuie recuperată, ca și în cazul celorlalte
cheltuieli de producție, prin costurile mărfurilor. Partea valorică a mijloacelor fixe uzate,
încorporată în noile produse, se recuperează și se acumulează treptat, sub formă bănească, datorită
realizării (desfacerii) mărfurilor, constituind fondul de amortizare (v.). K. Marx a subliniat că
mașina transmite produsului valoare, în măsura în care ea pierde, o dată cu propria ei
valoare de întrebuințare, propria ei valoare de schimb. Această transmitere de valoare sau
această trecere a valorii unui asemenea mijloc de producție asupra produsului, Ia a cărui
formare contribuie, se determină printr-un calcul de medie; ea se măsoară prin durata
medie de funcționare a mijlocului de producție, din momentul în care acesta intră în
procesul de producție până în momentul în care este complet uzat, decedat, și trebuie
înlocuit printr-un exemplar nou din aceeași speță, adică reprodus44. A. are ca scop principal să
asigure reproducția simplă. Fiind un element component al costurilor și făcând parte din grupa
cheltuielilor de producție care sunt, într-un fel, independente de volumul producției (cuantumul
amortizării cuprins în costul fiecărei unități de produs este în raport invers proporțional cu
valoarea producției care se obține cu mijloacele fixe date), a. constituie, într-o anumită măsură, un
stimulent pentru îmbunătățirea activității unităților economice. La elaborarea și aplicarea politicii
de a. se are în vedere faptul că aceasta este menită să asigure finanțarea înlocuirii la timp a
mijloacelor fixe uzate, să stimuleze reducerea costurilor de producție și, prin urmare, a prețurilor
produselor, unitățile economice fiind cointeresate să utilizeze cât mai eficient mijloacele fixe.
Rolul stimulator ai a. în procesul reproducției sociale poate fi asigurat numai dacă sunt îndeplinite
următoarele condiții: a) mijloacele fixe să fie evaluate în mod just; b) a. să fie cuprinsă în costuri și
pe baza uzurii efective (fizice și morale) a mijloacelor fixe: c) fondul de amortizare să fie folosit
pentru refacerea și înlocuirea mijloacelor fixe uzate. Deținând un loc important în costurile de
producție, cu deosebire în industria petrolului, chimică, extractivă etc., a. influențează formarea
prețurilor, rentabilitatea și rata rentabilității. Calcularea și aplicarea justă a cotei de a. depind de
evaluarea corectă și uniformă a mijloacelor fixe în întreaga economie, de înlăturarea fenomenelor
de sub- și supraevaluare a acestora, evitându-se astfel sub- și supraamortizarea mijloacelor fixe. A.
se calculează de la punerea în funcțiune a mijloacelor fixe și până la recuperarea integrală a valorii
de intrare a acestora. Mijloacele fixe sunt constituite din obiectul sau complexul de obiecte care se
utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) are o valoare de intrare mai
mare de 200 000 de tei; b) are o durată normată de utilizare mai mare de un an. A. mijloacelor fixe
concesionate, închiriate sau date în locație de gestiune se calculează de către agentul economic
care le are în proprietate. A. mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locație de
gestiune de către regiile autonome, care au în administrare astfel de bunuri din domeniul public, se
calculează de cărre acestea. Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate în locație de
gestiune sau închiriate se amortizează de către agentul economic care a efectuat investiția. A.
clădirilor și a construcțiilor speciale ale minelor, a salinelor cu extracție în soluție prin sonde, a
carierelor, a exploatărilor la zi, de substanțe minerale solide, a căror durată de folosire este limitată
de durata rezervelor și care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum și a
investițiilor pentru descopertă se calculează pe unitatea de produs, în funcție de rezerva
exploatabilă de substanță minerală utilă. A. pe unitatea de produs se calculează: a) din cinci în
cinci ani ia mine, cariere, precum și la cheltuielile de investiții pentru descopertă; b) din zece în
zece ani la saline. Recalcularea se face anual, în cazul când intervin schimbări mai importante (de
76
AMO
minimum 10%) în volumul rezervelor exploatabile. Cheltuielile de constituire, precum și cele de
cercetare-dezvoltare se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani. Brevetele, licențele,
know-how-ul, mărcile de fabrică, de comerț și de servicii și alte drepturi de proprietate industrială
și comercială similare subscrise ca aport achiziționate pe alte căi, se amortizează pe durata
prevăzută pentru utilizarea lor de către agentul economic care le deține. Programele informatice,
create de agentul economic sau achiziționate de la terți, se amortizează în funcție de durata probabilă
de utilizare, care nu poate depăși o perioadă de cinci ani. Terenurile se înregistrează în contabilitate,
la intrarea în patrimoniu, la valoarea stabilită. în funcție de clasele de calitate, suprafață, amplasare
și/sau alte criterii legale, Ia valoarea de achiziție sau la valoarea aportului în natură, după caz.
Valoarea terenurilor cu destinație economică, obținute prin acte de vânzare-cumpărare, inclusiv prin
despăgubiri în cazul exproprierilor, se amortizează prin aplicarea unei cote de 25% din cuantumul
dobânzii curente la disponibilități bănești de valoare egală cu prețul de achiziție al terenurilor
respective, acordată de unitatea bancară la care are deschis contul principal agentul economic. în
situații justificate, Guvernul poate aproba scutiri totale sau parțiale de la calculul amortismentului,
solicitate de ministere și de alte organe centrale și locale ale administrației publice pentru active
corporale precum: a) minele trecute în conservare sau scoase definitiv din funcțiune, precum și
sondele de țiței și gaze care nu se dau în producție, potrivit intereselor economiei naționale;
b) mijloacele fixe din cadrul obiectivelor economice de interes național, care sunt propuse a fi trecute
în conservare, pe o durată mai mare de 30 de zile; c) lucrările de îmbunătățiri funciare și de
gospodărire a apelor, cu caracter general de deservire, destinate apărării contra inundațiilor și
înlăturării excesului de umiditate, și anume: diguri și canale principale, de desecare, precum și
lucrările de combatere a eroziunii solului, de regularizare a scurgerii a apelor pe versanți și de
corectare a torenților. destinate apărării terenurilor agricole și silvice și obiectivelor social-
economice din zona apărată, efectuate din fondurile statului; d) șenalele navigabile, tunelurile de
metrou, infrastructura căii ferate, precum și celelalte căi de comunicație. Dacă valoarea mijloacelor
fixe nu se recuperează integral în timpul duratei de utilizare, agenții economici cu capital integral
sau majoritar de stat compensează valoarea neamortizată din sumele rezultate în urma valorificării
acestora, potrivit normelor legale, iar diferența rămasă neacoperită se include, eșalonat, în
cheltuielile de exploatare. Durata recuperării și anuitățile de acoperire a valorii neamortizate se
stabilesc de către adunarea generală a acționarilor la societățile comerciale și, respectiv, de către
consiliul de administrație la regiile autonome, în termen de cel mult cinci ani. Nu sunt supuse
amortizării: "motoarele, aparatele și alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate în scopul
înlocuirii componentelor uzate, cu ocazia reparațiilor de orice fel sau în scopul efectuării unor mici
modernizări, în cadrul reparațiilor capitale: "sculele, instrumentele și dispozitivele speciale, care se
folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi,
indiferent de valoarea și durata lor de funcționare normală; "construcțiile și instalațiile provizorii,
executate din fondurile de investiții; "animalele care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute
la animale adulte, animalele de îngrășat, păsările și coloniile de albine; "pădurile; "investițiile
efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara perimetrelor de exploatare, precum și cele
pentru foraj, executate pentru explorări, prospecțiuni geologice și geofizice, forajele pentru
alimentarea cu apă care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz-capul unor zăcăminte de țiței,
precum și sondele de cercetare geologică, care au pus în evidență acumulări de hidrocarburi, dar care,
din motive geologice, tehnice și economice obiective, nu pot fi exploatate; "prototipurile, atât timp
cât servesc ca model la executarea producției de serie, inclusiv seria zero, sau sunt supuse
încercărilor în vederea omologării la producător; "echipamentul de protecție și de lucru,
îmbrăcămintea specială și accesoriile de pat, indiferent de valoare și de durata lor de utilizare.
77
AMO
A. totală se determină după formula:
At-Vj-Vr t- D,
în care:
At = amortismentul total.;
Vi = valoarea de inventar a mijloacelor fixe;
Vr = valoarea reziduală;
D = cheltuieli cu demolarea sau demontarea mijlocului fix.
3.	Modalitate de lichidare, de stingere, de rambursare treptată a unui împrumut pe calea restituirii
periodice a ratelor stabilite, inclusiv a dobânzilor aferente. V. și normă de amortizare; normă
analitică de amortizare; normă unică de amortizare; valoare medie anuală a mijloacelor fixe.
AMORTIZARE ACCELERATĂ, formă de recuperare în ritm rapid a uzurii mijloacelor
fixe, pentru evitarea uzurii morale. Potrivit a.a., în primul an de funcționare a mijloacelor fixe se
include în cheltuielile de exploatare 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Pentru
exercițiile următoare, a.a. se calculează la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin
raportare Ia numărul de ani de utilizare rămași. A.a. afectează profiturile agenților economici și
impozitul pe profit datorat bugetului de stat. Utilizarea a.a. se aprobă de către Ministerul
Finanțelor, la propunerea adunării generale a acționarilor, la societățile comerciale și. respectiv, a
consiliului de administrație, la regiile autonome.
AMORTIZARE ALTERNATIVĂ, metodă de echilibrare bugetară care constă în adoptarea
de către stat a normelor de majorare a impozitelor, în perioadele de înviorare și avânt ale ciclului
economic. Veniturile bugetare astfel constituite sunt folosite pentru rambursarea împrumuturilor
de stat contractate pentru compensarea deficitului bugetar (v.).
AMORTIZARE COMUNĂ. sumă (cotă) aferentă mijloacelor fixe utilizate în agricultură la
mai multe culturi sau pentru întreținerea diferitelor categorii de animale. De exemplu, pluguri,
secerători, mașini de tocat furaje etc. Suma de amortizat se repartizează asupra fermelor, brigăzilor
etc., iar în cadrul lor, pe feluri de culturi sau categorii de animale.
AMORTIZARE CONTINUĂ, proces în care amortismentul se calculează pe toată durata
efectivă de funcționare a mijlocului fix, deci și după expirarea duratei normate de serviciu. A.c.
poate da naștere supraamortizării. în țara noastră, a.c. s-a practicat până în anul 1977.
AMORTIZARE DEGRESIVĂ, metodă de a. care constă în multiplicarea cotelor de a.
liniară cu anumiți coeficienți. De exemplu: fi?la o durată normată de utilizare a mijloacelor fixe
între 2 și 5 ani, coeficientul este de 1.5; EIa o durată normată de utilizare a mijloacelor fixe de la
5 la 10 ani, coeficientul este de 2; ala o durată normată de utilizare a mijloacelor fixe mai mare de
10 ani, coeficientul este de 2,5. Coeficienții respectivi pot fi modificați prin hotărâre a Guvernului,
la propunerea Ministerului Finanțelor.
AMORTIZARE GENERALĂ, a. care se calculează asupra mijloacelor fixe destinate
întregii gospodării (întreprinderi).
AMORTIZARE LINIARĂ, metodă de a. care constă în includerea uniformă, în cheltuielile
de exploatare, a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normate de
utilizare a mijlocului fix. A.L se calculează prin aplicarea cotei anuale de a. la valoarea de intrare a
mijloacelor fixe. V. și amortizare proporțională.
78	_	.	.	.	_ _ ________
AMO
AMORTIZARE PROGRESIVĂ, formă de stabilire a a. în care normele de amortizare
trebuie să fie determinate pe baza ritmului uzurii efective a mijloacelor fixe și în concordanță cu
reparațiile capitale, care sunt cu atât mai frecvente și de valoare mai mare cu cât trece mai mult
timp de la intrarea în funcțiune a mijlocului fix. Potrivit acestei metode, normele de amortizare
cresc de la an la an, până la expirarea duratei de serviciu normate a mijloacelor fixe. Fondul de
amortizare se constituie progresiv, influențând mult nivelul costurilor și profitul, mai ales în ultima
parte a duratei normate de serviciu a mijloacelor fixe. A.p. este recomandată de unii economiști
pentru calcularea amortizării mijloacelor fixe care au o durată lungă de serviciu, cum sunt, spre
exemplu, clădirile. Utilizarea în practică este anevoioasă deoarece necesită numeroase calcule, un
mare volum de muncă, iar amortismentul anual, practic, tot nu corespunde uzurii efective a
mijloacelor fixe. V. și amortizare proporțională (liniară); amortizare regresivă.
AMORTIZARE PROPORȚIONALĂ (LINIARĂ), proces de determinare a amortismentului
prin aplicarea aceleași norme (cote) proporționale de amortizare pe toată durata normată de
funcționare a mijloacelor fixe, ceea ce determină acumularea uniformă a amortismentului în timp.
A.p. este clasică, tradițională și simplă; este cel mai mult folosită, deoarece asigură menținerea
cheltuielilor de producție și a beneficiilor la un nivel comparabil, simplificarea calculării și
planificării amortismentului, precum și ușurința în efectuarea recalculărilor, decontărilor și a
controlului. A.p. nu exprimă însă întotdeauna, în mod fidel, gradul de uzură în timp a mijloacelor
fixe, mai ales că nu se poate stabili cu precizie durata de funcționare a fiecărei grupe de mijloace
fixe. în țara noastră se folosește a.p., deoarece în economie se găsesc, în timpul anului, mijloace
fixe cu grade de uzură diferite. O variantă a a.p. o constituie repartizarea amortismentului pe
unitatea de produs; această metodă este utilizată în ramurile economice care produc mărfuri cu un
sortiment redus (industria minieră, exploatările forestiere etc.). în aceste cazuri, amortismentul
loial se repartizează pe unitatea de produs (tonă de minereu, nr de masă lemnoasă etc.) și se
include apoi în costurile acestor produse. în țara noastră se folosește foarte mult a.p., întrucât face
posibilă acumularea uniformă a amortismentului, permite - din punctul de vedere al amortizării -
menținerea costurilor la același nivel și deci nu afectează diferit beneficiile, simplificând mult
rnunca de planificare și de control financiar. V. și amortizare progresivă; amortizare regresivă;
normă unică de amortizare.
AMORTIZARE REGRESIVĂ, proces de calculare a amortismentului prin aplicarea unei
cote procentuale stabilite asupra valorii de amortizat, mai mare la începutul intrării în funcțiune a
mijloacelor fixe și în descreștere continuă, pe măsura epuizării perioadei normate de funcționare,
potrivit următoarei formule:
în care:
Na = norma de amortizare;
n = durata de serviciu normată;
Vr = valoarea rămasă;
Vi = valoarea de inventar.
A.r. permite constituirea celei mai mari părți a fondului de amortizare încă din primii ani de
funcționare a mijloacelor fixe. Unii specialiști susțin practicarea a. în cote regresive pentru mașini,
argumentând-o prin survenirea mai rapidă a uzurii morale ca urmare a progresului tehnic, și deci
scoaterea lor din funcțiune înainte de expirarea duratei lor normate de serviciu. Un alt argument în
sprijinul acestei practici constă în faptul că, în primii ani de funcționare, mijloacele fixe (mașinile)
79
AMO
au o precizie de lucru și un randament mai mare, iar în ultima perioadă aceste caracteristici încep
să scadă, ceea ce determină creșterea cheltuielilor de întreținere și a celor pentru reparații, pentru
efectuarea cărora fondurile bănești necesare trebuie să fie constituite din timp. A.r. are următoarele
dezavantaje: amortismentul nu corespunde cu ritmul și cu intensitatea uzurii fizice; grevează mult
costurile de producție în prima parte a duratei normate de serviciu a mijloacelor fixe diminuând
beneficiile; conduce - în această primă parte - la prelevarea unei părți din beneficiu sub formă de
amortisment, iar către sfârșitul duratei normate de serviciu a mijloacelor fixe se reduc costurile și
cresc corespunzător beneficiile; planificarea, recalcularea și controlul amortismentului necesită un
volum mare de muncă. V. și amortizare proporțională (liniară); amortizare progresivă.
AMORTIZARE SPECIFICA, a. care se calculează pentru mijloacele fixe folosite în
agricultură la anumite culturi, categorii de animale sau gen de operațiuni (amortizarea grajdurilor,
a pătulelor, a separatoarelor de lapte etc.).
AMORTIZAREA CAMBIEI, măsură de anulare pe cale judecătorească, potrivit unei
anumite proceduri, a cambiei pierdute, distruse sau sustrase, pentru a se da posibilitatea
posesorului ei de a-și exercita mai departe drepturile cambiale. Procedura judecătorească se
încheie prin emiterea ordonanței de amortizare, care se notifică trasului și tuturor debitorilor de
regres, pentru a-i înștiința că nu mai au dreptul să plătească suma de pe cambie persoanelor care,
eventual, ar prezenta la plată cambia anulată.
AMORTIZAREA CAPITALULUI IMOBILIZAT, operațiune prin care, la capitalul
agenților economici imobilizat în active corporale și necorporale supuse deprecierii (uzurii) prin
utilizare sau în timp, se calculează, se contabilizează și se recuperează uzura fizică și morală a
acestora, în vederea refacerii (înlocuirii) capitalului folosit. Capitalul angajat supus amortizării se
reflectă în patrimoniul agenților economici prin bunurile și valorile destinate să deservească
activitatea pe o perioadă mai mare de un an și care se consumă treptat. V. și active corporale;
active imobilizate; active necorporale.
AMORTIZAREA ÎMPRUMUTULUI 1, Rambursarea capitalului împrumutat în anumite
fracțiuni, într-un anumit interval de timp. 2. Mijloc de stingere treptată a împrumutului pe calea
rambursării sumei împrumutate într-o perioadă de timp determinată, prin plata periodică (lunar,
trimestrial, semestrial sau anual) a unei anumite părți din valoarea împrumutului. AX se poate face
prin: a) serii egale (constante), când unitatea emitentă amortizează un număr egal de obligațiuni
în fiecare an. în acest caz, rata plătită anual este constantă, iar dobânda se calculează la valoarea
rămasă a împrumutului, rezultând o anuitate diferită pentru fiecare an: b) anuități constante, când
se calculează aceeași anuitate pentru fiecare an de viață a împrumutului. V. și anuitate;
c) amortizarea la finele perioadei, caz în care se achită în fiecare an dobânda aferentă, iar în anul
ultim anuitatea se determină adăugând la dobânda obișnuită suma totală a împrumutului. în acest
scop se constituie fondul de amortizare; d) cuponul unic, situație în care, în ultimul an. se plătește
întreaga sumă a împrumutului și dobânda capitalizată: e) rambursare anticipată, când emitentul
împrumutului îl amortizează înainte de scadența obligațiunilor. Legal, emitentul nu are dreptul să
impună creditorilor săi obiigatari să accepte rambursarea anticipată, însă aceasta poate avea loc
dacă în contractul inițial se are în vedere printr-o clauză expresă. R.a. trebuie să facă obiect al
publicității, pentru informarea publicului. ❖ A. facultativă, a. practicată în cazul împrumuturilor
perpetue (v.) la care statul nu este obligat să răscumpere obligațiunile, dar este liber să o facă.
❖ A. indirectă (automată), a. neprevăzută de legislație și care se realizează prin deprecierea
monedei, cu deosebire prin inflație. ❖ A. obligatorie, a. în care statul își asumă obligația să
ramburseze împrumutul contractat la o anumită dată, folosind în acest scop diferite procedee.
80
ANA
dintre care se menționează: rambursarea la o dată unică, numită scadență, când statul
rambursează global împrumutul respectiv; rambursare eșalonată, care se folosește în cazul
împrumuturilor pe termen lung, rambursarea efectuându-se treptat. A.î. se face pe baza unui tabel
de amortizare. A.î. poate avea loc prin tragere la sorți, la anumite intervale de timp, a unui număr
de titluri de împrumut sau prin răscumpărare la bursă, când împrumutatul achiziționează de pe
piață și retrage titluri de împrumut de diferite valori. La împrumuturile perpetue (fără termen) nu
este stabilită o perioadă de amortizare; în aceste cazuri, împrumutatul plătește anual o sumă
anumită. V. și anuitate; datorie publică; serviciul datoriei publice.
A.M.U. (Asian Monetary Unit), unitate monetară de cont care se folosește începând din
anul 1974 în cadrul Uniunii Asiatice de Clearing. A.M.U. are o valoare egală cu un Drept
Special de Tragere (v.).
AN E^UGETAR, perioadă de timp egală cu 12 luni, pentru care se întocmește și se
execută bugetul de stat și care corespunde, în majoritatea țărilor, cu anul calendaristic
(1 ianuarie-3 1 decembrie). Sumele datorate, însă neplătite de la buget, precum și sumele cuvenite,
dar neîncasate în contul bugetului de stat până la 31 decembrie, se plătesc și, respectiv, se
încasează în contul bugetului de stat pe anul următor.
AN DE GESTIUNE, perioadă de 12 luni cuprinsă între datele de l ianuarie și
31 decembrie ale fiecărui an, pentru care unitățile economice de stat, cooperatiste, private, băncile,
societățile de asigurări etc. încheie bilanțul contabil, balanța de verificare, darea de seamă și
stabilesc rezultatele financiare.
AN FISCAL, perioadă de timp care coincide cu anul calendaristic și pentru care agentul
economic plătește impozite h bugetul de stat sau la bugetul local respectiv. Dacă un contribuabil
se înființează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau lichidare în cursul unui an
fiscal, perioada impozabilă este partea din anul fiscal în care contribuabilul a existat.
ANALIZA MORBIDITĂȚII PROFESIONALE, cercetare a îmbolnăvirilor profesionale,
în vederea identificării cauzelor bolilor, a stabilirii măsurilor pentru îmbunătățirea protecției
muncii și a orientării eforturilor în scopul prevenirii acestor îmbolnăviri. în procesul a.m.p. se
raportează numărul de boli profesionale înregistrate într-o anumită perioadă de timp, la numărul
total de oameni expuși la noxe profesionale; calculul se face pe unitate economică, departament,
minister, ramură economică și la nivelul economiei naționale. A.m.p. se efectuează cu ajutorul mai
multor indici, cum sunt: indicele de frecvență, indicele de gravitate și indicele duratei medii a
incapacității temporare de muncă. Indicele de frecvență se determină prin raportarea numărului
de certificate medicale eliberate pentru boală profesională la numărul mediu de salariați dintr-o
anumită perioadă de timp luată în studiu, folosindu-se formula:
=
NrCM
NL
xlOO,
în care:
If = indicele de frecvență;
NrCM = numărul de certificate medicale;
NL = numărul mediu de lucrători.
Indicele de gravitate se determină raportându-se numărul de zile pierdute datorită bolilor
profesionale la numărul mediu scriptic de salariați dintr-o anumită perioadă de timp din unitatea
81
ANA
economică analizată, folosindu-se următoarea formulă:
NrZCM
Io = —4=--xlOO,
* NL
în care:
Ig
= indicele de gravitate;
NrZCM = numărul de zile de concediu medical;
NL = numărul mediu de lucrători.
Indicele duratei medii a incapacității de muncă arată numărul mediu de zile de incapacitate
temporară de muncă datorită bolilor profesionale; se calculează cu ajutorul formulei:
IDIM =
NrZCM
NfCM
xlOO,
în care:
IDIM = indicele duratei medii a incapacității temporare de muncă;
NrZCM = numărul de zile de concediu medical;
NrCM = numărul de certificate medicale.
Cu ajutorul acestor indici se apreciază situația bolilor profesionale și se iau măsuri pentru
prevenirea lor.
ANALIZA PORTOFOLIULUI, studierea, cercetarea unui depozit de titluri financiare,
avându-se în vedere următoarele criterii: valoarea bursieră, venitul și repartiția plasamentelor pe
ramuri, pe țari și pe monede. Această a. se efectuează de către bănci.
ANALIZA STATISTICĂ A ACCIDENTELOR DE MUNCĂ, parte a sistemului
informațional din sfera protecției muncii care culege, prelucrează, stabilește și interpretează datele
statistice privind accidentele de muncă și bolile profesionale, cu scopul de a le grupa după o serie
de criterii, evidențiind tendințele evoluției lor, în vederea fundamentării, elaborării, orientării și
aplicării măsurilor eficace de prevenire a accidentelor și bolilor profesionale, la toate treptele
economice. A. este chemată să furnizeze elemente, date și informații necesare caracterizării, în
ansamblu, a modului de realizare a securității muncii la nivelul unităților economice, al ramurilor
economice, al domeniilor de activitate și al întregii economii naționale. A.s. a a. de m. cuprinde
mai multe faze, și anume: “completarea documentului-tip de înregistrare a accidentelor de muncă;
■centralizarea documentelor-tip din întreaga economie națională; “verificarea completării corecte a
documentelor-tip; “prelucrarea automată a datelor; "prezentarea rezultatelor. în analiză se
efectuează gruparea accidentelor după următoarele criterii: “localizarea teritorială, administrativă,
economică și după timp a accidentelor; “elemente referitoare la identitatea accidentaților (vârstă,
sex, profesiune, vechime în muncă, vechime în profesiune); “ramura economică sau domeniul de
activitate în care s-au produs accidentele; “felul activităților în cursul cărora au avut loc
accidentele; "agenții materiali care au intervenit în producerea accidentelor; “principalele cauze și
cele favorizante care au provocat producerea accidentelor; “leziunile produse de accident;
“localizarea leziunilor. In vederea cercetării comparative a situației accidentelor de muncă la
treptele economice, în diferite perioade de timp, se folosesc indicatorii statistici absoluți și relativi.
Indicatorii absoluți comensurează și exprimă în mărimi absolute numărul de accidente care au avut
loc, fără să se facă raportări și comparații cu alte mărimi; reflectă dinamica și structura acestor
accidente etc. la treapta economică respectivă. Cu ajutorul lor se caracterizează situația de ansamblu
82
ANA
a protecției muncii. între indicatorii absoluți se menționează: “numărul total de accidente de muncă și
pe feluri de accidente (cu incapacitate temporară de muncă, cu invaliditate, mortale, colective);
“numărul total de zile de incapacitate temporară de muncă, datorită accidentelor de muncă; “suma de
bani necesară plății indemnizațiilor în caz de incapacitate temporară de muncă provocată de
accidentele de muncă. Indicatorii relativi evidențiază numărul de accidente survenite la o anumită
treaptă economică, pe care îl raportează la alte mărimi; acești indicatori fac posibile diverse
comparații, deoarece au în vedere numărul total al personalului existent la nivelul supus analizei.
Indicatorii relativi cel mai frecvent folosiți sunt: coeficientul de frecvență, care se poate calcula
pentru toate categoriile de accidente și care arată numărul de persoane accidentate care revine la
1 000 de oameni, și coeficientul de gravitate, care exprimă numărul de zile/om de incapacitate de
muncă la 1 000 de salariați. Primul se calculează după formula:
P
Cf =^-xl000,
Ns
în care:
Cf = coeficientul de frecvență;
Pa = numărul de persoane accidentate;
Ns = numărul mediu scriptic de salariați în perioada în care au avut loc accidentele.
Cel de-al doilea se calculează după formula:
Ce =^-x!000,
în care:	1 sp
Cg = coeficientul de gravitate;
NZ) = numărul calendaristic de zile de incapacitate temporară de muncă;
NSp = numărul mediu scriptic de salariați în perioada de timp în care au avut loc accidentele.
Alți indicatori relativi care se folosesc în efectuarea analizei sunt: “numărul de zile de
incapacitate de muncă; “durata medie de incapacitate de muncă; “suma de bani necesară
pentru plata indemnizațiilor în caz de incapacitate temporară de muncă etc. Analiza efectuată cu
ajutorul indicilor statistici face posibile cunoașterea evoluției accidentelor de muncă de la o
perioadă la alta și compararea lor pe categorii de accidente și permite luarea de măsuri eficace de
prevenire a accidentelor pe viitor. V. și accident de muncă; declararea accidentelor de muncă;
cercetarea accidentelor de muncă; evidența accidentelor de muncă.
ANALIZA, metodă științifică generală de cercetare, examinare și studiere sistematică a
fenomenelor și proceselor sociale, economice, financiare etc. A. este un instrument de diagnoză,
care presupune descompunerea fenomenelor în părțile lor componente, pe cele mai simple
elemente constitutive, în vederea examinării lor temeinice, aprofundate; ea înlesnește identificarea
factorului comun al manifestării fenomenelor. A. contribuie la adâncirea procesului cunoașterii
fenomenelor, pe care o ridică de la singular la general, de la aparență la esență, la lege, de la concret
la abstract, de la ceea ce constituie întâmplare, la ceea ce este necesar; ea permite determinarea
legăturilor de cauzalitate, a influenței diferiților factori, a legilor care stau la baza constituirii și
derulării fenomenelor ce se examinează. în studierea și cunoașterea fenomenelor, a. premerge și
însoțește sinteza, între ele existând un raport și o unitate dialectică, condiționându-se reciproc.
ANALIZA A BUGETULUI, examinare a execuției bugetare efectuată de către organele de
stat competente pe o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, semestru, an), pe baza datelor
83
ANA
furnizate de contabilitatea bugetară și de statistică; această analiză se efectuează în comparație cu
indicatorii bugetului și ai programului de dezvoltare economico-socială a țării, precum și cu
perioadele anterioare. A.b. constituie un important mijloc de control ai încasărilor ritmice. complete
și la timp a tuturor veniturilor bugetare și al finanțării fără întrerupere, potrivit programului, a tuturor
acțiunilor economice, sociale, culturale, de apărare națională etc. Analiza periodică a bugetului
permite scoaterea la iveală a eventualelor deficiențe și face posibilă identificarea rezer/elor bugetare,
în vederea mobilizării și folosirii lor.
ANALIZA DE PREȚURI 1. Metodă de cercetare și de determinare a prețurilor folosită în
special în întreprinderile industriale și în cele de construcții. 2. Totalitatea calculelor efectuate la
întocmirea unui proiect, în vederea stabilirii prețurilor unitare, ținând seama de cantitățile de
materiale, de timpul de lucru, de amortismentul sau chiria utilajului, de transporturi, impozite etc.
A. de p. se întocmesc pe elemente componente ale prețului, potrivit normelor de deviz legale. V. și
baza prețurilor; deviz.
ANALIZĂ ECONOMICĂ, examinare, studiere a fenomenelor și proceselor economice, prin
descompunerea acestora în elementele lor componente. Examinarea relațiilor structurale și cauzale, a
diferiților factori de influență se efectuează pentru a cunoaște științific evoluția și tendința
fenomenelor respective, a activității economice, în vederea identificării conținutului și legităților care
determină nașterea, evoluția și desfășurarea fenomenelor respective ia nivel micro- sau
macroeconomic, cantitativ și calitativ, în timp și spațiu. Analiza sub aspect economic a unei activități
presupune examinarea acesteia, cu deosebire prin prisma raportului dintre eforturile depuse
(cheltuielile de muncă socială) și efectele (rezultatele) utile care s-au obținut. A.e., împreună cu
sinteza, prezintă următoarele trăsături caracteristice: a) a.e. are ca punct de plecare constatarea
diferitelor fapte, fenomene și rezultate, măsurate și apreciate cu mai mulți indicatori, cu relevarea
modificării lor în timp și spațiu; b) stabilirea elementelor componente ale factorilor și ale cauzelor care
influențează asupra fenomenelor cercetate; c) determinarea legăturilor cauzale dintre flecare factor de
influență și fenomenul supus cercetării, a intercondiționării dintre factorii respectivi; d) cuantificarea
influenței exercitate de fiecare factor asupra fenomenului supus cercetării și gruparea lor in funcție de
influența exercitată, pozitivă sau negativă; e) stabilirea rezultatelor, a concluziilor și a aprecierilor
finale asupra analizei efectuate; f) elaborarea măsurilor și fundamentarea deciziilor de folosire cu
eficiență maximă a resurselor materiale, financiare și umane. A.e. contribuie la examinarea pe baze
științifice, la cunoașterea fenomenelor și proceselor economice și furnizează concluziile și
instrumentele necesare reglării și optimizării deciziilor privind creșterea continuă a activității
economice, la nivel microeconomic și macroeconomic. A.e. poate fi de mai multe tipuri: a) în raport
cu momentul în care se efectuează, față de fenomenele cercetate există: a, retrospectivă (post-
factum), care studiază fenomenele și procesele consumate într-o perioadă anterioară; a. curentă
(operativă), care examinează fenomenele și procesele economice în timpul producerii lor; a.
prospectivă (previzională), care studiază fenomenele și procesele economice ce vor surveni într-o
perioadă de timp viitoare; b) în funcție de evoluția în timp a fenomenelor și proceselor economice se
folosește: a. dinamică, care studiază fenomenele și procesele economice in mișcarea și
intercondiționarea lor, și a. statică, care cercetează fenomenele și procesele economice, legăturile de
condiționare la un moment dat, pe baza datelor și a metodologiei statisticii; c) în funcție de nivelul la
care se desfășoară și de sfera de cuprindere, se disting: a. microeconomică, care examinează
procesele și fenomenele economice la nivelul unei întreprinderi, cooperative etc.. și a. macro-
economică, care cercetează fenomenele și procesele economice la nivelul ramurii, al economiei
naționale sau al economiei mondiale; d) în funcție de tipul de cercetare a însușirilor fenomenelor,
există: a. cantitativă, care examinează aspectele cantitative ale fenomenelor și proceselor economice, și
a. calitativă, care studiază laturile calitative ale fenomenelor și proceselor economice.
84	~
ÂNG
ANALIZĂ FINANCIARĂ, cercetare a fenomenelor și proceselor financiare, a cheltuielilor,
veniturilor și rezultatelor financiare, a cauzelor și a factorilor care influențează asupra lor, în
vederea stabilirii căilor și măsurilor care să conducă la creșterea productivității muncii sociale, la
reducerea costurilor de producție, la realizarea producției fizice, la creșterea rentabilității, a ratei
rentabilității și la obținerea unei eficiențe economico-financiare înalte. La nivel microeconomic se
analizează constituirea, repartizarea și folosirea cu eficiență maximă a fondurilor proprii ale
unităților economice, utilizarea rațională a tuturor mijloacelor fixe, a resurselor materiale,
financiare și umane, factorii care (și cum) influențează rezultatele economice, repartizarea
rezultatelor financiare etc., modul cum se transpune în viață o gestiune economico-financiară,
autofinanțarea, apărarea integrității avutului public, modul cum unitățile economice își achită
obligațiile față de alte întreprinderi, față de organele ierarhice superioare, de organele
financiar-bancare, de bugetul statului etc. A.f. este chemată să stabilească direcțiile și măsurile
pentru înlăturarea eventualelor deficiențe, pentru perfecționarea activității unităților economice cu
capital de stat, cooperatiste etc. și pentru obținerea de rezultate financiare tot mai bune.
ANARHIE, situație, stare de lipsă de organizare, de dezorganizare, de dezordine, de haos
într-o țară, ramură economică, domeniu de activitate etc. A. înseamnă indisciplină, nesupunerea
agenților economici și a persoanelor fizice față de societate.
ANATOCISM, calculare de dobândă la dobândă, prin capitalizarea dobânzii la fiecare
scadență, a sumelor date cu împrumut. A. se aplică la conturile curente cu dobândă și la
împrumuturile cu dobândă compusă. în trecut, a. a constituit un mijloc de exploatare cămătărească.
Dobânzile pe care C.E.C. le datorează depunătorilor pentru sumele depuse în anul precedent se
înscriu la începutul anului următor în libretele de economii, acordându-se mai departe dobânzi
pentru soldurile acestor librete. V. și dobândă compusă.
ANDOSAMENT, v. GIR.
ANDOSAMENT RESTRICTIV, formă de girare a unei hârtii de valoare supuse
negocierii, prin care andosantul limitează unele drepturi ale andosatarului ori ale beneficiarului de
a folosi hârtia de valoare andosată.
ANDOSARE, modalitate, operațiune prin care are loc trecerea unor creanțe de la un
beneficiar la altul. A. constă în indicarea pe verso-ul instrumentelor de plată a numelui și
prenumelui persoanei împuternicite să încaseze contravaloarea acestor instrumente. A. se folosește
foarte adesea pentru transmiterea diferitelor instrumente de plată: bilet ia ordin (v.), cambie (v.),
cec (v.), trată (v.), precum și a altor documente, cum sunt: dovada de depozitare, conosamentul
etc. Persoana care semnează a. se numește andosant și este răspunzătoare solidar pentru plata
sumei prevăzute în efectul comercial. A. are următoarele efecte: "transferă dreptul de proprietate la
deținătorii succesivi; "responsabilitatea andosatarilor este solidară, în ceea ce privește garantarea
plății; aneopozabilitatea excepțiilor. Ultimul deținător al efectului comercial se plătește fără
opoziție din partea trăgătorului sau a oricărui andosatar. A. poate fi nominală, situație în care este
trecut numele și prenumele noului proprietar, și la purtător, caz în care a. cuprinde numai
semnătura andosantului. V. și gir; girant; giratar.
ANGAJAMENT, document întocmit de beneficiarii de investiții, pj'in care aceștia se
angajează față de bancă să folosească raționa! creditele acordate pentru procurarea de utilaje. în a.,
la capitolul A, se menționează creditele utilizate pentru utilaje și instalații, și anume: "soldul
creditelor la data când se întocmește a. și operațiunile care se vor efectua pe baza acestuia;
"volumul valoric a! utilajelor achiziționate de la începutul lucrărilor, dar nepuse în funcțiune la
85
ANG
termen; «valoarea utilajelor devenite disponibile în cursul fiecărei luni; “valoarea utilajelor ce
urmează a se monta în cursul anului, potrivit unui grafic; Bvaloarea utilajelor rămase în sioc sau
aflate în curs de montaj la sfârșitul anului. La capitolul B al a. se evidențiază creditele aferente
utilajelor devenite disponibile, și anume: soldul acestora la o anumită dată din cursul anului;
utilajele disponibile valorificate și soldul care va exista la sfârșitul anului.
ANGAJAMENT DE PLATA, document prin care cetățeanul străin, deținător al
autovehiculului (motociclului) cu numărul de circulație se obligă față de centrala societății de
asigurări să plătească în valută contravaloarea sumei de ... lei, reprezentând primele pe care le
datorează la asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă auto pe teritoriul României. Acest
angajament intervine când cetățeanul străin nu posedă documente de asigurare internaționale
valabile pe teritoriul României. Se întocmește la frontieră de către organul de schimb valutar.
ANGAJAREA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT EXTERNE, contractarea împru-
muturilor de stat externe cu respectarea încadrării în plafonul anual de îndatorare publică
externă (v.) aprobat de Parlamentul României și pe destinațiile legale. La a.î. Ministerul
Finanțelor analizează și urmărește: a) fundamentarea necesității și oportunității angajării
împrumuturilor externe în raport cu prioritățile și cu acordurile guvernamentale; b) eficiența
împrumuturilor externe angajate (costuri, condiții, termene de rambursare etc.); c) existența și
realitatea tuturor documentelor pentru contractarea de împrumuturi externe, în scopul prevenirii
riscurilor de încălcare a prevederilor acordului și/sau contractului de împrumut, atât de către
beneficiarul împrumutului, cât și de creditorul extern; d) studiul de fezabilitate, însoțit de acordul
și de aprobarea organelor sau autorităților competente, în cazul investițiilor care se realizează din
împrumuturi externe; e) avizul Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț
Exterior. V. și împrumut de stat extern.
ANTEDATARE, operațiune prin care, pe un act, pe un document, se înscrie o dată
anterioară celei reale.
ANTEPROIECT, proiect sumar în care sunt menționate elementele esențiale și carac-
teristice ale unei lucrări, și anume cele referitoare la oportunitatea și la eficiența economică a
realizării unui obiectiv de construcții, a unui sistem informațional etc.
ANTET, elemente, indicații, de regulă imprimate în partea de sus a unei adrese, a unui plic,
care cuprind: denumirea, adresa, numărul de telefon și alte date ale unui agent economic, ale unei
instituții sau persoane fizice.
ANTICIPAREA IMPOZITELOR, încasare forțată a impozitelor, sub forma plasării
banilor în obligații de împrumuturi publice. A. se practică în perioade de dificultăți financiare ale
statului și sunt utilizate pentru rambursarea împrumuturilor publice și a dobânzilor. Din această
cauză, K. Marx numea împrumuturile publice „impozite anticipate44.
ANTIDUMPING, formă a politicii comerciale defensive prin care se urmărește
contracararea dumpingului (v.). A. constă în folosirea, de către statele lezate de practicarea
dumpingului, a unui complex de măsuri, cum sunt: “stabilirea de taxe vamale ridicate și de
suprataxe atât la import, cât și la export; "restrângerea cantitativă a importului sau și a exportului,
prin stabilirea de cote prohibitive; “adoptarea de măsuri restrictive cu privire la mișcarea de
capital; "practicarea unor intervenții restrictive în domeniul plăților; "modificarea garanțiilor
acordate de stat etc. Practicarea dumpingului și a a. face ca între state să aibă loc o luptă
comercială, de apărare sau de atac, cu efecte nedorite asupra comerțului internațional.
86
ANT
ANTREPOZIT VAMAL, formă a regimului vamal suspensiv, unitate economică în care se
depozitează și se păstrează mărfuri importate, nevămuite, pe o perioadă determinată, pentru care
nu s-au plătit taxele vamale, însă pe timpul cât se află în a.v. se plătesc taxe de depozitare.
Mărfurile provenite din import, introduse direct în a.v. pe baza autorizației de antrepozitare
eliberate de administrația vamală, beneficiază de suspendarea temporară a taxelor vamale și a
restricțiilor la import. A.v. stimulează agenții economici să participe la schimburile economice
internaționale, deoarece favorizează negocierile internaționale în vederea revânzării în străinătate a
mărfurilor de origine străină și creează posibilitatea agenților producători de a folosi materiile
prime și piesele componente din import, fără să-și blocheze fondurile, mărfurile antrepozitate fiind
vămuite pe măsura consumului și a nevoilor. Având în vedere funcția lor economică, a.v. pot fi de
stocare și industriale. In a.v. de stocare, mărfurile beneficiază de regim suspensiv dacă se
păstrează în aceeași stare sau li se efectuează unele condiționări sau ambalări. Aceste a.v. au o
largă solicitare pe plan internațional. Există și a.v. speciale în care sunt depozitate mărfuri ce
necesită măsuri deosebite de securitate (produse explozibile, inflamabile etc.). A.v. industriale sunt
cele în care mărfurile sunt supuse unor operațiuni de prelucrare industrială. A.v. industriale
presupun ținerea evidenței tuturor operațiunilor de prelucrare, au caracter de a.v. nominale și sunt
o alternativă a zonelor libere. Dacă mărfurile din a.v. sunt folosite în circuitul național, taxele vamale
devin exigibile imediat. A.v. sunt: a) reale și b) nominale. A.v. reale sunt constituite din clădiri
special amenajate, amplasate în cele mai importante centre comerciale și industriale, în care sunt
depozitate și păstrate diferite mărfuri. Aceste a.v. sunt administrate de birouri vamale care urmăresc
depozitarea, manipularea și scoaterea mărfurilor din depozitele respective. Depunerea mărfurilor în
a.v. reale se face cu scopul selecționării, recondiționării și reambalării mărfurilor, în vederea
valorificării lor ulterioare la export. Când a.v. real este insuficient, se constituie a.v. nominale, care
sunt create Ia cererea întemeiată a agenților economici interesați. A.v. nominale se constituie în
magaziile proprii, nu au supraveghere vamală permanentă, taxele aferente mărfurilor antrepozitate
sunt, de regulă, consemnate și îndeplinesc aceleași funcții. De regulă, a.v. sunt publice, create prin
acte normative și au dreptul să emită recipise warant, precum și să vândă mărfurile aflate în depozit
prin licitație publică. In mod obișnuit, a.v. sunt concesionate și își desfășoară activitatea pe baza unui
regulament. Cele mai multe a.v. publice efectuează și operațiuni de sortare, reambalare etc. care măresc
prețul mărfurilor. Unitățile economice private de depozitare a mărfurilor nu au dreptul să elibereze
recipise warant. V. și recipisă warant; w arant; regim vamal; regim vamal suspensiv’; taxă vamală.
ANTREPRENOR 1. Persoană (fizică sau juridică) care se obligă, pe bază de contract, să
execute pentru o altă persoană anumite lucrări în construcții, de domeniu public sau industrial,
pentru care încasează anumite sume de bani dinainte stabilite. 2. întreprindere de stat, cooperatistă,
sau privată specializată în executarea, pe baza contractului de antrepriză, a unui complex de lucrări
pentru o altă întreprindere numită beneficiar (v.). ❖ A. general, unitate de construcții-montaj
care, pe bază de contract general de antrepriză încheiat cu beneficiarul de investiții, are sarcina să
asigure realizarea lucrărilor de construcții-montaj ale unui obiectiv de investiții, potrivit sarcinilor
stabilite. în vederea executării unor lucrări sau părți de lucrări care nu sunt de profilul lor, a.g. pot
încheia contracte cu subantreprenori: termenele pentru executarea lucrărilor stipulate în aceste
contracte sunt corelate cu cele prevăzute în graficul de eșalonare a investiției și în contractele
încheiate cu beneficiarii de investiții. A.g. continuă să poarte răspunderea față de beneficiarul
investiției, atât pentru lucrările realizate prin forțe proprii, cât și de coordonarea lucrărilor care se
execută de subantreprenori, de înfăptuirea lucrărilor la termenele din contract și de calitatea
prevăzută în documentațiile tehnico-economice. A.g. colaborează, pe tot parcursul elaborării
proiectelor, detaliilor și devizelor de execuție, cu unitățile de cercetare științifică, inginerie
tehnologică și de proiectare, precum și cu beneficiarii de investiții, la stabilirea soluțiilor constructive,
87
ANT
a tehnologiilor de execuție, a organizării șantierului și Ia elaborarea graficelor de eșalonare a
executării lucrărilor de investiții. A.g. detaliază proiectul de organizare a șantierului, execută
lucrările de construcții-montaj potrivit graficelor, contractelor și documentației tehnico -economice,
se preocupă și răspunde de încadrarea în normele de consum de materiale și de reducerea continuă
a acestora, folosește materiale locale, organizează desfășurarea în condiții oprime a proceselor de
producție și de muncă pe șantier, folosirea utilajelor și a mijloacelor de transport cu randament
maxim, elaborează și aplică tehnologii avansate pentru executarea lucrărilor de construcții-montaj,
care să aibă ca efect creșterea productivității muncii, reducerea costurilor, ridicarea calității lucrărilor,
scurtarea duratelor de execuție și realizarea securității muncii pe șantier, exercita controlul de calitate
pe tot parcursul executării lucrărilor, răspunde de calitatea lucrărilor etc. Toate economiile obținute
de antreprenori prin efortul lor, provenite din îmbunătățirea soluțiilor prevăzute în proiectele și detaliile
de execuție, a tehnologiilor de execuție, din alte raționalizări acceptate de proiectantul general și de
beneficiar se reflectă în rezultatele financiare ale unității de construcții-montaj. V. și investiție.
ANTREPRIZA, lucrare de construcții sau de reparații capitale executară de o întreprindere
specializată pentru alte întreprinderi, instituții sau persoane particulare, pe baza unui contract de
antrepriză. V. și contract de antrepriză; construcție în antrepriză.
ANUAL!TATEA BUGETULUI, prima regulă, primul principiu al activițăni bugetare. A.b.
a fost inițial consecința votării anuale a impozitelor și taxelor, a votării în fiecare an a bugetului
statului. Acest principiu fundamental rezultă din însăși legea pentru adoptarea bugetului statului
pentru fiecare an de către Parlament. Bugetul de stat se elaborează, se adoptă și se execută pe o
perioadă de timp strict limitată, și anume de un an; la expirarea acestei perioade, funcțiile sale
încetează, pentru a face loc aplicării bugetului anului următor. Instituirea a.b. a fost determinată de
considerente politice, economice, sociale și financiare. Dezbaterea și adoptarea anuală a bugetului
de stat dau posibilitatea Parlamentului să exercite controlul asupra modului cum Guvernul
încasează veniturile și cum efectuează cheltuielile statului. A.b. a fost reclamară și de considerente
de tehnică financiară. Astfel, evaluările și previziunile de posibilități și necesități are statului, de
venituri și cheltuieli pot fi mult mai reale, mai exacte, atunci când bugetul se elaborează pe un an,
decât în cazurile în care s-ar întocmi pentru doi sau mai mulți ani. Dezbaterea și aprobarea anuală
a bugetului de stat dau posibilitatea analizării veniturilor și cheltuielilor, examinării obiectivelor
anului următor, iar controlul parlamentar executat la intervale de timp mai scurte poate preveni
mai bine risipa și contribuie la respectarea disciplinei fmanciar-bugetare. De asemenea, a.b. a fost
reclamată de conducerea corectă a contabilității veniturilor și cheltuielilor statului, de necesitatea
elaborării și aprobării contului general anual de execuție a bugetului de stat de către Parlamentul
țării. Anul bugetar poate să coincidă sau nu cu anul calendaristic, adică începe la 1 ianuarie și ia sfârșit
la data de 31 decembrie a aceluiași an. în România, Austria, Belgia, Brazilia Franța, Germania.
Grecia, Olanda etc., anul bugetar coincide cu anul calendaristic. în alte state, cum a fost și în România
până în anul 1947, anul bugetar începea la 1 aprilie și dura până la data de 31 manie a anului
următor. Și în prezent, într-o serie de țări, anul bugetar nu coincide cu anul calendaristic.
Astfel, în Marea Britanie, Japonia, India, Irak, Canada ș.a., anul bugetar începe Ia 1 aprilie și se
încheie la data de 31 martie a anului următor. în țări ca Australia, Suedia, Ralia, Fiiipine ș.a., anul
bugetar începe la 1 iulie, iar în S.U.A., perioada bugetară era 1 octombrie-30 septembrie anul
următor. înscrierea în timp a anului bugetar este influențată de mai mulți factori, dintre care se
menționează: nivelul de dezvoltare și caracterul (agrar, industrial etc.) al economiei, modul cum
sunt stabilite sesiunile Parlamentului, tradițiile fiecărei țări etc. De pildă, într-o țară cu caracter
agricol este necesar să se cunoască aproximativ mărimea producției agricole, de aceasta depinzând
88
ANU
veniturile bugetare. într-o țară industrială este necesar să se cunoască rezultatele producției în
ramurile industriei. Situația pieței, modul cum evoluează prețurile etc. De asemenea, se ține seama
de numărul și de perioadele sesiunilor parlamentare etc., precum și de tradițiile țării, care în unele
cazuri au un	Potrivit principishu a., veniturile bugetului anului curent neîncasate
până la 31 nuce (m *ara noastră; mc venituri ale bugetului anului următor, din care se
efectuează și ia vx. c uriașe nerea zare în anul de oază. Âcest procedeu se numește „de
gestiune4*. Legea imunieRr publice ale României prevede la art. 71 și 72 următoarele: „Exercițiul
bugetar este anuai și coincide eu anul calendaristic. Toate drepturile dobândite, operațiunile
efectuate in cursui unui an, inclusiv obligațiile și drepturile ce-i revin, direct sau indirect,
unui buget în permada anului respectiv, aparțin exercițiului corespunzător de execuție a
bugetului» Pentru toți agenții economici, anul financiar are aceeași durată ca și exercițiul
bugetar. Execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit
neîncasat și orice cheltuială neefectuată până Ia 31 decembrie se va încasa sau se va plăti în
contul bugetului pe anul următor» Creditele bugetare neutilizate până Ia închiderea anului
sunt anulate de drept“ în unele țări, în timpul anului bugetar nu se pot realiza toate veniturile și
cheltuielile rezultând din aplicarea bugetului; de aceea, s-a recurs la o perioadă de timp în care să
se poată lichida toate conturile unui an financiar, adică se acordă un termen de grație de 2-6 luni.
Această perioadă complementară, în care continuă încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor
prevăzute în bugetul statului, împreună .cu anul bugetar de 12 luni, alcătuiește exercițiul bugetar.
Prin urmare, exercițiul bugetar poate fi egal sau mai mare cu câteva luni decât anul bugetar.
Astăzi, în România și în multe alte țări, anul bugetar coincide cu exercițiul bugetar. în ultimele
decenii, tot mai mulți economiști din diverse țări cu economie de piață pledează pentru renunțarea
la principiul a.b. și penrru elaborarea de bugete pe doi, trei sau mai mulți ani. Măsura se susține cu
argumentul că statul intervine tot mai mult în economie, că finanțează lucrări de investiții care nu
se pot executa într-un singur an (obiective industriale, îmbunătățiri funciare, construcții de căi
ferate, șosele de interes național etc.), care reclamă și aprobări de fonduri pentru perioade mai mari
de un an. Astfel, in S.U.A., fondurile pentru investiții se aprobă pentru tot timpul cât va dura
executarea lucrărilor respective. în Franța se adoptă „legi-programA în care se prevăd obiectivele
economice, social-culturale etc., precum și fondurile financiare necesare pe câțiva sau mai mulți
ani. Unii economiști contemporani susțin teoria bugetelor ciclice, prin care argumentează
menținerea principiului a.b. în ceea ce privește autorizarea de către Parlament a încasării
veniturilor și a efectuării cheltuielilor bugetare, dar că bugetele nu ar trebui echilibrate pe fiecare
an calendaristic în parte, ci numai pe un anumit ciclu economic (pe mai mulți ani). Reprezentanții
acestei teorii consideră că excedentele realizate în perioadele favorabile ar urma să compenseze
deficitele din perioadele de declin economic, susținând că acestea sunt un mijloc de înfăptuire a
echilibrului economic, de moderare a manifestărilor crizelor economice.
ANUITATE, sumă de bani plătită anual o anumită perioadă de timp, de către debitor
creditorului, pentru restituirea sau rambursarea unei sume împrumutate, inclusiv a dobânzii
aferente. în cazul împrumuturilor publice, a. este formată din partea de capital și dobânda pe care
statul se obligă să le plătească anual. La împrumuturile perpetue (v.), a. este suma unitară care
cuprinde numai renta pe care statul o plătește deținătorilor de titluri. Amortizarea prin a. se
folosește în situațiile în care statul are puțini creditori cu care stabilește condițiile de rambursare a
împrumutului. A. pot fi egale ca mărime pe toată durata rambursării împrumutului ori în sume
inegale, respectiv în rate regresive sau progresive. Dacă în fiecare an se rambursează o sumă
constantă, formată din rata creditului și dobânda., a. se determină după următorul calcul:
89
în care:
A = anuitatea de rambursat;
C = împrumutul de rambursat la valoarea actuală;
r = rata dobânzii;
n = durata (numărul de ani) rambursării împrumutului.
A. se pot grupa astfel: a) după perioada de rambursare, se disting: a. de amortizare, plătite la
sfârșitul anului, numite și a. de rambursare sau ordinare, și a. de depunere sau de plasament,
plătite la începutul anului; b) după numărul lor, se disting: a. viagere, când plata lor se face în
funcție de existența sau de inexistența în viață a uneia sau a mai multor persoane, a. temporare,
când plata are loc într-un număr limitat de ani și este necondiționată de evenimente, și a. perpetue,
care se plătesc continuu o perioadă îndelungată de timp; c) după mărimea sumei, se disting: a.
constante și variabile. Calculul lor se face cu ajutorul unor bareme speciale - tabelele lui
Violeine sau Perceire. V. și amortizarea împrumutului.
ANULAREA CREDITULUI BUGETAR, pierdere a valabilității creditului bugetar rămas
neutilizat (parțial sau total) până la expirarea exercițiului bugetar. A.c.b. are loc prin efectul legii,
independent de motivele și condițiile rămânerii neutilizate a unor credite bugetare până la data de
31 decembrie a fiecărui an. Ordonatorii principali de credite au obligația să analizeze trimestrial
necesitatea menținerii unor credite bugetare pentru care sarcinile au fost desființate sau amânate și
să propună Ministerului Finanțelor anularea creditelor respective. Ministerul Finanțelor cere
acordul ordonatorului principal de credite pentru a. unor c.b. constatate ca fiind fără justificare. în
caz de divergență, este necesar acordul Guvernului. Cu creditele bugetare anulate sau reduse la
ordonatorii principali de credite în cursul anului se majorează fondul de rezervă bugetară la
dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea
anului sunt anulate de drept. V. și an bugetar; fond de rezervă bugetară.
ANULAREA DATORIEI, măsură excepțională de desființare a unei datorii, a unui
împrumut, în cazurile în care debitorul se află într-o situație extrem de dificilă privind capacitatea
de plată, iar creditorul are un potențial financiar atât de ridicat încât poate renunța la încasarea
datoriei. A.d. poate avea loc și atunci când debitorul a dispărut, când a operat prescripția
extinctivă, când a fost adoptat un act normativ care desființează în mod expres anumite datorii etc.
ANULAREA OBLIGAȚIEI FISCALE, modalitate specifică de stingere a obligațiilor
fiscale, care se poate realiza prin norme cu caracter general (amnistie fiscală) (v.), prin care se
declară anulate impozitele, taxele și amenzile fiscale restante datorate de persoanele fizice, și prin
decizii ale organelor administrative competente, emise de la caz Ia caz, pe baza cererilor
debitorilor. V. și obligație de impozit.
ANUNȚ LAPIDAR, înștiințare, informație concisă dată publicității de către sindicatul
bancar, comunicând intenția de a comercializa o emisiune primară a titlurilor financiare.
APARAT BANCAR, totalitatea băncilor (instituțiilor de credit), a unităților acestora de pe
teritoriul țării și, eventual, a reprezentanțelor aflate în străinătate. A.b. al României este format din:
Banca Națională, Banca Română de Dezvoltare, Banca Comercială Română, Banca Agricolă,
Eximbank, Banc Post, Casa de Economii și Consemnațiuni, precum și din băncile cu capital mixt și
privat.
90
APO
APARAT DE ASIGURARE, organe specializate care se ocupă cu asigurări de bunuri, de
persoane și răspundere civilă chemate să rezolve toate problemele privind asigurările prin efectul
legii și facultative, asigurările externe și reasigurările. în țara noastră, aparatul de asigurare
cuprinde: societățile de asigurări, unitățile teritoriale (sucursalele județene și sucursala
municipiului București, agențiile, filialele și punctele operative de lucru) și alte unități.
APARAT DE PRODUCȚIE, ansamblul elementelor tehnice de producție, inclusiv
componentele materiale ale cercetării științifice, considerate în unitatea și interdependența lor,
folosite de un agent economic. A. de p. diferă atât de la un agent economic la altul, în principal în
funcție de obiectul activității, cât și de la o perioadă la alta.
APARAT FINANCIAR, totalitatea organelor specializate care, din punct de vedere
organizatoric, corespund verigilor sistemului financiar și de credit, și anume: organele financiare
din întreprinderi și ministere sau din alte instituții centrale, precum și cele din unitățile
cooperatiste; Ministerul Finanțelor, direcțiile generale ale finanțelor publice și ale controlului
financiar de stat, administrațiile, circumscripțiile și serviciile financiare, societățile de asigurări și
sucursalele lor județene; Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, casele
teritoriale de pensii, oficiile de asigurări sociale, Casa Națională a Asigurărilor Sociale pentru
Sănătate, organele sale locale etc.
APARAT FINANCIAR-VALUTAR INTERNAȚIONAL, totalitatea instituțiilor și
organismelor specializate internaționale și naționale care se ocupă cu constituirea și dirijarea
resurselor financiar-valutare potrivit principiilor și normelor care stau la baza relațiilor valutar-
financiare internaționale (v,). A.f.-v.i. este constituit din: Fondul Monetar Internațional (v.),
Banca Reglementelor Internaționale (v.), Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare (v.)5 Banca Internațională de Investiții (v.), Banca Europeană pentru Reconstrucție
și Dezvoltare (v.), diferite bănci regionale, filialele și băncile societăților mixte constituite de către
băncile naționale în principalele centre financiare internaționale etc., precum și din aparatul bancar
(v.) și din aparatul financiar (v.) al fiecărui stat.
APORT, bunuri mobile și imobile, precum și sume de bani sau alte valori pe care un asociat
le aduce într-o unitate economică. Aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi.
APORT BRUT ÎN VALUTĂ, indicator al eficienței comerțului exterior care evidențiază
volumul de valută obținut efectiv din exportul mărfurilor. Se determină prin scăderea din prețul
extern a valorii în valută a materiilor prime, semifabricatelor etc. procurate din import și care au
fost utilizate la producerea mărfii respective, pe baza următorului calcul:
Auv = Pev - M,
în care:
Abv aportul brut în valută;
Pev = prețul extern în valută;
M = prețul exprimat în valută al materiilor prime, materialelor etc. importate.
A.b. în v. relevă contribuția exportului unui produs ia activul balanței comerciale. Pentru a aduce o
contribuție cât mai mare la activul balanței comerciale este necesar să se exporte produse cu o
valoare unitară cât mai mare și să se micșoreze ponderea importurilor de completare prin
asimilarea fabricării în țară a produselor care se importă.
APORT ÎN VALUTĂ LA TONA DE MARFĂ EXPORTATĂ, indicator cu ajutorul
căruia se exprimă rentabilitatea mărfurilor destinate exportului și care sunt fabricate dintr-o tonă de
materie primă sau de semifabricate.
91
APO
APORT NET ÎN VALUTA, indicator al rentabilității financiar-valutare a comerțului
exterior exprimat prin diferența dintre prețul în valută al unei mărfi exportate, pe de o parte, și
prețul în valută al materiilor prime importate (sau exportabile ca atare), pe de altă parte, necesare
pentru fabricarea mărfii, respective, și al materiilor prime reexportabile, inclusiv celelalte cheltuieli
de producție. A.n. în v. se calculează cu ajutorul formulei:
A., =^y^-100,
în care:
Anv = aportul net în valută;
Pv = prețul extern franco frontiera română, exprimat în valută, al mărfii exportate;
Pm = prețul extern al materiilor prime și materialelor din import sau exportabile, exprimat în
valută.
Cu cât valoarea a.n. în v. se apropie de 100, cu atât este mai rentabil exportul mărfii, ceea ce
demonstrează că prin prețul extern se recuperează într-o măsură tot mai mare cheltuielile efectuate
cu munca vie, materiile prime, materialele, semifabricatele etc., decât dacă acestea ar fi exportate
direct. A.n. în v. dă posibilitatea să se stabilească ponderea muncii sociale naționale - vie și
materializată - încorporată în marfa destinată exportului. Cu ajutorul acestui indicator se compară
gradul de valorificare a resurselor, atunci când din aceleași materiale se obțin mărfuri diferite.
Dacă mărfurile destinate exportului au același curs de revenire net, cea mai rentabilă la export este
marfa de la care se obține cel mai mare a.n. în v. V. și curs de revenire.
APORT NET ÎN VALUTĂ LA HECTAR, indicator al aprecierii rezultatelor
financiar-valutare care se obțin din valorificarea la export a produselor agricole vegetale, de
pe o anumită unitate de suprafață de teren. Se determină cu ajutorul formulei:
A nvh “ '(^mh “ ‘	>
în care:
Anvh = spoitul net în valută la hectar;
Pmh = producția medie la hectar;
S = sămânța folosită;
Pv = prețul în valută pe unitatea de produs.
Pentru a se stabili care cultură aduce un a. mai mare în valută, se compară sumele realizate din
exportul produselor obținute de pe un hectar, de la mai multe culturi, crescute în aceleași condiții
pedoclimatice. Studierea la timp a acestui a. al diferitelor culturi și cunoașterea temeinică a
evoluției în viitor a piețelor de produse agroalimentare externe facilitează posibilitatea luării de
măsuri eficiente pentru îmbunătățirea structurii exportului unor asemenea produse și valorificarea
lor la un preț cât mai ridicat. Rentabilitatea exportului de produse vegetale se analizează în strânsă
corelație cu indicatorul curs de revenire (v.).
APORT SOCIAL, obligație bănească, materială sau în muncă pe care și-o asumă un
asociat când acceptă să devină membru al unei asociații cu scop lucrativ, al unei societăți
comerciale etc., în vederea constituirii capitalului social al acesteia. A.s. poate să constea în
acțiuni, bunuri materiale, prestații în muncă etc., care se evaluează după valoarea din ziua vărsării.
Nedepunerea a.s. în termenul în care asociatul s-a angajat să-1 depună se consideră întârziere și
atrage după sine plata dobânzilor legale. Când a.s. este constituit dintr-o creanță, asociatul rămâne
răspunzător de încasarea acesteia la scadență. La dizolvarea asociației, mai întâi se plătesc
creditorii din valorificarea bunurilor societății; dacă aceste bunuri nu sunt suficiente, se folosește și o
parte corespunzătoare din a.s. Ceea ce rămâne din a.s. se împarte, în mod corespunzător, asociaților.
92
APO
APORT VALUTAR, sumă de bani exprimată în lei-valută, intrată în țară ca urmare a unei
operațiuni economice. Determinarea a.v. se efectuează în funcție de conținutul de aur fin al
monedei naționale și de cel al monedei intrate în țară. De exemplu: leul conține 0,148112 g aur fin,
iar dolarul 0,736 g. Dacă se notează cu S suma de dolari rezultată dintr-o operațiune economică și
cu Av aportul valutar, procedeul de calcul este următorul:
AV=S--^.
0,148112
In determinarea a.v., o importanță deosebită o prezintă indicatorii aport brut în valută (v.), aport în
valută la tona de marfă exportată (v.), aport net în valută (v.), curs de revenire (v.).
APORT VALUTAR AL INVESTIȚIILOR, indicator determinat pe ani și pe întreaga
durată de funcționare a obiectivului economic, care permite compararea aportului valutar al
produselor exportate cu fondul de investiții afectat. Formula de calcul este următoarea:
în care:
Ava = aportul valutar anual al investiției;
Av = aportul valutar al produselor exportate anual (în valută);
I . = valoarea investiției (în lei).
Indicatorul exprimă aportul valutar anual ce revine ia un leu investit, prin livrarea la export a
producției obținute ca urmare a punerii în funcțiune a noului mijloc fix. A.v. net adus de investiție
se calculează pe o anumită perioadă de timp, prin raportarea producției marfa obținute, din care se
scade valoarea activelor circulante care se pot desface ca atare pe piața externă (în lei-valută), la
valoarea investiției (în lei), după formula:
_ Pm -(mp’+m'+c1)
vn	Vi
în care:
A™	= aportul valutar net;
Pnl	= producția marfa (în valută);
mp t m + c = valoarea materiilor prime, materialelor, combustibilului etc. care pot fi
valorificate pe piața externă (în lei-valută);
Vj	= valoarea investiției.
Acest indicator arată câtă valută se obține, într-un an, din vânzarea producției marfă. A.v. al i. pe
întreaga durată eficientă de funcționare a obiectivului se determină după formula:
în care:
Avd = aportul valutar al investiției, pe întreaga durată eficientă de funcționare a
obiectivului;
Dc = durata eficientă de funcționare a noului obiectiv.
Acest indicator exprimă aportul valutar ce revine la un leu investit, prin livrarea la export a
producției obținute cu noul obiectiv, pe tot timpul de funcționare al acestuia.
93
APO
APORT VALUTAR NET LA 1 000 DE LE! MIJLOACE FIXE, indicator care măsoară
eficiența mijloacelor fixe în producerea mărfurilor destinate exportului; el arată ce cuantum de
valută netă se obține prin folosirea a 1 000 de lei mijloace fixe. Acest indicator se calculează anual,
prin raportarea cuantumului aportului valutar net la valoarea mijloacelor fixe, iar rezultatul se
înmulțește cu 1 000. Cu cât acest indicator este mai mare, cu atât înseamnă că mijloacele fixe sunt
folosite mai eficient.
APRECIERE MONETARĂ, creșterea valorii monedei respective, a puterii de cumpărare
a monedei unei țări în raport cu alte monede, respectiv o creștere a cursului valutar.
APRECIERE VALUTARĂ, creștere în fapt a puterii de cumpărare și sporire a cantității (a
titlului) de metal prețios al valutei naționale. Pe piața internă, a.v. apare ca urmare a deflației,
respectiv a scăderii prețurilor mărfurilor și tarifelor serviciilor. în afara granițelor țării, a.v. se
concretizează în creșterea cursului valutei naționale în raport cu alte valute, datorită în special
excedentului balanței de plăți înregistrat pe o perioadă îndelungată de timp. în prezent, când se
folosesc cursurile flotante, a.v. se utilizează frecvent în locul noțiunii de revalorizare. V. și
deflație; revalorizarea banilor.
APROBAREA EMISIUNII, aprobare dată de unitățile bancare, în limita competenței ce
le-a fost conferită de centrala Băncii Naționale și în concordanță cu directivele stabilite de Guvern,
de a trece, în fiecare trimestru, sume de bani din fondurile de rezervă în casele de circulație. Aceste
aprobări se dau pe baza cererilor telegrafice.
ARANJAMENT, înțelegere, acord încheiat între două sau mai multe state cu privire la
diferite probleme economice, sociale, financiare etc. ❖ A. bancar, convenție între bănci, prin care
se stabilește modul de acordare, de utilizare și de rambursare a creditelor sau cu privire la
efectuarea anumitor operațiuni bancare.
ARANJAMENT GENERAL DE ÎMPRUMUT, modalitate prin care Fondul Monetar
International, ca organism de specialitate al Națiunilor Unite, își constituie fonduri peste fondurile
proprii, în vederea desfășurării activității sale. Fondul Monetar Internațional se alimentează în mod
obișnuit cu vărsăminteie efectuate, potrivit unor cote, de țările membre, în aur sau valute convertibile,
în proporție de până Ia 25%, iar partea de 75% în moneda națională. Cotele respective se stabilesc în
funcție de puterea economică a fiecărei țări. Deși, periodic, cotele respective se majorează, se
constată totuși că ele devin insuficiente. Resursele Fondului Monetar Internațional sunt folosite și
pentru echilibrarea balanței de plăți a țărilor membre, în situațiile în care deficitele respective au un
caracter temporar. întrucât astfel de deficite au crescut mult în ultimii ani, Fondul Monetar
Internațional își procură și alte surse de finanțare, recurgând la a.g. de î. prin care poate obține, în
caz de nevoie, credite de la unele țări membre, dezvoltate. Prin urmare, a.g. de î. este folosit
deoarece mijloacele proprii ale F.M.L nu mai pot face față dezechilibrelor financiare tot mai mari
generate de fenomenele de criză economică. F.M.I. își mai poate procura fonduri și din alte sume.
V. și Drepturile Speciale de Tragere; Fondul Monetar Internațional.
ARBITRAJ 1. Judecare a unui diferend patrimonial între persoane juridice sau fizice, de
către o persoană anume autorizată (arbitru) sau de către o instituție specializată. 2. Operațiune
comercială care constă în aflarea și folosirea celui mai avantajos mijloc de a plăti sau încasa o
datorie, pentru a realiza cel mai mare câștig sau de a evita un risc în operațiunile de bursă pe
termen. 3. Obținerea de profit prin tranzacționarea simultană a unor titluri financiare sau mărfuri
care au prețuri diferite pe diverse piețe. ❖ A. bancar, v. a. valutar. ❖ A. de bursă, operațiune de
cumpărare și vânzare a titlurilor unei societăți pe acțiuni sau a acelorași titluri de stat, efectuată la
94
ARE
două burse de valori de pe piețe diferite cu scopul de a obține un câștig din diferența de curs din
aceeași zi. ❖ A. de polițe, operațiune speculativă de cumpărare și vânzare a polițelor în valută
străină, în scopul obținerii de profituri cât mai mari din diferența de curs rezultată de la o piață
valutară la alta. Pe măsura dezvoltării sistemului bancar, rolul polițelor în decontările
internaționale a scăzut; astăzi, operațiunile speculative se efectuează mai ales cu valute străine.
A, de schimb, operațiune care constă în cumpărarea și vânzarea de monede sau devize străine
prin bursă, cu scopul de a realiza un câștig din diferența de curs a acestora. ❖ A. de titluri
financiare, operațiune bursieră considerată fără risc pentru că ea constă în cumpărarea unui activ
financiar pe piața unde cursul său este mai scăzut și în vânzarea acestuia, imediată sau simultană,
pe o piață pe care cursul său este mai ridicat. Deoarece această operațiune este fără risc, operatorul
se poate mulțumi și cu diferențe mici de curs, desigur cu condiția ca acestea să fie mai mari decât
cheltuielile efectuate la bursă. A. de t.f. se deosebește de speculație prin faptul că, realizându-se pe
baza unor cursuri cunoscute, existente la un moment dat, nu se poate solda, în principiu, decât cu
câștig, care este cunoscut înainte de efectuarea operațiunii. Rezultă că a. nu operează pe bază de
preconizări, nu se supune riscului, ca speculatorul de bursă. A. este de fapt fie o succesiune de
plasamente, fie plasamente concomitente, dar în sensuri diferite, și se efectuează de brokeri (v.) sau
dealeri (v.), fiind o tranzacție de mare specialitate. Această tranzacție presupune luarea în considerare,
pe lângă diferențele de curs, a mai multor factori la aprecierea eficienței operațiunii: cursurile valutare,
cheltuielile de transport pentru titluri, primele de asigurare etc., care pot anihila un câștig modest.
❖ A. valutar, operațiune de vânzare-cumpărare de valute, pe piețe valutare diferite, efectuată de către
bănci în scopul obținerii de profituri din diferența de curs a acelorași valute (a. direct) sau din
diferența de curs pe care o poate înregistra aceeași valută pe o anumită piață valutară la date diferite (a.
la termen). A.v. poate fi: simplu, când se operează cu două valute; complex, când se operează cu trei
sau mai multe valute; direct, când o valută se vinde pe piața pe care este cotată cel mai bine;
concomitent, când cumpărarea aceleiași valute are loc pe piața pe care este cotată cel mai slab; la
termen, când operațiunea valutară are loc pe o piață, pe două piețe etc. A.v. contribuie la echilibrarea
cererii și ofertei, la nivelarea cursurilor valutare și a dobânzilor.
ARENDARE, contract care se încheie între proprietar, uzufructuar sau alt deținător de
bunuri agricole și arendaș, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durată de timp
determinată și la un preț convenit de părți. Pot fi arendate următoarele bunuri agricole: terenurile
agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole și pomicole, arbuștii fructiferi,
plantațiile de hamei și duzi - pășunile împădurite, terenurile ocupate cu construcții și instalații
agrozootehnice, amenajările piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice, platformele
și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenurile neproductive care pot fi
amenajate și folosite pentru producția agricolă, precum și animatele, construcțiile de orice fel,
mașinile, utilajele și alte bunuri asemănătoare destinate exploatărilor agricole. A. se face prin contract
scris care se încheie între proprietar, uzufructuar sau alt deținător de bunuri agricole, pe de o parte, și
arendaș, pe de altă parte. Părțile contractante pot fi persoane juridice sau persoane fizice.
ARENDAȘ, persoană juridică sau persoană fizică prevăzută de lege, care poate arenda
bunuri agricole. A. persoană juridică trebuie să aibă naționalitate română, să aibă sediul în
România și obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole. A. persoană fizică trebuie să fie
cetățean român cu domiciliul în România și să prezinte garanțiile solicitate de proprietar
(arendator). Agenții economici cu capital majoritar de stat, prestatori de servicii, rezultați din
transformarea fostelor stațiuni de mecanizare a agriculturii, nu pot lua în arendă terenuri agricole.
Regiile autonome, institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, societățile comerciale
și alte unități care au în patrimoniu sau în administrare terenuri proprietate de stat nu pot da în
arendă bunurile agricole respective. V. și arendare; contract de arendare; arendă.
95
ARE
ARENDA, sumă de bani sau produse oferite de arendaș proprietarului perum arendarea
bunurilor agricole. Cuantumul arendei depinde de: suprafața terenului, potențialul de producție,
structura parcelară, relieful și gradul de accesibilitate a mecanizării, posibilitățile de acces, distanța
față de locurile de depozitare, industrializare și comercializare, starea clădirii amenajările de
îmbunătățiri funciare etc. A. se plătește în natură, în bani sau în natură și în bani. conform
înțelegerii dintre părțile contractante și se execută la termenele și în locul stabilit m contract.
ARGINT, metal prețios, alb lucios, maleabil și ductil, cu mare conductibiiitate electrică,
care, alături de aur, s-a separat de masa generală a mărfurilor și a început să îndeplinească rolul de
echivalent general. Monedele de argint s-au bătut începând chiar cu câteva suie de ani înainte de
Hristos. Raportul valorii aurului față de valoarea argintului era de 1:15, de 1:33. Astăzi, argintul se
folosește mai ales pentru fabricarea obiectelor de bijuterie, în diferite scopuri industriale etc.
ARGINTARI 1. Bancheri din Roma veche, care se ocupau cu primirea de depuneri bănești,
cu acordarea de împrumuturi și efectuau socoteli fără numerar între clienții lor. 2. Persoană care
confecționează sau vinde obiecte de argint.
ARIERAT 1. Creanță particulară; împrumut de stat vechi, nerambursat la scadență, aflat în
restanță. 2. Sume de bani întârziate în plată ale agenților economici (sume de bani ajunse de mult
la scadență și neplătite).
ARIERATĂ FINANCIARĂ, sumă de bani datorată de un stat altui sui sau altor creditori
și neachitată la scadență. A.f. poate proveni din împrumuturi, din emisiuni de obligațiuni
nerambursate la termen, din trecerea unor bunuri ale unui stat (ale cetățenilor săi) din patrimoniul
său în patrimoniul altui stat, din provocarea unor daune etc.
ARMATOR, persoană fizică sau juridică proprietară a unei nave maritime. în țara noastră,
calitatea de armator o au NAVROM, NAVLOMAR și întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea.
ARMONIZARE FISCALA, activitate complexă de aducere relativă la același numitor a
regimurilor fiscale din mai multe țări, care, de regulă, sunt membre ale unei uniuni vamale ori ale
unei zone de liber schimb. A.f. este chemată să asigure un regim uniform de circulație a mărfurilor
fără taxe vamale și bariere netarifare. A.f. se referă la directivele și la propunerile privind
impozitele asupra colectării capitalurilor și asupra tranzacțiilor bursiere, precum și la cele
referitoare la sistemele de impunere a societăților comerciale, de calculare și de reținere la sursă a
impozitului pe dividende. Țările membre ale Uniunii Economice și Monetare și-au armonizat taxa
pe valoarea adăugată. V. și Uniunea Economică și Monetară; uniune vamală.
ARTICOL BUGETAR, subdiviziune a cadrului comun al clasificației bugetare a
cheltuielilor care arată analitic natura și obiectul acestor cheltuieli. V. și buget; clasificație bugetară.
ARVUNA, sumă de bani sau un bun mobil care se dă de către una dintre părțile
contractante celeilalte părți, în contul prețului unei lucrări, al cumpărării de mărfuri sau al prestării
unui serviciu, ca dovadă a manifestării acordului definitiv pentru executarea contractului. Dacă cel
care a dat arvuna renunță la executarea contractului, pierde arvuna dată. Dacă însă cealaltă parte
renunță la executarea contractului, atunci este obligată să restituie dublul sumei primite drept
arvună. Arvuna se dă, de regulă, la vânzări-cumpărări și la închirieri.
ASANARE, ansamblu de măsuri luate de stat pentru prevenirea falimentului companiilor
economice, comerciale, bancare etc. A. poate fi practicată și în domeniul valutar-financiar, cu
privire la balanța de plăți etc. Metodele de a. pot fi: emisiunea de noi acțiuni sau obligațiuni,
96	~~ '	“	'	“
ASI
majorarea creditelor bancare, acordarea de subvenții de la bugetul de stat, micșorarea dobânzilor
pentru creditele care se acordă întreprinderilor falimentare, prelungirea termenelor de rambursare a
împrumuturilor, lichidarea întreprinderilor insolvabile, crearea de noi întreprinderi puternice etc.
A. grăbește procesul centralizării capitalurilor, fiind totodată o metodă de întărire a monopolurilor
și o cale de realizare a profiturilor suplimentare. în domeniul bugetar, a. se realizează prin
stabilirea de impozite mari, înghețarea salariilor, introducerea limitărilor valutare, devalorizarea
valutei, folosirea creditelor externe pentru echilibrarea balanței de plăți etc. ❖ A. monetară,
însănătoșire a monedei naționale prin reevaluare (v.), revalorizarea banilor (v.) sau stabilizare
(v.). ❖ A. întreprinderilor, totalitatea măsurilor organizatorice și financiare luate de o
întreprindere pentru restabilirea echilibrului economic necesar asigurării unei funcționări normale și
corespunzătoare scopurilor urmărite. Prin a. se evită falimentul și se asigură rentabilizarea
întreprinderii. A. poate fi interioară, când măsurile sunt luate de însuși proprietarul întreprinderii
(utilizarea tuturor rezervelor interne), și exterioară, când pentru operațiunile respective intervine
statul sau alte persoane interesate (acționari sau creditori). Cauzele care provoacă a. pot fi de natură
financiară, comercială, de ordin tehnic sau pot proveni din afara întreprinderii. A. se suportă în
primul rând din rezervele și capitalul propriu și numai în al doilea rând de către creditori.
ASIETA IMPOZITULUI, totalitatea modalităților, a măsurilor care se întreprind de către
organele financiare pentru identificarea materiei impozabile, determinarea bazei impozabile (v.),
calcularea impozitului pe o anumită perioadă de timp, stabilirea termenelor de plată și înștiințarea
plătitorului impozitului.
ASIGNAT, hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată cu ipotecă asupra domeniilor
statului, emisă pentru acoperirea deficitelor bugetare provocate, în principal, de cheltuielile
militare ridicate. A. s-au emis pentru prima oară în 1720, în Franța, și în 1769, în Rusia, unde
inițial erau convertibile în monede de argint.
ASIGURARE 1. Garantare, punere în siguranță, încredințare, promisiune fermă, măsură de
prevedere luată de cei interesați pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le posedă,
pentru ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacității de muncă datorită
unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de vârstă, precum și pentru apărarea unor
drepturi supuse, eventual, pierderii. 2. Sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar
al dezvoltării economice și sociale, izvorât din acțiunea legilor economice obiective, care constă în
crearea în comun, de către persoanele fizice și juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond
din care se compensează daunele și se satisfac alte cerințe economico-financiare probabile,
imprevizibile. 3. Operațiune economico-financiară ce decurge dintr-o obligație prevăzută de lege
sau dintr-un contract (aleatoriu, sinalagmatic, cu titlul oneros și cu executare succesivă), prin care
asiguratul se obligă să plătească o anumită sumă, denumită primă de asigurare, în schimbul
căreia asigurătorul își asumă obligația ca, la producerea evenimentului (riscului asigurat), să
plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată. 4. Raportul
juridic izvorât din lege sau dintr-un contact de asigurare a persoanei sau a unui bun.
❖ A. facultativă, contact consensual, aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros și cu executare
succesivă, prin care asiguratul se obligă să plătească o anumită sumă, denumită primă de asigurare,
în schimbul căreia societatea de asigurări își asumă obligația ca, la producerea evenimentului
(riscului asigurat), să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea de asigurare sau suma
asigurată și să onoreze obligațiile de răspundere civilă ce revin asiguraților față de terți. Orice fel
de a. presupune existența unei garanții în cazul realizării unui anumit risc. Nu poate exista vreo
asigurare fără prezența unui sau a unor riscuri. A. se contractează pe baza unei oferte după care se
întocmește polița de asigurare semnată de asigurat și asigurător. A. este un raport juridic
97
ASl
reglementat de Codul comercial, în care o parte, asigurătorul (societatea de asigurări), se obligă
să plătească asiguratului, în schimbul unei prime vărsate la anumite termene, o sumă de bani în
cazul realizării riscului presupus. A. este o relație economică și o operațiune financiară ce ia
naștere fie direct prin efectul legii, fie pe bază de contract, prin care asigurătorul se obligă ca. în
schimbul primei de asigurare (v.), să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată. în
organizarea și apărarea vieții lor. în procesul producerii bunurilor materiale, precum și în
desfășurarea altor activități, oamenii s-au aflat și se află încă într-o luptă continuă cu unele forțe
ale naturii care pot împiedica desfășurarea normală a procesului de producție, dezvoltarea continuă
a proceselor de producție și progresul societății. Crearea bunurilor materiale necesare oamenilor
presupune existența unor raporturi permanente de intercondiționare între om și natură. Diferite
fenomene imprevizibile și distructive ale naturii au avut și mai exercită încă influențe dăunătoare
asupra valorilor materiale create de munca oamenilor, asupra vieții acestora, aducând mari
prejudicii societății. Calamitățile naturii, cum sunt ploile torențiale, inundațiile, alunecările de
terenuri, prăbușirile și cutremurele de pământ, furtunile, grindina, înghețul, seceta, incendiile,
trăsnetul, exploziile etc.. pot aduce mari prejudicii materiale economiei naționale și cetățenilor.
Declanșarea unor fenomene ale naturii stânjenește, provoacă mari daune și perturbări, tulburând
desfășurarea normală a procesului reproducției sociale, punând de multe ori în pericol capacitatea
de muncă și chiar viața oamenilor. împotriva acestor fenomene ale naturii omul a rămas până
acum neputincios. Deocamdată știința nu a găsit mijloacele tehnice de luptă împotriva acestor
calamități ale naturii. De aceea, omului i-a rămas calea solidarizării pentru suportarea în comun a
efectelor calamităților naturii și accidentelor, anume calea asigurării. Activitatea economico-
socială poate fi influențată negativ și de diferite accidente provocate de conduita membrilor
societății sau independente de comportarea și voința acestora. Astfel de accidente pot fi:
accidentele de muncă (v\). de circulație, exploziile, incendiile, avariile la mașini și utilaje, diferite
catastrofe produse în timpul transportului, epizootiile, intoxicațiile etc. în viața oamenilor survin și
evenimente dorite cum sunt: căsătoria, nașterea unui copil, precum și evenimente independente de
voința oamenilor, posibile. întâmplătoare, ca de exemplu: atingerea unei anumite limite de vârstă,
bolile, accidentele, invaliditatea sau evenimente cu totul nedorite, dar inevitabile, cum este
decesul. Prin urmare, viața și integritatea oamenilor, bunurile materiale și spirituale pot fi afectate
de fenomene imprevizibile, de forțele distructive ale naturii, de accidente, de conduita unor
oameni, care pot avea ca efect întreruperea dezvoltării economico-sociale și pot pune în pericol
sănătatea și chiar viața oamenilor. De asemenea, anumiți factori economico-sociali pot provoca
fenomene cu efecte negative asupra desfășurării normale a activității economice și sociale. în
această categorie se află crizele economice, inflația, șomajul, conjunctura economică nefavorabilă
etc. Dintre aceste fenomene, unele au caracter obiectiv, iar altele sunt de ordin subiectiv Rezultă
că forțele naturii, dezvoltarea științei și a tehnicii, activitatea oamenilor sunt principalele cauze
generatoare de daune. Se înțelege că oamenii trebuie să cunoască aceste evenimente generatoare
de daune pentru a se pune din timp la adăpost de efectele lor și chiar pentru a acționa împotriva
riscurilor. Cunoscând toate aceste primejdii, de-a lungul timpurilor societatea omenească a folosit
diferite căi de a se feri și de a se apăra, a utilizat diferite mijloace pentru a preveni și contracara
prejudiciile provocate de fenomenele naturii și de accidente, pentru a asigura refacerea bunurilor
distruse și reluarea normală a progresului economico-social. A. au luat ființă din nevoia firească de
apărare și de protecție a omului și a bunurilor împotriva consecințelor accidentelor, din cerința
procurării prealabile a unor mijloace de trai, în condițiile pierderii parțiale sau totale a capacității
de muncă din cauza bolilor sau a atingerii unei vârste etc. Desigur, legile naturii au un caracter
obiectiv, acționând independent de voința oamenilor. Aceasta nu înseamnă însă că oamenii sunt
neputincioși în fața acțiunii legilor naturii și că fenomenele distructive ale naturii sunt de
neînlăturat. Dimpotrivă, cunoscând legile naturii și acțiunea acestora, oamenii le pot folosi și
98
ASI
influenta, pot limita sfera lor de acțiune, reușind într-o măsură tot mai mare să îmblânzească forțele
naturii și să Ie pună în slujba dezvoltării societății omenești. Astfel, societatea omenească, folosind
cuceririle științei și tehnicii, a luat și continuă să întreprindă măsuri pentru protejarea bunurilor,
pentru prevenirea daunelor, pentru îngrădirea și limitarea acțiunii forțelor distructive ale naturii,
uneori prevenind dezlănțuirea lor, iar alteori combătând efectele negative ale acestora. De asemenea,
pe plan social, societatea omenească ia măsuri de ocrotire a sănătății oamenilor, de prevenire a
accidentelor, de preîntâmpinare a epidemiilor etc. Stăpânirea forțelor naturii și cunoașterea celorlalte
cauze producătoare de pagube, precum și a metodelor de prevenire și de înlăturare a consecințelor
defavorabile acestora depind, în bună măsură, atât de nivelul de dezvoltare economică, cât și de
conținutul relațiilor de producție, adică de modul de producție. Statul român întreprinde măsuri
eficiente pentru prevenirea unor calamități, prin efectuarea diferitelor lucrări de mare amploare,
cum sunt: îndiguirile, barajele, sistemele de irigații, corectarea torenților, împădurirea versanților
muntoși, plantarea perdelelor de protecție, prevenirea poluării mediului înconjurător, utilizarea de
materiale de construcție neinflamabile, luarea măsurilor de prevenire a incendiilor, de protecție a
muncii, adoptarea de măsuri menite să asigure creșterea siguranței în transporturile rutiere,
feroviare, aeriene și maritime, stabilirea și aplicarea de tratamente profilactice pentru oameni și
animale etc. Concomitent, se întreprind măsuri pentru organizarea muncii de limitare și combatere
a efectelor distructive ale calamităților naturii și ale accidentelor prin: stingerea și împiedicarea
extinderii incendiilor, demolarea unor clădiri pentru a nu permite extinderea incendiilor,
recuperarea și valorificarea materialelor, protejarea localităților și a obiectivelor industriale, a
așezămintelor social-culturale în cazuri de inundație, săparea de șanțuri pentru scurgerea apei,
aplicarea de tratamente curative, localizarea epizootiilor, lichidarea focarelor epizootice, mai buna
întreținere a culturilor afectate de calamități ale naturii etc. Pentru prevenirea, limitarea,
combaterea și, mai ales, pentru compensarea daunelor, persoanele fizice și juridice își pot constitui
singure, din resursele lor, unele rezerve materiale și bănești. Mărimea acestor rezerve trebuie să fie
egală cu valoarea bunurilor pe care le posedă, ceea ce, practic, este aproape imposibil de realizat
pentru fiecare persoană fizică și juridică. Această cale este puțin eficace, deoarece daunele pot
surveni cu mult timp înainte de constituirea propriilor rezerve, iar efortul pentru formarea acestor
rezerve este mult prea mare. De aceea, în vederea ducerii luptei împotriva forțelor distructive ale
naturii și accidentelor, s-a ivit necesitatea solidarizării oamenilor pentru prevenirea și suportarea
daunelor, a folosirii unei căi cât mai eficiente, și anume trecerea riscurilor, în anumite condiții,
asupra unor organizații specializate în domeniul asigurărilor. Ducerea luptei împotriva forțelor
distructive ale naturii și accidentelor pentru a se asigura desfășurarea normală a procesului de
producție impune cu necesitate constituirea unor fonduri materiale și bănești de rezervă și de
asigurare care să fie folosite atunci când situația o cere. Aceste rezerve trebuie să fie atât de mari
încât să permită compensarea tuturor riscurilor. Necesitatea constituirii rezervelor de a. este
reclamată de acțiunea legilor obiective care guvernează natura și societatea, de nevoia stringentă
de a fi înlăturate și prevenite eventualele disproporții care s-ar putea ivi între ramurile economiei
naționale și în desfășurarea normală, neîntreruptă, a procesului de producție, de necesitatea
certitudinii îndeplinirii programului de dezvoltare economico-socială a țării, de prevenirea și
înlăturarea consecințelor negative ale calamităților naturii și accidentelor, de cerința păstrării
integrității proprietății publice, cooperatiste, private și a celei personale, de prevenirea ivirii
daunelor etc. Constituirea unui fond de rezervă și de asigurare este menită să facă față
împrejurărilor neașteptate. Fondul de asigurare se constituie, se repartizează și se utilizează în
procesul repartiției produsului național brut, când între asigurați și asigurător se constituie anumite
relații social-economice exprimate în formă bănească. Aceste relații se concretizează în primele de
asigurare pe care Ie plătesc unitățile de stat, unitățile și organizațiile cooperatiste, private și
persoanele fizice pentru asigurarea bunurilor lor și a persoanelor fizice. Relații bănești de asigurare
99
ASÎ
se nasc și cu prilejul repartizării și utilizării fondului de asigurare pentru finanțarea diferitelor
măsuri de prevenire, limitare și combatere a efectelor distructive ale manifestării fenomenelor
naturii, accidentelor, pentru compensarea daunelor survenite și plata sumelor asigurate, în cazul
accidentării sau al decesului persoanelor asigurate etc. Relațiile bănești de asigurări sunt o parte
componentă a finanțelor, a relațiilor economice. A. cuprinde acea parte a relațiilor economice
specifice, de întrajutorare și sprijin reciproc, puse în slujba dezvoltării societății omenești. Prin
intermediul acestor relații bănești se formează, se repartizează și se utilizează fondul de asigurare
necesar compensării pagubelor provocate bunurilor asigurate în vederea menținerii continuității
producției, plății sumelor asigurate, precum și finanțării acțiunilor de prevenire și combatere a
fenomenelor generatoare de pagube (în cazul bunurilor) și de invaliditate sau deces (în cazul
persoanelor fizice). A. de persoane exprimă în același timp relații bănești prin care se constituie
unele mijloace suplimentare de prevedere și economisire - pentru cazurile în care ar surveni unele
evenimente ce privesc sănătatea, integritatea corporală și viața persoanelor A. exprimă ansamblul
relațiilor bănești cu ajutorul cărora se întreprind măsurile corespunzătoare în vederea desfășurării
normale, neîntrerupte a procesului de producție, în scopul apărării integrității avutului public,
privat și personal și al ocrotirii persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacității de muncă,
supraviețuire, în caz de deces. A. are unele trăsături caracteristice, și anume: a) riscurile se
compensează prin crearea unei comunități de risc și suportarea daunelor potrivit principiului
mutualității. Acestea presupun existența și producerea unor riscuri preluate de asigurare sub
protecția sa; existența unei comunități de risc; mutualitatea în suportarea daunelor; constituirea și
folosirea fondului de asigurare în formă bănească; b) evenimentul trebuie să fie întâmplător, adică
producerea riscului să fie independentă de voința asiguratului; c) evenimentul să se poată evalua
pe baza calculelor statistico-matematice privind frecvența și proporțiile valorice ale fiecărui risc;
d) asigurați! să fie egal amenințați de riscurile respective. Conținutul economic al relațiilor de
asigurare este determinat de natura și de trăsăturile orânduirii social-economice și de stat, de
formele de proprietate, de legile economice obiective care acționează în societate, de sarcinile,
atribuțiile și funcțiile statului. întrucât a. fac parte din sfera finanțelor, ele întrunesc trăsăturile
acestora; în același timp, a. au și unele trăsături specifice determinate de modul de constituire, de
repartizare și utilizare a fondului de asigurare (v.). A. au fost instituite ca urmare a existenței
unor riscuri comune a căror producere cauzează uneori pagube foarte mari economiei naționale în
ansamblu, unităților de stat, cooperatiste, private și populației. Riscurile comune determină
constituirea comunității de risc; cu alte cuvinte, anumite persoane juridice și fizice sunt amenințate
de aceleași riscuri, primejdii, ceea ce le determină să participe împreună la organizarea și ducerea
luptei pentru apărarea unor interese comune. Relațiile bănești care se nasc în procesul constituirii
și folosirii fondului de asigurare administrat de către societatea de asigurări constituie o parte
componentă a relațiilor financiare. Relațiile de asigurare se nasc între unitățile economice de stat,
întreprinderile de comerț exterior, întreprinderile de transporturi, organizațiile cooperatiste, private
și orice cetățean al țării, pe de o parte, și societatea de asigurări, pe de altă parte. în condițiile
actuale, un agent economic prevăzător, un bun manager nu trebuie să conceapă că o afacere poate
fi promovată cu succes fără să aibă încheiată o asigurare. Prin contractarea asigurării pot fi
înlăturate consecințele financiare nefaste cauzate de un sinistru (incendiu, cutremur, trăsnet,
inundație etc.). Din despăgubirea de asigurare se înlocuiesc bunurile distruse, iar afacerea poate
continua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Importanța asigurărilor rezultă din incidența lor
asupra vieții economico-sociale, care se manifestă și se propagă în următoarele direcții principale:
sunt o ramură creatoare de valoare adăugată; creează locuri de muncă; oferă capital de împrumut
pe piața financiară; reduc incertitudinile economice; fac posibilă reluarea și continuarea normală a
activității economico-sociale. A. din țara noastră se clasifică astfel: a) după ramura (domeniul) la
care se referă, există: a. de persoane, a. de bunuri din țară și externe și a. de răspundere
100
____________________________________________________________________________________________AS 1
civilă; b) în funcție de felul obiectelor asigurate: a. de mijloace fixe (clădiri, instalații, mașini și
utilaje, mijloace de transport etc.), din sfera productivă și din cea neproductivă, care aparțin
unităților și organizațiilor cooperatiste, obștești, private și cetățenilor; a. de active circulante și de
circulație (materii prime, materiale, producție nedeterminată, diferite culturi agricole, produse
finite în depozit, mărfuri în expediție etc.), aflate la unitățile și organizațiile cooperatiste, private și
obștești; a. privind mobilierul și alte obiecte de uz casnic proprietate a persoanelor fizice; a.
animalelor care aparțin unităților cooperatiste și cetățenilor; a. autovehiculelor proprietate
publică, cooperatistă, privată și personală; a. de persoane; a. de răspundere civilă; c) din
punctul de vedere al riscurilor cuprinse în asigurări, există: a. împotriva ploilor torențiale,
grindinei, înghețului, furtunii, inundațiilor, uraganului, alunecărilor de teren, prăbușirilor și
cutremurelor de pământ, trăsnetului, exploziei, incendiului, avariilor provocate în timpul
transportului de derapări, răsturnări, ciocniri, căderi sau alte accidente, contra bolilor, epizootiilor,
împotriva evenimentelor care pot surveni în viața persoanelor (accidente, îmbolnăviri, deces),
pentru prejudiciile provocate terțelor persoane fizice ca urmare a unor accidente de autovehicule
etc.; d) după sfera de cuprindere în profil teritorial, există: a. interne (v.), a. externe (în
valută) (v.); e) după natura raporturilor care se stabilesc între asigurat și asigurător, există: a.
directe, în care raporturile juridice de asigurare între asigurați și asigurători se stabilesc nemijlocit
prin lege sau contract, și a. indirecte (reasigurări), în care raporturile juridice de asigurări se
stabilesc între două societăți de asigurări, una apărând în calitate de reasigurat (v.), iar alta în
calitate de reasigurător (v.); f) după modul de înfăptuire, există: a. prin efectul legii
(obligatorii) și a. facultative (contractuale, benevole).
ASIGURARE AGRICOLA, formă importantă de manifestare a asigurărilor de bunuri care
are ca obiect culturile agricole, rodul viilor, al livezilor, animalele și alte bunuri aflate în proprietatea
agricultorilor. A.a. acoperă riscuri specifice, cum sunt grindină, ploi torențiale, furtună, uragan,
alunecare și prăbușire de teren, incendiu etc., și poate să apară fie ca o asigurare prin efectul legii, fie
ca o asigurare facultativă, fie ca o combinație a celor două forme de asigurare (de exemplu, pentru
culturile agricole și animalele aparținând gospodăriilor agricole).
ASIGURARE ASUPRA VIEȚII, formă de asigurare de persoane prin care asigurătorul își
asumă obligația ca, în schimbul primei de asigurare plătite de asigurat, să-i plătească acestuia, în
eventualitatea producerii evenimentelor asigurate, o anumită sumă de lei asigurată. Se încheie pe o
anumită perioadă de timp (de exemplu, la asigurările practicate de societatea de asigurări, această
perioadă este de 5-15 ani).
ASIGURARE CARGO, a. mărfurilor și a întregii încărcături în timpul transportului. V. și
asigurări externe; cargo.
ASIGURARE CASCO, formă de a. externă a navelor fluviale, maritime și aeriene care
fac parte din flota civilă, ce se încheie la o societate de asigurări pentru cazurile de avarie,
distrugere sau pierdere a lor, precum și pentru răspunderea proprietarului față de terțele persoane,
decurgând din utilizarea lor. La a.c., despăgubirile se acordă pentru compensarea daunelor
reprezentând pierderea totală a navei sau pentru stricăciunile cauzate de: furtună, uragan, incendiu,
naufragiu, ciocnire, eșuare, accidente în timpul încărcării și descărcării mărfurilor, în timpul
alimentării navei cu combustibil, explozii pe bordul sau în afara navei, stricăciunile pricinuite de
salvare sau de stingerea incendiului, pagube provocate de către nava asigurată etc. A.c. se poate
încheia pentru o singură călătorie sau pentru o perioadă îndelungată de timp. V. și asigurarea
navelor maritime; asigurarea navelor aeriene; asigurări externe.
101
ASi
ASIGURARE COMPLEXĂ A GOSPODĂRIEI PERSOANEI FIZICE, formă de a.
facultativă menită să înlăture urmările financiare ale unor evenimente imprevizibile care pot
surveni într-o gospodărie personală și care pot produce daune materiale, accidentarea unor membri
ai familiei etc. Fiind o a. combinată, ea cuprinde, în același contract de asigurare, trei feluri de
asigurări: a. bunurilor din gospodărie, a. de accidente produse la domiciliul asiguratului și a. de
răspundere civilă legală. în acest gen de a. pot fi cuprinse diferite bunuri existente în gospodăriile
persoanelor fizice, ca: mobilier, obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte, covoare, aparate de radio,
televizoare, frigidere, mașini de cusut, sobe de orice fel, motoare, instrumente muzicale, cărți,
tablouri, unelte, electromotoare de uz gospodăresc, produse agricole, pomicole, animaliere și
alimente, unele mijloace de transport, combustibili, materiale de construcție, furaje etc. în a. sunt
cuprinse (pentru 20% din suma asigurată) și bunurile asigurabile aflate oriunde în afara
domiciliului. în a.c. a g. nu se cuprind: instalațiile, mașinile, uneltele, diferite alte bunuri din
ateliere, manuscrisele, actele, banii, hârtiile de valoare, mărcile poștale, pietrele scumpe, bijuteriile
etc. Riscurile preluate în asigurare și pentru survenirea cărora societatea de asigurări plătește
despăgubiri sunt incendiu, trăsnet, ploaie torențială, grindină, inundație, furtună, explozie, prăbușire sau
alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avarii accidentale produse la instalațiile
de apă, canal, încălzire, pierdere sau dispariție, furt prin efracție și altele. Suma asigurată se determină
global pentru toate bunurile cuprinse în a. în asigurarea de accidente sunt cuprinse următoarele
persoane: ■ asiguratul, soția, părinții și copiii lui, dacă locuiesc și gospodăresc împreună în mod
permanent. A. cuprinde accidentele determinate de trăsnet, incendiu, explozie, cădere, alunecare, lovire,
acțiunea curentului electric, arsură, intoxicație subită etc. în asigurarea de răspundere civilă se
cuprind cazurile de răspundere civilă pentru acele despăgubiri datorate de asigurat și de soția sa, de
persoanele care se află în întreținerea asiguratului, în calitate de locatar, față de: a) proprietar - pentru
pagube produse la imobile de incendiu sau explozie; b) terți - în caz de accidentare a persoanelor și de
avariere a bunurilor la domiciliul asiguratului; c) locatarii apartamentelor învecinate - pentru pagube
la bunurile asîgnrabile ori la pereții, planșeele, tavanele și pardoselile apartamentelor respective,
provocate de o inundație, un incendiu sau o explozie care poate avea loc în locuința asiguratului.
Prima anuală de asigurare este stabilită pentru fiecare mie de lei din suma asigurată, stabilită de către
asigurat în momentul încheierii asigurării. Răspunderea societății de asigurări ia ființă după expirarea
a cinci zile, începând din ziua următoare celei în care s-a contractat asigurarea și după ce se achită
prima de asigurare, și încetează la ora 24 a ultimei zile a perioadei pentru care s-a încheiat asigurarea.
V. și asigurare facultativă (benevolă); asigurare facultativă paușală sau globală.
ASIGURARE CONDIȚIONATĂ, formă de a. în care asigurătorul stipulează în poliță, în
mod expres, ca achită o anumită sumă de bani, cu condiția ca anumite persoane să fie la acea dată
în viață, iar altele decedate, sau după scurgerea unui anumit număr de ani, dacă asiguratul se află
în. viață; dacă asiguratul a încetat din viață înainte de data prevăzută în contract, suma se achită
imediat moștenitorilor.
ASIGURARE CONTRA INCENDIULUI, formă de a. care are ca obiect anumite bunuri,
de obicei clădirile și alte construcții. Prin această asigurare se acoperă numai pagubele produse ca
urmare a izbucnirii unui incendiu, cu condiția ca asiguratul să nu fi contribuit, într-un fel sau altul,
la producerea acestuia.
ASIGURARE CUMULATIVĂ, a. determinată de creșterea treptată a valorii bunurilor
oferite spre asigurare. Drept urmare, un singur asigurător nu are capacitatea de acoperire pentru
a-și asuma o răspundere de asemenea dimensiuni, ajungându-se în situația ca un asigurat să încheie
contractul de asigurare cu mai mulți asigurători. V. și coasigurare.
102
ASI
ASIGURARE Î5CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ", formă de
asigurare a bunurilor în timpul transportului maritim (cargo maritim). Apare și sub denumirea
prescurtată W.A. (engl „With Average") sau W.P.A. (engl. „With Particular Average"). Este o
formă mai acoperitoare decât a. „fără răspundere pentru avaria particulară" (v.), deoarece
acoperă în plus pagubele produse prin udare cu apa de mare, prin accidente la încărcarea, stivuirea și
descărcarea mărfurilor sau în timpul alimentării navei cu combustibil. La solicitarea asiguratului - și
în schimbul unei prime suplimentare - prin a. cu r. pentru a.p. se acoperă și următoarele riscuri: furt,
jaf și nelivrare; scurgerea lichidelor din recipiente; risipirea sau împrăștierea; umezirea prin
umiditatea atmosferică sau udarea cu apă dulce, asudare și aburii navei; încingerea; contaminarea ca
urmare a contractului cu alte încărcături etc. Prin urmare, a. cu r. pentru a.p. dă dreptul la
despăgubiri și pentru pagube care apar în timpul desfășurării normale a transportului, deci fără
accidentarea mijlocului de transport. V. și avarie particulară.
ASIGURARE CU TERMEN FIX, formă a asigurării mixte de viață. în cazul a. cu t.f.
asigurătorul are obligația - ca și la alte asigurări mixte de viață - de a plăti suma asigurată,
indiferent dacă asiguratul supraviețuiește sau nu la data expirării termenului de valabilitate a
asigurării. Caracteristic acestei forme de asigurare este faptul că suma asigurată se plătește în toate
cazurile numai la termenul dinainte stabilit și altei persoane decât cea care a încheiat contractul de
asigurare. Rezultă că această asigurare se recomandă celor care doresc ca beneficiarii asigurării să
încaseze suma asigurată numai la o anumită dată (de exemplu, la absolvirea liceului, la obținerea
diplomei de licență etc.). A. cu t.f. se poate încheia pe perioade care variază între 5 și 15 ani, cu
precizarea că, la expirarea contractului de asigurare, asiguratul să nu depășească vârsta de 65 de ani.
ASIGURARE CU VALOARE MAJORATĂ, v. ASIGURARE SUPLIMENTARĂ;
ASIGURARE CUMULATIVĂ.
ASIGURARE DE ACCIDENTE, formă a asigurărilor facultative de persoane (v.) care
urmărește protejarea persoanelor fizice împotriva unor evenimente ce pot afecta viața, integritatea
corporală sau capacitatea de muncă, potrivit căreia asigurătorul nu are nici un fel de obligație de
plată față de asigurat, dacă în cadrul perioadei de valabilitate a asigurării nu s-a produs riscul
asigurat. A. de a. constituie doar o măsură de prevedere, nu și una de economisire, ceea ce
înseamnă că asigurați! au dreptul să încaseze suma asigurată numai în măsura în care se produce
evenimentul asigurat in perioada de valabilitate a asigurării. Dacă evenimentul asigurat nu se
produce în cadrul perioadei pentru care s-a contractat asigurarea, asiguratul nu are dreptul să
încaseze suma asigurată la expirarea acestei perioade așa cum se procedează la asigurările de viață.
A. de a. se poate încheia de către persoane în vârstă de la 16 la 70 de ani. în anumite condiții, și
persoanele juridice pot contracta asigurări facultative de accidente pentru angajații lor. A. de a.
poate fi combinată, sub diferite forme, cu asigurarea de viață. La a. de a. suma asigurată se
stabilește pe baza cererii asigurărilor - în limitele condițiilor legale de asigurare - iar contractul de
asigurare devine perfectat o dată cu emiterea poliței de asigurare de către societatea de asigurări. în
a. de a. se cuprind mai multe evenimente subite, survenite independent de voința asiguratului, cum
sunt: alunecarea, lovirea, arsura, acțiunea curentului electric, trăsnetul, cutremurul de pământ,
prăbușirea de teren. înecul etc. Prin a. de a. se compensează urmările imediate ale efortului fizic
excesiv reclamat de cauze de forță majoră în timpul pregătirii programului de producție
(invaliditate permanentă parțială sau totală, deces). Primele de asigurare sunt stabilite în funcție de
suma asigurată, de vârsta asiguratului și se plătesc periodic. Dacă din accident a survenit o
invaliditate permanentă totală, societatea de asigurări plătește asiguratului întreaga sumă asigurată;
în cazul unei invalidități permanente parțiale, asiguratul primește numai o parte din suma
asigurată, stabilită în funcție de gradul de invaliditate. în cadrul invalidității parțiale, sumele plătite
de societatea de asigurări nu pot depăși suma asigurată, stipulată în contractul de asigurare. Dacă
103
ASI______________________________________________________________________________
asiguratul decedează, societatea de asigurări plătește familiei suma asigurată independent de plățile
efectuate anterior pentru invaliditate permanentă.
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA
EXCURSII ORGANIZATE DE OFICIILE DE TURISM, formă a asigurărilor facultative de
accidente care are la bază o convenție între Ministerul Turismului și societatea de asigurări. în
această asigurare sunt cuprinși atât turiștii care participă la excursii interne și internaționale, cât și
însoțitorii acestora și conducătorii autovehiculelor cu care sunt transportați turiștii și care aparțin
oficiilor de turism. Suma asigurată este stabilită pentru fiecare persoană care participă la excursie, iar
prima de asigurare se calculează prin aplicarea unor cote procentuale asupra sumelor reprezentând
costul excursiei. Mărimea acestei cote diferă în funcție de felul excursiei: internă sau internațională.
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA
EXCURSIILE Șl TABERELE ORGANIZATE DE BIROUL DE TURISM PENTRU
TINERET, formă a asigurărilor facultative de accidente, care se încheie în baza convenției
semnate de Biroul de Turism pentru Tineret și de societatea de asigurări. în această asigurare sunt
cuprinși tinerii români și străini care domiciliază sau studiază în România, pentru perioada cât sunt
în excursii și tabere interne și internaționale organizate de B.T.T. Suma asigurată și prima de
asigurare se stabilesc în condițiile menționate mai înainte.
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR TRANSPORTATE CU
AUTOVEHICULELE ORGANIZAȚIILOR DE STAT, FĂRĂ PLATA TRANSPORTULUI
SAU NUMAI CU PLATA CARBURANȚILOR, formă a asigurărilor facultative de accidente
care poate fi încheiată cu aprobarea organului ierarhic superior al organizațiilor de stat respective.
Prin această asigurare poate G asigurat personalul organizațiilor de stat transportat, în interes de
serviciu, cu autovehiculele proprii, în baza obligațiilor contractuale de muncă. Suma asigurată pentru
fiecare persoană transportată este stabilită anterior. Această sumă se plătește integral numai în cazul
producerii decesului sau a invalidității permanente totale, ca urmare a unui accident care a avut loc în
timpul transportului și în legătură cu acesta. Prima de asigurare este calculată pentru fiecare persoană
și pentru fiecare transport efectuat Primele de asigurare cuvenite societății de asigurări se calculează,
se achită și se suportă de către organizația de stat care a încheiat contr actul de asigurare.
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI DIN ORGANIZAȚIILE DE
STAT, formă a asigurărilor facultative de accidente ce poate fi încheiată cu aprobarea ministerelor
sau a organelor ierarhic superioare de care aparțin unitățile care contractează asigurarea. în această
asigurare este cuprins personalul din unitățile de stat care se deplasează în străinătate în interes de
serviciu, pe toată perioada deplasării (sau numai pe o parte a acesteia), inclusiv pe timpul
transportului la ducere și la înapoiere. De asemenea, poate fi asigurat personalul care participă la
lucrări efectuate în străinătate. Ia cererea și în contul unor firme străine (este vorba de lucrări cum
sunt: construcții și amenajări de expoziții, salvări de nave etc.). Spre deosebire de alte asigurări de
accidente, la acest tip de asigurare în caz de deces al asiguratului - produs în timpul valabilității
contractului de asigurare din alte cauze decât accident - se plătește o sumă egală cu 30% din suma
asigurată care se acordă pentru cazul de deces din accident. Suma asigurată se plătește în toate
cazurile numai în România și numai în lei.
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI NAVIGANT PROFESIONIST,
A PERSONALULUI NAVIGANT ANGAJAT, A ELEVILOR DIN AERONAUTICA CIVILĂ
Șl A SPORTIVILOR DIN CADRUL AERONAUTICII SPORTIVE, formă a asigurărilor
facultative de accidente care se realizează pe bază de convenții încheiate de societatea de asigurări
cu unitățile de aeronautică civilă și sportivă. Prin această asigurare se acoperă riscurile de deces
104
_______________________________________________________________________________ ASi
sau de invaliditate permanentă produse ca urmare a accidentelor de zbor. Sumele asigurate sunt
diferențiate pe categorii de personal navigant, iar primele de asigurare - pe care le plătesc și le
suportă unitățile de aeronautică civilă și sportivă - se determină fie în funcție de numărul de
persoane asigurate, fie în funcție de numărul de zboruri executate de personalul navigant.
ASIGURARE DE ACCIDENTE ȘI RĂSPUNDERE CIVILĂ A VÂNĂTORILOR
SPORTIVI, formă combinată a asigurărilor facultative de persoane și a celor de răspundere civilă.
Specific acestei asigurări este faptul că prin același contract de asigurare se acoperă atât riscurile
de deces sau de invaliditate permanentă pe care le poate suferi asiguratul ca urmare a unui accident
de vânătoare, cât și răspunderea civilă a acestuia față de terți, pentru prejudicii create printr-un
eveniment în legătură și ca urmare a activității de vânătoare.
ASIGURARE DE BOALĂ, a. prin care se urmărește protejarea persoanelor care, ca
urmare a unei boli, se află în incapacitate temporară de muncă.
ASIGURARE DE BUNURI, sistem de relații economice specifice, exprimate valoric, de
întrajutorare și sprijin reciproc între asigurați, prin intermediul cărora se formează, se repartizează
și se utilizează fondul bănesc necesar compensării pagubelor provocate bunurilor proprietate a
întreprinderilor de stat centrale sau locale, proprietate cooperatistă, privată sau personală, distruse
de calamități ale naturii sau de accidente, precum și pentru finanțarea acțiunilor de prevenire și de
combatere a fenomenelor generatoare de pagube, în vederea menținerii continuității procesului de
producție. Asigurarea bunurilor împotriva diferitelor calamități ale naturii, și accidentelor se
practică de multă vreme, deoarece prin constituirea comunității de risc și a mutualității în
compensarea pagubelor se creează posibilitatea recuperării de către asigurați a unor pierderi care
altfel ar fi greu - iar uneori chiar imposibil - de acoperit pe altă cale. Paralel cu dezvoltarea
economică și a relațiilor care se stabilesc între oameni în procesul de producție, a avut loc și o
evoluție continuă a a. de b., atât în ceea ce privește conținutul și sfera lor de cuprindere, cât și
formele de asigurare folosite. Transformările profunde care se produc continuu în economia
modernă datorită introducerii permanente a tehnicii noi, creșterea tot mai intensă a circulației
rutiere, navale și aeriene ca urmare a sporirii volumului comerțului mondial, apariția unor domenii
noi de activitate, ca de exemplu producția și utilizarea energiei nucleare, impun acordarea unei
atenții din ce în ce mai mari a. de b. Practica a. de b. pe plan mondial confirmă că, o dată cu
introducerea tehnicii noi, este posibilă creșterea volumului pagubelor care pot fi produse de
calamități ale naturii și de accidente, deoarece agenții economici sunt dotați cu mașini, instalații și
utilaje tot mai complexe și de valori mult mai mari decât în trecut, amplasate în spații restrânse.
Formele de realizare juridică și sfera de cuprindere a a. de b. diferă de la o țară la alta, în funcție
de o serie de condiții, cum sunt: modul de reglementare a acoperirii pagubelor provocate bunurilor
de calamități ale naturii și de accidente (de la bugetul statului sau pe calea asigurării); frecvența și
intensitatea producerii unor pagube asupra bunurilor; tradițiile existente etc. Bunurile care aparțin
unităților cooperatiste, agenților economici cu capital privat și populației sunt cuprinse în asigurări,
deoarece statul nu acoperă din fondul său centralizat de rezervă decât pagubele produse de
calamități ale naturii și de accidente bunurilor care aparțin regiilor autonome și societăților
comerciale cu capital de stat. Constituirea de către unitățile cooperatiste a unor fonduri de rezervă
pentru acoperirea pagubelor prezintă mai multe inconveniente. De aceea, unitățile cooperatiste și
agenții economici privați își asigură bunurile la societăți de asigurări, având dreptul ca, în caz de
producere a unor pagube, să poată primi despăgubirile necesare refacerii bunurilor avariate și
continuării activității economice. A. de b. au o importanță deosebită în protejarea unor categorii de
bunuri, ținând seama de faptul că de ele se folosesc mai multe generații, de posibilitățile pe care le
au diferite persoane fizice și juridice de a plăti primele de asigurare, de gradul de pătrundere în
mase a ideii de asigurare etc. V. și asigurarea bunurilor din gospodărie.
105
ASJ
ASIGURARE DE CAUȚIUNE, formă de a. prin care societatea de asigurări garantează că
debitorul își va îndeplini obligațiile legale sau contractuale pe care le are fată de creditor.
Cauțiunea este în fapt un serviciu similar cu cel oferit de bănci când garantează pentru clienții lor.
A. de c. se practică de către societăți de asigurări specializate; practicarea acestei asigurări
presupune o muncă complexă de evaluare, pentru a proteja cât mai bine asiguratii printr-o
administrare judicioasă a riscurilor care pot ajunge însumări apreciabile de daune posibile. A. de c.
are următoarele particularități: creditorul este beneficiarul cauțiunii, care este proteja?: debitorul
(asiguratul) este responsabil de îndeplinirea obligațiilor dintre el și creditor (garantate prin
cauțiune); societatea de asigurări este partea care se alătură debitorului în scopul garantării față de
beneficiar a îndeplinirii de către asigurat a obligațiilor rezultate din importuri de mărfuri, de lucrări
sau de servicii. în practica internațională, formele de cauțiune cel mai frecvent întâlnite se referă
la: garanții pentru licitații, garanții de restituire a avansului, garanții privind asigurarea serviciilor
de întreținere, garanții pentru vamă, garanții pentru îndeplinirea obligațiilor față de diferite
instituții oficiale. Toate acestea se înscriu într-o mare diversitate de forme de cauțiune practicate pe
plan internațional. în asigurarea cauțiunilor, societatea de asigurări trebuie să stabilească dacă
debitorul va fi în măsură să-și îndeplinească la scadență obligațiile față de creditor. în acest scop,
societatea de asigurări care preia riscul trebuie să examineze solvabilitatea și bonitatea debitorului,
să analizeze dacă debitorul va fi în măsură să-și îndeplinească obligațiile față de creditori la
scadență, iar în cazul în care cauțiunea va fi întoarsă împotriva pretențiilor de despăgubire, în cazul
regresului societății de asigurări, dacă el este capabil să facă față pretențiilor de plată. Pentru
evaluarea riscului, la subscrierea unei cauțiuni se analizează situația debitorului, vechimea firmei,
tradiția și caracterizarea managementului firmei. Se înțelege că societățile de asigurări preferă să
emită cauțiuni pentru firme vechi, cu renume pe piață și cu manageri care se bucură de reputație,
în același timp, se analizeaztt înzestrarea tehnică, pregătirea personalului, structura producției,
contractul dintre debitor și creditor și condițiile în care contractul trebuie executai. De asemenea,
se analizează, ca element principal, capitalul debitorului, bilanțul contabil, contul de profit și
pierderi, situația surselor și a utilizării fondurilor. în mod obișnuit, se face un studiu de fezabilitate a
obiectului contractului dintre debitor și creditor, contract care trebuie bine corelat cu puterea financiară
a debitorului. Prima de asigurare se percepe pentru emiterea unei cauțiuni și este proporțională cu rata
dobânzii pe piața respectivă și în competiție directă cu spezele și comisioanele bancare percepute pentru
scrisorile de garanție. Franșiza reprezintă 20-30% din suma asigurată. In a. de c. sunt garantate
următoarele riscuri: a) garanția de participare la licitație, prin care se garantează că debitorul, în cazul
când câștigă licitația, va semna contractul și va furniza garanția, respectiv cauțiunea de bună executare a
contractului. Dacă debitorul va încheia contractul sau va aduce cauțiunea de bună executare, câștigător
este desemnat următorul clasat la licitație, iar societatea de asigurări va plăti diferența dintre valoarea
licitata de debitorul garantat și valoarea celui căruia i s-a acordat ulterior licitația; b) garanția de
restituire a avansului, practicată în situațiile în care creditorul îl prefinanțează pe debitor prin plata
unui avans. De fapt, se garantează rambursarea sumei plătite cu anticipație, printr-o cauțiune a cărei
valoare descrește proporțional cu valoarea lucrărilor executate; c) garanția de bună executare a
contractului, când prin cauțiunea emisă se garantează îndeplinirea la termen a contractului în
concordanță cu programul și cu specificațiile convenite prin clauzele contractuale. în România,
EXIMBANK este asigurătorul tradițional al cauțiunilor; în prezent, pot contracta acest gen de
asigurare și alte societăți de asigurări. In vederea solicitării garanției, beneficiarul depune la
societatea de asigurări un dosar care conține: «datele de identificare a firmei; «activitatea curentă a
firmei; «conducerea firmei; «piața internă și externă de desfacere a mărfurilor și serviciilor; «situația
financiară; «relația cu băncile; «prezentarea proiectului de investiții (fluxul de numerar, profitul
preconizat după realizarea investiției, rentabilitatea investiției etc.). Garanțiile nu se acordă pe termen
mai mic de doj ani pentru activități comerciale sau pentru procurarea de capital circulant.
106
AS!
ASIGURARE DE CREDITE, formă de asigurare financiară care are menirea să-i
protejeze pe producători și pe comercianți împotriva daunelor financiare ce ar putea rezulta din
insolvabilitatea celor care au cumpărat bunuri pe credit ori din insolvabilitatea persoanelor care au
beneficiat de diferite servicii pe credit. Această asigurare este specifică economiei de piață și
presupune existența unui sistem de credite bine dezvoltat.
ASIGURARE DE DECES, formă a asigurărilor facultative de viață care acoperă numai
riscul de deces. Caracteristica acestei asigurări este faptul că asigurătorul achită suma asigurată - la
decesul până la o anumită dată a asiguratului - moștenitorului acestuia. Deci, în cazul asigurării de
deces, beneficiari ai acesteia sunt în toate cazurile alte persoane decât asiguratul. Dacă asiguratul este
în viață la data stipulată în contract, societatea de asigurări este exonerată de orice fel de plată către
asigurat sau alt beneficiar al asigurării.
ASIGURARE DE ECONOMIE Șl DE INVALIDITATE PERMANENTĂ DIN ACCI-
DENTE, formă a asigurării facultative de viață care are caracteristic faptul că suma asigurată nu se
plătește și în cazul decesului asiguratului. Rezultă că această asigurare poate prezenta interes pentru
persoanele singure sau pentru cele care, din motive de sănătate, nu pot încheia asigurări care acoperă
și riscul de deces. Suma asigurată se plătește de societatea de asigurări în următoarele situații: la
expirarea asigurării, dacă asiguratul va fi în viață; la producerea unei invalidități permanente totale
din accident în perioada plății primelor de asigurare. Dacă pe parcursul perioadei de asigurare
asigurătorul a achitat suma pentru invalidități permanente parțiale, la expirarea asigurării asiguratul
are totuși dreptul să primească suma asigurată. Dacă asiguratul decedează înainte de expirarea duratei
pentru care s-a încheiat asigurarea, societatea de asigurări achită suma de răscumpărare
moștenitorilor acestuia, în calitate de beneficiari ai asigurării. La expirarea perioadei pentru care s-a
contractat asigurarea, asiguratul are dreptul să aleagă între plata dintr-o dată a sumei asigurate și plata
acesteia sub formă de indemnizație anuală pe o perioadă de la 5 la 10 ani.
ASIGURARE DE FIDELITATE, formă de asigurare prin care se oferă protecția unei
societăți împotriva unor prejudicii în calitatea activelor datorate unor acte necinstite ale
personalului său. Prin urmare, scopul a. de f. este de a proteja asiguratul împotriva unor daune care
ar rezulta din încrederea acordată diferitelor persoane care administrează o parte din activele sale.
De pildă, casierul sau un alt gestionar poate sustrage o parte din avutul bănesc sau material al
societății. Polița de asigurare de fidelitate protejează societatea împotriva daunelor provocate de
acte frauduloase sau necinstite ale personalului său, indiferent dacă angajații au acționat singuri
sau împreună cu alte persoane. Societatea de asigurări plătește numai dauna propriu-zisă, nu și
daunele de consecință sau costurile suportate de asigurat pentru stabilirea pierderilor propriu-zise.
Garanțiile de fidelitate se emit pentru fiecare persoană în parte, fie pentru anumite posturi, fie că
sunt generale pentru toți angajații unei societăți. A. de f. generale, pentru întreg personalul unei
firme, sunt folosite la asigurarea instituțiilor financiare (bănci comerciale, uniuni de credite etc.) și
chiar a concernelor comerciale. Garanțiile de fidelitate sunt obligatorii pentru toate instituțiile
financiare, care, prin ele, se asigură împotriva: fraudei și necinstei angajați lor; furturilor în timpul
transportului; înșelăciunii și valutelor contrafăcute (false); răpirilor de persoane etc. Dintre aceste
riscuri, doar frauda și necinstea angajaților se referă la riscul pur de fidelitate, celelalte aparținând
categoriei de garanții de fidelitate, alcătuind o categorie de riscuri, din păcate, în amplificare. în
ultima perioadă, pe plan mondial, daunele cele mai mari pe care le-au plătit societățile de asigurări
care au contractat a. de f. au fost determinate de fraudele din sistemele electronice de prelucrare a
datelor, în ciuda tuturor sistemelor de protecție utilizate de bănci și alte instituții financiare.
107
ASI
ASIGURARE DE INDEMNIZAȚIE PE TIMP LIMITAT, formă a asigurării facultative
mixte de viață. Se adresează persoanelor care doresc să asigure copiilor un sprijin material sub
formă de indemnizație lunară pe un anumit interval de timp (de exemplu, pe timpul studiilor
universitare). Mărimea indemnizației lunare pentru care se încheie asigurarea este diferențiată și
plătibilă într-o perioadă de patru ani,în funcție de preferințele asiguratului. A. de i. pe t.l. se poate
încheia pe diferite perioade (5, 10 sau 15 ani), cu precizarea că la expirarea contractului de asigurare
vârsta asiguratului nu trebuie să depășească 65 de ani. Indemnizația lunară se plătește beneficiarului
menționat în polița de asigurare, începând cu data expirării asigurării, indiferent dacă asiguratul va fi
sau nu în viață. Dacă beneficiarul asigurării decedează după începerea plății indemnizației, societatea
de asigurări achită rezerva de prime moștenitorilor acestuia în calitate de beneficiari.
ASIGURARE DE PENSIE, formă a a. facultative de persoane ce se încheie pe baza
contractului de asigurare, în temeiul căruia societatea de asigurări își asumă obligația de a plăti
asiguratului, în decursul unei anumite perioade de timp (10, 15 sau 20 de ani) ori în tot cursul
vieții, o pensie lunară, al cărei cuantum este prevăzut în contract. Prima de asigurare se plătește
într-o anumită perioadă de timp, de la încheierea contractului. V. și asigurare familială mixtă de
viață; asigurare mixtă de viață.
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ, ramură importantă și de mare actualitate a
asigurărilor, care acoperă prejudiciul produs de asigurat - persoană fizică sau juridică - unor terțe
persoane. Sunt prejudicii care se pot produce în anumite împrejurări și pentru care o persoană
fizică sau juridică răspunde potrivit legii. în aceste asigurări, pe lângă asigurat și societatea de
asigurări intervine și a treia persoană, și anume terțul păgubit. A. de r.c. permite, pe de o parte, ca
persoana păgubită să primească despăgubirea cuvenită, iar pe de altă parte, ca asiguratul, în
schimbul primelor de asigurare plătite, să nu mai fie urmărit pe cale judiciară pentru prejudiciul
produs. Acest gen de asigurare protejează victimele accidentelor de circulație, repară operativ
prejudiciile suferite de acestea prin avarierea sau distrugerea bunurilor, prin vătămare corporală
sau decesul unor persoane prin accidente de circulație, evită o serie de litigii între autorii
accidentelor și persoanele accidentate (urmașii lor), ori pentru pagubele suferite etc. Dezvoltarea
acestor asigurări este urmarea directă a creșterii vertiginoase a numărului de autovehicule de
diverse tipuri, fapt ce a condus la creșterea numărului de accidente de circulație și a numărului
persoanelor care devin victime ale acestora. Extinderea acestor asigurări este și urmarea dezvoltării
fără precedent a transportului de persoane și de bunuri, pe cale aeriană, maritimă și terestră. Se
poate afirma că a. de r.c. au și un important rol social, deoarece permit ca persoanele care au avut
de suferit de pe urma accidentelor să fie despăgubite prompt și integral de către societățile de
asigurări. în acest fel, persoanele păgubite nu mai așteaptă până când autorul faptei va avea
posibilitatea să plătească sau, uneori, până când acesta va fi descoperit (autorii accidentelor nu sunt
întotdeauna identificați imediat). Noțiunea de rășpunderea civilă este foarte cuprinzătoare,
deoarece în toate împrejurările fiecare persoană răspunde pentru faptele sale, ori de câte ori acestea
au drept urmare producerea unor prejudicii altor persoane. De regulă, prin a. de r.c. sunt acoperite
numai acele prejudicii provocate de asigurat terților, care sunt urmarea unui accident. Aceasta
înseamnă că în cadrul a. de r.c. nu se pot acorda despăgubiri pentru pretențiile formulate de terțe
persoane față de asigurat, ca urmare a neexecutării de către .acesta a unor obligații preexistente.
Prin a. de r.c. pot fi compensate numai pagubele produse de asigurat unor terțe persoane în
anumite condiții care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ. în primul rând, se presupune
săvârșirea de către asigurat a unei fapte ilicite. De exemplu, producerea unui accident de către
conducătorul unui autovehicul prin nerespectarea regulilor de circulație. în al doilea rând, se
impune existența unui prejudiciu, deci a unei pagube produse de asigurat terței persoane
accidentate. în al treilea rând, trebuie să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită a
108	”	~
AS1
asiguratului care a produs accidentul și prejudiciul adus terței persoane păgubite. Ia al patrulea
rând, este necesar să se constate culpa (vinovăția) asiguratului care a săvârșit fapta ilicită ce a
condus la producerea accidentului. Dacă una dintre condițiile de mai sus nu este îndeplinită,
înseamnă că, de fapt, nu sunt întrunite toate condițiile care definesc răspunderea civilă. A. de r.e.
prezintă următoarele particularități: a) obiectul asigurării îl constituie tocmai prejudiciul produs
unor terțe persoane de către asigurat prin folosirea unor bunuri, cum sunt autovehicule, clădiri și
diferite alte construcții, ori prin exercitarea unei anumite activități; b) spre deosebire de situația
întâlnită la asigurările de persoane și de bunuri, unde eventuala vinovăție a asigurărilor duce, de
regulă, la decăderea din drepturi a acestora, în cazul a. de r.c. culpa asiguratului este una dintre
condițiile de bază care se cere a fi îndeplinită pentru ca societatea de asigurări să plătească
despăgubirea terților păgubiți, cu existența raportului de cauzalitate; c) în a. de r.c,, în calitate de
beneficiari pot apărea numai terțe persoane necunoscute în momentul încheierii asigurării. Aceste
persoane, cu toate că de cele mai multe ori primesc despăgubirea sau suma asigurată direct de la
societatea de asigurări, nu au dreptul de a acționa în justiție (există unele excepții) decât pe
asigurat. Prin urmare, din contractul de asigurare încheiat în cazul a. de r.c. nu rezultă raporturi
juridice între societatea de asigurări și terțele persoane păgubite; d) la a. de r.c., suma asigurată
rămâne la același nivel, pe toată durata asigurării. La fiecare producere a riscului asigurat,
despăgubirea de asigurare poate atinge nivelul maxim al sumei asigurate, indiferent de numărul
cazurilor asigurate care au avut loc în perioada de valabilitate a asigurării. în acest fel, practic, pot
să apară și situații când societatea de asigurări plătește despăgubiri al căror total - pe întreaga
durată a asigurării - depășește cuantumul sumei asigurate; e) specific pentru a. de r.c. este de
asemenea faptul că, în unele cazuri, suma asigurată pe care societatea de asigurări o plătește
terților păgubiți nu are o limită dinainte stabilită. A. de r.c. compensează pagubele dintr-un
accident pentru care asiguratul datorează - .conform legilor în vigoare - despăgubirea sau suma
asigurată cuvenită terțelor persoane păgubite. Baza juridică a achitării despăgubirilor sau sumei
asigurate este tocmai răspunderea pe care asiguratul o are în calitatea sa de deținător al unor
bunuri, a căror utilizare poate da naștere unor accidente. Dacă asiguratul însuși este victima
accidentului (sau bunurile sale), el nu are dreptul de a încasa sume asigurate sau despăgubiri de la
societatea de asigurări în cadrul a. de r.c., ci numai în cadrul asigurărilor de persoane sau de bunuri.
A. de r.c. pot fi grupate după mai multe criterii. Astfel, după modul de reglementare din punct de
vedere juridic, a. de r.c. pot fi clasificate în a. prin efectul legii și a. facultative. După obiectul
lor, a. de r.c. pot fi grupate în a. izvorâte din deținerea și utilizarea mijloacelor de transport și a.
de r.c. legală sau generală. V. și asigurare de răspundere civilă a conducătorilor auto
profesioniști; asigurare de răspundere civilă auto; asigurare de răspundere civilă legală.
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ A CONDUCĂTORILOR AUTO PROFE-
SIONIȘTI formă de asigurare facultativă prin contractarea căreia conducătorii auto profesioniști
acoperă prejudiciile provocate prin accidente cu autovehiculele diferitelor persoane juridice, pe
care ei le conduc. Contractând asigurarea, conducătorii auto profesioniști nu mai sunt ținuți să
restituie din salariul lor despăgubirile pe care societatea de asigurări le-a plătit terților păgubiți în
contul unităților deținătoare a autovehiculelor, pentru compensarea prejudiciilor provocate de ei în
accidente de care sunt vinovați. A. se poate încheia pe șase luni sau pe un an. Nivelul primelor de
asigurare este diferențiat pe categorii de autovehicule.
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO, ramură importantă a asigurărilor, a.
prin efectul legii menită să repare prejudiciile produse de persoane fizice și juridice unor terțe
persoane prin accidente rutiere și avarierea sau distrugerea bunurilor ori prin vătămare corporală
sau decesul acestor persoane. în aceste a., este necesar ca pentru prejudiciul cauzat de asigurat
terțelor persoane să existe o răspundere civilă delictuală, în conformitate cu prevederile -egale.
109
AS!
A. de r.c.a. are unele particularități. Astfel, spre deosebire de a. de persoane și de bunuri, la care
intervin asigurătorul și asiguratul (beneficiarul), la a. de r.c.a. intervine în plus ierta persoană
păgubită (care este, în toate cazurile, beneficiarul a., el nefiind cunoscut în momentul încheierii a.
Deși, în aproape toate cazurile, terțele persoane primesc despăgubirea direct de Ia asigurător, ele
nu-și pot valorifica drepturile injustiție (cu unele excepții) decât față de asigurat; aceasta înseamnă
că a. de răspundere civilă nu stabilesc raporturi juridice directe între asigurător și terțele persoane
care au suferit daune sau accidente corporale, ci numai prin mijlocirea asiguratului. De asemenea,
în a. de r.c.a. asiguratul nu are dreptul să cheme în garanție societatea de a. în eventualul său
proces cu terța persoană păgubită. Obiectul acestor a. este prejudiciul provocat terțelor persoane de
către asigurat, ceea ce poate afecta situația financiară a acestuia. Prejudiciul respectiv poate să
apară în legătură cu existența și folosirea diferitelor bunuri cum sunt: autovehicule, clădiri, alte
construcții etc. La aceste a., asigurătorul nu-și asumă răspunderea față de orice prejudicii produse
de asigurat, ci răspunde numai de cele care constituie obiectul relațiilor de asigurări. De pildă,
societatea de a. nu preia în a. facultativă prejudiciile pe care asiguratul le provoacă intenționat; de
asemenea, răspunderea preluată de asigurător - în cazurile cuprinse în a. - este limitată, în mod
obișnuit, la anumite sume asigurate. Prin a. de r.c.a. se compensează, de regulă, numai prejudiciile
care sunt consecința unor accidente; aceste a. nu compensează despăgubirile solicitate de terțele
persoane față de asigurat, ca urmare a neexecutării diferitelor obligații ale acestuia ce pot rezulta
dintr-un contract de împrumut, de transport, de muncă, de închiriere, de prestări de servicii etc.
Cuprinderea în a. de r.c.a. și luarea în considerare a prejudiciului reclamă ca acesta să aibă un
anumit conținut, să fie cert, actual și personal, adică repararea prejudiciului să fie solicitată numai
de către persoana păgubită, iar prejudiciul să fie direct. Rezultă că un prejudiciu eventual nu poate
angaja răspunderea civilă. Dacă în celelalte forme de a. de persoane și bunuri culpa asiguratului
conduce la decăderea acestuia din drepturi ori la reducerea despăgubirii și a sumei asigurate, în a.
de r.c.a. culpa asiguratului reprezintă o condiție de bază care trebuie îndeplinită pentru a se acorda
despăgubirea de către societatea de asigurări. Aceasta înseamnă că între prejudiciul cauzat terțelor
persoane și culpa asiguratului trebuie să existe întotdeauna un raport nemijlocit de cauzalitate. Prin
a. de r.c.a. se compensează prejudiciu! creat, ceea ce înseamnă că volumul despăgubirii se
stabilește pe baza valorii pagubei și nu în funcție de gravitatea culpei. Compensarea pagubei se
face în natură, prin restituirea bunului distrus sau prin restabilirea situației care a existat anterior,
ori prin plata de despăgubiri bănești, atât pentru valoarea bunului distrus, cât și pentru serviciul de
care a fost lipsită terța persoană prin imposibilitatea funcționării sau a folosirii persoanelor și
bunurilor prejudiciate. în timp ce la asigurarea de persoane și de bunuri suma asigurată se poate
plăti de către societatea de asigurări deodată, în întregime sau în mai multe situații cu prilejul
survenirii diferitelor riscuri pe toată durata de valabilitate a asigurării, la a. de r.c.a. suma asigurată
rămâne aceeași pe tot timpul asigurării, iar societatea de asigurări răspunde neîntrerupt la
producerea fiecărui caz asigurat, până la nivelul maxim al sumei asigurate, fără a se ține seama de
numărul cazurilor asigurate survenite pe toată durata de valabilitate a asigurării. în acest fel, în a.
de r.c.a. societatea de asigurări poate fi în situația de a plăti repetat despăgubiri sau sume
asigurate, al căror cuantum total, pe tot timpul asigurării, să depășească nivelul sumei asigurate. In
unele situații, la a. de r.c.a. suma asigurată pe care o plătește societatea de asigurări terțelor
persoane ale căror bunuri au fost avariate ori distruse sau care au suferit accidente corporale etc. nu
are o limită dinainte stabilită. Așa de pildă, în cazul accidentelor corporale, al deceselor
produse prin accidente de autovehicule, societatea de asigurări plătește sume asigurate.
Rezultă că prin a. de r.c.a. se compensează daunele produse printr-un accident, față de care
asiguratul datorează despăgubirea ce se cuvine terțelor persoane. Despăgubirea datorată are ca
bază juridică răspunderea asiguratului ca posesor al diferitelor autovehicule, care, folosite, pot
produce unele accidente. în situațiile în care chiar asiguratul sau bunurile sale ar fi victima unui
1W
ASi
accident, el poate obține suma asigurată sau despăgubirea cuvenită numai de la asigurările de
persoane și de bunuri, nu și cea de la a. de r.c.a. Unitățile economice și instituțiile debitoare care
au rost ținute să compenseze diferite daune față de terți își pot recupera - pe calea acțiunii de
regres (v.) - paguba astfel suferită în patrimoniul lor, de la persoanele fizice vinovate de
producerea prejudiciului. Acțiunea de regres se poate îndrepta și împotriva posesorilor sau
păzitorilor lucrurilor sau animalelor care, prin acțiunea lor. au provocat un prejudiciu terțelor
persoane, însă aceasta numai dacă se constată vinovăția. A. de r.c.a. compensează pierderile
provocate prin accidente cauzate de asigurat terțelor persoane, a căror integritate corporală a fost
afectată sau ale căror bunuri au fost distruse sau avariate; prin aceste asigurări, victimele păgubite
primesc despăgubirea sau suma asigurată respectivă de la societatea de asigurări, iar asiguratul,
plătind prima de asigurare, nu mai este urmărit în justiție de terța persoană păgubită pentru
despăgubirile sau sumele asigurate cuvenite. O altă particularitate a a. de r.c.a. constă în aceea că
răspunderea societății de asigurări ia naștere numai pentru pagubele cauzate bunurilor aparținând
terțelor persoane, ceea ce înseamnă că nu sunt cuprinse în aceste asigurări prejudiciile produse
bunurilor care aparțin asiguratului. La a. de r.c.a. riscul se realizează prin pretențiile ridicate de
victimă față de asigurat, care, prin conduita sa, a cauzat un prejudiciu. Desigur, în aceste cazuri, de
mare importanță sunt împrejurările în care s-a produs accidentul, în ce măsură este vinovat
asiguratul de producerea accidentului, deoarece, în funcție de acestea, se stabilesc obligațiile
asiguratului față de persoana accidentată sau păgubită și, pe această bază, se determină și se
plătește de către organele societății de asigurări cuantumul despăgubirii. în a. de r.c.a. pretențiile
formulate de către terțele persoane păgubite trebuie susținute cu documente doveditoare necesare
evaluării daunelor; aceasta înseamnă că societatea de asigurări nu poate să accepte la plată orice
pretenții de despăgubire ale terțelor persoane păgubite. După plata despăgubirilor, societatea de
asigurări se subrogă în drepturile asiguratului contra persoanelor vinovate de producerea daunelor;
această subrogare se face în limita sumelor plătite ca despăgubiri sau sume asigurate. Se înțelege
că subrogarea poate avea loc numai în cazurile în care, de pildă, accidentele s-au produs din culpa
unei terțe persoane. Subrogarea are ca efect introducerea de către societatea de asigurări a
acțiunii de regres contra terțelor persoane vinovate, pentru a recupera de la aceste persoane
(altele decât asigurații) despăgubirile plătite. în a. de r.c.a., societatea de asigurări
compensează nu numai daunele, ci și cheltuielile de judecată pe care asiguratul le-a făcut în
procesul civil. A. de r.c.a. au o deosebită importanță economică și socială prin faptul că
victimele accidentelor primesc, cu promptitudine și în întregime, despăgubiri și sume
asigurate de la societatea de asigurări, ceea ce permite repararea prejudiciilor și deci reluarea
și continuarea normală a activității economico-sociale, scutindu-i pe asigurați de plata
diferitelor sume de bani, mai ales în situațiile în care aceștia nu ar avea din ce să plătească
respectivele indemnizații de asigurare. Importanța acestor asigurări a crescut mult în ultimul
timp, atât pe plan național, cât și pe plan internațional; aceasta rezultă, în primul rând, din
creșterea considerabilă a numărului de autovehicule, fapt ce a determinat și o creștere a
numărului de accidente de circulație, a numărului de persoane care devin victimele unor
asemenea accidente, precum și sporirea valorii totale a bunurilor avariate sau distruse prin
astfel de accidente. Creșterea importanței economico-sociale a acestor asigurări este
determinată și de intensificarea transporturilor de bunuri și de persoane pe căile rutiere,
feroviare, navale și aeriene. A. de r.c.a. prin efectul legii a fost reglementată în țara noastră în
forma actuală prin Legea nr. 136/1995, adoptarea acesteia fiind reclamată de creșterea
considerabilă a numărului de autovehicule, de intensificarea circulației pe arterele rutiere și de
creșterea primejdiei producerii de accidente de circulație, care pot amenința sănătatea, viața și
bunurile persoanelor fizice sau juridice.
111
ASI
Nivelul primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților
prin accidente de autovehicule pentru anul 2001
I.* în căzui persoanelor care dețin autovehicule înmatriculate m România:
	Felul autovehiculului	Prima de asigurare pe. 1 ian. - 31 dec.		ctru fiecare autovehicul k^dculat în Romauin, j aferentă perioadei (kT) ■' /	! Tmm-31 mai L .< I himOl dec. ■	|			
		pers, fizice	pess. juridic-	pers. f Ale	; j	pers; j ' .fizice.. '	
i i 1.	Autoturisme (inclusiv	| autoturisme de teren și	| automobile mixte, a căror masă	J totală maximă autorizată nu	| depășește 3,5 t), autosanitare.	j autorulote, având capacitatea	| cilindrică:	J						
	a) până la 1.200 cm3	500 000	595 000	213 000	252 000	287 000	343 000 ?
	b) între 1.201 -1.400 cm3	572 000	740 000	239 000	311000	333 000	429 000 |
	c) între 1.401 -1.600 cmJ	683 000	999 000	292 000	425 000	^391 000	574 000 (
	d) între 1.601-1.800 cm3	742 000	1 082 000	317 000	460 000	425 000	622 000
	e) între 1.801 -2.000 cm'	956 000	1 303 000	397 000	548 000	559 000	755 000
	f) peste 2.000 cnf	1 143 000	1 578 000	480 000	668 000	663 000	910 000
2.	Autovehicule pentru transport de persoane (inclusiv autospeciale pentru transport de persoane):						
	a) având cel puțin 10, dar nu mai mult de 17 locuri, exclusiv pe scaune, inclusiv cel ai conducătorului	1 515 000	1 795 000	635 000	748 000	880 000	1 047 000
	b) având cel puțin 18 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului	1 957 000	3 254 000 .	618 000	1 360 000	I 139 000	1 894 000
	c) tramvaie, troleibuze	0	2 600 000	0	1 086 000	0	1 522 000
3.	Motocicluri, cu sau fără ataș	399 000	652 000	170 000	268 000	229 000	384 000
4.	Tractoare rutiere, având puterea motorului:						I
	a) până la 45 CP, inclusiv	336 000	336 000	139 000	139 000	197 000	197 000 1
	b) peste 45 CP	1 628 000	1 628 000	685 000	685 000	943 000	943 000
5.	Alte autovehicule decât cele	1 menționate la punctele 1-4. a căror masă totală maximă	1 autorizată este de:	  |						
	a) până la 2.300 kg	988 000	1 423 000	417 000	596 000 i	!	571 000	827 000 j
	b) între 2.301-3.500 kg	1 554 000	1 957 000	652 000	818 000	902 000	1 139 000
	c) între 3.501-7.500 kg	2 124 000	2 446 000	902 000	1 019 000	I 222 000	1 427 000 |
	d) între 7.501-16.000 kg	2 608 000	3 254 000	1 086 000	1 360 000	l 522 000	1 894 000 j
	e) peste 16.000 kg	3 254 000	4 232 000	1 360 000	1 771 000	1 894 000	2 46! OOOj
a)	Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci și atașe
nu se plătesc prime de asigurare.
b)	Primele de asigurare prevăzute mai sus se plătesc și pentru fiecare număr de circulație de probă.
c)	Pentru persoanele cu deficiențe locomotorii, deținători de motocicluri și de autoturisme adaptate
infirmității lor, inclusiv pentru cele primite de aceștia în folosință, primele de asigurare se reduc
cu 50%.
d)	Primele de asigurare aferente perioadelor stabilite mai sus se încasează în cuantumul prevăzut, tară
a fi posibilă fracționarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 5 alin. 2 din hotărâre.
e)	Pentru toate autovehiculele care nu sunt menționate expres la pct. 1 se vor aplica tarifele de la
pct. 5 (autoutilitare, autofurgoanc, autocamioane, autospeciale).
112
ASI
II*. în cazul persoanelor care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate,
dar reasigurate sau a căror a. expiră în perioada în care se află pe teritoriul României:
Nn crt	rtui autovehiculului	Prima de asigurare pentru fiecare lână sau fracțiune de lună, în perioada 1 kn.-M dec. 290 L pentru fiecare autovehicul înmatriculai în străinătate (ki)
1	Autoturisme	■	1’345	000-----	-	-	-	
2	Alte autovehicule decât autoturisme și motocicluri	518 000
3	Motocicluri	3 310 000
a) Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule.
. b) Pentru remorci, semiremorci și atașe nu se plătesc prime de asigurare.
în a. prin efectul legii de r.c.a. sunt cuprinși toți deținătorii (persoane fizice și juridice) de autovehicule
înmatriculate și folosite în țara noastră, pentru pagube produse prin accidente de autovehicule pe
teritoriul României. Persoanele care intră pe teritoriul României și autovehiculele înmatriculate în
străinătate se consideră asigurate dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiții: a) posedă
documente internaționale de asigurare valabile pe teritoriul României; b) numărul de înmatriculare
atestă existența asigurării, potrivit convenției bilaterale încheiate între biroul asigurărilor de
autovehicule din România și biroul asigurărilor de autovehicule din țara de origine. Fac excepție de la
aceste prevederi persoanele fizice și cele juridice pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele
de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri. Nu sunt
cuprinse în această asigurare autovehiculele cu o capacitate cilindrică a motorului de până la 69 cm°
inclusiv, aparținând persoanelor fizice și celor juridice. Sumele asigurate pentru avarierea sau
distrugerea de bunuri în unul și același accident și deci despăgubirile sunt stabilite în anumite
limite pentru autovehiculele și alte bunuri avariate sau distruse. De asemenea, sumele asigurate
care se acordă persoanelor sunt stabilite separat pentru fiecare persoană accidentată, însă fără să
depășească un anumit plafon pentru toate persoanele afectate în același accident. Prevederea unei
franșize (v.) de 900 000 de lei a urmărit reducerea numărului operațiunilor de constatare și
evaluare a pagubelor de valori neînsemnate care nu prezintă interes deosebit nici pentru asigurat, nici
pentru terța persoană păgubită, precum și evitarea unor cheltuieli inutile, nejustificate. Primele de
asigurare se stabilesc diferențiat, în funcție de felul autovehiculului și de locul înmatriculării,
respectiv în România sau în străinătate, după cum se vede din tariful de pe pagina precedentă.
Primele de asigurare se plătesc societății de asigurări la data înmatriculării autovehiculului sau la data
eliberării autorizației provizorii de circulație, pentru autovehiculele care se înmatriculează în
perioada 1 ianuarie-31 decembrie. Asigurați! plătesc primele anuale până la sfârșitul lunii martie a
fiecărui an, pentru anul în curs. Dacă primele de asigurare anuale se plătesc anticipat, până la
l ianuarie, asiguratul beneficiază de o reducere de 10%. în cazul neachitării la scadență a primelor
prevăzute în tarife, deținătorul autovehiculului este neasigurat. Pentru autovehiculele care se
înmatriculează temporar (cele care urmează să fie scoase definitiv din țară), primele de asigurare se
calculează lunar și reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în tarif. Persoanele care
intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate, sau ale căror
asigurări expiră în timpul cât se află pe teritoriul României, plătesc primele de asigurare aferente
perioadei cât autovehiculul neasigurat se află în România - anticipat și integral - în felul următor: a) la
intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei; b) cel mai târziu în
ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unitățile teritoriale ale societății de asigurări
autorizate. Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în străinătate și
nu sunt asigurate în străinătate sau ale căror asigurări expiră în timpul aflării pe teritoriul României
datorează primele de asigurare corespunzător perioadei de la intrarea autovehiculului în țară, respectiv
de la expirarea valabilității asigurării, până la ieșirea acestuia din țară. La intrarea și la ieșirea clin țară,
113
ASI
organele poliției de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României
controlează documentele de asigurare și solicită deținătorului autovehiculului dovada plății primei de
asigurare datorate. Persoanele neasigurate care nu pot face, la control, dovada a. ori a plății
acesteia, sunt îndrumate sa achite primele datorate la organele de la punctul de control, desemnate
în acest scop. Răspunderea societății de asigurări începe: a) după 24 de ore de Ia expirarea zilei în
care: s-au plătit societății de asigurări primele de asigurare, în numerar, respectiv s-a prezentat
ordinul de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil, și s-a eliberat
documentul care atestă încheierea asigurării, pentru asigurații care nu și-au îndeplinit obligațiile de
plată a primei de asigurare sau pentru asigurații care nu au plătit la scadență prima aferentă
perioadei respective; b) din momentul plății primelor de asigurare în numerar, respectiv al
prezentării ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil, și al
eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării
înscrisă în document, pentru asigurații care îndeplinesc obligațiile de plată a primei de asigurare
sau pentru asigurații care au plătit la scadență prima de asigurare aferentă perioadei respective;
c) din momentul plății primelor de asigurare în numerar, respectiv al prezentării ordinului de plată
vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil, și al eliberării documentului de
a., dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a a. înscrisă în document și de data eliberării
autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării autovehiculelor pentru asigurații care își
îndeplinesc obligațiile de plată a primei de asigurare. Răspunderea societății de asigurări încetează
la ora 24 a ultimei zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare, pentru care s-a plătit prima
de asigurare datorată, sau în momentul radierii autovehiculului. Persoanele juridice și cele fizice
deținătoare de autovehicule, care au calitatea de asigurați, sunt obligate să înștiințeze în scris
societatea de asigurări în termen de patru zile lucrătoare de la producerea evenimentului, cu
excepția cazurilor de forță majoră,	în care termenul de	patru zile lucrătoare începe	de la data
încetării acestora. în cazul în care	o persoană cuprinsă	în	asigurarea de răspundere	civilă prin
efectul legii este vinovată de producerea unui accident, în urma căruia este avariat autoturismul
său, ea nu va primi despăgubirea;	în această situație,	ea	va fi despăgubită numai	dacă avea
încheiată o asigurare facultativă de	avarii (auto casco).	De	asemenea, nu se acordă despăgubiri
dacă accidentul s-a produs într-un caz de forță majoră (inundație, ploaie torențială, grindină,
trăsnet etc.), precum și în cazul când autorul accidentului a rămas neidentificat. Societatea de a.
acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe
persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați
în acțiunea civilă. în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de
producerea pagubelor, societatea de asigurări acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile
făcute de asigurați în procesul civil, în următoarele limite: a) în caz de avariere ori de distrugere a
bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 900 000 de lei și până la 300 de
milioane de lei inclusiv, indiferent de numărul bunurilor avariate sau distruse; b) în caz de
vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, până la 80 de
milioane de lei pentru fiecare persoană accidentată, dar nu mai mult de 400 de milioane de lei,
indiferent de numărul persoanelor accidentate. Societățile de asigurări autorizate de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor să practice a. obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate
terților prin accidente de autovehicule acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri
pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite
prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul României, precum și pentru cheltuielile
făcute de asigurați în procesul civil. Societățile de asigurări acordă despăgubiri indiferent de locul
în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt
deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri) și indiferent dacă acesta a avut loc în
timpul deplasării sau în timpul staționării autovehiculului asigurat. Despăgubiri se acordă și pentru
114
ASI
pagubele produse de existenta sau funcționarea dispozitivelor sau a instalațiilor montate pe
autovehicule, dar numai atât timp cât acestea sunt montate pe autovehicul, precum și pentru
pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atașe, dar numai în timpul cât acestea sunt atașate
unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a
acestora de autovehicule. Se acordă despăgubiri dacă paguba s-a produs din vina conducătorului
autovehiculului, prin fapta lucrului (când paguba își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea
lucrului), prin intermediul altui lucru, antrenat în deplasarea autovehiculului, prin scurgerea,
risipirea ori căderea accidentală a substanțelor sau a produselor transportate. Dacă cel păgubit a
contribuit, din culpă, ia producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat a răspunde va
fi ținut răspunzător numai pentru partea din pagubă pe care a produs-o. în astfel de situații, măsura
răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte. Dacă din acte nu rezultă măsura
răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților
implicate în accident. Dacă la data producerii accidentului există mai multe asigurări valabile
pentru același deținător de autovehicul, despăgubirea totală (suma asigurată) se suportă în părți
egale de către toate societățile de asigurări. în astfel de cazuri, asiguratul este obligat să informeze
societățile de asigurări despre încheierea a. cu fiecare dintre ele. Societățile de asigurări nu acordă
despăgubiri pentru: ^cazurile în care deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are
răspundere civilă, dacă accidentul s-a produs în urma unui caz de forță majoră (împrejurare
externă, imprevizibilă, extraordinară și invincibilă, fără relație cu lucrul care a provocat accidentul
sau cu însușirile sale naturale), din culpa exclusivă a persoanei păgubite, din culpa exclusivă a unei
terțe persoane; «pagubele cauzate unui autovehicul sau oricărui al bun, aparținând aceleiași
persoane fizice sau persoane juridice, dacă au fost cauzate de un alt autovehicul aparținând
aceleiași persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o
altă persoană pentru care lăspunde persoana fizică sau persoana juridică asigurată; «pagubele
cauzate în cazul în care deținătorul autovehiculului nu face dovada valabilității asigurării
obligatorii de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accident de autovehicule, la
data accidentului; "pagubele situate sub limita minimă a despăgubirilor (900 000 de lei) pentru
avarierea ori distrugerea bunurilor în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor
păgubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei; “partea din prejudiciu
care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de a. (300 de milioane de lei), produs în unul și
același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite și de numărul persoanelor
răspunzătoare de producerea pagubei; "amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi
obligat deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei,
precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor; "cheltuielile
făcute în procesul penal de deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de
producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă; "sumele pe
care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească
deținătorului care i-a încredințat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui
autovehicul; "pagubele produse persoanelor sau bunurilor acestora, dacă între deținătorul
autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător și persoanele păgubite
a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă, cu titlu oneros sau gratuit); "pagubele
produse la locul He muncă de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, atunci când
acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalații de lucru; "pagubele cauzate prin accidente survenite în
timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității
profesionale; “pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive,
ionizante, inflamabile, explozive, combustibile), cu ocazia căruia aceste produse au determinat sau
au agravat producerea pagubei; "pretențiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după
reparație. Stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele păgubite și
- - _
ASI
societatea de asigurări se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele poliției,
unitățile de pompieri sau celelalte autorități publice competente să constate și să cerceteze
accidentele de autovehicule, precum și din înștiințarea asiguraților, respectiv a conducătorilor auto
vinovați, rezultă cu certitudine răspunderea civilă a deținătorului sau conducătorului auto-
vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului
material suferit. în cazurile în care nu s-a realizat convenția și despăgubirile se stabilesc prin
hotărâre judecătorească, societatea de asigurări va acorda despăgubiri, tară a mai fi necesară
încuviințarea asiguratului, în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă și învestită cu formula
executorie. Societatea de asigurări plătește despăgubirea (suma asigurată) nemijlocit persoanelor
fizice sau juridice păgubite (vătămate), în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de
asigurat. Despăgubirile se plătesc asiguraților, dacă aceștia dovedesc că au despăgubit pe cei
păgubiți, iar despăgubirile nu urmează să fie recuperate. Concomitent cu plata despăgubirii,
persoana păgubită menționează, în scris, că a fost integral despăgubită pentru pagubele suferite și
că nu mai are nici o pretenție în legătură cu paguba respectivă față de societatea de asigurări. în
momentul încasării despăgubirii pe baza convenției, persoana păgubită își ia un angajament scris,
care reprezintă titlu executoriu, prin care se obligă să restituie de îndată despăgubirea primită, în
cazul în care actele încheiate de organele de poliție, unitățile de pompieri sau alte autorități
competente să cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate. Despăgubirile nu pot fi stabilite
pe baza convenției dintre asigurați, persoanele păgubite și asigurători in următoarele situații:
"persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în
întreținerea deținătorului sau conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea
pagubei; “persoanele care formulează pretenții de despăgubiri, în cazurile de vătămări corporale
sau de deces, sunt copiii, părinții, frații sau surorile deținătorului ori ai conducătorului
autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, și nu se află in întreținerea acestora:
"se formulează pretenții de despăgubiri ce se cuvin sub formă de prestații bănești periodice (pensie
de întreținere), precum și în cazul în care pentru aceste pretenții se solicită o sumă globală; "se
formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru
partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport avariate
aparținând agenților economici care au ca obiect de activitate transportul de mărfuri sau de
persoane cu plată, dar numai pe timpul normal necesar efectuării reparației pagubelor produse de
mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luând în
calcul tarifele orare pentru transportul de mărfuri sau de persoane, practicate de către păgubit la
data producerii pagubei. Sarcina probei revine păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare; "se
formulează pretenții având ca obiect daunele morale; °se formulează pretenții de despăgubire
pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de artă, obiecte din
platină, aur sau argint, mărci poștale, timbre, precum și pentru dispariția sau distrugerea banilor;
"nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, la cauzele și
împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul pagubelor produse; "nu a avut Ioc un
contact material între autovehiculul deținătorului asigurat și persoana păgubită sau bunurile
acesteia, atunci când cauzele și împrejurările accidentului nu au fost consemnate în actele încheiate
de autoritățile publice competente. Dacă accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal,
despăgubirile pot fi stabilite pe baza convenției dintre asigurați, persoanele prejudiciate și
societățile de asigurări, în cazul în care: "acțiunea penală poate fi stinsă prin împăcarea părților:
"cu toate că hotărârea instanței penale a rămas definitivă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma
să se facă ulterior; “deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea pârtilor, sunt îndeplinite,
cumulativ, următoarele condiții: s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate
de autoritățile publice, semnate fără obiecții de deținătorul sau conducătorul autovehiculului
asigurat, răspunzător de producerea pagubei, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a
116
AS!
acestuia și pagubele cauzate, cât și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie
trimis în judecată după finalizarea cercetărilor care sunt în curs; s-a dat acordul pentru stabilirea
despăgubirii pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și societatea de asigurări;
persoana păgubită își ia angajamentul scris, care reprezintă titlu executoriu, prin care se obligă să
restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în
ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția; conducătorul autovehiculului, răspunzător de
producerea pagubei, își ia angajamentul scris privind recuperarea despăgubirii. La stabilirea
despăgubirii în cazul distrugerii bunurilor se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de
persoanele păgubite, avându-se în vedere prevederile legale, acoperirea cuantumului pagubelor
aduse bunurilor, fără a depăși valoarea acestora din momentul producerii accidentului și nici
limita maximă a despăgubirilor legale de asigurare. Despăgubirile pentru autovehicule nu pot
depăși cuantumul pagubei și nici valoarea autovehiculului la data producerii accidentului.
Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparării părților componente sau a pieselor
avariate ori cu costul de înlocuire al acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele
de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor
produse prin accident de autovehiculul respectiv, din care se scade valoarea eventualelor deșeuri,
stabilită la prețurile practicate de unitățile de achiziție. în accidentele de autovehicule se acordă
despăgubiri și pentru acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt
necesare în urma accidentului, justificate cu acte, precum și pentru acoperirea cheltuielilor de
transport al autovehiculului la atelierul de reparații din România aflat cel mai aproape de locul
accidentului, care poate face reparația, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului
(dacă acesta nu se poate deplasa prin forță proprie), justificate cu acte. Prin locul de adăpostire a
autovehiculului se înțelege distanța până la adresa garajului, menționată în certificatul de
înmatriculare a autovehiculului. Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piața
locală a animalului respectiv, la data producerii riscului asigurat. Pentru clădiri, construcții sau
alte bunuri, despăgubirile se stabilesc pe baza prețurilor în vigoare din momentul producerii
riscului asigurat. Dacă persoanele păgubite prezintă documentații tehnice (devize de reparații sau
alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea
prealabilă făcută de societatea de asigurări. în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor care
aparțin persoanelor străine, la stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați,
persoanele străine păgubite (cetățeni străini sau români rezidenți în străinătate) și societatea de
asigurări, se au în vedere următoarele: în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate,
despăgubirile acordate de societatea de asigurări nu pot depăși diferența dintre valoarea acestora
din momentul producerii accidentului și valoarea rămasă. Pentru autovehiculele' înmatriculate,
valoarea acestora la data producerii accidentului se stabilește pe baza prețurilor practicate în țara în
care este înmatriculat autovehiculul ori în țara unde a fost fabricat autovehiculul în cauză. Dacă
lipsesc aceste prețuri, se au în vedere valorile reale potrivit cataloagelor de specialitate. Dacă
reparația se efectuează în străinătate, despăgubirile urmând să se plătească în valută, costul
reparației este cel prevăzut în documentația de reparație, avându-se în vedere avariile constatate,
precum și eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparației, dacă
producerea acestora se justifică prin dinamica accidentului. în cazul autovehiculelor înmatriculate
în străinătate și avariate, care nu se pot deplasa prin forță proprie, se plătesc despăgubiri pentru:
"75% din cheltuielile de transport ale persoanelor străine care au efectuat voiajul cu autovehiculul
avariat, fără a se putea depăși 75% din tariful prevăzut pentru transportul cu avionul clasa
„economic^; transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta de la
locul accidentului până la, cel mult, atelierul de reparații din țara de domiciliu, cu excepția
cazurilor de daună totală; “75% din cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul,
inclusiv în remorca tractată de acesta, până la locul de destinație - justificate cu acte de transport.
117
AS!
Calcularea în valută a cuantumului despăgubirilor se face la cursul de schimb valutar în vigoare la
Banca Națională a României la data producerii accidentului. Potrivit Legii nr. 136 din 1995
privind asigurările și reasigurările, despăgubirile se recuperează de societatea de asigurări astfel:
Hdacă reparația a fost efectuată în România, total sau parțial, suma de recuperat este despăgubirea
în lei; «dacă reparația a fost efectuată în străinătate, suma de recuperat este despăgubirea plătită în
valută, transformată în lei la cursul de schimb valutar în vigoare la Banca Națională a României la
data efectuării operațiunii. în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se iau
ca bază de calcul pretențiile formulate de persoanele afectate, avându-se în vedere mai multe
aspecte. în caz de vătămare corporală se ține seama de: “diferența dintre veniturile salariale nete
ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care
salariatul își desfășoară activitatea sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de
stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; "venitul mediu lunar net realizat din alte
activități desfășurate de persoana vătămată anterior vătămării, dovedite cu documente de evidență
fiscală, pe ultimele trei luni - iar în lipsa acestora, pe lunile efectiv lucrate - înainte de accident, în
cazul persoanelor care nu au calitatea de salariați; “salariul lunar minim brut pe țară, în cazul
persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
“eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli ocazionate de transportul persoanei
accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație
suplimentară), conform prescripțiilor medicale și înscrisurilor doveditoare; “cheltuielile cu
îngrijitorii pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificat medical se recomandă acest
lucru, însă nu mai mult de salariul de bază minim brut lunar pe țară. în caz de deces se au în
vedere: "cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum și cele efectuate cu ocazia
îndeplinirii ritualurilor religioase, însă cel mult suma de două milioane de lei, pe baza înscrisurilor
doveditoare; “cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, justificate cu
acte, din localitatea unde a avut Ioc decesul până în localitatea în care se face înmormântarea;
"veniturile nerealizate și eventuale alte cheltuieli făcute în perioada scursă de la data producerii
accidentului și până la data decesului, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului. în
caz de vătămare corporală sau de deces al unei persoane ori de avariere sau de distingere a unor
bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat și
asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat. Societatea de asigurări recuperează
sumele plătite drept despăgubiri și sume asigurate de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei,
în următoarele cazuri: "accidentul a fost produs cu intenție; "accidentul a fost produs în timpul comiterii
unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni
săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri, sau în timpul
comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție; "accidentul a fost produs în timpul când autorul
infracțiunii săvârșite cu intenție a încercat să se sustragă de la urmărire; "persoana răspunzătoare de
producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimțământul asiguratului. Despăgubirile și sumele
asigurate nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. V. și uzura autovehiculului avariat; valoarea
autovehiculului la data producerii accidentului; valoarea din nou a autovehiculului.
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ LEGALĂ, formă de asigurare facultativă
care poate fi contractată cu asigurătorul de către diferite organizații, primării, unități economice și
instituții de stat de importanță locală, organizații de masă, obștești, culturale, sportive, unități ale
cooperației de consum și de credit și ale celei meșteșugărești, cooperative de credit, persoane
juridice și fizice particulare, care au domiciliul sau sediul pe teritoriul României, pentru sumele pe
care persoanele de mai sus sunt obligate să le plătească drept despăgubiri și cheltuieli de judecată
ce ar putea rezulta din prejudiciile de care ele răspund (în afara celor ce ar putea fi produse prin
folosirea autovehiculelor), potrivit prevederilor legii, față de terțe persoane păgubite, ca urmare a
118
ASI
vătămării corporale sau a decesului acestora, a avarierii ori a distrugerii unor bunuri, precum și
pentru cheltuielile efectuate de asigurat în procesul civil, dacă este obligat să plătească dezdăunări.
A. cuprinde și răspunderea prepușilor asiguratului și a persoanelor pentru care asiguratul răspunde
potrivit prevederilor legii; de asemenea, cuprinde răspunderea civilă a membrilor de familie (soț,
soție, copii ș.a.) care se află în întreținerea asiguratului, ceea ce înseamnă că se acordă despăgubiri
și pentru pagubele care se produc din culpa acestor persoane. Această a. se contractează pentru
diferite activități economice desfășurate în întreprinderi industriale, de construcții, de prestări de
servicii, de comerț, în unități de alimentație publică etc., precum și pentru activități culturale,
sportive, sanitare, pentru deținerea de clădiri etc. în a. de r.c.l. se cuprind numai pagubele care se
produc pe teritoriul României. Societatea de asigurări nu este răspunzătoare dacă accidentul s-a
produs dintr-o cauză de forță majoră (inundație, trăsnet, avalanșe, uragan etc.) ori din culpa
exclusivă a unor terțe persoane. De asemenea, societatea de asigurare nu acordă despăgubiri
pentru: «pagubele indirecte (reducerea valorii bunurilor asigurate în urma reparațiilor care li sc fac,
reducerea prețurilor bunurilor, livrarea bunurilor cu întârziere etc.); «daunele produse prin
întreruperea utilizării bunurilor sau a procesului de producție; “daune produse de desfășurarea
operațiunilor militare în timp de război; “cheltuielile efectuate în vederea transformării sau
îmbunătățirii bunurilor, comparativ cu starea lor dinainte de a se fi produs evenimentul asigurat
etc. La a. de r.c.l. nu se poate efectua operațiunea de evaluare în vederea încheierii asigurării; de
aceea, sumele asigurate se stabilesc pe baza cererii asiguratului. Suma asigurată pentru unul și
același accident se stabilește pentru fiecare persoană accidentată și o sumă maximă pentru pagube
produse tuturor bunurilor avariate sau distruse, indiferent de numărul accidentelor produse pe toată
perioada asigurării. A. se poate încheia pe o perioadă de timp de până la un an. în vederea
contractării asigurării, asiguratul semnează declarația de asigurare. După plata primelor de
asigurare, organele societății de asigurări semnează și emit contractul de asigurare. Răspunderea
societății de asigurări începe la ora 0 a primei zile prevăzute în contract și încetează la ora 24 a
ultimei zile a perioadei pentru care s-a contractat asigurarea. Primele de asigurare de bază sunt
anuale și diferențiate în funcție de categoria de asigurați (persoane fizice sau juridice), de profilul
unităților, de felul și mărimea activității lor. în unele cazuri, primele de a. sunt fixe, iar în altele
sunt variabile în funcție de anumiți indicatori. Primele de asigurare se plătesc integral, anticipat, în
numerar sau prin virament. Despăgubirile se stabilesc pe baza înțelegerii dintre asigurat și
persoanele prejudiciate, cu acordul societății de asigurări. Dacă nu există astfel de înțelegeri,
cuantumul despăgubirii se stabilește prin hotărâre judecătorească sau prin decizia unei comisii de
judecată, potrivit procedurii legale. Despăgubirile în cadrul a. de r.c.l. se plătesc persoanelor
păgubite și în cazurile în care acestea au încheiate asigurări facultative de persoane de la care
primesc sumele asigurate respective. V. și asigurare de răspundere civilă.
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU PAGUBE PRODUSE PRIN
ACCIDENT DE AUTOVEHICULE, CU VALABILITATE NUMAI ÎN AFARA TERITORIULUI
ROMÂNIEI, formă de asigurare facultativă pentru pagube din accidente rutiere care se pot produce
numai în afara teritoriului țării noastre. A. se poate contracta de către persoane juridice pentru
autovehicule înmatriculate în România care merg în străinătate. Prin această asigurare, persoanele
respective sunt, practic, exonerate de consecințele financiare care ar putea fi determinate de
prejudiciile provocate unor terțe persoane ca urmare a eventualelor accidente de autovehicule ce s-ar
putea produce pe teritoriul altor țări. în această formă de asigurare nu este stabilită suma asigurată.
Primele de asigurare sunt diferențiate pe grupe de țări, pe feluri de autovehicule, pe asigurați persoane
fizice sau persoane juridice. Societatea de asigurări acordă despăgubiri persoanelor prejudiciate potrivit
legislației de răspundere civilă din țara în care a avut loc accidentul. Pagubele se constată, se evaluează,
iar despăgubirile se stabilesc și se plătesc potrivit procedurii prevăzute în convențiile interbirouri
„Carte verde44 (v.).
119
ASI
ASIGURARE DE RENTĂ PE TIMP LIMITAT, formă a asigurărilor facultative cu termen
fix care se încheie pe o durată variind între 5 și 20 de ani, cu condiția ca, la expirarea asigurării,
vârsta asiguratului să nu depășească 65 de ani. Rentele lunare sunt variabile, plătibile în 4-7 ani, la
alegerea asiguratului. Primele de asigurare se stabilesc în raport cu mărimea rentei lunare asigurate,
cu vârsta asiguratului și în funcție de durata contractului de asigurare și se plătesc anual, anticipat.
Renta asigurată se plătește de societatea de a. beneficiarului sau urmașilor acestuia, începând de la
data expirării asigurării, indiferent dacă asiguratul mai este sau nu, atunci, în viață.
ASIGURARE DE RISCURI POLITICE, acoperirea de care dispune o societate
comercială dintr-o țară pentru a-și susține activitatea sa de export, concretizată în contracte de
livrare, și pentru susținerea propriilor investiții în străinătate. în această asigurare sunt cuprinse și
unele riscuri cu solicitarea răscumpărării, șantajul și alte amenințări la adresa persoanelor. în
ultimele decenii, această asigurare a cunoscut o mai mare dezvoltare, ca urmare a caracterului tot
mai complex al activității economice pe plan internațional și a instabilității climatului politic
general. Ca organisme de stat care practică de multă vreme a. de r.p. menționăm: Exim-Bank din
S.U.A., Departamentul de Garanții pentru Credite de Export din Marea Britanie, HERMES
din Germania, COFOACE din Franța, DICRPORE din Belgia, SACE din Italia etc. Dezvoltarea
comerțului internațional și instabilitatea climatului politic general au determinat lărgirea pieței
asigurărilor. Astfel, pe lângă instituțiile de stat, au luat ființă diferite instituții mixte și private care
subscriu riscuri politice și societăți specializate în domeniul asigurărilor. în țara noastră, prin
înființarea Băncii de Export-lmport a României (Eximbank), riscurile politice preluate în a. vor
cunoaște o largă răspândire, fiind principalul instrument financiar de promovare a exporturilor
românești pe credit și, în același timp, o pârghie hotărâtoare a însănătoșirii economiei românești,
prin promovarea exporturilor rentabile. Cele mai importante riscuri politice preluate în asigurări
sunt: a) naționalizarea investițiilor, legată de expansiunea capitalului în țările în curs de dezvoltare.
Dobândirea independenței politice de către aceste țări a atras după sine și dorința obținerii
independenței economice. Ca urmare, aceste țări adoptă măsuri de naționalizare a investițiilor
străine și împiedică penetrarea de capital străin sub formă de investiții în economia lor națională.
Alte țări în curs de dezvoltare adoptă măsuri de promovare a politicii de atragere a capitalului
străin, de realizare de noi investiții, însă sub control și în condiții limitate. Aceste țări garantează
transferul beneficiilor și posibilitatea repatrierii capitalului. Riscul de naționalizare poate exista și
în cazul statelor industrializate. în acest sens, se menționează naționalizările efectuate de guvernul
laburist din Marea Britanie sau de guvernul socialist din Franța. în cazul statelor industrializate,
naționalizarea se face cu plata de despăgubiri sau fără nici o compensare în cazul altor state.
Aceste compensări nu acoperă însă valoarea integrală a bunurilor naționalizate, se acordă după
proceduri complicate și de durată, iar valoarea despăgubirii este mult diminuată față de capitalul
investit; b) instituirea moratoriului asupra rambursării datoriei externe - măsură extremă impusă
de un guvern, de a-și amâna pe termen lung rambursarea creditelor primite - în bani sau bunuri
materiale - și a dobânzilor aferente. Astfel de măsuri intervin o dată cu venirea la putere a unui
nou guvern, care anulează angajamentele vechii conduceri, momente economice critice pentru
economia țării beneficiare de credit; c) războaiele comerciale datorate politicii statelor
industrializate și intereselor marilor monopoluri, care se manifestă prin opunerea de obstacole
protecționiste exagerate la importurile statului respectiv; uneori se poate ajunge până la prohibirea
anumitor importuri, prin măsuri de retorsiune adoptate de statul partener. Escaladarea reciprocă a
unor asemenea măsuri provoacă adevărate războaie comerciale, cu mari riscuri pentru ambele
părți; d) influența statului asupra diferitelor decizii privind reglementările raporturilor economice
externe pentru: protejarea producției naționale, promovarea exporturilor și dimensionarea rațională
a importurilor, promovarea relațiilor de cooperare economică internațională ca factor pozitiv etc.
120
ÂSi
Se mai constată că unele state exagerează în ceea ce privește protejarea intereselor economice
naționale, intervenind în judecarea unor litigii comerciale, influențând deciziile instanțelor de pe
teritoriul național, în detrimentul partenerilor străini. V. și risc politic.
ASIGURARE DE SĂNĂTATE PERMANENTĂ, formă a asigurărilor de persoane
practicată în Marea Britanie, prin care se urmărește să se elimine sărăcia, frecvent asociată cu o
incapacitate de muncă de durată, provocată de un accident sau de o boală. După examinarea
medicală și acceptarea pentru asigurare, se semnează contractul de asigurare, care este valabil un
număr de ani - de regulă, până la vârsta de pensionare - și nu poate fi reziliat de către societatea de
asigurări. Primele de asigurare se plătesc anual și, de regulă, rămân constante. în cazul în care
asiguratul a contractat o incapacitate de muncă din cauza bolii sau a unui accident, el este îndreptățit
să primească o indemnizație de asigurare care se acordă, periodic, pe tot timpul incapacității de
muncă sau până când asiguratul se pensionează sau decedează. Mărimea indemnizației care se acordă
pe perioada incapacității de muncă se stabilește de către asigurat, de comun acord cu societatea de
asigurări, la semnarea contractului, însă nu poate depăși 75% din câștigul asiguratului realizat înainte
de îmbolnăvire, din care se scade suma primită din fondurile publice.
ASIGURARE DE SUPRAVIEȚUIRE, formă a asigurărilor facultative de viață de
persoane, care dă dreptul la încasarea sumei asigurate numai în cazul în care asiguratul este în
viață la sfârșitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Conform prevederilor
contractului, pe durata acestuia asiguratul plătind sumele de asigurare acumulează un anumit fond
la dispoziția societății de a. de care poate să dispună la expirarea contractului (integral sau
eșalonat, sub forma unor rente viagere), dacă va fi în viață la data expirării sau pe o anumită
perioadă de timp de la această dată. Suma astfel încasată se folosește de asigurat în diferite
scopuri. în cazul în care asiguratul decedează înainte de expirarea contractului, societatea de
asigurări este eliberată automat de obligația sa prevăzută în contract și, ca urmare, nu are nici o
obligație față de moștenitorii asiguratului. Deci, în acest caz, asiguratul a plătit prime de asigurare
fără folos. Dacă asiguratul trăiește mult după expirarea contractului, el poate beneficia de un mare
număr de rente, care pot să depășească fondurile acumulate din primele de asigurare plătite.
Cunoscut fiind faptul că un asigurat ar putea să decedeze înainte de expirarea contractului de
asigurare și, prin urmare, să piardă o anumită sumă de bani, contractarea acestei asigurări este
riscantă. Această a. nu este atractivă, nu stimulează spiritul de economisire.
ASIGURARE DOTALĂ, formă de asigurare concepută ca o modalitate de constituire treptată
a dotei unui copil, până la ajungerea lui la majorat. Societatea de asigurări onorează asigurarea numai
dacă beneficiarul asigurării va fi în viață la data atingerii majoratului. La această dată asigurarea
devine exigibilă. Dacă beneficiarul asigurării decedează înaintea acestei date, societatea de asigurări
este exonerată de răspunderea legată de contractul respectiv. în cazul în care în contractul de
asigurare este cuprinsă clauza „contraasigurării“ (v.), dacă beneficiarul decedează înainte de majorat,
societatea de asigurări are obligația să restituie o bună parte din primele de asigurare încasate.
ASIGURARE DUBLĂ, formă a asigurărilor care apare atunci când, pentru același bun, în
aceeași perioadă de timp și împotriva acelorași riscuri, se încheie două asigurări cu doi asigurători
diferiți. încheierea unei a.d. înseamnă, de fapt, încălcarea unor principii de bază ale asigurării și
poate duce la solicitarea și chiar la acordarea unor despăgubiri care să depășească valoarea reală a
pagubei. Pentru evitarea unor astfel de situații asigurătorii colaborează unii cu alții, eliminând
posibilitatea de a se acorda despăgubiri de două ori pentru una și aceeași pagubă.
ASIGURARE FACULTATIVĂ (BENEVOLĂ), formă principală de asigurări bazată pe
liberul consimțământ și pe interesul fiecărui asigurat, având drept scop, în unele cazuri,
completarea asigurării prin efectul legii (v.). A.f.(b.) se pot contracta pentru persoane, bunuri și
121
ASI
riscuri necuprinse în sistemul asigurărilor prin efectul legii sau și pentru acestea, dar numai pentru
diferența de valoare, până la valoarea lor reală. A.f.(b.) are următoarele caracteristici: «este
reglementată prin acte normative, însă drepturile și obligațiile concrete dintre părți se nasc pe baza
contractului încheiat între asigurător și asigurat; “după încheierea asigurării, societatea de asigurări
eliberează polița sau contractul de asigurare; “primele sunt, în principiu, mai mari ca la asigurarea
prin efectul legii; “cuprind numai o parte din bunurile asigurabile; “sumele asigurate sunt
convenite între asigurat și asigurător pe bază de contract, dar fără să depășească valoarea reală sau
limitele valorice ale bunurilor stabilite prin acte normative; “are o durată de valabilitate
determinată, stipulată în contractul de asigurare, la expirarea căreia răspunderea asigurătorului
încetează; “neplata la timp a primelor de asigurare poate atrage după sine scurtarea duratei de
asigurare, micșorarea sumei asigurate sau rezilierea contractului de asigurare. în această formă de
asigurare se cuprind bunurile aparținând primăriilor, unităților finanțate din bugetele locale,
misiunilor diplomatice, sindicatelor, organizațiilor sportive, cooperației de consum și de credit,
cooperației meșteșugărești, bunurile asociațiilor agricole, bunurile agenților economici cu capital
mixt și privat, precum și bunurile cetățenilor. V. și asigurări sociale.
ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR, formă a asigurărilor
facultative de bunuri ce poate fi încheiată de persoane fizice sau juridice care dețin autovehicule
(autoturisme, autobuze, autocamioane etc.). Prin a.f. a a., se acoperă pagubele produse pe teritoriul
României, prin avarierea sau distrugerea autovehiculelor de riscuri cum ar fi: “riscurile generale
(v.); “ciocniri, izbiri sau loviri cu alte autovehicule, cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate
în afara lor ori în interiorul autovehiculului asigurat; “căderi; “derapări; “răsturnări etc. De
asemenea, prin această asigurare se acoperă, fără adaos de primă, și riscul de furt. Persoanele fizice
și persoanele juridice particulare, cu domiciliul sau cu sediul în România, precum și persoanele
fizice și juridice cu statut diplomatic și cu reședință în România pot încheia separat numai
asigurarea pentru furt a autovehiculelor, caz în care prima de asigurare este mult mai redusă (20%
din prima stabilită la asigurarea care acoperă toate riscurile enumerate mai sus). Persoanele fizice
cu domiciliul în România pot încheia pentru autoturismele lor (inclusiv pentru remorcile trase de
acestea) o asigurare facultativă, care acoperă numai pagubele produse ca urmare a accidentelor de
circulație, plus riscul de furt. în acest ultim caz, prima de asigurare reprezintă 80% din asigurarea
care acoperă riscurile menționate mai înainte. A.f. a a. care acoperă toate riscurile precizate este
cunoscută și sub denumirea de asigurare de avarii a autovehiculelor sau „auto casco“ (v.).
Suma asigurată se stabilește pe baza declarației asiguratului, fără ca aceasta să poată depăși
valoarea autovehiculului la data încheierii asigurării. Această valoare se determină plecând de la
prețul de cumpărare al unui autovehicul nou având marca respectivă, din care se deduce uzura
stabilită în raport cu vechimea, starea de întreținere și modul de întrebuințare a autovehiculului.
Prima de a., în cazul autoturismelor, este stabilită în funcție de capacitatea cilindrică, exprimată în
cnf. La celelalte tipuri de autovehicule, prirna de asigurare este stabilită în funcție de felul
acestora. Asigurarea „auto casco" poate fi încheiată și cu valabilitate numai în străinătate, pentru
autovehiculele înmatriculate în România. în acest caz, prima de asigurare este stabilită tot în lei,
iar nivelul ei diferă în funcție de grupa din care face parte țara respectivă (sunt stabilite două grupe
de țări: din prima grupă fac parte țările din estul Europei, iar din grupa a II-a celelalte țări), de
categoria de asigurați și de felul autovehiculului.
ASIGURARE FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR, formă de a.
combinată prin care se urmărește înlăturarea urmărilor negative ale unor evenimente neprevăzute
care se pot produce într-o gospodărie. Fiind o asigurare combinată, a.f.c. a g. oferă persoanelor
fizice posibilitatea ca, în același contract, să fie cuprinse trei feluri de asigurare: “asigurarea
bunurilor din gospodărie; “asigurarea de accidente produse la domiciliul asiguratului;
122
AS!
Basigurarea de răspundere civilă legală. Bunurile din gospodărie sunt asigurate împotriva unui
număr mare de riscuri, iar pentru urmările accidentelor întâmplate la domiciliul asiguratului sunt
asigurate următoarele persoane: asiguratul, soția acestuia, precum și părinții și copiii acestora, cu
condiția ca ei să locuiască și să gospodărească împreună cu asiguratul. Asigurarea de accidente
acoperă riscuri cum sunt: explozie, incendiu, trăsnet, cădere, lovire, alunecare, acțiunea curentului
electric etc. Asigurarea de răspundere civilă legală acoperă prejudiciile pe care asiguratul, soția
acestuia sau alte persoane aflate în întreținerea asiguratului, în calitate de locatar, le-ar putea
produce: proprietarului (prin pagube produse la imobil de incendiu sau explozie), locatarilor
apartamentelor învecinate (prin pagube la bunurile asigurate ori la pereții, planșeele, tavanele și
pardoselile apartamentelor respective, ca urmare a unei inundații produse în apartamentul
asiguratului etc.). Prima de asigurare este de 2 lei la fiecare 1 000 de lei sumă asigurată. Suma
asigurată se stabilește la cererea asiguratului, în funcție de valoarea bunurilor din gospodărie.
ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT, formă de asigurare practicată în
mod special pentru asociațiile agricole, în care sunt cuprinse toate animalele din aceeași specie sau
din mai multe specii. Animalele se asigură la sumele maxime practicate la a. facultative obișnuite;
datorită acestui fapt, despăgubirile au un nivel corespunzător. A.f. de a. are o durată de valabilitate
nelimitată în timp, iar primele de asigurare se fixează pe specii și grupe de animale și se plătesc
trimestrial, ținându-se seama de numărul de animale existent în asociație la sfârșitul trimestrului
precedent. Asociațiile agricole și ceilalți asigurați au dreptul să denunțe această asigurare cu cel
puțin 15 zile înaintea fiecărui trimestru. V. și asigurare facultativă de abonament privind
culturile agricole și rodul viilor; asigurare facultativă paușală sau globală.
ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT PRIVIND ANIMALELE, formă de
asigurare care se practică numai pentru animalele aparținând unităților agricole. A.f. de a. privind
animalele se poate încheia pentru toate animalele din aceeași specie (care au vârsta necesară pentru
a putea fi asigurate), indiferent de rasă, sex și vârstă. Suma asigurată se stabilește potrivit cererii
asiguratului, fără a putea depăși valoarea animalului declarată de asigurat. De asemenea, suma
asigurată nu poate depăși nici suma maximă prevăzută pentru animalul respectiv în instrucțiunile de
lucru ale societății de asigurări. Primele de asigurare în cadrul județelor din aceeași categorie sunt
fixe, pe specii și grupe, fiind stabilite pe cap de animal. Plata primelor se face trimestrial, cu excepția
cazurilor în care unităților agricole li se cuvin despăgubiri, când se procedează la compensarea
primelor de asigurare cu despăgubirile respective. Riscurile care se acoperă prin a.f. de a. privind a.
sunt identice cu cele de la asigurarea prin efectul legii a animalelor aparținând unităților agricole.
ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT PRIVIND CULTURILE
AGRICOLE Șl RODUL VIILOR, formă de asigurare care poate fi încheiată numai de unitățile
agricole. Caracteristic acestei asigurări este faptul că prin contractul de asigurare pot fi asigurate,
la alegerea unității asigurate, una, mai multe sau toate culturile de pe întreaga suprafață cultivată.
Drept urmare, în caz de producere a riscurilor asigurate, nu se mai aplică, în vederea calculării
despăgubirii, regula proporției de suprafață. Suma asigurată facultativ la hectar se determină astfel:
SA ha = Qpha ' SA kg ,
în care:
SAha = suma asigurată facultativ la hectar;
Qpha = producția medie programată la hectar;
SAkg = suma asigurată pe kg, stabilită de asigurător.
123
ASi
Primele de asigurare sunt stabilite pentru fiecare 100 kg de producție asigurată, fiind fixe, pe feluri
de culturi și pe categorii de județe. Prima de asigurare pe hectar se determină astfel:
PAha=^^
100
în care:
PAha = prima de a. pe hectar;
p = prima stabilită pentru 100 kg de producție.
Riscurile care se acoperă prin a.f. de a. privind c.a. și r.v. sunt stabilite prin contractul de asigurare.
ASIGURARE FACULTATIVĂ DE BUNURI, formă principală de asigurare în economia
de piață, bazată pe liberul consimțământ și pe interesul fiecărui asigurat, ea putând fi contractată de
către agenții economici și persoanele fizice. Bunurile se pot asigura facultativ, până la valoarea lor
reală și împotriva diferitelor riscuri. A.f. de b. au următoarele caracteristici: a) sunt reglementate,
în principiu, prin acte normative, însă drepturile și obligațiile concrete dintre părți se nasc pe baza
contractului de asigurare care se încheie între asigurat și societatea de asigurări; b) după semnarea
contractului de asigurare, societatea de asigurări eliberează polița de asigurare; c) primele de
asigurare sunt, de regulă, mai mari decât la asigurările prin efectul legii, deoarece nu sunt asigurate
toate bunurile din aceeași categorie; d) sumele asigurate sunt convenite între asigurat și societatea
de asigurări pe bază de contract, dar fără să depășească valoarea reală sau limitele valorice ale
bunurilor, stabilite prin acte normative; e) au o durată de valabilitate determinată, prevăzută în
contractul de asigurări, la expirarea căreia răspunderea societății de asigurări încetează: neplata la
timp și integrală a primelor de asigurare atrage după sine scurtarea duratei de asigurare, micșorarea
sumei asigurate sau chiar rezilierea contractului de asigurări. In asigurările facultative se pot
cuprinde bunurile care aparțin primăriilor, unităților finanțate din bugetele locale, misiunilor
diplomatice, sindicatelor, organizațiilor sportive, cooperației meșteșugărești și celei de consum și
de credit; de asemenea, bunurile asociațiilor agricole, ale întreprinderilor private, precum și
bunurile cetățenilor. A.f. de b. se practică sub mai multe forme.
ASIGURARE FACULTATIVĂ EXTERNĂ, formă de asigurare care poate fi încheiată de
către societatea de asigurări în legătură cu bunurile care fac obiectul comerțului exterior pe durata
transportului acestora (asigurare cargo) (v.), cu navele maritime și aeriene care fac parte din flota
civilă (asigurare casco) (v.) și cu alte bunuri aparținând statului nostru aflate pe teritoriul altor
state etc. în calitate de asigurați pot să apară întreprinderile române de comerț exterior,
NAVROM, TAROM, precum și societăți și firme din străinătate. A.f.e. poate să apară și în
legătură cu răspunderea civilă a constructorului în străinătate, în cazul construcțiilor și al
: montajului efectuat de întreprinderile noastre de specialitate în favoarea unor beneficiari din alte
țări. V. și asigurări externe.
ASIGURARE FACULTATIVĂ FAMILIALĂ, formă a asigurărilor de persoane care are
caracteristic faptul că, prin același contract de asigurare, se asigură, pe lângă asiguratul principal
(persoana care încheie asigurarea), și membrii familiei acestuia. A.f.f. poate fi întâlnită atât în
cadrul asigurărilor de viață, sub forma asigurării familiale mixte de viață (v.), cât și în cadrul
asigurărilor de accidente, sub forma asigurării familiale de accidente (v.),
ASIGURARE FACULTATIVĂ PAUȘALĂ SAU GLOBALĂ, formă de asigurare
contractată de gospodăriile familiale ale membrilor asociațiilor agricole, în care sunt cuprinse
bunurile din gospodărie, cum ar fi: un anumit număr de animale din aceeași specie sau, pe baza
124
ASI
unui supliment de primă, din câteva specii; asigurarea complexă a gospodăriei persoanei fizice
(v.) și asigurarea pentru cazurile de accidente a capului gospodăriei sau a altui membru din gospodăria
sa. în cadrul a.f.p. sau g., capul gospodăriei și soția lui sunt asigurați suplimentar și pentru cazul de
deces sau de invaliditate contractată la domiciliu din cauza trăsnetului, exploziei, incendiului,
cutremurului de pământ etc., în cadrul asigurării complexe a gospodăriei. A. se contractează pentru mai
multe riscuri, dar se plătește o primă unică sau, la cererea asiguratului, aceasta se poate eșalona în mai
multe rate și termene. A. se poate încheia pentru șase luni sau un an, prima de asigurare fiind
diferențiată corespunzător. Despăgubirile se calculează în limita sumei asigurate. Această asigurare
simplifică munca organelor societății de asigurări și este avantajoasă pentru membrii asociației.
/ASIGURARE FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARIERE A AUTO-
VEHICULELOR DIN PRODUCȚIA EXTERNĂ, formă de a. care poate fi contractată de
persoane fizice și persoane juridice - cu domiciliul, sediul sau reședința în România - pentru
autovehicule, remorci sau semiremorci trase de acestea, din producția externă, înmatriculate în
România, precum și înmatriculate în străinătate, deținute de persoane străine care vin temporar în
România. Primele de a. se pot achita integral sau în rate subanuale și sunt stabilite diferențiat, în
funcție de capacitatea cilindrică a motorului, de particularitățile concrete privind numărul,
destinația, întreținerea, păstrarea și exploatarea autovehiculelor respective. Dacă în timpul
contractului de a. nu s-au înregistrat daune, la reînnoirea contractului primele de a. se reduc cu
15%, respectiv 25%, 35% ori 40%, corespunzător, după caz, unui an de a. anterior reînnoirii,
respectiv a doi, trei ori patru sau a mai multor- ani de a. în a. sunt preluate următoarele riscuri
pentru care, dacă se produc, asigurătorul acordă despăgubiri la autovehicule, inclusiv la remorci
trase de acestea: a) ciocniri sau izbiri cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile,
aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri, căderi (căderea în prăpastie,
căderea în apă, cu prilejul transbordării, căderea din cauza ruperii podului, căderea pe autovehicul
a unor corpuri, ca de exemplu: copaci, blocuri de gheață sau de zăpadă, bolovani etc.), derapări sau
răsturnări; b) incendiu, trăsnet, explozie (inclusiv explozia rezervorului de carburanți sau a
rezervorului de aer comprimat), chiar dacă trăsnetul sau explozia nu a fost urmată de incendiu,
ploaie torențială, inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundație, furtună, uragan,
cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață,
avalanșe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcția în care se află autovehiculul sau remorca;
c) furtul autovehiculului, al unor părți componente sau piese ale acestuia; pagubele de orice fel
produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt al autovehiculului, al unor
părți componente sau piese ale acestuia ori al altor bunuri din autovehicul; pagubele produse
încăperii - proprietate a asiguratului - în care se afla autovehiculul, ca urmare a furtului prin
efracție sau a tentativei de flirt prin efracție al autovehiculului, al unor părți componente sau piese ale
acestuia. De asemenea, se acordă despăgubiri pentru: a) cheltuielile legate de transportul
autovehiculului Ia atelierul de reparat din România, cel mai apropiat de locul accidentului, care poate
face reparația, sau la locul cel mai apropiat de adăpostite a autovehiculului (dacă acesta nu poate fi
deplasat prin forță proprie); b) pagubele produse autovehiculului asigurat de avarieri sau distrugeri
prilejuite de măsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat, pentru salvarea acestuia sau a
construcției în care se află; c) cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor produse de cauze
cuprinse în a. Despăgubirile acordate nu pot depăși suma asigurată, nici cuantumul pagubei și nici
valoarea reală a autovehiculului. Cuantumul pagubei este egal cu costul reparației părților
componente sau a pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cu cheltuielile
pentru materiale, precum și cu cele de demontare sau montare aferente reparațiilor și înlocuirilor
necesare ca urmare a pagubelor produse. în determinarea cuantumului despăgubirii se folosesc
125
ASI
prețurile și tarifele practicate de unitățile de specialitate din România pentru tipul respectiv de
autovehicul. In această a. este cuprinsă și a. facultativă suplimentară pentru cazurile când
autovehiculul este condus de alte persoane decât asiguratul. în cazul persoanelor fizice și la cererea
asigurărilor, această a. suplimentară poate fi cuprinsă prin același contract și se poate întinde pe
aceeași perioadă de timp, sau poate completa asigurările în curs, în schimbul plății unei prime
suplimentare. în a. sunt cuprinse numai pagubele produse pe teritoriul României. în cazul în care
autovehiculul este asigurat pentru avarii, cu valabilitate pe teritoriul României, la cererea asiguratului
valabilitatea a. se poate extinde și în străinătate.
ASIGURARE FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARIERE A AUTO-
VEHICULELOR DIN PRODUCȚIA INTERNĂ (CASCO), a. care se poate contracta pentru
autovehicule, remorci și semiremorci trase de acestea, înmatriculate în România sau în străinătate,
deținute de persoane fizice sau juridice române sau străine. A. se poate încheia pentru următoarele
riscuri: a) ciocniri, loviri sau izbiri cu alte autovehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau
imobile, aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri, căderi (căderi în
prăpastie, căderea în apă, cu prilejul transbordării, căderea din cauza ruperii podului, căderea pe
autovehicul a unor corpuri, ca de exemplu: copaci, blocuri de gheață sau de zăpadă, bolovani etc.),
derapări sau răsturnări; b) incendiu, trăsnet, explozie (inclusiv explozia rezervorului de carburanți
sau a rezervorului de aer comprimat), chiar dacă trăsnetul sau explozia nu a fost urmată de
incendiu, ploaie torențială, inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundație, furtună,
uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă,
căderea unor corpuri pe construcția în care se află autovehiculul; c) furtul autovehiculului, al unor
părți componente sau piese ale acestuia; pagube de orice fel produse autovehiculului ca urmare a
furtului sau a tentativei de furt al autovehiculului, al unor părți componente sau piese ale acestuia
ori al altor bunuri din autovehicul; pagubele produse încăperii - proprietate a asiguratului - în care
se afla autovehiculul, ca urmare a furtului prin efracție sau a tentativei de furt prin efracție al
autovehiculului, al unor părți componente sau piese ale acestuia. în cazul producerii riscurilor
asigurate, se acordă despăgubiri pentru: a) cheltuielile legate de transportul autovehiculului la
atelierul de reparații din România, cel mai apropiat, de locul accidentului, care poate face reparația,
sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu poate fi deplasat prin
forță proprie). Prin locul de adăpostire al autovehiculului se înțelege cel mult adresa garajului
menționată în certificatul de înmatriculare al acestuia; b) pagubele produse autovehiculului de
avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat,
pentru salvarea acestuia sau a construcției în care se afla; c) cheltuielile făcute în vederea limitării
pagubelor produse din cauze cuprinse în a. Despăgubirile care se acordă nu pot depăși nici suma
asigurată, nici cuantumul daunei și nici valoarea reală a autovehiculului. Cuantumul pagubei este
-egal cu costul reparației părților componente sau a pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a
acestora, inclusiv cu cheltuielile pentru materiale, precum și cu cele de demontare sau montare
aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse. La determinarea
despăgubirii se folosesc prețurile și tarifele practicate de unitățile de specialitate din România
pentru tipul respectiv de autovehicul. Dacă autoturismul este asigurat pentru avarii cu valabilitate
pe teritoriul României, la cererea asiguratului valabilitatea a. se poate extinde și în străinătate, cu
plata unei prime suplimentare. Acest tip de a. se practică: a) la valoarea reală a autoturismelor,
prima de a. fiind calculată în funcție de capacitatea cilindrică a motorului autoturismului; b) la
valoarea declarată a autovehiculelor, prima de a. fiind stabilită pe baza unei cote aplicate asupra
sumei asigurate. Dacă în timpul de valabilitate a contractului de a. nu s-a produs nici un risc și deci
nu s-au datorat despăgubiri, la reînnoirea contractului de a. primele de a. se reduc cu 15%, respectiv
25%, 35%, 40% și 45%, corespunzător, după caz, unui an de asigurare anterior reînnoirii, respectiv a
126
ASI
doi, trei, patru ori cinci ani sau mai multor ani de asigurare. Primele de a. se pot achita integral sau în
rate subanuale. în vederea contractării a. auto CASCO sunt necesare: actele de proprietate ale
autovehiculului, permisul de conducere, talonul și revizia autovehiculului respectiv. A. se poate
încheia la sucursalele sau la filialele societății de a., la domiciliul sau la locul de muncă al
asiguratului. în caz de daună la autovehiculul asigurat pentru avarii auto CASCO, asiguratul trebuie
să prezinte la sucursala sau la filiala societății de a. (la serviciul „daune") contractul de a. în original,
procesul-verbal întocmit de organul de poliție, permisul de conducere și talonul autovehiculului.
ASIGURARE FAMILIALĂ DE ACCIDENTE, formă a a. facultative de accidente care
poate fi încheiată de persoanele fizice. A.f. de a. se caracterizează prin aceea că în contractul de a.
se înscriu - fără adaos de prime - pe lângă asiguratul principal, soția (soțul), precum și copiii cu
vârsta cuprinsă între 5 și 16 ani (neîmpliniți), indiferent de numărul lor. A.f. de a. apare totodată ca
o a. combinată, deoarece prin aceeași poliță sunt asigurate, tară adaos de primă, și bunurile casnice
și gospodărești împotriva riscurilor care se acoperă în cazul asigurării complexe a gospodăriei
(v.). A.f. de a. se încheie pe o perioadă de trei luni, iar suma asigurată este stabilită la o anumită
valoare pentru fiecare asigurat, în caz de invaliditate permanentă totală, și la o altă valoare pentru
riscul de deces din accident. Prima de a. este fixă pentru fiecare contract de a.f. de a. Asigurătorul
plătește suma asigurată în caz de invaliditate permanentă totală sau de deces al oricăruia dintre
asigurați, cu condiția ca acesta să fie urmarea unui accident produs în cadrul perioadei pentru care
s-a încheiat a. V. și asigurare facultativă familială.
ASIGURARE FAMILIALĂ MIXTĂ DE VIATĂ, formă a a. facultative de viață care se
recomandă persoanelor interesate să se asigure împreună cu membrii familiei, luând astfel atât o
măsură de prevedere, cât și una de economisire pe termen mai îndelungat. în contractul de a. pot fi
cuprinse, pe lângă asiguratul principal, două sau mai multe persoane care, în momentul încheierii
a., au vârsta cuprinsă între 5 și 65 de ani, fără a depăși 75 de ani la expirarea asigurării. A.f.m. de
v. se încheie pe durate cuprinse între 5 și 15 ani, pentru sume asigurate care se stabilesc la
propunerea asiguratului și în limitele stabilite de actele normative. A.f.m. de v. participă la
tragerile de amortizare, acordându-se pentru fiecare combinație de litere ieșită la tragere o anumită
sumă în lei. Suma asigurată se plătește în următoarele împrejurări: "la expirarea contractului de a.,
dacă asiguratul este în viață; °în caz de amortizare a asigurării; "în caz de invaliditate permanentă
a oricăruia dintre asigurați, ca urmare a unui accident; "în caz de deces al oricăruia dintre asigurați.
La expirarea a., dacă primele au fost plătite pentru întreaga perioadă prevăzută în poliță, asigurații
au dreptul să primească, concomitent cu suma asigurată, o indemnizație de 10% din această sumă.
Atât în caz de amortizare, cât și la expirarea a., suma asigurată se achită asiguratului principal. în
cazul unei invalidități permanente din accident, suma asigurată se achită asiguratului accidentat.
Dacă asiguratul principal decedează, suma asigurată se achită beneficiarului trecut în polița de a.,
iar dacă nu există un beneficiar dinainte stabilit, suma asigurată se achită celorlalți asigurați din
poliță, în părți egale, iar contractul se reziliază. La decesul oricărui alt asigurat, suma asigurată se
plătește asiguratului principal în calitate de beneficiar, iar contractul de a. rămâne valabil, cu o
primă de a. micșorată corespunzător. V. și asigurare facultativă familială.
ASIGURARE „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ", formă
de realizare a a. facultative a mărfurilor de import-export în timpul transportului lor. în practică, a.
„fără r. pentru a.p.“ este întâlnită, de obicei, sub denumirea F.P.A., care provine de la „Free of
Particular Average“. A. „fără r. pentru a.p.“ acoperă pierderile și (sau) avariile cauzate de:
trăsnet, explozie, incendiu, dezastre elementare, eșuare, scufundare, naufragiu, ciocnirea navei,
precum și alte accidente ale mijloacelor de transport, împotmolirea navei, dispariția navei, a
avionului sau a oricărui alt mijloc de transport al încărcăturii. Se despăgubesc, de asemenea,
127
ASi
cheltuielile rezonabile făcute de asigurat pentru salvarea încărcăturii, pentru prevenirea unui
pericol iminent. Prin a. se acoperă și cheltuielile, respectiv contribuțiile la avaria comuna, precum
și pagubele și sacrificiile în legătură cu acestea. Rezultă că a. „fără r. pentru a.p.~ acoperă
pierderile și avariile intervenite ia încărcătură ca urmare directă a unui accident produs mijlocului
de transport de una dintre cauzele prezentate mai sus. Pierderile care se pot produce bunurilor
asigurate în afara accidentării mijlocului de transport nu sunt acoperite prin această a. Având în
vedere aria relativ limitată de acoperire a acestei a., ea se recomandă pentru mărfuri cum ar fi:
minereu de fier, cărbune, blocuri de fontă și oțel, adică mărfuri care nu au de suferit prin contactul
lor cu apa de mare sau cu alte mărfuri. V. și asigurare cargo.
ASIGURARE INFERIOARA, formă de a. practicată, în oarecare măsură, în transporturile
maritime, pentru unele bunuri care se pot asigura la o valoare inferioară valorii lor reale. în cazul
avariei sau al distrugerii bunului asigurat, proprietarul acestuia compensează din propriile resurse
dauna corespunzătoare diferenței dintre valoarea reală a bunului și valoarea asigurată.
ASIGURARE ÎN CAZ DE MOARTE („VIAȚA ÎNTREAGĂ44), contract prin care
asigurătorul se obligă să plătească suma asigurată celor în drept la moartea asiguratului, indiferent de
data când aceasta a avut loc.
ASIGURARE ÎN CAZ DE VIAȚĂ SAU DE SUPRAVIEȚUIRE. contract prin care
asigurătorul se obligă să plătească o anumită sumă - deodată sau sub forma unei rente viagere - în
cazul în care persoana sau persoanele asigurate sunt în viață la data prevăzută în contractul de a.
ASIGURARE ÎN VALUTĂ, v. ASIGURĂRI EXTERNE.
ASIGURARE LA VALOAREA DIN NOU, a. în care se prevede că valoarea bunului din
momentul producerii riscului asigurat este valoarea de înlocuire a acelui bun (valoarea din nou).
ASIGURARE MARITIMĂ, formă de a. facultativă care are ca obiect încărcăturile și (sau)
navele în timpul transportului pe marc. A.m. este frecvent întâlnită, din cauza pericolelor
navigației pe mare. V. și asigurare cargo.
ASIGURARE MIXTA DE VIAȚĂ, formă de a. dintre cele mai solicitate de asigurați,
deoarece ea este in același timp atât o măsură de prevedere, cât și un mijloc de economisire pe
termen lung, reprezentând o combinație a a. de supraviețuire cu a. de deces. A.m. de v. se
adresează persoanelor care doresc să atenueze consecințele negative ale eventualului deces al lor
sau al celor care doresc să primească o anumită sumă de bani, în cazul că ar suferi un accident, de
pe urma căruia ar putea rămâne cu o invaliditate permanentă, totală sau parțială. Primele de a. se
pot plăti, la alegere, fie pe aceeași perioadă (5-20 de ani), fie pe perioade mai scurte. Ratele lunare
ale primelor sum stabilite în funcție de suma asigurată, de vârsta la care se contractează a., de
durata asigurării, de numărul anilor în care se plătesc primele etc. Aceasta a. are următoarele
trăsături: "se contractează atât pentru supraviețuire, cât și pentru deces: "este o măsură de
prevedere și un mijloc de economisire pe termen lung; "se poate contracta de către persoane cu
vârsta cuprinsă între 16 și 65 de ani, astfel încât, la sfârșitul a., acestea să nu depășească vârsta de
75 de ani; “persoanele în vârstă de peste 65 de ani nu pot contracta astfel de a. deoarece, de regulă,
de la această vârstă au loc creșteri însemnate ale mortalității, chiar de la un an la altul, ceea ce ar
determina stabilirea unor prime de a. mai mari în sarcina unor persoane ale căror posibilități
materiale sunt, în general, mult mai reduse; “de asemenea, nu sunt admise în acest sistem de a.
persoanele bolnave sau care au invaliditate permanentă mai mare de 50%: “societatea de a.
plătește suma asigurată la expirarea contractului de a. dacă primele de a. au fost achitate la zi și dacă
128
AS!
asiguratul va fi atunci în viață, concomitent cu o indemnizație de 10%. Suma asigurată se plătește
persoanelor prevăzute în polița de a., în următoarele cazuri: ^în caz de amortizare parțială sau totală a a,
la tragerile lunare de amortizare; 3în caz de invaliditate permanentă (parțială sau totală) a asiguratului în
urma unui accident; «îîi caz de deces al asiguratului înainte de expirarea contractului de a. (suma
asigurată se plătește beneficiarilor menționați în polița de asigurare). în baza contractului de a. și a
primelor achitate la zk societatea de a. plătește: asuma asigurată înscrisă în poliță la expirarea a.;
2o anumită sumă în lei 0001111 fiecare combinație de litere înscrisă în poliță și ieșită la tragerile lunare de
amortizare; 3de cinci ori suma asigurată, în caz de invaliditate permanentă din accidente, în funcție de
gradul de invaliditate, sau în caz de deces din accident; ade cinci ori suma asigurată înscrisă în poliță, în
caz de deces din accident; «suma asigurată înscrisă în poliță., în caz de deces din alte cauze. La cerere,
asiguratul poate primi de la societatea de a. un împrumut cu dobândă, rambursabil în rate sau dintr-o
dată, în cursul contractului de a. V. și asigurare familială mixtă de viață.
ASIGURARE MIXTĂ DE VIAȚĂ CU PENSIE PENTRU URMAȘI, formă de a. care se
contractează de către persoane cu vârsta cuprinsă între 16 și 50 de ani, pentru o anumită sumă de
lei, pe durată de 10-15 ani, în așa fel ca, la expirarea a., persoanele să nu depășească vârsta de
60 de ani. Această formă de a. se adresează persoanelor care doresc ca de pe urma a. să obțină un
anumit folos, atât ei (asigurații), cât și - în cazul decesului lor - urmașii lor. în ultimul caz, suma
asigurată nu se achită beneficiarilor dintr-o dată, ci în mai multe rate. Spre deosebire de a. mixtă
de viață obișnuită, la a.m. de v. cu p, pentru u., în cazul decesului asiguratului în decursul
perioadei pentru care s-a încheiat contractul de a., se plătește urmașilor desemnați de asigurat o
parte din suma asigurată, precum și o pensie până la sfârșitul termenului pentru care s-a încheiat a.
Societatea de a. plătește suma asigurată la expirarea a., precum și în caz de invaliditate permanentă
ca urmare a unui accident sau în caz de deces din orice cauză. Dacă survine decesul asiguratului,
societatea de a. plătește imediat jumătate din suma asigurată și o pensie anuală de 10% din suma
asigurată până la termenul de expirare a asigurării, când se achită și cea de-a doua jumătate din
suma asigurată. Această formă de a. participă și Ia tragerile lunare de amortizare, asigurații putând
beneficia, pe durata asigurării, de împrumuturi purtătoare de dobândă din partea societății de a.
ASIGURARE F/dXTĂ DE VIAȚĂ Șl SUPLIMENTARĂ DE ACCIDENTE, a. care are
caracteristic faptul că, în caz de invaliditate permanentă din accident, societatea de a. plătește o
sumă de șase ori mai mare decât suma asigurată înscrisă în polița de a., în total sau în parte, după
cum invaliditatea permanentă este totală sau parțială. în caz de deces al asiguratului din accident se
achită, de asemenea, de șase ori suma asigurată prevăzută în polița de a. Specific pentru această
formă de a. este și faptul că, în cazul unei invalidități permanente mai mari de 50% apărute în
urma producerii unui accident, asiguratul nu mai plătește primele de a. până la expirarea asigurării.
ASIGURARE PENTRU TOATE RISCURILE, formă de a. a încărcăturilor în timpul
transportului internațional (este întâlnită și sub denumirea A.R^de la AII Risks). Prin a. pentru t.r.
se acoperă, în general, totalitatea pierderilor și avariilor produse mărfurilor în timpul transportului, cu
excepția celor care sunt excluse în mod expres. De exemplu, nu se acordă despăgubiri pentru pagubele
produse de: «operațiuni de război de orice fel, precum și consecințele acestora; Hgreve, revolte,
tulburări civile, acțiuni dușmănoase; «mucegăite și fennentare, combustie spontană (autoaprindere),
viciul propriu, viermi, rozătoare și insecte; «influențe directe sau indirecte ale exploziei atomice, ale
radiațiilor radioactive; «intenția sau neglijența contractantului și (sau) a asiguratului; «scăderea
prețurilor și orice alte pierderi indirecte ale asiguratului (pierderile din diferențe de curs) etc. La
cererea asiguratului - și dacă s-a stabilit în mod special - în schimbul unei prime suplimentare, pot fi
acoperite prin a. și următoarele riscuri: operațiuni de război și (sau) măsuri de război de orice fel;
greve, revolte, tulburări civile, acțiuni dușmănoase; mucegăite și fennentare; combustie spontană
129
ASI
(autoaprindere). Prin urmare, a. pentru t.i\ acoperă aproape toate pagubele care se pot produce în
timpul transportului încărcăturilor, excepție făcând cele care pot fi evitate, cum sunt cele produse prin
încălcarea regulilor privind exportul, importul și tranzitul, prevăzute în regulamentele pentru
transportul mărfurilor, sau prin încălcarea normelor de securitate etc. A. pentru Lr. se recomandă în
cazul unor mărfuri cum ar fi: aparate optice, mecanică fină, mobilă, obiecte de porțelan etc.
ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII, formă de reglementare juridică a a. de persoane,
de bunuri și de răspundere civilă. A. prin e.l. se poate introduce pentru protejarea unor bunuri care
prezintă importanță atât pentru economia națională, cât și pentru deținătorii lor sau pentru
protejarea unor persoane aflate în număr mare sub posibila acțiune a unor riscuri cu frecvență sau
intensitate deosebită. Caracteristic a. prin e.l. este faptul că raporturile dintre asigurător și asigurat,
drepturile și obligațiile lor sunt stabilite prin lege, ceea ce înseamnă că a. ia ființă în virtutea legii,
fără a se cere acordul de voință al celor care dețin bunurile respective sau al persoanelor care intră
sub incidența asigurării. A. prin e.l. fiind totală (cuprinde toate bunurile de același fel sau toate
persoanele prevăzute în lege), se exclude posibilitatea selecției riscurilor și se permite o dispersare
optimă a acestora, ceea ce conduce la un nivel mai redus al primelor de asigurare. A. prin e.l. este
fără termen, ceea ce înseamnă că răspunderile, drepturile și obligațiile părților nu sunt limitate la o
anumită perioadă de timp. Plata despăgubirii Ia care are dreptul asiguratul în caz de producere a
riscului asigurat nu este condiționată de achitarea primei de a. sau, altfel spus, dacă asiguratul nu a
achitat prima de a. în termen, asigurătorul are dreptul să o rețină din despăgubirea de a.
ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII A BUNURILOR CETĂȚENILOR, a. ce poate
cuprinde o serie de bunuri ale populației, care prezintă importanță pentru dezvoltarea economiei
naționale, fiind astfel compensate daunele care eventual ar surveni ca urmare a calamităților naturii
și accidentelor. Printre bunurile asigurate se află clădirile, construcțiile, cabalinele, ovinele și
caprinele, bovinele și porcinele. Clădirile și construcțiile cetățenilor din mediul urban și rural se
asigură împotriva acelorași riscuri ca și bunurile aparținând asociațiilor agricole. Pentru clădiri și
construcții, răspunderea societății de a. începe din momentul dobândirii acestor bunuri, iar pentru
cele aflate în construcție, de la data când acestea au pereți și acoperiș; pentru animale, răspunderea
asigurătorului începe din momentul dobândirii lor sau de la împlinirea vârstei de a. și încetează de
la data când bunurile nu mai aparțin sau nu mai există în gospodăria cetățeanului. Sumele asigurate
sunt stabilite pe baza normelor de asigurare (v.). Primele de a. sunt stabilite separat pentru
clădiri, construcții, specii și rase de animale și se plătesc la câteva termene în cursul anului,
acordându-se unele reduceri în cazul plății primei cu anticipație. începând din anul 1996, această
a. a fost desființată în România.
ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII (OBLIGATORII) DE BUNURI, formă
principală a a. care are drept scop apărarea intereselor economice și sociale ale întregii societăți,
menținerea continuității procesului de producție și păstrarea integrității avuției naționale. Prin
aceste a. pot fi protejate atât bunurile proprietate de stat, cât și cele aflate în proprietate
cooperatistă, privată și personală. Aceste a. prezintă următoarele caracteristici: «sunt reglementate
și iau naștere direct prin efectul legii sau al altui act normativ, exprimând voința și interesele
întregii noastre colectivități în menținerea continuității procesului de producție, în protejarea
victimelor unor accidente și în apărarea avuției naționale, indiferent de dorința fiecărui asigurat;
■cuprind toate bunurile din categoria stabilită prin lege (ceea ce înseamnă că aceste a. sunt totale),
independent de voința asiguratului; ■ primele de a. sunt, în principiu, mai mici, deoarece a. sunt
totale, iar riscurile nu se selecționează; «sunt normate, aceasta însemnând că sumele asigurate sunt
fixate, prin lege, sub formă de norme de a., pe unități de a., în mod diferențiat (culturi, specii de
animale etc.). Normele de a. sunt calculate întrucâtva sub valoarea reală a bunurilor (diferența până la
valoarea reală se poate asigura facultativ); “sunt permanente (au o valabilitate nelimitată în timp, sunt
130
ASi
tară termen, din care cauză între părți iau naștere drepturi și obligații nelimitate în timp, pe toată durata
existenței bunului asigurat); «răspunderea asigurătorului ia naștere, în mod automat, prin simpla
dobândire a bunului de către asigurat (spre exemplu, dacă un bun a intrat în patrimoniul
asiguratului și acesta este avariat sau distrus, atunci societatea de a. îi plătește despăgubirea, chiar
dacă pentru acest bun asiguratul nu a plătit nici o primă de a.); "despăgubirile în caz de daune se
plătesc chiar dacă asiguratul nu a achitat la timp primele de a., reținându-se cu acest prilej primele
restante și majorările aferente; “întârzierea plății primelor de a. atrage după sine urmărirea silită a
acestora și perceperea de majorări; “administrarea lor necesită mai puțin personal, deoarece nu
există cheltuieli de contractare a a. etc.
ASIGURARE „PROTECȚIE Șl INDEMNIZAȚIE", formă de a. facultativă specifică
navelor maritime și fluviale, prin care se acoperă riscurile legate de răspunderea asiguratului, în
calitate de armator al navei, și cele rezultând din exploatarea navei. Riscurile privind răspunderea
asiguratului în calitate de armator al navei fac parte din „Protecție", iar cele legate de exploatarea
navei fac parte din „Indemnizație". în practica internațională, a. „Protecție și indemnizație" (engl.
Protection and Indemnity - prescurtat P & I) se realizează, de regulă, prin constituirea unor
„cluburi" ale armatorilor, care își desfășoară activitatea pe principiul mutualității. Aceasta înseamnă că
fiecare armator participă la acoperirea tuturor daunelor care se produc, în mod proporțional cu flota
proprie înscrisă în club. în vederea formării fondurilor necesare clubului pentru acoperirea
daunelor, fiecare membru va plăti „cotizații în avans" și „cotizații suplimentare". „Cotizațiile în
avans" servesc la acoperirea daunelor obișnuite, iar „cotizațiile suplimentare" la acoperirea
daunelor excepționale. Aceste cotizații se stabilesc diferențiat, pentru diferite feluri de nave,
împrejurările și cauzele evenimentelor care sunt în răspunderea armatorilor se stabilesc prin
intermediul corespondenților cluburilor. Acești corespondenți stabilesc stadiul și aspectul legal al
problemei, procedând la efectuarea investigațiilor necesare printre membrii echipajelor sau printre
alte persoane care pot fi interesate.
ASIGURARE SUPLIMENTARĂ, formă a a. facultative a navelor maritime. A.s. se poate
încheia pentru o sumă de lei asigurată de până la 25% din valoarea navei. Prin încheierea a.s. se
creează condiții pentru o mai bună acoperire a cazurilor de pierdere totală și a diferențelor care ar
putea rezulta prin aplicarea raportului dintre suma asigurată și valoarea navei, stabilită pentru
cazurile de salvare sau contribuție la avaria comună. A.s. este cunoscută și sub denumirea de
asigurare valoare majorată.
ASIGURARE VIAGERĂ DE DECES, CU PLATA PRIMELOR PE TIMP LIMITAT,
a. ce se contractează de către societatea de a. cu persoane în vârstă de la 16 până la 60 de ani, care
au posibilitatea și doresc să-și sprijine familiile mai târziu. Sumele asigurate sunt variabile.
Primele de a. se stabilesc în funcție de suma asigurată, de vârsta asiguratului și de durata a. și sunt
plătibile în rate anticipate, la alegere, timp de 5-15 ani. Sumele asigurate se plătesc de către
societatea de a. numai în caz de deces al asiguratului sau al persoanelor înscrise în polița de a.
ASIGURARE VIAGERĂ DE DECES, CU PRIMĂ UNICĂ, a. contractată de către
persoane cu vârsta cuprinsă între 16 și 20 de ani pentru anumite sume de lei. Prima de a. se
stabilește în funcție de vârsta asigurată și se achită anticipat, dintr-o dată, la contractarea a. Suma
de lei asigurată se plătește de către societatea de a. numai la decesul asiguratului, și anume
persoanelor prevăzute în polița de asigurare (v.).
ASIGURAREA BUNURILOR DIN GOSPODĂRIE, formă a a. facultative a bunurilor
aparținând populației și parte componentă a a. facultative complexe a gospodăriilor. A.b. din g. are
ca obiect bunurile existente într-o gospodărie, cum sunt: aparate de radio, televizoare, mașini de
cusut, frigidere, mobilier, obiecte casnice, îmbrăcăminte, încălțăminte, covoare, produse agricole,
viticole, pomicole, alimente, combustibil, materiale de construcții etc. Totodată, în a. sunt cuprinse -
131
ASI
pentru 20% din suma asigurată - bunurile asigurabile situate oriunde în afara domiciliului.
Asigurătorul acordă despăgubiri pentru deteriorarea sau distrugerea bunurilor de acțiunea unui număr
mare de riscuri, cum sunt: explozie, trăsnet, incendiu, furtună, inundație, grindină, ploaie torențială,
prăbușire sau alunecare de teren, avarii accidentale produse la instalațiile de gaze, de apă sau canal, de
încălzire, furt prin efracție etc. Suma asigurată se stabilește global pentru toate bunurile, conform
cererii asiguratului. Această sumă nu poate depăși valoarea bunurilor stabilite pe baza prețurilor cu
amănuntul practicate în comerț, diminuată cu uzura respectivă. A.b. din g. se poate încheia pe o
perioadă de un an (la cererea asiguratului, și pe o perioadă mai mică), pentru toate bunurile asigurabile
existente în gospodăria asiguratului. V. și asigurare facultativă complexă a gospodăriilor.
ASIGURAREA CHELTUIELILOR EXTRAORDINARE, formă de a. practicată în
transporturile maritime, care cuprinde cheltuielile extraordinare efectuate de armator, ocazionate de o
avarie comună (v.), respectiv cheltuieli care nu privesc corpul navei, mașinile, marfa sau navlul.
ASIGURAREA CONSTRUCȚIILOR-MONTAJULUI Șl A RĂSPUNDERII CON-
STRUCTORULUI, formă a a. externe (în valută) care are ca obiect lucrările de construcții-
montaj, împreună cu instalațiile, utilajele, mașinile, materialele și alte bunuri folosite la executarea
acestora, precum și răspunderea civilă legală față de terți a celui care execută lucrări de construcții-
montaj. A.l. de c.-m. și a r.c. poate fi încheiată de: “organizații de construcții din România, în cazul
lucrărilor de construcții-montaj executate în străinătate pentru parteneri străini sau în România pentru
societăți mixte cu participare românească; "organizații străine, pentru lucrările de construcții-
montaj executate în România; "societăți cu participare românească, care au ca obiect al activității
lucrări de construcții-montaj. Prin această a. se acordă despăgubiri pentru: pagube materiale
cauzate bunurilor de incendiu, trăsnet, explozie, furtună, uragan, grindină, inundație, cutremur
de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, accidente ale mijloacelor de transport în timpul
transportului materialelor asigurate de la depozitele șantierului la locul unde se efectuează
lucrări de construcții-montaj, furt prin efracția depozitelor; pagube materiale cauzate instalațiilor,
utilajelor și mașinilor - în timpul procesului de montare sau după acesta, în perioada de
funcționare pentru probe, înainte de predare către beneficiar - de cauzele de mai sus. precum și în
caz de rupere sau deformare prin ciocnire, lovire sau izbire cu alte obiecte, acțiunea curentului
electric etc.; sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri și
cheltuielile de judecată pentru prejudicii de care răspunde față de terțe persoane etc. Sumele
asigurate se stabilesc separat pentru pagubele materiale și separat pentru răspunderea civilă față de
terți. Pentru pagubele materiale care pot fi produse lucrărilor de construcții-montaj, suma asigurată
va fi egală cu valoarea totală a contractului de construcții-montaj, exprimată în valuta în care a fost
încheiat acest contract. Pentru răspunderea civilă legală față de terți, suma asigurată se stabilește Ia
propunerea asiguratului, care are în vedere natura lucrării de construcții-montaj pe care o execută,
numărul de lucrători, felul utilajelor și al mașinilor folosite, legislația și uzanțele în materie din țara
respectivă etc. Primele de a. aferente lucrărilor de construcții-montaj au un nivel diferențiat în
funcție de felul lucrării de construcții-montaj. Prima de a. corespunzătoare se stabilește în ftmcție
de obiectul contractului de construcții-montaj, costul a. putând fi suportat de către constructor sau
beneficiar, după caz. Prima de a. se plătește pentru întreaga perioadă de execuție a lucrărilor,
începând de la aducerea primelor materiale și utilaje pe șantier, până la terminarea lucrării de
construcții-montaj, inclusiv pe perioada de probă și garanție, până la 12 luni. Plata primei de a. se
poate face în rate ce se plătesc la termenele de scadență care se convin la încheierea contractului.
Pentru cuprinderea în a. și a riscului de cutremur de pământ se aplică o majorare a cotei de primă,
iar la cele privind a. de răspundere civilă legală față de terți, nivelul este diferențiat în funcție de
zona în care este amplasat obiectul respectiv de construcție-montaj. Răspunderea asigurătorului
începe din momentul deschiderii șantierului de construcții-montaj și încetează la expirarea
perioadei de garanție prevăzute în contractul de construcții-montaj.
132
ASI
ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT DE CĂTRE BANCA DE EXPORT-
IMPORT A ROMÂNIEI (EXIMBANK), a. pe care, potrivit statutului său, această bancă este
autorizată să o practice în următoarele situații: aasigură creditele acordate exportatorilor și
importatorilor pentru operațiuni de comerț exterior; “asigură creditele acordate unor persoane
fizice și juridice străine de către bănci și societăți financiare din România; “asigură creditele
acordate de bănci și societăți financiare străine pentru finanțarea operațiunilor agenților economici
din România; “asigură investițiile efectuate în străinătate de către societăți comerciale și bănci cu
sediul în România și, respectiv, asigură investițiile efectuate în România de către societăți
comerciale și bănci străine; “asigură - în numele și pe contul statului, ca agent al acestuia, contra
riscurilor comerciale - creditele de import-export acordate pe diferite termene. A.c. și garantarea
investițiilor de către Banca de Export-Import a României, în favoarea societăților comerciale,
bancare și financiare românești și străine, acoperă riscuri comerciale românești, riscuri politice și
valutare, precum și cazuri de catastrofa sau de forță majoră. EXIMBANK își desfășoară
activitatea în numele și pe contul statului, în calitate de agent al acestuia, pe bază de convenție
și/sau de colaborare cu alte societăți comerciale sau instituții financiar-bancare, în condițiile
economiei de piață. EXIMBANK își constituie un fond special în lei și în valută, care se
alimentează din primele de a. încasate, din daunele recuperate, precum și din resurse de la bugetul
de stat și se utilizează pentru acoperirea despăgubirilor cuvenite asiguraților. Poate fi asigurat orice
exportator român care acceptă condițiile a. Sunt primite în a. creanțele rezultate atât din exportul
de mărfuri, cât și din executări de lucrări. în funcție de perioada asupra căreia se întinde
valabilitatea a. încheiate, se disting a. pentru prelivrare și a. pentru postlivrare. & Asigurarea
pentru prelivrare (fabricație) acoperă riscurile exportatorilor, legate de contractul de export, în
perioada de fabricație a mărfurilor care fac obiectul livrării către cumpărătorul extern. Polița
pentru prelivrare protejează exportatorul pe perioada cuprinsă între momentul semnării
contractului de export și momentul transferului de proprietate, așa cum este acesta definit prin acel
contract. ❖ Asigurarea pentru postlivrare protejează interesele exportatorului din momentul
transferului de proprietate, care de regulă se produce la data livrării, și până la rambursarea
creditului. Polița pentru postlivrare acoperă riscurile exportatorului care survin în perioada de după
livrarea produsului pe credit în diverse țări. De regulă, cele două polițe se completează reciproc,
adică nu se emite o poliță pentru prelivrare fără una pentru postlivrare. A. se încheie pe baza
cererii de asigurare semnate de asigurat, care se depune cu cel puțin 30 de zile înaintea datei la
care urmează să înceapă riscul asigurat. Prin data începerii riscului se înțelege data semnării
contractului (în cazul polițelor de prelivrare), respectiv data transmiterii proprietății (în cazul
polițelor de postlivrare). Dacă în urma examinării cererii de a. asigurătorul ajunge la concluzia că
aceasta nu întrunește condițiile necesare pentru acceptarea a., atunci el poate emite o promisiune
de asigurare, care cuprinde condițiile și garanțiile acceptabile pentru el. Contractul de a. se
consideră încheiat la data emiterii poliței de asigurare. Primele de a. se achită în lei, dar
asigurătorul poate accepta plata acestora și în valută. în caz de neplată a unei rate de primă în
termen de cel mult 30 de zile de la scadență, asigurătorul poate suspenda a. după trecerea
termenului de așteptare; el o poate însă reactiva în termen de 24 de ore de la data plății primei
restante și a penalității de întârziere. Dacă a. încetează înainte de expirarea termenului de
valabilitate a a. sau contractul de a. se denunță ori se reziliază, primele de a. plătite, aferente
perioadei ulterioare încetării a. ori denunțării sau rezilierii contractului, se restituie asiguratului. în
perioada de valabilitate a a., asiguratul este obligat să comunice asigurătorului toate evenimentele
esențiale intervenite și care au o legătură cu executarea contractului de asigurări; în caz contrar,
asigurătorul poate să ceară modificarea contractului de a. sau să-l denunțe. Răspunderea
asigurătorului începe la data semnării contractului - în cazul poliței de prelivrare - și la data când
s-a efectuat livrarea, iar dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul exportului a trecut
133
ASI
asupra cumpărătorului extern - în cazul poliței de postlivrare. Răspunderea asigurătorului
încetează: ala data ultimei scadențe a creditului acordat, dacă acesta a fost rambursat integral; aîn
cazul producerii riscului asigurat, adică al nerambursării creditului asigurat, o dată cu plata
despăgubirii cuvenite asiguratului; “la data denunțării sau rezilierii contractului de a. în cazul
producerii riscului asigurat, plata de către asigurător a despăgubirii la care este îndreptățit
asiguratul se face cu condiția ca: “asiguratul să-și fi îndeplinit integral și la timp obligațiile
contractuale față de debitor; “între asigurat și debitor să nu mai existe nici o dispută cu privire Ia
paguba respectivă; “riscul produs să nu fi fost cauzat de greșeala sau de insolvabilitatea vreunui
agent al exportatorului sau a unei bănci colectoare; “neplata să fi depășit 180 de zile de 1a scadență
sau de la data încetării producției Ia cererea EXIMBANK, după caz. Pe măsura dezvoltării și
consolidării sale, EXIMBANK va primi în a. și riscuri comerciale pe termene medii și lungi,
precum și riscuri politice și valutare.
ASIGURAREA CREDITELOR PENTRU EXPORT, formă a a. externe (în valută) al
cărei obiect îl constituie creanțele rezultate în urma livrării de mărfuri sau prestării de servicii pe
credit în străinătate. Fiecare țară este preocupată să-și sporească exporturile pentru a-și asigura
valuta necesară achitării bunurilor din import care sunt necesare pentru producție, pentru investiții
sau pentru consumul populației. Bunurile se livrează treptat, pe măsura producerii lor, condiții în
care apare necesitatea eșalonării în timp a plății de către importator. Această necesitate apare și în
cazul bunurilor cu o singură livrare, dar cu valoare mare și de folosință îndelungată. Aceste bunuri
sunt greu de achitat dintr-o dată chiar și de către întreprinderile mari. Foarte adesea importatorii
au nevoie de o păsuire, pentru una sau mai multe luni, până își procură resursele valutare necesare
achitării importurilor. Ca urmare, cumpărătorii convin cu furnizorii lor ca plata să fie eșalonată în
timp. în situația în care plata urmează să se facă intr-un termen scurt, furnizorul acordă un credit
comercial clientului său extern. Uneori însă, furnizorul nu dispune de resurse financiare proprii
pentru a acorda clientului său extern creditul solicitat. Astfel, cumpărătorul este nevoi: să solicite
credit unei bănci din țara furnizorului, pentru achitarea mărfurilor cumpărate. în acest fel creditul
devine un instrument, care înlesnește efectuarea schimburilor comerciale internaționale, extinderea
cooperării economice și financiare dintre țări. Realizarea exportului prin mijlocirea creditului
generează mai multe riscuri atât pentru exportator, cât și pentru banca finanțatoare. Desigur, există
și riscuri legate de livrarea mărfurilor pe credit chiar și în situația în care furnizorul și
cumpărătorul sunt rezidenți ai aceleiași țări, iar tranzacția se exprimă în moneda națională, adică
atunci când actul de vânzare-cumpărare pe credit comercial sau prin mijlocirea împrumutului
bancar are loc pe piața internă. Dacă tranzacțiile comerciale constituie operațiuni de import-export,
lucrurile se complică din cauza distanțelor mari dintre furnizor și cumpărător, a termenelor mai
îndepărtate la care se efectuează plățile, a monedelor diferite folosite în țările participante Ia
contract, a reglementărilor juridice diferite de la o țară la alta, care uneori sunt insuficient
cunoscute de furnizorii externi etc. A.c. pentru e. poate fi contractată de agenp economici și
întreprinzători particulari din România, care efectuează operațiuni de comerț exterior. Această a.
acoperă o multitudine de riscuri de export, care se pot grupa în funcție de momentul când survine
riscul și de natura lui. Sub aspectul momentului când survin, riscurile preluate în a~c. pentru e.
cuprind o perioadă premergătoare și una posterioară semnării contractului de a. Pentru a-și
exporta mărfurile într-o țară străină, un agent economic se vede obligat să prospecteze piața acelei
țări, spre a vedea dacă și în ce condiții ar putea să exporte marfă în țara respectivă. Prospectarea
pieței respective este foarte costisitoare pentru agentul economic și nu-i garantează semnarea unui
contract. în unele țări, statul suportă aceste cheltuieli, dar în multe cazuri ele rămân in sarcina
agentului economic. Aceasta înseamnă că riscul insuccesului comercial nu poate fi neglijat. Pentru
protejarea sa, agentul economic poate încheia o a. de prospectare la un organ specializat în astfel
134
ASI
de a. Pentru unele obiective importante, cum ar fi livrări de bunuri cu valori mari, concurența
internațională devine din ce în ce mai acută. Astfel, unii agenți economici prezintă oferte ferme,
valabile o anumită perioadă de timp, pentru a se plasa pe o poziție cât mai avantajoasă pe piață.
Dacă în această perioadă de timp condițiile economice se modifică, cum ar fi, de exemplu, prețul,
dobânda, cursul valutar, condițiile de finanțare etc., exportatorul poate înregistra pierderi. Pentru
astfel de cazuri se pot încheia a. de către exportator împotriva unor asemenea riscuri și se pot
încheia contracte pe bază de oferte ferme pe perioade nedeterminate de timp. După încheierea
contractului pot surveni două categorii de riscuri, și anume: Bunele în intervalul de timp cuprins
între momentul semnării contractului de export și cel al livrării la extern a produselor comandate;
Haltele în perioada de la livrarea pe credit a mărfurilor și până la încasarea contravalorii acestora,
în perioada producerii propriu-zise a mărfurilor care fac obiectul contractului pentru exportator
există riscul întreruperii contractului. Situația este și mai gravă atunci când bunul produs este
unicat și nu mai poate fi valorificat către alți beneficiari: acesta este așa-numitul risc de fabricație.
Un alt exemplu îl constituie lucrările de cooperare economică internațională. în cazul executării de
către exportator a unor obiective la cheie în străinătate sau a unor lucrări cu ajutorul
echipamentelor, mașinilor și materialelor sale și care urmează a fi repatriate după realizarea
contractului, există riscul ca acele valori materiale aparținând exportatorului să nu mai poată fi
readuse în țara de origine din motive politice. în cadrul unui contract comercial, care este eșalonat
pe o perioadă îndelungată de timp, există riscul ca până în momentul terminării fabricării bunului
respectiv, în condiții de inflație, să aibă loc o creștere rapidă a prețurilor interne, care ar putea
ridica mult costurile de fabricație, astfel încât contractul să înregistreze pierderi. Riscul majorării
prețurilor internaționale poate fi protejat printr-o a. a riscurilor comerciale. După livrarea
mărfurilor către partenerul extern, pentru exportator se ivește riscul de neplată la termen a
contravalorii acestora de către clientul extern. Societatea de a. clasică sau un organism de a.
specializat, care acționează din ordinul și în contul statului, poate să protejeze exportatorul
împotriva acestui risc. Protejarea riscului de credit se face de către societatea de a. fie pentru
exportator, fie pentru banca finanțatoare a exportului respectiv pe credit. După încheierea
contractului comercial mai poate surveni și riscul schimbului valutar. Chiar și în cazul respectării
clauzelor contractuale de ambele părți, asupra exportatorului poate să planeze riscul înregistrării
unei pierderi rezultând din diferența dintre cursul valutar existent la încheierea contractului și cel
practicat la rambursarea creditului. Și în acest caz exportatorul poate să contracteze o a. care să-l
protejeze. Sub aspectul naturii, aceste riscuri pot fi grupate în: riscuri comerciale, riscuri provocate
de calamități ale naturii sau de alte cauze de forță majoră, riscuri politice și riscuri valutare. Prin
urmare, exportul de mărfuri implică următoarele riscuri: "neîncasarea contravalorii mărfurilor
livrate pe credit sau încasarea acestora cu întârziere; "refuzul cumpărătorului de a prelua marfa
ajunsă la destinație; "denunțarea contractului de către cumpărător în timpul desfășurării procesului
de producție la furnizor; "avarierea sau distrugerea mărfurilor în timpul fabricației sau al
transportului; "imposibilitatea repatrierii mașinilor, utilajelor, materialelor și a altor bunuri aflate
peste graniță pentru realizarea unor lucrări de cooperare pentru diferiți beneficiari externi;
"răspunderea civilă legală a furnizorului față de terți etc. Prin a.c. pentru e. se acoperă pagubele
cauzate asiguratului prin neplata creditului acordat cumpărătorului sau beneficiarului extern,
inclusiv societăților mixte cu participare românească, datorită faptului că debitorul a devenit
insolvabil în timpul perioadei de valabilitate a a. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru creanțele
asigurate în caz de insolvabilitate a debitorului. Această insolvabilitate trebuie stabilită în mod cert
și dovedită cu documente, în conformitate cu prevederile legale în vigoare din țara debitorului.
Printre cauzele acceptate de asigurător, care conduc la starea de insolvabilitate, menționăm:
■supunerea averii debitorului sau a moștenitorului acestuia la deschiderea procedurii falimentului,
în vederea participării creditorilor la masa falimentată, la începerea acțiunii de înțelegere
135
ASI
extrajudiciară între toți creditorii, la deschiderea acțiunii judiciare pentru înțelegere (concordat), la
executarea silită în scopul încasării creanțelor, fără a se fi realizat încasarea; «debitorul a încheiat o
înțelegere cu toți creditorii, în afara unei acțiuni judiciare; «nu există posibilități de încasare a
creanței, iar deschiderea procedurii de executare silită sau a unei proceduri falimentare nu ar
conduce la nici un rezulta „ De menționat că acordarea despăgubirii în cazul înțelegerilor
extrajudiciare este condiționată de existența acordului asigurătorului la consimțământul
asiguratului cu privire la înțelegere. Suma asigurată se stabilește în funcție de propunerea
asiguratului și în valuta în care a fost încheiat contractul de livrare. Această sumă nu poate depăși
valoarea din factura externă, însă, la cererea asiguratului, în ea pot fi incluse și dobânzile aferente
creditului acordat. Cotele de primă de a. sunt stabilite pe grupe de țări (de exemplu, în prima
grupă, unde sunt incluse țările dezvoltate, cota de primă este mai mică decât cea stabilită pentru
grupa a Iba, în care sunt trecute țările în curs de dezvoltare). Răspunderea asigurătorului începe, în
cazul creanțelor rezultate din livrări de mărfuri, la data când, potrivit contractului de livrare, s-a
efectuat prima livrare de bunuri și drepturile acestora aparțin cumpărătorului extern, iar la
creanțele din prestări de servicii, la data când această prestare a început. A. expiră: «la data
achitării complete a datoriei; «o dată cu plata de către asigurător a despăgubirii cuvenite; «în
termen de un an, socotit de la data scadenței unei rate de credit, dacă rambursarea ei nu a avut loc,
iar asiguratul nu a început, în acest interval, acțiunea pentru stabilirea insolvabilității debitorului.
V. și risc asigurat; risc catastrofal; risc comercial; risc de neexecutare; risc de transfer
valutar; risc economic; risc extern; risc natural; risc politic.
ASIGURAREA DE DECES, a. care protejează asiguratul împotriva riscului de deces, ce
constituie un eveniment viitor și sigur, însă incert în ceea ce privește data. Societățile de a.
folosesc diverse forme de a. care să satisfacă cele mai diferite preferințe. AstfeL într-una dintre
formele sale, a. acoperă riscul de deces, la orice dată ar surveni acesta. în acest scop, asiguratul se
angajează să plătească prime de a. toată viața. Se practică și soluția care limitează totuși plata
primelor la o anumită perioadă de timp (pe un număr anumit de ani, până la ieșirea la pensie a
asiguratului etc.). în aceste cazuri are loc o a. temporară de deces. A. de d. încheiată pe o durată de
timp limitată obligă societatea de a. să achite suma înscrisă în contract, dacă decesul asiguratului a
avut loc în perioada de valabilitate a a. Dacă la expirarea a. asiguratul este în viața, societatea de a.
este exonerată, față de asigurat, de orice obligație decurgând din contract. Rezultă că a. de d. nu
este o a. de economisire, ci una de protecție împotriva unui anumit risc.
ASIGURAREA DE NATALITATE, a. prin care, în schimbul primei de a. încasate,
societatea de a. se obligă să plătească o anumită sumă de bani asiguratului căruia i s-a născut un
copil, până la o anumită dată. Această a., se practică în Franța, însă se află în regres datorită
modificării condițiilor demografice și comportamentului oamenilor față de instituția căsătoriei și
de planificarea familială.
ASIGURAREA DE NUPȚIALITATE, formă a a. de viață practicată în Franța, în baza
căreia societatea de a. se angajează să plătească o anumită sumă de bani asiguratului, dacă el se
căsătorește înainte de a împlini o anumită vârstă.
ASIGURAREA DE RENTĂ, variantă a a. de supraviețuire potrivit căreia suma de lei
asigurată se acordă asiguratului sub forma unor plăți periodice, cu titlu de rentă. Prima de a. poate
fi unică sau se pot plăti prime periodice (lunare, trimestriale, semestriale sau anuale) pe perioada
de valabilitate a contractului. Plata rentei se poate face în două variante, și anume: «plata rentei
începe imediat după semnarea contractului de a.; «plata rentei începe Ia o dată ulterioară (la
împlinirea unei anumite vârste, după ieșirea la pensie etc.). La a. de r., societatea de a. plătește
136
ASI
renta numai dacă asiguratul va fi în viață la data expirării contractului de a. Decesul anterior al
asiguratului îl eliberează pe asigurător de orice obligație față de moștenitorii asiguratului. A. de r.
nu este atractivă. Pentru a se evita pierderea primelor achitate de asigurat - în cazul decesului
acestuia în perioada de valabilitate a contractului - în practica internațională, în contractele de a. se
prevăd unele clauze. Așa de exemplu, se înscrie în contract clauza contraasigurării, care permite
rambursarea primelor aferente riscului de supraviețuire; societatea de a. își reține prima aferentă
riscului de deces. Dacă la expirarea termenului de valabilitate a a. asiguratul va fi în viață, el
încasează suma asigurată, în timp ce prima pentru riscul de deces rămâne de drept societății de a.
ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CĂLĂTORILOR, PENTRU CAZURI DE
ACCIDENTE, a. ce se încheie pe baza contractului perfectat de către o societate de transport al
călătorilor (în care scop semnează o declarație de a.) și o unitate a societății de a. Societatea de a.
asigură facultativ călătorii (inclusiv copiii care călătoresc gratuit, conform tarifelor de călătorie),
pe timpul transportului organizat de societatea de transport, cu mijloace de transport la care sunt
admiși călătorii și care circulă pe drumuri publice, pe căi ferate sau pe apă, precum și în
transporturile aeriene publice, utilitare sau de serviciu, pentru: a) cazurile de accidente corporale;
b) cheltuielile medicale necesare tratării invalidității permanente; c) pierderea, avarierea sau
distrugerea bagajelor înregistrate și a bunurilor aflate asupra, călătorilor. A. poate fi încheiată și
numai pentru cazurile de accidente corporale. Călătorii se asigură pentru cazurile de invaliditate
parțială sau totală și deces ca urmare a unui accident produs în timpul călătoriei și în legătură cu
aceasta, dacă invaliditatea sau decesul s-a ivit în decurs de un an de la data accidentului. Dacă în
transporturile aeriene, în prețul legitimațiilor de călătorie s-a inclus și transportul de la agenție la
aeroport și înapoi, cu autovehicule utilizate în transporturile rutiere, la care sunt admiși călători,
aparținând societății de transport aerian, sunt cuprinse în a. și accidentele suferite de călători în
timpul cât sunt preluați de împutemiciții societății de transport aerian. A. intră în vigoare numai
după data încheierii contractului, dar drepturile de a. nu se pot plăti decât după încasarea de către
societatea de a. a celei dintâi rate de primă de a. Nu sunt cuprinse în a. următoarele bunuri ale
călătorilor: banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele sau titlurile, actele, manuscrisele,
obiectele de valoare artistică, științifică sau istorică, pietrele prețioase, obiectele de platină, argint
sau aur, mărcile poștale și alte bunuri asemănătoare. De asemenea, nu este cuprins în a. personalul
mijlocului de transport, când călătorește în această calitate. Dacă a. a fost contractată și pentru
pierderea, avarierea ori distrugerea bagajelor sau a bunurilor, răspunderea asigurătorului începe din
momentul încărcării acestora în mijlocul de transport. A. este valabilă atât pe teritoriul României,
cât și în afara acestuia, în transportul rutier și pentru călătoriile cu punct de plecare și punct de
destinație pe teritoriul României în transporturile pe căile ferate, pe apă și cele aeriene, pe toată
durata călătoriei pentru care s-a eliberat legitimația de călătorie sau documentul care dă dreptul la
călătorie, inclusiv în timpul cât călătorul se află în incinta stației, autogării sau în alte asemenea
incinte, înainte cu o oră de momentul plecării mijlocului de transport și încetează la o oră după
sosirea Ia destinație, precum și în timpul transbordărilor de la un mijloc de transport la altul, pentru
continuarea călătoriei sau când astfel de transbordări sunt determinate de cauze fortuite. Sumele
asigurate la care se face a. pentru un călător și în limita cărora asigurătorul poartă răspunderea la
fiecare călătorie în parte sunt: a) pentru invaliditate permanentă - parțială ori totală - sau deces ca
urmare a accidentelor, la alegerea societății de transport, între 1 000 000 și 10 000 000 de Iei;
b) pentru cheltuielile medicale necesare tratării invalidității permanente, maximum 1 000 000 de
lei; c) pentru avarierea, distrugerea sau pierderea bagajelor înregistrate, precum și a bunurilor
aflate asupra călătorilor, maximum 5% din suma de 1 000 000 până la 10 000 000 de lei. Primele
de a. se includ în tariful de călătorie, adăugându-se la costul legitimației de călătorie sau al
137
ASI
transportului o cotă procentuală din acest cost, potrivit tarifului de prime. Pentru stabilirea
primelor de a. cuvenite societății de a., totalul încasărilor realizate de societatea de transport (în
care sunt incluse și primele de a.) se înmulțește cu o cotă stabilită în tarifele de prime. în caz de
nefolosire a legitimației de călătorie, primele de a. nu se restituie. Accidentele cuprinse în a. sunt
cele care se produc în timp ii călătoriei și în legătură cu aceasta. Accidentele în legătură cu
călătoria sunt evenimentele subite, survenite din afară și tară voința asiguratului, care provoacă
invaliditatea permanentă a asiguratului sau decesul și care nu s-ar fi produs dacă persoana nu s-ar
fi angajat în efectuarea călătoriei. Invaliditatea permanentă cuprinsă în a. este reducerea
potențialului fizic, psihosenzorial sau intelectual, provocată de un accident în care a fost atinsă
integritatea corporală, constatată în termenul prevăzut în condițiile de a. și nesusceptibilă de
ameliorări. Dacă înainte de accident asiguratul avea o invaliditate permanentă din cauza unui
accident anterior sau din oricare altă cauză, pentru determinarea gradului de invaliditate
permanentă în urma accidentului se stabilește mai întâi gradul total de invaliditate permanentă
(inclusiv invaliditatea existentă înainte de accident); din gradul de invaliditate astfel determinat se
scade gradul de invaliditate permanent existent înainte de accident, iar diferența reprezintă gradul
de invaliditate permanentă ca urmare a accidentului. Totalul sumelor de lei plătite pentru cazurile
de invaliditate permanentă nu pot să depășească suma asigurată. Dacă după plata sumei de lei
asigurate cuvenite pentru invali^ite permanentă parțială asiguratul decedează ca urmare a
aceluiași accident, societatea de a. plătește diferența până la întreaga sumă asigurată. Gradul de
invaliditate permanentă din accidente se stabilește de către asigurător pe baza examinării medicale.
Imediat după accident, asiguratul este obligat să se prezinte. în măsura în care starea sănătății îi
permite, la o unitate medico-sanitară sau la un medic pentru a fi examinat, el trebuind să urmeze
tratamentul medical prescris. Dacă asiguratul nu are această posibilitate, obligația de a-1 prezenta
la unitatea medico-sanitară sau la medic și de a se îngriji ca acesta să urmeze tratamentul prescris o
au cei în drept să primească suma asigurată în caz de deces al asiguratului. Asiguratul accidentat
este obligat ca, după terminarea tratamentului medical, însă nu mai târziu de un an de la data
accidentului, să se prezinte la societatea de a. pentru a fi examinat medical. Societatea de a. are
dreptul să ceară și asiguratul este dator să se prezinte spre a fi examinat de medicii desemnați, iar
dacă starea sa nu îi permite deplasarea, să primească să fie examinat de acești medici fără vreo
cheltuială pentru asigurat. Dacă nu se îndeplinesc aceste obligații, societatea de a. are dreptul să
refuze plata sumei asigurate, dacă din acest motiv nu a putut stabili gradul de invaliditate
permanentă din accident. în cazurile de invaliditate permanentă incontestabilă, examinarea
asiguratului, stabilirea gradului de invaliditate permanentă și plata sumei asigurate se pot face
înainte de terminarea tratamentului. în celelalte cazuri, stabilirea gradului de invaliditate
permanentă se face la terminarea tratamentului, dar nu mai devreme de trei luni și cel mai târziu un
an de la data accidentului. Dacă pe baza examinării medicale nu se poate stabili gradul definitiv de
invaliditate permanentă, se poate plăti o parte din suma asigurată corespunzătoare gradului minim
de invaliditate permanentă existent și stabilit de societatea de a. Gradul definitiv de invaliditate
permanentă se stabilește în asemenea cazuri după a doua examinare medicală, însă nu mai târziu
de un an de la data accidentului. în cazuri justificate, când examinarea în vederea stabilirii gradului
de invaliditate permanentă nu s-a putut efectua în timp de un an de la data accidentului, aceasta se
poate face în timp de cel mult doi ani de la data accidentului. Sumele destinate acoperirii
cheltuielilor medicale (când a. a fost încheiată și pentru acest risc) ocazionate de tratarea
invalidității permanente (spitalizare, medicamente, materiale de uz sanitar și altele asemenea) se
plătesc de societatea de a. în baza documentelor medicale prezentate de către asigurat (rețete,
chitanțe, note de plată etc.), din care să rezulte că acestea s-au datorat în exclusivitate producerii
138
__________________________________________ ___________________________________________________ASI
riscului asigurat. în caz de pierdere, avariere sau distrugere a bagajelor și a bunurilor aflate asupra
călătorilor (când a. a fost încheiată și pentru acest risc), societatea de a. plătește despăgubiri pentru
pagube de peste 30 000 de lei și până la suina asigurată maximă de 50 000-500 000 de lei.
Evaluarea pagubelor se face de către societatea de a. în baza documentelor care constată
producerea accidentului și a adeverințelor eliberate de către societatea de transport. în caz de
invaliditate permanentă, respectiv pierdere, avariere sau distrugere a bagajelor și a bunurilor aflate
asupra călătorilor (când a. a fost contractată și pentru acest risc), suma cuvenită se plătește
asiguratului, iar în caz de deces al acestuia, moștenitorilor săi, în calitate de beneficiari. Creditorii
asiguratului nu au dreptul să urmărească această sumă. Sumele asigurate și despăgubirile se plătesc
numai în România și numai în lei. Societatea de a. nu plătește suma asigurată dacă accidentul ori
paguba au fost prilejuite: ®cu intenție ori din culpa călătorului asigurat sau a beneficiarului a.; "de
comiterea sau încercarea de comitere cu intenție de către asigurat ori beneficiar a unor fapte penale
de o deosebită gravitate; ade operațiuni militare în timp de război (declarat sau nu), de invazie sau
actul de ostilitate al unui dușman străin; ®de război civil, revoluție, rebeliune, insurecție, acțiunea
puterilor militare ori uzurpatoare, răscoală ori tulburări civile; ®de explozie, de acțiunea unor
substanțe explozive, toxice, radioactive, corosive, nucleare, poluante ori de contaminare; "de
urinările afecțiunilor psihice ale persoanei asigurate. Pentru copii, suma asigurată se plătește în
condițiile respectării regulamentelor de călătorie, pentru cazurile când acestea prevăd obligativitatea
existenței unui însoțitor. în vederea încasării sumei cuvenite în baza contractului de a., asiguratul
trebuie să se prezinte la societatea de a. o cerere scrisă, la care se anexează: procesul-verbal încheiat
de poliție sau de alte organe competente, din care să rezulte data, felul și împrejurările accidentului,
alte documente de probă, declarații ale martorilor autentificate de organe competente sau date în
fața lucrătorilor societății de a.; în caz de deces al asiguratului în urma unui accident se prezintă:
certificatul de deces, alte acte necesare solicitate de societatea de a., după caz, pentru soluționarea
cererilor de plată. Când decesul sau invaliditatea permanentă s-a produs în condiții deosebite sau a
determinat situații excepționale, societatea de a, plătește un avans de până la 30% din suma asigurată
înainte de perfectarea formelor cerute. Dovada calității de asigurat se face cu legitimația de călătorie
sau cu documentul de transport, ori cu adrese sau dovezi eliberate de societatea care a organizat
transportul, precum și prin orice mijloace de probă din care să rezulte că și bagajul respectiv a fost
înregistrat, inclusiv, în lipsa altor probe, cu declarații ale martorilor autentificate sau date în fața
organelor societății de a. Actele în legătură cu constatarea producerii accidentului, cu stabilirea și cu
plata sumelor asigurate, depuse și înregistrate la unitatea societății de a., nu pot fi încredințate
asiguraților sau altor persoane. Suma cuvenită în baza contractului de asigurare se plătește de către
societatea de a. în termen de cel mult trei zile de la data primirii ultimului document necesar. Plata
către asigurat sau către cel în drept să primească suma asigurată se face fie prin persoana juridică
ce a încheiat a., fie prin unitatea asigurătorului în raza căreia se află domiciliul asiguratului. La
cererea celor îndreptățiți, suma poate fi trimisă prin mandat poștal ori depusă într-un cont bancar,
pe spezele lor. Societatea de a. nu plătește sumele asigurate dacă cel în drept să le primească nu și-a
îndeplinit la termen obligațiile contractuale în cel mult doi ani (în cazul accidentelor corporale) de la
accident. Societatea de a. plătește sumele asigurate numai cu condiția ca primele de a. datorate să
fi fost plătite integral și la termenele stabilite. în cadrul acestei a., societatea de transport are
următoarele obligații: ®să ia toate măsurile, potrivite cu împrejurările, pentru limitarea efectelor
accidentelor produse; Hsă comunice societății de asigurări, în scris, orice accident, în termen
de maximum 48 de ore, cel mai târziu în prima zi lucrătoare, dacă termenul de 48 de ore
expiră într-o zi declarată nelucrătoare, pentru accidentele întâmplate în țară, și în timpul cel
mai scurt posibil, pentru cele întâmplate în străinătate (în transportul rutier); nsă-i îndrume la
139
ASI
unitatea societarii de a. pe asigurații accidentați, în vederea stabilirii drepturilor care decurg din a.;
“să comunice, la cererea unității asigurătorului, toate datele necesare stabilirii calității de asigurat a
persoanelor accidentate, data, locul și împrejurările producerii accidentului, precum și orice alte
informații necesare pentru justa stabilire a drepturilor de a.; Bsă calculeze și să vireze lunar primele
de a. în contul societății de a., până la data de 15 a lunii următoare; “să pună la dispoziția
lucrătorilor desemnați de unitatea societății de a. datele și evidențele necesare verificării justei
calculări și plății primelor de a. care fac obiectul contractului și să facă regularizarea oricărei
neconcordanțe, în termen de zece zile de la data constatării diferențelor. Contractul de a. se încheie
pe durata de un an și se reînnoiește de drept, dacă nu a fost denunțat de una dintre părți, cu un
preaviz de 30 de zile înainte de sfârșitul fiecărui an. Societatea de a. nu exercită dreptul de regres
împotriva prepușilor asiguratului sau ai beneficiarului decât în cazul comiterii cu intenție a unor
fapte penale de o deosebită gravitate. Persoanele care obțin sau încearcă prin orice mijloace să
obțină pe nedrept sume asigurate sau care înlesnesc asemenea fapte se pedepsesc pe cale penală,
ori de câte ori fapta întrunește elementele unei infracțiuni.
ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CĂRĂUȘULUI PENTRU MĂRFURILE TRANS-
PORTATE, a. ce se poate contracta de persoanele fizice și de persoanele juridice cu domiciliul
sau cu sediul în România, care organizează transporturi de mărfuri cu autovehicule înmatriculate
în România (deținute, închiriate, luate în locație de gestiune etc.). A. acoperă răspunderea
cărăușului pentru pagube la mărfurile transportate, fiind valabilă atât pe teritoriul României, cât și
în afara acestuia. A. poate fi încheiată și pentru călătoriile cu punct de plecare și de sosire numai
pe teritoriul României. A. este valabilă atât în transportul terestru, cât și în cel maritim, în cazul în
care au loc traversări cu linii RO-RO sau ferry boat, precum și în cel al transportului executat de
la punctele de expediție sau la punctele de destinație situate pe teritoriile statelor care nu sunt
membre ale „Convenției referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe
șose1e“, A. se încheie la suma pe care asiguratul o apreciază că va constitui limita răspunderii sale,
dar nu mai mult de 100 000 de dolari SUA sau echivalentul acestora în lei. la cursul oficial de
schimb în vigoare la data încheierii a., de fiecare transport, pentru toate categoriile de mărfuri și
pentru un autovehicul, inclusiv remorca. Dacă valoarea mărfurilor din fiecare transport pentru un
autovehicul - inclusiv remorca - depășește limita menționată mai sus, asiguratul poate solicita,
înainte de efectuarea transportului, încheierea unei a. suplimentare, achitând prima de a.
corespunzătoare. Prima de a. se stabilește pentru fiecare transport de mărfuri, în funcție de: suma
asigurată, felul mijlocului de transport, felul mărfurilor, ruta de transport, anotimp, durata
transportului. A. se poate încheia fie pentru o perioadă de timp de un an sau de cel puțin o lună, fie
pentru o călătorie. Avizarea în a. se face de asigurat la societatea de a., prin comunicarea scrisă a
numerelor de înmatriculare a autovehiculelor existente și, ulterior, pe măsura înmatriculării de noi
autovehicule. Constatarea pagubelor se face de către societatea de a. prin împutemiciții săi sau
prin experți, dacă acest lucru s-a convenit între părți. Evaluarea pagubelor, stabilirea
despăgubirilor și plata acestora se fac de către societatea de a. Plata despăgubirilor se face în lei
sau în valuta în care s-a încheiat a. Răspunderea societății de a. începe din momentul în care
mărfurile s-au încărcat în autovehicul în vederea expedierii și încetează în momentul descărcării
mărfurilor respective la destinație. Dacă valoarea mărfurilor încărcate pentru unul și același mijloc
de transport este mai mare decât suma asigurată (limita despăgubirii), despăgubirea se calculează
în proporția în care se găsește suma asigurată față de valoarea reală a mărfurilor transportate.
Societatea de a. acordă despăgubirile cuvenite în termen de o lună, din momentul când s-au primit
toate actele probatorii necesare lichidării pagubei. In limitele despăgubirilor plătite, societatea de
140
ASI
a.	este subrogată în toate drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea
pagubelor. Societatea de a. are dreptul să verifice, prin organele autorizate desemnate în acest
scop, evidențele asiguratului privind elementele care fac obiectul acestei a., precum și virarea
sumelor cuvenite drept prime de a.
ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CONȚINUTULUI CLĂDIRILOR, formă de a. care
cuprinde: mașinile și utilajele de producție, uneltele, instalațiile și orice alte mijloace fixe, precum
și produsele finite, semifabricatele, materiile prime și auxiliare etc. în baza a., societatea de a.
acordă despăgubiri atât în cazul pagubelor produse de incendiu și de alte calamități, cât și ca
urmare a avarierii sau a distrugerii de către un risc a clădirilor în care se află bunurile asigurate,
precum și a avarierilor accidentale produse la instalațiile de gaze, apă, canal sau încălzire centrală,
a carbonizării totale sau parțiale ori a topirii, chiar și fără flacără.
ASIGURAREA FACULTATIVĂ A MANAGERILOR PENTRU CAZURILE DE
ACCIDENTE, a. ce se poate contracta de către persoane în vârstă de la 24 până la 65 de ani, pe
durate de asigurare de 4 și 5 ani. Suma asigurată minimă este de 50 de milioane de lei. Dacă suma
asigurată depășește 50 de milioane de lei, este obligatoriu avizul favorabil al medicului desemnat.
Persoanele care au o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu sunt acceptate în a. Prin
asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente se acoperă: a) a. de accidente produse în
timpul executării obligațiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, inclusiv în cadrul deplasărilor
efectuate în interes de serviciu, în țară sau în străinătate; b) a. de deces produs din alte cauze decât
accident, dar în legătură cu activitatea profesională desfășurată, inclusiv ca urmare a unui efort
fizic sau intelectual excesiv; c) a. incapacității temporare de muncă din cauza unui accident produs
în legătură cu activitatea profesională; d) a. pierderilor de venituri ale societății comerciale, ca
urmare a erorilor involuntare de management. Primele de a. se plătesc anual anticipat. Cuantumul
fiecărei prime de a. se stabilește în baza tarifului de prime, în raport cu suma asigurată, cu vârsta
asiguratului la încheierea contractului și cu durata acestuia. Sumele asigurate care se plătesc de
asigurător se diferențiază în funcție de natura riscurilor preluate în a., în modul următor: a) în caz
de invaliditate permanentă ca urmare a unui accident, suma asigurată înscrisă în poliță, în total sau
în parte, după cum invaliditatea permanentă este totală sau parțială; b) în caz de deces al
asiguratului din accident, de două ori suma asigurată înscrisă în poliță; c) în caz de deces al
asiguratului din alte cauze, suma asigurată, iar începând după al doilea an de a., suma de plată se
majorează cu cote de excedent, stabilite corespunzător cu timpul cât s-au plătit primele de a.,
socotit în ani întregi, cel mult însă până la data decesului; d) în caz de incapacitate temporară de
muncă a asiguratului ca urmare a unui accident, o indemnizație zilnică de 7 lei pentru fiecare
1 000 de lei sumă asigurată, calculată pentru cel mult 189 de zile, excluzând perioade mai mici de
15 zile, în limita sumei asigurate; e) în caz de pierderi de venituri ale societăților comerciale,
produse ca urmare a erorilor involuntare de management, începând cu cel de-al doilea an de a.,
până la 75% din suma asigurată înscrisă în poliță; f) la expirarea a., dacă asiguratul va fi în viață,
suma asigurată înscrisă în poliță, majorată cu cote de excedent de cel puțin 10%. Contractul de a.
poate rămâne valabil pentru o sumă asigurată redusă dacă primele de a. au fost plătite pe cel puțin
un an. Suma asigurată redusă se plătește la expirarea contractului de a. sau, în caz de deces al
asiguratului, înainte de expirarea contractului de a. Contractul de a. poate fi răscumpărat dacă de la
data începerii a. a trecut cel puțin un an, iar plata sumei de răscumpărare se face în termen de
15 zile din ziua primirii de către societatea de a. a cererii, împreună cu polița de a. La semnarea
declarației de a., o dată cu cea dintâi rată a primei de a. se plătește și taxa de poliță.
ASI
ASIGURAREA FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARII PE TIMPUL
TRANSPORTULUI AUTOVEHICULELOR, a. care se încheie pentru autovehiculele
transportate pe calea ferată, cu autovehicule sau prin forță proprie, pe rute definite, de la unitățile
furnizoare la unitățile care le comercializează. A. poate fi încheiată numai pentru autovehicule
cumpărate de persoanele juric ice din România, pe timpul transportului acestora pe rute definite, de
la sediul unității furnizoare la cel al unității care le comercializează. A. se încheie pe o perioadă de
un an, putând fi reînnoită de drept - fără emiterea unui nou contract de a. - pe perioade de câte un
an, dacă una dintre părți nu o denunță, prin scrisoare recomandată, cu 30 de zile înainte de
expirarea a. în curs, datele termenelor de plată a primelor rămânând cele stabilite pentru anul
anterior. Autovehiculele se asigură pentru suma prevăzută în factura de cumpărare a acestora.
Societatea de a. acordă despăgubiri pentru pagubele produse de riscurile generale (v.), chiar dacă
autovehiculele sunt neînmatriculate, precum și în cazurile de pagube produse în timpul
transportului autovehiculelor pe calea ferată sau cu autovehicule de accidente ale mijlocului de
transport, cum ar fi: "ciocniri, loviri sau izbiri cu alte mijloace de transport sau cu orice alte
corpuri mobile sau imobile aflate în afara mijlocului de transport, căderi, deraieri, derapări,
răsturnări sau împotmoliri; "acte de tâlhărie; "dispariție sau furt total ori parțial, dacă s-a produs ca
urmare a unui accident al mijlocului de transport; "accidente în timpul încărcării, așezării sau
descărcării autovehiculelor. In această a. este inclusă și a. facultativă suplimentară pentru cazurile
când autovehiculul este condus de alte persoane decât asiguratul. Primele de a. se calculează lunar,
prin aplicarea cotei de primă asupra valorii autovehiculelor transportate în cursul lunii. în caz de
producere a evenimentelor asigurate, despăgubirile se acordă în limita pagubelor produse, fără însă
a o putea depăși: "la valoarea din nou, atunci când, la autovehiculele de producție internă sau
externă, pagubele s-au produs în timpul transportului acestora pe calea ferată sau cu autovehicule;
■la 90% din valoarea din nou a autovehiculelor. în cazul când pagubele s-au produs în timpul
deplasării acestora prin forță proprie.
ASIGURAREA GEAMURILOR, A OGLINZILOR Șl A ALTOR BUNURI
CASABILE PENTRU CAZURI DE SPARGERE SAU CRĂPARE, a. care se poate contracta
de persoane juridice și fizice pentru pagubele produse de: incendiu, trăsnet, explozie, ploaie,
inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, zăpadă, fapte ale oamenilor, accidente, lucrări de
montare etc. Sumele asigurate se stabilesc, potrivit cererii asiguratului, fie global pentru toate
bunurile, fie separat pentru fiecare dintre ele. Primele de a. sunt diferențiate în funcție de felul
bunurilor asigurate. Cuantumul pagubei este egal cu valoarea bunurilor avariate la data producerii
riscului asigurat, din care se scade valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința. Nu se acordă
despăgubiri pentru: pagubele conexe (avarierea ramelor geamurilor, a părților metalice sau din
lemn), la lustre și lămpi, la obiectele sanitare; pagubele produse la suprafața bunurilor asigurate
(zgârieturi, așchieri, ciuntituri); pagubele produse becurilor electrice; pagubele produse de o sursă
normală de căldură.
ASIGURAREA NAVELOR AERIENE, formă a a. facultative externe (în valută) care are
ca obiect aeronavele aviației civile folosite pentru transportul de pasageri sau de mărfuri. A.n.a.
poate fi încheiată de: organizații din România, organizații străine, societăți mixte cu participare
românească etc. Prin a.n.a. se acoperă atât pagubele care apar ca urmare a pierderii sau a avarierii
navei (casco), cât și răspunderea pe care asiguratul o are în calitate de deținător al aeronavei pentru
pasageri, și pentru bagajele acestora și pentru mărfurile transportate,precum și răspunderea civilă
legală față de terții din afara aeronavei. A. pentru pierderea sau avarierea aeronavei acoperă
riscurile la care aeronava este expusă în timpul acționării sau al rulării pe sol și în zbor. Se
despăgubesc, de asemenea, pagubele determinate de dispariția aeronavei și cheltuielile necesare,
făcute cu chibzuințăjîn legătură cu salvarea și conservarea aeronavei, cu transportul acesteia de la
_ -
ASI
locul avarierii la locul unde vor fi efectuate reparațiile etc. Prin a. de răspundere civilă se acordă
despăgubiri pentru: «sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri și
cheltuielile de judecată pentru vătămarea corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a
accidentării acestora la bordul aeronavei sau în timpul operațiunilor de îmbarcare; «pierderea,
avarierea sau distrugerea bagajelor și a bunurilor aflate asupra pasagerilor; «pierderea, avarierea
sau distrugerea mărfurilor transportate; «vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea
sau distrugerea bunurilor din afara aeronavei, cauzată direct de aeronavă sau de obiecte desprinse
ori căzute din aceasta. Suma asigurată se stabilește la propunerea asiguratului. Pentru aeronavă
(asigurarea casco), suma asigurată nu poate depăși valoarea de înlocuire ori cel mult valoarea din
nou a acesteia la data încheierii a. La a. de răspundere civilă, sumele asigurate sunt cele declarate
de asigurat pentru pasageri, pentru bagaje și pentru mărfurile transportate, precum și pentru terți,
fără ca acestea să poată depăși limitele prevăzute în legislația României, în convențiile
internaționale la care România a aderat sau în acordurile încheiate de asigurat cu partenerii săi
externi. A. aeronavelor se poate încheia fie ca o asigurare pentru o călătorie determinată (v.),
fie ca o asigurare pentru o perioadă de timp (v.). Primele de a. sunt stabilite separat pentru a.
casco și separat pentru fiecare fel de a. de răspundere civilă (față de pasageri și de bagajele
acestora, pentru mărfurile transportate și față de terții din afara avionului). La a. casco, cotele de
primă sunt stabilite separat pentru riscuri în timpul zborului sau al rulării pe sol și separat pentru
riscuri în timpul staționării pe sol.
ASIGURAREA NAVELOR MARITIME (CASCO MARITIM), formă a a. externe (în
valută) care are ca obiect navele comerciale, navele de pescuit oceanic, navele fluviale, navele
colectoare, ambarcațiunile, instalațiile și utilajele plutitoare asimilate navelor. A.n.m. poate fi
încheiată de: organizații din România, organizații străine, societăți mixte cu participare
românească etc. în toate cazurile, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la
nava asigurată. A.n.m. poate fi realizată conform uneia dintre următoarele condiții: „cu răspundere
pentru pierdere și avarii44, „fără răspundere pentru avarii în afară de cazurile de coliziune, eșuare,
explozie sau incendiu la bordul navei și naufragiu44, „cu răspundere numai pentru pierderea totală a
navei și pentru cheltuielile de salvare44. ❖ Asigurarea încheiată conform condiției „cu
răspundere pentru pierdere și avarii44 acoperă pagubele provocate ca urmare a pierderii totale
(efective sau constructive) a navei sau a avariilor provocate de: furtună, incendiu, uragan și alte
calamități ale naturii, naufragiu, eșuare, ciocnirea navelor între ele sau cu orice obiect fix sau
plutitor, răsturnarea sau înecarea navei, precum și din cauza accidentelor produse în timpul
încărcării, așezării și descărcării mărfurilor sau în timpul alimentării navei cu combustibil, explozii
la bordul navei sau în afara ei, defecte ascunse ale corpului navei, ale mașinilor sau cazanelor,
neglijența sau greșeala comandantului, a mecanicului sau a altor membri ai echipajului. Totodată,
această a. acoperă pagubele din avaria comună și sumele pe care nava asigurată este obligată să le
plătească din cauza ciocnirii cu alte nave etc. ❖ Asigurarea încheiată conform condiției „cu
răspundere pentru pierdere și avarii44, „fără răspundere pentru avarii în afară de cazurile de
coliziune, eșuare, explozie sau incendiu la bordul navei și naufragiu44 dă dreptul la despăgubiri
atât pentru pierderea totală (efectivă sau constructivă) și dispariția navei, cât și pentru avariile
produse navei de fenomene deosebite produse în timpul călătoriei (naufragiu, incendiu, coliziune,
eșuare etc.). Se mai acordă despăgubiri și pentru contribuția navei la avaria comună, pentru
răspunderea față de terți în cazul abordajului și al coliziunii și pentru cheltuielile necesare făcute
cu chibzuință în vederea salvării navei sau pentru micșorarea pagubei. ❖ Asigurarea în baza
condiției „cu răspundere numai pentru pierderea totală a navei și pentru cheltuielile de
salvare44 acoperă atât pagubele apărute ca urmare a pierderii totale a navei (efective sau
constructive) sau a dispariției navei, cât și cheltuielile efectuate cu chibzuință pentru salvarea
143
ASI
navei, chiar dacă acestea nu au dat rezultatele scontate. Din compararea sferei de cuprindere a a.
încheiate pe baza celor trei condiții prezentate rezultă că a. „cu răspundere pentru pierdere și
avarii“ acoperă mai multe riscuri decât celelalte două. Sumele asigurate pentru care se încheie a. în
cazul tuturor celor trei condiții sunt cele declarate de asigurat. Aceste sume nu pot depăși însă
valoarea de înlocuire a navei și nici valoarea din nou la data încheierii a. Prin valoarea navei se
înțelege costul de construcție stabilit pe baza prețurilor în vigoare la data a., corectat cu gradul de
uzură. De menționat că suma asigurată se trece separat pentru fiecare parte a navei (corp, mașini,
instalații). Primele de a. au un nivel care diferă în funcție de următorii factori: tipul navei (nave
comerciale, nave de pescuit oceanic, nave fluviale etc.); capacitatea navelor exprimată în tone
registru brut (v.); zona de navigație; condiția care stă la baza a. Durata a. navelor maritime diferă
după cum este vorba despre încheierea asigurării pentru o călătorie determinată (v.) sau
asigurarea pentru o perioadă de timp (v.).
ASIGURAREA NAVLULUI, formă și parte componentă a a. navelor maritime sau a a.
bunurilor în timpul transportului extern pe mare. Prin a.n. se acoperă costul transportului maritim
sau fluvial pentru mărfuri, adică suma pe care armatorul are dreptul să o primească de la navlositor
în schimbul serviciului de a transporta mărfurile pe baza contractului de transport. în cazul
navlului plătibil la destinație, despăgubirea nu se va acorda pentru navlul corespunzător cotețelor
neajunse la destinație, chiar dacă navlul a fost asigurat. V. și navlu.
ASIGURAREA PENTRU O CĂLĂTORIE DETERMINATĂ, formă și parte a a. navelor
maritime și aeriene prin care se precizează momentul începerii și al terminării răspunderii
asigurătorului. La a. pentru o c.d., răspunderea asigurătorului începe - în cazul navelor maritime -
în momentul pornirii (dezlegării) navei sau al ridicării ancorei din portul de plecare și se termină în
momentul acostării navei în portul de destinație. în cazul navelor aeriene, răspunderea
asigurătorului intră în vigoare din momentul începerii operațiunilor de îmbarcare sau de încărcare
pe aeroportul de plecare și se termină în momentul încheierii operațiunilor de debarcare sau de
descărcare pe aeroportul de destinație, ori începe din momentul pornirii motoarelor și se termină în
momentul opririi motoarelor în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri.
ASIGURAREA PENTRU O PERIOADĂ DE TIMP, formă și parte a a. navelor
maritime și aeriene prin care se precizează momentul începerii și al terminării răspunderii
asigurătorului. în cazul încheierii a. pentru o p. de t., răspunderea asigurătorului începe și se
termină la ora 24 a datelor indicate în polița de asigurare. A. pentru o p. de t. se încheie, de regulă,
pe o perioadă de un an de zile, însă la cererea asiguratului, poate fî încheiată și pentru o perioadă
de timp mai scurtă, dar nu mai puțin de o lună de zile. Dacă se întâmplă ca nava (aeronava) care
face obiectul a. pentru o p. de t. să se găsească pe mare (în zbor) sau într-un port de adăpost
(aeroport de refugiu) ori suferă o avarie în momentul expirării contractului de a., asigurarea se
prelungește până la ajungerea navei (aeronavei) în portul (aeroportul) de destinație.
ASIGURAREA TURIȘTILOR PENTRU CAZURI DE ACCIDENTE, formă a a.
facultative de accidente care poate fi încheiată de persoanele autorizate să organizeze acțiuni
turistice interne și externe pentru turiști, cetățeni români sau străini. în a. sunt cuprinse: "decesul;
■invaliditatea permanentă totală sau parțială; "cheltuielile medicale impuse de tratarea invalidității
ca urmare a unui accident; "avarierea, distingerea sau pierderea bagajelor înregistrate, precum și a
bunurilor aflate asupra turiștilor; "cheltuielile ocazionate de transportul corpului asiguratului
decedat, de la locul unde a survenit decesul până la locul de înhumare; "sumele pe care turistul
este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare, pentru prejudicii de care răspunde și care au fost
produse din fapta sa culpabilă, ca urmare a avarierii sau a distrugerii unor bunuri. Accidentele
144
ASi
pentru care se acordă drepturile mai sus-menționate sunt cele produse în timpul derulării
programului turistic. Contractul de a. se încheie pentru durata de un an și se reînnoiește de drept.
Primele de a. se plătesc lunar, se includ în prețul achitat pentru programul turistic ales și se
stabilesc în funcție de suma asigurată solicitată și de dispersia riscurilor, potrivit tarifului de prime
anexat la condițiile de a. Sumele maxime destinate cheltuielilor medicale, acoperii pagubelor la
bunurile asigurate și compensării pagubelor materiale produse terților reprezintă câte 10% și,
respectiv, 5% din suma de lei asigurată pentru invaliditate permanentă totală, iar cele ocazionate
de transferul asiguratului decedat la locul de înhumare sunt de până la 400 000 de lei. Sumele
asigurate se stabilesc de către societatea de a. de comun acord cu societățile de turism. Stabilirea
drepturilor care decurg din a. se face ținându-se seama de următoarele elemente: a) plata sumei de
lei reprezentând cheltuielile medicale necesare tratării invalidității permanente rezultate în urma
unui accident se face pe baza cererii turistului accidentat, însoțită de documentele doveditoare
(note de plată, rețete, facturi, bonuri etc.); b) plata sumei reprezentând acoperirea la bunurile
asigurate se poate efectua (chiar și în situația neînregistrării bagajelor) în baza declarațiilor
martorilor sau a declarației persoanei păgubite, dacă din documentele care constată producerea
accidentului sau din adeverințele eliberate de societatea de turism rezultă numai producerea
pagubei, nu și întinderea acesteia; c) plata sumelor de lei asigurate pentru daune materiale produse
terților, precum și pentru cheltuieli legate de transportul asiguratului decedat de la locul decesului
la locul de înhumare se efectuează pe baza actelor doveditoare prezentate de asigurat sau de
beneficiarii acestuia, după caz.
ASIGURAREA VALORILOR PENTRU FURT, PRIN ACTE DE TÂLHĂRIE
ASUPRA CURIERILOR, a. ce se poate încheia fie cu indicarea fiecărui curier și a sumelor la
care se face asigurarea, fie numai cu indicarea numărului curierilor și a unei sume de lei globale la
care se contractează a. Primele de a. sunt diferențiate în funcție de locul unde se săvârșește furtul
și de felul bunurilor sau al valorilor. Despăgubirile se acordă numai cu confirmarea furtului de
către poliție.
ASIGURAT 1. Persoană fizică sau juridică participantă la sistemul de asigurare obligatorie
(prin efectul legii) sau facultativă, respectiv la contractul de asigurare (v.), care își asigură
bunurile împotriva unor calamități ale naturii sau unor accidente, ori persoană fizică ce se asigură
împotriva unor riscuri care ar putea să intervină în legătură cu integritatea sa corporală sau cu viața
sa. A. poate fi, de asemenea, orice persoană fizică sau juridică pentru prejudiciul pe care l-ar putea
produce terțelor persoane, față de care sunt răspunzătoare în fața legii. A. poate fi și altă persoană
decât cea care a contractat asigurarea (tutorele încheie asigurarea pentru minor). O cerere de
asigurare frauduloasă se respinge, iar a. poate fi urmărit pe cale legală. Pentru, asigurările de
bunuri, a. pot fi: agenții economici, cooperativele meșteșugărești, cele de consum și de credit,
întreprinderile și instituțiile publice de importanță locală (mai ales în cazul asigurărilor
facultative), întreprinderile cu capital de stat (pentru asigurările privind activitatea de comerț
exterior și de transporturi navale și aeriene), precum și persoanele fizice. A. sunt obligați să
manifeste precauții rezonabile pentru prevenirea pierderilor, să ia cele mai eficiente măsuri pentru
buna conservare a bunurilor asigurate, să respecte normele agrotehnice și zooveterinare, după caz,
să întreprindă măsuri pentru preîntâmpinarea, combaterea, limitarea pagubelor și pentru reducerea
la minimum a gradului de extindere a daunei, precum și măsuri pentru salvarea bunurilor,
păstrarea și paza bunurilor rămase, prevenirea degradării lor ulterioare. Dacă a. nu respectă aceste
obligații și, ca urmare a nerespectării lor, se produc pagube, actele normative în materie prevăd, în
unele cazuri, reducerea volumului despăgubirii, iar în alte cazuri, neacordarea despăgubirilor. în
cazul producerii riscului asigurat, a. are obligația să-l înștiințeze imediat pe asigurător și să aplice
instrucțiunile date de acesta. în același timp, asigurătorul are dreptul și obligația să participe la
145
AS!
salvarea și la conservarea bunurilor asigurate. Asigurătorul este obligat să achite cheltuielile
necesare efectuate de a. în vederea salvării bunurilor cuprinse în asigurare, ceea ce îl obligă pe a.
să fie rațional în efectuarea cheltuielilor de salvare și de conservare. Dacă apar neînțelegeri, a.
poate recurge la expertiză. în schimbul unei prime unice sau periodice, a. are dreptul să primească
despăgubirea sau suma asigurată, stipulată prin lege sau în contract, în cazul producerii riscului
respectiv. 2. (în sistemul asigurărilor sociale) Persoana fizică, cetățean român, străin sau apatrid,
pe perioada în care aceasta are domiciliul sau reședința în România. în sistemul public național al
asigurărilor sociale sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: “persoanele care desfășoară
activități pe baza contractului individual de muncă; “persoanele care își desfășoară activitatea în
funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe
durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești,
ale căror drepturi și obligații sunt asimilate cu cele ale persoanelor care au contract individual de
muncă; “persoanele care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau
alocație de sprijin, care se suportă din fondul pentru plata ajutorului de șomaj (v.), denumite
șomeri; “persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin trei
salarii medii brute pe economie și care se află în una dintre următoarele situații: “asociat unic,
asociat, comanditar (v.) sau acționar; “administrator sau manager care a încheiat contract de
administrare sau de management; “membru al unei asociații familiale; “persoană autorizată să
desfășoare activități independente; “persoană angajată într-o instituție internațională, dacă nu este
asigurata acestora; “proprietar de bunuri sau arendaș de suprafețe agricole și forestiere; “persoană
care desfășoară activități agricole în cadrul gospodăriei individuale sau activități private în
domeniul forestier; “membru al unei societăți agricole sau al altor forme de asociere din
agricultură; “persoană care desfășoară activități în unitățile de cult recunoscute potrivit legii și care
nu a încheiat contract individual de muncă; “persoanele care realizează prin cumul venituri brute
pe an calendaristic echivalente cu cel puțin trei salarii medii brute pe economie; “persoanele care
desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile de prestări de servicii și care realizează un
venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin trei salarii medii brute pe economie; “alte
persoane. A. sunt obligați să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze
de prestații de asigurări sociale.
ASIGURĂRI COMBINATE, formă de realizare a a. facultative care se adresează
populației. A.c. au caracteristic faptul că, prin același contract, se asigură bunuri, persoane și
răspundere civilă. A.c. prezintă avantajul, comparativ cu asigurările obișnuite (care au ca obiect
numai bunuri sau numai persoane), că reduc cheltuielile și permit realizarea a. cu un cost mai
redus. Printre a.c. practicate de asigurători se pot menționa: asigurarea facultativă complexă a
gospodăriilor, asigurarea „Turist“, asigurarea complexă a elevilor și studenților etc.
ASIGURĂRI DE PERSOANE, ramură importantă a a. care completează asigurările
sociale de stat și cooperatiste și asistența socială, în ceea ce privește satisfacerea cerințelor
populației în caz de pierdere prematură a capacității de muncă, la bătrânețe, în caz de deces. A. de
p. își constituie fondurile din primele de asigurare plătite de asigurați, pe baza principiului
mutualității. Dacă la constituirea fondului de asigurare participă toți asigurații, în schimb la
repartizarea acestuia participă numai asigurații care au avut de suferit de pe urma producerii
evenimentelor asigurate (fac excepție asigurările de viață la care se constituie rezerve de prime).
A. de p. sunt o măsură suplimentară de prevedere și de economisire, pe termen lung, pentru
cetățeni și familiile lor, în legătură cu producerea unor evenimente în viața acestora, cum sunt:
pierderea totală sau parțială a capacității de muncă din cauza bolii sau a unor accidente, atingerea
unor anumite limite de vârstă, decesul. Sumele asigurate care se plătesc prin a. de p. se acordă
peste cele cuvenite prin asigurările sociale și prin asistența socială. în același timp, a. de p. sunt un
—
ASI
mijloc de atragere în circuitul economic a unei părți din disponibilitățile bănești temporare ale
populației, care exercită o influență pozitivă asupra vitezei de rotație a banilor. A. de p. permit
asiguraților ca, prin plata primelor de asigurare - eșalonate și fixe - să realizeze economii și să ia,
pe baza resurselor bănești proprii, măsuri suplimentare de prevedere și de economisire pentru ei și
familiile lor. A. de p. prezintă importanță nu numai pentru asigurați, ci si pentru economia
națională. Astfel, rezerva matematică formată în cadrul a. de viață este păstrată de societatea de a.
la bancă, fiind fructificată cu o dobândă anuală. Date fiind termenele lungi pentru care se
contractează a. de viață, există posibilitatea ca rezerva matematică constituită să fie utilizată și ca
sursă de creditare a economiei naționale. Păstrarea rezervei matematice la bănci prezintă
importanță economică și pentru asigurați, întrucât obligațiile preluate de societatea de asigurări -
prin contractarea asigurărilor de viață - devin scadente, în mare măsură, numai după trecerea unui
anumit număr de ani (uneori, chiar 15 ani). Aceasta înseamnă că o parte importantă din primele de
a. încasate de societatea de a. rămân la dispoziția sa un timp destul de îndelungat, iar păstrarea la
bancă îi dă dreptul acesteia să încaseze dobânzi. Dobânzile constituie un venit pentru societatea de
a. și, ca atare, la stabilirea nivelului primelor de a. pe care le plătesc asigurații se ține cont de acest
fapt. Dacă societatea de a. nu ar avea posibilitatea să fructifice sumele încasate de la asigurați, ar fi
necesar ca nivelul primelor de a. să fie mai ridicat, adică să cuprindă și dobânzile realizate de
societatea de a. prin păstrarea rezervei matematice la bancă. La stabilirea primelor de a. și în
determinarea mărimii fondului de a. este necesar să se țină seama de mai mulți factori. Mai întâi,
trebuie să se aibă în vedere faptul că primele de a. se plătesc în decursul mai multor ani, iar sumele
asigurate se plătesc de către societatea de a., de regulă, într-o perioadă mai îndepărtată, stabilită de
comun acord de părțile care intervin în a. Fac excepție cazurile când apar decese timpurii, iar
sumele asigurate devin, astfel, scadente mai devreme. în al doilea rând, în strânsă legătură cu cele
de mai sus, este necesar să se țină seama de acțiunea unor factori, cum sunt dobânda și
mortalitatea, care au un rol de seamă în constituirea și utilizarea fondului de a. Gradul de
dezvoltare a a. de p. este influențat atât de factori obiectivi - cum este, de exemplu, nivelul de
dezvoltare a economiei naționale și, strâns legat de acesta, posibilitățile materiale ale populației
privind alocarea unor sume pentru contractarea de a. - cât și de factori subiectivi cum sunt:
“modul de reglementare a a. sociale; "activitatea desfășurată de societățile de a. pe linia
introducerii unor forme de a. accesibile, care să intereseze pături cât mai largi ale populației;
"tradițiile existente etc. După forma de reglementare juridică, a. de p. se grupează în: asigurări de
viață (v.) și asigurări de accidente (v.). V. și asigurări sociale; asistență socială de stat;
rezerva de daună; rezerva de prime; rezerva matematică.
ASIGURĂRI DE TRANSPORT AERIAN, formă a a. mărfurilor care fac obiectul
comerțului exterior în timpul transportului acestora cu navele aeriene. A. de t.a. au cunoscut în
ultimul timp o dezvoltare importantă, atât ca urmare a apariției unor aeronave de mare capacitate,
cât și a rapidității cu care sunt transportate mărfurile. Sfera protecției pe care o oferă a. de t.a.
diferă în funcție de condiția care stă la baza încheierii ei, și anume: condiția „fără răspundere
pentru avaria particulară41 (v.), condiția „cu răspundere pentru avaria particulară44 (v.) și
condiția „toate riscurile44 (v.).
ASIGURĂRI DE TRANSPORT COMBINAT, formă a a. mărfurilor care fac obiectul
comerțului exterior, prin care se acoperă pagubele ce pot interveni atât în timpul transportului
acestora pe mare, cât și în timpul transportului terestru. Cel mai adesea, a. de t.c. se referă la
transportul maritim și terestru. Sfera riscurilor pe care le acoperă a. de t.c. diferă în funcție de
condiția care stă la baza încheierii asigurării. Aceste condiții sunt: „fără răspundere pentru
avaria particulară44 (v.), „cu răspundere pentru avaria particulară44 (v.) și condiția „toate
riscurile44 (v.).
147
ASI
ASIGURĂRI DE TRANSPORT FLUVIAL, formă a a. mărfurilor care fac obiectul
comerțului exterior în timpul transportului acestora cu nave fluviale. Sfera de acoperire a riscurilor
realizată prin a. de t.f. diferă după cum este vorba despre încheierea acesteia, conform condiției
„fără răspundere pentru avaria particulară44 (v.), condiției „cu răspundere pentru avaria
particulară44 (v.) sau condiției „toate riscurile44 (v.).
ASIGURĂRI DE TRANSPORT MARITIM, formă a a. mărfurilor care fac obiectul
comerțului exterior în timpul transportului lor pe mare. A. de t.m. apar ca unele dintre cele mai
vechi asigurări de bunuri practicate de-a lungul veacurilor. A. de t.m. dețin și în zilele noastre
ponderea principală în cadrul a. de transport, deoarece majoritatea mărfurilor care fac obiectul
comerțului exterior se transportă cu nave maritime. Ponderea transportului maritim este
determinată, după cum se știe, de faptul că este cel mai economicos și permite încărcarea dintr-o
dată a unei mari cantități de mărfuri. Existența a. de t.m. permite acoperirea pagubelor care pot fi
produse mărfurilor în timpul transportului de diferite calamități ale naturii sau accidente. Sfera de
acoperire a riscurilor diferă în funcție de condiția care stă la baza încheierii a. de tm. V. și
condiția „fără răspundere pentru avaria particulară44 (v.), condiția „cu răspundere pentru
avaria particulară44 (v.) și condiția „toate riscurile44 (v.).
ASIGURĂRI DE TRANSPORT TERESTRU, formă a a. mărfurilor care fac obiectul
comerțului exterior în timpul transportului acestora pe calea ferată sau cu mijloace de transport
auto. A. de t.t. dețin un loc important în cadrul a. de transport, având în vedere volumul mare al
mărfurilor transportate pe calea ferată sau cu mijloace de transport auto. Sfera de protecție pe care
o oferă a. de t.t. diferă în funcție de condiția care stă la baza încheierii a. Cea mai largă protecție o
oferă a. încheiată conform condiției „toate riscurile44 (v.), apoi a. încheiată conform condiției „cu
răspundere pentru avaria particulară44 (v.). A. încheiată conform condiției „fără răspundere
pentru avaria particulară44 (v.) oferă o protecție mai redusă.
ASIGURĂRI DE VIAȚĂ, formă a a. facultative de persoane. A. de v. au caracteristic
faptul că reprezintă, deopotrivă, atât o măsură de prevedere, de protecție împotriva unor
evenimente viitoare, cât și una de economisire și de fructificare pe termen lung a sumelor
încredințate societății de asigurări. A. de v. reprezintă o măsură de prevedere deoarece, în cadrul
formelor sub care sunt întâlnite în practică, se acoperă și riscul de deces, astfel încât societatea de
a. plătește suma asigurată și la producerea acestui risc. A. de v. reprezintă totodată o măsură de
economisire pe termen lung, deoarece, dacă în cadrul perioadei de valabilitate a a. nu se produce
riscul asigurat, asigurătorul plătește suma asigurată la expirarea acestei perioade. A. de v. pot fi
încheiate de persoane în vârstă de la 16 la 65 de ani. Sumele asigurate se stabilesc de regulă în
funcție de cererea asiguraților și în limitele prevăzute în actele normative care stau la baza
contractării a. Mărimea primei de a. se stabilește în raport cu suma asigurată, cu vârsta asiguratului
în momentul asigurării și cu durata pentru care se încheie a. Prima de a. se află în raport direct
proporțional cu suma asigurată. La aceeași sumă asigurată, nivelul primei de a. crește proporțional
cu vârsta asiguratului și invers proporțional cu durata pentru care se încheie contractul de
asigurare. A. de v. prezintă importanță nu numai pentru asigurați, ci și pentru economia națională.
Astfel, rezerva matematică (v.), constituită în cadrul a. de viață și păstrată de asigurător la bancă,
poate fi utilizată și ca sursă de creditare a economiei naționale. A. de v. practicate de societatea de
a. prezintă următoarele avantaje: “se pot asigura sumele stabilite de asigurau cu acordul societății
de a.; “la sumele de peste un milion de lei, polițele de a. se încheie numai cu avizul favorabil al
medicului desemnat, cu excepția a. mixte de viață și a a. suplimentare de accidente: “în toate
cazurile, sumele asigurate nu pot fi atacate de moștenitorii legali în defavoarea beneficiarului
înscris în poliță; "la expirarea polițelor (cu primele achitate integral), suma ce se plătește de
ASI
societatea de a. se majorează cu cote de excedent care se stabilesc anual, în funcție de durata a.;
Hîn caz de deces, după al doilea an de a., suma care se plătește se majorează cu o cotă de excedent,
stabilită anual, în funcție de durata a.; Hla cererea asiguratului, se pot actualiza atât suma asigurată,
cât și prima de a., pentru contracararea efectelor inflației; aprotecția familiei (sau a beneficiarului),
în caz de invaliditate permanentă ca urmare a unui accident; “participarea la tragerile de
amortizare, cu întreaga sumă asigurată, repartizată asupra combinațiilor de litere de câte o sumă de
lei, fiecare; “dacă, pe durata valabilității poliței, asiguratul a câștigat de mai multe ori la tragerile
de amortizare, suma asigurată rămâne întreagă până la expirare; “posibilitatea renunțării la plata
primelor, caz în care asiguratul este defavorizat minimal, polița rămânând valabilă pentru o sumă
asigurată redusă; “posibilitatea de a alege una dintre multiplele sale variante. Sumele
asigurate, cuvenite titularilor contractelor de a. de viața în caz de expirare a contractului ori în
caz de deces al asiguratului, se vor majora prin acordarea unor cote de excedent cuprinse între
35 și 360%. A. de v. se întâlnesc în practică sub următoarele forme: asigurare mixtă de viață
(v.); asigurare mixtă de viață și suplimentară de accidente (v.); asigurare familială mixtă
de viață (v.); asigurare mixtă de viață cu pensie pentru urmași (v.); asigurare viageră de
deces (v.); asigurare de rentă pe timp limitat (v.); asigurare cu termen fix (v.).
ASIGURĂRI EXTERNE, formă a a. facultative care are caracteristic fie faptul că una
dintre părțile contractante ori beneficiarul contractului își are domiciliul în altă țară, fie că obiectul
a. ori riscurile asigurate se află - respectiv, se pot produce - în afara granițelor țării noastre. A.e.
apar în strânsă legătură cu activitatea de comerț exterior, cu transporturile internaționale, cu
efectuarea de lucrări și prestarea de servicii pentru parteneri străini etc. în cadrul a.e., primele de a.
- ca de altfel și despăgubirile de a. - se plătesc, în general, în valută, iar în contractul de a. se fac
mențiuni cu privire la valuta în care se vor efectua aceste plăți. Prin intermediul a.e. se constituie
un fond de a. în valută, pe seama căruia pot fi acoperite pagubele produse de riscurile asigurate
bunurilor în timpul transporturilor internaționale, precum și alte răspunderi, asumate de asigurător
prin încheierea acestor a. Rezultă că obiectul a. este format din bunuri, persoane sau răspundere
civilă care angajează răspunderi în valută, motiv pentru care ele poartă și denumirea de asigurări
în valută. în sfera a. externe se includ: aa. mărfurilor care fac obiectul comerțului exterior pe
perioada transportului maritim, fluvial, terestru, aerian și combinat (maritim-terestru); “a. navelor
maritime, a navelor de pescuit oceanic și a navelor fluviale; “a. aeronavelor care fac parte din flota
civilă; “a. lucrărilor de construcții-montaj și a răspunderii constructorului în străinătate; “a.
creditelor pentru export; Ba. casco și de răspundere civilă a autovehiculelor cu valabilitate numai
în străinătate; Ba. bunurilor aparținând societăților mixte cu participare românească; “a. bunurilor
proprietate a statului român aflate în străinătate. A.e. apar ca un portofoliu distinct în cadrul
activității de asigurare desfășurate de societatea de asigurări, deoarece răspunderile asumate prin
intermediul lor sunt exprimate în valută. A.e. joacă un rol important în crearea condițiilor necesare
desfășurării neîntrerupte a comerțului exterior și a cooperării economice internaționale.
ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR COOPERATIVELOR DE
CONSUM Șl DE CREDIT, a. ce se pot încheia de către cooperative atât pe baza convenției
încheiate de Uniunea Centrală a acestor cooperative cu societatea de asigurări, cât și direct, pe
baza cererii fiecărei cooperative în parte. Se pot asigura bunurile Uniunii Centrale a acestei forme
de cooperație și ale cooperativelor, și anume: "mijloacele fixe, activele circulante, autovehiculele,
navele, timbrele, mărcile poștale și numerarul transportat de către curieri sau casieri, animalele și
culturile agricole; "bunurile aparținând terțelor persoane și primite spre prelucrare sau reparare, în
consignație, mijloacele fixe primite în folosință de cooperative, cu sau fără chirie (excepție făcând
cele asigurate prin efectul legii sau facultativ de către proprietar) etc. în a. este preluată o gamă
largă de riscuri, diferențiate și în funcție de felul bunurilor. Bunurile se asigură la valoarea de
149
ASI
inventar minus uzura, la prețurile de înregistrare iar la activele circulante se au în vedere prețurile
de înregistrare plus cheltuielile de transport-apro vizionare; bunurile aparținând terțelor persoane se
asigură la valoarea declarată de acestea. Primele de a. sunt stabilite pe feluri de bunuri și
diferențiate pentru bunurile cooperativei și cele ale terțelor persoane și se plătesc în rate
trimestriale. V. și asigurare de bunuri; asigurare facultativă (benevolă).
ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR COOPERATIVELOR MEȘTEȘU-
GĂREȘTI, a. care pot fi contractate de către aceste cooperative atât pe baza convenției semnate
de Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești și societatea de asigurări, cât și numai pe
baza cererii cooperativelor meșteșugărești care contractează direct a. cu organele de asigurări. Pe
baza convenției încheiate de UCECOM se asigură atât bunurile care aparțin organizațiilor acestei
forme de cooperație, cât și bunurile cooperativelor meșteșugărești, cum sunt: mijloacele fixe,
diferite active circulante, numerarul, timbrele, mărcile poștale, bunurile aparținând terțelor
persoane și primite de cooperative pentru prelucrare sau reparare, mijloacele fixe aflate în folosința
cooperativelor, cu sau fără chirie, excepție făcând cele asigurate obligatoriu sau facultativ de către
proprietar, autovehiculele, navele, animalele, culturile etc. A. se încheie pentru o serie de riscuri
comune și specifice. Bunurile se asigură la valoarea de inventar minus uzura, la prețurile de
înregistrare plus cheltuielile de transport-aprovizionare (la activele circulante), iar bunurile
aparținând terțelor persoane se asigură la sumele declarate de proprietari. Primele de a. sunt
determinate pe feluri de bunuri, diferențiate și pe categorii de proprietari, și se plătesc în rate
trimestriale sau la alte termene stipulate în contracte. V. și asigurare de bunuri; asigurare
facultativă (benevolă).
ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR UNITĂȚILOR DE STAT
LOCALE, forme de a. care pot fi contractate de către unitățile economice și instituțiile de
importanță și subordonare locală, pentru majoritatea bunurilor lor, cu organele societății de a. Se
pot asigura: clădirile și alte construcții (clădiri de locuit, birouri, magazine, depozite de mărfuri,
teatre, cinematografe, ateliere, clădiri aflate în construcție etc.); mașinile, motoarele, instalațiile,
utilajele etc. De asemenea, se pot asigura activele circulante (mărfurile, materiile prime,
materialele de bază și auxiliare, obiectele de inventar, semifabricatele, produsele finite etc.).
Bunurile se pot asigura împotriva riscurilor generale, precum și pentru alte riscuri. Mașinile,
instalațiile și utilajele se pot asigura și pentru cazurile de avarii accidentale. Primăriile și unitățile
subordonate lor mai pot asigura facultativ diferite bunuri și valori pentru furt prin efracție sau prin
comiterea actelor de tâlhărie (timbre, obligațiuni C.E.C., numerar etc. aflat în localul asiguratului
sau asupra curierilor); de asemenea, pot încheia a. facultativă a autovehiculelor (v.)
(autocamioane, autovehicule pentru gospodăria comunală, autobuze, autoturisme etc.), a.
facultativă de abonament (v.), a. facultative pentru animale, geamuri, oglinzi etc. De asemenea,
se pot asigura diferite bunuri aflate pe teritoriul țării noastre în timpul transportului terestru, pe
căile ferate, rutiere sau prin poștă. Nu se pot asigura următoarele bunuri: hârtiile de valoare, banii,
obiectele din metale prețioase, actele, manuscrisele, tablourile, bunurile inflamabile sau explozive,
lichidele acide. Sumele asigurate se determină pe categorii de bunuri, avându-se în vedere cererea
asiguratului, fără a se depăși valoarea reală a bunurilor respective. Primele de a. sunt stabilite pe
feluri de bunuri, fiind diferențiate și în funcție de localitatea în care se află unitatea care se asigură.
Răspunderea societății de a. începe și încetează în ziua și la ora stipulată în contractul de a.
ASIGURĂRI INDIRECTE, a. care se realizează în baza unui raport stabilit între două
instituții (societăți) de a., deci între două persoane juridice, dintre care una are calitatea de
reasigurat, iar alta de asigurător. Cu alte cuvinte, a.i. nu este altceva decât o a. a asigurătorului
direct, prin care acesta cedează unei alte instituții (societăți) de a. o anumită parte din riscurile pe
150
ASI
care le-a asigurat și o parte din primele încasate de la asigurați! săi. Deși între asigurații inițiali și
asigurătorul asigurătorului direct nu apare nici un raport juridic, totuși acoperirea dată de acesta se
răsfrânge asupra lor, putând fi considerată ca o a. indirectă. A.i, este cunoscută sub denumirea de
reasigurare (v.).
ASIGURĂRI INTERNE, a. caracterizate prin faptul că părțile contractante au sediul sau
domiciliul în România; obiectul lor îl constituie bunuri, persoane și răspundere civilă fața de terți
care se află pe teritoriul țării noastre, iar riscurile asigurate se pot produce pe același teritoriu.
Totodată, în cazul a.i., primele de a., despăgubirile și sumele asigurate se exprimă și se plătesc, de
fiecare dată, în lei. Din punctul de vedere al reglementării juridice, a.i. pot fi întâlnite atât ca a.
prin efectul legii, cât și ca a. facultative (contractuale). A.i. din România includ: a. facultative
privind bunurile aparținând asociațiilor agricole; a. facultative privind bunurile aparținând
unităților de stat de interes local; a. facultative privind bunurile aparținând unităților cooperației
meșteșugărești și unităților cooperației de consum și de credit; a. facultative privind bunurile
aparținând populației; a. facultative de persoane; a. prin efectul legii și a. facultative de răspundere
civilă.
ASIGURĂRI MUTUALE, forme incipiente de a. în care fiecare asigurat este în același
timp și asigurător. Prin a.m., un grup de persoane consimte ca, prin efortul comun, să compenseze
daunele sau să ofere un anumit sprijin material oricăruia dintre membrii grupului. A.m. se referă
atât la bunuri, cât și la persoane. Caracteristici: a) sunt a. reciproce, deoarece fiecare membru este,
în același timp, asigurat și asigurător; b) cuantumul cotizației membrilor diferă atât în funcție de
numărul și importanța evenimentelor produse - când primele se stabilesc și se încasează după
producerea riscului - cât și în funcție de un anumit plafon al fondului de a. pentru anumite riscuri
bine determinate, când prima de a. este repartizată pe numărul membrilor și se încasează anticipat;
c) nu au ca scop obținerea de beneficii, prin intermediul a. realizându-se ajutorarea reciprocă între
un anumit număr de persoane.
ASIGURĂRI PENTRU SĂNĂTATE, sistem obligatoriu de ocrotire a sănătății populației,
care funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității în colectarea și utilizarea fondurilor,
precum și a dreptului alegerii libere de către salariați a medicului, a unității medico-sanitare și a casei
de a. de sănătate. Concomitent, pot fi organizate și alte forme facultative de a. a sănătății, care să
acopere riscuri individuale în diferite situații speciale. Fondurile pentru finanțarea a. de s. se
constituie din contribuțiile lunare ale asiguraților și ale patronatului, precum și din subvenții de
la bugetul de stat. Persoana care angajează are obligația să rețină și să vireze lunar contribuția
datorată de salariați. Pentru anumite afecțiuni se acordă reduceri sau scutiri de plată a
contribuțiilor personale. Fondurile pentru a. de s. se administrează de către Casa Națională de
Asigurări de Sănătate, de către filialele sale (case) județene și a municipiului București, precum
și prin oficiile lor teritoriale. Sunt cuprinse în mod obligatoriu în a. pentru s. următoarele categorii
de persoane: cetățenii români cu domiciliul în țară sau aflați temporar în străinătate; cetățenii
străini și apatrizii care au reședința în România. Calitatea de asigurat se dovedește cu carnetul de
asigurări pentru s. De asemenea, sunt cuprinși în a. obligatorie de sănătate membrii de familie ai
asiguraților, având calitatea de coasigurați, cum sunt: "soția sau soțul; "copiii până la îndeplinirea
vârstei de 18 ani, inclusiv copiii înfiați sau aflați în plasament familial, cu excepția celor angajați
cu contract de muncă; "tinerii până la 25 (26) de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă
nu sunt angajați cu contract de muncă; "handicapații, fără limită de vârstă, aflați în grija familiei;
“părinții fără mijloace de trai și în incapacitate de muncă, dacă incapacitatea a fost constată de
către casa de a. Asiguratul este obligat să prezinte actele doveditoare ale membrilor de familie,
pentru înscrierea lor în carnetul de a. de s. spre a beneficia de aceste a. Sunt exceptate de la a.
151
ASI
obligatorie următoarele categorii de persoane: «membrii misiunilor diplomatice acreditate în
România; 0cetățenii străini care se află temporar în țara noastră. Aceste categorii de persoane pot
încheia asigurări facultative de sănătate. Calitatea de asigurat a salariaților se dobândește din ziua
încheierii contractului de muncă al salariatului și se păstrează pe toată durata acestuia. Persoanele
care nu sunt salariate dobândesc calitatea de asigurat din ziua în care s-a achitat contribuția.
Calitatea de asigurat și dreptul de a. se păstrează, chiar dacă se întrerupe cotizarea, în următoarele
situații: ape durata satisfacerii de către asigurați a serviciului militar; acând asiguratul se află în
concediu de maternitate sau de îngrijire a copilului bolnav; «când asiguratul se află în concediu
pentru accident de muncă sau boală profesională; spe timpul cât asiguratul se află în misiune în
afara granițelor țării; «când asiguratul se află în alt loc decât cel pentru care este stabilită
valabilitatea carnetului de a. de s.; wcând asiguratul execută o pedeapsă privativă de libertate sau se
află în arest preventiv. Calitatea de asigurat și drepturile de a. încetează în următoarele situații:
«pierderea cetățeniei sau a dreptului de reședință în țară; aîn caz de deces. în acest caz, membrii
familiei asiguratului beneficiază de aceste a. o perioadă de 30 de zile. Persoanele cărora le-a
încetat calitatea de asigurat și doresc redobândirea acesteia, o pot solicita în scris, în termen de o
lună de la data încetării, cu plata în prealabil a contribuției restante. Asigurații și membrii lor de
familie au dreptul să beneficieze de servicii și ajutoare bănești în mod nediscriminatoriu,
corespunzător necesităților, suficiente calitativ și cantitativ, în concordanță cu exigențele științei și
tehnicii modeme. Asigurații au obligația să participe la acțiunile profilactice organizate de casele
de a. și să respecte tratamentele medicale prescrise. Asigurații au dreptul la: ^servicii medicale,
medicamente, materiale sanitare, tratament balneoclimateric și de recuperare; ajutoare bănești în
caz de boală, accident, maternitate și îngrijire a copilului bolnav. în domeniul serviciilor medicale,
asigurații au dreptul la: «servicii de asistență medicală preventivă și de promovare a sănătății,
inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; “servicii medicale ambulatorii; aservicii medicale
spitalicești; «servicii de asistență stomatologică, servicii medicale de urgență și servicii medicale
complementare pentru reabilitare; 51 servicii medicale pentru păstrarea și refacerea capacității de
procreere, inclusiv asistență medicală înainte, la naștere și în perioada de lehuzie; “îngrijiri Ia
domiciliu și ajutor în efectuarea menajului, în perioada bolii; «alte servicii medicale;
«medicamente, materiale și proteze; «ajutoare bănești. De asemenea, însoțitorii bolnavilor asigurați
beneficiază de plata serviciilor hoteliere din partea casei de a. de sănătate. Asigurații au dreptul să-și
aleagă medicul care să le presteze serviciile medicale, denumit medic de familie. Dacă se optează
pentru un medic dintr-o localitate mai îndepărtată, asiguratul va suporta cheltuielile suplimentare
prevăzute în contract. Asiguratul poate schimba medicul de familie după expirarea a cel puțin trei
luni de la data înscrierii sale la medic și, desigur, numai pe baza unor motive întemeiate. Serviciile
medicale trebuie să fie complete, motivate și economicoase; aceste servicii nu se plătesc de către
asigurat. Prin a. de sănătate se prestează și servicii medicale pentru prevenirea îmbolnăvirilor și
păstrarea sănătății, precum și pentru depistarea precoce a bolilor. în această categorie se află:
«controlul medical al femeilor însărcinate; «sfaturi medicale; ^examinarea copiilor; “educația
sanitară în școli; «prevenirea dependenței de tutun, alcool și droguri, «îndrumarea către un mod de
viață sănătos; «servicii pentru depistarea SIDA, a bolilor mentale; TBC ș.a. De asemenea,
asigurații beneficiază de servicii medicale de prevenire a îmbolnăvirilor și de promovare a sănătății
prin informări permanente asupra necesității unei vieți sănătoase, prin mijloace de păstrare a
sănătății, de reducere și de evitare a noxelor. Dacă se constată noxe profesionale sau un risc
crescut de accidentare, casele de a. de s. au obligația să anunțe autoritățile responsabile cu
protecția muncii. Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de
asigurări în modul următor: «nelimitat pentru copiii până la vârsta de 12 ani, individual sau prin
formarea de grupe de profilaxie, fie la școală, fie la grădiniță; «pentru tinerii de la 12 la 20 de ani,
de două ori pe an; “pentru adulți, o dată pe an. Toate serviciile medicale pentru prevenirea bolilor
152
ASI
care ar putea afecta dezvoltarea fizică sau mentală a copiilor sunt, de asemenea, suportate de către
casele de a. Asigurații în vârstă de peste 30 de ani au dreptul la un control în fiecare an pentru
prevenirea bolilor cu consecințe majore în morbiditate și mortalitate, ca: afecțiuni cardiovasculare,
boii renale, diabet, TBC și altele. Femeile asigurate în vârstă de peste 20 de ani și bărbații de peste
40 de ani au dreptul la teste anuale de depistare a cancerului. Asigurații au 'dreptul și la servicii
medicale pentru vindecarea bolilor, pentru prevenirea complicațiilor sau cel puțin pentru
ameliorarea suferinței. Asigurații au dreptul la asistență medicală ambulatorie de specialitate la
indicația medicului de familie, care se acordă de către medici specialiști din cabinete individuale,
cabinete policlinică, din centre de diagnostic și tratament. Tratamentul în spital se acordă prin
spitalizare integrală sau parțială care cuprinde: consultații, tratament medical, îngrijire,
medicamente, materiale sanitare, cazare și masă. Serviciile medicale stomatologice se acordă de
către medici din cabinete stomatologice și cuprind activitățile medicale necesare pentru prevenirea
și tratamentul bolilor dentomaxilare. Asigurații beneficiază de medicamente din nomenclatorul de
medicamente, pe bază de prescripție medicală, cu sau fără contribuție personală. Asigurații au dreptul
la materiale sanitare pentru corectarea vederii, auzului, pentru protejarea membrelor și alte materiale,
cu sau fără contribuție personală. De asemenea, asigurații beneficiază de tratament terapeutic,
masaje, tratament balnear, gimnastică medicală etc. Prin a. de sănătate asigurații au dreptul și la
tratament medical la domiciliu (asistență medicală și îngrijire la domiciliu). Asigurații au dreptul la
ajutor în menaj pe perioada bolii sau a invalidității, dacă nu se pot îngriji singuri și nu au rude de
gradul I. în anumite cazuri, asigurații au dreptul și la transport medical (internare în spital, urgențe
medicale, alte situații care necesită transport sanitar). Asigurații au dreptul și la ajutoare bănești.
ASIGURĂRI POPULARE, a. care au ca scop încurajarea micilor economii, asigurarea
împrumutării unor sume pe baza primelor plătite de asigurat, a unui ajutor în caz de deces al
asiguratului înainte de termen, prin tragerea la sorți a polițelor de asigurare. A.p. se contractează
sub cele mai variate forme și în cele mai diferite condiții.
ASIGURĂRI POPULARE DE ÎNMORMÂNTARE, forme de a. practicate din vremurile
cele mai îndepărtate până în zilele noastre, în care asigurații sunt recrutați dintr-o localitate sau din
câteva localități învecinate. Asigurații cotizează, de regulă lunar, la o asociație de înmormântare,
în caz. de deces al asiguratului, se plătește familiei acestuia, din fondul constituit, o sumă de bani
dinainte stabilită prin normele asociației pentru a se face față cheltuielilor ocazionate de acest
eveniment.
ASIGURĂRI SOCIALE, sistem de ocrotire, de protecție și de ajutorare a cetățenilor
activi, a pensionarilor și a membrilor lor de familie, care constă în acordarea, de către stat sau
anumite organizații, de indemnizații, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear și
alte gratuități, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă sau în
alte cazuri când ajutorarea este necesară. Necesitatea organizării ocrotirii muncitorilor sub diferite
forme a apărut o dată cu dezvoltarea factorilor de producție și a relațiilor de producție; instituirea
și dezvoltarea asigurărilor sociale au fost determinate de crearea și dezvoltarea industriei, care au
generat formarea clasei muncitoare. Constituirea acestei viguroase forțe sociale și politice,
dezvoltarea ei. ridicarea conștiinței sale de clasă, extinderea mișcării muncitorești revoluționare
din a doua parte a secolului a! XlX-lea. i-au dat posibilitatea să reclame reglementarea ocrotirii
muncitorilor și a celorlalți angajați care și-au pierdut capacitatea de a-și câștiga prin muncă proprie
cele necesare traiului lor și al familiilor lor. în România, primele forme incipiente ale a.s. au
apărut către sfârșitul secolului al XlX-lea și la începutul secolului al XX-lea, din inițiativa
lucrătorilor din fabrici. Prima lege de a.s. a apărut în anul 1912, sub numele de Legea pentru
organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești. Până la această lege, singurul
153
ASi
sprijin material primit de lucrători era acela acordat de bresle din „cutia milelor\ în Țara
Românească și Moldova, și din „lăzile frățești^, în Transilvania. Mai târziu au apărut, din
inițiativa lucrătorilor, și alte forme de asigurări. După Codul civil, lucrătorii aveau dreptul la
despăgubiri, cu condiția de a dovedi că vinovați de accident nu au fost ei, ci patronul sau prepușii
acestuia. Așadar muncitorii nu ajungeau întotdeauna să obțină ajutoarele la care aveau dreptul,
deoarece nu puteau dovedi în justiție vinovăția patronilor. în locul teoriei culpei s-a impus mai
târziu teoria responsabilității, care nici ea nu a dus la rezolvarea integrală a problemei asigurării
lucrătorilor, deoarece patronii puteau dovedi cu ușurință cazurile de forță majoră care îi eliberau de
orice responsabilitate. Legea din 1912 a stipulat principiul obligativității asigurărilor sociale pe
baza recomandărilor făcute de Biroul Internațional al Muncii. Potrivit acestor recomandări, s-au
introdus și la noi a.s. contra accidentelor și invalidității, a.s. pentru caz de boală și pentru caz
de bătrânețe. Cu toate că în România a.s. au cunoscut o oarecare dezvoltare impusa de lupta
organizată și hotărâtă a salariaților, totuși formele concrete de ocrotire a angajărilor și a membrilor
lor de familie nu au putut satisface pe deplin cerințele de viață ale acestora. în prezent, a.s.
reprezintă un sistem de relații economico-sociale exprimate valoric, prin care se constituie, se
repartizează și se folosesc fondurile bănești necesare acordării de indemnizații, ajisoare. pensii,
trimiteri la odihnă și tratament balnear pentru personalul din unitățile de stat, cooperatori, avocați,
slujitorii cultelor, meșteșugari cu ateliere proprii și agricultori care își pierd - partial sau total,
temporar sau definitiv - capacitatea de muncă, precum și trimiterii la tratament balnear a
pensionarilor etc. și ocrotirii membrilor de familie ai tuturor acestor categorii de persoane.
Problemele a.s. din țara noastră au fost reglementate în concordanță cu noile condiții politice,
sociale și economice menite să contribuie la îmbunătățirea modului de viață a cetățenilor. A.s. sunt
obiectiv necesare, deoarece cetățenii pot ajunge în imposibilitatea de a mai munci și deci de a-și
dobândi prin muncă cele necesare traiului lor și al familiilor lor, din cauza unor evenimente cum
sunt: maternitatea, accidentele, bolile, invaliditatea, atingerea unei anumite vârste când omul nu
mai poate munci cu plenitudinea forțelor sale etc. Necesitatea a.s. este determinată și de grija
deosebită pe care statul nostru o poartă cetățenilor. Fiind o importantă problemă de star, drepturile
oamenilor pe linia a.s. sunt prevăzute în Constituție (art. 43), Codul muncii și in alte acte
normative. A.s. constituie unul dintre mijloacele de garantare a drepturilor constiwționale ale
poporului. în condițiile producției de mărfuri, pentru ocrotirea cetățenilor prin a.s. sunt necesare
anumite fonduri bănești care se constituie în procesul repartiției produsului național brut Revoluția
anticomunistă din decembrie 1989, dezvoltarea economică și socială a țării au imprimat a.s. un
conținut economic nou, o menire nouă, determinată de natura relațiilor de producție. A.s.
stimulează realizarea reproducției sociale, a indicatorilor economici și financiari, dezvoltarea și
apărarea proprietății publice, cooperatiste, private și personale, creșterea factorilor de producție,
înfăptuirea acțiunilor social-culturaie; ele cuprind o serie de norme pentru înfăptuirea unei tot mai
bune igiene și securități a muncii, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății
cetățenilor și a familiilor acestora, având drept urmare menținerea și creșterea capacității de muncă
a cetățenilor și folosirea ei în mod rațional. Rolul deosebit al a.s. constă în: ■ocrotirea cetățenilor
în toate cazurile de pierdere a capacității de muncă și a acelora care au rămas fără susținători
legali; ■ întărirea ordinii și disciplinei în muncă, creșterea productivității muncii, stimulând
ridicarea calificării cadrelor, combaterea absențelor nemotivate de la locul de muncă; “educarea
cetățenească a membrilor societății; “dezvoltarea conștiinței lor patriotice; “cultivarea unei
atitudini înaintate față de muncă și de familie, “promovarea trăsăturilor etico-spirimale avansate
ale cetățenilor; “respectarea normelor de conviețuire socială și dezvoltarea atitudinii noi față de
avutul public și personal. Prin controlul pe care îl exercită, a.s. contribuie la folosirea rațională a
forței de muncă, a resurselor materiale și bănești, la întărirea disciplinei economko-financiare.
V. și asigurări sociale de stat; principiile sistemului public național al asigurărilor sociale.
154	,	____________.
ASI
ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR, relații economico-sociale bănești,
prin intermediul cărora se constituie fondurile bănești necesare protecției agricultorilor activi, a
pensionarilor, a invalizilor, a membrilor lor de familie, a urmașilor pentru cazuri de incapacitate de
muncă parțială, totală, temporară sau definitivă, în caz de maternitate, deces. Fondurile acestor a.s.
se constituie din următoarele surse: “contribuția agricultorilor asigurați, de 7% asupra venitului
mediu lunar asigurat, și o cotă de 2% din același venit pentru finanțarea ocrotirii sănătății;
«contribuția pentru obținerea biletelor de tratament balnear și odihnă; adobâu2:ile bancare acordate
pentru păstrarea fondurilor disponibile în conturile bancare; «profitul net obținut din activitatea
unităților de tratament balnear și odihnă ale agricultorilor; contribuția agentilor economici cu profil
agricol și alimentar; «alte surse; «subvenții de Ia bugetul de stat. Prin a.s, ale a. se acordă pensii,
indemnizații, ajutoare, tratament balnear, alte drepturi.
ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT, verigă principală a sistemului de a.s. din România
care cuprinde relațiile economico-sociale exprimate valoric, prin mijlocirea cărora - în procesul
repartiției produsului național brut - se constituie, se repartizează și se utilizează fondurile bănești
necesare ocrotirii obligatorii a personalului, a pensionarilor, a membrilor lor de familie și a
urmașilor în cazul pierderii parțiale, totale, temporare sau definitive a capacității de muncă, la
atingerea limitei de vârstă la care se consideră că omul nu mai poate munci cu plenitudinea forțelor
sale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. Fondurile a.s. de s. se formează: a) pe seama
contribuțiilor (de 35%, 40% și 45%) calculate asupra fondului de salarii, plătite de unitățile
economice și instituțiile de stat; b) începând de la 1 aprilie 2001, salariații plătesc o contribuție
personală pentru asigurările sociale care reprezintă o treime din contribuțiile plătite astăzi de
întreprinderi și instituții; c) din contribuția obligatorie, de 5%, a personalului, calculată asupra
salariilor tarifare lunare și altor venituri salariale, pe baza căreia la pensionare angajații primesc, pe
iângă pensia de bază, și o pensie suplimentară corespunzătoare; d) din contribuția parțială și
diferențiată a asiguraților pentru trimiterile la tratament balnear și la odihnă; e) contribuțiile
agenților economici (5%) calculate asupra fondului de salarii și contribuția salariaților de 1%
pentru fondul de șomaj. Prin a.s. de s. se acordă pensii, se efectuează cheltuieli cu trimiterile la
tratament balnear și ia odihnă, se acordă indemnizații și ajutoare, ajutorul de șomaj, alocația de
sprijin etc. V. și principiile sistemului public național al asigurărilor sociale.
ASIGURĂRI SOCIALE DIN COOPERATIVELE MEȘTEȘUGĂREȘTI, relații
economico-sociale bănești stabilite la nivelul cooperativelor, prin mijlocirea cărora se formează
fondurile necesare ocrotirii cooperatorilor, bătrânilor, invalizilor, membrilor de familie, urmașilor
acestora și a altor categorii de persoane, în cazurile de incapacitate de muncă, de bătrânețe și în
alte cazuri prevăzute de lege. Fondul se alimentează din contribuția de 30% a cooperativelor,
calculată asupra fondului de salarii, din contribuția obligatorie din salariul lunar al membrilor
cooperatori, din contribuția parțială și diferențiată a pensionarilor și a cooperatorilor pentru
trimiterile la tratament balnear, din contribuția pentru ajutorul de șomaj etc.
ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU MEȘTEȘUGARII CU ATELIERE PROPRII, relații
economico-sociale bănești, prin intermediul cărora se constituie fondurile necesare acordării de
pensii, indemnizații și ajutoare, trimiterii la tratament balnear și la odihnă a meșteșugarilor respectivi,
a membrilor lor de familie, a ucenicilor și a angajați lor folosiți de aceștia. Fondurile bănești se
formează pe seama cotizațiilor de a.s. lunare care se plătesc de meșteșugari, a contribuțiilor
diferențiate ale pensionarilor și meșteșugarilor pentru trimiterile la tratament balnear etc.
ASIGURĂRI SOCIALE PRIVATE, a.s. facultative în curs de înființare și în România.
Aceste a. acoperă diferite riscuri și acordă unele prestații complementare în caz de accidente de
muncă și boli profesionale, în care scop se pot constitui asociații profesionale autofmanțate.
Asociațiile profesionale pot desfășura acțiuni pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru
155
ASI
prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, pentru recuperarea capacității de muncă
și pentru reintegrarea profesională. Statutul societăților private de a.s. și al asociațiilor profesionale
se avizează de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și de Ministerul Finanțelor. Supravegherea
și controlul activității societăților private de a.s. și a asociațiilor profesionale se realizează de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România.
ASIGURĂTOR, persoană juridică română sau străină, societate de asigurări autorizată ori
societate mutuală autorizata de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care în schimbul primei
de asigurare încasate de la asigurați își asumă obligația să plătească acestora (beneficiarilor
asigurării) despăgubirea ce li se cuvine în caz de distrugere sau de avarie a bunurilor asigurate, ca
urmare a calamităților naturii sau a accidentelor, să plătească suma asigurată la survenirea unui
eveniment în viața persoanelor asigurate (beneficiarilor) sau să plătească despăgubirea pentru
prejudiciul produs de asigurat unei terțe persoane, potrivit prevederilor normelor de asigurare. A.
trebuie să evalueze corect angajamentele luate față de asigurați și să calculeze exact nivelul
rezervelor care trebuie constituite pentru protejarea intereselor asiguraților. Activitatea de asigurări
în România poate fi exercitată numai de societăți pe acțiuni, societăți mutuale, filiale ale unor
asigurători străini, constituite ca persoane juridice române, precum și de sucursalele unor societăți
de asigurări, persoane juridice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Astăzi, în țara noastră, sunt asigurători: Societatea „Asigurarea Românească - ASIROM“ S.A.,
Societatea de Asigurare-Reasigurare „ASTRA“ S.A., Societatea „CAROM“ S.A., alte societăți
cu capital mixt sau privat românesc sau străin. Fiecare a. trebuie să mențină, cumulativ:
a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat (v.);
b) marja de solvabilitate (v.), A. pot investi sau fructifica în întregime sau parțial capitalul social,
rezervele de capital și rezervele tehnice în bunuri mobiliare sau imobiliare, precum acțiuni,
obligațiuni, alte titluri de participare, depozite bancare, clădiri destinate activității proprii sau
închirierii. A. este obligat să-și conducă activitatea cu respectarea normelor prudențiale specifice
asigurărilor și să se preocupe de: E organizarea și desfășurarea activității cu prudență și
profesionalism, în concordanță cu natura și cu mărimea activității prestate; «încadrarea unui număr
suficient de persoane care îndeplinesc condițiile de pregătire și de competență profesională.
A. care practică asigurări de viață este obligat: ssă țină conturi destinate asigurărilor de viață; asă
înregistreze toate veniturile și cheltuielile aferente asigurărilor de viață în conturi separate, care să
constituie și să aparțină unui fond de asigurare distinct (fondul asigurărilor de viață); Hsă asigure
conducerea contabilității fondului asigurărilor de viață, pentru identificarea operativă a activelor și
a obligațiilor acestuia. A. care practică asigurări facultative își elaborează: “condițiile de asigurare,
cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare; * clauzele de asigurare care
pot modifica condițiile de asigurare, în funcție de opțiunea proprie sau de cea a asiguratului;
■criteriile proprii de stabilire a primelor de asigurare; “reglementări proprii și instrucțiuni de
constatare și de lichidare a daunelor, în concordanță cu prevederile cuprinse în condițiile și
clauzele de asigurare; fflreglementări interne privind constituirea și menținerea rezervelor tehnice,
în funcție de sistemul propriu de evidență operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor. A. are obligația să conducă evidența contabilă și operativă care să
permită întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și analiza
rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, pentru a determina rentabilitatea; să supravegheze
activitatea unităților din subordine și a agenților săi, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de
asigurări; să-și organizeze controlul financiar intern etc.
ASIGURĂTOR PRINCIPAL, a. persoană juridică sau fizică, împuternicită de alți
asigurători să ducă tratativele cu asiguratul, în vederea încheierii asigurării unui bun de valoare
mare la mai mulți asigurători. A.p. repartizează cotele de participare la asigurare de către ceilalți
156 ~	—-	——	—
AS!
asigurători, întocmește polița de asigurare în care se stipulează poziția fiecărui asigurător, se ocupă
de încasarea primei de asigurare. în caz de daună, a.p. lichidează dauna direct cu asiguratul și
încasează de la ceilalți coasigurători cotele de despăgubiri determinate proporțional cu partea de
risc preluată. V. și coasigurare.
ASISTENȚA, ajutor, sprijin în domeniul economic, social, financiar, bancar etc. A. poate
fi oferită de stat, de diferite firme, de un stat străin, de diferite organisme financiare și bancare etc.
A. se prezintă sub formă materială, bănească, financiară, bancară etc.
ASISTENȚĂ FINANCIARĂ EXTERNĂ, ansamblu de relații economico-sociale și
financiare, utilizate în raporturile internaționale, ca expresie a extinderii și adâncirii cooperării
economice dintre statele lumii, precum și a preocupării comunității internaționale pentru lichidarea
urmărilor colonialismului și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare. A.f.e, cuprinde diferite
ajutoare, donații, împrumuturi pentru ajutor (acordate pe mai mult de un an de organisme publice
și de guverne, reeșalonări, împrumuturi acordate pentru refmanțarea unei datorii contractate,
publice sau private etc.), alte contribuții ale sectorului public, aportul sectorului privat (investiții
directe, alte investiții, credite la export) etc. Ca urmare a revoluțiilor de eliberare națională, au luat
ființă numeroase state care aveau o slabă dezvoltare economică și socială, caracterizată prin:
economie agrară și industrială rudimentară, participarea minimă la producția mondială și la
schimburile economice internaționale, subnutriție, durata de viață medie redusă, rată înaltă a
mortalității infantile și generale, analfabetism etc. Orice țară, pentru a se dezvolta, nu poate și nu
trebuie să conteze numai pe resurse externe, oricât de mari și de complexe ar fi acestea. Fiecare
țară trebuie să se bazeze mai întâi pe efortul propriu, pe resursele economice, financiare și umane
naționale. Trebuie însă relevat că în țările sărace în curs de dezvoltare există o contradicție vădită
între necesitățile din ce în ce mai mari și posibilitățile limitate de acumulare internă. Aceste țări
sunt departe de a-și finanța propria dezvoltare numai din acumulări interne, naționale. Posibilitățile
de însușire a plusprodusului creat în cadrul național al țărilor în curs de dezvoltare sunt influențate
de o serie de factori externi, și anume: “veniturile în devize realizate din exporturi de către țările în
curs de dezvoltare sunt limitate din cauza barierelor tarifare și netarifare ridicate de țările
dezvoltate, precum și a prețurilor scăzute obținute pentru exporturile făcute. Ca urmare, țările în
curs de dezvoltare sunt împiedicate să-și valorifice în condiții optime produsele proprii pe piața
mondială; "creșterea sensibilă și continuă a prețurilor mărfurilor care se importă din țările
dezvoltate. Echipamentul industrial importat de țările în curs de dezvoltare este foarte scump. De
aceea, aceste țări trebuie să exporte foarte multe produse, în primul rând de natură agricolă;
"profiturile pe care firmele străine le realizează în țările în curs de dezvoltare sunt transferate în
afara granițelor acestor țări, în loc să fie investite în interiorul țărilor respective. Cerințele de
asistență financiară externă sunt determinate și de factorii proprii țărilor în curs de dezvoltare.
Astfel, economiile acestor țări au un caracter natural închis, ceea ce limitează proporțiile pieței
interne. Aceste țări nu au un sistem financiar-bancar apt să mobilizeze operativ resursele financiare
naționale. O contradicție puternică între nevoile și posibilitățile formării de capital se manifestă în
România și în celelalte țări foste comuniste din Europa. Contradicția se datorează crizei structurale
proprii economiei supercentralizate. în aceste țări lipsește capitalul productiv autohton,
privatizarea este la început, iar băncile nu pot mobiliza capitalul intern disponibil. Prin urmare,
cerințele de a.f.e. sunt determinate de insuficiența acumulărilor interne față de volumul mare de
investiții al țărilor în curs de dezvoltare. împrumuturile externe sunt o formă a a.f.e. și a exportului
de capital. împrumuturile (creditele) externe pot fi pentru mărfuri și financiare,
împrumuturile pentru mărfuri se contractează în vederea cumpărării de mărfuri de la creditori
sau din țara lui. împrumuturile financiare se acordă de către organisme financiare internaționale
în valută convertibila, care se utilizează de către împrumutat atât în țara creditorului, cât și pe o
157
■ASi
altă piață, pentru realizarea unor obiective economice importante. Creditele externe pot fi pe
termen scurt, mediu și lung. Creditele se pot rambursa în rate (egale ori inegale) sau dintr-o dată, la
scadență. Dacă se au în vedere creditorii, există următoarele feluri de credite: “credite comerciale
sau de firmă, care se acordă de întreprinderi furnizoare; “credite bancare, care se acordă de
bănci și de către alte instituții financiare; “credite guvernamentale, acordate de guverne; “credite
financiare, care se acordă de către organisme financiare internaționale. Pentru creditele acordate,
creditorul poate solicita o garanție materială (mărfuri, documente asupra unor mărfuri -
conosamente, warante etc. - obligațiuni, acțiuni, bunuri imobiliare, venituri ale statului - impozite,
taxe etc. - depozite ale unor instituții guvernamentale, ale anumitor firme etc.). Creditele acordate
pot fi garantate de alte state recunoscute pe piața de capital. înainte de acordarea împrumuturilor,
creditorii verifică oportunitatea creditelor solicitate, destinațiile și eficiența utilizării lor etc.
împrumuturile și alte forme de a.f.e. se acordă de către: Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.), Asociația Internațională pentru Dezvoltare (A.I.D.),
Corporația Financiară Internațională (C.F.L), Banca Interamericană de Dezvoltare, Banca
Africană de Dezvoltare, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare înființată în
anul 1991 etc. Beneficiarii împrumuturilor externe pot fi: guvernele, băncile, unitățile
administrațiv-teritoriale, agenții economici cu capital de stat sau privat etc. De multe ori, creditorii
împrumuturilor externe pun debitorilor o serie de condiții economice, politice, care merg până la
imixtiunea în treburile interne ale tării care a primit împrumutul. Uneori, se pun condiții de ordin
militar etc. împrumuturile externe care pot contribui la dezvoltarea țărilor debitoare sunt cele care
nu prevăd nici un fel de condiții și care nu afectează independența și suveranitatea lor.
ASISTENȚĂ SOCIALĂ DE STAT, sistem de relații bănești (sistem de pensii și
indemnizații), ansamblu de acțiuni de apărare socială, organizate și finanțate integral sau în cea
mai mare proporție din fondurile statului, prin intermediul cărora statul ia măsuri pentru
întreținerea, îngrijirea și ocrotirea invalizilor de război, a bolnavilor cronici, a accidentărilor și
văduvelor de război, a urmașilor celor morti sau dispăruți în război și a persoanelor care devin
invalide în timpul îndeplinirii serviciului militar, a membrilor lor de familie, a invalizilor din
naștere sau din accidente în timpul copilăriei, a copiilor orfani și a celor cu deficiențe motorii
psihice sau senzoriale, a copiilor abandonați, a bătrânilor care nu au fost încadrați în muncă și care
nu au mijloace de trai, n-au susținători legali și au nevoie absolută de sprijinul societății, a foștilor
deținuți politici, a martirilor și a urmașilor acestora, a invalizilor și a rănirilor în timpul Revoluției
anticomuniste din decembrie 1989, a magistraților înlăturați din justiție pe motive politice de
dictatura comunistă. între asigurările sociale de stat și a.s. de s. există următoarele asemănări:
“drepturile de asistență socială se acordă independent de nivelul veniturilor obținute din alte surse;
“drepturile de asistență socială se pot asimila cu drepturile de asigurări sociale; 0se constituie unele
. drepturi în favoarea urmașilor. Prestațiile de asistență socială se stabilesc în cuantumuri fără
legătură cu nivelul unui venit profesional de referință; prestațiile se acordă în sume fixe și egale
pentru toți beneficiarii; prestațiile de asistență socială se finanțează din bugetul statului. De a.s. de
s. mai beneficiază: “persoanele lipsite de posibilități materiale, de susținători legali, precum și cele
care provin din familii lipsite de posibilități de întreținere; “bolnavii cronici care nu se pot îngriji și
au nevoie de supraveghere permanentă; “persoanele cu venituri insuficiente pentru asigurarea unui
minim de întreținere sau care, din diferite motive, nu se pot autogospodări. Prin cheltuielile cu a.s.
de s. se asigură o anumită calificare profesională sau recalificarea invalizilor, precum și întreținerea
categoriilor de persoane sus-menționate. Ocrotirea acestor categorii de persoane mai constă în:
întreținerea unităților speciale de ocrotire și învățământ pentru minorii cu deficiențe fizice și
intelectuale, educarea și pregătirea profesională a acestor minori, plasarea invalizilor în câmpul
muncii potrivit capacității lor de muncă, plasarea invalizilor în cămine de pensionari, a bătrânilor în
158
ASO
cămine de bătrâni sau în cămine-spital, acordarea de ajutoare bănești și pensii, acordarea de asistență
și tratament medical, de tratament balneoclimateric, facilitarea de plasament familial, întreținerea
caselor de ocrotire a copilului etc. Principala parte a cheltuielilor cu a.s. de s. o constituie pensiile
care se cuvin invalizilor, orfanilor și văduvelor de război. Fondurile bănești necesare realizării a.s. de
s. sunt alocate direct din bugetul statului, fiind administrate de Ministerul Muncii și Solidarității
Sociale și de direcțiile sale județene de muncă și protecție socială. V. și plasament familial
ASISTENȚĂ SOCIALĂ INDIRECTĂ, sistem de protejare a persoanelor cu venituri mici,
prin degrevarea acestora de plata unor impozite la bugetul de stat, scutirea de taxe, acordarea de
gratuități la transport etc.
ASOCIAT, persoană fizică sau juridică hotărâtă să se asocieze cu alte persoane,
participând cu un anumit aport (capital) la constituirea unei societăți comerciale. In cadrul
societății, a. are o serie de drepturi, între care: ia parte la adunările generale și se pronunță asupra
mersului societății, primește părți din profit etc. în anumite situații, a. poate fi exclus din societate.
Astfel, a. poate fi exclus în următoarele situații: nnu aduce aportul la care s-a angajat, fiind pus în
întârziere; aeste declarat în stare de faliment sau a devenit incapabil; Bse amestecă fără drept în
administrație ori contravine normelor legale; Ha comis fraudă în dauna societății sau se servește de
semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora. Excluderea se pronunță prin
hotărâre judecătorească, la cererea societății sau a oricărui asociat. Hotărârea definitivă de
excludere se înregistrează în termen de 15 zile la Registrul Comerțului și se publică la cererea
societății în Monitorul Oficial. A. exclus răspunde de pierderi și are dreptul la profit până în ziua
excluderii sale, însă numai la încheierea bilanțului și a contului de profit și pierderi. De asemenea,
el nu are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să
reprezinte valoarea acesteia. A. exclus rămâne obligat față de terți pentru operațiunile efectuate de
societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. Dacă la data excluderii există
operațiuni în curs de executare, a. este obligat să suporte consecințele și nu-și poate retrage partea
care i se cuvine decât după terminarea acelor operațiuni. V. și asociație în participație.
ASOCIAȚIA BURSEI DE VALORI, organ de conducere a Bursei de Valori, care are ca
membri societățile de valori mobiliare autorizate să negocieze în respectiva bursă de valori.
Calitatea de membru al a.b. de v. se dobândește la data înscrierii în registrul de asociați a societății
de valori mobiliare interesate, pe baza autorizației de negociere în bursă. A.b. de v. funcționează
pe baza reglementărilor legale, precum și pe baza statutului pe care îl adoptă la prima sa adunare
generală și care apoi se aprobă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. A.b. de v. este
constituită și funcționează pe baza comunității și complementarității de interese ale membrilor săi,
cu privire la buna administrare a B. de V. și la asigurarea execuției continue, ordonate, eficiente,
echitabile și transparente a tranzacțiilor cu valori mobiliare înscrise la cota B. de V., în condiții
adecvate de protecție a investitorilor. A.b. de v. ține adunări generale ordinare de două ori pe an;
adunări generale extraordinare pot fi convocate ori de câte ori este nevoie, la cererea a cel puțin
1/3 din totalul membrilor asociației sau a comitetului B. de V. Adunarea generală este constituită
regulamentar în prezența a jumătate plus unu din numărul total al membrilor asociației; dacă la
prima convocare nu este întrunit acest cvorum, se convoacă o nouă adunare generală pentru o dată
ulterioară celei la care nu s-a întrunit cvorumul, aceasta fiind regulamentar constituită și lucrând
valabil cu orice număr de membri prezenți. La adunarea generală, participarea este posibilă și prin
reprezentare de către un membru prezent, cu condiția ca numărul total al membrilor reprezentați să .
nu fie mai mare decât numărul membrilor prezenți. Fiecare membru are un vot în adunarea generală.
Deciziile se iau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor prezenți sau reprezentați. Nu pot
exercita dreptul de vot în adunarea generală membrii care nu sunt la zi cu plata cotizației, excepție
159
AS O
făcând adunarea generală de constituire. Cotizația se stabilește anual. Pentru acoperirea cheltuielilor
necesare funcționării lor, bursele pot fixa tarife asupra admiterii titlurilor societăților la cotă.
Adunarea generală a A.B. de V. are următoarele atribuții: Qadoptă și modifică regulamentul
asociației, cu condiția aprobării acestuia de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare; “alege
membrii în comitetul B. de V.; “aprobă bugetul B. de V.; “aprobă bilanțul B. de V., prezentat de
comitetul B. de V. și însoțit de raportul cenzorilor; “desemnează trei cenzori ai B. de V. pentru un
mandat de cinci ani; “desemnează persoanele care urmează să fie înscrise pe lista de arbitri ai camerei
arbitrate a B. de V.; “adoptă propuneri cu privire la funcționarea B. de V., pe care le înaintează
comitetului B. de V. Calitatea de membru al A.B. de V. încetează prin retragerea membrului sau prin
retragerea autorizației de negociere în bursă. V. și bursă; bursă de valori mobiliare; Comisia
Națională a Valorilor Mobiliare; comitetul bursei de valori; valori mobiliare.
ASOCIAȚIA DE PROTECȚIE Șl ASIGURARE, asociație mutuală vânzătoare de
asigurări, care oferă protecție pentru proprietarii de nave împotriva obligațiilor ce rezultă din
activitatea lor, neacoperită printr-o poliță de asigurare maritimă (de pildă, o parte din obligațiile
armatorilor pentru pierderi de vase intrate direct în coliziune). Fiecare armator contribuie la fondul
de bază și este posibil să fie obligat să aducă și contribuții adiționale, dacă în vreun an obligațiile
depășesc disponibilul din fond. Legea de organizare și funcționare a societăților de asigurare
adoptată în 1991 nu cuprinde acest tip de asociații. Totuși pe piață există constituite astfel de
asociații, care, nefiind supuse unor reglementări, funcționează după interesele acestora,
reprezentând un pericol pentru piața românească a asigurărilor.
ASOCIAȚIA GENERALĂ A ECONOMIȘTILOR DIN ROMÂNIA (A.G.E.R.), insti-
tuție profesional-științifică neguvemamentală, independentă, non-profit. apolitică., democratică, de
utilitate publică națională, menită să contribuie Ia creșterea rolului economiștilor în buna
desfășurare a activității economice, sociale și financiare. A.G.E.R. a fost înscrisă la Judecătoria
Sectorului 1 București la data de 24 ianuarie 1990, a dobândit personalitate juridică, având
menirea să contribuie la concentrarea și la utilizarea eficientă a potențialului științific al
economiștilor, în vederea dezvoltării economice și sociale a României, la ridicarea eficienței
activității economice, sociale și financiare, precum și să realizeze colaborarea și conlucrarea cu
instituții similare din alte țări. Membrii A.G.E.R. pot fi cetățeni români, absolvenți ai instituțiilor
de învățământ superior economic, indiferent de naționalitate, religie, convingeri politice etc., și
care respectă statutul instituției. De asemenea, pot deveni membri asociați sau membri de onoare și
cetățenii străini. A.G.E.R. creează grupuri și comisii de specialitate pe domenii de activitate,
organizează diferite manifestări științifice, centre de documentare, are editură, biblioteci
economice, publicații proprii, centru de perfecționare profesională etc. A.G.E.R. are următoarele
organe de conducere: Congresul, Consiliul Național de Conducere, Biroul Consiliului Național de
Conducere, Comisia Centrală de Cenzori. Congresul din aprilie 1998 a ales ca președinte al
A.G.E.R. pe domnul academician, profesor universitar, doctor docent N. N. Constantinescu.
ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE SECURITATE SOCIALĂ (A.I.S.S.),
organizație internațională, cu sediul la Geneva, înființată în octombrie 1927 la Bruxelles, având
inițial denumirea „Conferința internațională cu privire la fondurile de asigurare împotriva
bolilor și la societățile de ajutor reciproc“. Actuala denumire a organizației a fost adoptată în
anul 1947, concomitent cu adoptarea unui statut și regulament nou, modificat în anul 1961.
Asociația are ca principal scop înfăptuirea cooperării internaționale în vederea asigurării protecției
muncii, promovarea și dezvoltarea securității sociale în întreaga lume, aducerea de îmbunătățiri și
perfecționări în domeniul securității sociale etc. România a devenit membră a acestei organizații
internaționale în anul 1956.
_ -
ASO
ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE ȘTIINȚE ECONOMICE (A.I.S.E.), organizație
internațională creată în anul 1949, cu sediul la Paris. Se preocupă în principal de inițierea și
dezvoltarea contactelor dintre economiștii din diferite țări, organizând în acest scop mese rotunde,
simpozioane și conferințe, unde se dezbat, se dezvoltă și se răspândesc cunoștințele economice. în
fiecare an, asociația publică o broșură, care cuprinde traduceri în limba engleză ale diferitelor
articole economice prezentate la reuniuni. Țara noastră a aderat la A.LS.E. în anul 1959.
ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU DEZVOLTARE (International
Development Ăssociation - I.D.A.), organism internațional financiar-bancar, afiliat și condus
de B.I.R.D. (v.), înființat în 1960 ca agenție interguvemamentală; devine, în 1961, instituție
specializată a O.N.U. Are ca scop acordarea de credite, în condiții foarte avantajoase, țărilor
membre în curs de dezvoltare sau mai puțin dezvoltate, în completarea celor acordate de B.I.R.D.;
creditele se acordă cu dobânzi minime sau fără dobândă, în vederea realizării unor proiecte de
dezvoltare economică de prim ordin, productive și bine fundamentate din punct de vedere tehnic și
economic, iar rambursările sunt eșalonate pe termene de până la 50 de ani. înființarea asociației a
fost determinată, în primul rând, de faptul că multe țări puțin dezvoltate, mai ales din Africa, care
și-au cucerit de curând independența și au o capacitate de producție redusă, nu pot contracta și
rambursa împrumuturi pentru dezvoltare în condițiile curente. în al doilea rând, rațiunea înființării
sale au constituit-o condițiile grele în care unele țări în curs de dezvoltare au contractat
împrumuturi, având o datorie externă împovărătoare, mai mare decât încasările obținute din
exportul de mărfuri pe care îl efectuează. Sursele de formare a fondurilor sunt: "subscrierile
membrilor; "reconstituirile generale periodice furnizate de țările membre mai dezvoltate;
■transferurile de beneficii de la B.I.R.D.; "venitul propriu cumulat. Membrii asociației se pot grupa
în două categorii. în prima categorie se află țările mai puțin dezvoltate, care prelevă 10% din
subscripție în valute liber convertibile (aur și devize) și 90% în moneda lor națională. Subscripțiile
vărsate de aceste țări pot fi folosite numai pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare din aceste
țări. în a doua categorie se află țările membre dezvoltate, care prelevă întreaga lor subscripție în
valute liber convertibile. Asociația acordă credite, exprimate în valută, nepurtătoare de dobânzi,
organismelor guvernamentale, celor publice, precum și particularilor din țările care au un produs
național brut foarte mic pe locuitor și pentru dezvoltarea agriculturii, irigații, producerea energiei
electrice, dezvoltare rurală, modernizarea și extinderea transporturilor rutiere și navale, educație
etc., și care se rambursează în termen de 50 de ani. Astfel, în primii 15 ani nu se face nici o
rambursare, în următorii 10 ani se rambursează câte 1% anual, iar în următorii 25 de ani câte 3%
anual. Cheltuielile administrativ-gospodărești ale asociației se acoperă dintr-un comision de 0,75%
anual, perceput numai asupra sumelor utilizate efectiv. Poate deveni membru al asociației orice
stat membru al B.I.R.D. Conducerea și administrația sunt comune cu cele ale B.I.R.D., având însă
personalitate juridică distinctă; fondurile sunt complet separate și destinate anumitor genuri de
operațiuni. I.D.A. are aceleași țeluri ca și B.I.R.D., deosebirea constând în aceea că sprijină în mod
deosebit dezvoltarea economică a țărilor slab dezvoltate, care primesc credite pe termene de până
la 50 de ani, fără dobândă și a căror rambursare începe după zece ani. V. și Banca Internațională
pentru Reconstrucție și Dezvoltare; Corporația Financiară Internațională.
ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A SOCIETĂȚILOR DE VALORI MOBILIARE, asociație
profesională care are statut de organism de autoreglementare, menit să asigure pregătirea
profesională a brokerilor, autorizarea societăților de valori mobiliare pe piață și supravegherea
pieței pentru societățile membre. V. și asociația bursei de valori; bursă de valori mobiliare.
161
ASO
ASOCIAȚIE A ÎNTREPRINDERILOR MICI Șl MIJLOCII, grupare, asociere cu scop de
reprezentare a cel puțin 20 de întreprinderi mici și mijlocii. A. de reprezentare este o organizație
fără scop lucrativ a întreprinderilor mici și mijlocii, constituită în principal în următoarele scopuri:
■sprijinirea reciprocă a întreprinderilor mici și mijlocii; "accesul acestor întreprinderi la tehnologii;
■participarea la târguri și expoziții interne și internaționale; "garantarea reciprocă a
împrumuturilor; stabilirea de relații cu organizații similare din alte țări. Această a. are personalitate
juridică; statutul a. nu este supus autentificării, fiind necesare numai semnăturile reprezentanților
legali ai întreprinderilor respective și sigiliile acestora. V. și întreprinderi mici și mijlocii;
credite pentru întreprinderile mici și mijlocii.
ASOCIAȚIE ECONOMICA, grupare, înțelegere care asociază, pe baza liberului
consimțământ și a liberei inițiative, mai multe persoane cu interese comune pentru o perioadă de
timp nedeterminată. A.e. face posibilă utilizarea în comun și mai eficientă a factorilor de producție
care rămân mai departe în proprietate privată. A.e. este diferită prin modul de constituire a
patrimoniului, prin obiectul de activitate, prin modul de conducere, prin distribuirea rezultatelor
economice și financiare etc.
ASOCIAȚIE ÎN PARTICIPAȚIE, formă improprie de societate, în care o persoană - prin
contribuția sa în muncă sau în bunuri - participă la afacerile comerciale ale alteia, îi mărește forța
financiară și economică și împarte cu ea câștigurile și pierderile rezultate din afacerile făcute în
interes comun. Dreptul românesc prevede că asocierea nu conduce la înființarea unei noi
personalități juridice. Asociații se unesc pentru a desfășura în comun o anumită afacere, distinctă
de preocuparea fiecărui asociat. Asociații nu au vreun drept de proprietate asupra bunurilor aduse
în asociație, chiar dacă au fost procurate de ei. Cu toate acestea, asociații pot prevedea ca bunurile
aduse ca aport în natură să li se restituie. în contractul de asociere se prevăd următoarele elemente:
părțile contractante, activitățile economice care se vor desfășura în comun, contribuția fiecărui
asociat la realizarea activității economice comune convenite, condițiile de administrare și de
conducere a asociației, modul de împărțire a rezultatelor activității economice comune realizate,
cauzele de încetare a asocierii și modalitățile de împărțire a rezultatelor lichidării, alte clauze.
Asociațiile au de regulă o scurtă durată de existență.
ASOCIAȚIE MUTUALĂ BANCARĂ SAU DE ECONOMII, a. de persoane care își
depozitează banii în comun și-și împart câștigurile nete, dar nu intervin în conducere; a. nu emite
titluri financiare sub formă fizică, utilizând exclusiv evidența contabilă pentru depuneri și
rambursări.
ASOCIAȚIE MUTUALĂ DE DEPUNERI Șl ÎMPRUMUT, a. de persoane care depun
sume de bani la termen, sub formă de părți sociale; membrii pot obține credite în condiții
avantajoase atât din partea a., cât și de la stat, utilizând drept garanție întreaga valoare a activelor
asociației.
ASOCIERE, acțiunea, actul prin care regiile autonome și/sau societățile comerciale se pot
reuni, asocia, în vederea realizării unor activități comune, care prezintă interes pentru părți. Prin a.,
părțile stabilesc raporturile dintre ele pe bază de contract. Regiile autonome și societățile
comerciale cu capital integral sau parțial de stat se pot asocia între ele sau cu alte persoane juridice
și fizice, române sau străine, în vederea constituirii de noi societăți comerciale. Nu se poate
constitui o a. care ar afecta comerțul dintre agenții economici și care ar urmări respingerea sau
denaturarea modului de desfășurare a concurenței sau exploatarea abuzivă a unei poziții dominante
deținute pe piață.
162
AUD
AȘEZAREA IMPOZITULUI, operațiunile efectuate de organele financiar-contabile pentru
stabilirea obiectului și a bazei impozabile, a cotei de impunere, pentru determinarea sumei
impozitului, a ratelor și termenelor de plată, a înlesnirilor de la plata impozitului etc. pentru fiecare
plătitor de venituri bugetare. Procedura a.i. poate fi diferită de la un impozit la altul.
AUDIT, procedeu prin care o persoană este asigurată de o altă persoană cu privire la
calitatea, condițiile și statutul unui aspect dat, pe care aceasta din urmă le-a examinat. Necesitatea
a. decurge din faptul că prima persoană are dubii sau incertitudini cu privire la calitatea, condițiile
sau statutul subiectului luat în studiu și nu este în măsură să înlăture aceste îndoieli. A. corespunde
unei stări de spirit, aceea de a ști ce trebuie făcut potrivit unei logici de control, a deciziilor și
actelor de gestiune. Există mai multe feluri de a., și anume: a. financiar-contabil; a. intern; a.
legal; a. juridic; a. comercial; a. fiscal; a. bancar; a. trezoreriei; a. asigurărilor; a. social etc.
în limba română, a. înseamnă revizie contabilă, revizuire, verificare a registrelor contabile.
Noțiunea de a. provine de la latinescul audire, care înseamnă a asculta, de la cuvântul francez
auditeur, prin care se înțelege inspectorul de la Curtea de Conturi, de la verbul englez to audit,
care înseamnă a controla, a supraveghea și a inspecta, de la auditul sau auditarea conturilor, care
reprezintă sistemul de control financiar de gestiune în S.U.A. V. și audit fiscal; auditor
independent.
AUDIT FISCAL, tehnică directă axată pe diagnosticul fiscal, folosită pentru prevenirea
riscului fiscal. A.f. are ca obiective principale măsurarea riscului fiscal și aprecierea performanței
fiscale a agentului economic. Recurgerea la a.f. decurge din interesul manifestat pentru
determinarea corectă a sarcinilor fiscale de către managerii agentului economic, asociații și
partenerii acestuia. Corectitudinea fiscală este necesară deoarece, altfel, urmează să se suporte
sancțiuni (majorări de întârziere, amenzi, executare silită, sancțiuni penale), care afectează
rezultatele financiare ale agentului economic. V. și risc fiscal.
AUDIT INTERN, totalitatea activităților și acțiunilor corelate, desfășurate de structuri
specializate, constituite la nivelul instituției publice în cauză sau, după caz, la nivelul instituției
publice ierarhic superioare, care, pe baza unui plan și a unei metodologii prestabilite, contribuie la
realizarea unui diagnostic general al sistemului sub aspect tehnic, managerial și financiar-contabil.
A.i. constituie o verificare de tip endogen și ex post, în legătură cu caracterul ex post al a.i. a
instituțiilor publice.
AUDITARE 1. Activitate de controlare, verificare, revizie contabilă a unei bănci sau
societăți comerciale, financiare, de asigurări, pentru a se constata cum își desfășoară aceasta
activitatea. 2. Obținerea unor elemente probante și evaluarea lor în mod obiectiv, prin compararea
cu criteriile dinainte stabilite.
AUDITOR, revizor contabil, controlor financiar, cenzor. V. și auditor independent.
AUDITOR FINANCIAR, persoană fizică sau juridică investită cu competența de a
desfășura activitate de audit financiar. Pentru dobândirea calității de a.f. persoana fizică trebuie să
îndeplinească următoarele condiții: "să fie licențiată a unei facultăți economice și să aibă o
experiență financiar-contabilă edificatoare; "să aibă un stagiu de trei ani în practica auditului
financiar sub îndrumarea unui auditor financiar; "să răspundă cerințelor codului de conduită
etică și profesională în domeniul auditului financiar; Bsă susțină și să promoveze examenele
organizate de Camera Auditorilor; "să fi exercitat timp de 11 ani activități profesionale în
domeniul financiar-contabil; "să fie membru al Camerei Auditorilor din România; "să dețină
calitatea de expert contabil de cel puțin patru ani și să aibă studii superioare; "să se bucure de o
163
AUD
reputație profesională neștirbită; "să aibă calitatea de auditor în baza reglementărilor altui stat; «să
posede o calificare în contabilitate recunoscută de legea altui stat; "să facă dovada că posedă
cunoștințele cerute de statul român. în exercitarea atribuțiilor de a.f. există anumite
incompatibilități, cum sunt următoarele: "o persoană fizică nu poate îndeplini mandatul de a.f.
dacă este angajată a acesteia ori are relații cu aceasta care duc la conflicte de interese; "să nu
aibă relații familiale până la gradul al patrulea cu cel care ocupă o funcție de conducere;
■acceptarea sau servicii din partea clientului; "auditorul trebuie să-și întemeieze relațiile cu
auditații pe baza principiilor fundamentale de etică, integritate, obiectivitate, independență,
competență profesională, comportament deontologic corespunzător (moralitate, conștiință,
probitate, cinste, demnitate). Persoanele juridice care pot exercita auditul sunt societăți
comerciale de audit care îndeplinesc condițiile cerute persoanelor fizice; majoritatea membrilor
societăților de audit trebuie să îndeplinească condițiile puse persoanelor fizice pentru acordarea
calității de auditor. V. și audit; auditare.
AUDITOR INDEPENDENT, societate de expertiză contabilă, autorizată în condițiile legii
să desfășoare activitate de auditare a unei bănci. A.i. acordă asistență băncii în ținerea evidenței
contabile, în conformitate cu legislația contabilă din România și cu reglementările Băncii
Naționale a României; întocmește un raport anual împreună cu opinia sa, din care să rezulte dacă
situația financiară prezintă o imagine fidelă a condiției băncii; analizează practicile și procedeele
controlului financiar intern și ale cenzorilor și, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare,
face recomandări băncii pentru remedierea acestora; informează Banca Națională a României cu
privire la orice act fraudulos al unui administrator sau angajat, care ar putea avea drept consecință
o pierdere de importanță semnificativă pentru bancă. Fiecare bancă publică bilanțul contabil după
aprobarea lui de către adunarea generală a acționarilor, împreună cu opinia auditorului independent
asupra acestuia, în forma și la termenele stabilite de Banca Națională a României și de Ministerul
Finanțelor.
AUR, metal nobil, prețios, galben-strălucitor, având următoarele proprietăți fizice și
chimice: valoare mare sub un volum mic, ușor de transportat, divizibilitate perfectă, omogenitate,
maleabilitate, conductibilitate și inalterabilitate, neoxidabil în contact cu aerul și cu apa, nu este
atacat aproape de nici un acid etc. în condițiile producției de mărfuri, a. a reprezentat un mijloc
universal de plată, a îndeplinit funcția de echivalent general, prin el exprimându-se valoarea
tuturor mărfurilor. însușirile a. i-au conferit un loc deosebit în lumea mărfurilor și, de-a lungul
timpului, l-au impus ca etalon monetar și ca ban universal. în schimburile economice
internaționale a fost considerat ca mijloc universal de plată, ca echivalent general al valorii tuturor
mărfurilor, ca marfă internațională, care a mijlocit lichidarea datoriilor contractate în afara
granițelor țării. „Prețul41 său este în continuă creștere, ca urmare a resurselor naturale limitate. A.
este folosit și ca mijloc de acumulare, de rezervă, mari cantități din acest metal fiind tezaurizate la
organismele financiare internaționale, la băncile centrale de emisiune, la diferite alte bănci și chiar
la persoane fizice. Ca „bani universali44, a. se folosește ca mijloc de plată efectiv numai în cazurile
în care schimburile internaționale impun prezența sa ca marfă-bani efectivă și atunci când
echilibrul schimburilor dintre state, mijlocite în forma sa ideală, nu se poate înfăptui prin circulația
bunurilor sau prestarea serviciilor acceptate în circuitul economic internațional. A. mai servește la
înfăptuirea convertibilității valutelor. Actualmente, a. nu mai îndeplinește, practic, funcții
monetare, excepție făcând doar funcția de rezervă. Din a. se mai bat doar monede comemorative,
medalii jubiliare. Astăzi, a. este „demonetizat ‘, iar rolul său este acela de marfă obișnuită. în țara
noastră, Banca Națională este împuternicită să cumpere și să vândă a. în interiorul sau în afara
granițelor țării; ea poate împuternici unele persoane juridice să dețină, să folosească sau să
efectueze operațiuni cu a. în anumite condiții. Prin lege, persoanele fizice pot deține, în mod
— __
AUT
neîngrădit, bijuterii și diferite obiecte confecționate din aur. Potrivit prevederilor statutului actual
al Fondului Monetar Internațional (v.), rolul a. se restrânge treptat. Scoaterea a. din sistemul
monetar internațional a avut la bază următoarele argumente principale: a) rezervele oficiale de a.
cresc într-un ritm mult mai lent decât dezvoltarea relațiilor economice internaționale; b) rezervele
de a. și producția curentă a acestui metal sunt imobilizate progresiv, ca urmare a tezaurizării
particulare, aceasta însemnând că o parte tot mai mare de a. este sustrasă de la sistemul monetar;
c) consumul industrial de a. crește pe măsura înregistrării progreselor științei și tehnicii
mondiale, ceea ce înseamnă că și din această cauză ar rămâne a. tot mai puțin pentru utilizări
monetare; d) repartiția a. între țări este și va fi inegală. în ciuda faptului că a. nu se mai află la
baza sistemelor monetare naționale și a celui internațional, el n-a dispărut și nu va dispărea curând
de pe scena economico-socială. Deși a încetat să fie etalon legal al valorii și instrument al
tranzacțiilor, el continuă să fie un important instrument de rezervă privilegiat, atât pentru
persoanele fizice, cât și pentru bănci, pentru stat. V. și convertibilitate.
AUTARHIE, politică economică negativă practicată de un stat, de un agent economic, care
se izolează astfel de alte state, de alți agenți economici. A. este o politică economică îndreptată
spre crearea unei economii naționale închise, izolată de economia altor țări. Ea este împotriva
importului de mărfuri, urmărind însă subjugarea și jefuirea unor teritorii străine, bogate în materii
prime. A. are drept urmare creșterea prețurilor pe piața internă, penuria de produse, creșterea
averilor marilor proprietari și înrăutățirea situației materiale a populației. A. este în contradicție cu
legile economice obiective ale adâncirii și extinderii diviziunii internaționale a muncii, este o
politică anacronică ce frânează dezvoltarea cooperării economice internaționale multilaterale.
AUTO CASCO, v. ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR.
AUTOASIGURARE (ASIGURARE INDIVIDUALĂ), autoprotecție, metodă de creare
autonomă, descentralizată și independentă a unor fonduri de rezervă de către anumite unități
economice sau persoane fizice. Denumirea de a. este oarecum improprie, deoarece asigurarea
presupune existența comunității de risc și mutualitatea în compensarea daunelor, a prejudiciilor și
a răspunderii față de terțele persoane care au suferit prejudicii. A. se folosește cu deosebire de
către unitățile agricole, prin constituirea în special a unor fonduri de rezervă de semințe, furaje,
alimente, materii prime etc. Fondurile respective, constituite sub formă materială, trebuie folosite
cu spirit gospodăresc, rațional și oportun de către fiecare unitate agricolă, în cazurile în care se
înregistrează pagube ca urmare a calamităților naturii sau a accidentelor. Deoarece aceste fonduri
de rezervă sunt minime, ele nu permit, de regulă, refacerea integrală a bunurilor distruse sau a
recoltelor compromise ca urmare a calamităților naturii. Desigur, pot fi și cazuri când fondurile de
rezervă, fiind suficient de mari, sunt satisfăcătoare pentru ca o unitate agricolă să-și refacă integral
bunurile distruse de fenomenele imprevizibile ale naturii sau de accidente. Se înțelege însă că
daunele pot surveni cu mult înainte ca fiecare unitate agricolă să-și fi constituit astfel de fonduri de
rezervă. Practic, această formă de protecție este denumită impropriu „asigurare44, deoarece nu
îndeplinește principiul mutualității, pe care se bazează în mod obligatoriu oricare asigurare. în
plus, această formă de protecție, deși bazată pe prevedere, este neeconomică, greu realizabilă și de
multe ori ineficientă. Practica a dovedit că unitățile economice, îndeosebi cele mici și mijlocii,
indiferent de forma de proprietate asupra mijloacelor de producție, au posibilități materiale
limitate. Chiar și întreprinderile mari și foarte mari din punct de vedere economic nu-și pot
constitui rezerve atât de importante încât să se considere la adăpostul oricăror consecințe materiale și
financiare nefavorabile. In multe cazuri, paguba, prin proporțiile sale, se poate dovedi mai mare decât
fondul de rezervă acumulat până în momentul producerii acesteia. în plus, această practică s-a
165
AUT
dovedit neeconomică, întrucât privează agenții economici de fonduri foarte importante, care ar
putea fi folosite în mod eficient pentru dezvoltarea producției, a comerțului și a altor activități
speciale foarte utile. Cu alte cuvinte, suma fondurilor de rezervă individuale, privite la nivel
macroeconomic, se dovedește uneori a fi mai mare decât necesitățile reale de producție oferite de
societatea de asigurări prin instituirea și administrarea fondului de asigurare. Oricât de mici ar fi
fondurile constituite prin a. la nivelul întregii țări, ele reprezintă imobilizări de importante resurse
materiale. Pentru ca aceste resurse să dobândească dimensiuni optime, ele ar trebui să se constituie
în decursul unor perioade de timp îndelungate sau să se preleveze cote mai mari în perioade de
timp evident mai scurte. Această ultimă alternativă ar putea avea consecințe negative asupra
ritmului reproducției sociale, asupra dezvoltării economico-sociale rapide a unităților agricole. în
această alternativă, s-ar înregistra și un alt efect nefavorabil, și anume ar avea loc imobilizări și
mai mari de fonduri în fiecare unitate și cu atât mai mari la nivelul întregii economii naționale.
Aceste fonduri trebuie constituite și într-o structură corespunzătoare nevoilor unităților agricole. A.
se utilizează totuși de către unitățile agricole deoarece cu fondurile constituite se acoperă unele
pagube și se contribuie la creșterea rezervelor materiale în cadrul economiei naționale.
Constituirea fondurilor prin a. în formă bănească descentralizată - Ia fiecare unitate agricolă sau la
alte persoane juridice și fizice - este contraindicată, deoarece ar imobiliza o însemnată masă
monetară, fapt ce ar putea da naștere unor fenomene nesănătoase în sfera circulației bănești. V. și
asigurare; comunitate de risc; mutualitate.
AUTOCONTROL, formă importantă de control în societate, potrivit căruia personalul din
unitățile economice controlează întreaga activitate desfășurată, spre a stabili dacă obiectivele
propuse au fost sau nu înfăptuite. A. se exercită concomitent cu realizarea actelor economice,
sociale și financiare, precum și după încheierea acestora, conducând la îndeplinirea cantitativă, pe
sortimente, și calitativă a obiectivelor economico-sociale, la întărirea ordinii și disciplinei, la
îmbunătățirea continuă a activității, la apărarea integrității avutului public și privat.
AUTOFINANȚARE 1. Activitate financiară prin care toate cerințele agentului economic
se satisfac pe seama resurselor proprii, fără să se recurgă la împrumuturi. 2. Componentă de
bază, latură esențială a gestiunii economico-financiare (v.). 3. Satisfacere a cerințelor materiale
și financiare din resurse proprii. 4. Metodă de finanțare folosită pentru acoperirea cheltuielilor
unităților economice privind investițiile, activele circulante, stimularea personalului etc., din
resursele proprii. A. creează dependență directă între rezultatele economico-financiare ale
unității economice și fondurile sale proprii de dezvoltare și cointeresare a personalului.
5. Acoperirea unor cheltuieli pentru lucrări de interes obștesc local (cămine, creșe, grădinițe,
case de cultură, dispensare, case de nașteri, baze sportive, băi comunale, poduri, drumuri etc.),
prin contribuția bănească și în muncă a cetățenilor. 6. Compensarea, de către instituții, a unor
cheltuieli extrabugetare din mijloace constituite în afara bugetului. A este capacitatea de
acumulare internă a unei unități economice care, după ce și-a plătit furnizorii, salariații și a
achitat impozitele, obține un profit care servește ca remunerare a capitalurilor angajate și face
posibilă realizarea de investiții care să contribuie la menținerea și la creșterea competitivității
unității. A. este expresia calității autoconducerii și autogestiunii, punând în legătură directă
resursele financiare realizate cu nevoile de fonduri. A. reclamă sporirea continuă a resurselor
financiare din care unitățile economice să-și constituie fondurile necesare propriei dezvoltări,
satisfacerii cerințelor sociale și stimularea personalului. A. presupune ca unitățile economice
să-și creeze resursele financiare proprii, ceea ce conduce la creșterea rolului masei profitului.
Capacitatea de a. este raportul dintre capitalul social propriu și capitalul permanent format din
— :
AUT
capitalul social propriu și creditele pe termen mediu și lung:
CA =
Capitalul social propriu
Capitalul permanent
A.	stimulează unitățile economice în cuantificarea necesarului de fonduri pentru investiții și pentru
activitatea curentă de producție; stimulează unitatea economică și personalul în perfecționarea
întregii activități; duce la creșterea răspunderii unității economice și a personalului în realizarea
unor rezultate financiare și mai ales a unui profit cât mai mare; întărește autogestiunea economico-
fmanciară; restrânge considerabil procesul de redistribuire a fondurilor în cadrul economiei
naționale; simplifică simțitor relațiile unităților economice cu bugetul statului; limitează sfera
creditului bancar. A. presupune ca unitatea economică să aibă capacitatea de a efectua investiții,
adică să creeze noi mijloace fixe și să le modernizeze pe cele existente din resurse proprii,
respectiv din profitul net pe care l-a realizat. De asemenea, pentru a. investițiilor se folosește și
fondul de amortizare, care, uneori și în unele țări, deține ponderea principală în finanțarea
investițiilor. A. nu exclude folosirea împrumuturilor bancare, care însă trebuie să fie rambursate la
scadență, cu dobânzile aferente și cu realizarea unui profit. A. prezintă mai multe avantaje, cum
sunt: subordonarea dezvoltării întreprinderii față de rezultatele activității proprii; creșterea
interesului întreprinderii pentru dezvoltare; cointeresarea întreprinderii în obținerea de rezultate
financiare superioare, în identificarea și mobilizarea rezervelor interne, în folosirea rațională a
resurselor proprii etc. A. este strâns legată de politica privind împrumuturile, distribuirea profitului
și amortizarea practicată de unitatea economică.
AUTOGESTIUNE ECONOMICO-FINANCIARĂ, categorie economică, categorie a
științei conducerii unităților economice, principiu fundamental de conducere a întreprinderilor,
metodă de conducere și de administrare a obiectului proprietății, tip superior de gestiune
economică. A.e.-f. cuprinde totalitatea relațiilor economice care se desfășoară în interiorul unității
economice, precum și relațiile cu personalul său, între unități economice și stat, ca și între diverse
unități economice, referitoare la gospodărirea judicioasă a părții din avuția națională aflate la
dispoziția lor, în vederea obținerii unui venit net cât mai mare, din care să fie satisfăcute toate
cerințele unităților, ale salariaților, precum și stingerea obligațiilor față de societate, față de terți;
formă principală de realizare a autoconducerii, suportul ei material; metodă modernă de
organizare, de planificare, de evidență și de conducere a activității economico-fînanciare a
întreprinderilor, stabilită pe baza mecanismului economico-financiar la nivel microeconomic, care
constă în înzestrarea unităților economice de stat la înființare cu mijloace fixe și circulante și în
lărgirea competențelor organelor de conducere cu privire la luarea deciziilor în elaborarea și
îndeplinirea bugetului potrivit principiului că sumele avansate de societate trebuie restituite, în
realizarea unei producții nete cât mai mari, din care o parte să contribuie la formarea fondurilor
generale ale societății, iar cealaltă parte să rămână la întreprindere pentru autofinanțare (v.).
A.e.-f. este o coordonată fundamentală a mecanismului economico-financiar, forma concretă
prin care se administrează, se gospodărește, se conduce proprietatea publică, cooperatistă și
privată la nivel microeconomic. A.e.-f. presupune autoconducere, participarea la conducerea
întreprinderii, la realizarea bugetului, la beneficiile obținute, precum și întărirea răspunderii directe
a organelor de conducere, a adunărilor generale, pentru o cât mai bună gospodărire a mijloacelor
de producție, a părții din avuția națională aflate în administrarea și fructificarea fiecărei unități. De
asemenea, presupune asumarea răspunderii directe pentru păstrarea și punerea în valoare, cu
rezultate cât mai bune, a tuturor resurselor materiale și financiare, astfel încât să se asigure
creșterea producției, ridicarea nivelului ei tehnic și calitativ, creșterea productivității muncii,
167
AUT
reducerea costurilor de producție, obținerea unei eficiențe maxime. Creșterea răspunderii directe
trebuie să conducă și la sporirea preocupărilor pentru realizarea unui echilibru permanent între
încasări și plăți, pentru asigurarea în orice moment a capacității de plată a întreprinderii. A.e.-f.
stimulează unitățile economice și salariații să producă, cu mijloacele materiale și financiare pe care
le au la dispoziție, cât mai multe bunuri și de calitate superioară, cu rezultate economice, sociale
și financiare cât mai bune, astfel încât fiecare întreprindere să-și compenseze toate cheltuielile
din rezultatele financiare proprii, să-și constituie fondurile necesare producției și dezvoltării
activității sale, să-și stimuleze lucrătorii și să contribuie într-o măsură tot mai importantă la
creșterea produsului național brut. înfăptuirea a.e.-f. presupune realizarea de către întreprinderi
a tuturor indicatorilor economico-fmanciari. V. și autonomia unităților economice; autonomie
funcțională; gestiune economică; gestiune financiară.
AUTOIMPUNERE, contribuție bănească sau materială anuală, benevolă, stabilită de
adunarea cetățenească dintr-un sat, comună sau cartier, pentru fiecare cetățean apt de muncă, în
raport cu veniturile și cu situația sa familială. Mijloacele materiale și bănești constituite din a. se
folosesc pentru executarea unor lucrări de interes public (construirea și repararea drumurilor,
podurilor, școlilor, băilor populare, fântânilor, repararea unităților de ocrotire medico-sanitară,
biblioteci etc.). Fondurile constituite prin a., fiind în afara bugetului de stat, se pot reporta de la un
an la altul. V. și contribuția bănească și în muncă pentru efectuarea unor lucrări de interes
obștesc.
AUTONOMIA UNITĂȚILOR ECONOMICE, latură, trăsătură importantă a auto-
gestiunii economico-financiare a unităților cu personalitate juridică, concretizată în drepturile
largi tehnico-economice, financiare și administrative conferite acestor unități în gospodărirea cu
maximum de eficiență a patrimoniului de care dispun. A.u.e., ca trăsătură definitorie a
autoconducerii, se realizează în limitele conducerii, pe baza programului de dezvoltare a
economiei naționale. A.u.e. presupune: «înzestrarea întreprinderii la înființare cu mijloace fixe și
active circulante; "elaborarea programului economic propriu, parte componentă a programului
național, și întocmirea bugetului; "dreptul de a avea contabilitate și bilanț contabil propriu;
■dreptul de a avea cont propriu de decontare la bancă; "dreptul de a întreține relații juridice,
economice, de a solicita și utiliza credite bancare; "dreptul de a efectua aprovizionarea
tehnico-materială și desfacerea produselor; "folosirea resurselor materiale, umane și financiare
de care dispun cu maximum de eficiență; "utilizarea formelor de cointeresare materială;
■exercitarea controlului asupra activității economico-financiare. A.u.e. stimulează inițiativa
unităților pentru desfășurarea unei activități cât mai rentabile, stabilind, în același timp, și
răspunderea pentru calitatea activității desfășurate. împletirea strânsă, armonioasă a
autonomiei fiecărei unități economice, prin lărgirea competențelor și a atribuțiilor care le revin,
cu conducerea unitară a vieții economico-sociale. V. și autogestiune economico-financiară;
autonomie funcțională.
AUTONOMIE 1. Mod de a ne supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de
voința proprie. 2. Regim al unor părți din teritoriul unui stat și al populației respective, care, în
baza unui act juridic, au dreptul de a se guverna sau de a se administra prin unele organe proprii, în
anumite domenii, cu excepția celor de competența organelor centrale ale statului, deci fără să aibă
statut de stat suveran și independent. A. poate fi în domeniul politic, de autoguvernare în anumite
limite, fapt care poate implica parlamentul, guvernul sau administrația proprie, însă numai în
cadrul legislației generale a statului.
168
AUT
AUTONOMIE FUNCȚIONALĂ expresie a democrației economice; trăsătură esențială a
autogestiunii economico-financiare, concretizată în atributele conferite unităților economice de
stat, de a gospodări și administra cât mai eficient mijloacele materiale și financiare existente la
dispoziția lor. A.f. presupune înzestrarea unităților economice de stat cu fondurile de producție
necesare aducerii la îndeplinire a obiectivelor pentru care au fost create; aceste fonduri sporesc în
anii următori pe calea autofinanțării. A.f. se acordă în anumite limite, determinate de conducerea
economiei naționale. A.f. se concretizează printr-o largă independență acordată unităților
economice în utilizarea cu maximum de eficiență a fondurilor de producție și de circulație, în
dreptul și obligația de a elabora și fundamenta sarcinile de plan, de a organiza producția și munca,
de a lua toate măsurile pentru creșterea productivității muncii, valorificarea superioară și
economisirea resurselor materiale, reducerea costurilor de producție, obținerea unor rezultate
economico-financiare superioare. A.f. conferă unităților dreptul de a avea contabilitate proprie,
cont la bancă, de a încheia bilanț și contracte economice și de a elabora și executa bugetul propriu.
A.f. dă întreprinderilor drepturi largi în ceea ce privește constituirea și utilizarea fondurilor
proprii, întreținerea relațiilor economice, financiare și juridice cu alte unități, menținerea unor
relații directe cu bugetul de stat, cointeresarea și răspunderea materială pentru calitatea
activității desfășurate, dreptul de decizie al organelor de conducere și efectuarea unui control
economico-financiar riguros asupra întregii activități a unității economice. Exercitându-și
autonomia, unitățile economice dezvoltă relații economice și financiare cu alte unități economice
de stat și cooperatiste, cu personalul, cu organele ierarhic superioare, cu bugetul de stat, cu băncile
etc. V. și autogestiune economico-financiară; gestiune economică; gestiune financiară;
autonomia unităților economice.
AUTORITĂȚI MONETARE, bănci centrale, trezorerii, oficii valutare etc.
AUTORITĂȚI PUBLICE LOCALE, Consiliul General al Municipiului București,
consiliile județene, consiliile locale ca autorități deliberative, ca organe ale puterii locale, și
primarii, președinții consiliilor județene și primarul general al municipiului București, ca autorități
executive, instituții publice, servicii publice locale. A.p.I. au următoarele competențe și răspunderi
referitoare la finanțele publice locale, și anume: «administrarea eficientă a bunurilor din
proprietatea publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale, elaborarea și aprobarea
bugetelor locale în termenele legale; «stabilirea, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor
locale; «urmărirea execuției bugetelor locale și rectificarea lor, pe parcursul anului bugetar, în
condiții de echilibru bugetar; «angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung și
urmărirea achitării la scadență a obligațiilor de plată rezultate din acestea; «administrarea
resurselor financiare pe parcursul execuției bugetare, în condiții de eficiență; «stabilirea opțiunilor
și a priorităților în aprobarea și în efectuarea cheltuielilor publice locale; «elaborarea, aprobarea,
modificarea și urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităților
administrativ-teritoriale, ca bază a gestionării bugetelor locale; «organizarea și urmărirea efectuării
controlului financiar pe plan local.
AUTORITĂȚI VAMALE, totalitatea organelor administrației vamale și funcționarii vamali
care aplică politica vamală a țării, adică stabilesc, urmăresc și încasează taxele vamale pentru
mărfurile exportate și importate potrivit normelor legale, inspectează inopinat mijloacele de
transport, depozitele sau persoanele, stabilesc posturi de control, aplică sigilii, combat contrabanda
și urmăresc îndeplinirea tuturor formalităților vamale. A.v. elaborează instrucțiuni pentru aplicarea
actelor normative în domeniul vamal; supraveghează, îndrumă și controlează respectarea normelor
legale privind importul, exportul sau tranzitul de mărfuri; asigură respectarea legislației referitoare
169
AUT
la criteriile și la modalitățile de determinare a valorii în vamă a mărfurilor care se importă, precum
și calcularea și încasarea taxelor vamale și a altor taxe de import; organizează activitatea organelor
vamale din subordine etc.
AUTORIZARE BUGETARĂ PERMANENTĂ, aprobare bugetară nelimitată de
rambursare a împrumuturilor, de plată a dobânzilor, a comisioanelor și a altor costuri aferente, care
nu necesită aprobări suplimentare prin legea anuală a bugetului de stat. V. și împrumut de stat;
datorie publică.
AUTORIZAREA BĂNCILOR, împuternicire, aprobare dată de Banca Națională a
României pentru înființarea și funcționarea unei bănci românești cu personalitate juridică, sub
forma societății comerciale pe acțiuni. Această a. este necesară în mod corespunzător și în cazul
sucursalelor băncilor străine. A. se emite pe baza cererii de autorizare înaintate B.N.R., însoțită de
o documentație referitoare la: "calificarea și experiența profesională a conducătorilor băncii;
■nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie vărsat, în formă bănească, în totalitate, în
momentul constituirii; "studiul de fezabilitate al băncii; "acționarii semnificativi și fondatorii
băncii; structura acționariatului; sediul băncii; auditorul independent (v,). B.N.R. poate cere unui
solicitant să prezinte orice informație și documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt
incomplete sau insuficiente. în termen de cel mult patru luni de la primirea cererii, B.N.R. aprobă
sau respinge constituirea băncii și comunică în scris solicitantului hotărârea sa, împreună cu
motivele în cazul respingerii. în vederea obținerii autorizației de funcționare, în termen de două
luni de la comunicarea aprobării de constituire, se prezintă B.N.R. documentele care atestă
constituirea legală a băncii. Pentru băncile care se constituie prin subscripție publică, termenul de
prezentare a acestor documente este de opt luni. Cererea de autorizare se respinge dacă:
■documentația prezentată este incompletă; "documentația prezentată este insuficientă pentru a
determina dacă banca va desfășura o activitate în conformitate cu legislația, dacă onorabilitatea,
pregătirea și experiența profesională a conducătorilor băncii și calitatea acționarilor semnificativi
sunt corespunzătoare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în studiul de fezabilitate și a
activității fmanciar-bancare propuse a fi desfășurate; "capitalul social este mai mic decât nivelul
minim stabilit de B.N.R.; "forma juridică este alta decât cea prevăzută de lege; "din evaluarea
studiului de fezabilitate sau din rapoartele anuale ale băncii străine, după caz, rezultă că banca nu
poate asigura realizarea obiectivelor propuse; "conducătorii băncii, administratorii sau cenzorii
acesteia nu au onorabilitatea necesară, calificarea și experiența profesională adecvată funcției lor;
■calitatea fondatorilor și a acționarilor semnificativi nu corespunde nevoii garantării unei gestiuni
sănătoase și prudente a băncii; "înainte de obținerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut
comunicări publice asupra înființării sau funcționării băncii; "nu sunt respectate prevederile legale.
V. și retragerea autorizației băncilor.
AUTORIZAREA DE CONSTITUIRE A ASIGURĂTORILOR, împuternicire, aprobare
de constituire (înființare) a asigurătorilor, care se acordă de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor (v.) pe baza cererii de constituire și a documentației depuse de cei ce doresc să
devină asigurători. în vederea examinării cererii de constituire, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor poate să solicite informații suplimentare și să întreprindă investigații proprii ori cu
sprijinul altor autorități competente sau să folosească informații din alte surse. în termen de patru
luni de la înregistrarea cererii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide asupra autorizării.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizația de constituire a asigurătorului
dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) din studiul de fezabilitate prezentat rezultă
că societatea de asigurări va dispune de marja de solvabilitate legală; b) capitalul social vărsat la o
bancă autorizată de Banca Națională a României sau, în cazul unei societăți mutuale, fondul de
170
AUT
rezervă liber vărsat este în conformitate cu prevederile legale; c) societatea de asigurări prezintă un
program de reasigurări satisfăcător pentru activitatea sa de asigurări sau justifică faptul că în
cazul său nu este necesar un astfel de plan; d) societatea de asigurări prezintă calcule specifice
pentru activitatea de asigurări de viață; e) denumirea societății de asigurări nu induce în eroare
publicul; f) societatea de asigurări va desfășura activități numai în legătură cu asigurările și
reasigurările; g) în cazul unui asigurător străin, dacă face dovada că în țara în care este
înregistrat s-a constituit legal și desfășoară de cel puțin cinci ani o activitate de asigurări
similară cu cea pentru care solicită autorizarea în România. Cererea de autorizare a constituirii
se respinge dacă se constată că: a) documentația prezentată nu este întocmită corespunzător
prevederilor normelor legale; b) din documentația prezentată rezultă că societatea nu va desfășura
o activitate în spiritul și litera legii și că acționarii semnificativi și persoanele semnificative nu
îndeplinesc condițiile legale; c) din evaluarea studiului de fezabilitate sau din rapoartele anuale ale
societății străine, după caz, rezultă că societatea de asigurări nu poate garanta realizarea
obiectivelor propuse în condiții compatibile cu regulile unei practici prudente; d) există o formă de
asociere prin care proprietatea acțiunilor, inclusiv proprietarul de fapt al acțiunilor, este ascunsă
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor; e) autorizarea contravine unui interes public. Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor comunică solicitantului, în decurs de patru luni de la înregistrarea
cererii, admiterea sau respingerea motivată a acesteia, după caz. Dacă s-a aprobat cererea de
constituire a asigurătorului, acesta se înmatriculează în Registrul Comerțului. împotriva respingerii
cererii de autorizare a constituirii, solicitantul poate face plângere la Curtea de Apel în termen de
30 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Autorizarea
constituirii societății de asigurări nu garantează obținerea autorizației de a exercita o activitate de
asigurări, ci indică doar permisiunea dată asociaților de a proceda la înmatricularea societății în
Registrul Comerțului. Modificarea totală sau parțială a studiului de fezabilitate inițial determină o
nouă analiză din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și poate atrage revocarea
autorizației de constituire. V. și autorizarea de funcționare a asigurătorilor.
AUTORIZAREA DE FUNCȚIONARE A ASIGURĂTORILOR, împuternicire, aprobare
de funcționare, de exercitare a activității de asigurări de către societățile de asigurări. în vederea
obținerii a. de f. societatea de asigurări depune, în termen de șase luni de la data eliberării
autorizației de constituire, la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor documentele care atestă
înmatricularea în Registrul Comerțului. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide asupra
autorizației de funcționare în termen de 60 de zile de la primirea documentației. Dacă se eliberează
autorizația de funcționare, societatea de asigurări își poate începe imediat activitatea de asigurări
autorizată. Respingerea acordării autorizației de funcționare atrage, în mod automat, revocarea
autorizării de constituire. în cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză acordarea
autorizației de a exercita o activitate de asigurări, ea poate solicita instanței judecătorești
dizolvarea formei de asociere a solicitantului. împotriva neacordării autorizației de funcționare
solicitantul poate face plângere la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicarea
deciziei. Aceste prevederi se aplică și sucursalelor societăților străine de asigurări. Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor publică cel puțin o dată pe an în Monitorul Oficial al României,
precum și într-o publicație de largă circulație, lista actualizată care cuprinde asigurătorii autorizați
și orice alte informații pe care le consideră necesare. V. și autorizarea de constituire a
asigurătorilor; Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
AUTORIZAȚIA DE FUNCȚIONARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PROTEC-
ȚIEI MUNCII, împuternicire, încuviințare emisă în scris de către Inspectoratul de Stat Teritorial
pentru Protecția Muncii persoanelor juridice și persoanelor fizice, în vederea desfășurării
171
AUT
activităților de producție sau a prestărilor de servicii. Eliberarea autorizației presupune îndeplinirea
tuturor condițiilor privind securitatea și igiena muncii, astfel încât să fie prevenite accidentele de
muncă și bolile profesionale. Desfășurarea activității fără existența prealabilă a acestei autorizații
se sancționează pe cale penală sau contravențională. V. și protecția muncii; norme de protecție a
muncii; neluarea măsurilor de protecție a muncii.
AUTORIZAȚIE DE IMPORT-EXPORT, aprobare scrisă pe care o dau organele de resort
ale Ministerului Comerțului persoanelor juridice și fizice, la cererea acestora, în anumite condiții,
în vederea realizării operațiunilor de import-export de mărfuri. A. de i. dă dreptul să fie introduse
în țară mărfurile care fac obiectul importului și reprezintă avizul de trecere a frontierei pentru
organele vamale. La rândul său, a. de e. dă dreptul la vânzarea mărfurilor respective în străinătate,
în cazul zonelor libere, a. de i. este înlocuită cu declarația de import; pentru mărfurile prohibite la
export, în aceste zone este totuși necesară a. de e. A. de i.-e. se eliberează pentru o anumită
perioadă de timp, arătându-se țara de origine, destinația mărfurilor, cantitatea, prețul și modul de
plată a acestora. Statul folosește a. de i.-e. ca un instrument cu ajutorul căruia se orientează
operațiunile de comerț exterior, urmărindu-se echilibrarea balanței de plăți, creșterea eficienței
operațiunilor de import-export etc. V. și zonă liberă; zonă vamală liberă.
AVAL, angajament legal scris, garanție de plată în plus (alta decât a giranților) a unui efect
comercial pe care o ia asupra sa o persoană străină de cambie (v.) sau chiar un semnatar al ei, altul
decât trasul, numită avalist (v.)5 pentru toate îndatoririle altui semnatar al cambiei. Cambia poate
circula și fără a., deoarece acesta nu este indispensabil. Dacă nu se indică numele persoanei pe
care o garantează, acesta se presupune dat pentru tras, în cazul când a fost acceptată cambia, sau
pentru trăgător, în caz contrar. A. poate fi dat de o persoană fizică, de o instituție financiară, de o
societate comercială sau de către o bancă. Prin a., avalistul își asumă obligația necondiționată de a
garanta plata în locul persoanei avalizate. în consecință, avalistul poate fi executat direct - în cazul
trasului - sau în regres, pentru trăgător sau giranți. Depunerea doar a semnăturii pe fața cambiei
constituie un a. dat. Dacă a. se dă pe verso-ul cambiei, atunci se face mențiunea „pentru a., pe
contul../4, după care avalistul semnează. Avalistul care plătește cambia dobândește drepturile
avalizatului, precum și drepturile persoanelor ținute față de avalizat, în baza cambiei. A. constituie
o condiție care trebuie îndeplinită înainte ca documentele să fie remise spre încasare; el este
întrebuințat adesea pentru garantarea plăților sub forma documentelor spre acceptare. Cambiile
care nu au a. scris se restituie exportatorului prin intermediul băncii; după avalizare, exportatorul
are garanția că mărfurile pe care le expediază vor fi plătite, la scadențele convenite, de importator
sau de girantul lui. Mai mult, cambia acceptată și avalizată poate constitui pentru exportator o
sursă de credit, deoarece aceasta poate fi scontată, oferind astfel posibilitatea intrării cu anticipație
în posesia mijloacelor valutare. Prin a. se înlesnește circulația cambiilor cu garantarea
suplimentară a obligațiilor cambiale, facilitând atragerea capitalurilor bănești reprezentate de
cambii prin operațiunile de scontare. V. și scont; scontare (actualizare). ❖ A. bancar, formă
eficientă de garantare a plăților datorate pentru importul de mărfuri în cazurile în care instrumentul
de plată (titlul de credit) folosit este cambia. A.b. constituie o modalitate de garantare a creditului
acordat de exportator prin exportarea mărfurilor, care constă în următoarele: "importatorul își
asumă obligația, printr-o scrisoare de garanție (v.); că va accepta cambiile trase de exportator,
însă numai după primirea documentelor de livrare a mărfurilor, iar banca garantă va avaliza pentru
importator cambiile trase de exportator. Pe această cale, imediat ce livrează mărfurile, exportatorul
primește un titlu de credit (cambia), negociabil imediat (acesta putând fi scontat). Pentru realizarea
a.b., importatorul încheie un contract cu o bancă, prin care aceasta se obligă să avalizeze cambiile
acceptate de importator, pentru care banca respectivă percepe un comision. Spre deosebire de
7/2
AVA
scrisoarea de garanție bancară, obligațiile cambiale se execută întocmai de către persoanele
semnatare. A.b. are un caracter operativ și prezintă mai multă securitate și certitudine pentru
beneficiarul cambiei.
AVALIST, persoană fizică sau juridică, alta decât giranții, care garantează în plus plata
cambiei. A. scrie pe cambie sau pe prelungirea acesteia formula „pentru aval“, semnează și indică
persoana pe care o avalizează. Dacă nu se prevede debitorul cambial avalizat, se consideră că
avalul a fost dat pentru trăgător. A. se obligă întotdeauna în mod solidar. V. și cambie; aval;
avalizat
AVALIZARE, operațiunea prin care se garantează de către o persoană (avalist) îndeplinirea
obligațiilor asumate de către unii dintre semnatarii cambiei (trăgător, tras, andosatar). Dacă nu se
menționează pentru care dintre debitori se dă avalul, acesta se consideră dat în favoarea
trăgătorului. V. și aval; avalist
AVALIZAT, debitorul unei cambii pentru care avalistul (v.) și-a dat avalul (v.). A. poate fi
debitorul și chiar trăgătorul cambiei. V. și cambie.
AVANS, sumă de bani dată cu anticipație de către unități economice, obștești, instituții și
cetățeni persoanelor fizice sau juridice pentru procurări de bunuri, prestări de servicii sau în contul
retribuirii, pentru deplasări în interes de serviciu, cercetări științifice etc. ❖ A. de la beneficiarii
de lucrări cu plata în rate, sumă de bani sau materiale primite de o unitate economică de la
beneficiarii de lucrări (clienții) cu plata în rate. ❖ A. din navlu, plată anticipată a unei părți din
navlu. în dreptul unor țări, acest a. nu se restituie în nici un caz. Dacă în timpul transportului
mărfurile dispar din neglijența comandantului navei sau a echipajului său, armatorul are obligația
să restituie navlul încasat cu anticipație. Când în conosament (v.) se stipulează cauza neglijenței,
armatorul nu are obligația să restituie navlul încasat anticipat. în Codul comercial al țării noastre,
art. 501, se prevede: „în nici un caz, încărcătorul nu poate cere scăderea navlului.44 în situațiile în
care a. este dat cu împrumut el se restituie. ❖ A. din retribuție, suma primită de un lucrător în
contul retribuției care i se cuvine pentru munca prestată. întreprinderile acordă chenzinal (15 zile)
pe bază de liste de plată, 50% din retribuția lunară drept a. care se reține la sfârșitul lunii, din
retribuția totală, când se plătește a doua chenzină. ❖ A. în numerar, sumă de bani în numerar care
se acordă de către unități, prin casieria proprie, angajaților pe diferite termene, pentru efectuarea
unor cheltuieli mărunte, în aceeași localitate sau în alte localități, privind aprovizionarea cu
mărfuri de la fondul pieței, cheltuieli pentru achiziții de produse și colectări de deșeuri, cheltuieli
pentru expediții ale grupelor de geologi, cheltuieli de protocol, cheltuieli de deplasare în interes de
serviciu (transport, diurnă, indemnizație și cazare pe timpul transportului etc.). Acest a. se acordă
cu un număr de zile înainte de efectuarea cheltuielilor respective. Nu este permis să se acorde un
nou avans în același scop persoanelor care nu au justificat integral avansul primit anterior, în afara
unor excepții. Este interzisă transmiterea avansului de un titular către o altă persoană. A. acordat în
numerar trebuie justificat în cursul zilei următoare întoarcerii din deplasare, când sumele
necheltuite se depun la casierie. întârzierea în justificarea avansului se sancționează cu o majorare
de 0,50% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată asupra sumei care trebuie restituită. ❖ A. spre
decontare. V. a. în numerar. ❖ A. și plăți provizorii pe bază de programe. 1. Sume puse la
dispoziția titularului de investiții în regie proprie de către bancă drept a. pentru începerea
lucrărilor, precum și sumele avansate decadal pe bază de programe de lucru. 2. Sume plătite
provizoriu antreprenorilor și subantreprenorilor de lucrări pe baza programelor de lucru și a
dispozițiilor de plată. V. și finanțarea investițiilor executate în antrepriză; finanțarea
investițiilor executate în regie.
173
AVA
AVARIE, daune materiale înregistrate în timpul exploatării mijloacelor de muncă, pierderi
(pagube) care se pot produce încărcăturilor în timpul transportului acestora pe mări, oceane, fluvii,
rute terestre sau aeriene. A., poate fi produsă de diferite cauze, cum sunt: calamități ale naturii,
accidente etc. In cazul transportului pe apă, a. cuprinde toate cheltuielile extraordinare făcute
pentru navă și încărcătură (separat sau împreună) și toate pagubele care se întâmplă navei și
încărcăturii, după încărcare și plecare, până la sosire și descărcare. Cu alte cuvinte, în cazul
transportului pe mări, oceane și fluvii, o cheltuială sau o pagubă reprezintă avarie numai dacă a
avut o cauză excepțională care s-a produs în timpul navigației sau în timpul operațiunilor de
încărcare sau descărcare. Dacă cheltuielile sau pagubele apar ca o consecință normală a navigației,
adică sunt rezultatul exploatării normale a navei, atunci acestea nu constituie avarii. ❖ După sfera
lor de întindere, a. pot fi clasificate în avarii totale (v.) și avarii parțiale (v.). ♦> După modul
cum sunt suportate, a. specifice transportului pe mare pot fi grupate în: avarii comune
(generale) (v.) și avarii particulare (simple) (v.).
AVARIE COMUNĂ (GENERALĂ), formă a avariei specifică transportului pe apă. A.c.
reprezintă cheltuiala extraordinară făcută și paguba suferită de bună voie (intenționat) și în mod
cât mai rațional cu putință, în scopul salvării de la pericolul care amenință interesele comune ale
navei și ale încărcăturii maritime. Actul de a.c. trebuie săvârșit, de regulă, de comandantul navei
sau de înlocuitorul său legal. în eventualitatea în care pericolul este iminent și impune
intervenția imediată pentru salvarea comună, actul de avarie comună poate fî săvârșit de oricare
altă persoană (chiar străină de echipajul navei respective). A.c. poartă și denumirea de avarii
generale, avându-se în vedere faptul că se suportă de totalitatea bunurilor (navă, încărcătură și
navlu) expuse riscurilor navigației pe apă. Suportarea a.c. de către cei care au beneficiat de pe
urma lor se face proporțional cu valoarea bunurilor (navă, navlu, încărcătură) salvate. A.c pot să
apară sub forma unor avarii-daune sau sub forma unor avarii-cheltuieli. ❖ Avariiie-daune pot
să apară la navă (de exemplu, eșuarea voluntară a navei decisă de comandant pentru salvarea
încărcăturii) sau la încărcătură (de exemplu, aruncarea în mare a unei părți din încărcătură pentru
ca nava să-și poată continua drumul). ❖ Avariile-cheltuieli pot fi întâlnite sub forma cheltuielilor
de remorcaj, a cheltuielilor de dezeșuare etc. Pentru ca o daună sau o cheltuială să fie considerată
a.c., trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: «dauna sau cheltuiala extraordinară
să fie rezultatul unei acțiuni întreprinse cu intenție de către comandantul navei, iar măsura luată să
fie rațională; «măsura (acțiunea) întreprinsă trebuie să aibă drept scop salvarea de la o primejdie
comună a navei, a încărcăturii acesteia, precum și a navlului; «dauna să fie reală, adică să nu se fi
aruncat peste bord obiecte considerate ca pierdute sau fără valoare; «acțiunea să aibă loc într-o
situație excepțională; «sacrificarea voluntară a unei părți din bunurile aflate în pericol, cheltuieli de
salvare și toate cheltuielile care privesc a.c. în cazul a.c., dauna suferită de pe urma măsurilor luate
în mod conștient și rațional se repartizează între următoarele interese: navă, încărcătură și navlu. în
practică, a.c. este reglementată, de regulă, conform Regulilor York-Anvers 1950 (v.). A.c. pot fi
acoperite prin asigurarea de transport maritim.
AVARIE PARTICULARA, formă a avariei specifică transportului pe apă, efectul unor
riscuri produse în afara voinței oamenilor, adică are un caracter accidental. Prin a.p. se înțelege
totalitatea pagubelor suferite și a cheltuielilor făcute numai pentru navă sau numai pentru
încărcătură. Pagubele și cheltuielile privesc interesul uneia dintre părțile care participă la expediția
maritimă, adică fie numai interesul navei, fie numai pe cel al încărcăturii. A.p. este suportată sau
plătită exclusiv de proprietarul care a suferit paguba sau a provocat cheltuiala. Totodată, se
consideră avarie particulară și paguba sau cheltuiala provocată din culpa unui terț, împotriva căruia
se poate face recurs de responsabilitate (răspundere) civilă. Spre deosebire de avaria comună, care
rezultă dintr-un sacrificiu material sau dintr-o cheltuială efectuată pentru salvarea navei și a
AVI
încărcăturii, avaria particulară este consecința unui caz fortuit (accidental, neașteptat), de forță
majoră (furtună, uragan, eșuare etc.), a unei greșeli de navigație (abordaj, coliziune etc.), a viciilor
proprii bunurilor respective (degradare, autoaprindere etc.). în cazul a.p., dauna produsă se suportă
fie de navă, fie de încărcătură, în funcție de bunul care a fost avariat sau pentru care s-au efectuat
cheltuieli de salvare, ceea ce înseamnă că acestea privesc fie nava, fie încărcătura. Avariile
particulare pot fi acoperite prin asigurarea de transport maritim.
AVARIE (PIERDERE) PARȚIALĂ, formă a avariei prin care se înțelege dauna (paguba)
propriu-zisă - inclusiv cheltuielile - intervenită la un bun, fără ca acesta să fie pierdut în totalitate.
AVARIE (PIERDERE) TOTALĂ, formă a avariei prin care se înțelege pierderea sau
distrugerea totală a bunurilor ca urmare a unor calamități sau accidente. Pierderea totală poate fi:
■pierdere totală reală, când, practic, bunurile nu mai există; "pierdere totală prezumată, când,
necunoscându-se concret distrugerea bunurilor, nu se mai știe nimic despre ele; "pierdere totală
constructivă (la nave), când bunurile mai există, dar avaria este așa de mare încât recondiționarea
(repararea) nu mai este oportună din punct de vedere economic. De exemplu, dacă la o navă
maritimă gradul de avariere depășește 75%, atunci se consideră că este vorba despre o pierdere
totală constructivă a acesteia.
AVERE, totalitatea bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale, a sumelor de
bani etc., de care dispune o persoană fizică sau juridică la un moment dat. A. poate fi sau nu
producătoare de venit.
AVERS, fața unei monede, a unei medalii, care înfățișează chipul emitentului, stema țării
etc. V. și revers.
AVERTISMENT, sancțiune administrativă ce se aplică unui lucrător, cooperator etc.
pentru o abatere disciplinară (săvârșirea unei contravenții), prin care i se atrage atenția asupra
pericolului faptei săvârșite, i se recomandă ca în viitor să respecte prevederile legale și că la o
eventuală nouă abatere va fi sancționat mult mai sever. V. și contravenție.
AVIZ, înștiințare asupra operațiunilor îndeplinite, trimisă de o bancă altei bănci sau
clientului. în a. se indică: numărul, data înregistrării operațiunii și caracterul ei, suma, denumirea
debitorului și a furnizorului. De regulă, a. este obligatoriu de dat, dar nu și de urmat.
AVIZ DE ASIGURARE, v. CERERE DE ASIGURARE.
AVIZ DE PRELEVARE DIRECTĂ, solicitare a beneficiarului (nu este un instrument de
plată) pentru executarea de către banca plătitorului a unui ordin de plată în favoarea sa, adresată
într-o formă care să cuprindă informații suficiente pentru ca banca plătitorului să execute ordine de
plată corespunzătoare. Banca plătitorului are obligația să recepționeze a. de p.d. inițiat de
beneficiar numai într-o formă convenită cu plătitorul, astfel încât să-i poată fundamenta deciziile
în vederea consimțământului, stabilind în acest scop cu plătitorul modalitățile de plată. Banca
plătitorului poate accepta sau refuza a. de p.d. Potrivit contractului dintre părți, remiterea a. de
p.d. se poate face pe cheltuiala beneficiarului. V. și ordin de plată la cererea directă a
beneficiarului.
AVIZAREA INVESTIȚIILOR, proces complex care cuprinde operațiunile prealabile de
studiu, cercetare și analiză, efectuate de către organele financiare și bancare asupra indicatorilor
tehnici și de eficiență economico-socială a investițiilor ce urmează a se realiza și exprimarea
acordului pentru ca investițiile în cauză să poată fi aprobate de către organele de stat competente.
175
AVI
Avizarea indicatorilor de eficiență economico-socială a investițiilor se face de către sucursalele
și filialele băncilor, în funcție de importanța investițiilor și de competența organelor care le
aprobă. Organele bancare își dau avizul numai după ce verifică și analizează documentația
tehnico-economică a investiției, temeinicia cererilor de fonduri pentru investiții, necesitatea și
eficiența acestora, economicitatea și legalitatea cheltuielilor, încadrarea lor în normativele
aprobate și îmbunătățirea activității economice a unității la care se va executa investiția. Pentru
eliberarea avizului se mai au în vedere: valoarea investițiilor și destinațiile acestora, caracteristicile
tehnice, constructive, funcționale și economice ale obiectivelor, asigurarea cu utilaje și instalații,
existența bazei de materii prime și asigurarea cu forță de muncă, modul de valorificare a viitoarei
producții, durata executării lucrărilor, gradul de cooperare cu alte unități economice în executarea
lucrărilor de investiții și apoi în producția curentă etc. în urma cercetării întregii documentații,
dacă se constată că sunt întrunite condițiile, organele financiar-bancare, potrivit competenței lor,
avizează investițiile respective. Avizarea se concretizează într-un act juridic numit aviz de
admitere la finanțare (creditare), care creează drepturi și obligații pentru beneficiarul de
investiții. De asemenea, băncile finanțatoare avizează proiectele de execuție, cu care prilej ele
verifică: "încadrarea obiectivelor în notele de comandă aprobate; "evaluarea investițiilor, având în
vedere soluțiile constructive; "scurtarea duratelor de timp privind executarea investițiilor; "dacă
elementele costurilor se încadrează în consumurile și cheltuielile stabilite, rentabilitatea și rata
rentabilității etc. Pe baza acestui aviz, beneficiarul de investiții dispune plăți din resursele bănești
existente în cont la bancă, destinate finanțării investiției.
AVIZAREA- PLĂTITORULUI, înștiințare (comunicare) oficială făcută de către bancă
unității economice cumpărătoare, în vederea acceptării plății mărfurilor care i-au fost livrate, a
lucrărilor executate și a serviciilor prestate. A.p. se face în ziua primirii documentelor și cel mai
târziu în prima zi lucrătoare de la data sosirii documentelor la unitatea bancară, prin predarea la
ghișeul băncii a originalului facturii, a unui exemplar din dispoziția de încasare și a altor
documente, către delegatul unității plătitoare care semnează de primire. Dacă întreprinderea
cumpărătoare se află la distanță mare față de bancă, a.p. se poate face prin remiterea recomandată
a documentelor respective. V. și acceptare; decontarea prin acceptare.
AVIZUL DE ÎNCASARE (PRELEVARE), document pe baza căruia furnizorul
(creditorul) solicită băncii să debiteze cu suma lui contul cumpărătorului (debitorului), pe baza
acceptului scris al debitorului care are cont deschis la bancă sau la serviciul de cecuri și viramente
poștale. Se folosește pentru încasarea contravalorii consumului de gaze, electricitate etc.; se
utilizează de către bănci pentru debitarea conturilor clienților lor cu sumele pe care aceștia le
datorează bugetului de stat etc.
AVUT, totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, care aparțin
unei persoane juridice sau fizice. ❖ A. obștesc, totalitatea bunurilor materiale și nemateriale care
constituie proprietate de stat, cooperatistă sau a unor organizații obștești (uniuni de scriitori, de
artiști, de compozitori, asociații sportive etc.). Statul acordă o atenție deosebită apărării și
dezvoltării a.o., deoarece de întărirea și dezvoltarea acestuia depinde atât dezvoltarea întregii
economii naționale, cât și satisfacerea cerințelor de viață materiale și spirituale ale întregului
popor. ❖ A. particular, totalitatea bunurilor care aparțin agenților economici, persoanelor fizice,
cetățenilor străini aflați în țara noastră, bunurile reprezentanțelor diplomatice etc. Statul român
ocrotește prin lege a.p. ❖ A. personal, totalitatea bunurilor care aparțin personalului din unitățile
de stat, membrilor cooperativelor meșteșugărești, cum sunt veniturile și economiile provenite din
muncă, casa de locuit, construcțiile gospodărești anexe, terenul pe care acestea se află, animalele
de producție și inventarul agricol mărunt, bunurile de uz și confort personal etc.
—
AVU
AVUȚIE NAȚIONALĂ, categorie economică și indicator sintetic fundamental care, alături
de produsul național brut, caracterizează nivelul de dezvoltare economică, potențialul economic și
nivelul de viață și civilizație al poporului unei țări. A.n. circumscrie totalitatea bunurilor materiale,
a celor spirituale și a mijloacelor valutare în care se materializează întreaga muncă socială
acumulată de-a lungul timpului, bogățiile naturale ale unei țâri, cum sunt: zăcămintele minerale,
pădurile, resursele hidroenergetice existente în țară la un moment dat și neatrase încă în
procesul de producție, totalitatea potențialului de cercetare științifică, învățământ, cultură,
artă. Bunurile materiale create prin munca generațiilor și acumulate în timp (fabrici, uzine,
construcții edilitar-gospodărești, fondul de locuințe, rezervele materiale etc.). In cea mai mare
măsură, a.n. este o consecință a procesului producției sociale, dar ea constituite punctul de
pornire și una dintre condițiile principale necesare desfășurării procesului reproducției și deci
de creștere a produsului național brut. Concomitent cu progresul tehnico-științific și cu
sporirea productivității muncii, a.n. are în structura sa, ca parte principală, bunurile materiale și
spirituale care constituie rezultatele muncii acumulate, fapt ce reprezintă un indicator al nivelului
de progres și civilizație, al ritmului de dezvoltare economico-socială. Elementele componente ale
a.n. se pot clasifica astfel: 1. după conținutul material: a) bunuri materiale în care s-a acumulat
munca socială și care se grupează după rolul lor în procesul reproducției sociale în: mijloace de
producție (mijloace fixe și active circulante), fonduri de circulație (stocuri de produse fmite la
agenții economici, stocuri de mărfuri existente la unitățile comerciale, rezerve materiale și stocuri
cu diferite destinații - mijloace de producție, bunuri de consum, mijloace de apărare națională) și
fonduri neproductive (mijloace fixe neproductive, stocuri curente de bunuri de consum în sfera
neproductivă și la populație); b) resurse naturale (fondul funciar al țării, terenurile agricole folosite
pentru producție sau în scopuri neproductive, pădurile, bogățiile subsolului, resursele
hidroenergetice, izvoarele de energie naturală etc.); 2. după forma de proprietate, a.n. se află în
proprietate publică, mixtă, cooperatistă, privată, personală; 3. după sfera de activitate socială,
a.n. se află în sfera producției materiale și în sfera neproductivă; 4. după destinația economică a
bunurilor materiale care o compun, a.n. cuprinde mijloace de producție și bunuri de consum; 5.
după rezultatele muncii intelectuale, a.n. cuprinde: opere științifice, de artă, diferite brevete de
invenții, tehnici, tehnologii, pregătirea profesională și intelectuală, experiența în procesul de
producție etc. Clasificarea a.n. permite analiza reproducției acesteia și a legăturilor sale cu
produsul național brut. A.n. existentă la un moment dat constituie, de fapt, potențialul
economic și social care condiționează posibilitățile ulterioare de progres ale țării și poporului
respectiv. Creșterea a.n. presupune repartizarea unei părți importante din produsul național
brut pentru fondul de dezvoltare (v.), creșterea productivității muncii, sporirea continuă a
producției, reducerea costului de producție, îmbunătățirea continuă a calității produselor,
lucrărilor și serviciilor, ridicarea eficienței economice, sociale, financiare etc. V. și bogăție
națională; fond de dezvoltare (acumulare); produs național brut.
177
BAISSE (fr. ă Ia baisse - scăderi), speculație de bursă practicată pentru vânzările pe
termen (încheieri de tranzacții) ale diferitelor hârtii de valoare sau mărfuri la un curs ridicat, cu
scopul ca, la expirarea termenului, să le dobândească la cursuri mai scăzute și deci la prețuri mai mici
și să le revândă la nivelul cursurilor (prețurilor) din momentul încheierii tranzacției, fapt care permite
realizarea unui profit. Speculanții de bursă, care joacă â la b. și care, la încheierea tranzacțiilor, au
mizat pe scădere, practică diferite manevre bursiere menite să conducă la scăderea cursurilor
(prețurilor), în perioadele de scadență, a hârtiilor de valoare și a mărfurilor tranzacționate.
BALANȚA CAPITALURILOR, b. care cuprinde mișcările de capital sub formă de credite
pe termen scurt și pe termen lung, soldurile creditoare și creditele băncilor, creanțele și obligațiile la
F.M.I. și la Banca Mondială, investițiile directe, hârtiile de valoare etc. V. și hârtie de valoare.
BALANȚA COMERCIALĂ, parte componentă principală a balanței de plăți; sinteză
statistico-economică de comparare a valorii exporturilor și importurilor unei țări într-o anumită
perioadă de timp (an, semestru). în b.c., mărfurile importate sau exportate se trec sub formă
valorică, de regulă în valuta țării respective. Politica în domeniul comerțului urmărește ca
încasările și plățile anuale determinate de schimbul de mărfuri și servicii internaționale să fie
echilibrate. B.c. constituie principalul post al balanței de plăți. B.c. poate fi generală, când
cuprinde totalitatea relațiilor comerciale externe și de cooperare economică internațională, sau
parțială, când reliefează relațiile comerciale și de cooperare economică internațională ale unei țări cu
o altă țară sau cu un grup de țări. B.c. este activă (excedentară), când valoarea exporturilor este mai
mare decât cea a importurilor, pasivă (deficitară), când importurile sunt mai mari decât exporturile,
și echilibrată sau soldată, când valoarea importurilor este egală cu cea a exporturilor. V. și balanța
de plăți externe.
BALANȚA CONTINGENTARĂ VAMALĂ, tabel prin care se stabilesc anumite plafoane
cantitative și valorice la importul și la exportul diferitelor mărfuri, cu scopul de a asigura un
anumit echilibru pe țări și tipuri de relații. B. contribuie la realizarea unui echilibru pe relația
clearing, care se practică între țări. Prin această b. se prevede limitarea (contingentarea) unor
importuri, precum și, în unele cazuri, limitarea exporturilor în acele țări.
BALANȚA CREANȚELOR Șl ANGAJAMENTELOR EXTERNE (BALANȚA
CONTURILOR CURENTE), parte componentă a balanței de plăți care cuprinde totalitatea
creanțelor și angajamentelor (obligațiilor) față de străinătate existente la un moment dat. B.
evidențiază situația creanțelor și a angajamentelor externe determinate de activitatea de export,
import și cooperare economică internațională, executări de lucrări, prestări de servicii, turism și de
alte activități, creditele externe primite și acordate, dobânzile și comisioanele aferente,
participațiile la societățile mixte și diferite organisme financiar-bancare internaționale,
disponibilitățile în valută în străinătate și disponibilitățile partenerilor externi la băncile din țara
noastră. B. se elaborează de către Ministerul Finanțelor, Ministerul Industriei și Comerțului, Banca
Națională, pe țări și relații, evidențiindu-se eșalonarea pe ani, și se înaintează Guvernului,
întreprinderile, ministerele și băncile organizează și conduc evidența în valută și în lei, la cursurile
BAL
legale în vigoare, a creanțelor și a angajamentelor ce rezultă din activitatea de comerț exterior și
din alte operațiuni cu străinătatea și sunt răspunzătoare de încasarea integrală și la timp a
drepturilor în valută, precum și de onorarea angajamentelor față de străinătate; periodic, ele
raportează Ministerului Finanțelor situația creanțelor și a angajamentelor. Ministerul Finanțelor
conduce și asigură evidența centralizată pe țară a creanțelor și a angajamentelor externe,
controlează și examinează periodic modul în care se realizează prevederile acestei balanțe. De
asemenea, Ministerul Finanțelor, împreună cu celelalte organe centrale, analizează realizarea b. și
prezintă în fiecare an Guvernului raportul asupra situației creanțelor și a angajamentelor externe pe
țări și relații, cu eșalonarea acestora pe ani de încasare și de plată. V. și balanța de plăți externe.
BALANȚA CREDITELOR Șl INVESTIȚIILOR EXTERNE, parte componentă a
balanței de plăți externe (v.), care sintetizează mișcările de valută (primirea și acordarea de
credite și, respectiv, realizarea unor investiții) ale României pe o anumită perioadă de timp.
BALANȚA DE PLĂȚI EXTERNE, document financiar pe baza căruia se desfășoară și se
reglează activitatea financiar-valutară a unei țări; plan de încasări și plăți în valută; situație
statistico-economică; sistem de conturi prin care se prezintă sintetic drepturile și obligațiile
valutare de orice natură ale României în raporturile cu alte state, exigibile într-o perioadă de timp
dată. B. de p.e. exprimă raporturile dintre structura și volumul plăților în valută efectuate în
străinătate (ieșirile de valută), într-o perioadă de timp dată, de obicei un an, rezultate din activitatea
de export-import și de cooperare economică internațională, turism internațional, prestări de servicii
internaționale, din creditele externe primite și acordate, din alte operațiuni necomerciale etc.
Balanța comercială constituie postul principal al b. de p.e. De aceea, echilibrul b. de p. este
determinat de echilibrul balanței comerciale. Desigur, nu poate fi neglijată nici importanța balanței
serviciilor. Echilibrul b. de p.e. trebuie examinat în dinamica activității economice. B. de p.e. este
o evidență contabilă în termeni de flux, întrucât nu înregistrează decât variațiile observate în cursul
unei anumite perioade de timp. Dacă resursele financiare externe atrase (importurile de capital)
sunt alocate și folosite în scopuri productive și eficient, ele determină în perioadele viitoare
excedente comerciale care echilibrează b. de p.e. Situația dramatică a țărilor cu datorie externă
mare este, între altele, consecința alocării și utilizării eronate a capitalului extern atras. Folosirea
nerațională a acestui capital împrumutat, dobânzile și celelalte condiții impuse de creditori au
consecințe negative asupra dezvoltării economico-sociale și asupra condițiilor de viață. B. de p.e.
este un important instrument de realizare a politicii valutare; ea contribuie la dezvoltarea relațiilor
valutare și de comerț exterior ale țării. B. cuprinde: balanța comercială (v.), balanța serviciilor
(v.) și balanța creditelor și investițiilor externe (v.) B. de p.e. cuprinde, practic, următorul sistem
de balanțe: a) b. comercială; b) b. transporturilor externe; c) b. turismului și a celorlalte servicii
(bancare, asigurări, reprezentanțe diplomatice și comerciale, drepturi de autor, telecomunicații
etc.); d) b. transferurilor de profituri exigibile (dobânzi, dividende, cupoane, beneficii, transferuri
de valute determinate de migrația forței de muncă, donații); e) b. investițiilor, a creditelor (pe
termen mediu și lung); f) b. mișcărilor de capital pe termen scurt; g) modificările în rezervele
oficiale de aur, devize, drepturi speciale de tragere. Potrivit prevederilor acestei b. se înfăptuiește
politica de comerț exterior a țării, care constituie baza pentru formarea și repartizarea fondurilor
valutare, se efectuează plățile scadente pentru echilibrarea exporturilor și importurilor și se asigură
controlul relațiilor valutare atât în privința modalităților de decontare, cât și a utilizării eficiente
a valutelor. B. se elaborează pe relații (est sau vest), cu indicarea sarcinilor de încasări și plăți în
valută, pe ministere și alte organe centrale. B. se întocmește de către Ministerul Finanțelor. în
analizarea conținutului și în asigurarea echilibrării b. se ține seama de faptul că nu toate
creanțele și angajamentele țării rezultate din raporturi cu străinătatea, exigibile la data întocmirii
balanței, se achită în realitate, în întregime, în aceeași perioadă de timp. Fiecare balanță
179
BAL
componentă a b. de p.e. poate și trebuie să fie echilibrată. Dacă la fiecare dintre aceste balanțe
încasările sunt mai mari decât plățile în străinătate, atunci ele sunt excedentare; în situația inversă,
ele sunt deficitare. Pe ansamblu, b. de p.e. de excedente și deficite se compensează reciproc,
echilibrându-se. B. de p.e. se poate prezenta cu un dezechilibru al plăților curente, ceea ce
înseamnă că soldul poate fi activ sau pasiv. Cu toate acestea, b. este, în ansamblu, echilibrată, iar
dezechilibrul acesteia este interpretat, luându-se în considerare numai situația unor posturi și
capitole. în general, b. de p.e. orientează politica valutară a țării.
BALANȚA DE VERIFICARE, tabel specific de grupare și sistematizare la o anumită
dată, stabilită prin metodologia obligatorie de contabilitate, sau la cererea conducerii societății de
asigurări, a informațiilor reflectate în conturi, destinat să verifice respectarea principiilor dublei
înregistrări, a exactității înregistrărilor informațiilor contabile în ansamblu, în vederea elaborării
lucrărilor de sinteză și de analiză contabilă privind activitatea economico-financiară a societății de
asigurări; servește ca instrument de control al înregistrărilor în conturi, ca mijloc de legătură a
conturilor sintetice cu posturile de bilanț și a conturilor analitice cu contul sintetic respectiv, ca
mijloc de centralizare a datelor evidenței contabile curente și de analiză a activității economice a
societății de asigurări. ❖ B. de verificare analitică, tabel în care se grupează și se centralizează, la
o anumită dată, informațiile din conturile analitice deschise în cadrul unui cont sintetic, din
contabilitatea societății de asigurări. Totalul sumelor debitoare ale fiecărei b. analitice este egal cu
totalul sumelor debitoare ale contului sintetic respectiv din b. generală, iar totalul sumelor
creditoare corespunde totalului sumelor creditoare ale contului sintetic respectiv. De asemenea,
totalul soldurilor debitoare din b. de verificare analitică este egal cu soldul debitor al contului
sintetic din b. generală (dacă conturile analitice sunt deschise unor elemente de activ) sau
totalul soldurilor creditoare din b. de verificare analitică este egal cu soldul creditor al
contului sintetic din b. de verificare generală (dacă conturile analitice sunt deschise unor elemente
de pasiv). ❖ B. de verificare cu două egalități cuprinde o egalitate între totalul sumelor
debitoare și totalul sumelor creditoare și o altă egalitate între totalul soldurilor debitoare și totalul
soldurilor creditoare. ❖ B. de verificare cu patru egalități cuprinde următoarele relații de
egalitate: totalul sumelor debitoare de la începutul anului și până la sfârșitul lunii precedente =
totalul sumelor creditoare pe aceeași perioadă de timp; totalul mișcărilor sumelor debitoare din
cursul lunii curente = totalul mișcărilor creditoare din aceeași perioadă de timp; totalul sumelor
debitoare la finele lunii curente = totalul sumelor creditoare pe aceeași perioadă de timp; totalul
soldurilor finale debitoare = totalul soldurilor finale creditoare. B. servește la analiza completă a
activității societății de asigurări, deoarece cuprinde și volumul operațiunilor de la începutul anului de
gestiune. ❖ B. de verificare cu trei egalități cuprinde următoarele relații de egalitate: totalul
soldurilor inițiale debitoare = totalul soldurilor inițiale creditoare; totalul mișcărilor debitoare din luna
curentă = totalul mișcărilor creditoare din aceeași lună; totalul soldurilor finale debitoare =
totalul soldurilor finale creditoare. Această balanță prezintă avantajul că, din datele sale, se
pot constata mișcările debitoare și creditoare ale conturilor, făcând posibilă cercetarea măsurii
în care a fost îndeplinit programul de către întreprindere în cursul lunii pentru care a fost
întocmită. ❖ B. de verificare generală cuprinde conturile sintetice din contabilitatea societății de
asigurări. ❖ B. de verificare sub formă de șah are forma unui tabel divizat în pătrățele, rezultate
din întretăierea rândurilor cu coloanele verticale. în această b. toate conturile sunt înscrise de două
ori: în partea de sus sunt cuprinse conturile care se creditează, iar în partea stângă conturile care se
debitează. Sumele care se creditează se scriu în coloanele respective pe verticală, iar cele care se
debitează se scriu pe orizontală pe rândul respectiv. în acest mod, se stabilește și corespondența
conturilor în cadrul b., deoarece trecerea unei sume pe verticală la creditul unui cont corespunde
cu înregistrarea ei concomitentă în contul corespondent debitor pe orizontală, suma înscriindu-se o
180
BAL
singură dată în pătrățelul format din întretăierea coloanei în care este înscris pe verticală contul
creditor cu cea în care se află înscris pe orizontală contul debitor. în felul acesta, se înscriu și
mișcările lunare ale fiecărui cont. La sfârșit, mișcările debitoare se adună pe orizontală, și totalul
se înscrie în coloana deschisă în partea dreaptă a balanței, imediat după coloana ultimului cont
creditor. Mișcările creditoare se adună și ele, însă pe verticală, iar totalul lor se înscrie pe ultimul
rând, după coloana ultimului cont debitor. Pentru stabilirea soldurilor se procedează astfel: la
conturile de pasiv, soldul lor fiind creditor, se adună la soldul inițial creditor al fiecărui cont totalul
mișcărilor sale creditoare (din partea de jos a b.) și se scade totalul mișcărilor debitoare ale acestor
conturi (din partea dreaptă a b.), iar diferența, care este soldul final al fiecărui cont de pasiv, se
înscrie în b. în partea ei dreaptă, după coloana totalului mișcărilor debitoare. Pentru determinarea
soldului debitor al conturilor de activ, se adună la soldul debitor inițial al contului respectiv totalul
mișcărilor debitoare lunare ale fiecărui cont de activ, și din totalul obținut se scade totalul
mișcărilor creditoare ale acelorași conturi de activ, iar diferența care se obține se înscrie ca sold
final debitor în coloana de jos, după cea a totalului mișcărilor creditoare. O asemenea b. face
posibilă o analiză mai largă a activității societății de asigurări, în ceea ce privește mai ales mersul
îndeplinirii programului, și ușurează mult controlul înregistrărilor contabile.
BALANȚA DEVIZELOR, b. care conține mișcarea rezervelor valutare: aur, creanțe și
obligații în valută.
BALANȚA ECONOMIEI NAȚIONALE, sistem de indicatori economici generali prin
care se caracterizează sintetic și se determină nivelul de dezvoltare a economiei naționale,
mărimea reproducției sociale, ritmul, proporțiile și corelațiile de bază care se formează în cadrul
acestui proces. B.e.n. este un important instrument folosit în analiza economică. Această b.
cuprinde toate stadiile procesului reproducției sociale (producția, repartiția, circulația, consumul),
precum și dinamica și ritmul dezvoltării economiei naționale, atât pe ansamblu, cât și pe ramuri,
subramuri, forme de proprietate. Se alcătuiește ca balanță de plan și ca balanță statistică a
economiei naționale și cuprinde indicatorii: avuția națională, resursele de muncă, repartiția și
folosirea acestora, reproducția produsului social; este formată din tabele de balanță principale și
ajutătoare, la care se adaugă și balanța legăturilor dintre ramuri (v.). Balanțele principale
caracterizează reproducția produsului național brut, sub aspectul structurii sale materiale și
valorice, precum și reproducția forței de muncă (balanța producției, a consumului și a acumulării
produsului național brut; balanța producției, a repartiției și a folosirii venitului național; balanța
forței de muncă); balanțele ajutătoare caracterizează mai detaliat unele aspecte care sunt reflectate
în balanțele principale (balanța fondurilor fixe, balanța produselor industriale, balanța veniturilor și
cheltuielilor bănești ale populației etc.).
BALANȚA FINANCIARĂ GENERALĂ A ECONOMIEI NAȚIONALE, instrument de
sinteză elaborat numai la nivelul Ministerului Finanțelor, cu ajutorul căruia se verifică dacă
obiectivele propuse au acoperire financiară, adică dacă ele se încadrează în echilibrul general
economic. Realizarea echilibrului financiar presupune identificarea și cuprinderea în b.f. a e.n. a
unui cuantum corespunzător de resurse financiare. Sub aspect calitativ, echilibrul financiar
presupune asigurarea tuturor resurselor financiare ale economiei naționale, necesare efectuării
cheltuielilor de dezvoltare, de cercetare științifică, social-culturale, de administrație etc., prevăzute
în programul de activitate pe întreaga economie națională. B. se elaborează pe categorii de resurse
și cheltuieli, pe total economie națională, precum și pe diferite sectoare de activitate. B. scoate în
relief raportul dintre cheltuielile din sfera producției materiale și cele privind sfera nematerială. De
asemenea, relevă raportul dintre resursele mobilizate la dispoziția statului, cu titlu obligatoriu și
nerambursabil, și cele atrase cu caracter facultativ și rambursabil. B. se întocmește echilibrat.
181
BAL
BALANȚA INVESTIȚIILOR, sistem de indicatori care caracterizează sintetic formarea și
utilizarea fondurilor de investiții, precum și forma naturală (materială) a elementelor de investiții.
B. permite caracterizarea izvoarelor de formare a fondurilor de investiții, a modului de utilizare a
acestora și cuprinde datele referitoare la finanțarea investițiilor din bugetul de stat sau din bugetul
cooperativelor, din fondurile de investiție ale populației ș.a.
BALANȚA LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI 1. Instrument de prevedere și analiză
economică a structurii producției sociale, care se bazează pe legăturile reciproce și complexe
dintre ramurile producției materiale. 2. Model economic bazat pe utilizarea metodelor și a tehnicii
modeme de calcul, care se ocupă cu prezentarea într-o formă sintetică și cu ajutorul anumitor
indicatori valorici sau naturali a diferitelor aspecte ale proceselor economiei naționale. B.l. dintre
r. reliefează procesul de formare și de utilizare a produsului național brut, pe ramuri economice,
elaborat atât în unități naturale, cât și în expresie bănească. Această balanță se prezintă sub forma
unui sistem de ecuații liniare, utilizate pentru rezolvarea problemelor referitoare la repartiția
producției și a cheltuielilor de producție și la determinarea coeficienților cheltuielilor directe pe
unitatea de produs. Rezolvarea modelului se înfăptuiește cu ajutorul algebrei matriciale. B.L dintre
r. face posibilă stabilirea și analiza legăturilor reciproce dintre producție și consum, care au loc
între ramurile producției materiale, determinarea proporțiilor principale din economia națională,
desfășurate pe ramuri de activitate economică, facilitează studierea problemelor referitoare la
formarea prețurilor și a modificării lor pentru anumite produse din alte ramuri ale economiei și
servește la studierea structurii producției, la analiza eficienței economice a investițiilor și a
comerțului exterior. Prin elaborarea acestei b. se urmărește să se introducă în activitatea de prognoză
analiza intrări-ieșiri, care dă posibilitatea determinării interdependențelor ce se stabilesc între
ramurile economice în procesul de producție și de repartiție a bunurilor și serviciilor materiale, a
fluxului de bunuri și servicii care are loc între producători și consumatori. Prin intrări în cadrul unei
ramuri se înțeleg consumurile de materiale și de muncă vie, provenite din sfera altei ramuri sau chiar
din aceeași ramură, însă dintr-un proces anterior. Prin ieșiri se înțeleg produsele și serviciile fiecărei
ramuri de producție, puse la dispoziția economiei în vederea consumului intermediar necesar
procesului de producție și a consumului final destinat sferei neproductive, acumulărilor, exportului
etc. B.L dintre r., întocmită pe baza datelor dintr-o anumită perioadă, este valabilă un timp limitat,
deoarece, pe parcurs, intervin elemente noi care modifică relațiile și proporțiile determinate inițial
prin b. întocmirea b. se face sub fonnă de tabel-șah, iar elaborarea ei necesită efectuarea unor lucrări
pregătitoare, aprofundate, cum ar fi: stabilirea nomenclatorului ramurilor economiei naționale, a
nomenclatorului întreprinderilor și al produselor și serviciilor din economia națională, precum și
întocmirea tabloului privind consumatorii finali etc.
BALANȚA MIJLOACELOR FIXE, sistem de indicatori care fac posibilă caracterizarea
reproducției mijloacelor fixe într-o anumită perioadă de timp, repartizarea lor pe forme de
proprietate, pe ramuri economice și pe unități administrativ-teritoriale ale țării. B. se întocmește
anual, în expresie valorică, și cuprinde atât indicatorii privind mijloacele fixe existente la începutul
și la sfârșitul perioadei, cât și indicatorii referitori la mișcarea mijloacelor fixe (productive și
neproductive) în cursul aceleiași perioade, precum și uzura și amortizarea lor. B.m.f. este strâns
corelată cu balanța investițiilor (v.), care prevede principalele direcții în care se îndreaptă
programul de investiții productive și neproductive.
BALANȚA MIȘCĂRII CREDITELOR, tabel care cuprinde totalitatea operațiunilor
privind mișcarea creditelor externe pe timp de un an. Acordarea și stingerea creditelor se face prin
mărfuri, prestări de servicii sau aur. Soldul b.m.c. trebuie să fie egal cu soldul balanței creanțelor
și angajamentelor externe pe aceeași perioadă. Se utilizează pentru evidențierea relațiilor bănești
internaționale.
182
BAL
BALANȚA PRODUCȚIEI, REPARTIȚIEI Șl UTILIZĂRII FINALE A VENITULUI
NAȚIONAL, sistem de indicatori care reflectă procesul de creare, repartiție și utilizare finală a
venitului național pentru acumulare și consum. Cuprinde indicatorii producției și repartiției
primare a venitului național pe ramuri ale economiei naționale și pe forme de proprietate, ai
redistribuirii și formării veniturilor finale ale statului, cooperației și populației, precum și ai
utilizării finale a venitului național pentru fondul de consum și fondul de dezvoltare
economico-socială, ai cuantumului investițiilor, ai creșterii nivelului de trai etc. B. stabilește
corelațiile corespunzătoare dintre veniturile și cheltuielile bănești ale populației și apoi
concordanța acestora cu cantitățile de mărfuri oferite spre vânzare pe piață și cu volumul de
servicii care se prestează populației, oglindind astfel mișcarea părții corespunzătoare a produsului
social, în concordanță cu legea economică a repartiției după muncă. Această balanță servește la
caracterizarea valorică a reproducției, asigurând corelarea indicatorilor financiari cu indicatorii
structurii materiale a producției. B. este folosită și pentru planificarea circulației mărfurilor cu
amănuntul, a producției bunurilor de consum etc. Pentru întreaga economie, b. se întocmește de
către Ministerul Comerțului, Ministerul Finanțelor, Banca Națională, Institutul Național de
Statistică și Studii Economice și alte organe specializate. Pe baza datelor cuprinse în b. se pot
cunoaște mai bine cerințele de mărfuri ale populației și se poate repartiza mai just fondul de
mărfuri pe întreg cuprinsul țării.
BALANȚA SERVICIILOR, parte componentă a balanței de plăți externe (v.) care
cuprinde importurile și exporturile de invizibile (servicii). Printre serviciile cuprinse în b. se află:
transporturile, asigurările, turismul, licențele, dobânzile, comisioanele, beneficiile și dividendele
legate de exportul de capital, telegraful, telefonul, televiziunea, radioul, bursele, pensiile,
succesiunile, contribuțiile la organisme internaționale, creditele externe.
BALANȚA VENITURILOR Șl CHELTUIELILOR BĂNEȘTI ALE POPULAȚIEI Șl A
MASEI MONETARE, plan financiar care evidențiază constituirea veniturilor și efectuarea
cheltuielilor bănești ale populației, precum și existența masei monetare în circulație. B. reflectă
corelații obiectiv necesare în economia națională, precum și o serie de aspecte ale politicii
economico-sociale, financiare și monetare ale statului. Folosirea acestei b. este determinată și de
faptul că ea reprezintă un important instrument de evidență și control, înlesnind cunoașterea modului
cum sunt realizați anumiți indicatori economici și, în primul rând, veniturile bănești ale populației,
volumul și destinația cheltuielilor diferitelor grupe de populație, precum și masa monetară în
circulație. B. este folosită și pentru reglementarea circulației banilor și determinarea masei monetare.
B. cuprinde veniturile bănești realizate de populație de la agenții economici, instituții, veniturile
realizate de unele grupe ale populației de la altele, precum și masa de numerar existentă la populație.
B. evidențiază plățile în numerar pe care populația le efectuează către stat, agenți economici și
instituții, precum și plățile pe care unele grupe de populație le fac către altele. B. stabilește corelațiile
corespunzătoare dintre veniturile și cheltuielile bănești ale populației și apoi concordanța acestora cu
cantitățile și sortimentele de mărfuri puse pe piață și cu volumul lucrărilor și serviciilor care se
prestează populației. Ea oglindește mișcarea corespunzătoare a părții produsului național brut ce
revine membrilor societății. B. este un instrument cu ajutorul căruia se determină pe un an sau pe
câțiva ani sursele principale de realizare a veniturilor populației și destinațiile mari ale cheltuielilor pe
care ea le efectuează. Sub acest aspect, b. oglindește unele laturi ale puterii de cumpărare a
populației, înlesnind coordonarea - în perspectivă - a veniturilor cu cheltuielile populației. Oglindind
veniturile bănești, această b. dă posibilitatea să se stabilească fondul de cumpărare al populației,
precum și cantitatea de mărfuri necesară categoriilor de populație. Pentru întreaga țară, b. se
întocmește de către Ministerul Finanțelor, Ministerul Comerțului, Banca Națională a României și
Institutul Național de Statistică și Studii Economice. Prevederile anuale ale b. se repartizează
183
BAL
corespunzător pe trimestre. La nivelul județelor și al Capitalei, b. se întocmește de către organele
județene de resort. Pe baza datelor din b., Ministerul Comerțului, organele sale locale, agenții
economici au posibilitatea să cunoască mai bine cerințele de mărfuri ale populației și să repartizeze
judicios mărfurile pe întreg cuprinsul țării, asigurându-se astfel creșterea încasărilor din comerț. La
nivel național, b. se întocmește anual, cu defalcare trimestrială, de către Ministerul Industriei și
Comerțului, Ministerul Finanțelor, Banca Națională și celelalte bănci, Institutul Național de Statistică
și Studii Economice, ministerele și alte organe centrale și locale. La nivel local, întocmirea b. este
coordonată de către consiliile locale, județene și, respectiv, al municipiului București, cu participarea
diferitelor direcții din aparatul administrativ subordonat. B. se întocmește pe baza indicatorilor din
bugetul de stat, la nivel județean, pe baza indicatorilor repartizați acestora. Pe baza datelor din
balanță, organele comerțului pot cunoaște mai bine cerințele și necesarul de mărfuri ale populației,
oferind astfel posibilitatea repartizării judicioase pe teritoriu a fondului de marfă. Are un caracter
sintetic și neoperativ.
BALANȚA VIRAMENTELOR, b. ce se întocmește pentru evidențierea plăților și a
încasărilor care se efectuează cu forța de muncă străină sau plecată în străinătate și cu prestațiile
necompensate (ajutoare gratuite acordate, contribuțiile la organismele internaționale, diferite
reparații și despăgubiri etc.).
BALANȚA VIZIBILA, parte a balanței de plăți externe, de fapt a contului curent, care
relevă relațiile dintre valoarea bunurilor materiale exportate și ancelor importate. Cealaltă parte a
contului curent o constituie invizibilele, ca de exemplu: comerțul cu servicii - asigurările,
reasigurările, turismul, transporturile etc.
BALANȚĂ 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor, prin echilibrarea lor cu
greutăți care au calitatea de etalon. 2. Model economic format din două părți, între care există un
raport de egalitate. 3. Sistem de indicatori grupați după anumite reguli, pe baza cărora se stabilesc
proporțiile de dezvoltare economico-socială a țării. 4. Situație contabilă recapitulativă prin care se
grupează la un moment dat soldurile conturilor debitoare și creditoare, pentru a permite o apreciere
sintetică a rezultatelor. B. este de mai multe feluri: b. bunurilor și a serviciilor, b. comercială, b. de
plăți externe, b. operațiunilor curente, b. operațiunilor de capital, b. patrimonială.
BALANȚĂ FINANCIARĂ, v. BALANȚA PRODUCȚIEI, REPARTIȚIEI Șl
UTILIZĂRII FINALE A VENITULUI NATIONAL. ’
BALANȚA PATRIMONIALA, instrument ce reflectă situația financiară a unui agent
economic, a unei bănci la un moment dat, în mod obișnuit la finele anului financiar. B.p. conține
activul, pasivul și activul net. Activul cuprinde stocul de capital circulant, stocul de capital fix și
numerarul agentului economic la data elaborării balanței. Pasivul evidențiază creanțele asupra
agentului economic. Activul net oglindește drepturile de proprietate asupra activelor.
BAM, metodă de prognoză folosită în activitatea de afaceri, în special în cea de bursă,
bazată pe factori aleși în mod selectiv. Factorii aleși sunt barometrul sau indicatorii
evenimentelor de bursă și ai activității de afaceri, analogia, care se bazează pe analiza situațiilor
asemănătoare din trecut, și modelul, respectiv balanțele macroeconomice alese (produs național,
venit național, buget, balanța de plăți).
BAN, monedă metalică divizionară a României, egală cu a suta parte din unitatea monetară,
leul. în circulație se află monede de 5, 15 și 25 de bani. Prin reforma din 1861, când a fost
adoptat sistemul zecimal pentru primul sistem bănesc al României, s-a stabilit că banul este
184
BAN
egal cu 1/100 dintr-un leu, înlocuindu-se astfel paraua. Până la aceasta reformă, 1 leu era egal cu
40 de parale. V. și leu; monedă; para; sistem bănesc; unitate monetară.
BANCA AFRICANĂ PENTRU DEZVOLTARE (Banque Africaine de Developpe-
ment), instituție bancară cu sediul la Abidjan (Coasta de Fildeș), înființată la 4 august 1963, pe
baza hotărârii Organizației Unității Africane, din care fac parte 40 de țări. La înființare, capitalul a
fost de 2 500 de milioane U.C. (1 U.C. = 0,888671 g de aur fin). Jumătate din capital a fost depus
sub formă de aur și valute convertibile de către țările membre fondatoare. Celelalte resurse ale
băncii provin din emiterea de obligațiuni plasate în afara țărilor membre, împrumuturi de pe piața
de capital, fonduri speciale. în anul 1972 s-a constituit Fondul African de Dezvoltare, care este
administrat de bancă, dar la care participă și alte țări neafricane. Banca are o societate de finanțare
cu sediul la Geneva. B.A. pentru D. este menită să contribuie la dezvoltarea economico-socială a
țărilor membre pe următoarele căi: finanțarea proiectelor de investiții și a altor programe de
dezvoltare economico-socială a țărilor fondatoare; selectarea, studierea și pregătirea proiectelor de
întreprinderi și activități care să contribuie la dezvoltarea economică și socială; mobilizarea și
sporirea, în Africa și în afara ei, a resurselor de finanțare a proiectelor și programelor; promovarea
investirii în Africa, în aceste proiecte și programe, a capitalurilor publice și particulare; furnizarea
de asistență pentru realizarea proiectelor și programelor de dezvoltare. B.A. pentru D.
administrează și unele fonduri speciale menite să servească scopurilor sale, din care se acordă
credite avantajoase; acordă sau participă la împrumuturi, folosind capitalul propriu, fondurile
speciale și fondurile împrumutate; investește capital în întreprinderi și instituții; garantează
împrumuturi acordate de alte instituții de credit. B. are o structură organizatorică asemănătoare cu
cea a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (v.), cu care și colaborează.
BANCA AGRICOLĂ S.A, AGROBANK, instituție bancară comercială și de dezvoltare,
organizată ca societate pe acțiuni. B. are ca obiect principal al activității: finanțarea în lei și în
valută a agenților economici și a altor persoane fizice și juridice care acționează în cadrul
economiei de piață, din țară și străinătate; mobilizarea resurselor bănești temporar disponibile,
finanțarea prin credite pe termen scurt, mediu și lung, în lei și în valută, a activității de producție,
comercializare, prestări de servicii, comerț exterior, investiții; finanțarea investițiilor statului care
se realizează din fondurile de la bugetul de stat; efectuarea tuturor genurilor de operațiuni bancare
și acordarea de asistență economico-financiară agenților economici și altor persoane fizice și
juridice, indiferent de forma de proprietate și de sectorul în care își desfășoară activitatea. B.A.
efectuează o gamă largă de operațiuni bancare și financiare în țară și străinătate în numele său
propriu, al clienților săi, în numele altora sau în colaborare cu alții, și anume: "primește
disponibilitățile bănești de la persoane fizice și juridice, în depozite, la vedere și la termen, în lei și
în valută; "efectuează operațiuni de încasări și plăți, în lei și în valută, în numerar, prin casierii
proprii, sau fără numerar, prin conturile deschise de clienți la bancă; "contractează credite pe
termen scurt, mediu și lung, în lei și valută, în țară și în străinătate, în completarea surselor de
creditare; "acordă credite în lei și în valută, pe termen scurt, pentru activitatea de aprovizionare,
producție, comerț și prestări de servicii, cu termene de rambursare de până la 12 luni, și pe termen
mediu și lung pentru înființarea, extinderea și modernizarea obiectivelor economice din diferite
sectoare de activitate, cu termene de rambursare de până la cinci, respectiv 25 de ani; "acordă
asistență și efectuează operațiuni bancare în legătură cu punerea în aplicare a diferitelor proiecte de
investiții privind: expertizarea economică și financiară a proiectelor, utilizarea fondurilor potrivit
destinației aprobate și prevederilor din documentații; "participă la consorții de garanții și la credite
consorțiale interne și internaționale. De asemenea, "emite efecte de comerț în lei și în valută și
acceptă efecte de comerț emise asupra sa; "avalizează și girează efecte de comerț emise de terți;
■efectuează operațiuni de scontare a efectelor comerciale în cadrul operațiunilor de scont și
185
BAN
rescont; "efectuează operațiuni privind executarea de casă a bugetului de stat; «emite pe termen
scurt și mediu obligațiuni și alte titluri de credit; "efectuează operațiuni pentru realizarea
comenzilor de stat în diferite domenii de activitate, precum și de utilizare a subvențiilor de la
bugetul statului; "emite cecuri bancare proprii sau în contul altor instituții de credit; "efectuează
operațiuni de vânzare-cumpărare și alte operațiuni cu titluri emise de stat, precum și cu acțiuni,
obligațiuni și hârtii de valoare, pentru contul propriu sau pentru terți, în țară și străinătate; "emite,
confirmă, negociază plata de acreditive, incassouri, ordine de plată și alte instrumente de
decontare; "emite, confirmă și efectuează operațiuni cu scrisori de garanții, avaluri și cauțiuni în
țară și în străinătate. în același timp, B.A. "efectuează servicii de depozitare și trezorerie pentru
obiecte de valoare, proprietate a unor persoane fizice sau juridice; "angajează și acordă credite în
valută pentru activitatea economică de comerț exterior; "primește și efectuează transferuri bănești
din țară și străinătate; "efectuează operațiuni de arbitraj pe piețele internaționale valutare, sub
forma atragerii și constituirii de depozite la vedere și la termen, proprii și ale clienților; "cumpără
și vinde valută, aur și metale prețioase, în lingouri sau monede și medalii, ia parte la societăți
mixte cu capital în lei sau în valută; "participă cu capital în lei sau în valută la organizații cu
caracter financiar-bancar din țară și străinătate, în calitate de membru sau acționar; "încheie
convenții privind activități financiar-bancare și aranjamente de corespondent cu bănci și instituții
financiare străine; "participă la orice operațiuni financiare și bancare în cadrul unor acorduri și
convenții internaționale etc. Creditele se acordă pe bază de garanții asigurătoare, cum sunt: ipoteca
constituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea debitorilor și a garanților; gajul mobiliar;
cesiuni și alte active: scrisori de garanție bancară, hârtii de valoare și alte efecte comerț; bunurile
care se procură sau se realizează din creditul garantat; alte garanții. Creditele se acordă pe bază de
contracte, care au valoarea unor înscrisuri autentice și constituie titluri executorii. Dobânda pentru
creditele care se acordă de bancă este negociabilă. Capitalul social inițial este subscris de stat.
Persoanele fizice și juridice din țară pot cumpăra acțiuni în lei sau în valută, iar persoanele fizice și
juridice din străinătate cumpără acțiuni numai în valută, la cursul oficial. Acțiunile sunt purtătoare
de dividende din beneficiile băncii. B. își constituie următoarele fonduri: fondul de rezervă, fondul
de dezvoltare, fondul de risc și alte fonduri cu destinație specială. Fondul de rezervă se formează
pe baza cotelor anuale alocate din beneficiile băncii, dar nu mai mult decât capitalul său social.
Acest fond constituie garanția angajamentelor b. și se poate folosi pentru compensarea anumitor
pierderi. Fondul de dezvoltare se constituie și se utilizează, pe baza aprobării adunării generale,
din veniturile brute aprobate pentru fiecare exercițiu financiar. Acest fond este destinat dezvoltării
b. pe seama investițiilor proprii, constituind și o garanție a angajamentelor băncii. Fondul de risc
se constituie și se folosește pentru acoperirea eventualelor pierderi, la propunerea consiliului de
administrație, cu aprobarea adunării generale. B. își poate constitui și alte fonduri. Potrivit
hotărârilor adunării generale a acționarilor, o parte din mijloacele financiare ale fondului de
rezervă și ale fondurilor cu destinație specială poate fi plasată în titluri de stat sau în alte valori. Pe
lângă capitalul social și fondurile proprii, banca poate utiliza în completare și alte resurse
financiare în lei și în valută, cum sunt: "disponibilitățile în lei și în valută existente în conturile
deschise de clienți la bancă: "creditele pe termen scurt, mediu și lung în lei și în valută contractate
de bancă din țară sau străinătate; "fondurile primite de la bugetul statului pentru realizarea de
investiții în sectorul public sau cu alte destinații; "obligațiunile și alte hârtii de valoare emise de
bancă în țară și străinătate; "diferite alte resurse atrase de bancă. Beneficiile nete ale băncii, rămase
după impozitare și constituirea fondurilor proprii, se repartizează pe baza aprobării adunării
generale, sub formă de: «dividende care se acordă acționarilor; "tantieme pentru membrii
consiliului de administrație; "gratificații pentru personalul băncii; "alte destinații. Conducerea și
administrarea băncii se realizează de către: adunarea generală a acționarilor, consiliul de
administrație și comitetul de direcție. Adunarea generală este organul de conducere a băncii și
186
BAN
reprezintă pe toți acționarii săi; ea poate fi ordinară și extraordinară. Adunarea generală ordinară
se întrunește cel puțin o dată pe an, în maximum trei luni de la încheierea exercițiului financiar, și
are următoarele competențe: analizează raportul anual al consiliului de administrație asupra
activității băncii; «examinează și aprobă bilanțul anual, contul de profit și pierderi, destinația și
repartizarea profitului, dividendele care se distribuie acționarilor și recompensele care se acordă
funcționarilor, precum și descărcarea de gestiune pe baza raportului consiliului de administrație
asupra activității băncii și a raportului comisiei de cenzori; «aprobă plasarea unei părți din
resursele financiare ale fondului de rezervă și ale fondurilor cu destinație specială în titluri de stat
și în alte valori; «aprobă emiterea de acțiuni, obligațiuni și alte hârtii de valoare; «alege membrii
consiliului de administrație și cenzorii; «aprobă bugetul și programele de activitate pentru fiecare
an; «aprobă participarea cu capital la alte organizații economice și financiare din țară și din
străinătate etc. Adunarea generală extraordinară se întrunește ori de câte ori este nevoie și
decide cu privire la: mărirea, reducerea sau restrângerea capitalului social; mutarea sediului băncii;
fuziunea cu alte societăți; dizolvarea anticipată a băncii; emiterea de acțiuni, obligațiuni și alte
titluri de credit; prelungirea duratei de activitate a băncii etc. Conducerea și administrația băncii se
realizează de către consiliul de administrație ales de adunarea generală. Din acest consiliu fac
parte președintele și vicepreședinții băncii, reprezentanți ai acționarilor, specialiști din aparatul
băncii și alți specialiști. Președintele consiliului de administrație, care este și președintele băncii, și
cel puțin jumătate din numărul administratorilor trebuie să fie cetățeni români. Consiliul de
administrație se întrunește lunar sau când este nevoie, iar deciziile sunt valabile dacă sunt prezenți
cel puțin 2/3 din administratori. El are următoarele atribuții: elaborează bilanțul, contul de.profit și
pierderi și raportul său de activitate pe care îl prezintă adunării generale, propunând și repartizarea
profitului; stabilește nivelul veniturilor și al cheltuielilor băncii, al investițiilor proprii, al
reparațiilor capitale etc.; hotărăște cu privire la activitatea de creditare, la atragerea de resurse, la
utilizarea lor, precum și cu privire la nivelul dobânzilor, comisioanelor, taxelor, marjelor și altor
speze bancare; propune adunării generale majorarea, micșorarea sau reîntregirea capitalului social,
plasarea unei părți a fondului de rezervă și a unor părți ale fondurilor cu destinație specială;
stabilește facilități la acordarea creditelor anumitor clienți; aprobă structura organizatorică,
funcțiile și atribuțiile personalului, competențele și normele de funcționare; numește comitetul de
direcție și stabilește competențele acestuia; numește directorii, adjuncții acestora și contabilii-șefi
din centrala băncii și din unitățile teritoriale; ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor
adunării generale etc. Toți membrii consiliului de administrație răspund solidar față de bancă
referitor la realitatea vărsămintelor efectuate de asociați, la existența reală a dividendelor plătite, la
ținerea corectă a registrelor etc. Președintele băncii este ales de adunarea generală a acționarilor; el
angajează banca în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate. Conducerea
operativă a băncii este încredințată comitetului de direcție desemnat de consiliul de administrație.
Comitetul de direcție este format din președinte, vicepreședinți și alți membri. Activitatea
comitetului de direcție este condusă de președintele băncii. Comitetul de direcție ține întruniri
săptămânale și ori de câte ori este necesar, informând consiliul de administrație asupra activității
desfășurate. Adunarea generală alege comisia de cenzori care supraveghează în ansamblu gestiunea
băncii. Cenzorii sunt, în majoritate, cetățeni români. Bilanțul și contul de profit și pierderi nu pot fi
aprobate de adunarea generală dacă nu sunt însoțite de raportul cenzorilor. Cenzorii mai sunt obligați:
să facă cel puțin o dată pe lună și inopinat verificarea casei și să controleze existența titlurilor sau a
valorilor proprietate a băncii sau primite în gaj, cauțiune ori depozit; să convoace adunarea generală
ordinară sau extraordinară, când aceasta nu este convocată de administratori; să participe la adunările
generale și să facă propuneri corespunzătoare; să verifice constituirea garanțiilor membrilor
consiliului de administrație; să vegheze la respectarea dispozițiilor legii, a contractului de societate și
a statutului băncii. Neregulile constatate se aduc la cunoștința consiliului de administrație și a
187
BAN
adunării generale. B.A are sediul central în București și își desfășoară activitatea prin sucursale,
filiale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate.
BANCA AMERICII CENTRALE PENTRU INTEGRARE ECONOMICĂ (Banque
Centramericaine d'lntegration Economique), instituție bancară înființată în anul 1961 de
către Costa Rica, Guatemala, El Salvador, Honduras și Nicaragua, cu sediul la Tegucigalpa
(Honduras). Scopul băncii este promovarea integrării economice și a dezvoltării economice
echilibrate a țărilor membre. Atribuțiile principale ale băncii sunt: susținerea proiectelor de
infrastructură subregională, elaborarea de proiecte de investiții pe termen lung, importante pentru
piața Americii Centrale, elaborarea unor proiecte de specializare coordonată a agriculturii,
modernizarea proceselor de producție pentru creșterea eficienței economice și a capacității compe-
titive, elaborarea proiectelor de finanțare a serviciilor și de extindere a comerțului. La înființare,
capitalul băncii a fost de 200 de milioane de dolari. Banca are următoarea structură organizatorică:
adunarea guvernatorilor, consiliul de administrație, președintele băncii.
BANCA ANGLIEI (Bank of England), b. centrală a Marii Britanii, care s-a înființat
printr-o lege a Parlamentului în anul 1694 și a fost reorganizată în mai multe rânduri. Sediul
central al b. este la Londra, iar în provincie are sucursale. începând din 1946 este bancă de stat.
Guvernul numește conducerea băncii, formată din guvernator și 16 directori. B. primește directive de
la Trezoreria Statului și poate da indicații celorlalte bănci pentru apărarea intereselor publice.
Funcțiile băncii sunt încredințate unor departamente, cum sunt: a) Departamentul Monetar, cu funcția
exclusivă de emisiune a bancnotelor, la solicitarea Departamentului Bancar, b) Departamentul
Bancar, care primește bancnote de la Departamentul Monetar și efectuează operațiuni bancare.
B.A. păstrează în conturi - pe care le-a deschis celorlalte bănci engleze - disponibilitățile acestora, pe
care le folosește pentru compensarea creanțelor și a datoriilor interbancare. B.A centralizează masa
banilor în circulație prin următoarele operațiuni: vânzări și cumpărări de titluri de valoare pe piața,
stabilirea proporției rezervelor obligatorii ale băncilor la B.A., stabilirea dobânzii bancare, respectiv a
dobânzii minime cu care se pot sconta bonurile de tezaur ale guvernului englez sau cambiile la B.A.
După 1972, cursul lirei sterline flotează liber pe piața interbancară.
BANCA ANGLO-ROMĂNĂ, instituție bancară creată pe principiile societăților mixte,
care și-a început activitatea la 2 iulie 1973. Sediul ei se găsește la Londra. La constituirea băncii au
contribuit ca acționari: Banca Română de Comerț Exterior din București, cu 50% din capital,
Barclays Bank International Limited din Londra - una dintre cele mai mari bănci britanice - cu
30% din capital și Manufacturers Hanover International Banking Corporation din New York
- o mare bancă americană - cu 20% din capital. Capitalul subscris inițial a fost de 3 milioane de
lire sterline, iar la începutul anului 1986, capitalul a ajuns la 18 milioane de lire sterline (fonduri
proprii și rezerve). B. urmărește, între altele, să înlesnească derularea relațiilor comerciale dintre
întreprinderile românești de comerț exterior și firme engleze din Commonwealth și din alte țări. B.
acordă asistență firmelor engleze interesate în efectuarea de operațiuni comerciale cu România,
precum și cu alte firme din celelalte țări. Fiind agreată de către Banca Angliei, B.A.-R. efectuează
următoarele operațiuni: "deschiderea de acreditive documentare și, corespunzător, confirmarea și
avizarea creditelor primite de la corespondenți străini; "atragerea de fonduri sub formă de depozite
și de conturi curente; "finanțarea pe termen scurt, mediu și lung a unor operațiuni de export-import
de mărfuri și servicii; "cumpărarea și vânzarea de valută și diferite alte operațiuni de arbitraj
valutar; "negocierea și decontarea de trate emise în cadrul scrisorilor de credit documentar și al
altor documente de plată; "remiteri de ordine de plată către firme ori persoane din alte țări;
■emiterea de garanții și alte operațiuni asemănătoare, la cererea clienților. Pentru realizarea acestei
game largi de operațiuni, B. este ajutată de unitățile bancare britanice și de cele ale partenerilor săi,
—
BAN
care au peste 5 000 de sucursale în aproape 60 de țări. Ca urmare a acestui fapt, B. este informată
la zi cu privire la evoluția piețelor valutare și de capital, la principalele probleme de risc care pot să
apară, adoptând și sprijinind pregătirea măsurilor asigurătorii în caz de nevoie. întrucât este o
bancă comercială, ea poate efectua nu numai operațiuni cu diferite bănci și organisme financiare,
ci și cu diferite firme internaționale de comerț, furnizând informații de natură economică și
valutară. Concomitent, B. urmărește cunoașterea și folosirea practicii fmanciar-bancare
internaționale. Ca urmare a intensificării activității sale, B.A.-R. efectuează operațiuni cu peste
100 de bănci din mai mult de 50 de țări. întrucât în bancă lucrează și specialiști români, se
realizează un schimb de experiență cu bune rezultate, în toate operațiunile bancare, fapt care
contribuie la formarea profesională de înalt nivel a personalului bancar.
BANCA ARABĂ PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICĂ ÎN AFRICA, b. înființată
în anul 1974 de majoritatea țărilor membre ale Ligii Arabe; are sediul la Khartoum (Sudan). B.
efectuează diferite operațiuni bancare și, în mod deosebit, acordă împrumuturi în condiții
avantajoase.
BANCA ASIATICĂ DE DEZVOLTARE, instituție bancară creată în decembrie 1966, în
temeiul convenției semnate la Manila (Filipine) de 30 de state. Ulterior, numărul membrilor a
crescut la 42, un nou membru fiind Anglia. B. acționează în Asia de Sud și în Asia de Sud-Est și
are următoarele obiective: finanțarea operațiunilor comerciale atât dintre țările membre, cât și
dintre acestea și alte țări. La înființarea b., capitalul inițial a fost de 1 miliard de dolari, împărțit în
100 000 de acțiuni. B.A. de D. poate reține până la 10% din capitalul vărsat pentru crearea unui
fond special din care să se acorde împrumuturi în condiții avantajoase. Finanțarea dezvoltării se
efectuează pe baza proiectelor de investiții, iar fondurile sunt utilizate de beneficiari pentru
cumpărarea unor echipamente din țările membre. B. este condusă de un consiliu al guvernatorilor
și de un consiliu executiv.
BANCA CENTRALA, instituție bancară care conduce întregul aparat bancar din țara
respectivă, oferind servicii guvernului și tuturor băncilor comerciale din țară. B.C. formulează
politica monetară și de credit a guvernului. Are următoarele atribuții: emisiunea semnelor
monetare, păstrarea și punerea lor în circulație și controlul emisiunii de bancnote; concentrarea
disponibilităților bănești ale băncilor comerciale și acordarea de credite acestor bănci, pe baza
primirii prealabile la rescont a cambiilor scontate de acestea; administrarea conturilor
guvernamentale și a datoriei publice; acordarea de împrumuturi statului și păstrarea tezaurului de
stat; formarea de depozite și influențarea volumului și a costului creditului în țară; păstrarea
rezervelor de aur și valută străină ale țării; participarea în numele statului la încheierea acordurilor
de plată cu alte țări; controlul și influențarea cursului valutar; întreținerea relațiilor cu băncile
centrale ale altor țări. V. și Banca Națională a României.
BANCA COMERCIALA ROMANA, instituție bancară organizată ca societate pe acțiuni,
cu capital social subscris de stat prin Banca Națională a României (v.) din fondurile existente în
bilanțul ei. Pentru desfășurarea operațiunilor în valută s-a pus la dispoziția B.C.R. un fond valutar.
Activitatea băncii constă în atragerea și formarea de depozite bănești, în lei și în valută, de la
persoane fizice și juridice, din țară și din străinătate, acordarea de credite pe termen scurt, mediu și
lung, efectuarea de servicii bancare, operațiuni privind activitatea de comerț exterior și alte
operațiuni bancare. B. efectuează operațiuni bancare și financiare, în țară și în străinătate, pentru
contul său propriu, al clienților băncii - persoane fizice și juridice - în numele unor instituții sau în
colaborare cu acestea, precum și alte activități. Astfel, banca: "primește depozite bănești, la vedere
și la termen, de la persoane fizice și juridice; "acordă credite pe termen scurt, cu scadența de
189
BAN
rambursare până la 12 luni, pentru aprovizionare, producție, desfacere, prestări de servicii, precum
și pentru consum gospodăresc și personal; "acordă credite pe termen mediu, cu rambursare până la
5 ani, și pe termen lung, până la 25 de ani, cu asigurarea resurselor corespunzătoare; "efectuează
operațiuni de scontare a efectelor comerciale în cadrul operațiunilor de scont și rescont;
■efectuează operațiuni de încasări și plăți în numerar și virament, pentru clienții care deschid
conturi la bancă, pentru livrări de mărfuri, prestări de servicii, executări de lucrări și pentru orice
alte operațiuni bănești ale acestora; "efectuează operațiuni de schimb valutar; "acordă clienților săi
credite în valută; "emite și primește cecuri sau documente de plată în valută; "primește și emite
garanții pentru angajamentele de plată străine, proprii sau ale terților, ori în favoarea acestora;
■efectuează operațiuni de arbitraj pe piețele monetare, sub formă de atragere și constituire de
depozite la termen și la vedere, proprii și ale clienților, b. putând compensa din profitul realizat din
aceste operațiuni eventualele diferențe nefavorabile. De asemenea, b. "participă, în calitate de
asociat sau acționar, la înființarea de societăți sau instituții bancare, în țară sau în străinătate;
■participă la tranzacții externe, financiare, de plăți și de credit, încheie cu bănci și instituții
financiare străine angajamente și convenții de plăți, încheie contracte și convenții privind primirea
sau acordarea de credite din și în străinătate; "încheie aranjamente de corespondent cu bănci și
instituții financiare străine; participă la organizații și organisme internaționale cu caracter
financiar, bancar sau monetar; "efectuează operațiuni de încasări, plăți și alte servicii bancare
pentru instituțiile finanțate de la buget sau auto finanțate; "efectuează operațiuni privind executarea
de casă a bugetului statului; "cumpără și vinde, în țară sau îh străinătate, aur și alte metale
prețioase în lingouri, monede sau medalii; "efectuează orice alte operațiuni bancare, în țară și în
străinătate. Creditele se acordă de b. prin negociere cu solicitantul, în funcție de bonitatea și de
solvabilitatea acestuia. La acordarea creditelor, b. are dreptul să solicite garanții asigurătorii, cum
sunt: bunurile procurate din creditul acordat, gajul mobiliar, înscrisuri de valori și alte efecte de
comerț, ipoteca constituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea debitorilor și a
garanților, scrisori de garanții bancare, cesiuni și alte active. B. acordă creditele pe baza
contractului de împrumut, care se încheie cu beneficiarul acestuia și în care se consemnează
clauzele referitoare la obiect, volum, garanții, termene de rambursare, dobândă etc. Contractul de
credit are valoare de înscris autentic și constituie titlu executoriu. Față de clienții care nu-și
îndeplinesc angajamentele sau nu respectă clauzele din contractele de credit, b. este îndreptățită să
dispună următoarele măsuri: recuperarea creditelor înainte de scadență, atunci când se constată
înstrăinarea garanțiilor prezentate, utilizarea creditelor în alte scopuri decât acelea pentru care au
fost acordate, păstrarea în condiții necorespunzătoare a valorilor materiale aduse în garanție,
sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor din contract; valorificarea totală sau parțială a
înscrisurilor care i-au fost date în garanție; recuperarea din sumele rezultate din valorificarea
înscrisurilor a creditelor acordate, a dobânzilor și a oricăror cheltuieli în legătură cu valorificarea,
eventualul surplus remițându-se împrumutatului; declanșarea procedurii juridice de punere în
faliment și lichidare. Depozitele constituite și creditele acordate sunt purtătoare de dobânzi din
momentul constituirii, respectiv al acordării lor. Dobânda este negociabilă. B. poate emite, pe
termen scurt, mediu și lung, obligațiuni și alte titluri de credit. B. efectuează pentru contul său
propriu sau al clienților săi vânzarea de obligațiuni, titluri și alte înscrisuri, precum și
răscumpărarea acestora. Pentru titlurile sau efectele de comerț primite în păstrare sau gaj, b. este
obligată să elibereze clientului o dovadă din care să rezulte toate elementele distinctive: valoarea
nominală, numerele și seriile pe care le poartă, alte semne care le deosebesc de celelalte titluri
purtând aceeași denumire. B. cere și primește de la clienții săi bilanțurile contabile, contul de profit
și pierderi, situația angajamentelor de plată și orice informații și date referitoare la bonitatea,
lichiditatea și solvabilitatea acestora. Acțiunile b. pot fi nominative și la purtător și sunt purtătoare
de dividende, determinate în raport cu profitul realizat de bancă, care se distribuie anual
190
BAN
acționarilor, după încheierea și aprobarea bilanțului contabil de către adunarea generală a
acționarilor. Profitul care rămâne după plata impozitului datorat se repartizează, pe baza hotărârii
adunării generale a acționarilor, pentru constituirea fondurilor, pentru plata dividendelor și pentru
alte destinații. B. își constituie următoarele fonduri: fondul de rezervă, fondul de risc, alte fonduri.
Fondurile b. se constituie din profitul anual și pot fi utilizate, cu aprobarea adunării generale a
acționarilor, pentru finanțarea unor acțiuni economice, financiare, valutare și de altă natură, ca și
pentru acoperirea unor pierderi. Conducerea și administrarea b. sunt asigurate de: adunarea
generală a acționarilor, consiliul de administrație, comitetul de credit, președinte și vicepreședinți.
Organul de conducere a b. este adunarea generală a acționarilor, care reprezintă totalitatea
proprietarilor de acțiuni. La ședințele ordinare și extraordinare ale adunării generale a acționarilor
pot participa - personal sau prin delegat - acționarii. Adunarea generală a acționarilor ia hotărâri
cu privire la: "aprobarea bilanțului contabil anual al b. și a contului de profit și pierderi; "stabilirea
cuantumului dividendelor; "alegerea și numirea consiliului de administrație și a comisiei de
cenzori; "numirea președintelui, vicepreședinților b. și a președintelui comisiei de cenzori;
■autorizarea transferului acțiunilor; "aprobarea bugetului și a programului de activitate pentru anul
viitor; "descărcarea gestiunii în anul încheiat. Conducerea și administrarea curentă a b. sunt
încredințate de către adunarea generală a acționarilor unui consiliu de administrație, care
deliberează asupra problemelor principale ale b., cum sunt: "bilanțul contabil și contul de profit și
pierderi; "politica b. privind creditele, resursele și dobânzile; "propunerile care se prezintă adunării
generale a acționarilor privind rezervele și utilizarea lor; "propunerile privind emiterea de acțiuni,
obligațiuni, titluri de credit și modul de distribuire a acestora; "stabilirea veniturilor și cheltuielilor
băncii, a investițiilor proprii și a reparațiilor capitale; "aprobarea înființării, desființării sau mutării
sucursalelor, filialelor, agențiilor sau reprezentanțelor; "stabilirea numărului de personal, a
funcțiilor și a salariilor; "numirea directorilor, a adjuncților acestora și a contabililor-șefi din
centrala b. și din unitățile teritoriale; "numirea comitetului de credit și stabilirea competențelor
acestuia; "aprobarea împuternicirii membrilor consiliului de administrație de a semna pentru b. în
lipsa președintelui; "aprobarea comisioanelor, a taxelor și a spezelor bancare; "normele,
instrucțiunile și cadrul de desfășurare a operațiunilor b.; "alte probleme ale activității băncii.
Consiliul de administrație al b. asigură întocmirea, la termenele stabilite, a bilanțului contabil, a
contului de profit și pierderi, precum și a dării de seamă anuale, pe care le prezintă adunării
generale a acționarilor. Președintele consiliului de administrație este președintele b. și angajează b.
potrivit responsabilităților, sarcinilor și împuternicirilor care îi sunt conferite. Din consiliu fac
parte și vicepreședinții băncii, precum și alți membri. Consiliul de administrație al b. poate delega
o parte din competențele sale unui comitet de credit, din care fac parte președintele b.,
vicepreședinții și directorii executivi din administrația centrală. Comitetul de credit își îndeplinește
sarcinile în cadrul limitelor împuternicirii acordate de consiliul de administrație, în deliberări
săptămânale sau ori de câte ori este necesar. Adunarea generală a acționarilor numește comisia de
cenzori, compusă din cinci cenzori și doi supleanți. Cel puțin unul dintre cenzori trebuie să fie
expert contabil. Președintele comisiei de cenzori participă la ședințele consiliului de administrație.
Cenzorii au obligația să supravegheze gestiunea băncii, să verifice bilanțul, contul de profit și
pierderi și evaluarea corectă a patrimoniului. De asemenea, sunt obligați să facă în fiecare lună și
inopinat inspecția casei, să verifice existența obligațiunilor și a titlurilor de credit proprietate a
băncii sau primite în gaj, cauțiune sau depozit: să verifice constituirea garanțiilor membrilor
consiliului de administrație; să vegheze la respectarea statutului b. etc. Comisia de cenzori prezintă
rapoarte consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor. Cenzorii au drept de control
asupra operațiunilor băncii, verificând la sediul central, la sucursale și filiale, la reprezentanțe sau
agenții orice acte, documente și registre.
191
BAN
BANCA DE CREDIT IPOTECAR, instituție de credit care are ca obiect de activitate
acordarea de credite garantate cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.). Datorită faptului că
mulți debitori nu își pot achita datoriile, băncile au pus stăpânire pe bunurile ipotecate, devenind
astfel mari proprietari.
BANCA DE EMISIUNE, banca principală a statului, banca băncilor, care are legături
multilaterale cu celelalte bănci și cu economia națională. B. de e. este implicată în emisiunea
monetară, în procesul de creditare și de dirijare prin credit și monedă a economiei, în operațiunile
valutare etc. B. de e. îndeplinește următoarele funcții importante: de emisiune, de creditare, de centru
valutar, de bancă a băncilor, de bancă principală a statului. V. și Banca Națională a României.
BANCA DE EMISIUNE Șl CIRCULAȚIE, instituție bancară centrală căreia îi este
concesionat de către stat dreptul de a emite monedă sub forma biletelor de bancă, ca semne
reprezentative ale monedelor metalice. Se mai numește b. de circulație deoarece prin intermediul
ei se asigură circulația monetară dintr-o țară. înființarea și dezvoltarea b. de e. și c. sunt organic
legate de dezvoltarea societății. B. de e. și c. au o poziție centrală de monopol. Ele au un rol foarte
important în cadrul aparatului bancar, acționează în întreaga țară, dețin o poziție centrală pe piață,
ceea ce face ca aceste bănci să determine politica de credit a tuturor băncilor, influențând în același
timp rata dobânzii. B. de e. și c. utilizează capitalurile disponibile de pe piață, controlează și
reglementează circulația monetară și creditul extern, înlesnește plățile prin compensație și asigură
stabilitatea valorii în aur a biletelor de bancă. B. funcționează pe baza următoarelor principii: «are
o anumită independență, dar este supravegheată de stat; "efectuează operațiunile cu statul și
particularii; "are dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă și de a constitui rezerve suficiente de
metale nobile; "centralizează toate operațiunile bancare și monetare. Resursele b. de e. și c. sunt:
capitalul propriu, capitalul de rezervă, depunerile băncilor comerciale, ale diferitelor firme și ale
statului, emisiunea de bancnote, care constituie cea mai importantă sursă de constituire a resurselor
băncii. B. de e. și c. au un rol multifuncțional, fiind instrumente puternice utilizate de capitalul
monopolist pentru promovarea intereselor sale prin intermediul politicii monetare și de credit.
Aceste bănci îndeplinesc funcția de emisiune a instrumentelor de credit, aplicând în acest domeniu
politica monetară și de credit a guvernului; acordă credite băncilor comerciale și statului sub
următoarele forme: rescont de cambii, împrumuturi de gaj de efecte comerciale și lombardarea de
efecte publice etc.; efectuează operațiuni de decontare între băncile comerciale; practică operațiuni
privind vânzarea și cumpărarea de aur și devize; primește și păstrează rezervele de aur ale statului;
efectuează executarea de casă a bugetului statului; administrează rezervele bugetare ale statului;
face operațiuni de încasări și plăți; realizează politica valutară a țării; stabilește paritățile valutare;
se preocupă de menținerea cursurilor valutare în concordanță cu interesele statului; reprezintă
statul în relațiile monetare și de credit internaționale etc. B. se organizează pe baza unuia dintre
următoarele regimuri: regimul băncilor centrale de emisiune de stat, aplicat în statele socialiste și
în unele state capitaliste; regimul băncilor capitaliste de emisiune organizate sub formă de
societate pe acțiuni în care statul nu participă nici la capital și nici la administrația lor; regimul
băncii de emisiune constituite sub formă de societate pe acțiuni, în care statul nu participă la
capital, dar participă la administrație, control și chiar la directivele băncii; regimul băncii de
emisiune potrivit căruia, deși banca este constituită sub formă de societate pe acțiuni, în care statul
nu participă la capital, acesta din urmă participă la administrație, la control și chiar la directivele
băncii; regimul băncii de emisiune potrivit căruia, deși este constituită sub forma societății pe
acțiuni, statul sau diverse corporații participă totuși atât la capital, cât și la administrația și la
controlul ei. Acest regim a fost adoptat și de Banca Națională a României, înființată în 1880, căreia
statul român îi încredințase mandatul cu caracter public de a emite bilete de bancă și misiunea de a
asigura buna funcționare a sistemului său monetar și de a sprijini activitatea economică a țării.
—
BAN
De-a lungul timpului s-a dovedit că aceste obiective nu au fost înfăptuite și că banca a contribuit la
crearea marilor capitaluri financiare monopoliste și la exploatarea populației.
BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI (ROMANIAN EXIMBANK) S.A.,
instituție bancară organizată ca societate pe acțiuni, care își desfășoară activitatea pe baza
statutului propriu și are ca obiect finanțarea, garantarea, asigurarea și reasigurarea creditelor pentru
operațiuni de import-export, asigurarea investițiilor din și în străinătate, promovarea exporturilor
românești, deschiderea de noi piețe internaționale, precum și alte operațiuni bancare specifice.
Pentru realizarea obiectivelor propuse, EXIMBANK efectuează următoarele operațiuni: asigură
creditele acordate exportatorilor și importatorilor pentru operațiuni de comerț exterior; asigură
bănci și societăți financiare din România pentru creditele acordate persoanelor fizice și juridice
străine; asigură bănci sau societăți financiare străine pentru finanțarea operațiunilor agenților
economici din România; asigură societăți comerciale și bănci cu sediul în România pentru
investițiile în străinătate și societăți comerciale și bănci străine pentru investițiile în România.
EXIMBANK desfășoară activități de societate bancară și de asigurare în țară și în străinătate,
deschide conturi în lei la bănci în România și conturi în valută în țară și în străinătate. Activitatea
băncii se desfășoară în numele și pe contul statului, ca agent al acestuia pe bază de convenție și pe
cont propriu și sau în colaborare cu alte societăți comerciale sau instituții fmanciar-bancare. Banca
mai efectuează următoarele operațiuni: "finanțează exporturi și importuri de mărfuri și servicii prin
acordarea de credite, în lei și în valută, persoanelor juridice române și străine, în nume propriu,
precum și în numele și pe contul statului; "asigură bănci și societăți financiare din România pentru
creditele acordate persoanelor fizice și juridice străine destinate operațiunilor de comerț exterior;
■asigură bănci și societăți financiare străine pentru finanțarea operațiunilor agenților economici din
România; "asigură societăți comerciale și bănci cu sediul în România pentru investițiile în
străinătate și societățile comerciale și băncile străine pentru investițiile în România; "garantează
atât în numele și în contul propriu, precum și în numele și în contul statului - ca agent al acestuia -
în condițiile stabilite prin convenții, singură sau în colaborare cu alte societăți comerciale sau
instituții financiar-bancare, credite pentru exporturi și importuri de bunuri și servicii acordate în lei
și în valută agenților economici străini, facilitând accesul acestora la credite comerciale sau
bancare; "asigură în numele și în contul statului credite de export-import contra riscurilor politice
și comerciale, pentru creditele acordate pe termen scurt, mediu și lung; "asigură și reasigură în
străinătate, în nume și pe cont propriu, contra riscurilor comerciale creditele de export-import
acordate pe termen scurt, mediu sau lung; "acționează în calitate de consultant financiar și bancar
în domeniul evaluării riscurilor comerciale și politice pentru agenții economici români și străini;
■participă în calitate de asociat sau acționar la înființarea în țară și în străinătate a unor societăți
comerciale bancare, de asigurare, de servicii și din orice alt domeniu permis de legislația în
vigoare și cumpără acțiuni emise de acestea; "contractează împrumuturi din țară și din străinătate;
■încheie acorduri și convenții necesare activității băncii, inclusiv acorduri de corespondent cu
organizații similare din țară și din străinătate, atât în domeniul finanțării creditelor de export-import,
cât și în cel al garantării și reasigurării acestora; "participă la formarea de consorții bancare de
garanții și asigurări de credite și la creditele consorțiale interne și internaționale; "atrage și păstrează
depozite bănești, în lei și în valută, la vedere și la termen, de la persoane fizice și juridice române și
străine; "emite titluri de valoare în favoarea unor beneficiari din țară și din străinătate, acceptă
efecte de comerț trase asupra sa, avalizează și girează efecte de comerț în lei și în valută, emise de
terți; "efectuează operațiuni de scont și rescont; "efectuează operațiuni de acreditare, incassouri,
ordine de plată și alte instrumente de plată; "efectuează în nume propriu și pentru terți operațiuni
de arbitraj valutar; "efectuează orice alte operațiuni specifice activității bancare și de asigurare, în
țară și în străinătate. Asigurarea creditelor și garantarea investițiilor dată de B. de E.-I. societăților
193
BAN
comerciale, bancare și financiare românești și străine, acoperă riscuri comerciale românești
ordinare și extraordinare, riscuri politice, riscuri monetare în caz de catastrofă sau de forță majoră.
De asemenea, b. asigură cifra de afaceri a exportatorului împotriva neplății și întârzierii la plată
din partea cumpărătorului extern, împotriva riscurilor comerciale (insolvabilitate, neplata
prelungită, neacceptarea bunurilor livrate), ca și împotriva riscurilor politice (moratoriu; orice alte
acțiuni ale guvernelor străine care împiedică realizarea contractului de export sau determină
întârzieri în transferul banilor; război, război civil, revoluție și alte evenimente asemănătoare
produse în afara României, care împiedică îndeplinirea contractului de export; retragerea sau
nereînnoirea licenței de export sau impunerea unor restricții de export după data începerii riscului;
toate pierderile ce rezultă din imposibilitatea de a institui proceduri legale în țara cumpărătorului).
Capitalul B. de E.-I. a fost, inițial, de 30 de miliarde de lei, din care 15 miliarde de lei în dolari
SUA sau echivalentul în alte valute liber convertibile. Capitalul a fost subscris de Banca Națională
a României, Ministerul Finanțelor, alte bănci și agenți economici, fiind împărțit în acțiuni a câte
10 000 de lei fiecare. Banca Națională a României, Ministerul Finanțelor și celelalte bănci cu capital
de stat dețin cel puțin 51% din acțiunile emise, restul putând fi distribuite la alte bănci, societăți
comerciale de asigurări și reasigurări și alți agenți economici din România. Cheltuielile inițiale de
constituire și dezvoltare funcțională a B. de E.-I. au fost suportate din bugetul Băncii Naționale a
României și au fost recuperate din primul buget al EXIMBANK. Banca este condusă de adunarea
generală a acționarilor și de consiliul de administrație, care alege din rândurile sale comitetul de
direcție. Supravegherea de ansamblu a gestiunii EXIMBANK se face de către comisia de cenzori.
BANCA EGIPTEANO-ROMÂNĂ („Misr Romanian Bank"), instituție bancară
egipteano-română cu sediul la Cairo, constituită sub forma unei societăți mixte pe acțiuni.
Acționarii acesteia sunt: Banca Română de Comerț Exterior, Banca Agricolă, Banca Română de
Dezvoltare și Banca Misr-Cairo. Capitalul B.E.-R. este de 5 milioane de dolari SUA. Partea
română are o cotă de participare la capitalul statutar al b. de 49%, ceea ce reprezintă 2 450 000 de
dolari SUA. B. asigură cu prioritate finanțarea schimburilor economice dintre România și
Republica Arabă Egipt, finanțează diferite operațiuni de comerț exterior și contracte internaționale,
efectuează operațiuni bancare pentru clienții din țara de reședință etc.
BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII, principala instituție bancară a Uniunii
Europene, înființată în anul 1957 prin Tratatul de la Roma, cu participarea a șase țări membre ale
Comunității Economice Europene (Germania, Franța, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg), în
vederea finanțării pe termen lung a proiectelor de investiții necesare dezvoltării unor regiuni
rămase în urmă din aceste țări. Capitalul inițial al băncii a fost de 1 miliard de dolari, format din
25% aur și 75% valute naționale ale țărilor membre. Dacă resursele proprii, la un moment dat, nu
sunt suficiente pentru finanțarea obiectivelor stabilite, b. are latitudinea să contracteze
împrumuturi, pe termene de până la 20 de ani, de la statele membre ori de pe piețele internaționale
de capital. B.E. de I. influențează modernizarea producției ramurilor care necesită reconstrucții sau
finanțează obiective în care sunt interesate câteva țări membre, de regulă construcții strategice (căi
ferate, șosele, aeroporturi etc.). B.E. de I. își finanțează activitățile recurgând la împrumuturi pe
piețele financiare internaționale. Prin creșterea împrumuturilor și a garanțiilor, B.E. de I.
finanțează și investiții destinate dezvoltării echilibrate a Uniunii Europene și întăririi coeziunii
economice și sociale. Banca are ca obiective principale: "sprijinirea dezvoltării regiunilor mai
puțin favorizate ale Comunității; "constituirea unei rețele comunitare de infrastructură pentru
transporturi și telecomunicații, factor determinant în realizarea unei piețe interne unice; "realizarea
concretă a politicilor economice comunitare (industrie, protecția mediului înconjurător, politica
energetică etc.). B.E. de I. participă, în afara Comunității, la punerea în aplicare a politicii de
asistență financiară acordată țărilor în curs de dezvoltare, cu resurse proprii și comunitare. B.E. de I.
—
BAN
finanțează dezvoltarea și modernizarea infrastructurilor, proiectele industriale și agricole care
contribuie la dezvoltarea țărilor mediteraneene, a statelor africane și a celor din zona Caraibilor și
Pacificului. în egală măsură, B.E. de I. contribuie la acordarea de asistență financiară, de către
Comunitate, în favoarea țărilor Europei Centrale și de Est; de asemenea, B.E. de I. este unul dintre
principalii acționari ai Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. B.E. de I. este prima
instituție comunitară care împrumută și se împrumută în E.C.U. Ea a acordat primele împrumuturi
în E.C.U. Danemarcei, Franței, Italiei, Japoniei, Elveției și Austriei, încurajând utilizarea mai largă
a monedei comunitare și ocupând o poziție-cheie în toate sectoarele piețelor bazate pe E.C.U.
(astăzi EURO). B.E. de I. are sediul la Luxemburg și este condusă de consiliul guvernatorilor,
fiecare țară fiind reprezentată de un guvernator, un consiliu de administrație - constituit inițial din
12 administratori și 12 supleanți - și un comitet de direcție, care are în structura sa un președinte
și doi vicepreședinți, având ca atribuții gestionarea afacerilor curente ale instituției. V. și Uniunea
Economică și Monetară; Uniunea Europeană de Plăți.
BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE Șl DEZVOLTARE (Banque
Europeenne pour Reconstruction et Developpement), instituție financiar-bancară
internațională cu sediul la Londra, creată prin acordul de înființare încheiat Ia 29 mai 1990, de
către 42 de țări. Prin acordul de înființare se prevede promovarea progresului economic în țările
Europei Centrale și Răsăritene, sprijinind economiile țărilor respective să devină competitive pe
plan internațional, prin reconstrucția și dezvoltarea lor, reducând riscurile legate de finanțarea
economiilor acestor țări. Banca are ca scop principal accelerarea tranziției la economia de piață și
promovarea inițiativei private. B.E.R.D. este în același timp o bancă de investiții, dar și una
comercială, fiind deschisă tuturor celor care vor să contribuie Ia stabilizarea economică și politică
a noilor democrații est-europene, bazate pe principiile economiei de piață. B.E.R.D. intervine atât
pentru sprijinirea noilor obiective publice destinate dezvoltării, cât și pentru extinderea sectorului
privat din aceste țări, precum și stimularea Occidentului de a investi în Europa de Est. Cea mai
mare parte din finanțarea făcută de bancă este destinată sectorului economic privat sau societăților
comerciale cu capital de stat, care au însă program de privatizare. De asemenea, B.E.R.D. acordă
asistență financiară, asistență tehnică, servicii de instruire a personalului etc. Pentru a primi un
împrumut de la B.E.R.D., trebuie îndeplinite următoarele condiții: "să fie întocmite studii de
fezabilitate pentru proiectul în cauză, în care să se prevadă partenerii interesați; ■scrisorile de intenție
să fie semnate de partenerii interesați; "fondurile solicitate de la bancă să depășească cinci milioane
de E.C.U.; "proiectul să poată fi finanțat în valute convertibile. Membrii B.E.R.D. au fost obligați să
verse, în cinci ani, 30% din capitalul subscris. Moneda de lucru a fost E.C.U., astăzi EURO.
Contribuțiile acționarilor se pot depune și în dolari sau în yeni. împrumuturile se acordă numai țărilor
din Europa Centrală și de Est. Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.) are un statut oarecum
diferit în cadrul B.E.R.D., stabilindu-se o limită maximă a împrumuturilor pe care aceasta le va putea
contracta la bancă. B.E.R.D. este condusă de un președinte, ales de către consiliul guvernatorilor
pentru o perioadă de patru ani.
BANCA FEDERAȚIEI RUSE, b. centrală a statului, înființată în forma inițială la sfârșitul
Războiului civil, care a îndeplinit până în anul 1932 diferite sarcini, între care în principal
operațiuni de emisiune și de creditare a economiei naționale pe diferite termene. în ultimii ani,
B.F.R. a fost reorganizată pe principii noi și exercită mai multe funcții: a) funcția de emisiune
monetară; b) funcția de creditare; c) funcția de trezorerie; d) funcția de control bancar; e) funcția
de supraveghere bancară. B. este condusă de consiliul său de administrație.
BANCA FRANCO-ROMÂNĂ, instituție bancară mixtă româno-franceză, înființată în
anul 1971, cu sediul la Paris, sub forma unei societăți mixte pe acțiuni. Acționarii B.F.-R. sunt:
195
BAN
Banca Română de Comerț Exterior, care a subscris 50% din capital, Banque de Paris et des Pays-
Bas și Credit Lyonnais din Paris, Banque Naționale de Paris, Credit Commercial de France,
Societe Generale, Credit Industriei et Commercial, Credit du Nord și Banque Rothschild, care,
împreună, au subscris 50% din capitalul băncii. B.F.-R. finanțează cu precădere schimburile
economice dintre România și Franța, alte operațiuni de comerț exterior, contracte internaționale și
efectuează diferite operațiuni bancare pentru clienții din Franța etc.
BANCA FRANKFURT-BUKAREST A.G., societate bancară mixtă pe acțiuni constituită
în anul 1976, cu sediul la Frankfiirt pe Main. Aționarii b. sunt: Banca Română de Comerț Exterior,
Deutsche Genossenschaftbank și Berliner Haudela und Frankfurter Bank din Frankfiirt pe Main și
Banca Franco-Română din Paris. B. finanțează operațiunile de comerț exterior, operațiunile de
cooperare economică româno-vest-germană și efectuează diverse operațiuni bancare pentru țările
membre și pentru clienții lor etc.
BANCA FRANȚEI (Banque de France), b. centrală a Franței, înființată la 18 februarie
1800, cu sediul la Paris. în anul 1848 au fost lichidate băncile departamentale de emisiune,
monopolul emisiunii aparținând din acest an B.F. Inițial, a fost constituită ca societate pe acțiuni,
în care aveau dreptul la vot numai 200 de mari acționari. B.F. nu a mai fost dominată de o
oligarhie în timpul guvernării Frontului Popular, perioadă în care (1936) s-a stabilit ca fiecare
acționar să aibă dreptul la un singur vot, indiferent câte acțiuni deținea. Tot în acest an, consiliul de
conducere a fost format din 20 de consilieri, dintre care trei aleși și 17 numiți de Ministerul
Finanțelor. în anul 1945, B.F. a fost etatizată, toate acțiunile fiind trecute în proprietatea statului;
foștii acționari au primit în schimb obligațiuni nominative amortizabile. Până în anul 1936,
angajamentele la vedere ale B.F. erau acoperite obligatoriu în proporție de 35% în aur. în urma
devalorizării francului francez din 1936, convertibilitatea în aur a fost suspendată. B.F. este bancă
centrală, o bancă a băncilor. Toate băncile au conturi deschise la B.F., ceea ce face ca această
bancă să realizeze rolul unui oficiu de compensație interbancară și să exercite controlul asupra
rezervelor bancare obligatorii, precum și asupra creditării. B.F. efectuează operațiuni de creditare
pe termen scurt pentru particulari prin intermediul băncilor de depuneri (comerciale).
BANCA GRECIEI, b. centrală a Greciei, înființată la data de 14 mai 1928, care avea ca
atribuție principală emisiunea bănească pe baza etalonului aur. în anul 1932 s-a renunțat la
etalonul aur. După al doilea război mondial, în anul 1946 s-a înființat Comitetul Monetar de
colaborare între guvern și B.G.
BANCA INTERAMERICANĂ DE DEZVOLTARE (B.I.D.- Banque Interamericaine
de Developpement), instituție bancară interguvemamentală, înființată în anul 1959, cu sediul la
Washington. Are ca membri 41 de state din America, cu excepția Cubei, însă cu participarea Marii
Britanii. Banca are ca obiectiv accelerarea procesului de dezvoltare economică a țărilor membre
prin creditarea investițiilor publice și private. Resursele B.I.D. se constituie din vărsămintele de
capital ale țărilor membre, precum și din capitalul obținut de pe piețele financiare internaționale.
B.I.D. acordă sau garantează împrumuturi guvernelor și întreprinderilor particulare din țările
membre. Concomitent, banca și-a constituit un fond pentru operațiuni speciale din care se finanțează
anumite acțiuni și proiecte economice. Banca are următoarea structură organizatorică: consiliul
guvernatorilor, consiliul directorilor executivi, președintele, doi vicepreședinți. Banca adoptă
hotărârile cu o majoritate de minimum 2/3 din numărul total al votanților.
BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR (BANCA INTERCONFESIONALĂ),
instituție bancară inițiată de Centrul Ecumenic Internațional, care este și principalul membru
196
BAN
fondator, care a luat ființă la 1 martie 1994. B.L a R. va fi o punte de legătură între oamenii de
bună credință de pe toate continentele, cu atât mai mult cu cât printre fondatori se găsesc atât
reprezentanți ai tuturor cultelor oficial recunoscute în România, cât și persoane fizice și companii
comerciale din întreaga lume. Această instituție bancară este unicat pe mapamond prin caracterul
și originalitatea sa, fapt ce va aminti întregii lumi care este locul României din punct de vedere
geografic și strategic. Capitalul inițial a fost de 4 miliarde de lei și are sediul în București.
BANCA INTERNAȚIONALĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE Șl DEZVOLTARE
(B.I.R.D.), organism de specialitate din sistemul O.N.U., instituție bancară interguvemamentală
specializată în cadrul Fondului Monetar Internațional, constituită ca societate pe acțiuni, al cărei
capital social aparține țărilor membre și care are ca scop principal facilitarea reconstrucției
postbelice și acordarea de credite pentru investiții cu deosebire țărilor în curs de dezvoltare, rămase
în urmă pe tărâm economic, și în vederea unei mai bune cooperări între state. Principala activitate
a b. o constituie finanțarea proiectelor industriale, agricole și din alte sectoare economice ale
țărilor membre. A luat ființă la 27 decembrie 1945, în urma acordului intervenit la Conferința
monetară și financiară a Națiunilor Unite, ținută în orașul Bretton Woods, statul New Hampshire,
SUA, la care au participat delegați din 44 de țări. Pe baza statutului adoptat, BIRD și-a început
activitatea în iunie 1946, având sediul la Washington. Calitatea de membru al BIRD poate fi
dobândită de toți membrii Fondului Monetar Internațional. în prezent, b. are 150 de țări membre,
România devenind membră la 15 decembrie 1972. Orice membru se poate retrage, comunicându-și
dorința în scris conducerii BIRD, sau i se poate retrage această calitate atunci când consiliul
guvernatorilor constată că membrul respectiv nu și-a îndeplinit vreuna dintre obligațiile care îi
revin față de b. Ca urmare a acordului intervenit în anul 1947 cu ONU, BIRD a devenit o instituție
specializată a acestei organizații. Membrii BIRD au următoarele obligații generale: "subscrierea
de acțiuni la capitalul băncii, proporțional cu capacitatea economico-fmanciară a țării respective;
■transpunerea în legislația proprie a principiilor din statutul b.; "asigurarea inviolabilității
arhivelor; "scutirea de restricții, impozite și taxe vamale a activelor, bunurilor, veniturilor etc.
Principalele drepturi ale țărilor -membre sunt: numirea a câte unui guvernator și a unui supleant;
exprimarea prin vot a hotărârii în anumite probleme (fiecare stat membru are 250 de voturi, la care
se adaugă câte un vot pentru fiecare acțiune pe care o deține); obținerea de credite în devize;
beneficiază de asistență tehnică din partea băncii (analiza economiei lor, elaborarea unor programe
de dezvoltare, pregătirea programelor de investiții, rezolvarea unor probleme financiare etc.).
Resursele bănești ale b. sunt formate din capitalul de participație subscris de fiecare membru,
veniturile nete realizate din operațiunile bancare efectuate, vânzări de obligațiuni emise, dobânzile și
comisioanele încasate la împrumuturile acordate etc. Capitalul a crescut treptat, ajungând în prezent
la peste 25 de miliarde de dolari. începând din 1960, partea virată efectiv din cota de participație
subscrisă este de numai 10% (1% în aur sau dolari S.U.A. și 9% în valuta națională a țărilor
membre); diferența de 90% se solicită de b. succesiv în timp, numai în cazuri de necesitate;
vărsămintele se pot efectua în aur, în dolari SUA sau în orice altă valută necesară pentru
îndeplinirea obligațiilor sale. Conform prevederilor statutare, b. are următoarele scopuri:
■finanțarea investițiilor destinate reconstrucției și dezvoltării economice a țărilor membre, prin
acordarea sau garantarea de împrumuturi: "creșterea forței productive și valorificarea resurselor
naturale ale țărilor în curs de dezvoltare; "încurajarea investițiilor străine particulare prin intermediul
garanțiilor sau al participațiilor la împrumuturi; "încurajarea dezvoltării de lungă durată a comerțului
internațional și menținerea unor balanțe de plăți echilibrate, prin înlesnirea investițiilor internaționale
de capital pentru creșterea resurselor productive ale membrilor, preocuparea pentru folosirea
creditelor acordate sau garantate de ea și a împrumuturilor internaționale contractate pe alte căi, în
primul rând pentru cele mai urgente și eficiente proiecte; "sprijinirea țărilor membre în tranziția lor
197
BAN
de la economia de război la economia de pace; "acordarea unei atenții permanente efectului
investițiilor internaționale executate pe teritoriul țărilor membre; "organizarea de cursuri necesare
pregătirii cadrelor pentru țările în curs de dezvoltare; "coordonarea asistenței fmanciare pentru
dezvoltare care se acordă de către unele țări dezvoltate țărilor aflate în curs de dezvoltare;
■acordarea de asistență tehnică ș.a. B. acordă credite țărilor membre pe termene de până la 25 de
ani în vederea realizării unor proiecte bine fundamentate, cu garanții tehnice și economice,
participă la împrumuturile acordate de către o altă instituție de credit sau de către un guvern și
garantează în întregime sau parțial împrumuturile acordate de alte bănci. Statutul prevede ca b. să
nu exercite vreo imixtiune în problemele politice ale țărilor membre, ci să se ocupe numai de
acțiunile economice sau bancare și să-i trateze pe toți membrii fără părtinire. Din grupul B.I.R.D.
fac parte Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID) și Corporația Financiară Internațională
(CFI). Conducerea b. este asigurată de un complex de organe, cum sunt: consiliul guvernatorilor
format din câte un guvernator și un supleant, numit de fiecare stat membru pe o durată de cinci ani,
care aprobă primirea de noi membri, sporirea ori diminuarea capitalului, încheie aranjamente de
cooperare cu alte organizații internaționale, determină modul de distribuire a venitului net obținut
de bancă, decide asupra modului de efectuare a operațiunilor, deleagă administratorii executivi
care să conducă operațiunile generale etc.; administratorii executivi funcționează numai la sediul
central și răspund de conducerea operațiunilor generale ale BIRD, exercitând toate prerogativele
care le sunt conferite; un președinte, care prezidează ședințele consiliului administratorilor
executivi; consiliul consultativ, compus din minimum șapte persoane, desemnate de consiliul
guvernatorilor și denumiți consilieri, care își dau avizul în problemele de politică generală;
comitetele de împrumuturi alese de guvernatorul pe teritoriul căruia urmează să se realizeze
împrumutul, care au ca sarcină analiza și elaborarea de rapoarte în scopul recomandării realizării
proiectelor propuse de solicitatorii de împrumuturi de la b. V. și Asociația Internațională pentru
Dezvoltare; Corporația Financiară Internațională; Fondul Monetar Internațional.
BANCA ISLAMICĂ DE DEZVOLTARE (ISLAMIC DEVELOPMENT BANK),
instituție bancară regională de dezvoltare înființată în anul 1974 prin hotărârea adoptată de
Organizația Conferinței Islamice, pentru stimularea dezvoltării economice a țărilor și a
comunităților musulmane. B. respectă principiul din Coran care interzice camăta și nu acordă
împrumuturi cu dobândă. B. finanțează proiecte de dezvoltare prin menținerea capitalului acționarilor
și acordă împrumuturi cu o rată nominală de comision. De asemenea, b. acordă împrumuturi
convenabile țărilor membre, cu scopul realizării importurilor de tehnică și tehnologii modeme.
BANCA LA DOMICILIU, organizare bancară, serviciu prin care un client al băncii poate
avea acces, folosind în acest scop telefonul, un terminal sau televizorul, ca mijloace de
comunicație cu centrul de calcul al băncii. Pentru efectuarea operațiunilor s-au dezvoltat și
modernizat sisteme electronice. B. la d. extinde gama serviciilor efectuate în domeniul
transferurilor de fonduri, pe lângă ordinele de plată realizându-se și acorduri de plăți. în același
timp, se remit băncii ordinele de debitare-creditare așezate în fișiere specializate și se primesc de la
bancă extrase de cont, detalii și rezumate ale operațiunilor efectuate. De asemenea, se asigură
controlul reciproc asupra operațiunilor, sunt asigurate măsurile împotriva bruiajelor și intrării în
circuit, folosindu-se în acest scop un cod specific, cărți de memorie etc. B. la d. are mari
perspective, deoarece asigură realizarea legăturilor, securitate, rapiditate și costuri reduse. B. la d.
este folosită cu succes în țările dezvoltate.
BANCA LATINO-AMERICANĂ PENTRU EXPORT, instituție bancară regională,
interguvemamentală, cu sediul la Ciudad de Panama, înființată în anul 1977. Banca are 204 membri;
aceștia reprezintă bănci centrale latino-americane, organisme financiare de stat, bănci comerciale,
— _ _
BAN
diferite organisme financiare particulare regionale și instituții de credit. Obiectivul băncii îl
constituie promovarea exportului țărilor latino-americane de mărfuri și servicii prin practicarea
unor credite de export, inclusiv finanțarea înainte și după efectuarea exportului. De asemenea,
promovează un sistem de asigurare a creditelor pentru export. în afară de acestea, banca poate
acționa ca agent financiar, participă la tranzacții bancare și la alte activități autorizate de statele
membre și de organele sale de conducere. Inițial, capitalul băncii a fost de 110 milioane de dolari
SUA, împărțit în acțiuni. Banca are următoarea structură organizatorică: consiliul general al
acționarilor, consiliul directorilor, președintele și un vicepreședinte.
BANCA MONDIALĂ, v. BANCA INTERNAȚIONALĂ PENTRU RECON-
STRUCȚIE Șl DEZVOLTARE.
BANCA NAȚIONALĂ A BULGARIEI, instituție bancară centrală de emisiune și centru
de creditare și decontare. B.N. a B. are următoarele atribuții principale: reglementarea circulației
banilor; organizarea și efectuarea creditării pe termen scurt, mediu și lung a economiei naționale;
atragerea capitalului temporar disponibil al agenților economici și al populației; organizarea
decontărilor fără numerar (a viramentelor) între unitățile economice; efectuarea decontărilor cu
străinătatea; stabilirea cursurilor valutare; efectuarea operațiunilor de casă pentru bugetul de stat și
bugetele locale; efectuarea controlului bancar în economie. Organul de conducere al b. este
consiliul de administrație, care are în frunte un președinte și vicepreședinți numiți de guvern.
BANCA NAȚIONALĂ A IUGOSLAVIEI, instituție bancară centrală, înființată pe baza
legii din 1974. în Iugoslavia există nouă bănci naționale ale provinciilor autonome, care formează
sistemul bancar central al țării; de fapt, în sistemul bancar sunt cuprinse și alte bănci interne, de
bază etc. Sistemul bancar central îndeplinește următoarele funcții: "emisiunea bănească;
■menținerea lichidității băncilor și a celorlalte instituții financiare; "controlul asupra masei
monetare în circulație; "efectuarea de operațiuni în contul Federației; "exercitarea supravegherii
activității bancare. în cadrul B.N. a I. funcționează consiliul guvernatorilor băncilor componente,
care coordonează sistemul bancar central. Operațiunile monetare au un caracter unitar asigurat de
normele și instrumentele uniforme prevăzute de reglementările monetare, de credit și valutare pe
tot teritoriul Iugoslaviei, obligatorii pentru toate băncile naționale.
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, instituție bancară centrală a statului român,
fondată în anul 1880, cu personalitate juridică, unica instituție de emisiune care stabilește
reglementările în domeniul monetar, al creditului și valutar. B.N.R. a fost constituită ca o societate
anonimă pe acțiuni, ca bancă mixtă la care statul a subscris inițial circa o treime din capital,
cealaltă parte aparținând subscriptorilor particulari. Potrivit prevederilor statutare, B.N.R. efectua
următoarele operațiuni: scontarea de efecte comerciale; făcea comerț cu aur și argint; scontarea
bonurilor de tezaur în anumite limite; primirea în depozit a metalelor prețioase și a sumelor de bani în
cont curent; acordarea de avansuri în cont curent pe termen, pe baza efectelor publice. B.N.R. a
contribuit la mobilizarea capitalurilor bănești temporar disponibile și la folosirea lor în sfera
producției și a circulației mărfurilor. Prin politica sa de scont, a contribuit la menținerea unei rate
scăzute a dobânzii și la concurarea capitalului cămătăresc. De la înființarea sa și până după cel de-al
doilea război mondial, B.N.R. a folosit fondurile proprii, disponibilitățile economiei naționale și ale
Trezoreriei Publice concentrate în conturile sale bancare pentru acordarea de credite avantajoase,
contribuind la dezvoltarea economică și la întărirea suveranității naționale. După război, B.N.R. a
fost încadrată în economia centralizată, planificată. în decembrie 1946, B.N.R. a fost etatizată,
acțiunile sale au trecut în totalitate în proprietatea statului. Până în anul 1990, B.N.R. a fost o
instituție centrală de stat, unică, de emisiune, de organizare și de coordonare a circulației banilor,
199
BAN
de realizare a politicii monetare, de credit și valutare. In toată perioada scursă de la înființare,
B.N.R. a efectuat operațiuni de emisiune și de punere în circulație a banilor, de stabilire sau de
modificare a cursului valutar, a efectuat operațiuni de schimb valutar, a administrat rezerva de stat
de metale prețioase și a efectuat operațiuni cu aceste metale. începând cu anul 1990, B.N.R.
refmanțează societățile bancare, asigură lichidități sistemului bancar și supraveghează activitatea
tuturor societăților bancare, eliberează autorizații de înființare și de funcționare a societăților
bancare; ea stabilește documentația necesară eliberării autorizației, condițiile acordării autorizației
societăților bancare, stabilește norme privind capitalul social și cota minimă de vărsământ în
momentul subscrierii, perioada de subscriere, constituirea fondurilor de rezervă și de riscuri. De
asemenea, supraveghează activitățile de intermediere bancară. B.N.R. formulează și conduce
politica monetară și de credit în cadrul politicii economice și financiare a statului, în vederea
menținerii stabilității monedei naționale; participă, în numele statului, la tratative și negocieri
externe în probleme financiare, monetare și de plăți, poate negocia și încheia acorduri privind
împrumuturi pe termen scurt și operațiuni de schimb cu băncile centrale, cu băncile comerciale și
cu instituțiile financiare internaționale, cu condiția rambursării lor în termen de un an. Cu
împuternicirea statului, B.N.R. participă la organizații internaționale cu caracter financiar, bancar
și monetar. De asemenea, banca are dreptul să ceară tuturor instituțiilor de credit și financiare
documentele și informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor sale. B.N.R. este singura
instituție autorizată să emită bancnote și monede metalice pe tot cuprinsul țării. Ea administrează
direct rezerva de bancnote și monede metalice, elaborează programul de emisiune a acestora și
asigură emisiunea bănească pentru satisfacerea nevoilor de numerar ale țării. în cadrul politicii sale
monetare și de credit, banca efectuează operațiuni cu societăți bancare și cu alte instituții de credit,
astfel: scontează și rescontează efecte de comerț și bonuri de casă prezentate de societățile bancare
și de alte instituții de credit; deschide conturi curente societăților bancare și celorlalte instituții de
credit și efectuează operațiunile de încasări și plăți între acestea. Prin intermediul conturilor
deschise în evidențele sale efectuează servicii de compensare și decontare între societăți bancare.
B.N.R. poate sconta, dobândi, lua în gaj sau vinde creanțe asupra statului, asupra societăților
bancare și asupra altor societăți în vederea realizării obiectivelor politicii monetare, având în
vedere situația pieței. Ea stabilește taxa oficială a scontului, precum și condițiile de efectuare a
operațiunilor de scont. De asemenea, poate cumpăra, vinde sau accepta drept gaj titluri și alte
valori, stabilește regimul rezervelor pe care societățile bancare sunt obligate să le mențină în
conturile special deschise în evidențele B.N.R., acționează ca împrumutător de ultimă instanță
pentru societățile bancare aflate în dificultate de plată. B.N.R. efectuează operațiuni cu Trezoreria
Statului într-un cont curent, precum și într-un cont al administrației publice locale; pentru
disponibilitățile din aceste conturi nu plătește dobânzi și nu percepe comision la operațiunile
efectuate pentru bugetul de stat și pentru bugetele locale. în acest scop, ține în evidențele sale
contul curent al Trezoreriei Statului, acționează direct sau prin alte bănci ca agent al statului în
ceea ce privește emisiunea obligațiunilor și a altor înscrisuri de stat, vânzarea și răscumpărarea
acestora, precum și plata dobânzilor și a altor speze, poate acorda bugetului statului împrumuturi
pentru acoperirea decalajului temporar dintre venituri și cheltuieli; efectuează operațiuni cu aur și
valută. Ea formulează, conduce și îndeplinește politica valutară a statului, stabilește și publică
cursurile de schimb, cooperând cu alte organisme de stat, face controlul valutar. B.N.R. răspunde
de: ■ emiterea reglementărilor cu privire la operațiunile cu aur și valută, în vederea protejării
monedei naționale; "stabilirea și publicarea cursurilor de schimb la care B.N.R. și alte persoane
juridice autorizate efectuează operațiunile lor cu aur și în valută; "autorizarea și retragerea
autorizației, precum și reglementarea și supravegherea persoanelor juridice care au obținut
autorizația de a efectua tranzacții valutare; "stabilirea plafoanelor activelor în aur și în valută pe
care persoanele juridice autorizate le pot ține în depozit; "păstrarea și administrarea rezervelor
2qq
BAN
internaționale ale statului; astabilirea unor limite la pozițiile valutare nete ale societăților bancare,
precum și condițiile și plafonul îndatorării externe a anumitor societăți. Fie în numele statului, fie
în nume propriu, B.N.R. încheie acorduri de clearing și de plăți sau poate încheia orice alte
contracte având același scop cu instituțiile centrale de clearing, publice sau private, care își au
sediul în străinătate. B.N.R» își constituie rezerve internaționale constând din: Haur, active externe
sub forma bancnotelor și a monedelor metalice sau a soldurilor conturilor la bănci în străinătate,
exprimate în acele valute și deținute în acele țari pe care ea le aprobă pentru îndeplinirea scopurilor
sale; "orice alte active de rezervă recunoscute pe plan internațional, inclusiv dreptul de a cumpăra
de la Fondul Monetar Internațional în cadrul tranșei de rezervă, precum și deținerile de Drepturi
Speciale de Tragere ale statului; "cambii, cecuri și bilete la ordin exprimate și plătibile în valută;
"bonuri de tezaur și alte titluri emise sau garantate de guverne străine sau instituții financiare
interguvernamentale. B.N.R. deschide și menține conturi la instituții financiare interguver-
namentale, bănci centrale, autorități monetare și organizații financiare din străinătate. Ea este
răspunzătoare pentru emiterea de reguli și reglementări privind controlul tranzacțiilor valutare pe
teritoriul țării. Resursele B.N.R. sunt constituite în primul rând din capitalul propriu care aparține
în întregime statului. Rezervele băncii se constituie din profitul prevăzut în bilanț după acoperirea
integrală a cheltuielilor. Din profitul brut înregistrat în bilanțul băncii, 20% se utilizează pentru
constituirea fondului de rezervă al băncii destinat acoperirii eventualelor pierderi. Această cotă se
reduce la 10%, când activele din fondul de rezervă ajung să fie egale cu capitalul băncii, și la 5%,
când astfel de active ajung la dublul capitalului. Diferența de profit rămasă după repartizarea
pentru fondul de rezervă se utilizează potrivit hotărârii consiliului de administrație al băncii.
B.N.R. este condusă de consiliul său de administrație, iar gestiunea zilnică este încredințată
guvernatorului. Consiliul de administrație al băncii este compus din guvernatorul băncii - ca
președinte; prim-viceguvemator, doi viceguvernatori și cinci membri numiți de Parlament, la
propunerea primului-ministru. Consiliul de administrație hotărăște asupra politicii monetare,
valutare și de credit, stabilește direcțiile principale în conducerea operațiunilor și răspunderile ce
revin aparatului băncii, hotărăște asupra organizării interne și asupra salariilor personalului. în
numele consiliului de administrație, guvernatorul prezintă anual Parlamentului României darea de
seamă referitoare la situația monetară și a creditului. Consiliul de administrație numește o comisie de
cenzori formată din cinci membri, dintre care unul este președinte. Această comisie verifică
respectarea normelor legale privind evaluarea patrimoniului băncii, existența valorilor în casă,
precum și a titlurilor de proprietate sau primite în gaj, cauțiune sau custodie. Comisia de cenzori
întocmește raportul asupra bilanțului și a contului de profit și pierderi. Pe teritoriu, B.N.R. poate avea
sucursale, filiale și agenții. B.N.R. a autorizat băncile comerciale să emită certificate de depozit.
B.N.R. are un rol important în cadrul politicii economice generale a guvernului, în ceea ce privește
elaborarea și aplicarea politicii monetare, de credit și valutare, precum și în organizarea și
desfășurarea procesului de intermediere bancară.
BANCA PENTRU COMERȚ Șl DEZVOLTARE A MĂRII NEGRE, b. regională
înființată în anul 1994 de țările membre ale Conferinței Economice a Mării Negre, care are sediul
Ia Salonic. B. are menirea să finanțeze diferite programe regionale specifice tranziției la economia
de piață și să sprijine cooperarea între țările membre. Inițial, B. a avut un capital social de un
miliard de Drepturi Speciale de Tragere (v.), format dintr-un milion de acțiuni, fiecare acțiune
având o valoare nominală de 1.000 DST. Membrii fondatori și părțile de capital subscrise sunt:
Albania (2%), Armenia (2%), Azerbaidjan (2%), Bulgaria (13,5%), Georgia (2%), Grecia (16,5%),
Moldova (2%), România (13,5%), Rusia (16,5%), Turcia (16,5%), Ucraina (13,5%). B. are
următoarele prerogative: susținerea și promovarea comerțului interregional între țările membre;
finanțarea proiectelor productive și a întreprinderilor din țările membre; cooperarea cu instituțiile
201
BAN
internaționale de dezvoltare și cu agențiile naționale și din țările membre; înființarea și gestionarea
unor fonduri speciale stabilite de consiliul guvernatorilor; efectuarea de studii și cercetări pentru
promovarea dezvoltării economice a regiunii în care se află țările membre; încurajarea cooperării
regionale și orientarea politicilor de dezvoltare a țărilor membre spre o mai bună utilizare a
resurselor proprii și spre creșterea sistematică a economiilor lor; promovarea investițiilor în
proiecte economice și sociale privind infrastructura țărilor membre. Practic, b. efectuează
următoarele operațiuni: “susținerea activității comerciale; “cofinanțarea cu alte instituții financiare,
bănci comerciale etc.; “atragerea de capital de pe piețele financiare internaționale; “utilizarea
resurselor fondurilor speciale; "acordarea de împrumuturi; “asigurarea asistenței tehnice pentru
reconstrucția și dezvoltarea infrastructurii și pentru mediul înconjurător; “alte operațiuni bancare.
România a semnat acordul de înființare a acestei bănci la Atena, în ziua de 30 decembrie 1994.
Conducerea băncii este realizată de consiliul guvernatorilor, consiliul directorilor, președinte și
vicepreședinți. Fiecare țară membră are dreptul la câte un guvernator, un viceguvernator, un director
și un director adjunct.
BANCA PENTRU MICA INDUSTRIE ȘI LIBERĂ INIȚIATIVĂ (MINDBANK),
societate pe acțiuni, cu caracter privat, cu un capital inițial de 1 500 de milioane de lei, subscris de
acționari români și străini. Banca a dobândit personalitate juridică pe baza autorizației de funcționare
emise de Banca Națională a României și a înregistrării la Ministerul Finanțelor. Această b.
funcționează pe baza și în condițiile autorizației eliberate de Banca Națională a României, în care
sunt prevăzute, operațiunile bancare în lei sau în alte valute pe care le poate efectua. B. pentru M.L și
L.I. poate acorda credite, poate constitui depozite la alte bănci și poate primi credite și depozite de la
acestea; de asemenea, efectuează operațiuni bancare în valută pe cont propriu sau al terților, acordă și
primește credite și depozite în valută la și de la alte bănci și clienți din țară și din străinătate. în
condițiile pieței. Având în vedere condițiile și evoluția pieței, situația economică și financiară a
clienților, precum și alte riscuri ale operațiunilor, b. poate stabili dobânzi diferențiate. Pentru
serviciile prestate clienților săi b. percepe comisioane, stabilite de conducerea băncii. B. este
autorizată să-și constituie fonduri de rezervă și fonduri specifice de risc în limitele stabilire prin
autorizația de funcționare și să ia măsuri pentru atragerea investițiilor de capital străin în România. B.
este condusă de un consiliu de administrație și are sediul în București; banca are sucursale, filiale,
agenții, reprezentanțe și subsidiare în țară și în străinătate. în perioada în care b. nu realizează
venituri în valută, UCECOM include în programele sale de cheltuieli valutare și necesitățile acestei
b„ contravaloarea în lei a valutei fiind suportată de b.
BANCA POPORULUI DIN CHINA, instituție bancară centrală a Republicii Populare
Chineze, înființată în anul 1948, cu sediul la Beijing. în Republica Populară Chineză mai
funcționează următoarele bănci: Banca Chinei, care este specializată în operațiunile cu
străinătatea; Banca Agricolă; Banca Populară de Construcții; cooperativele de credit din mediul
rural. B.P. din C. este unicul institut de emisiune și îndeplinește următoarele atribuții:
reglementează circulația bănească; organizează depunerile bancare ale unităților economice;
acordă credite pe diverse termene; elaborează planurile de credite; asigură administrarea unitară a
băncilor și a pieței monetare și financiare; controlează fondul de salarii; stabilește nivelul
dobânzilor și rata de schimb. Pe teritoriul țării, b. are sucursale, filiale și agenții.
BANCA REGLEMENTELOR INTERNAȚIONALE (B.R.I.), instituție bancară
internațională, cu sediul la Basel (Elveția), înființată în anul 1930, ca urmare a acordurilor de la Haga
intervenite între țările participante la primul război mondial, referitoare la reglementarea definitivă a
plății reparațiilor datorate aliaților de Germania, pe baza Tratatului de pace de la Versailles, în urma
propunerilor comisiei de experti conduse de Owen D. Young („Planul Young“). Inițiativa a aparținut
202
BAN
băncilor centrale din Belgia, Germania, Franța, Italia, Anglia, Japonia și unor bănci din America,
interesate de reglementarea într-o formă nouă a reparațiilor de război pe care Germania trebuia să le
presteze țărilor învingătoare, care au făcut parte din Antantă. Noua reglementare a reparațiilor de
război constă în crearea posibilității ca o anumită parte din anuitățile datorate de Germania să poată fi
mobilizate pe calea emisiunii și pe cea a plasamentelor internaționale de obligațiuni și pe cea a
transferării către țările creditoare a sumelor datorate de Germania în contul reparațiilor de război. Ca
urmare a crizei economice mondiale din 1929-1933, Germania a fost scutită - prin moratoriul
Hoover, din 1931 - de obligațiile prevăzute în Planul Young. Drept urmare, B.RJ. s-a orientat în
principal spre cooperarea cu băncile centrale. B. a avut menirea să contribuie la sprijinirea cooperării
între băncile centrale, să faciliteze diferitele operațiuni financiare internaționale, precum și să
acționeze ca agent sau mandatar în domeniul aranjamentelor financiare convenite între ea și
participanți. Țara noastră participă la B. din anul înființării, prin Banca Națională. în anul 1951,
Japonia s-a retras din b. Potrivit prevederilor statutului, b. efectuează următoarele operațiuni:
■achiziționează, deține și vinde aur în contul său sau al băncilor centrale; "primește și păstrează în
custodie aur în contul băncilor centrale; “acordă și primește credite în raporturile sale cu băncile
centrale, care se garantează cu aur ori cu obligațiuni pe termen scurt; “scontarea, rescontarea,
cumpărarea sau vânzarea de cecuri, cambii, bonuri de tezaur și alte titluri de credit; “cumpărări și
vânzări de devize în contul său sau în conturile băncilor cefttrale; “primește depuneri de la băncile
centrale; “este singura instituție de credit internațională admisă până în prezent să dețină Drepturi
Speciale de Tragere (DST) (v.), care constituie un instrument monetar emis de Fondul Monetar
Internațional; “are dreptul să se prezinte, în contul său sau al băncilor centrale, la licitațiile de aur,
organizate de F.M.I., care au loc periodic etc. B. nu are dreptul să emită bancnote, să dețină poziții
principale într-un concurs de afaceri, să acorde credite guvernelor etc. Capitalul b., stabilit la
1 500 de milioane de franci elvețieni aur, este împărțit în 600 000 de acțiuni. B. este condusă de un
consiliu de administrație format din șase directori, care sunt guvernatorii băncilor fondatoare, șase
reprezentanți ai finanțelor, industriei și comerțului numiți de guvernatorii respectivi din fiecare țară și
din maximum nouă persoane desemnate (alese) de consiliu, cu o majoritate de 2/3, dintre guvernatorii
băncilor centrale ale țărilor în care au fost subscrise acțiuni aparținând băncii. Dintre membrii săi,
consiliul alege pe președinte, vicepreședinți, precum și pe directorul general.
BANCA ROMÂNO-AMERICANĂ „RENAȘTEREA CREDITULUI ROMÂNESC"
S.A., instituție bancară înființată la 10 decembrie 1991, cu un capital social de 3,5 miliarde de lei
și 6,1 milioane de dolari SUA. Capitalul a fost vărsat integral la 31 martie 1993. Banca efectuează
următoarele genuri de operațiuni: mobilizează capitalul privat și public; primește spre fructificare
în conturi curente și de depozit pentru persoane fizice și juridice române și străine atât sume în lei,
cât și în valută; acordă credite pe termen scurt, mijlociu și lung în lei și în valută, în condiții de
dobândă ale pieței bancare; efectuează orice operațiuni de plăți și încasări în contul clienților
persoane fizice și juridice române și străine; participă la finanțarea investițiilor în domeniul privat
și public împreună cu alte bănci și instituții financiare sub formă de consorțiu; prestează servicii de
consultanță, intermediere și reprezentare în interesul investitorilor, pe bază de comision; participă
cu capital în lei sau în valută la constituirea în țară și în străinătate de societăți comerciale, bancare,
de transporturi, asigurări sau în alte domenii; încheie aranjamente de corespondent cu bănci și
instituții financiare străine; efectuează operațiuni de schimb valutar, de scontare a efectelor
comerciale și participă la licitații valutare; organizează și păstrează atât pentru acționarii fondatori,
cât și pentru clienții băncii, depozite de valori, titluri și alte documente. Banca efectuează o servire
promptă, operativă, competentă și civilizată a clienților săi. De asemenea, acordă Consulting gratuit.
Sediul central al băncii este în București; pe teritoriu, banca are sucursale județene, iar în subordinea
203
BAN
acestora funcționează agenții. Banca are relații de corespondent cu bănci din SUA, Canada, Austria,
Anglia, Germania, Suedia, Danemarca, Olanda și altele, la care sunt deschise conturi.
BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE S.A., instituție bancară, societate pe
acțiuni, înființată prin preluarea activului și a pasivului de la Banca de Investiții, care s-a desființat.
B.R.D. are ca obiect principal de activitate efectuarea de operațiuni și servicii bancare pentru
proiecte de investiții economice și financiare ale statului care se realizează, integral sau parțial, din
fonduri de Ia bugetul statului și din împrumuturi în valută de la băncile de dezvoltare, instituții
financiare și de la alte bănci. De asemenea, b. urmărește atragerea de fonduri bănești, acordarea de
credite în lei și în valută și efectuarea de servicii bancare pentru activitatea de investiții, de
producție, comercială și de prestări de servicii desfășurată de companii naționale, regii autonome,
societăți comerciale, societăți mixte, instituții de stat, unități cooperatiste, organizații obștești,
întreprinderi private și persoane fizice. în vederea realizării obiectului activității sale, b. efectuează
următoarele operațiuni: “atrage fonduri bănești în lei și în valută, din țară și din străinătate, în
depozite la vedere și la termen; “păstrează disponibilitățile bănești ale clienților și efectuează
operațiuni de încasări și plăți, în lei și în valută, în numerar sau fără numerar, prin conturile
deschise de clienți la bancă; “contractează credite în lei și în valută, din țară și din străinătate;
■acordă credite, în lei și în valută, pe bază de garanții, pe termen mediu, cu rambursare de până la
cinci ani și pe termen lung de până la 25 de ani, pentru realizarea de investiții de către clienții săi
din țară și din străinătate, acordă credite pe termen scurt, cu rambursare până la 12 luni, pentru
aprovizionare, producție, desfacere, prestări de servicii, suplinirea temporară a resurselor agenților
economici pentru investiții și pentru nevoi gospodărești ale persoanelor fizice; “prestează servicii
bancare privind expertizarea tehnică, economică și financiară a proiectelor; “urmărește utilizarea
fondurilor potrivit destinației aprobate, analizează ofertele depuse de executanți și prestează alte
servicii pentru investițiile statului care se realizează din fonduri de la bugetul statului; “efectuează
servicii bancare pentru dezvoltarea activității agenților economici, acordă consultații și asistență pe
probleme de gestiune financiară și de evaluare a patrimoniului; “efectuează operațiuni de scontare
a efectelor de comerț și de rescontare a portofoliului, în lei și în valută; “emite efecte de comerț în
lei și în valută și acceptă efecte de comerț emise asupra sa, avalizează și girează efecte de comerț
emise de terți, emite cecuri bancare sau în contul altor instituții de credit; “efectuează operațiuni cu
acreditive, incassouri, ordine de plată și alte instrumente de plată; “emite, confirmă și efectuează
operațiuni cu scrisori de garanție, avaluri, cauțiuni, în țară și în străinătate; “efectuează operațiuni
de vânzare-cumpărare cu titluri emise de stat, cu acțiuni, obligațiuni și hârtii de valoare, pe cont
propriu sau pentru terți, în țară și în străinătate; “efectuează operațiuni de arbitraj pe piețele
internaționale valutare sub formă de atragere și constituire de depozite la termen și la vedere,
proprii și ale clienților; “participă la consorții de garanții și Ia credite consorțiale interne și
internaționale; “cumpără și vinde valută străină, aur și metale prețioase sub orice formă;
■efectuează operațiuni de schimb valutar; “efectuează servicii de trezorerie și de depozitare pentru
obiecte de valoare, proprietate a unor persoane juridice și fizice; “face operațiuni privind
executarea de casă a bugetului statului; “încheie aranjamente de corespondent cu bănci și instituții
financiare străine, convenții privind activități fmanciar-bancare și efectuează alte operațiuni legate
de afacerile bancare și financiare, în țară și în străinătate; “participă cu capital la instituțiile
financiare și bancare și la alți agenți economici din țară și străinătate; “ia parte ca membru în
organisme fmanciar-bancare internaționale sau regionale, la operațiuni economice, financiare și
bancare în cadrul unor acorduri, convenții și înțelegeri încheiate de autoritățile române pe plan
intern și internațional în scopul atragerii de împrumuturi în valută; “participă la reuniuni
internaționale cu caracter financiar, bancar și monetar etc. B. cere și primește de la clienții săi
bilanțurile contabile și contul de profit și pierderi, situația angajamentelor de plată și orice alte
204
__________________________________________________________________________________________BAN
informații și date referitoare la lichiditatea, solvabilitatea și rentabilitatea acestora; ea are dreptul
să verifice situația economică și financiară a clientului, de la acordarea creditului și până la
rambursarea integrală a acestuia. Capitalul social inițial al băncii a fost subscris de stat, acțiunile
fiind nominative. Acțiunile sunt purtătoare de dividende din beneficiile băncii care se distribuie
participanților la capitalul social. Fiecare acțiune dă dreptul la un vot. Toate acțiunile conferă
deținătorilor drepturi și obligații egale. Acționarii răspund numai în limita valorii fiecărei acțiuni.
Majorarea capitalului social se poate face prin emiterea de noi acțiuni. B. își constituie și folosește:
fondul de rezervă, fondul de risc, fondul de dezvoltare și alte fonduri cu destinație specială. Fondul
de rezervă constituie garanția angajamentelor b. și poate fi utilizat pentru compensarea
eventualelor pierderi rezultate din operațiunile băncii. Fondul de risc se utilizează pentru
acoperirea creditelor în suferința, la propunerea consiliului de administrație și cu aprobarea
adunării generale. Fondul de dezvoltare se constituie pe seama cotelor din veniturile brute aprobate
pentru fiecare exercițiu financiar și este destinat realizării de investiții proprii, fiind concomitent o
garanție a angajamentelor băncii. B. își poate constitui și alte fonduri. Unele resurse financiare ale
fondului de rezervă și ale fondurilor cu destinație specială pot fi plasate în titluri de stat sau în alte
valori. în completarea capitalului social și a fondurilor proprii constituite, banca utilizează și alte
resurse financiare în lei și în valută, cum sunt: fondurile primite de la bugetul statului, pentru
realizarea de investiții în sectorul public; disponibilitățile existente în conturile clienților;
depozitele din țară și din străinătate; obligațiunile și alte titluri de credit emise de bancă în țară și în
străinătate; alte resurse financiare atrase. Beneficiul b. se repartizează astfel: din beneficiile brute
se reține în fiecare an, în vederea formării fondului de rezervă, o parte care va fi hotărâtă de
adunarea generală, dar nu mai mică de 10%, până când fondul de rezervă ajunge să reprezinte de
două ori capitalul social. Tot din beneficiul brut se constituie fondul de dezvoltare. Beneficiile nete
rămase după constituirea fondurilor se repartizează sub formă de: dividende, tantieme pentru
membrii consiliului de administrație, gratificații pentru personalul băncii, alte destinații. Organul
de conducere a băncii este adunarea generală a acționarilor, care este ordinară și extraordinară.
Adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an și are următoarele atribuții:
examinează și aprobă bilanțul, contul de profit și pierderi, repartizarea beneficiului, distribuirea
dividendelor, a recompenselor funcționarilor, descărcarea de gestiune; aprobă programul de
activitate pentru anul financiar următor; alege consiliul de administrație, cenzorii, numește
președintele, vicepreședinții; aprobă plasarea unei părți din resursele financiare ale fondului de
rezervă și ale fondurilor cu destinație specială; aprobă înființarea, desființarea sau mutarea de
sucursale, filiale, agenții sau reprezentanțe. Adunarea generală extraordinară se întrunește ori de
câte ori este nevoie și hotărăște: prelungirea duratei de funcționare a băncii; mărirea capitalului;
mutarea sediului; fuzionarea sau afilierea cu alte organisme bancare; reducerea capitalului social
ori reîntregirea lui prin emisiune de noi acțiuni: dizolvarea anticipată a băncii; emisiunea de
obligațiuni; modificarea statutului etc. Conducerea și administrarea b. sunt încredințate de
adunarea generală consiliului de administrație format din 21 de membri, aleși pe o perioadă de
patru ani. Din consiliul de administrație fac parte președintele și vicepreședinții, reprezentanți ai
acționarilor, specialiști din aparatul b. și din alte unități. Consiliul de administrație are următoarele
atribuții principale: examinează și aprobă bilanțul contabil, contul de profit și pierderi și
propunerile privind repartizarea beneficiului; aprobă veniturile și cheltuielile, investițiile proprii,
reparațiile capitale; aprobă strategia băncii cu privire la credite, atragerea de resurse, utilizarea
acestora, nivelul dobânzilor, comisioanelor, taxelor, maijelor și altor speze bancare; aprobă
facilități de creditare clienților; propune adunării generale modificarea statutului, majorarea sau
micșorarea capitalului social, constituirea de rezerve, plasarea unei părți din resursele financiare
ale fondului de rezervă și ale fondurilor cu destinație specială în titluri ale statului și în alte valori,
măsuri pentru încasarea capitalului social, pentru emiterea de acțiuni, obligațiuni, alte titluri de
205
BAN
credit și pentru distribuirea acestora; aprobă schema de organizare, funcțiile, atribuțiile, competențele
personalului,, nivelul și regimul de salarizare; numește directorii și adjuncții acestora din centrala
băncii, din sucursale, filiale, agenții și reprezentanțe; aprobă normele și instrucțiunile privind
operațiunile b„ Pentru conducerea operativă a b., consiliul de administrație delegă o parte din
atribuțiile sale unui comitet de direcție compus din nouă membri din rândurile sale, și anume
președintele, vicepreședinții și alți membri ai consiliului de administrație. Comitetul de direcție este
condus de președintele consiliului de administrație, care are și calitatea de director generai. Adunarea
generală alege comisia de cenzori, din care cel puțin unul trebuie să fie contabil autorizat sau expert
contabil. Cenzorii sunt obligați: să supravegheze gestiunea societății; să verifice dacă bilanțul și
contul de profit și pierderi sunt legal întocmite și în concordanță cu registrele; să facă lunar și
inopinat inspecții casei și să verifice existența titlurilor sau a valorilor care sunt proprietatea băncii
sau care au fost primite în gaj, cauțiune ori depozit; să convoace adunarea generală ordinară sau
extraordinară și să participe la ele; să verifice depunerea garanțiilor de către administratori; să
vegheze la respectarea legilor și a statutului b. etc. Cenzorii sunt obligați să aducă la cunoștința
administratorilor neregulile constatate, încălcarea dispozițiilor legale și statutare.
BANCA TURCO-ROMÂNĂ S.A. (B.T.R.), instituție bancară înființată în anul 1994, cu
capital mixt în sumă de 2,5 miliarde de lei, participarea la constituirea acestuia fiind: Bayndir
Holdings A-S. - 77%, Banca Comercială Română - 20%; Bayndir Inssat Turizm Ticaret Ve Sanay
A.S. - 1%; Baysan Inssat Taahhvet Ve Sanay A.S. - 1%; Denge Sigorta A.S. - 1%. în acest fel,
aportul părții străine este de 2 012 000 $ (80%), iar cel al părții române de 500 000 000 lei (20%).
Durata activității este de 99 de ani, iar sediul este în București. B.T.R. poate înființa sucursale, filiale
și agenții în România sau în străinătate, după aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României.
Obiectivul principal al b. este să încurajeze fluxul de investiții productive dintre România și Turcia -
în special - și dintre alte țări, în general, sprijinind astfel activitățile oamenilor de afaceri care doresc
să investească sau să se angajeze în activități comerciale în cele două țări și în străinătate. în vederea
realizării acestui obiectiv, B.T.R. prestează servicii bancare comerciale și de investiții către persoane
juridice și persoane fizice, colectează depozite în lei și în valută, acordă credite pe termen scurt,
mediu și lung și efectuează orice alte operațiuni bancare permise de legislația românească în vigoare;
deschiderea de conturi și efectuarea de depozite la vedere sau pe termen, în lei și în valută; acordarea
de credite pe termen scurt, mediu și lung în lei și în valută; efectuarea operațiunilor de încasări și
plăți în lei și în valută; acordarea de garanții și acționarea ca intermediar pentru asigurarea de
garanții bancare; efectuarea diverselor operațiuni valutare; efectuarea de operațiuni cu metale
prețioase, cu obiecte din metale prețioase sau cu alte valori cu un înalt grad de lichiditate; cooperarea
cu instituții financiare naționale și internaționale; emiterea de titluri și comercializarea acestora;
cumpărarea, vânzarea și închirierea de imobile, în conformitate cu prevederile legislației bancare;
furnizarea de servicii conexe activității bancare; consultanță asupra administrării valutei; cercetare,
analiză și modelare economică și financiară, proiecte de dezvoltare și evaluări de active, acordarea de
informații asupra posibilității de realizare a unor investiții, instruirea și pregătirea profesională pentru
personalul de execuție și de conducere din domeniul bancar.
BANCA, instituție specializată care organizează circulația bănească, mobilizează resursele
bănești temporare disponibile, acordă credite, face încasări și plăți în numerar, efectuează
decontări fără numerar între instituții și agenți economici titulari de cont, emite instrumente de
plată, titluri de credit, emite și plasează hârtii de valoare, efectuează alte operațiuni cu titluri de
valoare, servicii de consultanță și de plasament pentru resursele bănești ale clienților și ale
fondurilor proprii, realizează selecționarea și susținerea unor proiecte de investiții etc. Unele
practici bancare datează din cele mai vechi timpuri. în antichitate, templele erau nu numai lăcașuri
de cult, ci și locuri de adăpostim a bogățiilor. Din aceste bogății, preoții acordau împrumuturi
206	~	~
BAN
pentru care primeau recunoștință și un profit minim. în această privință, dovadă sunt tablele de
contabilitate sub forma plăcuțelor de argilă, descoperite de arheologi în Mesopotamia, sub ruinele
templului Uruc, care datează din anii 3400-3200 î. de Hristos, considerat ca fiind cel mai vechi
edificiu bancar cunoscut. Spre sfârșitul secolului al Vl-lea î. de Hristos, în Grecia Antică, fiecare
oraș comercial și fiecare sanctuar începe să emită monedă proprie, fapt care a dat naștere la
numeroase schimburi. în Atena, care era mare oraș comercial, legile lui Solon au liberalizat
dobânzile - legi criticate de Aristotel în lucrarea sa „Politica44 - fapt care a condus la dezvoltarea
operațiunilor de creditare, practicate în special de către zarafi (v.), care se numeau și trapeziști.
Romanii, care erau mai degrabă un popor de agricultori decât de comercianți, nu s-au lăsat atrași
de activitățile bancare, preferând să se folosească de forma creditului mutual, fără dobândă.
Cuceririle romane au stabilit contacte între Roma și popoarele mediteraneene, apărând astfel
bancheri privați și bănci publice după modelul grecesc. încă de atunci, clienții băncilor publice
puteau uza oricând de extrasele de cont - ca mijloc de probă față de terți - iar băncile compensau
sistematic creanțele și datoriile de aceeași natură, relevând numai soldul. în Dacia Traiană, în zona
fostelor mine de aur, au fost descoperite, între anii 1786 și 1855, circa 50 de tăblițe cerate, dintre
care 25 s-au păstrat și conțin textele unor contracte civile, fapt ce dovedește integrarea acestei
provincii în sistemul juridic al Imperiului Roman. Textele respective sunt unice în lume prin
concepția originală a tehnicii de redactare. Una dintre aceste tăblițe cerate conține contractul
pentru constituirea unei societăți bancare. Această societate bancară avea ca obiect împrumutul de
numerar cu dobândă. Cele dintâi bănci adevărate au apărut în secolul al XVI-lea, la Veneția,
Genova și Milano, și s-au dezvoltat pe măsura extinderii relațiilor de producție, contribuind la
eliberarea creditului de condițiile înrobitoare ale dobânzii cămătărești. De asemenea, în secolul al
XVI-lea au apărut asociațiile de credit, care acordau membrilor lor credite în condiții avantajoase.
Asociațiile de credit au dobândit o largă dezvoltare în Germania, Olanda, Marea Britanie, Italia și
în alte țări. Mișcarea capitalului de împrumut este realizată în cea mai mare măsură prin
intermediul organizațiilor de credit, altfel spus, prin bănci. A avut loc o creștere a activității
bancare, care s-a generalizat la fmele secolului al XlX-lea. în secolul al XlX-lea, evoluția
instituțiilor bancare a cunoscut patru direcții: a) dezvoltarea instituțiilor bancare de emisiune;
b) înmulțirea caselor bancare denumite și „bănci private44, consacrate marilor operațiuni financiare
și instituționalizării afacerilor; c) constituirea băncilor comerciale ca societăți pe acțiuni cu
subscrieri publice; d) nașterea instituțiilor parabancare, destinate să satisfacă nevoile specifice ale
clientelei populare. Una dintre formele modeme de organizare bancară a fost prefigurată de Banca
din Amsterdam (1609), care elibera depunătorilor certificate negociabile, a căror valoare se
exprima într-o monedă de cont, cotată față de moneda oficială, și de Banca Angliei (1694), care a
fost fondată ca societate pe acțiuni prin subscripție publică, iar întregul capital a fost imediat
împrumutat statului. B. este o instituție care stă la dispoziția clienților săi, având menirea să-i ajute
să păstreze banii în siguranță, să efectueze operațiuni de încasări și plăți fără să poarte banii în
buzunar și să beneficieze de o dobândă care să acopere cheltuielile bancare și să le aducă un
beneficiu. B. este o instituție particulară, societate în nume colectiv, societate anonimă sau a
statului, care se ocupă cu comerțul de capital bănesc și care îndeplinește rolul de intermediar între
creditori și debitori. B. mobilizează capitalurile disponibile din economie și de la populație,
punându-le la dispoziția agenților economici, a întreprinzătorilor particulari și chiar a statului, sub
formă de împrumuturi. B. este specializată în constituirea și mișcarea capitalului de împrumut
(v.); ea are drept scop să colecteze și să fructifice, prin plasamente în diferite afaceri, capitalurile
temporar disponibile de pe piață, efectuând contra plată clienților ei diferite servicii
financiare. O serie de economiști, printre care Herman Schulze Delitzsch, Albert Schaffee,
Karl Knies ș.a., consideră că b. este un simplu intermediar între agenții economici care au
capitaluri disponibile și cei care temporar au nevoie de capitaluri. în același timp, alți
207
BAN
specialiști, ca de exemplu Josep Alois Schumpeter, John Low, Marc Lood ș.a., susțin că rolul
principal al b. este acela de a fi creatoare nelimitată de monedă. Nici unul dintre aceste puncte de
vedere nu exprimă complet natura b. și rolul creditului în economie. B. au menirea să sprijine cu
fonduri activitatea economică. Ele gestionează resursele bănești din economie, folosesc tehnici
ultramoderne și creează o anumită psihologie și un anumit comportament în relațiile dintre
deținătorii de capitaluri și agenții economici, care, temporar, au nevoie de capitaluri suplimentare.
Ca instituție specializată, b. se ocupă în principal cu atragerea capitalurilor disponibile și cu
gestionarea împrumuturilor în vederea obținerii unui profit Pe măsura dezvoltării societăriț a crescut
considerabil și rolul b. Către sfârșitul secolului al XlX-lea și mai ales începând cu secolul al XX-lea,
rolul b. a crescut considerabil în mijlocirea păstrării și m efectuarea transferurilor valutare. B.
fiecărei țări au conturi deschise la b. altor țări. Pentru efectuarea operațiunilor fînanciar-valutare,
Banca Națională a României cooperează cu foarte multe b. străine, mai ales sub forma societăților
bancare mixte. B. îndeplinește următoarele funcții principale: a) mobilizează capitalurile bănești
temporar disponibile și le păstrează în conturile depouenților; b) distribuie mijloace bănești
suplimentare, sub formă de împrumuturi, agenților economici și altor solicitatori, folosind în acest
scop și fondurile proprii, iar uneori chiar emisiunea de monedă; c) b. centrală emite și pune în
circulație bancnote, monedă metalică și monedă divizionară, precum și monedă de cont,
contribuind la constituirea masei monetare; d) emite diferite titluri de credit; e) ține contabilitatea
și efectuează decontări între titularii de conturi. îndeplinirea acestor funcții demonstrează că b.
sunt mijlocitoare și centre de credit și de casă, având drept scop obținerea unui profit. B. contribuie
la reducerea cheltuielilor de circulație și a masei de bani necesari arterelor circulației monetare, Ia
extinderea producției pe calea creditelor, la mărirea vitezei de rotație a capitalului. B. participă la
desfășurarea unei circulații bănești sănătoase, la întărirea monedei naționale, la întărirea cursului
leului în raport cu alte valute și la trecerea la convertibilitatea monedei noastre în raport cu alte
valute. B. iau parte la elaborarea balanței de plăți externe, la urmărirea realizării ei, la încheierea
de aranjamente bancare în aplicarea acordurilor de plăti, a convențiilor de credite și a altor
aranjamente financiare externe; realizează diferite acțiuni de cooperare fmanciar-bancară. în
prezent, unii autori consideră că b. îndeplinesc și o funcție de creație economică, care pe plan
financiar se manifestă prin participarea b. la capitalul social al societăților comerciale, oare, în
România, nu poate depăși 20% din capitalul agentului economic, și prin acordarea — cu scopul
dobândirii calității de acționar sau de asociat - de împrumuturi participative pentru societatea
comercială la care participă b. De asemenea, b. pot acorda credite societăților comerciale, care,
cumulate, nu pot depăși 20% din capitalul și rezervele b. respective. în domeniul tehnic, funcția de
creație economică se realizează prin îndeplinirea de către b. a atribuțiilor de consilier financiar al
agenților economici pentru găsirea de resurse și pentru investirea acestora, precum și prin
acordarea de asistență în cazurile majorării capitalului prin emisiunea de acțiuni și obligațiuni.
După anul 1989 s-au adus mai multe modificări băncilor. Astfel, s-a abolit poziția de monopol pe
care o aveau băncile în finanțarea ramurilor economiei naționale; astăzi, b. pot avea clienți din
oricare ramură a economiei naționale. începând din anul 1992, agenții economici pot să-și mute
conturile de la o b. la alta sau să aibă conturi deschise la mai multe b. B. efectuează astăzi o gamă
largă de operațiuni. Ca urmare a abrogării monopolului Băncii Naționale a României, piața
interbancară s-a dezvoltat și s-a dinamizat. Pârghia dobânzii a dobândit o mai mare importanță. Casa
de Economii și Consemnațiuni își poate plasa direct resursele, fără să mai fie intermediată de Banca
Națională a României. Prin creditarea agenților, b. transformă economiile sterile în capitaluri
productive. ❖ B. agricolă aprobă credite pe diferite termene exploatărilor agricole pentru
cumpărarea de terenuri agricole, semințe, animale de rasă, mașini, îngrășăminte etc. B. ccmîribuie la
dezvoltarea producției în agricultură și, în același timp, la intensificarea procesului de ruinare a
micilor producători agricoli. ❖ B. comercială (de depozit) primește și păstrează temporar diferitele
208
BAN
capitaluri disponibile, acordă credite pe termen scurt și efectuează anumite operațiuni de comision.
B.c. dețin locul principal în cadrul aparatului bancar; ele au apărut inițial sub formă de
întreprinderi particulare aparținând unuia sau mai multor proprietari. Pe măsura dezvoltării
economiei, s-a simțit nevoia înființării unor b.c. pe acțiuni cu mari capitaluri care să satisfacă
cererile de credit ale marilor proprietari. B.c. își constituie resursele din capitalul propriu, care se
formează din emisiunea de acțiuni, inclusiv fondul de rezervă, din diferitele depuneri (depozite)
ale firmelor, depuneri care pot fi pe termen, la vedere și în cont curent al persoanelor particulare,
din rescontarea cambiilor comerciale, din credite primite de la alte bănci. Aceste bănci efectuează
operațiuni de creditare pe termen scurt pentru industrie și comerț, cum sunt cele cambiale;
operațiuni de împrumut pe gaj de mărfuri și documente, împrumut pe gaj de acțiuni, obligațiuni și
alte efecte publice; operațiuni de credit personal; operațiuni comerciale (operațiuni active care
cuprind tranzacții de vânzare-cumpărare a diferitelor materiale, cum sunt operațiunile cu devize și
operațiunile cu mărfuri); operațiuni de comision și mandat. ❖ B. corespondentă, instituție bancară
care are relații de afaceri cu alte bănci pe baza corespondenței, fapt ce presupune transmiterea
reciprocă a instrumentelor de control bancar, adică lista specimenelor de semnături și modalitățile
de codificare telegrafică. Pentru desfășurarea relațiilor de corespondență se încheie un acord în
care se stipulează modalitățile de lucru, gama de operațiuni, schimbul de informații etc. B.c.
prestează servicii de comision pentru alte bănci referitoare la încasările și plățile prin virament.
Pentru efectuarea acestor operațiuni, b. primește comisionul prevăzut în contract sau în
regulamentul băncii. B.c. se poate afla în aceeași țară sau în altă țară. Cele mai multe b.c. sunt în
relații cu marile monopoluri bancare care lucrează cu mii de corespondenți. ❖ B. de afaceri,
instituție bancară care are ca principală activitate obținerea de participații în întreprinderi și care se
angajează pe termen lung datorită fondurilor proprii și împrumuturilor pe termen lung, finanțând
diferite proiecte industriale și comerciale. întrucât participă la consilii de administrație și deține factorul
principal al activității economice - capitalul - ea are rolul de conducător al operațiunilor de concentrare
bancară pe care, practic, le inițiază. ❖ B. de depozite (de credite), b. ce apelează la economiile micilor
depunători. Principalele sale resurse sunt depunerile la vedere și utilizarea acestora în acordarea de
împrumuturi pe termen scurt. Participă în mică măsură la proprietatea sau la gestiunea întreprinderilor
cărora le acordă împrumuturi. B. de emisiune, b. centrală a țării învestită cu prerogativele de emitere
și de punere în circulație, în mod exclusiv, a monedelor metalice și a biletelor de bancă, în concordanță
cu cerințele economice și sociale ale țării. Operațiunile de emisiune monetară și-au pierdut din
importanța economică, o dată cu proliferarea banilor de cont emiși de băncile comerciale. ❖ B. de
export-import, agenție guvernamentală financiară care sprijină dezvoltarea comerțului exterior și, în
mod deosebit, a exporturilor sub forma acordării sau garantării de credite externe. Creditele se
acordă mai frecvent la exporturile de mașini, mijloace de transport, echipamente și pentru diferite
alte investiții. B. creditează producătorii exportatori pe tot timpul fabricării produselor destinate
exportului și, în același timp, creditează - dar pe termen mediu, respectiv 5-7 ani - pe importatori,
în condiții mai convenabile, comparativ cu cele de pe piețele de capital occidentale. Creditele se
pot acorda pe termen scurt, mediu și lung. B. efectuează și operațiuni de casă, care constau în
primirea de valută în depozit de la importator; pe baza documentelor primite de la banca
exportatorului, ea virează către aceasta valuta corespunzătoare prețului mărfurilor importate, însă
numai dacă nu survin alte operațiuni de compensare. ❖ B. electronică, b. în a cărei activitate se
folosește calculatorul electronic. B. folosește cu precădere ordinul de plată în sistem electronic și
ordinul de plată pentru trezorerie în sistem electronic, care fac posibilă transferarea unor sume în
valută în mai puțin de un minut, în orice punct de pe Terra. De asemenea, efectuează alte servicii
electronice sub formă de bancă la domiciliu. ❖ B. industrială, b. specifică țărilor industrializate, care
mobilizează capitalurile temporar disponibile din economie și care, folosind inclusiv fondurile proprii,
acordă în principal credite pe diferite termene întreprinderilor industriale. ❖ B. internațională, b. al
209
BAN
cărei sediu central se află într-o țară, iar sucursalele și agențiile sunt situate pe teritoriul altor țări.
B.i. efectuează următoarele grupe de operațiuni: diferite servicii bancare pentru corporațiile
transnaționale; acordarea de împrumuturi corporațiilor din țările dezvoltate; operațiuni de
corespondent. Extinderea b.L se explică prin suprasaturarea pieței interne, care a condus la
diminuarea profitului bancar. Se apreciază că operațiunile și tranzacțiile internaționale au un viitor
mai mare și mai sigur decât cele naționale. V. și Banca Egipteano-Română; Banca Europeană
pentru Reconstrucție și Dezvoltare; Banca Franco-Română; Banca Interamericană de
Dezvoltare; Banca Internațională a Religiilor; Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare; Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre; Banca Româno-Americană;
Banca Turco-Română. ❖ B. ipotecară, b. ce acordă împrumuturi pe termen lung, de obicei în
mediul rural - cu precădere marilor proprietari - garantate cu ipotecă (v.) asupra terenurilor sau
clădirilor. Aceste bănci acordă împrumuturi fie în numerar, fie în scrisuri. împrumuturile ipotecare
se acordă, de obicei, pe termene lungi, timp în care se răscumpără și scrisurile funciare. B. pot fi
rurale, care, în principal, acordă credite pe termen lung pentru achiziționarea de terenuri agricole,
și urbane, care acordă împrumuturi pentru cumpărarea sau construirea de clădiri. Dobânzile la
aceste credite sunt ridicate. ❖ B. mixtă, instituție bancară care este organizata și funcționează sub
formă de cooperare bancară între două sau mai multe bănci din aceeași țară sau din țări diferite, cu
capital mixt și care are ca scop promovarea relațiilor dintre țările respective, precum și întreținerea
relațiilor cu diferite persoane juridice și fizice. B.m. efectuează o gamă largă de operațiuni, cum
sunt: operațiuni de virament; finanțarea unor investiții; finanțarea diferitelor operațiuni de comerț
exterior și de cooperare economică și tehnico-științifică internațională; arbitraj valutar, scontări și
rescontări; operațiuni de reprezentanță pentru țările partenere etc. B.m. cu participarea capitalului
românesc, care sunt organizate și funcționează în România sau în străinătate, promovează
exporturile românești, contribuie la realizarea unor acțiuni majore de cooperare cu firme din țările
respective, creditează în condiții avantajoase importul de tehnologie, garantează anumite credite,
înlesnesc cunoașterea operativă a situației valutare din diferite țări etc. ❖ B. mutuală, instituție de
credit care, în principiu, nu urmărește obținerea de profit, ci realizarea solidarității unei anumite
colectivități. B.m. acordă membrilor săi împrumuturi ieftine, accesibile, cu dobânzi mici. B. se
ocupă cu: finanțarea diferitelor acțiuni economice, comerciale, de cooperare a statelor membre,
prin folosirea capitalului propriu rezultat din contribuția țărilor respective și atragerea diferitelor
surse externe de capital (de pe piața țării în care își desfășoară activitatea sau de pe terțe piețe) și
cu exercitarea funcțiilor de instituție de credit pe piața unde își desfășoară activitatea și pe piața
creditului internațional. Elaborează studii preliminare referitoare la investiții, studii pentru găsirea
de noi parteneri în vederea înființării de întreprinderi în cooperare, studii privind localizarea
surselor externe de finanțare a diferitelor obiective etc. în ultimul timp, b.m. se constituie și între
țări cu orânduiri social-economice diferite. V. și Banca Anglo-Română; Banca Egipteano-
Română; Banca Franco-Română; cooperare financiară internațională. ❖ B. populară, b. ce
se constituie în mod liber, de către mai mulți asociați, care dobândește personalitate juridică în
temeiul unei hotărâri judecătorești și după înmatricularea la Registrul Comerțului. B.p. efectuează
operațiuni de încasări și plăți, acordă împrumuturi cu dobândă avantajoasă, efectuează operațiuni
de schimb valutar etc. V. și cooperativă de credit. ❖ B. regională, instituție bancară, constituită
de către țările dintr-o anumită regiune, specializată, de regulă, în domeniul investițiilor, care creditează
avantajos proiecte de dezvoltare, acordă asistență de specialitate, sprijină elaborarea de strategii asupra
posibilităților de dezvoltare în regiune. B.r. își formează capitalul din cotele de participare a țărilor
membre, sub forma emisiunii de obligațiuni și din diferite ajutoare. Prin activitatea sa, b.r. contribuie
la dezvoltarea regiunilor mai puțin dezvoltate, la înzestrarea și modernizarea întreprinderilor din zonă,
la realizarea unor obiective de interes comun pentru mai multe țări. V. Banca Europeană pentru
Reconstrucție și Dezvoltare; Banca Interamericană de Dezvoltare; Banca Internațională de
—
BAN
Investiții; Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. B. specializată,
instituție bancară specializată în efectuarea anumitor operațiuni sau a unor operațiuni pentru un
anumit domeniu de activitate economică, socială etc. ❖ B. universală, instituție de credit care
practică toate operațiunile bancare și, prin urmare, nu-și limitează activitatea la anumite domenii. Spre
deosebire de b.u., casele de economii, casele de credit mutual, băncile ipotecare, băncile de gestiune a
averii și instituțiile de împrumut personal etc. au o activitate limitată la sectoarele respective.
BANCHER 1. Persoană care dispune de însemnate sume de bani - proprii și împrumutate -
pe care le speculează în operațiuni cu valori mobiliare și cu monede străine, având înscrisă, în
acest scop, firmă pentru comerțul cu bani. 2. Mare acționar sau proprietar al unei bănci, prin
intermediul căreia acordă bani cu împrumut, finanțează agenți economici din industrie, agricultură,
comerț etc., în schimbul cedării unei părți din profit (dobândă).
BANCNOTĂ, v. BILET.
BAN COR, monedă scripturală internațională, definită în aur, care urma să fie emisă de o
superbancă centrală, denumită International Clearing Union, potrivit planului lui Keynes prezentat
la Conferința monetară și financiară a Națiunilor Unite din 22 iulie 1944 de la Bretton-Woods, în
beneficiul tuturor țărilor membre. B. urma să asigure, la anumite intervale, compensația
multilaterală a creanțelor băncilor centrale, soldurile ducând la înregistrări în creditul sau în debitul
conturilor țărilor membre. Potrivit planului lui Keynes. aurul își păstra un rol important, însă se
tindea către demonetizarea metalului prețios, deoarece aurul se putea converti în b., dar nu și
viceversa. La conferința sus-amintită n-a fost însă acceptată această monedă în cadrul sistemului
monetar internațional.
BANC POST SA, societate bancară înființată în anul 1991, care efectuează următoarele
activități bancare: 13mobilizează fonduri bănești, în lei și în valută, din țară și din străinătate, în depozite
la vedere sau la termen; “semnează aranjamente de corespondent cu bănci și diferite instituții financiare
străine și convenții referitoare ia activități financiar-bancare; “efectuează operațiuni legate de afaceri
bancare și financiare, în țară și în străinătate; “practică operațiuni cu acreditiv, incassouri, ordine de
plată, folosind și alte instrumente de încasări și plăți; “contractează credite în lei și în valută, din țară și
din străinătate; “acordă credite de trezorerie, credite ipotecare pentru construcții de locuințe și credite
de consum; “emite și confirmă scrisori de garanție, avaluri, cauțiuni și efectuează operațiuni cu aceste
înscrisuri. în același timp, participă ca membră în diferite organisme financiar-bancare internaționale
și, de asemenea, ia parte la reuniuni internaționale de natură bancară.
BANC-RESTANT, operațiune de păstrare de către o bancă a corespondenței unui client,
până când acesta vine să o ridice sau dă ordin să i se transmită.
BANCRUTĂ 1. Situație a persoanelor fizice sau juridice, cărora li se constată nereguli
financiare, acte de neglijență sau de imprudență, acte de fraudă făcute în dauna creditorilor și care
sunt declarate de către instanța de judecată competentă ca fiind insolvabile, neputând să-și onoreze
plățile la scadență. 2. Administrare defectuoasă, operațiune frauduloasă care conduce la faliment,
ca urmare a unor infracțiuni comise de un om de afaceri sau un angajat al unei societăți.
Infracțiunile pot consta în: “ascunderea unei părți din activul societății; “falsificarea, sustragerea
sau distrugerea evidențelor acesteia; “prezentarea de datorii inexistente sau evidențierea în
registrele societății, în alte acte sau în bilanțul contabil a unor sume nedatorate; "înstrăinarea unei
părți din activ, în frauda creditorilor, în caz de faliment. Starea de faliment se declară Ia cererea
creditorilor sau chiar a debitorului. în această situație, bunurile debitorului se sechestrează, întreaga
activitate a acestuia este supusă controlului și apoi bunurile debitorului sunt valorificate prin licitație
—
BAN
publică pentru stingerea obligațiilor față de creditori. ❖ B. de stat 1. Situație în care se află statul
atunci când nu își îndeplinește condițiile contractuale ale unui împrumut public. 2, Repudiere a
datoriei publice, care reprezintă bancruta propriu-zisă. Aceasta constituie un procedeu arbitrar,
prin care statul repudiază (anulează), în parte sau total, datoriile sale. De pildă, guvernul sovietic a
repudiat datoria publică contractată de guvernul țarist. Tot așa au procedat, după al doilea război
mondial, guvernele Cubei, Republicii Populare Democrate Coreene ș.a. 3. Stare de insolvabilitate
voită, organizată, creată cu scopul a evita îndeplinirea obligațiilor contractuale. B. de s. se poate
constata atunci când se produce: reducerea unilaterală a dobânzilor, amânarea plății acestora prin
contractarea de noi împrumuturi, revocarea dobânzilor prin introducerea unui impozit pe cupoane
care n-a fost cunoscut la contractarea împrumutului, încetarea completă a plății dobânzilor,
amânarea rambursării capitalului sau reducerea capitalului rambursabil etc. V. și faliment.
❖ B. frauduloasă, fapta unui comerciant de a gestiona incorect patrimoniul său, pentru a-i păgubi
pe creditori, din care cauză a încetat plățile și a fost declarat în stare de faliment. B.f. se consideră
ca fiind: sustragerea și falsificarea registrelor; distrugerea, tăinuirea sau diminuarea activului;
simularea și declararea frauduloasă a pasivului etc. Pedeapsa maximă pentru b.f. este
închisoarea corecțională și interdicția de a mai exercita comerțul. Potrivit prevederilor
Codului comercial (art. 882), comerciantul vinovat de b.f. se pedepsește cu închisoare de la 15 zile
până la doi ani și, deosebit de aceasta, se declară incapabil de a mai exercita profesiunea de
comerciant și i se interzice intrarea în localurile bursei. ❖ B. simplă, ilegalități care se datorează
unor acte de imprudență sau de incompetență. B.s. se constată atunci când un comerciant declară
falimentul sau încetează plățile către creditori. Declararea falimentului sau încetarea plăților are
loc dacă se constată că infractorul a săvârșit următoarele fapte: a făcut cheltuieli personale
superioare condițiilor pecuniare; a utilizat o parte importantă din avutul societății în operațiuni
bazate pe hazard sau imprudente; a efectuat operațiuni ruinătoare în contractarea de împrumuturi;
i-a plătit pe unii creditori în dauna masei, după încetarea plăților, sau nu a ținut deloc registrele de
contabilitate ori le-a ținut neregulat. B.s. se pedepsește cu închisoare și cu interzicerea de a mai
exercita comerțul, precum și cu interdicția de a vizita localurile bursei. V. și bursă; bursă de
valori mobiliare.
BANI, categorie economică prin care se exprimă generic toate formele și semnele de
valoare ce se folosesc ca măsură a valorii, mijloc de circulație, mijloc de plată, mijloc de
tezaurizare și instrument de schimb universal. B. sunt o marfă generală și specială, desprinsă
spontan de celelalte mărfuri, ca urmare a dezvoltării în decursul timpului a producției și a schimbului
de mărfuri, care îndeplinește funcția de echivalent general al valorii tuturor mărfurilor și de
instrument general al schimbului, exprimând un raport social. B. exprimă relații social-economice
istoricește determinate. B. sunt un instrument social, o formă specială, lichidă, prin care se dispune
imediat de partea corespunzătoare a avuției naționale datorită puterii lor de cumpărare. B. servesc
atât ca numitor comun în determinarea valorii mărfurilor și serviciilor, cât și ca instrument al
tranzacțiilor. B. exprimă și măsoară o anumită valoare. B. sunt un instrument social-economic cu
putere de cumpărare și de plată, care conferă deținătorului dreptul asupra unei părți din produsul
național brut al țării emitente; ei asigură deținătorului o anumită putere de cumpărare. B. dețin o
poziție-cheie în mecanismul de funcționare a economiei naționale și a celei internaționale; ei sunt
indispensabili în raporturile cotidiene, pe termen mediu și lung, dintre oameni, agenții economici,
bănci, instituții financiare și stat. Paul Samuelson spune că b. sunt „sângele care irigă sistemul
economic“. Concomitent, b. au fost folosiți în anumite împrejurări pentru împilarea oamenilor,
pervertirea conștiințelor, sărăcirea cetățenilor de rând. B. sunt un simbol al avuției, iar deținerea lor
conferă posesorului forță și putere economică,fiind în același timp purtători de informație. B., ca
semn al bogăției, au apărut în timpurile străvechi. Ei s-au născut din neajunsurile schimbului în
212
BAN
natură (marfa contra marfa), ale trocului. Practicarea trocului era foarte anevoioasă și necesita
îndeplinirea mai multor condiții. Trebuia să se găsească oamenii care să schimbe un bun cu altul,
de aceeași valoare, ceea ce îngreuna dezvoltarea vieții economico-sociale. S-a impus tot mai mult
nevoia găsirii unui obiect care să mijlocească schimbul. în perioada următoare trocului, când se
folosește obiectul de intermediere a schimbului, actul unic de schimb se divide în două operațiuni
succesive distincte, și anume: a) vânzare și b) cumpărare. în decursul secolelor (și astăzi la unele
triburi), funcția de mijlocitor al schimbului și de echivalent a fost îndeplinită de cele mai variate
mărfuri. Folosirea diferitelor mărfuri cu funcția de echivalent a fost urmarea unui proces spontan al
schimbului, determinat de ocupația și de obiceiurile diferitelor categorii de persoane. în decursul
timpului, la diferite țări și popoare, rolul banilor de mijlocitori ai schimbului a fost îndeplinit de
anumite mărfuri (vite, scoici, sare, ceai, tutun, blănuri, pietre prețioase care serveau ca podoabe
etc.). O dată cu descoperirea metalelor (fierul, arama, cuprul, bronzul etc.), rolul de intermediar al
schimbului a fost îndeplinit de aceste metale, care au servit la confecționarea banilor metalici.
Descoperirea metalelor prețioase (argintul, aurul etc.), care întrunesc proprietăți pe care nu le au
alte metale (valoare mare sub un volum mic, ușor de transportat, nealterabile la acțiunea agenților
atmosferici, divizibilitate perfectă, omogenitatea și maleabilitatea substanței, frumusețea etc.), a
făcut posibilă baterea monedei din metal prețios. Dezvoltarea schimbului și a circulației mărfurilor
a determinat și dezvoltarea formei (formelor) banilor. în țara noastră se folosesc cu înțeles sinonim
termenii de b. și monedă. Forma de monedă a b. a izvorât din funcția lor de mijloc de circulație. Pe
primele trepte ale dezvoltării schimbului, aurul și argintul au circulat sub formă de lingouri (bare).
Circulația lingourilor era anevoioasă, întrucât pentru fiecare operațiune de vânzare-cumpărare
lingourile trebuiau cântărite și chiar tăiate în mai multe bucăți, transportate, după cerințe.
Dezvoltarea producției de mărfuri, a schimbului și, în consecință, apariția negustorilor au
determinat confecționarea banilor sub forma monedelor metalice. în economia de piață, b. sunt
necesari pentru înlesnirea schimbului de mărfuri și servicii; ei sunt necesari datorită existenței
producției de mărfuri determinate de formele de proprietate, datorită acțiunii legii valorii și
celorlalte legi economice. în aceste condiții este necesar schimbul de mărfuri pe calea comerțului.
B. sunt necesari, deoarece ei mijlocesc crearea produsului național brut, repartiția, circulația și
consumul acestuia. Economia complexă de astăzi nu poate funcționa fără b. întrucât se află în
centrul vieții economico-sociale, b. - sub toate formele lor - constituie un instrument de utilitate
permanentă pentru toți cetățenii, agenții economici și instituțiile publice. B. sunt un instrument de
retribuire a muncii prestate și contribuie la ținerea contabilității. De asemenea, prin intermediul b.
se exercită controlul financiar-bancar asupra utilizării raționale a resurselor materiale, financiare și
umane, în vederea creșterii productivității muncii, a reducerii costurilor de producție, a sporirii
volumului și calității mărfurilor și a obținerii profitului. După funcțiile pe care le îndeplinesc, b.
sunt de mai multe feluri: "b. de calcul - etalon monetar, măsură a valorii, instrument al
tranzacțiilor; "mijloc de circulație; "mijloc de plată; "mijloc de tezaurizare și creare de rezervă a
puterii de cumpărare; "b. universali. ❖ B. de calcul, b. fictivi, utilizați ca numitor comun, atunci
când circulă concomitent mai multe feluri de bani sau când circulă bani care se depreciază în mare
măsură, progresiv, din cauza inflației (v.). ❖ B. de cont (scripturali), b. care nu au o existență
materială, ci se află numai scriptic în conturi, la unitățile bancare, fiind utilizați în special în
relațiile dintre unitățile economice, în relațiile dintre fondurile acestor unități, precum și dintre
unități și fondurile statului. B. de c. fac parte din sfera circulației bănești fără numerar, prin
intermediul lor efectuându-se operațiunile de virament. B. de c. reprezintă astăzi partea principală
a masei monetare. Disponibilitățile din cont provin din depuneri ale agenților economici și ale
populației, din operațiunile de virament, din deschideri de credite de către bănci în favoarea
titularilor de conturi. B. de c. se transformă în numerar și invers, fapt care confirmă caracterul
unitar al circulației bănești, cu și fără numerar. ❖ B. de credit, b. care se prezintă sub forma
213
BAN
titlurilor de credit și care se folosesc ca mijlocitori ai schimbului: bancnote convertibile și
neconvertibile, cecuri, cambii, b. de hârtie, b. scripturali. ❖ B. de hârtie, semne bănești
confecționate din hârtie, care, în procesul circulației, înlocuiesc banii cu valoare intrinsecă (de
argint sau de aur), în îndeplinirea funcțiilor lor de mijloc de circulație și mijloc de plată. B. de h.
nu sunt convertibili, nu au acoperire în valori reale, au curs forțat și sunt emiși în mod obișnuit de
stat pentru acoperirea cheltuielilor neproductive, a deficitelor bugetare. în îndeplinirea funcției de
mijloc de circulație și mijloc de plată nu este obligatoriu ca b. să aibă valoare intrinsecă; de aceea,
b. cu valoare deplină pot fi înlocuiți cu semne ale b., anume cu b. de h. Dacă masa b. de h.
depășește cerințele circulației de bani cu valoare intrinsecă, atunci b. de h. se depreciază, are loc
inflația cu urmările sale. Având curs forțat impus de puterea de stat, b. de h. nu pot circula decât
pe teritoriul statului care i-a emis și i-a pus în circulație. La început, b. de credit s-au deosebit de b.
de hârtie, ca urmare a faptului că primii aveau o acoperire materială ori rezultau din diferite
activități economice, în timp ce b. de h. erau emiși de stat, fără acoperire în valori reale, pentru
acoperirea cheltuielilor neproductive, a cheltuielilor de război etc. Astăzi, practic, nu mai există
deosebiri între aceste două feluri de b. ❖ B. de metal, b„ din aramă, bronz, argint, aur, platină etc.,
care participă 1a operațiunile bănești. Formele principale ale b. de m. sunt monedele și lingourile.
Inițial, b. de m. aveau valoare intrinsecă. în prezent, b. de m., monedele divizionare au curs forțat,
iar valoarea înscrisă pe monezi este, de regulă, superioară valorii metalului din care sunt
confecționate. ❖ B. de pe o zi pe alta, b. care se împrumută pe piețele monetare pe termene foarte
scurte. Banii împrumutați trebuie rambursați în ziua următoare sau în cel mult două-trei zile.
❖ B. de război, b. emiși și puși în circulație pe teritoriul unei țări ocupate de un alt stat, pentru
finanțarea cheltuielilor de război și de ocupație. ❖ B. de tezaur, bilete emise de Ministerul
Finanțelor sau de Trezorerie, neconvertibile, fără garanție materială, în vederea acoperirii unor
cerințe financiare ale statului. ❖ B. divizionari, submultipli ai unității monetare naționale. în
România, b.d. sunt submultipli ai leului și sunt cunoscuți sub denumirea de „bani“. ❖ B. electronici
(cartela electronică și de credit), operațiunile bănești care se derulează prin intermediul tehnicii
electronice și al automatelor. Importante operațiuni bănești care se efectuează numai prin comanda
transmisă calculatoarelor. Enorme active și pasive se înregistrează pe benzi și discuri magnetice. în
țările avansate au fost instalate circuite prin care se efectuează transferuri electronice de fonduri
direct între bănci și între bănci și marii clienți. De asemenea, sunt organizate și funcționează ghișee
automate, terminale și cititoare de cartele electronice în rețeaua comercială, distribuitoare automate
de bancnote, precum și diferite tipuri de calculatoare personale. Ghișeele bancare automate
efectuează singure, fără specialiști bancari, transferuri în conturi, lucrează cu cecuri și titluri,
primesc și eliberează numerar, dau informații asupra conturilor clienților solicitanți și efectuează
diverse alte servicii. Au fost înființate case de compensații automatizate la care sunt cuplate bănci
și mari clienți, prin intermediul cărora se efectuează un mare volum de operațiuni. S-a înființat și o
rețea internațională, prin care se transmit ordinele de virament și la care participă peste 1 000 de
bănci din 50 de țări. Comunicările electronice care se efectuează prin această rețea înlocuiesc un
volum enorm de operațiuni efectuate prin curieri poștali. ❖ B. fictivi, b. folosiți ca numitor comun
atunci când circulă simultan mai multe feluri de b. sau b. depreciați considerabil, ca urmare a
inflației. ❖ B. fiduciari, b. fără valoare proprie, care circulă doar în virtutea încrederii pe care o
are posesorul b. în autoritatea emitentă. ❖ B. fierbinți, b. folosiți în relațiile internaționale și care
cuprind, în fapt, capitalurile bănești speculative ce se deplasează dintr-o țară în alta pentru
obținerea unor dobânzi cât mai mari. B.f. sunt capitaluri lichide, convertibile, ușor transferabile
care circulă pe piețele de capital internaționale, cu deosebire în domeniul europiețelor, pentru a
obține un profit cât mai mare. ❖ B. ieftini, b. acordați sub formă de împrumut cu dobânzi mici.
❖ B. lichizi, b. efectivi, în numerar. ❖ B. mondiali, aurul care se află la dispoziția diferitelor țări
și care este folosit în operațiunile de încasări și plăți internaționale, în procurarea de valută străină
BAZ
etc. ❖ B. scumpi, b. care se acordă sub formă de împrumuturi cu dobânzi mai mari decât rata medie
a pieței. ❖ B. universali (internaționali), b. folosiți în încasările și plățile internaționale. O lungă
perioadă de timp, rolul b. a fost îndeplinit de aur. După al doilea război mondial, funcțiile b. au fost
treptat preluate de către valutele de rezervă, cu deosebire de dolar, iar ulterior de Drepturile Speciale
de Tragere, E.C.U., EURO (v.).
BAN KG OOP, bancă generală de credit și promovare - societate pe acțiuni, care, începând
de la 1 ianuarie 1999, asigură, în plus, posibilitatea deschiderii de conturi curente și de depozite
exprimate în moneda unică europeană - EURO - precum și a decontării tranzacțiilor în această
monedă. B. participă la sistemul de încasări și plăți (decontări) și la operațiuni de FOREX și
MONEY MARKET în EURO, având conturi corespondente la următoarele bănci: Bank Austria,
Creditanstalt Viena-Austria; Banque Naționale de Paris, Paris-Franța; Deutsche Bank A.G.,
Frankfurt/Main-Germania; Generale Bank, Bruxelles-Belgia; Institute Bancario San Paolo di
Torino, Torino-Italia. Banca dispune de o rețea de 11 bănci corespondente, cu care întreține relații
de cont în șase dintre cele unsprezece state membre ale Uniunii Monetare Europene, respectiv în
Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia și Olanda. Realizarea tranzacțiilor în EURO reprezintă
unul dintre obiectivele strategice ale băncii, urmărindu-se dezvoltarea și consolidarea rețelei de
corespondenți bancari, în scopul satisfacerii cerințelor în condiții de eficiență.
BAREM, tabel care înfățișează rezultatele unor calcule efectuate pe bază de elemente
specifice luate în considerație (de exemplu, pentru diferite tarife de transport, dobânzi, prețuri, taxe
etc.). Pe plan internațional, b. reprezintă nivelul contribuției pe care țările membre ale O.N.U. sau
ale altor organisme ale sale care au buget propriu o prelevă pentru acoperirea cheltuielilor necesare
desfășurării activităților respective. B. pentru contribuția țărilor membre se stabilește după mai
multe criterii, cum sunt: produsul național brut pe locuitor, numărul locuitorilor, zona unde este
situată țara, capacitatea de plată etc.
BARIERE LA IMPORT, limitări tarifare (taxe vamale, accize) și netarifare (norme de
mărime, numerice, de calitate, sanitare, de protejare a mediului înconjurător etc.) reglementate de
o țară la importul unor mărfuri pentru protejarea produselor indigene. V. și contingentare.
BARIL, unitatea de măsură pentru capacități, egală cu 158,9 litri în S.U.A. și cu 163,5 litri în
Marea Britanie; se utilizează în special în S.U.A. și Marea Britanie.
BARTER 1. Schimb direct de mărfuri și servicii, contra altor mărfuri și servicii, fără
folosirea banilor efectivi sau a banilor de cont (scripturali). Succesul tranzacției depinde de
coincidența voințelor și a cerințelor respective. 2. Formă a schimbului internațional în natură
(compensație), care se efectuează pe baza unui aranjament conform căruia exportatorul vinde
importatorului o anumită cantitate de mărfuri specificate în schimbul altei cantități de bunuri
specificate. Acordul de b. cuprinde: nomenclatorul de mărfuri; categoriile de operațiuni comerciale
care se vor efectua prin compensare; unitatea de cont, adică valuta sau unitatea monetară
convențională, care se folosește în efectuarea operațiunilor financiar-contabile privind livrările
reciproce. Prin urmare, b. este o tranzacție bilaterală în relațiile internaționale, care, practic, întâmpină
dificultăți, cum sunt: exportatorul trebuie să livreze anumite mărfuri, importatorul are obligația să
dispună de mărfurile necesare și acceptate de exportator, iar prețurile mărfurilor celor doi parteneri
trebuie să fie convenite de ei. Ca urmare, b. are o utilizare relativ restrânsă. V. și acord de barter.
BAZA DE CALCUL A PENSIEI, venitul lunar mediu pe baza căruia se calculează
pensia. B. de c. a p. pentru munca prestată și limită de vârstă și pentru pensia suplimentară o
constituie salariul mediu tarifar, determinat pe cinci ani consecutivi din ultimii zece ani de
Oi 5
BAZ
activitate, la alegerea viitorului pensionar. La salariul tarifar pe baza căruia se determină salariul
mediu se adaugă următoarele venituri salariale: "sporul pentru vechime în muncă; "sporul pentru
lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și de extracție;
■indemnizația de zbor; "sporul pentru condiții grele de muncă; "sporul pentru lucrul sistematic
peste programul normal de lucru; "sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; "alte
sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă etc. Pensia de
invaliditate se calculează pe baza salariului tarifar și a altor venituri salariale. B. de c. a p. de
urmaș este pensia susținătorului decedat sau pensia la care acesta ar fi avut dreptul. Pentru copiii
orfani de ambii părinți, b. de c. a p. se determină astfel: dacă există până la trei copii, se ia ca bază
de calcul pensia cea mai avantajoasă a unui singur părinte; pentru patru copii, se ia ca bază de
calcul pensia cea mai avantajoasă a unuia dintre părinți, la care se adaugă 50% din pensia celuilalt
părinte; pentru cinci sau mai mulți copii se ia ca bază de calcul suma pensiilor ambilor părinți. Salariul
mediu tarifar lunar se determină pe baza: salariului tarifar de încadrare, pentru personalul retribuit cu
luna; salariului tarifar de încadrare, corespunzător la 170 de ore prestate lunar, pentru persoanele plătite
cu ora, inclusiv pentru personalul care muncește și este plătit în acord; salariului tarifar de calcul,
pentru persoanele retribuite cu cotă procentuală; salariului asupra căruia s-a plătit contribuția pentru
asigurările sociale, în cazul angajaților la persoane fizice. Pentru persoanele care au primit salarii în
valută, în anumite perioade, de la societăți mixte, organizații internaționale etc., b. de c. a p. o constituie
salariile • tarifare pentru funcții similare exercitate în țară pe perioada respectivă (dacă s-a achitat
contribuția la asigurările sociale de stat). B. de c. a p. persoanelor care au lucrat cu j umătate de normă o
constituie salariul mediu corespunzător programului întreg de lucru. Reforma asigurărilor sociale aflată
în proiect preconizează ca b. de c. a p. să se determine luând în considerare următoarele elemente:
stabilirea unei rate de înlocuire a salariului în baza aplicării unui procent unic asupra venitului mediu pe
economie, stabilit de lege în anul în care are loc pensionarea, pentru primii 20 de ani de contribuție la
fondul de asigurări sociale; majorarea procentului pentru fiecare an de contribuție peste cei 20 de ani
inițiali; aplicarea unui procent suplimentar pentru fiecare an de contribuție peste durata minimă de
contribuție necesară obținerii unei pensii integrale pentru munca depusă și limită de vârstă.
BAZA DE IMPOZITARE CU TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ, diferența dintre
prețul de vânzare și prețul de cumpărare, respectiv numai asupra a ceea ce se numește valoare
adăugată. B. de i. cu tv.a. reprezintă contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a
serviciilor prestate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. B. de i. se calculează folosindu-se prețurile
negociate între vânzător și cumpărător, precum și avându-se în vedere alte cheltuieli datorate de
cumpărător pentru livrările de bunuri și care n-au fost cuprinse în preț. Aceste prețuri cuprind și:
■accizele legale; "tarifele negociate pentru executările de lucrări și prestările de servicii; "sumele
rezultate din aplicarea cotei de comision sau suma convenită între parteneri pentru operațiunile de
intermediere; "valoarea în vamă, determinată potrivit legii, la care se adaugă taxa vamală, alte taxe și
accize datorate pentru bunurile și serviciile din import; "prețurile de piață sau, în lipsa acestora,
costurile aferente bunurilor și serviciilor prestate pentru folosința proprie de un agent economic sau
cu titlu gratuit pentru alte persoane juridice sau fizice; "prețurile vânzărilor efectuate din depozitele
vămii sau stabilite prin licitație. Nu se cuprind în b. de i.: "remizele și alte reduceri de preț acordate
de către furnizor direct cumpărătorului; "sumele primite cu titlu de penalitate pentru neîndeplinirea
totală sau parțială a obligațiilor contractuale; "sumele achitate de furnizor sau prestator în contul
clientului și care apoi se decontează acestuia; "ambalajele care circulă între furnizorii de marfa și
clienți prin schimb, fără facturare; "sumele încasate de la bugetul de stat de către agenții economici
înregistrați la organele fiscale ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată și care sunt destinate finanțării
investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și finanțării stocurilor de produse cu destinație specială.
V. și taxa pe valoarea adăugată.
216
BEN
BAZA LUNARĂ DE CALCUL A CONTRIBUȚIEI PENTRU ASIGURĂRILE
SOCIALE, venitul lunar asupra căruia se calculează contribuția de asigurări sociale pe luna
respectivă. în cazul asiguraților, baza o constituie: “salariile individuale brute realizate lunar,
inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, și/sau
veniturile celorlalte categorii de asigurați; “venitul lunar asigurat prevăzut în declarația sau
contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe
economie. B.L de c. a c. pentru a.s. pentru personalul român trimis în misiune permanentă în
străinătate de către persoane juridice din România este salariul brut lunar în lei corespunzător
funcției în care persoana respectivă este încadrată în țară, inclusiv sporurile și celelalte adaosuri
legale. Pentru persoanele de mai sus, baza de calcul lunară nu poate depăși plafonul de trei ori
salariul mediu brut lunar pe economie. B.l. de c. la care angajatorul datorează contribuția de
asigurări sociale o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asigurați, precum și
veniturile lunare realizate de persoanele care desfășoară activități exclusive pe bază de convenții
civile de prestări de servicii și care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel
puțin trei salarii medii brute pe economie. B.l. de c. la care persoana juridică din România datora
contribuția de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate
o constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale la care s-a
calculat contribuția de asigurări sociale. în ultimele cazuri, baza de calcul nu poate fi mai mare
decât produsul dintre numărul mediu al asiguratilor din luna pentru care se calculează contribuția
și valoarea corespunzătoare a trei salarii medii brute lunare pe economie. în acest fel se procedează
și în cazul bugetului fondului pentru plata ajutorului de șomaj. B.l. de c. a c. pentru a.s. în cazul
șomerilor o constituie cuantumul ajutorului de șomaj, al ajutorului de integrare profesională sau al
alocației de sprijin, după caz. V. și contribuție pentru asigurările sociale de stat.
BAZA PREȚURILOR, document în care, pe elemente de deviz, se analizează toate
cheltuielile care se cuprind în costul materialelor de masă „loco șantier”. B.p. se întocmește sub
forma unui tabel, având alăturat și analiza prețurilor. V. și deviz.
BAZA IMPOZABILA, stabilire concretă, sub aspect cantitativ și calitativ, a obiectului care
va fi supus impozitului. Pentru aceasta sunt necesare identificarea obiectului impozabil, stabilirea
naturii lui și apoi evaluarea sau măsurarea acestuia pentru o anumită perioadă de timp. Mărimea
impozitului de plată din sarcina subiectului impozabil depinde în mod direct de determinarea
corectă a b.i. care, de regulă, se exprimă în unități bănești, dar și în unități de măsură naturale
(kilograme, hectare, bucăți etc.), și are o deosebită importanță politică, economică, socială,
financiară și juridică. V. și obiectul impunerii.
BĂNCI, societăți bancare și sucursale ale băncilor străine autorizate de Banca Națională a
României să funcționeze în România. V. și bancă.
BENEFICIAR, persoană fizică sau juridică pentru care, în temeiul unui contract, se predau
unele produse sau lucrări, se prestează anumite servicii sau care are dreptul la încasarea unei sume
de bani. ❖ B. cambial, persoană la ordinul căreia se emite o cambie (v.) sau un bilet (v.) și care
este în drept să încaseze la scadență sau anticipat, prin negociere, suma menționată în cambie.
❖ B. de acreditiv, persoană fizică sau juridică pe numele căreia se deschide un acreditiv. V. și
acreditiv. ❖ B. de asigurare, persoană desemnată prin lege sau prin contractul de asigurare să
încaseze suma asigurată în cazul când se produce accidentul sau decesul asiguratului. Asiguratul
poate desemna pe beneficiarul asigurării fie la încheierea contractului, fie pe durata asigurării,
printr-o declarație întocmită în acest scop și depusă la asigurător sau prin testament. în situațiile în
care prin contractul de asigurare sunt desemnați mai mulți beneficiari ori există succesori legali
217
BEN
sau testamentari, aceștia participă la suma asigurată în mod egal sau potrivit prevederilor din
testament. V. și contract de asigurare; durata asigurării. ❖ B. de investiții unitatea economică,
instituția, persoana particulară pentru care se execută o lucrare de investiții. V. și investiții
BENEFICII Șl PIERDERI 1. Cont de rezultate financiare finale în care se înregistrează
toate pierderile și beneficiile rezultate din activitatea de bază și din alte activități, precum și
pierderile și veniturile diverse ale societății de asigurări. 2. Formular anexă la bilanț. 3. Tabel care
cuprinde un extras sistematizat al datelor din contul „Beneficii și pierderi14, grupate pe felul
surselor din care provin. Pe baza acestor date, completate cu situația realizărilor, se calculează
rentabilitatea unității economice.
BENEFICIU, categorie economică reprezentând o parte din venitul net; element al valorii
nou create, care exprimă relații sociale de producție. B. este o parte variabilă din valoarea nou
creată în activitatea productivă din cadrul unităților economice, care rămâne după scăderea
cheltuielilor efectuate, remunerarea personalului și acordarea altor drepturi cuvenite acestuia,
acoperirea cheltuielilor de cercetare și de introducere a tehnicii noi, plata impozitului pe salarii,
plata contribuției pentru asigurările sociale, efectuarea altor cheltuieli cu munca vie etc., într-o
anumită perioadă de timp, și se evidențiază în bilanț și în contul de profit și pierderi. B. este sursa
de bază a formării fondului de dezvoltare, a fondului de consum social și individual, precum și a
fondurilor proprii ale unităților economice. B. constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei
activități productive; principalul indicator calitativ care exprimă eficiența activității economice;
pârghia eficientă de conducere a economiei naționale, izvorul principal de înfăptuire a gestiunii
economico-financiare și de cointeresare materială a colectivelor de salariați; pârghie economico-fi-
nanciară importantă de înfăptuire a autofinanțării, care contribuie la dezvoltarea unităților
economice, la întărirea autonomiei lor funcționale; important izvor de alimentare a bugetului de
stat cu venituri și mijloc de control din partea organelor financiar-bancare și a celor ierarhic
superioare. B. stimulează realizarea producției sub aspect cantitativ și calitativ, valorificarea
superioară a tuturor resurselor materiale, reducerea costurilor de producție și, în mod deosebit, a
cheltuielilor materiale. Cuantumul beneficiului este influențat de următorii factori principali:
volumul și nivelul tehnic al producției; nivelul productivității muncii; modul de utilizare a
capacităților productive; nivelul cheltuielilor de producție și de circulație; modul și gradul de
utilizare a producției și a muncii etc. La întreprinderile comerciale, el provine din realizările
activității de bază sau din alte activități și se calculează ca diferență între rabatul comercial
(adaosul comercial) și cheltuielile efective de circulație. In întreprinderile de transporturi, de
telecomunicații etc., b. rezultă din diferența dintre suma încasată ca preț al serviciilor prestate și
cheltuielile lor de producție. Sporirea b. este determinată în mare măsură de creșterea
productivității muncii, reducerea costurilor, creșterea volumului și a calității produselor. lichidarea
rebuturilor, a pierderilor de orice fel etc. B. caracterizează nivelul eficienței activității, spiritul de
răspundere cu care se administrează avuția națională. în nivelul b. se reflectă rezultatele muncii
desfășurate în unitățile economice, gospodărirea fondurilor bănești, folosirea rațională a resurselor
materiale, a forței de muncă, reducerea cheltuielilor materiale, creșterea productivității muncii,
preocupările și eforturile depuse pentru sporirea continuă a produsului național brut. Obținerea
unor b. cât mai mari ca rezultat al unei activități economice eficiente și al gospodăririi raționale a
mijloacelor materiale și bănești permite fiecărei unități economice să contribuie la dezvoltarea
societății și la constituirea fondurilor proprii pentru autofinanțare, la efectuarea cheltuielilor
sociale menite să conducă la creșterea nivelului de trai al oamenilor. B. unităților se determină și
se aprobă prin buget, avându-se în vedere nivelul cheltuielilor de producție și de circulație.
B. contribuie în mare măsură la buna funcționare a mecanismului economico-fînanciar.
218
BEN
BENEFICIU BRUT. b. din care nu s-a făcut nici o scădere pentru pierderi.
BENEFICIU CONTABIL, depășirea veniturilor asupra cheltuielilor care rezultă din
reevaluarea posturilor de activ sau din deprecierea posturilor de pasiv.
BENEFICIU DE CURS, diferența rezultată între prețul de cumpărare a unui titlu și cel de
revânzare a sa la un curs superior.
BENEFICIU FISCAL, b. asupra căruia urmează să se calculeze impozitul aferent.
BENEFICIU ÎN VALUTA, indicator economic folosit pentru fundamentarea exportului de
produse, stabilit prin deducerea din prețul extern franco frontiera română, care se poate obține din
operațiunile de export, a sumei cheltuielilor interne de producție, exprimate în valută. B. în v.
reclamă transformarea în valută a tuturor cheltuielilor privind fabricarea și comercializarea
produselor destinate exportului și compararea acestor cheltuieli cu prețul extern care se obține din
vânzarea lor. La transformarea în valută a costurilor de producție se ține seama de consumurile
specifice de materii prime și materiale, corelate cu prețurile unitare din import (dacă materiile prime
provin din import) și cu prețurile pieței externe (atunci când materiile prime și materialele sunt din
țară). Pentru amortizări, cheltuielile interne de transport, salarii etc., care se exprimă în lei, se
folosesc coeficienții de transformare în valută.
BENEFICIU NET, b. rămas după ce s-au scăzut din beneficiul brut toate pierderile
reflectate prin debitul contului „Beneficiu și pierderi".
BENEFICIU NORMAT, b. determinat pe ramuri economice în raport cu fondurile de
producție (fixe și circulante) ale acestor ramuri. Nivelul b.n. se stabilește diferențiat pe ramuri și
subramuri avându-se în vedere: a) dezvoltarea prioritară a ramurilor de baza ale economiei
naționale, care contribuie la punerea în valoare a resurselor naturale, care asigură înzestrarea
tehnică a ramurilor și subramurilor economice sau care contribuie în măsură importantă la
extinderea exporturilor și în creșterea eficienței acestuia; b) asigurarea unei rentabilități
corespunzătoare pe produse atât la nivelul ramurilor economice, cât și în unitățile economice
producătoare care își desfășoară activitatea în condiții normale de dotare, organizare și
gospodărire; c) asigurarea unui beneficiu mai mare pentru ramurile și unitățile economice care
necesită cheltuieli suplimentare de cercetare și experimentare, diversificare și reînnoire, precum și
pentru cele care sunt înzestrate cu mijloace fixe sapuse unei uzuri morale mai rapide.
BENEFICIU PESTE PLAN, b. realizat de unitățile economice prin depășirea programului
de producție și de desfacere și prin reducerea costului stabilit sau a cheltuielilor de circulație, ca
urmare a efortului propriu al întreprinderii respective. Repartizarea lui pe anumite destinații se face
potrivit normelor legale.
BENEFICIU PLANIFICAT 1. Indicator economic prevăzut în buget, care reprezintă
diferența dintre valoarea producției fizice prevăzute a se desface la prețul de producție și totalul
cheltuielilor stabilite pentru producerea ei, plus cheltuielile de desfacere. 2. Parte din valoarea
produsului național brut utilizat fie direct, fie prin buget pentru nevoile reproducției sociale și
pentru satisfacerea cerințelor materiale și spirituale ale salariaților. în practica întreprinderilor, b.p.
este determinat prin metode diferite, ca de exemplu, metoda directă, metoda analitică (metoda
coeficienților) etc. Repartizarea și vărsarea b.p. se efectuează potrivit prevederilor legale.
BENEFICIU PUBLIC, satisfacerea cerințelor populației țării privind învățământul,
cultura, sportul, transportul etc.
919
BEN
BENEFICIU SOCIAL, cotă din resursele bugetului de stat și din bugetele locale pe care
organele de stat competente o repartizează pentru completarea veniturilor unor categorii sociale
care au venituri mici și se confruntă cu riscuri cum sunt: accidente de muncă, boli profesionale,
șomaj, în caz de maternitate etc. V. și accident de muncă; boală profesională; ajutorul de
șomaj; ajutor social.
BENEFICIU TOTAL, b. care se obține de unitățile economice din întreaga lor activitate.
B.t. este influențat de beneficiile sau de pierderile activității de bază, ale activității agricole anexe,
de prelucrările de deșeuri, de acțiunile social-culturale, de gospodăria comunală proprie și cea de
locuințe. B.t. mai poate fi influențat de beneficiul sau de pierderile rezultate din valorificarea unor
materii prime, din vânzarea ambalajelor, din desfacerea unor mărfuri cumpărate, de pierderile
provocate de calamități ale naturii, de pierderile rezultate din comenzile anulate, din suportarea
creanțelor date la scădere și a celor prescrise.
BENEFICIUL ASIGURĂTORULUI, categorie economică, parte a venitului net, formă de
realizare bănească a rezultatului financiar, determinat ca diferență între veniturile și cheltuielile
societății de asigurări în perioada respectivă, exprimând eficiența activității desfășurate. Funcțiile,
rolul și importanța b. dobândesc valențe noi în condițiile actuale, el fiind unul dintre factorii
esențiali ai înfăptuirii gestiunii economico-financiare. B. constituie rezultatul financiar pozitiv al
unei activități desfășurate, principalul indicator sintetic, calitativ nou, cu ajutorul căruia se
determină eficiența activității economico-financiare, se definește spiritul de răspundere cu care se
folosesc partea respectivă din avuția națională, resursele economice și financiare aflate la
dispoziție și cu care se apreciază rezultatele economico-financiare obținute de organele
asigurărilor. în condițiile actuale, b. realizat de societatea de asigurări îndeplinește funcții care au
dobândit valențe noi; el a devenit un puternic mijloc de stimulare materială a societăților de
asigurări, a colectivelor de lucrători. Aceasta rezultă atât din îmbunătățirea sistemului de
salarizare, cât și din destinațiile beneficiului realizat, din modul cum sunt stimulați salariații în
raport cu contribuția lor la buna desfășurare a activității de asigurări, cu vechimea în munca de
asigurări. B.a. constituie, în același timp, o pârghie economico-financiară pentru creșterea
răspunderii organelor de conducere în luarea deciziilor, sporirea răspunderii colectivelor de
lucrători pentru desfășurarea unei activități de maximă eficiență. Importanța deosebită și rolul
beneficiului în cadrul mecanismului economico-financiar rezultă și din faptul că el este un mijloc
de control exercitat de către organele fmanciar-bancare de asigurări și cele ierarhic superioare
asupra modului de gospodărire a resurselor materiale și financiare existente Ia dispoziția organelor
de asigurări și de folosire rațională a forței de muncă, a timpului de lucru, un instrument eficient de
cultivare a spiritului de răspundere, de întărire a ordinii, a disciplinei financiare în toate sectoarele
de activitate, de apărare a integrității avutului public. Cu cât vor fi luate măsurile cele mai adecvate
pentru a obține sistematic un beneficiu mai mare, cu atât va crește mai rapid produsul național
brut, se va mări avuția națională, se va înregistra o dezvoltare a economiei și culturii noastre
naționale, se vor îmbunătăți mereu condițiile de muncă și de viață ale populației. Creșterea b.a.
depinde de accentuarea laturilor calitative ale activității de asigurări, de ridicarea acestei activități
pe o treaptă nouă, calitativ superioară, de obținerea unui venit maxim cu minimum de cheltuieli, de
diversificarea, extinderea și perfecționarea sistemului asigurărilor. V. și funcțiile beneficiului;
repartizarea profitului societății de asigurări.
BENEFICIUL ÎNTREPRINZĂTORULUI, parte a beneficiului cuvenit întreprinzătorului
care utilizează capital împrumutat în diferite domenii de activitate. B.î. apare din diferența dintre
beneficiul obținut prin folosirea capitalului împrumutat și dobânda plătită creditorului; se prezintă
sub forma beneficiului industrial, comercial, din asigurări etc.
22q
BIL
BENEFICIUL SPERAT, parte a sumei asigurate privind asigurarea facultativă a bunurilor
în timpul transportului extern (export-import). în suma asigurată stabilită pentru bunuri în timpul
transportului extern asiguratul poate include - pe lângă prețul de vânzare potrivit facturii și costul
transportului - și un beneficiu sperat de 10%, ori de câte ori nu s-a convenit altfel.
BIJUTERIE 1. Obiect de podoabă confecționat din metal prețios și pietre prețioase.
2. întreprindere specializată în confecționarea și vânzarea obiectelor de podoabă.
BILANȚ 1. Situație contabilă sintetică a firmei, la un moment dat, de regulă la finele anului,
care se prezintă sub forma unui tabel cu două coloane - activ și pasiv - și care trebuie să ofere o
imagine fidelă, clară și completă asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor obținute.
2. Document de gestiune în care se reflectă, în expresie bănească, mijloacele aflate la dispoziția
societății comerciale la un moment dat, în comparație cu sursele de proveniență și de formare a lor. B.
apare ca o situație întocmită sub formă contabilă și după un anumit plan, conform metodologiei
contabile obligatorii, cuprinzând elementele patrimoniale de activ și de pasiv, precum și rezultatul
fmal destinat să sporească sau să micșoreze patrimoniul societății comerciale sau ca un cont final
care să servească la închiderea conturilor de activ și de pasiv, precum și a conturilor de rezultate.
Oglindirea în b. a mijloacelor economice se face sub dublu aspect: pe de o parte, după componența
și rolul lor în procesele economice, iar pe de altă parte, după sursele de constituire (de proveniență)
a acestor mijloace și a destinației fiecărei surse. Fiind vorba de aceleași mijloace economice privite
sub aceste aspecte, prezentarea lor în b., în exprimare bănească, apare sub forma unei egalități.
Acest mod de prezentare a mijloacelor economice, specific contabilității în partidă dublă, a dus la
necesitatea împărțirii conținutului b. în două părți distincte: partea stângă, activul, în care sunt
înscrise mijloacele economice, și partea dreaptă, pasivul, în care sunt înscrise sursele de procurare
a mijloacelor din activ. Conținutul egalității dintre elementele de activ și cele de pasiv reprezintă
soldurile debitoare și creditoare ale conturilor, adică situația contabilă a acestor elemente. B.
reprezintă însă și dreptul unității gestionare a societății comerciale de a utiliza mijloacele care i-au
fost puse la dispoziție în baza legilor ce i se aplică, precum și gradul ei de răspundere față de stat și
de alte unități economice sau persoane care i-au pus la dispoziție, în anumite condiții, mijloacele
economice. Din punct de vedere economic, b. prezintă modul cum au fost plasate mijloacele
economice, respectiv formele concrete ale lor, în diferitele faze ale circuitului economic, la un
moment dat, iar pasivul, modul cum au fost procurate sursele acestor mijloace, respectiv finanțarea
lor. B. nu este conceput deci ca o simplă situație contabilă, ci ca un instrument de cunoaștere,
indispensabil organelor de conducere a unităților gestionare a societății comerciale, menit să
caracterizeze sub cele mai variate aspecte activitatea lor economică și financiară, pe o anumită
perioadă de timp, în vederea luării celor mai juste decizii. întocmirea b. necesită: "efectuarea unor
lucrări privind elaborarea balanței de verificare, după ce s-au înregistrat toate operațiunile economice
ale societății comerciale, până la data întocmirii b.; "punerea de acord a înregistrărilor contabile cu
inventarul; "concentrarea rezultatelor în contul de profit și pierderi; "închiderea conturilor și
încadrarea sistematică a soldurilor lor în conturile de activ și de pasiv ale b. Potrivit normelor
metodologice, fiecare unitate economică întocmește b., care servește la: reflectarea în expresie
bănească a patrimoniului, asigurarea informațiilor necesare unităților societății comerciale, celor
subordonate acestora și organelor ierarhic superioare. B. se întocmește trimestrial și anual.
BILET, imprimat care emană de la o unitate de stat, cooperatistă, privată sau obștească,
prestatoare de servicii. B. care produc consecințe juridice sunt asimilate cu înscrisurile oficiale, iar
falsificarea lor constituie infracțiune și se sancționează după caz. ❖ B. de bancă (bancnotă)
1. Instrument de plată legal, emis de institutul de emisiune. 2. Titlu de credit emis și pus în
circulație de banca de emisiune, care exprimă obligația acesteia de a-1 converti în aur la
221
B!L
prezentarea și la cererea deținătorului. 3. Instrument important de credit care, pe o anumită treaptă
de dezvoltare a economiei, a devenit principala formă a banilor. 4. Semn bănesc (hârtie de valoare)
la purtător, nepurtător de dobândă, fără termen de plată, imprescriptibil, care era preschimbabil în
aur, pus în circulație de băncile de emisiune, care înlocuiește banii cu valoare intrinsecă în
îndeplinirea funcțiilor de mijloc de circulație și mijloc de plată. Apariția b. de b. (b) este legată de
înființarea și de dezvoltarea băncilor, fiind o emanație a creditului bancar și. în același timp, o bază
de sprijin a existenței și a expansiunii acestui credit. B. de b. (b) a descins din certificatul de
depozit și din circulația cambiei (v.). K. Marx a definit bancnota astfel: „O poliță asupra
bancherului, plătibiîă în orice moment posesorului ei și pe care bancherul o substituie
polițelor particulare/' B. de b. (b) au următoarele trăsături: a) reprezintă un angajament
nepurtător de dobândă, la purtător și la vedere, asumat de banca de emisiune, ceea ce înseamnă că
posesorul, dacă se prezintă cu el în orice moment la bancă, aceasta - pe baza cererii posesorului -
era obligată să-i elibereze monedă cu valoare integrală, adică aur; b) este utilizat ca mijloc legal de
circulație și ca mijloc de plată; c) era convertibil, adică se putea transforma în monedă cu valoare
integrală (în aur); d) se emite pe baza creditului care se acordă în vederea realizării mărfurilor,
satisfăcând astfel cerințe ale producției și circulației de mărfuri. Punerea în circulație a unor
asemenea însemne bănești este mai avantajoasă decât punerea în circulație de monede metalice
deoarece b. de b. sunt ușor transportabile, se numără ușor și se evită uzarea metalului din
monedele puse în circulație. La baza emisiunii b. de b. se afla, inițial, tezaurul băncii de emisiune,
o anumită cantitate de aur care garanta convertibilitatea lor. Convertibilitatea mai este garantată și
de cantitatea de muncă încorporată în valoarea bunurilor aflate în circulație. Inițial, b. de b. aveau
acoperire în aur și în devize, pe care băncile de emisiune le puteau converti, la cerere, în aur. în
prezent, b. de b. exprimă conținutul economic nou al banilor, rezultat din caracterul deosebit al
producției de mărfuri, din acțiunea legii valorii și din acțiunea celorlalte legi economice obiective.
B. de b. din România au valori nominale de 50, 100, 5 000 și 100 000 de lei. B. de b. din țara
noastră sunt bani de credit emiși și puși în circulație pe calea creditării economiei naționale.
Garantarea b. de b. se înfăptuiește cu o parte din stocul de aur al statului și cu cantitatea de mărfuri
pusă pe piață, ceea ce asigură stabilitatea banilor. V. și certificat. ❖ B. de lombard, înscris
eliberat de o instituție specializată prezentatorului de obiecte la acordarea împrumutului. B. de 1.
poate fi numai nominal și cuprinde, în mod obligatoriu, numele și prenumele persoanei care
primește împrumutul, numărul actului de identitate, data eliberării și scadența împrumutului,
denumirea obiectului amanetat, descrierea acestui obiect etc. V. și lombard. ❖ B. de tezaur, titlu
de credit (emis de stat pentru a-și acoperi, prin împrumut, cerințele de venituri bugetare pe termen
scurt. B. de t. se pot emite pe diferite termene (13, 26 sau 52 de săptămâni), sunt sau nu purtătoare
de dobânzi și, uneori, se vând cu rabat. La scadență, posesorul încasează valoarea lor nominală.
❖ B. de trezorerie, titlu de credit pe termen scurt, emis de societăți comerciale cu capital privat și
de stat pentru procurarea de capital pe termen scurt. B. de t. constituie o cale simplă și suplă care
face posibilă reducerea costului finanțării, comparativ cu creditul bancar, asigurând o mai mare
autonomie față de creditor. Cu ajutorul b. de t. se satisface necesarul de fonduri de rulment, se
finanțează obiectivele sezoniere, temporare sau excepționale. B. de t. sunt mai atractive decât
bonurile de tezaur (v.), deoarece dobânda este mai mare. B. de t. se emit pe o durată mai mică de
trei ani, cu dobândă fixa sau variabilă. B. de t. au dobândit o largă utilizare. B. la ordin. înscris,
titlu de credit la ordin, titlu cambial, prin care o persoană, numită subscriptor, semnatar sau emitent,
se obligă, expres și necondiționat, să plătească într-un anumit loc și la o dată precis stabilită o sumă
de bani datorată unei persoane, numită beneficiar. B. la o. este un instrument de plată și un titlu de
credit care se poate transmite prin andosare și care trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele
elemente: numele, prenumele și adresa emitentului, obligația acestuia de a plăti o anumită sumă de
bani, prevăzută în cifre și litere, numele, prenumele și adresa beneficiarului, scadența Ia care se va
222
_____________________________________________________________________ BIR
face plata (la vedere, la prezentare sau la o dată fixă), precum și locul unde se va face plata,
îndeplinind aceste condiții, b. la o. constituie un act executoriu prin simpla protestare la organele
notariale. B. la o. neachitat la scadență nu poate fi motivat cu vreo altă probă, decât cu viciul de
consimțământ al subscriptorului (emitentului). Spre deosebire de cambie, la b. la o. participă numai
două persoane, și anume: a) emitentul, care corespunde trăgătorului din cambie, dar aici nu dă ordin,
nu garantează plata, ci se obligă direct să plătească o sumă determinată de bani; b) beneficiarul, care
devine creditor. întrucât b. la o. implică numai două persoane, nu este necesară procedura acceptării
plății. Ca și cambia, b. la o. nu poate fi emis la purtător. V. și andosare; cambie; protest
BIMETALISM, sistem bănesc la baza căruia, ca măsură a valorii, existau două metale
prețioase (aurul și argintul), iar monedele confecționate din aceste metale aveau aceeași putere
circulatorie și serveau, în același timp, ca echivalent general și ca mijloc legal de plată. în practică,
au existat două variante ale acestui sistem: b. potrivit căruia circulau pe piață monede de aur și de
argint, care îndeplineau funcția de echivalent general în raport cu valoarea intrinsecă a lor, valoare
lăsată să oscileze liber în funcție de piață (varianta „monedei paralele": între cele două monede de
aur și argint nu există un raport de schimb legal și obligatoriu) și b. în care banii de aur și de argint
circulau în raport de valoarea stabilită de stat pentru aur și argint, fixată prin lege (varianta
„monedei duble": cu raport de schimb legal, obligatoriu). Practic, rolul de etalon se îndeplinea fie
numai de către aur, fie numai de către argint, în funcție de împrejurări, din cauza faptului că atunci
când unul dintre cele două metale era evaluat la un nivel prea scăzut, el se retrăgea din circulație,
se retopea în lingouri și, după caz, se tezauriza sau se exporta. în timpul existenței sale, s-a
constatat că b. a fost un sistem monetar nestabil, datorită faptului că existența unei duble măsuri a
valorii, proprie bimetalismului, este în contradicție cu natura lui, care reclamă existența unui singur
etalon al prețului mărfii. Instabilitatea b. izvora din faptul că valoarea comercială a aurului și a
argintului era supusă oscilațiilor de pe piață determinate de condițiile în care se produceau cele
două metale prețioase. B. a provocat mari perturbări în economia țărilor care l-au practicat. Către
finele secolului al XlX-lea, țările au renunțat treptat, una după alta, la sistemul monetar bimetalist
și au trecut la sistemul monetar monometalist aur. în România, b. a stat la baza sistemului bănesc
național din 1867; datorită dificultăților pe care le-a generat, în 1890 s-a renunțat la b. și s-a
introdus monometalismul aur. V. și sistem bănesc.
BIR, dare, impozit principal încasat în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari.
Statul feudal percepea b. în bani. Intensificarea dominației otomane de la începutul secolului al
XV-lea a făcut ca b. să devină tot mai apăsător și insuportabil, fiind plătit, de regulă, de orășeni, de
țăranii liberi și de cei dependenți. Țăranii liberi deveneau șerbi dacă nu-1 plăteau. Boierii nu plăteau b.
BIROU GESTIONAR, calitate pe care o poate avea un asigurător - în baza unei
convenții - de a constata și evalua pagubele și de a stabili și plăti despăgubirile, în legătură cu
riscuri acoperite prin asigurări încheiate de instituții și societăți de asigurări din străinătate. De
exemplu, ASIROM, în baza Convenției-tip interbirouri „Carte verde“ (v.) de la Londra, a
devenit, începând cu anul 1972, birou gestionar. în această calitate, ASIROM constată și evaluează
pagubele, iar apoi stabilește și plătește despăgubirile civile pentru toate accidentele de
autovehicule produse în România de către cetățenii străini posesori de documente internaționale de
răspundere civilă auto „Carte verde", în contul asigurătorilor care au emis aceste documente.
BIROUL ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE, organ al societăților de asigurări din
fiecare țară, care practică asigurări de autovehicule. în scopul evitării neajunsurilor ce decurgeau
din reglementările referitoare la răspunderea civilă auto, care existau în țările continentului
european și care îngreunau circulația mijloacelor de transport auto în afara granițelor țării de
223
BIR
origine, au fost adoptate unele soluții la nivel internațional. în anul 1947, Subcomisia pentru
Transporturi Rutiere a Comisiei Economice pentru Europa, de pe lângă Organizația Națiunilor
Unite, a elaborat un sistem de asigurări potrivit căruia se acceptă în țara vizitata asigurarea
încheiată la societatea de asigurări din țara de origine. O asemenea asigurare se consideră încheiată
potrivit legii de asigurare obligatorie din țara vizitată. în România, b.a. de a. a fost reorganizat în
anul 1991, fiind înființat de către societățile de asigurări-reasigurări care practică asigurări de
autovehicule și are personalitate juridică. B.a. de a. are următoarele atribuții: reprezintă societățile
de asigurări și pe cele de asigurări-reasigurări în relațiile interne și cu străinătatea, privind
asigurarea de răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de accidente de autovehicule; aduce la
îndeplinire sarcinile și supraveghează realizarea obligațiilor de către societățile respective, care
rezultă din convențiile internaționale referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele
cauzate prin accidente de autovehicule ca elemente de extranietate; efectuează servicii referitoare
la lichidarea daunelor rezultate din asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele cauzate prin
accidente de autovehicule; realizează alte atribuții referitoare la asigurările de autovehicule. V. și
asigurare de răspundere civilă auto; Consiliul Birourilor Asigurărilor de Autovehicule.
BIROUL INTERNAȚIONAL AL MUNCII, organ tehnico-administrativ al Organizației
Internaționale a Muncii, cu funcție de secretariat, care rezolvă problemele curente ale organizației
privind condițiile de muncă, protecția muncii, asigurările sociale, problemele sindicale etc. B.I, al M.
are următoarele atribuții: întocmește documentele și rapoartele pentru conferința organizației;
realizează lucrările de secretariat ale conferinței; efectuează lucrări de cercetare; desfășoară activități
educative; culege informații și situații statistice privind munca și securitatea socială din toate țările
lumii; publică lucrări și periodice specializate privind munca și problemele sociale; acordă sprijin de
specialitate guvernelor statelor membre în domeniul său de activitate etc. B.I. al M. are sediul la
Geneva; în structura sa se află: directorul general, trei directori generali adjuncți, șapte subdirectori
generali și mai multe departamente. V. și Organizația Internațională a Muncii (O.I.M.).
BIROUL TRANZACȚIILOR PE CREDIT, compartiment al unei societăți comerciale, al
unei companii de investiții, care ține evidența tranzacțiilor efectuate în conturile de siguranță a
vânzărilor în absență și care acordă credite investitorilor.
BLOC MONETAR, b. constituit din moneda-cheie a unui stat puternic și din mai multe
monede ale unor state-satelit, care gravitează în jurul monedei-cheie conformându-se fluctuațiilor
acesteia. B.m. urmărește menținerea legăturilor dintre statele foste metropole coloniale și țările
dependente, prin folosirea instrumentelor economice și financiare, ba chiar și politice, pentru a se
asigura succesul în competiția mondială și dominarea sistemului plăților internaționale. Sub aspect
tehnic, b.m. s-a bazat pe etalonul aur-devize, care avea la bază - alături de aur - o monedă
națională cu funcții internaționale, făcând posibilă constituirea de grupări monetare. B.m. a permis
ca moneda-cheie să constituie valuta de rezervă pentru alte țări (satelite). B.m. avea următoarele
caracteristici: fixitatea raportului valoric dintre moneda centrală și celelalte monede participante la
bloc, convertibilitatea și transferabilitatea nelimitată a monedelor-satelit în moneda centrală și între
ele, centralizarea rezervelor internaționale și gestionarea lor de către autoritatea centrală, reglemen-
tarea uniformă a relațiilor valutare ale țărilor participante față de terțele țări.
BLOC VALUTAR, grupare de valute a unor state, mai mult sau mai puțin impusă,
înființată în perioada interbelică, care urmărește legarea valutelor țărilor membre de valuta unui
mare stat, aflat în fruntea acestei grupări și care are astfel hegemonia economico-valutară
asigurată. Valuta statului hegemon este utilizată cu prioritate în decontarea schimburilor
economice din cadrul blocului. La baza b.v. se află subordonarea politică, economică și financiară
224
BLO
a țărilor mai slab dezvoltate față de marile puteri. B.v. s-au constituit concomitent cu prăbușirea
sistemului monetar internațional, care avea la bază etalonul aur. Practic, b.v. s-au creat în timpul
marii crize economice din 1929-1933, din cauza agravării și a intensificării războiului valutar
dintre marile țări, care duceau o politică de scădere a cursului valutelor proprii pentru a realiza un
dumping valutar. B.v. au apărut ca urmare a dereglării sistemului valutar, datorită luptei aprige
pentru supremație economică; aceste blocuri n-au fost rezultatul unor înțelegeri guvernamentale, ci
s-au constituit între țările care, în anumite limite, și-au păstrat convertibilitatea între valutele lor, ca
urmare a unor dependențe economice, financiare și politice precedente. Astfel, în 1931 s-a format
b.v. al lirei sterline, care s-a autodefinit ca fiind „o comunitate de interese comerciale și de
stabilitate a cursurilor valutare". Din acest b. făceau parte țările Commonwealth-ului, țările
scandinave, Portugalia și Irak, între acestea constituindu-se o legătură triplă (comercială, valutară
și politică). Pentru asigurarea stabilității raportului de schimb între lira sterlină, ca monedă-cheie a
blocului, și monedele naționale ale celorlalte țări participante, s-a creat un fond de egalizare a
schimbului. în anii 1939-1945, blocul lirei sterline s-a transformat într-o zonă de apărare împotriva
influențelor externe și de finanțare a războiului. Cu începere din anul 1958, acest b. a devenit o
asociație liberă a unui număr de 60 de țări, care cuprindea 25% din populația lumii și care avea la
bază: avantajele centrului financiar internațional de la Londra; debușeul ce îl reprezenta piața
engleză; sistemul de preferințe al Commonwealth-ului; ajutorul primit de țările membre ale zonei
din partea Marii Britanii. Mecanismele principale ale b.l.s. s-au concretizat în: utilizarea lirei
sterline ca instrument de decontare în cadrul b.; concentrarea, la Londra, a rezervelor în lire
sterline ale țărilor membre; utilizarea centralizată a acestor rezerve pentru plăți în afara b.:
utilizarea pieței Londrei pentru operațiunile de schimb, de transfer și de împrumut. B.l.s. a slăbit
sub aspectul coeziunii statelor membre, ca urmare a deprecierii progresive a lirei sterline în timpul
crizei valutare din anii 1960-1975. B.v. al francului francez a constituit expresia dominației
financiare a metropolei asupra coloniilor franceze. Ca urmare a decolonizării și dezvoltării fostelor
colonii, b.f.f. s-a transformat într-o zonă monetară care, până în 1955, a fost formată din
„Comunitatea franceză", iar din 1958 din „Comunitatea franceză" și în final zona a fost constituită
din țări independente. Z.f.f. a avut o organizare deosebit de centralizată, s-a caracterizat prin
unificarea reglementării relațiilor valutare, prin concentrarea la Paris a rezervelor valutare, prin
libera convertibilitate în franci a monedelor naționale a țărilor participante. în 1967 s-a suprimat
controlul schimbului valutar în Franța, iar z.f.f. s-a transformat într-o zonă de cooperare valutară a
țărilor participante (șapte țări membre ale Uniunii Monetare Vest-Africane, cinci țări membre ale
Băncii Africii Ecuatoriale și Camerun, Madagascar și Mali). Cooperarea valutară în cadrul zonei
avea la bază convenții bilaterale ale țărilor participante cu Franța. Sistemul de cooperare
cuprindea: garantarea de către trezoreria franceză a monedelor naționale; convertibilitatea
reciprocă, libera și nelimitată a monedelor naționale și a acestora în franci, prin intermediul unui
„cont de operațiuni" deschis la trezorerie: furnizarea de către trezoreria franceză, fără limită și la
paritate fixă, a francilor necesari pentru transfer și pentru finanțarea compensatorie; vărsarea de
către țările semnatare a activelor oficiale, în valută și franci, la creditul contului de operațiuni;
angajamentul trezoreriei franceze ca, în caz de insuficiență a acestor active, să alimenteze contul
de operațiuni; gestionarea liberă de către băncile centrale ale acestor țări a pozițiilor la F.M.I. ale
țărilor respective; convertibilitatea monedelor țărilor din zonă în valută străină, prin intermediul
pieței valutare de la Paris; reglementarea unitară a controlului valutar în relațiile cu terțele țări.
Politica monetară și financiară a țărilor membre ale zonei a fost coordonată prin definirea, în comun
cu Franța, a obiectivelor acestor politici în urma unor consultări periodice. Alte exemple de b.v.: b.v.
al dolarului, constituit în 1933 și care cuprindea SUA, țările Americii Latine și Canada; b.v. al
aurului, format în 1933 din Belgia, Elveția, Franța, Italia, Olanda și Polonia, b. care urmărea
menținerea etalonului-aur; b.v. al Germaniei și Japoniei înființat în 1939, care s-a menținut până
225
BLO
în anul 1945. Pentru toate b.v. se constată că există următoarele caracteristici funcționale:
stabilirea unui raport valoric fix între moneda centrală și monedele-satelit; garantarea
convertibilității și a transferabilității libere a monedelor-satelit în moneda centrală și între ele;
sprijinirea dezvoltării comerțului exterior; evitarea deprecierii monedelor-satelit pe piețele externe;
scutirea țarilor cu monede-satelit de crearea unor rezerve valutare etc. B.v. prezintă și unele
neajunsuri, cum sunt: transmiterea dificultăților economice și financiare ale țărilor centrale asupra
celorlalte țări participante; transmiterea tendințelor inflaționiste de lungă durată; dacă se
devalorizează moneda principală, are loc o depreciere automată a monedelor țărilor membre;
rezervele țărilor membre se depreciază dacă se devalorizează moneda principală. în ansamblu, b.v.
sunt o formă de organizare superioară a relațiilor internaționale, întrucât au la bază un consens la
nivelul b. Convențiile monetare din cadrul b.v. sunt determinate de anumite interese. Statul
principal se aprovizionează avantajos cu materii prime care se plătesc cu moneda sa națională, iar
soldul creditor al conturilor de operațiuni constituie o sursă valutară importantă pentru țara
principală; de asemenea, crește rolul de piață financiară internațională a țării principale. Țările-satelit
plătesc uneori scump participarea la b.v., între ele ivindu-se multe fricțiuni. B.v. au fost folosite de
către țările principale ca instrumente de luptă pentru cucerirea piețelor de materii prime, a piețelor de
desfacere, pentru exploatarea țărilor slab dezvoltate. Deoarece exprimă interesele unor grupuri de
state, b.v. au venit permanent în contradicție cu interesele economice și financiar-valutare ale altor
state sau grupuri de state, ceea ce a dat naștere la rezistență și la contramăsuri ostile din partea
acestora în raporturile economice, sociale, dar mai ales financiar-valutare. în consecință, b.v. nu au
fost în măsură să soluționeze în mod satisfăcător problemele financiar-valutare pentru toți partenerii.
Deși create cu atâția ani în urmă, cu adaptări și modificări continue, b.v. există, practic, și în prezent
sub forma zonelor valutare a lirei sterline, a dolarului etc. V. și zone valutare.
BLOCADĂ DE CREDIT, formă a blocadei economice care constă în refuzul de a acorda
credite unei țări sau în închiderea completă a pieței bănești pentru această țară. B. de c. poate fi
declarată sau voalată, în care caz se exercită prin bursa și prin băncile țării care o practică și are ca
scop crearea de dificultăți economice; cuprinde toate formele de credit sau numai unele dintre acestea.
BLOCADĂ ECONOMICĂ, complex de măsuri care se iau împotriva unei țări și care
constau în întreruperea relațiilor comerciale, financiare, bancare etc. B.e. este o formă de agresiune
de ordin economic, care constă în folosirea relațiilor economice ca mijloc de presiune politică,
încălcându-se normele dreptului internațional. B.e. poate fi practicată în mod legitim numai dacă
este o măsură colectivă adoptată potrivit Cartei O.N.U.
BLOCADĂ VALUTARĂ, sistem de măsuri valutare agresive, practicate de către unele țări
față de o altă țară, cu scopul de a împiedica desfășurarea normală a relațiilor valutare ale acesteia
cu alte țări și de a-i submina economia. Prin aplicarea blocadei, nu pot fi eliberate diferite mijloace
valutare sau cantități de aur pe care țara respectivă le posedă în conturile de la băncile străine etc.
BLOCAJ, perioadă de timp în care titularul unui portofoliu nu poate să dispună, în mod
liber, de anumite titluri ale sale (acțiuni ale colaboratorilor, titluri depuse în garanție etc.).
BLOCAJ FINANCIAR, imposibilitate de stingere a drepturilor și a obligațiilor pecuniare
dintre unități economice, instituții, organe financiare, bancare etc., din cauza întârzierii efectuării
plăților de către unele unități, care provoacă dificultăți altor unități. De exemplu, unele unități au
datorii mari către furnizori, însă, în același timp, au mari creanțe asupra clienților lor. Pentru
evitarea b.f. sunt necesare întărirea și respectarea disciplinei economice și financiare, realizarea
întocmai a clauzelor contractuale, acordarea unor credite bancare, ca și aplicarea de sancțiuni
economice și financiare.
226
BLO
BLOCAREA CONTULUI, situație în care se află contul curent și contul de disponibilități
ale unui agent economic deschis la o unitate bancară, din care nu se pot efectua plățile exigibile ale
titularului contului, ca urmare a epuizării disponibilităților bănești, B.c. poate avea mai multe
cauze, printre care se menționează: dezechilibrul dintre încasările și plățile agentului economic,
care conduce la lipsa disponibilului din cont; încălcarea normelor de efectuare a operațiunilor de
încasări și plăți; acumularea de datorii care depășesc capacitatea de plată; nerealizarea sistematică
a sarcinilor de producție; producerea unor mărfuri de proastă calitate, nevandabile; neîncasarea
creanțelor de la clienți rău platnici; contractarea unor împrumuturi bancare cu dobânzi mari, care
sunt adevărate capcane. Deblocarea contului presupune înlăturarea cauzelor care au provocat-o.
Dacă este de lungă durată, b.c. poate duce la faliment (v.).
BLOCAREA CREDITULUI BUGETAR, sistare a utilizării creditului bugetar rămas
nefolosit în primele trei trimestre ale fiecărui exercițiu bugetar. Cu excepția celor destinate
fondurilor centrale și locale de dezvoltare sau altor obiective și acțiuni economice, b.c.b. nu este
ireffagabilă, deoarece Ministerul Finanțelor, pentru unitățile finanțate din bugetul de stat, și
consiliile locale, pentru unitățile finanțate din bugetele locale, pot aproba, pe baza cererilor
întemeiate ale ordonatorilor de credite, în cazuri justificate, utilizarea în trimestrul următor a
creditelor bugetare rămase neconsumate și blocate. Ministerul Finanțelor poate dispune blocarea
de credite bugetare în cazurile în care, la sfârșitul trimestrelor, veniturile bugetare n-au fost
realizate de către unii ordonatori principali de credite la nivelul stabilit și nu se asigură echilibrul
pe ansamblul bugetului de stat. Curtea de Conturi poate bloca, iar Ministerul Finanțelor poate
bloca sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără
justificare în bugetele ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigu-
rărilor sociale de stat și ai bugetelor fondurilor speciale. în aceste situații, prevederile de credite
bugetare ale ordonatorilor de credite din perioadele următoare se blochează cu suma veniturilor
nerealizate. Creditele bugetare blocate se pot utiliza numai dacă se realizează veniturile la nivelul
stabilit sau la cererea ordonatorului principal de credite. Guvernul poate aproba utilizarea acestor
credite bugetare cu condiția să se asigure echilibrul în relațiile cu bugetul de stat.
BLOCAREA DEPUNERILOR LA CASA DE ECONOMII Șl CONSEMNAȚIUNI,
măsură excepțională prin care depunătorii nu mai pot dispune liber de sumele depuse. Mijloacele
bănești depuse la C.E.C. pot fi blocate și urmărite numai în baza hotărârii instanțelor judecătorești,
rămase definitive și executorii, pronunțate pentru fapte penale sau în acțiuni civile decurgând din
cauze penale.
BLOCUL AURULUI, b. constituit în anul 1933, după eșecul Conferinței Monetare și
Economice de la Londra, care susținea stabilitatea monetară ca soluție pentru ieșirea din criză. B.a.
a fost constituit din următoarele țări: Franța, Belgia, Italia, Elveția, Olanda și Polonia. La
Conferința de la Londra, aceste țări au declarat că vor menține și pe viitor libera funcționare a
etalonului aur pe baza parității actuale. întrucât condițiile ulterioare n-au fost favorabile pentru
menținerea stabilității monetare și nici a etalonului aur, b.a. a fost desființat.
BLOCUL DE CONTROL, cuantum valoric al titlurilor de o asemenea dimensiune, care
permite deținătorilor să exercite controlul asupra unei societăți comerciale economice, financiare,
bancare, de asigurări etc. Modul de negociere a b. de c. este reglementat de Comisia Operațiunilor de
Bursă și trebuie să îndeplinească anumite formalități și obligațiuni bine stabilite. Camera Sindicală
publică în ziua tranzacției un prospect care cuprinde: numele și prenumele (denumire) și adresa (sediul)
cumpărătorului și vânzătorului, numărul de titluri care constituie obiectul tranzacției, cursul la care se
realizează tranzacția, durata de timp în care cumpărătorul are calitatea de achizitor în cadrul bursei.
Cumpărătorul este obligat să achiziționeze orice număr (valori) de titluri i s-ar oferi, în timpul a cel
puțin cincisprezece ședințe de bursă, cu începere de la publicarea prospectului de cesiune a blocului.
227
BLO
BLOCUL DOLARULUI, b. constituit în 1933, după insuccesul Conferinței Monetare și
Economice de la Londra. La această conferință, președintele SUA, Roosevelt, a respins orice
tentativă de întoarcere la etalonul aur. Pe baza etalonului aur-devize a fost înființat b«d.9 prin
legarea monedelor sud-americane de dolar. în urma încheierii celui de-al doilea război mondial,
b.d. a fost înlocuit cu zona dolarului. V. și etalon aur; etalon aur-devize.
BLOCUL FRANCULUI FRANCEZ, b. monetar constituit din mai multe monede, care au
gravitat în jurul francului francez. Până în anul 1945, francul francez a circulat cu aceeași valoare
în Franța și în teritoriile respective de peste mări și oceane. Francul francez era emis nu numai de
Banca Franței, ci, sub controlul acesteia, și de unele bănci din aceste teritorii, ca de exemplu, Banca
Algeriei. După al doilea război mondial, b.f.f. a fost înlocuit cu zona francului francez (v.).
BLOCUL LIREI STERLINE, b. monetar care a constituit un prototip pentru celelalte
blocuri monetare. B.l.s. a fost organizat și a funcționat între anii 1931-1939, fiind constituit din
coloniile și protectoratele britanice, din țările Commonwealth-ului, exclusiv Canada, și din alte
țări, cum au fost cele scandinave, care aveau relații comerciale cu Anglia. La sfârșitul anului 1931,
toate țările care făceau parte din b.l.s. au devalorizat lira sterlină cu 30%. B.l.s. a avut ca scop
principal apărarea stabilității cursurilor valutare ale monedelor componente. Pentru a se asigura
această stabilitate, în anul 1932 a fost înființat Fondul de Egalizare a Schimbului Monetar. V. și
bloc monetar; zona lirei sterline.
BOALĂ PROFESIONALA, modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al
organismului uman, determinată de afecțiuni contractate în procesul de muncă sub influența, de
regulă de lungă durată, a diferiților factori nocivi fizici, chimici sau biologici specifici exercitării
unei meserii, unei profesiuni sau locului în care se muncește, ori din cauza suprasolicitării
diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman în procesul muncii. Tot b.p. sunt și
afecțiunile suferite de elevi, studenți și ucenici în timpul efectuării practicii profesionale. Nu orice
afecțiune a organismului este considerată b.p. Pentru a fi declarată b.p., o afecțiune trebuie să
îndeplinească următoarele condiții: să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesiuni; să fie
provocată de factori nocivi fizici, chimici, biologici specifici locurilor de muncă sau determinate de
suprasolicitarea diferitelor organe sau a întregului organism uman în procesul muncii; factorii nocivi să
exercite o acțiune de lungă durată asupra organismului uman. Declararea b.p. este obligatorie și se face
de către medicii unității sanitare care acordă asistență medicală participanților la procesul de muncă
desfășurat de persoana juridică, precum și de persoana fizică. B.p. se comunică Inspectoratului județean
de poliție sanitară și de medicină preventivă, indiferent dacă sunt sau nu urmate de incapacitate
temporară de muncă. Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau a
infirmării lor, precum și stabilirea măsurilor pentru prevenirea altor îmbolnăviri din aceleași cauze se
fac de către Inspectoratul de poliție sanitară și medicină preventivă al județului respectiv sau al
municipiului București, împreună cu Inspectoratul de Stat teritorial pentru protecția muncii. La
cercetare participă medicul unității sau medicul de circumscripție, în prezența conducătorului
(înlocuitorului său) unității respective. Cercetarea are drept scop identificarea cauzelor care au provocat
îmbolnăvirile profesionale și a măsurilor care au fost încălcate, precum și stabilirea măsurilor care
trebuie luate pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Intoxicația acută profesională se declară, se
cercetează și se înregistrează nu numai ca boală profesională, ci și ca accident de muncă. B.p.
transmisibilă se declară, se cercetează și se înregistrează atât ca boală profesională, cât și ca boală
transmisibilă. Rezultatul cercetării bolii profesionale se consemnează într-un proces-verbal, care
cuprinde următoarele elemente: cauzele și împrejurările îh care s-a produs îmbolnăvirea; prevederile din
normele de protecție a muncii care nu au fost respectate; persoanele care se fac răspunzătoare de
nerespectarea normelor de protecție a muncii; sancțiunile aplicate; persoana juridică sau fizică la care se
înregistrează boala contractată; măsurile care trebuie luate pentru prevenirea îmbolnăvirilor,
înregistrarea b.p. se face în baza procesului-verbal de cercetare, de către persoana juridică sau de către
—
BON
persoana fizică la care s-a produs îmbolnăvirea. B.p. înregistrate de persoana juridică și de persoana
fizică se raportează la Inspectoratul de poliție sanitară și de medicină preventivă al județului respectiv
sau al municipiului București. în România, se aplică un complex de măsuri pentru îmbunătățirea
condițiilor de muncă, pentru prevenirea și combaterea b.p., măsuri privind protecția muncii, de igienă și
de medicină a muncii (perfecționarea continuă a soluțiilor și a proceselor tehnologice, a sistemului de
ventilație a locurilor de muncă, măsuri profilactice și de combatere a cauzelor care provoacă b.p.). în
același scop, în țara noastră s-a redus durata zilei de muncă pentru anumite categorii de salariați, a
săptămânii de lucru se plătesc concedii de odihnă suplimentare, se acordă pensii cu reducerea limitei de
vârstă și a numărului de ani vechime efectivă în muncă etc. Ca și accidentele de muncă, b.p. se declară,
se cercetează și se înregistrează; în această privință, sarcini și răspunderi deosebite revin conducătorilor
unităților economice, instituțiilor medicale, personalului medico-sanitar, organelor care se ocupă cu
protecția muncii, comisiilor de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă, Ministerului
Sănătății, Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. V. și accident de muncă.
BOGĂȚIE NAȚIONALĂ, componentă principală a avuției naționale (v.), care cuprinde
totalitatea resurselor naturale ale unei țări, în crearea cărora nu a intervenit munca omului. B.n.
cuprinde: fondul funciar al țării, terenurile neagricole ce pot fi folosite pentru producție sau în
scopuri neproductive, pădurile, zăcămintele subsolului, resursele hidroenergetice, izvoarele de
energie naturală etc. B.n. constituie o premisă de bază a dezvoltării economico-sociale a țării, a
creșterii produsului național brut, a venitului național, a ridicării bunăstării poporului.
BOICOT refuz organizat, formă de protest și de constrângere care constă în refuzul unei
părți de a furniza mărfuri, de a presta servicii ori de a achiziționa mărfuri sau servicii de la o altă
parte. Uneori, b. se practică și între țări.
BON, act justificativ care circulă în interiorul unității economice și care confirmă circulația
și consumul unor valori sau desfășurarea unor activități. B. poate fi de consum, de lucru, de
restituire, de predare-transfer etc. Unele b. pot circula și în afara unității economice, cum sunt,
spre exemplu, b. de vânzare a mărfurilor.
BON CARTER (CARTER BOND), denumire a recunoașterii de datorie (notei) emise în
străinătate de Trezoreria S.U.A., pentru a-și procura devizele destinate susținerii cursului dolarului.
BON DE CASĂ, denumire convențională dată obligațiunilor de casă (v.). B. de c. este un
document și o obligațiune de casă. B. de c. este, în sens fînanciar-bancar, o metodă de creare a
depozitelor la termen, cu acordarea unei dobânzi. Pe baza b. de c. subscriptorul face un depozit cu
scadența prevăzută în bon.
BON DE FOLOSINȚĂ, titlu cu sau fără valoare nominală, care dă dreptul la o parte a
beneficiului net și la produsul lichidării unei societăți, oferind posibilitatea de a subscrie eventual
noi acțiuni sau alte titluri de participație. B. de f. se prezintă sub forma unui bon de recuperare a
unor părți de profit sau a unor părți de fondator (v.), remis creditorilor și acționarilor în cazul
unei asanări și care se substituie creanțelor lor. B. de f. sunt titluri cu sau fără valoare nominală.
Diferența de curs dintre acțiune (v.) și b. de f. arată care este interesul față de dreptul de vot în
adunarea generală. B. de f. nu conferă nici un drept special. Dacă societatea se asanează, b. de f.
poate deveni bon de recuperare (v.).
BON DE OPȚIUNE, document care se emite de către un investitor pasiv și care dă dreptul
la exercitarea unei opțiuni asupra unor titluri gajate și blocate pe o perioadă de timp determinată pe
lângă un terț (investitor pasiv). B. de o. dau posibilitatea ca, printr-o depunere de capital relativ
modestă, să se obțină un profit mai mare, ca urmare a fluctuației titlurilor. B. de o. au în mod obișnuit
229
BON
termene de opțiune mai lungi decât opțiunile standardizate, iar costul tranzacțiilor este întrucâtva mai
mic. Operațiunile cu b. de o. sunt efectuate de către profesioniști și nu atrag marele public.
BON DE PARTICIPAȚIE, titlu cu valoare nominală determinată, care evidențiază
participarea cu capital Ia o societate anonimă, conferind numai drepturi patrimoniale, nu și drepturi
de vot. Titularii b. de p. sunt asimilați acționarilor în ceea ce privește repartiția profitului, precum
și partea din bunurile supuse lichidării. B. de p. ale marilor societăți care fac apel la economiile
publicului au cursuri întrucâtva inferioare cursurilor acțiunilor acestor societăți.
BON DE RECUPERARE, formă a bonului de folosință (v.) remis creditorilor sau
acționarilor în situația asanării unei societăți. B. de r. se substituie creanțelor, adică participațiilor
deținute de aceștia, care, în acest mod, sunt amortizate.
BON DE SUBSCRIERE, înscris care oferă deținătorului posibilitatea de a cumpăra o
acțiune la un preț dat (prețul de exercițiu) până la o dată fixă (durata de viață a bonului), într-un
raport precis (paritatea de schimb = numărul de bonuri care trebuie date pentru obținerea unei
acțiuni). De regulă, b. de s. se eliberează vechilor acționari ai societății care au dreptul de
preemțiune, adică un drept de preferință de a subscrie cu prioritate la noile acțiuni. V. și acțiune;
emisiune de acțiuni.
BON DE TEZAUR, titlu de credit pe termen scurt sau mijlociu, negociabil, purtător de
dobândă, care se poate emite de către Ministerul Finanțelor în baza legii anuale privind aprobarea
bugetului de stat, eventual și cu aprobarea Guvernului, în cursul execuției bugetului de stat, pentru
a face față cheltuielilor statului până la încasarea veniturilor și a cărui scadență nu poate depăși
sfârșitul anului financiar. B. de t. intră în circulație prin achiziționarea lor de către agenții
economici și populație. Totalul valoric al b. de t. puse în circulație nu poate depăși 8% din
volumul total al bugetului aprobat. B. de t. se pot emite numai în primele zece luni ale anului
financiar, iar retragerea lor trebuie să se facă în cursul lunii decembrie, fără să depășească anul
financiar în curs. B. de t. este remunerat pe baza scontului și poate fi rescontat; b. de t. este
irevocabil. Aceste b. de t. au fost create pentru prima oară în Marea Britanie, în anul 1877,
devenind ulterior în mai multe țări o metodă uzuală de contractare a împrumuturilor publice.
Utilizarea b. de t. duce la creșterea rolului statului în domeniul finanțelor. B. de t. sunt emise de
state pentru atragerea de împrumuturi pe termen scurt, purtătoare de dobânzi, de la persoane fizice
sau bănci, pentru efectuarea unor cheltuieli bugetare imediate. La scadență, el se plătește de
casieria generală a statului. Aceste b. sunt emise asupra tezaurului, în contul încasărilor curente,
sunt purtătoare de dobândă și pot fi transmise și scontate. B. de t. nu sunt decât bani de hârtie
neconvertibili emiși de stat, în paralel cu biletele de bancă emise de către banca de emisiune. Fiind
transmisibile prin negociere curentă și având un nivel de dobândă competitiv, b. de t. constituie un
plasament sigur și preferabil pentru stat; fiind negociabile, se pot transforma ușor și repede în bani
lichizi. Ca urmare a acestor însușiri, b. de t. sunt un plasament obișnuit al caselor de economii, al
diferitelor instituții financiare, bănci și întreprinderi. Dezvoltarea operațiunilor cu aceste bonuri a
determinat instituirea b. de t. în cont curent, care circulă în conturile pe care deținătorii le-au
deschis la banca de emisiune. B. de t. se pot emite prin subscrieri curente, în funcție de necesitățile
dinainte stabilite și cunoscute, sau pe calea adjudecării la licitație publică, care realizează
diversificarea ofertelor referitoare la rata dobânzii, tezaurul statului alegându-și ratele cele mai
convenabile. In unele țări, prin cumpărarea și vânzarea liberă pe piață a b. de t. se exercită o
importantă influență asupra politicii monetare și de credit. Totalitatea b. de t formează datoria
publică flotantă a statului. B. de t. se pot emite într-o anumită proporție ca unități subdivizionare,
pentru efectuarea de plăți curente ale unităților economice. Ele sunt garantate cu întreaga avuție a
statului. V. și rescontare; scont; scontare.
230
BON
BOND, termen anglo-saxon pentru obligațiune.
BONIFICAȚIE, reducere în anumite condiții a unei obligații de plată din preț sau mărirea
cantității de marfă în condițiile menținerii prețului, acordată de vânzător cumpărătorului drept
compensație pentru majorarea comenzii, pentru plata imediată în numerar a mărfii cumpărate etc.
B. poate fi și o plată suplimentară făcută salariaților. în domeniul asigurărilor de persoane, de
bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul acordă b. în cazul plătirii de către asigurați, cu
anticipație, a primelor de asigurare. Astfel, societatea de asigurări acordă asiguraților b. în
următoarele împrejurări: asigurații care au încheiate asigurări mixte de viață beneficiază de o
bonificație de 4% pentru fiecare an de plată anticipată a primelor de asigurare, începând cu al
doilea an socotit de la expirarea anului de asigurare în curs; asociațiile agricole care achită până la
1 iunie întreaga primă de asigurare datorată pentru anul respectiv beneficiază de o reducere cu 5%
a primei de asigurare. Plata anticipată (până la 31 decembrie) a primei pentru asigurarea
obligatorie de răspundere civilă auto pentru anul următor dă dreptul la o b. de 10%. ❖ B. fiscală,
reducere de impozit, de taxă etc. în cazul plății lor cu anticipație față de termenele prevăzute de
lege. B.f. stimulează contribuabilii să-și achite obligațiile fiscale înainte de scadență.
BONITATE, încredere pe care o prezintă un agent economic sau o persoană fizică în
momentul încheierii unei operațiuni economice, financiare sau de împrumut.
BONITATE COMERCIALA, posibilitate, capacitate a unui agent economic cu profil
comercial de a-și onora obligațiile pe care și le asumă prin contracte. B.c. este înțeleasă ca fiind similară
cu noțiunea de solvabilitate, iar în înțeles mai larg cuprinde atât lichiditatea, cât și rentabilitatea
comerciantului; de asemenea, b.c. cuprinde și conduita generală a agentului economic în ceea ce
privește respectarea tuturor obligațiilor comerciale. B.c. se poate verifica prin folosirea unor surse
directe de informare, cum ar fi analiza bilanțului, a contului de profit și pierderi, a balanței de verificare,
a altor documente. De asemenea, se pot utiliza surse indirecte de informații care se pot obține de la alți
agenți economici, organe financiare, bănci, parteneri de afaceri etc. V. și bonitate financiară.
BONITATE FINANCIARA, formă a încrederii pe care o prezintă o persoană juridică sau
fizică în momentul solicitării unui credit; situația economico-financiară bună a celui care solicită
credite; garanția, încrederea pe care o prezintă o persoană că va rambursa la scadență creditul
solicitat și că va plăti dobânzile aferente. B.f. se apreciază pe baza bilanțului contabil, a
indicatorilor cu care se exprimă calitatea activității economico-financiare, a modului în care au fost
onorate în perioadele precedente obligațiile contractuale. B.f. a unei țări arată capacitatea acesteia de
a onora serviciul datoriei externe (v.) și oportunitatea contractării unor noi împrumuturi externe.
B.f. externă a unei țări se apreciază cu ajutorul indicatorilor datoriei externe, al ponderii datoriei
externe în valoarea exportului, al solvabilității, al profitului produs de agenții economici etc. B.f.
presupune rentabilitate și promptitudine în stingerea obligațiilor și are importanță atât în relațiile
economico-financiare interne, cât mai ales în cele externe. V. și indicatori ai datoriei externe.
BONITATEA CUMPĂRĂTORULUI, garanția pe care o prezintă o persoană fizică sau
juridică - care apare în calitate de cumpărător - de a plăti (rambursa) la un anumit termen
(scadență) ratele unui credit pentru mărfuri sau servicii cumpărate pe credit. B.c. trebuie cunoscută
atât în cadrul relațiilor economico-financiare interne, cât mai ales în cadrul celor externe. Astfel, în
vederea încheierii asigurării creditelor pentru export (v.), asiguratul trebuie să facă precizări în
declarația de asigurare (v.) privind bonitatea cumpărătorului extern. Aceste precizări apar sub
forma unor referințe și informații culese de la bănci și firme de prim rang, de la agențiile
economice sau oficiile diplomatice ale țării vânzătorului în țara cumpărătorului sau de la diferite
organizații specializate etc. V. și bonitate financiară.
231
BON
BONUS, reducere de prime care se acordă de asigurător asiguraților în simațiile în care, într-un
număr de ani (3-7 ani), nu s-au produs daune indemnizate din fondul de asigurare. B. are menirea
de a-i stimula pe asigurați să ia măsuri pentru prevenirea daunelor la bunurile cuprinse în asigurare
și pentru buna conservare a lor.
BONUS-MALUS, expresie preluată din limba latină și utilizată în practica de asigurare,
având înțelesul de reducere sau penalizare. Astfel, bonus reprezintă o reducere a primei de
asigurare acordate de asigurător în cazurile în care într-o anumită perioadă (cel puțin un an de zile)
nu s-au produs pagube la bunurile asigurate indemnizate din fondul de asigurare. Malus reprezintă
o penalizare pe care o aplică asigurătorul în situațiile în care - într-o anumită perioadă - s-a
înregistrat un volum mare de daune care periclitează echilibrul său financiar. Deci malus este
opusul lui bonus, iar aplicarea lor vizează stimularea asiguraților în luarea de măsuri pentru
prevenirea pagubelor la bunurile care fac obiectul asigurării.
BOOM (engl.), perioadă de avânt, de expansiune în evoluția ciclului economic, care se
caracterizează prin creșterea investițiilor, utilizarea forței de muncă și a capacităților de producție,
sporirea la maximum a producției, obținerea unor profituri mai mari, ridicarea consumului etc.
în perioada b. înfloresc afacerile. B. este urmat, de regulă, de o moderare a activității
economico-sociale, financiare, bancare etc.
BOOM SPECULATIV, perioadă de expansiune a ciclului economic în care se fac investiții
foarte mari, riscante, cu rate anticipate de câștiguri foarte înalte. Investițiile sunt încurajate de
speranța naivă că boom-ul va continua la nesfârșit sau suficient de mult pentru ca investitorul să-și
vândă firma altui speculator, care nu este prudent față de riscuri. Investițiile speculative sunt
stimulate și favorizate și de creditele cu dobânzi reduse care se acordă în această perioadă.
BORDEROU, listă recapitulativă în care se înscriu conturi cu sumele lor, acte dintr-un
dosar, valori, mărfuri, materiale dintr-o magazie etc.
BRIEFING (engl.), modalitate de informare operativă, curentă, privind evenimente trecute
și viitoare.
BROKER, agent de schimb, intermediar în operațiunile de bursă care înlesnește încheierea
contractelor prin punerea în legătură a cumpărătorilor cu vânzătorii în comerțul internațional. B.
poate acționa în comerțul de bursă sau în afara bursei și în domeniul transporturilor. în operațiunile
de bursă, b. este un mandatar care primește ordine de la clienți din afara bursei, în vederea efectuării
în numele lor a diferitelor operațiuni de bursă. B. este intermediarul autorizat care funcționează pe
piața valutară în nume propriu, dar numai în contul clienților săi, pe baza ordinelor acestora, contra
unui comision. B. nu întreține însă relații contractuale de durată cu partenerii. Pentru serviciile
prestate, b. primește o primă de curtaj, reprezentând un anumit procent din valoarea contractului
încheiat sau calculat pe unitatea de marfa contractată (bucată, tonă, vagon etc.). V. și curtaj.
BROKER DE ASIGURARE, persoană juridică autorizată de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor să intermedieze asigurări între o societate de asigurări și asigurați. B. de a. lucrează
contra unui comision care, în mod obișnuit, se calculează asupra primelor de asigurare totale
încasate în baza contractelor de asigurare încheiate și se plătește de către societatea de asigurări. în
vederea dobândirii calității de b. de a., persoana juridică respectivă solicită în scris autorizația de
funcționare de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în care scop prezintă o serie de
documente, plătind și taxa de autorizare, în sumă de 30 de milioane de lei. Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor decide cu privire la eliberarea autorizației de funcționare, în termen
de 30 de zile de la primirea documentației. B. de a. trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
rasă fie persoană juridică; «să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu
—
BRO
poate fi mai mică de 150 de milioane de lei. care se actualizează; asa aibă încheiat un contract
valabil de asigurare de răspundere civilă profesională; asă se ocupe numai cu activitatea de b. de
a.; asă păstreze șî să pună la dispoziția Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la cerere,
registrele și înregistrările contabile care să evidențieze și să explice operațiunile efectuate în timpul
desfășurării activității și care să cuprindă informații privind contractele de asigurare și înțelegerile
încheiate cu societățile de asigurări: Hsă se conformeze solicitărilor Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor în ceea ce privește raportările, precum și activitățile pe care le desfășoară. Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor refuză eliberarea autorizației de funcționare unui b. de a. dacă din
examinarea documentației depuse se constată că: ®acționarul semnificativ sau persoana semni-
ficativă a solicitantului are cazier judiciar; "conducătorul executiv nu îndeplinește condițiile
privind pregătirea profesională și experiența pentru a deține această poziție; "numele solicitantului
induce în eroare publicul; "solicitantul nu îndeplinește condițiile legale menționate mai sus.
Respingerea cererii de autorizare nu dă dreptul la restituirea taxei de autorizare plătite. Societățile
de asigurări nu pot exercita activități de asigurări cu b. de a. neautorizați. Autorizația de funcționare
acordată unui b. de a. poate fi retrasă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dacă se constată că
b. de a. nu mai îndeplinește condițiile legale și dacă acesta nu a achitat taxa de autorizare și cea de
funcționare. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor publică anual, în Monitorul Oficial al
României și într-o publicație de largă circulație, lista actualizată care îi cuprinde pe b. de a.
autorizați și orice alte informații necesare. Un b. de a. nu poate fi acționar semnificativ sau persoană
semnificativă a unei societăți de asigurări, iar o societate de asigurări nu poate 5 acționar sau
administrator al unui b. de a. Dacă au împuternicire din partea societăților de asigurări, b. de a. au
dreptul să colecteze primele de asigurare în numele acestora și să emită documente de asigurare.
B. de a. se pot asocia în uniuni profesionale și pot adera la uniuni internaționale de profil, cu
respectarea obligațiilor care decurg din actele constitutive ale acestora. Din momentul acordării
autorizației de funcționare, b. de a. achită, pe durata de valabilitate a acesteia, o taxă de funcționare,
stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 03% din comisioanele
încasate în perioada pentru care sunț datorate, în termenul stabilit de lege. întârzierea în plata taxei de
funcționare se sancționează cu aplicarea unor majorări pe zile de întârziere. V. și agent
BROKER DE EMISIUNE, persoană fizică sau juridică împuternicită să intermedieze, să
plaseze titluri de valoare pe piața financiară, la bursă, la unele firme etc., contra unui comision.
BROKER DE REASIGURARE, firme sau persoane specializate care efectuează diferite
operațiuni de plasare a cedărilor de sume ale reasigurărilor în reasigurare. B. de r. își oferă
serviciile în încheierea contractelor de reasigurare, fac defalcările de prim£ între reasigurat și
reasigurător, lichidează diferitele solduri dintre participanții Ia reasigurare etc., percepând pentru
aceasta un comision care diminuează încasările din primele cuvenite reasiguratorului. Serviciile
efectuate de b. de r. sunt avantajoase și pentru reasigurări, deoarece plasarea în reasigurare pe
această cale este mai ieftină. Activitatea desfășurată de b. de r. reduce cheltuielile administrative
ocazionate de operațiunile de reasigurare. V. și contract de reasigurare; reasigurare; comision.
BROKER FINANCIAR, persoană fizică sau juridică având ca obiect de activitate
intermedierea de împrumuturi pe termen scurt pe piața financiară, la bursă. între bănci, firme care
scontează polițe și cei care negociază hârtii de valoare. B. f. nu împrumută el bani, ci acționează pe
baza unui comision pentru intermedierea diferitelor împrumuturi.
BROKERAJ, operațiuni efectuate de către brokeri, brokerii financiari (v.), brokerii de
asigurare (v.) și brokerii de reasigurare (v.), în vederea intermedierii actelor comerciale, de
asigurări, financiare etc. Prin b. se înțelege și plata brokerilor pentru operațiunile efectuate.
V. și broker; broker financiar; broker de asigurare; broker de reasigurare.
233
BRU
BRUTTO 1. Greutate totală a unei mărfi, inclusiv greutatea ambalajului. 2. Venitul sau
profitul total, din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc.
BUBID (Bucharest Interbank Bid Rate), rata medie a dobânzii la care băncile
comerciale românești acceptă depozite pe piața interbancară, fiind determinată pentru o săptămână,
o lună, trei luni, șase luni, nouă luni și un an. Băncile comerciale sunt obligate să afișeze aceste
dobânzi potrivit normelor din 1 iulie 1995 stabilite de Banca Națională a României.
BUBOR (Bucharest Interbank Offered Rate), rată medie a dobânzii la care băncile
comerciale plasează depozitele de capital pe piața interbancară. Băncile comerciale care își
desfășoară activitatea în România sunt obligate să afișeze această rată, potrivit deciziei Băncii
Naționale a României din data de 1 iulie 1995. Ratele B. se afișează pentru plasamente de o
săptămână, o lună, trei, șase, nouă luni și un an. în același timp, Banca Națională a României
publică în fiecare zi nivelul de referință al acestei rate a dobânzii.
BUGET 1. Plan financiar care cuprinde veniturile și cheltuielile statului, ale unei
organizații sociale sau economice, calculate pentru o perioadă determinată de timp. 2. Totalitatea
veniturilor și cheltuielilor unei familii, pe o anumită perioadă de timp.
BUGET ANEXA, b. care se elaborează separat de bugetul de stat de către instituții publice
sau agenți economici cu capital de stat și care se anexează la bugetul ordinar al statului. B.a. poate
avea caracter civil sau militar; el se corelează cu bugetul de stat prin prelevarea excedentului la
bugetul de stat sau, după caz, primirea de subvenții de la acest buget. Acest b. se anexează la
bugetul de stat, se dezbate și se adoptă de către Parlament după votarea bugetului de stat. O serie
de economiști susțin că bugetele anexe fac posibilă o mai bună cunoaștere a cheltuielilor unităților
care le întocmesc și le execută.
BUGET AUTONOM, b. ce se elaborează de către unități industriale, comerciale, diferite
instituții, din diverse țări, care au personalitate juridică. B.a. se examinează și se aprobă de către
consiliile de administrație, fără a mai fi supuse votului Parlamentului.
BUGET BALANSAT, b. întocmit sau executat în sume egale atât la venituri, cât și la
cheltuieli. B. de stat se întocmește balansat, respectiv nivelul veniturilor se echilibrează cu cel al
cheltuielilor; de aceea se mai numesc bugete echilibrate.
BUGET BIENAL, b. elaborat, dezbătut, aprobat și executat pe câte doi ani consecutivi.
Bugetul pe doi ani - susțin unii economiști - ar avea avantajul dezbaterii lui aprofundate pe o
perioadă mai lungă de timp în Parlament și ar permite o mai bună executare a lucrărilor de
investiții în cei doi ani, fără a mai fi întrerupte în cel de-al doilea an din lipsă de fonduri și deci nu
se vor reînnoi creditele bugetare. Practic însă nu se elaborează un asemenea buget.
BUGET BRUTTO, b. în care se includ toate veniturile și cheltuielile întreprinderilor de
stat, toate bunurile, bogățiile solului și ale subsolului, restituirea sumelor încasate în plus, toate
capitolele de circulație și tranzit și toate sumele referitoare la venituri și cheltuieli.
BUGET CENTRALIZAT, b. care cuprinde, pe lângă veniturile și cheltuielile bugetului
propriu al statului, bugetele (veniturile și cheltuielile) organelor puterii de stat subordonate.
Sistemul nostru bugetar cuprinde următoarele bugete centralizate: bugetul de stat bugetele
județelor și bugetul municipiului București. V. și sistem bugetar.
BUGET CONSOLIDAT, parte a bugetului de stat care nu este supusă aprobării anuale a
Parlamentului. B-c. este una dintre formele de limitare a drepturilor bugetare ale Parlamentului și
de întărire a puterii executive cu privire la aprobarea bugetului. B.c. cuprinde în primul rând plățile
pentru datoria de stat.
234	~
BUG
BUGET CONTINUU (GLISANT), b. folosit în unele țări prin care se realizează o activitate
permanentă de îndrumare și control asupra realizării sarcinilor proiectate. B.c. (g.) este mereu
actualizat pe baza realizărilor din perioada precedentă și a cerințelor specifice perioadei curente.
BUGET DE CAPITAL, totalitatea resurselor alocate de o unitate economică pentru
efectuarea cheltuielilor de capital. B. de c. poate fi elaborat și executat pe un an sau pe o perioadă
de timp mai îndelungată.
BUGET DE FAMILIE, plan și evidență, balanță de venituri și cheltuieli, întocmită de
regulă pe durata unui an, în care sunt reliefate veniturile după natura și proveniența lor, precum și
cuantumul, destinația și structura cheltuielilor unei familii. B. de f. se întocmește de către Institutul
Național de Statistică și Studii Economice, pe grupe sociale de populație, pe baza sondajelor făcute în
rândurile acestora. Datele menționate în asemenea bugete, analizate, conduc la concluzii prețioase
asupra condițiilor de muncă și de viață, puterii de cumpărare a populației, costului și calității vieții,
servind în același timp organelor interesate la programarea producției și a structurii bunurilor de
consum, la îndrumarea consumatorilor spre un consum determinat științific și rațional.
BUGET DEFICITAR, b. în care totalul veniturilor este mai mic decât totalul cheltuielilor.
Asemenea b. sunt caracteristice perioadelor de priză economică.
BUGET ECHILIBRAT, v. BUGET BALANSAT.
BUGET ECONOMIC, denumire dată bugetelor unor țări ca Franța, SUA, altora decât cele
de stat, care cuprind toate veniturile și cheltuielile societății; se elaborează pe o perioadă
precedentă sau pe o perioadă curentă. Economiștii acestor țări recunosc că b.e. nu poate fi cu
adevărat un plan, ci numai un mod de a prevedea veniturile și cheltuielile naționale, fără a ține
seama dacă ele se referă la sectoare publice sau private, la activitatea economică, militară, socială
etc. B.e. nu înlocuiește bugetul anual al statului, aprobat de parlament, menirea acestuia fiind aceea
de a demonstra că echilibrul bugetar trebuie examinat prin prisma tuturor veniturilor și
cheltuielilor societății și nu numai prin prisma veniturilor și cheltuielilor bugetului statului. B.e., în
concepția respectivilor economiști, este strâns legat de teoria bugetelor ciclice (v.). Deoarece are
la bază natura, trăsăturile, structura și legile economice proprii unei economii zguduite de crize,
inflație, șomaj și profunde contradicții, b.e. nu poate îndeplini anumite funcții specifice bugetului
anual al statului.
BUGET EXCEDENTAR, b. elaborat, executat și încheiat la finele anului cu un total de
venituri superior totalului cheltuielilor, ceea ce creează rezerve pentru acoperirea în cursul anului a
unor cerințe neprevăzute în b. respectiv.
BUGET EXTRAORDINAR, b. care cuprinde venituri și cheltuieli excepționale
neprevăzute în b. ordinar, pentru înfăptuirea cărora țările respective recurg cel mai adesea la
împrumuturi publice, depreciere monetară, inflație. B.e. se întocmește în momentul apariției unor
cheltuieli neprevăzute, excepționale și urgente, care nu pot fi satisfăcute cu mijloace ordinare,
obișnuite, permanente. B.e. este distinct de bugetul ordinar și se elaborează în situații neobișnuite,
excepționale, cum sunt: crizele economice, înarmarea, militarizarea economiei naționale, război,
revoluție. Cheltuielile acestui buget au un caracter trecător și se finanțează din impozite instituite
în mod special, din lansări de împrumuturi de stat sau și din emisiune de bani de hârtie, deci fără
acoperire, adică prin inflație. B.e. se întocmește și se execută chiar și în perioade cu oarecare
stabilitate financiară, pentru investiții civile care se finanțează din împrumuturile contractate de
stat. Unii economiști susțin b.e., argumentând că cheltuielile din acest buget se realizează în mai
mulți am consecutivi și că de ele beneficiază și generațiile viitoare. De regulă, b.e. atestă existența
235
BUG
dificultăților economico-financiare prin care trece tara respectivă, confirmă practicarea unor
abuzuri financiare, urmărește camuflarea deficitelor bugetare, a valorii unor cheltuieli, evitarea
controlului financiar-bugetar din partea parlamentului. Prin astfel de bugete se ascunde poporului
adevărata situație financiară a statului, dezechilibrul creat între venituri și cheltuieli, îngreunând
controlul asupra cheltuielilor bugetare. V. și depreciere monetară; inflație.
BUGET GENERAL (DIRECTOR), b. care se folosește în unele țări și cuprinde un
ansamblu de indicatori sintetici; acest b. este însoțit de schițe de fundamentare și se folosește în
realizarea managementului activității economico-financiare a agentului economic.
BUGET LOCAL, b. al unei unități administrativ-teritoriale (județ, municipiu, oraș,
comună) care are personalitate juridică. Fiecare comună, oraș, municipiu, sector al municipiului
București, județ, respectiv municipiul București, întocmește buget propriu în condiții de
autonomie. între bugetele consiliilor locale și bugetele consiliilor județene nu există relații de
subordonare. în b.l. nu se pot înscrie și nu se pot aproba cheltuieli fără asigurarea resurselor
financiare necesare. Cheltuielile prevăzute în capitolele și în articolele de cheltuieli au destinație
precisă și limitată. La solicitarea consiliilor locale și județene, prin legile bugetare anuale, unitățile
administrativ-teritoriale pot fi autorizate să contracteze împrumuturi pentru acoperirea cheltuielilor
privind realizarea unor acțiuni temeinic fundamentate, prin emisiune de titluri de valoare, cu
condiția' ca unitățile respective să poată garanta acoperirea dobânzilor și răscumpărarea titlurilor
respective. Constatarea și autorizarea garanției se efectuează prin organele teritoriale ale
Ministerului Finanțelor. Dacă în execuția bugetelor locale se ivește un deficit temporar, acesta
poate fi acoperit, până la încasarea veniturilor bugetare aprobate, pe seama resurselor aflate în
contul general al Trezoreriei Statului.
BUGET MIXT, b. în care veniturile și cheltuielile instituțiilor publice se înscriu cu sumele
lor totale, pe când altele se înscriu numai cu soldul dintre venituri și cheltuieli. Astfel, de exemplu,
se înscriu în bugetul de stat numai soldurile dintre veniturile și cheltuielile unor agenți economici
cu capital de stat (prelevă soldul veniturilor sau primesc subvenții de la bugetul de stat, după caz)
se acordă transferuri (subvenții) de la bugetul de stat către bugetele locale, se acordă subvenții
unor instituții publice social-culturale care folosesc direct mai întâi veniturile proprii realizate etc.
Potrivit cerințelor gestiunii economice, agenții economici cu capital de stat sunt obligați să-și
compenseze toate cheltuielile din veniturile proprii și să realizeze un profit. Din acest profit plătesc la
bugetul de stat impozitul pe profit, impozitul pe dividende etc. Dacă înregistrează pierderi, acestea se
subvenționează de la bugetul de stat. în cazul instituțiilor publice pot exista trei situații, și anume:
a) instituția nu realizează venituri și deci se finanțează integral de la bugetul de stat; b) instituția
realizează unele venituri care, de regulă, nu-i sunt suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor
sale; c) instituția își poate compensa toate cheltuielile din veniturile pe care le realizează.
BUGET NET, b. care cuprinde numai soldul (diferența) dintre veniturile și cheltuielile
companiilor naționale, regiilor autonome, societăților comerciale cu capital de stat și instituțiilor
publice. V. și buget brutto; buget mixt.
BUGET ORDINAR, b. întocmit anual pentru venituri și cheltuieli curente.
BUGET PE RESPONSABILITĂȚI, b. care se întocmește în unele țări și se execută
având în vedere răspunderile ce revin diferitelor posturi pentru realizarea operațiunilor prognozate.
Acest b. oferă un cadru optim în vederea executării controlului asupra realizărilor și a delimitării
sferelor de răspundere ce revin diferitelor posturi de conducere.
236
BUG
BUGET PROPRIU, b. care cuprinde numai veniturile și cheltuielile de pe raza teritorială
a unui anumit organ al puterii de stat, fără a mai centraliza veniturile și cheltuielile bugetelor
organelor subordonate. Sistemul nostru bugetar cuprinde următoarele bugete proprii: bugetul de
stat, bugetele județene, bugetele municipiilor, ale orașelor și comunelor. V. și sistem bugetar.
BUGET PUBLICITAR, parte componentă a activității de marketing publicitar, prin care
se prevăd și se efectuează cheltuielile de publicitate în rândurile potențialilor cumpărători ai unor
mărfuri. Mărimea b.p. se determină prin aplicarea unui procent asupra totalului vânzărilor și în
funcție de posibilitățile financiare ale agentului economic vânzător; de asemenea, se ține seama și
de concurența existentă. B.p. trebuie să facă posibilă o publicitate largă și eficientă.
BUGETE ORĂȘENEȘTI, b. locale care cuprind numai venituri și cheltuieli proprii,
neavând în subordine alte bugete. B.o. constituie o verigă a sistemului bugetar unitar al României.
V. și buget local.
BUGETUL AGENTULUI ECONOMIC, plan financiar care se elaborează și se execută de
către unități economice și ministere. Instrument de bază, activ, de conducere a activității financiare,
de autoconducere, de autofinanțare, de decizie și analiză a calității activității desfășurate și de control
economico-financiar, care asigură echilibrul financiar al unității respective și contribuie la
mobilizarea și la folosirea cu maximum de eficiență a tuturor resurselor materiale și financiare, la
întărirea finanțelor unităților economice. B.a.e. sintetizează în formă valorică obligația unității
economice de a-și compensa din veniturile obținute cheltuielile de producție și de circulație
efectuate, de a obține beneficii din care să-și asigure dezvoltarea proprie, satisfacerea unor cerințe
social-culturale și participarea personalului la profit și care să contribuie la dezvoltarea generală a
societății. Pe baza b. se desfășoară întreaga activitate a agenților economici. B. reflectă veniturile și
cheltuielile unității economice, rezultatele financiare, fondurile proprii, inclusiv fondul de participare
a personalului la profit, creditele bancare primite și rambursarea lor, vărsămintele la bugetul statului
și date informative cu privire la principalii indicatori ai activității sale. Prin b. se urmărește păstrarea
permanentă a echilibrului financiar între încasări și plăți, asigurarea neîntreruptă a capacității de plată
și, implicit, întărirea leului. B. întreprinderii reflectă potențialul de realizare a veniturilor și limita
cheltuielilor, precum și rezultatele finale. înfăptuirea echilibrului financiar al unității economice
trebuie să aibă loc în concordanță cu interesele generale ale țării, în condițiile onorării integrale și la
termen a obligațiilor față de bugetul statului, ale achitării la termen a obligațiilor bănești față de
unitățile partenere, precum și ale rambursării la scadență a creditelor primite de la bancă. Echilibrul
financiar al unităților economice trebuie să reflecte permanent echilibrarea resurselor de mijloace
bănești cu nevoile efective, corespunzător cerințelor întreprinderii și în condițiile unei activități
economico-financiare rentabile. La nivel microeconomic, realizarea echilibrului financiar este
influențată de: durata ciclului de producție, nivelul costurilor de producție, gradul de cunoaștere a
cerințelor pieței interne și externe, gradul de încasare de la clienți a contravalorii livrărilor, modul
cum se valorifică resursele, gradul de autonomie a unităților economice în constituirea și utilizarea
fondurilor etc. Echilibrul financiar al unităților economice constituie un factor important al
desfășurării normale a circulației bănești. V. și autogestiune econom ico-financiară.
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, plan financiar anual cuprinzând
constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești necesare ocrotirii pensionarilor, salariaților
și membrilor lor de familie. Conținutul său economic derivă din structura și din trăsăturile
orânduirii social-economice, din necesitatea realizării cerințelor legilor economice, precum și din
funcțiile și sarcinile statului. B.a.s. de s. este format din bugetele pentru realizarea asigurărilor
sociale la nivelul județelor și din bugetul asigurărilor sociale elaborat în fiecare an de către
Guvernul României pe baza propunerilor Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări
Sociale. B.a.s. de s. se supune Parlamentului pentru dezbatere și aprobare.
237
BUG
Evoluția veniturilor și a cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale
de stat în anii 1990-2000
în milioane de lei
’ Explicații	1990		/ 1992	1993	1994	1995
Venituri totale	53 266,1	164 073,3	468 473,0	1 315 121,0	2 811 958,0	4 605 852,2
% față de anul 1990	100	308,0	879,5	24 68,9	5 279,1	8 646,9
Cheltuieli totale	59 580	155 068,6	404 340,0	1 315 121,0	2 939 468	4 512 662,1
% față de anul 1990	100	260,3	678,6	2 207,3	4 933,5	7 574,1
V''				-;49?9^		
Venituri totale	5 910 161	13 164 176	23 331 989	37 264 200	53 787 000	
% față de anul 1990	11 095,5	24 714	43 802,7	69 958,7	100 977,9	
Cheltuieli totale	6 096 920	13 221 909	26 539 398	37 264 200	53 787 000	
% față de anul 1990	10 233,2	221 192	44 544,1	62 544,5	90 276,3	
Sursa: Anuarul statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică, București, 1998, p. 641;
; 1999, p. 633.
* Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al
României, partea I, anul XI, nr. 99, din 9 martie 1999.
" Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2000, publicată în Monitorul Oficial al
României, partea I, anul XII, nr. 195, din 5 mai 2000.
Datele relative au fost calculate de autor.
B.	cuprinde la partea de venituri: contribuții pentru asigurările sociale plătite de agenții economici
și instituții, contribuțiile asiguraților, contribuțiile parțiale și diferențiate ale salariaților și
pensionarilor care merg la tratament balnear sau la odihnă, dobânzi, majorări pentru plata cu
întârziere a contribuțiilor, excedentul bugetar care se reportează pe anul următor, alte venituri,
eventuale alocații de la bugetul de stat pentru acoperirea deficitului b.a.s. de s. La partea de
cheltuieli, b. cuprinde: cheltuielile cu plata pensiilor, indemnizațiilor și ajutoarelor, cu trimiterile
la tratament balnear și la odihnă, cheltuielile privind organizarea și funcționarea sistemului public
național de asigurări sociale, finanțarea unor investiții, alte cheltuieli etc. Din veniturile b.a.s. de s.
se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă, care cumulat an de an nu poate
depăși nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv. Acest fond se folosește pentru
acoperirea cheltuielilor în situații excepționale, iar disponibilitățile de la finele anului se reportează pe
anul viitor cu aceleași destinații. Eventualul excedent bugetar se reportează pe anul următor.
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN COOPERATIVELE MEȘTEȘUGĂ-
REȘTI, plan financiar anual elaborat de Casa de Asigurări Sociale și Pensii de pe lângă Uniunea
Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești, ce exprimă relații social-economice bănești prin care se
constituie, se repartizează și se utilizează fondurile asigurărilor sociale. La venituri, b. cuprinde
contribuțiile cooperativelor meșteșugărești, contribuția meșteșugarilor necooperatori, contribuția
cooperatorilor și a pensionarilor pentru tratament balnear și odihnă, contribuția cooperatorilor pentru
pensia suplimentară, alte venituri; la cheltuieli, bugetul cuprinde cheltuielile cu plata pensiilor,
indemnizațiilor, ajutoarelor, trimiterea la tratament balnear și la odihnă, investiții în stațiunile balneare.
238
BUG
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE PENTRU SĂNĂTATE, plan financiar anual
care se elaborează de către organele de specialitate ale Casei Naționale de Asigurări pentru
Sănătate cu consensul caselor de asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului București.
B. se dezbate și se adoptă de către adunarea generală a reprezentanților. Veniturile bugetului sunt
constituite din: contribuții ale persoanelor fizice și juridice, în părți egale (cota fiecăreia este de
7%), care se aplică asupra venitului brut lunar; subvenții de la bugetul de stat și de la bugetele
locale; alte venituri. Fondurile asigurărilor sociale pentru sănătate astfel constituite se utilizează pe
următoarele destinații: plata medicamentelor și a serviciilor medicale acordate asigurărilor;
cheltuieli de administrare și funcționare; fondul de redistribuire; fondul de rezervă.
Disponibilitățile bugetare rămase nefolosite la finele anului se reportează pe anul următor și au
aceleași destinații. V. și asigurări sociale pentru sănătate.
BUGETUL CASEI DE ECONOMII Șl CONSEMNAȚIUN1, plan financiar ce se
elaborează anual de către C.E.C., pe baza căruia se desfășoară întreaga sa activitate; instrument de
conducere a activității financiare, de autofinanțare, de decizie, analiză și control al calității
activității desfășurate, de asigurare a echilibrului financiar și de creștere a eficienței activității. B.
are mai multe capitole. Capitolul I, „Veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare", cuprinde la
partea de venituri: 3venituri din dobânzi încasate de la bancă pentru disponibilul din cont la
bancă, dobânzi încasate de la alte instituții financiare, dobânzi încasate pentru creditele acordate
populației pentru construirea de locuințe proprietate personală, venituri din vânzarea
obligațiunilor, comisioane și taxe de serviciu încasate, alte venituri; la partea de cheltuieli:
“cheltuieli efectuate cu dobânzi plătite la depunerile de economii ale populației, câștigurile la
depunerile de economii ale populației, dobânzi plătite pentru disponibilitățile din conturile
diferitelor organizații și ale altor titulari de cont etc.; “cheltuieli generale (salariile personalului de
conducere, ale personalului tehnic, economic, administrativ etc., inclusiv impozitul pe salarii și
contribuțiile corespunzătoare pentru asigurările sociale); “salariile personalului care efectuează
operațiunile de creditare a populației, premiile personalului de conducere, ale personalului tehnic,
economic, administrativ; “amortismentul mijloacelor fixe; “chirii și impozite pe clădiri; “cheltuieli
cu prelucrarea mecanizată și automatizată a datelor; “alte cheltuieli generale; “cheltuieli
administrativ-gospodărești; "cheltuieli neproductive; "economii la fondul de salarii; "profitul care
se repartizează pentru fondul de dezvoltare, fondul de rezervă, vărsăminte la bugetele consiliilor
județene, vărsăminte la bugetul de stat. Capitolul II, „Fonduri proprii, creditele și destinația lor",
cuprinde: a) fondul de dezvoltare, ce se alimentează cu disponibilul acestui fond la începutul
anului, amortismente, beneficii, alte resurse pentru finanțarea investițiilor, alocații de la bugetul
statului, credite bancare pentru investiții, care se utilizează pentru efectuarea de investiții,
rambursarea ratelor scadente din creditele bancare pentru investiții din anii anteriori, dobânzile
aferente acestor credite; b) fondul de rezervă, care se alimentează cu disponibilul existent la
începutul anului și se utilizează pentru efectuarea diferitelor plăți. Capitolul III, „Resurse și
plasamente", cuprinde la venituri: soldul depunerilor populației, soldul general al depunerilor
populației la sfârșitul perioadei, soldul disponibilităților organizațiilor și ale altor titulari de cont la
începutul perioadei, creșterea (descreșterea) soldului disponibilităților organizațiilor și ale altor
titulari de cont la sfârșitul perioadei, soldul disponibilităților din contribuții pentru pensia
suplimentară la începutul perioadei, creșterea (descreșterea) soldului disponibilităților din
contribuția pentru pensia suplimentară, soldul disponibilităților din contribuții pentru pensia
suplimentară la sfârșitul perioadei, soldul fondurilor bugetului de stat plasate în credite pentru
construcția de locuințe proprietate personală la începutul perioadei, vărsăminte la bugetul de stat
din rambursarea creditelor pentru construcții de locuințe proprietate personală, soldul fondurilor
bugetului de stat plasate în credite pentru construcția de locuințe proprietate personală, fondul de
rezervă la sfârșitul perioadei, decontări privind mijloace de plată în expediție, creditori diverși, alte
pasive: la cheltuieli: soldul creditelor pentru construirea de locuințe proprietatea personală la
233
BUG
începutul anului, valoarea creditelor acordate, valoarea creditelor rambursate, valoarea creditelor
nerambursate la scadență, soldul creditelor pentru construirea de locuințe proprietate personală la
sfârșitul perioadei, decontări privind mijloace de plată în expediție, diverși debitori, disponibilul
din conturile de la unitățile bancare la începutul perioadei, creșterea (descreșterea) disponibilului
din conturile de la unitățile băncilor, disponibilul permanent la alte instituții financiare, numerar în
casieriile unităților la începutul perioadei, creșterea (descreșterea) numerarului în casieriile
unităților, numerar în casieriile unităților la sfârșitul perioadei, alte active. Capitolul IV,
„Vărsăminte la bugetul statului“, cuprinde: impozitul pe profit, vărsăminte din profit la bugetele
consiliilor județene, vărsăminte la bugetul de stat din rambursarea creditelor pentru construirea de
locuințe proprietate personală acordate din fonduri bugetare, prisos de amortisment de vărsat la
bugetul de stat, impozitul pe salarii, impozitul pe clădiri, contribuția pentru asigurări sociale.
Capitolul V conține „Date informative44 referitoare la: fondul total de salarii pentru personalul
propriu, fondul total de salarii pentru personalul care efectuează operațiunile de creditare a populației
pentru construirea de locuințe, volumul vărsămintelor de numerar la unitățile bancare, costul unei
sute de lei atrase, volumul mediu al creditelor acordate pentru construirea de locuințe, cheltuieli pentru
protecția muncii. B. este elaborat de către consiliul de administrație al C.E.C. și, însoțit de o notă
explicativă, se înaintează Ministerului Finanțelor care, în unna unei analize temeinice și cu eventuale
amendamente, îl aprobă. O dată aprobat, bugetul se restituie C.E.C., care începe executarea lui.
BUGETUL COMUNEI, v. BUGET LOCAL.
BUGETUL DE CHELTUIELI PRIVIND PLATA PENSIILOR Șl A AJUTOARELOR
SOCIALE, plan financiar trimestrial întocmit de casa teritorială de pensii, în baza căruia se
plătesc pensiile, indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale pensionarilor și membrilor lor de
familie și se efectuează cheltuielile cu transmiterea pensiilor.
BUGETUL DE ÎNCASĂRI Șl PLĂȚI VALUTARE, instrument de conducere și de
urmărire a relațiilor fmanciar-valutare la nivel microeconomic. Este parte a bugetului unității
economice, în care se prevăd încasările și plățile în valută pe total an și pe trimestre.
BUGETUL DE STAT, document previzional, instrument de politică macroeconomică,
balanță specială în care sunt cuprinse veniturile și cheltuielile probabile ale statului ce se vor
realiza în anul viitor. în același timp, b. de s. este o categorie economică ce exprimă ansamblul
relațiilor social-economice bănești care se folosesc în procesul încasării veniturilor și al efectuării
cheltuielilor, în vederea îndeplinirii funcțiilor și prerogativelor statului. încasarea veniturilor și
efectuarea cheltuielilor publice sunt posibile numai dacă bugetul de stat a fost aprobat de către
Parlamentul țării și a devenit lege. Sub aspect economic, b. de s. contribuie la realizarea
obiectivelor politicii economico-sociale a statului din etapa dată. Relațiile social-economice
bănești respective iau naștere între agenții economici, instituții publice și private și populație, pe de
o parte, și stat, pe de altă parte, în procesul constituirii veniturilor și al efectuării cheltuielilor
bugetare; în același timp, b. de s. este un instrument al politicii macroeconomice, o balanță
specială, în care sunt prevăzute veniturile și cheltuielile statului pe timp de un an. B. de s.
constituie componenta centrală a sistemului financiar-bancar, care cuprinde o parte a relațiilor
social-economice bănești, prin mijlocirea cărora se constituie și se administrează principalul fond
bănesc al statului. Noțiunea de „buget44 provine de la latinescul „bulga“, care înseamnă un sac sau
o pungă de bani. Acest cuvânt luat de la gali a dat în limba franceză veche expresiile „bouge“ sau
„bougette“, având același înțeles. în limba franceză modernă „pochette46 înseamnă pungă de bani.
Mai târziu, în Marea Britanie, această noțiune dobândește o semnificație financiară prin faptul că
actele ce alcătuiesc proiectul veniturilor și cheltuielilor statului erau prezentate Camerei Comunelor
într-o pungă de piele, care reprezenta în mod simbolic tezaurul. Deschiderea acestei pungi, atunci
când se făcea expunerea proiectului, se numea deschidere a „bugetului44. Pentru prima oară un astfel
— ______ __
BUG
de document a fost întocmit în Marea Britanie, la începutul secolului al XlII-lea, și anume în
anul 1215. în Franța, cuvântul buget s-a încetățenit însă înainte de anul 1789, dar în legislație
el a fost folosit întâia oară în legea din aprilie 1866, intitulată „Loi relative au buget de l'Etat“.
La timpul respectiv, unii economiști foloseau expresia „balanța nevoilor și veniturilor statului44.
Sub aspect juridic, reprezentanți de seamă ai științei finanțelor din Franța au dat diferite definiții
bugetului statului. Astfel, Paul Leroy Braulieu (1877) arată că „bugetul este o listă de prevedere a
veniturilor și a cheltuielilor pe o perioadă determinată; un tablou evaluativ și comparativ al
veniturilor de realizat, al cheltuielilor de efectuat44. La rândul său, Gaston Jeze (1910) sublinia că
„a întocmi bugetul înseamnă a enumera, a evalua și a compara periodic, cu anticipație și pentru o
perioadă de timp viitoare, cheltuielile de efectuat și veniturile de încasat44. Mai târziu, marele
economist Adolph Wagner (1919) a argumentat că „bugetul sau lista (statul) de prevederi este o
expunere în cifre, într-o ordine determinată, de obicei mai mult sau mai puțin sistematică, având
(conținând) intrările și ieșirile (veniturile și cheltuielile) probabile, în monedă sau în valori
monetare, care se vor produce în gestiunea economică a unui corp public pentru o perioadă
următoare (un an), apoi el arată după aceste date cum sumele se echilibrează44. Regulamentul
Organic al României cuprinde la capitolul „finanțe44 expresia „închipuirea cheltuielilor anului
viitor44 și cuvântul „biudje44. în condițiile existenței producției de mărfuri, realizarea acțiunilor
social-culturale, dezvoltarea economiei naționale, apărarea națională și a ordinii publice,
întreținerea și funcționarea organelor statului reclamă constituirea și folosirea unor resurse
bugetare. Constituirea și gestionarea fondului bugetar antrenează o serie de fluxuri bănești de la
agenții economici și persoanele fizice, sub următoarele forme: impozite și taxe, venituri din
exploatarea și închirierea unor bunuri ale statului, de la instituțiile publice, împrumuturi interne și
externe contractate de stat sau chiar emisiune de monedă, folosite pentru finanțarea unor obiective
sau pentru acoperirea deficitului bugetar etc. Din bugetul de stat se realizează și numeroase fluxuri
bănești în sens invers, către diverși beneficiari sub următoarele forme: finanțarea unor obiective de
investiții cu caracter economic, social, cultural, administrativ, de apărare națională etc.; se alocă
resurse bănești pentru funcționarea instituțiilor de învățământ de toate gradele, cultură, artă, pentru
ocrotirea sănătății populației, pentru asistența socială; se fac transferuri de resurse bănești (alocații
pentru copii, burse, ajutoare și alte indemnizații), pentru cei lipsiți de surse de venituri (elevi,
studenți, copii orfani, handicapați, abandonați și bolnavi cronici, bătrâni, văduve, invalizi ș.a.); se
acordă, temporar, unele fonduri băncilor pentru acordarea de împrumuturi agenților economici și
populației. De la b. de s. se acordă subvenții companiilor naționale, regiilor autonome și
societăților comerciale cu capital de stat pentru finanțarea unor obiective de investiții de mare
valoare sau de importanță națională (în industria energetică, extractivă, transporturi,
telecomunicații, industria de armament etc.), în cazurile în care unitățile respective sunt nerentabile
sau au rentabilitate redusă și nu-și pot procura fondurile proprii și nici pe cele de împrumut de pe
piață, ca urmare a imposibilității rambursării lor la scadență. De asemenea, de la buget se
finanțează infrastructura: construcții și modernizări de drumuri și poduri, de autostrăzi, întreținerea
căilor navigabile în stare de funcționare, apărarea zonelor și a localităților de inundații,
modernizarea porturilor și a aeroporturilor și dotarea lor cu aparatura necesară etc. Din b. de s. se
finanțează principalele lucrări de cercetare științifică, prospectarea geologică pentru descoperirea
de noi zăcăminte. Prin intermediul cheltuielilor bugetare, statul influențează volumul și structura
fondului de dezvoltare și a celui de consum, creează condiții pentru adaptarea ofertei de forță de
muncă în concordanță cu cererea, pentru asigurarea stării de sănătate a populației, pentru
protejarea persoanelor cu deficiențe și lipsite de condiții de trai. B. de s. este, în același timp,
principalul plan financiar anual al statului, realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor
decurgând din coordonarea Iui cu programul dezvoltării economice și sociale a țării; el contribuie
la distribuirea și la redistribuirea unei importante părți din produsul național brut, la efectuarea
controlului sistematic asupra activității economice, sociale, culturale, financiare etc. Natura
economică și funcțiile b. de s. decurg din trăsăturile orânduirii social-economice, din cerințele
241
BUG
legilor economice care acționează, precum și din necesitatea realizării prerogativelor statului; el
reflectă opțiunile de politică economico-socială ale guvernului țării. B. de s. constituie o
componentă esențială a mecanismului economico-fmanciar al țării; el reflectă nivelul dezvoltării
generale a țării, precum și a organismelor economice și juridice care funcționează în țară. B. de s.
exprimă relații economice bănești prin care sunt mobilizate, repartizate și utilizate principalele
resurse bănești ale statului în procesul repartiției produsului național brut. Sub aspect juridic, b. de
s. este actul în care se înscriu veniturile și cheltuielile probabile ale statului, pe o anumită perioadă
de timp, de regulă pe un an. B. de s. reflectă actul de voință prin care se stabilesc sursele de
venituri și cuantumul acestora, precum și destinațiile precise ale cheltuielilor, ținându-se seama de
cerințele publice reclamate de funcționarea instituțiilor publice și de intervenția statului în
stabilirea și în realizarea strategiei economice și sociale. B. de s. este un act previzional, deoarece
determină, cât mai aproape de realitate, cuantumul veniturilor și al cheltuielilor care se vor realiza
în anul respectiv; el are un caracter obligatoriu, deoarece este aprobat în prealabil de către
Parlament, ceea ce înseamnă că veniturile și cheltuielile bugetare nu pot fi executate dacă bugetul
nu a fost aprobat în prealabil de către acest for legislativ suprem al țării. Mobilizarea, repartizarea
și utilizarea resurselor bugetare sunt influențate de acțiunea mecanismelor pieței libere. în
condițiile tranziției la economia de piață, b. de s. are un important rol financiar, social-cultural,
economic etc. Sub aspect financiar, b. de s. mobilizează și dirijează resursele financiare necesare
realizării prerogativelor statului. Din punct de vedere social-cultural și economic, b. de s. are un
rol important în finanțarea politicii social-culturale și economice a guvernului, în fiecare etapă a
dezvoltării economico-sociale. Activitatea economică este influențată și susținută prin impozite,
contribuții, taxe, alocații, subvenții etc.
Evoluția veniturilor și a cheltuielilor bugetului statului român
in anii 1990-2000
(în milioane de lei)
				^4993^		
Total venituri bugetare	307 065,5	496 778,6	1 363 884	3 792 352	8 860 117	12 888 289
Total cheltuieli bugetare	310 862,6	537 874	1 626 008	4 128 779	10 330 320	15 859 009
Deficit (-)	3 797,1	41 095,4	459 024	336 427	1 970 203	3 000 720
						
Total venituri bugetare	18 372 803	43 834 512	67 215 547	86 884 400	112 188 334 000	
Total cheltuieli bugetare	23 731 998	52 896 585	77 616 582	93 384 400	154 680 514 659	
Deficit (-)	3 359 195	9 062 073	10 401 035	6 500 000	31 567 000	
Sursa: Anuarul statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică, București. 1996, p. 736-
737; 1997, p. 638-639; 1998, p. 630-631.
* Legea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I,
anul XI, nr. 97, din 8 martie 1999.
" Legea bugetului de stat pe anul 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I,
anul XII, nr. 195, din 5 mai 2000.
Nivelul și structura veniturilor și a cheltuielilor b. de s. sunt diferite de la un stat la altul și de la an
la an, în funcție de gradul de dezvoltare economică a țării, de condițiile social-politice interne și de
242
BUG
conjunctura internațională. Veniturile și cheltuielile bugetare trebuie examinate nu numai ca sume
(cifre) ale bugetului, ci și ca instrumente financiare pe care statul le folosește pentru stimularea
dezvoltării sau limitarea unor activități, a producției și a consumului unor produse, influențarea
categoriilor sociale în vederea realizării diferitelor acțiuni. Rezultă că veniturile și cheltuielile
bugetare sunt concepute și folosite ca instrumente de politică economico-socială și financiară. De
la b. de s. se pot finanța, de regulă, agenții economici cu capital de stat, dar în multe cazuri și
agenții economici cu capital privat sub formă de subvenții pentru refacerea capacității de plată,
acoperirea unor cheltuieli de cercetare științifică, finanțarea diverselor dezvoltări sau
coparticiparea la capital, acordarea unor prime de export etc. Pe aceste căi statul poate influența
producția, investițiile de capital, repartiția, schimburile economice cu alte țări etc. De pildă,
subvențiile pe care le acordă țările membre ale Uniunii Europene, precum și alte țări, cum sunt
S.U.A., Canada, Japonia, Australia etc., producătorilor agricoli constituie instrumente financiare,
de susținere a prețurilor și a altor programe conexe pentru produse agricole cum sunt: grâul,
porumbul, orezul, laptele etc. în anumite situații, statul poate îmbina finanțarea de la buget cu
creditarea agenților economici de către bănci și prin contractarea de împrumuturi pe bază de
obligațiuni pe piața financiară internă sau internațională. Ca instrumente financiare, veniturile și
cheltuielile bugetare influențează atât obiective economice, sociale, culturale, cât și demografice,
financiare și politice. B. de s. este un important instrument de intervenție în viața social-economică
a țării, deoarece prin intermediul lui se repartizează o bună parte din produsul național brut; de
asemenea, el contribuie la realizarea obiectivelor politicii sociale și economice a guvernului. Ca
agent economic, statul intervine și dirijează procesele social-economice. în condițiile economiei de
piață, b. de s. are noi valențe. Astfel, s-au stabilit noi clasificări ale veniturilor și cheltuielilor care
să facă posibilă efectuarea de analize economico-financiare mai temeinice, se folosesc metode și
tehnici modeme de determinare a veniturilor și a cheltuielilor bugetare, s-au găsit căi de
determinare și de selecționare a variantelor optime din mai multe soluții posibile, se elaborează
programe care pot fi finanțate din bugetul statului. Majoritatea statelor cu economie de piață
elaborează și execută bugete ale economiei naționale cu o sferă de cuprindere mult mai largă. în
epoca actuală, b. de s. nu mai este conceput numai ca un document financiar care cuprinde
veniturile și cheltuielile statului, aprobat anual de către Parlament, ci este conceput ca o situație
financiară cu o semnificație mult mai largă, în care se reflectă întreaga viață social-economică a
țării. Astăzi, b. de s. se elaborează și se execută în concordanță cu situația reală a țării, cu nivelul
produsului național brut, cu rata de creștere (descreștere) a acestuia, cu gradul de ocupare a
capacităților de producție și de folosire a forței de muncă, cu dimensiunile sectorului public al
economiei, precum și în strânsă legătură cu conjunctura internă și internațională. Astăzi toate
statele elaborează, execută și încheie b. de s. cu aplicarea principiilor: anualitatea bugetului (v.);
unitate bugetară (v.); universalitate bugetară (v.); echilibrare bugetară (v.); publicitatea
bugetului de stat (v.); specializare bugetară (v.). V. și bugetul economiei naționale.
BUGETUL DE TREZORERIE, plan financiar care cuprinde structura și rolul fluxurilor
de bani efectivi pe o anumită perioadă de timp, constituind o prognoză a intrărilor și a ieșirilor de
numerar. Intrările de numerar provin în principal din: vânzările de mărfuri și prestările de servicii
cu plată imediată; încasări din vânzarea mărfurilor pe credit dintr-o perioadă anterioară; sumele
încasate din vânzările de valori mobiliare - emisiunea de acțiuni, de obligațiuni; încasări din
vânzarea imobilizărilor; sumele obținute din împrumuturi de la bancă; încasarea chiriilor,
dobânzilor, dividendelor și alte venituri financiare; încasări din recuperarea creditelor acordate pe
diferite termene; încasări din dezafectarea unor echipamente etc. La partea de plăți se prevăd:
plata cumpărărilor la vedere și pe credit de active circulante; plata salariilor și a altor drepturi
salariale; plata cheltuielilor de exploatare, de administrație și de comercializare a mărfurilor și
serviciilor; vărsarea la bugetul de stat și la bugetele locale a impozitelor și a taxelor; plata
243
BUG
contribuțiilor; achizițiile de noi imobilizări; plata dobânzilor și a ratelor scadente la creditele
bancare; răscumpărarea de către unitatea economică a titlurilor de credit emise (acțiuni,
obligațiuni); plata dividendelor către acționari și retragerile de fonduri de către proprietari etc.
Achiziționările, vânzările, precum și toate fluxurile de exploatare sunt prevăzute la datele
efectuării lor. Dacă b. de t. are deficit, trezorierul îl acoperă prin credite pe termen scurt Când b.
de t. prevede excedent, trezorierul decide blocarea lui în cont sau plasarea în anumite afaceri
pentru a aduce profit. B. de t. se elaborează pe baza experienței din perioadele anterioare referitoare
la necesarul de trezorerie și pe baza datelor din perioada pentru care se elaborează bugetul B. de t
are un rol deosebit de important în gestionarea optimă a resurselor financiare proprii și împrumutate
ale unității economice, iar fluxurile financiare de intrări și ieșiri de numerar trebuie să asigure
echilibrul financiar. V. și trezorerie; trezoreria agentului economic; trezorier.
BUGETUL ECONOMIEI NAȚIONALE, b. economic care conține estimări referitoare la
evoluția în viitor a întregii activități economice. B.e.n. cuprinde toate resursele financiare ale țării
și destinațiile lor, precum și informații previzionale referitoare la producția, repartiția, consumul
produsului național brut, la constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor bugetului de stat.
B.e.n. cuprinde un ansamblu de conturi ale națiunii care evidențiază pentru anul curent și pentru
anul viitor previziunile asupra tuturor agenților economici din țară. B.e.n. se prezintă sub forme
diferite de la o țară la alta. în Marea Britanie, acest buget se prezintă sub forma unei „cărți albe",
care reliefează veniturile și cheltuielile națiunii în anul de bază, estimările privind producția,
repartiția, consumul, comerțul exterior în anul viitor și defalcarea resurselor care vor proveni din
produsul național brut și din împrumuturi. B.e.n. se publică simultan cu bugetul de stat. în Franța,
b.e.n. se prezintă sub forma unor conturi previzionale pe anul curent, care, împreună cu conturile
națiunii și cu unele estimări pentru viitor, însoțesc proiectul „Legii financiare", adică bugetul de
stat. B.e.n. cuprinde în mod sintetic resursele care provin din produsul național brut și apoi
utilizarea resurselor pentru: consum final (individual); consum intermediar public și privat;
investiții brute ale agenților economici particulari, ale populației, ale administrației publice, ale
administrației private, ale instituțiilor bancare, ale societăților de asigurare; de asemenea, cuprinde
evoluția exportului de bunuri și servicii etc. în Franța, b.e.n. se elaborează cu ajutorul unui model
economic și matematic, care face posibilă simularea evoluției în perspectivă a economiei, cu luarea
în considerare a mai multor ipoteze. Modelul furnizează informații pe termen scurt și mijlociu cu
privire la evoluția producției, repartiției, consumului, investițiilor, la repartiția activelor financiare,
la raportul salarii-profituri etc. în S.U.A., b.e.n. se prezintă sub forma unui document care
evidențiază veniturile bănești disponibile, cheltuielile și soldul dintre ele pe principalele sectoare
ale economiei naționale: agenții economici cu capital privat, instituții publice, populație, relații cu
străinătatea. în vederea elaborării b.e.n., se utilizează informații privitoare la produsul național
brut, venitul național, veniturile și cheltuielile publice etc. Practic, documentul b.e.n, nu conține
previziuni care să devină obligatorii pe viitor, ci are numai menirea să evidențieze modificările
care vor surveni în economia națională. Rezultă că b.e.n. constituie doar un instrument cu ajutorul
căruia guvernele statelor respective se informează asupra situației economice și financiare a țărilor
respective. B.e.n. nu are caracter de lege și nu se substituie bugetului de stat, însă guvernul poate
identifica efectele directe și indirecte care se produc în economia națională prin aplicarea unor măsuri
privind creșterea economică. Informațiile furnizate de b.e.n. au un caracter relativ, deoarece ele sunt
rezultatul unor extrapolări ale tendinței de evoluție a diverșilor indicatori din perioadele anterioare.
Unele concluzii trase pot fi insuficient fundamentate, iar deciziile adoptate pot să nu fie cele mai
adecvate. De aceea, guvernul se poate folosi și de alte informații. Ca urmare, guvernul se folosește în
principal de legea de adoptare a bugetului de stat ca plan financiar. V. și bugetul de stat
BUGETUL FONDULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, b. care cuprinde la
partea de venituri: veniturile curente, din care venituri fiscale din impozite directe, contribuții
pentru asigurările sociale, contribuții pentru bilete de tratament balnear și odihnă; venituri
244
BUG
nefiscale; diverse venituri, încasări din alte surse. La partea de cheltuieli cuprinde: asistența
socială; ajutoare bănești pentru încălzirea locuințelor, care se suportă din fondurile de asigurări
sociale; pensii, ajutoare și indemnizații; pensii de asigurări sociale; indemnizații pentru
incapacitate temporară de muncă din cauză de boală și de accident; indemnizații pentru concedii
de maternitate și îngrijirea copiilor; ajutoare sociale; ajutoare acordate salariaților pentru proteze și
decese; ajutoare acordate pensionarilor pentru proteze și decese; tratament balnear și odihnă; alte
cheltuieli pentru asigurările sociale; cheltuieli cu administrarea fondului; cheltuieli ocazionate de
plata drepturilor; cheltuieli cu personalul care gestionează fondurile; împrumut acordat statului;
excedent sau deficit.
BUGETUL FONDULUI DESTINAT PLĂTII PENSIILOR Șl CELORLALTE
DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR, b. care cuprinde venituri
curente, în primul rând venituri fiscale: impozite directe; contribuția agenților economici pentru
constituirea fondurilor speciale; contribuția agenților economici pentru asigurările sociale;
contribuția pentru biletele de tratament balnear și odihnă; contribuția persoanelor asigurate.
Venituri nefiscale: diverse venituri, încasări din alte surse. Subvenții: subvenții de la bugetul de
stat pentru completarea fondului destinat plății pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurări sociale
ale agricultorilor. La partea de cheltuieli cuprinde: "asistența socială; "ajutoare bănești pentru
încălzire; "pensii, ajutoare și indemnizații; "pensii de asigurări sociale; "indemnizații pentru
incapacitate temporară de muncă din cauză de boală și de accident; "indemnizații pentru concedii
de maternitate și îngrijirea copiilor; "ajutoare în caz de deces; "tratament balnear și odihnă; "alte
cheltuieli sociale; "contribuția persoanelor asigurate pentru finanțarea ocrotirii sănătății; "cheltuieli
de administrare a fondului; "cheltuieli ocazionate de plata drepturilor; "alte acțiuni; "alte cheltuieli;
■excedent/deficit; "cheltuieli curente: cheltuieli materiale și servicii; cheltuieli ocazionate de plata
drepturilor; cheltuieli de capital: cheltuieli pentru asigurarea, întreținerea și dezvoltarea bazei
materiale; rezerve; excedent/deficit; disponibil din anii anteriori.
BUGETUL FONDULUI PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ, b. care cuprinde la
venituri: venituri curente, venituri fiscale - impozite directe, contribuții pentru asigurările sociale,
contribuții pentru pensia suplimentară; venituri nefiscale, cum sunt diferite venituri, încasări din
alte surse. La partea de cheltuieli cuprinde: pensii, ajutoare, indemnizații, pensia suplimentară,
cheltuieli cu administrarea fondului, cheltuieli ocazionate de plata drepturilor, cheltuieli cu
personalul care gestionează fondul și excedentul sau deficitul bugetului.
BUGETUL FONDULUI PENTRU PLATA AJUTORULUI DE ȘOMAJ, b. care
cuprinde veniturile curente: venituri fiscale - impozite directe: contribuții la fondul pentru plata
ajutorului de șomaj, contribuții de la persoanele juridice și de la cele fizice care utilizează munca
salariată, contribuții pentru ajutorul de șomaj de la salariați; venituri nefiscale, cum sunt diverse
venituri și încasări din alte surse. De asemenea, la venituri sunt incluse subvențiile primite în
completarea fondului pentru plata ajutorului de șomaj. La partea de cheltuieli cuprinde: cheltuieli
cu calificarea și recalificarea șomerilor; asistență socială; ajutoare bănești pentru încălzirea
locuințelor; pensii, ajutoare și indemnizații; ajutor de șomaj; alocație de sprijin; ajutor de integrare
profesională; indemnizație pentru personalul agenților economici a căror activitate este întreruptă
temporar; plata absolvenților instituțiilor de învățământ; cheltuieli cu administrarea fondului;
cheltuieli cu personalul care gestionează fondurile; împrumuturi; excedentul fondurilor
extrabugetare; deficitul fondurilor extrabugetare.
BUGETUL „HELLER“, denumire a bugetului de familie (v.), inițiat pentru prima dată în
SUA, în anii 1936-1938. a devenit un instrument curent de cunoaștere a consumului minim
și mediu al populației, a structurii acestuia etc. Purtând amprenta condițiilor economice, politice și
245
BUG
sociale din SUA, acest b. se elaborează prin folosirea unor anumite metode statistice, prin alegerea
în anchetă a unor anumite categorii de populație, ale căror venituri și cheltuieli să permită
obținerea unor concluzii convenabile organelor statului și claselor dominante.
BUGETUL MUNICIPIULUI, b. local, propriu, care cuprinde numai veniturile și cheltuielile
municipiului respectiv, neavând alte bugete în subordine. V. și buget local; sistem bugetar.
BUGETUL PUBLIC NAȚIONAL, sistem unitar de bugete format din: bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul
Trezoreriei Statului și bugetele instituțiilor publice autonome. Componentele b.p.n. sunt
autonome, au venituri și cheltuieli proprii, se elaborează și se aprobă separat, iar titularii acestor
bugete au deplină independență. B.p.n. este principalul instrument financiar al statului - o balanță
financiară la nivel macroeconomic - care servește la dimensionarea resurselor financiare ale
statului, la stabilirea destinațiilor acestora și la fundamentarea echilibrului financiar, pe o anumită
perioadă de timp, de regulă pe un an.
BUGETUL SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI, plan financiar anual elaborat de societatea de
asigurări, care cuprinde veniturile și cheltuielile reclamate de necesitatea înfăptuirii asigurărilor
interne și externe, rezultatul brut și net al exercițiului, constituirea fondurilor proprii din profit și
utilizarea lor, eventualele credite bancare, impozitul pe profit, dividendul etc., cu repartizarea pe
trimestre. B. este instrumentul de bază, activ, de conducere a activității financiare, de
autoconducere, de autofinanțare, de decizie și analiză a calității activității desfășurate și de control
economico-financiar, care trebuie să realizeze echilibrul financiar permanent al societății de
asigurări și să contribuie la mobilizarea și la folosirea cu maximum de eficiență a tuturor resurselor
materiale și financiare, la îmbunătățirea rezultatelor financiare ale unităților teritoriale și ale
societății care se ocupă cu asigurările de persoane, de bunuri și de răspundere civilă. De asemenea,
b. este principalul instrument financiar de creștere a răspunderii organelor de conducere din
societatea de asigurări și a personalului în gospodărirea rațională a fondului de asigurare, de
întărire a ordinii și a disciplinei financiare în sfera asigurărilor. Instituirea și utilizarea b. au fost
hotărâte în scopul folosirii cât mai intense a pârghiilor economice și financiare în activitatea
economico-socială și financiară, al sporirii cointeresării și răspunderii unităților teritoriale, a
salariaților și a organelor de conducere în gospodărirea cu eficiență ridicată a resurselor materiale,
financiare și umane, al întăririi disciplinei economico-financiare. B. sintetizează în formă valorică
obligația societății de asigurări de a-și compensa din veniturile obținute toate cheltuielile efectuate,
de a realiza un profit din care să-și extindă și să-și perfecționeze activitatea, să-și satisfacă
cerințele social-culturale și să asigure participarea salariaților la crearea și la repartizarea
profitului, să contribuie la dezvoltarea generală a societății. B. societății de asigurări este
cuprinzător și reliefează fidel activitatea și rezultatele financiare ale asigurărilor de persoane, de
bunuri și de răspundere civilă, a asigurărilor în valută. B. cuprinde: veniturile totale, cheltuielile
totale, rezultatul brut al exercițiului financiar și rezultatul net al exercițiului financiar. Veniturile
totale cuprind: a) venituri din activitatea de asigurare, din care: venituri din asigurări facultative
(populație și persoane juridice); venituri din asigurarea obligatorie (populație și persoane juridice);
venituri din operațiuni de reasigurare; b) venituri financiare și excepționale, din care: venituri
financiare; venituri excepționale. Cheltuielile totale cuprind: c) cheltuieli aferente activității de
asigurare, din care: despăgubiri pentru asigurări facultative (populație și persoane juridice);
despăgubiri pentru asigurări obligatorii (populație și persoane juridice); cheltuieli privind
operațiunile de reasigurare; cheltuieli privind constituirea rezervelor tehnice (de prime pentru
asigurări de viață; de prime pentru celelalte feluri de asigurări; de prime pentru asigurări
obligatorii; de daune); d) cheltuieli pentru contractarea, încasarea și administrarea fondului
de asigurare și a contribuției la fondurile ce se constituie în afara societății, din care: cheltuieli
246
BUL
cu personalul (cheltuieli cu salariile personalului, și anume: salarii, indemnizații pentru plata
concediilor medicale din fondul de salarii, premii, primă de vacanță, indexare, cheltuieli pe bază
de convenții civile de prestări de servicii, contribuții la fondul pentru asigurările sociale,
contribuția la fondul pentru plata ajutorului de șomaj, a ajutorului de integrare profesională și a
alocației de sprijin); cheltuieli cu comisioane - cote procentuale și tarife - la asigurările facultative,
și anume: comisioane la asigurările facultative, indemnizații pentru plata concediilor medicale
acordate agenților de asigurare cu contract de muncă, premii, primă de vacanță, comisioanele
colaboratorilor, contribuția la fondul pentru asigurările sociale, contribuția la fondul pentru plata
ajutorului de șomaj, a ajutorului de integrare profesională și a alocației de sprijin); cheltuieli pentru
asigurările facultative complexe ale gospodăriilor pentru salariați; comisioane pentru asigurările
obligatorii; comisioane pentru asigurările facultative cuvenite persoanelor juridice care încheie
asigurări pe bază de convenție; imprimate specifice; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate;
chirii; cheltuieli cu alte servicii executate de terți; cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele
asimilate; amortismentul mijloacelor fixe; alte cheltuieli generale; cheltuieli administrativ-
gospodărești; cheltuieli financiare; cheltuieli excepționale. în partea finală, b. cuprinde o recapitulație
formată din: I. venituri totale; IL cheltuieli totale; III. rezultatul brut al exercițiului financiar (profit,
pierdere, fondul de rezervă 5%); IV. rezultatul brut al exercițiului financiar - impozitul pe profit;
V. rezultatul net al exercițiului financiar, din care: 10% fondul de participare a salariaților la profit,
50% fondul de dezvoltare-investiții, 40% dividende de plătit. B. se elaborează pe baza indicatorilor
societății de asigurări, pe baza propunerilor însoțite de note explicative primite de la sucursalele
județene și a municipiului București, cu luarea în considerare a experienței anilor anteriori,
urmărindu-se creșterea continuă a eficienței activității de asigurări. De asemenea, se au în vedere
datele programului de perspectivă al societății de asigurări. După elaborare, b. se examinează și se
aprobă de către consiliul de administrație și adunarea generală a acționarilor. B. se încadrează în mod
organic în complexul de măsuri privind dezvoltarea economico-socială a țării, îmbinând armonios
conducerea unitară a activității economico-financiare pe baza programului economic cu autonomia
economico-financiară. Prevederile anuale ale b. se desfășoară pe trimestre și pe sucursale, cărora li se
transmit spre execuție în cursul anului planuri operative de venituri și cheltuieli.
BUGETUL TREZORERIEI STATULUI, b. care se elaborează, se administrează și se
execută de Ministerul Finanțelor. B.t.s. cuprinde atât la venituri, cât și la cheltuieli, dobânzile,
comisioanele și majorările de întârziere încasate, respectiv plățile la și din Trezoreria Statului,
precum și alte încasări și plăți pentru operațiunile care decurg din împrumuturi, avansuri,
plasamente ori din păstrarea și administrarea depozitelor în Trezoreria Statului. în cadrul
cheltuielilor b.t.s. se prevăd și comisioanele datorate băncilor comerciale pentru operațiunile pe
care acestea le execută în contul Trezoreriei Statului; comisioanele care se plătesc băncilor
comerciale se negociază între reprezentanții Ministerului Finanțelor și cei ai băncilor, încheindu-se
convenții corespunzătoare. B.t.s. se întocmește anual și se prezintă spre aprobare Guvernului.
Cheltuielile totale aprobate prin acest buget reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
Excedentul anual rezultat din execuția b.t.s. se reportează pe anul imediat următor ca resursă
temporară a Trezoreriei Statului. Angajarea de cheltuieli publice din excedentul Trezoreriei
Statului se aprobă de Parlamentul României, la propunerea Guvernului, prin legea anuală a
bugetului de stat sau prin legi speciale. în situații speciale și fundamentate, Guvernul poate aproba
ca, din excedentul realizat, să se compenseze parțial sau total dobânzile datorate pentru
disponibilitățile temporare destinate acoperirii deficitului bugetului de stat din anul precedent și din
anul curent, precum și împrumuturile temporare și dobânzile aferente acestor împrumuturi acordate
bugetelor fondurilor speciale. V. și trezorerie; trezoreria agentului economic; trezorier.
BULETIN DE BURSĂ, publicație periodică a bursei în care se menționează cursul
hârtiilor de valoare, respectiv prețurile mărfurilor. Buletinul cuprinde: limitele variației cursurilor
(prețurilor) în timpul scurs din anul respectiv; denumirea hârtiilor de valoare, a mărfurilor,
247
BUL
dimensiunile dividendelor pe fiecare acțiune și mărimea procentelor care se plăiesc în fiecare an pe
cuponul obligațiunii; termenele fmale ale răscumpărării obligațiunilor; numărul hârtiilor de valoare
și cantitatea mărfurilor vândute într-o zi; cursurile (prețurile) maxime și minime și cele din
momentul închiderii bursei; modificările prețurilor, respectiv diferența dintre prețurile zilei curente
și cele ale zilei precedente etc.
BULETIN DE SCHIMB VALUTAR, document ce se întocmește de către casele de
schimb valutar sau de punctele acestora, prin care se consemnează fiecare tranzacție valutară.
Fiecare casă de schimb își procură aceste formulare. B. de s.v. sunt întocmite, înregistrate,
evidențiate și utilizate ca documente cu regim special, în care scop poartă în mod obligatoriu o
serie și un număr de ordine imprimat în procesul tipăririi lor. B. de s.v. se întocmesc în două
exemplare, fiind obligatorie completarea lor cu toate datele prevăzute. Nu este admis ca pe b. de
s.v. să se afle modificări, corecturi, ștersături; buletinele întocmite eronat se anulează prin barare
sub semnătura salariatului și ștampila punctului de schimb. Aceste buletine rămân atașate în carnetul
respectiv. Exemplarul original al b. de s.v. datat, semnat și ștampilat de punctul de schimb valutar se
înmânează clientului, iar al doilea exemplar se păstrează ca document justificativ de casă. Casele de
schimb valutar care au organizat operațiunile în sistem computerizat întocmesc b. de s.v. pe
calculatorul electronic, cu condiția de a respecta întocmai modelul de formular, inclusiv regimul
special al acestuia, prin înscrierea seriei și a numărului de ordine. V. și casă de schimb valutar.
BULETIN DE SCHIMB VALUTAR PENTRU TURIȘTI, document ce se întocmește de
către turiștii străini care solicită servicii de la societățile comerciale cu activitate de turism pentru
schimbul de valută străină contra lei, necesari plății serviciilor de cazare etc. B. de s.v. pentru t.
cuprinde: denumirea societății comerciale de turism, adresa, ghișeul, seria, numărul, numele și
prenumele turistului, țara, seria și numărul pașaportului, suma încasată de client, cursul,
comisionul, suma netă în lei. Dacă este cazul încasării de cecuri, se înscriu seria și numărul cecului
și felul valutei în care este exprimat, precum și banca emitentă a acestuia, semnătura casierului,
ștampila și semnătura clientului. în vederea simplificării operațiunilor, în sensul eliminării
circulației numerarului în lei între ghișeul de schimb, turistul străin și prestator, decontarea
contravalorii în lei a serviciilor se face zilnic, direct între ghișeul de schimb și prestatorul de
servicii. în acest scop, b. de s.v. se întocmește în trei exemplare, care au următoarele destinații:
originalul se înmânează turistului, exemplarul 2 se transmite prestatorului de servicii, iar
exemplarul 3 rămâne la ghișeul de schimb valutar (v.). Originalul b. de s.v. se prezintă de către
turist prestatorului de servicii, care înscrie în mod obligatoriu pe verso, sub semnătură, dată și
ștampilă, suma în lei aferentă serviciilor prestate și va elibera nota de plată turistului în cauză.
Concomitent, se restituie turistului b. de s.v.
BULETINUL CURSURILOR VALUTELOR STRĂINE, tabel al cursurilor valutelor
străine la o anumită dată sau pentru o anumită perioadă. Buletinul cuprinde: denumirea valutelor
care se cotează la bursă și centrele fmanciar-bancare unde aceste valute sunt mijloace de plată
legale; documentele bănești în valută străină pentru care se pot stabili cursuri diferite (cecuri,
bancnote, mandate poștale și telegrafice etc.) și cursurile pentru 1, 100 și 1 000 de unități în valuta
țării respective. Buletinul este întocmit și publicat de către băncile care efectuează operațiuni
valutare, precum și de către bursele valutare. V. și curs valutar.
BULLISH (PIAȚA), piață a titlurilor financiare cu prețuri ascendente, în urcare; poziție a
unui investitor care urmărește obținerea de profit din tranzacții cu titluri financiare sau mărfuri
numai în condițiile în care prețul lor pe piață va crește.
BUN, lucru asupra căruia există drepturi și obligații patrimoniale, element al activului
patrimonial al unei persoane fizice sau juridice. De asemenea, b. reprezintă o valoare economică.
248
BUN
B.	se pot clasifica după următoarele criterii: 1. după destinația lor economică există: a) mijloace de
producție; b) b. de consum individual, produse, resurse bănești; 2. după modul de determinare
există: a) b. individuale determinate; b) b. determinate prin trăsături generice și c) b. de gen; 3. după
posibilitatea de a le înlocui pe unele cu altele există: a) b. fungibile și b) b. nefungibile; 4. după
criteriul consumării lor, b. pot fi: a) b. consumptibile; b) b. neconsumptibile; 5. după
posibilitatea divizării lor există: a) b. divizibile; b) b. indivizibile; 6. după rolul lor există:
a) b. principale; b) b. accesorii; 7. după stabilitatea așezării lor există: a) b. imobile; b) b.
mobile; 8. după capacitatea lor de a produce fructe există: a) b. frugifere; b. nefrugifere.
Toate categoriile de b. prezintă o importanță deosebită pentru dezvoltarea economiei naționale și
pentru condițiile de viață ale populației. V. și avuție națională; bogăție națională.
BUN ACCESORIU, b. mobil care înlesnește folosirea altui bun de care este legat prin
aceeași destinație economică. De exemplu, sunt b.a.: cutia unui instrument muzical; instalația
sanitară și cea de încălzit dintr-un imobil etc.
BUN CONSUMPTIBIL, b. care presupune consumarea lui de la prima întrebuințare, ca de
exemplu: alimentele, furajele, combustibilul etc.
BUN CORPORAL, b. care are o existență materială, ca de exemplu: clădirile,
construcțiile, îndiguirile, șoselele etc.
BUN CURAT, b. ale cărui calități îl fac să fie acceptat drept colateral într-un împrumut sau
într-o tranzacție, după ce i s-a determinat apartenența și faptul că este liber de orice altă sarcină.
BUN DIVIZIBIL, b. care se poate divide în mai multe părți sau bucăți, fără a i se schimba
valoarea, ca de exemplu: aurul, hidrocarburile, cerealele etc.
BUN FĂRĂ STĂPÂN, orice fel de bun abandonat timp de un an de la ultimul act de
administrare de către proprietarul lui și asupra căruia nu s-a înfăptuit nici un act de administrare
sau de conservare, ca de exemplu: b. pierdute și nerevendicate, b. părăsite în vamă etc.
BUN FRUGIFER, b. care poate produce fructe, roade etc.
BUN FUNGIBIL, b. care prin caracteristicile sale poate fi înlocuit cu altul de același fel
pentru stingerea unei obligații, ca de exemplu: grâul, porumbul, orzul etc.
BUN INDIVIZIBIL, b. care nu poate fi împărțit în mai multe părți fără a i se schimba
destinația și valoarea. Unele b. sunt indivizibile prin natura lor.
BUNURI ASIGURABILE, b. care pot fi asigurate prin intermediul asigurărilor facultative,
deoarece întrunesc toate condițiile cerute prin actele normative. Cunoașterea cu exactitate a b.a.
prezintă importanță pentru organele asigurătorului în vederea stabilirii măsurilor care se cer a fi
luate în vederea cuprinderii lor în asigurare. De exemplu, dintre bunurile aparținând populației sunt
asigurabile: autovehiculele, bunurile din gospodărie, animalele, culturile agricole etc.
BUNURI ASIGURATE, b. care sunt cuprinse în asigurare, ca de exemplu: majoritatea
bunurilor aparținând asociațiilor agricole, clădirile și animalele aparținând populației sau cele pentru
care au fost deja încheiate contracte de asigurare în cadrul asigurărilor facultative. în cazul
asigurărilor facultative, cu cât raportul dintre numărul bunurilor asigurate și numărul bunurilor
asigurabile - exprimat în procente - se apropie mai mult de o sută, cu atât se creează condiții pentru o
mai bună dispersare a riscurilor și pentru obținerea unor rezultate mai bune de către asigurător.
249
BUN
BUNURI FINALE, b. care sunt produse pentru a fi consumate și care nu mai sunt utilizate
de agenții economici în procesul de producție pentru obținerea altor bunuri. B.f. se deosebesc de
bunurile intermediare. Totuși, unele b.f. pot deveni bunuri intermediare.
BUNURI MOBILIARE, parte a avuției aflată în proprietate de stat sau particulară, formată
în principal din sume de bani, hârtii de valoare, polițe de asigurare, metale și pietre prețioase,
bijuterii, picturi, sculpturi etc. De regulă, b.m. se păstrează în case de valori, iar în timpul
transporturilor internaționale ele devin obiect de asigurare. O parte a b.m. pot fi transmise fără acte
autentice de proprietate.
BURSĂ 1. Piață publică organizată potrivit unor uzanțe, care funcționează permanent,
îndeplinind rolul unui barometru foarte sensibil al economiei de piață. 2. Organizație privată sau
de stat, constituită pe baza unui act normativ și supravegheată de stat, prin mijlocirea căreia se
efectuează tranzacții cu diferite mărfuri fungibile, după mostre, standarde (b. de mărfuri) și se
negociază diferite valori mobiliare, efecte de comerț (v.), valute străine, devize, se efectuează
operațiuni de asigurări etc. 3. Asociație a producătorilor, comercianților, bancherilor, asigurătorilor
etc. în vederea negocierii de mărfuri, de valori publice și private, monede, devize, închirieri de
nave și aeronave, a acoperirii unor riscuri etc. și a încheierii unor operațiuni. 4. Locul în care se țin
întrunirile și se încheie tranzacțiile, sanctuarul economiei libere, de piață. 5. Tehnică a
tranzacțiilor, proprie economiei de piață; are caracter concurențial; concentrează cererea și oferta
de mărfuri, servicii, valori și devize; se desfășoară după o anumită procedură, potrivit unui
program, într-un anumit loc, în prezența vânzătorilor și a cumpărătorilor ori a reprezentanților
acestora. în mod obișnuit, b. se constituie ca societăți anonime pe acțiuni, având ca membri
asociați principalele bănci și instituții financiare, cele mai mari societăți comerciale și industriale
din unul sau mai multe orașe, dintr-o țară etc. în vederea efectuării în mod permanent a diferitelor
tranzacții. O b. este condusă de comitetul bursei (v.). B. este un motor al vieții economice și
financiare, care dinamizează activitatea de afaceri și face posibilă realizarea unor investiții de mare
amploare, care nu s-ar putea realiza numai cu fondurile unui grup mai mic de întreprinzători. în
forma lor incipientă, geneza burselor se află în secolele al Xl-lea și al Xll-lea. Astfel, în Grecia
Antică, la Atena, exista Banca Trapeza, care intermedia comerțul cu bani, iar în Imperiul Roman
existau Collegia Mercantorum unde se negociau tranzacții comerciale importante. Comerțul de
bursă dobândește o amploare deosebită în Evul Mediu. Cămătarii care împrumutau bani și-au
concentrat treptat activitatea în principalele cartiere ale marilor orașe europene. Noțiunea de bursă
provine de la cuvântul francez „la bourse“, care însemna punga cu bani pentru efectuarea
cheltuielilor cotidiene. Porturile italiene aveau o emblemă denumită „borsa“. în secolul al XlV-lea,
casa bancherului Van der Burse a înființat în localitatea Bruges din Flandra un local în care se
efectuau diferite tranzacții cu mărfuri, aur, platină, argint, cu diferite hârtii de valoare din acel
timp. Se presupune că așa a apărut noțiunea de bursă. B. au apărut concomitent cu dezvoltarea
operațiunilor comerciale; ele fimcționau la început în porturi unde comercianții se interesau de
afaceri, la plecarea și la sosirea corăbiilor. înființarea b. este legată de formarea relațiilor de
producție ale economiei de piață. Primele b. au luat ființă în secolul al XVI-lea (la Anvers în anul
1531, la Londra în anul 1554, la Lyon în anul 1595, la Petersburg în 1703, la Paris în 1724, la New
York în 1792, la Chicago în 1859, la Tokio în 1879, la București în anul 1882 etc.). Mai târziu, b.
au luat ființă în toate orașele importante din diferite țări. Condițiile înființării și funcționării b. au
fost: existența marilor firme organizate sub forma societăților pe acțiuni, care aveau nevoie de
capital împărțit în acțiuni și obligațiuni ce se negociază la b.; dispersarea acțiunilor și a
obligațiunilor la un număr mare de posesori; reglementarea strictă a activității tranzacționale,
limitarea numărului de participanți, elaborarea unui cod pentru intermediari și precizarea normelor
de desfășurare a ședințelor de b. etc. Pe măsura creșterii volumului tranzacțiilor, se mărește și
numărul agenților intermediari. Astfel au apărut speculatorii, care și-au făcut o meserie din
mijlocirea schimbului de efecte financiare, câștigând din modificările de curs. Speculațiile de b. au
—
BUR
avut și au consecințe economice și sociale dăunătoare. După obiectul lor, b. sunt generale și
specializate. La b. generale se negociază diferite mărfuri și se efectuează tranzacții cu hârtii de
valoare, devize, valute etc. B. generale funcționează în marile centre comerciale, ca spre exemplu:
Ziirich, Viena, Hamburg, Paris, New York, Londra, Rotterdam, Amsterdam, Singapore etc. B.
specializate pot fi de mărfuri, unde se negociază una sau mai multe mărfuri, de regulă cele mai
importante materii prime care sunt denumite chiar mărfuri de b. și pot fi: metale prețioase (aur,
platină, argint), metale neferoase (cositor, cupru, zinc, plumb), cereale (grâu, porumb, orez etc.),
zahăr, ulei, cafea, lână, bumbac etc. La aceste b. se tranzacționează, de fapt, titlurile de proprietate
asupra mărfurilor respective. Scopul operațiunilor la b. de mărfuri este fie aprovizionarea cu
mărfuri, fie protecția contra riscurilor de fluctuație a prețurilor sau realizarea unor tranzacții
speculative. B. de mărfuri sunt un important factor de facilitare și de dinamizare a comerțului
internațional. La b. de valori se negociază valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni), valute, efecte
comerciale (cambii, bilete la ordin), efecte publice (rente, obligațiuni, bonuri de tezaur) etc.
Uneori, la b. de valori se pot negocia și metale prețioase. B. pot fi de stat și private. 6. Formă de
sprijin material, instrument financiar de stimulare a interesului pentru învățătură al elevilor și
studenților, formă de garantare a dreptului la învățătură. Constituția României prevede, la art. 32,
următoarele: „Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin
învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte
forme de instrucție și de perfecționare.” „învățământul de stat este gratuit, potrivit legii/4
Bursele elevilor: „Elevii din învățământul de stat primar, gimnazial, liceal, postliceal,
profesional, complementar, de ucenici și teologic, cursuri de zi, beneficiază de burse de
merit, burse sociale și alte forme de sprijin material acordate de Ia bugetul de stat sau de
agenții economici, instituții, fundații și organizații apolitice.44 (art. 2, H. G. nr. 657/1994).
Bursa de merit se acordă elevilor de către inspectoratul școlar, la propunerea consiliilor de
administrație din școli, începând cu trimestrul al Il-lea al clasei a IX-a, respectiv anul I, dacă obțin
cel puțin media 9 (nouă) la fiecare disciplină de învățământ și nota 10 (zece) la purtare. Aceste
burse se revizuiesc trimestrial luându-se în considerare rezultatele trimestrului anterior. Numărul
b. de m. acordate elevilor nu poate să depășească 1% din numărul total de elevi din clasele a IX-a-
a XH-a (a XlII-a) din fiecare liceu, respectiv anii I-III din fiecare școală profesională și postliceală,
în limita locurilor acordate (H. G. 657/1994, art. 5 și 6). Dacă mai mulți elevi au media peste 9
(nouă) la toate obiectele de învățământ, departajarea se face ținând seama de media generală, iar
dacă și aceasta este egală se au în vedere, în ordine, mediile obținute la disciplinele: limba română,
istorie, matematică, fizică, biologie. Bursa socială este formată dintr-o sumă de bani care se
acordă lunar următoarelor categorii de elevi: a) orfanilor de ambii părinți, celor necuprinși în
casele de copii, deși îndeplinesc condițiile pentru a fi primiți în aceste instituții, celor care au fost
bolnavi de TBC și sunt în evidența dispensarelor medicale, precum și celor care suferă de diabet,
boli maligne, sindroame de malabsorbție grave, insuficiențe renale cronice, astm bronșic,
epilepsie, cardiopatii congenitale, hepatită cronică, afecțiuni oftalmologice cu boli somatice
asociate sau imunologice, sau care prezintă deficiențe motorii. în toate aceste cazuri, este necesară
efectuarea unor anchete sociale; b) elevilor din învățământul primar și gimnazial din mediul rural
care nu au școală de nivelul respectiv în localitatea de domiciliu (cătun, sat) și învață în altă localitate și
care provin din familii al căror venit mediu lunar, pe membru de familie, se situează sub nivelul
salariului minim brut pe țară, indexat, și nu dețin suprafețe de teren mai mari de 3 000 m2, în zonele
colinare și de șes, și de 6 000 m2, în zonele montane. Bursa socială se acordă numai dacă elevul
locuiește în internat sau la o familie din localitatea unde studiază; c) elevilor proveniți din familii care
îndeplinesc în mod cumulat următoarele condiții: nu realizează un venit lunar pe membru de familie
mai mare de 50% din salariul minim brut pe țară, indexat; nu dețin terenuri agricole cu o suprafață mai
mare de 20 000 m2, în zonele colinare și de șes, și de 40 000 m2, în zonele montane; d) elevilor din
unitățile de învățământ de stat, curs de zi și seral, cărora li se aplică prevederile art. 8, lit. s, din
Legea nr. 42/1990; aceștia pot beneficia de burse sociale pe baza certificatului eliberat de comisia
251
BUR
constituită pentru aplicarea acestei legi, care atestă calitatea sa ori a unuia dintre părinți de erou-martir al
Revoluției anticomuniste din decembrie 1989 sau de luptător pentru victoria acestei revoluții, cu
una dintre mențiunile: rănit, reținut, rănit și reținut, remarcat prin fapte deosebite sau participant
direct la luptele pentru victoria revoluției. Bursele se acordă pe perioada cursurilor școlare,
inclusiv pe timpul pregătirii și al susținerii examenului de bacalaureat sau de diplomă, în prima
sesiune, pe perioada practicii în producție, precum și pe perioada vacanțelor de iarnă și de
primăvară. Bursele sociale se acordă și pe timpul vacanțelor de vară elevilor care îndeplinesc
condițiile Legii nr. 42/1990, precum și celor care îndeplinesc următoarele condiții: au promovat
anul școlar sau, la sfârșitul anului școlar, sunt corijenți la o singură disciplină de învățământ și au
media anuală la purtare de cel puțin 9 (nouă); absolvenților clasei a VUI-a care fac dovada că au
reușit la examenul de admitere în clasa a IX-a (anul I) la o unitate de învățământ de stat, cursuri de
zi; celor declarați repetenți din motive medicale. Elevii bursieri nu primesc bursa pe perioada
internării lor în spital, preventoriu sau sanatoriu, dacă aceasta este mai mare de 30 de zile. Elevii
aflați în situația de scutire medicală ambulatorie își mențin bursa cel mult 90 de zile de la data
îmbolnăvirii. Dacă se depășește acest termen, primesc bursa numai după data reluării activității.
Elevii din învățământul de stat pot beneficia și de ajutoare materiale ocazionale oferite de
comitetele cetățenești de părinți, agenți economici, instituții, fundații, organizații apolitice și de
către persoane particulare. De asemenea, ei beneficiază de reduceri de tarife și sprijin financiar
pentru procurarea de rechizite școlare. Elevii școlilor profesionale, complementare și de ucenici, ai
liceelor industriale, agricole și silvice de la cursurile de zi pot încheia contracte cu agenți
economici, cu instituții, cu fundații sau cu consilii-locale; ei pot beneficia din partea acestora, pe
lângă bursa socială, și de ajutoare materiale constând în rechizite școlare, articole de igienă
personală, uniformă, îmbrăcăminte, echipament de protecție, după cum s-a stipulat în contractele
încheiate. Numărul burselor de merit și al celor sociale care se pot acorda într-un an școlar se
stabilește de către Ministerul Educației Naționale, în limita fondurilor acordate pentru această
destinație din bugetul de stat, proporțional cu numărul elevilor. Bursele studenților. Studenții de
la cursurile de zi din instituțiile de învățământ superior de stat, care studiază fără taxă de studiu,
pot primi burse de merit, burse de studiu, burse sociale, alte forme de sprijin material și ajutoare
sociale de la bugetul de stat sau burse pe baza de contract din partea agenților economici și credite
de studiu acordate de bănci. Bursele de merit se acordă studenților în funcție de rezultatele
deosebite obținute la studii. Aceste burse se acordă studenților de către senatul instituției de
învățământ superior, pe baza propunerilor consiliilor facultăților, începând cu anul II de studii,
dacă în anul precedent au obținut cel puțin media 9,50 la învățământul tehnic, agricol și la
profilurile matematică, fizică și chimie, respectiv media 9,80 la celelalte profiluri. Astfel de burse
se acordă și studenților din anul I care au reprezentat România, în anul de învățământ anterior, la
olimpiadele internaționale ale elevilor, precum și la campionatele europene și mondiale. Bursele
de merit se revizuiesc la începutul semestrului al Il-lea, în funcție de rezultatele obținute la
învățătură, studenții trebuind să obțină din promovarea tuturor examenelor programate, precum și
din verificările, colocviile și proiectele din semestrul I, media menționată mai sus. Pentru studenții
(studentele) care în timpul sesiunii de examene din iarnă se află în concediu medical (maternitate),
bursele de merit se revizuiesc luându-se în considerare numai rezultatele examenelor, colocviilor,
verificărilor și proiectelor în afara concediului medical. Acordarea burselor de merit la începutul
semestrului al Il-lea se face de către comisia de atribuire a burselor la nivelul facultății. Pentru
studenții (studentele) care în timpul sesiunii de examene din iarnă se află în concediu medical
(maternitate) se pot acorda burse de merit dacă media generală obținută la examenele, colocviile,
verificările și proiectele programate în afara concediului medical (examenele din timpul sesiunii de
examene din iarnă programate oficial) se încadrează în limitele mediilor necesare pentru a obține
bursă de merit. în semestrul al Il-lea nu se poate acorda bursă de merit studenților care, după
sesiunea de examene din iarnă, în afara concediului medical (de maternitate), au obținut o singură
notă. Bursele de studiu se acordă în funcție de rezultatele obținute la concursul de admitere sau în
252
BUR
anul universitar precedent, și anume dacă au obținut cel puțin media 8 (opt) la învățământul tehnic,
agricol și la profilurile matematică, fizică și chimie, respectiv cel puțin media 8,50 la celelalte
profiluri și nu au bursă de merit. Aceste burse se acordă și studenților de la ciclul de studii
aprofundate, dacă aceștia au obținut cel puțin media generală 9,30 la concursul de admitere în
acest ciclu. Bursele de studiu se acordă la începutul anului universitar, pe baza mediei generale
obținute în anul anterior sau la examenul de admitere, și la începutul semestrului al II-lea, pe baza
mediei generale obținute după primul semestru. Bursele de studiu se revizuiesc la începutul
semestrului al doilea, în funcție de rezultatele la învățătură obținute de studenți atât în sesiunea de
examene din iarnă, stabilită prin planul de învățământ, cât și la colocviile, verificările și proiectele
din timpul semestrului I, în modul următor: studenții care au avut de promovat un singur examen
sau o singură verificare trebuie să promoveze cu cel puțin nota 9 (nouă); studenții care au avut
programate două, trei sau mai multe examene, verificări și colocvii, trebuie să le promoveze și pot
primi bursă de studiu dacă obțin rezultatele la învățătură menționate mai sus. Bursele de studiu
acordate studenților orfani, celor proveniți de la casele de copii sau plasament familial ori
studenților bolnavi de T.B.C., aflați în evidența dispensarelor medicale, nu se revizuiesc; de
asemenea, nu se revizuiesc bursele de studiu acordate studenților care nu au avut posibilitatea să
susțină examenele programate, deoarece se aflau internați în spital ori în concediu medical pe
întreaga durată a sesiunii sau cel puțin 60 de zile înaintea ei. Pentru studenții (studentele) care în
timpul sesiunii de examene intră în concediu medical (maternitate), bursele de studiu se revizuiesc
luându-se în considerare rezultatele examenelor, colocviilor și proiectelor programate în afara
concediului. Studenții bursieri orfani sau bolnavi de T.B.C., aflați în evidența dispensarelor medicale,
care după sesiunea de examene din iarnă obțin media generală, rezultată din examene, verificări,
colocvii și proiecte, prevăzută pentru bursa de merit primesc această bursă. Bursele sociale se acordă
în funcție de situația materială a susținătorilor studenților. Studenții români de la cursurile de zi, fără
taxă de studiu, pot primi bursă socială în procent de cel mult 4% din numărul studenților de la
cursurile de zi, dacă au anumite venituri brute minime pe membru de familie. Studenții din
învățământul de stat, curs de zi și seral, cărora li se aplică prevederile Legii nr. 52/1990 pot beneficia
de burse sociale pe baza certificatului eliberat de comisia constituită pentru aplicarea acestei legi,
care atestă calitatea sa ori a unuia dintre părinți de erou-martir al Revoluției anticomuniste din
decembrie 1989 sau de luptător pentru victoria Revoluției, cu una dintre mențiunile: rănit, reținut,
rănit și reținut, remarcat prin fapte deosebite sau participant direct la luptele pentru victoria
revoluției. Bursele de merit, bursele de studiu și cele sociale se atribuie studenților pe durata anului
de învățământ, inclusiv pe timpul pregătirii și al susținerii examenului de diplomă în prima
sesiune, cu excepția vacanțelor. Studentele bursiere aflate în concediu prenatal sau postnatal
primesc bursa pe o durată egală cu concediul de maternitate stabilit pentru persoanele încadrate în
muncă. Studenții repetenți nu pot primi burse în anul pe care îl repetă. Studenții bursieri care, din
motive medicale, repetă anul, dovedind cu acte că au fost bolnavi și în imposibilitate de a
frecventa cursurile cel puțin 60 de zile în anul universitar precedent, pot primi burse de studiu sau
burse sociale pe baza mediei realizate în anul de studii promovat anterior celui pe care îl repetă din
motive medicale. Bursele de merit și bursele sociale acordate studenților pot fi retrase temporar
sau definitiv de către instituțiile de învățământ superior pentru abateri grave de la normele
disciplinei universitare, pentru dezinteres față de învățătură sau pentru absențe de la activitățile
didactice, pe baza criteriilor stabilite de fiecare instituție de învățământ superior. Pentru motive
care le sunt imputabile, studenții sunt obligați să restituie contravaloarea bursei primite în timpul
școlarizării; nu sunt obligați să restituie bursa cei care s-au retras de la cursuri pentru motive de
boală dovedite cu certificate medicale. Studenții și absolvenții din învățământul superior care
urmează cursurile la zi ale unei a doua specializări, cu excepția celor admiși în anul 1994, pot
primi burse de merit, burse de studiu sau burse sociale, alte forme de sprijin material sau ajutoare
sociale numai de la o singură facultate, cu condiția ca numărul total al anilor în care au beneficiat
de acest sprijin în cadrul primei și al celei de a doua specializări să nu depășească numărul anilor
253
bUK
de studiu prevăzuți ca durată de școlarizare la specializarea de la care urmează să beneficieze de
bursă. Studenții de la învățământul de stat pot beneficia de bursă pe bază de contract și de credite
de studiu acordate de bănci, în condițiile stabilite de cele două părți - studenți și agent economic
sau bancă. Elevii și studenții care primesc burse pe bază de contract sunt obligați să presteze
munca în unitatea cu care a fost încheiat contractul pentru o perioadă de timp stabilită.
Exmatricularea în decursul școlarizării, întreruperea nemotivată a cursurilor sau nerespectarea
obligațiilor privind prestarea muncii după absolvire atrage răspunderea materială a celui vinovat,
care constă în plata unor despăgubiri echivalente cu bursa ori cu indemnizația primită. Burse de
performanță, b. care se acordă începând din anul 1998 în instituțiile de învățământ superior, în
vederea recompensării studenților cu performanțe deosebite în procesul de învățământ. Cuantumul,
numărul și condițiile de acordare a b. de p. se stabilesc de către senatele universităților. B. de p. se
acordă pentru un an universitar (12 luni), prin concurs.
BURSĂ DE AJUTOR SOCIAL PENTRU ELEVI, b. care se acordă lunar următoarelor
categorii de elevi: a) orfanii de ambii părinți, cei necuprinși în casele de copii, cu toate că îndeplinesc
condițiile pentru a fi primiți în aceste instituții, cei care âu fost bolnavi TBC și sunt în evidența
dispensarelor medicale, cei care suferă de diabet, boli maligne, sindroame de malabsorbție gravă,
insuficiențe renale cronice, astm bronșic, epilepsie, cardiopatii congenitale, hepatită cronică, glaucom,
miopie gravă, boli imunologice, cei infectați cu virusul HIV sau bolnavi de SIDA, cei care suferă de
poliartrită juvenilă, spondilită anchilozantă sau reumatism articular acut. B. pentru motive medicale se
acordă numai după efectuarea anchetei sociale, cu participarea medicului de circă, pentru a se analiza și
starea materială a familiei; b) elevii din învățământul primar și gimnazial din mediul rural care se
încadrează în prevederile Legii învățământului (art. 17) nr. 84/1995 și pentru care nu se poate asigura
masa în natură; c) elevii proveniți din familii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: nu
realizează un venit lunar pe membru de familie mai mare de 50% din salariul minim brut pe țară,
indexat; nu dețin terenuri agricole cu o suprafață mai mare de 20 000 m2, în zonele colinare și de șes, și
de 40 000 m2. în zonele montane. Numărul b. care se acordă nu poate depăși 1% din numărul total al
elevilor de la tipul respectiv de învățământ la nivelul județului (municipiului București). La condiții
materiale egale, b. se acordă cu prioritate elevilor cu situație mai bună la învățătură; d) elevii din
unitățile de învățământ de stat, cursuri de zi și seral, care atestă calitatea lor ori a unuia dintre părinți
de erou-martir sau de luptător pentru victoria Revoluției anticomuniste din decembrie 1989, cu una
dintre mențiunile: rănit, reținut, rănit și reținut, remarcat prin fapte deosebite. In vederea obținerii
b., elevii sau reprezentanții lor legali depun la comisia de atribuire a b. de a.s. din unitatea de
învățământ, în timp utiL o cerere însoțită de acte doveditoare ale dreptului de acordare a b.
BURSĂ DE STAT, ajutor bănesc sau în natură; alocație bănească lunară sau întreținere
gratuită acordată de stat elevilor și studenților merituoși, doctoranzilor în perioada școlarizării,
pentru a-și acoperi cheltuielile necesare de întreținere. în România, sistemul b. de s. care se acordă
elevilor și studenților a luat o mare dezvoltare. Ca urmare, în prezent, peste 70% din numărul
studenților de la învățământul de zi sunt bursieri, iar cantinele și căminele asigură servirea a circa
70% din întregul efectiv al studenților.
BURSĂ DE VALORI MOBILIARE, principală piață secundară, oficială și organizată, de
negociere a titlurilor; instituție cu personalitate juridică menită să asigure publicului, prin
activitatea intermediarilor autorizați, sisteme, mecanisme și proceduri adecvate pentru efectuarea
continuă, ordonată, transparentă și echitabilă a tranzacțiilor cu valori mobiliare. B. de v.m. constituie
piața oficială și organizată pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotă, oferind economiilor
investite în ele garanție morală și securitate financiară prin măsurarea comună a lichidității
respectivelor valori mobiliare. B. de v.m. constituie nucleul piețelor de capital (v.), fiind adesea
denumite barometrul economiei de piață sau seismograful conjuncturii economice. Activitatea b. de
v. se desfășoară pe baza unor reglementări foarte riguroase și în majoritatea cazurilor este
254
BUR
supravegheată de stat. B. de v. are ca obiect încheierea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a
hârtiilor de valoare, de regulă, fără prezentarea, predarea și plata concomitentă a acestora. B. este
locul unde se întâlnesc comercianți, bănci, persoane particulare care acționează în numele unor
firme sau pe cont propriu, în vederea tranzacționării hârtiilor de valoare. Crearea și funcționarea
unei b. de v.m. necesită îndeplinirea unor condiții, și anume: să existe obiectul de activitate
(acțiuni, obligațiuni și alte titluri financiare) și mari firme organizate ca societăți pe acțiuni, care
emit titluri pentru procurarea de fonduri; acțiunile și obligațiunile să fie dispersate cât mai mult în
public; să fie asigurată reglementarea tranzacțiilor de bursă, prin care să se limiteze numărul
participanților la realizarea tranzacțiilor, stabilirea unui cod de conduită pentru intermediar,
precizarea modului în care urmează să se desfășoare ședințele de bursă etc.; negocierea să se poată
realiza cât mai ușor; piața să fie cât mai cuprinzătoare; cursurile practicate să focă obiectul unei largi
publicități spre informarea tuturor celor interesați (vânzători și cumpărători). B. de v.m. pot fi
organizate și administrate de stat sau pot fi b. de v.m. private, organizate sub forma societăților pe
acțiuni. în România, b. de v.m. este o instituție înființată și administrată de stat Pot negocia și
încheia tranzacții într-o b. de v.m. numai societățile de valori mobiliare membre ale asociației bursei,
prin agenții lor autorizați. Pentru eliberarea autorizației de negociere în b. de v.m., Comisia Națională
a Valorilor Mobiliare verifică îndeplinirea de către societatea de valori mobiliare solicitantă a
exigențelor stabilite, precum și respectarea următoarelor condiții: "să dețină autorizația valabilă ca
societate de valori mobiliare și să realizeze numai activitățile prevăzute în autorizație; «să nu fi
pierdut calitatea de membru al asociației unei b. de v.m.; "nici unul dintre acționarii săi principali,
membrii consiliului de administrație, ai personalului de conducere ori dintre agenții săi pentru valori
mobiliare să nu fi deținut vreuna dintre aceste calități într-o societate de valori mobiliare care ar fi
pierdut din motive imputabile ei calitatea de membru al asociației unei b. de v.m.; "societățile sau
persoanele participante la b. de v.m. să nu fi fost declarate în stare de faliment și nici una dintre
persoane să nu fi fost condamnată penal. La b. de v.m., considerate „barometre ale economiei
libere“, se negociază diferite hârtii de valoare (v.) sau efecte comerciale (acțiuni, bonuri de
tezaur, obligațiuni, orice titlu de proprietate industrială, uneori și metale prețioase). La b. de v.m.
nu pot fi negociate decât valorile mobiliare admise la cotare, iar admiterea este condiționată de
posibilitatea menținerii unei piețe ordonate pentru acele valori mobiliare. Pentru aceasta,
conducerea b. de v.m. impune mai multe condiții restrictive pe care numai societățile emitente
mari, puternice le pot îndeplini. Extinderea activității b. de v.m. este determinată de emisiunea de
acțiuni și obligațiuni pe scară largă, deoarece pe această cale se mobilizează capitalurile necesare
pentru realizarea unor importante obiective economice. Certificatele de proprietate emise de
Fondurile Proprietății Private pot fi negociate la b. de v.m. prin ordine de vânzare sau de
cumpărare și pot fi oferite sau cerute pentru schimb cu alte valori mobiliare în condițiile pieței
bursiere. în urma încheierii emisiunilor, valorile mobiliare negociabile fac obiectul tranzacțiilor în
b. de v.m. Prin b. de v.m., piața financiară internațională îmbină activitatea de plasament a
capitalurilor pe termen lung cu diferite operațiuni speculative pentru obținerea unor profituri din
diferențele de cursuri ale hârtiilor de valoare. în funcție de felul cum se tranzacționează afacerile,
operațiunile pot să fie: a) „cassa“ (pe bani gata), folosite mai ales pentru hârtiile de valoare, caz în
care predările și plățile se efectuează efectiv și imediat; b) pe credit, plata lor urmând să se
efectueze la o anumită scadență stabilită de comun acord de către parteneri; c) pe termen
(operațiuni pe bani gheață amânate), în care prețul se stabilește în momentul perfectării
contractului, iar livrarea mărfurilor și plata au loc la o dată ulterioară (adică partenerii își acordă
reciproc credit) (la finele lunii, după 3 luni, 6 luni etc.). De regulă, prețurile „cassa“ sunt mai mari
decât cele la termen. Diferența dintre prețul „cassa“ și prețul „la termen“ poartă numele de deport.
După scopul urmărit, operațiunile de b. pot fi efective și speculative. Cele mai multe operațiuni la
termen au scop speculativ, urmărind obținerea unui profit. Se practică două feluri de operațiuni
speculative: a) speculația â la hausse, în care inițiatorul cumpără marfa la o dată anumită, iar
livrarea și plata se fac ulterior, în speranța că prețul între timp va crește. în cazul în care
255
BUR
previziunea se realizează, inițiatorul revinde marfa în momentul livrării la prețul zilei, care este
mai mare, obținând un câștig; b) speculația ă la baisse, în care speculantul vinde marfa la o dată
anumită, însă cu termen de livrare ulterior, apreciind că va avea loc scăderea prețului în această
perioadă. Dacă estimarea se realizează, speculantul va obține un câștig, deoarece el se poate
aproviziona cu altă marfă la un preț mai mic până la data livrării. De asemenea, operațiunile la
termen pot fi: ferme și condiționate. Ținând seama de forma de proprietate, există: b. publice,
înființate și administrate de stat, și b. private, organizate și înființate de particulari. Din punctul de
vedere al criteriului de admitere a participanților, există: b. la care participarea este nelimitată, cu
condiția să se respecte dispozițiile interne specifice, excepție făcând persoanele care au comis acte de
înșelătorie, și b. Ia care accesul este limitat numai la membrii acesteia ori la cei care au dobândit
autorizații de participare. B. de v.m. îndeplinește următoarele funcții: a) reduce cheltuielile de
circulație; b) facilitează tranzacțiile; c) contribuie la formarea prețurilor; d) participă la formarea
cursurilor valutare; e) colectează date și informații; e) exercită influențe contradictorii asupra
riscurilor. B. au o importanță deosebită în stabilirea prețurilor și a cursurilor pe piața internațională.
Activitatea b. se desfășoară pe baza unui regulament aplicat cu rigurozitate. In ședințele b., care au loc
în anumite zile și ore, se prezintă, de către vânzători, cumpărători sau intermediarii lor, diferite
oferte și cereri de valori mobiliare, efecte de comerț, valute, devize, mărfuri etc. Ținându-se seama
de mărimea cererii și a ofertei, la b. se stabilește cursul valorilor ce se negociază sau prețul
mărfurilor, după caz, care se publică în lista de cursuri sau de prețuri și se difuzează pe piață.
Tranzacțiile au loc în incinta b. prin comunicări publice de oferte și de cereri, operațiunea fiind
încheiată în momentul în care curtierul cumpărător strigă „am cumpărat4, iar curtierul vânzător
„am vândut". Astăzi, b. folosesc mijloace electronice dintre cele mai modeme pentru efectuarea
operațiunilor de vânzare-cumpărare. ❖ B. neoficială (neagră), b. clandestină unde se negociază
hârtii de valoare și valute străine fără participarea agenților oficiali de bursă. Aici tranzacțiile se încheie
direct între vânzător și cumpărător sau prin agenți de bursă neoficiali, iar operațiunile sunt strâns legate
de cele ale bursei oficiale; cursurile hârtiilor de valoare și ale valutelor în aceste două burse sunt diferite.
Prin activitatea sa, b. contribuie la concentrarea cererii și ofertei de hârtii de valoare pe baza cărora se
determină cursul lor, realizează plasarea capitalurilor bănești ale rentierilor și le redistribuie între
diferitele ramuri economice, centralizează capitalul prin ruinarea micilor capitaliști pe calea
speculațiilor de bursă de către marii capitaliști, ascute și agravează crizele economice prin operațiuni și
speculă cu tot felul de hârtii de valoare, prin crahurile de bursă însoțite de falimente ale întreprinderilor
și băncilor etc. V. și agent; agent de schimb; asociația bursei de valori; broker; comitetul bursei de
valori; comisarul general al bursei de valori; Comisia Națională a Valorilor Mobiliare; comitetul
bursei de valori; intermediar pentru valori mobiliare; intermediere de valori mobiliare.
BURSĂ GENERALĂ, b. în care se negociază operațiuni pentru toate felurile de mărfuri,
precum și tranzacții cu valute, hârtii de valoare etc. B.g. sunt organizate și funcționează în marile
centre comerciale ale lumii, cum sunt: Paris, Viena, Ziirich, Hamburg, New York, Chicago,
Singapore, Londra ș.a.
BURSĂ SPECIALIZATĂ, b. în care se tanzacționează numai anumite mărfuri, valute sau
hârtii de valoare. Ca b.s. există: burse pentru cafea (Amsterdam, Rotterdam, Londra, New York
ș.a.); burse ale zahărului (Amsterdam, Londra, New York ș.a.); burse ale bumbacului
(Alexandria, Sydney, Sao Paolo, New York, New Orleans ș.a.); burse pentru animale (Chicago
ș.a.); burse de valori; burse de asigurări (Loyds din Londra ș.a.); burse de navluri (Amsterdam,
Pireu, New York ș.a.).
BURSA VALUTARA, b. în care se tranzacționează valute sau devize. B.v. este piața
valutară pe care se vând și se cumpără valute (devize) la vedere sau la termen. B.v. există în marile
orașe ale lumii contemporane.
256
CABJNET DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ Șl DE RECUPERARE A CAPACITĂȚII
DE MUNCĂ, organ care își desfășoară activitatea în cadrul spitalelor și al policlinicilor, efectuând
revizuirea periodică a capacității de muncă - la termenele legale - și trimite concluziile revizuirii
medicale la comisia de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă; de asemenea, c.
păstrează dosarele medicale ale pensionarilor și ține evidența pensionarilor de invaliditate. V. și
comisia de expertiza medicală și de recuperare a capacității de muncă.
CABINET DE PROTECȚIE A MUNCII, centru metodologic care este organizat și
funcționează în cadrul unităților de stat, în vederea instruirii complexe și sistematice a personalului
în problemele de protecție a muncii.
CADASTRU 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de specialitate, de măsurători și calcule,
efectuate în vederea determinării exacte a suprafețelor și proprietăților funciare, cu toate
caracteristicile lor. Prin c. se înțeleg și serviciile care efectuează aceste lucrări. C. are și înțelesul
științei care se ocupă cu determinarea proprietăților funciare, în vederea calculării impozitului
agricol. V. și registru de cadastru. 2. Inventar al fondului funciar și repartizarea lui topografică.
CADRUL COMUN AL CLAS1FICAȚIEI BUGETARE, parte a clasificației bugetare
care cuprinde ordonarea cheltuielilor după natura și obiectul lor, pe grupe, articole și alineate. Se
aplică în activitatea financiară din interiorul tuturor instituțiilor bugetare, indiferent de ramura din
care fac parte și de obiectul activității lor. C.c. a. c.b. este același, atât pentru bugetul de stat, cât și
pentru bugetele locale. Articolele de cheltuieli au o destinație precisă și limitată. Cheltuielile de
personal se prezintă distinct față de cheltuielile materiale. Este interzis a se prevedea la categoria
de cheltuieli materiale sau la altă categorie de cheltuieli o cheltuială de personal, cum sunt: salarii,
diurne, indemnizații și alte cheltuieli de asemenea natură. Gruparea cheltuielilor după obiectul lor
creează condițiile necesare pentru o gestiune financiară și economică clară și scoate în relief costul
efectiv al fiecărui serviciu; permite compararea costurilor serviciilor similare, precum și a aceluiași
serviciu de la un an la altul. C.c. al c.b. înlesnește nu numai întocmirea bugetelor instituțiilor
publice, ci și centralizarea cheltuielilor pe obiecte, localități, județe sau ministere etc.
CADRUL GENERAL AL CLASIFICAȚIEI BUGETARE, grupare - în interiorul
bugetului de stat - a veniturilor, după izvoarele mari de proveniență, și a cheltuielilor, după
acțiunile principale care se finanțează. La acest cadru se anexează tabelul ministerelor, al
instituțiilor centrale, al organelor consiliilor locale și al ramurilor, prevăzute pe titluri și paragrafe.
In c.g. al c.b. veniturile și cheltuielile sunt divizate pe părți, capitole, subcapitole, titluri și
paragrafe. Părțile grupează veniturile după proveniența lor (ex.: partea I, „Venituri de la unități de
stat"; partea a V-a, „Venituri din impozite și taxe de la populație" etc.), iar capitolele și
subcapitolele din interiorul părților arată natura veniturilor bugetare. Titlurile indică proveniența
veniturilor, pe ministere și direcții ale consiliilor locale plătitoare de venituri, în timp ce
paragrafele din cadrul fiecărui titlu indică întreprinderile și ceilalți plătitori de venituri bugetare. în
interiorul cadrului general, cheltuielile bugetare se clasifică după acțiunile și funcțiile de bază ale
CAD
statului, unde se menționează natura, scopul și destinația cheltuielilor, până la unitatea care le
efectuează. Subdiviziunile cadrului general al clasificației cheltuielilor corespund în principiu
organizării pe ramuri a economiei naționale. Părțile grupează cheltuielile bugetare pe acțiunile
mari și pe funcțiile de bază ale statului (de exemplu: partea I, „Cheltuielile pentru finanțarea
economiei naționale44; partea a Il-a, „Cheltuielile pentru finanțarea acțiunilor social-culturale44 etc.).
Fiecare parte cuprinde capitole și subcapitole, care indică destinația cheltuielilor (cheltuieli pentru
investiții, pentru active circulante, învățământ, cultură, sănătate etc.). Titlurile indică repartizarea
cheltuielilor pe ministere, instituții centrale și primării, consilii locale, iar în cadrul titlurilor, pe
paragrafe, se stabilesc cheltuielile grupate pe întreprinderi și instituții.
CADUC, învechit, depășit, perimat, devenit ineficient.
C.A.F. (fr. Cout, Assurance, Fret), vânzare în care prețul cuprinde costul mărfii, plus
prima de asigurare și transportul (navlul). în acest tip de vânzări, răspunderea vânzătorului
încetează și trece asupra asigurătorului din momentul încărcării mărfii pe bordul navei sau pe alt
mijloc de transport. V. și C.I.F. (Cost, Insurance, Freight).
CALCULAREA PENSIEI, operațiune prin care se determină cuantumul pensiei. Cu
începere de la 1 aprilie 2001, cuantumul pensiei se determină înmulțindu-se punctajul personal
pentru, pensie (v.) cu valoarea unui punct de pensie (v.).
CALCUL ECONOMIC, rezolvare a problemelor ridicate de activitatea practică, din
diferitele sectoare ale activității economice, cu ajutorul calculelor, al metodelor matematice și al
utilizării aparaturii modeme de calcul, în vederea modelării și cuantificării diferitelor procese
economice. Prin intermediul acestor metode se cuantifică și se dimensionează producția, se aleg
procedeele de producție și se stabilesc prețurile, se determină rentabilitatea și eficiența economică,
se îmbină armonios interesele fiecărei unități economice, ale fiecărui cetățean cu interesele întregii
țări etc.
CALCULAȚIE, totalitatea operațiunilor efectuate după anumite reguli, în scopul
determinării costului și a prețului unui produs, a unor indicatori etc.
CALCULUL PASIVELOR STABILE, document de plan financiar, întocmit anual de
către unitățile economice, în care se prevede numărul de zile la salarii, impozite, contribuții pentru
asigurările sociale de stat (v.), energie electrică, gaze naturale, beneficii, amortismente, dobânzi
etc., pentru care se constituie pasivele stabile și cuantumul acestora. V. și pasive stabile.
CALCULUL Șl PLATA INDEMNIZAȚIILOR Șl A AJUTOARELOR DE ASIGU-
RĂRI SOCIALE, modalitate de determinare și de achitare lunară a drepturilor de indemnizații și
de ajutoare prin sistemul public național de asigurări sociale de către: a) angajator, cel mai târziu o
dată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă pentru: persoanele care desfășoară
activități pe baza contractului individual de muncă; persoanele care își desfășoară activitatea în
funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorităților legislative, judecătorești ori executive,
pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației
meșteșugărești; persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile de
prestări de servicii și care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin trei
salarii medii brute pe economie; b) instituția care administrează bugetul fondului pentru plata
ajutorului de șomaj, în termen de trei zile de la data depunerii certificatului medical, pentru șomeri;
c) casa teritorială de pensii, în termen de trei zile de la data depunerii certificatului medical pentru
persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin
258
CAM
trei salarii medii brute pe economie, care au calitatea de: asociat unic, asociat, comanditat sau
acționar; administrator sau manager; membru al unei asociații familiale; persoane autorizate să
desfășoare activități independente; persoane angajate în instituții internaționale; proprietar de
bunuri sau arendaș de suprafețe agricole și forestiere; persoane care desfășoară activități agricole
în cadrul gospodăriilor individuale sau activități private în domeniul forestier; membru al unei
asociații agricole sau al altor forme de asociere din agricultură; persoane care desfășoară activități
în unitățile de cult recunoscute și care nu au încheiat contract individual de muncă. în cazul
falimentului angajatorului, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, care a început să
curgă anterior acestei situații și care se suportă de către angajator, se achită asiguraților din bugetul
asigurărilor sociale de stat, sumele urmând să fie recuperate potrivit procedurii legale. Durata
concediilor medicale pentru tuberculoză, sarcină, lehuzie și îngrijirea copilului bolnav nu
diminuează numărul zilelor de concediu medical care se acordă unui asigurat pentru celelalte
afecțiuni. Concediile medicale acordate cu întrerupere între ele se iau în considerare separat, durata
lor necumulându-se. Dacă în aceeași lună un asigurat are două sau mai multe concedii medicale
pentru afecțiuni diferite, fără întrerupere între ele, indemnizația în caz de incapacitate temporară de
muncă se calculează și se suportă separat. Calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale se
fac pe baza certificatului medical, care constituie ordin de plată. Indemnizațiile de asigurări sociale
se achită beneficiarului, reprezentantului său legal sau mandatarului desemnat prin procură
specială de către acesta. Indemnizațiile de asigurări sociale cuvenite pentru luna în curs și
neachitate asiguratului decedat se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa
acestora, persoanei care dovedește că l-a îngrijit până la data decesului. Indemnizațiile și ajutoarele
de asigurări sociale pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de
trei ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul
indemnizațiilor și al ajutoarelor de asigurări sociale solicitate se achită la nivelul cuvenit pentru
perioada prevăzută în certificatul medical neonorat sau, după caz, la data decesului înscrisă în
certificatul medical. Ajutorul în caz de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către:
angajator, instituția care gestionează bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj sau casa
teritorială.de pensii, după caz, pe baza actului de deces și a altor documente. V. și ajutor în caz de
deces. Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale efectuează, prin intermediul
caselor teritoriale de pensii, controlul sistematic asupra corectitudinii acordării concediilor medicale,
respectării programelor recuperatorii și oportunității stabilirii acestora, precum și asupra calculării
corecte și plății la timp a indemnizațiilor și a ajutoarelor de asigurări sociale. Pensionarii și membrii
lor de familie beneficiază de asistență medicală, de medicamente, au dreptul la proteze chirurgicale,
oculare, auditive și dentare, la aparate ortopedice, la centuri abdominale, gratuit sau cu plată parțială,
la tratamente balneoclimaterice etc., care se acordă prin casele teritoriale de pensii. începând din
aprilie 1991, prin asigurările sociale de stat se efectuează și unele cheltuieli cu ocrotirea sănătății,
îndeosebi pentru procurarea de medicamente cu preț redus prin Ministerul Sănătății. V. și încetarea
plății indemnizațiilor și a ajutoarelor de asigurări sociale.
CALL, formă, variantă de contract OPTION prin care cumpărătorul achită un premiu
vânzătorului, obținând dreptul de a cumpăra un lot de titluri financiare, la un preț de exersare
prestabilit, într-o perioadă determinată.
CALL MONEY, bani de pe o zi pe alta.
CAMĂTĂ, dobândă calculată cu procente exagerate, excesive, care atrage după sine
îmbogățirea creditorilor. C. a apărut în perioada destrămării comunei primitive, s-a practicat pe
larg în sclavagism, feudalism și în perioada de ascensiune a capitalismului. Nivelul c. era foarte
ridicat, ajungând până la 50%, 100% și chiar 200%, datorită cererii mari de credite, existenței unor
259
CAM
resurse bănești limitate, care erau monopolizate de către cămătari, și datorită riscului de
nerambursare. In România, din cauza rămășițelor feudale și a lipsei unui sistem de credit dezvoltat,
apt să soluționeze diferitele cereri de credite, c. a fost practicată pe scară largă și deghizată sub cele
mai diversificate forme de către arendași, moșieri, comercianți și alte categorii. Cu toate legile de
reprimare, c. se practica totuși camuflat, sub cele mai variate forme și denumiri. în țara noastră, c.
a fost desființată, fiind considerată infracțiune și sancționată penal. V. și capital cămătăresc.
CAMBIA MARILOR, document care poate îndeplini și funcția de titlu de credit, întrucât
posesorul Iui se poate împrumuta prin girarea acestuia. V. și conosament; polița; titlu.
CAMBIE, efect de comerț, titlu de credit, de obicei pe termen scurt; instrument de plată
folosit în economia de piață, întocmit într-o anumită formă, susceptibil să circule pe calea girului,
prin care emitentul, numit trăgător (v.), dă ordin unei alte persoane, numită tras (v.), să plătească
necondiționat o sumă de bani determinată unei a treia persoane, numită beneficiar (v.), la o dată
anumită (scadență) și într-un anumit loc. C. este transmisibilă prin andosare (v.) și negociabilă pe
piața capitalurilor. C. trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele elemente esențiale: "denumirea de
c. înscrisă în textul ei; “ordinul pur și simplu de a plăti o sumă bine determinată, exprimată într-o
anumită valută și înscrisă în cifre și litere (dacă suma în cifre nu este aceeași cu suma în litere,
rămâne valabilă aceasta din urmă, iar în cazul când în c. suma în cifre și litere este înscrisă de mai
multe ori, rămâne valabilă suma cea mai mică); "numele, prenumele și adresa trasului (persoanei
care trebuie să plătească); "scadența, care poate fi la o zi fixă calendaristică, la vedere, la un
anumit termen de la vedere, adică la prezentare, la un termen anumit de la data emiterii, iar dacă
nu este indicată scadența, se consideră că se plătește la vedere; "locul unde urmează să se
efectueze plata; "numele, prenumele și adresa beneficiarului (o cambie nu poate fi emisă la
purtător); "data (anul, luna și ziua) și locul emiterii; "semnătura trăgătorului, care în ultimă
instanță atestă valabilitatea c. Lipsa unuia dintre elementele de mai sus poate duce la pierderea
valabilității c. O c. poate cuprinde mai multe clauze, ca de exemplu: clauza fără protest, clauza
excluderii duplicatelor de c., interzicerea de a se trage contracambii (v.). C. îndeplinește
următoarele funcții: a) funcția de credit pe termen scurt, care prezintă avantaje atât pentru
creditori, cât și pentru debitor, deoarece cumpărătorul obține mărfurile pe credit, obligându-se să le
plătească la scadență prin semnătura de acceptare a cambiei, iar vânzătorul, fiind în posesia
acceptului de plată a c. din partea cumpărătorului, deține un titlu de credit, pe baza căruia, dacă la
scadență nu se face plata, îl execută pe cumpărător printr-o procedură simplă sau creditorul poate
sconta c. înainte de scadență, la o bancă comercială, folosind mecanismul girului; b) funcția de
instrument de plată, care constă în predarea de către debitor a unei c. către creditorul său, iar acesta
din urmă poate să o predea unei bănci și, pe calea scontului, să primească suma în numerar. Plata
mărfurilor prin intermediul c. prezintă următoarele particularități: transmiterea c. prin gir este o
operațiune simplă și rapidă; beneficiarul este sigur de încasare prin acceptarea c. de către tras,
precum și prin garanția solidară dată de giranți; debitorul emitent al c. se eliberează de obligație
numai după plata efectivă efectuată la scadență. în România, legea reglementa separat problema
biletului la ordin, deși între acesta și c. nu există deosebiri substanțiale, ambele fiind supuse
aceleiași discipline juridice. La biletul la ordin intervin numai două persoane: emitentul
(subscriptorul), care se obligă să plătească, și beneficiarul, care este creditorul căruia trebuie să i se
plătească suma. Exprimată în monedă străină, c. devine deviză. V. și bilet la ordin; deviză;
beneficiar cambial. ❖ C. acceptată, c. pe care trasul o acceptă până la data scadenței.
❖ C. agricolă, c. specială, diferită de c. comercială, care se emite în principal pentru nevoile de
credite pe termen mijlociu ale agricultorilor. C.a. presupune un împrumut acordat direct
producătorului agricol și numai pentru cerințe agricole. C.a. cuprinde cauza expresă a emiterii ei și
260
CAM
trebuie concepută, în primul rând, ca un mijloc mai sigur de încasare a creditelor pe termen
mijlociu acordate agricultorilor. în același timp, c.a. este un instrument de circulație de prim ordin.
Recuperarea creditelor acordate pe baza c.a., înzestrată cu privilegii speciale și cu posibilitatea
rescontării sale, ar putea determina băncile ca în viitor să acorde fără restricții creditele de care
agricultorii au nevoie, rezolvându-se pe această cale multe dintre problemele stringente ale
agriculturii. Având în vedere interesele creditorului și ale debitorului, c.a. trebuie să fie un titlu
ușor constituibil, să fie ușor transmisibilă și de rescontat și să implice privilegii care să garanteze o
încasare sigură și rapidă a creanței, de care să fie satisfacuți toți deținătorii ei. întrucât este un titlu
de drept, c.a. trebuie să pună pe același plan interesele creditorului și ale debitorului; ea întrunește
caracteristicile unui titlu executoriu, dar și circulator. C.a. necesită constituirea unui gaj, care se
menționează pe verso. în același fel, c.a. devine un titlu de credit pe termen mijlociu, privilegiat și
executoriu, un titlu rescontabil și circulator, calități pe care actul de gaj și polița obișnuită nu le au.
❖ C. antedatata, c. care cuprinde o dată de emisiune anterioară celei reale, cu scopul de a scurta
scadența, de a eluda legea sau de a evita efectele incapacității subscriptorului c. (falit, minor etc.).
❖ C. bancară, c. în care trasul acceptant este o bancă comercială care a acordat unui client al său
un credit (în cadrul creditului documentar deschis în favoarea trăgătorului). C.b. pot fi la vedere
sau la termen. ❖ C. comercială, c. care are la bază o operațiune de vânzare-cumpărare pe credit.
❖ C. de complezență, c. emisă pe baza semnăturilor date în favoarea unei persoane, însă fără să
aibă la bază o cauză reală (o vânzare de mărfuri), fie în calitate de trăgător, în care caz persoana
favorizată are calitatea de beneficiar, fie în calitate de beneficiar, în care caz persoana favorizată
poate încasa cambia prin girare. La c. de c. trasul dă un accept spre a-1 ajuta pe trăgător să dispună
de o cambie acceptată care să se poată sconta și, în acest fel, să-și amelioreze situația financiară
incertă. Trasul își dă acceptul de complezență având asigurări din partea trăgătorului că până la
scadența cambiei va dispune de mijloacele necesare pentru efectuarea plății. V. și gir. ❖ C.
documentară, c. folosită în legătură cu un contract comercial prin care s-a stabilit că acesta va
însoți documentele de plată sau se va emite la o valoare egală cu documentele. ❖ C. domiciliată,
c. în care locul de plată se stabilește într-o altă localitate și la domiciliul unei terțe persoane
(bancă) decât acela al trăgătorului sau trasului. ❖ C. financiară („de bronz“), c. emisă de
industriași, comercianți pentru ca pe baza ei să obțină un credit bancar. ❖ C. informatizată
(rezumată), c. în care se înregistrează sub formă de cod elementele c., care se transpun pe benzi
magnetice. C.i. se supun proceselor de prelucrare, ca toate instrumentele de plată. Ca urmare,
debitorul primește o bandă magnetică, în baza căreia va acționa, adică va consimți plata. C.i. (r.)
micșorează cheltuielile băncilor și este foarte avantajoasă pentru unitățile economice mici care au
sume de încasat, scutindu-le de un aparat administrativ costisitor. ❖ C. în alb, c. care cuprinde
numai semnătura trăgătorului (emitentului), lipsind total sau parțial celelalte elemente. Elementele
care lipsesc se completează de către primitorul c. sau de către posesorii succesivi ai acesteia,
potrivit înțelegerilor anterioare dintre semnatarii titlului. Banca Națională a României a
recomandat următoarele formulări: „înaintea plății, posesorul va completa cambia“ și „înaintea
plății, posesorul va completa cambia, fără a depăși...“. ❖ C. în suferință, c. pe care trasul a
refuzat să o accepte și pentru care nu există un acceptant pentru onoare (v.). ❖ C. la vedere, c.
plătibilă în momentul prezentării ei debitorului; c. a cărei scadență coincide cu prezentarea la
plată sau în termen de un an de la prezentare ori în termenul convențional stabilit de trăgător.
❖ C. neacceptabilă, c. în al cărei cuprins trăgătorul stipulează o clauză, potrivit căreia se
interzice prezentarea c. la acceptare. C. domiciliate și cele plătibile la un anumit timp de la
vedere nu pot conține o astfel de clauză. ❖ C. protestată, c. neachitată la termen și pentru care
s-a întocmit actul de protest, în termen legal, fie direct pe cambie, fie printr-un document
separat. V. și protest. ❖ C. reciprocă, c. pe care, prin înțelegere, agenții economici le trag și le
acceptă, îndatorându-se fiecare față de celălalt să plătească o sumă anumită ia scadența stabilită.
261
CAM
CAMBIST, specialist bancar în comerțul cu devize. C. execută ordinele clienților și girează
trezoreria băncii în devize.
CAMERA DE COMERȚ Șl INDUSTRIE A ROMÂNIEI, organizație a comercianților și
a industriașilor din România care apără interesele acestora și susține comerțul și industria pe plan
național și local. în forma inițială ea s-a organizat în anul 1864 și a fost reorganizată în anul 1949.
Astăzi este organizată și funcționează pe baza Decretului nr. 139 din anul 1990. Fiecare agent
economic înregistrat la Registrul Comerțului este liber să devină membru al acestei asociații. C. de
C. și I. a R. apără interesele membrilor săi, mijlocește diferite contacte economice între agenții
economici pe plan național și internațional, organizează târguri și expoziții în țara și în străinătate,
desfășoară acțiuni de publicitate economică și comercială, asigură: protejarea drepturilor de
proprietate industrială, controlul calitativ și cantitativ al mărfurilor, editează publicații periodice,
cataloage, prospecte etc.
CAMERA DE MUNCA, organ instituit în condițiile tranziției la economia de piață, care
funcționează în cadrul direcțiilor de muncă și protecție socială ale județelor și a municipiului
București. C. de m. ține evidența unităților organizate pe baza liberei inițiative, din județ sau din
municipiul București, înregistrează și ține evidența contractelor de muncă, calculează și plătește
indemnizațiile și ajutoarele cuvenite persoanelor cuprinse în asociațiile lucrative, asociațiile
familiale și persoanelor autorizate să desfășoare o activitate independentă, prin ridicarea sumelor
necesare, cu dispoziție de încasare, din contul de disponibilități, din contribuția pentru asigurările
sociale. C. de m. centralizează separat dispozițiile de decontare a contribuției de asigurări sociale
și a contribuției pentru pensia suplimentară și întocmește un cont de executare a veniturilor și a
cheltuielilor de asigurări sociale ale unităților bazate pe libera inițiativă. Centralizatorul
documentelor, împreună cu contul de executare, se predau Oficiului de Asigurări Sociale și Pensii
de Stat din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială. C. de m. întocmește dosarele de
pensionare ale persoanelor din unitățile care sunt organizate și funcționează pe baza liberei
inițiative, în conformitate cu reglementările legale și se depun la oficiile teritoriale de asigurări
sociale și pensii.
CANTINĂ DE AJUTOR SOCIAL, instituție de asistență socială de interes local care se
organizează și își desfășoară activitatea în subordinea autorităților publice locale. C. de a.s.
realizează asistența socială prin prestarea de servicii gratuite sau contra cost persoanelor aflate în
situații economice, sociale sau medicale deosebite. Directorul și contabilukșef al c. de a.s. se
numesc în funcție de către primari, cu avizul serviciilor publice descentralizate ale Ministerului
Muncii și Solidarității Sociale. Organigramele și numărul de personal pentru c. de a.s. se aprobă de
către comisiile locale, la propunerea primarilor, cu consultarea prealabilă a serviciilor publice
descentralizate ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Asigurarea bazei materiale necesare
funcționării și controlul c. de a.s. se realizează prin grija autorităților administrației publice locale.
Cheltuielile curente și de capital ale rețelei c. de a.s. se finanțează din bugetele locale, cu
încadrarea în transferurile de fonduri de la bugetul statului la bugetele locale, din donațiile în bani
și în natură pe care le fac persoanele fizice și juridice române și străine (care pot fi folosite numai
în scopul dezvoltării și al ridicării calității serviciilor pe care le prestează), precum și din
contribuțiile parțiale sau integrale, după caz, pentru persoanele îndreptățite să beneficieze de
servicii de c., în funcție de veniturile proprii. Persoanele fără venituri proprii sau ale căror venituri
sunt mai mici de 30% din salariul minim brut pe țară, indexat, din care s-a scăzut impozitul
aferent, beneficiază gratuit de serviciile c. de a.s. Contribuția se stabilește într-un cuantum care
reprezintă 30% din venitul propriu, fără să depășească costul meselor servite, calculat pe baza
262
CAP
alocației zilnice de hrană. Hrana pregătită pentru cele două mese zilnice se distribuie, de regulă, o
dată pe zi, la sediul cantinei sau la punctele de servire organizate de aceasta. Persoanelor care, din
motive obiective, nu se pot deplasa, li se distribuie hrana preparată pentru cele doua mese, zilnic,
la domiciliu, o dată pe zi. în localitățile în care nu funcționează c. de a.s., autoritățile administrației
publice locale pot conveni cu unități de ocrotire și de asistență socială, regii autonome, societăți
comerciale și instituții publice, care dispun de cantine sau de unități de alimentație publică,
prestarea de către acestea a serviciilor sociale, cu suportarea cheltuielilor din bugetele locale.
Cererile pentru prestarea serviciilor de asistență socială se aprobă de către primar sau de o
persoană împuternicită de acesta. Beneficiază de serviciile c. de a.s. următoarele categorii de
persoane: copiii în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținerea acelor familii al căror venit mediu
lunar pe o persoană în întreținere este sub 30% din salariul minim brut pe țară, indexat, din care s-a
scăzut impozitul aferent; tinerii între 18 și 26 de ani aflați în continuarea studiilor la cursuri de zi
în unitățile de învățământ de stat, pe perioadele în care nu beneficiază de bursă, și care nu au
susținători legali sau aceștia au venituri insuficiente; invalizii și bolnavii cronici a căror
incapacitate de muncă este dovedită cu acte medicale; persoanele fără venituri proprii, care au cel
puțin 55 de ani (femeile) și 60 de ani (bărbații) și nu mai sunt apte de muncă datorită vârstei;
pensionarii și persoanele care beneficiază de ajutor social sau de alte ajutoare bănești; orice alte
persoane care se află temporar fără venituri proprii care să le asigure un minimum de hrană zilnică.
Persoanele menționate mai sus beneficiază de serviciile c. de a.s. pe o perioadă de cel mult 90 de
zile. C. de a.s. prestează următoarele servicii: pregătirea și servirea a două mese zilnic de persoană
(prânzul și cina), în limita alocației zilnice de hrană; aprovizionarea de la sediul cantinei sau la
domiciliul celui asistat cu produse agroalimentare de bază sau cu produse de întreținere și îngrijire
necesare consumului propriu.
CANTITATEA DE BANI NECESARĂ CIRCULAȚIEI, suma de bani necesară
economiei naționale pentru desfășurarea normală a activității economice, sociale, financiare,
bancare etc. Masa de bani necesară circulației se determină ținându-se seama de legea circulației
bănești și se aplică următoarea formulă:
SPM-SPC + PS-PC
K =----------------------,
VR
în care:
K = cantitatea, suma de bani necesară circulației;
SPM = suma prețurilor mărfurilor și tarifelor lucrărilor și serviciilor care urmează să se
realizeze;
SPC = suma prețurilor mărfurilor și tarifelor lucrărilor și serviciilor care se vor realiza pe
credit;
PS = plățile ajunse la scadență, indiferent de sursa lor;
PC = suma plăților care se sting prin compensare;
VR = viteza de rotație (circulație) a banilor.
Determinarea corectă, judicioasă, bine fundamentată a masei monetare necesare circulației este
una dintre condițiile principale ale menținerii unei circulații bănești sănătoase, a stabilității banilor.
CAPACITATE BENEFICIARĂ, aptitudinea unei unități economice de a obține un
beneficiu convenabil în raport cu capitalurile proprii. C.b. se poate exprima și ca procent din
beneficiul net, în raport cu capitalurile investite.
263
CAP
CAPACITATE CAMBIALĂ, aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a se angaja
prin intermediul unor cambii și deci de a fi supusă dreptului cambial.
CAPACITATE DE EXERCIȚIU, posibilitatea unei persoane fizice sau a unei persoane
juridice, recunoscută de lege, de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații.
CAPACITATE DE PLATĂ, c. debitorului de a face față angajamentelor curente pe care și
le-a asumat, de a plăti anumite sume de bani, atât în relațiile interne, cât și în relațiile externe. Se
determină ca raport între totalul activelor curente și totalul obligațiilor curente.
CAPACITATE DE PLATĂ A AGENTULUI ECONOMIC, posibilitatea acestuia de a-și
stinge integral și la termen obligațiile de plată devenite exigibile față de furnizori, salariați,
bugetul public național (v.), bancă și alți creditori, cu mijloacele bănești de care dispune (proprii,
atrase și împrumutate). C. de p. este corespunzătoare atunci când totalitatea mijloacelor bănești
sunt egale sau mai mari decât cuantumul plăților exigibile. Ea se poate obține prin corelarea
termenelor de plată cu termenele de încasare a prețului mărfurilor, a debitelor și a altor creanțe. C.
de p. se manifestă ca o relație între lichiditate (volumul elementelor de activ și perioada de timp de
transformare a lor în mijloace lichide de plată, respectiv în bani) și exigibilitatea obligațiilor de
plată ale agentului economic (volumul și scadențele obligațiilor de plată). C. de p. este o formă
specifică de manifestare a echilibrului valoric în cadrul unității economice. Ea exprimă o stare de
proporționalitate între procesele materiale și cele bănești, presupunând existența unei concordanțe
între mijloacele bănești libere pentru achiziționarea de mărfuri și servicii și obligațiile de plată
rezultate din achiziții de mărfuri și servicii. Din punct de vedere static, c. de p. reprezintă o stare
de echilibru între fluxurile monetare de intrare și de ieșire, adică între încasările și plățile agentului
economic. C. de p. este strâns legată de echilibrul fmanciar al agentului economic. Echilibrul
financiar este o premisă de c. de p., fără să implice automat capacitatea de plată, deoarece aceasta
mai poate fi influențată de anumiți factori specifici, cum sunt: regimul și stabilitatea prețurilor,
puterea de cumpărare a leului, gradul de capitalizare și de autofinanțare etc. Concomitent, c. de p.
este o componentă a echilibrului financiar, deoarece ea presupune existența resurselor bănești
necesare pentru desfășurarea fluxurilor financiare prevăzute în bugetul agentului economic.
V. și solvabilitate; solvabilitate financiară; lichiditate financiară; bonitate financiară.
CAPACITATE DE TRANSFER, posibilitate de transformare în valută și de transferare în
străinătate a sumelor pe care un stat sau rezidenți ai statului le datorează în străinătate. C. de t. are
menirea să completeze capacitatea de plată privind plățile externe. Pentru realizarea c. de t. este
necesar ca în țară să existe disponibilități valutare proprii sau împrumutate, suficiente pentru
convertirea sumelor datorate străinătății. De asemenea, realizarea c. de t. presupune existența unor
reglementări juridice corespunzătoare.
CAPITAL 1. Relație socială stabilită între oameni în procesul de producție, repartiție,
circulație și consum al mărfurilor, executărilor de lucrări și prestărilor de servicii. 2. Muncă
economisită, investită și folosită pentru realizarea de produse, lucrări și servicii. 3. Unii economiști
și gânditori români și străini au definit c. ca o valoare ce creează o altă valoare, de regulă mai
mare, care să permită realizarea de profit pentru proprietarul său. C. este un drept, o relație între
oameni și munca economisită și investită. C. nu înseamnă neapărat bani sau numai bani, ci el se
concretizează în bani, mașini, echipamente, clădiri, materii prime, materiale, pământ, hârtii de
valoare, creanțe, adică în active. C. reprezintă ansamblul bunurilor care sunt folosite pentru
obținerea altor bunuri și servicii destinate vânzării. C. este egal cu totalul activelor, minus
datoriile. C. este organic legat de proprietatea privată asupra mijloacelor de producție și de
264
CAP
rezultatele muncii. Deseori, termenul de „capital“ este folosit ca echivalent al cuvântului
„patrimoniu^ ca totalitate a bunurilor care aparțin unei persoane sau unui grup. Forma inițială, cea
mai veche, a c. a fost c. negustoresc, care mai târziu a luat forma c. pentru comerțul cu mărfuri
(comercial) și a c. pentru comerțul cu bani (c. cămătăresc). C. comercial a îndeplinit un rol
important în sclavagism, contribuind la acumularea de avuții bănești și la realizarea funcțiilor
banilor. C. cămătăresc specific sclavagismului, feudalismului și capitalismului în dezvoltare,
împreună cu capitalul comercial, a contribuit la constituirea capitalismului, cunoscut fiind faptul că
înființarea întreprinderilor capitaliste necesită mari sume de bani, un mare capital.
CAPITAL AFERENT ÎMPRUMUTULUI, sumă de bani realizată de stat, ca urmare a
lansării unui împrumut de stat (v.).
CAPITAL AFERENT TITLURILOR DE STAT CU DISCONT, sumă de bani
împrumutată de către persoane juridice sau fizice, care oferă împrumutul la data emisiunii
titlurilor de stat cu discont (v.) la valoarea care reprezintă prețul de cumpărare a titlului cu
discont. V. și împrumut de stat; titlu de stat.
CAPITAL AFERENT TITLURILOR DE STAT PURTĂTOARE DE DOBÂNDĂ,
sumă de bani împrumutată de persoane juridice și fizice, care oferă împrumutul la data efectuării
emisiunii titlurilor purtătoare de dobândă. V. și împrumut de stat; titluri de stat
CAPITAL AL FIRMEI, c. exprimat în moneda națională sau în valută, care constituie
aportul acționarilor (asociaților) și care se prezintă sub formă de bani lichizi, bunuri mobiliare și
imobiliare, titluri etc., care se află în patrimoniul firmei și se folosesc pentru realizarea obiectului
de activitate și pentru obținerea de profit. Constituirea și folosirea c. se fac potrivit legii și
statutului firmei.
CAPITAL ANGAJAT, parte a capitalului folosită într-o activitate economică. C.a. este,
practic, format din totalitatea bunurilor existente, minus datoriile curente (cu scadențe mai mici de
un an).
CAPITAL AUTORIZAT, c. care se naște ca urmare a dreptului conferit consiliului de
administrație al unei societăți comerciale de a emite acțiuni a căror valoare totală să se înscrie în
limita sumei autorizate a capitalului social. V. și acțiune.
CAPITAL BANCAR, resurse bănești aflate la dispoziția băncilor, cu care acestea operează
pentru acordarea de credite purtătoare de dobândă întreprinzătorilor și statului. C.b. este format
atât din fondurile proprii ale băncilor, cât și din fondurile străine obținute din depunerile
comercianților, industriașilor, agricultorilor și particularilor. C.b. se deosebește de capitalul de
împrumut prin faptul că este plasat în bănci, în timp ce capitalul de împrumut se acordă, spre
exemplu, de către un industriaș unui comerciant, arendaș etc. în perioada capitalismului
premonopolist, c.b. se deosebea și funcționa separat de capitalul industrial. Ca urmare a noului rol
al băncilor, are loc fuziunea c.b. cu cel industrial și formarea, pe această cale, a capitalului
financiar. V. și capital de împrumut; capital financiar.
CAPITAL BĂNESC, sumă de bani sub forma căreia apare inițial orice c. și care, în
anumite condiții, creează un profit deținătorilor. în orânduirile sclavagistă și feudală, c.b. a existat
atât sub forma capitalului cămătăresc (v.), cât și a capitalului industrial (v.), în timp ce în
societatea capitalistă, c.b. reprezintă una dintre formele de manifestare a capitalului industrial. în
circuitul capitalului (v.), funcția c.b. constă în cumpărarea de mijloace de producție și de forță de
265
CAP
muncă, care, prin unire în procesul de producție, are ca scop obținerea unei mase cât mai mari de
profit. în urma realizării mărfurilor, capitalul industrial îmbracă din nou forma de c.b. Banii
îmbracă forma de capital nu prin natura lor, ci numai ca urmare a faptului că ei sunt utilizați pentru
achiziționarea elementelor capitalului productiv (v.), în scopul obținerii de profit. C.b. care în
timpul circuitului său devine disponibil poate lua forma capitalului de împrumut (v.).
CAPITAL CĂMĂTĂRESC, forma istorică a capitalului purtător de dobândă, apărut încă
în perioada destrămării comunei primitive. C.c. este caracteristic orânduirii sclavagiste și
feudale, precum și capitalismului timpuriu. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestui
capital este nivelul excepțional de ridicat al dobânzii, care contribuie la ruinarea micilor
producători, la transformarea lor în muncitori salariați și, simultan, la acumularea capitalului
bănesc. V. și camătă.
CAPITAL CERUT, suma capitalului prevăzut în statutul unei societăți comerciale și care
urmează să fie vărsat, dar care nu este încă depus în întregime.
CAPITAL CIRCULANT, parte a capitalului productiv (v.) care se consumă integral
într-un singur ciclu de producție și își transmite în întregime valoarea asupra noului produs. C.c.
cuprinde materiile prime, materiile auxiliare, combustibilii și salariile personalului. Această formă
de capital revine din nou agentului economic sub forma capitalului bănesc (v.), după ce s-a
încasat contravaloarea mărfurilor vândute.
CAPITAL COMERCIAL, parte a capitalului circulant folosită în sfera circulației
mărfurilor, care apare sub forma capitalului marfă (v.) și a celui bănesc și servește la
transformarea mărfurilor în bani. Este cea mai veche formă de capital. Forma embrionară a c.c. a
apărut în timpul destrămării sclavagismului. Extinderea diviziunii sociale a muncii și a schimbului
de mărfuri a dus la apariția și la formarea clasei negustorilor (comercianților) puse în serviciul
claselor dominante (proprietari de sclavi și feudali), iar mai târziu în serviciul capitaliștilor, când
c.c. se transformă în capital industrial. Comerciantul obține de la capitalul său un profit egal cu
rata mijlocie a profitului. Prin funcțiile sale, acest capital lărgește sfera afacerilor.
CAPITAL CONSTANT, parte a capitalului industrial, materializat sub forma mijloacelor
de producție (clădiri industriale, utilaje, mașini, materii prime, materiale, combustibil etc.), care
nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție și care își transmite valoarea asupra
noului produs pe măsură ce mijloacele de producție se consumă sau se uzează în procesul
muncii. V. și capital variabil.
CAPITAL DE CIRCULAȚIE, c. constituit din c. bănesc (v.) și din c. marfă (v.);
funcționează în sfera circulației.
CAPITAL DE DOTARE, c. social pus la dispoziția unei colectivități publice de către stat
sau de către o municipalitate. Tot c. de d. este și capitalul social pus la dispoziția unei sucursale de
către societatea comercială care a creat-o.
CAPITAL DE ÎMPRUMUT, formă de individualizare și parte a capitalului bănesc (v.) pe
care întreprinzătorii îl dau cu împrumut (îl cedează pentru un anumit timp) altor întreprinzători, în
schimbul unei plăți (recompense) numite dobândă (v.). C. de î. este o formă specifică a capitalului
purtător de dobândă, având ca bază istorică capitalul cămătăresc (v.), pe care l-a înlocuit. C. de î.
are ca surse de formare: a) capitalurile bănești care se degajă temporar în procesul circuitului
capitalului industrial (fondul de amortizare până în momentul folosirii lui, disponibilitățile
266
CAP
rezultate ca urmare a neconcordanței în timp a încasărilor cu plățile pe care le fac industriașii,
partea de profit destinată capitalizării etc.); b) capitalurile rentierilor; c) unele venituri și economii
bănești ale diferitelor pături și grupuri sociale etc. Prin mijlocirea creditului, capitalul bănesc se
transformă în c. de î. folosit de agenții industriali pentru extinderea producției, a comerțului, pentru
creșterea numărului de muncitori și deci pentru sporirea profitului care se obține. C. de î. are o
formă de circulație (de mișcare) deosebită de cea a altor capitaluri, care se exprimă prin formula:
B-B',
ceea ce înseamnă că banii dați cu împrumut se întorc la creditor cu un surplus (cu dobândă). în
acest fel, c. de î. este forma cea mai fetișistă a capitalului, lăsând aparența că banii s-au înmulțit de
la sine, miraculos, independent de procesul producției și circulației mărfurilor. Cu toate că
proprietarul c. de î. nu participă efectiv la procesul economic, el are posibilitate să-și însușească o
parte din profit. V. și capital inactiv.
CAPITAL DE REZERVA, parte din capitalul unei societăți pe acțiuni (v.), constituită
prin alimentarea anuală cu fonduri rezultate din profituri. Din c. de r. se completează capitalul de
bază în cazul devalorizării lui, se plătesc dividendele în cazurile în care profitul curent nu este
suficient și se acoperă pierderile cauzate de insolvabilitatea debitorilor și de scăderea cursurilor
hârtiilor de valoare. Cu toate acestea, c. de r. nu este în stare să salveze societățile pe acțiuni de la
faliment în timpul crizelor economice.
CAPITAL DE RISC, c. care servește la finanțarea unităților economice mici și mijlocii, cu
deosebire din sectorul tehnologiei de vârf, care necesită capitaluri importante pentru investiții și
pentru exploatarea lor. Băncile și societățile specializate pun la dispoziția acestora c, de r. prin așa-
numita finanțare temerară. C. de r. cuprinde, practic, investiții în domenii noi de producție, cu
tehnologii de vârf, sau într-o unitate economică nouă, care se presupune că dispune de un
considerabil potențial de dezvoltare, investitorul asumându-și riscurile legate de plasamentul
respectiv, sperând să obțină profituri deosebite pe termen lung.
CAPITAL ECONOMIC, c. constituit din bunuri pe termen scurt (capital circulant) și
bunuri pe termen mediu și lung (capital fix).
CAPITAL FICTIV, titlu de proprietate existent sub forma hârtiilor de valoare (acțiuni,
obligațiuni, cambii, titluri funciare, rente, ipoteci etc.), care dau posibilitatea posesorilor lor să-și
însușească cu regularitate o parte din profit sub forma dividendelor (v.) sau a dobânzilor (v.).
Acțiunile, obligațiunile, titlurile funciare și diferite alte hârtii de valoare sunt apreciate ca fiind
capital, ca urmare a faptului că deținătorii lor primesc pentru ele dobânzi etc. C.f. nu este un
produs al muncii sociale, nu are o valoare proprie reală, de sine stătătoare, și nu este folosit în
procesul reproducției și la crearea profitului; el reprezintă numai însoțitorul capitalului real și
conferă titlul de proprietate asupra acestui capital. Circulația c.f. este independentă de circulația c.
real (v.). Forma tipică sub care apare c.f. o constituie obligațiunile împrumuturilor de stat care pot
trece de la un posesor la altul. Statul lansează împrumuturi publice și primește pe baza lor mijloace
bănești pe care, de regulă, le folosește în scopuri neproductive. în acest fel, o acumulare de datorii
apare drept o acumulare de capital, ceea ce denaturează conținutul sistemului de credit. Creanțele
emise în schimbul capitalului împrumutat și consumat continuă să circule, reprezentând de fapt un
capital inexistent, iluzoriu, iar valoarea lor poate să scadă sau să crească cu totul independent de
variațiile capitalului real asupra căruia ele reprezintă titluri. Pentru posesorii lor, aceste obligațiuni
funcționează drept capital atât timp cât ele sunt mărfuri care pot fi vândute și, prin urmare, pot fi
retransformate în capital. Dobânzile pentru aceste împrumuturi se plătesc din impozitele mereu
267
CAP
sporite încasate de la populație. Cursul hârtiilor de valoare, adică prețul c.f., se calculează prin
capitalizarea venitului adus de ele (dobânzi, dividende). Valoarea acestor hârtii (cursul lor la
bursă) are o tendință de creștere o dată cu scăderea ratei dobânzii, ca o consecință a tendinței de
scădere a ratei profitului, ceea ce înseamnă că, o dată cu dezvoltarea producției, c.f. - ca avuție
imaginară - crește ca urmare a creșterii cursului hârtiilor de valoare față de valoarea lor nominală.
In timpul crizelor, c.f. se reduce enorm, iar o dată cu el scade și posibilitatea pe care o aveau
posesorii de a-și procura banii de pe piață. Scăderea cursului hârtiilor de valoare nu reduce cu
nimic capitalul real pe care îl reprezintă, dar afectează foarte mult capacitatea de plată a
posesorilor lui. în prezent, crește enorm și mult mai repede volumul c.f. față de creșterea
capitalului real datorită tendinței de scădere relativă a ratei dobânzii, transformării întreprinderilor
private individuale în societăți pe acțiuni, ceea ce înseamnă că emiterea acțiunilor se poate face
fără să aibă loc o creștere a capitalului real, precum și ca urmare a creșterii datoriei publice. în
timpul crizelor se agravează disproporția dintre creșterea rapidă a c.f. și ritmul mult mai lent al
acumulării capitalului real, se înregistrează o modificare a structurii emisiunii hârtiilor de valoare,
un loc tot mai important ocupându-1 cele emise pentru scopuri neproductive; c.f. crește și datorită
ridicării cursului titlurilor de valoare. V. și hârtie de valoare.
CAPITAL „FIERBINTE", formă de c. care se transferă rapid pe plan internațional, de pe o
piață financiară pe alta, în vederea unei valorificări cât mai eficiente și pe termen scurt. Fuga c.
„f.“ se datorează diferențelor mari care apar uneori între ratele dobânzilor pe diferite piețe
financiare ale țărilor dezvoltate și ca urmare a evoluțiilor de pe piețele valutare (reprecierea sau
deprecierea valutelor respective) în care se plasează capitalurile. Plasamentele de c.„f.“ au caracter
speculativ și, dacă sunt de mare amploare, pot determina dezechilibre considerabile în cadrul
sistemului financiar-monetar internațional.
CAPITAL FINANCIAR, c. ce rezultă din contopirea capitalului monopolurilor bancare și
industriale. C.f. constituie un produs al concentrării producției și al formării monopolurilor.
Formarea c.f. are loc pe o anumită treaptă a concentrării și centralizării producției și a capitalului
bancar (v.). Apariția c.f. are un caracter obiectiv, el dezvoltându-se pe baza dominației
monopolurilor industriale și bancare pentru obținerea unui profit cât mai mare. Datorită faptului că
băncile devin coproprietare ale întreprinderilor industriale, comerciale, de transport etc.,
achiziționând acțiunile și obligațiunile lor, iar monopolurile industriale posedă la rândul lor acțiuni
ale băncilor, are loc o împletire, o îngemănare a capitalului monopolist bancar cu capitalul
monopolist industrial, formându-se în acest mod capitalul financiar. Formarea c.f. se manifestă în
uniunea personală a conducătorilor monopolurilor bancare și industriale; aceleași persoane se află
în fruntea celor mai mari uniuni monopoliste din aparatul bancar, din industrie, comerț și alte
ramuri economice. Dominația monopolurilor se transformă inevitabil în dominație a oligarhiei
financiare (v.).
CAPITAL FIX, parte a capitalului productiv care participă în întregime, în mai multe
cicluri de producție, timp îndelungat, în procesul de producție și își transmite valoarea treptat,
potrivit uzurii fizice și morale, asupra noilor produse obținute. C.f. se compune din clădiri,
instalații de producție, mașini, utilaje etc. După vânzarea mărfurilor pe piață, valoarea părții uzate
a mijloacelor de muncă se întoarce la agentul economic sub formă bănească, formând fondul de
amortizare (v.).
CAPITAL FLOTANT, c. care trece de pe o piață financiară pe alta, pentru a fi plasat pe
termen scurt, în funcție de evoluția ratelor dobânzii și de riscul valutar.
268
CAP
CAPITAL INACTIV, parte disponibilă a capitalului bănesc (v.) care se formează în
anumite momente la agentul industrial în procesul rotației capitalului și care, momentan, nu-și
găsește utilizarea în întreprindere. De exemplu, întreprinzătorul acumulează treptat fondul de
amortizare (v.) destinat să înlocuiască peste un număr de ani părțile de capital fix (v.) care vor fi
scoase din uz datorită uzurii; până atunci, fondul de amortizare constituie o sursă a capitalului de
împrumut (v.).
CAPITAL INDUSTRIAL, orice c. întrebuințat pentru producția de mărfuri, indiferent dacă
este investit în industrie, în agricultură sau în alte ramuri. Se deosebește de c. cămătăresc și de cel
comercial prin aceea că este singurul c. care, prin folosirea muncii salariate, contribuie nu numai la
însușirea profitului, ci și la crearea lui. Nașterea c.i. marchează apariția modului de producție
capitalist. K. Marx a caracterizat astfel acest c.: „Capitalul industrial este singurul mod de
existență a capitalului, în care funcția acestuia din urmă nu constă numai în însușirea de
plusvaloare, respectiv de plusprodus, ci și în crearea acestuia. El presupune deci caracterul
capitalist al producției; existența lui implică existența antagonismului de clasă dintre
capitaliști și muncitorii salariați.“ Orice c.i. efectuează o mișcare în formă de circuit. C.i.
parcurge în mișcarea sa un circuit constituit dintr-un stadiu în producție și două stadii în circulație,
îmbrăcând trei forme funcționale: capital bănesc (v.), capital productiv (v.) și capital marfă
(v.). Formula generală a mișcării c.i. este:
,MP... P... M
Dintre formele funcționale ale c.i., numai c. productiv exprimă direct relațiile dintre muncitori și
capitaliști.
CAPITAL INVESTIT, totalitatea capitalului propriu, inclusiv împrumuturile pe termen
lung, folosit în activitatea economică.
CAPITAL MARFA, formă funcțională a capitalului industrial (v.), cuprinzând o anumită
masă de mărfuri sau de produse, obținute în urma procesului de producție; este constituit nu numai
din capitalul avansat, ci și din profitul creat în procesul de producție. C.m. are următoarea formulă:
M'-B-
P... M ...B'
■Mp
Această formulă demonstrează că fără realizarea mărfii, în care este cuprins și profitul, nu poate fi
înfăptuită continuitatea reproducției.
CAPITAL MONOPOLIST, c. al diferitelor uniuni monopoliste, care se folosește în
diferite zone ale lumii în vederea obținerii unui profit ridicat de monopol.
CAPITAL NOMINAL, c. format din bani, bunuri, creanțe, inclusiv capital fictiv. C.n. este
evidențiat pe acționari sau asociați și cuprinde numărul și valoarea nominală a acțiunilor sau a
părților sociale subscrise.
CAPITAL PERMANENT, c. constituit din capitalul propriu, plus împrumuturile pe
termen lung și pe termen mediu. Pe baza c.p. se determină indicatorul „rata autonomiei
financiare", după următorul calcul:
269
CAP
în care:
Raf = rata autonomiei financiare;
Cpr = capitalul propriu;
Cp = capitalul permanent.
CAPITAL PRODUCTIV, forma naturală a capitalului bănesc (v.), concretizată prin
achiziționare de mijloace de producție și forță de muncă, pe care întreprinzătorul le utilizează în
procesul de producție. Formula c.p. este următoarea:
F P
P ... M' - B' - M m ”‘
XMP
din care rezultă că pe primul plan se găsește producția, ceea ce voalează faptul că scopul fmal al
producției este obținerea de profit.
CAPITAL PROPRIU, c. format din capitalul social vărsat, fondul de rezervă, fondul de
risc și beneficiu, mai puțin participațiile societății comerciale la alte societăți. C.p.. mai poartă
denumirea de fonduri proprii sau de resurse proprii. C.p. se constituie inițial, la înființarea
unității economice, și fără el unitatea nu poate funcționa.
CAPITAL REAL, c. investit într-o fabrică, uzină etc. și care îmbracă formele concrete de
mijloace fixe și active circulante, având o valoare de sine stătătoare. C.r. este sinonim cu c. fizic;
bunuri, capital și c. tehnic. V. și capital marfă; capital productiv.
CAPITAL RISC (engl. venture capital), c. folosit pentru efectuarea de noi investiții, pe
diverse piețe noi, care întotdeauna comportă un coeficient de risc. Fonduri investite într-o nouă
întreprindere.
CAPITAL SOCIAL 1. C. care aparține unei firme sau unei societăți, format de regulă din
acțiuni, alte titluri de valoare, sume în cont la bancă etc. și stabilit în statutul acesteia.
2. Totalitate a capitalurilor individuale, în conexiunea și interdependența lor. C.s. se formează prin
aportul acționarilor și corespunde valorii nominale a tuturor acțiunilor emise. O parte a c.s. poate fi
formată prin emisiunea de bonuri de participație. Capitalul în bonuri de participație este, de
asemenea, stabilit în statutul societății și corespunde valorii nominale totale a bonurilor de
participație emise. Societatea comercială poate să-și mărească sau să-și reducă volumul c.s.
Mărirea c.s. poate avea loc pe baza hotărârii adunării generale, care se publică în Monitorul Oficial
și se acordă pentru exercitarea dreptului de preferință un termen de cel puțin o lună, cu începere
din ziua publicării. Societatea pe acțiuni își poate mări c.s. cu respectarea normelor pentru
constituirea societății. Dacă are loc subscripție publică, prospectul de emisiune, purtând
semnăturile autentice a doi administratori, trebuie depus la Registrul Comerțului și cuprinde: "data
și numărul înmatriculării societății la Registrul Comerțului; "denumirea și sediul societății;
■capitalul social subscris și vărsat; "numele și prenumele administratorilor, al cenzorilor și
domiciliul; "ultimul bilanț aprobat, contul de profit și pierderi și raportul cenzorilor; "dividendele
plătite în ultimii cinci ani sau de la constituire, dacă de la această dată au trecut mai puțin de cinci
ani; "obligațiunile emise de societate; "hotărârea adunării generale privitoare la noua emisiune de
270
CAP
acțiuni, valoarea lor totală, numărul și valoarea lor nominală, felul lor, relații privitoare la aporturi,
altele decât în numerar, avantajele acordate acestora și data de la care se vor plăti dividendele.
Acțiunile emise pentru mărirea c.s. se oferă spre subscriere în primul rând celorlalți acționari,
proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă și cu obligația ca aceștia să-și exercite dreptul
lor de preferință în termenul hotărât de adunarea generală. Hotărârea adunării generale privind
mărirea c.s. are efect numai în termen de un an de la data sa. Reducerea c.s. poate fi făcută numai
după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial. Hotărârea
trebuie să respecte minimul de capital legal. Creditorii societății pot face opoziție la instanța
judecătorească. Dacă societatea a emis obligațiuni, nu poate reduce c.s. decât în anumite limite.
CAPITAL STATUTAR, c. care aparține unei bănci sau unei societăți colective; se
formează pe seama contribuției membrilor și servește drept garanție pentru obligațiile sale, potrivit
scopurilor prevăzute de statut. Membrii societății fac vărsăminte pentru constituirea c.s. în modul
și la termenele stabilite de conducere. Mărimea capitalului format, după caz, în aur, în valute liber
convertibile sau în alte valute se poate modifica pe baza hotărârii membrilor. în caz de retragere a
unui membru sau în caz de lichidare a băncii sau a societății, suma subscrisă se restituie,
reținându-se însă partea necesară pentru lichidarea datoriilor etc.
CAPITAL STRĂIN, c. format din totalitatea datoriilor întreprinderii.
CAPITAL SUBSCRIS Șl NEDEPUS, c. subscris de către acționarii și asociații unei
societăți comerciale și care încă nu a fost depus. Suma c.s. și n. este egală, ca mărime, cu c. social.
CAPITAL TEHNIC, totalitatea bunurilor materiale cu care se creează noi bunuri materiale,
cu o anumită utilitate (capital fix + capital circulant).
CAPITAL UTILIZAT, c. vărsat, fondurile de rezervă și creditele pe termen lung.
CAPITAL VARIABIL, parte a capitalului folosită pentru cumpărarea forței de muncă
(angajarea de muncitori), respectiv pentru plata salariilor angajaților, a cărei valoare sporește în
timpul procesului de producție. Deci, c.v. creează profit. în procesul de producție, salariații
reproduc nu numai cheltuielile pentru salarii, ci creează și profit. Prin natura rotației sale, c.v.
constituie o parte a capitalului circulant (v.).
CAPITAL VARSAT, c. depus, vărsat de către acționari și asociați pe baza subscripției
efectuate. C.v. poate fi mai mic sau egal cu c. subscris. V. și capital subscris și nedepus.
CAPITALISM, orânduire socială în care mijloacele de producție se află în proprietatea
privată a unui număr restrâns de persoane, numite capitaliști sau uniuni de capitaliști, în timp ce
majoritatea cetățenilor sunt lipsiți de mijloace de producție, fiind nevoiți să-și vândă forța de
muncă.
CAPITALISM DE STAT, sistem de relații economice stabilite între stat și întreprinderile
capitaliste. La început, c. de s. s-a manifestat prin diferite forme de sprijin al acumulărilor
capitaliste, ca de exemplu: etatizările (trecerea unor întreprinderi și ramuri ale economiei naționale
în proprietatea statului), înființarea de întreprinderi de stat cu fonduri de la bugetul statului,
sistemul fiscal, protecționismul etc.
CAPITALIST, persoană care posedă capital și care trăiește și se îmbogățește prin însușirea
profitului rezultat din folosirea salariaților. C. aparține și are trăsăturile capitalismului. V. și
capitalism; capital.
271
CAP
CAPITALIZARE 1. Transformare a unei sume de bani în capital, prin depunerea în bancă
și obținerea de dobânzi an de an. 2. Transformare a unei părți din profit în capital.
CAPITALIZAREA CONTRIBUȚIILOR PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE,
încasarea contribuțiilor pentru asigurările sociale de la salariați, agenți economici, instituții,
întreprinzători particulari, depunerea și păstrarea lor în conturi bancare, de la care se încasează
dobânzi an de an. Organul de asigurări sociale plasează sumele respective în mod profitabil, iar la
data nașterii drepturilor de asigurări sociale din fondul constituit de-a lungul anilor se acordă
prestațiile de asigurări sociale cuvenite asiguraților. Avantajele c. constau în asigurarea constituirii
resurselor financiare, precum și în faptul că investirea contribuțiilor încasate conduce la obținerea
de profit. în același timp, c. prezintă și unele neajunsuri, cum sunt: Bîn perioada de instabilitate
economică, de depreciere, de instabilitate monetară și de cronicizare a inflației, fondul asigurărilor
sociale devine vulnerabil, ivindu-se riscul ca salariații să primească prestații mai mici decât
contribuțiile plătite; "salariatul primește prestațiile limitate pentru care a cotizat, "în vederea
obținerii prestațiilor, salariații plătesc contribuții pe perioade îndelungate de timp; "plata
contribuțiilor pe perioade mai scurte nu oferă accesul la prestațiile de asigurări sociale.
CAPITALURI FLOTANTE, c. care se transferă de pe o piață financiară pe alta, în vederea
plasării pe termen scurt. Transferul c. se face în funcție de rata dobânzii și de riscul valutar.
CAPITAȚIE, cea mai veche formă de impozit direct stabilit și încasat în sume (cote) fixe
pe cap de locuitor, indiferent de venitul sau de averea persoanelor, numit și impozit pe suflet. C.
s-a folosit în sclavagism, la romani, iar în feudalism, la aproape toate popoarele. V. și impozit
CARACTERUL ALEATORIU AL RISCURILOR, fenomene sau evenimente care au
producerea incertă, ea depinzând de o împrejurare viitoare și nesigură. C.a. al r. este un aspect
deosebit de important care influențează activitatea pe care o desfășoară societățile de asigurări de
persoane, bunuri și răspundere civilă. Acest caracter al riscurilor face ca asigurătorul să-și asume
răspunderi în legătură cu fenomene a căror producere poate conduce la pagube ce nu pot fi
dinainte cunoscute, ci doar aproximate. Drept urmare, primele de asigurare pe care le plătesc
asigurații se fundamentează pe calcule de teoria probabilităților, iar asigurătorii trebuie să-și
constituie, pe lângă fondul de asigurare curent (v.), și un fond de rezervă (v.), la care apelează
în situații deosebite. C.a. al r. presupune ca asigurătorii să aibă un sistem informațional complet,
care să le ofere datele necesare pentru fundamentarea volumului răspunderilor asumate și pentru
calcularea, pe baze științifice, a primelor de asigurare. Fără îndeplinirea acestei condiții nu se pot
concepe organizarea, conducerea și planificarea pe baze reale a activității de asigurare.
CARANTINĂ, complex de măsuri medico-sanitare cu caracter preventiv, constând în
examinarea și izolarea uneia sau a mai multor persoane, a navelor sau a mărfurilor care s-au aflat
în contact cu o persoană afectată de o boală contagioasă sau care vine dintr-o zonă unde bântuie o
epidemie. C. și deci măsurile de izolare se aplică un număr de zile egal cu perioada de timp
maximă de incubație a bolii respective. Staționarea (izolarea) în c. a persoanelor este o măsură de
ocrotire a sănătății poporului, având drept scop prevenirea extinderii epidemiei la alte persoane. C.
se aplică și în cazul animalelor în vederea combaterii epizootiilor (febra aftoasă, turbarea, alte boli
contagioase ale animalelor). ❖ C. fitosankară, complex de măsuri cu caracter preventiv,
întreprinse pentru a opri pătrunderea și răspândirea bolilor plantelor, a dăunătorilor acestora sau a
unor buruieni din alte țări sau din zonele infectate din țară. C.f. cuprinde măsurile de organizare și
272
CAR
de efectuare a controlului fitosanitar asupra semințelor importate sau reexportate, precum și
interzicerea prin acte normative a circulației semințelor infectate. V. și indemnizație pentru
prevenirea îmbolnăvirii, refacerea și întărirea sănătății.
CARAT 1. Unitate de măsură, de fmețe (puritate), indice folosit pentru determinarea
conținutului relativ de metal prețios într-un obiect sau un aliaj. Aurul de cea mai mare puritate are
24 de carate, ceea ce înseamnă că 1 c = 1/24 din greutatea oricărui metal prețios pur. 2. Unitate de
măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 4,2 grame. V. și titlu.
CÂRD, carte de plată, instrument modem de plată, apărut din necesitatea înlocuirii plăților
în numerar și cu cecuri. C. constituie o alternativă deosebit de avantajoasă la instrumentele clasice
de decontare. C. se prezintă sub forma unei mici cartele de plastic rezistent, de mărimea unei cărți
de vizită. Cele două fețe ale c. conțin elemente de identificare a deținătorului și a băncii emitente,
precum și elemente de siguranță împotriva falsificării. Prin decodificare electronică, cu ajutorul
unor echipamente speciale, c. permite titularului accesul la contul său bancar, în orice moment,
adică 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, fie pentru retragere de numerar, fie pentru plata unor*
mărfuri sau servicii. C. pot fi de debit, care permit efectuarea de plăți numai în limita
disponibilului din cont, și de credit, care oferă posesorului posibilitatea efectuării unor cheltuieli
peste disponibilul din cont, dar numai în condițiile stabilite de către bancă (aceasta înseamnă că
titularul beneficiază de un credit în limitele și în condițiile stabilite de bancă). După aria de
utilizare, c. pot fi naționale și internaționale. Piața internațională a c. este disputată în prezent de
mari organizații, cum sunt: VISA INTERNATIONAL EUROCARD/MASTERCARD,
AMERICAN EXPRESS, DINERS CLUB. Aceste organizații autorizează băncile membre să
accepte și să emită c., punându-le la dispoziție infrastructura necesară pentru decontarea
tranzacțiilor. Deocamdată, cinci bănci din România au început primele operațiuni cu cărți de plată.
Spre finele anului 1994, BCR, BRCE, Banca Agricolă, Banca Comercială „Ion Țiriac“ și Banca
Română pentru Dezvoltare au semnat un acord cu VISA INTERNATIONAL SERVICE
ASSOCIATION. VISA este în prezent instituția cu cea mai vastă rețea, produsele sale având o
largă sferă de acceptabilitate în lume. Introducerea c. necesită însă cheltuieli mari. S-a încheiat un
contract între cele cinci bănci și ROMCARD, firmă care a devenit astfel centrul operațional al c.,
ocupându-se cu procesarea tranzacțiilor. Pentru efectuarea tranzacțiilor se va folosi cursul de
referință al B.N.R. Folosirea c. prezintă multiple avantaje, atât la nivel micro-, cât și la nivel
macroeconomic. Astfel, se poate vorbi de comoditatea procedurii, de aspectele legate de imagine
și de prestigiu pentru cel care le va folosi și, în același timp, de creșterea securității operațiunilor
de plată și a vitezei de circulație a banilor. Pe ansamblul economiei naționale, efectele sunt în
sensul reducerii cheltuielilor și a masei monetare aflate în circulație. Aceste avantaje vor fi posibile
în condițiile în care acest sistem de decontare va deține cel puțin 30% din totalul operațiunilor de
plăți. în Marea Britanie, aceste operațiuni au o pondere de 98%. în prima parte a anului 1995 au
fost acceptate deja la plată cărți VISA emise în străinătate pentru cetățenii străini și cărți de plată
de același tip emise pentru persoane juridice române, al căror personal se va deplasa în străinătate.
Emiterea cârdului presupune efectuarea de către bancă a unor operațiuni care vizează stabilirea
unui anumit nivel de risc, în funcție de bonitatea clientului, încheierea unui contract între bancă și
client și deschiderea unui cont distinct de cârduri. Pentru introducerea cu succes a noului sistem,
băncile membre VISA au semnat o convenție care se referă la practicarea unor tarife unice,
comisioanele urmând să varieze între 3% și 6%, în funcție de tipul comerciantului.
CARGO 1. Uzanță comercială, prin care se înțelege încărcarea completă a unei nave, fără
specificarea felului mărfii care se încarcă. 2. Asigurare a mărfurilor în timpul transportului.
Aceasta poate fi: de abonament, în care mărfurile expediate se asigură pe o anumită perioadă de
273
CAR
timp, flotantă, când se stabilește un plafon valoric de acoperire, care se diminuează treptat, cu
fiecare transport, până la terminarea sa; de voiaj, când asigurarea durează pe timpul transportului
de la portul de încărcare până la cel de descărcare.
CARGO RAPORT, document care se întocmește în legătură cu încărcăturile transportate
cu navele maritime. C.r. servește, alături de alte documente - protestul de mare (v.), extrasul
din jurnalul de bord (v.) etc. - la stabilirea existenței și a realității evenimentului care a produs
pagubă în timpul transportului. în c.r. este necesar să se specifice starea încărcăturii din fiecare
conosament. Dacă în c.r. nu se fac astfel de specificații, organul de lichidare a pagubei va solicita
precizări de Ia asigurat, în legătură cu fiecare dintre conosamentele la care se referă c.r.
CARIC, încărcătura unei nave, cu specificarea felului mărfurilor care se încarcă.
CARNET DE CECURI, document eliberat, la cerere, de către unitățile Casei de Economii
și Consemnațiuni, titularilor de conturi curente personale deschise la unitățile respective, în
limitele soldului contului curent personal. C. de c. conține 20 de cecuri, emise pentru sume
cuprinse între anumite valori; are un termen de valabilitate de șase luni, calculat de la data emiterii
lui. Cecurile pot fi utilizate pentru efectuarea plăților fără numerar, frecvente, privind livrările sau
cumpărările de mărfuri de la organizațiile de stat sau cooperatiste; executarea de lucrări sau
prestările de servicii; transportul mărfurilor sau achitarea diferitelor cheltuieli ocazionate de
manipulare, locație, magazinaj, contrastalii (v.), transport de persoane în grup, deplasări
individuale în străinătate etc. Valoarea cecurilor se achită beneficiarilor în numerar sau prin
înregistrare în conturile acestora la orice filială sau agenție C.E.C. din țară. Pentru sumele
nefolosite din c. de c., unitățile C.E.C. calculează și plătesc titularilor de cont dobânzi. Detașarea
cecurilor din c. de c. se face numai de către unitatea la care se prezintă cecurile la plată. Cecurile
trebuie completate corect, fără ștersături sau corecturi. După utilizarea în întregime a sumei-limită
înscrise în carnet sau după folosirea ultimului cec, titularul carnetului are obligația să se prezinte la
unitatea C.E.C. emitentă pentru lichidarea acestuia. ❖ C. de c. cu limită de sumă, carnete care au
o valoare limitată ce nu poate fi depășită prin însumarea valorii cecurilor emise de titularul
carnetului. Carnetele se eliberează în limita disponibilităților din contul curent și a creditelor ce se
acordă prin acest cont sau în limita sumelor primite de la organul ierarhic superior sau din alte
conturi de disponibilități. Carnetele se eliberează unităților pe baza unei dispoziții de plată
prezentate la bancă, în care se menționează numele persoanei împuternicite să ridice carnetul.
Suma-limită a carnetului se stabilește în raport cu necesitățile unității solicitatoare, pe timp de până
la 30 de zile, spre a se evita imobilizarea mijloacelor bănești. Carnetele eliberate titularilor de
investiții și instituțiilor sunt valabile până la data de 31 decembrie a anului respectiv; cele eliberate
unităților economice nu au fixat un termen de valabilitate. Un astfel de carnet se eliberează și se
folosește pentru plăți, în favoarea uneia sau a mai multor unități. Unitățile pot folosi un singur
carnet pentru toate categoriile de plăți sau un carnet pentru plata transportului și altul pentru
celelalte plăți. Titularul carnetului poate elibera cecuri de valori diferite, până când suma acestor
cecuri atinge limita superioară a valorii carnetului. Valoarea cecurilor emise peste limita carnetului
se preia din contul curent, iar când valoarea cecului nu se poate acoperi din cauza lipsei de
disponibil în cont, acesta se restituie unității bancare a furnizorului. Dacă suma totală a carnetului a
fost consumată, iar în carnet au mai rămas cecuri albe, la cererea titularului de cont unitatea
bancară poate suplimenta suma carnetului respectiv, în funcție de noile necesități justificate;
suplimentarea sumei se va menționa pe carnet. Banca debitează contul unității solicitatoare,
creditând contul „Carnete de cecuri cu limită de sumă eliberate". Dacă înaintea expirării
termenului de valabilitate s-au epuizat cecurile din carnet, rămânând disponibil neconsumat, suma
se restituie titularului, făcându-se operațiunile contabile corespunzătoare. C. de c. cu 1. de s. este
—
CAR
netransmisibil și nu se admite preschimbarea cecurilor contra numerar. Acest instrument de
decontare asigură plata neîntârziată a transportului mărfurilor și persoanelor în grup, contribuind la
desfășurarea normală a relațiilor de plăți. C. de c. cu 1. de s. se folosesc și de către cetățenii care au
cont la Casa de Economii și Consemnațiuni pentru achiziționarea de mărfuri și plata de servicii,
pentru efectuarea de plăți către stat și diferite organizații. în raporturile cu populația, aceste carnete
de cecuri prezintă următoarele avantaje: evită folosirea numerarului de către populație și riscurile
care pot exista în folosirea numerarului; facilitează efectuarea operativă a plăților; în caz de
pierdere sau de furt al carnetului, unitățile C.E.C. nu permit folosirea cecurilor de către alte
persoane în afară de emitent, deoarece semnătura de pe cec trebuie să corespundă cu cea de pe
prima filă a carnetului. Titularul carnetului beneficiază de dobândă pe tot timpul cât banii se află
depuși la C.E.C. etc. ❖ C. de c. fără limită de sumă, c. care se folosește de către unitățile
economice care beneficiază de credite pe măsura efectuării aprovizionării, a cheltuielilor de
producție și de circulație și cărora nu li s-a stabilit, în prealabil, plafonul de creditare. Dacă o
întreprindere este trecută la creditare în cadrul plafonului de creditare, acesteia nu i se mai
eliberează c. de c. fără I. de s.; carnetele care, în această situație, se află asupra întreprinderii se
retrag. Pe fișa de evidență a acestor carnete se trec data restituirii carnetului și numerele cecurilor
nefolosite. C. de c. fără 1. de s. se eliberează pe baza cererii prezentate de întreprindere, în care se
menționează numele delegatului împuternicit să ridice carnetul, și se folosește pentru plăți în
favoarea uneia sau a mai multor unități. întreprinderile pot folosi un singur carnet pentru toate
categoriile de plăți sau un carnet pentru plata transportului și altul pentru celelalte plăți. Cecurile se
decontează din contul curent al unității economice emitente. C. de c. fără 1. de s. mai este folosit și
de către unitățile Ministerului Turismului, Biroul de Turism pentru Tineret, pentru efectuarea de
plăți către întreprinderile de hoteluri și restaurante, întreprinderile de transporturi, cele de
spectacole, instituțiile de cultură și artă, muzee, pentru plata mesei și a cazării către întreprinderile
agricole, pentru plata taxelor consulare etc. C. de c. fără 1. de s. este un instrument de decontare
care face posibilă plata neîntârziată a transportului mărfurilor și persoanelor în grup, contribuind la
desfășurarea operativă, normală, a relațiilor de plăți între plătitor și beneficiarul plății.
CARNET DE ECONOMII, instrument de economisire emis de Banca Agricolă, care poate
fi nominal și la purtător, cu sau fără parolă. C. de e. nominal cuprinde și o clauză de împuternicire.
Pe c. de e. se efectuează operațiuni de depuneri și restituiri ale economiilor bănești ale populației.
Depunerile sub formă de depozit sunt cele pentru care se stabilesc termene minime de păstrare la
bancă. La aceste depuneri, ratele anuale de calcul al dobânzii sunt superioare celor practicate la
depunerile pe c. de e. la vedere, ele diferențiindu-se în funcție de timpul minim de păstrare a
sumelor depuse și în funcție de dobândă. Unitățile Băncii Agricole emit aceste carnete, cu perioade
minime de păstrare de 6 sau 12. luni. Operațiunile de depunere și de restituire pe c. de e. cu
depozite se pot efectua la oricare unitate a Băncii Agricole. Excepție fac restituirile din c. de e. cu
depozite la purtător cu parolă, care se fac numai de unitatea băncii care le-a emis. Depunerile
efectuate de populație pe c. de e. sunt imprescriptibile. Banca garantează securitatea sumelor
depuse și asigură secretul operațiunilor efectuate. Depunerile și dobânzile aferente acestora, actele
în legătură cu transferul depunerilor pe numele moștenitorilor, precum și acțiunile judiciare ale
Băncii Agricole legate de acestea sunt scutite de taxe. Pierderea c. de e. se anunță imediat la cea
mai apropiată unitate a Băncii Agricole, precizându-se codul carnetului sau alte elemente care să
permită identificarea titularului și a unității bancare emitente. Falsificarea c. de e. și a datelor din
carnete se sancționează pe cale penală.
CARNET DE IMPOZIT, c. emis de organele financiare fiecărui contribuabil, în care se
înregistrau impozitele și taxele datorate statului, precum și plățile efective făcute la buget.
275
CAR
CARNET DE MUNCĂ, document oficial întocmit de serviciul resurse umane și salarizare
a muncii pentru fiecare salariat din unitățile de stat și ale cooperației meșteșugărești, cu care se
dovedește: "vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție,
meserie ori specialitate, timpul cât s-a lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, salariul
tarifar de încadrare și alte drepturi salariale etc. C. de m. conține: "numele și prenumele titularului;
"data și locul nașterii; "sexul; "starea civilă; "numărul copiilor; "studiile; "profesia; "data
încadrării în muncă; "data promovării în noua funcție; "data schimbării încadrării tarifare;
"activitatea prestată; vechimea în muncă (totală, neîntreruptă, în specialitate); "data întreruperii
activității; "data plecării; "motivul etc. C. de m. evidențiază timpul cât personalul și cei asimilați
acestuia muncesc în unitățile de stat, cooperatiste și în organizațiile obștești, în întreprinderile
particulare legal în funcțiune ori la persoane fizice care utilizează munca retribuită. C. de m. este
un document personal al titularului și nu poate fi împrumutat, cedat sau înstrăinat pe vreo cale;
reținerea lui se poate face numai pentru cercetarea datelor pe care le are înregistrate de către
organul de urmărire penală care, pe timpul respectiv, eliberează dovada reținerii. C. de m. este
întocmit și completat cu datele necesare de către unitatea de stat, cooperatistă, meșteșugărească sau
societatea mixtă la care persoana respectivă s-a încadrat pentru prima oară în muncă. în cazul
persoanelor fizice încadrate la alte persoane juridice decât de stat, la persoane particulare, c. de m.
se întocmește, se completează și se păstrează de către direcțiile de muncă și protecție socială
județene și cea a municipiului București. C. de m. se păstrează de către unitatea la care lucrează
persoana încadrată în muncă, aceasta având dreptul să verifice datele înregistrate. în caz de
desfacere a contractului de muncă, transfer etc., conducerea unității are obligația să elibereze
titularului c, de m., întocmit la zi. Persoanele care au mai fost încadrate în muncă nu pot încheia
contract de muncă cu altă unitate fără prezentarea c. de m. în ansamblu, c. de m. conține informații
referitoare la încadrarea, salarizarea, pregătirea și promovarea personalului. Persoanelor care se
încadrează pentru prima oară în muncă la o unitate din sectorul privat sau care nu au întocmite
c. de m. li se întocmesc astfel de documente de către Camera de Muncă. C. de m. ale patronilor,
ale salariaților, ale membrilor asociați și ale celor cu activitate particulară autorizată din aceste
unități se întocmesc de către Camera de Muncă. Persoanele încadrate la unitățile din sectorul privat
depun c. de m. spre păstrare și completare la Camera de Muncă, o dată cu înregistrarea
contractelor de muncă. C. de m. pierdut se poate reconstitui pe baza contractului de muncă, a
statelor de plată a salariilor și a altor documente. Neînțelegerile care se pot ivi cu privire la datele
înscrise în c. de m. sau la neeliberarea acestuia titularului se soluționează de către judecătoria
teritorială, ale cărei hotărâri sunt definitive. Nerespectarea normelor legale privitoare la
întocmirea, completarea, păstrarea și evidența c. de m. se sancționează pe cale disciplinară,
contravențională, civilă sau penală, după caz. înregistrarea în c. de m. a unor date nereale,
utilizarea cu bună știință a acestor date, deținerea și folosirea a două sau mai multe c. de m.
constituie infracțiune și se pedepsește corespunzător de legea penală.
CAROL, prima monedă oficială de aur, în valoare de 20 de lei, din România. Denumirea
de c. a fost dată pe baza legii monetare din 1867, fiind o imitație a napoleonului francez. Această
monedă n-a circulat decât puțin timp.
CARTA PARTITĂ, v. CHARTER PARTY.
CARTA PRIVIND DREPTURILE SOCIALE FUNDAMENTALE ALE MUNCITO-
RILOR, document adoptat de țările Uniunii Europene (excepție făcând Marea Britanie), în
decembrie 1989, care definește drepturile sociale fundamentale ale cetățenilor țărilor Uniunii și
care cuprinde următoarele drepturi: "la liberă circulație; "la angajare și salariu; "la ameliorarea
condițiilor de viață și de muncă; "la protecție socială; "la libera asociere și negociere colectivă; "la
276
CAR
pregătirea profesională; “la egalitatea de tratament între bărbați și femei; “la informare, consultare,
participare la conducerea întreprinderii; “la protecția vieții și a sănătății la locul de muncă; “la
protecția copiilor și a adolescenților; “la formarea, integrarea și readaptarea profesională a
persoanelor handicapate. V. și Consiliul Europei; Carta Socială Europeană.
CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ, document semnat de Consiliul Europei, la 18 august
1961, la Torino, și intrat în vigoare la 26 februarie 1963. Carta conține drepturile sociale și
obligațiile statelor de a respecta aceste drepturi. Potrivit Cartei, părțile sunt obligate să garanteze
dreptul: “la muncă; “la condiții de muncă echitabile; “la securitate și igiena muncii; “la
remunerație echitabilă; “la organizare sindicală; “la negociere colectivă; “la protecția copiilor și a
adolescenților; “la protecția muncitoarelor; “la orientare profesională; “la formare profesională; “la
protecția sănătății; “la securitate socială; “la asistență socială și medicală; “de a beneficia de
serviciile sociale; “la readaptarea profesională și socială a persoanelor handicapate; “la protecția
socială, economică și juridică a familiei, a mamei și a copilului; “la protecție socială și economică
a muncitorilor imigranți și a familiilor lor; “la protecție și asistență socială. în mai 1988, Carta,
prin Protocolul adițional, mai prevede: ■ dreptul la egalitate de șanse și tratament în materie de
angajare și profesie, fără discriminare bazată pe sex; “dreptul salariaților la informare și Ia
consultare în cadrul întreprinderii; “dreptul salariaților de a lua parte la stabilirea și la
îmbunătățirea condițiilor de muncă și a mediului de lucru; “dreptul persoanelor în vârstă la
protecție socială. V. și Consiliul Europei.
CARTE ALBASTRĂ, document întocmit de societatea de asigurări sau de filiala ACR
pentru atestarea existenței asigurării facultative de răspundere civilă auto, încheiată cu valabilitate
numai în afara teritoriului României, în țările membre ale convenției, respectiv țările din estul
Europei, cu excepția Albaniei. Conține informații referitoare la numărul curent al cărții, denumirea
unității de asigurare și adresa, țările pentru care este valabilă asigurarea, numele conducătorului
auto, marca autovehiculului, numărul de înregistrare, numărul motorului, durata de valabilitate a
asigurării, țările pentru care este valabilă asigurarea, adresa birourilor de asigurare. Se întocmește
în două exemplare: un exemplar se predă asiguratului, al doilea rămâne la sucursala societății de
asigurări sau la filiala ACR. în prezent, c.a. nu se mai folosește.
CARTE DE CEC, document ce se folosește ca mijloc de identificare a titularului unui cont
în bancă și care emite cecuri unei organizații. Unitatea bancară garantează plata cecului până Ia
concurența unei sume anterior stabilite numai dacă semnătura și numărul cărții care trebuie să fie
menționat pe verso cecului sunt în concordanță.
CARTE DE CREDIT, instrument, document emis de o unitate bancară, în baza căruia
titularul poate cumpăra mărfuri, poate efectua plăți de servicii, executări de lucrări etc. pe credit,
pe termen scurt, de la magazinele sau întreprinderile care, pe baza unei convenții, s-au obligat față
de bancă să îl accepte. Ulterior, suma reprezentând contravaloarea cumpărăturilor se debitează de
către banca emitentă a c. de c., la intervale de timp stabilite, titularului contului.
CARTE DE MUNCĂ, document întocmit în cadrul serviciului de resurse umane-salarizare
pentru fiecare lucrător. Conține informații cu privire la datele personale și la activitatea desfășurată
din momentul încadrării în muncă, în scopul determinării vechimii în muncă și a cuantumului de
pensie pentru anii serviți: numele și prenumele, data și locul nașterii, sexul, starea civilă, numărul
copiilor, studiile, profesia, data angajării, data plecării și motivul, salariul de încadrare, data
promovării în noua funcție, data schimbării încadrării tarifare, data întreruperii și motivul etc.
277
CAR
CARTE VERDE, document întocmit la unitatea societății de asigurări sau la sediul unei
filiale ACR în 3-4 exemplare, folosit la atestarea existenței asigurării facultative de răspundere
civilă auto, încheiată cu valabilitate numai în afara teritoriului României, în țările membre ale
convenției „Carte verde“. Conține informații referitoare la data emiterii, durata asigurării,
numărul cărții și al contractului de asigurare, numărul de circulație, felul și marca autovehiculului,
țările în care este valabilă cartea, numele și adresa asiguratului, denumirea unității de asigurare,
semnătura asiguratului, denumirile și adresele birourilor de asigurare din țările pentru care este
făcută asigurarea; 2-3 exemplare, după caz, se predau asiguratului, un exemplar rămâne la
sucursala societății de asigurări sau la filiala ACR. C.v. este, practic, un document internațional de
asigurare, cu valabilitate pe teritoriul fiecăreia dintre țările care fac parte din Consiliul Birourilor
Asigurărilor de Autovehicule (v.). V. și Biroul Asigurărilor de Autovehicule.
CARTEA DATORIEI PUBLICE, sistem legal de evidență; registrul în care se înscriu
obligațiile statului față de creditori, referitoare la capitalul împrumutat și dobânzile, pe care le
datorează. în c.d.p. se înscrie numele, prenumele, suma împrumutată statului etc. Instituirea c.d.p.
s-a născut din necesități practice pentru debitor (stat) și creditori (subscriptori la împrumut),
împrumutul public bazat numai pe hârtii la purtător prezintă dezavantajul că titlurile respective pot
fi pierdute, distruse, arse, în care caz creditorul nu mai poate dovedi creanța sa. Din aceste motive,
rentele, la purtător s-au transformat în rente nominale înregistrate în c.d.p., scutindu-i pe creditori
de administrarea titlurilor de împrumut. C.d.p. se poate organiza după sistemul simplei
înregistrări, sistemul extrasului, sistemul mixt și sistemul depozitului. Sistemul simplei înregistrări
se practică în Anglia, Germania etc., înregistratul neprimind nici o hârtie de valoare ce i-ar fi
necesară pentru încasarea dobânzilor. Sistemul extrasului din c.d.p. se practică în Belgia, Italia
etc.; aici, înregistratul primește un act necesar la încasarea dobânzilor sau pentru transmiterea
creanței. Sistemul mixt se întâlnește în SUA, Franța și în alte țări. în SUA, sistemul mixt constă în
combinarea sistemului extrasului cu cel al creanței; pentru capital se practică sistemul extrasului,
iar pentru dobânzi sistemul creanței. în Franța, sistemul mixt este practicat invers față de cel din
SUA. Sistemul depozitului se întâlnește mai ales în Elveția, fiind asemănător cu sistemul
depozitului bancar și constă în aceea că statul păstrează titlurile de împrumut, de rentă, iar
deponentul dobândește dreptul la eliberarea acestor titluri prin adeverința care îi este eliberată.
C.d.p. s-a practicat mai mult în prima perioadă a dezvoltării economiei libere, când încă nu existau
obligațiunile la purtător sau acestea erau foarte puține. înregistrarea creanțelor în această carte are
loc când există un număr restrâns de creditori și evită cheltuielile cu confecționarea titlurilor,
precum și cele cu păstrarea lor la bănci. Inconvenientul este că aceste înscrisuri nu pot fi negociate
la bursă; cu îndeplinirea anumitor formalități, ele pot fi negociate în afara bursei.
CARTEA DE CREDIT, modalitate electronică modernă de efectuare a plăților. C. de c.
este rezultatul extinderii depunerilor în conturi curente și a tehnicilor electronice de calcul la care
au recurs titularii de conturi. Inițial, c. de c. erau imprimate speciale care aveau fotografia
titularului și serveau numai pentru identificarea emitenților de cecuri. Când cecul era însoțit de c.
de c. aceasta constituia confirmarea calității emitentului de titular al depozitului. Mai târziu,
prezentarea c. de c. a devenit o modalitate de efectuare a plății. Cu ajutorul terminalului de firmă și
al legăturilor telefonice, beneficiarul plății se poate informa asupra condițiilor de realizare a plății.
Furnizorul remite factura semnată de client și astfel dobândește prețul mărfii. Periodic, titularul de
cont reglează cu banca plățile efectuate. C. de c. are următoarele caracteristici: la confecționarea ei
se folosesc materiale plastice speciale, cu desene holografice, care se aseamănă cu bancnotele,
pentru a preveni falsificările, pe care sunt imprimate elemente specifice de identificare, cu inserții
magnetice așezate în benzi longitudinale, cu posibilități de lecturare. în forma sa perfecționată, c.
de c. cuprinde și un microprocesor. C. de c. constituie un instrument modem și operativ de plată,
278
CAR
este asimilată cu execuția unui ordin de plată fără numerar, plata este garantată. C. de c. este în
primul rând un sistem funcțional, un complex de legături interbancare, la nivel național, când
intervin și cooperează mai mulți operatori. Folosirea c. de c. necesită organizarea și funcționarea
centrelor de autorizare și a centrelor de prelucrare zonale. C. de c. se prezintă sub mai multe
forme, fiind un instrument de plată ultramodern, de mare perspectivă. Pe plan internațional, se
afirmă noi tipuri de c. de c.: c. americane cu laser, c. japoneze cu microprocesor, c. suedeză cu
afișaj și o modalitate de control care se bazează pe amprente digitale.
CARTEA DE GARANȚIE A CECURILOR, c. emisă de bancă pentru a garanta
valabilitatea unui cec tras asupra sa, în favoarea unui beneficiar, până la concurența unei anumite
sume; are ca scop ușurarea efectuării plăților prin cecuri. C. dă o garanție suplimentară persoanei
care primește cecul la plată și creează unele suspiciuni asupra cecurilor prezentate la plată fără
această carte.
CARTEA DE SEMNATURI, sistem de evidență care se completează la deschiderea unui
cont sau a unui depozit de titluri, pe care se depune semnătura titularului sau a reprezentanților săi.
C. de s. este un document folosit de bancă în exercitarea dreptului de dispoziție asupra resurselor
bănești și altor valori depuse în bancă.
CARTEA GALBENĂ, publicație a Bursei de Valori de la Londra prin care se stabilesc
reglementările care guvernează la cota oficială a bursei și procedeele ulterioare referitoare la
raportările periodice.
„CARTEA NEAGRĂ" A AGENȚILOR ECONOMICI, sistem de evidență, un adevărat
cazier al contravenienților în domeniul economic. C.N. este deschisă la Institutul Național de
Statistică și Studii Economice și la direcțiile județene. Datele sunt computerizate; la ele au acces
gratuit reprezentanții metrologiei, Gărzii Financiare, Poliției, Poliției Sanitare, Finanțelor Publice,
precum și inspectorii corpului de control din cadrul primăriilor. Persoanele fizice și cele juridice
pot obține informațiile dorite contra cost. Consultarea C.N. oferă posibilitatea încheierii unor
afaceri sigure cu parteneri economici practic necunoscuți, eliminând riscurile de a încheia
contracte cu escroci care au la activ multe infracțiuni. C.N. poate fi consultată atât în București, cât
și la direcțiile județene de statistică.
CARTEL, uniune monopolistă; convenție încheiată între mai mulți producători de mărfuri
de același fel, independenți unul față de altul, având drept scop reglementarea fie a producției
(cantitate și calitate), fie a condițiilor de desfacere a mărfurilor pe care le produc (zone de
desfacere, contingentare, stabilirea unui preț unitar sau minim de vânzare, organizarea unor oficii
de vânzare etc.). C. se caracterizează prin: existența unui contract pentru un timp determinat, a
cărui nerespectare duce la îndepărtarea unității respective din cartel; întreprinderile cartelate
trebuie să fie producătoare de mărfuri similare și în stare de producție; întreprinderile cartelate își
păstrează independența și individualitatea; după desființarea c., ele își recapătă complet libertatea.
Crearea de c. în comerțul exterior, numite și c. forțate, precum și a celor create de către
organizațiile internaționale sub numele de supracarteluri constituie căile folosite de monopoliști în
acțiunea de subordonare față de propriile lor interese a aparatului de stat din diferite țări.
❖ C. bancar, formă a monopolului bancar, reprezentând înțelegerea dintre câteva bănci
independente, referitoare la limitarea concurenței libere dintre ele prin stabilirea unei concordanțe
corespunzătoare pentru operațiunile pe care le efectuează. De regulă, c.b. se referă la stabilirea
acelorași procente de dobânzi, condiții de creditare, de practicare a aceleiași politici de dividende
etc. C.b. nu exclude, ci limitează independența băncilor participante, potrivit înțelegerii stabilite.
279
CAR
V. și monopol bancar. ❖ C. maritim, formă de monopol care are în structura sa mai multe
societăți de navigație. Scopul constituirii c. este cel al limitării concurenței prin fixarea de tarife
unice la transportul de pasageri sau de mărfuri și prin stabilirea acelorași condiții de încărcare,
transport, descărcare și depozitare a mărfurilor.
CARTELĂ-CEC, document a cărui prezentare garantează cecurile prin care se fac
retrageri de sume de la unitățile băncii emitente sau de la băncile corespondente cu care au fost
încheiate convenții în această privință.
CARTELĂ DE CREDIT, document emis de bancă, în temeiul căruia titularul poate face
cumpărări de mărfuri, plăți de servicii etc., pe credit pe termen scurt, de la întreprinderile sau
magazinele care, prin convenție, s-au angajat față de bancă să o accepte. Pe c. de c. trebuie să fie
menționate: unitatea bancară emitentă, numărul de ordine al cartelei, numele, prenumele, contul și
semnătura titularului, termenul de valabilitate, netransmisibilitatea ei etc. C. de c. se eliberează pe
baza contractului încheiat între bancă și titular, unde se stipulează limita lunară de creditare și
sumele pe care titularul se obligă să le depună, lunar, în cont. Banca emitentă garantează
efectuarea plăților de către titularul ei până la limita prevăzută în contract. în momentul cumpărării
de mărfuri de la un magazin, titularul cartelei semnează factura respectivă, pe care se trec
elementele de pe cartelă, iar reprezentanții magazinului verifică identitatea dintre semnătura de pe
factură și cea de pe cartelă și dacă termenul de valabilitate al cartelei nu este expirat. Deținătorul
titular poate achiziționa mărfuri, a căror valoare nu trebuie să depășească limita de creditare
aprobată de bancă. Titularul c. de c. semnează trei exemplare din factură, dintre care două rămân la
magazin și unul îl reține el. Magazinul prezintă un exemplar din factură la banca la care titularul
cartelei are contul deschis, pe baza căreia, lunar, banca debitează contul titularului cartelei și
creditează contul magazinului. Titularul c. de c. rambursează creditele către bancă, lunar sau după
un anumit număr de luni, reconstituindu-se astfel limita de creditare. Lunar, banca trimite
titularului extrasul de cont, la care se anexează documentele achitate de ea pe baza c. de c. C. de c.
are astăzi o utilizare tot mai largă, deoarece prezintă unele avantaje față de cecuri, prin existența
garanției băncii pentru plata, în limitele stabilite, a mărfurilor cumpărate sau a serviciilor prestate,
și reduce totodată numărul operațiunilor contabile în bancă și la magazine. C. de c. prezintă
următoarele avantaje: banca oferă garanții pentru plata mărfurilor vândute, pentru executarea
lucrărilor și prestarea serviciilor; se reduce numărul de operațiuni contabile atât la bancă, cât și Ia
magazine, întreprinderi și instituții; se asigură securitatea banilor pentru titulari, operațiunile
efectuându-se prin conturi.
CASA 1. Dulap (ladă) de fier, ghișeu, birou, pupitru, masă sau încăpere special amenajată,
prevăzută cu mecanisme speciale de siguranță, dintr-o întreprindere, instituție, bancă, cooperativă
etc., în care se păstrează numerarul, acte sau hârtii de valoare și de unde se efectuează operațiunile
de încasări și plăți. 2. Cont de activ cu ajutorul căruia se înregistrează existența și mișcările de
numerar din casieria întreprinderii.
CASA DE AJUTOR RECIPROC, asociație financiară și de credit cu caracter obștesc a
membrilor de sindicat, care are ca scop dezvoltarea solidarității, sprijinirea și întrajutorarea
materială a membrilor prin acordarea de împrumuturi. C. de a.r. dobândește personalitate juridică
din ziua înregistrării la consiliul județean (al municipiului București) a sindicatelor și are ca
obiective: “promovarea relațiilor de întrajutorare, de sprijin și de solidaritate între membrii săi;
■atragerea economiilor bănești ale membrilor și aducerea lor în circuitul economico-financiar;
■acordarea de împrumuturi pentru satisfacerea unor cerințe materiale temporare ale membrilor;
■atragerea în rândul membrilor a salariaților și educarea lor, cultivând spiritul de economie și de
280
CAS
bună gospodărire a bugetului familiei; "păstrarea și folosirea mijloacelor materiale și bănești
ale casei; "participarea membrilor săi la conducerea și la buna desfășurare a activității
economico-financiare, la exercitarea controlului asupra fondurilor și activității casei. C. de a.r.
își desfășoară activitatea sub conducerea sindicatului, pe baza autoconducerii și a gestiunii
economico-financiare. C. de a.r. își constituie următoarele fonduri: fondul social, fondul de
dezvoltare și de rezervă, taxele de înscriere, dobânzile rezultate din acordarea împrumuturilor și
cele din contul curent, sumele rezultate din închirierea imobilelor, alte venituri. Fondul social se
folosește numai pentru acordarea împrumuturilor; la sfârșitul fiecărui an, acest fond crește cu o
parte din beneficiu. Veniturile realizate în cursul anului din taxe de înscriere, dobânzi și alte surse
se repartizează astfel: "50% pentru acordarea de beneficii la sfârșitul anului; "18% pentru
acoperirea cheltuielilor de organizare, funcționare, stimulare materială, reparații (diferența rămasă
se repartizează la fondul de beneficii); "2% pentru acoperirea cheltuielilor care se efectuează pe
plan central și local pentru instruiri, școlarizări, îndrumare, control; "30% pentru constituirea
fondului de dezvoltare și de rezervă, din care se acordă împrumuturi. La finele anului, beneficiul
se repartizează proporțional cu fondul social al fiecărui membru. Fondurile c. se păstrează în cont
la instituțiile financiare. împrumuturile se acordă membrilor casei care au o vechime de cel puțin trei
luni, în funcție de mărimea fondului social depus de solicitant, de posibilitățile acestuia de restituire,
de disponibilitățile casei. Cuantumul împrumutului poate fi de cel mult trei ori depunerea la fondul
social al solicitantului, fără să poată depăși o anumită sumă de lei. Dobânda pentru împrumuturile
acordate este de 6%, iar restituirea se face în cel mult 30 de luni. C. de a.r. își încetează activitatea pe
baza hotărârii adunării generale, la cererea a cel puțin 2/3 din numărul membrilor, cu aprobarea
comitetului sindicatului. La lichidare se încasează toate sumele din împrumuturi, dobânzi, alți
debitori și se restituie membrilor fondul social, inclusiv eventualele beneficii.
CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR, organizație obștească de
întrajutorare mutuală a pensionarilor, care ia ființă prin asocierea benevolă a pensionarilor din
sectorul de stat, UCECOM și din alte sectoare de asigurări sociale, în vederea satisfacerii unor
cerințe materiale (acordarea de împrumuturi cu dobândă, ajutoare), prestării de servicii contra plată
pentru membrii săi, organizării de activități culturale, artistice, educative etc. folosind capacitatea
de muncă a pensionarilor. C. de A.R. a P. se organizează ca persoană juridică fără scop
patrimonial, pe orașe, municipii și sectoare ale municipiului București, la cererea scrisă a cel puțin
100 de pensionari, pe baza autorizației primăriei județului (municipiului București), eliberate în
temeiul procesului-verbal de constituire, însoțit de statutul adoptat de adunarea generală a
pensionarilor. Pot fi membri ai casei pensionarii de orice categorie din toate sectoarele de asigurări
sociale, precum și membrii lor de familie (soț, soție, copii inapți de muncă aflați în întreținerea
pensionarilor). Primirea ulterioară a altor membri se aprobă de către consiliul de conducere al
casei, pe bază de cerere individuală. Veniturile casei se formează din: taxa de înscriere plătită de
membri, reprezentând 1% din pensie, iar pentru un membru de familie, o sumă minimă de lei.
Transferarea lor la o altă casă, precum și transferarea de la Casa de Ajutor Reciproc (v.) a
personalului sunt scutite de plata acestei taxe; cotizația lunară de 1% din pensie; 50% din cotizația
lunară datorată de un membru titular pentru membrii de familie ai pensionarului; contribuția lunară
atât pentru pensionar cât și membrii săi de familie. De asemenea, veniturile casei mai sunt formate
din dobânzi, diferite venituri din manifestările cultural-artistice, de la prestările de servicii, din
diverse venituri (sume prescrise, contribuții benevole, donații etc.). Membrii care au depus
cotizații ce însumează echivalentul pensiei pe timp de trei luni nu mai au obligația să depună
cotizația lunară. De la data înscrierii, membrii c. au dreptul, potrivit statutului, să primească
împrumuturi, ajutoare nerambursabile, să beneficieze de diferite activități cultural-artistice, de
anumite servicii contra plată, de diverse acțiuni de întrajutorare, ajutor în caz de deces etc. De
281
CAS
asemenea, au dreptul să aleagă și să fie aleși în consiliul de conducere și în comisia de cenzori, să
participe Ia adunările generale, să ia parte la dezbateri și la luarea hotărârilor, să li se restituie
sumele depuse cu titlu de cotizații. Membrii c. au următoarele îndatoriri: să respecte statutul și
hotărârile adunării generale și ale consiliului de conducere și să participe la aducerea la îndeplinire
a hotărârilor, să-și achite la termen obligațiile bănești față de c. (cotizații, contribuții, împrumuturi,
inclusiv dobânzile aferente). Calitatea de membru al c. încetează: ■ la cererea scrisă a celui în
cauză; "în caz de pierdere a calității de pensionar, prin excludere, pentru neplată - fără motive
întemeiate - a cotizației sau a contribuției lunare, pe mai mult de trei luni, pentru atitudine
potrivnică intereselor c. sau ca urmare a unor acte de indisciplină care prejudiciază activitate
acesteia; "prin deces. Pierderea dreptului de membru al c. conduce la pierderea acestei calități și de
către membrii de familie. La încetarea calității de membru al c. - indiferent de motive - sumele
depuse cu titlu de cotizații lunare se restituie titularului sau urmașilor săi legali, după caz,
reținându-se datoriile reprezentând împrumuturi, dobânzi, cotizații și contribuții. Dreptul de a cere
restituirea cotizațiilor se prescrie în termen de trei ani; cotizațiile nereclamate în acest termen se
fac venit la bugetul c. Contribuțiile lunare depuse nu se restituie. C. de A.R. a P. își constituie
următoarele fonduri: "fonduri pentru împrumuturi, fonduri pentru ajutoare nerambursabile, fonduri
pentru activități cultural-artistice; "fonduri pentru investiții; "fonduri pentru cheltuieli generale.
Din aceste fonduri se efectuează cheltuieli corespunzătoare. C. poate organiza prestarea unor
servicii în scopul deservirii exclusive a membrilor săi. în prestarea serviciilor pot fi folosiți, pe
bază de contract civil, numai pensionarii care sunt membrii săi. Prestarea serviciilor se poate
organiza cu aprobarea adunării generale, pe baza încuviințării prealabile a primăriei județului
(municipiului București) în domeniile: croitorie, lenjerie, tâmplărie, cizmărie, reparații ale
obiectelor de uz casnic. Tarifele serviciilor prestate se aprobă de adunarea generală. în concordanță
cu tarifele cooperației meșteșugărești. Retribuirea se face pe bucată. Activitatea c. este îndrumată
și sprijinită de către primăria județului (a municipiului București), prin Direcția Generală de
Muncă și Protecție Socială. Organele de conducere ale c. sunt: "adunarea generală a membrilor
casei; "consiliul de conducere; "președintele; "comisia de cenzori. C. de A.R. a P. poate fi
dizolvată prin hotărârea adunării generale a membrilor, care desemnează o comisie formată din 3-5
membri care nu fac parte din consiliul de conducere sau din comisia de cenzori. Comisia lichidează
bunurile și fondurile rezultate după achitarea tuturor obligațiilor casei și întocmește raportul asupra
rezultatelor lichidării care se supune spre aprobare adunării generale. Termenul de lichidare se
stabilește de către adunarea generală și nu poate fi mai mare de 12 luni. V. și adunarea generală a
Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor; ajutoare ce se acordă de Casa de Ajutor Reciproc a
Pensionarilor; comisia de cenzori; fondurile Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor;
împrumuturile ce se acordă de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor.
CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAȚILOR, instituție specializată, cu personalitate
juridică, care este organizată și funcționează în cadrul Uniunii Avocaților din România și care are
ca scop stabilirea și acordarea pensiilor și a ajutoarelor sociale cuvenite avocaților și urmașilor
acestora cu drepturi proprii la pensie, conform prevederilor legale. Membrii C. de A. a A. sunt toți
avocații în activitate, avocații pensionari și toți urmașii acestora, cu drepturi proprii la pensie și la
ajutoare sociale. Avocatul înscris în barou, cu drept la exercițiul profesiei, este obligat să
contribuie la constituirea fondului C. de A. a A. Avocații pot face parte și din alte forme de
asigurări sociale. Perioada de timp în care un avocat este deputat sau senator se ia în calcul la
stabilirea vechimii în avocatură. Indemnizația de parlamentar și celelalte drepturi bănești încasate
se consideră venituri din profesie și se iau în calcul la stabilirea pensiei de către C. de A. a A.
Această instituție are legături cu asigurările sociale de stat. C. de A. a A. are buget propriu, aprobat
de congresul avocaților; patrimoniul său poate fi folosit în activitatea economică producătoare de
282
CAS
venituri, cu autorizarea consiliului uniunii. C. de A. a A. este condusă și administrată de un
consiliu ales de congresul avocaților, format din cinci membri, dintre care trei avocați în activitate
și doi avocați pensionari, aleși de congres pe o perioadă de patru ani. Din rândurile sale, consiliul
alege un președinte și un vicepreședinte. V. și comisia de cenzori.
CASA DE CIRCULAȚIE, casierie a unității bancare, prin care se efectuează operațiunile
zilnice de încasări și plăți în numerar, pentru satisfacerea cererilor titularilor de conturi deschise la
bancă. Din c. de c. se eliberează numerarul necesar întreprinderilor, instituțiilor, unităților
cooperatiste etc., în vederea efectuării de către acestea a plăților pentru salarii, dividende, premii,
gratificații, indemnizații, pensii etc. în c. de c., numerarul poate fi păstrat până când suma lui
ajunge la un anumit plafon zilnic. Sumele de bani care depășesc acest plafon se virează automat în
fondul de rezervă. C. de c. pot fi de încasări, de plăți sau mixte. V. și emisiune bănească;
retragerea banilor din circulație.
CASA DE COMPENSAȚIE A BĂNCILOR, asociație de bănci și bancheri având ca scop
compensarea și lichidarea datoriilor lor reciproce, soldul compensațiilor urmând a fi înregistrat în
debitul sau în creditul contului curent respectiv al băncilor asociate, cont ținut la banca centrală
de emisiune. Se mai numește și camera de compensare, de lichidare sau clearing house. în anul
1760 se înființează prima casă de clearing din Edinburgh, iar în 1773 cea din Londra. La început,
compensațiile se efectuau între bancheri și bănci particulare; în 1864 s-a acceptat să participe la
compensații și Banca Angliei. Băncile din Manchester au organizat în 1872 o clearing house,
sistem care, în anii următori, a fost practicat și de alte orașe. în țara noastră, prima casă de
compensație a băncilor, înființată în decembrie 1919, din inițiativa a 17 bănci din București,
efectua în mod organizat plăți fără numerar și avea ca scop stingerea zilnică prin compensare (fără
folosirea monedei în numerar) a relațiilor bănești dintre băncile membre. C. de c. a permis Băncii
Naționale să economisească importante sume de bani în numerar pentru efectuarea plăților în
economie și a dat posibilitatea băncilor să realizeze mari profituri, deoarece plățile efectuate prin
intermediul ei aveau un cost redus, iar sumele care deveneau disponibile se foloseau în alte
scopuri. V. și compensație.
CASA DE ECONOMII Șl CONSEMNAȚIUNI, bancă de economii, societate bancară pe
acțiuni, cu acționar unic statul român, care are ca principal obiect de activitate atragerea, păstrarea
și fructificarea economiilor bănești în lei și în valută ale populației, a disponibilităților bănești ale
persoanelor juridice, precum și primirea de sume spre consemnare. Prin legea din 1 decembrie
1864 a luat ființă Casa de Depuneri și Consemnațiuni care, sub autoritatea Ministerului Finanțelor
și sub supravegherea unei comisii, avea ca sarcină să strângă și să administreze depunerile de
fonduri bănești voluntare, judiciare sau administrative, cu caracter obligatoriu, pentru care se
plătea o dobândă. Numerarul disponibil al Casei putea fi dat cu împrumut statului sau
particularilor. La 1880 a luat ființă o Casă de Economie, ca anexă a Casei de Depuneri și
Consemnațiuni, scopul acesteia fiind acela „de a provoca, de a păstra, a face producătoare și a
strânge economiile cele mai neînsemnate ale clasei muncitoare44. Ca urmare a legii
comercializării bunurilor statului din 1929, se reorganizează Casa de Depuneri, Consemnațiuni și
Economii prin desprinderea Casei de Economii, care a fost transformată în instituție publică
autonomă, sub denumirea de Casa Generală de Economii (1930). Prin legea din 1932, ea a fost
autorizată să deschidă conturi curente, să execute viramente și să facă operațiuni prin cecuri
poștale. în 1948, ambele case se contopesc în Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.).
C.E.C. desfășoară o activitate organizatorică și educativă în rândurile populației, având ca scop
cultivarea spiritului de economisire, de chibzuite sistematică și de bună gospodărire a banului
câștigat prin muncă, de cumpătare, de preocupare pentru evitarea oricărei risipe. Ea atrage și
283
CAS
păstrează în siguranță mijloacele bănești temporar disponibile ale populației, efectuează diferite
operațiuni ale depunătorilor săi și acordă credite populației pentru construirea de locuințe
proprietate personală etc. în acest mod, C.E.C. mobilizează - pe baza principiilor liberului
consimțământ și al rambursabilității la cerere - o parte din veniturile bănești ale populației, care,
pe calea creditului, contribuie la dezvoltarea economiei naționale. C.E.C. organizează atragerea
economiilor bănești ale populației, face operațiuni de primire spre păstrare a acestor economii și a
sumelor consemnate, efectuează operațiuni privind executarea de casă a bugetului de stat,
deservește unitățile și organizațiile care își păstrează disponibilitățile bănești în conturi la această
instituție, efectuează operațiuni de creditare a populației pentru construirea de locuințe proprietate
personală, pentru cumpărarea de locuințe din fondul de stat, operațiuni privind obligațiunile
C.E.C. cu câștiguri, operațiuni de comision și mandat etc. C.E.C. are personalitate juridică, este
organizată pe baza gestiunii economico-financiare. C.E.C. are în frunte un consiliu de
administrație, constituit din președinte, trei vicepreședinți și șapte membri. Președintele și
vicepreședinții Casei de Economii și Consemnațiuni se numesc de către primul-ministru al
Guvernului. Președintele C.E.C. îndeplinește funcția de președinte al consiliului de administrație.
Ceilalți membri ai consiliului de administrație sunt numiți de ministrul Finanțelor. Consiliul de
administrație este numit pe o perioadă de patru ani. Structura organizatorică a C.E.C. cuprinde o
centrală cu direcții și servicii; pe teritoriu, C.E.C. are direcții județene, direcția municipiului
București, filiale și agenții și o rețea mandatară formată din agențiile C.E.C.-P.T.T.R., ghișeele
C.E.C. din diferite unități economice etc. V. și operațiunile Casei de Economii și
Consemnațiuni.
CASA DE ÎNCASĂRI, c. care funcționează în cadrul casieriilor din unitățile bancare prin
care se efectuează operațiuni de încasări în numerar de la depunători, care pot fi persoane juridice
sau fizice.
CASA DE ÎNCASĂRI Șl PLĂȚI, c. care este organizată și funcționează în interiorul
casieriilor unităților bancare, prin care se efectuează atât operațiuni de încasări, cât și plăți în
numerar.
CASA DE PLĂȚI, c. organizată în cadrul casieriilor unităților bancare, care efectuează
operațiuni de plăți în numerar clienților băncii, din disponibilitățile lor aflate în conturi sau din
creditele bancare acordate, în baza unor documente întocmite în acest scop.
CASA MIXTĂ, v. CASA DE ÎNCASĂRI Șl PLĂȚI.
CASA NAȚIONALĂ A ASIGURĂRILOR SOCIALE PENTRU SĂNĂTATE, instituție
publică centrală, autonomă, specializată, cu personalitate juridică, fără scop lucrativ, care se ocupă
cu organizarea și înfăptuirea sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România. C.N. a A.S.
pentru S. stabilește și conduce politica și strategia generală în cadrul sistemului de asigurări sociale
de sănătate din România prin casele de asigurări de sănătate județene și cea a municipiului
București și prin oficii teritoriale, având următoarele atribuții: "administrează, împreună cu
casele de asigurări de sănătate județene, fondul asigurărilor sociale pentru sănătate (v.);
■controlează garantarea dreptului asiguraților la servicii medicale, în mod nediscriminatoriu;
■colaborează cu Ministerul Sănătății la elaborarea și la realizarea programelor de sănătate
finanțate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate și din alte surse;
■supraveghează și controlează funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate;
■monitorizează și controlează modalitățile de eliberare a medicamentelor; "constituie comisii de
experți care elaborează proiecte de norme metodologice pentru acordarea serviciilor medicale;
284
CAS
“elaborează criterii de acreditare a furnizorilor de servicii medicale; “elaborează, împreună cu
Colegiul Medicilor din România, regulamentul de funcționare a comisiilor de acreditare a
medicilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate; “participă la acreditarea medicilor din
sistemul de asigurări sociale de sănătate; “acreditează personalul sanitar care poate fi admis să
lucreze în sistemul asigurărilor sociale de sănătate; “organizează, împreună cu Colegiul Medicilor
din România, controlul activității medicale furnizate asiguraților; “participă anual, împreună cu
Ministerul Sănătății, la elaborarea listei care cuprinde medicamentele, cu sau fără contribuție
personală, pe baza prescripției medicale, de care beneficiază asigurații; “elaborează anual,
împreună cu Colegiul Medicilor din România, liste nominale cu materialele sanitare, protezele și
ortezele; “elaborează reglementările privind plățile suplimentare ale asiguraților pentru unele
medicamente și servicii medicale suplimentare; “organizează un sistem de asigurare pentru
răspundere civilă a furnizorilor de servicii medicale; “organizează, împreună cu Colegiul
Medicilor din România, Comisia Centrală de Arbitraj și avizează regulamentul de organizare și de
funcționare a acesteia; “avizează statutele caselor asigurărilor de sănătate; “aprobă anual bugetele
caselor asigurărilor de sănătate și controlează corectitudinea execuției bugetare; “administrează
bunurile mobile și imobile; “stabilește anual, în limitele legii, cota de contribuție a caselor
asigurărilor sociale de sănătate la constituirea fondului de redistribuire și elaborează criteriile de
administrare a acestuia; “stabilește destinațiile fondului de rezervă neutilizat la fmele fiecărui an;
■se preocupă de tipărirea, distribuirea și evidența carnetelor de asigurat; “asigură organizarea și
ținerea evidenței statistice generale a stării de sănătate a populației; “efectuează sondaje asupra
gradului de satisfacere a asiguraților în ce privește ocrotirea sănătății. C.N. a A.S. pentru S. are
următoarele organe de conducere: “adunarea generală a reprezentanților; “consiliul de
administrație, ales de adunarea generală a reprezentanților, care are un președinte și un
vicepreședinte, aleși dintre membrii acestuia. Adunarea generală a reprezentanților are ca obiectiv
principal susținerea intereselor asiguraților în raporturile cu consiliul de administrație și exercită
următoarele atribuții: “aprobă statutul și alte reglementări specifice în domeniul său de activitate;
“aprobă bilanțul contabil și descărcarea gestiunii anului precedent pentru C.N. de A. pentru S. și
pentru casele de asigurări de sănătate județene și cea a municipiului București; “ia decizii privind
administrarea patrimoniului; “aprobă bugetul anului curent al C.N. de A. pentru S. și pentru casele
de asigurări de sănătate teritoriale; “alege o comisie de cenzori. Consiliul de administrație
reprezintă C.N. de A. pentru S. și pe asigurați în raporturile cu alte persoane juridice și fizice. La
nivelul C.N. de A. pentru S. funcționează consilii de experți, care elaborează proiecte de norme
metodologice pentru acordarea serviciilor medicale, aprobate de către comisia mixtă a acestei
instituții și de Colegiul Medicilor din România. C.N. de A. pentru S., împreună cu Colegiul
Medicilor din România, organizează comisii de control al serviciilor medicale care se acordă
asiguraților. Controlul are ca scop verificarea îndeplinirii parametrilor calitativi ai serviciilor
medicale. C.N. de A. pentru S., împreună cu Colegiul Medicilor din România, organizează
Comisia Centrală de Arbitraj, care are în frunte un arbitru acceptat de ambele părți. Arbitrii pot fi
medici, juriști sau economiști, acreditați și înregistrați de Ministerul Justiției. Hotărârile adoptate
de Comisia Centrală de Arbitraj sunt obligatorii atât pentru casele de asigurări de sănătate, cât și
pentru Colegiul Medicilor din România. Pe teritoriu, C.N. de A. pentru S. are case județene de
asigurări de sănătate și a municipiului București, care sunt instituții publice - autonome,
nelucrative - ce desfășoară activități în domeniul asigurării sănătății. în funcție de numărul
asiguraților, casele de asigurări pentru sănătate județene și a municipiului București pot avea oficii
de asigurări pentru sănătate la nivelul municipiilor, orașelor și al altor localități. Casele de
asigurări pentru sănătate funcționează pe baza unui statut, care cuprinde: “denumirea și sediul
casei de asigurări pentru sănătate; “teritoriul deservit; “felul, cantitatea și calitatea unor servicii
care nu sunt definite expres prin lege; “nivelul și modul de încasare a contribuției; “numărul
285
CAS
membrilor în organele de conducere; "drepturile și obligațiile organelor de conducere;
■modul de adoptare a hotărârilor adunării generale a reprezentanților; "organizarea activității
fînanciar-contabile, a controlului și întocmirea bilanțului contabil anual; "componența și sediul
comisiei de litigii; "modalitățile de publicitate etc. Asigurații primesc un extras în care sunt
specificate serviciile care se asigură, nivelul contribuției și modul de plată. Casele de asigurări de
sănătate județene și a municipiului București au următoarele organe de conducere: adunarea
reprezentanților și consiliul de administrație. Organele de conducere ale caselor de asigurări pentru
sănătate se aleg prin vot secret, iar o persoană poate fi aleasă pentru maximum două mandate, de
câte cinci ani. Asigurații și angajatorii își aleg reprezentanții pe grupe reprezentative, adică pentru:
salariați, liber-profesioniști, agricultori cu gospodării individuale, pensionari, șomeri, personal
casnic, elevi și studenți. Din organele de conducere ale caselor de asigurări pentru sănătate nu
pot face parte: miniștrii, secretarii de stat, directorii din ministere, primarii, prefecții și asigurații
cu funcții de conducere în sindicate. Pe lângă fiecare casă de asigurări pentru sănătate este
organizat și funcționează un serviciu medical, care elaborează și verifică documentația privind
acordarea și controlul serviciilor furnizate din punct de vedere medical pentru protejarea
asiguratului. De asemenea, controlează corectitudinea certificatelor medicale de boală,
oportunitatea măsurilor de recuperare, îngrijirea la domiciliu și calitatea serviciilor de sănătate.
CASA NAȚIONALĂ DE PENSII Șl ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE,
instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, având competența să
administreze și să gestioneze sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu
sediul în București, care rezolvă toate problemele de asigurări sociale în colaborare cu sindicatele
din România. C.N.P.A.S. își elaborează statutul propriu, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului,
și are următoarele atribuții: "organizează, coordonează și îndrumă întreaga activitate privind
asigurările sociale de stat, pensiile, tratamentul balnear, odihna, indemnizațiile și ajutoarele;
■sprijină din punct de vedere metodologic celelalte sectoare de asigurări sociale; "îndrumă și
controlează modul de aplicare a normelor legale de către casele teritoriale de pensii, precum și de
către persoanele juridice și fizice cărora le revin drepturi și obligații de asigurări sociale;
■furnizează datele necesare pentru fundamentarea și elaborarea bugetului asigurărilor sociale de
stat; "prezintă Guvernului și partenerilor sociali rapoarte cu privire la modul de administrare a
bugetului asigurărilor sociale de stat; "publică bianual raportul său de activitate; "colectează
contribuțiile de asigurări sociale și alte tipuri de contribuții; "se preocupă de încasarea veniturilor
bugetului asigurărilor sociale de stat; "ia măsuri pentru protecția fondurilor asigurărilor sociale de
stat; "se preocupă de dezvoltarea și de administrarea eficientă a patrimoniului sistemului public de
asigurări sociale și de păstrarea integrității acestuia; "asigură evidența la nivel național a tuturor
contribuabililor la sistemul public de asigurări sociale; "conduce evidența drepturilor și obligațiilor
de asigurări sociale la nivel național, pe baza codului personal de asigurări sociale; "certifică anual
stagiul de cotizare și punctajul pentru fiecare asigurat; "îndrumă și controlează activitatea de
expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă; "aplică prevederile convențiilor
internaționale de asigurări sociale la care România este parte; "întreține și dezvoltă relații cu
organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte țări, în baza convențiilor încheiate de
statul român; "participă la elaborarea proiectelor de convenții încheiate de statul român cu alte
state, având ca obiect pensiile; "efectuează studii pe baza documentelor și a experienței țării
noastre pentru perfecționarea sistemului public de pensii, indemnizații, ajutoare, tratament balnear,
odihnă; "studiază fenomenele care apar în sfera asigurărilor sociale și elaborează proiecte de acte
normative privind reglementarea pensiilor, pe care le înaintează Guvernului, acordând sprijin în
acest domeniu organelor asigurărilor sociale din celelalte sectoare; "organizează selecția,
pregătirea și perfecționarea profesională a personalului din domeniul asigurărilor sociale; "se
286
CAS
preocupă de introducerea, extinderea. întreținerea și protecția sistemelor automate de calcul și de
evidență; «realizează reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care este
implicată; aalte atribuții. Conducerea C.N.P.A.S. este constituită din președinte și consiliul de
administrație, compus din 19 persoane, dintre care președintele și 18 membri. Președintele
C.N.P.A.S. este numit de primul-ministru. pe o perioadă de cinci ani, și îndeplinește și funcția de
președinte al consiliului de administrație; de asemenea, are calitatea de ordonator principal de
credite bugetare. Membrii consiliului de administrație sunt reprezentanți ai Guvernului,
patronatului și asiguraților, după cum urmează: șase reprezentanți ai Guvernului; șase
reprezentanți ai patronatului; șase reprezentanți ai asiguraților, dintre care: trei reprezentanți ai
confederațiilor sindicale reprezentative și trei reprezentanți ai organizațiilor naționale ale
pensionarilor. Membrii consiliului de administrație sunt numiți prin decizie a primului-ministru, la
propunerea Guvernului, a organizațiilor patronale, a confederațiilor sindicale reprezentative și a
organizațiilor naționale ale pensionarilor, pe o perioadă de patru ani. Consiliul de administrație
funcționează în mod legal în prezența a cel puțin 13 dintre membrii săi. Membrii consiliului de
administrație pot fi revocați de primul-ministru, la propunerea celor care i-au desemnat. în fiecare
județ și în municipiul București funcționează câte o casă de pensii învestită cu personalitate
juridică, în subordinea căreia funcționează case locale.
CASA SCONT, reducere de preț acordată de vânzător cumpărătorului, când vânzarea, deși
era pe termen (pe credit), totuși cumpărătorul o achită imediat. Această reducere se mai numește
„scont de casă44.
CASARE, complex de operațiuni prin care se scoate din funcțiune și se lichidează
mijloacele fixe, care, datorită gradului avansat de uzură, nu mai pot fi folosite, reparate sau
modernizate. V. șr lichidarea mijloacelor fixe; mijloace fixe.
CASA COMERCIALA, denumire convențională dată firmelor din țările cu economie de
piață, care efectuează schimburi interne și externe cu diferite mărfuri. C.c. achiziționează mărfuri
de pe piața internă pe care le exportă sau importă diverse mărfuri pe care le desface, sub diferite
forme, pe piața internă.
CASA DE CLEARING 1. Componentă organizatorică în cadrul burselor de mărfuri, prin
intermediul căreia se încheie, se derulează și se garantează operațiunile efectuate la bursă. 2. Casă
de compensație, asociație de persoane juridice și fizice, membre ale bursei, care garantează, fără
condiții, că orice tranzacție efectuată de membrii bursei va fi onorată potrivit prevederilor
contractuale. C. de c. efectuează lichidarea tranzacției și, la scadența contractului, comunică
numele, prenumele și adresa vânzătorului și cumpărătorului. 3. Organ al bursei (v.) care are rolul
de garantare și de echilibrare a tranzacțiilor încheiate într-o zi la bursă. C. de c. garantează
vânzătorilor că vor primi banii, iar cumpărătorilor că vor primi titlurile solicitate. Rolul c. de c.
este important, întrucât cumpărătorii și vânzătorii nu se cunosc între ei.
CASA DE CONFIRMARE, firmă de export comisionară care își asumă riscurile de
creditare a cumpărătorilor și nu cere acestora dovezi referitoare la posibilitățile de rambursare a
creditelor.
CASA DE CREDIT, instituție de credit având ca atribuții principale primiri de sume spre
fructificare și acordări de credite. C. de c. efectuează și operațiuni de incasso (v.), de schimb etc.
CASĂ DE ECONOMII ȘCOLARE. instituție de economisire care s-a înființat și a
funcționat începând din anul 1978 în cadrul școlilor generale, profesionale și liceelor, pe baza
287
CAS
propunerilor unităților de învățământ, cu acordul inspectoratelor școlare și al sucursalelor C.E.C.,
în scopul educării elevilor în spiritul de economie și bună gospodărire a banului încă de la vârsta
copilăriei, al popularizării în rândul elevilor a foloaselor economisirii și păstrării la C.E.C. a
sumelor economisite. C. de E.Ș. efectua următoarele operațiuni: primea și restituia depunerile
voluntare pe librete speciale de economii pentru elevi, foi cu timbre de economii, pe cecuri de
economii școlare, precum și pe librete de economii emise elevilor de către unitățile C.E.C.
Operațiunile de depuneri și restituiri pe libretele speciale de economii se efectua numai de către
C. de E.Ș. Fiecare C. de E.Ș. păstra depunerile efectuate de elevi la C.E.C., pe baza unui libret
cu dobândă emis pe numele acesteia, în care se înregistrau global economiile individuale ale
elevilor, precum și economiile comune obținute din activitățile patriotice și obștești prestate de
elevi. Dobânzile obținute nu se acordau individual fiecărui elev depunător, ci - pe baza hotărârii
adunării generale a C. de E.Ș. - puteau fi utilizate pentru diferite acțiuni colective (procurare de
material didactic și sportiv, organizarea de excursii, acordarea de premii individuale etc.). C.E.C.
acorda anual recompense, premii în bani și în obiecte, excursii în țară sau locuri în tabere școlare și
cadrelor didactice care sprijineau, supravegheau și îndrumau activitatea C. de E.Ș. C. de E.Ș. era
condusă de un comitet constituit, în majoritate, din elevi aleși de adunarea generală a elevilor.
Activitatea s-a desfășurat sub supravegherea, îndrumarea și sprijinul unui delegat al consiliului de
conducere al școlii (liceului). în prezent nu se mai folosește.
CASĂ DE SCHIMB VALUTAR, instituție bancară cu personalitate juridică ce efectuează
operațiuni de schimb valutar pentru persoane fizice, rezidente sau nerezidente. Pentru funcționarea
c. de s.v., pe lângă înregistrarea sa potrivit Legii nr. 31/1990, este necesară acordarea autorizației
de către Banca Națională a României. în acest scop, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
obiectul unic de activitate să-l constituie schimbul valutar pentru persoane fizice; solicitantul
trebuie să aibă un spațiu permanent de lucru, cu acces pentru public și adresă identificabilă;
solicitantul trebuie să notifice numele și adresa băncii la care are deschis contul; solicitantul
trebuie să prezinte dovada capitalului social vărsat în totalitate în numele c. de s.v., ca persoană
juridică independentă. De asemenea, persoana solicitantă trebuie să prezinte dovada existenței
unor disponibilități în cont, la data depunerii cererii de autorizare la Banca Națională a României,
echivalente cu 10 milioane de lei, sumă care trebuie să se regăsească permanent sub formă de
disponibilități în valută sau în lei; c. de s.v. trebuie să aibă personal fără cazier judiciar. Numai
personalul angajat are dreptul să efectueze operațiuni în numele c. de s.v.; fiecare c. de s.v. trebuie
să aibă asigurată dotarea tehnică necesară pentru verificarea autenticității bancnotelor, precum și
pentru păstrarea și manipularea în deplină securitate a valutei; fiecare solicitant care îndeplinește
condițiile de autorizare pentru schimb valutar plătește un comision de autorizare de 50 000 de lei,
care este supus revederii periodice. C. de s.v. este înregistrată ca persoană juridică și poate avea în
cadrul său un număr nelimitat de puncte de schimb, care să îndeplinească condițiile de mai sus; ea
își poate începe operațiunile numai după primirea autorizației de la Banca Națională a României,
în vederea autorizării c. de s.v., solicitanții depun la sucursala Băncii Naționale a României din
județul în raza căruia urmează să-și desfășoare activitatea o cerere scrisă, însoțită de următoarele
documente, în două exemplare: "certificatul de înmatriculare eliberat de Camera de Comerț și
Industrie, însoțit de: "statutul societății comerciale, contractul de societate și hotărârea
judecătorească; "dovada posesiunii spațiului (contract de închiriere sau act de proprietate, după
caz); "certificatele de cazier judiciar ale personalului; "dovada existenței în cont la o bancă
comercială a disponibilităților, în echivalentul a 10 milioane de lei. în termen de câteva zile,
sucursala județeană a Băncii Naționale a României analizează și verifică pe teren documentația
prezentată, din care apoi remite un exemplar Oficiului de Control al Devizelor din cadrul Băncii
Naționale a României, cu avizul său. în temeiul analizei efectuate, Oficiul de Control al Devizelor
288
CAS
transmite sucursalei bancare autorizația de funcționare sau îi comunică respingerea cererii și
motivul respingerii. Autorizația de funcționare sau respingerea cererii se comunică solicitantului
de către sucursala Băncii Naționale a României. C. de s.v. efectuează următoarele operațiuni:
cumpără în mod liber, fără limitări, valută sub forma bancnotelor și a cecurilor de călătorie, în
oricare dintre valutele cotate de Banca Națională a României, de la rezidenți și nerezidenți,
persoane fizice. De asemenea, poate efectua schimbul valutar pentru încasarea unor servicii
turistice, care sunt prevăzute în mod expres în autorizația de funcționare; poate vinde valută sub
forma bancnotelor, în valutele cotate de Banca Națională a României, persoanelor fizice rezidente
în România, care solicită schimbul, în scopul efectuării de călătorii turistice în străinătate. Poate
vinde nerezidenților, contra lei, valută sub formă de bancnote în oricare dintre valutele cotate la
Banca Națională a României, dar numai până la concurența sumei evidențiate ca fiind schimbată
din valută în lei pe documentul emis de un punct de schimb valutar din România. Astfel de
operațiuni se pot efectua numai pentru documentele de schimb emise în ultimele 30 de zile și
numai pentru sumele în lei pentru care nu au mai fost efectuate restituiri de valută, în acest interval
de timp, de către un punct de schimb valutar, care va menționa pe documentele în cauză sumele în
lei pentru care s-au efectuat restituiri de valută și data, pe care le confirmă cu semnătura
angajatului. Punctul de schimb valutar care efectuează restituirea ultimului sold reține
documentul respectiv. Fiecare c. de s.v. poate să-și stabilească cursurile de schimb, atât cele de
cumpărare, cât și cele de vânzare, cu condiția ca nivelul cursurilor de cumpărare și de vânzare să
se încadreze într-un interval de abatere de până la +/-2% față de cursurile de schimb ale leului
din lista de cursuri valutare publicată zilnic de Banca Națională a României. Cursurile de vânzare
și cele de cumpărare pentru toate valutele și cecurile de călătorie negociate se afișează zilnic, la loc
vizibil, la începutul programului de lucru. Cursurile afișate nu mai pot fi modificate în timpul zilei
respective. în cadrul unei localități, c, de s.v. practică aceleași cursuri pentru toate punctele sale de
schimb. Cursurile afișate se înscriu în listele de cursuri zilnice semnate de persoanele împuternicite
de conducerea c. de s.v. Listele de cursuri se păstrează ca documente justificative la punctele de
schimb valutar respective. Este interzisă efectuarea de operațiuni unilaterale (numai de cumpărare
sau numai de vânzare de valută), cu excepția cazurilor când acestea sunt determinate exclusiv de
lipsa temporară de disponibilități, în valută sau în lei. Pentru operațiunile de schimb valutar se
încasează comisioane numai în lei. Comisioanele se afișează zilnic, la începutul programului de
lucru, și nu pot fi modificate în timpul zilei de lucru. C. de s.v. care efectuează operațiuni de
schimb valutar raportează Băncii Naționale a României - Oficiul de Control al Devizelor -
operațiunile de schimb valutar. Personalul fiecărei c. de s.v. este răspunzător de efectuarea
operațiunilor de schimb valutar. Sucursalele județene ale Băncii Naționale a României desfășoară
sistematic acțiuni de supraveghere și de control asupra c. de s.v. în felul următor: supravegherea
modului de desfășurare a activității prin observări și verificări inopinate la punctele de schimb
valutar, ori de câte ori consideră necesar; controlul ulterior asupra întregii activități a punctelor de
schimb valutar, cel puțin o dată pe trimestru. Autorizația de funcționare a unei c. de s.v. poate fi
revocată temporar sau definitiv de către Banca Națională a României, dacă nu se respectă normele
legale, situație în care se aplică penalizările și sancțiunile prevăzute de lege. V. și valută; curs
valutar: operațiuni în afara licitațiilor valutare; operațiuni valutare.
CASA DE RESCONT, instituție bancară, partenerul preferat, uneori unic, al băncii
centrale, care acționează pe cont propriu pentru valorificarea capitalurilor sale, primește și acordă
împrumuturi în vederea obținerii de profit din diferența de dobândă. C. de r. deține bonuri de
tezaur, cumpără și vinde titluri, efectuează operațiuni de arbitraj cu titlurile respective etc. De
asemenea, modifică operativ termenele de rambursare în favoarea partenerilor, fapt care
micșorează diferențele dintre cerere și ofertă, asigurând pieței o mai mare elasticitate. C. de r.
289
CAS
acționează în principal ca intermediar, concentrează cererea și oferta, având ca scop satisfacerea
discretă a solicitărilor băncilor, cu păstrarea secretului operațiunilor. Prin toate acestea, c. de r.
contribuie la realizarea echilibrului general al pieței și diminuează angajarea băncii centrale.
V. și scont; rescontare.
CASA SPECIALA, c. organizată în cadrul casieriilor unităților bancare, prin care se
efectuează numai operațiuni speciale cum sunt: încasări și plăți în valută, operațiuni cu metale
prețioase, cu cecuri în valută etc.
CASCO, asigurare a unui mijloc de transport (navă, avion, vagoane de cale ferată, mijloace
de transport auto etc.), cu toate instalațiile și accesoriile respective ca un tot indivizibil. C. poate fi:
■de călătorie, când mijlocul de transport se asigură pentru o anumită călătorie; «de construcții,
situație în care mijlocul de transport se asigură împotriva riscurilor din timpul construcției; "de
port, prin care asigurarea compensează eventualele daune produse în timpul staționării mijlocului
de transport într-un anumit port etc. V. și asigurarea navelor maritime; asigurarea navelor
aeriene; asigurare facultativă a autovehiculelor.
CASE DE INCASARI, c. care funcționează pe lângă unitățile bancare și care primesc în
timpul programului operativ mijloace bănești în numerar de la casieriile centralizate ale unităților
de stat, private, cooperatiste, obștești și de la populație. Numerarul se primește numai după
înregistrarea sumei în jurnalul de casă; operațiunea de înregistrare în contul unităților respective se
face în aceeași zi, însă după verificarea numerarului. C. de î. primesc numerarul pe baza
următoarelor documente: foaia de vărsământ cu chitanță (v.), ordinul de încasare (v.) și
borderoul însoțitor. Documentele de casă nu pot fi trimise la c. de î. prin intermediul clienților.
CASETE DE VALORI, instrumente ale Băncii Comerciale Române, care oferă
posibilitatea păstrării în condiții de maximă siguranță a valorilor care pot să constea în: documente
de valoare, titluri de valoare, obiecte de artă și bijuterii, orice alte valori care nu aduc prejudicii
băncii. Banca garantează confidențialitatea, siguranța și secretul operațiunilor prin:
■amplasamentul c. de v. în spații special amenajate, asigurate cu sisteme de pază, supraveghere și
alarmă; ■deschiderea/închiderea c. de v. se efectuează de către funcționarul bancar în prezența
utilizatorului ei. Operațiunea de deschidere a c. de v. se execută cu ajutorul a două chei diferite,
una deținută de funcționarul bancar, iar cealaltă, proprie unei singure casete, rămânând în posesia
clientului. C. de v. este dotată cu o cutie metalică ce poate fi manevrată doar de client, în
compartimente special amenajate. Accesul clientului este liber și necondiționat la c de v. și are loc
în baza legitimației de acces eliberate de bancă. Obținerea c. de v. se realizează în mod operativ, în
baza încheierii unui contract de închiriere și a plății tarifului diferențiat în funcție de: perioada de
păstrare, volumul casetei, valoarea declarată a obiectelor depuse. Perioada de închiriere
corespunde strict solicitării clientului și nu este prestabilită.
CASH 1. Disponibil de numerar lichid. 2. Operațiuni de disponibil bănesc la bursă,
încasări și plăți în numerar efectiv.
CASH-FLOW (FLUX DE NUMERAR), flux de lichidități (venituri și cheltuieli) care
privesc activitatea de producție și de investiții a societății comerciale. Indicator al posibilităților
maxime de autofinanțare a întreprinderii. Evaluarea curentă brută = beneficiul net +
amortismentul + fondul de rezervă. Evaluare curentă netă = beneficiul net + fondul de
rezervă. C.-f. este înțeles ca o resursă care se degajează după realizarea echilibrului financiar al
agentului economic. Pentru calcularea c.-f. se apelează și la date extrase din contul de rezultate.
C.-f. reprezintă capacitatea de autofinanțare a agentului economic determinată prin însumarea
290	’—————————
CAS
profitului net, a amortismentelor și a provizioanelor neasimilate datoriilor. C.-f. este un important
instrument de apreciere, de evaluare a societății comerciale, în vederea unui plasament sau pentru
acordarea de împrumuturi.
CASH-FLOW ACTUALIZAT, modalitate de analiză care se bazează pe actualizarea
fluxului de numerar prin utilizarea ratelor specifice de actualizare. în acest mod se permite analiștilor
să ia în considerare faptul că la un leu, respectiv la orice unitate valutară, profitul primit peste un an,
începând dintr-o anumită zi, nu este la fel de valoros ca leul câștigat astăzi. V. și cash-flow.
CASIER, persoană împuternicită să efectueze operațiuni de încasări, păstrări și plăți de
numerar sau de alte hârtii de valoare, într-o unitate economică sau instituție. C. este gestionar de
mijloace bănești sau de diferite alte valori și ține contabilitatea încasărilor și a plăților pe care le
evidențiază în registrul de casă. Funcția de casier poate fi încredințată oricărei persoane încadrate
în unitatea respectivă, care îndeplinește condițiile legale pentru a fi gestionar. De regulă, funcția de
casier este incompatibilă cu cea de contabil. Totuși, cu aprobarea ministerelor, a altor organe
centrale sau a consiliilor locale, ale județelor și al municipiului București, atribuțiile de c. pot fi
îndeplinite și de către persoanele care exercită atribuții de control financiar sau de contabili. C. nu
are dreptul să încredințeze exercitarea atribuțiilor sale altor persoane. C. are următoarele atribuții și
îndatoriri: "ridică numerar din contul deschis la bancă sau la altă instituție de credit pe baza
cecului de numerar întocmit de compartimentul financiar-contabil; "face încasări în numerar de la
persoane fizice pe bază de chitanțe; "păstrează în siguranță mijloacele bănești și celelalte valori;
■efectuează diferite plăți în numerar. Plățile în numerar se efectuează numai pe bază de documente
de plată întocmite de compartimentul financiar-contabil, vizate pentru controlul financiar preventiv
și aprobate de persoanele competente. La primirea documentelor de plată, c. este obligat să verifice
existența, valabilitatea și autenticitatea semnăturilor, prin confruntarea lor cu specimenele de
semnături, precum și existența anexelor la aceste documente. Plățile se fac numai persoanelor
indicate în documentele de plată sau altora, pe bază de împuternicire sau de procură, care rămâne
la casier. Persoanele care primesc sume de bani trebuie să semneze pe documentele de plată. După
ce se face plata, c. aplică ștampila „ACHITAT44 și semnează pe documentul de plată. Salariile,
bursele etc. se plătesc pe baza statelor de salarii și a listelor de plată. La expirarea termenelor
pentru plata salariilor și a celorlalte drepturi bănești, c. este obligat să aplice pe statul de salarii și
pe celelalte documente de plată ștampila „ACHITAT44 sau să scrie mențiunea „DEPUS44 și să
specifice numărul și data documentului de depunere, în dreptul numelui persoanei care n-a încasat
suma, să întocmească lista nominală a persoanelor care n-au încasat drepturile bănești și să
menționeze pe centralizatorul statului de salarii sumele efectiv plătite și cele neachitate, să depună
la bancă, în termenele stabilite, sumele neplătite. Reținerea în casierie de numerar peste limita
soldului de casă sau nedepunerea banilor în termen la bancă atrage după sine penalizări pentru c.
Plățile în numerar pentru achiziții, contractări de produse, colectări de deșeuri de la persoane fizice
se fac pe baza borderourilor de achiziții și a altor documente aprobate de organele competente.
Pentru anumite cazuri, c. poate face plăți în numerar direct din încasările obținute, pe baza
documentelor aprobate de compartimentul financiar-contabil. C. nu are dreptul să păstreze în
casierie pachete de bancnote nenumărate sau necontrolate, numerar și alte valori care nu aparțin
unității respective, excepție făcând sumele și valorile necesare efectuării diferitelor operațiuni de
mandat. C. poartă răspunderea materială, administrativă și penală pentru banii și valorile care îi
sunt încredințate. C. ține contabilitatea încasărilor și a plăților pe care le evidențiază în registrul de
casă. V. și cec de numerar; chitanță: limita soldului de casă; plăți directe din încasări; plăți
în numerar; registru de casă.
291
CAS
CASIERIE, serviciu, birou, încăpere, ghișeu dintr-o unitate economică, instituție,
cooperativă etc., prin care se efectuează operațiunile de încasări, de păstrare și de plăți în numerar
sau unde se păstrează diferite alte valori (timbre, cecuri, bilete de călătorie etc.). Unitățile cu un
volum mare de operațiuni cu numerar, cu o activitate complexă, pot organiza mai multe casierii,
ghișee sau puncte de încasări și plăți care sunt coordonate de casierul central. Conducerea
unităților este răspunzătoare de buna organizare și desfășurare a activității de casierie, pentru
asigurarea unei gospodăriri raționale a mijloacelor bănești și pentru apărarea integrității avutului
obștesc. C. în mod normal sunt alimentate cu numerar de la unitățile Băncii Naționale a României
sau de la alte instituții de credit, din încasările rezultate din vânzări de mărfuri, prestări de servicii
și executări de lucrări efectuate pentru alte întreprinderi sau de la populație, din încasarea unor
impozite de la lucrătorii săi etc. Unitățile au obligația să depună sumele încasate în numerar care
depășesc limita soldului de casă la banca la care au deschis contul și să ridice de la aceasta numerarul
necesar pentru efectuarea diferitelor plăți. Operațiunile de încasări și plăți în numerar se pot efectua
numai pe bază de acte justificative. Numerarul, precum și celelalte valori și documente de casă se
păstrează obligatoriu în tezaure, case de fier, care trebuie să asigure deplina lor securitate.
CATALOG, registru, caiet, listă, sistem de fișe etc., în care sunt înregistrate, după anumite
criterii, reguli și cu anumite scopuri, nume de persoane, titluri de lucrări, de obiecte etc.
CATALOGUL NORMELOR DE AMORTIZARE Șl AL DURATELOR DE
SERVICIU NORMATE ALE MIJLOACELOR FIXE, parte componentă a actului normativ ce
reglementează amortizarea mijloacelor fixe, care cuprinde codul de clasificare și denumirea
grupelor de mijloace fixe, duratele de serviciu normate ale mijloacelor fixe și normele de
amortizare pe baza cărora compartimentele fmanciar-contabile din unitățile economice calculează
și planifică amortismentul mijloacelor fixe. în acest cod sunt cuprinse și grupele de mijloace fixe
care se pot folosi în condiții speciale și cărora li s-au stabilit durate de serviciu diferențiate, ca de
exemplu la clădiri și construcții speciale (mediu umed, corosiv, cu temperaturi înalte etc.) sau la
mijloacele fixe de natura mașinilor și a utilajelor (mediu ușor corosiv, mediu puternic corosiv sau
abraziv). V. și amortisment anual; amortizare; normă de amortizare; normă analitică de
amortizare; normă unică de amortizare.
CATASTROFĂ, risc deosebit de grav, eveniment sau serie de evenimente care provoacă
pagube foarte mari într-o perioadă scurtă de timp. V. și risc.
CAUȚIUNE 1. Sumă fixă de bani depusă la un organ competent pentru garantarea unui
angajament care poate rezulta dintr-o atingere adusă unui drept, cu deosebire în cazul în care nu
s-ar respecta o convenție. 2. Sumă determinată de bani, depusă la dispoziția organelor fiscale de
o persoană învinuită sau de o altă persoană în numele învinuitului, spre a garanta fie plata amenzii
ori a despăgubirilor, fie prezentarea învinuitului la organele judiciare și plata eventuală a cheltuielilor
de judecată. 3. Contract prin care o persoană garantează pentru o altă persoană față de terți că va
îndeplini ea obligațiile persoanei garantate în cazul când aceasta nu își respectă angajamentul. C. sunt
facultative, legale, judiciare, reale, personale, bancare, penale și vamale. V. și garanție.
CAUȚIUNE VAMALĂ, sumă de bani care se depune la organele vamale drept garanție
pentru executarea obligațiilor privind plata taxelor vamale. De asemenea, c.v. este și un contract
prin care o persoană juridică sau fizică se angajează față de organele vamale să plătească suma
reprezentând taxele vamale datorate de o terță persoană, în cazul în care aceasta nu-și onorează
obligațiile.
— _
CEC
CAZ ASIGURAT (PRODUCERE A EVENIMENTULUI ASIGURAT) 1. Riscul
împlinit, sinistrul, accidentul produs sau survenirea unui alt fenomen pentru care s-a încheiat
asigurarea și din care rezultă obligația asigurătorului de a plăti despăgubirea sau suma asigurată,
deci din care rezultă anumite drepturi pentru asigurat. 2. Valoarea stricăciunilor suferite de bunul
asigurat de pe urma unui cutremur, a unei furtuni, inundații, incendiu etc., iar la asigurările de
persoane contractarea unei invalidități într-un accident, supraviețuirea până la vârsta stipulată în
contractul de asigurare, decesul. După producerea c.a., asigurătorul își îndeplinește obligațiile
legale sau contractuale față de asigurat. C.a. produse din vina sau din acțiunea asiguratului nu îl
obligă pe asigurător la plata despăgubirii sau a sumei asigurate, iar asigurații respectivi sunt
pasibili de pedeapsă pe baza actelor normative în vigoare. V. și daună de asigurare; risc
asigurat.
CAZ FORTUIT, împrejurare, circumstanță, situație, eveniment independent de culpa
debitorului, intervenit după încheierea contractului, care-1 împiedică pe acesta să-și execute
obligația, apărându-1, în consecință, de răspunderea pentru neexecutare, dar care, spre deosebire de
forța majoră, are un caracter intern față de activitatea debitorului. C.f. este un eveniment din sfera
de activitate a debitorului ori în legătură cu ceea ce a determinat o pagubă. Debitorul nu este
exonerat de răspundere, chiar dacă pentru el evenimentul a fost imprevizibil și inevitabil. V. și
forță majoră.
CĂMĂTAR, persoană care acordă împrumuturi bănești cu dobândă excesivă, uzurară. V. și
dobândă.
CÂNTĂR1TORI AUTORIZAȚI, persoane care au dreptul să emită documente prin care
atestă cantitatea existentă dintr-o anumită marfă. La c.a. se apelează în diferite împrejurări, când
fie că lipsesc certificatele de avarie (v.), fie pentru că există o probă suplimentară necesară
constatării daunei produse încărcăturilor în timpul transportului. Deci c.a. au dreptul de a emite
documente care permit organelor împuternicite să constate existența daunei la încărcături.
CÂȘTIG MEDIU, sumă obținută prin adăugarea la salariul tarifar a tuturor câștigurilor cu
caracter permanent, plătită personalului de către întreprindere pe timp determinat, raportată la
numărul de zile sau de ore efective dintr-o anumită perioadă de timp. în calcul se iau în
considerare numai zilele lucrătoare din perioada respectivă de timp, și nu zilele calendaristice.
Printre câștigurile cu caracter permanent se consideră salariul tarifar, veniturile realizate din munca
în acord și premiile plătite pe baza sistemului de premiere aplicat în unitatea în care funcționează
personalul. V. și concediu de odihnă.
CEC 1. Mijloc bănesc, titlu de credit, instrument și ordin de plată, care servește la
efectuarea operațiunilor de decontare (plată) interne și internaționale. 2. Document nominal sau la
purtător (hârtie de valoare), care conține ordinul dat de trăgător (titularul, împuternicitul unui cont
la banca la care își ține disponibilul de numerar) unei persoane numite tras (o bancă) de a plăti
efectiv, la vedere, o sumă de bani determinată unei alte persoane numite beneficiar (cec de casă)
sau de a o trece în contul ținut acelei persoane la aceeași bancă (cec de virament). Fiind prin
excelență un instrument de plată, un titlu tras asupra unei bănci în scopul efectuării unei plăți, la
cec intervin următoarele părți: trăgătorul, adică persoana care ordonă (dispune) plata, trasul, care
efectuează plata și care, de regulă, este o bancă, și beneficiarul, care este persoana în favoarea
căreia se efectuează plata (de obicei, o terță persoană). în multe cazuri beneficiarul c. este chiar
trăgătorul. C. conține următoarele elemente principale: "denumirea de c. cuprinsă în însuși textul
instrumentului și exprimată în limba folosită pentru redactarea acestui titlu; "ordinul necondiționat
293
CEC
de a se plăti o anumită sumă - scrisă în cifre și în litere - de către o instituție de credit (bancă) din
disponibilitățile pe care trăgătorul le are la ea; «numele trasului (de obicei al unei bănci) care
trebuie să plătească suma înscrisă pe c.; «locul unde trebuie să se efectueze plata; «data și locul
emiterii c.; «semnătura trăgătorului, adică a persoanei care emite c. Lipsa unui singur element din
cele menționate mai sus face ca c. să-și piardă caracterul de instrument de plata și cel de titlu de
credit, el devenind doar o dovadă a raporturilor civile care au loc între emitent (trăgător) și
beneficiar. C. se deosebește de scrisoarea de schimb (v.) prin faptul că se plătește imediat și, mai
ales, prin faptul că trasul nu poate fi decât o bancă, o instituție financiară, un agent de schimb, un
casier al finanțelor sau o casă de credit municipal. C. trebuie să aibă acoperirea (provizionul) din
care să se efectueze plata la scadență, pe baza unei convenții exprese sau tacite. Provizionul poate
fi constituit din depozitul bancar al trăgătorului sau dintr-un credit bancar acordat de tras (bancă)
trăgătorului. Provizionul c. trebuie să fie cert, lichid, exigibil, disponibil, prealabil emisiunii și cel
puțin egal cu suma înscrisă în c. Beneficiarul c. este plătit în limita sumei înscrise în creditul
contului provizionului. Totuși banca modernă poate să accepte anumite „descoperiri44, adică să
plătească mai mult decât suma prevăzută la creditul contului, dar astfel de „descoperiri44 nu sunt
acordate tuturor clienților. De pildă, băncile acceptă descoperirea dacă se estimează că clientul este
solvabil, adică apt să-și țină angajamentul, iar la termenul fixat să ramburseze suma. Când
descoperirea este de scurtă durată, se spune că este vorba de facilitate de casă. C. poate fi plătibil:
unei anumite persoane, cu sau fără clauza expresă „la ordin44; unei persoane cu clauza „nu la ordin44
sau o expresie echivalentă; la „purtător44. C. stipulat plătibil unei anumite persoane, cu mențiunea
„sau la purtător44 ori o altă expresie echivalentă, este considerat c. la purtător. C. poate fi tras
asupra trăgătorului însuși în afară de cazul unui cec tras între stabilimente ale aceluiași trăgător. în
acest caz, cecul nu poate fi la purtător. Orice stipulație de dobândă înscrisă în c. se socotește
nescrisă. C. poate fi plătibil la domiciliu unei terțe persoane, fie în localitatea unde trasul are
domiciliul său, fie într-o altă localitate, însă cu condiția ca terțul să fie o bancă. Dacă într-un c.
suma este scrisă în litere și cifre, în caz de deosebire, suma de plată este cea înscrisă în litere.
Trăgătorul răspunde de plată; orice clauză prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere se
socotește nescrisă. C. stipulat plătibil unei anumite persoane, cu sau fără clauza expresă „la ordin44,
este transmisibil prin gir. C. stipulat plătibil unei anumite persoane, cu clauza „nu la ordin44 sau o
expresie echivalentă, este transmisibil numai în forma și cu efectele unei cesiuni ordinare. Girul
poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau al oricărui alt obligat. Aceștia pot să gireze din nou
cecul. Girul trebuie să fie necondiționat. Orice condiționare la care este supus se socotește
nescrisă. Girul „la purtător44 este echivalent unui gir în alb. Girul trebuie scris pe cec sau pe un
adaos al acestuia (alonjă) și să fie semnat de giranți. Girul transmite toate drepturile ce rezultă din
c. în afara altor clauze, girantul răspunde de plată. C. este plătibil la vedere. Orice stipulație
contrară se socotește nescrisă. C. prezentat la plată înaintea zilei arătate ca dată a emiterii este
plătibil în ziua prezentării. C. emis și plătibil trebuie - sub mențiunea pierderii dreptului de regres
împotriva giranților și garanților - să fie prezentat la plată în termen de opt zile, dacă este plătibil
în chiar localitatea în care a fost emis, iar în celelalte cazuri în termen de 15 zile. Ordinul de a nu
plăti suma din c. are efect numai după expirarea termenului de prezentare. Posesorul nu poate
refuza o plată parțială; în acest caz, trasul poate cere să se facă pe c. mențiunea acestei plăți și să i
se dea chitanță. Trasul care plătește un c. ce poate fi girat este dator să verifice regularitatea
succesiunii girurilor, dar nu și autenticitatea semnăturilor giranților. Trăgătorul sau posesorul unui
c. poate să-1 bareze. Posesorul, ca și trăgătorul unui c., poate interzice plata în numerar, înscriind
transversal pe fața c. cuvintele „plătibil în cont44, „numai pentru virament4 sau o altă expresie
echivalentă. C. emis cu clauza „netransmisibil44 nu poate fi plătit decât primitorului sau, la cererea
acestuia, poate fi creditat în contul său curent. Clauza „netransmisibil44 trebuie pusă chiar de bancă
la cererea clientului. Această clauză poate fi pusă și de un girant, cu aceleași efecte. Posesorul
294
CEC
poate exercita dreptul de regres împotriva giranților, trăgătorului și celorlalți obligați, dacă c.
prezentat în termen util nu este plătit și dacă refuzul de plată este constatat: "fie printr-un act
autentic (protest); "fie printr-o declarație a trasului datată și scrisă pe c., cuprinzând ziua când a
fost prezentat; Hfie printr-o declarație datată a unui oficiu de compensație. Protestul sau constatarea
echivalentă trebuie făcută înaintea expirării termenului de prezentare. Dacă un c. se emite în mai
multe exemplare, acestea se numerotează pe însuși textul titlului. Dacă lipsește numerotarea,
fiecare exemplar se consideră un c. distinct. Pentru plata transporturilor pe apă, pe uscat și aeriene,
efectuate prin organizațiile de transport cu care unitățile economice sau bugetare au relații
permanente, se folosesc c. eliberate din carnetele de c. cu sau fără limită de sumă. Pentru plățile de
la o anumită sumă, care se fac numai anumitor întreprinderi sau instituții (Ministerul
Transporturilor etc.), se folosesc cecurile acceptate, numite astfel deoarece valabilitatea lor este
condiționată de acceptarea prealabilă de către bancă a acestor cecuri, la cererea titularului de cont
care le-a emis. C. poate fi transmisibil prin andosare (v.). V. și carnet de cecuri.
C.E.C., v. CASA DE ECONOMII Șl CONSEMNAȚIUNI.
CEC AVIZAT, c. pe care unitatea bancară a făcut avizarea și în acest fel are loc certificarea
existenței acoperirii în cont a sumelor la data la care s-a solicitat avizul băncii. Avizarea este o
prezumție de garantare a plății, deoarece suma poate să existe în cont în ziua avizării, dar poate să
dispară până în ziua în care cecul se prezintă la plată. V. și cec; cec de casă; cec de numerar.
CEC BANCAR, c. ce se trage de o bancă asupra sa însăși sau asupra unei terțe bănci. C.b.
poate fi certificat de către banca trasă și aceasta constituie o garanție în sensul că, la prezentare, c.
va fi onorat în mod sigur. Certificarea se prezintă sub forma unei ștampile aplicate pe fața c. și prin
semnarea de către persoanele autorizate să efectueze certificarea. Achitarea c. certificat, fără rezerva
uzuală, este posibilă deoarece banca trasă, în momentul în care certifică un c., debitează contul
trăgătorului cu valoarea cecului în cauză, înregistrând suma într-un cont distinct până la prezentarea
c. la ghișeu, în vederea încasării. Aceste c. se folosesc foarte rar. C.b. are, în general, un termen de
valabilitate de șase luni de la emiterea (tragerea) lui, în afară de cazul că pe c. este menționat un alt
termen, după expirarea căruia încasarea c. de la banca trasă se face cu mare dificultate.
CEC BANCAR IN VALUTA, c. în valută cu decontare în străinătate. Acest fel de c. poate
fi prezentat spre încasare de către beneficiar la oricare bancă din străinătate, care la rândul ei îl
încasează de la banca corespondentă indicată pe fila de cec în valuta respectivă (dolari SUA, mărci
germane, lire, franci francezi etc.). Persoana fizică sau juridică doritoare să elibereze un cec în
favoarea unei persoane fizice sau juridice din străinătate se prezintă la ghișeul băncii, unde
completează în două exemplare un formular-tip. Banca analizează natura transferurilor solicitate
de persoanele fizice și de cele juridice și dacă solicitările se încadrează strict în prevederile
Regulamentului valutar (operațiuni de cont curent sau transferuri de capital). Se pot accepta plăți
cum sunt: "transferuri din ordinul instituțiilor de stat, organizațiilor obștești, fundațiilor, ligilor,
asociațiilor, ministerelor și instituțiilor centrale, instituțiilor de învățământ cluburilor sportive etc.
reprezentând plata unor importuri pentru dotare; "transferuri reprezentând diverse taxe, impozite,
cotizații, abonamente și tratamente medicale în străinătate; "transferuri reprezentând plata unor
servicii și prestații (asistență tehnică, cheltuieli de transport, chirii etc.). Dacă operațiunea se poate
efectua, salariatul de la ghișeu completează formularul cu comisioanele și spezele aferente, după
care, în funcție de modul de plată (din cont sau cash), completează fie ordinul de plată pentru
debitarea contului cu valoarea totală (cec + comisioane + speze), fie ordinul de încasare a sumei
totale prin casierie. Pentru această operațiune banca percepe un comision. Eliberarea c.b. în v. se
face numai de către centrala băncii pentru a avea controlul asupra operațiunilor (evidența cecurilor,
295
CEC
debitarea de către băncile corespondente etc.). Centrala băncii transmite în străinătate, la banca
corespondentă, un exemplar al cecului.
CEC BARAT, formă a cecului la purtător, pe fața căruia sunt trase două linii paralele care
au ca scop prevenirea încasării lui în caz de pierdere sau furt; se folosește în operațiunile de
virament. Când între linii este înscris numele băncii care trebuie să execute operațiunea, aceasta
înseamnă că cecul are o barare specială („special crossing“), iar dacă între linii se scrie numai
mențiunea „bancă11 sau nu se face nici o mențiune, cecul are o barare generală („general Crossing11).
Bararea generală se poate transforma în barare specială prin înscrierea între linii a denumirii băncii
care urmează să efectueze plata în numerar sau operațiunea de virament; bararea specială nu se
mai poate transforma în barare generală. Orice bancă poate primi un cec barat numai de la un
client al său ori de la o altă bancă și deci îl poate încasa numai în contul acesteia. C. cu barare
specială se achită de către tras numai băncii care este indicată între linii, iar c. cu barare generală
se poate plăti de către tras numai unei bănci sau unui client al trasului. Bararea c. urmărește
împiedicarea falsificărilor sau folosirea frauduloasă a cecurilor pierdute ori sustrase.
CEC-CARTELĂ CU PLATĂ ÎN CONT, formă particulară a cecului, care conține
explicații asupra sumei sale și se plătește prin înregistrarea lui în contul beneficiarului. Acest c.
conține două părți: în partea superioară se trec indicațiile necesare beneficiarului cu privire la suma
cecului, iar partea inferioară constituie cecul propriu-zis. După ce se completează de către trăgător,
c. se trimite prin poștă beneficiarului care, în momentul primirii, reține partea superioară și trimite
cecul propriu-zis la bancă, pentru a i se vira suma în creditul contului său.
CEC CERTIFICAT (ACCEPTAT), c. care conține certificarea din partea băncii
emitentului că garantează existența provizionului prin rezervarea acestuia, angajându-se astfel,
practic, să achite cecul în momentul prezentării lui. C.c. poate fi emis de bancă fie la cererea
titularilor, fie a netitularilor, el putând fi încasat în numerar, la prezentare, la oricare unitate a
aceleiași bănci. Unitatea bancară emitentă certifică existența depozitului de numerar pentru
achitarea sumei cecului, depozit care se păstrează un număr de zile, timp în care cecul trebuie
prezentat spre încasare la una dintre unitățile băncii. Dacă cecul nu se prezintă la plată în termenul
stabilit, plata lui poate fi făcută numai cu autorizarea cerută în prealabil băncii care a făcut
certificarea. Spre a se evita falsificarea cecurilor, certificarea este însoțită de un reper cifrat
compus din data emiterii cecului, suma etc., ceea ce permite și verificarea exactității lui. Pentru
certificarea cecurilor, băncile încasează un comision. C.c. se poate bara, transformându-se astfel în
cec de virament (v.).
CEC CIRCULAR, titlu de credit la ordin (netransferabil), emis de către o bancă autorizată
asupra sucursalelor sale sau asupra băncilor cu care are relații permanente, fiind plătibil la vedere.
Beneficiarul unui asemenea c. se servește de el ca de o adevărată monedă pentru efectuarea de
plăți în alte localități. Băncile emitente trebuie să aibă la banca lor națională o garanție de cel puțin
40% din valoarea cecului emis. C.c. este transferabil; totuși, el poate fi netransferabil, plătibil în
bani, cu barare generală sau specială. în unele țări (Italia, Elveția), c.c. nu poate fi la purtător și
deci trebuie să cuprindă numele, prenumele și adresa beneficiarului.
CEC CU ÎNSCRIS IN CONT, c. pe fața căruia este înscrisă mențiunea transversală „de
înregistrat în cont44. Acest c. nu se poate plăti în numerar și nu permite decât reglarea prin înscrisuri.
CEC DE BANCA, c. emis de către o bancă asupra unităților sale (sucursale și filiale) în
favoarea purtătorilor lui. Ca regulă generală, este interzisă tragerea unui cec chiar asupra
trăgătorului (v.); de la această regulă fac excepție institutele de credit.
296
CEC
CEC DE CASA (ALB). document cu ajutorul căruia se ridicau banii în numerar din contul
de virament ai emitentului, însă numai de la unitatea bancară la care se afla contul deschis. C. de c.
erau la purtător, ceea ce însemna că prezentatorul era considerat beneficiarul lui. Pentru a preveni
totuși încasarea cecurilor pierdute sau a celor furate, în momentul efectuării plății banca trecea pe
verso elementele actului de identitate al prezentatorului cecului.
CEC DE CĂLĂTORIE, instrument de plată emis de către bănci, în sumă fixă, menit să
asigure cu valută turiștii care merg în alte țări. Persoana care utilizează c. de c. depune suma
anticipat în banca emitentă. C. de c. se prezintă la băncile din țările în care se deplasează turiștii și,
pe baza lui, primesc echivalentul în valuta țării în care călătoresc. Băncile emitente sau
corespondentele lor vând c. de c. persoanelor care doresc ca prin intermediul lor să-și achite în
valuta respectivă cheltuielile de călătorie, cazare, masă etc. în momentul cumpărării cecului,
titularul își pune semnătura pe acesta, iar când solicită încasarea sumei înscrise pe c., dă a doua
semnătură spre a se verifica astfel dacă prezentatorul este titularul cecului. Cele două semnături
trebuie să fie identice. De asemenea, pe c. trebuie să existe mențiunea „cec de călătorie" și să fie
înscrisă (tipărită) pe față valoarea în cifre. Dacă se prezintă un c. trebuie semnat în ambele spații
rezervate semnăturilor, se solicită beneficiarului să mai semneze o dată c. pe verso (operațiune
numită andosare) și se compară această a treia semnătură cu cele două aflate pe fața c., precum și
cu semnăturile din actul de identitate. în același mod se procedează și în cazul c. prezentate de
beneficiar cu o singură semnătură; ele trebuie contrasemnate de acesta în fața angajatului băncii, în
cazul în care cele două semnături nu corespund. în situația în care nici cea de-a treia semnătură nu
corespunde cu cea dată de beneficiar la cumpărarea c. de la banca emitentă, se solicită prezentarea
actului care atestă cumpărarea c. de la bancă, c. urmând să fie primite în vederea încasării din
străinătate. Dacă se prezintă c. de c. care nu poartă nici o semnătură a beneficiarilor, se solicită
prezentatorului semnarea și contrasemnarea c. în cauză. C. de c. se utilizează în circuitul turistic
sau în decontarea unor operațiuni necomerciale și, foarte rar, în decontarea exporturilor. V. și
valută efectivă.
CEC DE DECONTARE, c. emis în sumă fixă - la purtător sau nominativ - și în sumă
variabilă, dar numai nominativ. C. este folosit de unitățile economice, fiind emis din carnetul de
cecuri cu limită de sumă sau din cel fără limită de sumă, în vederea efectuării unei plăți
prezentatorului cecului.
CEC DE DECONTARE ACCEPTAT, c. folosit de către bancă, începând din 1950,
pentru plata de către unitățile de stat, cooperatiste și organizațiile de masă cu conturi deschise la
bancă a impozitelor, a taxelor sau pentru stingerea altor obligații bănești care nu se puteau achita
cu cecuri din carnete cu limită de sumă. C. trebuie prezentat de către beneficiar la unitatea bancară
în vederea încasării într-un număr anumit de zile de la acceptare, pentru a evita imobilizările de
mijloace bănești în aceste cecuri.
CEC DE DISPOZIȚIE, c. emis de către titularul de cont în favoarea organului financiar la
care se depune. Organul financiar prezintă c. de d. spre creditare la unitatea bancară la care se află
depus în cont depozitul emitentului.
CEC DE NUMERAR, c. emis de către compartimentele fmanciar-contabile ale unităților
economice, în vederea ridicării sumelor în numerar de la unitățile bancare sau de la celelalte
instituții de credit, pentru alimentarea casieriei unității cu mijloace bănești. C. se mai poate emite
de către agentul economic care are cont curent deschis la C.E.C. nu numai pentru alimentarea
casieriei cu numerar, ci și pentru alte operațiuni, însă numai în cazurile aprobate de C.E.C.
297
CEC
CEC DE TREZORERIE, document utilizat pentru ridicarea de numerar din conturile
unităților bugetare, în cazul când aceste unități nu au calitatea de ordonatori. Aceste cecuri sunt
tipărite de Banca Națională a României în carnete de câte 25 și 50 de file și sunt eliberate numai
titularilor de conturi de trezorerie. V. și ordonator de credite.
CEC DE TREZORERIE S.U.A., c. cu formatul unei cartele de calculator, care este de
culoare gălbuie și suprafața lui prezintă o serie de perforații deoarece pentru accelerarea
prelucrării, formularul de cec a fost transpus pe o cartelă. Acest c. se utilizează în circuitul turistic
sau în decontarea unor operațiuni necomerciale și, foarte rar, în decontarea exporturilor.
CEC DE VIRAMENT (ROȘU), c. tipărit pe hârtie de culoare roșie, nominativ, utilizat la
virarea sumelor dintr-un cont de virament în altul. Dacă viramentele se fac în mai multe conturi, c.
de v. este însoțit de un borderou în care se precizează numele beneficiarilor, numerele lor de cont,
unitățile bancare la care se află conturile deschise și sumele corespunzătoare.
CEC DE VOIAJ, c. care dă posibilitatea beneficiarului său să încaseze suma specificată pe
el de la oricare unitate a băncii care a emis cecul sau de la băncile corespondente. C. de v. se emite
în cupiuri de sume fixe diferite și poartă pe el vizibil mențiunea „cec de voiaj*. Atât la emitere,
cât și la plata lui, c. trebuie semnat de același beneficiar, fapt ce permite protejarea, în caz de furt
sau pierdere. C. de v. se poate emite nu numai de către bănci, ci și de către companii de turism, de
transport etc., în care caz se utilizează la efectuarea de plăți la agențiile de voiaj, restaurante,
hoteluri etc. Acest c. se poate plăti și în numerar.
CEC DIN CARNETE CU LIMITĂ DE SUMĂ, instrument folosit la decontarea prin
acceptare, care asigură cu anticipație suma necesară efectuării plăților privind livrările de mărfuri,
executările de lucrări și prestările de servicii. Suma minimă este înscrisă pe un asemenea cec, iar
cea maximă este plafonată la suma limită disponibilă din carnet. V. și carnet de cecuri
CEC DIN CARNETE FĂRĂ LIMITĂ DE SUMĂ, instrument folosit la decontarea prin
acceptare, care asigură anticipat suma necesară efectuării plăților pentru livrările de mărfuri,
executările de lucrări și prestările de servicii. Acest c. se utilizează de către unitățile economice
cărora li se acordă credite, pe măsura efectuării aprovizionărilor și a celorlalte cheltuieli de
producție și circulație și cărora nu li se stabilește un plafon de creditare. Valoarea minimă a unui
cec este înscrisă pe carnet, iar cea maximă nu se plafonează, deoarece valoarea totală a carnetului
din care se eliberează c. se poate alimenta continuu cu disponibil. V. și carnet de cecuri.
CEC DOCUMENTAR, c. însoțit de documentele de transport sau de proprietate a
mărfurilor și pe baza cărora trasul (v.) achită suma înscrisă în c., reținând însă documentele pe
care le predă apoi destinatarului în schimbul restituirii sumei achitate de bancă.
CEC FĂRĂ ACOPERIRE, c. pe care instituția de credit nu îl poate onora din cauza lipsei
de disponibil în contul emitentului cecului. C. fără a. este considerat acela pe care emitentul l-a
eliberat, știind precis că nu are mijloace de plată în cont, precum și acela care la data prezentării la
bancă nu poate fi onorat datorită epuizării disponibilului din contul emitentului. în țara noastră,
eliberarea de c. fără a. se consideră infracțiune și se sancționează penal.
CEC FISCAL, c. care potrivit mențiunii pe care o poartă poate fi folosit numai la plata
impozitelor într-un anumit interval de timp.
CEC ÎN ALB, c. incomplet emis de trăgător, care dă posibilitatea noului deținător să-1
completeze el însuși în limitele unor convenții încheiate între trăgător și beneficiar. în cazul c. în
a., trăgătorul rămâne cu întreaga răspundere.
298	—
CEC
CEC ÎN RUBLE TRANSFERABILE, instrument de plată care s-a folosit de către Banca
Internațională de Colaborare Economică (v.) și băncile împuternicite ale țărilor membre pentru
efectuarea diferitelor operațiuni bancare.
CEC LA ORDIN, c. care cuprinde numele beneficiarului și specificația clauzei „la ordin“.
Plata c. se face de bancă beneficiarului sau persoanei căreia i s-a transmis c. prin gir (v.) sau
andosare (v.).
CEC LA PURTĂTOR, c. plătibil posesorului care se prezintă cu el la încasare; se poate
transmite de la un beneficiar la altul prin simpla înmânare, fără nici o formalitate. C. plătibil la
purtător se poate prezenta în următoarele variante: a) c. plătibil unei persoane anumite, având și
clauza la purtător; b) c. plătibil fără a se indica numele și prenumele beneficiarului, dar care are
clauza la purtător; c) c. plătibil fără a indica numele și prenumele beneficiarului și fără a purta
clauza la purtător.
CEC NEBARAT, c. obișnuit pe care nu există nici un fel de barare, folosit foarte frecvent
atât în activitatea internă, cât și în comerțul internațional.
CEC NECUMPARAT, c. care se achită după încasarea mărfurilor din străinătate și
expirarea perioadei reprezentând rezerva uzuală, care este intervalul de timp necesar verificării
valabilității c. și încasării contravalorii lui (în practica obișnuită, 30-35 de zile). Acest c. se
folosește în mod uzual la decontarea exporturilor, a prestărilor de servicii și a altor operațiuni
comerciale. Valoarea c. poate fi completată la emiterea c., ea fiind practic nelimitată. Astfel de c.
se emit de persoanele fizice și juridice străine asupra disponibilului din conturile pe care le dețin la
o bancă. Banca trasă poate fi situată în țara de reședință a trăgătorului c. sau într-o terță țară. C.n.
nu constituie o garanție pentru încasarea valorii mărfurilor, a prestărilor de servicii sau a valorii
altor operațiuni. Banca trasă poate refuza onorarea c. din mai multe motive, cum sunt: lipsa
disponibilului în contul trăgătorului; oprirea plății din dispoziția expresă a trăgătorului, dată în
acest sens băncii trase; blocarea disponibilităților din dispoziția autorităților judiciare; alte cauze.
CEC NOMINATIV, c. în care se indică numele beneficiarului, singurul în drept să-l
încaseze; nu este transmisibil.
CEC PENTRU PLATA SALARIILOR (CECUL ,,S“), c. folosit în unele țări la plata
salariilor. Utilizarea acestuia reclamă îndeplinirea unor condiții, printre care se menționează:
existența, în ziua precedentă, în contul întreprinderii din bancă, a sumelor necesare plății salariilor;
deschiderea la bancă a câte unui cont pentru fiecare salariat, în care să se păstreze salariile și alte
venituri asimilate; efectuarea plăților din aceste conturi să se facă prin c. sau prin viramente,
dispuse de către titularii conturilor. în vederea plății salariilor, întreprinderile depun la bancă,
chenzinal, înainte de ziua plății salariilor, statele de plată care evidențiază suma netă de plată ce se
cuvine fiecărui salariat. Cu ajutorul calculatoarelor electronice, pe baza datelor din statele de plată,
se calculează cecurile cu sumele cuvenite fiecărui salariat. Banca garantează plata acestor c. C.
pentru p.s. este un titlu nominativ și se poate transmite prin andosare (v.). Aceste c. se pot utiliza
și ca mijloc de plată pentru achiziționări de la diferite magazine, andosarea făcându-se în asemenea
cazuri în favoarea acestor magazineri ca mijloc de economisire cu dobânzi bonificate de bancă.
CEC PERSONAL, c. tras de o persoană fizică asupra disponibilului din contul pe care îl
are deschis la o bancă. C.p. poate fi certificat de către banca trasă; aceasta constituie o garanție în
sensul că, la prezentare, c. va fi onorat în mod sigur. Certificarea se prezintă sub forma unei
ștampile aplicate pe fața c. și prin semnarea de către persoanele autorizate să efectueze certificarea.
299
CEC
Achitarea c.p, certificat, tară rezerva uzuală, este posibilă deoarece banca trasă, în momentul în
care certifică un c., debitează contul trăgătorului cu valoarea cecului în cauză, înregistrând suma
într-un cont distinct până la prezentarea c. la ghișeu, în vederea încasării. Aceste c. se folosesc
foarte rar. C. are, în general, un termen de valabilitate de șase luni de la emiterea (tragerea) lui, în
afară de situația în care pe c. este menționat un alt termen, după expirarea căruia încasarea c. de la
banca trasă se face cu mare dificultate.
CEC POȘTAL, c. emis de către titularul unui cont curent poștal, cu ajutorul căruia se pot
efectua plăți fără numerar sau se pot ridica din cont sume în numerar, în localitățile în care nu se
află sucursale ale băncilor de depozit. în trecut, în țara noastră, c.p. a fost folosit pentru retragerea
economiilor de către titulari de la Casa de Economie și Cecuri Poștale. C.p. poate fi folosit pentru
retragerea de sume în numerar din contul curent poștal, efectuarea unei plăți prin remiterea lui,
virarea sumei într-un alt cont curent poștal sau într-un cont bancar. Plățile prin c.p. se pot face prin
predarea sau remiterea lui către beneficiarul său sau prin trimiterea lui serviciului de cecuri și
viramente poștale pentru creditarea contului beneficiarului. C.p. se pot emite la purtător, nu se pot
andosa, dar se pot certifica și bara, aplicându-se tot mai mult regulile bancare.
CEC PRIN CORESPONDENȚA, c. care se compune din formularul de cec propriu-zis și
dintr-un spațiu rezervat decontului, precum și corespondenței cu beneficiarul.
CEC RESTAURANT, c. eliberat de către întreprinderi, societăți comerciale etc.
angajați lor și acceptate de către anumite restaurante pentru plata meselor servite etc. C.r. nu
permite retragerea de numerar din cont, ca în cazurile altor cecuri, ceea ce face ca denumirea de
„cec“ să nu fie întru totul adecvată.
CEC TRANSMISIBIL, c. eliberat pe numele unei persoane, plata însă putându-se efectua
în favoarea oricărei alte persoane care prezintă c.
CEC TURISTIC, document de călătorie sau de voiaj care se eliberează turiștilor de către
bancă, de regulă în valută străină, contra cost, în scopul efectuării de plăți în legătură cu
cheltuielile de transport și de întreținere în străinătate. C.t. se exprimă în valută străină.
CECURI DE ECONOMII ȘCOLARE, instrumente de economisire la C.E.C. menite să
cultive în rândurile tineretului școlar spiritul de economisire și să contribuie la îmbogățirea
cunoștințelor în domeniul științei, istoriei, artei și culturii. C. de e.ș. se emit în seturi de câte
zece bucăți, iar un set complet constituie și lămurește o anumită temă de istorie, artă, știință etc.
CEDENT, persoană creditoare care transmite pe baza unui contract de cesiune dreptul său
de creanță unei alte persoane care dobândește, astfel, calitatea de creditor (cesionar).
C.E.E., v. UNIUNEA EUROPEANĂ.
CENS 1. (în Roma Antică) Recensământ al averii și al cetățenilor, efectuat la fiecare cinci
ani, în vederea stabilirii impozitelor, recrutării tinerilor etc. 2. (în feudalism) Rentă în natură sau în
bani plătită seniorului de către posesorul pământului. 3. O anumită parte de impozit, prevăzuta de
legile electorale ale timpului, necesar a fi plătită pentru acordarea dreptului de a alege sau de a fi
ales etc.
CENTRALIZAREA CAPITALULUI, creștere a cuantumului capitalului pe calea
absorbirii capitalului mic și mijlociu de către marele capital sau prin unirea mai multor capitaluri
într-unul singur. Principalele căi ale c.c. sunt: concurența. în cursul căreia capitaliștii mici și
300
CEN
mijlocii sunt ruinați și înghițiți de către marii capitaliști, constituirea de societăți pe acțiuni, ale
căror forme relativ pașnice de organizare duc, de fapt la pierderea independenței individuale etc.
V. și concentrarea capitalului.
CENZOR, persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți anonime dintre membrii ei
și delegată să efectueze controlul actelor de administrație ale societății. Cenzorul este persoana
aleasă de adunarea generală a unei organizații obștești pentru a face verificarea actelor de gestiune.
Societatea pe acțiuni are trei c. titulari și doi supleanți, dacă prin contractul de societate sau prin
statut nu se prevede un număr mai mare. în toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar.
C. se aleg, la început, de adunarea constitutivă și, ulterior, de adunarea generală a acționarilor.
Durata mandatului este de trei ani și c. pot fi realeși. C. trebuie să-și exercite personal mandatul.
Cel puțin unul dintre ei trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil. La societățile în care
statul deține cel puțin 20% din capitalul social, unul dintre c. trebuie să fie recomandat de Ministerul
Finanțelor. Majoritatea c. și supleanților trebuie să fie cetățeni români. G sunt obligați să depună la
societate o garanție reprezentând a treia parte din garanția cerută pentru administratori. C. trebuie să
fie acționari, cu excepția cenzorilor contabili. Nu pot fi c., iar dacă au fost aleși, decad din mandatul
lor: "rudele sau afinii până la al patrulea grad, inclusiv, sau soții administratorilor, "persoanele care
primesc sub orice formă, pentru alte funcții decât aceea de c., un salariu sau o remunerație de la
administratori sau de la societate. Sunt incompatibile cu calitatea de c. persoanele care sunt inapte din
punct de vedere profesional sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de
încredere, fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum și pentru
alte infracțiuni referitoare la societățile comerciale. G sunt retribuiri cu o indemnizație fixă,
determinată prin statut sau de adunarea generală care i-a numit. în caz de moarte, împiedicare fizică
sau legală, încetare sau renunțare la mandat a unui c.. supleantul cel mai în vârstă îl înlocuiește.
Dacă, în acest mod, numărul c. nu se poate completa, c. rămași numesc alte persoane în locurile
vacante, până la întrunirea celei mai apropiate adunări generale. Dacă nu mai rămâne în funcție nici
un c., administratorii convoacă de urgență adunarea generală, care va numi alți c. C. sunt obligați să
supravegheze gestiunea societății, să verifice dacă bilanțul și contul de profit și pierderi sunt legal
întocmite și în concordanță cu registrele, dacă acestea din urmă sunt corect ținute și dacă evaluarea
patrimoniului s-a făcut potrivit normelor stabilite pentru întocmirea bilanțului. Adunarea generală nu
aprobă bilanțul și contul de profit și pierderi dacă acestea nu sunt însoțite de raportul c. De asemenea,
c. sunt obligați: "să facă în fiecare lună, inopinat, inspecții la casa de bani și să verifice existența
titlurilor sau a valorilor care sunt proprietatea societății sau care au fost primite în gaj, cauțiune ori
depozit; "să convoace adunarea ordinară sau extraordinară, când n-a fost convocată de către
administratori: "să ia parte la adunările ordinare și extraordinare, cerând includerea în ordinea de
zi a propunerilor pe care le cred necesare; "să constate depunerea cu regularitate a garanției din
partea administratorilor; "să vegheze ca dispozițiile legii, ale contractului de societate sau ale
statutului să fie îndeplinite de administratori și lichidatori. C. aduce la cunoștința administratorilor
neregulile în administrație și încălcările dispozițiilor legale și statutare pe care le constată, iar cazurile
mai importante le aduc la cunoștința adunării generale. C. au dreptul să obțină lunar de la
administratori o situație despre mersul operațiunilor. G iau parte la adunările administratorilor, fără
drept de vot. Este interzis c. să comunice acționarilor, in particular, sau terților datele referitoare la
operațiunile societății, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor. Pentru îndeplinirea obligațiilor
lor, c. deliberează împreună; ei pot însă face, în caz de neînțelegere, rapoarte separate care se prezintă
adunării generale. Pentru alte obligații legale sau statutare, c. pot lucra separat. G trec într-un registru
special deliberările lor, precum și constatările făcute în exercițiul mandatului lor. întinderea și
efectele răspunderii c. sunt determinate de regulile mandatului. Revocarea c. se poate face numai de
adunarea generală, cu votul cerut la adunările extraordinare.
301
CER
CERCETARE, procedeu specific de control faptic, eficient, care constă în studierea,
examinarea și observarea directă pe teren a diferitelor fenomene și procese economico-financiare.
Controlul se exercită pentru a se preciza direcția de evoluție a fenomenelor, cauzele care au
generat deficiențe, măsurile necesare pentru lichidarea și preîntâmpinarea lipsurilor, pentru
perfecționarea activității etc. C. se completează cu verificarea documentelor.
CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ, acțiuni și operațiuni efectuate imediat
după declararea accidentelor de muncă (v.), care trebuie să stabilească: "cauzele și împrejurările
în care s-a produs accidentul; "care prevederi legale ale protecției muncii au fost încălcate;
■persoanele vinovate de producerea accidentului; "măsurile întreprinse și cele necesare pentru
prevenirea accidentelor de muncă. Accidentele de muncă, dacă au produs o incapacitate temporară
de muncă de cel puțin o zi, se cercetează de către o comisie, desemnată de către conducătorul
unității prin decizie scrisă. Procedura este aceeași și în situațiile în care persoana accidentată nu
este încadrată în unitatea respectivă, ci aparține altei unități, aflându-se în interes de serviciu, în
practică ori pentru schimb de experiență. în comisia respectivă nu pot fi numite persoanele care au
în competența lor organizarea, conducerea și controlul procesului de muncă unde a avut loc
accidentul și nici alte persoane aflate în directa lor subordine. Accidentele de muncă încheiate cu
incapacitate temporară de muncă trebuie cercetate în cel mult 48 de ore; în cazurile în care sunt
necesare expertize, cercetarea accidentului de muncă trebuie încheiată în maximum cinci zile. Cu
ocazia c.a. de m. se întocmesc dosare de cercetare, care conțin: "procesul-verbal de cercetare
semnat de persoanele care au efectuat cercetarea; "schițe și fotografii ale locului unde s-a produs
accidentul (dacă este cazul); "declarația accidentatului, dacă este posibil; "declarațiile persoanelor
care răspund de asigurarea măsurilor de protecție la locul de muncă; "declarațiile martorilor de
la locul de muncă și ale oricărei persoane care poate contribui la stabilirea adevărului; "orice
alte acte și documente necesare pentru lămurirea cauzelor producerii accidentului; "referatul
instituțiilor de specialitate sau raportul de expertiză întocmit în cadrul cercetării; "raportul de
constatare medico-legal în cazul accidentelor mortale; "dovada sau certificatul de diagnostic, în
cazul accidentelor cu invaliditate. Dosarul cercetării accidentului de muncă se înaintează
conducătorului unității care, dacă este de acord cu concluziile comisiei, dispune aplicarea
măsurilor ce au fost propuse. în situațiile în care conducătorul unității nu este de acord cu
concluziile și cu propunerile comisiei, atunci înaintează dosarul respectiv la comisia teritorială
pentru protecția muncii, exprimându-și în scris punctul său de vedere. După primirea dosarului,
comisia verifică modul în care a fost cercetat accidentul de muncă și, dacă apreciază necesar,
dispune efectuarea unei noi cercetări. Accidentele de muncă colective cu invaliditate și cele
mortale se cercetează de către comisiile teritoriale pentru protecția muncii, în termen de cinci zile
de la producerea accidentului. Când sunt necesare expertize, termenul pentru cercetare se
prelungește, însă numai cu aprobarea Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii. Comisiile
examinează apoi, în mod obligatoriu, fișele de instructaj și, dacă este cazul, efectuează expertize;
de asemenea, ele au dreptul să consulte orice documente pentru a stabili situația de fapt și pentru a
delimita răspunderile. Comisiile pentru c.a. de m. consemnează rezultatele activității desfășurate
într-un proces-verbal, care conține următoarele elemente: "data și locul unde s-a făcut cercetarea;
■numele și prenumele membrilor comisiei; "obiectul cercetărilor; "datele de identitate a
persoanelor accidentate; "descrierea amănunțită a locului și a împrejurărilor în care a avut loc
accidentul; "caracterizarea vătămării provocate de accident și a urmărilor acestuia; "arătarea
cauzelor directe și indirecte ale accidentului; "precizarea normelor legale care au fost încălcate;
■propunerile de sancționare disciplinară, contravențională sau penală, după caz, pentru cei vinovați
de încălcarea normelor de protecție a muncii; "alte probleme semnalate; "unitatea care trebuie să
înregistreze accidentul de muncă; «măsurile de prevenire a accidentelor pe viitor; "numărul de
302
CER
exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal și repartizarea lor; ■ semnătura fiecărui membru din
comisie; “data încheierii procesului-verbal. V, și accident de muncă,
CERERE, solicitare, exigență, revendicare, căutare, cerință de bunuri, servicii, mijloace
bănești, financiare etc., necesare producției sau consumului. în economia de piață funcționează un
mecanism cu autoreglare prin acțiunea și confruntarea a două forțe sau legități determinante ale
vieții economice, și anume cererea și oferta. C. de mărfuri reprezintă cantitatea totală dintr-o
anumită marfa care poate fi cumpărată la un preț dat, într-o perioadă determinată de timp. Această
c. este influențată de următorii factori: “nivelul prețului; “nivelul veniturilor cumpărătorilor;
■prețurile celorlalte mărfuri care intră în concurență pentru venitul cumpărătorilor; “numărul
cumpărătorilor. Legea generală a cererii exprimă raporturile de cauzalitate dintre modificarea
prețului mărfurilor și schimbarea cererii. Creșterea prețului determină o diminuare a cererii. Dacă
populația se așteaptă la o majorare a prețurilor, cererea va crește. Dacă se prevede o reducere a
prețurilor, cererea se micșorează în perioada premergătoare. Elasticitatea cererii reliefează gradul
de sensibilitate, de schimbare a cererii în cazul modificării influenței unui factor (veniturile
cumpărătorilor, nivelul prețului mărfurilor etc.). în aprecierea acestei situații se folosește
coeficientul de elasticitate (v.).
CERERE-CONTRACT DE ÎMPRUMUT, document pe baza căruia beneficiarii de
investiții solicită băncii credite pe termen scurt pentru investiții și, în același timp, își asumă
anumite angajamente față de bancă. Se întocmește trimestrial de către beneficiarii de investiții și
cuprinde credite pentru materiale la lucrări în regie, credite pentru materiale la lucrări în
antrepriză, precum și o serie de angajamente referitoare la utilizarea eficientă, garantarea și
modalitățile de rambursare a creditelor.
CERERE DE ADMITERE LA FINANȚARE, document întocmit de către beneficiarii de
investiții, separat pentru fiecare lucrare de investiție, cu denumirea exactă a acesteia, potrivit
programului, și cu menționarea valorii totale a părții de construcții-montaj, la care se anexează
toată documentația necesară admiterii la finanțare; se înaintează băncii finanțatoare. V. și
admiterea la creditare a investițiilor; admiterea la finanțare a investițiilor.
CERERE DE ASIGURARE, înscris, document care se întocmește numai pentru
asigurările facultative de către persoanele fizice și de către cele juridice asigurabile, care astfel își
manifestă voința și interesul de a contracta o anumită asigurare. C. de a. urmărește încheierea unui
contract de asigurare pentru protecția persoanei (persoanelor) fizice și/sau a bunurilor. C. de a.
vine din partea cetățenilor, agenților economici și instituțiilor etc. care doresc să se protejeze pe
sine, pe membrii familiei în anumite cazuri, precum și/sau să-și protejeze mijloacele fixe și
activele circulante împotriva unor riscuri. C. de a. este determinată de mai mulți factori, cum sunt:
■nevoia de asigurare; “nivelul veniturilor populației și ale agenților economici; "nivelul primelor
de asigurare, care fac ca asigurarea să fie sau nu accesibilă asiguraților. în funcție de nivelul
veniturilor și de cel al primelor de asigurare, c. de a. poate avea o anumită elasticitate. După
confruntarea cu oferta de asigurare, c. de a. se concretizează în contractul de asigurare. Dar nu
toate c. de a. au ca rezultat încheierea contractului de asigurare, deoarece solicitanții nu obțin
rezolvările sperate sau condițiile formulate nu sunt acceptate de către societatea de asigurări. V. și
ofertă de asigurare.
CERERE DE CREDIT, solicitare scrisă adresată de persoane juridice și fizice unei bănci
în vederea primirii unui credit. C. de c. cuprinde elemente de identificare a solicitantului, sediul
(domiciliul), suma creditului solicitat, destinația creditului, garanțiile, numărul contului, semnătura
303
CER
persoanelor autorizate. La cerere se anexează: "fișa generală a societății comerciale; acontractul de
societate; “statutul de funcționare; “bilanțul contabil, contul de profit și pierderi, raportul de
gestiune încheiat pentru ultimul an, rezultatele financiare, situația patrimoniului și balanța de
verificare; «bugetul agentului economic; «fluxul de lichidități prognozat al solicitantului; “situația
stocurilor și a cheltuielilor pentru care se solicită credite; «contractele de vânzare a produselor care
constituie obiectul creditului; «graficul de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor; «lista
garanțiilor propuse băncii pentru garantarea creditului; «planul de afaceri; «alte documente
solicitate de bancă. Banca analizează documentația ce i-a fost depusă, apreciază situația
economico-financiară a agentului economic și calculează următorii indicatori care caracterizează
bonitatea solicitantului: lichiditatea patrimonială (v.), solvabilitatea (v.), rentabilitatea (v.). Pe
această bază, banca aprobă sau refuză contractarea creditului.
CERERE DE DESCHIDERE A ACREDITIVULUI, document întocmit de către o unitate
economică plătitoare, care se înaintează unității bancare unde are contul deschis și prin care
solicită deschiderea unui acreditiv (v.) din disponibilitățile proprii aflate în cont sau din fonduri
primite în acest scop de la organul ierarhic superior, în favoarea unui furnizor. C. de d. a a. se
întocmește pe o dispoziție de plată (v.) și cuprinde: «denumirea, sediul, simbolul contului și
unitatea bancară la care plătitorul șî furnizorul au contul deschis; «numărul și data contractului în
temeiul căruia se deschide acreditivul; «felul și cantitatea mărfurilor, lucrărilor și serviciilor care
urmează să se plătească prin acreditiv; «suma acreditivului; «termenul de valabilitate a
acreditivului, care nu poate fi mai mare de 60 de zile și care se prelungește în unele cazuri, cu
maximum 30 de zile; «documentele pe care furnizorul trebuie să le prezinte la bancă pentru
efectuarea decontărilor (factură, certificatul de calitate, certificatul de analiză, procesul-verbal de
recepție a mărfurilor etc.). Dacă acreditivul este destinat finanțării investițiilor, atunci pe c. de d. a
a. se face mențiunea „INVESTIȚir". C. de d. a a. se poate prezenta letric sau telegrafic.
CERERE DE DESCHIDERE A CONTURILOR AGENȚILOR ECONOMICI LA
BĂNCI, document întocmit de către agenții economici, instituții etc. nou înființate și adresat
unităților bancare corespunzătoare, prin care se solicită deschiderea contului și, eventual, de
subconturi la bancă. Deschiderea conturilor la societățile bancare necesită încheierea contractelor
între acestea și agenții economici și celelalte persoane juridice. în vederea încheierii contractului
de deschidere a conturilor, agenții economici, instituțiile etc. prezintă băncii o cerere-tip, însoțită
de următoarele documente: «hotărârea Guvernului sau decizia organului administrației locale de
stat, după caz, privind constituirea lor; «dovada înregistrării în Registrul Comerțului și la
Administrația Financiară pentru societățile comerciale; «protocolul de preluare a activelor și
pasivelor în cazul regiilor autonome și al societăților comerciale care se înființează prin
reorganizarea fostelor întreprinderi, semnat de reprezentanții autorizați ai părților; «extras din actul
care confirmă dreptul conducătorului unității sau al reprezentanților săi de a dispune de cont; «fișa
cu specimenele de semnături ale persoanelor autorizate să dispună de cont și amprenta ștampilei;
■delegația pentru casier, pe baza căreia acesta depune și ridică bani din contul de la bancă, și
delegația pentru o altă persoană care, eventual, este desemnată pentru depunerea și ridicarea
documentelor de la bancă. Prin conturile deschise la bancă se efectuează viramentele între agenții
economici, instituții, bugetul public național. Pentru încasările și plățile obișnuite care se
efectuează prin bancă se deschid conturi curente, iar în vederea efectuării plăților pentru stocurile
sezoniere de materii prime și produse de proveniență agricolă se deschide contul simplu de
împrumut. Pentru persoanele fizice care nu desfășoară acte de comerț, contul se poate deschide la
solicitare, numai pe baza cererii de deschidere a contului.
304
CER
CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI EMISIUNI DE TITLURI FINANCIARE,
document care se înaintează organului de stat competent, în vederea emiterii de noi titluri
financiare. Acest document justifică economic o nouă emisiune de titluri financiare, furnizând
informații privind: performanțele economice ale emitentului virtual, situația financiară, bilanțul,
contul de profit și pierderi, raporturile juridice cu clienții, relațiile cu sindicatele, lista principalilor
acționari, caracterizarea membrilor consiliului de administrație etc.
CERERE DE OFERTA, manifestare de voință a unei întreprinderi de a iniția tratative și
de a cumpăra o anumită sau anumite mărfuri de la un anumit agent economic. Forma și conținutul
cererii sunt diferite, în funcție de marfa care se solicită și de piața respectivă. Firma care primește
c. de o. trebuie să răspundă, chiar dacă nu este interesată de tranzacția respectivă. V. și ofertă.
CERERE DE PENSIONARE, document întocmit de către persoana încadrată în muncă,
ce se depune la serviciul resurse umane și salarizare al unității la care și-a desfășurat activitatea.
Conține informații cu privire la vechimea în muncă, încadrarea tarifară pe diferite intervale de ani
serviți, solicitarea pensionării, având condițiile legale îndeplinite. C. de p. este însoțită de dosarul
de pensionare (v.).
CERERE DE REACTIVARE A ASIGURĂRII, document întocmit și depus la unitatea
societății de asigurări, la domiciliul ori la locul unde se află asiguratul, pentru reactivarea
asigurărilor facultative de viață. Conține informații cu privire la numele solicitantului de reactivare a
asigurării, numărul poliței-, tariful, angajamentul de a plăti primele restante, solicitarea prelungirii
termenului de expirare, plata primelor eșalonate în rate prin prelungirea termenului de expirare,
declarația cu privire la starea sănătății în perioada anterioară și ia data cererii, dacă asiguratul a avut
accidente, mențiunea expresă „solicit și reactivarea consimțământului scris dat anterior' (în cazul când
reactivarea se face în baza examinării medicale a asiguratului), data certificării cererii și semnătura
împuternicitului societății de asigurări, semnătura medicului, semnătura asiguratului și data întocmirii
cererii. Cererea se întocmește într-un exemplar și se depune la unitatea societății de asigurări.
CERERE DE RECONSTITUIRE A VECHIMII ÎN MUNCĂ, document ce se poate
întocmi numai de către persoanele care prestează activitate pe baza unui contract de muncă și de
către membrii cooperativelor meșteșugărești, în situația în care se dovedește, cu acte, că arhiva
unităților la care au prestat o activitate utilă a fost distrusă. C. trebuie să fie însoțită de înscrisuri și
dovezi care să confirme că între părțile stipulate în cerere a existat un raport de muncă. Actele sunt
necesare dovedirii situațiilor care urmează a se stabili de către comisia de reconstituire a vechimii
în muncă. De asemenea, în cerere trebuie să se indice cel puțin două persoane pentru fiecare
perioadă de reconstituire a vechimii în muncă și care să facă dovada cu acte că au lucrat în aceeași
perioadă și unitate cu petiționarul. C. de r. a v. în m. se adresează comisiei instituite în acest scop,
care funcționează pe lângă primăriile orașelor, municipiilor, județelor și municipiului București. V.
și carnet de muncă; comisie de reconstituire a vechimii în muncă; reconstituirea vechimii în
muncă; vechime în muncă.
CERERE PENTRU APROBAREA UNUI ÎMPRUMUT LA ASIGURĂRILE
FACULTATIVE DE VIAȚĂ, document întocmit la unitatea societății de asigurări, prin care
asiguratul solicită aprobarea unui împrumut. Conține informații referitoare la numele și prenumele
asiguratului, data nașterii și domiciliul acestuia, numărul poliței de asigurare, suma solicitată ca
împrumut, consimțământul de a plăti dobânda, angajamentul că va restitui în rate (integral), până
la o anumită dată), suma împrumutată, solicitarea ca plata să se facă prin casierie/mandat poștal,
data și semnătura asiguratului, confirmarea datei de naștere cu aceea înscrisă în buletinul de
identitate și semnătura împuternicitului asigurătorului.
305
CER
CERERE PENTRU DESCHIDERE DE CREDITE BUGETARE, document întocmit și
semnat de către ordonatorii principali de credite, dependenți de bugetul de stat, adresat
Ministerului Finanțelor în vederea deschiderii creditelor bugetare. V. și deschidere de credite din
bugetul de stat.
CERERE PENTRU ÎNCHIDEREA FINANȚĂRII, document întocmit de beneficiarul de
investiții și înaintat unității bancare finanțatoare în vederea închiderii finanțării investițiilor, în care
sunt menționate separat plățile efectuate în anul curent de cele din anii precedenți, atât pentru
conturile de finanțare, cât și pentru cele de creditare. La c. se anexează procesul-verbal de punere
în funcțiune a obiectivului de investiții. Banca verifică exactitatea celor menționate și dispune
închiderea finanțării sau a creditării, după caz.
CERERE SOLVABILĂ, necesitate, cerință de mărfuri, executări de lucrări sau prestări de
servicii, pentru care persoanele fizice sau juridice (cumpărători) au acoperire în bani sau în alte
mijloace de plată.
CERERE Șl OFERTA, categorie a producției de mărfuri care exprimă corelația variabilă
dintre cererea de mărfuri (sau pentru o anumită marfă) din partea populației și cantitatea de mărfuri
oferită de către producători pe piață. în vederea realizării normale a mărfurilor este necesar să
existe o anumită concordanță între cantitatea totală de mărfuri existente pe piață, structura
sortimentală a acestora și cererea populației. Raportul dintre c. și o. se formează în mod liber, prin
intermediul oscilațiilor prețurilor pe piață, pe baza concurenței, ceea ce influențează în sens
negativ, la un moment dat, repartizarea mijloacelor de producție și a muncii între ramurile
economiei naționale.
CERTIFICAT 1. înscris, document eliberat de un organ oficial competent, destinat să
facă dovada unui drept, a unei calități, a exactității unui fapt etc., în vederea valorificării
acestora. 2. Titlu global pentru un anumit număr de părți de fond de plasament. ❖ C. de acțiuni,
document care confirmă prin semnătura persoanei abilitate de societatea emitentă, deținătorului
indicat nominal, drepturile sale de acționar la societatea respectivă. Acest document certifică faptul
că persoana indicată deține numărul specificat de acțiuni emise de societatea în cauză, cu indicarea
numărului de identificare a acestora și a valorii lor nominale. C. de a. poate prevedea, după caz,
atestarea depozitului de acțiuni nominative străine, pentru a permite negocierea acestor titluri la
bursă, sau poate constitui un titlu global, care confirmă depozitul unui anumit număr de titluri
(acțiuni). C. de a. poartă, de regulă, diferite desene greu de reprodus, care să nu permită
falsificarea. C. de a. se emite și pentru a se atesta de către o societate calitatea de acționari ai săi,
atunci când acțiunile sunt emise sub forma înscrierii lor în cont. ❖ C. de acțiuni străine, titlu la
purtător emis de o societate financiară, în vederea facilitării cesiunii acțiunilor nominative, precum
și pentru a diminua costul tranzacțiilor. C. de a.s. reprezintă titlurile nominative care sunt înscrise
pe numele societății financiare și păstrate la un depozitar în țara de origine. ❖ C. de asigurare
(poliță), document eliberat de către asigurător asiguratului, care atestă că anumite mărfuri au fost
asigurate pe durata transportului, depozitării, valoarea asigurării etc. ❖ C. de avarie, document
care atestă cauzele, caracterul și dimensiunea daunei asigurate sau stricăciunile provocate
încărcăturilor și navelor asigurate. C. se eliberează de către comisarul de avarie, experții numiți de
organele judecătorești sau autoritățile din porturi, precum și de către oficiul de control al
mărfurilor. C. de a. este documentul prin care asiguratul anunță pe asigurător asupra pretențiilor ce
decurg din asigurarea bunurilor și pe baza căruia asigurătorii evaluează daunele. V. și avarie. ❖ C.
de a. cargo, document întocmit la serviciul de asigurări din direcția operațiunilor cu străinătatea,
care folosește drept dovadă a asigurării mărfurilor în timpul transportului. Conține informații
306
CER
referitoare la suma asigurată, numărul poliței de asigurare, descrierea bunurilor, numărul
pachetelor, greutatea, felul transportului, condiții speciale în favoarea societății de asigurări, data
întocmirii certificatului. Documentul se întocmește în două exemplare: un exemplar se înmânează
asiguratului, iar exemplarul al doilea rămâne la unitatea societății de asigurări. ❖ C. de a. pentru
mărfuri, document întocmit la societatea de asigurări, serviciul comisariat de avarie din direcția
operațiunilor cu străinătatea, folosit la certificarea avariilor întâmplate. Conține informații
referitoare la numele expeditorului și al asiguratului, detalii de transport, particularitățile de
asigurare și cele privind dauna, solicitarea de despăgubire, rata de schimb, mijlocul de transport,
remorci, ratele de asigurare care au fost plătite, valoarea avariei, cheltuieli cu avaria și total daună,
data eliberării. Documentul se întocmește în trei exemplare, dintre care două se dau destinatarului
și un exemplar rămâne la direcție. ❖ C. de calitate, document eliberat de organizațiile sau
instituțiile de specialitate, indicate de parteneri prin contractul de vânzare-cumpărare, prin care se
atestă calitatea mărfurilor în concordanță cu clauzele contractuale. ❖ C. de concediu medical, act
legal care dovedește incapacitatea temporară de muncă a salariaților (cooperatorilor), eliberat
solicitanților, pe baza căruia se acordă indemnizațiile și ajutoarele în cadrul asigurărilor sociale de
stat. C. de c.m. se pot elibera de toți medicii din rețeaua Ministerului Sănătății, a consiliilor locale
și din rețelele celorlalte departamente cu organizare medico-sanitară proprie (C.F.R., M.Ap.N., M.
de I. etc.), care acordă asistență medicală. C. de c.m. se eliberează pentru: incapacitate temporară
de muncă, din cauza unei boli obișnuite sau a unui accident care nu are legătură cu munca,
accident în legătură cu munca și boală profesională; prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și
întărirea sănătății în cazul trecerii temporare Ia altă muncă sau al reducerii programului de lucru
din cauza bolii sau a accidentului, în cazul trimiterii la tratament balneoclimateric, în cazul
instituirii carantinei; de asemenea, c. de c.m. se eliberează în caz de maternitate, pentru sarcină și
lehuzie, precum și pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la trei ani etc. Concediile medicale
se acordă până la restabilirea completă a capacității de muncă a salariaților sau până la stabilirea
gradului de invaliditate, în vederea pensionării. Dacă medicii constată că salariații prezintă
simptome de pierdere definitivă, totală sau parțială a capacității de muncă, indiferent dacă au avut
sau nu în prealabil un concediu medical, îi trimit pe aceștia la comisia de expertiză medicală a
capacității de muncă. V. și comisia de expertiză medicală și de recuperare a capacității de
muncă. ❖ C. de depozit 1. Titlu de credit pe termen scurt emis de bancă, prin care se atestă
depunerea unei sume de bani de către o persoană fizică sau juridică, în baza căruia suma poate fi
încasată la scadență, împreună cu dobânda cuvenită prevăzută în titlu. C. de d. poate fi nominativ
sau la purtător (cu sau fără parolă). ❖ C. de d. Ia purtător este o hârtie de valoare care atestă
depunerea în bancă a unei sume de bani, numită depozit, egală cu valoarea nominală înscrisă pe
certificat. C. de d. emise de Banca Comercială Română au următoarele valori: 100 000, 300 000 și
500 000 de lei. C. de d. se cumpără la valoarea nominală; la eliberarea c. de d., cumpărătorul
indică o parolă formată din cel mult trei cuvinte. Durata depozitului pentru care banca acordă
dobânda este cea cuprinsă între data eliberării și scadența răscumpărării. Banca Comercială
Română recunoaște orice posesor al acestor hârtii de valoare care se prezintă la ghișeele băncii
pentru răscumpărarea lor Ia împlinirea scadenței și cunoaște parola. Posesorul cunoscător al
parolei, care solicită încasarea contravalorii c. de d. înainte de împlinirea scadenței, dar nu mai
devreme de 30 de zile de la data eliberării, primește drept dobândă o sumă de bani egală cu
jumătate din dobânda calculată pentru durata efectivă a depozitului. C. de d. nu poate constitui garanție
pentru creditele și scrisorile de garanție bancară solicitate de Banca Comercială Română. După
împlinirea scadenței pentru răscumpărare, banca nu mai acordă dobânda la depozitul respectiv.
Veniturile din dobânzile încasate de cumpărătorii c. de d. sunt scutite de impozite și taxe. în cazul
pierderii sau distrugerii, c. de d. nu se înlocuiește. Falsificatorii c. de d. sunt pasibili de sancțiuni
penale. ❖ C. de d. în devize, titlu care atestă faptul că investitorul a efectuat un depozit în devize, de
307
CER
o valoare definita, pentru o anumită perioadă de timp, cu o rată a dobânzii negociabilă, folosit pe
piața eurodevizelor. C. de cL în d. se deosebesc de depozitele la termen prin posibilitatea de
negociere a condițiilor. Există o gamă diversificată a acestor certificate, fapt care atrage tot mai
mulți operatori și sporește volumul resurselor pieței eurodevizelor. Certificatele respective prezintă
următoarele avantaje: "asigură stabilizarea resurselor băncilor pe perioade de timp îndelungate;
“stabilizarea este și în interesul investitorilor, care sunt de acord cu scadențe mai lungi, deoarece
intervine piața secundară, de unde se pot procura lichiditățile necesare fără a se aștepta scadența
depozitelor; “dobânda este atrăgătoare atât pentru investitori, cât și pentru bancă. Inițial, valoarea
minimă a acestor certificate a fost de 25 000 de dolari; astăzi ea este de 200 000 de dolari. C. sunt
plasate prin intermediul dealerilor (v.). Banca și deponentul negociază condițiile de emisiune.
❖ C< de depunere, instrument de economisire instituit de Casa de Economii și Consemnațiuni, cu
începere din septembrie 1994, în valori de 50 000, 100 000 și 500 000 de lei, la care dobânda se
calculează lunar. C. de d. au scadență la cinci ani de la emitere și conțin zece taloane destinate
achitării semestriale a dobânzilor, ceea ce înseamnă că depunătorii își pot încasa dobânda după
fiecare șase luni. Pentru intervalele mai mici de un semestru nu se calculează nici un fel de
dobândă. C. de d. pot fi răscumpărate oricând, în perioada de cinci ani, precum și după această
perioadă de timp. In acest caz, dobânda se calculează în funcție de rata dobânzii practicată în
perioada respectivă. ❖ C. de economii, instrument de economisire instituit de Casa de Economii și
Consemnațiuni, în septembrie 1993, cu dobândă variabilă. C. de e. sunt instrumente de
economisire la purtător, în valori fixe de 50 000 de lei, tipărite pe hârtie specială cu filigran, de
culoare roșu deschis, și în valoare de 100 000 de lei, tipărite pe același tip de hârtie, dar de culoare
albastru deschis. C. de e. sunt compuse din: a) cotor; b) certificatul de economii propriu-zis; c) un
număr de două taloane pentru achitarea dobânzii în primii doi ani de la emitere. Deținătorii c. de e.
au dreptul la dobânzi achitabile începând cu data scadenței de un an (respectiv doi ani). Procentele
de dobânzi se stabilesc de Casa de Economii și Consemnațiuni. Dacă c. de e. se prezintă pentru
răscumpărare înaintea împlinirii scadenței de un an sau în cursul celui de-al doilea an (deci
înaintea împlinirii termenelor de un an, respectiv doi ani) pentru fracțiunea de perioadă de la
vânzare, respectiv de la împlinirea primului an și până la data răscumpărării, dobânda va fi cea
practicată la depunerile la vedere pe perioada respectivă. După expirarea celor doi ani posesorul c.
de e. are posibilitatea să-1 prezinte spre răscumpărare sau să-l păstreze în continuare, dobânda
plătită pentru perioada ce depășește doi ani urmând a fi cea practicată de Casa de Economii și
Consemnațiuni la c. de e. în perioada respectivă. Restituirea valorii nominale a c. de e. și achitarea
dobânzilor se fac numai la unitatea care le-a pus în vânzare. Dobânzile neîncasate de deținători
după împlinirea scadenței nu sunt purtătoare de dobânzi. Vânzarea c. de e. se face prin unitățile
proprii ale Casei de Economii și Consemnațiuni. Plata dobânzilor anuale la c. de e. se face
începând cu prima zi după împlinirea termenului de un an, respectiv doi ani de la data cumpărării.
Pentru perioadele care depășesc doi ani, chiar dacă acestea sunt mai mari de 365 de zile, dobânzile
se achită numai cu prilejul răscumpărării c. de e. în cazul răscumpărării c. de e. înainte de
împlinirea termenului de un an, doi ani sau după doi ani, dobânzile se calculează corespunzător. La
prezentarea c. de e. pentru răscumpărare se întocmește ordinul de plată-răscumpărare și ordinul de
plată a dobânzii. La răscumpărarea c. de e. se controlează: “dacă au fost puse în vânzare de
unitatea C.E.C. la care se prezintă spre răscumpărare; “dacă seria și numărul sunt intacte, numărul
fiind format din șase cifre, și dacă acestea corespund cu cele înscrise pe cotor; “certificatele au
caracteristicile tipărite la emitere; "nu prezintă ștersături, modificări sau adăugiri; “data vânzării
corespunde cu cea înscrisă pe cotor. C. de e. care nu au elementele de identificare (serie și număr)
intacte nu se răscumpără, iar în cazul celor asupra cărora există dubii se iau măsurile ce se impun.
❖ C. de investitor, document care se eliberează investitorului străin de către Agenția Română de
Dezvoltare (v.). în vederea obținerii acestui certificat, investitorul străin depune o cerere la
308
CER
Agenția Română de Dezvoltare, care analizează bonitatea investitorului, domeniul și modalitatea
în care urmează a se efectua investiția, precum și cuantumul capitalului investit. C. de i. se
eliberează la cererea investitorului străin, în termen de 15 zile de la data înregistrării acesteia, pe
baza prezentării contractului de societate, a statutului, a contractelor comerciale și a altor acte
juridice întocmite legal, avându-se în vedere modalitatea de realizare a investiției. ❖ C. de
investiții, titlu de proprietate asupra întreprinderii, care conferă dreptul de a primi o parte din
profit. C. de i. atestă împărțirea unei acțiuni clasice în două titluri distincte: a) c. de i. propriu-zis,
care consemnează drepturile bănești pe care le cuprinde o acțiune; b) c. de vot, care, de regulă, este
inalienabil. C. de i. este o cale de procurare a capitalului. ❖ C. de interimar (intermediar), act
justificativ care atestă calitatea de acționar sau de obligatar a deținătorului, înainte ca titlurile
definitive să fie disponibile. ❖ C de moștenitor, act oficial prin care, la încheierea procedurii
succesorale notariale, notarul competent constată calitatea de moștenitor a unei persoane, cu efect
retroactiv, de la data deschiderii succesiunii. C. de m. atestă calitatea de moștenitor a persoanei
respective, dovedește drepturile sale succesorale, fiind în același timp mijloc legal de probă și de
drepturi. C. de m. nu este un titlu de proprietate, ci doar o confirmare a calității de moștenitor.
❖ C. de opțiune, document, cupon anexat unei obligațiuni cu opțiune (v.). C. de o. poate fi
negociat și detașat de obligațiune. ❖ C. de origine, document care se utilizează cu deosebire în
creditul documentar și care atestă proveniența și valoarea mărfurilor. în mod obișnuit, atestarea se
face de către camerele de comerț. ❖ C. de proprietate, instrument financiar primar utilizat în
procesul privatizării în România, acțiune emisă de societățile comerciale financiare denumite
fonduri ale proprietății private, care dă deținătorului următoarele drepturi: a) dreptul de a
transforma c. în acțiuni deținute de fondul proprietății private care a emis certificatul; b) dreptul de
subscripție în acțiuni; c) dreptul de a deveni acționar la un fond al proprietății private;d) dreptul de
a vinde sau cumpăra c., acestea putând fi negociate pe piața organizată. ❖ C. de rezidență fiscală,
c. ce se eliberează de organul fiscal din țara de rezidență, prin care se atestă că beneficiarul
venitului este rezident al statului respectiv și că îi sunt aplicabile prevederile convenției de evitare
a dublei impuneri. V. și dublă (multiplă) impunere; dublă impunere economică; dublă
impunere juridică internațională. ❖ C. de trezorerie, titlu de stat emis la valoarea nominală
(100%) la o anumită dată, a căror scadență este peste 91 de zile. Rata dobânzii se va situa la
nivelul ratei medii a dobânzii pe piața interbancară la trei luni, stabilită de Banca Națională a
României pentru tranzacțiile încheiate cu cinci zile lucrătoare anterior datei emisiunii, se va plăti la
scadență și se va determina după relația:
K • i- numărul de zile până la scadentă
D=----------------------------------:-------~ ’
360
în care:
D = suma dobânzii;
K = valoarea nominală totală;
i = rata dobânzii.
Valoarea nominală individuală a unui c. de t. cu dobândă este de 10 000 000 de lei. Lansarea
emisiunii acestor titluri de stat se face prin subscripție publică, c. de t. cu dobândă putând fi
cumpărate de societăți bancare din România în nume propriu sau în numele clienților lor, persoane
juridice. Plata c. de t. cu dobândă subscrise se face la data emisiunii, prin debitarea contului
cumpărătorului, deschis la Banca Națională a României, cu suma reprezentând valoarea nominală
a acestor titluri de stat cu dobândă, cumpărate. Răscumpărarea c. de t. cu dobândă se face la data
scadenței, prin creditarea contului deținătorului cu suma reprezentând valoarea nominală, plus
309
CER
dobânda. Lansarea emisiunilor acestor titluri de stat se efectuează prin Banca Națională a
României, care acționează în calitate de agent al statului, îndeplinind funcțiile de plată, înregistrare
și transfer. C. de t. cu dobândă nu se emit în formă fizică. Proprietatea asupra acestora este
înregistrată la Banca Națională a României, iar orice schimbare a titularului dreptului de
proprietate se anunță acesteia în conformitate cu procedura stabilită. C. de t. cu dobândă nu
beneficiază de facilități fiscale. ❖ C. de trezorerie cu discont, titlu de stat emis cu începere din
decembrie 1998, cu valoare nominală, în vederea finanțării contului general al Trezoreriei Statului.
Metoda de vânzare este licitația, care are loc cu două zile lucrătoare înainte de data emisiunii, iar
adjudecarea se face după metoda cu preț multiplu. Oferta de cumpărare cuprinde valoarea
nominală, costul total, rata discontului, prețul și randamentul. Prețul se calculează utilizându-se
următoarea formulă:
p = l-(dxr)
360 ’
în care:
P = prețul certificatului de trezorerie cu discont, exprimat cu șase zecimale;
d = numărul de zile până la scadență;
r = rata discontului.
Randamentul c. se determină astfel:
Y = —,
P
în care:
Y = randamentul (rata dobânzii).
Ministerul Finanțelor are dreptul de a respinge, parțial sau în totalitate, ofertele pe care le
consideră că nu sunt la un nivel acceptabil al randamentului (ratei dobânzii). Aceste c. se adresează
băncilor și agenților economici rezidenți în România. Ofertele de cumpărare se depun la Banca
Națională a României. Plata c. de t. cu d. se face la data emisiunii, prin debitarea contului
cumpărătorului deschis la Banca Națională a României. Răscumpărarea c. se face la data
scadenței, prin creditarea contului deținătorului cu suma reprezentând valoarea nominală totală a
certificatelor respective.
CERTITUDINEA IMPUNERII, principiu general al impozitării potrivit căruia mărimea
impozitelor datorate statului de către fiecare persoană juridică și fizică trebuie să fie certă și nu
arbitrară. Principiul c.i. reclamă ca termenele, modalitățile și sumele de plată să fie clare, precise
pentru fiecare plătitor. Acest principiu a urmărit lichidarea arbitrariului, a bunului plac în stabilirea
și încasarea impozitelor și taxelor.
CESIONAR, persoană căreia, în baza unui contract de cesiune, i s-a transmis un drept de
creanță, dobândind astfel calitatea de creditor. V. și cesiune.
CESIUNE, contract prin care cedentul (v.) cedează (transmite) dreptul său de creanță cu
titlu oneros unei alte persoane numite cesionar. C. se poate face fără a fi nevoie de acordul
debitorului. Cesionarul nu poate obține mai multe drepturi decât a avut cedentul. C. aportului de
capital social este posibilă dacă a fost permisă prin contractul de societate. C. nu eliberează pe
asociatul cedent de ceea ce mai datorează societății din aportul său de capital. Față de terți,
cedentul rămâne răspunzător. ❖ C. de brevet, cale de comercializare a brevetului de invenție, prin
care are lor transferarea tuturor drepturilor privind invenția. Cedentul transmite cesionarului, cu
titlu oneros sau cu titlu gratuit, adică prin testament ori donație, dreptul de proprietate parțială sau
—	— —	_
CHE
totală asupra brevetului și dreptul la acțiune în contrafacere, prezentând garanțiile corespunzătoare
pentru vicii ascunse și evicțiune. Prin c. de b., cedentul are dreptul să încaseze prețul cesiunii, iar
în cazul unei cesiuni parțiale are dreptul de a continua exploatarea brevetului. C. de b. poate fi
definitivă sau temporară, când, după expirarea termenului, cedentul își reia dreptul asupra
brevetului. ❖ C. de creanță 1. Transmitere de către o persoană fizică sau juridică a unui drept sau
a unui bun către o altă persoană fizică sau juridică. 2. Transmitere de către un debitor a bunurilor
sale către o terță persoană pentru ca aceasta din urmă să stingă obligațiile debitorului în condițiile
cele mai convenabile pentru acesta. C. de c. se utilizează pentru transmiterea de către creditor a
drepturilor sale pe care le are față de un debitor, contra unei sume de bani. Pentru a fi opozabilă
debitorului, c. de c. trebuie notificată. C. de c. se poate folosi și în relațiile dintre state. ❖ C. de
licență, formă de c. prin care se transmite dreptul de folosire a unei licențe pe baza unui contract
ce se încheie între licențiator, adică persoana care cesionează licența și rămâne titulară legală a
licenței, și licențiat, respectiv persoana căreia i s-a cesionat licența și primește doar dreptul de a o
folosi, respectându-se prevederile contractuale. ❖ C. deschisă, fel de c. în care debitorul este
înștiințat, în prealabil, despre transferul creanțelor. Cunoscând intenția de cesionare, debitorul
poate să aibă anumite reacții negative. De aceea, de regulă, se practică c. închisă (v.). ❖ C. fără
notificare, fel de c. de creanță pe care cesionarul nu o notifică debitorului. ❖ C. generală,
documentul prin care un debitor cedează unei terțe persoane toate creanțele sale prezente și
viitoare. C.g. se folosește în cadrul creditului contra cesiunii. ❖ C. în alb. transmiterea în scris a
unei creanțe prin andosare fără să se menționeze cesionarul (persoana care devine creditor). Dacă
c. în a. este volantă, c. respectivă se menționează pe un document distinct. ❖ C. închisă, c. despre
care debitorul nu este înștiințat în prealabil. C.î. se folosește, de regulă, de către bănci pentru
cumpărarea creanțelor. Există riscul ca debitorul neavizat să nu achite datoria primului cesionar
(v.). în mod obișnuit, după cesiune, unitățile bancare avizează și pe debitor.
C.F. (engl. Cost and Freight) 1. Clauză contractuală. 2. Formă de înțelegere
internațională în care vânzătorul plătește taxa de transport, dar nu suportă cheltuielile de asigurare
maritimă. în acest caz, riscul avarierii încărcăturii este suportat de vânzător numai până la
încărcarea mărfurilor pe vas. Dacă totuși vânzătorul nu îl anunță din timp pe cumpărător despre
data expedierii mărfurilor pentru ca acesta să-și poată asigura marfa, vânzătorul suportă în
continuare riscurile transportului pe mare. 3. Prețul mărfii în portul de expediere, la care se adaugă
cheltuielile de transport până la portul de destinație, fără cheltuieli de asigurare.
CHART (engl.), grafic statistic din care poate rezulta evoluția și tendința cursurilor
valutare. Se folosește de către bursele de valori.
CHARTER PARTY, contract de navlosire propriu-zis, prin care se constată luarea cu
chirie a unei nave maritime, navlosirea (v.), fie în întregime sau numai a unui spațiu, fie numai
pentru un singur voiaj (voyage charter) sau pentru un anumit timp (time charter), în vederea
transportului mărfurilor de import și export. în cadrul unui c.p., armatorul se obligă ca în schimbul
unei chirii, numită navlu (v.), să predea navlositorului nava sau spațiul și să asigure condiții
optime de navigabilitate, iar al doilea își ia obligația să folosească nava sau spațiul conform
înțelegerii și să-1 predea în aceeași stare. C.p. nu poate fi confundat cu conosamentul, deoarece aici
nu se face dovada încărcării mărfii pe bordul navei spre a fi transportată la destinație. în ultimul
timp, c.p. este folosit și în transporturile aeriene, fiind mai avantajos. V. și conosament.
CHEIAJ, taxă plătită pentru utilizarea de către un vas de navigație a terenului sau a
instalațiilor dintr-un port.
311
CHE
CHELTUIALĂ 1. Cantitate de muncă vie sau materializată, exprimată valoric, consumată
în procesul de producție sau de circulație. 2. Utilizarea unor mijloace bănești și financiare pentru a
satisface o anumită necesitate sau o obligație.
CHELTUIELI ACTUALIZATE, nivelul valoric actual al unor cheltuieli efectuate în trecut
sau care urmează a se efectua în viitor. C.a. constituie un indicator folosit în fundamentarea și
analiza programelor de investiții, în care scop se folosește tehnica actualizării. în vederea
actualizării cheltuielilor se efectuează o serie de calcule, cum sunt, de exemplu, următoarele: 1. în
vederea actualizării cheltuielilor efectuate anterior, pot exista următoarele situații: a) dacă
cheltuielile au fost constante în timp se efectuează calculul:
Ca = Ch(l + a)n ■--;
a(l + a)n
b) dacă cheltuielile au fost neuniforme în timp, calculul este următorul:
Ca = Ch (l+a)n.
2.	în cazul actualizării cheltuielilor care se vor efectua în viitor, situațiile pot fi următoarele:
a)	cheltuielile care se vor efectua într-un ritm constant:
Cj Ch (l + a)n-l.
(l + a)h a(l + a)n
b)	cheltuielile vor crește într-un ritm variabil:
Semnificația termenilor din formulele de mai sus este următoarea:
Ca= cheltuieli actualizate;
Ch = cheltuieli anuale;
a = coeficientul de actualizare;
n = numărul de ani.
CHELTUIELI ADMINISTRATIV-GOSPODĂREȘTI ALE SOCIETĂȚII DE ASIGU-
RĂRI, c. cu un conținut bine delimitat: "diferite furnituri de birou, abonamente la ziare, reviste și
alte publicații, precum și cheltuieli legate de relațiile externe etc.; "cheltuieli PTTR, de deplasare,
detașare și transferare; "cheltuieli cu întreținerea și repararea clădirilor și a altor mijloace fixe;
■cheltuieli de gospodărie, curățenie, încălzit, iluminat, apă, canal etc.
CHELTUIELI BUGETARE, utilizare a resurselor bugetare (bănești) pentru satisfacerea
unor cerințe generale, comune ale societății, în concordanță cu destinația și cuantumul prevăzut
prin bugetul de stat sau bugetele locale. Nici o cheltuială nu poate fi prevăzută în bugetul statului
și în bugetul local și nici nu poate fi efectuată din aceste bugete dacă nu este reglementată printr-un
act normativ. C.b. sunt expresia repartiției unei părți din produsul național brut și oglindesc rolul
statului în desfășurarea reproducției sociale și în satisfacerea cerințelor populației. Natura c.b. este
determinată de relațiile de producție și de rolul statului în viața economică și socială a țării. C.b.
pot fi examinate sub diferite aspecte: a) sub aspectul consumării produsului național brut, ele pot
constitui un consum propriu-zis sau o avansare de produs național brut. C.b. care constituie un
312
CHE
consum de produs național brut cuprind cheltuielile operative și cele gospodărești ale instituțiilor și
ale tuturor organizațiilor din sfera neproductivă, cheltuielile pentru acoperirea pierderilor de active
circulante ale întreprinderilor de stat, cheltuielile cu organele statului, cele pentru apărarea
națională etc, C.b. care reprezintă numai o avansare de produs național brut cuprind cheltuielile cu
investițiile din sfera productivă și neproductivă, cheltuielile pentru înzestrarea unităților economice
de stat la înființare, cu active circulante, cheltuielile pentru formarea rezervelor de stat etc.;
b) sub aspectul conținutului economic, se disting cheltuieli destinate realizării reproducției sociale,
cheltuieli destinate constituirii rezervelor materiale de stat și cheltuieli destinate sferei
neproductive; c) sub aspectul destinației lor, se disting cheltuieli pentru investițiile din sfera
productivă și neproductivă, cheltuieli cu finanțarea activelor circulante ale întreprinderilor de stat,
cheltuieli operative ale unităților economice și ale instituțiilor de stat, cheltuieli cu formarea
rezervelor materiale de stat etc. După natura, destinația lor și după funcțiile statului, c.b. se
clasifică în: cheltuieli pentru finanțarea dezvoltării economiei naționale, cheltuieli cu realizarea
acțiunilor social-culturale, cheltuieli cu apărarea națională, cheltuieli cu organele statului și alte
cheltuieli. Structura și ponderea pe grupe a cheltuielilor bugetului statului sunt determinate de
obiectivele dezvoltării economice și sociale, ele putând să difere de la o perioadă la alta și chiar de
la un an la altul în funcție de obiectivele dezvoltării economice și sociale a țării. C.b. trebuie să
îndeplinească unele cerințe constituționale, și anume: "să fie aprobate de Parlament; "autoritățile
publice autorizate să efectueze cheltuielile să fie supuse unui control riguros; "bugetul statului să
fie dat publicității. C.b. exprimă destinațiile care se dau fondurilor bănești publice; ele oglindesc
rolul statului în realizarea acțiunilor economice, social-culturale etc., în satisfacerea cerințelor
poporului român.
Evoluția cheltuielilor efectuate de la bugetul statului în anii 1990-2000
Explicații	1990	1991	1992	1993	1994	1995
Total cheltuieli bugetare (în milioane lei)	310 862.6	537 874	1 626 908	4 128 779	10 830 320	15 859 009
% față de 1990	100	173,0	523,4	1 328,2	3 516,4	5 101.6
Explicații	1996	1997	1998	1999*	2000**	
Total cheltuieli bugetare (în milioane lei)	23 731 998	52 896 585	77 616 582	93 384 400	143 755 300	
% față de 1990	6 489.9	17016	24 968,1	30 040,4	46 244	
Sursa: .Anuarul statistic al României. Comisia Națională pentru Statistică. București. 1996, p. 736-737;
1997, p. 730; 1998. p. 639; 1999, p. 631.
Legea bugetului de stat pe anul 1999. publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XI,
nr. 97. din 8 martie 1999.
Legea bugetului de stat pe anul 2000. publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul
XII. nr. 195. din 5 mai 2000.
Dezvoltarea economiei naționale și sporirea produsului național brut au determinat o creștere
continuă a c.b. C.b. sunt pârghii importante ale activității economico-sociale; ele contribuie la
dezvoltarea economiei naționale, sunt instrumente de înfăptuire a acțiunilor social-culturale, de
apărare, de realizare a politicii de colaborare cu toate țările, de promovare a politicii de pace și de
coexistență pașnică cu toate statele. C.b. joacă un rol diferit de la o etapă la alta și în funcție de
obiectivele politicii economico-sociale a statului în etapa respectivă. C.b. au rolul de a contribui la
finanțarea dezvoltării bazei tehnico-materiale a societății, construirii unei economii avansate,
înzestrată cu o industrie modernă, lărgirii bazei proprii de materii prime și energie, accelerării
313
CHE
procesului de restructurare a industriei prin creșterea prioritară a ramurilor de prelucrare avansată.
De asemenea, c.b. finanțează continuarea fermă a politicii de amplasare rațională în teritoriu a
factorilor de producție, dezvoltarea și modernizarea susținută a producției agricole, introducerea
cuceririlor revoluției tehnico-științifice în toate domeniile de activitate, creșterea rolului științei în
modernizarea economiei naționale, în progresul patriei. Prin intermediul c.b» se realizează
programul de dezvoltare și de perfecționare continuă a economiei naționale, folosirea la maximum
a condițiilor economice și naturale ale fiecărui județ, municipiu, oraș, ale fiecărei comune, în
vederea realizării obiectivelor stabilite. C.b. se efectuează în așa fel încât stimulează creșterea
productivității muncii, gospodărirea cu maximă eficiență a resurselor materiale și financiare,
reducerea costurilor de producție, a cheltuielilor de circulație și obținerea unor rezultate financiare
cât mai bune. Participând la justa repartizare a produsului național brut pentru fondul de dezvoltare
și pentru fondul de consum, c.b. creează condiții optime în vederea creșterii produsului național
brut și a avuției naționale. C.b. contribuie la educarea cetățenească a maselor, la ridicarea nivelului
profesional al poporului și la satisfacerea cerințelor spirituale ale omului, asigurându-i în același
timp ocrotirea sănătății, menținerea și întărirea sănătății fizice și intelectuale, refacerea forței de
muncă, prelungirea duratei vieții active și a vieții în general, prin trimiteri la odihnă, la tratament
balnear etc. C.b. sunt efectuate în așa fel încât unele categorii dintre ele le determină și le
condiționează pe celelalte. Ministerul Finanțelor, băncile, ministerele, organele locale, unitățile
economice sunt chemate să acționeze pentru utilizarea cu maximum de eficiență a c.b., pentru
respectarea și întărirea ordinii și disciplinei în gospodărirea resurselor bugetare, pentru efectuarea
unui control riguros și pentru apărarea integrității avutului națiunii.
CHELTUIELI BUGETARE CU ORGANELE STATULUI, c. efectuate din bugetul
statului pentru întreținerea și funcționarea organelor puterii de stat, administrației de stat,
judecătorești, ale parchetului, notariatului, poliției și jandarmeriei. Prin organele sale și deci cu
ajutorul acestor cheltuieli, statul român își îndeplinește sarcinile, prerogativele și funcțiile sale.
Evoluția cheltuielilor bugetului de stat cu organele statului în anii 1991-2000
Explicații	1991	1992	1993	1994	1995
Cheltuieli cu organele centrale ale statului - în milioane lei -	40 489	155 921	566 712	1 654 440	2 412 471
% față de totalul cheltuielilor bugetului de stat	7,5	9,5	13,7	15,1	15,2
% față de anul 1991	100	385,1	1 399,7	4 086.1	5 958,3
Explicații	1996	1997	1998	1999'	2000"
Cheltuieli cu organele centrale ale statului - în milioane lei -	2 492 801	3 661 107	8 072 024	20 294 976,3	19 325 208,8
% față de totalul cheltuielilor bugetului de stat	10,5	6,9	10,4	21.73	12,49
% față de anul 1991	6 156,7	9 042,2	19 936,3	50 124.7	47 730
Sursa: Anuarul statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică, București, 1996. p. 736-737; 1997.
p. 730; 1998, p. 639; 1999, p. 631.
Legea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XI.
nr. 97, din 8 martie 1999.
“Legea bugetului de stat pe anul 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XII,
nr. 195, din 5 mai 2000.
314
CHE
C.b. cu o.s. ocupă un loc relativ neînsemnat în bugetul statului. C.b. cu o.s. cuprind: a) salariile
lucrătorilor din aparatul de stat, care reprezintă circa 80% din totalul acestei grupe de cheltuieli
bugetare; b) cheltuieli administrativ-gospodărești (reparații curente la clădiri, întreținerea
mijloacelor de transport, procurarea de mobilier, obiecte de inventar, iluminat, încălzit, rechizite,
apă, telefon, poștă, deplasări etc.); c) cheltuieli pentru investiții. C.b. cu o.s. se efectuează pentru:
■organele puterii de stat (Parlamentul, Președinția, consiliile locale); “organele centrale și locale
ale administrației de stat (Guvernul); "organele administrative care conduc activitatea economică
(ministerele, instituțiile centrale și organele de resort ale consiliilor locale care se ocupă cu
conducerea și înfăptuirea acțiunilor social-culturale); "organele justiției, parchetului și notariatului
(Ministerul Justiției, tribunalele, judecătoriile, organele parchetului și notariatul); "întreținerea
relațiilor cu alte state (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Industriei și Comerțului,
reprezentanțele diplomatice permanente și misiunile diplomatice temporare (participarea la
anumite solemnități, negocieri etc.) și permanente (misiunea permanentă a României la O.N.U.,
diferite alte organizații internaționale etc.). în cadrul procesului general de perfecționare a
organizării și conducerii activității economico-sociale, statul și-a perfecționat funcțiile în
concordanță cu cerințele etapei actuale. S-a adâncit caracterul democratic al statului, are loc
participarea tot mai largă a poporului la conducerea treburilor obștești, s-au întărit legăturile statului
cu cetățenii, crește rolul opiniei publice în întărirea legalității și în respectarea normelor de
conviețuire, se extinde și se întărește controlul opiniei publice. Sunt necesare măsuri pentru
simplificarea, raționalizarea și perfecționarea aparatului de stat, înlăturarea verigilor paralele și de
prisos, reducerea și dimensionarea mai justă a acestui aparat, sporindu-se competențele și
operativitatea în soluționarea problemelor. De asemenea, trebuie lichidate fenomenele de centralism
excesiv, manifestările de birocratism, astfel încât acestea să nu afecteze întărirea ordinii, disciplinei,
exigenței și răspunderii organelor de stat, întărirea legalității.
CHELTUIELI BUGETARE MEDII PE LOCUITOR, indicator care evidențiază anual și
în dinamică, pe categorii, cheltuielile pe locuitor, iar pentru comparații internaționale se folosește o
monedă cu largă circulație internațională (EURO, dolarul SUA etc.).
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU APĂRAREA NAȚIONALĂ, c. efectuate din
bugetul de stat, atât timp cât împrejurările internaționale rămân complicate, cât timp asupra țării se
poate ivi pericolul unei agresiuni armate. în aceste condiții sunt necesare în mod vital întărirea
capacității de apărare a țării, instruirea forțelor armate și dotarea lor corespunzătoare, luarea tuturor
măsurilor astfel încât să se poată respinge prompt orice agresiune armată. Aceste cheltuieli sunt
menite să întărească în mod continuu capacitatea de apărare a țării, să apere ființa, libertatea și
viitorul poporului român, să asigure activitatea pașnică, creatoare a cetățenilor, să apere integritatea
teritorială a țării, suveranitatea și independența națională. Statul român este nevoit să aloce o parte
(sub 10%) din mijloacele sale bugetare pentru apărarea națională. Victoria într-un eventual război de
apărare poate fi obținută nu numai prin lupta forțelor armate, care trebuie dotate, instruite și pregătite
cu tehnica modernă, ci prin lupta întregului popor. Apărarea patriei este o datorie sfântă a fiecărui
cetățean; toți cetățenii (bărbați și femei, tineri și vârstnici), indiferent de naționalitate, religie sau
ocupație, au dreptul și obligația de înaltă răspundere patriotică să-și facă datoria față de patrie, să
participe la una dintre formele de pregătire militară reglementate, să-și însușească și să-și perfecționeze
continuu mânuirea mijloacelor de luptă pentru a fi gata să apere oricând, chiar cu supremul sacrificiu,
munca pașnică a poporului, suveranitatea, independența și integritatea teritorială a patriei. Luarea
măsurilor pentru apărarea țării este o obligație a tuturor organelor de stat, unităților și organizațiilor.
Organizarea apărării țării cuprinde pregătirea populației, a teritoriului și a economiei naționale.
315
CHE
Cheltuielile bugetului de stat pentru apărarea națională în anii 1991-2000
Explicații	1991	1992	1993	1994	: 1995
Cheltuieli pentru apărare națională - în milioane lei -	78 256	195 709	419 578	1 184 676	1 525 941
% față de total cheltuieli bugetare	14,54	12,0	10,2	10,8	9,5
% față de anul 1991	100	250,1	536,2	1 513,8	1 950,0
Explicații 7	1996:		71998	1999*	2000“
Cheltuieli pentru apărare națională - în milioane lei -	2 078 241	4 738 946	6 707 607	9 684 363,6	13 075 433,0
% față de total cheltuieli bugetare	8,7	8,96	8,6	10,37	8,45
% față de anul 1991	2 655,7	6 055,7	8 571,4	12 375,2	16 708.5
Sursa: Anuarul statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică, București, 1996, p. 736-737; 1997,
.p. 730; 1998, p. 639; 1999, p. 631.
*Legea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XI, nr.
97, din 8 martie 1999.
“Legea bugetului de stat pe anul 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XII,
nr. 195, din 5 mai 2000.
Dreptul de a hotărî asupra problemelor care privesc apărarea României constituie un atribut suveran al
statului român, teritoriul țării fiind inalienabil și indivizibil. Statul român s-a pronunțat și se pronunță cu
fermitate și consecvență pentru destindere, pace, coexistență pașnică, dezarmare generală.
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT, c.
efectuate din bugetul asigurărilor sociale de stat pentru acordarea de pensii, indemnizații, ajutoare,
trimiteri la odihnă și tratamente balneoclimaterice a pensionarilor și a personalului cuprins în
asigurările sociale de stat, precum și a membrilor lor de familie.
Evoluția cheltuielilor bugetare pentru asigurările sociale de stat în anii 1990-2000
- în milioane lei -
Explicații	1990	1991	1992	1993	1994		1995
Cheltuieli totale pentru asigurări sociale de stat	59 580,4	155 068,6	404 314	2 174 730	2 760 680		4 090 448
% față de anul 1990	100	260,3	678,6	1 971,7	4 633,5		6 865.4
Explicații	1996	1997	1998	1999*		2000“	
Cheltuieli totale pentru asigurări sociale de stat	6 096 920	13 221 909	26 539 398	37 264 300		53 787 000	
% față de anul 1990	10 233,1	22 191,7	44 543,8	62 544,5		90 276,3	
Sursa: Anuarul statistic al României. Comisia Națională pentru Statistică, București. 1997. p. 732: 1998. p.
641; 1999, p. 633.
Legea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XI,
nr. 99, din 9 martie 1999.
Legea bugetului de stat pe anul 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XII.
nr. 198, din 8 mai 2000.
Datele relative au fost calculate de autor.
316
CHE
Din bugetul asigurărilor de stat se finanțează și investițiile în stațiunile balneoclimaterice pentru
crearea unor condiții tot mai bune de odihnă și tratament balnear al salariaților și pensionarilor,
cheltuielile cu plata ajutorului de șomaj, a alocației de sprijin etc.
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU ASISTENȚA SOCIALA DE STAT, c. efectuate
de la bugetul de stat pentru realizarea asistenței sociale de stat (v.) (prevederilor sociale). C.b.
pentru a.s. au crescut continuu, după cum se constată din tabelul următor:
Evoluția cheltuielilor bugetare pentru asistența socială de stat în anii 1990-1995*
- în milioane lei -
Explicații,	1990 ?	1991	1992	1993	.4'1994^	1995
Cheltuieli totale cu asistența socială	351,7	4 094	10 337	6 957	15 231	14 440
% față de 1990	100	1 164	2 939,2	1 978,9	4 330,7	4 105,7
* Anuarul statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică, București, 1996, p. 736-737.
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU CULTURĂ Șl ARTĂ, subdiviziune importantă a
cheltuielilor social-culturale, al cărei obiect constă în finanțarea dezvoltării culturii și artei. De la
bugetul de stat se efectuează cheltuieli pentru dezvoltarea și înfăptuirea culturii. Cultura este pusă
în slujba omului și contribuie la dezvoltarea societății omenești. Cultura pătrunde în popor prin
biblioteci, case și palate de cultură, radioficare, radioamplificare, televiziune, presă, case de creație
și uniuni de creatori, cămine culturale, muzee etc. în cadrul cheltuielilor pentru cultură, locul
principal îl ocupă salariile și cheltuielile administrati v-gospodărești. La biblioteci predomină
cheltuielile destinate procurării de cărți, reviste, publicații etc. în domeniul artei, cheltuielile
bugetare se efectuează pentru teatre, opere, operete, filarmonici, orchestre populare,
cinematografe, ansambluri populare de cântece și dansuri etc. V. și cheltuieli bugetare pentru
finanțarea acțiunilor social-culturale.
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANȚAREA ACȚIUNILOR SOCIAL-CUL-
TURALE, grupă importantă de cheltuieli bugetare care se efectuează pentru învățământ, ocrotirea
sănătății, cultură, artă, asigurări sociale și asistență socială, alocația de stat pentru copii, ajutoare
care se acordă soțiilor militarilor în termen, educație fizică și sport etc. Importante mijloace bănești
au fost alocate pentru reorganizarea, dezvoltarea, modernizarea și perfecționarea învățământului de
toate gradele, folosirea experienței altor țări, legarea strânsă a învățământului de producție și
cercetarea științifică, pentru îmbunătățirea ocrotirii sănătății, artei, culturii, asigurărilor sociale,
asistenței sociale, educației fizice și sportului etc., realizându-se o adevărată revoluție în instrucția
publică din țara noastră. C.b. pentru f.a.s.-c. au crescut continuu, ocupând locul întâi în cadrul
bugetului de stat, după cum se constată din tabelul de mai jos. Concomitent, au crescut continuu și
cheltuielile bugetare social-culturale care au revenit, în medie, pe un locuitor. C.b. pentru f.a.s.-c. au
avut și au ca scop lichidarea reminiscențelor trecutului care mai persistă încă în conștiința unor
oameni, dezvoltarea multilaterală a aptitudinilor fizice și intelectuale ale oamenilor, formarea
conștiinței cetățenilor, a trăsăturilor moral-politice și spirituale înaintate, a unor oameni pătrunși de
echitatea socială, devotați patriei și poporului. Aceste c. sunt finanțate în cea mai mare măsură de la
bugetul statului, fiind cuprinse într-o proporție covârșitoare în bugetele locale. Cheltuielile cu
acțiunile social-culturale se finanțează însă și din: "resurse proprii ale instituțiilor de învățământ;
■resurse private interne și externe; "contribuții ale populației, resurse ale diferitelor fundații, asociații
etc. în majoritatea țărilor, bugetul statului (central și local) constituie izvorul principal de finanțare a
cheltuielilor social-culturale. C.b. pentru f.a.s.-c. se finanțează și din mijloacele proprii ale
agenților economici, ale instituțiilor publice, ale unităților și organizațiilor cooperatiste mixte,
317
CHE
private etc. Aceste cheltuieli au o mare importanță pentru dezvoltarea societății, deoarece sarcinile
economice și organizatorice ale statului sunt tot mai strâns împletite cu acțiunile social-culturale.
Evoluția cheltuielilor bugetare social-culturale în anii 1990-2000
- în milioane lei -
Explicații	1990	1991	1992	1993	1994		1995
Cheltuieli bugetare pentru acțiuni social-culturale	110 375	187 057	478 415	1 264 704	3 216 891		4 470 789
% față de total cheltuieli bugetare	27,3	34,8	29,2	30,6	29.4		27,8
% față de 1990	100	169,5	430,2	1145,8	2914.5		4 050
Explicații	1996	1997	1998	1999*		2000“	
Cheltuieli bugetare pentru acțiuni social-culturale	6 977 088	16 626 251	22 267 677	23 587 372.6		38 074 649,7	
% față de total cheltuieli bugetare	29,4	31,43	28,7	25,25		24.61	
% față de 1990	6 321.3	15 063,4	20 174,6	21 370.2		34 495.7	
Sursa: Anuarul statistic al României. Comisia Națională pentru Statistică, București. 1997, p. 730; 1998.
pi 539; 1999, p. 631.
* Legea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XI.
nr. 97, din 8 martie 1999.
** Legea bugetului de stat pe anul 2000. publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XII,
nr. 195, din 5 mai 2000.
Datele relative au fost calculate de autor.
Creșterea cheltuielilor social-culturale este determinată și condiționată de însăși dezvoltarea
economiei naționale. La rândul lor, cheltuielile social-culturale influențează și condiționează în
bună măsură realizarea acțiunilor economice și a celorlalte obiective ale dezvoltării țării. Pe
măsura creșterii produsului național brut, cresc și cheltuielile pentru acțiunile social-culturale.
Corespunzător prerogativelor și sarcinilor sale, statul determină toate cheltuielile bugetare, inclusiv
pe cele social-culturale. C.b. pentru f.a.s.-c. sunt un mijloc de garantare a drepturilor
constituționale ale cetățenilor la învățătură, la ocrotirea sănătății, la odihnă și la asigurarea
materială pentru bătrânețe sau în caz de incapacitate de muncă, în caz de șomaj etc. înfăptuirea
acțiunilor social-culturale comportă două feluri de cheltuieli, și anume: cheltuieli de capital pentru
investiții (construcții, mijloace de transport, aparatură etc.) și cheltuieli curente destinate
întreținerii și funcționării instituțiilor publice social-culturale (salarii, burse, hrană, medicamente,
iluminat, încălzit etc.). V. și cheltuieli bugetare pentru asigurările sociale de stat; cheltuieli
bugetare pentru ocrotirea sănătății.
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANȚAREA ECONOMIEI NAȚIONALE, c.
care ocupă un loc important în cadrul cheltuielilor bugetare, fiind determinate de necesitatea
satisfacerii cerințelor legilor economice, a funcției economico-organizatorice a statului și de
înfăptuirea obiectivelor dezvoltării economice. Cuantumul acestor c. a crescut continuu. La
dezvoltarea economiei naționale participă, într-o măsură mult mai mare ca în trecut, fondurile
proprii ale unităților economice de stat, ale celor private, prin autofinanțare. C.b. pentru f.c.n.
cuprind: cheltuielile pentru crearea, lărgirea, reconstruirea și modernizarea mijloacelor fixe
existente, pe calea investițiilor; cheltuielile pentru înzestrarea unităților de stat nou înființate cu
active circulante; cheltuieli pentru cercetarea științifică; cheltuieli operative ale unităților
318
CHE
economice de stat; cheltuieli pentru constituirea rezervelor materiale de stat. Cheltuielile bugetare
pentru investiții ocupă locul principal în cadrul cheltuielilor pentru finanțarea economiei naționale,
ele asigurând creșterea producției mijloacelor de producție. Prin bugetul de stat se finanțează
investițiile de interes național care asigură repartizarea judicioasă a obiectivelor de producție pe
ramurile economiei naționale, acordându-se prioritate dezvoltării ramurilor de bază, constructoare
de mașini. C.b. pentru investiții au asigurat dezvoltarea echilibrată atât a ramurilor economiei
naționale, cât și în profil teritorial, cu luarea în considerare a criteriilor de eficiență economică și
socială, de ridicare a unităților administrativ-teritoriale mai puțin dezvoltate la nivelul celor
dezvoltate, ceea ce a asigurat atât diversificarea structurii producției, cât și valorificarea superioară
a resurselor naturale ale țării. Dezvoltarea echilibrată, proporțională a economiei naționale în
ritmul actual a fost posibilă datorită vastului program de investiții. Unitățile economice de stat sunt
înzestrate la înființare cu active circulante al căror cuantum se determină pe bază de normative
care să asigure desfășurarea normală a procesului de producție. în anumite condiții, se finanțează
de la buget și unele pierderi sau descompletări de active circulante. Cheltuielile operative ale
unităților economice, cum sunt cele referitoare la pregătirea personalului, la invenții etc., se
finanțează de la bugetul de stat numai dacă de efectul lor beneficiază mai multe unități economice,
în c.b. pentru finanțarea economiei naționale se cuprind și c. făcute cu constituirea rezervelor
materiale de stat necesare asigurării desfășurării normale a procesului reproducției sociale, care ar
putea să fie, eventual, stânjenit de diverse cauze naturale, accidente etc.
Evoluția cheltuielilor bugetului de stat cu acțiunile economice în anii 1991-2000
- în milioane lei -
Explicații	1991	1992	1993	1994	1995
Cheltuieli bugetare cu acțiuni economice	189 360	654 056	1 507 755	3 648 090	4 902 885
% față de total cheltuieli bugetare	35,2	40,2	36,5	33,4	31
%față de 1991	100	345,4	796,2	1 926,5	2 590
Explicații	1996	1997	1998	1999*	2000”
Cheltuieli bugetare cu acțiuni economice	6 111 171	16 626 251	10 682 629	17 691 407,6	30 163 846,9
% față de total cheltuieli bugetare	25,8	31,4	13,8	18,94	19,5
% față de 1991	3 227,3	15 063,4	5 641,4	9 342,7	15 929,40
Sursa: Anuarul statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică, București. 1996, p. 736-737; 1997,
p. 730; 1998, p. 639; 1999, p. 631.
* Legea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XI,
nr. 97, din 8 martie 1999.
” Legea bugetului de stat pe anul 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XII,
nr. 195, din 5 mai 2000.
Datele relative au fost calculate de autor.
în vederea dezvoltării economiei naționale se folosesc, în același timp, fondurile proprii ale
unităților economice de stat, cooperatiste, private, resurse ale populației, precum și creditul bancar.
C.b. pentru dezvoltarea economiei naționale sunt pârghii eficace de dezvoltare intensivă și de
modernizare a agriculturii, de gospodărire cu maximă eficiență a resurselor materiale și financiare,
de creștere a productivității muncii, de reducere a costurilor, de întărire a disciplinei financiare, a
ordinii și disciplinei în muncă, de apărare a avutului public, de creștere a produsului național brut.
319
CHE
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANȚAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI, subdivi-
ziune principală a cheltuielilor social-culturale. C.b. pentru f.î. au evoluat continuu, după cum
se vede din tabelul următor. Cheltuielile pnblice cu învățământul - investiție intelectuală -
efectuate de statul român au condus la continua dezvoltare, perfecționare și modernizare a
învățământului de toate gradele, la așezarea lui pe baze noi, în strânsă legătură cu cerințele
vieții economice și social-culturale a țării noastre, pentru propășirea școlii românești, care asigură
pregătirea profesională, instruirea și calificarea forței de muncă.
Evoluția cheltuielilor bugetare pentru finanțarea învățământului în anii 1990-2000
- în milioane lei -
Explicații	t 1990	> 1991 >	1992	1993	1994	1995 %
Cheltuieli totale pentru învățământ	23 131	77 807	209 261	605 562	1 490 795	2 057 915
% față de total cheltuieli social-culturale	17,1	4L6	44,1	47,9	46,3	44,4
% față de 1990	100	336,4	904,7	2 617,9	6 444,8	8 876,2
Explicații	1996	1997	1998	1999*	2000**
Cheltuieli totale pentru învățământ	3 280 879	7 156 599	10 801 636	11 081 604,7	20 160 182.4
% față de total cheltuieli social-culturale	47,2	43,04	48,5	47'	52.9
% față de 1990	12 989,6	30 939,4	46 697,7	47 908,02	87 156,6
Sursa: Anuarul statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică. București. 1996. p. 736-737; 1997.
. p. 730; 1998, p. 639; 1999, p. 631.
* Legea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XI.
nr. 97, din 8 martie 1999.
“ Legea bugetului de stat pe anul 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XII,
nr. 195, din 5 mai 2000.
Datele relative au fost calculate de autor.
C.b. pentru f.î. constituie un avans de produs național brut, deoarece resursele bugetare folosite
pentru învățământ nu se consumă definitiv, ci se regăsesc în nivelul pregătirii profesionale a
membrilor societății. Investițiile intelectuale au unele trăsături specifice, și anume: “produc cadre
calificate, înzestrate cu o serie de cunoștințe care dau o productivitate ridicată; “investițiile
intelectuale sunt pe termen lung, având o durată de 10-18 ani; “au efecte pe termen lung, pe tot
parcursul vieții active; “nu sunt supuse uzurii morale, deoarece ele pot fi adaptate permanent
cerințelor economiei, științei, tehnicii, culturii etc.; învățământul oferă persoanei suplețea necesară
adaptării permanente la noile cerințe ale economiei și culturii prin specializări, calificări, reciclări
etc.; “investițiile intelectuale au efecte multiple, au caracter economico-social, uman și sunt
incomparabil mai dificil de cuantificat, în comparație cu investițiile materiale. învățământul,
instrucția publică, este principalul izvor de cultură, de instruire și pregătire a specialiștilor în
strânsă legătură cu cerințele vieții, de educație și civilizație, de formare a unor calități morale
superioare, de dezvoltare a științei, artei și culturii; de asemenea, învățământul contribuie la
perfecționarea continuă a pregătirii profesionale, științifice și tehnice a viitorilor specialiști. C.b.
pentru î. constituie o importantă pârghie financiară în lupta împotriva concepțiilor vechi, retrograde,
pentru combaterea a tot ceea ce ar putea frâna mersul nostru înainte, pentru înlăturarea moravurilor și
a mentalităților înapoiate. Concomitent - și aceasta este incomparabil mai important - cheltuielile
320
CHE
pentru învățământ sunt o însemnată pârghie pentru dezvoltarea intelectuală, morala,, estetică și fizică
a poporului, o pârghie eficientă cu ajutorul căreia se pot inocula tineretului respectul și pasiunea față
de muncă, pentru viață, față de idealurile de pace, libertate și progres social, un instrument de
afirmare a principiilor eticii și echității sociale, de promovare a relațiilor noi dintre oameni, bazate
pe egalitate, dreptate, prietenie, colaborare și întrajutorare. Aceste cheltuieli publice asigură
transpunerea în viață a dreptului constituțional la învățătură. Cuantumul cheltuielilor pentru
învățământ este determinat de influența simultană a mai multor factori, cum sunt: demografici,
economici, sociali, politici etc. Dintre acești factori, influența cea mai puternică o exercită factorul
demografic. Prin organizarea și desfășurarea sa, școala românească de toate gradele constituie
factorul principal de educare și formare a tinerelor generații, a omului în general. De la bugetul de
stat se finanțează: învățământul preșcolar (grădinițele și căminele pentru copii), învățământul
primar (clasele I-IV), gimnazial (clasele V-VIII), învățământul liceal și pcstliceal de specialitate,
inclusiv liceele industriale, economice, agroindustriale și pedagogice, școlile speciale și casele de
copii, învățământul profesional și de maiștri, precum și alte forme de pregătire a forței de muncă,
învățământul superior (inclusiv cel de scurtă durată - colegiile), cursurile de calificare și
recalificare, învățământul postuniversitar, doctoratul și alte forme de perfecționare a pregătirii
profesionale a personalului. Cheltuielile pentru învățământ cuprind, de asemenea, cheltuielile
legate de organizarea și desfășurarea procesului de învățământ, cum sunt: cheltuielile pentru
internate, excursii, manuale școlare, cămine și cantine studențești, case de cultură ale studenților
etc. După natura (felul) lor, cheltuielile pentru învățământ din cadrul aceleiași unități de
învățământ se pot grupa astfel: «cheltuieli de capital pentru investiții (construirea de unități de
învățământ, achiziționarea de terenuri pentru construcții școlare, aparatură, mobilier, mijloace de
transport, reparații capitale etc.); “cheltuieli curente, adică cheltuielile funcționale specifice
instituțiilor de învățământ, care cuprind: “salarii și diferite indemnizații care se acordă cadrelor
didactice; scheltuielile pentru procurarea de material didactic, de aparate, instrumente și substanțe
chimice de laborator, de cărți pentru biblioteci și imprimate, premii acordate elevilor și studenților
la sfârșitul anului etc.; «cheltuieli administrativ-gospodărești, adică: salariile personalului de
conducere și tehnic-administrativ, cheltuielile pentru apă, iluminat, încălzit, poștă, telefon, telegraf,
radio, rechizite de birou, diferite abonamente etc.; “cheltuieli pentru achitarea drepturilor cuvenite
elevilor, studenților și doctoranzilor, cum sunt: «burse și alte indemnizații pentru stimularea
obținerii unor rezultate cât mai bune la învățătură; «cheltuieli pentru hrană, manuale școlare;
«indemnizații acordate familiilor celor trimiși la studii în străinătate și diferite alte indemnizații;
«cheltuieli care se efectuează cu doctoranzii etc. O importantă dezvoltare a dobândit învățământul
seral și cu frecvență redusă din licee și de la instituțiile de învățământ superior de stat și privat. în
acest fel, învățământul este și mai mult la îndemâna celor dornici să învețe. Izvoarele de finanțare
a cheltuielilor pentru învățământul din România sunt: «alocațiile de la bugetul statului (în proporție
de 85%); «fondurile proprii ale agenților economici; «diferite venituri ale unităților de învățământ;
«contribuția populației; «alte surse. începând cu anul 1991, cheltuielile pentru învățământ se
finanțează și din taxe de admitere, taxe pentru restanțe și repetenție în învățământul superior, la
care se prevăd însă unele facilități. în condițiile tranziției la economia de piață, a început să se
organizeze învățământul privat, cu deosebire unități de învățământ superior, care se finanțează din
taxele pe care Ie încasează de la studenți și parțial (eventual) subvenții de la bugetul statului,
contribuții ale unor agenți economici, sponsorizări, donații etc. în țările dezvoltate, o parte a
cheltuielilor publice se efectuează pentru educarea și formarea adulților, care cuprind formele
exterioare ale educației școlare, cum sunt cele postliceale sau pentru învățarea unei meserii, educația
populară, servicii de educație supravegheată, studiile în cadrul unităților militare etc. V. și
cheltuielile bugetare pentru finanțarea acțiunilor social-culturale.
321
CHE
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU OCROTIREA SĂNĂTĂȚII subdiviziune
importantă a cheltuielilor bugetare social-culturale, în care este cuprinsă totalitatea cheltuielilor
statului efectuate cu: rețeaua instituțiilor și acțiunilor curativo-profilactice de asistență medicală
generală, din care fac parte: spitalele unificate și neunificate, clinicile cu staționar, dispensarele,
policlinicile, unitățile ambulatorii, stațiile de salvare, stațiile de recoltare și conservare a sângelui,
stațiile de aviație sanitară; rețeaua medicală profilactică de ocrotire și asistență medicală a mamei
și copilului, care cuprinde: casele de naștere, casa copilului, creșele, dispensarele și policlinicile de
copii, spitalele unificate și neunifîcate de copii etc.; instituțiile și acțiunile de luptă împotriva
tuberculozei (dispensarele t.b.c., spitalele unificate și neunificate t.b.c., preventoriile și sanatoriile
t.b.c., stațiile microradiografice etc.); unitățile antiepidemice și dermatovenerice (stațiile sanitare și
antiepidemice, stațiile de dezinfectare, deparazitare și deratizare, serviciile sanitare din porturi și
de la punctele de frontieră, profilaxia și combaterea bolilor transmisibile, dispensarele și spitalele
antivenerice); instituțiile de acordare a asistenței medicale din sectorul de odihnă și tratament
balnear; diferite alte instituții și acțiuni medico-sanitare, ca de exemplu: unitățile de expertiză
medicală judiciară, laboratoarele pentru controlul medicamentelor, unitățile pentru educația
sanitară etc. în grupa c.b. pentru o.s. se cuprind: "cheltuielile pentru investiții, reparații curente,
reparații capitale; "cheltuieli operative (salarii, contribuții pentru asigurările sociale, cheltuieli
pentru medicamente și hrană, calculate în funcție de numărul de paturi pe întregul an, cheltuielile
pentru inventar moale, iluminat, încălzit) etc.
Evoluția cheltuielilor bugetare pentru ocrotirea sănătății în anii 1990-2000
- în milioane lei -
			1992 /	1993	1994		1995
Cheltuieli pentru ocrotirea sănătății	25 500,4	62 110	152 991	365 123	997.982		1 320 638
% față de total cheltuieli social- culturale	21,3	33,2	32,2	28,9	31,0		29,5
% față de 1990	100	260,0	651,0	1 553.7	4 246,6		5 619,5
		1997 .	\ 1998	*	1999’			
Cheltuieli pentru ocrotirea sănătății	2 008 461	4 418 811	3 183 913	3 764 394,1		4 748 911,8	
% față de total cheltuieli social- culturale	28,8	26,57	14,3	15,96		12,5	
% față de 1990	8 546,5	17 328,4	13 548,3	14 762,1		18 622,9	
Sursa: Anuarul statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică.. București. 1996. p. 736-737; 1997.
p. 730; 1998, p. 639; 1999, p. 631.
* Legea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XI.
nr. 97. din 8 martie 1999.
’ Legea bugetului de stat pe anul 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I. anul XII,
nr. 195, din 5 mai 2000.
Datele relative au fost calculate de autor.
în România, ocrotirea sănătății poporului constituie o importantă problemă de stat. Constituția țării
consfințește dreptul cetățenilor la asistență medicală gratuită acordată prin instituțiile medico-
sanitare de stat, precum și dreptul la ocrotire deosebită a mamei și copilului. în țara noastră,
resursele financiare folosite pentru ocrotirea sănătății au provenit în cea mai mare măsură de la
bugetul statului. Resursele bugetare au fost completate în oarecare măsură din fondurile unităților
322	'	’
CHE
economice cu capital de stat, ale cooperativelor, ale agenților economici privați, ca și din
contribuția populației pentru asistența și tratament medical. Statul român s-a preocupat în mod
deosebit de perfecționarea continuă a ocrotirii sănătății, preocupare confirmată de creșterea, an de
an, a cheltuielilor bugetare destinate acestui scop (v. tabelul de la pag. 322). Se înțelege că sunt
necesare o dimensionare corespunzătoare a fondurilor bugetare pentru sănătate, precum și o
reorganizare a asistenței medicale în condițiile tranziției la economia de piață. între altele, sunt
necesare reorganizarea sistemului de asistență medicală, înființarea de cabinete medicale
particulare, farmacii, concesionarea unor instituții medico-sanitare, care să fie dotate cu aparatură
modernă, precum și găsirea unor noi surse de finanțare a acestor cheltuieli. Politica medico-
sanitară este o componentă a politicii economico-sociale, cu tendință de continuă creștere.
Creșterea cheltuielilor cu ocrotirea sănătății este determinată de mai mulți factori, dintre care se
menționează: diversificarea și sporirea cerințelor de asistență și tratament medico-sanitar datorită
creșterii numărului populației și modificării structurii ei; creșterea costului prestațiilor medico-
sanitare; intensificarea factorilor de risc; folosirea unor noi mijloace de stabilire a diagnosticului, a
tratamentului; creșterea numărului cadrelor medico-sanitare etc. Ocrotirea sănătății populației
constituie, în țara noastră, o importantă problemă publică. Legislația țării consfințește și garantează
dreptul la ocrotirea sănătății și asigură, în fapt, accesul cetățenilor, fără deosebire de naționalitate,
rasă, sex sau religie, la asistență medicală acordată prin instituții medico-sanitare de stat și private,
precum și dreptul la ocrotire deosebită a mamei și copilului. Investițiile în sănătate cuprind
cheltuielile care se efectuează pentru ocrotirea sănătății membrilor societății, precum și resursele
necesare finanțării acțiunilor preventive și de conservare a stării de sănătate; aceste investiții sunt
un factor al dezvoltării economice și sociale a țării. Principiile de bază ale politicii statului în
domeniul ocrotirii sănătății publice sunt: «medicina să fie în primul rând a omului sănătos și nu a
bolnavului; «prevenirea și combaterea îmbolnăvirilor; «prelungirea duratei vieții active și, în
general, a vieții omului; «larga accesibilitate a întregii populații la toate formele de asistență
medicală; «întărirea continuă a stării de sănătate a poporului - componentă esențială a calității vieții;
«creșterea unor generații sănătoase, viguroase. Prin fondurile alocate de la bugetul statului și prin
importantele măsuri luate de stat în ceea ce privește reorganizarea, extinderea, diversificarea și
modernizarea rețelei medico-sanitare și înzestrarea acesteia cu aparatură perfecționată, pentru
pregătirea și creșterea numărului de cadre medico-sanitare, pentru dezvoltarea cercetării științifice și a
producției de medicamente s-au obținut unele rezultate pozitive în ocrotirea sănătății. în țara noastră au
avut loc: «reorganizarea unităților și a acțiunilor de ocrotire a sănătății; «unificarea asistenței medicale
și trecerea ei sub conducerea și controlul Ministerului Sănătății; «înființarea a numeroase unități de
ocrotire a sănătății (unități curativo-profilactice, circumscripții medicale, maternități, unități de
tratament ambulatoriu, policlinici, spitale, servicii medico-sanitare în întreprinderi și instituții etc.).
De asemenea, s-au înființat unități medico-sanitare, cum sunt: «bucătăriile dietetice; «casele de
naștere (mai ales la sate); «dispensarele de pediatrie; «spitalele unificate; «stațiile de recoltare și
conservare a sângelui; «stațiile de aviație sanitară; «serviciile și punctele de transfuzie de sânge;
■posturile de prim ajutor din întreprinderi și de pe șantiere; «s-a trecut la privatizarea ocrotirii
sănătății etc. în același timp, au fost luate măsuri pentru îmbunătățirea muncii în domeniul ocrotirii
sănătății. Măsurile luate pentru perfecționarea ocrotirii sănătății se reflectă și în datele din tabelul de la
pag. 324. S-au asigurat o mai bună arondare a populației pe circumscripțiile medicale și o repartizare
judicioasă a medicilor pe teritoriul țării. Mortalitatea generală s-a redus la jumătate față de trecut, cea
infantilă a scăzut de aproape șase ori, iar durata medie a vieții a crescut, ajungând în prezent la aproape
70 de ani. Măsurile energice luate în domeniul medicinei preventive privind ocrotirea sănătății au
contribuit la îmbunătățirea sănătății și la creșterea forței fizice și morale a populației. De asemenea, au
fost luate măsuri profilactice, antiepidemice, de igienă, de securitate și de protecție a muncii, de
îmbunătățire a asistenței ambulatorii de urgență, rețeaua medico-sanitară a fost înzestrată cu utilaje și
323
CHE
aparatură modernă astfel încât să se asigure îmbunătățirea continuă a activității proprii. Alături de
dezvoltarea bazei materiale, s-au luat măsuri de perfecționare a organizării asistenței medicale în
vederea asigurării operativității și eficienței sale. In stațiunile balneoclimaterice se îmbunătățesc
mereu condițiile de cazare și tratament. în afară de instituțiile medico-sanitare publice, au început să
ia ființă policlinici cu plată, instituții medicale private.
Creșterea numărului de paturi pentru asistență medicală, al caselor de naștere, al farmaciilor,
al medicilor și al cadrelor medii sanitare în perioada 1990-1998
~s f Explicații >		1991	1992	1993	1994
Paturi de asistență medicală	207 001	206 869	179 169	179 082	174 900
Farmacii	1 948	1 748	1 226	962	951
Medici	48 530	48 562	49 013	49 591	47 990
Număr de locuitori la un medic	555	551	536	565	567
Personal mediu sanitar	131 949	125 947	124 234	122 166	130 093
'V'/ Explicații ''5;	V1995^	1996		W1998?^	
Paturi de asistență medicală	173 311	170 954	166 441	164 526	
Farmacii	957	558	550	3 969	
Medici	40 112	40919	40.378	41 300	
Număr de locuitori la un medic	565	552	558	26 066	
Personal mediu sanitar	128 460	126 645	116712	117 719	
Sursa: Anuarul statistic al României, Comisia Națională pentru Statistică. București. 1997. p. 233-237:
1998, p. 224-227; 1999, p. 219-223.
In cadrul fiecărei unități, cheltuielile cu ocrotirea sănătății cuprind: cheltuieli de capital, adică
investițiile, reparațiile capitale, și cheltuieli curente (salarii, contribuții pentru asigurările sociale,
cheltuielile pentru medicamente și hrană, materiale sanitare, calculate în funcție de numărul de paturi
pe întregul an, cheltuieli pentru inventar moale, iluminat, încălzit etc.). Prin aceste cheltuieli se
urmăresc dezvoltarea activității medicale preventive, ridicarea nivelului de cultură sanitară a
cetățenilor, asigurarea mijloacelor de apărare și de refacere a sănătății populației, lărgirea și
perfecționarea rețelei de asistență medico-sanitară (policlinici, spitale, preventorii, case de naștere
etc.) și luarea de măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață, care să conducă la
conservarea și la întărirea sănătății publice. Sursele posibile de finanțare a cheltuielilor cu ocrotirea
sănătății sunt: "bugetul statului; "contribuții ale populației; "contribuții din reclame pentru tutun și
din încasările realizate din vânzarea țigărilor (2% + 2%); «resursele proprii ale .instituțiilor medico-
sanitare; «donații; «resurse externe etc. Eficiența cheltuielilor cu sănătatea se apreciază cu ajutorul
unor indicatori cum sunt: «durata medie a vieții; «morbiditatea; "natalitatea; «mortalitatea infantilă
și generală; «cheltuielile totale pe un pat de spital; «numărul de zile din an în care un pat de spital este
ocupat; «numărul de medici și personal sanitar mediu la o sută de pacienți etc. Creșterea eficienței
cheltuielilor cu ocrotirea sănătății se poate obține pe următoarele căi: 2buna gospodăr ire a mijloacelor
fixe, a tuturor dotărilor și a întregii aparaturi medicale; «repartizarea judicioasă a zestrei materiale pe
teritoriu; «perfecționarea pregătirii personalului medico-sanitar: "asigurarea accesului populației la
unitățile medico-sanitare; «prevenirea și reducerea îmbolnăvirilor; "efectuarea cu promptitudine a
investigațiilor medicale, stabilirea promptă a diagnosticului, efectuarea tratamentului; "refacerea
sănătății și a capacității de muncă în cel mai scurt timp și reintegrarea socioprofesională rapidă;
■menținerea tinereții și vigorii poporului nostru. Asigurarea sănătății populației se realizează în
primul rând prin adoptarea de măsuri complexe, economice, sociale, culturale, sanitare și de
CHE
prevenire a poluării, integrate în programul de dezvoltare economico-socială. De asemenea, de
mare importantă sunt acțiunile de educație sanitară care au ca scop dezvoltarea armonioasă, fizică,
intelectuală și morală a omului, călirea și fortificarea organismului, menținerea vigorii și tinereții
întregii noastre națiuni. în vederea întăririi și păstrării stării de sănătate a populației, legislația țării
noastre prevede un complex de măsuri, cum sunt: promovarea și întărirea sănătății populației;
îmbunătățirea condițiilor igienice în mediul de viață și la locurile de muncă; apărarea sănătății
mamei, copilului, tineretului, a celorlalți cetățeni și creșterea natalității; cultivarea unor deprinderi
sănătoase de viață și de muncă prin folosirea unei alimentații raționale, practicarea culturii fizice, a
sportului și a turismului, utilizarea factorilor naturali; desfășurarea unor largi acțiuni profilactice,
identificarea și evaluarea factorilor care influențează negativ sănătatea și luarea promptă a măsurilor
pentru înlăturarea acestora; acordarea asistenței medicale permanente și asigurarea unui tratament
medical eficient; desfășurarea unei educații medico-sanitare pentru întreaga populație, încât fiecare
cetățean să-și apere propria sănătate și a familiei sale. V. și fondul special pentru sănătate;
cheltuielile bugetare pentru finanțarea acțiunilor social-culturale.
CHELTUIELI CARE SE SUPORTĂ DIRECT DIN REZULTATELE FINANCIARE
ALE SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI, diferite cheltuieli care se suportă din profitul pe care
societatea de asigurări îl realizează. Astfel de cheltuieli sunt: amortismentul și cheltuielile pentru
reparațiile clădirilor și ale altor mijloace fixe date în folosință gratuită școlilor profesionale și altor
organizații obștești care funcționează pe lângă acestea, cheltuielile cu pregătirea personalului și
practica în producție, contribuția bănească pentru efectuarea unor lucrări de interes obștesc,
amortismentul mijloacelor fixe scoase din funcțiune înainte de expirarea duratei normate de
serviciu, cheltuielile de protocol etc.
CHELTUIELI COMPLEXE, expresie valorică a consumului format din mai multe
elemente de cheltuieli indirecte. C.c. cuprind: "cheltuielile pentru reparații curente și reviziile
periodice; “cheltuielile pentru protecția muncii; "cheltuielile anticipate; "cheltuielile comune ale
secțiilor; “cheltuielile generale ale întreprinderii etc.
CHELTUIELI CONSOLIDATE, parte a cheltuielilor bugetului de stat care nu este supusă
aprobării Parlamentului și care trece automat dintr-un buget în altul, cu unele modificări. în grupa
c.c. se cuprind: sumele alocate pentru plata dobânzilor la împrumuturi și pentru stingerea datoriei
de stat, întreținerea familiei regale, salariile și pensiile unor înalți funcționari de stat și magistrați
etc. Existența acestui post în cadrul bugetului determină reducerea într-o și mai mare măsură a
controlului Parlamentului asupra finanțelor statului.
CHELTUIELI CONSTANTE, parte a cheltuielilor generale ale unei întreprinderi, a căror
mărime nu este influențată de volumul fizic al producției. Din această grupă fac parte: c. cu
salariile personalului administrativ, contribuțiile pentru asigurările sociale, amortismentul,
reparațiile curente și capitale, cheltuielile administrativ-gospodărești etc.
CHELTUIELI CONVENȚIONAL-CONSTANTE, parte a cheltuielilor generale ale
întreprinderii, a căror mărime nu este influențată de volumul fizic al producției sau influența este
nesemnificativă. Din această categorie de cheltuieli fac parte majoritatea cheltuielilor de regie și
numai o parte din cheltuielile de bază (salariile inginerilor din secțiile de producție, amortismentul
mijloacelor fixe din secțiile de producție, salariile personalului de conducere, ale celui
neproductiv, cheltuielile administrative, contribuțiile pentru asigurările sociale etc.). Cu toate că
c.c.c. au, în general, un nivel constant indiferent de volumul producției, totuși cuantumul lor este
influențat (ele variază). în funcție de factorul timp. V. și cheltuieli variabile.
325
CHE
CHELTUIELI CU ÎNTREȚINEREA Șl FUNCȚIONAREA UTILAJULUI parte a
cheltuielilor convențional-constante (v.) prevăzute în nomenclatorul cheltuielilor ca articol de
calculație, în care se cuprind cheltuielile pentru reparații curente la utilajele și mijloacele de transport
din secția de producție, amortismentul acestor utilaje și mijloace de transport, întreținerea și reparația
S.D.V.-urilor, energia, combustibilul și alte materiale folosite în scopuri tehnologice și motrice etc.
CHELTUIELI CU MUNCA VIE, echivalent bănesc reprezentând salariile și alte drepturi
ale muncii consumate în procesul de producție și de circulație.
CHELTUIELI CURENTE, c. efectuate în cursul perioadei curente de gestiune și
ocazionate de necesitățile producției din acea perioadă.
CHELTUIELI DE BAZĂ, c. determinate nemijlocit de procesul tehnologic de producție
sau legate direct de acest proces. Ele cuprind: consumul de materii prime și materiale directe,
consumul de energie pentru funcționarea mașinilor și a instalațiilor de lucru, consumul de
combustibil tehnologic și energetic și amortismentul mijloacelor fixe din secțiile de producție.
CHELTUIELI DE CIRCULAȚIE, c. ocazionate de mișcarea mărfurilor din sfera procesului
de producție în cea de circulație sau numai în cadrul acesteia (cheltuielile de transport, de sortare, de
condiționare, de păstrare etc.). în industrie, c. de c. se găsesc incluse în grupa cheltuielilor de
desfacere. în comerț, ele apar o dată cu ieșirea mărfurilor din sfera procesului de producție și cu
trecerea lor în sfera circulației, unde reprezintă consum de valori materiale sau bănești ocazionat de
deservirea nemijlocită a procesului de circulație a mărfurilor. în vederea cunoașterii, calculării juste
și contabilizării, c. de c. se grupează - după criterii științifice - în cheltuielile unităților cu ridicata,
cheltuielile unităților cu amănuntul, cheltuielile unităților de alimentație publică, cheltuieli de
contractări și achiziții, cheltuieli de depozitare și păstrare a legumelor și fructelor, cheltuieli de
administrație și conducere. După modul de repartizare, aceste c. se grupează în cheltuieli directe (v.)
și cheltuieli indirecte (v.), iar după volumul desfacerii, în cheltuieli variabile (v.Y cheltuieli
convențional-constante (v.) și cheltuieli constante (v.),
CHELTUIELI DE CONSTATARE, c. efectuate de societatea de asigurări pentru a
constata producerea daunei, împrejurările în care aceasta a survenit, cauzele, cu stabilirea
eventualelor persoane vinovate de daună, precum și cheltuielile ocazionate de evaluarea pagubei și
de stabilirea răspunderii ce revine organelor asigurătorului. V. și bugetul societății de asigurări:
constatarea daunei; evaluarea pagubei.
CHELTUIELI DE CONTRACTĂRI, ACHIZIȚII Șl RECEPȚIONĂRI, c. ocazionate de
operațiunile de contractări, achiziții și de recepționate a mărfurilor la centrele de achiziție.
CHELTUIELI DE DEPLASARE, c. ocazionate de deplasarea personalului încadrat în
muncă în afara locului permanent de muncă, în scopul îndeplinirii unor sarcini de serviciu. C. de
d. cuprind cheltuielile de transport, de cazare și diurna. V. și avans; avans în numerar.
CHELTUIELI DE EXPEDIERE, c. efectuate cu expedierea mărfurilor cu autocamioane,
pe calea ferată, cu avionul, navele, poșta, cum sunt, de exemplu, cheltuielile cu întocmirea
diferitelor documente, manipularea mărfurilor, timbre etc.
CHELTUIELI DE EXPLOATARE, consumuri de resurse economice pentru activitatea
curentă; activitatea de cumpărare-vânzare de mărfuri, de producție, de executare de lucrări și
prestări de servicii. C. de e. se efectuează cu exploatarea, întreținerea și administrarea curentă a
mijloacelor fixe și a activelor circulante.
326
CHE
CHELTUIELI DE EXPLOATARE BANCARA, c. cu salariile personalului, cheltuielile
generale, comisioanele care se plătesc etc. Cuantumul acestor cheltuieli depinde de gradul de
bancarizare, de gradul de informatizare, de politica de personal etc.
CHELTUtEU DE INTERES GENERAL ALE SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI, c.
pentru utilizarea fondului de salarii în vederea plății drepturilor cuvenite personalului ca urmare a
muncii pătate, inclusiv plata diferitelor activități și acțiuni; impozitul pe salarii, contribuțiile pentru
asigurările sociale. premii care se acordă personalului, amortismentul mijloacelor fixe de interes
general, cheltuieli cu ore lucrarea mecanică și automatizată a datelor, cheltuieli din fondul președintelui,
chirii plătite,, cheltuieli administrath:-gospodărești (v.), diferite alte cheltuieli generale.
CHELTUIELI DE INVESTIȚII CARE NU MĂRESC VALOAREA MIJLOACELOR
FIXE, c ocazionate .ie transferarea unui mijloc fix de la o întreprindere cu capital de stat la alta
sau în cadrul aceleiași întreprinderi. Pentru aceste e. sunt prevăzute posturi speciale în planul de
finanțare și de creditare a investiții lor.
CHELTUIELI DE ÎNSUȘIRE PENTRU FABRICAREA DE PRODUSE NOI, c.
ocazionate de achiziționarea licențelor și a modelelor necesare executării unui produs nou, de
proiectarea și de elaborarea documentației tehnice, de executarea prototipului etc.
CHELTUIELI DE MUNCĂ ACTUALĂ, v, CHELTUIELI CU MUNCA VIE.
CHELTUIELI DE MUNCĂ MATERIALIZATĂ, cantitate de bunuri materiale consumate
pentru desfășurarea proceselor de producție..
CHELTUIELI DE MUNCĂ TRECUTĂ, v. CHELTUIELI DE MUNCĂ MATERIA-
LIZATĂ.
CHELTUIELI DE PRODUCȚIE, consum de mijloace de producție și de forță de muncă,
exprimai valoric, ocazionat de desfășurarea procesului de producție. C. de p. au o importanță
deosebită în organizarea și efecmarea lucrărilor de contabilitate și de analiză a activității economice a
întreprinderi’or. Ele cuprind atât consumul de muncă vie materializată în mijloacele de producție, cât
și consumul de muncă vie actuală, reprezentat prin salariile plătite. Clasificarea c. de p. ține seama de
rolul lor în procesul de producție, de modul de repartizare a acestora asupra locurilor care le-au
ocazionat, de componența lor, de necesitățile de contabilizare și de alte necesități reale. Organizarea
cheltuielilor de producție este strâns legată de calcularea justă a costurilor. Pentru aceasta trebuie să
se cunoască cheltuielile întreprinderii., nu numai în totalitatea lor, ci și pe unitatea de produs, pe
categorii de cbelmien și pe locuri de cheltuieli. Calcularea corectă a c. de p. este determinată de
respectarea principiilor care stau ia baza contabilizării lor și a calculării costurilor, și anume:
separarea ri delimitarea în timp a c. care concură la obținerea producției de cheltuielile care nu sunt
ocazionate de procesul de producție, cu ajutorul conturilor de cheltuieli anticipate și de preliminări
care localizează și identifică e pe sfere de activitate a întreprinderii (secții, ateliere); existența unui
obiect al calculatei, care este determinat de particularitățile organizării producției și de natura
activității care J ocazionează (un produs finit un grup de produse asemănătoare, o fază a procesului de
fabricație, o comanda, un lot sau o partidă, o lucrare sau un serviciu etc.) și la care trebuie să se
precizeze unitatea de calcul sau de măsura pentru care se determină costul de producție (v.).
CHELTUIELI DE PRODUCȚIE LA 1 000 DE LEI PRODUCTIE-MARFĂ
VANDUTA ȘI ÎNCASATĂ. indicator calitativ al activității unităților economice care arată ce
cheltuieli se efectuează pentru a produce, a vinde și a încasa o producție de 1 000 de lei. Acest
327
CHE
indicator se determină astfel:
în care:
Cp i ooo = cheltuieli de producție la 1 000 de lei producție-marfa vândută și încasată;
Q = cantitatea de produse fabricate;
Vc	= valoarea producției fabricate exprimată în costul complet de producție;
Vp	= valoarea producției fabricate exprimată în prețul de producție.
Cu cât acest indicator este mai mic, cu atât eficiența activității unității economice respective este
mai mare. în acest indicator se reflectă efectele măsurilor întreprinse de unitățile economice în
ceea ce privește înzestrarea tehnică, introducerea soluțiilor tehnologice modeme, perfecționarea
aprovizionării, producției, desfacerii, organizarea științifică a muncii etc.
CHELTUIELI DE PROIECTARE, c. efectuate cu obiectivele cuprinse în programul anual
de investiții, pentru elaborarea studiilor tehnico-economice sau a proiectelor în fază unică și pentru
întocmirea proiectelor de execuție pentru lucrările din programele de investiții. în grupa c. de p. se
cuprind și următoarele lucrări și categorii de cheltuieli: "lucrări hidrografice, hidrologice,
topografice, de cadastru, geodezice și studii geotehnice; "documentarea și experimentarea
efectuată pentru elaborarea documentației tehnico-economice a investițiilor, studiile comparative
ale ofertelor și avizele la acestea; "lucrări de adaptare la teren a proiectelor-tip și refolosibile;
■machete și prezentări speciale; "documentații tehnice pentru utilajele tehnologice, utilajele
auxiliare și de întreținere; "costul modificărilor sau completării lucrărilor de proiectare; "asistența
tehnică acordată beneficiarilor de investiții în faza de proiectare și de execuție etc.
CHELTUIELI DE REGIE, c. generale de conducere și administrație ale unităților
economice, instituțiilor etc. Ponderea principală în cadrul c. de r. o dețin salariile personalului de
conducere și administrație și contribuțiile pentru asigurările sociale.
CHELTUIELI DE REPARTIZARE, c. care, prin natura lor, nu se pot repartiza direct pe
locul de consum în momentul când s-au efectuat. Se folosesc în contabilitatea instituțiilor publice,
de exemplu pentru cheltuielile care privesc, în același timp, mijloacele bugetare și cele extrabugetare
și care urmează a se repartiza asupra conturilor de cheltuieli respective, la sfârșitul lunii. în aceeași
categorie se cuprind și salariile personalului administrativ, cheltuielile gospodărești și de birou etc.,
care privesc unele lucrări de investiții și care nu se pot defalca de la început pe fiecare lucrare, fiind
comune pentru mai multe lucrări etc. Contabilitatea are sarcina să colecteze în cursul lunii cheltuielile
care nu se pot înregistra potrivit destinației lor și să repartizeze aceste cheltuieli pe locurile de
consum la sfârșitul lunii, folosind în acest scop contul „Cheltuieli de repartizat*.
CHELTUIELI DE SALVARE, c. efectuate cu ocazia salvării navei. C de s., pentru a
putea fi acoperite prin asigurare, trebuie să apară ca necesare și să fie făcute în mod chibzuit. C. de
s. trebuie să vizeze fie salvarea navei, fie micșorarea pagubei. Asigurarea navelor maritime
practicată de societatea de asigurări acoperă și cheltuielile necesare și chibzuite făcute pentru
salvarea și conservarea navei. V. și salvarea navei.
CHELTUIELI DE TRANSPORT-APROVIZIONARE, c. efectuate cu ocazia transportului
materialelor de la locul de expediție la cel de destinație (cheltuieli de manipulare pentru încărcarea,
conservarea în timpul transportului și descărcarea, aranjarea și stivuirea la locul de depozitare etc.).
Salarizarea muncitorilor permanenți folosiți la aceste lucrări și cheltuielile de întreținere și
32”	—	-
CHE
funcționare a serviciilor de aprovizionare nu se includ în prețul efectiv de aprovizionare, ci în
cheltuielile generale ale întreprinderii (v.). în aceste c. se mai cuprind primele plătite pentru
asigurarea materialelor în timpul transportului sau în timpul păstrării lor în depozite străine, pierderile
de materiale în timpul transportului datorită unor cauze normale de scurgere, evaporare, în limitele
cotelor legale de perisabilitate, costul ambalajelor în care au fost transportate materialele, în cazul
când acestea au fost facturate fără obligația de restituire, și diferența dintre prețul de facturare și suma
care se recuperează în cazul restituirii sau valorificării ambalajelor.
CHELTUIELI DE VÂNZARE, v. CHELTUIELI DE CIRCULAȚIE; CHELTUIELI DE
EXPEDIERE.
CHELTUIELI DIRECTE, c. care se repartizează în mod nemijlocit asupra unui anumit
produs sau asupra fazelor de producție care le-au ocazionat. C.d. se caracterizează prin posibilitatea
identificării lor din punct de vedere cantitativ și valoric și a repartizării directe asupra produselor sau
comenzilor care le au ocazionat. în categoria c.d. se cuprind consumul de materii prime și de
materiale directe, salariile muncitorilor productivi ș.a.
CHELTUIELI EFECTIVE, c. postcalculate, realizate efectiv. In instituțiile publice, c.e.
privite din punctul de vedere al executării cheltuielilor și al înregistrării lor în contabilitate
reprezintă consumul de materiale, salariile personalului, prestările de servicii, indiferent dacă au
fost sau nu achitate.
CHELTUIELI FINANCIARE, utilizare a profitului net al unităților economice în interesul
acestora și prelevarea unei părți din el la organele superioare și la bugetul de stat. C.f. cuprind și
utilizarea de către unitățile economice a acelei părți din profitul net pus la dispoziția lor de către
organul ierarhic superior, Ministerul Finanțelor, direcțiile și administrațiile financiare sau unitățile
bancare. Cu ajutorul c.f. se formează, se alimentează, se repartizează și se utilizează fondurile
unităților economice. C.f. cuprind investițiile, c. necesitate de acoperirea creșterilor și a pierderilor
de active circulante proprii, alocările unor părți din profit la fondurile unității economice,
prelevările din beneficii la organele ierarhic superioare, plata impozitului pe profit la bugetul
statului, plata taxei pe valoarea adăugată, rambursarea creditelor bancare, comisioane și dobânzi
bancare etc.
CHELTUIELI FUNCȚIONALE, c. specifice instituțiilor din domeniul învățământului,
ocrotirii sănătății etc., legate de funcționarea lor, cum sunt: a) în învățământ: salariile și diferite
indemnizații care se acordă cadrelor didactice, cheltuieli pentru procurarea de material didactic, de
instrumente și aparate de laborator, de diferite substanțe chimice pentru experiențe, de cărți pentru
bibliotecă, premii acordate la sfârșitul anului etc.; b) în instituțiile de ocrotire a sănătății:
cheltuielile pentru medicamente, hrană, instrumentar, aparate, inventar moale etc.
CHELTUIELI GENERALE ALE INSTITUȚIEI, cont cu ajutorul căruia se ține
contabilitatea cheltuielilor ocazionate de administrarea și conducerea societății de asigurări. Se
debitează prin creditul conturilor „Materiale”. cu valoarea materialelor (la preț de înregistrare)
consumate pentru nevoile administrativ-gospodărești ale societății de asigurări, „Casa“, cu
cheltuielile generale de administrație și conducere achitate în numerar, „Disponibil la bancă“, cu
cheltuielile de transport și alte cheltuieli în legătură cu aprovizionarea materialelor și obiectelor de
inventar și cu sumele plătite reprezentând cheltuieli de administrație și conducere ale societății de
asigurări, plătite din disponibil de la bancă, .Alte valori“, cu sumele reprezentând valoarea
timbrelor fiscale, a mărcilor poștale și alte valori folosite pentru nevoile administrativ-gospodărești
ale societății de asigurări, „Decontări cu personalul”, cu sumele reprezentând salariile personalului
329
CHE
conform statelor de plată, „Decontări cu bugetul statului", cu sumele reprezentând impozitul
datorat asupra salariaților personalului și impozitul pe clădiri datorat bugetului statului, „Decontări
privind asigurările sociale", cu sumele reprezentând contribuțiile la asigurările sociale, datorate
asupra salariilor personalului, „Decontări privind amortizările", cu suma amortismentului
mijloacelor fixe folosite pentru nevoile societății de asigurări, „Decontări între administrația
centrală și sucursale", cu soldul debitor al contului „Cheltuieli generale ale instituției", la sfârșitul
anului, preluat de administrația centrală de la sucursale și cu sumele reprezentând amortismentul
mijloacelor fixe existente în folosința sucursalelor și transferate lunar administrației centrale;
„Decontări din operațiuni în curs de lămurire", cu sumele din lipsuri și pierderi din degradarea
valorilor materiale, neimputabile și trecute conform aprobării organelor competente în cheltuielile
generale ale instituției etc. Se creditează prin debitul conturilor: „Casa", cu sumele încasate în
numerar, reprezentând amenzile, penalitățile, cheltuielile de judecată etc., „Disponibil la bancă",
cu sumele încasate în contul de disponibil la bancă reprezentând penalitățile, amenzile, cheltuielile
de judecată, „Decontări între administrația centrală și sucursale", cu suma reprezentând soldul
contului „Cheltuieli generale ale instituției", transferat administrației centrale, „Beneficii și
pierderi", cu suma reprezentând totalul cheltuielilor generale ale instituției. Soldul debitor al
contului „Cheltuieli generale ale instituției" reprezintă cheltuielile generale ale instituției care
urmează a fi suportate din beneficii sau, în cazul sucursalelor, partea care urmează să fie
transferată societății de asigurări. Rulajul debitor al contului reprezintă volumul cheltuielilor
generale ale instituției în perioada curentă, iar rulajul creditor reprezintă sumele suportate din
profit sau transferate în contul administrației centrale (în cazul sucursalei).
CHELTUIELI GENERALE ALE ÎNTREPRINDERII, c. ocazionate de activitatea
desfășurată de conducere și administrație pentru îndeplinirea sarcinilor care decurg din programul
de producție și din cel financiar al unei unități economice sau instituții. în această categorie se
cuprind: cheltuielile privind salariile și contribuțiile pentru asigurările sociale ale personalului de
conducere, cheltuielile de deplasare, imprimate, poștă, telefon, amortismentul mijloacelor fixe ale
administrației etc.
CHELTUIELI GENERALE ALE SECȚIEI, c. ocazionate de desfășurarea în fiecare
secție a procesului de producție. Ele au caracterul cheltuielilor complexe indirecte de producție. In
categoria c.g. ale s. se cuprind premiile și contribuțiile pentru asigurările sociale ale lucrătorilor
secției de producție, reparațiile mijloacelor fixe ale secției de producție, cheltuielile gospodărești
ale secției etc. Ele au un caracter mai mult constant.
CHELTUIELI INDIRECTE, c. ocazionate în mai multe sectoare de activitate și determinate
fie de desfășurarea procesului de producție din secții, fie de nevoile administrativ-gospodărești ale
întreprinderii, din care cauză nu pot fi identificate și nici repartizate direct pe produs. Repartizarea lor
se face după anumite norme, folosindu-se în acest scop procedee care fac posibilă includerea lor justă
în costuri. Din această categorie de c. fac parte cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor,
cheltuielile comune ale secției, cheltuielile generale ale întreprinderii, cheltuielile în afara producției etc.
CHELTUIELI ÎN AFARA PRODUCȚIEI, c. ocazionate de desfacerea producției, de
administrarea și întreținerea organelor ierarhic superioare, organizate pe baza gestiunii
economico-financiare. V. și cheltuieli de circulație.
CHELTUIELI JUDICIARE, c. reclamate de elaborarea actelor de procedură judiciară,
administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, plata avocaților și orice alte
cheltuieli necesitate de desfășurarea procesului în fața instanței. în timpul desfășurării procesului,
330
CHE
ej. sunt efectuate fie de către stat, fie de către instanțele de judecată, fie de către părțile care se
judecă, fiind suportate în final de persoana inculpată, chiar dacă aceasta a fost achitată de instanță,
în caz de împăcare, c.j. se suportă de ambele părți.
CHELTUIELI LA UN LEU VENIT NET, indicator folosit în asigurări pentru
comensurarea și aprecierea rezultatelor financiare și deci a eficienței activității desfășurate de
societatea de asigurări. C. la un l.v.n. se determină prin raportarea diferenței dintre cheltuielile
totale și despăgubirile totale, inclusiv sumele asigurate plătite de societatea de asigurări în decursul
unui an calendaristic, la diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale din aceeași perioadă
de timp. Indicatorul se determină astfel:
_ CT - DT
1 leu vn (3T
în care:
Ci ieu vn = cheltuieli la un leu venit net;
CT -= cheltuielile totale efectuate în timpul anului;
DT = despăgubirile totale, inclusiv sumele asigurate plătite într-un an;
VT = veniturile totale, adică primele de asigurare încasate în cursul anului.
Rezultatele financiare ale asigurătorului sunt cu atât mai bune, eficiența sa economică este cu atât
mai ridicată cu cât acest indicator este mai mic. V. și eficiența asigurărilor.
CHELTUIELI NECESARE, c. reclamate de întreținerea și conservarea unui bun. Dacă
astfel de c. sunt efectuate de către o altă persoană decât proprietarul bunului, proprietarul are
obligația să le restituie, deoarece dacă bunul s-ar fi aflat în posesia sa, ar fi trebuit să efectueze
cheltuielile respective.
CHELTUIELI NEECONOMICOASE, c. ocazionate de unele deficiențe organizatorice sau
funcționale ale gospodăririi întreprinderilor. Repartizarea lor pe costuri se face numai atunci când nu
se pot imputa vinovatului. în categoria acestor c. intră amenzile și penalizările plătite pentru
nerespectarea disciplinei contractuale, economice, financiare, bancare, lipsurile și deteriorările de
materiale în timpul păstrării și manipulării lor, pierderile din rebuturi etc. Reducerea și chiar
înlăturarea lor completă constituie o sarcină importantă a întreprinderilor, în vederea reducerii
costurilor.
CHELTUIELI OPERATIVE, parte componentă a cheltuielilor social-culturale în care sunt
cuprinse majoritatea cheltuielilor curente, specifice instituțiilor respective, cum sunt: salarii și
diferite indemnizații ce se acordă cadrelor didactice, personalului medico-sanitar, procurarea de
material didactic, aparate și instrumente de laborator, medicamente, diferite substanțe chimice
pentru experiențe, cărți pentru biblioteci, imprimate, premii ce se acordă la sfârșitul anului,
inventar moale, iluminat, încălzit etc. C.o. constituie, de regulă, cea mai mare parte a cheltuielilor
social-culturale. C.o. se determină de către fiecare instituție prin înmulțirea numărului de indicatori
cu norma respectivă de cheltuieli pe un indicator. V. și indicatori operativi; normă centralizată
de cheltuieli; normă combinată de cheltuieli; normă financiară; normă indicativă de
cheltuieli; normă individuală de cheltuieli; normă materială.
CHELTUIELI PENTRU EDUCAȚIE FIZICĂ Șl SPORT, c. efectuate pentru construirea
de baze sportive (stadioane, săli de sport, bazine de înot etc.) și pentru dotarea acestora cu utilajele
și echipamentul sportiv necesar organizării de manifestări cultural-sportive, aviației sportive etc.
Aceste cheltuieli se finanțează din încasările obținute de la diferite manifestări cultural-sportive,
331
CHE
parțial din beneficiile realizate de Loteria Națională, din mijloacele bănești ale organizațiilor
sindicale și din resursele unităților și organizațiilor cooperatiste. Acțiunile de educație fizică și
sport sunt finanțate parțial de la bugetul statului sub formă de subvenții. V. și cheltuieli bugetare
pentru finanțarea acțiunilor social-culturale.
CHELTUIELI PENTRU INVESTIȚIILE INSTITUȚIILOR DE STAT, c. aferente
investițiilor destinate instituțiilor de stat, inclusiv celor care au activități cu autofinanțare. C.
pentru i.i. de s. se finanțează din sumele rezultate din valorificarea mijloacelor fixe scoase din
funcțiune, diferite alte resurse, alocații de la bugetul statului etc.
CHELTUIELI PENTRU PROTECȚIA MUNCII, c. efectuate pentru înzestrarea unității
cu mecanisme, aparate și obiecte de protecție și sanitare (ventilatoare, dușuri, lavabouri etc.),
precum și pentru procurarea echipamentului de protecție, a medicamentelor și a alimentelor folosite ca
antidot etc. C. pentru p.m. sunt prevăzute, după caz, în programul de investiții, în cel al cheltuielilor de
producție și de circulație, sunt cuprinse în costurile de producție ale persoanelor juridice și fizice sau
sunt finanțate de la bugetul statului ori din bugetele pentru instituțiile publice. Ministerele, celelalte
organe centrale, primăriile județelor și cea a municipiului București sunt obligate să ia măsuri și să
urmărească, încă din faza de proiectare a noilor obiective economico-sociale, mașini, instalații,
utilaje etc., să fie prevăzute lucrările și fondurile necesare asigurării securității și igienei muncii.
Lucrările de protecție a muncii prevăzute să se realizeze în cadrul noilor obiective de investiții sau
al dezvoltărilor de capacități de producție se prevăd separat în documentația tehnico-economică
respectivă. Organele de conducere a unităților de stat, organele lor ierarhic superioare, cele de
protecție a muncii și organele fmanciar-bancare examinează periodic c. pentru p.m.
CHELTUIELI PENTRU REPARAȚII CURENTE Șl REVIZII PERIODICE, v.
REVIZIE PERIODICĂ.
CHELTUIELI PENTRU ȘTIINȚĂ, c. finanțate din sumele încasate de la beneficiari pe
baza contractelor de cercetare, din credite bancare, din diferite alte surse, precum și de la bugetul
statului. Beneficiarii lucrărilor de cercetare științifică folosesc ca surse de finanțare fondul pentru
cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și introducerea progresului tehnic, fondurile de
dezvoltare, de investiții, fondul activelor circulante și resurse primite la bugetul statului. Resursele
bugetare se folosesc numai pentru finanțarea acelor cercetări științifice care prezintă o importanță
deosebită în dezvoltarea economico-socială a țării, cercetările complexe, generale, de perspectivă,
cercetările fundamentale care asigură condițiile progresului societății noastre. Știința românească,
cu tradițiile sale progresiste, a înregistrat o dezvoltare și o perfecționare remarcabilă. S-a acordat o
atenție deosebită cercetării științifice, deoarece teoria însușită și aplicată în practică devine o uriașă
forță materială. Știința a devenit o importantă forță de producție; ea exercită o influență
considerabilă asupra progresului societății omenești. Finanțarea de la bugetul de stat a dezvoltării
științei naționale duce la creșterea potențialului spiritual al națiunii române, la dezvoltarea
economiei și culturii, la întărirea suveranității și independenței naționale. Progresul remarcabil
înregistrat de cercetarea științifică este o materializare a inteligenței, talentului, inventivității și geniului
creator al poporului român. Institutele de cercetare științifică sunt organizate în regim economic,
trebuind să-și compenseze cheltuielile din venituri proprii; activitatea lor se desfășoară pe baza
contractelor de cercetare științifică. C. pentru ș. fac posibile afirmarea revoluției tehnico-științifice în
toate domeniile de activitate, creșterea rolului științei în modernizarea economiei naționale,
asigurarea progresului multilateral al patriei. Cercetarea științifică analizează procesele economice
și sociale, inclusiv cele care se manifestă pe plan mondial, contribuie la elaborarea celor mai
eficiente soluții pentru modernizarea economiei naționale, la perfecționarea relațiilor de producție,
la organizarea societății corespunzător condițiilor istorice și cerințelor progresului țării noastre.
332
CHE
Cercetarea științifică în domeniul economiei este chemată să examineze temeinic legile economice
obiective, astfel încât acestea să fie folosite în mod conștient în activitatea practică de conducere și
organizare a întregii vieți economico-sociale. Științele economice au sarcina să studieze problemele
creșterii productivității muncii sociale, valorificării superioare a materiilor prime și energiei, astfel ca
România să devină independentă din punctul de vedere al aprovizionării cu energie și combustibil,
precum și aspectele reducerii consumurilor materiale și energetice, recuperării și refolosirii materiilor
prime și materialelor, utilizării complete și intensive a mijloacelor fixe, generalizării mecanizării,
automatizării și cibemetizării producției, introducerii de noi tehnologii avansate în toate ramurile
economiei naționale, asimilării de noi produse cu caracteristici superioare, obținerii unei eficiențe
economice maxime. Se vor cerceta mai aprofundat căile de perfecționare a relațiilor de producție, de
întărire și dezvoltare a proprietății publice și private, formele de colaborare și interacțiune tot mai
strânsă între unitățile de stat, cele cooperatiste și cele private. O atenție deosebită se acordă studierii
direcțiilor de perfecționare în continuare a mecanismului economico-financiai pe baza îmbinării
organice, armonioase, a conducerii unitare a economiei naționale cu gestiunea economico-financiară
a unităților economice. De asemenea, cercetarea științifică studiază aprofundat repartizarea optimă a
produsului național brut pentru fondul de dezvoltare și fondul de consum, schimbările care intervin în
structura consumului populației, raportul dintre veniturile directe din muncă și cele din fondurile
sociale. Concomitent, cercetarea științifică este chemată să aducă o contribuție importantă la
examinarea și la previzionarea noilor direcții de dezvoltare a societății, în raport cu schimbările care
intervin în dezvoltarea țării. Științele economice au sarcina să cerceteze mai temeinic fenomenele și
tendințele noi din economia mondială, căile restructurării diviziunii internaționale a muncii, ale
afirmării noii ordini economice internaționale, ale participării economiei românești la circuitul
economic mondial, practicarea unui comerț exterior de înaltă eficiență economică, asigurarea
condițiilor pentru trecerea la convertibilitatea internațională a leului. In viitor, știința economică
românească va trebui să se afirme tot mai puternic și să participe și mai activ la confruntarea de idei
care are loc în gândirea economică contemporană.
CHELTUIELI PLAFONATE, c. ce se pot efectua de către unitățile economice în limita
unui anumit plafon stabilit pentru fiecare trimestru, plafon ce nu poate fi depășit. C.p. se referă
la deplasări în interes de serviciu, plăți pentru angajări de lucrări etc. în situația în care organele
judecătorești obligă o unitate să efectueze unele plăți din capitolul de cheltuieli plafonate, însă
aceasta nu are plafonul necesar, plata se poate face de către unitatea bancară, dar afectează
plafonul cheltuielilor respective din trimestrul următor.
CHELTUIELI POSTCALCULATE, c. calculate și înregistrate în contabilitatea
întreprinderii numai după ce au fost efectiv făcute; au caracter de cheltuieli reale.
CHELTUIELI POȘTALE, c. efectuate de întreprinderi, instituții, cooperative, persoane
fizice, pentru francarea corespondenței și a diferitelor colete care se expediază prin poștă.
CHELTUIELI PRELIMINATE, c. ce urmează a fi efectuate într-o perioadă viitoare de
gestiune, dar care privesc perioada de gestiune curentă (care trebuie să le suporte).
CHELTUIELI PRIMARE, c. care, în individualitatea lor, au caracter omogen și nu se pot
divide mai departe; se utilizează la calcularea costului producției globale pe întreaga întreprindere.
CHELTUIELI PRIVIND ACTIVITATEA DE BAZĂ A SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI,
c. ocazionate de plățile reprezentând despăgubiri de asigurare, sume asigurate legate de
asigurările interne (v.) și sume plătite în numerar în legătură cu cheltuielile ocazionate de
asigurările și reasigurările în valută (v.).
333
CHE
CHELTUIELI PRIVIND INVESTIȚIILE PENTRU CONSTRUCȚII DE LOCUINȚE
DIN FONDURILE STATULUI, c. care cuprind cuantumul valoric de investiții pentru
construcțiile de locuințe din programul de investiții al consiliilor locale pentru fondul locativ de
stat administrat de către consiliile locale și cele destinate contractării cu populația. Conform
normelor juridice, aceste cheltuieli se finanțează din următoarele surse: sumele rezultate din
valorificarea mijloacelor fixe administrate de consiliile locale, scoase din funcțiune, și din alte
surse prevăzute de lege; amortismentul aferent fondului locativ de stat; profitul de la unitățile prin
care se administrează fondul locativ de stat; sumele repartizate pentru construcții de locuințe din
fondurile statului; sumele obținute din vânzarea către populație a locuințelor din fondul locativ de
stat; amortismentul primit prin redistribuire; avansuri de la populație; credite de la Casa de
Economii și Consemnațiuni sau de la bănci pentru construirea de locuințe proprietate personală;
alocații de la bugetul statului.
CHELTUIELI PROPORȚIONALE, v. CHELTUIELI VARIABILE.
CHELTUIELI PUBLICE, c. care se efectuează din bugetul public național (bugetul de
stat, bugetele locale și bugetul asigurărilor sociale de stat), din fondurile anexe ale bugetului de
stat, din resursele ministerelor, instituțiilor publice și din fondurile agenților economici cu capital
de stat pentru satisfacerea cerințelor de bunuri și servicii ale colectivității. C.p. cuprind: cheltuieli
economice, social-culturale, de apărare, cu organele statului etc. Natura, structura și ponderea c.p.
sunt determinate de formele de proprietate, de nivelul dezvoltării social-economice a țării, de
obiectivele dezvoltării echilibrate a economiei naționale, de înfăptuirea acțiunilor social-culturale,
etc.; de rolul statului în activitatea social-economică, precum și de condițiile politice concrete ale
perioadei respective. Natura c.p. este determinată de relațiile de producție și de rolul statului în
viața social-economică. Dimensionarea și repartizarea cheltuielilor publice pe destinații și pe
ordonatori de credite bugetare se efectuează în concordanță cu obiectivele strategiei de dezvoltare
economică și socială a țării și cu prioritățile imediate stabilite de autoritățile publice competente.
Utilizarea resurselor financiare se face cu respectarea prevederilor legale și în condiții de eficiență
economico-socială ridicată. La dimensionarea cheltuielilor publice se au în vedere: politica
financiară a statului, rețeaua de instituții publice în funcțiune, numărul de salariați etc. în domeniul
economic se au în vedere realizarea unor investiții și a altor acțiuni economice de interes public,
acordarea de subvenții, facilități. în domeniul social se prevede utilizarea resurselor financiare ale
statului pentru învățământ, sănătate, ocrotiri și asigurări sociale, cultură, artă, tineret și sport, refacerea și
ocrotirea mediului înconjurător, menținerea echilibrului ecologic etc. De asemenea, se au în vedere:
susținerea unor programe prioritare de cercetare științifică, îndeosebi fundamentală; asigurarea
cerințelor de apărare națională, a ordinii publice și siguranței naționale; finanțarea administrației publice
centrale și locale; dobânzile aferente datoriei publice și cheltuielile reclamate de emisiunea și plasarea
valorilor mobiliare necesare finanțării acestei datorii, precum și de riscul garanțiilor acordate de stat.
CHELTUIELI SIMPLE, v. CHELTUIELI PRIMARE.
CHELTUIELI SOCIAL-CULTURALE, c. efectuate de la bugetul de stat, de instituții,
întreprinderi, cooperative etc., pentru învățământ, ocrotirea sănătății, manifestări cultural-sportive,
biblioteci, asistență socială, asigurări sociale etc. V. și cheltuieli bugetare pentru finanțarea
acțiunilor social-culturale.
CHELTUIELI SPECIFICE PRIVIND CONSTITUIREA Șl ADMINISTRAREA
FONDULUI DE ASIGURARE 1. Subdiviziune a cheltuielilor ce se efectuează în vederea
constituirii și gestionării fondului de asigurare, care cuprind: remunerări pe baza cotelor
334
CHI
procentuale de tarife ce se plătesc pentru contractarea de asigurări facultative și încasarea primelor
de asigurare, impozitul aferent acestui fond de salarii, contribuții pentru asigurările sociale aferente
salariilor procentuale, cheltuielile cu imprimate, comisioane plătite la C.E.C., speze poștale pentru
operațiunile de asigurare, cheltuieli pentru popularizarea diferitelor categorii de asigurări, alte
cheltuieli. Pentru constituirea și administrarea fondului de asigurare se efectuează și cheltuieli
administrativ-gospodărești ale societății de asigurări (v.). 2. Cont cu ajutorul căruia se ține
contabilitatea cheltuielilor specifice ce se efectuează în legătură cu operațiunile de asigurări, cum
sunt: salarii procentuale, cheltuieli de popularizare etc.
CHELTUIELI SUPLIMENTARE, c. care au depășit norma pentru consumul de materiale,
de timp sau bani, stabilită la începutul perioadei de gestiune. V. și cheltuieli de producție.
CHELTUIELI TEHNOLOGICE, v. CHELTUIELI DE BAZĂ.
CHELTUIELI UTILE, c. efectuate de către posesorul unui bun pentru a ameliora starea lui.
Cu toate că nu sunt necesare, aceste c. măresc valoarea bunului. De aceea, proprietarul are
obligația să restituie aceste cheltuieli persoanei care le-a efectuat.
CHELTUIELI VARIABILE, c. a căror mărime se modifică în plus sau în minus,
proporțional cu volumul fizic al producției care le-a ocazionat, în condițiile unor norme de consum
specific neschimbate. în categoria c.v. sunt incluse: c. cu consumul de materii prime și materiale
directe, salariile directe (în acord), combustibilul tehnologic, cheltuielile de transport, dobânzile,
spezele bancare ș.a. V. și cheltuieli de producție; cheltuieli directe.
CHELTUIELI VOLUPTOARE, c. efectuate în bani sau în muncă de către posesorul unui
bun, pentru a-și satisface mai bine plăcerea sa personală. întrucât c.v. nu măresc valoarea bunului,
proprietarul bunului nu este obligat să le restituie persoanei care le-a efectuat.
CHELTUIELILE ACTIVITĂȚII DE BAZA, cont cu ajutorul căruia se ține contabilitatea
cheltuielilor în legătură cu despăgubirile plătite la asigurările prin efectul legii și la asigurările
facultative de bunuri, cu sumele asigurate plătite asiguraților la asigurările de persoane, precum și
sumele plătite drept despăgubiri la asigurări de răspundere civilă. Administrația centrală ține
contabilitatea cheltuielilor privind operațiunile de asigurare și reasigurare în valută.
CHELTUIELILE BĂNEȘTI ALE POPULAȚIEI, c. constituite din plățile bănești
efectuate pentru cumpărarea de mărfuri, prestări de servicii, construirea și cumpărarea de locuințe
proprietate personală, plata de impozite, taxe, contribuții, cotizații, diferite ale cheltuieli. V. și
balanța veniturilor și cheltuielilor bănești ale populației și a masei monetare.
CHELTUIELILE STATULUI, c. efectuate de către stat. Aceste cheltuieli au apărut o dată cu
statul. în fiecare orânduire social-economică, statul a avut un sistem propriu de cheltuieli. în sclavagism,
se cheltuiau mijloace enorme pentru întreținerea stăpânilor și a numeroșilor lor servitori, a aparatului de
asuprire, pentru cheltuieli de război etc. în feudalism, c,s. cuprindeau cheltuieli cu feudalii, cu
întreținerea curții regale și a aristocraților, cheltuieli pentru manufactură și comerț etc. C.s. capitalist
cuprind cheltuieli militare, cheltuieli cu aparatul de stat, cheltuieli pentru stingerea datoriilor statului.
CHENZINĂ, salariul cuvenit unei persoane încadrate în muncă, pe care îl primește la
fiecare jumătate de lună.
CHIRIE, sumă de bani pe care chiriașul are obligația să o plătească proprietarului pe ba7^
contractului de închiriere, reprezentând echivalentul valoric al folosirii bunului închiriat.
335
CHI
CHITANȚĂ, document contabil și juridic oficial prin care se atestă încasarea (respectiv
plata) unei sume de bani sau primirea unor valori materiale; se întocmește și se semnează de către
primitor și se eliberează depunătorului sumei sau predătorului valorilor materiale. C. constituie
documentul justificativ pentru depunerea sumei de bani (în numerar) sau a altor valori la casieria
unității gestionare. întocmirea ei se face în conformitate cu prevederile regulamentului privind
încasările și plățile în numerar ale instituțiilor, întreprinderilor și organizațiilor de stat,
cooperatiste, private și obștești.
CHITANȚIER, carnet, registru cu regim special, cuprinzând un anumit număr de foi
(chitanțe) detașabile, pe care sunt imprimate diferite date. Eliberarea acestor carnete se face de
către compartimentul financiar-contabil. V. și chitanță.
CICLU DE FUNCȚIONARE, indicator prevăzut în normativele tehnice de care unitățile
economice trebuie să țină seama la efectuarea reparațiilor capitale. C. de f. este exprimat în ani,
ore de funcționare sau kilometri parcurși de la data punerii în funcțiune a unui mijloc fix și până la
efectuarea primei reparații capitale sau între două reparații capitale consecutive. în funcție de
gradul de uzură și de starea tehnică a mijloacelor fixe, c. de f. se poate micșora cu sau peste 10%,
dar numai cu aprobarea organului ierarhic superior. V. și reparație capitală.
CICLU DE PRODUCȚIE, v. CICLU DE FABRICAȚIE.
CICLU ECONOMIC, perioada de la începutul unei contracții a activității economice privite
în ansamblu, până la începutul celei următoare. C.e. cuprinde totalitatea fenomenelor care se succed
într-o anumită ordine, prin alternarea fazelor de dezvoltare și prosperitate cu cele de criză, de
depresiune, pe perioada de la începutul unei crize economice până la începutul celei următoare. Ce.
cuprinde următoarele faze: înviorarea, avântul, criza, depresiunea. în timpul înviorării șl avântului, pe
baza unui proces investițional susținut, cresc producția și produsul național brut, forța de muncă este
folosită într-o măsura tot mai mare, se îmbunătățesc salariile, cresc vânzările și profiturile. în această
perioadă creditul este ieftin, afacerile sunt prospere, crește cursul titlurilor de valoare. Dar treptat, în
economie își fac loc încetinirea creșterii și chiar scăderea productivității, se reduce rata profitului,
apar unele dezechilibre în economie etc., care nu sunt altceva decât expresia limitării sau a epuizării
posibilităților de creștere a eficienței factorilor de producție etc. Ca urmare, au loc fluctuații, scăderi
ale cursului titlurilor de valoare, scumpirea și restrângerea sferei creditului, a investițiilor, toate
acestea ducând la scăderea și chiar la epuizarea potențialului de expansiune. Manifestările negative
pot merge până la criza economică, când producția și vânzările scad sau stagnează, crește numărul
șomerilor și al falimentelor. Se produc dezechilibre grave în economie, care se manifestă și între
cerere și ofertă. Fenomenele economice se pot agrava, intrând în faza depresiunii. în aceasta
perioadă, pentru a face față concurenței din ce în ce mai puternice și diferitelor dificultăți, agenții
economici iau măsuri ferme pentru modernizarea și înlocuirea capitalului fix, îmbunătățirea
procesului tehnologic, reducerea costurilor, ridicarea parametrilor calitativi ai produselor etc.
Evident, realizarea acestor obiective presupune creșterea investițiilor care treptat, treptat, fac posibilă
depășirea depresiunii, începând o nouă fază ascendentă a c.e. Investițiile de capital fix și circulant
constituie factorul hotărâtor pentru creșterea producției și a forței de muncă ocupate în ramurile
productive. Populația obține venituri suplimentare, ceea ce conduce la creșterea cererii de bunuri și
servicii, fenomen care, la rândul său, înviorează producția, se angajează noi lucrători și astfel se
realizează o nouă fază de expansiune, care, în timp, poate fi urmată de o nouă scădere a producției, de
o nouă reducere a forței de muncă ocupate etc., ceea ce marchează trecerea la un nou c.e. care se
336
CÎR
realizează, însă, la un nivel superior. Rezultă că c.e. cuprinde două etape pe care le străbate economia
și anume: recesiunea, formată din criza economică și depresiune, și boom-ul, care cuprinde creșterea
economică și expansiunea.
CICLU FINANCIAR, totalitatea operațiunilor care au loc între momentul transformării
banilor, a lichidităților proprii sau împrumutate, în bunuri și servicii, până în momentul în care
investițiile efectuate se recuperează. La sfârșitul c.f. se recuperează capitalul financiar avansat
inițial și, de regulă, se obține un profit. Capitalul fix are un c.f. lung, iar capitalul circulant are un
c.f. scurt. C.f. cuprinde modificări succesive ale stocurilor reale determinate de fluxuri efective
generate de procese de aprovizionare, producție și desfacere, până când se constituie stocurile care
se pot transforma în bani, când se recuperează capitalul financiar avansat și se obține un profit.
Mecanismele financiare se fundamentează pe relațiile dintre fluxurile și stocurile realizate.
C.I.F. (engl. cost, Insurance and freight; fr. cout, assurance et fret - cost,
asigurare, navlu), clauză prevăzută în contractele de vânzare-cumpărare în comerțul exterior,
potrivit căreia livrarea mărfii de către vânzător cumpărătorului se socotește din momentul când
aceasta a trecut balustrada navei, în portul de încărcare. Prin această clauză, vânzătorul are sarcina
de a procura nava, de a suporta cheltuielile cu ambalajul folosit în mod curent și cheltuielile cu
încărcarea mărfii la bordul navei, de a procura conosamentul, de a întocmi factura și certificatul de
origine a mărfurilor, de a plăti taxa vamală, taxele și impozitele legate de exportul mărfurilor, de a
plăti prima de asigurare a^ mărfii pe timpul transportului și de a preda documentele și polița de
asigurare cumpărătorului. în acest caz, marfa se transportă pe riscul cumpărătorului, prețul plătit
de acesta acoperind costul mărfii, polița de asigurare și costul transportului maritim sau fluvial. De
asemenea, cumpărătorul suportă cheltuielile de descărcare, taxele de import și celelalte taxe
portuare care privesc marfa în portul de destinație. Dacă are loc o avarie în timpul transportului,
cumpărătorul se va adresa societății de asigurări pentru a solicita despăgubirea. Potrivit acestei
clauze, în relațiile dintre țări, dreptul de proprietate asupra mărfurilor vândute se transmite de la
vânzător la cumpărător în momentul predării documentelor, în mâna acestuia din urmă, în
momentul depunerii lor la bancă sau în cel al expedierii lor prin poștă.
CIFRA DE AFACERI, indicator economic care comensurează și exprimă cuantumul
încasărilor din activitatea agentului economic într-o anumită perioadă de timp. C. de a. cuprinde
încasările totale obținute din diferitele acte de comerț: vânzări de mărfuri, executări de lucrări,
prestări de servicii, acordări de credite, efectuarea de operațiuni bursiere etc. Cu ajutorul c. de a. se
apreciază eficiența agenților economici și importanța lor sub aspect economico-social și financiar.
C.I.P. (engl. Carriage and Insurance Paid to ... - frahtul și asigurarea plătite până la ...),
clauză prevăzută în contractele de vânzare-cumpărare, potrivit căreia vânzătorul plătește
transportul mărfii vămuite pentru export până la destinația convenită, precum și prima de
asigurare. Riscurile de pierdere sau de degradare a mărfii trec de la vânzător la cumpărător în
momentul în care marfa a fost predată în custodia cărăușului.
CIRCUITUL ACTIVELOR CIRCULANTE, trecerea activelor circulante prin stadiile de
aprovizionare tehnico-materială, producție și desfacere. Aceste active îmbracă forme diferite: bani,
materii prime, materiale, producție neterminată, produse finite și iarăși bani. C.a.c. începe din
momentul în care unitatea economică achiziționează elementele de active circulante și durează
până când contravaloarea produselor finite s-a înregistrat în contul său deschis la bancă. Unitățile
economice sunt chemate și interesate să ia măsurile cele mai eficiente pentru ca fiecare circuit să
se efectueze într-un timp cât mai scurt. V. și circuitul fondurilor de producție; viteza de rotație
a activelor circulante.
337
CIR
CIRCUITUL CAPITALULUI, transformarea succesivă a capitalului dlntr-o formă într-alta;
proces de mișcare a capitalului care trece prin trei stadii, în sfera producției și în sfera circulației,
când capitalul bănesc se transformă în capital productiv, capitalul productiv în capital marfa și acesta
din nou în capital bănesc. în timpul circuitului său, capitalul îmbracă cele trei forme funcționale.
Stadiul întâi al mișcării capitalului constă în transformarea capitalului bănesc în capital productiv,
care se prezintă astfel:
B-M
în acest stadiu, capitalul bănesc (B) se transformă în forță de muncă (Fm) și în mijloace de
producție (Mp), adică în capital productiv. Dacă mai înainte capitalistul dispunea de capitalul
bănesc, acum el dispune de un capital de aceeași mărime, dar sub forma capitalului productiv,
adică de tot ce are nevoie pentru producție (deci și de forță de muncă, fără de care nu poate începe
procesul de producție). Al doilea stadiu al mișcării capitalului constă în transformarea capitalului
productiv în capital marfă. în acest stadiu, după ce capitalistul și-a procurat capitalul productiv,
începe consumarea productivă a acestuia, care se concretizează în utilizarea forței de muncă,
prelucrarea materiilor prime, a materialelor, consumarea combustibilului, funcționarea și uzarea
mașinilor, a instalațiilor etc. Acest stadiu poate fi reprezentat astfel:
<1 in
... P ... M’
Mp
Capitalul avansat își schimbă acum, din nou, forma în procesul de producție, devenind capital
marfa; acum se obțin produse finite de o valoare superioară valorii inițiale a capitalului, în care
este inclus și profitul. In formula de mai sus, P reprezintă producția, iar M' capitalul sub formă de
marfa, care are o valoare superioară. Al treilea stadiu al mișcării capitalului constă în
transformarea capitalului marfa în capital bănesc (dobândind astfel forma inițială), însă într-un
cuantum mai mare). Acest stadiu poate fi reprezentat în felul următor:
M’-B’
La încheierea celui de al treilea stadiu, capitalistul reinvestește capitalul, achiziționând din nou
mijloace de producție și forță de muncă, dar în proporții sporite. Aceste trei stadii, prin care trece
succesiv capitalul în mișcarea sa, constituie un tot unitar (sunt foarte strâns legate între ele și depind
unul de altul), reprezentând circuitul total al capitalului industrial, sintetizat în următoarea formulă:
...P ...M’-B’
Primul și al treilea stadiu au loc în sfera circulației, iar al doilea se situează în sfera producției. C.c.
face posibilă transformarea banilor în mărfuri și invers; fără această transformare este de
neconceput repetarea permanentă a procesului de producție, respectiv reproducția capitalistă,
indiferent de formele ei: simplă sau lărgită.
338
CIS
CIRCUITUL FONDURILOR DE PRODUCȚIE, proces de mișcare și schimbare continuă
a formei pe care fondurile de producție o îmbracă prin trecerea lor din sfera circulației în sfera
producției și invers, datorită corelației dintre aceste stadii ale reproducției sociale. Practic, c.f. de
p. cuprinde trei stadii - aprovizionarea tehnico-materială, producția și desfacerea - și se poate reda
schematic astfel: B - Mp ... P ... M’...- B. Desfășurarea normală și neîntreruptă a c.f. de p.
presupune o activitate calitativ superioară, ritmică, în toate stadiile procesului reproducției sociale.
CIRCULAȚIA POLIȚELOR, mișcare a polițelor (v.) în sfera circulației, unde pot înlocui
banii. C.p. apare pe baza creditului comercial (v.) și extinde sfera acestui credit. întrucât
deținătorul de polițe poate achita cu acestea diferite mărfuri pe care le cumpără, este permisă
acordarea de credite comerciale în dimensiuni care depășesc limitele capitalului de rezervă. C.p.
lărgește sfera aplicării creditului comercial peste limitele relațiilor dintre diferite ramuri de
producție legate direct între ele, deoarece prin intermediul polițelor se pot stinge diversele plăți
dintre întreprinzătorii din diferite ramuri.
CIRCULAȚIE, proces al schimbului de mărfuri prin mijlocirea banilor; transformarea
mărfurilor în bani și apoi a banilor în mărfuri. Procesul c. cuprinde două acte separate: vânzarea
(M-B) și cumpărarea (B—M). C. mărfurilor ascunde posibilitatea apariției crizelor economice ca
urmare a rupturii existente între cele două acte ale circulației.
CIRCULAȚIE BĂNEASCA, totalitatea operațiunilor efectuate cu masa banilor,
concretizate în încasările și plățile bănești determinate de circulația mărfurilor, de prestarea
serviciilor etc. în cadrul unei țări. Operațiunile bănești se efectuează, pe de o parte, între unitățile
economice, instituții și populație, precum și între diferitele grupe ale populației, iar pe de altă
parte. între toate acestea și stat, prin intermediul băncilor, într-o anumită perioadă de timp. C.b.
cuprinde atât plățile în numerar, cât și plățile fără numerar. C.b. în numerar cuprinde operațiunile
de încasări și plăți care au loc între populație și unitățile economice, precum și operațiunile “bănești
dintre diferitele grupe ale populației. între c.b. cu și fără numerar există o interdependență
permanentă, numerarul trecând mereu dintr-o sferă în alta, astfel încât ambele sfere formează un
tot unitar. Astfel, banii scripturali se transformă în numerar când unitățile ridică sume de bani din
conturile lor de la bancă pentru plata salariilor, a indemnizațiilor, a burselor etc., iar numerarul
îmbracă forma banilor scripturali când încasările din comerț, transporturi, diferite servicii, prime
de asigurare, impozite, taxe etc. se depun în conturile bancare. C.b. este astfel organizată încât
contribuie Ia dezvoltarea proporțională, armonioasă și echilibrată a tuturor ramurilor economiei
naționale, a acțiunilor social-culturale și a unităților administrativ-teritoriale ale țării, la desfă-
șurarea normală a schimbului de mărfuri etc. V. și inflație; stabilitatea banilor; suma de bani
necesară circulației.
CIRCULAȚIE MONETARĂ, v. CIRCULAȚIE BĂNEASCĂ.
CIRCUMSCRIPȚIE FINANCIARĂ, organ financiar local care funcționează pe lângă
consiliile locale municipale sau pe lângă consiliile locale orășenești și îndeplinește aceleași
atribuții ca și administrația financiară, dar limitate și adaptate la specificul din raza lor teritorială.
C.f. este subordonată Direcției Generale a Finanțelor Publice și a Controlului Financiar de Stat.
Structura ei organizatorică cuprinde serviciile Buget, Contabilitate, Impozite și Taxe. V. și
administrație financiară.
CISLĂ, (în feudalism) parte din birul plătit în comun, repartizată pe o persoană sau pe o
anumită comunitate. De regulă, repartizarea dărilor se făcea de către obștea satului, în funcție de
averea pe care o aveau plătitorii.
339
CIT
CITAȚIE, înscris emis de un organ judecătoresc sau de urmărire penală, prin care o
persoană este invitată să se prezinte la acel organ la o anumită dată și oră.
CITY, cel mai mare centru financiar al Londrei, în care sunt situate sediile băncilor,
societăților de asigurări, burselor de valori etc. Practic, C. este cel mai important centru
financiar-bancar al țărilor occidentale.
CLASIFICAREA ACTIVELOR CIRCULANTE, v. ACTIVE CIRCULANTE.
CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR DE BURSĂ, gruparea operațiunilor de bursă după
momentul când are loc lichidarea, și anume: operațiuni comptant, la vedere (pe bani gata sau „per
casa“), în care lichidarea are loc în momentul când s-a încheiat târgul sau la câteva zile, și
operațiuni la termen, în care lichidarea se face ulterior. Lichidarea trebuie să fie efectivă, prin
predarea și primirea valorilor sau numai prin achitarea diferenței de curs.
CLASIFICAȚIE BUGETARĂ, gruparea într-o ordine științifică obligatorie și după criterii
unitare, precis determinate, a tuturor veniturilor și cheltuielilor din cuprinsul bugetului public
național (de stat, local și al asigurărilor sociale de stat). C.b. este constituită dintr-un sistem de
diviziuni și subdiviziuni în care sunt încadrate veniturile și cheltuielile bugetare, ea fiind
obligatorie pentru toate unitățile și organele care se ocupă cu elaborarea, executarea și încheierea
bugetului de stat și a bugetelor locale. C.b. trebuie să fie astfel concepută încât să dea o imagine
clară în legătură cu cuantumul și sursele de venituri, precum și cu volumul și destinațiile
cheltuielilor bugetare. C.b. înlesnește cunoașterea conținutului bugetului de stat și a celor locale, a
tuturor izvoarelor de venituri, ceea ce face posibilă luarea de măsuri pentru încasarea integrală a
acestora la termenele stabilite și facilitează stabilirea, determinarea, efectuarea și ținerea evidenței
cheltuielilor în concordanță cu obiectivele social-culturale, economice, de apărare națională etc.
C.b. trebuie să fie cât mai simplă, clară și concretă, pentru a fi ușor înțeleasă nu numai de către
specialiști, ci și de către cei care nu au o pregătire de specialitate. Potrivit c.b., veniturile și
cheltuielile care se înscriu în buget se grupează astfel: venituri și cheltuieli ordinare și
extraordinare, cheltuieli curente și de capital, cu specificarea naturii veniturilor și cheltuielilor și cu
desfășurarea acestora pe subdiviziunile stabilite. Astfel, c.b. arată Ia venituri: "impozitele directe,
cu repartizarea acestora pe categorii de plătitori; "impozitele indirecte, cu precizarea impozitelor
care se încasează pe bunurile de lux și pe cele de larg consum; "veniturile de la agenții economici
cu capital de stat și de la cei cu capital privat; "încasări din împrumuturi de stat; «diferite alte
venituri. La partea de cheltuieli, c.b. cuprinde: "cheltuieli social-culturale (învățământ, sănătate,
cultură, artă, asigurări sociale, asistență socială etc.); "cheltuieli economice; «cheltuieli militare;
■cheltuieli cu întreținerea și funcționarea organelor statului (organe ale puterii legislative și
administrative, justiție, parchet, notariat, poliție, jandarmerie etc.); «alte cheltuieli. Cheltuielile de
personal se prezintă distinct de cheltuielile materiale. De asemenea, se înscriu separat cheltuielile
de personal, cum sunt: salarii, diurne, indemnizații și altele de această natură. C.b. a veniturilor și
cheltuielilor bugetare se poate efectua după mai multe criterii. Astfel, veniturile și cheltuielile
bugetare pot fi prezentate după criteriul administrativ (departamental). Potrivit acestui criteriu,
veniturile se clasifică după instituțiile care se ocupă cu încasarea lor, iar cheltuielile după
instituțiile prin care se efectuează. Cheltuielile se clasifică și în funcție de natura lor, în felul
următor: cheltuieli de personal (salarii, sporuri de vechime în muncă, premii, participări la
profituri, diurne de deplasare etc.) și cheltuieli materiale (achiziționări de materiale, executări de
lucrări, prestări de servicii etc.). De asemenea, cheltuielile se pot clasifica în: cheltuieli de capital
sau de investiții (procurarea de aparatură, instrumentar, achiziționarea de bunuri imobile, mobilier,
mijloace de transport, echipament etc.) și cheltuieli funcționale (salarii, iluminat, încălzit, apă,
340
CLA
gaze, rechizite de birou, poștă, telefon etc.). Stabilirea, modificarea și completarea c.b. din
România sunt de competența Ministerului Finanțelor. C.b. se adaptează, mereu la cerințele social-
economice. Prin c.b. se asigură încadrarea după un sistem unitar și științific a veniturilor și
cheltuielilor în bugetul public național. C.b. a veniturilor se face pe capitole și subcapitole. în
cadrul veniturilor se cuprind veniturile ordinare, în interiorul cărora sunt înserate mai întâi
veniturile curente (venituri fiscale, impozite directe, indirecte; venituri nefiscale; venituri din
capital), apoi veniturile extraordinare (împrumuturi de stat interne și externe etc.). Pentru
cheltuielile bugetare există mai întâi o clasificați? funcțională, care cuprinde următoarele
subdiviziuni: părți, capitole și subcapitole. în continuare, cheltuielile bugetare sunt prezentate mai
detaliat în clasificația economică (cadrul comun), unde există ca subdiviziuni articole și alineate.
C.b. are o importanță deosebită pentru buna organizare și înfăptuire a elaborării, dezbaterii,
adoptării, executării și încheierii bugetului de stat. Respectarea strictă a ordinii de cuprindere a
veniturilor și cheltuielilor în subdiviziunile c.b. asigură realizarea în condiții optime a procesului
bugetar. C.b. servește la elaborarea proiectului bugetului de stat, înlesnește centralizarea
indicatorilor bugetari și executarea bugetului și are o deosebită importanță organizatorică și
juridică. Evidențiind veniturile după surse și cheltuielile după destinațiile lor, c.b. scoate în relief
conținutul politic, social și economic al bugetului de stat. Ea permite efectuarea analizei
economice a veniturilor și cheltuielilor bugetare, arată cum se efectuează pe această cale repartiția
produsului național brut, care este proporția dintre fondul de dezvoltare și fondul de consum, cum
decurge procesul reproducției sociale etc. Cu ajutorul c.b. se determină sarcinile diferitelor
instituții în ceea ce privește realizarea integrală și la timp a veniturilor din fiecare sursă și
efectuarea cheltuielilor numai cu respectarea strictă a destinațiilor resurselor financiare alocate de
la bugetul de stat adoptat. Subdiviziunile c.b. sunt stabilite în așa fel încât facilitează munca de
normare a cheltuielilor, înlesnesc coordonarea bugetului statului cu indicatori din programul
economic al țării și fac posibile ținerea unei evidențe bugetare unitare și întocmirea dărilor de
seamă. Pe baza acestor dări de seamă se pot analiza rezultatele și dinamica execuției bugetului de
stat, în raport cu realizarea indicatorilor dezvoltării social-economice. în același timp, c.b. creează
cadrul necesar pentru compartimentarea veniturilor și cheltuielilor bugetare în vederea practicării
unei gestiuni sănătoase, a efectuării unui control asupra modului de executare a veniturilor și a
cheltuielilor bugetare, în vederea luării de măsuri pentru lichidarea deficiențelor constatate și
pentru întărirea disciplinei bugetare. V. și cadrul comun al clasificației bugetare; cadrul general
al clasificației bugetare.
CLAUZA ABANDONULUI, stipulare expresă prevăzută în polița de asigurare maritimă,
potrivit căreia armatorul are latitudinea să abandoneze nava avariată în favoarea asigurătorilor în
schimbul primirii despăgubirilor cuvenite.
CLAUZA AMERICANA, consemnare în documentele de asigurare pentru cazurile în care
asiguratul dispune de două polițe de asigurare, de la doi asigurători, pentru același bun și pentru
aceleași riscuri. Potrivit c.a., asigurătorii răspund în ordinea datei stipulate în fiecare poliță;
asiguratul primește despăgubire de la al doilea asigurător numai atunci când suma asigurată din
prima poliță nu compensează întreaga daună.
CLAUZA ASIGURĂRII DE VALORI SUPLIMENTARE, prevedere în asigurările
maritime potrivit căreia armatorul are posibilitatea să asigure prin aceeași poliță și alte valori decât
cele menționate, cum ar fi suma navlului. Valoarea suplimentară poate ajunge până la cel mult
25% din asigurarea de bază.
341
CLA
CLAUZA ASIGURĂRII TRANSBORDĂRII, consemnare în acrele de asigurare
maritimă, care atestă că asigurătorul preia riscul mărfurilor în momentul transbordării lor de pe
chei pe navă și invers.
CLAUZA ATESTĂRII, consemnare în actele de asigurare maritimă, prin care se atestă că
polița de asigurare a fost semnată de către o persoană autorizată de societatea de asigurări.
CLAUZA AVARIEI, stipulație în majoritatea polițelor de asigurare, prin care se atestă că,
în situația când mărfurile suferă o avarie care, din punct de vedere valoric, este mai mică decât un
anumit cuantum stabilit la încheierea asigurării, nu se plătește despăgubirea. Fac excepție de la
această regulă daunele survenite ca urmare a eșuării, incendierii, coliziunii sau scufundării navei.
V. și franșiză.
CLAUZA BONUS-MALUS, clauză practicată în asigurările interne și internaționale,
menită să stimuleze preocuparea asiguraților pentru o cât mai bună conservare a bunurilor lor
cuprinse în asigurare. C.b.-m. cuprinde reducerile, respectiv majorările de prime de asigurare,
după caz. Potrivit acestei clauze, asigurații care manifestă o grijă deosebită față de bunurile
asigurate și deci n-au provocat plăți de despăgubiri beneficiază în anul următor de o reducere a
primelor de asigurare pe care trebuie să le plătească (clauza bonus), iar asiguraților care, ca urmare
a slabei preocupări pentru îngrijirea bunurilor asigurate și care, în consecință, provoacă plăți mari
ca despăgubiri, li se stabilesc în anul următor prime de asigurare mai mari (clauza malus). La noi
în țară se practică clauza bonus.la asigurările auto de avarii.
CLAUZA CESIUNII ASIGURĂRII, c. folosită cu deosebire în asigurările maritime, potrivit
căreia asiguratul poate să transfere interesul asigurat în favoarea altei persoane. Realizarea c.c.a. are
loc prin andosarea și predarea poliței de asigurare (vj către noul beneficiar al asigurării.
CLAUZA CLASIFICĂRII, stipulație în documentele de asigurare maritimă, potrivit căreia
primele de asigurare pentru mărfurile care urmează să se încarce pe o navă încă necunoscută în
momentul contractării asigurării se fixează în funcție de clasa pe care o va avea nava respectivă în
ziua încărcării, potrivit noianelor de clasificare a acestor nave.
CLAUZA DE DEVIZE, prevedere stipulată în acordul de clearing, potrivit căreia în
situațiile în care una dintre părțile acordului ajunge să aibă un cont deficitar și nu sporește exportul
ori nu reduce corespunzător importul în vederea reactivării corespunzătoare a balanței plăților,
aceasta este obligată să compenseze diferența dintre creditul tehnic prevăzut în acord și deficitul
constatat prin transferarea efectivă a sumei corespunzătoare dintr-o anumită valută în țara
partenerului excedentar, echilibrându-se în acest fel contul de clearing. V. și credit tehnic.
CLAUZA DE FORȚĂ MAJORĂ, stipulație contractuală care definește forța majoră și
obligațiile părților atunci când aceasta se ivește. V. și forță majoră.
CLAUZA DE GAJ NEGATIVĂ, promisiunea făcută în scris de un împrumutat
creditorului de a nu gaj a active, adică mărfuri, titluri, creanțe etc.
CLAUZA DE ÎMPUTERNICIRE, prerogativă pe care titularul unui instrument (libret) de
economisire o acordă la cel mult două persoane majore (soț, soție, copii, frați, surori, părinți sau
alte persoane), de a dispune în mod nelimitat de sumele economisite. Persoanele respective sunt
indicate în scris unităților C.E.C. și înregistrate în libretele de economii sau în conturile curente
personale, în rubricile destinate acestui scop. C. de î. se poate stabili la prima depunere sau
ulterior. C. de î. se poate introduce și de către persoanele care fac depuneri pe numele altor
CLA
persoane, dar numai cu ocazia emiterii libretului de economii. Persoanele împuternicite pot efectua
în timpul vieții titularului orice operațiune de depunere și restituire din libretul de economii,
inclusiv lichidarea acestuia.
CLAUZA DE ÎNLOCUIRE, specificație în documentele de asigurări maritime care atestă
că răspunderea asigurătorilor referitoare la pagubele provocate mașinilor este limitată la costul
înlocuirii pieselor avariate sau al reparării mașinii respective.
CLAUZA „DE LA DEPOZIT LA DEPOZIT", prevedere folosită în asigurarea transportului
internațional de mărfuri, potrivit căreia asigurarea este valabilă din momentul în care începe
încărcarea mărfurilor în primul mijloc de transport și până când mărfurile sunt descărcate și ajung în
depozitul de destinație stipulat în polița de asigurare. Potrivit acestei clauze mărfurile sunt asigurate
pe toată durata transportului, cu condiția ca de la preluarea lor din depozitul intermediar (vamă) sau
de la un alt depozit intermediar și până la ajungerea lor la depozitul de destinație să nu treacă mai
mult de 60 de zile. Suma asigurată pentru mărfurile importate sau exponate este formată din prețul
mărfurilor prevăzut în factură, cheltuielile de transport până la depozitul final, beneficiul preliminat
al asiguratului (maxim 10% din valoarea mărfurilor respective), prima de asigurare, iar în unele
cazuri, la cererea asiguratului, și taxele vamale. Cuantumul primelor de asigurare este stabilit pe
categorii și feluri de mărfuri ce se transportă, perioada în care se efectuează transportul, mijlocul de
transport folosit, ruta transportului, condițiile asigurării etc. Primele de asigurare se achită imediat ce
asigurarea a fost confirmată. V. și asigurare cu răspundere pentru avaria particulară; asigurare
fără răspundere pentru avaria particulară; asigurare pentru toate riscurile; avarie; franșiză.
CLAUZA DE OPȚIUNE, c. de consolidare valutară (clauza monetară) prin care se
garantează emisiunea de obligațiuni internaționale față de creditori (subscriptori). C. de o. dă
posibilitatea creditorului să ceară nu numai reajustarea sumei cuvenite în moneda de plată străină,
ci și plata efectivă în moneda de garanție, de regulă moneda creditorului.
CLAUZA DE REVOCARE/RASCUMPĂRARE, c. stipulată în unele titluri financiare
prin care emitentul își rezervă dreptul de a le retrage din circulație prin răscumpărarea lor de la
deținători. Această c. este specifică numai acțiunilor preferențiale și obligațiunilor. Această c. nu
se aplică acțiunilor comune emise de către companii publice.
CLAUZA DE SUBROGARE, c. folosită în asigurările maritime de mărfuri, potrivit
căreia asigurătorii renunță la dreptul de a se substitui asiguratului despăgubit, adică nu mai
urmăresc pe cărăuș pentru pierderile sau avariile provocate mărfurilor prin neglijența cărăușului.
CLAUZA D.S.T., c. asigurătoare ce se poate prevedea în contracte, convenții și acorduri
internaționale, știut fiind faptul că D.S.T. sunt cele mai stabile unități de referință, deoarece acestea
se calculează zilnic avându-se în vedere un „coș" de valute aparținând țărilor care au cea mai mare
pondere în comerțul internațional; cotațiile acestor valute se publică în buletine ale FMI. C.D.S.T.
are astăzi o utilizare tot mai largă. V. și Drepturi Speciale de Tragere.
CLAUZA ETICHETELOR, stipulație prevăzută în contractele de asigurări maritime,
potrivit căreia asigurătorii plătesc despăgubiri echivalente numai cu valoarea etichetelor și a
ambalajelor avariate, fără a avea în vedere eventuale pierderi de preț din cauza aspectului exterior
mai puțin atractiv al mărfurilor respective. C.e. se aplică numai pentru riscurile cu privire la
etichete și ambalaje, fără a avea în vedere mărfurile etichetate sau ambalate (de exemplu:
etichetele de pe sticle, unele butoaie, lăzi etc.).
343
CLAUZA EXCEPTĂRII UZURII NORMALE, stipulație prevăzută în contractele de
asigurări maritime, potrivit căreia, în caz de daună, asigurătorul despăgubește valoarea navei, mai
puțin amortismentul corespunzător uzurii normale.
CLAUZA „FĂRĂ AVARIE PARTICULARĂ" SAU „FRANCO DE AVARII
PARTICULARE", stipulație întâlnită în polițele de asigurare cargo și casco maritim, conform
căreia asigurătorii își limitează răspunderea, acoperind numai avariile particulare (v.) produse de
anumite cauze mai importante. De regulă, aplicarea acestei clauze dă dreptul la acoperirea avariilor
particulare produse la navă și încărcătură de: naufragiu, abordaj, eșuare, oprire forțată etc.
CLAUZA „FRANCO CU EXCEPȚIA ..." (sau „fără avarii particulare cu
excepția..."), c. stipulată în polițele casco maritim, conform căreia anumite riscuri, deși dau
naștere numai la avarii particulare, totuși sunt acoperite de asigurător. Aceste riscuri sunt: de
abordaj, de lovire a unui corp fix, mobil sau plutitor, de eșuare și incendiu. Rezultă că dacă
asiguratul poate face dovada producerii unuia dintre aceste patru riscuri, avariile rezultate, chiar
particulare, se despăgubesc de către asigurător.
CLAUZA „FRANCO DE AVARII" (sau „fără răspundere pentru avarii"), stipulație
inserată în polițele de asigurare a navei, conform căreia asigurătorul este eliberat de orice
răspundere pentru avaria comună sau particulară, exceptând cazurile care dau naștere la abandonul
navei. în astfel de situații, asiguratul are de ales între abandon și exercițiul acțiunii de avarie.
CLAUZA FRANȘIZEI, stipulație întâlnită frecvent în polițele de asigurare maritimă, conform
căreia asigurătorii nu acoperă decât pagubele care depășesc franșiza (v.). De exemplu, în polițele casco
este des stipulată o franșiză convențională, variind de la 2% la 5% din valoarea agreată a navei. C.f. se
aplică numai în legătură cu pagubele care sunt urmare a avariilor particulare, ea neaplicându-se în cazul
contribuției la avaria comună (v.). Totodată, c.f. nu se aplică nici dacă paguba este urmarea
naufragiului, eșuării, incendiului sau exploziei la bordul navei sau ciocnirii cu alte nave.
CLAUZA IPOTECARĂ NEGATIVĂ, promisiune făcută de un debitor creditorului de a
nu constitui o ipotecă în folosul unui terț și nici de a mări suma ipotecii deja instituite. Promisiunea
respectivă este consemnată într-o convenție scrisă.
CLAUZA LANSĂRII, c. folosită în asigurările maritime, care prevede riscurile pe care le
preia asigurătorul cu prilejul lansării navei.
CLAUZA „LA ORDIN", c. care conține mențiunea „la ordin" prevăzută după numele
beneficiarului și care permite transferarea unui titlu prin andosare (v.). Potrivit acestei c., un titlu
poate fi făcut „Ia ordin" prin acordul de voință al părților. Există titluri Ia ordin legale (cambie,
acțiuni nominative, cec), care sunt la ordin și fără această clauză.
CLAUZA MĂRFURILOR NEVĂMUITE, consimțământ exprimat de asigurătorii unui
risc maritim pentru despăgubirea unei avarii particulare, aceasta făcându-se la valoarea mărfurilor
din portul de destinație, din care se exclud taxele vamale de import.
CLAUZA MENȚINERII VALORII, c. de consolidare valutară (clauză monetară), prin care
se garantează emisiunea de obligațiuni internaționale față de creditori (subscriptori). C.m.v.
conferă creditorilor dreptul de a solicita plata în moneda străină prevăzută în contract, într-o sumă
majorată corespunzător procentului deprecierii monedei de plată (a debitorului). Această c.
presupune stabilirea unui raport între moneda de plată și o valută de referință. în cazul în care
raportul stabilit se modifică la data plății, se modifică în mod corespunzător și suma de plată.
344
CLA
CLAUZA MONETARA, dispoziție prevăzută în contract, care stabilește relația dintre o
monedă și o altă monedă, cu scopul de a exclude riscul de depreciere a unei creanțe exprimate în
una dintre monedele respective.
CLAUZA NAȚIUNII CELEI MAI FAVORIZATE, prevedere de politică economică a
unor state, inserată în tratatele, convențiile și acordurile comerciale de plăți, prin care se stipulează
că un stat contractant acordă partenerului sau partenerilor toate avantajele și privilegiile care au
fost sau vor fi acordate oricărui alt stat, prin aplicarea unui tratament nediscriminatoriu. Această c.
se aplică în următoarele domenii: așezarea și încasarea taxelor vamale de import, export și tranzit;
eliberarea licențelor de import-export; tranzitul de mărfuri, navigația maritimă și fluvială, ca și
situației juridice a agenților și reprezentanțelor comerciale și a persoanelor juridice ale unei țări
care realizează acte de comerț pe teritoriul celeilalte țări semnatare. în tratatele și acordurile
internaționale, această c. este formulată astfel: „Dacă una dintre părțile contractante a acordat
sau va acorda în viitor unei țări terțe o preferință oarecare, cealaltă parte contractantă va
beneficia de această preferință, fără nici un fel de compensație, în cazul în care ea este acordată
țării terțe în mod necondiționat, sau în schimbul unor avantaje egale, dacă preferința a fost
acordată în mod condiționat" „Orice avantaje, privilegii și imunități acordate de către o parte
contractantă pentru un produs originar din sau având ca destinație teritoriul tuturor
celorlalte părți contractante vor fi extinse imediat și necondiționat asupra oricărui produs
similar originar din sau având ca destinație teritoriul tuturor celorlalte părți contractante.
Această dispoziție privește taxele vamale și impunerile de orice natură percepute la import
sau export, sau cu ocazia importului sau exportului, precum și pe cele care afectează
transferurile internaționale de fonduri efectuate cu prilejul plății importurilor sau
exporturilor, modul de percepere a acestor taxe și impuneri, ansamblul reglementărilor și al
formalităților aferente la importuri sau exporturi.u în relațiile internaționale se întâlnesc câteva
variante ale acestei c., și anume: “clauza condiționată, prin care avantajele acordate terțului stat
se aplică noului stat beneficiar al clauzei, numai condiționat de primirea din partea acestuia a
anumitor compensații echivalente; “clauza necondiționată, potrivit căreia avantajele acordate
statului terț beneficiar se extind automat și necondiționat în relațiile cu noul stat partener; “clauza
unilaterală, prin care numai una dintre părțile contractante acordă celeilalte părți tratamentul cel
mai favorabil; “clauza bilaterală, conform căreia fiecare parte acordă celeilalte părți tratamentul
cel mai favorabil; “clauza generală, care se referă la toate domeniile dintre statele respective;
13clauza specializată, care privește unul sau mai multe domenii. în etapa actuală, statele
promovează în politica lor economică c.n. celei mai f.
CLAUZA NECUMULĂRII AVARIILOR, mențiune pe documentele de asigurare
maritimă, prin care se atestă că avariile suferite de navă în cursul efectuării fiecărui transport se
lichidează separat și nu cumulat. C.n.a. este defavorabilă asiguraților, deoarece fiecare avarie,
luată separat, poate să nu depășească cuantumul franșizei (v.).
CLAUZA „NU LA ORDIN", c. care cuprinde andosarea (v.) nu la ordin.
CLAUZA PIERDERII TOTALE REALE, c, folosită în asigurările maritime, potrivit căreia
nava sau mărfurile se asigură împotriva riscului de pierdere totală reală. Această pierdere se poate
manifesta sub următoarele forme: a) pierdere totală reală și b) pierdere totală prin interpretare.
Pierderea totală reală este considerată atunci când nava a fost complet distrusă ori în așa măsură
avariată încât ea nu mai poate fi reparată sau costul reparațiilor ar depăși valoarea comercială a navei;
de asemenea, este considerată pierdere totală a navei și situația în care nu se pot procura materialele
necesare efectuării reparației, iar asiguratul, din această cauză, nu poate folosi nava respectivă. în
345
CLA
mod obișnuit, se consideră pierdere totală reală: distrugerea navei prin incendiu, scufundarea,
dispariția navei pe mare fără a mai putea fi urmărită. In ceea ce privește mărfurile, pierderea totală
reală se consideră când: dispariția mărfurilor are loc concomitent cu incendierea sau scufundarea
navei; are loc deteriorarea mărfurilor într-un asemenea grad care nu le mai face negociabile, ele
neputându-se recondiționa. De asemenea, se consideră pierdere totală reală și capturarea navei și a
mărfurilor de către inamic în timp de război. Pentru acordarea despăgubirii, comandantul navei
trebuie să depună la notarul public un protest maritim (v.) în care să prezinte împrejurările
producerii pierderii totale reale. Protestul se trimite asigurătorului însoțit de polița de asigurare (v.),
iar pentru mărfuri se mai depune conosamentul, care atestă că mărfurile au fost efectiv încărcate pe
navă, precum și facturile care învederează valoarea mărfurilor respective. Pierderea totală prin
interpretare constă în avarierea navei în așa măsură încât - deși ea poate fi reparată și salvată -
costurile salvării și reparației (dacă ar avea loc) ar fi mai mari decât valoarea asigurată a navei. Deși în
asemenea situații mărfurile nu sunt pierdute, asiguratul trebuie să aibă motive temeinice să renunțe la
călătorie. De asemenea, asiguratul are latitudinea să considere paguba drept o avarie (v.) parțială când
primește despăgubirea corespunzătoare de la asigurător, păstrându-și nava, ori să abandoneze nava în
favoarea asigurătorilor (ca și cum ar fi avut loc o pierdere totală), primind de la aceștia valoarea
asigurată. în cazul pierderii totale prin interpretare a mărfurilor se aplică aceleași reguli.
CLAUZA PRIVIND OPERAȚIUNILE DE SWITCH, stingerea soldului creditor prin una
sau mai multe operațiuni de compensare triunghiulară, sub formă de transfer în favoarea unui alt
stat, cu care cele două părți semnatare ale acordului au relații de clearing. V. și compensație;
operațiuni de switch.
CLAUZA SPEZELOR, mențiune în contractul de navlosire (v.), prin care se stabilește
care parte contractantă suportă cheltuielile ocazionate de o navă pe timpul cât staționează în port
(taxele de cheiaj, remorcaj, cheltuielile de încărcare, descărcare, taxele asupra mărfurilor etc.).
CLAUZA TESTAMENTARĂ, v. DISPOZIȚIE TESTAMENTARĂ.
CLAUZA „TOATE RISCURILE14, specificația întâlnită în contractele de asigurare a
mărfurilor în timpul transporturilor internaționale. Asigurarea încheiată conform c. „toate
riscurile" acoperă un număr mare de fenomene și accidente (avarii particulare, avarii comune etc.)
care pot produce pagube încărcăturii, oferind o bună protecție pentru asigurați. V. și condiția
„toate riscurile44.
CLAUZA VALOARE REALĂ, specificare contractuală care indexează o creanță
nominală (obligațiune, acțiune etc.) la prețul unei valori reale sau care o leagă de un indice calculat
asupra unor valori reale. V. și clauză aur.
CLAUZA VALORII NETE, prevedere potrivit căreia, în caz de avarie particulară, în
asigurările maritime asigurătorul acordă despăgubirea mărfurilor asigurate numai până la nivelul
valorii lor nete, ceea ce înseamnă că din prețul mărfurilor se scade suma navlului și diferite alte taxe.
CLAUZĂ, dispoziție specială inserată într-o lege, convenție, contract sau act, prin
intermediul căreia se reglementează felul în care părțile contractante urmează să-și exercite
drepturile și obligațiile bănești, financiare, de credit, de asigurări, ce rezultă pentru fiecare din
actele încheiate.
CLAUZA AUR, prevedere expresă într-un contract economic, potrivit căreia debitorul are
obligația să-și achite datoriile în monedă de aur sau să determine volumul datoriei în funcție de
346
CLA
valoarea aurului considerat ca etalon, pentru a-1 ocroti pe creditor în caz de depreciere monetară sau
oscilații valutare. C.a. a fost mult folosită în perioada cursurilor valutare fixe, când riscul valutar
consta în devalorizarea sau revalorizarea oficială a conținutului în aur al valutelor de către autorități
monetare naționale. Pe baza acestei clauze, prețurile se recalculau (dacă între timp aveau loc
devalorizări sau revalorizări) potrivit conținutului inițial în aur. C.a. este larg folosită în relațiile
internaționale, servind ca mijloc de apărare împotriva riscului de devalorizare sau revalorizare.
CLAUZĂ DE ALEGERE A MONEDEI DE PLATĂ, exprimarea creanței în mai multe
monede, având în vedere cursul de schimb din momentul semnării contractului. La scadența stabilită,
partenerul are dreptul să aleagă moneda de plată cea mai convenabilă. Această c. poate avea și
caracter unilateral, adică poate fi stabilită numai în favoarea debitorului sau numai a creditorului,
după cum s-a stipulat în contract.
CLAUZĂ DE ASIGURARE A RISCULUI VALUTAR, prevedere stipulată în acordurile
internaționale, conform căreia, în tranzacțiile economice dintre state, în situația schimbării cursului
valutei de plată, în limitele termenului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, plățile se vor
efectua de către debitor la cursul unei valute considerate stabile, alta decât cea asupra căreia părțile
au convenit anterior. în acest fel, se urmărește evitarea oscilațiilor valutei în c’are se face plata.
Această clauză convenită între parteneri acționează astfel: contractarea în monedă proprie;
contractarea într-o terță monedă stabilă; luarea în considerare a unei prime de risc; modificarea
ratei cumpărării sau plății.
CLAUZĂ DE INDEXARE, c. prin care se previn efectele variației prețului. Potrivit acestei
c., se iau ca referință prețurile unor mărfuri, anumiți indici sau indicatori. Noul preț se va calcula în
funcție de evoluția acestor factori.
CLAUZA DE SALVARE, prevedere inclusă în contractele economice încheiate, de
regulă, între țările membre ale Uniunii Europene, care permite unor țări să oprească anumite
importuri provenite din alte țări, dacă acestea ar risca să perturbe grav piața lor internă. Asemenea
c. există și în alte acorduri bilaterale sau internaționale.
CLAUZA MULTIVALUTARA, mențiune expresă prevăzută în acordurile comerciale
internaționale, prin care se stabilesc valutele considerate stabile ce vor constitui „coșul valutar14 pe
baza căruia se va calcula sau se va recalcula prețul mărfurilor în momentul plății. Pentru asigurarea
stabilității cursului valutar se folosește și coșul valutar ponderat, care constă în legarea monedei de
contract de mai multe valute, ponderarea efectuându-se în funcție de importanța valutelor pe piață, de
ponderea în pasivul balanței de plăți, precum și în funcție de cuantumul încasărilor valutare ale
societății comerciale de import-export. Clauza monetară care are în vedere o singură monedă de
referință are foarte adesea rezultate aleatorii, atât timp cât există fluctuații mari de cursuri pe piața
valutară. Aceste fluctuații fac ca debitorii să suporte riscuri considerabile, mai ales în cazul afacerilor
pe termen lung, cum sunt emisiunile de obligațiuni. De aceea, s-a simțit nevoia stabilirii unor astfel
de clauze de consolidare valutară, care să elimine, pe cât posibil, fluctuațiile de curs și care să-1
protejeze atât pe creditor, cât și pe debitor. Față de clauza bazată pe o singură valută, c.m. prezintă
evidente avantaje, însă este mai puțin sigură față de clauza D.S.T. (v.).
CLAUZĂ VALUTARĂ, prevedere expresă conținută în acordurile internaționale, prin care
prețul se poate stabili în una dintre următoarele forme: a) într-o valută considerată stabilă (forte),
alta decât aceea a decontării, și care, la data plății, se va fi raportat la valuta prețului, înlăturându-
se astfel oscilațiile valutei în care se face plata; b) exprimarea prețului și a modalității de decontare
în aceeași valută, cu mențiunea că prețul de decontare se modifică în aceeași proporție în care se
347
CLE
schimbă cursul valutei de tranzacție față de o terță valută considerată forte și prevăzută în contract.
C.v. urmărea să-l apere pe semnatarul unui contract cu străinătatea de consecințele negative ale
oscilației cursurilor valutare. Renunțarea la definirea în aur a monedei naționale și trecerea la
flotarea liberă a cursurilor au făcut ca c.v. să nu mai aibă aplicare practică. în consecință, se
utilizează raportarea cursului valutei de plată la media cursurilor mai multor valute, numită „coș
valutar“ (v.), care prezintă un mai mare grad de stabilitate, deoarece are loc o compensare
reciprocă a fenomenelor de depreciere și a celor de repreciere valutară.
CLEARING 1. Mod de compensare a creanțelor, care se realizează de către un oficiu
central pentru a raționaliza mișcările de fonduri și titluri. 2. Sistem de efectuare a plăților
internaționale fără numerar, prin compensarea globală reciprocă a tuturor creanțelor și obligațiilor
unei țări față de o altă țară, având la bază o convenție guvernamentală. în interiorul țării, c.
reprezintă o formă de plată fără numerar efectuată de unitățile bancare din țară. în relațiile
internaționale, c. constă în compensarea plăților reciproce rezultate din operațiunile de comerț
exterior sau din alte operațiuni. Compensațiile se fac centralizat, fiind reglementate de către statele
respective. De regulă, în acordurile pentru decontările prin c. se prevede clauza aur sau clauza
valutară, spre a se evita pierderile sau câștigurile de pe urma devalorizării valutei în care se fac
decontările. Din punctul de vedere al evidenței, c. poate fi cu un cont, cu două conturi sau
descentralizat. C. a devenit o metodă tradițională de decontare care asigură micșorarea
cheltuielilor de circulație, facilitând reglementarea pe baza decontărilor reciproce. V, și
compensație.
CLEARING BANCAR, sistem, modalitate de decontare între țari, care permite băncilor
să-și compenseze creanțele și datoriile reciproce.
CLEARING DE TITLURI, sistem de depozit global și de virament de titluri, cu deosebire
euroobligațiuni, care reduce livrările materiale, înlocuindu-le, în bună măsură, prin jocul înscrisurilor.
CLEARING HOUSE, v. CASA DE COMPENSAȚIE A BĂNCILOR.
* »
CLEPTOCRAȚIE, stare de infracțiune în masă contra avuției naționale, corupție de largă
întindere, tendințe de subevaluare a întreprinderilor care se privatizează.
CLEPTOMANIE, (fr. cleptomanie), (klepto „a fura + mania ,,nebunie“) manie, impulsie
patologică care îl determină pe om să fure bunuri, obiecte fără să aibă nevoie de ele și fără a urmări
vreun avantaj sau profit. Obișnuința de a fura neapărat ceva.
CLUB DE INVESTITORI, asociație închisă, independentă, de persoane fizice care
investesc banii în comun, în vederea obținerii de profit.
CLUB DE INVESTIȚII, organism, grup de persoane care efectuează plasamente colective
de capital. C.de i. este constituit dintr-un număr limitat de aderenți, care, în acest mod, pot să-și
constituie un portofoliu de titluri, lucru pe care fiecare separat nu l-ar fi putut realiza.
CLUBUL CELOR ZECE, organism care reunește cele zece țări industrializate (Belgia,
Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Statele Unite ale Americii și
Suedia). C.C.Z. a inițiat acordurile generale de împrumut, în anul 1962, care pun la dispoziția
Fondului Monetar Internațional (v.) credite de susținere.
CLUBURILE P & 1 (engl. Protection and Indemnity), asociație care, în
principiului mutualității, acoperă protecția și indemnizația proprietarilor (armatorilor) de nave
348	’
COD
maritime prin intermediul asigurării „Protecție și Indemnizație6* (v.). C.P&I funcționează în
Anglia, motiv pentru care asigurarea P & I este totuna cu asocierea la club, fiind guvernată de
aceeași lege ca și clubul, adică de legea engleză. In momentul în care un armator se decide asupra
clubului la care va înscrie nava, el va plăti o sumă (o „cotizație") în avans, calculată în funcție de
tonajul brut al navei, și care servește la acoperirea daunelor obișnuite. Ulterior, după cunoașterea
rezultatelor fiecărui exercițiu anual, se mai plătesc clubului „cotizații suplimentare", care servesc
la acoperirea daunelor excepționale. De menționat că nava înscrisă în club trebuie să fie asigurată
în prealabil printr-o poliță obișnuită pentru întreaga ei valoare.
COASIGURARE, contractare a asigurării, în același timp, de către un asigurat cu câțiva
asigurători, care preiau asupra lor o cotă stabilită din risc și pe care o suportă în mod independent,
în funcție de primele de asigurare încasate. C. este o cale de dispersare a riscurilor. în caz de
daună, fiecare asigurător acordă despăgubiri corespunzătoare cotei de risc preluate, însă de comun
acord cu toți ceilalți asigurători, ceea ce generează unele dificultăți în lichidarea daunelor. C. se
practică și în țara noastră. V. și reasigurare.
COD L Act normativ care are în structura sa toate normele juridice dintr-o ramură a
dreptului, așezate într-o ordine sistematică (Codul muncii, Codul familiei, Codul civil etc.).
2. Totalitatea regulilor de conduită a cetățenilor (codul eticii și echității sociale).
COD FISCAL, sistem de semne, numere, cifruri (cifre și litere) sub care sunt înregistrați la
organele financiare locale plătitorii de impozite și taxe. în vederea atribuirii c.f., persoanele
juridice și fizice care, prin actul legal de constituire sau prin autorizații eliberate în acest scop, au
dreptul să producă, să execute lucrări sau să presteze servicii, să importe și să comercializeze
produse sau să desfășoare alte activități cu caracter social-filantropic, de natură politică, sindicală,
civică, religioasă, plătitoare de impozite și taxe la bugetul statului, sunt obligate să completeze și
să depună la organele financiare o declarație de înregistrare. Declarațiile de înregistrare se depun la
direcțiile generale ale finanțelor publice și ale controlului financiar de stat județene și cea a
municipiului București sau la administrațiile financiare ale sectoarelor municipiului București,
după caz, în termen de cinci zile de la eliberarea certificatului de înmatriculare sau a autorizației de
funcționare. Instituțiile publice ai căror conducători îndeplinesc atributele ordonatorilor de credite,
precum și unitățile din subordinea acestora, care funcționează pe principiul mijloacelor
extrabugetare sau cu subvenții de la bugetul statului și care întocmesc bilanț contabil distinct, au
obligația și să depună declarația de înregistrare la organele financiare în vederea atribuirii c.f.
Persoanele juridice care au subunități trebuie să depună pentru acestea declarația de înregistrare la
organele financiare locale în raza cărora subunitățile își au sediul. La declarația de înregistrare se
anexează în copie certificatul de înregistrare fiscală a declarantului cu sediul central. Aceleași
obligații de înregistrare revin și reprezentanțelor societăților comerciale străine, precum și
organizațiilor și organismelor internaționale care funcționează în România. Pe baza declarației
depuse de plătitorii de impozite și taxe, organele financiare atribuie un c.f. unic și eliberează
certificatul de înregistrare fiscală în termen de 15 zile de la data depunerii declarației. Toate
documentele întocmite de plătitorii de impozite și taxe referitoare la importuri, vânzarea
produselor, prestarea serviciilor, precum și la stingerea obligațiilor față de bugetul de stat și către
terți vor avea obligatoriu înscris c.f.
CODUL BANCAR TELEGRAFIC, sistem de semne convenționale care cifrează textele-tip
ale telegramelor interbancare. C.b.t. reduce cheltuielile de telegraf și timpul necesar redactării și
expedierii telegramelor, asigură secretul operațiunilor bancare etc. în acest c. semnele sunt așezate
alfabetic, după natura operațiunilor bancare care fac obiectul corespondenței dintre bănci.
349
COD
CODUL COMERCIAL ROMÂN, totalitatea normelor juridice, act normativ sistematizat,
adoptat în România în anul 1887, care reglementează, pe baza principiilor generale, raporturile
patrimoniale, întemeiate pe egalitatea părților, care decurg din actele și faptele de comerț. Cu toate
modificările și completările ulterioare, C.c.r. a fost permanent în vigoare. C.c.r. cuprinde, in fapt,
două categorii de norme juridice, și anume: a) norme de drept civil și b) norme de drept comercial,
care se aplică raporturilor comerciale, atât interne, cât și internaționale.
CODUL MUNCII, act normativ, lege principală care cuprinde totalitatea principiilor și
normelor de bază cu privire la relațiile de muncă, precum și drepturile și îndatoririle personalului
din țara noastră. După un preambul, C.m. cuprinde în partea 1 principiile generale ale relațiilor de
muncă, precum și drepturile și îndatoririle personalului (principii generale privind relațiile
muncii); în partea a Il-a, el cuprinde relațiile de muncă din unitățile de stat (încadrarea și
promovarea în muncă, remunerarea muncii, disciplina muncii, răspunderea disciplinară și
răspunderea materială, timpul de muncă și de odihnă, încetarea contractului de muncă, vechimea
în muncă, protecția muncii și asigurările sociale, munca femeilor și a tinerilor, rolul sindicatelor,
jurisdicția muncii, controlul aplicării legislației muncii, dispoziții finale și tranzitorii). V. și
asigurări sociale; asigurări sociale de stat.
CODUL VAMAL, totalitatea normelor juridice cuprinse într-un singur act normativ (lege)
adoptat de organul suprem al puterii de stat, care reglementează unitar regimul vamal și desfășurarea
activității vamale. C.v. definește: “politica vamală (orientarea și obiectivele acești politici): “regimul
vamal (norme privind exportul, importul și tranzitul de mărfuri, mijloacele de transport, tariful vamal
și scutirile de la plata taxelor vamale, introducerea sau scoaterea de bunuri din țară in afara activității
de comerț exterior, trecerea temporară a mărfurilor și a celorlalte bunuri peste frontiera de stat);
■tranzitul și alte operațiuni vamale; “porturi și zone libere; “introducerea sau scoaterea de bunuri din
țară de către persoanele fizice; “organizarea activității vamale, răspunderi și sancțiuni in cazul
încălcării normelor juridice care reglementează activitatea vamală. V. și contrabandă; politică
vamală; port liber; regim vamal; taxa vamală; vamă; zonă liberă.
COEFICIENT, mărime relativă, raport între valorile a două mărimi (doi indicatori) care
caracterizează starea unei valori materiale a unui sistem, o activitate economică sau un proces
tehnologic etc. privit în timp și spațiu. C. se determină după următorul calcul:
în care:
X] și X2 = mărimile privite în timp și spațiu;
m
X, = partea din colectivitatea totală care se exprimă astfel: Xxi •
i=l
COEFICIENT AL CAPITALULUI, instrument, mărime relativă care exprimă consumul
de capital necesar pentru a se obține o unitate de producție. C. al c. stabilește legânira dintre
cuantumul capitalului și cantitatea de produse obținute, fiind raportul subunitar dintre capitalul
folosit și producția obținută. Cu cât acest raport este mai mic, cu atât unitatea economică are un
consum mai mic de capital pe unitatea de produs. C. al c. semnifică acea cantitate de capital
productiv care este necesară pentru fiecare unitate de produs suplimentară. C. al c. este supus unor
__ _
COE
variații în timp, ca urmare a influenței unor factori interni și externi. C. al c. se calculează sub mai
multe forme, și anume: 1) coeficientul mediu, care se determină ca raport între capitalul folosit
(C) și cantitatea de produse (P) sau venitul obținut (V), în felul următor:
K _ C __________________________capitalul folosit______________
P sau V cantitatea de produse sau venitul realizat ’
2) coeficientul marginal, care se determină ca raport între creșterea de capital (AC) și creșterea
venitului realizat (AV), astfel:
— _ AC creșterea capitalului
~	“ creșterea venitului ’
Acest indicator evidențiază creșterea capitalului aferent pentru obținerea creșterii producției sau a
venitului; 3) coeficientul anual de eroziune a capitalului ca urmare a deprecierilor valutar^
utilizat în vederea actualizării prețurilor. De pildă, la o eroziune de x %, prețul actualizat se
determină astfel:
în care:
Pe = prețul echivalent;
1	= unitatea monetară actuală;
x •-= coeficient de depreciere a capitalului;
n = numărul anilor luați în calcul;
Pa = prețul la data negocierii.
4)	Coeficientul de eroziune a inflației care, în funcție de elementele conjuncturale ale pieței, se
determină după formula:
V =
•C,
în care:
V = valoarea creditului acordat care se va adăuga prețului actual pentru obținerea
echivalenței cu prețul ce va fi plătit la scadență;
d = diferența dintre dobânda stipulată în contract și cea practicată pe piața valutară, la care
trebuie adăugată eroziunea creditului acordat.
COEFICIENT AL CREDITULUI, indicator care se determină ca raport între plățile
acoperite prin credite și cuantumul total al plăților. Acest coeficient exprimă raportul dintre
capacitatea proprie de plată și mijloacele exterioare ale unității economice folosite pentru
efectuarea operațiunilor economico-financiare.
COEFICIENT DE ACOPERIRE, raport stabilit de lege între fondurile proprii ale băncilor
și totalitatea angajamentelor lor.
COEFICIENT DE ACTUALIZARE, indicator care constă în aducerea la momentul zero a
unor sume încasate sau cheltuite în momente diferite într-o activitate economico-financiară
desfășurată în mai mulți ani. Acest coeficient se determină astfel:
351
COE
Ca = (l+a)\
în care:
Ca = coeficientul de actualizare;
a = rata de actualizare;
t = anul, luna, ziua în care este disponibilă suma actualizată.
C. de a. se folosește în calculele economico-financiare, mai ales în perioadele de inflație.
COEFICIENT DE CONTRIBUȚIE LA AVARIA COMUNĂ, c. utilizat la stabilirea părții
cu care trebuie să participe, în mod separat, nava, navlul și încărcătura la acoperirea daunelor și a
cheltuielilor făcute în contul avariei comune. C. de c. la a.c. se calculează pe baza următoarei
formule:
Cc = -^--100,
Md
în care:
. Cc = cota de contribuție;
Mc = masa creditoare;
Ma = masa debitoare.
Aplicând c. de c. la masa debitoare (elementele care au beneficiat de pe urma sacrificiului sau a
cheltuielilor efectuate prin actul de avarie comună), rezultă partea cu care vor contribui nava,
navlul și încărcătura la acoperirea avariei comune. V. și avarie comună; masă creditoare; masă
debitoare.
COEFICIENT DE CORECTARE, element pe baza căruia se determină stocul normat al
pieselor de schimb. Când în cadrul întreprinderii există un singur utilaj de același tip și în cazul în
care utilajul respectiv are o anumită piesă unicat, valoarea acestui coeficient se stabilește la 1. Dacă
numărul utilajelor identice crește, valoarea c. se diminuează, deoarece se presupune că nu se
înlocuiesc simultan aceleași piese la toate utilajele de același tip existente; coeficientul se diminuează
și în cazul în care pe același utilaj sunt montate mai multe piese de același fel. Considerându-se că
stocul minim necesar este echivalent cu stocul mediu care a asigurat consumul anual de piese de
schimb, c. de c. se determină prin formula:
_ $med Dș
în care:
K = coeficientul de corectare;
Smed = media consumului realizat pe o perioadă de 3-5 ani;
Uj = numărul de utilaje identice în funcțiune în cadrul întreprinderii;
P, = numărul de piese de schimb identice montate pe același utilaj;
Ds = durata de serviciu;
Do = durata de obținere a pieselor de schimb de la furnizor.
V. și normativul producției neterminate.
352
COE
COEFICIENT DE ECHIVALENTĂ, v. CHELTUIELI DE PRODUCȚIE.
COEFICIENT DE EFICIENȚĂ MEDIE ANUALĂ A INVESTIȚIILOR, c. determinat
prin raportarea venitului net (v.) actualizat mediu anual la totalul investițiilor actualizate.
Raționamentul actualizării constă în faptul că un leu venit net câștigat în primul an de funcționare
a unui obiect de investiție este cu mult mai valoros decât un leu venit net realizat peste 8, 10 sau 12
ani, deoarece leul obținut în primul an de funcționare a obiectului investiției date poate fi reinvestit
și deci, la rândul său, este posibil să aducă el însuși, an de an, o anumită cotă de venit net.
Calculând această cotă la nivelul ratei dobânzii sau la rata medie a venitului net din ramura în care
se face investiția, în ultimul an de funcționare leul primului an va avea o mărime sporită cu rata
luată în considerare, în timp ce leul ultimului an de funcționare a obiectului de investiție nu
înregistrează nici o creștere. V. și durata de recuperare a investiției
COEFICIENT DE EFICIENȚĂ TOTALĂ A INVESTIȚIEI, indicator sintetic care
reflectă sporul de venit național ce se obține prin realizarea investiției. Se calculează după formula:
c -
eti Vj ’
în care:
Ceti = coeficientul eficienței totale a investiției;
S™ = sporul de venit național;
V, = valoarea investiției.
COEFICIENT DE ELASTICITATE, indicator prin care se relevă proporția modificării
disponibilităților bănești ale populației, atunci când veniturile cresc cu 1%. C. de e. se poate
determina pe total venituri bănești ale populației, categorii de venituri, economii și grupe de
populație, folosindu-se în acest scop datele din balanța veniturilor și cheltuielilor bănești ale
populației și a masei monetare (v.) și din bugetele de familie (v.). C. de e. poate fi: "unitar, în
cazurile când atât disponibilitățile, cât și veniturile bănești cresc în aceeași proporție; "subunitar,
când disponibilitățile bănești cresc mai încet decât veniturile; "supraunitar, în situațiile în care
disponibilitățile bănești cresc mai repede decât veniturile bănești ale populației.
COEFICIENT DE ELASTICITATE A CERERII, indicator care evidențiază gradul de
sensibilitate a cererii, ca urmare a modificării influenței unor factori: nivelul veniturilor
cumpărătorilor, nivelul prețurilor, numărul de cumpărători etc. C. de e. a e. se determină astfel:
CE = ^:^,
C P
în care:
CE = coeficientul de elasticitate;
AC = modificarea cererii pentru marfa respectivă;
C = cererea pentru marfa respectivă;
AP = modificarea prețului mărfii;
P = prețul mărfii.
Cererea este elastică în situațiile în care CE > 1.
COEFICIENT DE FOLOSIRE A ACTIVELOR CIRCULANTE AFLATE ÎN
CIRCUIT, indicator determinat ca raport între suma medie a activelor circulante folosite în
perioada dată și valoarea producției exprimată în cost de producție (v.) sau în preț de livrare (v.)
353
COE
la care circulă mărfurile între 'unitățile economice. Formula indicatorului este:
în care:
Cf = coeficient de folosire a activelor circulante aflate în circuit;
Sac= suma medie a activelor circulante folosite în perioada respectivă;
Vp = valoarea producției exprimată în costuri de producție sau în prețuri de livrare.
Acest coeficient arată cuantumul de active circulante folosite de întreprinderea respectivă pentru a
obține o producție marfa de 1 leu. Cu cât activele circulante sunt utilizate mai eficient cu atât
coeficientul de folosire este mai mic și, ca atare, întreprinderii îi sunt necesare mai puține active
circulante pentru a obține o producție de 1, 100 sau 1 000 de lei etc. V„ și viteza de rotație a
activelor circulante,
COEFICIENT DE IMPUNERE, indicator., mărime procentuală a impozitului calculat
asupra venitului impozabil obținut din tranzacții cu titluri financiare. V. și rată de impunere,
COEFICIENT DE ÎNDATORARE, raport între datoriile agentului economic (pe termen
mediu și lung) și capitalurile sale permanente.
COEFICIENT DE ÎNNOIRE A MIJLOACELOR FIXE, indicator care evidenuazâ ritmul
de înlocuire a mijloacelor fixe vechi cu altele noi sau efectuarea de modernizări și lărgiri la
mijloacele fixe în funcțiune. C. se determină prin raportarea valorii mijloacelor fixe noi la cele
vechi, după formula:
C
,mf VMFv ’
în care:
Cimf = coeficientul de înnoire a mijloacelor fixe;
VMFn = valoarea mijloacelor fixe noi;
VMFv = valoarea mijloacelor fixe vechi.
Acest indicator se poate calcula pe unul sau mai mulți ani. Cu cât valoarea lui este mai mare, cu
atât mijloacele fixe se înnoiesc într-un ritm mai rapid. Intensitatea înnoirii mijloacelor fixe se
determină raportând valoarea mijloacelor fixe puse în funcțiune la valoarea mijloacelor fixe scoase
din funcțiune. De acest indicator se ține seama la efectuarea noilor investiții.
COEFICIENT DE LICHIDITATE, indicator rezultat din raportul dintre activele lichide și
cele care pot fi mobilizate, pe de o parte, și angajamentele față de creditori, cu deosebire cele pe termen
scurt, pe de altă parte. C. de L se determină prin raportarea activelor circulante la exigibilitățile Ia vedere
și cele pe termen scurt. Se mai numește coeficient de trezorerie. V. și lichiditate.
COEFICIENT DE REPARTIȚIE. v. CHELTUIELI DE TRANSPORT-APROVI-
ZIONARE.
COEFICIENT DE ROTAȚIE A ACTIVELOR CIRCULANTE, indicator calculat prin
raportarea valorii producției realizate, exprimată în cost de producție (v.). la suma medie a
activelor circulante utilizate într-o anumită perioadă de timp, folosindu-se următoarea formulă:
354
în care:
CRac = coeficientul de rotație a activelor circulante;
Vp = valoarea producției-marta vândută și încasată, exprimată în costul de producție;
Sac = suma medie a activelor circulante (normate și nenormate, proprii, asimilate și
împrumutate) pe trimestru sau pe an.
Valoarea medie anuală a activelor circulante se obține prin însumarea valorii tuturor activelor
circulante folosite în cele patru trimestre și raportarea acesteia la 4. Acest coeficient arată câtă
producție realizată revine la 1 leu active circulante. Cu cât acest coeficient este mai mare, cu atât
activele circulante sunt mai eficient folosite. V. și viteza de rotație a activelor circulante.
COEFICIENT DE SCHIMB, v. AMORTIZARE.
COEFICIENT DE SUPLIMENTARE, indicator calculat prin raportarea cheltuielilor
indirecte la anumite cheltuieli directe (materii prime sau manoperă) sau la totalul acestor cheltuieli,
considerate ca baza de repartizare. C. de s. poate fi unic, atunci când este obținut din raportarea
totalului cheltuielilor indirecte la totalul valoric al caracteristicii (ex. o cheltuială directă cunoscută),
luată ca bază de suplimentare, sau multiplu, când diferă de la o secție de producție la alta. C. se
folosește la calcularea costului producției după metoda suplimentării, în special la întreprinderile
industriale cu producție de masă.
COEFICIENT INTERN DE DECONTARE, indicator folosit la decontarea exporturilor și
importurilor de mărfuri, care se determină ca un curs de revenire mediu pentru mai multe mărfuri
exponate sau importate. Pe baza c.i. de d. se face aprecierea pe ansamblu a eficienței economice a
exporturilor și, respectiv, a importurilor de mărfuri. V. și curs de revenire; curs de revenire
pentru import; curs de revenire planificat.
COEFICIENT MARGINAL AL INVESTIȚIILOR, indicator sintetic ce caracterizează
eficiența economică și socială a investițiilor prin care se exprimă contribuția investițiilor la
creșterea produsului național brut, prezentată ca tendință într-o serie dinamică. Cu ajutorul acestui
indicator se poate determina numărul procentelor de investiții necesare obținerii unei creșteri de un
procent a produsului național brut.
C.m.i.
Ț PNBj
Io ’ PNB0 ’
în care:
C.m.i. = coeficient marginal al investiției;
1]	= investiția din anul curent;
Io	= investiția din anul de bază;
PNBj = produsul național din anul curent;
PNBq = produsul național din anul de bază.
Cu cât acest indicator se apropie de 1, cu atât eficiența economico-socială a investiției date este
mai mare.
355
COE
COEFICIENT MULTIPLICATOR AL CAPITALIZĂRII ACȚIUNII, indicator bursier
frecvent utilizat pentru caracterizarea eficienței investiției financiare prin cumpărarea de acțiuni a
unei societăți comerciale. Acest c. se determină astfel:
în care:
Cm = coeficientul multiplicator;
Cb cursul bursier mediu al acțiunii;
Pn/a “ profitul net pe acțiune.
COEFICIENTUL ANUAL DE EROZIUNE A CAPITALULUI, instrument financiar cu
care se comensurează deprecierile valutare, adică rata inflației, în vederea actualizării prețurilor. C.
se determină după următoarea formulă:
în care:
Pe = prețul echivalent;
1	= unitatea monetară actuală;
d = coeficientul de depreciere a capitalului;
n = numărul anilor luați în calcul;
Pn = prețul la data negocierii.
în același scop se pot folosi tabele pentru calculul dobânzilor compuse și al ritmurilor anuale de
creștere. De exemplu, o investiție concretizată în mașini, instalații și utilaje se contractează cu
termen de livrare în anul tranzacției, însă cu plata cash a 30% din valoare, iar diferența peste 3 ani,
cu dobândă de 5%. Prețul de negociere se formează astfel: valoarea investiției este, de pildă, de
100 000 S. Din această sumă se deduce avansul de 30%, adică 30 000 $, iar diferența de 70 000 $
reprezintă un credit rambursabil peste 3 ani. La creditul de 70 000 $, calculându-se dobânda de
5%, cumpărătorul urmează să plătească la scadență suma de 80 500 $ (70 000 + 10 500). Dar acest
calcul nu ține seama de pierderea înregistrată de vânzător, ca urmare a unei dobânzi mai mici
prevăzute în contract față de dobânda pieței valutare. Dacă se ia în calcul o dobândă a pieței
valutare de 8% față de dobânda prevăzută în contract de 5%, rezultă o pierdere de 3% asupra
creditului acordat. Eroziunea creditului ca urmare a inflației este apreciată la 10% anual. Toate
acestea reclamă să se țină seama de factorii menționați și să se aplice formula:
V= fl+— 1-1 n,c,
l 100 J
in care:
V = valoarea aferentă creditului acordat care urmează să fie adăugată la prețul actual pentru
a se obține echivalența cu prețul de plată la scadență;
d = diferența dintre dobânda prevăzută în contract și cea practicată pe piața valutară, la care
se adaugă eroziunea creditului acordat (respectiv 3% + 10% = 13%) și deci
V = M + — H 3-(70 000 = 27300$).
356
COM
Rezultă că prețul de negociere este de 100 000 + 27 300 = 127 300 $.
c = creditul acordat.
COEFICIENTUL DE CAPITAL, indicator care evidențiază cât capital este necesar pentru
obținerea producției de un leu. C. de c. se determină astfel:
Valoarea capitalului folosit
Valoarea producției obținute
Cu cât c. de c. este mai mic, cu atât capitalul este mai eficient folosit.
COFINANȚARE, finanțarea unei acțiuni economice, sociale, culturale etc. din mai multe
surse, fie interne, fie internaționale.
COINTERESARE MATERIALĂ, categorie economică, principiu fundamental al
mecanismului de funcționare a economiei naționale și trăsătură esențială a gestiunii
economico-financiare, care este chemată să armonizeze interesele personale cu cele de grup și
generale, pe baza unor priorități obiectiv determinate, în cadrul gestiunii economico-financiare, să
creeze prin intermediul pârghiilor economice și financiare interdependența dinamică dintre gradul de
satisfacere a cerințelor materiale și spirituale ale membrilor societății și contribuția lor la dezvoltarea
economico-socială, la realizarea progresului general al țării. Criteriul suprem, absolut și unic de
apreciere a fiecărui membru al societății este munca utilă, de calitate, depusă atât pentru sine, cât și
pentru societate - condiția esențială a dezvoltării economico-sociale, a ridicării bunăstării materiale și
spirituale a întregului popor. Pe această cale se afirmă principiul echității și justiției sociale, al
egalității depline în drepturi între toți membrii societății, fără deosebire de sex și naționalitate. C.m.
constă în stimularea oamenilor pentru creșterea productivității muncii, în vederea sporirii cantitative
și calitative a producției, a reducerii costurilor de producție și a sporirii acumulărilor bănești. în
vederea dezvoltării economiei naționale, asigurării reproducției sociale și a altor nevoi generale ale
societății este necesar ca în fiecare unitate economică și la fiecare loc de muncă productivitatea
muncii să crească mai repede decât creșterea salariului, asigurându-se în acest fel sporirea puterii de
cumpărare a veniturilor populației, pe calea acoperirii permanente cu mărfuri și servicii. în condițiile
aplicării mecanismului economico-financiar perfecționat, formele de salarizare trebuie să asigure
corelarea strictă a veniturilor cu realizarea productivității muncii și reducerea costurilor,
îmbunătățirea calității și competitivității produselor și a altor indicatori de eficiență economică.
COLATERAL, bun material, bani, titlu financiar, care se poate oferi și accepta drept
garanție în acordarea de credite sau în emiterea de titluri financiare.
COLIZIUNE, ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul. Ciocnirea
navelor maritime între ele se soldează, de regulă, cu diferite pagube. Prin asigurarea casco
maritim (v.), indiferent de condiția care stă la baza încheierii acesteia („cu răspundere pentru
pierdere sau avari i“, „fără răspundere pentru avarii în afară de cazurile de naufragiu, eșuare,
incendiu sau explozie la bord sau ciocnire^, „cu răspundere pentru pierderea totală a navei,
inclusiv cheltuielile de salvare4*), se acoperă și riscul de coliziune.
COMANDITAR, asociat a cărui răspundere față de creditorii societății se limitează la
capitalul depus într-o societate în comandită simplă; el nu are dreptul să participe la conducerea
societății, nu este cuprins în denumirea firmei, dar are dreptul de a beneficia de o parte din profitul
realizat de societatea respectivă. C. poate încheia operațiuni în contul societății numai în baza unei
procuri speciale pentru activități determinate, dată de reprezentanții societății și înscrisă în Registrul
Comerțului. în caz contrar, c. devine răspunzător față de terți nelimitat și solidar, pentru toate
357
COM
obligațiile contractate de societate de la data operațiunii încheiate de el. C. poate îndeplini servicii în
administrația internă a societății, face acte de supraveghere, participă la numirea și la revocarea
administratorilor sau acordă, în limitele contractului de societate, autorizarea administratorilor pentru
operațiunile care depășesc puterile lor. C. are dreptul să ceară copie de pe bilanț și de pe contul de
profit și pierderi și să controleze exactitatea lor prin cercetarea registrelor comerciale și a celorlalte
documente justificative. V. și societate în comandită simplă.
COMANDITAT, asociat care răspunde pentru angajamentele societății în comandită,
nelimitat și solidar, respectiv cu toată averea sa prezentă și viitoare și în mod solidar cu ceilalți
comanditați; are dreptul să participe la conducerea societății și numele său poate fi inclus în
denumirea firmei; are statut de comerciant.
COMANDITA, societate comercială în care, pe baza unui contract, unii membri răspund
solidar și nelimitat de datoriile lor față de creditorii societății, iar alții numai limitat, adică până la
nivelul capitalului depus.
COMASARE, modalitate de reorganizare a unei întreprinderi, a unei bănci, cu pierderea
calității de persoană juridică în acest scop. C. se realizează prin absorbție sau fuziune.
COMBINAȚIE, procedură de bursă aplicată anumitor tipuri de contracte, care presupune
tranzacționarea a două tipuri de contracte, ce au același obiect, dar care au prețuri de exersare
și/sau date de expirare diferite. C. dă posibilitatea cumpărătorului să obțină un. obiect numai în
condițiile unei piețe mobile, cu prețuri în evoluție.
COMBINAȚIE DE LITERE, reunire de trei litere ce se utilizează în cazul polițelor de
asigurare de viață care participă la tragerile de amortizare (v.). La solicitarea asiguraților,
asigurătorul emite polița de asigurare, pe care sunt trecute combinații de trei litere. La fiecare
tragere de amortizare lunară se amortizează câte opt combinații de litere. Asiguratul are dreptul să
încaseze suma asigurată dacă la tragerile de amortizare combinația de litere de pe polița sa
coincide cu combinația ieșită la tragere. Combinațiile de litere înscrise pe polițele de asigurare pot
fi schimbate (la cererea asiguratului) în decursul perioadei pentru care s-a contractat asigurarea.
Noile combinații de litere sunt valabile numai de la tragerea de amortizare din luna următoare celei
în care s-a făcut modificarea.
COMERȚ INVIZIBIL, c. care cuprinde totalitatea operațiunilor economice internaționale
privind servicii de transport (feroviar, rutier, maritim, fluvial, aerian), telecomunicații internaționale,
asigurări și reasigurări internaționale, păstrarea și schimbul de cunoștințe tehnico-științifice, turismul
internațional, dobânzi și comisioane bancare, investiții efectuate în străinătate, servicii prestate de
către aparatul financiar și bancar, transferuri de fonduri particulare și de stat (pensii, salarii,
donații, succesiuni, despăgubiri etc.), servicii culturale, diplomatice etc.
COMISAR DE AVARIE, persoană fizică sau juridică, având calitatea de reprezentant și de
mandatar al asigurătorului, autorizată (împuternicită) să constate, împreună cu asiguratul (la nevoie
și cu sprijinul experților), realitatea, mărimea, cauzele și împrejurările producerii unor pagube
pentru care și-a asumai răspunderea asigurătorul respectiv. Toate datele rezultate din constatarea
efectuată de c. de a. se trec în documentul pe care acesta îl întocmește, și anume certificatul de
avarie pentru mărfuri (v.). De regulă, asigurătorii au comisari de avarie în porturile principale, în
scopul de a interveni la cererea comandantului navei sau a agentului societății de armatori ori din
proprie inițiativă, în cazurile când au luat cunoștință că nava asigurată la asigurătorul pe care îl
reprezintă se află în portul lor în stare de avarie. Activitatea c. de a. cuprinde, pe lângă constatarea
358	~
COM
și evaluarea pagubelor care se produc la încărcături și ia nave în timpul transporturilor
internaționale, și constatarea și evaluarea pagubelor la autovehicule (inclusiv pentru răspundere
civilă) sau efectuarea altor servicii de mandat solicitate de asigurători. C. de a. trebuie să aibă
temeinice cunoștințe de specialitate (asigurări, comerț, merceologie, drept etc.) și să dea dovadă de
obiectivitate în activitatea pe care o desfășoară, apărând deopotrivă atât interesele asigurătorului,
cât și pe cele ale asiguratului. Totodată, c. de a. au obligații și în ceea ce privește informarea
asiguratului în legătură cu îndatoririle lui, inclusiv măsurile pe care trebuie să le ia pentru
prevenirea producerii unor pagube. C. de a. au și obligația de a l informa pe asigurător în legătură
cu orice problemă care ar prezenta interes pentru acesta, ca de exemplu: situația din porturi în ceea
ce privește protejarea mărfurilor împotriva incendiilor, furtului și a apei de ploaie, frecvența
cazurilor de pagube și propuneri pentru înlăturarea acestora. Societatea de asigurări activează în
calitate de comisar de avarie pentru societăți și firme dintr-un mare număr de țări.
COMISARIAT DE AVARIE, activitate complexă pe care o desfășoară un comisar de
avarie (v,). Pentru ca această activitate să fie încununată de succes este necesară o conlucrare
permanentă între asigurători și comisarii de avarie și între aceștia din urmă și asigurați. Având în
vedere distanța care îi desparte de regulă pe comisarii de avarie de asigurătorii pe care îi
reprezintă, este de foarte mare importanță informarea - prin mijloace rapide - pe care comisarul de
avarie trebuie să o transmită în legătură cu constatările efectuate.
COMISARUL GENERAL AL BURSEI DE VALORI, persoană oficială, numită de
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare pentru un mandat de cinci ani și care poate fi reînvestită
cu mandate succesive. C. g. al b. de v. nu poate fî soț (soție) și nici rudă până la gradul al treilea
ori afin până la gradul al doilea cu președintele României, președinții Camerelor Parlamentului,
membrii Guvernului, guvernatorul Băncii Naționale a României, nu poate fi membru al vreunui
partid politic, nu poate exercita o altă funcție salarizată, publică sau privată, cu excepția funcției de
cadru didactic universitar, nu poate fi membru în consiliile de administrație ale persoanelor
juridice sau acționar semnificativ. Este necesar ca el să nu fi fost declarat falit și să nu aibă cazier.
C.g. al b. de v. supraveghează și controlează bursa de valori în ceea ce privește administrarea,
funcționarea, regimul operațiunilor și disciplina societăților de valori mobiliare și a agenților
pentru valori mobiliare, respectarea tuturor normelor de funcționare a bursei de valori. C.g. al b.
de v. are următoarele competențe: «participă, fără drept de vot, la toate adunările asociației bursei
de valori, putând formula observații care să fie consemnate în procesul-verbal de ședință; «asistă la
ședințele comitetului bursei de valori, putând face observații; «supraveghează operațiunile de
bursă, având acces liber în toate incintele, la documentele, informațiile și evidențele bursei de
valori; «transmite Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare constatările privind încălcarea
prevederilor legale, a regulamentelor bursei, propunând măsurile și sancțiunile care trebuie
aplicate; «propune Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare anularea actelor comitetului bursei de
valori și ale directorului general al bursei de valori, când consideră că sunt contrare legilor și
regulamentelor; «întocmește și transmite Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare raportul
trimestrial asupra activității bursei de valori. în caz de imposibilitate a continuării mandatului
pentru incompatibilitate, impediment legal, deces sau demisie, Comisia Națională a Valorilor
Mobiliare desemnează un alt c.g. pentru un nou mandat. C.g. poate fi revocat de Comisia
Națională a Valorilor Mobiliare și răspunde disciplinar în fața acesteia. V. și comitetul bursei de
valori; bursă; bursă de valori mobiliare; Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
COMISARUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE, comandant al Gărzii Financiare,
a cărei activitate este coordonată de comandamentul gărzii, condus de un secretar sau subsecretar de stat
din Ministerul Finanțelor. Comandamentul gărzii este alcătuit din conducătorii direcțiilor de impozite și
359
COM
taxe, Direc{iei Generale a Controlului Financiar de Stat, Direcției Generale a Regiilor Publice și
Participațiilor Statului, Direcției Generale a Vămilor, Inspecției Generale de Prețuri și Tarife, precum și
c.g. al Gărzii Financiare. C.g. al Gărzii Financiare are atribuții cu caracter general, dintre care pot fi
reținute ca mai importante următoarele: «asigură ca toți membrii Gărzii să-și îndeplinească în bune
condiții sarcinile prevăzute de lege; «execută anchete și inspecții speciale ordonate de ministrul
Finanțelor sau din proprie inițiativă; «primește și asigură soluționarea sesizărilor și a reclamațiilor în
legătură cu abaterea de la reglementările fiscale, vamale, de comerț etc. El este împuternicit să emită
reguli, metode și procedee privind executarea controlului, raportarea rezultatelor și alte dispoziții
privind buna desfășurare a acestuia. V. și Garda Financiară»
COMISIA CENTRALA DE PENSII, organ de apel și de control care funcționează în
cadrul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, constituit dintr-un președinte și mai mulți
membri, desemnați din diverse organisme centrale. Componența nominală a c.e. de p. se stabilește
de către Guvern prin hotărâre adoptată în acest scop. Având calitatea de organ de apel și de
control, c.c. de p. judecă și hotărăște în privința cererilor de revizuire a deciziilor emise de
comisiile de pensii județene și ale sectoarelor municipiului București, urmărind aplicarea corectă a
legislației în vigoare de către unitățile și organele teritoriale de pensii și asigurări sociale. C. are
următoarele atribuții: «îndrumă și controlează activitatea comisiilor de pensii și a celor de
expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă județene și ale municipiului București;
«urmărește aplicarea corectă pe teritoriul țării a legislației pensiilor; ^examinează și soluționează
apelurile pentru revizuirea deciziilor de pensionare sau de încadrare în grade de invaliditate emise de
către comisiile de pensii județene și ale sectoarelor municipiului București. C.c. de p. primește
apelurile fie direct de la persoanele interesate, fie prin direcțiile de muncă și protecție socială, în
maxim 30 de zile de la comunicarea deciziei de pensionare. La soluționarea apelurilor privind
încadrarea în diferite grade de invaliditate, c. adoptă hotărâri numai cu avizul Institutului de
Expertiză Medicală și de Recuperare a Capacității de Muncă. Hotărârile c. sunt valabile dacă au
întrunit acordul a cel puțin % din numărul membrilor săi și se comunică persoanelor în cauză și
direcțiilor județene respective de muncă și protecție socială în termen de 30 de zile. Vo și comisia de
pensii și asigurări sociale din unitățile de stat; comisia județeană (comisiile sectoarelor
municipiului București) de pensii; decizie de pensionare.
COMISIA CENTRALĂ PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ A PERSOANELOR
HANDICAPATE, c. constituită din: «secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru
Handicapați, ca președinte; «un secretar de stat de la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, ca
vicepreședinte; «un secretar de stat de la Ministerul Sănătății, ca vicepreședinte; «iar ca membri
câte un director din Ministerul Finanțelor, Ministerul Industriei și Resurselor, Ministerul Educației
Naționale și Ministerul Justiției; «un reprezentant al cooperației meșteșugărești; aun reprezentant al
cooperației de consum și de credit; «patru delegați ai organizațiilor persoanelor handicapate, C. este
organizată pe lângă Secretariatul de Stat pentru Handicapați și are ca atribuții: îndrumarea și
coordonarea acțiunilor de pregătire și încadrare selectivă în activități a persoanelor handicapate;
întocmirea listei privind bunurile și activitățile care pot fi produse, respectiv îndeplinite numai de
către persoanele handicapate, asigurându-se realizarea acestora prin comenzi de stat și alte înlesniri
pentru aprovizionarea cu resurse energetice, materii prime și materiale etc. Listele respective se
supun spre aprobare Guvernului. V. și pensia persoanelor handicapate.
COMISIA DE AUTORIZARE A ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE, c. locală constituită
din reprezentanți ai autorităților administrației publice locale, ai Guvernului și ai Băncii Naționale
a României, a cărei componență se aprobă prin hotărâre a Guvernului. C. aprobă contractarea
împrumuturilor externe de către autoritățile publice locale.
360	—
COM
COMISIA DE CENZORI, organ de control al societății comerciale pe acțiuni, financiare,
bancare, de asigurări etc., ales de adunarea generală a acționarilor. Gestiunea societății comerciale
se controlează de către acționari și de către c. de c. Cât timp statul este unicul acționar, cenzorii
sunt reprezentanți ai Ministerului Finanțelor. Adunarea generală a acționarilor alege, de asemenea,
un număr de cenzori supleanți, care îi pot înlocui pe cenzorii titulari. Durata mandatului este de
trei ani; cenzorii pot fi realeși. Ei își exercită personal mandatul. Majoritatea cenzorilor trebuie să
fie cetățeni români. Cenzorii sunt obligați să depună la societate o garanție reprezentând a treia
parte din garanția cerută pentru administratori. C. de c. este formată din trei membri titulari și doi
supleanți; numărul cenzorilor trebuie să fie impar. La societățile în care statul deține cel puțin 20%
din capitalul social, unul dintre cenzori trebuie să fie recomandat de Ministerul Finanțelor, iar dacă
statul este acționar unic, cenzorii sunt reprezentanți ai Ministerului Finanțelor. Nu pot fi cenzori,
iar dacă au fost aleși decad din mandatul lor: rudele sau afinii până la al patrulea grad, inclusiv, sau
soții administratorilor; persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcții decât aceea de
cenzor, un salariu sau o remunerație de la administratori sau de la societate. De asemenea, sunt
incompatibile cu calitatea de cenzor persoanele inapte sau care au fost condamnate pentru gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de
mită, precum și pentru alte infracțiuni referitoare la societățile comerciale. Cenzorii sunt obligați să
supravegheze gestiunea societății, să verifice dacă bilanțul și contul de profit și pierderi sunt legal
întocmite și în concordanță cu registrele, dacă acestea din urmă sunt corect ținute și dacă evaluarea
patrimoniului s-a făcut potrivit normelor stabilite pentru întocmirea bilanțului. Adunarea generală nu
aprobă bilanțul și contul de profit și pierderi dacă acestea nu sunt însoțite de raportul c. de c. Pentru a
putea exercita dreptul de control, acționarilor li se pot prezenta, la cerere, date cu privire la activitatea
societății, situația patrimoniului, a beneficiilor și a pierderilor. C. de c. are următoarele atribuții
principale: "să facă în fiecare lună, inopinat, inspecții la casa de bani și să verifice existența titlurilor sau
a valorilor care sunt proprietatea societății sau care au fost primite în gaj, cauțiune ori depozit; "în
cursul exercițiului financiar, să verifice gospodărirea mijloacelor fixe și a activelor circulante, a
portofoliului de efecte și registrele de evidență contabilă, informând consiliul de administrație asupra
neregulilor constatate; "la încheierea exercițiului financiar, să controleze exactitatea inventarului, a
documentelor și a informațiilor prezentate de consiliul de administrație asupra conturilor societății, a
bilanțului și a contului de profit și pierderi, prezentând adunării generale a acționarilor un raport scris;
■să prezinte adunării generale a acționarilor punctul său de vedere la propunerile de reducere a
capitalului social sau de modificare a statutului și a obiectului societății; "la lichidarea societății, să
controleze operațiunile de lichidare. C. de c. se întrunește la sediul societății și ia decizii în
unanimitate. Dacă nu se realizează unanimitatea, raportul cu divergențe se înaintează adunării
generale a acționarilor. C. de c. consemnează într-un registru special deliberările sale, precum și
constatările făcute în exercițiul mandatului său; ea poate convoca adunarea generală extraordinară a
acționarilor, dacă aceasta nu a fost convocată de consiliul de administrație, în cazul în care capitalul
social s-a diminuat cu mai mult de 10% timp de doi ani consecutivi sau ori de câte ori consideră
necesar pentru alte situații, privind încălcarea dispozițiilor legale și statutare. Membrii c. de c. pot fi
revocați numai de către adunarea generală a acționarilor. V. și cenzor.
COMISIA DE CENZORI A SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI-REASIGURĂRI, organ de
control al societății de asigurări, de asigurări-reasigurări sau numai de reasigurări, ales de adunarea
generală a acționarilor. Gestiunea societății se controlează de către acționari și de către c. de c. Cât
timp statul este acționar unic, cenzorii sunt reprezentanți ai Ministerului Finanțelor. C. de c. este
formată din trei membri, care trebuie să fie asociați, cu excepția cenzorilor contabili. Adunarea
generală alege, de asemenea, cenzori supleanți care îi vor înlocui, la nevoie, pe cenzorii titulari.
Numărul cenzorilor trebuie să fie impar. Acționarilor li se pot prezenta, la cerere, date cu privire la
361
co^
activitatea societății, situația patrimoniului, a beneficiilor și a pierderilor pentru a putea exercita
dreptul de control Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleșii decad din mandatul lor: rudele sau
afinii până la al patrulea grad, inclusiv, sau soții administratorilor; persoanele care primesc, sub
orice formă, pentru alte funcții decât cea de cenzor, un salariu sau o remunerație de la
administratori sau de la societate. De asemenea, sunt incompatibile cu calitatea de cenzor
persoanele inapte sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals,
înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum și pentru alte
infracțiuni referitoare la societățile comerciale. Cenzorii sunt obligați să supravegheze gestiunea
societății, să verifice dacă bilanțul contabil și contul de profit și pierderi sunt legal întocmite și în
concordanță cu registrele, dacă acestea din urmă sunt corect ținute și dacă evaluarea patrimoniului
s-a făcut potrivit normelor stabilite pentru întocmirea bilanțului. Adunarea generală nu aprobă
bilanțul și contul de profit și pierderi dacă acestea nu sunt însoțite de raportul c. de c. C. de c. are
următoarele atribuții principale: ®să facă în fiecare lună, inopinat, inspecții ia casa de bani și să
verifice existența titlurilor sau a valorilor care sunt proprietatea societății sau care au fost primite
în gaj, cauțiune ori depozit; Bîn cursul exercițiului financiar, să verifice gospodărirea mijloacelor
fixe și a activelor circulante, a portofoliului de efecte și registrele de evidență contabilă, informând
consiliul de administrație asupra neregulilor constatate; ®la încheierea exercițiului financiar, să
controleze exactitatea inventarului, a documentelor și a informațiilor prezentate de consiliul de
administrație asupra conturilor societății, a bilanțului și a contului de profit și pierderi, prezentând
adunării generale a acționarilor un raport scris; ®să prezinte adunării generale a acționarilor punctul său
de vedere la propunerile de reducere a capitalului social sau de modificare a statutului și a obiectului
societății; Hla lichidarea societății, să controleze operațiunile de lichidare. C. de c. se întrunește la sediul
societății și ia decizii în unanimitate; raportul cu divergențe se înaintează adunării generale a
acționarilor, C. de c. consemnează într-un registru special deliberările sale, precum și constatările făcute
în exercițiul mandatului său; ea poate convoca adunarea generală extraordinara a acționarilor, dacă
aceasta nu a fost convocată de consiliul de administrație, în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu
mai mult de 10% timp de doi ani consecutivi sau ori de câte ori consideră necesar pentru alte situații,
privind încălcarea dispozițiilor legale și statutare. Membrii c. de c. pot fi revocați numai de către
adunarea generală a acționarilor. V. și Societatea „Asigurarea Românească — ASIROM“ S.A.
COMISIA DE CONTESTARE A PENSIILOR, organ care funcționează pe lângă casa
județeană de pensii, la care se pot contesta deciziile de pensionare (v.)„ Contestația se poate
introduce de către persoana interesată în termen de 30 de zile de ia primirea deciziei de pensionare.
C. de c. a p. are următoarea componență: președintele casei județene de pensii, în calitate de
președinte; un. delegat al direcției generale a finanțelor publice și a controlului financiar județene,
respectiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca membru; un
pensionar cu pregătire juridică, desemnat de organizația pensionarilor, ca membru. Deciziile
comisiilor județene de contestații date în materie de pensii pot fi atacate potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 29/1990.
COMISIA DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ Șl DE RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE
MUNCA, organism constituit pe lângă cabinetele și oficiile de expertiză medicală și de recuperare
a forței de muncă, care are ca atribuție expertizarea medicală în vederea pensionării. C. are
următoarea componență: șeful cabinetului sau oficiului de expertiză medicală și de recuperare a
capacității de muncă, în calitate de președinte; un medic din specialitatea afecțiunii principal
invalidante a bolnavului, ca membru; un medic de medicina muncii sau un medic de întreprindere,
de preferință din unitatea în care bolnavul a prestat ultima activitate, ca membru. C. de e.m. și r.a
c. de m. emit decizii de încadrare sau de respingere a încadrării într-un grad de invaliditate. Aceste
decizii pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, la c. de e.m. și r. a c. de m.
362“”“ ~~	— — —-	———	—

organizate pe lângă oficiile de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă județene,
respectiv ale sectoarelor municipiului București. Deciziile oficiilor de pensii și cele ale comisiilor
de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă necontestate în termen rămân
definitive.
COMISIA DE LICITAȚIE A TITLURILOR DE STAT, organism creat de conducerea
Băncii Naționale a României și de Ministerul Finanțelor, în vederea bunei desfășurări a licitației
titlurilor de stat. C. este constituită din: un președinte, trei membri și un secretar. C. derulează toate
operațiunile specificate legate de deschiderea, desfășurarea și stabilirea rezultatului licitației, verifică
respectarea condițiilor de formă pentru vânzarea titlurilor de stat prin licitație. Ofertele de cumpărare
care nu îndeplinesc condițiile stabilite pentru vânzarea titlurilor de stat prin licitație sunt considerate
nule de drept și se înapoiază participanților emitenți. în mod excepțional, președintele c. poate
decide, de comun acord cu participantul emitent, rectificarea pe loc a unor erori și validarea ofertei.
C. întocmește centralizatorul ofertelor de cumpărare și, pe baza grilei de cotare, determină nivelul la
care cererea cumulată descrescător satisface oferta și stabilește: valoarea emisiunii oferite care și-a
găsit contrapartida în cerere; prețul (rata dobânzii) maxim și minim la care au fost adjudecate ofertele
de cumpărare. V. și piața primară a titlurilor de stat
COMISIA DE PENSII Șl ASIGURĂRI SOCIALE A BAROULUI DE AVOCAȚI,
organ colectiv format pe lângă baroul de avocați, alcătuit din 3-7 membri și condus de un membru
al baroului de avocați. Din comisie fac parte directorii colectivelor de asistență juridică din cadrul
baroului, secretarul și contabilul-șef, unul sau doi reprezentanți ai avocaților din barou.
Componența nominală a comisiei se stabilește de către barou. C. are menirea să asigure
respectarea normelor legale referitoare la întocmirea actelor de pensionare, ținerea corectă a
evidenței elementelor pe baza cărora se calculează pensiile și celelalte drepturi de asigurări sociale
etc. C. primește dosarele de pensionare de la barourile de avocați, le verifică și semnalează
baroului de avocați în cauză orice nereguli constatate. Dosarul de pensionare pentru invaliditate
trebuie să conțină și concluziile expertizei medicale, confirmate de spitalul competent. Când
consideră că nu se confinnă pierderea totală sau parțială a capacității de muncă, comisia are
obligația să informeze în scris conducerea baroului de avocați și pe avocatul în cauză despre
concluziile sale. în urma studierii temeinice a dosarelor, comisia face propuneri de pensionare
care, împreună cu dosarele, se înaintează consiliului Casei de Asigurări a Avocaților, în vederea
emiterii deciziilor de pensionare. Membrii c. sunt răspunzători de respectarea riguroasă a normelor
legale referitoare la stabilirea pensiilor și la acordarea celorlalte drepturi de asigurări sociale
cuvenite avocaților. V. și Casa de Asigurări a Avocaților; comisia de cenzori; consiliul Casei
de Asigurări a Avocaților; dosar de pensionare; fișa de pensionare.
COMISIA DE PENSII Șl ASIGURĂRI SOCIALE DIN UNITĂȚILE DE STAT,
organism de analiză, avizare, decizie și control constituit din 3-7 membri, condus de către un
reprezentant al organului de conducere a unității pe lângă care funcționează. Din c. fac parte
membri ai conducerii unității, delegați ai sindicatului, reprezentanți ai personalului, medici,
specialiști din compartimentele financiar-contabil, personal și salarizare. Componența nominală a
c. se hotărăște de către organul de conducere, de comun acord cu sindicatul din unitate. C. își
desfășoară activitatea pe baza programului de lucru aprobat de conducerea unității și are
următoarele atribuții: "urmărește respectarea prevederilor legale referitoare la completarea cerectă
și la zi a carnetelor de muncă și a celorlalte documente necesare întocmirii dosarelor de
pensionare; "urmărește respectarea normelor legale referitoare la acordarea altor drepturi de
asigurări sociale, a alocației de stat pentru copii, face propuneri privind plata ajutorului pentru
soțiile militarilor în termen, a indemnizației de naștere; "analizează cazurile de pierdere a
363
COM
capacității de muncă și face propuneri pentru încadrarea în grade de invaliditate a personalului
unității; “urmărește și sprijină întocmirea corectă și la timp a dosarelor de pensionare pentru
munca depusă și limită de vârstă, pentru invaliditate și pentru pensia de urmaș; “verifică dosarele
întocmite, având obligația să semnaleze conducerii unității orice nereguli constatate; “acordă tot
sprijinul activității de securitate, protecție și igienă a muncii, prevenirii accidentelor de muncă și
îmbolnăvirilor profesionale; “analizează periodic, împreună cu organele competente, starea de
invaliditate și de incapacitate temporară de muncă a personalului unității și controlează modul de
aplicare a măsurilor stabilite; «împreună cu organele sindicale, stabilește repartizarea biletelor de
odihnă și a celor de tratament în stațiunile balneoclimaterice; “acordă sprijinul necesar și
urmărește încadrarea în noi locuri de muncă, corespunzător capacității lor de muncă sau cu
program de lucru redus, a persoanelor care din cauza unor accidente sau boli nu mai pot lucra în
aceleași condiții ca mai înainte; “în situațiile în care consideră că nu este confirmată pierderea
parțială sau totală a capacității de muncă, c. informează în scris atât conducerea unității, cât și
persoana în cauză; «când este necesară schimbarea locului de muncă, reducerea programului de
lucru sau recalificarea persoanei în cauză, c. face propuneri corespunzătoare unității și sprijină
înfăptuirea lor; “în conformitate cu prevederile legale, c. urmărește realizarea sarcinilor unității
privind înființarea de creșe, grădinițe, cantine, grupuri sociale, crearea spațiilor de cazare și a
spațiilor locative, rezolvarea problemelor de asistență medicală; “sprijină și urmărește întocmirea
bugetului, realizarea indicatorilor valorici și fizici referitori la pensii și la asigurările sociale,
precum și recuperarea forței de muncă; “alte atribuții. Propunerile, concluziile și hotărârile c. sunt
valabile dacă au întrunit acordul a cel puțin două treimi din numărul celor care o compun. C. nu se
află în situația de subordonare față de conducerea administrativă a unității, ci are o independență
funcțională, fiind îndrumată și controlată de către comisia județeană sau de cea a municipiului
București, precum și de comisia de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă.
COMISIA DE REGLEMENTARE Șl SUPRAVEGHERE A SOCIETĂȚILOR DE
PENSII, instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, cu sediul în
București, care are misiunea de a proteja interesele membrilor fondurilor, de a asigura
supravegherea prudențială a societăților de pensii, a fondurilor de pensii, a furnizorilor de anuități
și a custozilor, de a realiza informarea publicului asupra pieței fondurilor universale de pensii
(v.), de a realiza buna funcționare a sistemului fondurilor universale de pensii și de a elabora
reglementările privind activitatea entităților care oferă servicii acestor foduri. C. de R. și S. a S. de
P. elaborează statutul fondului național de garanție pentru pensii (v.), care cuprinde
modalitățile de plată a contribuțiilor, data la care se efectuează plățile, administrarea și modul de
investire a activelor, periodicitatea evaluării fondului național de garanție pentru pensii, precum și
alte prevederi care să asigure buna funcționare a acestui fond. Misiunea Comisiei se exercită prin:
■acordarea, retragerea și anularea autorizațiilor sau a licențelor pentru societățile de pensii și
fondurile pe care acestea le administrează; “acordarea și retragerea licențelor pentru furnizorii de
anuități, pentru custozii activelor fondurilor; “supravegherea prudențială a funcționării societăților
de pensii, a fondurilor pe care acestea le administrează, precum și a furnizorilor de anuități;
■supravegherea prudențială a activității custozilor; "informarea și educarea populației cu privire la
scopurile și principiile de funcționare a fondurilor și a societăților de pensii; “colaborarea cu Banca
Națională a României, cu Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (v.), cu Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor (v.), cu Casa Națională de Pensii și Alte drepturi de Asigurări
Sociale (v.), precum și cu alte organisme, pentru a asigura reglementarea și supravegherea
prudențială a societăților de pensii, a fondurilor, a furnizorilor de anuități și a sectorului financiar
în general; “asigurarea bunei funcționări a fondurilor, a societăților de pensii și a furnizorilor de
anuități; “emiterea de reglementări prudențiale privind organizarea și funcționarea fondurilor, a
364
COM
societăților de pensii, a furnizorilor de anuități și a custozilor activelor fondurilor; "emiterea de
reglementări privind organizarea, funcționarea și utilizarea procedurilor de rating referitoare la
instrumentele financiare în care pot fi investite activele fondurilor universale de pensii; "emiterea
de reglementări privind recrutarea, instruirea, monitorizarea și managementul agenților de vânzări
ai societăților de pensii; "alte activități. Comisia participă în calitate de membru la asociațiile
internaționale ale autorităților de reglementare și supraveghere în domeniul pensiilor și reprezintă
România la conferințe internaționale. C. de R. și S. a S. de P. are dreptul: "să obțină de la o societate
de pensii copii de pe toate documentele care privesc activitățile sale sau cele ale fondului; "să obțină
de la un custode sau de la un furnizor de anuități orice documente; "să obțină informații de la
membrii consiliului de administrație al societății de pensii și al custodelui, în legătură cu activitățile
desfășurate în relație cu fondul. Comisia publică, în termen de șase luni de la sfârșitul fiecărui an
calendaristic, un raport privind piața fondurilor de pensii din România. C. de R. și S. a S. de P. este
condusă de un președinte. Pe lângă Comisie este organizat și funcționează Comitetul Consultativ
format din 15 membri. Președintele Comisiei este numit și revocat de Președintele României, cu
avizul consultativ al Consiliului Economic și Social (v.).
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR, autoritate administrativă de
specialitate, cu personalitate juridică, instituită în scopul apărării drepturilor asiguraților și al
promovării stabilității financiare a activității de asigurări și reasigurări în România. C. de S. a A.
are sediul în București și își poate deschide reprezentanțe în oricare localitate de pe teritoriul
României. C. de S. a A. colaborează cu alte autorități publice și cu instituții străine având ca obiect
reglementarea sau supravegherea piețelor de asigurări, în vederea realizării protecției asiguraților,
a potențialilor asigurați și a transparenței pieței asigurărilor. C. de S. a A. adoptă norme, avize și
decizii, sub semnătura președintelui, după deliberările din ședințe, și consultă colegiul alcătuit din
reprezentanții asociațiilor profesionale ale operatorilor de pe piața de asigurări și reasigurări. C. de
S. a A. are în structura sa personal de specialitate compus din economiști, juriști, experți contabili,
actuari, statisticieni, matematicieni, ingineri, informaticieni, medici, precum și alte persoane
calificate în domeniul asigurărilor, reasigurărilor și finanțelor. C. de S. a A. are următoarele
atribuții: "elaborează sau avizează proiecte de acte normative care privesc domeniul asigurărilor și
reasigurărilor sau care au implicații asupra acestor domenii și avizează actele administrative
individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurări; "supraveghează situația financiară a
asigurărilor și reasigurărilor, în vederea protejării intereselor asiguraților sau ale potențialilor
asigurați, scop în care poate dispune efectuarea de controale ale activității asigurătorilor și
brokerilor de asigurări; "ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurări și reasigurări să fie
gestionată cu respectarea normelor prudențiale specifice; "participă în calitate de membru la
asociațiile internaționale ale autorităților de supraveghere în asigurări și reasigurări și reprezintă
România la conferințe și întâlniri internaționale referitoare la supravegherea în asigurări și
reasigurări; "aprobă acționarii semnificativi și persoanele semnificative ale asigurătorului și
reasigurătorului; "aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător înregistrat în România; "aprobă
transferul de portofoliu; "poate solicita prezentarea de informații și documente referitoare la
activitatea de asigurări și reasigurări, atât de la asigurători, cât și de la orice altă persoană care are
legătură cu activitatea acestora; "participă la elaborarea planului de conturi, a normelor și
metodelor contabile, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor de asigurări și
reasigurări; "alte atribuții. C. de S. a A. nu are dreptul să dezvăluie informațiile obținute în timpul
exercitării atribuțiilor sale. Nu există obligația de confidențialitate în cazul în care informația : "se
dă cu acordul scris al asigurătorului implicat; "se dă la solicitarea instanței judecătorești; "este dată
în interesul asiguraților. C. de S. a A. emite decizii prin care: "impune interdicții, acordă, suspendă
sau retrage autorizații; "modifică sau revocă condiții, cerințe sau termeni impuși de aceasta prin
365
COM
actele sale; "aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor și reasigurătorilor, "aprobă transferul
de portofoliu de asigurări și reasigurări; "aprobă persoanele care examinează activitatea de
asigurări de viață; "aprobă acționarii semnificativi și persoanele semnificative ale asigurătorului;
"aprobă componența Corpului Experților în Asigurări, care funcționează pe lângă ea, și avizează
statutul acestuia; "stabilește salarizarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor și a personalului său; "dispune efectuarea acțiunilor de analiză, îndrumare și control la
societățile din sfera de reglementare și supraveghere; "dă dispoziții privind prezentarea de
documente, situații, informații și audieri; "constată și aplică sancțiuni operatorilor din domeniu
pentru încălcarea prevederilor legale. C. de S. a A. întocmește și execută bugetul propriu, care se
alimentează din taxe, majorări, donații, venituri din publicații, alte surse. Excedentul bugetului se
reportează în anul următor. C. de S. a A. emite norme privind: "clasele de asigurări care pot fi
practicate; "informațiile și documentația cerute de procedura de autorizare; "limita minimă a
marjei de solvabilitate, precum și metodologia de calcul al acesteia; "insolvabilitatea asigură-
torului; "condițiile privind administrarea fondului asigurărilor de viață, investițiile și evaluarea
activelor, calculul rezervelor matematice, precum și orice alte aspecte referitoare la normele
actuariale; "categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului, precum și
regulile de dispersare a plasamentelor; "elaborarea metodologiei de calcul și de evidență a
rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale; "actualizarea limitelor
minime pentru capitalul social vărsat al societăților de asigurări, de asigurări-reasigurări și de
reasigurări, pentru capitalul social vărsat de brokerii de asigurări și pentru fondul de rezervă liberă
vărsat al unui asigurător, constituit sub formă de societate mutuală; "actualizarea taxelor de
autorizare și stabilirea termenelor de plată a taxelor de funcționare; "informațiile, documentele și
certificatele necesare pentru întocmirea rapoartelor; "forma și conținutul rapoartelor financiare,
inclusiv al raportului privind asigurările de viață; "alte categorii de rezerve tehnice; "informațiile
pe care trebuie să le conțină rapoartele brokerilor de asigurări, aspectele referitoare la comportarea
și la managementul afacerilor acestora, limita minimă a asigurării de răspundere civilă
profesională, precum și operațiunile care pot fi efectuate; "organizarea, funcționarea și atribuțiile
Corpului Experților în Asigurări; "categoriile de asigurări exceptate; "responsabilitățile,
competențele, condițiile și orice alte aspecte referitoare la administratorul special, precum și
atribuțiile acționarilor semnificativi și ale persoanelor semnificative ale asigurătorului; "criteriile
pentru aprobarea prealabilă a acționarilor semnificativi și a persoanelor semnificative; "regimul
confidențialității informațiilor; "transferul de portofoliu. C. de S. a A. prezintă Parlamentului, până la
data de 1 iulie a fiecărui an, un raport asupra situației pieței asigurărilor din România și asupra
instituțiilor și organismelor acesteia din anul financiar expirat.
COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, organism
creat în anul 1947, menit să contribuie la refacerea resurselor Europei, la promovarea și la
dezvoltarea cooperării regionale, inclusiv la rezolvarea problemelor privind protecția mediului
înconjurător. Concomitent cu contribuția pe care o are la dezvoltarea economică și socială, c.
cercetează modalitățile de combatere a poluării pe plan regional. C. își desfășoară activitatea prin
reuniunile de experți, de pregătire și publicare de analize, statistici, precum și prin organizarea de
schimburi de informații și elaborarea de texte, principii și modalități de acțiune.
COMISIA FISCALĂ CENTRALĂ, c. organizată în cadrul Ministerului Finanțelor,
constituită din specialiști în domeniul impozitelor directe și coordonată de Ministrul Finanțelor.
Componența c. este aprobată prin ordin al ministrului Finanțelor. Ea are menirea de a sprijini,
coordona și controla aplicarea unitară a normelor juridice privind calcularea și încasarea
impozitului pe venitul anual global (v.).
366
l)	i EhSîs, organ de decizie, control și jiu .sdicțk, c-v:«un' prin decizia
primăriei județului (a municipiului București), cu acordul prealabil al Ministerului Muncii și
Solidarității Sociale și al sindicatelor, având următoarea componență: un viceprimar din județ - în
calitate de președinte; directorul direcției județene pentru muncă și protecție socială; un membru al
sindicatelor; un reprezentant al conducerii direcției sanitare; un judecător desemnat de către
președintele tribunalului județean. în municipiul București există câte o comisie de pensii și
asigurări sociale pe lângă fiecare sector, constituită din: aun viceprimar al primăriei sectorului, în
calitate de președinte; Bun judecător desemnat de către președintele tribunalului municipiului
București; aun membru al sindicatelor; Bun reprezentant al Direcției pentru Muncă și Protecție
Socială a Municipiului București; Hun reprezentant al Direcției Sanitare a Municipiului București.
Structura comisiei de pe lângă fiecare sector se stabilește prin decizia Primăriei Municipiului
București, cu acordul prealabil al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și
al sindicatelor. C.j. de p. are următoarele atribuții: “îndrumă, coordonează și controlează
activitatea comisiilor de pensii și asigurări sociale din unitățile de stat și a comisiilor de pensii și
asigurări sociale de pe lângă consiliile comunale; “pe baza propunerilor casei județene de pensii
sau ale comisiilor de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă, emite - cu acordul
a cel puțin 2/3 din numărul membrilor săi - decizii de pensionare pentru limită de vârstă,
invaliditate și de urmaș; “la propunerea comisiei de expertiză medicală și de recuperare a
capacității de muncă emite decizii de încadrare în grade de invaliditate; "în termen de 30 de zile de
la primire, cu citarea persoanei în cauză, examinează și soluționează contestațiile împotriva
hotărârilor adoptate de comisiile de pensii și asigurări sociale, precum și ale comisiilor de
expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă din unități. Deciziile adoptate de către
c.j. de p. se întocmesc și se comunică unităților și persoanelor respective de către direcțiile
județene de muncă și protecție socială în termen de 15 zile. împotriva acestor decizii se poate face
apel la instanța judecătorească, potrivit legii contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile
de la comunicare. C.j. de p. se mai preocupă de formarea fondurilor de asigurări sociale,
gestionarea biletelor de tratament și odihnă în stațiunile balneoclimaterice, acordarea
indemnizațiilor și ajutoarelor. V. și decizia de pensionare; registrul de evidență.
COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, autoritate administrativă
autonomă, cu personalitate juridică, care-și exercită prerogativele pe întregul teritoriu al României.
C. are sediul în București și își poate deschide reprezentanțe în orice altă localitate de pe teritoriul
României. C. este compusă din cinci membri, inclusiv președintele și vicepreședintele, numiți de
către Parlament în ședința comună a Camerelor, care îi poate și revoca. Durata mandatului este de
cinci ani, fiecare membru putând fi reînvestit o singură dată. Membrii C. trebuie să fie cetățeni
români, domiciliați în România, în vârstă de minimum 35 de ani, cu o bună reputație și pregătire
profesională în domeniul economic, financiar, bancar sau juridic și să aibă o vechime în
specialitate de minimum cinci ani. Membrii C. trebuie să îndeplinească anumite condiții: a) să nu
fie soți și nici rude până la gradul al treilea ori un afin până la gradul al doilea cu președintele
României, președinți ai Camerelor Parlamentului, membri ai Guvernului, guvernator al Băncii
Naționale a României și nu pot fi rude între ei; b) să nu fie membri ai vreunui partid politic; c) să
nu exercite o altă funcție salarizată, publică sau privată, cu excepția celor de cadre didactice
universitare; d) să nu fie membri în consiliile de administrație ale persoanelor juridice, subiecte ale
supravegherii Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare sau a Băncii Naționale a României, ori
acționari semnificativi; e) să nu fi fost declarați făliți; f) să nu aibă cazier judiciar. Calitatea de
membru al C.N. a V.M. încetează în următoarele situații: ■ la expirarea termenului pentru care a
fost numit; aprin demisie; “prin revocare de către Parlament; Hla apariția unei incompatibilități sau
..................................................................................
COM
a unui impediment dintre cele menționate mai sus; "prin înlocuire. Este considerată imposibilitate
definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilizare cu o durată
de 90 de zile consecutive. Membrii C. au obligația să notifice imediat, în scris. Parlamentului
apariția oricărei incompatibilități. Până când se emite decizia Parlamentului, membrul C. aflat în
incompatibilitate se suspendă de drept. Președintele este reprezentantul de drept al C. în caz de
imposibilitate temporară de exercitare a mandatului președintelui, prin absență sau altă
indisponibilizare, reprezentarea legală a C. revine vicepreședintelui acesteia. C. deliberează
valabil, în prezența a cel puțin trei dintre membrii săi, incluzând președintele sau, în absența
acestuia, vicepreședintele. Hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți. în caz de
balotaj, votul președintelui sau, în absența acestuia, al vicepreședintelui este decisiv. C.N. a V.M.
are ca misiune: "favorizarea bunei funcționări a pieței valorilor mobiliare; "asigurarea protecției
investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive și frauduloase; "informarea deținătorilor de valori
mobiliare și a publicului asupra persoanelor care fac, în mod public, apel la economiile bănești,
precum și asupra valorilor emise de acestea; "stabilirea cadrului activității intermediarilor și
agenților de valori mobiliare, a regimului asociațiilor profesionale constituite de aceștia și al
organismelor însărcinate cu asigurarea funcționării pieței valorilor mobiliare. C. poate colabora cu
alte autorități publice în vederea asigurării protecției investitorilor în valori mobiliare și a
transparenței pieței valorilor mobiliare. C. poate coopera cu alte instituții străine și poate participa la
organizații internaționale de profil cu privire la reglementarea și la supravegherea piețelor de valori
mobiliare. în vederea îndeplinirii misiunii sale, C. adoptă norme prin regulamente și instrucțiuni, care
se aplică prin ordine ale președintelui. Actele individuale sunt deciziile, ordonanțele, atestările și
avizele. C.N. a V.M. își stabilește prin regulamente interioare organigrama, atribuțiile de conducere
și de execuție ale personalului său. Prin regulamente se stabilesc norme referitoare la: "organizarea și
funcționarea burselor de valori și a altor piețe de valori mobiliare; "autorizarea și funcționarea
organismelor colective de investiții și plasament în valori mobiliare, precum și a societăților care le
administrează; "organizarea și funcționarea sistemelor de depozitare colectivă a valorilor mobiliare;
■funcționarea Oficiului de Evidență a Valorilor Mobiliare; "autorizarea și exercitarea intermedierii de
valori mobiliare; "activitatea cenzorilor externi independenți și a consultanților de plasament;
■promovarea și derularea ofertelor publice de valori mobiliare; "aprobarea și modificarea
regulamentelor de operațiuni bursiere; "funcționarea oficiilor de compensații și de lichidare a
tranzacțiilor cu valori mobiliare; "orice alte organisme și operațiuni specifice piețelor de valori
mobiliare reglementate, controlate ori supravegheate de către C.N. a V.M. Membrii C. sunt obligați
să păstreze confidențialitatea asupra oricărei informații obținute în cursul sau ca urmare a exercitării
atribuțiilor și care nu a devenit accesibilă publicului larg, ei fiind supuși, în privința acestor
informații, regimului legal al secretului de serviciu. C. este direct răspunzătoare pentru prejudiciile
cauzate prin orice încălcare a obligației de păstrare a confidențialității de către sau din vina oricărui
membru sau angajat al său. C.N. a V.M. prezintă Parlamentului României un raport anual de
activitate, până cel mai târziu la 30 aprilie. De asemenea, Parlamentul poate dispune oricând
verificarea activității acestei comisii. V. și agent; intermediere de valori mobiliare; societate de
valori mobiliare.
COMISIA OFICIALA A BURSEI, c. constituită dintr-un grup de specialiști în domeniul
bursier care decid, în final, cursul titlurilor. Pentru aceasta, ei iau în considerare: comenzile de
vânzare-cumpărare, prețurile și cantitățile solicitate, eventual primite, de brokerii-specialiști;
atmosfera și psihoza la bursă; informațiile valutar-financiare, economice, politice internaționale
primite de la un serviciu specializat al bursei. Cursul la care s-a efectuat o tranzacție este
înregistrat și afișat pe tabela electronică.
368
UUM
COMISIA PENTRU BUGET, FINANȚE Șl BĂNCI, organ de specialitate al
Parlamentului României, care studiază și face propuneri referitoare la: bugetul de stat și execuția
bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat și execuția acestuia; politica financiară; sistemul de
impozite și taxe; asigurări și reasigurări; echilibrul monetar, circulația bănească, credite, dobânzi și
scont; bursa de valori și efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiții
realizate din credite bugetare etc.
COMISIE, organism format din mai multe persoane, care funcționează temporar sau
permanent pe lângă o instituție sau unitate economică, în atribuțiile căreia intră studierea anumitor
probleme social-economice și înaintarea către conducerea unității a propunerilor de remediere a
deficiențelor constatate. Aceste c. pot fi consultative, de litigii, de imputații etc.
COMISIE DE RECONSTITUIRE A VECHIMII ÎN MUNCĂ, organism care funcționează
pe lângă primăria județului și pe lângă primăriile sectoarelor municipiului București, compus din
câte un delegat al oficiului de muncă și al oficiului de pensii din cadrul direcțiilor județene de
muncă și protecție socială, respectiv a municipiului București, un delegat al sindicatului local,
precum și din trei supleanți. Președintele, membrii, secretarul comisiei și supleanții săi sunt
desemnați prin decizii ale primăriilor respective. Lucrările comisiei se desfășoară numai în prezența
tuturor membrilor săi, iar hotărârile se iau cu majoritate de voturi. C. primește cererile de
reconstituire a vechimii în muncă din raza lor teritorială, însoțite de înscrisuri din care să rezulte că
între părțile specificate în cerere au existat raporturi de muncă, audiază martorii și încheie un proces-
verbal în care se consemnează reconstituirea vechimii în muncă, cu precizarea perioadei și a unității
în care a lucrat, cu menționarea documentelor prezentate, din care să rezulte că între părți a existat un
raport de muncă. împotriva procesului-verbal încheiat de comisie se poate face plângere la
judecătoria teritorială în termen de 15 zile; hotărârea judecătorească rămâne definitivă. V. și
reconstituirea vechimii în muncă.
COMISIE DE REVIZIE Șl CONTROL, organ ales de adunarea generală a unei societăți
comerciale sau civile din rândul membrilor ei, având sarcina de a examina actele de gestiune și de
a constata dacă ele îndeplinesc condițiile de exactitate, regularitate, realitate și legalitate; se mai
numește comisie de cenzori sau comisie de verificare. V. și cenzor.
COMISIE VAMALA, organism care studiază problemele vamale și face propuneri cu
privire la reducerile și scutirile de taxe vamale pentru mărfurile importate; stabilește contingentele
de mărfuri scutite de plata taxelor vamale și suspendă - temporar, parțial sau total - aplicarea de
taxe vamale la mărfurile importate etc. ❖ C.V. Centrală, organism constituit din reprezentanți ai
Ministerului Industriei și Comerțului, ai Ministerului Finanțelor și ai Ministerului Afacerilor
Externe. C. este condusă de un viceprim-ministru al Guvernului și are ca secretar pe directorul
general al Direcției Generale a Vămilor din țara noastră. C.V.C. are următoarele atribuții:
supraveghează și emite decizii de îndrumare privind aplicarea tarifului vamal de import,
elaborează și prezintă Guvernului propuneri privind instituirea de contingente vamale, elaborează
propuneri pentru îmbunătățirea regimului vamal, examinează cererile de scutiri și reduceri de taxe
vamale și prezintă Guvernului propuneri de soluționare a acestor cereri.
COMISION 1. Sumă cuvenită și plătită unei persoane fizice sau juridice pentru
intermedierea unei operațiuni comerciale, bursiere, bancare, financiare, de asigurări etc.
Operațiunile de intermediere se realizează pe baza unui contract, în temeiul căruia o persoană se
obligă să realizeze anumite acte economice și juridice pe numele și în contul altei persoane. De
regulă, c. se calculează prin aplicarea unei cote convenite asupra valorii totale a tranzacției
realizate. 2. însărcinare dată unei persoane fizice sau juridice de a cumpăra, a vinde sau a
369
COM
transporta un bun, de a executa o lucrare. 3. Remunerație pentru intermedierea unei afaceri sau
prestarea unui serviciu. 4. Sumă care se cuvine agentului de vânzări din adaosul de comercializare
a emisiunii primare de titluri financiare; sumă care se cuvine agentului pentru efectuarea unei
tranzacții de titluri financiare în cadrul distribuirii secundare. ❖ C. bancar, plată efectuată pentru
prestații speciale ori în funcție de un risc asumat; în operațiunile active, c. reprezintă o plată
prelevată peste dobândă. C. se calculează în sumă forfetară sau pe baza unui procent aplicat asupra
valorii operației executate. ❖ C. de adresă, sumă pe care armatorul o plătește navlositorului sau la
ordinul acestuia, în portul de încărcare sau de descărcare, pentru încărcarea sau navlosirea navei.
❖ C. de agenție, plată cuvenită agenției maritime pentru asistența acordată navei în port. C. poate
fi fix (tarifar sau contractual) ori procentual și se percepe independent de cheltuielile efectuate de
agent pentru navă, care se pot deconta armatorului. ❖ C. de navlosire, plată cuvenită agentului,
curtierului sau altui intermediar care a mijlocit sau a contribuit la navlosirea navei. Cuantumul c.
poate fi de până la 5% din totalul navlului (v.) sau din suma contrastaliilor (v.) și se datorează
indiferent dacă marfa ajunge sau nu la destinație. De regulă, c. de n. se distribuie între participanții
la navlosire, în funcție de cheltuielile fiecăruia. ❖ C. de reasigurare, parte din primele de asigurare
ce rămâne reasiguratului, care apare de fapt ca o contribuție a reasigurătorului pentru compensarea
cheltuielilor cu încheierea și administrarea asigurărilor de către reasigurat, precum și pentru
constatarea, evaluarea și lichidarea pagubelor. Plata c. de r. se justifică prin faptul că realizarea
asigurării necesită anumite cheltuieli, pe care le suportă reasiguratul din primele încasate de la
asigurați. Mărimea c. de r. se calculează în funcție de mărimea primelor încasate, de cuantumul
mediu al daunelor etc. determinate pe baza datelor statistice din mai mulți ani. Cu cât c. de r. va fi
mai mare, cu atât costul reasigurării (v.) pentru reasigurat va fi mai mic. V. și primă de
reasigurare; reasigurare; reasigurat; reasigurator. ❖ C. de risc, sumă datorată de beneficiarul
unui împrumut garantat de stat, în cuantumul și la termenele stipulate în convenția încheiată cu
Ministerul Finanțelor. ❖ C. din profit, cotă din profitul realizat de reasigurator pe baza contractului,
care se plătește reasiguratului (societății cedente) la închiderea fiecărui an al contractului. Profitul
aferent acordului de reasigurare este rezultatul modului în care societatea cedentă își derulează
activitatea de asigurare, ceea ce înseamnă că este normal ca acesteia să i se acorde o cotă din profitul
rezultat din activitatea pe care a cedat-o reasigurătorului. C. de p. este plătit în plus față de
comisionul normal primit de societatea cedentă. Pentru calcularea c. de p. se au în vedere
următoarele elemente: a) la venituri: ■primele aferente anului curent; "daune în suspensie aferente
anului anterior; «rezerve de prime neobținute aferente anului anterior; b) la cheltuieli: "comisioanele
plătite pentru anul curent; "daunele plătite în timpul anului curent; "rezerva de prime neobținute
aferente anului curent; "daunele în suspensie la sfârșitul anului curent; "cheltuielile reasigurătorului
(5% din primele nete aferente anului curent); "orice deficit al anului anterior sau al anilor anteriori;
■diverse taxe etc. Excedentul de venit față de cheltuieli reprezintă profitul net anual, iar c. din p.
reprezintă o anumită cotă din acest excedent. Reasiguratul poate să participe numai la împărțirea
profitului realizat de reasigurător, nu și la pierderea eventuală realizată de acesta. Dacă reasigurătorul
înregistrează pierdere în loc de profit de pe urma contractului de reasigurare, reasiguratul se
angajează ca, în anii următori perioadei care s-a încheiat cu pierderi, acestea să fie deduse din profitul
realizat de reasigurător și astfel numai rezultatul net să fie supus repartizării. ❖ C. privind
activitatea de comisariat de avarie, sumă de bani ce se cuvine comisarului de avarie pentru
activitatea pe care el o desfășoară confonn mandatului primit de la asigurător. Comisionul plătit de
asigurător comisarului de avarie se stabilește, de regulă, potrivit tarifului Lloyd’s (v.).
COMISIONAR 1. Persoană însărcinată să transmită pe cale particulară unei alte persoane o
scrisoare sau un colet, în schimbul unei plăți fixe. 2U întreprindere care are sarcina de a executa o
lucrare pe numele ei, în contul altei întreprinderi, în schimbul unei plăți numite comision (v.).
370
COM
COMISIONUL C.E.C. PENTRU OPERAȚIUNILE DE ÎNCASARE, parte din primele
de asigurare prin efectul legii încasate de organele C.E.C., care rămâne la dispoziția acestora, ca
recompensă pentru serviciul prestat.
COMITENT, persoană care însărcinează pe comisionar să participe la efectuarea diferitelor
operațiuni economice și financiare în contul său, dar pe numele comisionarului. V. și comisionar.
COMITET DE FINANȚARE, organism local, constituit din reprezentanți ai Agenției
Române de Dezvoltare, ai Societății Comerciale „Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru
întreprinzătorii Privați“ S.A. și ai Uniunii Centrale a Cooperativelor Meșteșugărești, care
analizează încadrarea cererilor de credite ale întreprinderilor mici și mijlocii. C. de f. primește nota
de analiză de la unitatea bancară și hotărârea de aprobare a creditului împreună cu scrisoarea de
garanție emisă de Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru întreprinzătorii Privați (când
solicitantul nu dispune de garanții materiale). C. de f., în urma analizei documentelor primite,
transmite unității bancare și beneficiarului acordul final în vederea încheierii contractului cu banca.
V. și credite pentru întreprinderile mici și mijlocii; întreprinderi mici și mijlocii; asociație a
întreprinderilor mici și mijlocii.
COMITETUL BURSEI DE VALORI, organ operativ de conducere a bursei de valori, ales
de asociația bursei de valori, pentru un mandat de cinci ani, format din 5-9 membri. C.b. de v.
astfel ales rămâne în exercițiul mandatului, indiferent de creșterea sau de reducerea numărului
membrilor asociației bursei de valori. Membrii c.b. de v. trebuie validați individual de către
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, înainte de a intra în exercițiul mandatului. Membrii c.b.
de v. trebuie să fie cetățeni români, domiciliați în România, în vârstă de cel puțin 30 de ani, să
posede cunoștințe și practică profesională de cel puțin cinci ani în domeniul economic, financiar,
bancar, al afacerilor sau juridic, să se bucure de o bună reputație civică și de integritate morală.
Membrii c.b. de v. nu pot ocupa nici o funcție publică, cu excepția celei de cadru didactic
universitar și de cercetător științific în domeniu, și nu pot face parte din comitetul altei burse de
valori. La apariția unei situații de incompatibilitate ori a unui impediment legal, a imposibilității
definitive de exercitare a mandatului, ori în caz de vacanță a postului, asociația bursei de valori
sau, după caz, membrul îndreptățit al acesteia va desemna o altă persoană care trebuie validată de
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare pentru exercitarea mandatului până la expirarea acestuia.
După validarea lor, membrii c.b. de v. aleg dintre ei un președinte și doi vicepreședinți.
Președintele este reprezentantul de drept al bursei de valori, ca instituție publică. C.b. de v. se
reunește în ședință cel puțin o dată pe lună și deliberează valabil în prezența majorității membrilor
săi. Deciziile se adoptă cu majoritatea de voturi a membrilor c.b. de v., fiecare membru dispunând
de un vot. C.b. de v. are următoarele atribuții: "numește și eliberează din funcție pe directorul
general al bursei de valori; "adoptă și modifică regulamentul privind operațiunile de bursă;
■adoptă și modifică regulamentul de organizare și funcționare a bursei de valori; "dezbate și
adoptă proiectul de buget al bursei de valori, pe care îl supune aprobării asociației bursei de valori;
■prezintă și supune aprobării asociației bursei de valori bilanțul însoțit de raportul cenzorilor;
■stabilește nivelurile și plafoanele comisioanelor și tarifelor practicate de bursă; "stabilește
garanțiile care trebuie constituite de intermediarii în bursă și de agenții lor pentru a asigura
lichidarea integrală și la scadență a tranzacțiilor cu valori mobiliare negociate în bursă, precum și
regimul de utilizare și de reconstituire a garanțiilor respective; "veghează la respectarea dispozițiilor
legii, a reglementărilor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a regulamentelor bursei de valori de
către intermediarii în bursă și agenții lor și de către personalul bursei de valori, dispunând măsurile
corespunzătoare. V. și bursă; bursă de valori mobiliare; asociația bursei de valori; Comisia
Națională a Valorilor Mobiliare; valori mobiliare; comisarul general al bursei de valori.
371
COM
COMITETUL DE DIRECȚIE, organ colectiv de organizare, conducere și decizie,
desemnat de către consiliul de administrație (v.) al societății comerciale. Consiliul de
administrație poate delega o parte din atribuțiile sale c. de d., compus din membri aleși din
consiliul de administrație, fixându-le în același timp și remunerația. în perioada în care statul este
acționar unic, atribuțiile de mai sus se execută cu acordul prealabil al Ministerului Finanțelor.
Președintele consiliului de administrație este și director general sau director, în care calitate
conduce și c. de d., asigurând conducerea curentă a societății, aduce la îndeplinire deciziile
consiliului de administrație, în limitele activității societății. Deciziile c. de d. se iau cu majoritatea
absolută a voturilor membrilor săi. C. de d. este obligat să prezinte la fiecare ședință a consiliului
de administrație registrul său de deliberări. în c. de d. votul nu poate fi dat prin delegație. Consiliul
de administrație poate oricând revoca persoanele numite în c. de d.
COMITETUL INTERMINISTERIAL DE GARANȚII Șl CREDITE DE COMERȚ
EXTERIOR, organism înființat de Guvern care examinează și avizează, potrivit competențelor
stabilite, operațiuni de finanțare, garantare și asigurare a creditelor de export-import în numele și
în contul statului, care se efectuează de Banca de Export-import a României sau de altă bancă
autorizată de Guvern.
COMOARA, cantitate mare de metale nobile sau de pietre prețioase, obiecte vechi cu
valoare de muzeu, bijuterii ascunse sau păstrate în secret și descoperite, asupra cărora nimeni nu
poate dovedi că este proprietar. Astfel de bunuri devin proprietate a statului.
COMODAT (lat. commodatus), împrumut contractat pentru a satisface o cerință actuală,
curentă. C. este un împrumut de folosință a unui bun neconsumabil, acordat în mod gratuit,
rambursabil la scadență în individualitatea sa.
COMODITATEA PERCEPERII IMPOZITELOR, principiu general al impozitării,
potrivit căruia impozitele și taxele trebuie să fie percepute la termenele și după o procedură cât mai
simplă și convenabilă pentru plătitori.
COMPANII NELISTATE, c. ale căror acțiuni nu sunt admise pentru tranzacționare la o
bursă de valori. C.n. (companiile necotate) se pot înscrie și pot participa la tranzacții cu acțiunile
lor pe piața valorilor mobiliare necotate.
COMPARTIMENT FINANCIAR-CONTABIL, organ de specialitate din unitățile
economice care soluționează problemele financiare și contabile. C.f.-c. are următoarele atribuții:
■elaborează proiectul bugetului anual, planul de finanțare și de creditare a investițiilor; Bia măsuri
pentru buna executare a acestor planuri, preocupându-se îndeaproape de realizarea veniturilor
necesare finanțării complete și la timp a tuturor acțiunilor. în acest scop, conlucrează cu organele
financiare, cu băncile etc., atât în vederea vărsării la timp și în cuantumul stabilit a impozitului pe
profit, a impozitului pe dividende, a taxei pe valoarea adăugată, a accizelor, a amortismentelor etc.,
cât și în vederea primirii creditelor de la bancă, a rambursării acestora la scadență și a primirii unor
eventuale mijloace financiare de la bugetul statului; "planifică necesarul de active circulante, se
preocupă de folosirea rațională și de accelerarea vitezei de rotație a acestor active, urmărește
situația stocurilor de valori materiale, ia măsuri pentru înlăturarea imobilizărilor de fonduri și
încadrarea în normativul total al activelor circulante; "întocmește documentele de încasări și plăți
în numerar și prin virament, le introduce în bancă, controlând înregistrarea lor în extrasele de cont
de la bancă și în registrele casierului; "organizează și exercită controlul financiar preventiv și
controlul gestionar de fond asupra modului de gospodărire a mijloacelor materiale și bănești,
sistează cheltuielile neeconomicoase și ilegale, combate abuzurile, risipa și face propuneri de
372
COM
îmbunătățire a activității economico-financiare; "stabilește, de comun acord cu beneficiarii, prețuri
și tarife la produsele (serviciile) din competența unității economice și, în anumite limite, calculează
bonificații sau adaosuri; Hprimește fișele de calcul al drepturilor bănești care se cuvin personalului
și, pe baza lor, întocmește statele de plată a salariilor și a altor drepturi bănești, calculând, în
același timp, pe baza actelor respective, reținerile ce urmează să se facă lucrătorilor care au
imputații, rate lunare, pensii de întreținere etc.; "efectuează încasări și plăți în numerar,
potrivit normelor de casă; "ia măsuri privind securitatea banilor și a altor valori aflate în casă;
"verifică respectarea limitei soldului de casă; "examinează periodic activitatea economico-
fmanciară a întreprinderii, eficiența utilizării fondurilor de producție, evoluția cuantumului
profitului, a structurii cheltuielilor materiale, precum și alți indicatori financiari și întocmește
rapoarte și dări de seamă, reliefând eventualele deficiențe, și face propuneri pentru reducerea
costurilor de producție, creșterea rentabilității, a eficienței economice etc.; "periodic, efectuează
inventarierea bunurilor patrimoniale și ia măsurile necesare pentru asigurarea integrității
patrimoniului; "organizează și conduce contabilitatea, încheie bilanțul și situația principalilor
indicatori economico-financiari etc. C.f.-c. este receptiv la tot ceea ce este nou, asigură dezvoltarea
spiritului gospodăresc, respectarea și întărirea disciplinei economico-financiare, a gestiunii
economico-financiare, și contribuie la fundamentarea deciziilor economico-financiare. Acest
compartiment are în structura sa birouri cum sunt: biroul contabilității decontărilor, care face
înregistrările în conturile analitice ale debitorilor, creditorilor, furnizorilor, clienților, ține
contabilitatea creditelor bancare, întocmește balanțe analitice pentru conturile în care înregistrează
operațiunile contabile și le prezintă la biroul contabilității generale pentru verificare, informează
unitatea economică în mod periodic asupra imobilizărilor în conturile de debitori și în ceea ce
privește datoriile exigibile, cu arătarea scadențelor etc.; biroul contabilității generale controlează
legalitatea actelor care se contabilizează, prelucrează aceste documente și înregistrează operațiunile
respective în contabilitatea sintetică a întreprinderii, întocmește balanța de verificare generală și o
confruntă cu balanțele analitice primite de la celelalte birouri, întocmește bilanțul contabil și anexele
acestuia și, periodic, analizează conținutul conturilor și propune măsuri corespunzătoare etc.; biroul
postcaicululuâ înregistrează cheltuielile de producție în fișele de postcalcul, folosind în acest scop
documentele primare, documentele centralizatoare și situațiile de repartizare, calculează costul
efectiv pe unitatea de produs, face decontarea producției, conduce contabilitatea analitică a
cheltuielilor indirecte ale secțiilor de fabricație, a cheltuielilor cu administrația unității economice, ia
parte la inventarierea producției neterminate etc.; biroul inventar înregistrează documentele privind
mișcarea mijloacelor fixe, conduce contabilitatea investițiilor ce se efectuează în unitatea economică,
efectuează inventarierea periodică a mijloacelor fixe etc.; biroul ordonanțări-decontări întocmește
documentele de încasări și plăți care se fac prin virament sau prin casierie, urmărește efectuarea la
timp a încasărilor și plăților etc.; biroul plan financiar și credite se ocupă cu pregătirea lucrărilor
privind elaborarea bugetului, a cererilor de credite, urmărește utilizarea cu eficiență maximă a
mijloacelor financiare proprii și împrumutate, se preocupă de rambursarea creditelor la scadență,
controlează operațiunile de încasări și plăți făcute prin conturile de la bancă și prin casierie, conduce
evidența operativă a încasărilor și plăților, face diferite studii și analize economico-financiare; biroul
casierie» V» și casierie.
COMPENSAREA IMPOZITULUI, modalitate specifică de stingere a obligațiilor fiscale;
operațiune efectuată de organele fmanciar-bancare, pe baza unei cereri înaintate de către persoane
juridice sau fizice care au făcut plăți de impozite mai mari decât cele legal datorate, dar până la
expirarea termenului de prescripție, când partea de impozit plătită în plus se trece în contul
obligațiilor de plată viitoare din același an sau din anii următori. C.i. poate fi efectuată de către
organele fmanciar-bancare și din oficiu. V. și restituirea impozitelor și a taxelor.
373
co^
COMPENSAREA PENSIILOR, măsură legată de indexare și luata simultan cu aceasta,
care constă în stabilirea miei sume de bani cu care se majorează fiecare pensie, datorita creșterii
prețurilor bunurilor de consum și a tarifelor serviciilor. Cp, și indexarea pensiilor au același rol și
scop și, de regulă, se aplică simultan, uneori confundându-se. Nici compensările făcute după 1990
nu au acoperit integral creșterea prețurilor și a tarifelor, ceea ce a condus la micșorarea sensibilă a
pensiilor reale, adică a puterii lor de cumpărare. V. și indexarea pensiilor; indexarea salariilor,
COMPENSAREA SALARIILOR, operațiune legată de indexare și efectuată o dată cu
aceasta, care constă în stabilirea unei sume de bani cu care se majorează salariile individuale,
datorită creșterii prețurilor bunurilor de consum și a tarifelor serviciilor și la care se retrage
subvenția de la bugetul de stat. Atât c.s., cât și indexarea salariilor au același rol și scop; de regulă,
ele se aplică simultan, uneori confundându-se. Compensația face parte din salariu; ea se acordă
proporțional cu timpul lucrat în program normal de lucru. Compensația se include în fondul de salarii
și se ia în calcul la determinarea drepturilor și a obligațiilor care se stabilesc în funcție de salariu, se
cumulează în vederea impozitării, are caracter de spor permanent și asupra ei se calculează și se
reține contribuția de 5% pentru pensia suplimentară, contribuția de 7% pentru asigurările sociale
de sănătate și contribuția de 1% pentru alimentarea fondului de șomaj. Dacă o persoană cumulează
două sau mai multe funcții, compensația se acordă o singură dată, la unitatea la care salariatul
îndeplinește funcția de bază. V. și indexarea salariilor.
COMPENSAȚIA (INDEMNIZAȚIA) DE ȘOMAJ, stabilizator natural economic care are
rolul de a diminua impactul schimbărilor violente produse în economie, adică al schimbărilor
bruște în cererea agreată. în faza de recesiune are loc o creștere a numărului șomerilor. Prin c.(L)
de ș. se temperează reducerea gravă a veniturilor șomerilor, păstrându-se un nivel suficient al
puterii de cumpărare. Dimpotrivă, în perioadele de boom economic, când numărul șomerilor se
micșorează foarte mult, cuantumul c.(i.) de ș. scade considerabil. In consecință, cererea nu va
înregistra o creștere prea mare. V. și ajutor de șomaj.
COMPENSAȚIE 1. Operațiune prin care se lichidează drepturile și datoriile echivalente
reciproce dintre două sau mai multe persoane fizice sau juridice și care constă în achitarea
diferenței dintre totalul sumelor de plată și al celor de încasat. C. se face cu ajutorul conturilor
curente deschise la aceeași bancă, persoanelor, în care se efectuează lichidarea datoriilor reciproce.
Pentru c. s-au creat oficii speciale, numite case de compensații (clearing house), unde se
efectuează operațiuni comerciale, prin care vânzătorul unei mărfi se obligă să achiziționeze de la
cumpărător o cantitate de mărfuri produsă de acesta, în valoare egală cu cea a mărfii cumpărate de
la el. în acest mod se realizează un schimb de mărfuri de valori apropiate. C. referitoare la
importurile și exporturile de mărfuri pot fi: a) simple, efectuate între două firme din două state
diferite, care își exportă reciproc mărfurile stabilite, a căror valoare este egală pentru a se
compensa; b) progresive, care se efectuează între mai multe țări și care, la rândul lor, pot fi:
bilaterale lărgite, în care participă doi sau mai mulți parteneri din partea fiecărui stat și potrivit
cărora mărfurile circulă între două state, iar repartizarea import-exporturilor se înfăptuiește în
granițele fiecărui stat, între partenerii stabiliți, care au în același timp atât calitatea de importatori,
cât și de exportatori (în acest caz, derularea schimburilor are loc între două state participante la
acordul încheiat, iar decontarea se face în interiorul fiecărui stat); triunghiulare (în lanț), la care
participă trei sau mai multe state: livrarea și decontarea mărfurilor se fac în circuit închis, ceea ce
evită decontările valutare externe, iar plata se face prin livrări reciproce de mărfuri de valori egale;
multiple (elastice), la care participă mai multe firme dintr-o țară sau din mai multe țări și care
permit realizarea mai rapidă a consensului partenerilor asupra mărfurilor ce urmează a se livra,
decontările se efectuează ca la c. triunghiulare (în lanț), în interiorul țărilor, acestea efectuându-se
374
__ COM
între întreprinderi, în mărfuri, servicii sau executări de lucrări, în moneda națională; c) globale, în
care, pe baza unui acord comercial între state, se efectuează schimburi reciproce de mărfuri,
prestări de servicii și financiare, plata efectuându-se fără valută, prin clearing. 2. Compensarea
pierderii. 3. Retribuția pentru un drept nefolosit. 4. Operațiune efectuată la bursă (v.), care constă în
cumpărarea sau vânzarea executată simultan asupra aceleiași valori, pentru același număr de titluri, la
aceeași dată și la același curs în contul a două sau mai multor persoane care adresează ordine unuia
sau mai multor agenți de schimb care colaborează între ei. Ordinele se compensează la cursul cel mai
bun de sens contrar. în acest caz, agentul de schimb aduce pe piață numai soldul vânzător sau
cumpărător. V. și acord de barter; casa de compensație a băncilor.
COMPLETARE DE ACTIVE CIRCULANTE, operațiune financiară de examinare și de
compensare a pierderilor de active circulante înregistrate de unitățile economice. în vederea
completării activelor circulante, unitățile economice - împreună cu organele lor ierarhic superioare
și cu cele financiar-bancare - analizează cauzele care au determinat pierderile, stabilesc sumele ce
se impută persoanelor vinovate de proastă gospodărire, de sustrageri, precum și măsurile pentru
curmarea deficiențelor și perfecționarea activității economico-financiare viitoare. Pierderile de active
circulante provocate de cauze obiective, independente de calitatea activității unităților economice, se
completează. Completarea activelor circulante se efectuează pe baza concluziilor reieșite din analizele
făcute de departamente, ministere și de consiliile județene și al municipiului București, cu avizul
Ministerului Finanțelor. Finanțarea completării se face în primul rând din resursele proprii ale
întreprinderii. Apoi, până la anumite limite, completările de active circulante se fac din fondurile de
rezervă constituite la organele ierarhic superioare ale unităților economice în cauză. Completările peste
aceste limite sau în situațiile în care fondul de rezervă este insuficient, din rezerva bugetară, se fac
numai cu aprobarea Guvernului. V. și fondul de rulment.
COMPOZIȚIA FONDURILOR DE PRODUCȚIE, categorie economică ce exprimă
raportul dintre mijloacele de producție existente în funcțiune și forța de muncă folosită. C.f. de p.
poate fi: a) tehnică și oglindește nivelul de înzestrare tehnico-materială a muncii, reprezentând masa
de mijloace de producție (în unități naturale) ce revine pe un muncitor; b) după valoare, se
determină ca raport între valoarea mijloacelor de producție și fondul de salarii al personalului;
c) organică, aceasta fiind compoziția după valoare, determinată în funcție de compoziția tehnică, și
oglindește transformările survenite în aceasta din urmă. Creșterea compoziției organice se realizează
pe calea promovării continue a progresului tehnic, îmbunătățirii organizării muncii, ridicării
calificării cadrelor și se concretizează în creșterea productivității muncii, reducerea volumului muncii
sociale, creșterea eficienței activității economice și sporirea produsului național brut.
COMPOZIȚIA ORGANICĂ A CAPITALULUI, structura după valoare a capitalului
determinată de compoziția lui tehnică, care oglindește schimbările survenite în această compoziție.
Compoziția tehnică a capitalului se determină ca raport între masa de mijloace de producție folosite
și forța de muncă necesară. Compoziția după valoare a capitalului se determină ca raport valoric între
capitalul constant (v.) și capitalul variabil (v.). La determinarea c.o. a c. trebuie să se aibă în
vedere raportul dintre mijloacele de producție și forța de muncă, atât în expresie naturală, cât și
valorică. C.o. a c. diferă de la o ramură economică la alta și chiar de la o întreprindere la alta, în
cadrul aceleiași ramuri economice; ea este mai joasă acolo unde predomină munca vie, adică unde
fiecărui muncitor îi revin mașini și materii prime de prelucrat mai puține, și mai ridicată, adică acolo
unde fiecărui muncitor îi revin mașini mai multe, mai complexe și mai costisitoare și mai multe
materii prime de prelucrat. Modificările care survin în compoziția tehnică și după valoare a
capitalului se reflectă și în c.o. a c. Concomitent cu acumularea capitalului, crește c. lui organică
deoarece ea este strâns legată de creșterea productivității muncii.
375
COM
COMPROMIS 1 Convenție, înțelegere bazată pe cedări reciproce, prin care se stinge un
litigiu. 2. înțelegere care intervine după un litigiu, prin care părțile v ~.eg a^’^ul
acestora natura litigiului pe care îi încredințează spre soluționare.
COMPROMIS DE AVARIE, document care atestă faptul că primitorii mărfurilor
transportate cu o navă cuprinsă în avaria comună (v.) își asumă obligația de a contribui la
compensarea daunelor și a cheltuielilor efectuate pentru salvarea comună a încărcăturii și a navei.
Comandantul navei solicită acest document de la proprietarii mărfurilor, înainte de predarea
acestora. Primitorii mărfurilor depun anumite garanții înainte de întocmirea c. de a, Mărimea
contribuției înscrise în acest document se calculează de către dispașorul de avarie (v.).
COMUNICARE DE VĂRSĂMINTE, document, fișă ce se întocmește trimestrial de către
ministere, celelalte organe centrale de stat, consiliile locale, în care se prevăd principalele lor
sarcini de vărsăminte (impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, taxa pentru folosirea
terenurilor proprietate de stat etc.) la bugetul statului. C. de v. se întocmește trimestrial pe baza
indicatorilor financiari repartizați acestor organe. în comunicare se prevăd atât sarcinile anuale, cât
și cele trimestriale repartizate pe unitățile economice din subordine. C. de v. se depune la
Ministerul Finanțelor; pe baza acestei comunicări și a prevederilor trimestriale de venituri din bugetul
statului, Ministerul Finanțelor elaborează trimestrial un plan de încasări pentru fiecare bancă. La
rândul lor, băncile repartizează sarcinile din planul de încasări pe unitățile bancare subordonate, iar
acestea le defalcă pe inspectorii împuterniciți cu îndrumarea, sprijinirea și verificarea unităților
economice în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor lor financiare față de bugetul statului. C. de v.
prezintă importanță pentru încasarea integrală și la termen a veniturilor bugetare.
COMUNITATE DE RISC, totalitatea persoanelor fizice sau juridice care - amenințate de
existența unor riscuri comune (v.) - acceptă participarea cu prime de asigurare (v.), în vederea
formării fondului de asigurare (v.), din care se vor acoperi pagubele produse de aceste riscuri.
Participarea membrilor comunității de risc la formarea fondului de asigurare are la bază principiul
mutualitățîi. Conform acestui principiu, la formarea fondului de asigurare participă toți membrii c.
de r. - prin plata primelor de asigurare - însă au dreptul să primească despăgubiri sau sume
asigurate de la instituția de asigurare numai aceia dintre ei care au avut de suferit de pe urma
producerii riscurilor. Constituirea comunităților de risc se realizează fie în baza legii (este vorba de
asigurările de persoane, de bunuri și de răspundere civilă prin efectul legii), fie în baza contractelor
de asigurare (este vorba de asigurările facultative de persoane, de bunuri și de răspundere civilă).
Prin constituirea c. de r. se creează condiții pentru ca protejarea bunurilor și a persoanelor să se
poată realiza cu costuri mai reduse, comparativ cu situația în care fiecare membru al comunității ar
lua pe cont propriu măsuri de protejare a acestora.
COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ (PIAȚA COMUNĂ), grupare
economică de state, constituită în anul 1957, în urma Tratatului de la Roma, de către Franța, Italia,
Germania, Olanda, Belgia și Luxemburg, și intrată în vigoare în 1958, la care, ulterior, au mai
aderat, în 1973, Anglia, Irlanda, Danemarca și Norvegia, iar în 1981 a aderat și Grecia. La 1
ianuarie 1986, C.E.E. devine Europa celor 12, prin intrarea Spaniei și Portugaliei. Astăzi, cei 12
sunt: Germania, Franța, Italia, Anglia, Belgia, Olanda, Spania, Grecia, Portugalia, Danemarca,
Irlanda, Luxemburg și cei „șase" care alcătuiesc AELS (Suedia, Norvegia, Finlanda, Austria,
Liphtenstein și Irlanda). Actul unic european prevedea realizarea unei piețe unice între cele 12 țări
ale C.E.E., la 1 ianuarie 1993. Marea piață din 1993 trebuia să ducă la dispariția barierelor care
mai limitează încă libera circulație în cadrul C.E.E. (suprimarea preferinței pentru firmele naționale
în materie de piață publică, abolirea controalelor de capitaluri etc.). începând din 1968, s-a liberalizat
376	——	—„
CON
circulația de produse industriale și agricole în comerțul dintre țările membre ale C.E.E. și au fost
reduse sau chiar înlăturate taxele de orice natură la import, restricțiile cantitative etc. Pe baza
recomandărilor U.N.C.T.A.D., C.E.E. a adoptat și aplicat sistemul de preferințe vamale generale și
nereciproce, acordate țărilor în curs de dezvoltare membre ale grupului „celor 77“. în cadrul
uniunii vamale, intrată în funcțiune în anul 1968, au fost elaborate reglementări pentru crearea unei
piețe agricole unice, având caracterul unei piețe interne protejate, prin introducerea la importul de
produse agricole a unor taxe mobile (de prelevare, suprataxe de prelevare, taxe de compensație
etc.), al căror scop este acela de a spori autoaprovizionarea în mai mare măsură cu aceste produse.
C.E.E. a liberalizat comerțul intracomunitar, a constituit piețe agricole unice pe care le
supraprotejează, ceea ce a transformat practic C.E.E. într-o grupare economică. Țările membre ale
C.E.E. practică diferențierea tarifară ce decurge din acordarea unui regim preferențial produselor
fabricate în țările membre, comparativ cu cel aplicat terțelor țări. începând din iunie 1973, C.E.E.
a acordat României - pe bază de cerere - regimul de preferințe tarifare generalizate în mod
nereciproc și nediscriminatoriu, fiind țară în curs de dezvoltare. C.E.E. s-a lărgit prin aderarea de
noi state într-un context modificat de: desăvârșirea pieței unice fără frontiere intracomunitare;
existența uniunii economice și monetare și introducerea monedei unice comunitare - E.U.R.O.
(v.); definirea unei politici externe și de securitate comune; spațiul economic european C.E.E-
AELS; desființarea Tratatului de la Varșovia, prăbușirea comunismului în Europa Răsăriteană,
încheierea războiului rece și trecerea la relații de parteneriat între Rusia și statele occidentale.
Tratatul de la Roma și Tratatul de la Maastricht prevăd că „orice stat european poate să solicite
să devină membru al Comunității". Principalele condiții pe care trebuie să le îndeplinească un
stat care dorește să devină membru al C.E.E. sunt: "aplicarea principiilor democrației și
respectarea drepturilor omului; "acceptarea sistemului comunitar și capacitatea statului solicitant
de a implementa acest sistem; "acceptarea și realizarea unei politici externe și de securitate
comune; "recunoașterea întocmai a Tratatului de la Maastricht, fără nici un fel de act adițional;
■acceptarea jurisprudenței Curții Comunitare; "subscrierea la declarațiile și rezoluțiile adoptate în
cadrul C.E.E.; "aplicarea acordurilor încheiate de C.E.E. cu țările terțe. Prin Tratatul de
constituire, C.E.E. are următoarele obiective principale: "asigurarea, prin acțiuni comune, a
progresului economic și social al țărilor membre; "îmbunătățirea constantă a condițiilor de viață și
utilizarea cât mai completă a forței de muncă din țările membre; "garantarea stabilității dezvoltării
și echilibrului schimburilor economice dintre țările membre; "stimularea unei dezvoltări
armonioase a economiilor naționale ale țărilor membre și reducerea decalajelor dintre diferite
regiuni; "instaurarea unei politici comune în domeniul agriculturii; "promovarea, printr-o politică
comercială comună, a procesului de liberalizare a schimburilor comerciale internaționale. Procesul
decizional al C.E.E. este realizat de către următoarele instituții: "Comisia Executivă, care
elaborează propuneri și transpune în practică acțiunile stabilite; "Parlamentul Comunitar;
■Consiliul de Miniștri, care ia decizia finală; "Curtea de Justiție; "Tribunalul de Primă Instanță,
care garantează respectarea dreptului comunitar; "Curtea de Conturi care urmărește gestiunea
financiară a Comunității; "Comitetul Economic și Social; Comitetul Consultativ. Ideea de bază a
C.E.E." este aceea că o mare piață va stimula concurența, va oferi întreprinderilor posibilități de
realizare a unor economii de amploare. Se consideră că competiția îi va favoriza pe cei mai buni și
va conduce la reorganizarea aparatului productiv în interesul fiecăruia. Se va crea stimulentul
concentrării, se va constitui o zonă teritorială în care mărfurile, capitalurile și oamenii vor circula
absolut liber, fără obstacole.
CONCEDENT, persoană fizică sau persoană juridică ce vinde produse sau servicii unei
alte persoane, numită concesionar (v.).
377
CON
CONCEDIU, drep^ acordat personalului de a lipsi de la lucru viciu), pentru motive
întemeiate și pentru un timp determinat. C. se acordă cu sau fără pista salariului, după cum se
încadrează în dispozițiile legale, și poate fi: de odihnă, pentru sarcină și lehuzie, pentru studii,
pentru transfer etc.
CONCEDIU DE MATERNITATE, perioadă de timp în care salariatele însărcinate
încadrate în muncă - indiferent de durata contractului de muncă - beneficiază de întreruperea
activității, înainte și după naștere. Durata c. de m. este de 126 de zile lucrătoare, din care 63 de zile
înainte de naștere și 63 de zile după naștere și de îngrijire a copilului, cu posibilitatea compensării
între ele. Dacă pruncul se naște mort sau moare după naștere, concediul postnatal este de 42 de zile,
iar dacă copilul încetează din viață după acest număr de zile, concediul postnatal încetează imediat.
Femeile însărcinate și cele care alăptează nu pot fi folosite în locuri de muncă cu condiții
vătămătoare, grele, periculoase ori contraindicate medical și nu pot fi solicitate să presteze ore
suplimentare. Dacă femeile aflate în situațiile de mai sus sunt încadrate în asemenea locuri de muncă,
ele se trec la alte locuri de muncă, mai ușoare, fără ca prin aceasta să li se reducă salariul. De
asemenea, femeile gravide, începând cu luna a șasea, și cele care alăptează nu sunt repartizate la
munca de noapte. Unitățile de stat, cooperatiste și private au obligația să acorde femeilor, în cursul
programului de lucru, pauze pentru alimentarea și îngrijirea copilului, de o jumătate de oră, la
intervale de cel mult trei ore. La pauzele respective se adaugă și timpul necesar deplasării dus și
întors la locul unde se află copilul. Timpul acordat pentru alăptare, inclusiv deplasările, nu poate
depăși două ore zilnic. Pauzele pentru alăptare se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de
nouă luni. în cazul copiilor prematuri, distrofici și al celor care necesită măsuri speciale de îngrijire,
pe baza recomandărilor medicale, pauzele de alăptare se acordă până când copiii respectivi împlinesc
vârsta de 12 luni. Pe baza cererii mamei, pauzele pentru alimentarea și îngrijirea copilului pot fi
înlocuite cu reducerea programului zilnic de lucru cu două ore. Pauzele de mai sus se includ în
timpul de muncă și nu au consecințe asupra remunerării sau altor drepturi materiale. Persoana care se
află în c. de m. are dreptul, în cadrul asigurărilor sociale, la o indemnizație. Numărul de zile al c. de
m. se cuprinde în vechimea în muncă, în vechimea neîntreruptă în muncă și în vechimea în aceeași
unitate. V. și indemnizație în caz de maternitate.
CONCEDIU DE ODIHNĂ, drept fundamental constituțional al cetățenilor din România
care se acordă salariaților o singură dată în cursul unui an calendaristic. în România, c. de o. a fost
reglementat pentru prima dată prin Legea contractelor de muncă din 5 aprilie 1929. C. de o. este
menit să asigure recreerea și protecția salariatului; de aceea, compensarea în bani a c. de o. are loc
numai în condiții restrictive. C. de o. este reglementat și garantat de Constituție, Codul muncii și
alte acte normative. Salariații au dreptul în fiecare an calendaristic la un c. de o. plătit, cu o durată
minimă de 18 zile lucrătoare. Tinerii în vârstă de până la 18 ani au dreptul la un c. de o. pe o durată
de minimum 24 de zile lucrătoare. Durata c. de o. este stabilită corespunzător activității desfășurate
timp de un an. Salariații din administrația publică au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de
o. plătit, cu o durată de 21 sau 25 de zile lucrătoare, în raport cu vechimea în muncă, astfel:
f Vechimea în muncă	. Durata concediului. .
- până la 10 ani	21 de zile lucrătoare
- peste 10 ani	25 de zile lucrătoare
Salariații din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul, în fiecare an
calendaristic, la un c. de o. plătit, cu o durată de 18-25 de zile lucrătoare, în raport cu vechimea în
muncă, în modul următor:
378
CON
Vechimea în muncă*./	Durata concediului J
- până la 5 ani	18 zile lucrătoare
- între 5 și 15 ani	21 de zile lucrătoare
- peste 15 ani	25 de zile lucrătoare
Personalul din activitatea de cercetare științifică atestat, încadrat în unitățile bugetare, are dreptul
la un c. de o. plătit, stabilit în raport cu vechimea în muncă, în modul următor:
Vech imea înmuncă	r£ Du	>
- până la 5 ani	24 de zile lucrătoare
- între 5 și 15 ani	26 de zile lucrătoare
- peste 15 ani	28 de zile lucrătoare
Pentru personalul instanțelor judecătorești, durata c. de o. este următoarea:
	’K:	^Vechimeâ'm muncă < t ~ ?	
	10 ani "	*	Peste 10 âhi’V. i f
Judecător	28 de zile lucrătoare	30 de zile lucratoare
Executor judecătoresc	25 de zile lucrătoare	28 de zile lucrătoare
Grefier sau grefier dactilograf	25 de zile lucrătoare	28 de zile lucrătoare
Arhivar registrator	23 de zile lucrătoare	26 de zile lucrătoare
Agent procedural	22 de zile lucrătoare	25 de zile lucrătoare
Aprod	21 de zile lucrătoare	24 de zile lucrătoare
Pentru personalul din procuratură (parchete), c. de o. plătit are o durată de la 22 de zile până la
30 de zile lucrătoare, în raport cu vechimea în muncă, în modul următor:
			
Procuror		Sub 10 ani Peste 10 ani	28 de zile lucrătoare 30 de zile lucrătoare
Secretar și secretar dactilograf		Sub 10 ani Peste 10 ani	25 de zile lucrătoare 28 de zile lucrătoare
Arhivar registrator		Sub 10 ani Peste 10 ani	23 de zile lucrătoare 26 de zile lucrătoare
Agent procedural		Sub 10 ani Peste 10 ani	22 de zile lucrătoare 25 de zile lucrătoare
Pentru personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, ale cărui funcții sunt asimilate cu
funcția de magistrat, c. de o. este reglementat în modul următor:
Muncă? >	Durata concediu lui .
- sub 10 ani	28 de zile lucrătoare
- peste 10 ani	30 de zile lucrătoare
Pentru personalul de specialitate de la laboratorul de criminalistică, durata c. de o. este următoarea:
379
CON
Expert cnmmf .		28 de zile d'L.cxjre	î a	? u	'sk		~ 30 de ziie lucrătoare
Asistent criminausf	25 de zile lucrătoare	28 de zile lucrătoare
Tehnician criminalist	23 de zile lucrătoare	25 de zile lucrătoare
Secretar dactilograf	22 de zile lucrătoare	24 de zile lucrătoare
Personalul didactic beneficiază de un c. de o. cu o durată egală cu vacanța de la sfârșitul anului
școlar, dar nu mai puțin de 62 de zile calendaristice. Personalul didactic beneficiază de c. de o. cu
o durată integrală dacă a funcționat în tot cursul anului școlar sau universitar. în cazul în care
angajarea s-a făcut după începerea anului școlar sau universitar, durata c. de o. este proporțională
cu timpul lucrat. Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un
c. de o, plătit. Durata concediului se stabilește în raport cu vechimea în serviciu, în modul următor:
	V Dui&a
Până la 10 ani	32 de zile calendaristice
Peste 10 ani	38 de zile calendaristice
Vechimea în serviciu care se ia în considerare la determinarea c. de o. este cea pe care ofițerii,
maiștrii militari și subofițerii o împlinesc în cursul anului calendaristic. Ofițerii, maiștrii militari și
subofițerii care au absentat de la program întregul. an calendaristic din cauza incapacității
temporare de muncă, precum și cadrele militare femei care au absentat datorită concediilor de
maternitate și pentru îngrijirea copilului sau numai a uneia dintre aceste cauze nu au dreptul la c.
de o. pe acel an. Dacă incapacitatea temporară de muncă sau concediile respective au fost de
12 luni ori mai mari și s-au întins pe doi ani calendaristici consecutivi, se acordă un singur c. de o.,
în anul reluării activității, în măsura în care acesta nu a fost acordat în anul precedent. Salariații
care sunt încadrați în posturi cu fracțiuni de normă au dreptul la c. de o. cu durată integrală,
corespunzător vechimii în muncă. Salariații care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcția de bază,
cu o normă întreagă, o altă funcție, au dreptul la c. de o. plătit numai de la unitatea în care au
funcția de bază. Unitatea în care salariații cumulează le acordă, la cerere, un concediu fără plată
pentru zilele de c. de o. primite de la cealaltă unitate. Salariații care sunt încadrați cu jumătate de
normă la două unități au dreptul la c. de o. la ambele unități, proporțional cu timpul lucrat.
Salariații care cumulează, ia unități diferite, fracțiuni de normă care depășesc o normă întreagă își
aleg unitățile de la care beneficiază de c. de o., în așa fel încât drepturile de concediu cuvenite să
nu le depășească pe cele cuvenite salariaților încadrați cu o normă întreagă. C. de o. anual poate fi
fracționat la solicitarea salariatului; în fiecare fracțiune trebuie să fie cel puțin 12 zile lucrătoare.
Cealaltă parte de concediu trebuie acordată și luată până la sfârșitul anului în curs. Durata c. de o.,
inclusiv a c. de o. suplimentar, și cuantumul indemnizației cuvenite pe durata acestuia pentru
fiecare salariat se stabilesc prin contractul individual de muncă, potrivit normelor legale și
clauzelor convenite prin contractele colective de muncă. Orice convenție prin care se renunță total
sau în parte la dreptul la e. de o. este interzisă. Pentru rezolvarea unor situații personale, salariații
au dreptul la concediu fără plată (v.). C. de o. trebuie nu numai acordat, ci și efectuat pentru
odihnirea și refacerea organismului uman. Normele privind efectuarea c. de o. sau compensarea în
bani a concediului neefectuat se stabilesc prin contractele colective de muncă. Compensarea în
bani a c. de o. neefectuat este permisă în cazurile în care: “contractul de muncă al salariatului a
încetat; “salariatul este chemat pentru îndeplinirea serviciului militar; ®este prevăzută în mod
expres într-o lege specială,. C, de o. neacordai salariaților transferați, de către unitatea de la care s-a
efectuat transferarea, se acordă acestora de către unitatea Ia care au fost transferați. în caz de deces
————_
CON
'	Vi — a dec — acordă membrilor
ri” d	f	' -	'	, programarea
co^cedFe'?:' de	vzriețG "ce-'. GG de od^ceă.
Pd^M^ALUL AFLAT ÎN MISIUNE
PERMANENTA dN STTWNĂT Al E, c. ce se acordă personalului aflat în misiune permanentă în
străinătate, care are dreptul și la un concediu suplimentar pentru climă greu de suportat, care se
programează la aceeași dată, cu plata drepturilor în lei, dacă acesta se efectuează în țară, și cu plata
drepturilor în valută, dacă acesta se efectuează în străinătate. Plata indemnizației de concediu în
valută se poate face numai în situația în care cheltuielile de transport pentru venirea în țară și
pentru înapoierea la post a personalului și a membrilor săi de familie aflați în întreținere în
străinătate sunt mai mari decât indemnizația cuvenită, stabilită la nivelul salariului lunar de
încadrare în valută. Efectuarea concediului de odihnă în străinătate, cu plata drepturilor în valută,
se face, la solicitarea persoanei în cauză, cu aprobarea conducerii unităților trimițătoare. în această
situație, unitățile trimițătoare nu vor mai suporta alte cheltuieli legate de efectuarea concediului în
anul respectiv, nici pentru personalul în cauză și nici pentru membrii săi de familie aflați în
întreținere în străinătate. Unitățile trimițătoare vor putea trimite personalul la post în străinătate
numai după ce acesta și-a efectuat concediul de odihnă pe anul calendaristic în curs. în anul
încheierii misiunii în străinătate, c. de o. pe anul respectiv se efectuează după venirea de la post, cu
plata drepturilor în lei, în țară.
CONCEDIU DE ODIHNĂ SUPLIMENTAR, c. care se acordă anumitor categorii de
salariați și se adaugă anual la concediul de odihnă de bază. Salariații care prestează munci grele,
periculoase sau vătămătoare ori care lucrează în locuri de muncă unde există astfel de condiții au
dreptul la un concediu suplimentar de odihnă, cu o durată minimă de trei zile lucrătoare. Salariații
nevăzători au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de o.s. cu o durată de șase zile lucrătoare.
Salariații încadrați în grade de invaliditate au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de o.s. de
trei zile lucrătoare. Zilele de concediu suplimentar se cumulează. La stabilirea duratei efective a c.
de o.s. în cadrul negocierilor, partenerii sociali pot avea în vedere și vechimea în muncă a
salariaților. Pentru salariații din administrația publică, regiile autonome cu specific deosebit și din
unitățile bugetare, durata acestui concediu este cuprinsă între trei și zece zile lucrătoare. Salariații
din procuratură (parchet) au dreptul Ia un concediu suplimentar de trei zile lucrătoare. Pe baza
normelor juridice în vigoare se stabilesc categoriile de personal, activitățile și locurile de muncă
pentru care se acordă c. de o.s., precum și existența condițiilor de muncă grele, periculoase sau
vătămătoare. Având în vedere criteriile stabilite, durata efectivă a concediului suplimentar pentru
salariații din regiile autonome cu regim specific, din administrația publică și din unitățile bugetare
se aprobă de către următoarele organe: de miniștrii sau de conducătorii celorlalte organe centrale
ale administrației publice, cu avizul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, pentru salariații
din aparatul propriu și din unitățile subordonate; de prefectul județului, cu avizul Departamentului
pentru Administrația Publică Locală, pentru salariații aparatului prefecturii; de consiliul județean
sau local, pentru salariații din serviciile publice județene, respectiv locale, precum și din unitățile
subordonate; de consiliul de administrație al regiei autonome cu specific deosebit, cu avizul
ministerului de resort, pentru salariații din aceste unități; de conducătorul instituțiilor publice
bugetare neguvemamentale, pentru salariații din aparatul propriu și din unitățile bugetare
subordonate. Pentru salariații din ministere, din alte organe centrale ale administrației publice,
precum și din celelalte unkaț; h yL c, trimiși să lucreze în străinătate, în țări cu climă greu de
suportat, durata efectivă a de	rzl țări și zone geografice, se aprobă de miniștri sau
secretari de star, șefi v "ejar'aw r	Guvernului, cu avizul Ministerului Sănătății
și a! Deportam"d-	M”’	Muicii și Solidarității Sociale. Ofițerii,
CON
maiștrii militari și subofițerii care își desfășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții
deosebite au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un c. de o.s. plătit, stabilit în modul următor:
20 de zile calendaristice, pentru cei care fac parte din personalul navigant de pe aeronavele
turboreactoare și turbopropulsoare și din cel îmbarcat pe submarine, pentru scafandri, precum și
pentru ofițerii și maiștrii militari instructori de zbor din instituțiile militare de învățământ; 16 zile
calendaristice, pentru cei care fac parte din personalul navigant de pe aeronave și din cel îmbarcat
pe vedete torpiloare sau alte nave similare stabilite prin ordin al ministrului Apărării Naționale,
precum și pentru parașutiști; 3-14 zile calendaristice pentru cei care lucrează în condiții de muncă
grele sau periculoase, stabilite de ministrul Apărării Naționale. Pentru ofițerii, maiștrii militari și
subofițeri care, la data efectuării c. de o.s., nu mai lucrează în condiții deosebite, durata acestuia se
stabilește proporțional cu timpul lucrat în asemenea condiții în anul calendaristic respectiv; pentru
cei care sunt încadrați în astfel de locuri de muncă în cursul anului, durata c. de o.s. se stabilește
proporțional cu timpul de la data încadrării până la finele anului. Ofițerii, maiștrii militari și
subofițerii care fac parte din personalul navigant de pe aeronavele turboreactoare și turbopro-
pulsoare, din personalul îmbarcat pe submarine, vedete torpiloare și vedete purtătoare de rachete,
scafandrii, parașutiștii și personalul care execută nemijlocit misiuni de protecție și de intervenție
antiteroristă efectuează gratuit 15 zile calendaristice din concediul cuvenit la centre de refacere a
capacității de muncă și de întărire a sănătății. In cazul în care centrele de refacere a capacității de
muncă și de întărire a sănătății nu dispun de locuri suficiente, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii
pot fi trimiși pentru refacere în stațiuni balneoclimaterice, cu suportarea cheltuielilor aferente de către
ministerele sau serviciile în care aceștia își desfășoară activitatea. V. și concediu de odihnă;
programarea concediilor de odihnă; indemnizația pentru concediul de odihnă.
CONCEDIU FĂRĂ PLATĂ, număr de zile în care o persoană încadrată în muncă într-o
unitate economică sau instituție își întrerupe activitatea ca urmare a reducerii temporare a
activității unității sau a unor cerințe personale, pe baza unei cereri motivate. Salariații din
administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul
la concedii fără plată, a căror durată însumată nu poate depăși 90 de zile lucrătoare anual, pentru
rezolvarea următoarelor situații personale: susținerea examenului de bacalaureat, a examenului de
admitere în instituțiile de învățământ superior, curs seral sau fără frecvență, a examenului de
diplomă, pentru salariații care urmează o formă de învățământ superior, curs seral sau fără
frecvență; susținerea examenului de admitere la doctorat, a examenului de doctorat sau a tezei de
doctorat, în cazul salariaților care nu beneficiază de burse de doctorat; prezentarea la concurs în
vederea ocupării unui post în altă unitate. C. fără p. se acordă pe o perioadă de timp mai mare de
90 de zile în următoarele situații: îngrijirea copilului bolnav în vârstă de peste trei ani, în perioada
indicată în certificatul medical (de acest drept beneficiază atât mama salariată, cât și tatăl salariat,
dacă mama copilului nu beneficiază, pentru aceleași motive, de c. fără p.); tratament medical efectuat
în străinătate pe durata recomandată de medic, dacă cel în cauză nu are dreptul la indemnizația pentru
incapacitate temporară de muncă, precum și pentru însoțirea soțului sau a soției ori a unei rude
apropiate (copil, frate, soră, părinte, pe timpul cât aceștia se află la tratament în străinătate), cu avizul
obligatoriu al Ministerului Sănătății. C. fără p. se poate acorda și pentru interese personale pe durate
stabilite prin acordul părților. Pe durata c. fără p. mai mari de 30 de zile lucrătoare pot fi angajate alte
persoane, cu contracte de muncă pe durată nedeterminată. în timpul c. fără p. persoanele își păstrează
calitatea de salariat și continuă vechimea în muncă. V. și concediu de odihnă; concediu de odihnă
pentru personalul aflat în misiune permanentă în străinătate.
CONCEDIU MEDICAL, număr de zile în care se întrerupe activitatea unei persoane într-o
unitate, determinat de pierderea temporară a capacității de muncă, din cauza unei boli sau a unui
accident, acordat de conducerea unității pe baza certificatului medical eliberat de organele
382	—
CON
medicale competente; durata c.m. diferă în functi^ de fel. o s	’ j : ca accidentului.
Peste un anumit număr de zile de c.m., în mod diferenția; o. A	we, se propune
pensionarea pentru invaliditate. Persoana care se află r '	: mm .emnizație prin
asigurările sociale. Numărul de zile cât durează c®. se aprinde în A.rnta neîntreruptă în
muncă în aceeași unitate. V. și indemnizație în caz de incapacitate temperară de muncă.
CONCEDIU MEDICAL ÎN CAZ DE INCAPACITATE TEMPORARĂ. DE MUNCĂ
DETERMINATĂ DE ACCIDENT SAU BOALA OBIȘNUITĂ, c. ce se acordă salariaților,
inclusiv persoanelor aflate în perioada de probă, independent de durata determinată sau
nedeterminată a contractului de muncă, în caz de incapacitate temporară de muncă determinată de
accident sau boală obișnuită. Totuși salariații încadrați cu contract de muncă pe durată determinată
trebuie să aibă o vechime în muncă, adică o perioadă de contribuție, de minimum patru luni în
ultimele 12 luni sau de zece luni în ultimii doi ani premergători acordării c.m. Incapacitatea de
muncă trebuie să se producă pe durata exercitării contractului de muncă. De asemenea, c.m. se
acordă și în perioada suspendării contractului de muncă, precum și după încetarea contractului de
muncă din motive neimputabile salariaților, dacă incapacitatea de muncă s-a ivit în termen de
90 de zile de la data desfacerii contractului de muncă. Beneficiază de c.m. și pensionarii invalizi
de gradul III și pensionarii urmași. Dacă c.m. depășește șase luni, el poate fi prelungit de
Ministerul Sănătății cu cel mult 90 de zile. în cazul în care nici după expirarea acestei perioade de
timp, asiguratul nu-și reface capacitatea de muncă, se avizează pensionarea de invaliditate. V. și
indemnizație în caz de incapacitate temporară de muncă.
CONCEDIU MEDICAL PENTRU PERSONALUL TRIMIS ÎN MISIUNE ÎN
STRĂINĂTATE, c. ce se acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, care se
află în incapacitate temporară de muncă, ca urmare a unei boli ori a unui accident, când se află în
concediu pre/postnatal, concediu pentru îngrijirea copilului bolnav, precum și în caz de carantină,
în aceste cazuri, personalul respectiv are dreptul la indemnizație în valută sau în lei, după caz.
Drepturile cuvenite personalului care se află în astfel de situații se determină, potrivit legislației în
vigoare, în raport cu salariile în valută, pentru primele zece zile lucrătoare și se suportă din fondul de
salarii în valută, iar pentru următoarele zile, în raport cu salariile de încadrare în lei, în țară, și se
suportă din fondul asigurărilor sociale. Pe perioada c.m., personalul are dreptul și la indemnizațiile
integrale în valută cuvenite pentru soția (soțul) și copiii aflați în întreținere în străinătate. Dacă
personalul încadrat se află în concediu medical în țară, indemnizațiile pentru membrii de familie
rămași în străinătate se acordă numai dacă, prin aducerea lor în țară, cheltuielile de transport pe
distanța dus-întors sunt superioare acestor indemnizații. Unitățile trimițătoare sunt obligate să ia
măsuri ca trimiterea personalului în misiune permanentă în străinătate să se facă numai în baza unui
examen medical, în condițiile stabilite de către Ministerul Sănătății, din care să rezulte că starea
sănătății acestuia îi permite desfășurarea activității în țările respective. Sunt supuși examenului
medical și membrii de familie care însoțesc personalul permanent în străinătate.
CONCEDIU PENTRU EVENIMENTE FAMILIALE DEOSEBITE, c. plătit care se
acordă salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din
unitățile bugetare, în afara concediului de odihnă de bază și a celui suplimentar. Concediul se
acordă în cazul unor evenimente deosebite petrecute în familie sau în alte situații, și anume: "la
căsătoria salariatului - 5 zile; "la nașterea sau căsătoria unui copil - 3 zile; Hla decesul soțului
(soției), copilului, părinților, socrilor - 3 zile; Hla decesul bunicilor, fraților, surorilor - 1 zi;
“pentru donatorii de sânge - un număr de zile reglementat de lege; 0la schimbarea locului de muncă
în cadrul aceleiași unități, în altă localitate, și la mutarea domiciliului - 5 zile. Prin contractele
383
CON
colective de muncă se pot stabili și alte situații în care salariații beneficiază de zile libere plătite și
numărul acestora. V. și concediu de odihnă; concediu de odihnă suplimentar; programarea
concediilor de odihnă.
CONCEDIU PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI BOLNAV ÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ
LA TREI ANI, c. ce se acordă salariatelor încadrate cu contract de muncă pe durată
nedeterminată, pentru îngrijirea copilului bolnav până la împlinirea vârstei de trei ani. Salariatele
încadrate cu contracte de muncă pe durată determinată beneficiază de acest concediu plătit numai
dacă au o vechime în muncă de cel puțin patru luni în ultimele zece luni sau de zece luni în ultimii
doi ani anteriori acordării concediului.
CONCEDIU PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI HANDICAPAT, formă de protecție
socială ce se acordă, la cerere, persoanelor salariate (femei și bărbați) care au în îngrijire un copil
handicapat. Se acordă un concediu plătit pentru îngrijirea copilului handicapat până la împlinirea
vârstei de trei ani și concedii medicale pentru îngrijirea copilului handicapat până la împlinirea de
către copil a vârstei de 18 ani. C. se acordă atât pentru copilul firesc, cât și pentru copilul înfiat,
primit în plasament familial sau încredințat spre creștere și educare.
CONCEDIU PENTRU STUDII, c. ce se acordă pe o durată de 30 de zile, în afara c. de
odihnă, personalului - elevi și studenți - care urmează cursurile serale și fără frecvență, cu condiția
de a-și îndeplini îndatoririle de producție și de a promova anii de studii. Pentru examenul de
bacalaureat sau de licență, se acordă c. fără plată pe timp de cel mult 15 zile.
CONCEDIU PENTRU TRANSFER, c. care se acordă pe timp de cinci zile personalului
transferat de la unitate în altă localitate, pentru mutarea familiei și a gospodăriei sale.
CONCEDIUL SALARIATELOR PENTRU ÎNGRIJIREA COPIILOR ÎN VÂRSTĂ DE
PÂNĂ LA DOI ANI, c. care se acordă mamelor salariate, indiferent de durata și de natura
contractului de muncă, pentru creșterea și îngrijirea copiilor în vârstă de până la doi ani. Acest
concediu se acordă în afara concediului pentru sarcină și lehuzie, de 126 de zile. Concediul pentru
îngrijirea copilului se acordă, la cerere, în continuarea concediului pentru sarcină și lehuzie sau
oricând până când copilul împlinește vârsta de doi ani. Indemnizația pentru îngrijirea copilului
reprezintă 85% din salariul tarifar lunar. Beneficiază de acest concediu și mamele salariate care
înfiază copii, au fost numite tutori, au copii încredințați sau primiți în plasament familial, până la
împlinirea de către copii a vârstei de doi ani. V. și indemnizație de naștere; indemnizație în caz de
maternitate.
CONCENTRARE BANCARA, comasarea afacerilor bancare într-un număr tot mai redus
de bănci mari și foarte mari. C.b. a ajuns la cel mai înalt grad fiind determinată de concentrarea
producției industriale. Dezvoltarea marilor întreprinderi determină și concentrarea producției
industriale. Dezvoltarea marilor întreprinderi determină creșterea resurselor și a rezervelor lor
bănești, a căror păstrare și fructificare le realizează marile bănci. Aceste întreprinderi solicită, în
același timp, credite mari care pot fi satisfăcute numai de către bănci puternice. întreprinderile
mari tind să-și plaseze mijloacele lor bănești libere în bănci gigant, care pot garanta mai bine
păstrarea lor, le pot utiliza mai convenabil și pot să acorde credite mai ușor. Aceeași politică o duc
și rentierii. Băncile mari au o serie de avantaje față de cele mici: "ele își atrag mai ușor clienți noi;
■organizează mai multe filiale, ceea ce le permite să mobilizeze depunerile din localități diferite și
să efectueze operațiuni active mai largi; "dimensiunile mari ale operațiunilor de bancă determină
micșorarea cheltuielilor de efectuare a lor; "o bancă mare suportă mai ușor conjuncturile economice
nefavorabile etc. Ca și în industrie, concurența dintre bănci duce la absorbirea băncilor mici de către
cele mari. Procesul de concentrare a băncilor se produce uneori mai repede decât în industrie. Cu
384	”” ~
CON
toate acestea, concentrarea producției constituie baza concep' e «ealizează sub
diferite forme, fesă în primul rând sub forma creșterii capifefefesr ?	'“3 băncilor prin
acumularea	De asemenea, c.b. se realizează y'y :rjh^ y> >> • cy filiale, prin
controlul asupra altor bănci etc.
CONCENTRAREA CAPiTALULUi L Creșterea proporțiilor capitalului, ca urmare a
transformării unei părți din profit în capital. 2. Acumularea de profit sau investirea în întreprindere
a unei părți din profit, fapt care conduce la extinderea capitalului. Goana continuă după profituri
cât mai mari, cu care să-și sporească mereu capitalul și prin urmare posibilitățile dobândirii unei
mase crescânde de profit, stimulează procesul c.c. Un alt stimulent principal al c.c. îl constituie
concurența. C.c. și centralizarea capitalului (v.) creează premise și deschide largi posibilități
pentru concentrarea producției în întreprinderi mari, fapt care conduce la acumularea de avuții
uriașe în mâinile unui număr restrâns de capitaliști, iar pe o anumită treaptă conduce la formarea
monopolurilor. La rândul său, dominația monopolurilor a determinat intensificarea procesului de
c.c. Marea producție capitalistă are avantaje hotărâtoare, comparativ cu cea mică. Astfel,
întreprinderile mari pot introduce pe scară largă mașini și tehnologii de fabricație noi,
perfecționate, pot introduce o largă diviziune și specializare a muncii, ceea ce le dă posibilitatea să
vândă produsele mai ieftin. în lupta de concurență survin cheltuieli și pierderi pe care întreprinderile
mari le suportă și le recuperează mai ușor, în timp ce firmele mici și mijlocii decad, se ruinează, dau
faliment. Marile întreprinderi capitaliste obțin credite bancare incomparabil mai ușor și în condiții
mai avantajoase decât întreprinderile mici, iar în lupta de concurență creditul constituie o importantă
armă. Iată de ce, c.c. duce nu numai la creșterea capitalului individual, ci și a celui social. C.c. și
centralizarea capitalului exprimă relația directă dintre muncitori și capitaliști; ca urmare a acestor
procese, un număr tot mai mic de capitaliști, care dețin averi imense, ajung să hotărască soarta a
sute de mii și milioane de muncitori. C.c. în agricultură are drept urmare concentrarea pământului și
a celorlalte mijloace de producție în mâinile marilor proprietari, în timp ce masele largi de țărani
săraci și mijlocași lipsiți de pământ, vite de muncă, unelte agricole etc., se transformă în proletari.
După al doilea război mondial, c.c. s-a intensificat considerabil datorită acțiunii mai multor factori
cum sunt: intervenția în măsură tot mai mare a statului în viața economică, formarea de uniuni
monopoliste interstatale, amplificarea revoluției științifico-tehnice, intensificarea exportului de
capital etc. C.c. și centralizarea acestuia au ca urmare agravarea contradicțiilor și în special adâncirea
prăpastiei dintre minoritatea deținătoare de capital și marea majoritate neavută a societății.
CONCENTRARE FINANCIARA, sporire, creștere a capitalului agentului economic. C.f.
se poate realiza pe următoarele căi: "fuziune; "absorbție; "participare; "integrare etc.
CONCERN, formă organizatorică de monopol; organizație monopolistă realizată prin
concentrarea întreprinderilor din diferite ramuri economice care au la bază dependența financiară
de un anumit grup de mari capitaliști, care exercită controlul asupra tuturor întreprinderilor din
interiorul c. C. poate apărea pe două căi, și anume: a) o întreprindere principală, dominantă, își
subordonează alte întreprinderi mai mici; b) asocierea mai multor întreprinderi sub o singură
conducere, dar care sub aspect juridic rămân autonome, ceea ce înseamnă că nu are loc o
subordonare totală a unei întreprinderi față de cealaltă. ❖ C. bancar, formă a monopolului bancar;
uniune monopolistă bancară care se formează prin subordonarea de către o bancă mare a unor
bănci mai mici, prin sistemul de participare a capitalului bancar, prin cumpărarea sau schimbul de
acțiuni, prin sistemul creditelor etc. C.b. supune băncile pe baza controlului financiar, lăsându-le
aparent independente. Adesea, baza, centrul c.b. este trustul bancar care deține o poziție dominantă
în cadrul consorțiului. Un rol important în structura concernelor bancare îl joacă sistemul de
participare. Scopul principal al c.b. este realizarea unor profituri cât mai mari. V. și monopol;
trust; monopol bancar.
385
CON
CONCESIA COMERCIALIZĂRII, sumă de bani care revine membrilor grupului de
vânzări din adaosul de comercializare a emisiunii primare.
CONCESIA COMERCIALIZĂRII FONDULUI MUTUAL L Diferență între valoarea
netă a activului și prețul oferit publicului. 2. Sumă de bani achitată de investitor pentru a cumpăra
acțiuni ale fondului mutual. C.c.f.m. se publică sub formă procentuală, împreună cu valoarea
unitară netă și cu prețul oferit publicului la cotarea acțiunilor fondului mutual (v.).
CONCESIONAR, intermediar (persoană fizică sau juridică) care cumpără produse și
servicii de la concedent, pentru a le asigura anumite condiții de vânzare pe o anumită piață.
CONCESIUNE, drept acordat de stat unei persoane fizice sau juridice de a exploata o
bogăție a solului sau subsolului, de a vinde un anumit produs, de a executa anumite lucrări sau de a
presta anumite servicii de interes general sau local, în schimbul unor beneficii.
CONCILIERE, modalitate de soluționare a divergențelor ivite între titularii de investiții și
organele bancare cu prilejul avizării și admiterii la finanțare și creditare a investițiilor. în cazurile
în care c. nu reușește să soluționeze divergențele, soluționarea lor are loc prin participarea
organelor superioare ale titularilor și băncilor finanțatoare.
CONCORDAT, înțelegere, convenție între un comerciant debitor falit și masa creditorilor,
referitoare la modul și termenele de stingere a datoriilor. C. poate fi amiabil sau judiciar.
❖ C. judiciar este cel omologat de către instanța judiciară și conferă debitorului dreptul de a
reintra în posesia activului său, luându-și obligația de a plăti parțial - în cota concordată - sau
integral datoriile sale, la termenele și în condițiile stabilite. ❖ C. prefalimentar (preventiv),
convenție, acord, extras judiciar încheiat de către debitor cu fiecare creditor în parte, mai înainte de
declararea falimentului, prin care debitorul este ajutat să treacă criza de insolvabilitate. Prin c.p. se
evită declanșarea procedurii de faliment și consecințele ce ar decurge din starea de încetare a
plăților. Se poate folosi și c. prin abandon de activ care constituie o înțelegere ce intervine între
falit și adunarea creditorilor, prin care falitul abandonează bunurile sale în favoarea creditorilor, în
schimbul anulării parțiale sau totale a datoriilor. Prin c. se poate conveni încetarea sau suspendarea
procedurii falimentului, nu însă și oprirea urmăririi penale, dacă este cazul. Când nu toți creditorii
și-au dat asentimentul pentru încheierea c., judecătorul sindic îi convoacă - în termen de trei zile
de la verificarea creanțelor - pe creditori pentru consultare referitoare la c. în acest termen,
propunerea de concordat se poate face de către falit sau de un număr de creditori care reprezintă
cel puțin un sfert din pasivul falimentului. Simpla propunere de c. nu suspendă actele întreprinse
pentru lichidarea falimentului. C. trebuie subscris în aceeași adunare în care a fost consimțit. Dacă
survine vreo schimbare în condițiile c., adeziunile date în prima adunare rămân fără efect.
Creditorii care n-au consimțit ori n-au intervenit la c. pot face opoziție la omologare. Ulterior
omologării, se poate exercita calea de atac legală împotriva sentinței pronunțate. După ce sentința
de omologare a rămas definitivă, încetează starea de faliment și, totodată, încetează funcțiile
judecătorului sindic. Dacă falitul nu îndeplinește condițiile c., unul sau mai mulți creditori, care au
participat la deliberări și care nu au fost îndestulați cu sumele cuvenite prin c., pot cere rezilierea c.
Rezilierea c. de către instanța de judecată conduce la redeschiderea operațiunilor falimentului, iar
creditorii neîndestulați reintră în drepturile lor față de falit. Repunerea în stare de faliment pentru
neplata cotelor stabilite prin c. atrage pentru falit pedeapsa prevăzută pentru bancruta simplă (v.).
C. judiciar nu se admite în următoarele cazuri: "falitul se ascunde; "falitul este inculpat pentru
bancrută frauduloasă (v.) (încetarea plăților se datorează unor împrejurări neobișnuite, ca de
exemplu: "jocuri de noroc, cheltuieli extravagante, speculații etc.); "falitul a mai fost în stare de
faliment; "falitul nu se obligă să plătească cel puțin 60% din capitalul creanțelor; "termenul
stipulat pentru plata cotei trece de 18 luni; "nu se garantează plata cotei concordatare etc.
386————————————— —	—
CON
’v	trăsătură a economiei de piață care exprimi cz ? ^mentul agenților
r ,	. * J d ' ’ fi inițiative, pentru obținerea unor couddj;	fie și desfacere
> *•'	5 mc?i să obțină un profit cât mai mare, C. osie .mea economică
(s *x- i	.ți, bancheri ș.a. pentru a atrage o parte m. mal maic din clientela
' r . c «* p m/ accesibile, prin calitatea mărfurilor și serviciilor, astfel încât să obțină
mato	și financiare cât mai bune. C. este o confruntare liberă, deschisă, dar loială,
prin care agenții economici vânzători și cumpărători caută să-și îmbunătățească situația
economico-financiară. Țările cu economie de piață dezvoltată cunosc următoarele forme de c.:
a) c. imperfectă, formă de concurență între agenții economici vânzători și cumpărători, care prin
acțiunile lor pot să influențeze raportul dintre cererea și oferta de mărfuri, servicii și mărimea
prețurilor și tarifelor. Pe piața cu c.L, vânzătorii și cumpărătorii exercită individual presiuni asupra
prețului. Trăsăturile principale ale c.i. sunt: “există puțini vânzători și mulți cumpărători sau
invers; ^produsele sunt diferențiate; “sunt condiții pentru ca diferiți agenți economici să exercite
un control asupra prețurilor; «se ivesc dificultăți relative la intrarea de producători noi în diferite
ramuri; Bexistă rivalități evidente în relațiile cu cumpărătorii privind calitatea produselor,
frustrarea pe diverse căi a cumpărătorilor etc. C.i. poate fi monopolistică, atunci când există un
număr mare de producători, care pot lua decizii independente; producătorii și consumatorii sunt
numeroși: cererea și oferta au caracter de atomicitate, însă se pierde caracterul de omogenitate a
produselor; cumpărătorii pot alege mărfurile potrivit dorințelor și posibilităților lor; oligopol, când
se păstrează caracterul de atomicitate a cererii, există mulți cumpărători, dar un produs este oferit
de putini producători. Producătorii nu pot controla prețul, dar pot influența piața prin deciziile pe
care le iau cu privire la producție sau la preț, fiecare producător trebuind să țină seama de deciziile
celorlalți; monopol, în care oferta pentru un anumit produs este concentrată la un singur
producător, fapt care îi permite să controleze piața. Monopolul influențează și chiar determină
nivelul prețurilor, însă nu poate determina cantitatea de mărfuri care se vând, deoarece aceasta
depinde de puterea de cumpărare existentă la un moment dat. Prețul de monopol este ridicat și are
influențe negative asupra cumpărătorilor. Monopolul împiedică și chiar elimină libera concurență,
conducând la exercitarea dominației producătorului asupra consumatorului. De aceea, sunt
necesare măsuri antimonopoliste; c. monopsonică, în care cumpărătorii pot exercita o influență
asupra prețului produsului, ca urmare a faptului că numărul lor este foarte mic (poate exista chiar
un singur cumpărător); b) c. perfectă (pură), curățată de orice influență monopolistă, este aceea în
care pe piață toți vânzătorii își pot vinde toată producția oferită la prețul pieței, fără să-1 poată
influența hotărâtor, iar cumpărătorii pot cumpăra ceea ce au nevoie și cât doresc la prețul dat al
pieței, fără ca și aceștia să-1 poată modifica după dorința lor. Caracteristicile c.p. sunt următoarele:
«atomicitate perfectă, ceea ce înseamnă că producătorii și consumatorii sunt de puteri aproximativ
egale, de regulă în număr mare și de putere mică; “transparență și fluiditate perfectă, adică toți
producătorii și consumatorii cunosc perfect cererea și oferta, încât se poate obține produsul cel mai
bun și la un preț cât mai mic; “omogenitatea produsului, adică pe piață există produse echivalente,
identice; “intrarea și ieșirea liberă pe piață, aceasta însemnând că producătorul intră pe piață când
are marfă bună și ieftină și iese de pe piață când marfa este de slabă calitate și de un preț ridicat;
“reflectă mobilitatea factorilor de producție, aceasta însemnând că toți producătorii și consumatorii
să poată găsi liber și nelimitat capitalul și forța de muncă necesară. C. prin toate formele sale
contribuie la dezvoltarea cercetării științifice, a tehnicii la nivel mondial, a proceselor tehnologice,
la creșterea productivității muncii, la reducerea costurilor, la ridicarea calității produselor, la
diversificarea producției etc. In același timp, c. poate conduce și la confruntări neloiale între
parteneri, la afectarea intereselor consumatorilor, la practicarea unor consumuri neraționale de
materiale, de forță de muncă etc.
387
CON
CONCURENȚĂ ATOMIZATA, c. în care pe piață există un număr foarte mare de agenți
economici care desfac mărfuri ia prețuri stabilite în mod independent.
CONCURENȚĂ IMPERFECTĂ, formă de concurență care se deosebește de c. perfectă și
care cuprinde c. monopolistă, oligopolul și monopolul. Orice structură de piață diferită de c
perfectă și de monopol.
CONCURENȚĂ ÎN AFARA PREȚULUI (NON-PRICE COMPETITION), strategie de
concurență, alta decât cea de reducere a prețului, menită să atragă noi clienți dintre cei loiali
concurenților. C. în a.p. folosește strategii cum sunt: publicitatea, diferite mijloace de marketing,
inovarea produsului etc.
CONCURENȚA MONOPOLISTA, c. care cuprinde un număr mare de firme care realizează
produse similare, însă nu identice. Folosirea diferențierii mărfurilor conferă agenților economici în
cauză un element de putere de monopol, fiecare dintre ei având o curbă a cererii cu panta negativă și,
ca urmare, pot influența prețul. Cu toate acestea, obținerea pe termen lung de profituri supranormale
este împiedicată de libertatea de intrare, ceea ce înseamnă că pot să apară noi agenți economici care
adoptă și produc alte variante ale aceluiași produs în condiții identice de preț. în aceste condiții,
profiturile pozitive obținute pe termen scurt ajung să fie eliminate pe termen lung de către noi agenți
economici intrați pe piață. în condițiile c.m., agentul economic realizează producția la nivelul dorit,
dar la un cost mai mare decât costul minim. în condițiile c.m., agentul economic este mai puțin
eficient decât în c. perfectă, deoarece produce în exces de capacitate.
CONCURENȚĂ PERFECTĂ, structură de piață care are următoarele caracteristici:
■fiecare agent economic deține o cotă nesemnificativă din piață; "fiecare agent economic produce
o marfa omogenă, folosind procedee de producție și soluții tehnologice identice; "fiecare agent
economic dispune de informații perfecte. în c.p., pătrunderea altor agenți economici pe piață este
liberă, în speranța că ar putea obține profituri mai mari decât cele normale. Cererea scade până
când fiecare agent economic obține doar profituri normale, fapt ce determină pierderea interesului
altor agenți de a mai pătrunde pe piața respectivă. De asemenea, având în vedere că fiecare agent
economic produce o marfă omogenă, el nu mai poate ridica prețul fără să-și piardă cota din piață în
favoarea agenților economici concurenți.
CONCURENTĂ PURĂ, v. CONCURENTĂ PERFECTĂ.
CONCURS COMERCIAL, ordinea de satisfacere a pretențiilor mai multor creditori față
de un debitor insolvabil (persoană fizică sau juridică). C.c. este determinat de falimentul
numeroaselor întreprinderi, provocat de anarhia producției și de concurența acută. După
pronunțarea sentinței de insolvabilitate a debitorului se numesc organele de conducere a
concursului, care stabilesc toate pretențiile prezentate de creditori, indiferent de termenul lor. în
organele de conducere a c.c., rolul principal îl au marii creditori, de regulă băncile, care își apără
interesele. Pretențiile creditorilor, recunoscute de organele de conducere ale concursului, se
satisfac pe seama masei concursului, respectiv a sumei realizate din vânzarea bunurilor
debitorului. Ordinea de satisfacere a pretențiilor creditorilor este legiferată.
CONDIȚIA „CU RĂSPUNDERE NUMAI PENTRU PIERDEREA TOTALĂ A
NAVEI, INCLUSIV CHELTUIELILE DE SALVARE», c. care se referă la asigurarea navelor
maritime. Asigurarea încheiată în baza acestei condiții are o sferă de acoperire a riscurilor mai
restrânsă decât celelalte condiții, în baza cărora se poate încheia această asigurare. V. și
asigurarea navelor maritime.
CON
„CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ", c. care
privește asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaționale. Asigurarea încheiată în baza
acestei condiții acoperă mai multe riscuri decât cea în baza condiției „fără răspundere pentru avaria
particulară4'. V.. și asigurarea „cu răspundere pentru avaria particulară".
COÎ^Ca RĂSPUNDERE PENTRU PIERDERE SAU AVARII", c. care se
referă la asigurarea navelor maritime. Asigurarea încheiată în baza acestei condiții acoperă atât
pagubele determinate de pierderea sau dispariția navei, cât și cele care sunt urmarea unor avarii,
inclusiv contribuția navei la avaria comună. Practic, se poate afirma că această condiție oferă
acoperire unui mare număr de riscuri, având o sferă de cuprindere mai mare decât alte condiții în
baza cărora poate fi încheiată asigurarea navelor maritime. V. și asigurarea navelor maritime.
CONDIȚIA „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ", c. care
privește asigurarea mărfurilor în timpul transporturilor internaționale. încheierea asigurării în baza
acestei condiții - ca urmare a faptului că acoperă numai anumite riscuri - se recomandă pentru
acele mărfuri care pot fi transportate și pe puntea vasului, deoarece nu sunt avariate prin contactul
cu apa de mare. V. și asigurarea „fără răspundere pentru avaria particulară".
CONDIȚIA „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARII, ÎN AFARĂ DE CAZURILE
DE NAUFRAGIU, EȘUARE, INCENDIU, EXPLOZIE PE BORD SAU CIOCNIRE", c. care
se referă la asigurarea navelor maritime. Această condiție are o sferă de acoperire a riscurilor mai
restrânsă decât condiția „răspundere pentru pierdere și avarii“, deoarece limitează aria
răspunderilor pentru avarii. V. și asigurarea navelor maritime.
CONDIȚIA „TOATE RISCURILE", c. care privește asigurarea mărfurilor în timpul
transporturilor internaționale. în baza acestei condiții, se extinde considerabil aria riscurilor
acoperite, făcând posibilă despăgubirea promptă și rapidă a asiguratului. V. și asigurarea pentru
toate riscurile.
CONDIȚII DE ASIGURARE, prevederi, stipulații, clauze cuprinse în contractul de
asigurare, care reglementează răspunderea celor două părți contractante și, cu deosebire, a
asigurătorului în cazul daunelor provocate de riscurile cuprinse în asigurare. Dacă se are în vedere
gradul de protecție a asiguraților, în asigurările externe se folosesc următoarele c. de a. principale:
a) condiții fără răspundere pentru avaria particulară; b) condiții cu răspundere pentru avaria
particulară; c) condiții cu răspundere pentru toate riscurile. Conform condițiilor din prima
categorie, societatea de asigurări îl despăgubește pe asigurat numai pentru daunele de avariere
totală a întregii încărcături sau a unei părți din aceasta, precum și pentru daune de avarie
particulară, dacă sunt determinate de una dintre următoarele cauze: eșuare, incendiu, trăsnet,
răsturnare, scufundare, naufragiu, împotmolire sau contact cu alte mijloace de transport, cu obiecte
fixe sau plutitoare, prăbușirea podurilor sau a altor construcții, dispariția mijlocului de transport cu
care este transportată încărcătura. Asigurarea în aceste condiții acoperă, în același timp, pierderile,
cheltuielile și contribuțiile plătite de asigurați în caz de avarie comună, precum și cheltuielile
necesare și rezonabile efectuate în scopul salvării bunurilor asigurate, al prevenirii unui pericol
iminent, al reducerii consecințelor unei avarii și al stabilirii mărimii acesteia. Pe baza acordului
încheiat între asigurător și asigurat, în această formă de asigurare pot fi cuprinse și alte riscuri.
Condițiile de asigurare (b) compensează daunele provocate de avarierea totală sau parțială a întregii
încărcături sau a unei părți din aceasta, ca urmare a unor cauze suplimentare celor prevăzute la
condițiile (a), și anume avarierea mărfurilor prin contact cu apa de mare, accidente la încărcare,
stivuire sau descărcarea mărfurilor ori în timpul alimentării cu combustibil a mijlocului de transport,
avarierea mărfurilor ca urmare a defectării instalațiilor etc.
389
CON
CONFEDERAȚIE, denumire dată unor asociații de organizații obștești care au țeluri
(scopuri) social-politice fundamentale comune sau apropiate (de exemplu, confederația sindicatelor).
V. și sindicat
CONFERINȚA NAȚIUNILOR UNITE DE LA BRETTON WOODS, c. cu conținut
monetar și financiar, care a avut loc la 22 iulie 1944 și care a hotărât: revizuirea regulilor de
funcționare a sistemului monetar internațional; instaurarea unui regim de schimburi, capabil să
prevină haosul postbelic; înființarea unei instituții internaționale, însărcinată să supravegheze buna
funcționare a reglementărilor internaționale; multilateralismul, convertibilitatea monedelor;
interdicția practicilor discriminatorii.
CONFERINȚA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU COMERȚ Șl DEZVOLTARE
(U.N.C.T.A.D.), organ specializat pentru problemele privind comerțul și dezvoltarea, instituit în
decembrie 1964, de către Adunarea Generală a O.N.U. Membre ale organizației sunt toate statele
care fac parte din O.N.U. U.N.C.T.A.D, are următoarele obiective principale: "stabilirea relațiilor
comerciale internaționale pe baze juste și echitabile; "promovarea cu prioritate a comerțului țărilor
în curs de dezvoltare, pentru accelerarea dezvoltării lor economico-sociale; "extinderea relațiilor
comerciale și a colaborării economice între țările cu sisteme social-economice diferite; "elaborarea
de principii și politici în comerțul internațional și rezolvarea problemelor comerciale privind
dezvoltarea economică; "instituirea de instrumente juridice multilaterale în domeniul relațiilor de
colaborare economică externă și cu deosebire în domeniul comerțului; "armonizarea politicii
guvernelor în domeniul comerțului și dezvoltării; "crearea și asigurarea unui cadru instituțional
favorabil, menit să înlesnească coordonarea comerțului internațional, a organismelor din sistemul
O.N.U. La sesiunile ținute din patru în patru ani s-au elaborat măsuri și recomandări menite să
contribuie la impulsionarea creșterii economice a țărilor în curs de dezvoltare, în vederea reducerii
și lichidării decalajului dintre ele și țările dezvoltate. în intervalul dintre sesiuni funcționează
Consiliul pentru Comerț și Dezvoltare, ca organ permanent al conferinței, compus din 55 de state
alese de conferință pe criterii geografice. Consiliul se întrunește de două ori pe an, urmărind
aplicarea recomandărilor și a deciziilor conferinței, și funcționează pe patru subcomisii și alte
organisme. U.N.C.T.A.D, are un secretariat cu sediul la Geneva, condus de un secretar general.
Secretariatul elaborează studii, analize și date statistice necesare sesiunii și consiliului, pregătește
diferite rapoarte specializate etc. Ca membră a organizației, România participă activ la lucrările
Conferinței și a făcut numeroase propuneri pentru promovarea relațiilor economice dintre toate țările
lumii. Țara noastră, alături de celelalte țări în curs de dezvoltare, militează pentru eliminarea
restricțiilor cantitative și a barierelor artificiale din calea comerțului internațional, pentru obținerea
anumitor preferințe vamale din partea țărilor dezvoltate.
CONFISCARE, sancțiune administrativă sau penală, în temeiul deciziei unui organ al
administrației de stat sau a instanței penale, care constă în trecerea forțată (parțială, totală sau
specială) a bunurilor unei persoane fizice în proprietatea statului, fără acordarea vreunei despăgubiri.
C., potrivit prevederilor actelor normative, poate fi o sancțiune sau o măsură preventivă.
CONFLICT DE MUNCA, situație în care se ivesc diferite dispute între agenți economici și
instituții, pe de o parte, și salariați, pe de altă parte, referitoare la angajare, neangajare, concediere,
condițiile contractului de muncă, condițiile de muncă, salarizare, concedii, ajutoare etc.
CONFLICT SOCIAL, neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord, diferend, discuție
violentă în cadrul unui sistem de organizare și conducere, în legătură cu unele probleme privind
sarcinile de serviciu, remunerarea, timpul de lucru sau comportamentul unor persoane.
390
CON
CONOSAMENT, act scris, titlu de credit reprezentativ; document utilizat în transportul
maritim, redactat într-o anumită formă., semnat de reprezentanții organizației de navigație, de
armator sau de către căpitanul (comandantul) navei, prin care se confirmă Încărcarea mărfii pe
bordul vasului sau primirea mărfii în vederea încărcării ei, precum și obligația de a o transporta în
condiții bine stabilite, contra unei taxe numite navlu (v.)5 într-un anumit port și angajamentul de a
preda mărfurile destinatarului lor legitim la sosirea în port. C. se întocmește de armator sau de
agentul său, de căpitanul vasului sau de către secundul acestuia. Posesia c. înseamnă posesia însăși
a mărfii, ceea ce oferă posibilitatea negocierii (vânzării) sau punerii drept gaj prin simpla andosare
sau predare, fără ca marfa să fie prezentă. Din acest motiv, c. se mai numește și cambia mărilor. C.
servește și ca act de transport, care însoțește marfa, și ca act financiar-contabil, care dovedește
achitarea taxelor de transport. C. îndeplinește următoarele funcții: «atestă că între cărăuș și
încărcător a intervenit un contract de navlosire; «constituie o dovadă că armatorul a primit anumite
mărfuri spre a fi transportate; «este un titlu de valoare (de credit reprezentativ) și de proprietate,
care reprezintă marfa ce se transportă, având calitatea de instrument de credit care poate circula
prin andosare (gir). Persoana care are posesia legitimă a conosamentului este considerată
proprietarul mărfii. Transmiterea proprietății conosamentului constă, de fapt, și în transmiterea
proprietății asupra mărfii pe care o cuprinde. C. conține următoarele elemente obligatorii: «numele
și sediul armatorului; «denumirea și pavilionul vasului; «numărul de ordine al conosamentului;
«numărul de exemplare originale ale conosamentului; «numele încărcătorului; «portul de încărcare
și de descărcare; «numele destinatarului; «greutatea și volumul încărcăturii; «măsurile principale
necesare identificării mărfurilor de pe navă, numărul coletelor, lăzilor, greutatea lor, starea
mărfurilor etc.; «modalitatea de plată a navlului; «locul și data întocmirii conosamentului; «locul și
data încheierii contractului de navlosire; «semnătura căpitanului vasului. C. poate fi nominativ, la
purtător, la ordin, cu navlul plătit, cu navlul plătibil Ia destinație, fără transbordare, cu
transbordare, individual, colectiv, „curat44 etc. ❖ C. colectiv, c. ce se completează de un agent
încărcător pentru mai multe colete cu mărfuri destinate mai multor destinatari dintr-un port. C.c.
simplifică munca de întocmire a acestor documente și evită unele cheltuieli reclamate de această
muncă. ❖ C. „curat“, c. care nu cuprinde mențiuni sau rezerve suplimentare, menite să constate
expres existența vreunui neajuns legat de mărfurile sau ambalajele care se livrează cumpărătorilor
externi, ca de exemplu: butoaie care curg, saci vechi, lăzi uzate etc. Vânzătorul are obligația să
livreze marfa în ambalaje adecvate transportului maritim. ❖ C. de bord, formă de c. care atestă că
marfa a fost efectiv încărcată pe navă. ❖ C. la ordin, formă de c. care conține mențiunea specială
„la ordin44, urmată de numele beneficiarului. Un astfel de c. poate fi emis: de regulă, Ia ordinul
beneficiarului creditului documentar, andosat ulterior de către acesta; la ordinul băncii care a
deschis creditul; la ordinul cumpărătorului-ordonator. Dacă se utilizează incassoul documentar, se
folosește emiterea c. la o. exportatorului, care se andosează la ordinul băncii remitente ori direct la
ordinul acestei bănci. C. Ia o. poate fi negociat și transmis prin gir sau andosare. în situația în care
ultimul beneficiar, la ordinul căruia a fost andosat c., semnează și pune ștampila pe verso fără să
numească alt beneficiar, c. devine la purtător. ❖ C. Ia purtător, formă de c. rar întâlnită, al cărei
purtător este și proprietarul mărfurilor, datorită faptului că proprietatea asupra mărfurilor pe care le
reprezintă se transmite prin simpla remitere, fără să mai fie necesară andosarea (v.).
❖ C. „murdar“, c. care conține mențiuni referitoare Ia starea necorespunzătoare a mărfii și a
ambalajului acesteia. ❖ C. net, c. care nu conține nici o rezervă referitoare la starea mărfurilor de
pe navă și a ambalajelor acestora. Exportatorul (vânzătorul) este obligat să livreze marfa într-un
ambalaj adecvat transportului pe mare. ❖ C. nominativ, c. care conține numele beneficiarului
căruia îi sunt livrate mărfurile fără altă mențiune. C.n. este negociabil, iar transferul proprietății se
face printr-o procedură specială numită cesiune de creanță. C. pentru îmbarcare, formă de c.
prin care transportatorul acceptă mărfurile pentru transport. în momentul întocmirii c., mărfurile
3<M
CON
nu sunt încă încărcate pe navă. C. se întocmește și se emite într-un set complet format din mai
multe originale, care fac posibilă ajungerea lor la destinație pe mai multe căi. De asemenea, se
întocmesc mai multe copii, în funcție de condițiile de plată. în portul de destinație mărfurile se
descarcă și se eliberează pe baza unuia dintre exemplarele originale. Acest fapt determină anularea
automată a celorlalte exemplare.
CONSEMNANT, persoană care depune mărfuri sau anumite valori materiale unei alte
persoane fizice sau juridice, numită consemnatar, pentru a i le vinde pe contul său, în schimbul
unui comision.
CONSEMNAȚIUNE, depunerea unei sume de bani la C.E.C. de către o persoană fizică sau
juridică pentru a fi păstrată la dispoziția unei alte persoane fizice sau juridice, potrivit unor
dispoziții legale. V. și operațiunile Casei de Economii și Consemnațiunt
CONSIGNATAR, persoană fizică sau juridică împuternicită să primească bunuri spre a fi
vândute în contul consignantului, în schimbul unui comision.
CONSIGNATOR, persoană care depune bunuri spre a fi conservate sau vândute prin
consignație. Persoana poate fi fizică sau juridică.
' CONSIGNAȚIE 1. Instituție, unitate comercială care primește în vederea vânzării sau care
mijlocește vânzarea diferitelor bunuri depuse de persoane fizice și persoane juridice. în acest scop,
se întocmește un contract de c., iar bunurile se vând la un preț prestabilit. Prin depunerea bunurilor
în c. nu se transmite dreptul de proprietate asupra lor, ele rămânând în proprietatea depunătorului
(consignatorului) până la data vânzării și încasării prețului lor. 2. Contract sinalagmatic, oneros,
comunicativ și consensual, prin care una dintre părți, numită consignator, încredințează celeilalte
părți, numită consignatar, mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde în nume propriu, la un preț
dinainte stabilit, pe contul consignantului. V. și consignatar; consignator.
CONSILIUL BIROURILOR ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE, organizație
internațională care cuprinde birourile asigurărilor de autovehicule din fiecare țară, constituită în
anul 1949, cu sediul la Londra. Consiliul a elaborat textul unei convenții interbirouri, precum și
forma documentului de asigurare „Cartea verde“ (denumită astfel după culoarea pe care o
poartă). Convenția interțări a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1953. în acest fel, „Cartea verde“ a
devenit un certificat, un document internațional de asigurare, cu valabilitate pe teritoriul fiecăreia
dintre țările care fac parte din C.B.A. de A. Acest Consiliu are următoarele atribuții: întreprinde
măsurile și inițiativele necesare pentru îndeplinirea Recomandărilor adoptate de Grupul Principal
de Lucru în anul 1949 și a celorlalte recomandări și rezoluții ulterioare; ține legătura strânsă cu
Grupul Principal de Lucru și cu oricare alt organism privind problemele și inițiativele care au
tangență cu funcționarea sistemului „Carte verde“ și să trateze problemele puse de organismele
respective; asigură ca membrii să se conformeze întocmai convenției-tip interbirouri. Biroul din
fiecare țară din Europa a sistemului „Carte verde“ are statut de membru cu drepturi depline. Biroul
unei țări situate în afara teritoriului european al sistemului „Carte verde“ are statut de membru afiliat.
Fiecare birou național este obligat să se conformeze convenției-tip interbirouri pe care a semnat-o cu
ceilalți membri și tuturor deciziilor luate conform statutului, să susțină interesele sistemului „Carte
verde“ și să contribuie la finanțarea cheltuielilor. Birourilor naționale care nu-și îndeplinesc
obligațiile statutare li se aplică sancțiuni, reprezentând: sancțiuni bănești, suspendarea temporară a
calității de membru și suprimarea calității de membru. Consiliul Birourilor are următoarele organe:
adunarea generală și comitetul de direcție. Adunarea generală este formată din birourile admise ca
392
CON
membri ai consiliului. Comitetul de direcție este organul executiv al consiliului. în statutul consiliului
sunt prevăzute atribuțiile adunării generale, ale comitetului de direcție, ale președintelui, ale
secretarului general și ale celorlalte organe.
CONSILIUL CASEI DE ASIGURĂRI A AVOCAȚILOR, organ colectiv, obștesc, de
conducere a Casei de Asigurări a Avocaților, în atribuțiile căruia intră și administrarea bunurilor
acestei case. Consiliul are în componența sa un președinte, un vicepreședinte și trei membri, numiți
de Ministerul Justiției, pe o perioadă de cinci ani, dintre avocații definitivi. Președintele urmărește
și asigură executarea deciziilor consiliului și reprezintă C.C. A. A. în fața organelor de jurisdicție și
în raporturile cu organele de stat, organizațiile obștești, precum și cu persoanele fizice. C.C.C.A.
emite deciziile de pensionare, după examinarea dosarelor de pensionare întocmite de comisiile de
pensii și asigurări sociale din barourile de avocați sau, după caz, de comisiile de expertiză
medicală și de recuperare a capacității de muncă. împotriva deciziilor de pensionare emise de acest
consiliu se poate face apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța judecătorească.
Deciziile de pensie emise de C.C.A.A. și hotărârile instanței necontestate în termen rămân
definitive. V. și Casa de Asigurări a Avocaților; Comisia de Pensii și Asigurări Sociale a
Baroului de Avocați; decizie de pensionare.
CONSILIUL COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR, organ de
conducere a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (v.), format din cinci persoane, respectiv
președinte, vicepreședinte și trei membri. Membrii C.C. de S. a A. se numesc pe cinci ani, de către
Parlament, în ședință comună a celor două Camere, la propunerea comisiilor reunite pentru buget,
finanțe și bănci ale Senatului și Camerei Deputaților. Președintele și vicepreședintele se
nominalizează, pe funcții. în lista de propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului.
Revocarea C.C. de S. a A. - în totalitate sau individual - se face de către autoritatea care a numit-o.
Membrii C.C. de S. a A. trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) să fie cetățeni români cu
domiciliul în România, cu o bună reputație și pregătire profesională și cu o vechime de cel puțin cinci
ani în activitatea financiar-bancară sau în asigurări și reasigurări; b) să nu fie membri ai vreunui
partid politic, pe perioada executării mandatului; c) să nu exercite o altă profesie sau să nu ocupe o
funcție publică sau privată, cu excepția activității didactice în învățământul superior; d) să nu fie
membri în consiliile de administrație sau în comisiile de cenzori ale persoanelor juridice, subiecte
ale supravegherii consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sau acționari semnificativi
ai acestora; e) să nu fi fost declarați făliți sau să nu fi făcut parte din conducerea unei societăți de
asigurări sau fmanciar-bancare, care, sub orice formă, și-a încetat activitatea și nu și-a respectat
obligațiile față de terți; f) să nu aibă cazier judiciar. Calitatea de membru în C.C. de S. a A.
încetează în următoarele situații: la expirarea termenului pentru care a fost numit; prin demisie;
prin revocare de către Parlament; la ivirea unei incompatibilități sau a unui impediment dintre cele
prevăzute mai sus; prin înlocuire. Membrii C.C. de S. a A. au obligația să notifice imediat, în scris,
Parlamentului apariția oricăreia dintre situațiile de incompatibilitate; până la adoptarea deciziei
Parlamentului, membrul C.C. de S. a A. este suspendat de drept. Președintele este reprezentantul
de drept al C.C. de S. a A., ca autoritate administrativă autonomă și ca persoană juridică de drept
public. Dacă președintele se află în imposibilitate temporară de executare a prerogativelor sale,
reprezentarea C.C. de S. a A. revine de drept vicepreședintelui. în cazul în care atât președintele,
cât și vicepreședintele se află în imposibilitate de exercitare a prerogativelor, reprezentarea C.C.
de S. a A. se realizează de către decanul de vârstă dintre cei trei membri. C.C. de S. a A.
deliberează valabil în prezența a cel puțin trei dintre membrii săi, incluzând președintele sau, în
absența acestuia, vicepreședintele. Hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți; în
caz de balotaj, votul președintelui sau, în absența acestuia, cel al vicepreședintelui este decisiv.
Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toți membrii C.C. de S. a A.; membrii care votează
393
>	1 S <	< di S t p < ?1	~,	< x . • * . c , i n i' ) ' ;	.	'	> L . t	v
C.C. de S. a. A. stabilește prin decizie salarizarea membrilor săi și a-	ac specialitate,
ținând seama de nivelul remunerației acordate unor posturi similare de pe piața asigurărilor și
reasigurărilor.
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE, organism colectiv de organizare, conducere și
decizie al societăților comerciale economice, financiare, bancare, de asigurări etc. C. de a. este
compus din șapte administratori, aleși de adunarea generală a acționarilor pe o perioadă de patru
ani, cu posibilitatea de a fi realeși pe noi perioade de câte patru ani. Administratorii pot avea
calitatea de acționari. Administratorii se aleg dintre persoanele desemnate de acționari. Dacă se
creează un loc vacant în c. de a., adunarea generală a acționarilor alege un nou administrator
pentru completarea locului vacant. Noul administrator se alege pentru perioada care a mai rămas
până la expirarea mandatului predecesorului său. Sunt incompatibile cu calitatea de membru al c.
de a. persoanele care sunt inapte profesional sau care au fost condamnate pentru gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare
de mită, precum și pentru alte infracțiuni prevăzute de lege referitor la societățile comerciale. Până
la transmiterea acțiunilor din proprietatea statului către persoane fizice și juridice, c. de a. al
societății comerciale s-a numit de către consiliul împutemiciților statului, cu acordul Ministerului
Finanțelor. C. de a. este condus de un președinte. în prima sa ședință, c. de a. alege dintre membrii
săi doi vicepreședinți. C. de a. se întrunește la sediul societății, ori de câte ori este necesar, la
convocarea președintelui sau a cel puțin % din numărul membrilor săi; el este prezidat de
președinte, iar în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreședinți desemnat de președinte. Președintele
numește un secretar dintre membrii consiliului sau din afara acestuia. Deciziile luate sunt valabile
dacă sunt prezenți cel puțin 14 din numărul membrilor c. de a.; deciziile se iau cu majoritatea
absolută a membrilor prezenți. Lucrările c. de a. se desfășoară potrivit ordinii de zi stabilite ca
proiect de către președinte și comunicată cu 15 zile înainte. Ordinea de zi și dezbaterile se
consemnează în procesul-verbal al ședinței, care se înscrie într-un registru sigilat și parafat de
președintele c. de a. Procesul-verbal se semnează de persoana care a prezidat ședința și de secretar.
C. de a. poate delega unuia sau mai multor membri ai săi unele împuterniciri pe probleme limitate
și poate recurge la experți pentru studierea diverselor probleme. în relațiile cu terții societatea este
reprezentată de către președintele c. de a. pe baza și în limitele împuternicirilor date de adunarea
generală a acționarilor sau, în lipsa lui, de către unul dintre vicepreședinți desemnat de c. Persoana
care reprezintă societatea semnează actele ce o angajează față de terți. Membrii c. de a. pot
exercita orice act care este legat de administrarea societății în interesul acesteia, în limita
drepturilor ce îi se conferă. Președintele c. de a. este obligat să pună la dispoziția acționarilor și a
comisiei de cenzori, la cererea acestora, toate documentele societății. Președintele, vicepreședinții,
membrii c. de a., directorul general și adjuncții acestuia răspund individual sau solidar, după caz,
față de societate, pentru prejudiciile rezultate din infracțiuni sau abateri de la dispozițiile legale,
pentru abaterile de la statut sau pentru greșeli în administrarea societății. în asemenea situații, ei
pot fi revocați prin hotărârea adunării generale a acționarilor. C. de a. are următoarele atribuții
principale: "angajează și concediază personalul și stabilește drepturile și obligațiile acestuia;
■stabilește îndatoririle și responsabilitățile personalului societății pe compartimente; "aprobă
operațiunile de încasări și plăți potrivit competențelor acordate; “aprobă operațiunile de cumpărare
și vânzare de bunuri potrivit competențelor acordate; “aprobă încheierea contractelor de închiriere
(luarea sau darea cu chirie); “stabilește tactica și strategia de marketing; “supune anual adunării
generale a acționarilor, în termen de 60 de zile de la încheierea exercițiului economico-financiar.
raportul cu privire la activitatea societății, bilanțul și contul de profit și pierderi pe anul precedent,
precum și proiectul de program de activitate și proiectul de buget al societății pe anul în curs;
rezolvă orice alte probleme stabilite de adunarea generală a acționarilor.
CON
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI, organ de
conducere a societății de asigurări pe acțiuni, ales de adunarea generală a acționarilor pe o
perioadă de patru ani, cu posibilitatea realegerii pe noi perioade de câte patru ani. C. de a. este
format din șapte administratori, care pot fi și acționari; alegerea lor se face dintre persoanele
desemnate de acționari. Sunt incompatibile cu calitatea de membru al c. de a., al comisiei de
cenzori și de director persoanele inapte profesional sau care au fost condamnate pentru gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare
de mită, precum și pentru alte infracțiuni referitoare la societăți comerciale. C. de a. este condus de
un președinte; componența consiliului și desemnarea membrilor acestuia se stabilesc de adunarea
generală a acționarilor. Dintre membrii săi, c. de a. alege vicepreședinții. C. de a. se întrunește la
sediul societății, ori de câte ori este nevoie, la convocarea președintelui sau a cel puțin l/3 din
numărul membrilor săi. Președintele numește un secretar dintre membrii consiliului sau din afara
acestuia. Pentru valabilitatea deciziilor este necesară prezența a cel puțin din numărul membrilor
consiliului. Deciziile se iau cu majoritatea absolută a membrilor prezenți. în relațiile cu terții,
societatea de asigurări este reprezentată de către președintele c. de a., pe baza și în limitele
împuternicirilor date de adunarea generală a acționarilor, sau de către unul dintre vicepreședinți,
desemnat de consiliu. Președintele c. de a. este obligat să pună la dispoziția acționarilor și a
comisiei de cenzori, la cererea acestora, toate documentele societății. Președintele,
vicepreședintele, membrii c. de a., directorul general și adjuncții acestuia răspund individual sau
solidar, după caz, față de societate, pentru prejudiciile rezultate din infracțiuni sau abateri de la
dispozițiile legale, pentru abaterile de la statut sau pentru greșeli în administrarea societății. în
aceste situații, ei vor putea fi revocați prin hotărârea adunării generale a acționarilor. C. de a. are
următoarele atribuții principale: "angajează și concediază personalul și stabilește îndatoririle și
responsabilitățile personalului pe compartimente; "aprobă operațiunile de încasări și plăți potrivit
competențelor acordate; "aprobă operațiunile de cumpărare și vânzare de bunuri; "aprobă
încheierea de contracte de închiriere; "stabilește tactica și strategia de marketing; "aprobă
condițiile și tarifele asigurărilor facultative și programele de reasigurare; "în termen de 60 de zile
de la încheierea exercițiului economico-financiar, supune adunării generale a acționarilor raportul
cu privire la activitatea societății, bilanțul contabil și contul de profit și pierderi pe anul precedent,
precum și proiectul de program al societății pe anul în curs; "rezolvă orice alte probleme stabilite
de adunarea generală a acționarilor. V. și adunarea generală a acționarilor societății de
asigurări; Societatea „Asigurarea Românească - ASIROM“ S.A.; comisia de cenzori a
societății de asigurări-reasigurări.
CONSILIUL DE CONDUCERE AL CASEI DE AJUTOR RECIPROC A
PENSIONARILOR, organ executiv de conducere și de administrare a C.A.R.P. ales de adunarea
generală și care răspunde în fața acesteia pentru întreaga sa activitate, precum și de respectarea
normelor legale privind administrarea mijloacelor materiale și bănești ale casei. C. de c. se alege
pe o durată de doi ani și este format din nouă membri și doi sau patru supleanți; el se întrunește cel
puțin de două ori pe lună, iar hotărârile sale sunt valabile dacă se iau cu majoritatea voturilor
membrilor care îl compun. C. de c. are următoarele atribuții: "se preocupă și asigură respectarea
statutului și aducerea la îndeplinire a hotărârilor adunării generale; "convoacă adunarea generală a
membrilor; "analizează și supune adunării generale proiectul bugetului anual al casei, planul de
muncă și raportul anual asupra activității, bilanțul contabil și darea de seamă contabilă anuală;
■analizează trimestrial realizarea planului de muncă și a bugetului; "aprobă ajutoarele care se
acordă membrilor casei; "organizează încasarea cotizațiilor, a contribuțiilor, a ratelor din
împrumuturi și a dobânzilor; "încadrează secretarul, contabilul-șef și celălalt personal al casei;
■aprobă înscrierile de noi membri, transferările și propune adunării generale excluderile de
membri; "ia măsuri pentru recuperarea de la cei vinovați a pagubelor constatate în avutul casei;
395
Hrezolvă orice alte probleme privind activitatea curentă a casei, potrivit prevederilor statutului și
hotărârilor adunării generale; “colaborează cu alte case pentru fructificarea experienței înaintate și
realizarea unor acțiuni comune. Președintele C.A.R.P. reprezintă casa în raporturile ei cu alte
persoane juridice, precum și cu persoanele fizice; el asigură conducerea curentă a casei și răspunde
pentru activitatea sa în fața adunării generale și a consiliului de conducere. Funcțiile de secretar și
contabil-șef sunt îndeplinite obligatoriu de personal încadrat cu avizul prealabil al direcției de
muncă și protecție socială. în afară de secretar, personalul încadrat nu poate face parte din consiliul
de conducere al casei. Secretarul C.A.R.P. are următoarele atribuții: "rezolvă problemele
administrative și de secretariat ale casei; "ia măsuri pentru ținerea la zi a evidenței membrilor și a
carnetelor de membru eliberate; "urmărește completarea carnetelor de membru cu date privind
cotizațiile plătite, împrumuturile acordate și sumele restituite; "îndrumă și controlează activitatea
personalului încadrat al casei; "rezolvă la timp celelalte sarcini privind activitatea curentă a casei;
■răspunde de întocmirea evidenței și de păstrarea carnetelor de muncă ale personalului.
Contabilul-șef "asigură respectarea dispozițiilor legale care reglementează activitatea financiară,
gestionară, de plan, evidență, muncă și salarizare; "organizează și răspunde de întocmirea
proiectelor bugetelor anuale; "asigură buna organizare și desfășurare a activității financiare și ia
măsurile necesare pentru apărarea avutului casei și îndeplinirea obligațiilor bănești ale acesteia față
de stat; "se preocupă de întocmirea corectă și de păstrarea actelor justificative; "ține la zi evidența
privind execuția bugetului, a numerarului, a altor valori, a materialelor și bunurilor de inventar;
■exercită controlul financiar preventiv; "verifică periodic gestiunea de orice fel, întocmind
procese-verbale de constatări și ia sau propune măsuri legale de recuperare a lipsurilor și de
înregistrare a plusurilor; "întocmește periodic bilanțul și dările de seamă contabile; "îndeplinește
orice alte sarcini privind activitatea financiar-contabilă. Președintele, membrii consiliului de
conducere, ai comisiei de cenzori și contabilul-șef nu au dreptul să exercite atribuții legate de
răspunderi gestionare, să încaseze bani, să primească personal orice alte valori sau alte bunuri în
numele și pentru Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor.
CONSILIUL DE COOPERARE VAMALĂ, organism internațional interguvemamental,
înființat în decembrie 1950, cu sediul la Bruxelles, având drept scop studierea problemelor privind
îmbunătățirea și armonizarea operațiunilor vamale, cooperarea vamală, simplificarea formalităților
vamale, elaborarea de convenții internaționale vamale și difuzarea de informații privind tehnica
vamală etc. C. de C.V. s-a înființat ca urmare a semnării, la Bruxelles, a Convenției privind
crearea unui Consiliu de Cooperare Vamală, cu scopul de a dezvolta cooperarea internațională în
domeniul vamal. Pentru realizarea acestui obiectiv se acționează în principal în următoarele
domenii: "cercetarea laturilor tehnice ale sistemelor vamale, în vederea concentrării și
uniformizării lor; "simplificarea formalităților vamale; "întocmirea de proiecte, convenții și
recomandări; "răspândirea de informații referitoare la reglementările și procedurile vamale;
■urmărirea modului cum se aplică reglementările și convențiile vamale; "asigurarea interpretării
uniforme a normelor vamale etc. C. de C.V. este un organism consultativ care se reunește anual.
România este membră a acestui consiliu din anul 1976. Din anul 1979, C. de C.V. cuprinde 85 de
țări și și-a extins asistența tehnică pentru țările în curs de dezvoltare care își adaptează tarifele în
conformitate cu nomenclatorul tarifar de la Bruxelles. V. și vamă; taxă vamală; tarif vamal.
CONSILIUL DE ÎNCREDERE AL FONDULUI DESCHIS DE INVESTIȚII, organ care
reprezintă fondul deschis de investiții în relațiile cu societatea de administrare și care exercită o
serie de drepturi și obligații. Primul c. de î. se alege de către membrii inițiali, din rândul acestora,
iar componența sa este prevăzută în contractul de societate civilă. Membrii ulteriori ai c. de î. se
propun de către deținătorii de titluri și apoi se aleg prin vot de către adunarea generală. în cazul în
care un membru al c. de î. părăsește consiliul înaintea expirării perioadei pentru care a fost ales,
396
GON
înlocuirea sa va fi făcută de membrii rămași, iar consiliul își va continua activitatea până la
alegerea, de către adunarea generală, a unui nou membru. Fiecare membru al c. de î. este ales
pentru o perioadă de maxim trei ani. Orice realegere pentru încă trei ani trebuie să fie aprobată prin
votul deținătorilor de titluri de participare. Membrii c. de î. sunt persoane fizice (cetățeni români
sau străini) și/sau persoane juridice. Persoanele juridice sunt reprezentate în c. de t fie de către
reprezentantul lor legal, fie de către o altă persoană împuternicită special în acest sens. Numărul
membrilor c. de î. este întotdeauna impar. Nici un membru al c. de î. nu poate fi o persoană afiliată
societății de administrare. Fiecare membru al c. de î. trebuie să se bucure de o bună reputație în
societate, să nu aibă cazier judiciar, să nu fi fost implicat vreodată în scandaluri publice de nici un
fel și să aibă studii superioare. C. de î. are competența: "să încheie contractul de administrare de
investiții cu o societate de administrare autorizată; "să stabilească limita maximă a comisioanelor
care se pot negocia cu societatea de administrare, precum și limita maximă a comisioanelor pe care
societatea de administrare le poate negocia cu societatea de depozitare; "să primească rapoarte
periodice de la societatea de administrare, în scopul urmăririi derulării contractului de
administrare; "să acționeze în instanța de judecată, în numele fondului, societatea de administrare;
■să convoace adunarea generală a investitorilor; "să revizuiască registrele și însemnările societății
de administrare sau ale societății de depozitare, care privesc operațiunile fondului pe care îl
reprezintă. C. de î. are următoarele obligații: Bsă revadă periodic rapoartele tranzacțiilor efectuate
în numele fondului; “să revadă rapoartele întocmite de către cenzorii externi independenți; Bsă
revadă tranzacțiile persoanelor afiliate care sunt exceptate de la prevederile Comisiei Naționale a
Valorilor Mobiliare și care sunt efectuate de către societatea de administrare, în numele fondului,
pentru a se asigura că tranzacțiile sunt în interesul deținătorilor de titluri; Bsă cerceteze orice
încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfășurării atribuțiilor sale; Bsă se întâlnească,
periodic, cu consiliul de administrație al societății de administrare. Comisia Națională a
Valorilor Mobiliare (v.) are dreptul să propună revocarea unui membru al c. de î., când sunt
motive întemeiate să creadă că acesta nu acționează în interesul fondului. Revocarea efectivă și
înlocuirea sunt de competența adunării generale a investitorilor. V. și fond deschis de investiții.
CONSILIUL ECONOMIC Șl SOCIAL, organism tripartit, autonom, de interes public, cu
personalitate juridică, având menirea să realizeze dialogul social dintre Guvern, sindicate și
patronat, în scopul menținerii climatului de pace socială. C.E. și S. are un rol consultativ în
stabilirea politicii economice și sociale, precum și în medierea stărilor conflictuale intervenite între
partenerii sociali, înainte de a se declanșa procedura pentru soluționarea conflictelor de muncă.
C.E. și S. are o structură tripartită, fiind constituit din 27 de membri, numiți de partenerii sociali.
Calitatea de membru al C.E. și S. o pot dobândi persoanele care îndeplinesc următoarele condiții:
■au numai cetățenie română și domiciliul în România; Bau împlinit vârsta de 30 de ani; «au
capacitate de exercițiu; Bnu au suferit condamnări pentru infracțiuni de drept comun, săvârșite cu
intenție. Membrii sunt numiți pe o perioadă de patru ani; mandatul membrilor poate fi reînnoit.
Calitatea de membru al C.E. și S. încetează în următoarele situații: la expirarea mandatului; în caz
de deces; în caz de demisie; atunci când partenerul social care l-a numit cere revocarea sa; când nu
mai îndeplinește condițiile stabilite pentru numire ca membru. C.E. de S. are în structura sa
comisii permanente sau temporare. Funcționarea C.E. de S. este asigurată de următoarele organe:
plenul; biroul executiv; președintele și vicepreședinții; secretarul general. Plenul C.E. și S. se
întrunește lunar în sesiuni ordinare și în sesiuni extraordinare, la cererea biroului executiv ori a cel
puțin unei treimi din numărul membrilor. C.E. de S. analizează situația economică și socială a țării
și face propuneri referitoare la: restructurarea și dezvoltarea economiei naționale; privatizarea
unităților economice; relațiile de muncă; politica salarială; protecția socială și ocrotirea sănătății;
învățământul și cercetarea științifică. C.E. și S. are următoarele atribuții: "formulează avize la
397
C'UM
proiecte de hotărâri și ordonanțe ale Guvernului și la proiecte de legi ce urmează a fi prezentate
spre adoptare Parlamentului; «semnalează Guvernului apariția unor fenomene economice și sociale
care impun elaborarea unor noi acte normative; «analizează cauzele stărilor conflictuale apărute și
face propuneri de rezolvare a acestora în interes național; «urmărește îndeplinirea obligațiilor ce
decurg din Convențiile Organizației Internaționale a Muncii privitoare Ia consultările tripartite
destinate să promoveze aplicarea normelor internaționale ale muncii. C.E. și S. are obligația de a
analiza proiectele de acte normative primite și de a transmite avizul său. C.E. și S. mediază, la
cererea partenerilor sociali interesați, stările conflictuale intervenite între aceștia, la nivel de
ramură sau la nivel național. C.E. și S. are obligația de a invita părțile, precum și instituțiile cu
atribuții în soluționarea revendicărilor și de a stărui în rezolvarea stărilor conflictuale.
CONSILIUL EUROPEI, prima organizație vest-europeană de cooperare interguvema-
mentală și parlamentară, creată la 5 mai 1949. La început a avut doar zece membri, însă în prezent
reunește 33 de state, printre care și România. Art. 1 din Statut prevede că scopul C.E. îl reprezintă
„realizarea unei legături mai strânse între membrii săi în scopul salvgardării și promovării
idealurilor și principiilor care le sunt patrimoniu comun și să favorizeze progresul lor economic și
social“. La baza C.E. se află următoarele principii: «democrația pluralistă; «respectarea drepturilor
omului; «statul de drept. Activitatea C.E. s-a concretizat în: «elaborarea a numeroase convenții și
acorduri europene; «întocmirea mai multor recomandări adresate statelor membre; “aprobarea unui
sistem de protecție și control al respectării drepturilor omului; «susținerea de campanii publice
pentru protecția vieții, a mediului înconjurător etc. C.E. are în structura sa: Comitetul Miniștrilor și
Adunarea Parlamentară. De asemenea, are un Secretariat european permanent cu sediul la
Strasbourg, prin care se realizează activitatea Consiliului. Organul de decizie este Comitetul
Miniștrilor, care stabilește și urmărește realizarea programului anual de activitate și aprobă
primirea de noi membri. Comitetul Miniștrilor este constituit din miniștrii de externe ai țărilor
membre. Comitetul Miniștrilor își fundamentează deciziile pe recomandările Adunării
Parlamentare, pe propunerile Comitetului de Experți Guvernamentali, ale conferințelor specializate
ale miniștrilor, ale Secretariatului General al C.E. și ale conferințelor miniștrilor din țările
membre. Deciziile respective îmbracă forma convențiilor sau acordurilor ori se prezintă sub formă
de recomandări. Adunarea Parlamentară este un organ consultativ format din reprezentanți ai
statelor membre, al căror număr este stabilit în funcție de numărul cetățenilor țărilor respective, iar
repartizarea acestor reprezentanți este stabilită în funcție de raportul dintre partidele politice din
fiecare țară. Parlamentarii se pronunță în nume propriu și nicidecum în numele parlamentului care i-a
ales ori ai partidului din care provin. Adunarea parlamentară se reunește, de obicei, de trei ori pe an
la sediul organizației din Strasbourg. în ceea ce privește dreptul internațional al muncii, C.E. a
elaborat următoarele documente: ^Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților
fundamentale; “Carta socială europeană; «Convenția europeană privind statutul juridic al muncitorului
imigrant; «Codul european de securitate socială; «Convenția europeană de securitate socială.
CONSILIUL ÎMPUTERNICIȚILOR STATULUI, organ colectiv de conducere și decizie a
societăților comerciale economice, financiare, bancare, de asigurări etc. cu capital integral de stat.
C.î.s. exercită atribuțiile adunării generale cât timp statul este acționar unic. Numărul membrilor
c.î.s. este impar, iar membrii respectivi se numesc de către Ministerul Finanțelor. C.î.s. hotărăște în
toate problemele privind activitatea societății. Membrii c.î.s. își păstrează calitatea de angajați la
instituția sau unitatea de la care provin, precum și toate drepturile și obligațiile derivând din
această calitate. C.î.s. s-a desființat de drept la data la care s-a ținut ședința de constituire a
adunării generale a acționarilor (v.).
398

CONSILIUL MONDIAL AL ALIMENTAȚIEI (Conseii Mondial de i'Alimentation),
organism al Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, creat în decembrie 1974, la
recomandarea Conferinței Mondiale a Alimentației. Este organ deliberativ, cu sediul la Roma.
Acest organism are rolul de a coordona activitățile desfășurate de organisme și instituții ale O.N.U.
în domeniul agroalimentar, precum și de a elabora recomandări pentru aceste organisme, ca și
pentru statele membre, referitoare la căile și direcțiile de acțiune care privesc rezolvarea
problemelor alimentare în toate țările lumii. C.M, al A. este format din 36 de membri, aleși prin
rotație de Adunarea Generală a O.N.U., pe timp de trei ani. Activitatea C. se desfășoară în cadrul
unor sesiuni anuale, la nivelul miniștrilor agriculturii din țările membre, care examinează situația
alimentară pe meridianele globului, formulând soluții și propuneri, care sunt supuse dezbaterii și
aprobării Adunării Generale a O.N.U. C.M. al A. are un secretariat permanent condus de un
director executiv, numit de secretam! general al O.N.U.
CONSIMȚĂMÂNT, manifestare și acord de voință între două sau mai multe persoane care
încheie un contract sau un act juridic bilateral. C. se exprimă prin oferta făcută de una dintre părți
și prin acceptarea ei de către cealaltă parte. Acordul de voință se realizează treptat prin negocieri,
propuneri și contrapropuneri, acceptări parțiale și reciproce, până când se ajunge la acordul de
voimă final.
CONSIMȚĂMÂNT SCRIS DE PLATĂ A PRIMELOR DE ASIGURARE, formă de
plată a primelor de asigurare, prin care asigurații împuternicesc în scris pe lucrătorii care
efectuează plățile de salarii să achite societății de asigurări, din drepturile lor bănești, primele
pentru asigurările contractate. C. cuprinde numele și prenumele asiguratului, unitatea la care
lucrează, felul asigurării încheiate, numărul contractului de asigurare, ratele și termenele de plată a
primelor, data începerii plății, semnătura, viza contabilului-șef al unității la care lucrează asiguratul
etc, Prin acest c. se asigură piața la timp a primelor de asigurare, se economisește timp, iar asiguratul
beneficiază neîntrerupt de drepturile ce decurg din asigurare.
CONSOLIDARE 1. Operațiune efectuată la bursă, prin care se întăresc cursurile ce
urmează unei creșteri sau unei scăderi. 2. Transformarea datoriilor pe termen scurt (flotante) în
datorii pe termen lung. C. constă în transformarea bonurilor de tezaur într-o emisiune de titluri de
valoare pe termen mediu sau lung. C. este și operațiunea prin care un agent economic cu capital
privat contractează credite bancare pe termen scurt, pe care le rambursează printr-o emisiune de
acțiuni sau obligațiuni. 3. Integrarea bilanțurilor filialelor unui grup în bilanț global, care devine
bilanțul consolidat ai grupului. Proces prin care puterea economică, independența și creditul de care
se bucură o persoană juridică sau fizică crește, datorită sporirii volumului resurselor proprii,
micșorării cuantumului datoriilor sau prelungirii unor termene de plată.
CONSOLIDAREA DATORIEI PUBLICE, procedeu, măsură prin care, pentru a face față
dificultăților financiare, statul recurge la c.d.p. ajunsă la scadență, preschimbând titlurile
împrumuturilor e?dgibile imediat sau pe termen scurt - bonuri de tezaur etc. - cu înscrisuri ale
împrumuturilor pe termen mediu sau lung - obligațiuni, titluri de rentă - sau în împrumuturi fără
termen (perpetue).
CONSOLIDAREA FORȚATĂ, transformarea datoriei flotante (a bonurilor de tezaur) cu
scadență de până la un an într-un împrumut pe termen lung de până la 30 de ani - împrumut
consolidat - fără consimțământul deținătorilor de titluri.
CONSOLIDAREA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT, operațiune de transformare a
împrumuturilor de stat pe termen scurt în împrumuturi de stat pe termen lung sau fără termen.
399
CON
Concomitent, se pot unifica mai multe împrumuturi într-unul singur și poate avea loc conversiunea
împrumuturilor. Statele recurg ia c.î. în condițiile deficitelor bugetare și pentru prelungirea duratei
de folosire a împrumuturilor în scopuri productive. V. și conversiune.
CONSORȚIU, înțelegere simplă, temporară sau definitivă a unui grup de monopoliști, fără
personalitate juridică, constituită în scopul efectuării în comun a unor operațiuni avantajoase și de
mare amploare, ca de exemplu plasarea de împrumuturi interne sau externe, particulare sau de stat,
în vederea înființării unei societăți pe acțiuni, precum și pentru efectuarea unor operațiuni
comerciale. ❖ C. bancar (sindicat), formă de monopol bancar; înțelegerea dintre câteva bănci
(grupări monopoliste bancare) cu privire la concentrările de capitaluri ce se folosesc la efectuarea
în comun a unei operațiuni financiare importante care, după dimensiunile sale, reclamă implicarea
câtorva bănci mari (de exemplu: repartizarea emisiunilor de acțiuni sau obligațiuni ale companiilor
industriale, plasarea unor împrumuturi interne, externe, particulare sau publice etc.). C.b. se
înnoiește la fiecare emisiune de acțiuni sau obligațiuni, dobândind astfel un caracter aproape
permanent; parțial, se poate modifica componența participanților și unele detalii ale înțelegerii.
C.b. efectuează diferite operațiuni speculative de bursă și tranzacții privind hârtiile de valoare. Cu
prilejul plasării împrumuturilor sau al vânzării acțiunilor și obligațiunilor emise, participanții la
consorțiu obțin un profit sub formă de comision, participă la împărțirea dividendelor, dobânzilor
etc. Prin intermediul c.b. are loc îngemănarea monopolurilor bancare cu cele industriale. V. și
monopol; monopol bancar. ❖ C. bancar internațional, formă a înțelegerii care se realizează
între bănci sau instituții financiare din două sau mai multe state, având menirea să înlesnească
creditarea sau finanțarea diferitelor acțiuni economice bine definite, legate de tranzacții economice
internaționale. Constituirea c.b.i. este determinată de numărul și volumul mare al creditelor
solicitate pentru înfăptuirea unor acțiuni economice importante. înființarea c.b.i. are loc atunci
când finanțarea sau creditarea acțiunilor respective nu poate fi suportată de către o singură bancă
datorită volumului mare de credite solicitat de client și care, în cazul onorării lui, ar avea drept
efect blocarea lichidităților băncii în cauză. Dezvoltarea c.b.i. este și urmarea penuriei de lichidități
internaționale, reclamate de extinderea comerțului internațional și de noile orientări, potrivit cărora
se preferă o finanțare bancară directă în țara firmei importatoare. Prin intermediul c.b.i. se
înfăptuiește, practic, cooperarea bancară pe plan internațional. ❖ C. de emisiune, grupare
(sindicat) de bănci constituită pentru emisiunea și plasamentul de titluri. ❖ C. de garanție,
grupare de bănci care, având în frunte un șef de filă și coșefi de filă, garantează preluarea fermă a
unui împrumut plasat pe europiață. Șeful de filă (banca) reprezintă consorțiul de credit față de
societatea emitentă a împrumutului. Europiața este piața monetară și de capitaluri internațională pe
care se negociază monede cane se găsesc în afara țării de origine. V. și cooperare bancară
internațională.
CONSTATAREA DAUNEI, operațiuni ce se efectuează de către unitățile și organele
societății de asigurări, organele de stat locale, organele poliției și de cercetare, cu participarea
medicilor veterinari, a unor martori ș.a., în funcție de felul bunului asigurat, de riscurile survenite și
de condițiile în care acestea s-au produs, în vederea stabilirii cauzelor și împrejurărilor în care s-a
produs dauna, precum și a cuantumului acesteia. în vederea c.d., asigurații sUnt obligați să anunțe
în scris unitatea societății de asigurări care a contractat asigurarea sau pe a cărei rază teritorială s-a
produs riscul asigurat ori, în anumite cazuri, primăria comunală, orășenească sau a municipiului, în
termenele stabilite de lege sau contract (în general în 1-2 zile de la producerea pagubei), despre
survenirea evenimentului asigurat și pagubele produse. Comunicările se înregistrează Ia unitatea
societății de asigurări sau la primăriile cărora li s-au adresat. în ceea ce privește pagubele,
primăriile au următoarele atribuții: primesc înștiințările de daune, le înregistrează și eliberează
dovezi cu privire la înregistrarea lor; trimit înștiințările de daune organelor care se ocupă cu
400
CON
asigurările, în termen de 24 de ore de la primirea lor; acordă tot sprijinul și participă la lucrările de
c. a d. și la încheierea proceselor-verbale respective; acordă sprijinul cuvenit acțiunii de verificare
a realității pagubelor, a sincerității documentelor întocmite etc. In vederea constatării și evaluării
pagubelor (v.), asigurații sunt obligați să pună la dispoziția organelor societății de asigurări toate
documentele necesare verificării existenței și a valorii bunurilor, cele necesare stabilirii cauzelor și
împrejurărilor în care s-a produs paguba. Asigurații participă în mod obligatoriu la lucrările de c.d.
și la încheierea proceselor-verbale de constatare a pagubelor, furnizând toate informațiile necesare
în acest scop. La c.d. și la încheierea proceselor-verbale respective participă un reprezentant al
primăriei, al comunei, al orașului sau al municipiului și doi martori. în cazul distrugerii culturilor
sau a rodului viilor, la încheierea proceselor-verbale de c.d. participă obligatoriu și agronomul
primăriei. Procesele-verbale de constatare a pieirii animalelor se încheie în termen de cel mult 48
de ore de la data comunicării pagubei. Aceste procese-verbale se încheie de către primarul,
secretarul sau un membru al primăriei comunei, orașului sau municipiului, cu participarea
medicului, a tehnicianului sau a agentului veterinar, a asiguratului sau a unui membru major din
familia sa și în prezența a doi martori. în cazul pagubelor produse bunurilor asociațiilor agricole
sau ale unităților lor economice, la încheierea proceselor-verbale participă președintele asociației
agricole, orice membru din conducerea acesteia, precum și contabilul-șef și doi martori. Persoanele
însărcinate cu c.d. examinează, înainte de toate, baza juridică a dreptului de despăgubire, adică
măsura în care asigurătorul este obligat să compenseze daunele. La asigurările facultative se
cercetează dacă primele de asigurare erau achitate la zi, la data producerii pagubei, dacă pagubele
s-au produs în perioada în care asigurarea era în vigoare și nu înainte sau după încetarea valabilității
ei. De asemenea, se verifică dacă bunul distrus a fost cuprins în asigurare, dacă asigurarea a fost
contractată la valoarea reală sau la o valoare mai mică decât cea a bunului respectiv, dacă asigurarea
a fost încheiată cu aplicarea răspunderii proporționale sau a primului risc, precum și dacă paguba a
fost pricinuită într-adevăr de riscurile cuprinse în asigurare, așa cum sunt ele prevăzute în contractul
de asigurare (v.). Organele societății de asigurări încheie procesul-verbal de constatare a daunelor
(v.), lista bunurilor avariate sau distruse (v.) și alte documente.
CONSTATAREA PRODUCERII EVENIMENTULUI ASIGURAT, STABILIREA Șl
PLATA SUMEI ASIGURATE, complex de operațiuni care se efectuează atunci când se produce
evenimentul asigurat, în vederea plății sumei asigurate persoanei cuprinse în asigurare. Constatarea
producerii evenimentului asigurat se face pe baza actelor pe care asiguratul, beneficiarul asigurării
sau o altă persoană îndreptățită să încaseze suma asigurată, după caz, este obligată să le depună la
unitatea societății de asigurări. La asigurările facultative de accidente care cuprind riscul de
invaliditate permanentă din accident, gradul de invaliditate permanentă se stabilește de către
societatea de asigurări pe baza examinării medicale a asiguraților accidentați. Asiguratul accidentat
este obligat ca, după terminarea tratamentului medical, fără a depăși cel mult un an din ziua
accidentului, să se prezinte la unitatea societății de asigurări în vederea examinării medicale,
pentru stabilirea gradului de invaliditate. Dacă este vorba de invaliditate permanentă (ireversibilă),
atât examinarea asiguratului și stabilirea gradului de invaliditate, cât și plata sumei asigurate se fac
fără a se aștepta terminarea tratamentului. Pentru plata sumei asigurate cuvenite în cazul
asigurărilor facultative de viață este necesar să se prezinte unității de asigurări o cerere, împreună
cu actele de identitate ale celui care solicită plata sumei și polița de asigurare. De la caz la caz, pot
fi solicitate și alte acte. în caz de deces al asiguratului, pentru plata sumei asigurate este necesar să
se prezinte, în afară de actele menționate mai sus, și certificatul de deces al asiguratului. în cazul
asigurărilor facultative de viață și de accident contractate cu persoanele fizice, la plata sumei
asigurate în caz de deces sau de invaliditate permanentă ca urmare a unui accident este necesar ca,
pe lângă actele amintite mai sus, să se prezinte unității societății de asigurări și procesul-verbal
401
CON
privind producerea accidentului. Dacă accidentul s-a produs la locul de muncă, este necesar
procesul-verbal pentru înregistrarea accidentului de muncă. Dacă accidentul s-a produs în altă
parte, este necesar să se prezinte procesul-verbal ori alte acte întocmite de organele competente
care au constatat și cercetat cauzele și împrejurările accidentului. Pentru plata sumei asigurate, în
cazul asigurărilor facultative de accidente contractate de persoane juridice, este necesar, în plus, și
o adeverință emisă de unitatea asigurată respectivă, din care să rezulte numele și prenumele
asiguratului accidentat, profesia (ocupația) sa la data accidentului sau la data înregistrării
asiguratului accidentat în registrul de evidență al salariaților asigurați și intervalul de timp cât a
durat invaliditatea. După depunerea documentelor menționate mai sus la unitatea societății de
asigurări și după examinarea lor, aceasta stabilește cuantumul sumei asigurate care se cuvine
asiguratului sau beneficiarului asigurării. La asigurările facultative de persoane care cuprind
riscurile de deces sau de invaliditate permanentă din accident, în caz de invaliditate permanentă
totală din accident se plătește întreaga sumă asigurată. Dacă invaliditatea permanentă este parțială,
societatea de asigurări plătește o parte din suma asigurată, proporțional cu gradul de invaliditate
permanentă rezultată din producerea accidentului. Sumele plătite pentru invaliditățile parțiale nu
pot depăși totalul sumei asigurate. în situația în care asiguratul avea o invaliditate permanentă
înainte de contractarea asigurării, se ține cont de acest lucru la determinarea gradului de
invaliditate permanentă produsă de accident în cadrul perioadei de valabilitate a contractului de
asigurare. Astfel, gradul de invaliditate produs de un accident în cursul duratei contractului de
asigurare se determină prin scăderea din gradul total de invaliditate a gradului de invaliditate
permanentă existentă înainte de accident. Procentul reprezentând gradul de invaliditate permanentă
produs de accident pe durata contractului de asigurare obținut astfel, se aplică asupra sumei
asigurate și rezultă suma la care are dreptul asiguratul. Suma asigurată se plătește asiguratului sau
beneficiarului asigurării. Dacă survine decesul asiguratului și nu este desemnat un beneficiar, suma
asigurată se plătește moștenitorilor testamentari sau legali în calitate de beneficiari. Dacă există
mai mulți beneficiari - desemnați sau moștenitori - aceștia au drepturi egale asupra sumei
asigurate, dacă asiguratul nu a dispus altfel. Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească
suma asigurată cuvenită beneficiarului asigurării. Dacă asiguratul a înlocuit beneficiarul printr-un
testament redactat ulterior înscrierii beneficiarului în poliță, societatea de asigurări plătește suma
asigurată persoanei desemnate prin testament. Dacă însă societatea de asigurări achită suma
asigurată persoanei înscrise în poliță înainte de cunoașterea testamentului, atunci plata rămâne
valabilă. Suma asigurată se plătește numai în România și numai în lei. Asigurații nemulțumiți pot
face contestație până la consiliul de administrație al societății de asigurări și apoi la instanțele
judecătorești.
CONSTRUCȚIE ÎN ANTREPRIZĂ, lucrare executată de întreprinderi specializate în
construcții-montaj, pe baza unui contract încheiat cu beneficiarul. Antrepriza presupune existența
unor întreprinderi specializate, înzestrate cu mijloace de producție adecvate, a unor cadre
specializate, a unor lucrători cu o vastă experiență în domeniul respectiv etc. și care execută lucrări
de calitate superioară, la un cost redus și în termene scurte. Pentru executarea unor lucrări speciale de
construcții, întreprinderea de antrepriză (antreprenorul general) poate încheia contracte cu
întreprinderi specializate (subantreprenori), rămânând însă răspunzătoare pe mai departe de execuția
în condiții optime a tuturor lucrărilor. Executarea lucrărilor de construcții-montaj prin antrepriză este
cea mai răspândită dintre formele de executare a lucrărilor de construcții practicate în țara noastră.
CONSTRUCȚIE ÎN REGIE, lucrare de mică valoare, executată de către beneficiar
(titularul de investiții) cu mijloace proprii. Aceste lucrări privesc, de regulă, introducerea tehnicii
noi sau îmbunătățirea procesului și a soluțiilor tehnologice. Dezavantajul c. în r. poate consta în
faptul că beneficiarul de investiții nu dispune în toate cazurile de utilajele corespunzătoare pentru
402
CON
executarea lucrărilor, nu are întotdeauna cadre calificate, ceea ce se poate răsfrânge uneori negativ
asupra calității, costului și termenelor de punere în funcțiune a obiectivului de investiție. C. în r.
prezintă însă marele avantaj că beneficiarul investiției nu plătește altei întreprinderi executarea
lucrării.
CONSUL, persoană desemnată de către un stat în funcția de șef al unei reprezentanțe
oficiale cu rang de consulat, într-o anumită țară. C. are menirea să asigure protecția și să apere
interesele administrative, juridice, economice, culturale etc. ale cetățenilor statului respectiv. în
raporturile cu cetățenii statului său, c. este: notar, ofițer de stare civilă, inspector de navigație,
organ de evidență a populației etc. C. beneficiază de imunitate diplomatică.
CONSULAT, reprezentanță oficială a unui stat într-un alt stat, care asigură protecția și
apărarea intereselor juridice, economice, administrative, culturale etc. ale statului pe care îl
reprezintă și ale cetățenilor săi. C. eliberează pașapoarte, vize și alte documente de călătorie
cetățenilor statului pe care îl reprezintă etc. C. este subordonat misiunii diplomatice care se află în
statul respectiv.
CONSULTANT DE PLASAMENT ÎN VALORI MOBILIARE, persoană juridică sau
fizică autorizată să presteze, cu titlu profesional, către public, servicii de consultanță de plasament
în valori mobiliare, pe baza autorizației eliberate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, care
stabilește și condițiile de obținere a autorizației. Activitatea privind consultanța de plasament în
valori mobiliare constă în prestarea de servicii de analiză a valorii mobiliare, de selectare a
portofoliului, de evaluare, de publicare, de furnizare de opinii și recomandări în legătură cu
vânzarea și cumpărarea de valori mobiliare. Pentru a fi autorizate ca societăți de consultanță în
domeniul valorilor mobiliare, persoanele juridice trebuie să îndeplinească următoarele condiții: "să
fie înmatriculate ca societăți comerciale și să aibă ca obiect unic activitatea de consultanță în
domeniul financiar; "să aibă cel puțin un acționar sau asociat autorizat de către C.N.V.M. în
calitate de c. de p. în v.m.; «să fi achitat taxa de autorizare. Cererea de autorizare a persoanelor
juridice trebuie să fie însoțită de următoarele documente: "contractul de societate și statutul;
■certificatul de înmatriculare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului; "lista acționarilor sau a
asociaților, a membrilor consiliului de administrație, a comitetului de direcție și a cenzorilor;
■curriculum vitae pentru administratori, directori și cenzori, precum și certificatul de cazier juridic
pentru aceștia; "ultimul bilanț contabil, însoțit de raportul administratorilor și de raportul comisiei
de cenzori, pentru societățile care au desfășurat anterior activități comerciale; "un prospect de
consultanță al societății; "dovada achitării taxei de autorizare. Pentru desfășurarea activității de c.
de p. în v.m., persoanele fizice trebuie să îndeplinească următoarele condiții: "să aibă studii
superioare; "să aibă o experiență de minimum trei ani în domeniul economic, financiar, bancar,
juridic și al afacerilor; "să facă dovada urmării unor cursuri în domeniul piețelor de capital; "să nu
fi fost condamnată penal sau sancționată contravențional pentru fapte care o fac incompatibilă cu
funcții de gestiune sau administrare a societăților comerciale; "să promoveze testul referitor la
cunoașterea legislației privind valorile mobiliare și bursa de valori. Pentru ca persoana fizică să
obțină autorizația, ea trebuie să depună o cerere însoțită de: "curriculum vitae, cu specificarea
completă, detaliată a pregătirii și experienței profesionale; "acte de studii; "recomandări de la
locurile de muncă unde a lucrat persoana în cauză; "angajamentul de respectare a regulilor de
conduită și integritate profesională; "un prospect de consultanță care să cuprindă un rezumat al
pregătirii și experienței profesionale, domeniile pentru care se acordă consultanță; "lista valorilor
mobiliare deținute în nume propriu și a celor deținute de persoanele implicate; "dovada achitării
taxei de autorizare. Sunt incompatibile cu activitatea de c. de p. în v.m. următoarele situații în care
o persoană: "deține o poziție majoritară, de control sau semnificativă în calitate de acționar al unei
403
CON
societăți implicate pe piața de capital; "are calitatea de salariat sau deține o funcție de conducere la
o societate care acționează pe piața de capital; "își exercită activitatea de plasament în valori ca
angajat la mai mult de o societate de consultanță de p. în v.m,; "deține autorizație de agent de
valori mobiliare sau oricare alt tip de autorizație care o implică în activitatea profesională pe piața
de capital; "a fost sancționată de C.N.V.M. cu interdicția de a desfășura orice activitate
profesională pe piața de capital; "este salariat permanent al unei instituții centrale sau locale din
administrația publică. C. de p. în v.m. persoană juridică sau fizică desfășoară următoarele
activități: "analiza caracteristicilor valorilor mobiliare, la cererea clientului; "activități de analiză a
caracteristicilor pieței valorilor mobiliare într-o anumită perioadă de timp, la cererea clientului;
■analiza eficienței plasamentului într-o anumită valoare mobiliară, la cererea clientului;
■prezentarea de recomandări cu privire la deținerea sau înstrăinarea unor valori mobiliare;
■acordarea de consultanță financiară; "publicarea studiilor efectuate în domeniul valorilor
mobiliare și al pieței valorilor mobiliare; "alte activități de consultanță financiară. C. de p. în v.m.
trebuie să-și desfășoare activitatea cu integritate profesională, să aibă un comportament corect și să
conducă evidența corectă a operațiunilor desfășurate. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare
formulează reguli de conduită și definește nivelurile de calificare profesională pentru prestarea
unor astfel de servicii; stabilește sancțiuni, inclusiv suspendarea și anularea autorizației, în caz de
nerespectare a cerințelor legale, a celor din reglementările stabilite ori a regulilor de conduită și
integritate profesională; stabilește sisteme și proceduri pentru c. de p. în v.m. în ceea ce privește
raportarea, inspecția și supravegherea acestora. V. și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
CONSULTANȚĂ BANCARĂ, formă de consultanță acordată de bănci întreprinderilor
exportatoare, care constă în furnizarea de informații referitoare la tehnica plăților pentru mărfurile
exportate, astfel încât riscurile să fie cât mai mici. Concomitent, c.b. sprijină exportatorii în
căutarea și găsirea unor debușee cât mai bune.
CONSULTING, totalitatea serviciilor prestate de persoane juridice și persoane fizice
specialiste, pe plan național și internațional, pe baza unui contract care prevede acordarea de
consultații, elaborarea de studii, oferirea de informați, sugestii, propuneri etc. agenților economici,
în scopul alegerii soluțiilor celor mai adecvate și mai eficiente pentru desfășurarea unor activități
economice și sociale. Activitatea de c. este organizată de către instituții mari specializate pe
domeniile respective.
CONSUM DE CAPITAL, indicator economic care exprimă deprecierea bunurilor de
capital în economie, într-o anumită perioadă de timp, de regulă într-un an. Determinarea c. de c.
este necesară, deoarece el trebuie dedus sistematic din produsul național brut, pentru a se obține
valoarea netă a acestuia. C. de c. este folosit în efectuarea calculelor de eficiență economică și
financiară.
CONSUM SPECIFIC, cantitatea de valori materiale care se întrebuințează pentru
fabricarea unei unități de produs finit sau pentru executarea unei unități de lucrări sau prestări de
servicii, determinată pe baza normelor de consum specific. C.s. este un indicator natural de
apreciere a eficienței economice a investițiilor. Din acest motiv, este necesar să se urmărească și să
se realizeze sistematic reducerea consumului specific, care are drept efect micșorarea costurilor de
producție și, în consecință, sporirea volumului acumulărilor bănești. Pentru atingerea acestui scop,
o atenție deosebită trebuie acordată îmbunătățirii procesului tehnologic încă din faza proiectării
noilor obiective, gospodăririi judicioase a tuturor materialelor și pregătirii temeinice a cadrelor.
❖ C.s. planificat, cantitatea de valori materiale prevăzută în plan pentru fabricarea unei unități de
produs sau pentru prestarea unui serviciu. Acest c. se mai numește și „normă de consum
404
CON
planificată". ❖ C.s. realizat, raport între cantitatea de valori materiale consumate în perioada
raportată și producția obținută în aceeași perioadă.
CONT, instrument de bază al contabilității, tablou contabil cu reprezentare numerică,
exprimată în unități monetare, a cărui funcționare se bazează pe regulile contabilității în partidă
dublă. Cu ajutorul c. se reflectă, în expresie bănească și sub dublu aspect, existența și mișcarea
unui mijloc economic sau a unei grupe omogene de mijloace economice în toate fazele ciclului
economic. C. este un mijloc de calcul contabil pentru stabilirea soldului final pe baza soldului
inițial și a modificărilor succesive ale unui element de activ sau de pasiv în cursul unei perioade de
timp; partidă în contabilitate în care se înregistrează debitele și creditele diferitelor operațiuni
economice, financiare, bancare etc. In c. se reflectă mișcarea elementelor materiale, procesele
de transformare, drepturile și obligațiile și situația rezultatelor obținute în administrarea
patrimoniului unui agent economic sau al unei persoane fizice. Cunoașterea laturilor activității
economico-financiare a unităților economice și instituțiilor publice și private se realizează cu
ajutorul conturilor, al căror conținut economic este determinat atât de natura elementelor pe care le
înregistrează, fapt care presupune un mod diferit de prezentare, ca urmare a destinației informației
furnizate, cât și de rolul pe care-1 au în procesul de cunoaștere a obiectului contabilității. Cu
ajutorul conturilor, contabilitatea oglindește și controlează toate laturile procesului reproducției
sociale, precum și starea și mișcarea mijloacelor economice. Contabilitatea își realizează în mod
curent obiectivele sale prin înregistrări complete și neîntrerupte în conturi, iar generalizarea acestor
date se face la anumite intervale de timp cu ajutorul bilanțului contabil în etalon bănesc.
Deschizându-se pentru fiecare mijloc, sursă sau proces economic câte un cont în contabilitate,
fiecare dintre aceste conturi reprezintă, de fapt, socoteala unei anumite părți din totalitatea
mijloacelor, surse'or și proceselor economice. Deși conturile prezintă unele particularități
determinate, de regulă, de conținutul lor economic și care le deosebesc unele de altele, totuși ele au
o serie de caracteristici comune, care le condiționează reciproc, le unesc, stabilind între ele o
interdependență, din care cauză formează un tot unitar, un sistem al conturilor. Prin sistematizarea
înregistrărilor în conturi, contabilitatea își poate îndeplini funcțiile sale de analiză, de control, de
furnizor de informații, de act probator injustiție. Conturile sunt analitice și sintetice.
CONT ANALITIC, c. cu care se înregistrează un element ce constituie speța, genul, fiind
reflectat în contul sintetic. C.a. exprimă valoric sau și în unități de măsură naturale mișcarea unui
element patrimonial, un proces economic, financiar sau un rezultat, în mod individual, potrivit
cerințelor gestionare ale agentului economic. C.a. înlesnește efectuarea controlului economic și
financiar.
CONT BANCAR, c. deschis la o unitate bancară unui agent economic cu capital de stat
sau privat, unei instituții publice, private și prin care se efectuează operațiunile de încasări și plăți,
viramentele, creditarea etc.
CONT COLECTOR, c. cu ajutorul căruia instituțiile bugetare încasează de la unitățile
debitoare sumele care li se cuvin ca urmare a prestărilor de servicii, executărilor de lucrări sau
livrărilor de mărfuri, materiale etc. în funcție de subordonarea instituției titulare a contului colector,
veniturile încasate în acest cont se virează în conturile corespunzătoare ale bugetului de stat sau în
contul de disponibil al bugetului local.
CONT CONJUNCT, c. care se deschide în numele a două sau mai multe persoane, fiecare
având dreptul să dispună singură de activul contului, chiar și în situația în care unul dintre titulari
decedează.
405
CON
CONT CURENT, v. CREDITAREA PRIN CONTUL CURENT.
CONT CURENT BANCAR, instrument financiar-bancar prin care agenții economici și
persoanele fizice își efectuează operațiunile de încasări și plăți; formă specială de servire bancară a
titularilor de conturi. în c.c.b. se înregistrează încasări de sume prin: cecuri, ordine de plată,
viramente etc. dispuse și de terțe persoane pentru titularul de cont. Din c.c.b. banca execută
ordinele date de titularul contului privind plățile către creditorii săi prin cecuri, ordine de plată,
viramente etc. La baza c.c.b. se află contractul încheiat între o bancă și agentul economic sau
persoana fizică ori între două bănci care sunt de acord să-și remită în mod succesiv și reciproc bani
sau diferite alte valori. Operațiunile se înregistrează în evidența cotitractanților, lichidarea urmând
să se efectueze la un anumit termen, prin compensarea sumelor debitoare și creditoare, inclusiv a
dobânzilor aferente. C.c.b. evidențiază raporturile patrimoniale dintre bănci și întreprinderi sau
numai dintre bănci și prezintă avantajul că face posibilă punerea în circuitul economic a resurselor
bănești disponibile și că ușurează operațiunile de încasări și plăți transformându-le în simple
înregistrări în debitul sau creditul conturilor.
CONT CURENT PERSONAL LA CASA DE ECONOMII Șl CONSEMNAȚIUNI,
instrument de economisire; formă avantajoasă a depunerilor bănești pe care cetățenii români sau
străini majori le pot face la sucursalele și filialele C.E.C. din țară. Depunerile în ccp. sunt nominale
și la vedere; ele pot fi cu sau fără clauză de împuternicire. Un c.c. se poate deschide pe numele unei
singure persoane și se alimentează de către titular sau de către o altă persoană, cu numerar sau prin
virament, la unitatea respectivă sau la alte unități operative C.E.C. La cererea persoanelor în cauză,
drepturile bănești sub formă de salarii, prime, premii, gratificați!, pensii, indemnizații, drepturi de
autor etc. se pot vira (permanent sau ocazional, total sau parțial) în c.c.p. deschise. Persoanele care au
deschise c.c.p. sau care au drept de dispoziție (cel mult două persoane) pot dispune în mod liber și
oricând de sumele respective. Din c. plățile se pot face în numerar sau prin virament, periodic sau
ocazional, pentru achitarea abonamentelor la telefon, radio, televizor, reviste, ziare, pentru achitarea
chiriei, a consumului de gaze și electricitate, a impozitului, a taxelor etc. Periodic, titularii primesc de
la C.E.C. extrase de cont prin care li se confirmă plățile efectuate și soldul contului. La cerere,
unitățile C.E.C. eliberează titularilor de cont carnete de cec cu limită de sumă (v.), în limita
soldului minim. Carnetele conțin 20 de cecuri pentru sume variabile; termenul de valabilitate este de
șase luni de la data emiterii lor. Cecurile se pot utiliza pentru plata mărfurilor cumpărate de la
organizațiile comerciale de stat sau cooperatiste, pentru plata serviciilor prestate de unitățile de stat
etc. și pot fi prezentate spre încasare la orice filială sau agenție C.E.C. din țară. Pentru sumele
nefolosite, unitățile C.E.C. plătesc titularilor dobânzi.
CONT DE AGIO, c., document în care se reflectă câștigurile sau pierderile ce apar în
timpul fluctuației prețului hârtiilor de valoare sau al mărfurilor în perioada de agiotaj. V. și agio;
agiotaj; disagio.
CONT DE AMORTIZARE A DEBITULUI, c. în care se acumulează treptat
disponibilitățile bănești din care, ulterior, se achită datoria la scadența finală. Stabilirea unui
asemenea c. de a. a d. poate constitui o condiție în acordarea de credite.
CONT DE DEPOZIT, c. deschis	la o bancă, în care	se	depun	și se păstrează
disponibilitățile de capital. Unitatea bancară	nu eliberează un libret,	însă anual	sau la alte date,
titularului îi este transmis un extras de cont.	Prin natura lor, c. de d.	au	menirea să facă posibilă
fructificarea economiilor agenților economici și ale populației pe	un	termen	mai îndelungat.
Titularii au posibilități mai restrânse pentru efectuarea de plăți din aceste conturi. Sunt bănci care
aplică restricții referitoare la retrageri. Aceste conturi .asigură majoritatea resurselor băncilor.
406
CON
❖ C. de d. la vedele, c. bancar în care se depun disponibilitățile agenților economici, ale
societăților de asigurări, ale cetățenilor. Titularul c de d. la v. poate dispune în orice moment de
sumele înscrise în creditul său. Depunerile se înscriu în debitul c. Soldul creditor indică sumele care
rămân la dispoziția titularului. Sumele aflate într-un astfel de c, pot fi transmise către terți prin
intermediul cecului. Pentru sumele aflate în c., banca acordă o dobândă, mai mică decât la depozitele
pe termen.
CONT DE DIVERSE, c. în care se efectuează înregistrări provizorii. Acest c. se utilizează
pentru tranzacțiile ce se compensează și se efectuează de către persoane care nu au cont la banca
respectivă.
CONT DE DREPTURI Șl ANGAJAMENTE EVENTUALE, c. în care se înregistrează
raporturi juridice, din care nu rezultă vreo primire sau dare a unui mijloc economic în proprietatea
sau posesia altei persoane sau întreprinderi, dar care ar putea să aibă loc în cazul realizării
dreptului sau obligației eventuale. Exemplu: contul „Angajamente din gir“ sau „Drepturi de
asigurări" etc.
CONT DE ECONOM», c. în care se păstrează economiile bănești, însă pentru care nu se
eliberează un libret de economii. Titularul se bucură de aceleași drepturi ca și depunătorii la casele
de economii. Anual sau la alte termene, titularului i se transmite un extras de cont.
CONT DE EXECUȚIE BUGETARĂ, c. întocmit pe baza datelor contabilității, de către
serviciile de contabilitate ale instituțiilor publice, din care se constată modul de execuție a
bugetului. Pentru venituri se întocmește un cont de execuție bugetară separat de cel pentru
cheltuieli.
CONT DE REPARTIZARE A PROFITULUI, c. care servește la repartizarea profitului la
sfârșitul perioadei (trimestru, semestru, an). In cursul anului, c. se debitează cu prelevările și
vărsămintele care se efectuează din profitul realizat, iar la finele anului, în urma aprobării dării de
seamă contabile, se creditează cu prelevările și vărsămintele care s-au efectuat în cursul anului
expirat. Soldul c. exprimă prelevările și vărsămintele din profit făcute în cursul anului. C. de r. a p.
se închide prin debitarea conturilor „Decontări cu bugetul statului" (pentru vărsăminte efectuate în
anul expirat la bugetul statului), „Decontări între unitate și organul ierarhic superior" (pentru
prelevările făcute în anul expirat la centrală), „Profit și pierderi" (pentru prelevările efectuate în anul
expirat la fondul de premiere, la fondul de participare a salariaților la profit, finanțarea investițiilor,
rambursarea creditelor primite pentru creșterea activelor circulante) etc.
CONT DE REZULTATE, c. care sintetizează la sfârșit de perioadă toate încasările
realizate și toate cheltuielile efectuate de o unitate economică în decursul unui an, profitul sau
pierderea rezultată din activitatea unității respective.
CONT DE SIGURANȚĂ, c. de evidență a tranzacțiilor pe credit care se efectuează de
către un investitor. înregistrările în acest cont ale tranzacțiilor sunt reglementate de stat, dar fiecare
bancă de investiții (companie financiară) are libertatea de a emite reglementări proprii referitoare
la tranzacțiile în c. de s.
CONT DE SIGURANȚĂ RESTRICȚIONAT, c. de s. în care se înregistrează o
depreciere a valorii curente deținute de investitor și a cărei mărime este sub nivelul cerut de marja
de siguranță. După restricționarea c., încasările rezultate din tranzacții de vânzare din c. sunt
supuse regulii de retenție.
407
CON
CONT DE TRANZACȚIE CU PLATA ÎN NUMERAR, c. ce se deschide de un
investitor la o bancă de investiții (societate financiară), în care se ține evidența tranzacțiilor de
vânzare-cumpărare a titlurilor financiare sau a mărfurilor efectuate cu plata integrală în numerar.
CONT DE VENITURI, c. care reflectă rezultatele pozitive, respectiv profitul realizat din
activitatea desfășurată.
CONT INTERIMAR, c. care are caracter provizoriu și servește la gruparea diferitelor
tranzacții.
CONT „LORO“, c. deschis de întreprinderile din țara noastră celor din străinătate, în
special în cadrul băncilor; înregistrările se fac atât în moneda națională, cât și în cea străină. în c.
„L.“ se înregistrează disponibilitățile valutare ale clienților rezidenți și nerezidenți ai unei bănci.
Soldul contului „L.“ reprezintă resursele sau angajamentele băncii care rezultă din operațiunile de
împrumut solicitate, din operațiunile clienților sau la inițiativa băncilor din străinătate, creșterea
depozitelor în banca respectivă.
CONT MEMORANDUM, c. de evidență a excedentului de valoare posedată (surplus de
capital), rezultat ca urmare a tranzacțiilor pe credit efectuate de investitor în contul său de
siguranță. în c.m. se înregistrează și destinațiile care se dau excedentului de valoare posedată.
CONT „NOSTRO“, c. deschis de băncile corespondente din străinătate unei bănci din țara
noastră. C.„N.“ evidențiază disponibilitățile valutare proprii ale băncii care efectuează operațiuni
cu băncile corespondente, precum și disponibilitățile valutare care aparțin clienților acestei bănci,
înregistrările în contabilitatea băncii din țara noastră se fac în moneda națională și în cea străină.
CONT PERSONAL, c. deschis la o unitate bancară unei persoane fizice, pe baza cererii
acesteia, prin care aceasta poate să efectueze operațiuni de încasări și plăți, la dispoziția și din
ordinul său. C.p. funcționează după aceleași reguli ca și contul agenților economici.
CONT SEPARAT DE ÎMPRUMUT, c. prin care se acordă credite bancare pe o durată de
timp bine determinată, în funcție de specificul activității unităților economice, pe baza cererilor
prezentate de către acestea unităților bancare respective. C.s. de î. se deschide unităților economice
distinct, pe fiecare obiect sau grupă de obiecte creditabile. C.s. de î. oglindește numai relațiile de
creditare dintre întreprinderea respectivă și bancă. Folosirea c.s. de î. este determinată de
necesitățile economiei naționale și de acordarea promptă a creditelor în vederea asigurării
desfășurării în condiții cât mai bune a activității economico-financiare a întreprinderilor. De
asemenea, utilizarea acestui cont este determinată de faptul că formarea anumitor stocuri are un
regim deosebit de cel al elementelor de active circulante, a căror reîntregire se evidențiază în
contul curent bancar (v.).
CONT SIMPLU DE ÎMPRUMUT, v. CREDITAREA PRIN CONTURI SEPARATE
DE ÎMPRUMUT.
CONT SINTETIC, c. care exprimă valoric situația și mișcarea unui element sau a
rezultatelor economico-financiare totale obținute într-o anumită perioadă de timp.
CONT „VOSTRO“, conturile băncilor corespondente deschise la o bancă dată (respectivă)
pe care le țin și cărora le întocmește extrasele.
408
CON
CONTACT PERSONAL, orice fel de întâlnire, convorbire, telefonică sau corespondență
adresată personal, între angajatul, reprezentantul sau agentul societății de pensii (v.) și persoana în
cauză of i intre oricare persoană afiliată și persoană în cauză.
CONTESTAȚIE, cale de atac, plângere prin care plătitorii de impozite (impozit pe profit,
taxe, prime de asigurare, contribuții pentru asigurările sociale etc.) se consideră nedreptățiți de
modul cum au fost determinate aceste obligații financiare sau cum se fac recalculările și
regularizările, de felul cum li se aplică majorările, amenzile etc. C. sunt adresate organelor
financiare, în mod ierarhic, ajungând până la Ministerul Finanțelor și chiar la instanțele judecătorești,
înaintarea contestației nu suspendă și nu amână plata sumelor datorate. Dacă la rezolvarea favorabilă
a c. se constată că s-au făcut plăți în plus, ele se restituie plătitorului într-un anumit termen sau, cu
asentimentul acestuia, se pot compensa plățile viitoare.
CONTINGENT, plafonul cantitativ până la nivelul căruia se limitează de către unele
guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în unele țări.
CONTINGENT MEDIU ANUAL, număr mediu anual (ponderat) de elevi sau studenți,
folosit la normarea și planificarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ. Se determină după
formula:
12
în care:
CMA = contingentul mediu anual;
Kj = contingentul inițial, existent la 1 ianuarie;
K2	= contingentul modificat în funcție de absolvire și admitere, existent la 15 septembrie;
m	= numărul	de luni	în care funcționează
n	= numărul	de luni	în care funcționează K2;
12	=	numărul	de luni	din an.
Calcularea c.m.a. este determinată de faptul că, în învățământ, anul școlar nu coincide cu anul
calendaristic (bugetar) și deci cheltuielile efectuate sunt aferente celor doi ani alăturați.
CONTINGENTARE, instrument al politicii economice (comerciale), care constă în
restrângerea importului sau a exportului unor mărfuri până la limitele (cantitative și valorice)
stabilite de guverne. De regulă, c. este o limitare cantitativă a importurilor. C. urmărește protejarea
economiei naționale de concurența mărfurilor de pe piețele străine și încurajarea dezvoltării
întreprinderilor și a ramurilor indigene care produc aceleași tipuri de mărfuri. Totodată, c. este o
măsură de protejare a întreprinderilor și a ramurilor noi sau a celor de mare importanță pentru
dezvoltarea economiei naționale; ea duce însă la creșterea prețurilor mărfurilor respective atât pe
piața importatorului, cât și pe cea a exportatorului, prin limitarea cantitativă a mărfurilor importate
sau exportate. ❖ C. a emisiunii, limitare a emisiunii de bancnote stabilită prin lege. C.e. se
realizează fie prin stabilirea unei limite pentru întreaga emisiune de bancnote, fie prin stabilirea
unei limite maxime pentru emisiunea negarantată cu aur.
CONTRAASIGURARE, clauză a unui contract de asigurare de persoane (de
supraviețuire, de asigurare dotală etc.), potrivit căreia dacă nu se produce riscul preluat în
asigurare, societatea de asigurări este obligată să restituie către beneficiari primele de asigurare
încasate după ce și-a reținut o anumită cotă. De exemplu, c. urmărește evitarea pierderii integrale a
CON
primelor achitate de asigurat, în cazul decesului acestuia în perioada de valabilitate a contractului
de asigurare de rentă.
CONTRABANDA, trecerea clandestină peste graniță a unor mărfuri a căror intrare sau
scoatere în sau dintr-o țară este prohibită de lege ori sustragerea lor de la controlul vamal și de la
plata taxelor vamale. în funcție de gravitatea faptelor, c. poate fi contravenție vamală și se
pedepsește cu amendă (când se dovedește buna-credință a contravenientului: înscrieri inexacte în
documentele vamale, neconcordanțe în plus sau în minus constatate la descărcare, măsurare,
cântărire etc.) și cu amendă și confiscarea mărfurilor, când se dovedește reaua-credință a
contravenientului, dar valoarea mărfurilor de c. este de mică importanță. Infracțiunea vamală
presupune intenția frauduloasă a infractorului și se pedepsește cu amendă, confiscarea mărfurilor și
cu pedepse privative de libertate. Codul vamal al României prevede drept acte de c. sustragerea
conștientă de la regimul vamal (constituie infracțiune de c. și se sancționează cu închisoare de la 2
la 7 ani și confiscarea parțială a averii) în următoarele cazuri: "trecerea de bunuri peste frontieră
prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin folosirea de documente vamale
false ori a unor documente privind alte bunuri, în cazul când valoarea bunurilor este mai mare;
■trecerea fără autorizație peste frontieră a armelor, munițiilor, materiilor explozive sau radioactive,
produselor și substanțelor stupefiante și psihotrope, a produselor și substanțelor toxice;
■sustragerea, pe diverse căi, de la operațiunile de vămuire a bunurilor, săvârșită de una sau mai
multe persoane înarmate ori constituite în bandă. V. și politică vamală; regim vamal; taxă;
vamă; vămuire.
CONTRACAMBIE, cambie nouă, cu plată la vedere (la prezentare), însoțită de cambia
anterioară neplătită, care se emite asupra unuia dintre giranții anteriori sau asupra principalului
obligat al cambiei neplătite la scadență și protestată în termen legal. Ea se emite (se trage) de către
persoana care are dreptul ca, pe cale de regres, să se despăgubească de suma ce i se cuvine.
Valoarea c. este compusă din valoarea nominală a cambiei neplătite, dobânda legală (calculată de
la scadență până la data emiterii contracambiei), cheltuielile de protest și de judecată, un drept de
curtaj și timbrul cambiei. Trasul trebuie să plătească c. fără să mai fie necesară procedura
acceptării, aceasta datorită faptului că el este obligat prin cambia inițială. V. și cambie; plata
cambiei; protest; protest al cambiei.
CONTRACT 1. Acord intervenit între două sau mai multe persoane cu privire la stabilirea,
modificarea sau stingerea unui raport de drept civil. C. se pot încheia între cetățeni, în ceea ce
privește raporturile dintre ei, între cetățeni și organizațiile economice, în legătură cu vânzarea,
cumpărarea, închirierea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, și între diferite
întreprinderi sau organizații economice, pentru operațiuni cu caracter economic sau financiar.
2. Actul ce se încheie pe piața valutară sau bursieră prin care se perfectează o operațiune valutară
sau de bursă.
CONTRACT ALEATORIU, c. oneros la încheierea căruia părțile contractante nu cunosc
existența sau întinderea exactă a avantajelor și a obligațiilor ce vor rezulta pentru ele din contract,
deoarece întinderea prestațiilor depinde de un eveniment viitor și nesigur, care comportă pentru
fiecare parte o șansă de câștig sau un risc de pierdere. La c.a. părțile sunt conștiente-că pot câștiga
sau pot pierde. Printre c.a. se menționează: contractele privind asigurările facultative de bunuri, de
persoane, de răspundere civilă, contractele de rentă viageră etc.
CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ, convenție care se încheie între salariați și patron,
prin care se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, clauze privind condițiile de muncă, salarizarea
și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Semnatarii cx. de m. sunt egali și
410
CON
liberi în negocierea clauzelor acestuia. C.c. de m. produce efecte pentru toți salariații din unitate,
indiferent de data angajării lor sau dacă s-au afiliat ori nu la o organizație sindicală din unitate.
Contractul individual de muncă (v.) nu poate să prevadă clauze contrare c.c. de m. încheierea
c.c. de m. poate avea ioc la nivelul unităților, grupurilor de unități, ramurilor de activitate, precum
și la nivel național. în cadrul unității. c.c. de m. se încheie între patron și salariați, care sunt
reprezentați de sindicate. La nivelul grupurilor de întreprinderi, al ramurilor și la nivel național,
c.c. de m. se încheie de către reprezentanții patronilor și ai salariaților. Reprezentanții patronilor se
numesc de către Camera de Comerț și Industrie. C.c. de m. se încheie pe o durată determinată,
care nu poate fi mai mică de un am și cuprinde clauze prin care se stabilesc drepturile și obligațiile
reciproce ale părților în promovarea unor relații de muncă echitabile, care să asigure protecția
socială a salariaților, eliminarea sau diminuarea conflictelor colective de muncă ori declanșarea
grevelor. Sub sancțiunea nulității absolute, în c,c. de m. nu se pot include clauze care să conducă la
acordarea unor drepturi salariaților sub nivelul minim prevăzut de legislația muncii în vigoare sau
care să fie contrare ordinii de drept C.c de m. se aplică de la data înregistrării, executarea sa fiind
obligatorie pentru părți. Neîndeplinirea prevederilor asumate prin c.c. de m. atrage răspunderea
celor vinovați de aceasta. Prevederile c.c. de m. pot fi modificate pe parcursul executării lui, ori de
câte ori părțile cad de acord în acest sens. Pe durata grevei se suspendă executarea c.c. de m. sau a
unor clauze ale acestuia. C.c. de m. poate înceta sau se suspendă cu acordul părților. încetarea c.c.
de m. are loc la expirarea termenului pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea
lui, precum și la data dizolvării sau constatării falimentului unității.
CONTRACT CONDIȚIONAT, c. de vânzare prin care se impune unei persoane care
cumpără un anumit bun să cumpere și un alt bun, de regulă, complementar. C.c. poate constitui un
instrument prin care vânzătorul își impune o poziție de monopol pentru produsul principal,
speculând interdependența eventuală a celor două produse. Un asemenea c. poate fi ilegal.
CONTRACT DE ARENDARE, c. scris încheiat între arendator și arendaș, care cuprinde:
“părțile contractante, domiciliul sau sediul lor; “obiectul contractului, complet și precis determinat
(descrierea amănunțită a tuturor bunurilor agricole care se arendează, inventarul lor și planul
situației terenurilor); “drepturile și obligațiile fiecărei părți, expres și complet menționate; "durata
arendării, data începerii și încetării contractului; “arenda, forma, modalitățile și termenele de plată
a acesteia; "răspunderile fiecărei părți: "alte clauze convenite între părți și admise de lege. C. de a.
se încheie în trei exemplare: câte unul pentru fiecare parte semnatară, iar unul se depune la
consiliul local în raza căruia se află bunurile agricole, în termen de 15 zile de la încheiere. Taxele
de redactare și înregistrare a c. de a. cad în sarcina arendașului. Numai contractele scrise și
înregistrate sunt valabile și opozabile. Arendarea se face pe cel puțin cinci ani. Pentru plantațiile de
viță-de-vie, de pomi, de arbuști fructiferi, de hamei și duzi în declin, durata arendării nu poate fi
mai mică de cinci ani. Suprafețele de teren mai mici de un hectar, a căror dare în arendare este
justificată de lipsa temporară a mijloacelor de producție materiale și financiare, de absența din
localitate sau de motive de sănătate, durata arendării poate fi sub cinci ani. Arendatorul este obligat
să predea bunurile arendate la termenul și în condițiile stabilite și să execute toate celelalte
obligații asumate prin contract. La rândul său. arendașul este obligat să folosească bunurile
arendate ca un bun gospodar. în condițiile stabilite, să mențină potențialul productiv al bunurilor
arendate, să le restituie la încetarea contractului, să plătească arenda la termenele stabilite și să
execute toate celelalte obligații contractuale. Arendatorul are dreptul să controleze oricând modul
în care arendașul administrează bunurile arendate. Impozitele și taxele datorate pentru bunurile
agricole arendate cad în sarcina proprietarului, a uzufrucmanilui sau a deținătorului legal. V. și
arendare; arendă.
451
CON
CONTRACT DE ASIGURARE, act încheiat între asigurat și asigurător, care
reglementează relațiile (drepturile și îndatoririle) lor reciproce, în funcție de felul asigurării
facultative. Asiguratul se obligă prin c. să plătească primele de asigurare la anumite termene, iar
asigurătorul își asumă obligația să acorde asiguratului sau beneficiarului asigurării, la producerea
cazului asigurat, despăgubiri pentru bunurile și sumele asigurate în asigurările de persoane,
încheierea c. de a. presupune existența cererii de asigurare prezentate de asigurat și a poliței de
asigurare eliberate de asigurător. C. de a. cuprinde: data (anul, luna, ziua și ora) la care începe și la
care expiră asigurarea, stipulațiile esențiale privitoare la risc, termenele de plată a primelor de
asigurare, sumele asigurate, limitele plății sumei asigurate sau a despăgubirii în cazul împlinirii
riscului, obligația asiguratului de a apăra și conserva bunurile asigurate, de a lua măsuri pentru
prevenirea și limitarea pierderilor, cazurile în care asigurătorul are dreptul să refuze plata
despăgubirii ori a sumei asigurate. Pe lângă trăsăturile comune tuturor contractelor, c. de a.
prezintă unele trăsături specifice: are un caracter sinalagmatic, ceea ce înseamnă că părțile se
obligă reciproc una față de alta (una să plătească prima de asigurare, iar cealaltă să acorde
despăgubirea sau suma asigurată dacă survine evenimentul asigurat, după caz); are caracter
aleatoriu, ceea ce înseamnă că efectele acestui contract, în ceea ce privește pierderile sau
beneficiile pentru una, unele sau toate părțile, depind de un eveniment viitor, nesigur, incert; este
cu titlu oneros, părțile urmărind realizarea anumitor scopuri, interese materiale (bănești); se
execută succesiv pe toată durata asigurării; este un contract de adeziune, ceea ce înseamnă că,
deși este redactat și imprimat de societățile de asigurări, la el aderă și asiguratul. Unele contracte
se negociază, altele nu; este un contract de bună-credință, fapt care presupune ca executarea
acestuia să se realizeze cu corectitudine, cu bună-credință între părți. V. și contract de asigurare
facultativă; contract de reasigurare; durata asigurării; poliță de asigurare.
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ, c. întocmit la unitatea societății de
asigurări sau la sediul (domiciliul) ori locul unde se află persoana care dorește să încheie
contractul, de către împuternicitul societății de asigurări, la încheierea asigurărilor facultative.
Documentul este alcătuit din două părți: contractul de asigurare și declarația de asigurare, ambele
având același conținut. în document sunt menționate informațiile referitoare la: denumirea,
respectiv numele și prenumele asiguratului, adresa, datele de identificare a obiectului asigurat,
suma la care se face asigurarea, cota de primă anuală, prima de asigurare anuală, durata de
asigurare, mențiuni speciale, condițiile de plată a primelor de asigurare, adresa de autorizare a
introducerii dispoziției de încasare, data întocmirii contractului. Contractul se predă asiguratului,
iar declarația rămâne la unitatea societății de asigurări.
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A ANIMALELOR, c. alcătuit din două
părți (contractul de asigurare și declarația de asigurare, ambele având același conținut), intervenit
pentru încheierea asigurărilor facultative de animale aparținând unităților de stat, cooperatiste, private
sau persoanelor fizice. în cazul unităților de stat și cooperatiste, asigurarea poate să fie obișnuită sau
de abonament, iar în cazul persoanelor fizice, ea poate fi obișnuită, combinată cu asigurarea
complexă, cu sume asigurate și prime fixe, cu sume reduse pentru bovine sau globală a bovinelor.
Documentul conține informații privitoare la denumirea sau numele asiguratului, adresa, durata de
asigurare, felul animalelor și rasa, vârsta și numărul capetelor, valoarea declarată și suma asigurată
facultativ pentru un animal, prima de asigurare pentru un animal și toate animalele, condițiile de plată
a primelor (anticipat și integral, în rate: prima rată la încheierea asigurării, următoarele la începutul
perioadelor stabilite, cu drept pentru unitatea societății de asigurări de a introduce dispoziția de
încasare). Contractul se predă asiguratului, iar declarația rămâne la unitatea societății de asigurări.
4?F	~	‘	=
CON
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR, c.
întocmit la unitatea societății de asigurări sau la sediul (domiciliul) ori locul unde se află persoana
care dorește să încheie asigurarea, de către împuternicitul societății de asigurări și asigurat, la
încheierea asigurărilor facultative de autovehicule. Documentul este alcătuit din două părți:
contractul de asigurare și declarația de asigurare, ambele având același conținut. în document sunt
menționate informații privitoare la: denumirea, respectiv numele și prenumele asiguratului, adresa,
felul, marca și tipul autovehiculului, capacitatea cilindrică, numărul de înmatriculare, felul asigurării
(de avarii, de răspundere civilă pentru fiecare persoană accidentată, pentru pagube produse tuturor
bunurilor avariate sau distruse, de accidente ale conducătorilor de autoturisme și ale altor persoane
aflate în acestea, pentru fiecare persoană accidentată, în caz de invaliditate permanentă totală sau de
deces), suma asigurată, prima de asigurare, durata pentru care se încheie asigurarea, condițiile de
plată a primelor și scrisoarea de autorizare a introducerii dispoziției de încasare, data întocmirii
contractului, înregistrarea daunei și despăgubirea cuvenită. Contractul se predă asiguratului, iar
declarația rămâne la unitatea societății de asigurări.
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR
APARȚINÂND PERSOANELOR STRĂINE CARE VIN TEMPORAR ÎN ROMÂNIA, c.
intervenit între unitatea societății de asigurări și persoana fizică (fără statut diplomatic) cu care se
încheie asigurări facultative de autovehicule, alcătuit din două părți: contractul de asigurare și
declarația de asigurare, ambele având același conținut. în document sunt cuprinse informații
referitoare la denumirea, respectiv numele și prenumele asiguratului, adresa acestuia, felul, marca
și tipul autovehiculului, capacitatea cilindrică, numărul de înmatriculare, numărul de persoane care
pot fi transportate, felul asigurării (de avarii, de răspundere civilă pentru fiecare persoană
accidentată, pentru pagube produse tuturor bunurilor avariate sau distruse, furt), suma asigurată,
prima de asigurare, durata de asigurare, condițiile de plată a primelor, data întocmirii, data
accidentului, dauna produsă și despăgubirea cuvenită. Contractul se predă asiguratului, iar
declarația rămâne la unitatea societății de asigurări.
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR CU
VALABILITATE NUMAI ÎN AFARA TERITORIULUI ROMÂNIEI, c. întocmit la societatea de
asigurări, în care este descrisă asigurarea facultativă a autovehiculelor cu care se călătorește în
străinătate, între societatea de asigurări și asigurat. în document sunt menționate: “datele de
identificare a asiguratului cu adresa completă; "datele de identificare a autovehiculului (felul,
marca, tipul, modelul, numărul de identificare sau seria caroseriei, numărul motorului, capacitatea
cilindrică, anul de fabricație, numărul de înmatriculare); "felul asigurării (de avarii, de răspundere
civilă, de accidente pentru conducătorul autovehiculului și alte persoane aflate în acesta, pentru
fiecare persoană accidentată, în caz de deces, furt etc.); "suma asigurată; "prima de asigurare;
■durata de asigurare; "prima de asigurare achitată pe întreaga perioadă; "mențiunea expresă că
vehiculul nu prezintă avarii, deformări sau alte degradări vizibile. Partea finală a contractului este
rezervată pentru: înregistrarea daunei, despăgubirea cuvenită în lei și lista țărilor cu societățile de
asigurare care acordă asistență pentru avarii sau furtul autovehiculului. Partea a doua a contractului
conține declarația de asigurare în care sunt reproduse datele din contract și situația adnotărilor
privind sumele asigurate, suplimentarea acestor sume, daunele înregistrate și despăgubirile cuvenite.
O dată cu întocmirea contractului se întocmește și cartea internațională de asigurare pentru
autovehicule, care conține date despre: durata asigurării, numărul cărții și al contractului de asigurare,
numărul de circulație al autovehiculului, felul și marca autovehiculului, precum și țările în care cartea
este valabilă. Contractul și cartea internațională de asigurare pentru autovehicule sunt înmânate
asiguratului, iar declarația de asigurare rămâne la societatea de asigurări emitentă. V. și Carte verde.
413
CON
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A CULTURILOR AGRICOLE Șl A
RODULUI VIILOR, c. alcătuit din două părți (contractul de asigurare și declarația de asigurare),
intervenit între sucursala societății de asigurări și o organizație sau o persoană fizică, la încheierea
asigurărilor facultative pentru culturile agricole și rodul viilor. Atât contractul, cât și declarația conțin
informații privitoare la: "felul culturii; "suprafața; "suma maximă care se poate asigura facultativ
pentru un hectar; "producția medie declarată la un hectar; "suma asigurată de fiecare kilogram;
■suma asigurată pentru un hectar; "suma asigurată facultativ pentru un hectar, "suma asigurată
facultativ pentru toată suprafața; "cota de primă și prima de asigurare. Contractul se predă
asiguratului, iar declarația se depune la sucursala societății de asigurări.
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR
PERSOANELOR FIZICE, c. ce se încheie la unitatea societății de asigurări sau la domiciliul
unde se află persoana care dorește să încheie asigurarea, folosit la încheierea asigurărilor
facultative complexe ale gospodăriilor persoanelor fizice. Este compus din două părți: contractul
de asigurare și declarația de asigurare. Conține informații referitoare la: "unitatea societății de
asigurări, consimțământul acesteia de a asigura facultativ bunurile din gospodăria asiguratului,
domiciliul asiguratului; "suma asigurată pentru bunurile din gospodărie și suma asigurată în caz de
invaliditate permanentă totală; "suma asigurată pentru cazurile de răspundere civilă; "durata
asigurării; "prima de asigurare anuală; "semnătura împuternicitului societății de asigurări și a
asiguratului; "data încheierii contractului. Contractul se predă asiguratului, iar declarația rămâne la
unitatea societății de asigurări.
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ DE AVARII PENTRU
AUTOVEHICULELE VÂNDUTE CU PLATA ÎN RATE, c. întocmit la societatea de asigurări,
în care se descrie asigurarea intervenită între societatea de asigurări și asigurat (care cumpără
autovehiculul în rate) și care conține următoarele informații: datele de identificare a societății de
asigurări și a asiguratului, obiectul contractului care constituie asigurarea pentru cazurile de avarii
și furt al autovehiculului (fel, marcă, tip), numărul de identificare, numărul contractului de
vânzare-cumpărare, durata contractului, prima de asigurare anuală, suma asigurată, clauzele pentru
care asigurătorul plătește sau nu plătește despăgubiri, modul de calcul al despăgubirii. Contractul
se încheie în două exemplare, câte un exemplar pentru fiecare parte contractantă. V. și contract de
asigurare facultativă de garanție; poliță de asigurare de garanție.
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ DE GARANȚIE, c. întocmit de
societatea de asigurări, în care este descrisă tranzacția de asigurare cu persoana care cumpără în
rate un autoturism. C. conține: datele de identificare a societății de asigurări: datele de identificare
și adresa cumpărătorului în calitate de asigurat; obiectul contractului (garantarea plății debitelor
reclamate de societatea care vinde autoturismul). Contractul de garanție se înscrie ca accesoriu la
contractul de vânzare-cumpărare; prima de asigurare care se include în ratele stabilite în contractul
de vânzare-cumpărare încheiat de asigurat cu societatea de vânzare a autoturismului. în caz
contrar, asigurătorul emite automat o poliță de asigurare de garanție în favoarea societății
respective; durata contactului de garanție (întreaga perioadă de plată a ratelor prevăzute în
contractul de vânzare-cumpărare). Contractul de garanție se întocmește în două exemplare, câte
unul pentru fiecare parte contractantă. Contractul de garanție poate fi extins și pentru alte obiecte
de valoare vândute sau cumpărate în rate. V. și poliță de asigurare de garanție.
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ PAUȘALĂ. c. alcătuit din două părți
cu același conținut (contractul de asigurare și declarația de asigurare), intervenit între unitatea
societății de asigurări și membrii asociației agricole pentru asigurarea facultativă paușală a
gospodăriei familiale. C. conține informații privitoare Ia bunurile asigurate (animale, bunuri din
414
CON
gospodărie, inclusiv furaje) și asigurarea pentru accidente (pentru cazuri când asiguratul are o
invaliditate permanentă de peste 50%), prima unică de plată (pe un an sau șase luni), suplimentul
de asigurare pentru animale și prima corespunzătoare și condițiile de plată a primei de asigurare (în
rate bianuale anticipat). C. se predă asiguratului, iar declarația rămâne la unitatea societății de
asigurări.
CONTRACT DE ASIGURARE SOCIALĂ, c. oneros, sinalagmatic, care se încheie între
patron, membru asociat sau particular, pe de o parte, și direcția de muncă și protecție socială, pe de
altă parte, și care stipulează drepturile și obligațiile părților în domeniul asigurărilor sociale.
Contractul prevede: domiciliul (sediul) părților, obligația asiguratului de a plăti contribuția pentru
asigurările sociale, calculată la venitul lunar, la termenele și în condițiile stabilite de legislația în
vigoare, contul de disponibilități al direcției de muncă și protecție socială deschis la sucursala
băncii. Direcția de muncă și protecție socială, în calitate de asigurător, se obligă să achite
asiguratului toate drepturile de asigurări sociale prevăzute de legislația în vigoare (indemnizații,
ajutoare, pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, de invaliditate, de urmaș etc.). C. de a.s.
mai conține data încheierii și se înregistrează Ia camera de muncă a județului.
CONTRACT DE COMISION, c. bilateral, consensual și oneros care se încheie între
comitent și comisionar, prin care cel dintâi se obligă să pună la dispoziția celui de-al doilea o
anumită cantitate de mărfuri, iar cel din urmă se obligă să gestioneze rațional marfa respectivă, s-o
valorifice la prețul practicat pe piață, să predea comitentului contravaloarea mărfii și să rețină un
comision pentru activitatea depusă.
CONTRACT DE COMODAT, c. de folosință prin care o persoană, numită comodant,
împrumută un bun neconsumtibil altei persoane, numită comodatar, pentru a se servi de el în mod
gratuit. C. de c. are caracter gratuit și se poate transforma în contract de locație.
CONTRACT DE CONCESIUNE, c. prin care o persoană juridică sau fizică, numită
concesionar, dobândește dreptul de a folosi unele bunuri sau servicii de la o altă persoană, în
condițiile stabilite în contract.
CONTRACT DE CONSIGNAȚIE, formă a contractului de comision (v.) prin care
consignantul încredințează consignatarului diferite bunuri mobile spre a fi vândute la un preț
stabilit și într-o anumită perioadă de timp, plătindu-i pentru această vânzare o anumită cotă
procentuală numită comision.
CONTRACT DE CREDIT BANCAR, formă a contractului economic bazat pe normele
juridice bancare, care stabilește relațiile de credit dintre bănci și întreprinderi și potrivit căruia o
unitate bancară acordă un credit unei unități de stat, cooperatiste, private sau unei persoane fizice
pentru un anumit scop economic, pe o anumită perioadă de timp și cu o dobândă precis stabilită.
C. de c.b. cuprinde volumul creditelor care urmează să se acorde în concordanță cu prevederile
legale, condițiile de acordare, utilizare și rambursare a creditelor, nivelul dobânzilor, drepturile,
obligațiile și răspunderile părților contractante. Pe baza c., unitatea bancară creditoare urmărește
utilizarea creditului în scopul pentru care a fost acordat și rambursarea lui la scadență. Dacă nu
sunt asigurate condiții pentru rambursarea creditelor, băncile aprobă creditele numai cu condiția
ca, în asemenea situații, contractele de credite să se semneze și de către ministerele de resort și să
se întocmească programe de măsuri pentru îmbunătățirea activității economico-financiare a
întreprinderilor. C. de c.b. are un rol important în creșterea răspunderii unităților economice pentru
gospodărirea rațională a resurselor materiale și bănești aflate la dispoziția lor.
415
CON
CONTRACT DE DEPOZIT, c. prin care o persoană, numită deponent (depunător),
încredințează un bun mobil unei alte persoane, numită depozitar, care își asumă obligația să-1
păstreze și să-1 restituie în natură la termenul stabilit ori la cerere. Este un contract cu caracter
sinalagmatic și cu caracter oneros. Condițiile de validitate a c. de d. sunt aceleași ca ale oricărui alt
contract.
CONTRACT DE DEPOZITARE A ACTIVELOR SOCIETĂȚII DE PENSII, c. încheiat,
între un custode și o societate de pensii cu privire la depozitarea activelor societății de pensii. C.
reglementează: "obligațiile custodelui și ale societății de pensii; "remunerația custodelui și modul
de calcul al costurilor și tarifelor care se suportă de societatea de pensii; "alte clauze. Custodele
răspunde pentru prejudiciile rezultate din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
obligațiilor sale; el nu poate fi exonerat de răspundere, iar răspunderea sa nu poate fi limitată prin
încredințarea obligațiilor sale unei alte entități, sub sancțiunea nulității. Dacă contractul cu
custodele este reziliat, atunci acesta transmite unui alt custode, într-un timp rezonabil, activele
fondului din custodia sa și toate documentele referitoare la îndeplinirea obligațiilor sale. V. și
comisia de reglementare și supraveghere a societăților de pensii; societate de pensii.
CONTRACT DE DONAȚIE, c. unilateral, gratuit și solemn prin care donatorul transferă
irevocabil dreptul său de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri bine determinate unui
donatar, care își exprimă acordul să le primească. ❖ C. de d. cu sarcină, variantă a c. de d. prin
care donatarului i se impune să îndeplinească o anumită obligație, denumită sarcină, fie față de
donator, fie față de altă persoană, fie chiar în folosul lui însuși.
CONTRACT DE ENGINEERING, c. de comerț exterior și de cooperare economică
internațională (c. de transfer de tehnologie), al cărui obiect este realizarea de către una dintre părți,
contra plată, pentru cealaltă parte (client), a unui complex de activități având ca scop
perfecționarea și construirea unui anumit obiectiv economic. Obiecte ale c. de e. pot fi:
transmiterea de soluții tehnologice, de informații, elaborarea de documentații, de proiecte, asistența
tehnică, livrarea unor mijloace tehnice materiale, asistența de specialitate etc.
CONTRACT DE FIDEJUSIUNE, c. prin care o persoană (fidejusor) se obligă față de
creditorul altei persoane să execute obligația debitorului, dacă acesta nu o va executa.
CONTRACT DE FORFETARE, c. prin care vânzătorii pe credit din contractele
comerciale internaționale cedează drepturile lor de proprietate și cele executorii asupra titlurilor de
credit, înainte de scadența acestora, în vederea încasării contravalorii exporturilor efectuate, în
schimbul unei taxe a cărei mărime depinde de: durata creditului, valuta în care este exprimată,
bonitatea debitorului și a țării acestuia, bonitatea avaliștilor și a garanților, taxa scontului etc.
CONTRACT DE GARANȚIE, c. intervenit între sucursala societății de asigurări și
persoana gestionară de bunuri ale unei unități, prin care ultima se angajează să constituie o
garanție în numerar, conform plafonului legal, în vederea acoperirii eventualelor lipsuri sau
pagube pe care le-ar cauza unității al cărei gestionar este.
CONTRACT DE IPOTECĂ, c. solemn, unilateral și accesoriu prin care proprietarul unuia
sau al unor bunuri imobiliare bine determinate este de acord să constituie asupra acestora un drept
real accesoriu de ipotecă în favoarea creditorului său, drept garanție reală imobiliară pentru
executarea unei creanțe precis determinate. C. de i. se încheie valabil prin înscris autentic și
produce efecte față de părți și terți numai dacă are inscripție ipotecară. Pe baza c. de i., creditorul
ipotecar dobândește toate drepturile asupra bunurilor respective. V. și ipotecă.
416
CON
CONTRAC1 DE ÎMPRUMUT, c. încheiat între banca finanțatoare și beneficiarul de
investiții. în care se stipulează: “numele, prenumele și funcția reprezentanților care angajează
valabil banca și beneficiarul; “denumirea și valoarea investiției; Evaloarea care urmează a se
finanța; Bvaloarea creditului aprobat de bancă; Btermenul de punere în funcțiune; “durata de
restituire a creditului exprimată în ani; “modalitățile de punere a creditului la dispoziția
beneficiarului pe măsura realizării lucrărilor de investiții, în limita prevederilor planurilor anuale
de investiții, a planurilor de finanțare-creditare și a devizului general legal aprobat; "dobânda
creditului; "obligația beneficiarului de a folosi creditul în concordanță cu destinația stabilită la
aprobare, potrivit planului de investiții și documentației tehnico-economice, și de a restitui creditul
la termenul și în ratele stabilite; "prevederea potrivit căreia, în caz de nerespectare a destinației
creditului și a celorlalte condiții stabilite prin c. de î., banca are dreptul să înceteze creditarea și să
procedeze la recuperarea creditului acordat. De asemenea, în c. de î. beneficiarul declară că sunt
îndeplinite obligațiile legale care condiționează începerea execuției lucrărilor, că a luat cunoștință
de condițiile de creditare, de dobânzile majorate și de sancțiunile care se aplică în cazul încălcării
disciplinei de creditare.
CONTRACT DE KNOW-HOW, c. de comerț exterior și de cooperare economică
internațională, care face parte din contractele de transfer de tehnologie și care are ca obiect
transmiterea cu titlu oneros a unor cunoștințe și procedee tehnice nebrevetate, a unor secrete
industriale și comerciale. V. și know-how.
CONTRACT DE LOCAȚIE, c. consensual, sinalagmatic, oneros, comutativ și cu
executare succesivă în timp, prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte
persoane, numită locatar, folosința unui bun sau prestarea unui serviciu pe o durată determinată de
timp, în schimbul unui preț. C. de 1. are caracter temporar, vremelnic.
CONTRACT DE MANDAT, c. consensual, gratuit sau cu plată, pe baza căruia o persoană,
numită mandatar, se obligă să întreprindă ceva pentru o altă persoană, numită mandant, de la care a
primit o împuternicire în acest scop.
CONTRACT DE REASIGURARE, c. care cuprinde liberul consimțământ ce exprimă
acordul de voință al părților în legătură cu cedarea-primirea în reasigurare. C. de r. reglementează
raporturile juridice dintre reasigurat (v.) și reasigurător (v.), prin care reasiguratul cedează o
parte din primă și din riscuri către reasigurător care, în schimbul primei de reasigurare încasate și
al riscurilor preluate, se obligă să plătească reasiguratului despăgubirile cuvenite în cazul
producerii riscului (riscurilor) potrivit condițiilor convenite în contract. Contractul se consideră
perfectat din momentul semnării lui de către părți. C. de r. presupune existența unui contract de
asigurare încheiat între asigurat și asigurător. C. de r. este un contract derivat din contractul de
asigurare (v.). Ne valabilitatea c. de r. nu are. din punct de vedere juridic, nici o influență asupra
valabilității contractului de asigurare. Asiguratul (v.) nu este participant la contractul de
reasigurare și nu are dreptul de a obiecta împotriva încheierii de către asigurător (v.) a unui
asemenea contract sau de a solicita încheierea acestuia. Ca urmare, în cazul producerii riscurilor
asigurate, reasiguratorul este răspunzător pentru partea sa de risc numai în fața societății cedente,
nu și în fața asiguratului care primește despăgubirile de la asigurătorul său. în cazul în care
reasigurătorul dă faliment, societatea cedentă nu este exonerată de obligația de a plăti întreaga
sumă ce rezultă din polița de asigurare. Există două excepții de la această regulă, și anume: a) în
cazul în care între reasigurător și asiguratul inițial există un aranjament special prin care
reasigurătorul este direct răspunzător față de acesta, situație în care pe polița de asigurare este
înscris și numele reasigurătorului: b) când reasigurătorul preia asupra sa activele și pasivele
societății de asigurări cedente, pentru a-și asuma responsabilitatea directă față de asigurat; această
417
CON
situație are loc în cazul în care societatea cedentă se află în stare de faliment. Indiferent de tipul și
de forma c. de r., este obligatoriu ca el să conțină următoarele elemente: "denumirea părților
contractante (a reasiguratului și a reasigurătorului); "sediul lor; "tipul contractului; «obiectul
reasigurării (de exemplu, mărfuri aflate în transport pe mare, nave maritime, aeronave etc.); "riscurile
acoperite; limita valorică și teritorială a răspunderii; reținerea proprie a societății cedente; “cota de
participare a reasigurătorului; "omisiuni și erori; "data intrării în vigoare a contractului; "durata
valabilității lui; "cazurile de forță majoră; "nivelul, modalitatea de plată și decontarea primei de
reasigurare; "rezervele de prime și de daune; "daunele în suspensie; "comisionul; "brokerajul;
■regularizarea contului; "fondul de rezervă; "modul de plată a despăgubirii; "riscurile excluse;
■reglementarea diferendelor dintre părțile contractante; "termenul de preavizare, în caz de reziliere a
contractului; "clauze „ad-hoc“ privind avizarea riscurilor subscrise; "avizarea daunelor; "arbitrajul;
■lichidarea obligațiilor reciproce în cazul rezilierii etc. în cele mai multe c. de r. este stipulată clauza
conform căreia reasigurătorii, de regulă, prin intermediul „conducătorului de contract44 (leader), pot
efectua în orice moment controlul asupra tuturor operațiunilor - de subscriere, de avizare, de
decontare, de lichidare a daunelor etc. - care privesc respectivul contract C. de r. apare ca un
angajament prealabil, care își produce efectele în mod automat, imediat ce un contract de asigurare,
inclus în prevederile sale, a fost încheiat. După caracterul lor, c. de r. pot fi: obligatorii, facultative și
mixte. ❖ Prin c. de r. obligatorie, reasiguratul se obligă să includă în reasigurare toate asigurările
pe care el le încheie, în condițiile prevăzute în contract, iar reasigurătorul se obligă să le accepte
întocmai. La acest tip de contract, răspunderea reasigurătorului începe o dată cu răspunderea
reasiguratului, chiar dacă reasiguratul nu a fost avizat de către reasigurator în legătură cu încheierea
asigurării. C. de no. prezintă avantaje și pentru reasigurat și pentru reasigurator. Astfel, reasiguratul
are posibilitatea să subscrie, în limitele fixate de el însuși, la acele riscuri pe care Ie poate ceda în
reasigurare, în condițiile stabilite în mod anticipat. Reasigurătorul are certitudinea că reasiguratul nu
poate selecta riscurile, în sensul de a le reține numai pe cele pe care le apreciază ca fiind mai
favorabile și de a le ceda pe cele nefavorabile. Pentru avantajele pe care le prezintă, c. de r.o. este cel
mai des utilizat. ❖ C. de r. facultativă se caracterizează prin aceea că reasiguratul poate propune, iar
reasigurătorul poate să accepte sau să refuze reasigurarea respectivă. Acest contract este avantajos
pentru reasigurat, deoarece îi oferă posibilitatea selectării riscurilor pe care le cedează în reasigurare.
Totodată, c. de r.f. prezintă și unele neajunsuri pentru reasigurat, fiindcă acesta nu are posibilitatea de a
încheia imediat o reasigurare care are ca obiect riscuri de valori mari până când nu sondează piața de
reasigurări pentru a vedea ce șanse de cedare în reasigurare există privind răspunderile care depășesc
posibilitățile sale financiare. ❖ C. de r. mixte apar ca o combinație între contractele obligatorii și cele
facultative, în sensul că obligă numai una dintre părțile contractante să accepte riscurile prevăzute “în
contract. De regulă, pentru reasigurat funcționează principiul facultativității, ceea ce îi permite acestuia
să selecteze riscurile, iar pentru reasigurător cel al obligativității, ceea ce înseamnă că acesta din urmă
trebuie să accepte toate riscurile cedate de reasigurat.
CONTRACT DE RENTĂ VIAGERĂ, c. bilateral, consensual, oneros sau gratuit,
aleatoriu și cu execuție succesivă pentru una dintre părți, în baza căruia credirentierul își asumă
obligația de a da, cu titlu oneros sau gratuit, un bun sau o anumită sumă de bani, unei*alte persoane
numită debirentier, care se obligă în schimb să plătească periodic credirentierului sau altei
persoane stabilite prin c. o anumită sumă de bani, pe toată durata vieții acesteia.
CONTRACT DE SCHIMB, c. sinalagmatic prin care părțile, numite copermutanți sau
coschimbași, se obligă să transmită unul celuilalt dreptul de proprietate asupra unui bun. Aceasta
înseamnă că fiecare coschimbaș înstrăinează un bun și primește un alt bun. Diferența de valoare,
numită suită, se achită, după caz, de una dintre părți. V. și sultă.
CONTRACT DE SOCIETATE, acord de voință, act scris autentic al părților semnatare,
persoane fizice și juridice, prin care se constituie o societate comercială, în care se prevede: scopul
_______
CON
societății, obiectul de activitate, numele și prenumele (denumirea) acționarilor, domiciliul (sediul) și
cetățenia (naționalitatea) acestora, denumirea și sediul societății, contribuția părților la capitalul
social al societății, drepturile și obligațiile asociaților (acționarilor), diferite alte clauze.
CONTRACT DE VALORIFICARE A DREPTULUI DE AUTOR., c special pe baza
căruia autorul unei opere de creație științifică, literară, artistică etc. cedează, pe o anumită perioadă
de timp, reproducerea și difuzarea operei, în anumite condiții, unei edituri, instituții de cultură,
teatru, studio cinematografic etc., în schimbul plății unor drepturi de autor.
CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE, c. sinalagmatic, oneros și comutativ, cu
caracter translativ, prin care o persoană juridică sau fizică, numită vânzător, transmite altei
persoane juridice sau fizice, numită cumpărător, dreptul său de proprietate asupra unui bun sau
unor bunuri determinate ori alte drepturi de creanță, în schimbul unei sume de bani, numită preț,
care poate fi plătit deodată sau în rate. Pentru bunuri imobile (terenuri, construcții) și pentru
autoturisme, c. de v.c. se prezintă sub forma unui înscris autentic.
CONTRACT DEZINTERESAT, c. gratuit pe baza căruia o persoană (debitorul) își asumă
obligația de a face creditorului un serviciu neremunerat, însă fără ca prin aceasta să-și micșoreze
patrimoniul său. în prezent, c.d, este extrem de rar întâlnit.
CONTRACT ECONOMIC, convenție încheiată între unitățile economice organizate pe baza
gestiunii economico-financiare, prin care se determină raporturile concrete dintre ele în ceea privește
îndeplinirea sarcinilor. Elementele juridice care fac din aceste contracte o formă specială a
contractelor de vânzare-cumpărare sunt: existența unor raporturi durabile între părți, în intervalul de
timp dintre momentul încheierii și cel al executării contractului; obiectul lui îl formează bunuri
determinate prin caracteristici generale sau individuale; executarea contractului se face eșalonat, pe
loturi și la anumite scadențe.
CONTRACT GRATUIT, c. în baza căruia una dintre părți își asumă obligația să furnizeze
celeilalte părți un folos material, fără să primească ceva în schimb. V. și comodat; donație.
CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCĂ, act care se încheie în nume propriu de către
persoana care se angajează să lucreze la întreprinderile mici, asociațiile cu scop lucrativ, asociațiile
familiale etc., cu persoana care a constituit aceste unități sau - dacă unitatea a fost constituită de
mai multe persoane - cu persoana desemnată de acestea. Ci. de m. se caracterizează prin faptul că
una dintre părțile contractuale este întotdeauna o persoană fizică ce se obligă să depună forța sa de
muncă în folosul patronului (societate comercială, regie autonomă, unități private, instituții publice
și private etc.) sau în folosul întreprinzătorului privat, care, la rândul său, își asumă obligația de a
crea condiții corespunzătoare pentru prestarea muncii și de a o retribui. Nu se încheie c.i. de m.
pentru: "persoanele care prestează servicii în baza dispozițiilor legale privind rechizițiile;
■persoanele care prestează serviciul militar obligatoriu; "persoanele concentrate sau mobilizate;
■persoanele care contribuie prin muncă la executarea unor lucrări de interes public; "elevii și
studenții în timpul efectuării practicii în producție; "persoanele sancționate cu privare de libertate;
■persoanele care execută prin muncă o pedeapsă penală. Se pot încadra ca salariați la unitățile
organizate pe baza Decretului-lege nr. 54/1990 numai persoanele majore, precum și minorii care
au împlinit vârsta de 16 ani. Se pot încadra în munci temporare și minorii de la vârsta de 14 ani,
dar numai pentru activități compatibile cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele minorilor,
cu încuviințarea părinților sau a ocrotitorilor legali. Această încuviințare se consemnează în
contractul de muncă, acesta fiind semnat, în astfel de cazuri, și de părinți și ceilalți reprezentanți
legali ai minorilor. Pensionarii pentru munca depusă și limită de vârstă pot fi întreprinzători sau
419
CON
încadrați în aceste unități cumulând pensia integrală cu salariul; nu pot cumula pensia cu salariul
cei pensionați în baza Decretului-lege nr. 60/1990, până la împlinirea vârstei de 60 de ani, bărbații,
și 55 de ani, femeile. Pensionarii sunt obligați să comunice oficiului de pensii unde au în plată
pensia faptul că s-au încadrat în unitățile de mai sus. Pot lucra la aceste unități și salariați ai
unităților de stat și cooperatiste sau membri cooperatori, urmând ca aceștia să-și desfășoare
activitatea în afara programului de lucru al unităților. Activitatea se desfășoară în baza unei
convenții civile. Salariații unităților de stat, cooperatiste sau membrii cooperatori pot fi
întreprinzători particulari (patroni), membri asociați sau persoane cu activitate independentă,
munca lor desfășurându-se însă numai în afara programului normal de lucru al unităților cu care
sunt în raporturi de muncă. Pot fi salariați ai unităților particulare și cetățenii străini, însă numai pe
baza permisului de muncă eliberat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. C.i. de m.
cuprinde: "denumirea și sediul unității înființate pe baza liberei inițiative; "numele, prenumele,
adresa salariatului și elemente ale stării sale civile; "data încheierii contractului; "durata de
valabilitate a contractului; "felul serviciului (funcția, meseria, specialitatea conform actului de
studii-calificare); "activitățile care vor fi prestate; condițiile (grupa de muncă) în care se desfășoară
activitatea; "posibilitatea patronului de a schimba, pe durată determinată, felul serviciului, cu
condiția de a menține salariul stabilit sau de a acorda un salariu mai mare, de comun acord cu
salariatul, pentru maxim trei luni într-un an calendaristic; "condițiile de angajare: cu normă
întreagă, cu normă redusă; "durata în ore a muncii pe zi; "salariul lunar net (impozitul pe salariu se
plătește de patron); "data plății salariului; "mențiunea dacă orele suplimentare prestate după
terminarea programului sau în zilele în care nu se lucrează se plătesc cu un spor de 100%; "alte
drepturi de care beneficiază angajatul; "sporurile, premiile etc.; "salariul fix stabilit ca bază de
calcul al contribuției de asigurări sociale și al pensiei suplimentare; "drepturile de care beneficiază
salariatul când este trimis în delegație: transport, cazare, diurnă; "durata concediului anual de
odihnă în raport cu vechimea în muncă a salariatului; "drepturi și obligații specifice legate de
protecția muncii: echipament de protecție, echipament de lucru, antidoturi, alimentație de
protecție, alte drepturi și obligații privind protecția muncii; "alte clauze. Obligațiile patronului
sunt următoarele: "să achite lunar contribuția de asigurări sociale; "să înscrie lunar drepturile
achitate salariatului în registrul întreprinderii; "în cazul încetării contractului, să-i plătească
salariatului toate drepturile la zi. Desfacerea contractului din inițiativa patronului poate avea loc
numai după o notificare prealabilă, care se depune la direcția de muncă și protecție socială cu 15
zile lucrătoare înaintea luării acestor măsuri. Salariatul are obligația: "să aducă la cunoștința
patronului, cu cel puțin 15 zile înainte, încetarea contractului de muncă din inițiativa sa; «să achite
lunar partea de contribuție pentru asigurările sociale; "să respecte regulile disciplinare stabilite în
regulamentul de ordine interioară. C.i. de m. cuprinde și clauze referitoare la toate măsurile de
protecție prevăzute de legislația muncii, inclusiv cele privind regimul de protecție specială a muncii
tinerilor și femeilor. C.i. de m. se semnează de către patron și salariat, se avizează și se înregistrează
la camera de muncă (v.) a direcției de muncă și protecție socială. Nerespectarea de către salariat a
obligației de a aduce la cunoștința unității încetarea contractului de muncă dă dreptul unității să
pretindă de la acesta despăgubiri pentru acoperirea pagubelor suferite prin părăsirea neanunțată a
locului de muncă de către salariat. Unitatea poate desface salariatului c.i. de m. pentru următoarele
motive: "reducerea activității, justificată prin acte financiare; "încălcarea cu vinovăție de către
salariat a obligațiilor asumate prin contractul de muncă; "necorespundere sub aspect
profesional; "incompatibilitate cu funcția deținută. C.i. de m. se pot desface după o notificare
prealabilă de 15 zile; în caz de incompatibilitate cu funcția deținută, contractul de muncă se
poate desface imediat. Camera de muncă este obligată să-1 înștiințeze în scris pe salariat, în
termen de cinci zile lucrătoare, despre faptul că urmează să î se desfacă contractul de muncă. C.i. de
m. se consideră desfăcut după zece zile lucrătoare, calculate de la data la care salariatul a fost
420
CON
înștiințat de camera de muncă despre desfacerea contractului de muncă. Contractele de muncă ale
salariaților nu pot fi desfăcute din inițiativa patronului în timpul incapacității temporare de muncă.
Conflictele de muncă privitoare la modificarea sau la denunțarea unilaterală a c.i. de m. se
soluționează potrivit procedurii generale.
CONTRACT ONEROS, contract prin care fiecare semnatar urmărește să obțină un folos,
un echivalent, o contraprestație, în schimbul unei obligații pe care și-o asumă. V. și contract de
vânzare-cumpărare.
CONTRACT OPTIONS, c. care se derulează la bursa de valori, prin care cumpărătorul,
achitând vânzătorului o sumă de bani, numită primă, are latitudinea, dar nu și obligația, de a
încheia o tranzacție cu titluri financiare la un preț de exersare și la o dată prestabilită. Vânzătorul
de opțiuni (options) se obligă să-și îndeplinească clauzele din contract dacă și cumpărătorul se
decide să-și exercite drepturile și obligațiile din contract.
CONTRACT REAL, c. care este valabil numai dacă acordul de voință al părților la
semnarea lui este însoțit de remiterea bunului sau a bunurilor respective.
CONTRACT SINALAGMATIC, c. consensual prin care se stabilesc obligații și drepturi
reciproce, interdependente între părțile contractante. V. și contract de asigurare.
CONTRACT SOLEMN, c. care este valabil numai dacă consimțământul părților se
exprimă într-o anumită formă solemnă, prevăzută în mod expres prin acte normative.
Nerespectarea formei solemne determină nulitatea absolută a c.s.
CONTRACTANT (SEMNATAR) DE ASIGURARE, persoană fizică sau juridică
(întreprindere de stat, instituție, cooperativă, întreprindere privată etc.) care contractează o
asigurare și se obligă să plătească primele de asigurare. De regulă, contractantul este una și aceeași
persoană cu asiguratul. Unitățile pot contracta pentru personalul lor asigurări contra accidentelor și
altor riscuri, obligându-se să plătească primele de asigurare; aceste prime pot fi plătite și de către
asigurați. Sunt și cazuri în care c. de a. este și beneficiarul asigurării (de exemplu, la asigurările
mixte de viață, în situația în care asiguratul supraviețuiește până când expiră valabilitatea
contractului de asigurare, el este și beneficiar al asigurării respective). V. și asigurat; asigurător;
contract de asigurare.
CONTRACTUL DE REPORT ASUPRA OBLIGAȚIILOR DE STAT SAU ALTOR
TITLURI DE CREDIT, c. care prevede cumpărarea cu bani a unor titluri de credit care circulă în
comerț și revânzarea simultană la termen și cu un preț determinat către aceeași persoană a unor
titluri de același gen. Reportul este un act juridic complex care cuprinde o dublă vânzare: prima se
efectuează imediat, atât în ceea ce privește predarea titlurilor, cât și prețul, iar a doua este o
vânzare la termen, la un preț determinat. în baza c. de r., o persoană (reportatul) deținătoare de
titluri de credit (acțiuni, obligațiuni etc.), care nu voiește să le înstrăineze definitiv, dă în report
(vinde temporar) aceste titluri unei alte persoane (reportatorul), în schimbul unui preț care se
plătește imediat. Concomitent, părțile se înțeleg ca la un anumit termen reportatorul să revândă
reportatului titluri de credit de același gen. primind. în schimb, ceea ce a plătit, plus o primă. C. de
r. prezintă avantaje pentru ambele părți: reportatul obține suma de bani de care are nevoie, fără să
piardă definitiv dreptul asupra titlurilor de credit, iar reportatorul își valorifică, pe această cale,
sumele de bani disponibile. V. și deport; report.

CON
CONTRAEXPERTIZĂ, o nouă expertiză dispusă de organele judecătorești, la cererea
părții interesate sau din oficiu, în situațiile în care există îndoieli asupra concluziilor raportului de
expertiză. V. și expertiză»
CONTRAFACERE, falsificarea, imitarea unui bilet de bancă, a unui titlu, a unei monede
etc., în scopul de a trage foloase din aceste acte.
CONTRAOFERTĂ, exprimare în scris de voință, prin care persoana care a primit o ofertă
propune ofertantului său încheierea contractului în condiții diferite față de cele cuprinse în oferta
inițială. C. este, practic, o nouă ofertă. V. și ofertă.
CONTRAPARTIDĂ, formă de acord de vânzare-cumpărare de mărfuri care se încheie
între agenți economici din țări diferite și pe baza căruia plățile se fac prin compensație cu alte
mărfuri. C. încearcă să evite folosirea monedelor în schimburile de bunuri, executările de lucrări și
prestările de servicii dintre țările care nu au ori nu vor să folosească valută forte. V. și acord de
barter.
CONTRAPROTEST, protest prin care se constată refuzul de plată al trasului sau al altei
persoane prevăzute în cambie (giranți și avaliști). V. și acceptarea cambiei; plata cambiei;
protestul cambiei; acceptant pentru onoare.
CONTRAREVIZIE VAMALĂ, verificare, control efectuat de către organele vamale la
bordul navelor sau aeronavelor, după încărcarea mărfurilor destinate exportului. C.v. poate consta
și în controlul suplimentar exercitat după controlul vamal obișnuit, în urma sosirii unei nave sau
aeronave în portul sau aeroportul de destinație, în situațiile când există indicii că la bord s-ar afla
bunuri de contrabandă.
CONTRASTALII 1. Numărul de zile cu care s-a depășit perioada de stalii. 2. Penalizare,
suma în valută pe care navlositorul este obligat să o plătească armatorului în cazurile în care vasul
nu se descarcă sau nu se încarcă în timpul de stalii stabilit, pentru a-i compensa prejudiciile
provocate prin staționarea navei în port. C. se calculează într-o anumită sumă pe zi/navă, în mod
diferențiat, în funcție de uzanța portului și de natura mărfurilor, și se încasează când întârzierea are
loc din vina navlositorului. în unele cazuri, contractul prevede numărul maxim de zile pentru care
armatorul poate pretinde c. V. și stalii; supercontrastalii.
CONTRAVENȚIE, încălcare cu vinovăție a actelor normative, care prezintă un grad mai
mic de pericol social, nefiind considerată infracțiune. în materie financiară sunt considerate drept
c.: "nedeclararea în termen a unor venituri și bunuri impozabile; "neîntocmirea la termen și legal a
documentelor primare și contabile privind veniturile realizate; "calcularea nelegală și eronată a
impozitelor, a taxelor și a contribuțiilor, cu scopul diminuării valorii creanței fiscale cuvenite
statului; "neprezentarea, la cererea organelor de control, a documentelor justificative și contabile
referitoare la modul în care au fost îndeplinite obligațiile fiscale; "refuzul de a prezenta organului
financiar informațiile, documentele și declarațiile în vederea verificării calculării corecte a
impozitului; "nereținerea sau nevărsarea la termenele legale, de către contribuabilii cărora le revin
astfel de obligații, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor care se realizează prin stopaj la sursă;
■neaducerea Ia îndeplinire, la termen, a dispozițiilor date prin actul de control de către organele
financiare; "neonorarea în mod nejustificat, de către unitățile bancare sau alte instituții financiare
la care contribuabilii au conturi deschise, a titlurilor de creanță fiscală emise de organele
competente, în vederea urmăririi silite a impozitelor, taxelor etc. neachitate la termen, inclusiv a
majorărilor de întârziere; “sustragerea de la plata impozitelor, taxelor etc. datorate statului. C se
422
CON
sancționează cu amendă de către organele financiare sau de către alte organe centrale sau locale ale
administrației de stat, cu pedeapsă mai ușoară, de regulă cu avertisment sau cu amendă
administrativă. In domeniul financiar-bancar, c. se aplică de către organele de control, inspecție și
revizie ale aparatului financiar-bancar. Amenzile aplicate ca urmare a c. se pot contesta pe cale
administrativă. ❖ C. în sfera asigurărilor de persoane, de bunuri și de răspundere civilă,
încălcarea normelor și dispozițiilor referitoare Ia aceste asigurări, nerespectarea următoarelor
prevederi: "păstrarea activelor în România; "conducerea activității de asigurări; "aprobarea
prealabilă a acționarilor semnificativi și a persoanelor semnificative ale asigurătorului; "ținerea
evidențelor și transmiterea rapoartelor de către asigurătorii și brokerii de asigurări, în condițiile
legale; "menținerea capitalului social minim și a marjei de solvabilitate; "constituirea și
menținerea rezervelor tehnice; "acoperirea rezervelor tehnice prin categoriile de active admisibile;
■transferul de portofoliu; "fondul asigurărilor de viață și administrarea acestuia; "protejarea
intereselor asiguraților; "activitatea agenților și brokerilor de asigurări; "reclama și publicitatea etc.
Comiterea cu intenție sau din culpă, prin comisiune sau omisiune, a vreuneia dintre faptele prevăzute
mai sus se sancționează cu: a) avertisment scris; b) limitarea operațiunilor; c) amendă aplicată
asigurătorilor, administratorilor, directorilor, directorilor executivi și cenzorilor; d) interzicerea
temporară sau definitivă pentru asigurători a executării unor activități de asigurări; e) interzicerea
temporară sau definitivă a activității brokerilor; f) retragerea autorizației de funcționare. Decizia de
sancționare se semnează de președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (v.) și
produce efecte de la data comunicării acesteia persoanei sancționate. Amenzile încasate se fac
venituri la bugetul’de stat. Persoana amendată poate face plângere la Curtea de Apel, în termen de
30 de zile de la comunicarea deciziei. Simpla înaintare a plângerii nu suspendă aplicarea
sancțiunii. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate oricând să decidă modificarea sau
revocarea oricăror măsuri dispuse, dacă se constată că acestea nu mai sunt necesare. ❖ C. în
domeniul asigurărilor sociale de stat, nerespectare a normelor juridice privind constituirea și
folosirea fondurilor asigurărilor sociale de stat, care poate consta în: "nedepunerea în termen a
declarației de asigurare de către angajatori; "nerespectarea normelor privind evidența nominală a
asiguraților și a obligațiilor de plată a contribuțiilor; "nedepunerea în termen a declarației de către
persoanele care desfășoară activități pe baza contractului individual de muncă și de către celelalte
persoane care au calitatea de asigurat; "nerespectarea cotelor de asigurări sociale stabilite;
"nerespectarea metodologiei de încadrare în condiții deosebite de muncă; "nerespectarea normelor
privind baza de calcul al contribuției de asigurări sociale; "nerespectarea prevederilor privind
majorările de întârziere la plata contribuției de asigurări sociale; "nerespectarea prevederilor
privind obligația anunțării modificărilor survenite pentru acordarea pensiei; «neachitarea de către
angajatori a indemnizațiilor de asigurări sociale care se suportă din fondurile proprii; "calculul și
plata eronată a indemnizațiilor și ajutoarelor de asigurări sociale; "nerespectarea normelor privind
atribuirea codului personal și ținerea evidențelor privind stagiul de cotizare; "nevirarea
contribuțiilor de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat; "refuzul de a pune la
dispoziția organelor de control documentele și informațiile în domeniul asigurărilor sociale. C. se
sancționează cu amendă. Constatarea c. și aplicarea amenzilor se fac de Casa Națională de Pensii
și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și casele teritoriale de pensii. Amenzile contravenționale
constituie venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat. ❖ C. vamală, abatere de la normele
juridice care reglementează taxele vamale. Se consideră c.v.: "neprezentarea în termen, de către
importatori, a calculațiilor și a documentelor necesare încasării taxelor vamale sau pentru verificări
ulterioare; "falsa declarare de către importatori a bunurilor, în fața organelor vamale, cu scopul de
a beneficia de reduceri sau scutiri de taxe vamale; "depunerea declarației vamale sau a
documentelor însoțitoare care conțin date nereale privind felul, cantitatea, originea și valoarea
mărfurilor; Bsustragerea de la vămuire a mărfurilor, descărcarea, încărcarea sau transbordarea

CON
mărfurilor pe nave fără permis vamal; fâneprezentarea în termen la unitatea vamală de destinație a
mărfurilor transportate în tranzit ori prezentarea acestora pentru vămuire la o altă unitate vamală
decât cea menționată în declarația vamală de tranzit, fără acordul direcției regionale vamale în
subordinea căreia se află vama de destinație; «nerespectarea de către importatori sau exportatori a
termenelor de reimport sau reexport pentru mărfurile exportate sau importate temporar. C.v. se
sancționează cu amenzi diferențiate, în funcție de gravitatea abaterilor săvârșite, reprezentând de la
10% până la 100% din valoarea mărfurilor. C.v. se constată și se sancționează de organele vamale
în incintele vamale sau în alte locuri unde se desfășoară operațiuni de supraveghere vamală. V. și
taxator vamal; taxă vamală; valoare în vamă; vamă; vameș; vămuire.
CONTRIBUABIL, persoană juridică și persoană fizică obligată prin lege să plătească un
impozit, o taxă etc. Calitatea de c. presupune întrunirea anumitor condiții, realizarea de venituri
sau posedarea de bunuri impozabile fiind condiția esențială. Companiile naționale și societățile
comerciale cu capital de stat, unitățile cooperatiste, mixte și cele private pot fi plătitoare de impozite
numai dacă au personalitate juridică, dobândită prin înregistrarea la Registrul Comerțului și la
organele financiare. Pentru ca o persoană fizică să fie plătitoare de impozite trebuie să îndeplinească
o serie de condiții, și anume: să fie cetățean liber, să realizeze venituri sau să posede anumite bunuri,
să fie în deplinătatea facultăților mentale, adică să aibă capacitate civilă de exercițiu (impozitul
eventual datorat de persoanele fără capacitate de exercițiu se plătește de tutore sau curator, după
caz); în cazul anumitor impozite și taxe, se mai cere ca persoanele fizice să dispună de
calificarea necesară dovedită cu acte de studii, să aibă autorizație pentru desfășurarea activității
și un domiciliu. La impozitul pe profit, c. este societatea comercială, patronul (agentul
economic); la impozitul pe salariu, plătitorul este salariatul; la taxa pe succesiuni, plătitorii sunt
succesorii etc. In unele cazuri, plata impozitelor depinde de cetățenie, de starea civilă (căsătorit,
cu sau fără copii), merite deosebite în muncă, față de patrie etc. Persoanele juridice și persoanele
fizice străine care realizează venituri și posedă bunuri pe teritoriul țării noastre au aceleași
obligații fiscale față de bugetul de stat și bugetele locale ca unitățile economice românești,
respectiv ca și cetățenii români.
CONTRIBUȚIA BĂNEASCĂ Șl ÎN MUNCĂ PENTRU EFECTUAREA UNOR
LUCRĂRI DE INTERES OBȘTESC, aport liber-consimțit, în bani și în zile de muncă, stabilit
anual pe familii și pe persoane fizice, instituit în România în 1971. Avea ca scop dezvoltarea
localităților rurale și urbane, schimbarea înfățișării tuturor unităților administrativ-teritoriale;
progresul și propășirea fiecărei localități. Contribuția se stabilea în funcție de veniturile realizate
de fiecare familie, iar sumele rezultate din aceste contribuții aveau caracter de mijloace
extrabugetare și nu se includeau în bugetele locale. Contribuția în muncă se efectua de la vârsta de
18 ani până la 55 de ani (respectiv 50 de ani pentru femei). Contribuția putea fi hotărâtă pentru
efectuarea unor lucrări de interes obștesc cu caracter local, ca de exemplu: construcții, reparații și
amenajări de școli, internate școlare, ateliere-școală, cămine de copii, cămine culturale, case de
cultură, creșe, grădinițe pentru copii, dispensare, case de naștere, băi publice, drumuri, poduri,
fântâni, canalizări, baze sportive etc. Această c. a fost abrogată.
CONTRIBUȚIA COOPERATIVEI MEȘTEȘUGĂREȘTI PENTRU ASIGURĂRILE
SOCIALE, izvor principal de alimentare a fondurilor asigurărilor sociale ale cooperației
meșteșugărești, care reprezintă o anumită cotă aplicată asupra fondului de salarii al fiecărei
cooperative meșteșugărești și de invalizi. C. plătită de aceste cooperative are ca sursă de formare
munca prestată de membrii acestor cooperative. Suma c se include în costurile produselor
obținute, ale lucrărilor executate și ale serviciilor prestate și se virează la bancă, lunar, în contul
asigurărilor sociale, cu prilejul plății chenzinei a doua. Nevirarea la timp a contribuției se
424
CON
sancționează cu o majorare de 0,12% pentru fiecare zi de întârziere și apoi, pe baza dispoziției
organelor financiar-bancare, cu virarea c. din contul cooperativei în contul asigurărilor sociale.
CONTRIBUȚIA INDIVIDUALĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE, c. datorată de persoanele
care desfășoară activități pe baza contractului individual de muncă, de persoanele care își
desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității legislative,
judecătorești ori executive, pe durata mandatului, precum și de membrii cooperatori dintr-o
organizație a cooperației meșteșugărești, de persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază
de convenții de prestări de servicii și care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu
cel puțin trei salarii medii brute pe economie. C. acestor asigurați reprezintă o treime din cota de
contribuție de asigurări sociale, stabilită anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat,
pentru condiții normale de muncă. Baza lunară de calcul al c.i. de a.s. o constituie salariile
individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin
contractul colectiv de muncă, ori veniturile realizate de asigurați. Pentru personalul român trimis în
misiune permanentă în străinătate de către persoane juridice din România, baza de calcul al c.i. de
a.s. este salariul brut lunar în lei, corespunzător funcției în care persoana respectivă este încadrată
în țară, inclusiv sporurile și celelalte adaosuri legale. Baza de calcul al c.i. de a.s. nu poate
depăși de trei ori salariul mediu brut lunar pe economie, care pentru anul următor se
prognozează și se face public de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,
până la data de 31 decembrie a anului curent. Calculul, reținerea și plata c.i. de a.s. pentru
asigurații de mai sus se fac lunar, de către angajatori. Pentru șomeri, calculul^ și plata c. se fac
lunar, de către instituția care administrează bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj. C.i.
de a.s. se datorează integral, corespunzător condițiilor de muncă (normale, deosebite și speciale) în
care își desfășoară activitatea asigurații. în această categorie de asigurați se află persoanele care
realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin trei salarii medii brute pe
economie și care se găsesc în una dintre următoarele situații: "asociat unic, asociați, comanditari
sau acționari; "administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de
management; "membri ai asociației familiale; "persoane autorizate să desfășoare activități
independente; "persoane angajate în instituții internaționale, dacă nu sunt asigurații acestora;
■proprietari de bunuri sau arendași de suprafețe agricole și forestiere; "persoane care desfășoară
activități agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activități private în domeniul forestier;
■membri ai societăților agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; "persoane care
desfășoară activități în unitățile de cult recunoscute potrivit legii și care nu au încheiat contract
individual de muncă; "persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic
echivalente cu cel puțin trei salarii medii brute pe economie și care se găsesc în cel puțin două dintre
situațiile prevăzute mai sus. Baza lunară de calcul al c.i. de a.s. a asigurați lor o constituie venitul
lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o
pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie. Plata c. de către persoanele care o datorează
integral se face lunar de către acestea, pe baza calculului efectuat și comunicat de către casele teritoriale
de pensii la care sunt asigurați. Pentru anumite categorii de asigurați, plata c. individuale integrale se
poate face și la intervale mai mari de o lună, fără a depăși șase luni, cu respectarea termenelor prevăzute
în declarația sau în contractul de asigurare. C.i. de a.s. este scutită de impozit. Neplata la timp a c.i. de
a.s. atrage majorări pe fiecare zi de întârziere, care se fac venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.
CONTRIBUȚIA PERSOANELOR FĂRĂ COPII, formă de participare bănească a
persoanelor fără copii la constituirea fondurilor bănești necesare pentru creșterea, educarea și
instruirea noilor generații. C.p. fără c. o plăteau cetățenii români (bărbați și femei), căsătoriți sau
necăsătoriți, care împlineau vârsta de 25 de ani și nu aveau copii. Contribuția era stabilită într-o
sumă lunară fixă, diferențiată în funcție de salariul tarifar de încadrare. La persoanele care erau
425
CON
încadrate cu program de muncă redus, contribuția se calcula proporțional cu timpul lucrat și cu
salariul cuvenit. C.p. fără c. au plătit-o și membrii cooperativelor agricole de producție (bărbați și
femei) care au împlinit vârsta de 25 de ani, căsătoriți sau necăsătoriți, și care nu aveau copii.
Contribuția era stabilită într-o sumă anuală fixă, diferențiată în funcție de mărimea venitului mediu
anual. C.p. fără c. au plătit-o și producătorii cu gospodărie agricolă individuală pe numele cărora
se stabilea impunerea, căsătoriți sau necăsătoriți, care au împlinit vârsta de 25 de ani și nu aveau
copii. în aceste cazuri, contribuția era anuală, diferențiată în funcție de mărimea suprafeței de teren
pe care o dețineau. Contribuția se datora începând cu luna în care persoanele respective împlineau
vârsta de 25 de ani și înceta începând cu luna următoare celei în care acestea deveneau părinți,
îndeplineau o condiție de exceptare de la plată sau îndeplineau limita de vârstă pentru pensionare.
C.p. fără c. se calcula de către unitățile de stat, cooperatiste sau de către organele financiare locale,
după caz, se reținea din salarii și se vira la bugetul de stat la plata chenzinei a doua, la plata
efectivă anuală a veniturilor cooperatorilor ori o dată cu impozitul plătit de către producătorii cu
gospodărie individuală. Pe bază de cerere și acte doveditoare, erau exceptate de la plata
contribuției persoanele cu copii înfiați, recunoscuți, încredințați spre creștere sau educare,
persoanele care au avut unul sau mai mulți copii născuți vii și decedați ulterior, persoanele care
aveau o invaliditate de gradele I și II și soții (soțiile) acestora, pe tot timpul cât dura invaliditatea,
persoanele care nu aveau copii, dar erau căsătorite cu persoane care aveau copii, pe timpul cât dura
căsătoria, cu condiția ca la data căsătoriei aceștia să fi fost în întreținerea efectivă a unuia dintre
soți sau ca unul dintre ei să plătească pensie de întreținere. Modificările care interveneau în acest
sens în starea civilă a cetățenilor se comunicau și se dovedeau cu acte la unitățile respective. C.p.
fără c. a fost abrogată în anul 1992.
CONTRIBUȚIA SALARIATILOR Șl A PENSIONARILOR CARE MERG LA
ODIHNĂ Șl TRATAMENT BALNEAR, sume de lei care se stabilesc diferențiat pe stațiuni, pe
sezoane, pe profil, pe durata sejurului, pe categoria de confort, pe perioada calendaristică, în
funcție de mărimea salariilor tarifare lunare, de cuantumul pensiei, precum și în funcție de costul
mediu al trimiterii. Pensionarii care au pensii mai mici beneficiază în mod gratuit de tratament
balnear. Persoanele bolnave de silicoză și fibroză pulmonară beneficiază de o reducere a contribuției
cu 75%, iar cele care suferă de boli profesionale beneficiază de o reducere cu 50% a contribuției.
Consiliile de administrație ale agenților economici pot aproba o reducere de 50% a contribuției
pentru salariații care obțin rezultate deosebite în activitatea lor.
CONTRIBUȚIA UNITĂȚILOR PARTICULARE BAZATE PE LIBERA INIȚIATIVĂ
PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE, c. care se plătește la bugetul asigurărilor sociale de stat de
către patronii întreprinderilor mici, salariații acestora, membrii asociațiilor cu scop lucrativ, ai
asociațiilor familiale și de către persoanele care desfășoară o activitate independentă autorizată.
Unitățile sunt obligate să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 14%, iar
începând de la 1 noiembrie 1990, o contribuție de 25% calculată la salariul fix stabilit în contractul
de muncă sau la venitul lunar stabilit în contractul de asigurare socială (v.). De asemenea, au
obligația să depună contribuția de 5% calculată asupra fondului de salarii realizat lunar la fondul
pentru plata ajutorului de șomaj în contul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Salariul fix
care constituie baza de calcul al contribuțiilor la asigurările sociale de stat, la fondul pentru pensia
suplimentară, precum și drepturile care se acordă prin asigurările sociale de stat se stabilește în
contractul de muncă. Contribuția pentru asigurările sociale se calculează aplicându-se cota de 25%
asupra salariului fix lunar prevăzut în contractul de muncă, inclusiv asupra impozitului aferent
salariului. Calcularea contribuției și depunerea documentelor de virare a contribuției pentru
asigurările sociale se fac lunar, o dată cu plata chenzinei a doua a salariilor. încasarea contribuției
426
CON
se face în contul de disponibilități din contribuția pentru asigurările sociale deschis la sucursala
bancară, pe numele direcției județene de muncă și protecție socială. Unitățile nu plătesc contribuția
de asigurări pentru persoanele care lucrează în baza unor contracte de prestări de servicii. Virarea
contribuției pentru asigurările sociale de către unități se face după ce din contribuția calculată s-au
reținut, în prealabil, sumele necesare plății drepturilor de asigurări sociale, precum și impozitul pe
fondul total de salarizare, aferent drepturilor de asigurări sociale. Membrii asociațiilor cu scop
lucrativ, ai asociațiilor familiale și persoanele care desfășoară o activitate independentă autorizată
depun contribuția lunară pentru asigurările sociale, stabilită pe clase de cotizare, în raport cu venitul
anual al asiguratului. Contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de asociațiile și persoanele
care nu au cont la bancă se depune, în orașe și municipii, la unitățile Casei de Economii și
Consemnațiuni, iar în mediul rural, la organele de încasare ale primăriilor sau la agențiile Casei de
Economii și Consemnațiuni, în conturile direcțiilor de muncă și protecție socială, până la sfârșitul
lunii pentru luna în curs. Neplata la timp a contribuției de asigurări sociale atrage majorarea cu 2%
pentru fiecare lună sau fracțiune de lună de întârziere; majorarea calculată în acest fel nu poate fi
mai mare decât suma exigibilă din contribuția datorată. Dacă pentru persoanele care lucrează în
aceste unități nu se plătesc contribuțiile de asigurări sociale datorate, inclusiv majorările, timp de
șase luni consecutiv, direcția de muncă și protecție socială va solicita organelor competente
retragerea autorizației de funcționare. Indemnizațiile de asigurări sociale se calculează la salariul
fix stabilit în contract, în cuantumurile și condițiile reglementate de actele normative pentru
salariații de stat. Indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale se plătesc salariaților de către
unitate prin reținere din contribuția de asigurări sociale datorată. Pentru persoanele cuprinse în
asociațiile lucrative, asociațiile familiale și persoanele autorizate să desfășoare o activitate
independentă, calcularea și plata indemnizațiilor și ajutoarelor se fac de către direcțiile de muncă și
protecție socială prin camera de muncă. Sumele necesare efectuării acestor plăți se ridică din
contul de disponibilități din contribuția pentru asigurările sociale cu dispoziția de încasare.
Evidența contabilă a veniturilor realizate și a cheltuielilor efectuate privind asigurările sociale se
ține la Oficiul de Asigurări Sociale și Pensii. Dovada plății contribuției de asigurări sociale se face
cu statele de plată a salariilor, însoțite de copiile dispozițiilor de plată a contribuțiilor.
CONTRIBUȚIA UNITĂȚILOR PARTICULARE PENTRU PENSIA SUPLI-
MENTARA, c. care reprezintă 5% din venitul lunar stabilit în contractul de asigurare socială
(v.) sau din salariul fix. Contribuția pentru pensia suplimentară se depune de către unitățile care
sunt organizate și funcționează pe baza liberei inițiative, lunar, o dată cu plata chenzinei a doua a
salariilor, la Casa de Economii și Consemnațiuni, într-un cont intitulat „Contribuția pentru pensia
suplimentară44, deschis pe numele direcțiilor de muncă și protecție socială. Contabilitatea
veniturilor și a cheltuielilor din fondul pentru pensia suplimentară se ține la Oficiul de Asigurări
Sociale și Pensii de Stat.
CONTRIBUȚIE 1. Aportul, partea cu care o persoană participă (în bani sau cu anumite
bunuri) la efectuarea unei lucrări, acțiuni, cheltuieli. 2. Sumă de bani care se încasează de către
anumite instituții de drept public de la diferite persoane fizice și juridice, pentru diferite avantaje
reale sau presupuse de care ele beneficiază. Plata c. este obligatorie. C. se percep pentru
construirea de șosele de la proprietarii terenurilor limitrofe, pentru circulația străinilor, respectiv
pentru avantajele pe care aceștia le au la hoteluri, diferite magazine etc.
CONTRIBUȚIE DE ÎNTREȚINERE, sumă lunară de bani datorată de persoanele
internate în spitale, cămine-spital, cămine de bătrâni etc., stabilită în funcție de costul întreținerii și
de nivelul veniturilor proprii. Dacă persoanele internate nu au veninuri sau dacă acestea nu sunt
427
CON
suficiente pentru acoperirea costului întreținerii, c. se datorează integral sau parțial, după caz, de
către soțiile, copiii sau părinții lor, potrivit cu posibilitățile lor de plată. Sunt scutiți de plata c. de t
susținătorii legali ai persoanelor internate în cămine-atelier și cămine pentru bolnavi neuropsihici.
CONTRIBUȚIE ÎN MUNCĂ PENTRU INVESTIȚII, aport în muncă al populației,
considerat ca sursă de finanțare a investițiilor, care consta în materiale aprovizionate, manoperă,
transporturi și alte prestații de serviciu, socotite drept c. a beneficiarului de investiții.
CONTRIBUȚIE LA AVARIA COMUNĂ, partea cu care trebuie să contribuie la
acoperirea daunelor și a cheltuielilor făcute în contul avariei comune (v.) cei care au beneficiat de
pe urma acestora (încărcătură, navlu, navă). C. la a.c. se determină prin aplicarea coeficientului de
contribuție (v.) asupra masei debitoare (v.).
CONTRIBUȚIE PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT, sumă de bani plătită
lunar de agenții economici cu capital de stat, mixt și privat, de instituțiile publice pentru personalul
lor, de întreprinderile micii industrii pentru salariații lor, de asociațiile cu scop lucrativ, de
persoanele autorizate să desfășoare o activitate independentă, de salariați, precum și de persoanele
fizice care angajează personal casnic sau pentru îngrijirea blocurilor de locatari. Nivelul c. pentru a.s.
de s. a evoluat în timp de la 9-14%, cât era până în anul 1989, la 20% în anul 1990. Din aprilie 1991,
prin introducerea unei prestații de natură compensatorie, și anume compensarea parțială a creșterii
prețurilor la medicamente, s-au adăugat două procente contribuției pentru asigurările sociale (care
în acest mod devenea de 22%), banii rezultați constituindu-se într-un fond special la dispoziția
Ministerului Sănătății. începând din anul 1992, unitățile românești care prestează activități în afara
granițelor țării, firmele străine care calculează contribuții pentru asigurările sociale aferente
personalului lor cuprins în asigurările sociale românești, indiferent dacă acestea exercită activitatea
pe teritoriul României sau în străinătate, societățile mixte de pe teritoriul României pentru
personalul lor salariat, reprezentanțele firmelor comerciale ale organizațiilor internaționale și ale
organizațiilor economice străine, reprezentanțele diplomatice străine care funcționează în
România, precum și membrii acestora pentru personalul lor, cetățenii români sau străini cu
domiciliul stabil în România plătesc o contribuție la asigurările sociale de stat majorată de la 30 la
35%. De asemenea, din anul 1992, c. pentru a.s. care se plătesc de către agenții economici și
instituții au fost majorate. Majorarea contribuției a fost determinată de necesitatea păstrării
echilibrului bugetului asigurărilor sociale de stat, în condițiile noi create de efectele tranziției spre
economia de piață. Stabilirea unor cote diferențiate a fost necesară pentru realizarea unei echități
sporite, prin legarea mai strânsă a contribuției plătite în timpul activității de prestațiile obținute la
vârsta pensionării, ținându-se seama de grupa de muncă în care s-a lucrat. în acest mod, contribuția
a fost stabilită diferențiat pe grupe de muncă astfel: "40% asupra câștigului brut realizat pentru
salariații din grupa I de muncă, "35% asupra câștigului brut realizat pentru salariații din grupa a Il-a
de muncă și "30% asupra câștigului brut realizat pentru salariații din grupa a IlI-a de muncă. Aceste
cote diferențiate includ și contribuția de 2% pentru compensarea parțială a prețurilor la medicamente,
care, începând cu 1 ianuarie 1993, se virează de către agenții economici direct la Ministerul
Sănătății. începând din anul 2001, o treime din aceste contribuții se suportă de salariați. Noua
legislație prevede diferențierea cotelor de contribuții pentru asigurările sociale în funcție de
condițiile de muncă normale, deosebite și speciale. Diferențierea c. pe grupe (condiții) de muncă se
explică prin faptul că salariații încadrați în grupele 1 și II de muncă beneficiază de o serie de
avantaje la pensionare (de pildă, reducerea vârstei de pensionare, prestarea unui număr mai mic de
ani pentru pensionare, o rată de înlocuire a salariului prin pensie mai mare etc.). Pentru personalul
casnic angajat la persoane fizice, cota de contribuție este de 15%, ea aplicându-se asupra salariului
428 —“ ““
CON
brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim pe economie. Mărimea cotei contribuțiilor
pentru alimentarea fondurilor asigurărilor sociale de stat este determinată de următorii factori
principali: a importanța ramurii economice sau a domeniului de activitate socială, culturală,
științifică, de ocrotire a sănătății; “condițiile de muncă; “caracterul și felul muncii; “gradul de
periculozitate și de toxicitate corespunzător mediului în care se prestează munca; “mărimea
salariilor; “ponderea personalului pe sexe; “formele concrete de ocrotire a personalului, a
pensionarilor și a familiilor acestora etc. C. pentru a.s. de s. plătite de către agenții economici
exprimă relații economice. Izvorul lor de formare îl constituie munca prestată de lucrătorii
respectivi. Aceste contribuții reprezintă peste 96% din totalul veniturilor bugetului asigurărilor
sociale de stat; ele au crescut an de an, după cum rezultă din tabelul următor.
Dinamica contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat în perioada 1990-2000
Explicații		;^i99i^	1992	L 1993	<1994;		<1995 1
Suma absolută (în milioane de lei)	52 734,1	163 917,0	467 409,0	1 290 962	2 737 627		3 852 530
% față de anul 1990	100	310,8	886,4	2 448	5 191,4		7 305,6
% față de veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat	99,0	99,9	99,8	98,2	97,4		98,14
Explicații L	1996	1997	1998	1999*		2000**	
Suma absolută (în milioane de lei)	5 578 848	11 254 385	19 582 799	32 879 054		50 185 341,8	
% față de anul 1990	10 579,2	21 341,8	37 134,9	62 384,7		95 166,8	
% față de veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat	94,4	85,5	91.7	88,23		93,3	
Sursa: .Anuarul statistic al României. Comisia Națională pentru Statistică. București. 1997. p. 732: 1998. p.
, 641; 1999, p. 633.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al
României, partea I, anul XI, nr. 99, din 9 martie 1999.
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2000, publicată în Monitorul Oficial al
României, partea I, anul XII, nr. 198, din 8 mai 2000.
C. pentru a.s. de s. care se plătesc de agenții economici și instituții se calculează asupra fondului
total de salarii brute lunare realizate de asigurați, precum și asupra veniturilor lunare realizate de
persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile de prestări de servicii și
care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin trei salarii medii brute pe
economie în care se cuprind: a) salariile tarifare ale personalului unităților (personal permanent,
temporar sau zilier); b) drepturile bănești pentru concediile legale și suplimentare; c) salariile
cuvenite lucrătorilor scoși din producție pentru a urma o școală profesională și cele care se acordă
elevilor școlilor profesionale pentru perioada de practică în producție; d) onorariile plătite
specialiștilor pentru expertizele efectuate; e) sporurile de salarii pentru vechime în muncă, pentru
condiții nocive sau periculoase de muncă, pentru munca prestată suplimentar peste programul de
lucru, sporul pentru munca de noapte etc.; f) indemnizațiile de conducere; g) drepturile bănești
care se acordă personalului pe perioada de timp cât îndeplinește diferite obligații de stat și obștești;
h) premiile prevăzute să se acorde personalului în cursul anului (premii pentru realizări deosebite,
pentru economii la materiale, energie, forță de muncă). Baza lunară de calcul la care persoana
429
CON
juridică din România datorează c. de a. pentru personalul român trimis în misiune permanentă în
străinătate o constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale la
care s-a calculat c. de a.s. Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul
mediu al asiguraților din luna pentru care se calculează contribuția și valoarea corespunzătoare a
trei salarii medii brute lunare pe economie. Pentru personalul casnic, contribuțiile cuvenite
asigurărilor sociale se calculează asupra câștigului pe care îl realizează (veniturile bănești și
avantajele în natură de care se bucură, evaluate în bani), dar nu mai puțin decât salariul minim brut
pe țară. C. pentru a.s. de s. nu se datorează și nu se calculează asupra sumelor reprezentând:
■prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile
angajatorului și care se plătesc direct de acesta; "drepturile legale plătite în cazul desfacerii
contractelor individuale de muncă sau al încetării calității de membru cooperator; "diurnele de
deplasare, de detașare și indemnizațiile de transfer; "drepturile de autor sau de colaborator extern;
■sumele obținute în baza unei convenții civile de prestări de servicii sau executări de lucrări de
către persoane care au încheiate contracte individuale de muncă; "sumele reprezentând
participarea salariaților la profit; "premii și alte drepturi exceptate prin acte normative speciale;
■încasările realizate de școlile profesionale din vânzarea diferitelor obiecte confecționate de elevi;
■indemnizațiile de încorporare etc. Sumele exceptate de la plată nu se iau în considerare la
stabilirea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale. Cu începere din anul 2001, salariații plătesc
o contribuție pentru asigurările sociale de stat care reprezintă o treime din contribuțiile totale
stabilite în acest scop. Baza lunară de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale în cazul
asiguraților o constituie: "salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile
reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, ori veniturile celorlalte categorii de
asigurați; "venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare, care nu
poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie. Baza lunară de calcul a
contribuției individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă
în străinătate de către persoane juridice din România este salariul brut lunar în lei corespunzător
funcției în care persoana respectivă este încadrată în țară, inclusiv sporurile și celelalte adaosuri
legale. Pentru aceste persoane, baza lunară de calcul nu poate depăși plafonul de trei ori salariul
mediu brut lunar pe economie. Pentru persoanele care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de
integrare profesională sau alocație de sprijin, contribuția se suportă din bugetul fondului pentru
plata ajutorului de șomaj. Baza lunară de calcul al c. de a.s. pentru șomeri o constituie cuantumul
ajutorului de șomaj, al ajutorului de integrare profesională sau al alocației de sprijin, după caz.
Mărimea sumei c. pentru a.s. de s. depinde de doi factori, și anume: cotele procentuale de
contribuție și fondul de salarii, inclusiv impozitul aferent acestuia. Suma anuală a contribuțiilor se
determină prin aplicarea cotei respective asupra fondului total de salarii, pe an, inclusiv impozitul
aferent acestuia, folosindu-se formula:
Se = -^.
100
în care:
Sc = suma contribuțiilor pentru asigurările sociale;
Fs = fondul total de salarii;
Cp = cota procentuală a contribuțiilor.
430
CON
Suma contribuțiilor astfel determinata se repartizează corespunzător pe trimestre. Agenții
economici calculează și includ contribuțiile în costul produselor, al lucrărilor executate sau al
prestărilor de servicii. Pentru instituțiile publice, sumele necesare achitării contribuțiilor sunt
alocate din bugetul de stat sau din bugetele locale, după caz. C. individuală de a.s. datorată de
asigurați se calculează și se reține integral din salariile lor, după caz, din venitul brut lunar al
asiguraților și se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul
acestuia. Agenții economici dispun virarea sumei reprezentând c. pentru a., inclusiv contribuția
reținută de la salariați, în contul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în
fiecare lună, o dată cu cererea depusă la bancă pentru eliberarea fondului de salarii necesar plății
chenzinei a doua, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii în curs. Unitățile bancare și organele
C.E.C. nu eliberează sumele pentru plata salariilor, dacă nu li se depune dispoziția de plată
referitoare la virarea contribuțiilor. Persoanele care folosesc personal casnic sunt obligate să
depună integral contribuția la C.E.C., în termen de 20 de zile de la expirarea lunii calendaristice,
de unde aceasta se virează apoi în contul bugetului asigurărilor sociale de stat deschis la bancă.
Unitatea C.E.C. respectivă este obligată să nu elibereze chitanța de încasare a impozitului asupra
salariilor cuvenite personalului casnic până când nu se depune și contribuția cuvenită organelor de
asigurări sociale. Verificarea plății corecte a contribuției pentru asigurările sociale datorate de
persoanele fizice se face trimestrial, de către organele financiare. Dacă persoanele juridice și fizice
care folosesc personal salariat au plătit direct salariaților lor unele drepturi de asigurări sociale
prevăzute de lege, altele decât cele care se suportă din fondurile proprii, acestea depun în contul
asigurărilor sociale de stat numai diferența dintre sumele reprezentând contribuția datorată și
drepturile de asigurări sociale care trebuie plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat. Sumele
reprezentând prestații de asigurări sociale plătite de angajator asiguraților, care depășesc suma
contribuțiilor datorate de acesta în luna respectivă, se recuperează din contul asigurărilor sociale de
la casa teritorială de pensii respectivă. în situația în care contribuția lunară de asigurări sociale
achitată de contribuabil este mai mare decât contribuția datorată, suma plătită în plus se
regularizează ulterior, potrivit procedurii stabilite de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de
Asigurări Sociale. Termenele de plată a c. de a.s. sunt următoarele: a) data stabilită pentru plata
drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul asigurătorilor care efectuează plata drepturilor
salariale lunar sau chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se
datorează plata; b) până la sfârșitul lunii, pentru luna în curs, în cazul asiguraților care sunt: asociat
unic, asociați, comanditari sau acționari; administratori sau manageri cu contract încheiat; membri
ai asociațiilor familiale; persoane autorizate să desfășoare activități independente; c) cel mai târziu
până la datele fixate prin declarația sau contractul de asigurare în cazul asiguraților care au
calitatea de: proprietari de bunuri sau arendași de suprafețe agricole și forestiere; persoane care
desfășoară activități agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activități private în domeniul
forestier; membri ai societăților agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; persoane
care desfășoară activități în unitățile de cult recunoscute prin lege și care nu au încheiat contract
individual de muncă; alte persoane; d) până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se
efectuează plata drepturilor suportate din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în
cazul persoanelor care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau alocație
de sprijin; e) data prevăzută în convenția civilă de prestări de servicii pentru plata sumelor
persoanelor angajate exclusiv pe bază de convenție civilă de prestări de servicii, însă nu mai târziu
de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata. Indiferent de forma de
proprietate, angajatorii sunt obligați să depună în bancă, o dată cu documentația pentru plata
salariilor și a altor venituri ale asiguraților, și documentele pentru plata contribuțiilor datorate
431
CON
bugetului asigurărilor sociale de stat, plățile efectuându-se simultan, sub control bancar.
Neachitarea la termen a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat dă dreptul
caselor teritoriale de pensii să aplice măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor
cuvenite, potrivit normelor legale privind executarea creanțelor bugetare. întârzierea în plata
contribuției se sancționează cu aplicarea unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere,
până la achitarea sumei datorate inclusiv. Cota majorărilor de întârziere se stabilește potrivit
reglementărilor privind executarea creanțelor bugetare. Sumele reprezentând majorări de întârziere
se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat. Calculul majorărilor de întârziere, evidențierea
în contabilitate și urmărirea plății acestora se fac de către angajator sau, după caz, de instituția care
efectuează plata ajutorului de șomaj. Pentru asigurații cu contract de asigurare, majorările de
întârziere se calculează de casele teritoriale de pensii. Restructurarea întreprinderilor, blocajul
financiar, lipsa de lichidități, evaziunea fiscală determină întârzierea plății sau neplata
contribuțiilor de asigurări sociale de către un număr tot mai mare de agenți economici; în aceste
condiții, crește volumul majorărilor de întârziere, cu efecte negative asupra costurilor de producție
și capacității de plată a agenților economici. Nedepunerea c. pentru a.s. de s. nu afectează plata
drepturilor de asigurări sociale cuvenite asiguraților. Neplata la termenele stabilite a c. de a.s. de
către asigurați cu declarație sau contract de asigurare atrage neacordarea drepturilor la prestații
până la achitarea contribuției datorate și a majorărilor de întârziere aferente. C. datorate și
nedepuse pot fi urmărite pe cel mult 18 luni la unitățile de stat și doi ani la celelalte persoane
juridice și fizice. în cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele
datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat se recuperează potrivit procedurii legale. în
majoritatea țărilor, fondurile asigurărilor sociale se constituie din contribuția agenților economici,
a instituțiilor, a salariaților și a statului (uneori prin subvenții, dacă este cazul). De exemplu,
potrivit Legii pentru unificarea asigurărilor sociale din toate provinciile noastre din 1933, fondurile
asigurărilor sociale se constituiau dintr-o contribuție globală de 6% aplicată asupra salariilor și
suportată în părți egale de către salariați și patroni, precum și dintr-o subvenție de stat. Pe baza
Legii asigurărilor de stat din 1938, s-a stabilit o cotizație unică de 8% aplicată asupra salariului
mediu, plătită în părți egale de către salariați și patron, precum și o contribuție a statului. Patronii
care foloseau mai mult de zece salariați plăteau o cotizație suplimentară de 1,2% calculată asupra
salariilor plătite angajaților și destinată acoperirii riscurilor de accidente. în țările din Europa și de
pe celelalte continente, fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie din cotizațiile salariaților,
din contribuția patronilor, din unele subvenții din partea statului în diferite proporții, precum și din
alte surse. De exemplu, în Austria angajații plătesc circa 13% din salariu, patronii plătesc o
contribuție de 15,4% calculată asupra salariilor, iar statul subvenționează orice deficit. în Belgia,
angajații plătesc 14,5% din salariu, patronii plătesc o cotă de 15% calculată asupra salariilor, iar
statul suportă diferite cote din cheltuieli. în Franța, angajații plătesc circa 16% din salariu, patronii
suportă o cotă de 20,8% din statul de plată, iar statul suportă o anumită subvenție. în Elveția,
asigurații plătesc circa 6% din câștiguri, patronii datorează 5% din statul de plată, iar guvernul
acordă subvenții reprezentând 20% din costul pentru bătrânețe și 50% din cel pentru invaliditate,
în Olanda, asigurații plătesc 13% din salariu, patronii plătesc 20,85% din statul de plată, iar
guvernul suportă subvenții și contribuții pentru persoanele cu venituri mici. în Suedia, fondurile
asigurărilor sociale de stat se constituie din contribuția salariaților reprezentând circa 10% din
salarii, patronii plătesc 18% din statele de salarii, iar guvernul suportă circa 25% din costul
prestațiilor. în Germania, fondurile asigurărilor sociale de stat se constituie în următoarele
proporții: cotizații ale salariaților - 15,8%, contribuții ale patronilor - 19% și subvenții din partea
statului. în Canada, fondurile asigurărilor sociale se constituie din următoarele surse: cotizații ale
432
CON
salariaților - 4,7%, contribuții patronale 8,5% și subvenții din partea statului. în S.U.A., fondurile
asigurărilor sociale de stat se constituie din următoarele izvoare: cotizațiile salariaților - 11,1%,
contribuții patronale - 17,3% și subvenții din partea statului. Fondurile asigurărilor sociale de stat
din Japonia se constituie astfel: cotizații ale salariaților - 10,7%, contribuții patronale - 15,4% și
subvenții din partea statului.
CONTRIBUȚIE PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ, formă de participare a
salariaților, a cooperatorilor și a altor persoane la alimentarea unui fond din care la pensionare, pe
lângă pensia de bază, se acordă și o pensie suplimentară. Stabilirea acestei contribuții are la bază
principiul mutualității între angajații agenților economici și ai instituțiilor. C. pentru p.s. este de
5% și se plătește de către toți salariații cuprinși în sistemul asigurărilor sociale pentru sumele
încasate drept salarii de bază, la care se adaugă: "sporul de vechime în muncă; "sporul pentru
lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platforme marine de foraj și extracție; "indemnizația
de zbor; "sporul pentru condiții grele de muncă; "sporul pentru lucrul sistematic peste programul
normal; "sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; "alte sporuri cu caracter permanent
prevăzute în contractele individuale de muncă. Contribuția de 5% a salariaților pentru pensia
suplimentară se calculează, prin urmare, și se reține din sumele încasate drept salariu de bază, la
care se adaugă toate drepturile salariale care nu fac parte din salariul de bază, sporurile de salariu cu
caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă. Drepturile salariale care fac parte
din salariul de bază și care se iau în calcul la determinarea și reținerea contribuției de 5% sunt:
■indemnizația de conducere; "salariul de merit; "sporul pentru profesor-diriginte, farmacist-diriginte;
■sporul pentru asistent medical șef, medic-inspector; "indemnizația pentru inspector școlar de
specialitate etc. C. pentru p.s. se datorează pentru întreaga perioadă care constituie vechime în
muncă, inclusiv perioada în care salariații se află în incapacitate temporară de muncă sau în
concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani și primesc indemnizația de
asigurări sociale. Toate veniturile care se iau în calcul sunt cele brute. C. pentru p.s. se datorează și
de persoanele care cumulează pensia cu salariul pe baza contractului de muncă. Dacă persoanele
cumulează mai multe funcții, c. pentru p.s. se calculează și se reține numai la funcția de bază.
Constituie vechime în muncă, pentru care, ca atare, se datorează contribuția de 5%, perioadele în
care salariatul a solicitat concediu fără plată pentru susținerea examenului de bacalaureat, a
examenului de admitere în instituții de învățământ superior, curs seral și fără frecvență, a
examenelor de an universitar, ca și a examenului de diplomă, pentru salariații care urmează o
formă de învățământ superior, curs seral sau fără frecvență. C. pentru p.s. nu se datorează de
persoanele care prestează servicii sau execută lucrări pe baza contractelor civile sau care
efectuează alte lucrări ce nu au la bază contracte de muncă reglementate de legislația muncii. în
aceste situații se află: personalul de îngrijire plătit de asociațiile de locatari încadrat pe bază de
convenție pentru prestări de servicii; personalul de îngrijire, bibliotecarii din unitățile școlare,
remunerați cu sume forfetare, sub nivelul unei jumătăți de normă, care nu au calitatea de angajat.
De asemenea, c. pentru p.s. nu se datorează de salariați pentru perioadele nelucrate și consemnate
ca atare în carnetul de muncă, perioade care nu constituie vechime în muncă și nu se iau în calcul
la pensionare (perioadele în care salariatul a absentat nemotivat sau a fost în concediu fără plată).
C. pentru p.s. se reține de persoanele juridice și cele fizice care folosesc personal salariat și se
virează de acestea, la plata chenzinei a doua, într-un cont special la Casa de Economii și
Consemnațiuni, pentru care se acordă o dobândă. Fondurile pentru pensia suplimentară constituite
din contribuția plătită de persoanele cuprinse în sistemul asigurărilor sociale de stat se gestionează
de organele de asigurări sociale autorizate să ia măsuri pentru protejarea și valorificarea sumelor
temporar disponibile, păstrându-se în conturi la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la bănci.
433
CON
CONTRIBUȚII PENTRU FONDUL UNIVERSAL DE PENSII, c. care se plătesc la un
fond universal de pensii și care se stabilesc în funcție de încadrarea membrilor fondului în una
dintre categoriile de contribuabili la sistemul public de pensii, în felul următor: a) pentru cei
angajați cu contract individual de muncă sau pentru persoanele care își desfășoară activitatea în
funcții elective ori numite în cadrul autorității legislative, executive sau judecătorești, pe durata
mandatului, astfel: 5% din salariul individual brut realizat lunar sau din indemnizația brută
realizată lunar, după caz, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul
colectiv de muncă (contribuție plătită de angajat); 5% din fondul total de salarii brute realizat de
aceștia (plătită de angajator, în numele și pentru angajați! proprii); b) pentru persoanele care
realizează un venit anual echivalent cu cel puțin trei salarii medii brute pe economie și care nu au
contract individual de muncă, 10% din venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în
contractul de asigurare în sistemul public de pensii (contribuție plătită de persoana respectivă);
c) pentru persoanele care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau
alocație de sprijin, 10% din cuantumul respectiv (contribuție plătită din fondul pentru plata
ajutorului de șomaj). Pentru contribuțiile prevăzute la literele a) și b), baza de calcul al contribuției
nu poate depăși de trei ori salariul mediu brut lunar pe economie. Salariul mediu brut lunar pe
economie este cel prognozat pentru fiecare an și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale
de stat. Nivelul total al c. pentru f.u. de p. se deduce din contribuția datorată sistemului public de
pensii. Contribuția la aceste fonduri este neimpozabilă. De la data la care o persoană devine
membru al unui fond și plătește contribuția, numărul lunar de puncte stabilit pentru această
persoană pe baza Legii nr. 19/2000 se înmulțește cu raportul dintre contribuția individuală plătită
de aceasta la sistemul public de pensii și contribuția individuală stabilită prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat. Colectarea contribuțiilor la fonduri se efectuează de către Casa
Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, concomitent cu colectarea contribuțiilor
la sistemul public de pensii; contribuțiile astfel încasate se transmit către fonduri în termen de trei
zile de la primirea lor, după deducerea comisionului cuvenit Casei Naționale de Pensii și Alte
Drepturi de Asigurări Sociale, care se suportă de societățile de pensii ca parte din costuri. Valoarea
comisionului este echivalentul în Iei, calculat la cursul de schimb al Băncii Naționale la data plății,
a 0,05 euro/membru și lună. Angajatorul care plătește contribuții la fonduri în numele salariaților
săi prin Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale este obligat să o informeze
despre suma cu care contribuie pentru fiecare membru al fondului, numărul de identificare al
angajaților, perioada pentru care se plătește contribuția respectivă și baza de calcul al fiecărei
contribuții. Casa Națională de Pensii și Alte drepturi de Asigurări Sociale transmite contribuțiile
către fonduri în numele fiecărui membru a cărui contribuție a primit-o, în conformitate cu un
registru central în care sunt înscriși toți membrii fondurilor din România. Dacă un fond nu a primit
contribuțiile datorate în termenul stabilit, societatea de pensii informează imediat, în scris,
membrul fondului a cărui contribuție nu a fost primită. în acest caz, societatea de pensii transmite
o somație de plată Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale. Nerespectarea
termenului de plată prevăzut în somația de plată atrage aplicarea de penalități care nu pot fi mai
mici decât dobânda la depozitele plasate la bănci pentru perioada respectivă. întârzierea în plata
contribuțiilor dă dreptul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale să aplice
măsuri de executare silită.
CONTROL, noțiune ce provine de la cuvintele „contra rolus“, care înseamnă verificarea
actului original după duplicatul care se încredințează în acest scop unei alte persoane. în acest caz,
c. înseamnă stabilirea exactității materiale a operațiunilor supuse controlului, care se face, de
obicei, concomitent cu executarea operațiunii, anticipat sau la un scurt interval de Ia efectuarea
operațiunii. C într-o întreprindere constă în verificarea efectuării tuturor activităților în
conformitate cu programul fixat, după ordinele date și principiile stabilite. G poate fi considerat și
434“ ;	“
CON
ca o supraveghere sistematică și neîntreruptă a unei activități, care s-ar caracteriza, între altele, și
prin aceea că se exercită în cea mai mare parte de către organele întreprinderii, chiar dacă acestea
nu sunt specializate; se poate efectua personal sau cu ajutorul unor mașini speciale de c. sau de
calcul; se ocupă și de cercetarea cauzelor care au provocat neregularitățile constatate; are caracter
permanent. Toate aceste caracteristici deosebesc controlul de expertiză, revizie și verificare. C. are
o sferă largă de acțiune, el fiind o latură importantă și cu funcții multiple a conducerii generale,
conștiente a activității economico-sociale și desfășurându-se la toate nivelurile și în toate
compartimentele societății. Societatea trebuie să cunoască în orice moment cum sunt gospodărite
mijloacele sale materiale și financiare, cum oamenii și cadrele de conducere își îndeplinesc
sarcinile, cum sunt înfăptuite hotărârile Guvernului și cum sunt respectate legile țării. C. este o
latură a procesului de conducere, cu rol educativ, fiind chemat să identifice rezervele din
economie, să lichideze și să prevină deficiențele, să conducă la întărirea și la creșterea răspunderii
în gospodărirea și apărarea avutului public, în perfecționarea activității de stat, cooperatiste și
private, la întărirea ordinii, disciplinei și legalității, cultivând spiritul responsabilității sociale în
întreaga activitate economică și socială, urmărind apărarea legalității și creșterea eficienței
activității economico-sociale. C. trebuie să fie eficient. C. are un profund caracter democratic,
acesta decurgând din însăși structura politică a societății noastre; este unitar, sistematic,
multilateral, competent, operativ, prompt, constructiv, educativ și eficient. C. este în același timp
un proces de cunoaștere a trecutului, de apreciere a prezentului și de descifrare a viitorului unității
controlate. După momentul în care se efectuează, se disting: c. preventiv, c. concomitent
(simultan sau progresiv), c. postoperativ sau posterior; după sfera de acțiune a controlului se
deosebesc: c. intern și c. extern; după termenul în care se efectuează: c. continuu sau permanent
și c. periodic; după volumul lucrărilor controlate: c. complet și c. parțial; după materialitatea lui:
c. direct, c. indirect; c. de drept și c. de fapt; după felul activității controlate: c. de casă, c. de
magazie etc.; după organele care-1 efectuează: c. de execuție și c. de gestiune. Toate aceste forme
de control trebuie să fie strâns împletite, să acționeze convergent. Pentru îndeplinirea sarcinilor
sale, c. trebuie să fie efectuat la timp și rapid de organe competente și imparțiale; să fie util și
proporțional cu scopurile urmărite. Noțiunea de c. cuprinde în sfera sa și revizia și verificarea.
V. și revizie; verificare.
CONTROL BANCAR, c. exercitat de către organele de control ale Băncii Naționale a
României, ale celorlalte bănci asupra unităților economice, cu prilejul creditării, efectuării plăților
fără numerar, utilizării fondului de salarii, respectării disciplinei de casă etc., având ca obiect:
verificarea modului de întocmire a documentelor privind operațiunile de încasări și plăți cu și fără
numerar, prezentate de titularii de cont la bancă, a exactității înregistrării fiecărei operațiuni,
verificarea valorilor materiale și bănești și confruntarea lor cu situațiile contabilității sintetice și
analitice. C.b. asupra activității întreprinderilor se desfășoară sub forma c. preventiv, concomitent
și postoperativ. C.b., prin punerea în evidență a realităților existente în unitățile economice sau
bugetare, contribuie la îndeplinirea programului de dezvoltare economico-socială a țării, la asigurarea
integrității proprietății publice asupra mijloacelor de producție, la întărirea continuă a gestiunii
economico-financiare, la descoperirea rezervelor interne, la instaurarea unei discipline contractuale și
financiare ferme etc. Organele de control ale băncilor răspund disciplinar, material și penal pentru
neîndeplinirea dispozițiilor legale și a instrucțiunilor băncilor privitoare la controlul bancar.
CONTROL BĂNESC, formă a controlului economic exercitat prin intermediul banilor și
al relațiilor bănești. El poate îmbrăca mai multe forme, și anume: controlul circulației bănești, al
utilizării fondului de salarii, al plăților fără numerar etc. Acest control se exercită de către bănci.
435
CON
CONTROL BUGETAR, verificare sistematică a modului de realizare a veniturilor și de
efectuare a cheltuielilor bugetare, în comparație cu prevederile bugetare; procedeu principal al
sistemului de conducere modernă a întreprinderilor, fundamentat pe principiul comparării
obiectivelor prevăzute în program, pentru toate domeniile de activitate a întreprinderilor, cu
rezultatele obținute, în vederea stabilirii răspunderilor și a luării deciziilor care se impun. Scopul
c.b. este acela de a descoperi abaterile față de obiectivele stabilite prin bugetul aprobat, pentru a se
acționa prompt și fenn asupra fluxurilor bugetare în direcția dorită. în efectuarea c.b. de un mare
folos sunt sistemele computerizate de conturi.
CONTROL COMBINAT, c. care constă în îmbinarea mai multor forme de c. (total,
parțial, tematic, prin sondaj etc.). C.c. se practică frecvent, datorită faptului că este cel mai eficient
și înlătură dezavantajele specifice fiecărei forme de control luate separat.
CONTROL COMPLET, c. efectuat asupra întregii activități a unei unități.
CONTROL CONCOMITENT (OPERATIV SAU CURENT), c. care se efectuează în
timpul realizării obiectivelor din programele de producție și cele financiare, adică în același timp
cu îndeplinirea operațiunilor care necesită mijloace materiale și bănești. C.c. se exercită direct
asupra compartimentelor din subordine și inopinat în locurile unde se păstrează și se gestionează
valorile materiale. Obiectivele acestui c. se referă la gospodărirea mijloacelor materiale și bănești,
cum sunt: recepționarea, depozitarea, conservarea, inventarierea mijloacelor materiale, la ținerea
contabilității, la modul cum se exercită controlul preventiv, controlul posterior etc. C.c. se exercită
atât de către organele cu funcție de răspundere și de conducere, cât și de către organele de
contabilitate, financiare, bancare etc. Acest c. contribuie Ia folosirea rațională a mijloacelor materiale
și bănești, la îndeplinirea integrală și la termen a obligațiilor întreprinderilor și instituțiilor față de
furnizori și față de lucrătorii proprii, la realizarea sarcinilor de producție, la formarea acumulărilor, la
identificarea și mobilizarea rezervelor din economie etc. C.c. este absolut indispensabil în activitatea
unităților economice, a instituțiilor etc., deoarece eventualele abateri de la disciplina economică și
financiară care au fost omise în timpul controlului preventiv sunt depistate și lichidate în momentul
înfăptuirii proceselor economice, sociale și financiare. V. și control preventiv (financiar preventiv).
CONTROL CONTINUU, c. efectuat neîntrerupt în ceea ce privește durata și intensitatea
lui. Se realizează cu ajutorul graficelor.
CONTROL DE EXECUȚIE, c. efectuat de organe specializate, în mod sistematic, asupra
executării unei lucrări.
CONTROL DE FOND, c. care urmărește oportunitatea, legalitatea, exactitatea,
economicitatea operațiunii pe care o cuprinde un document.
CONTROL DOCUMENTAR, c. care verifică și examinează documentele de dispoziție și
justificative legale, înregistrările contabile, bilanțurile și dările de seamă, pe baza cărora s-au
efectuat operațiunile economice și financiare.
CONTROL ECONOMIC, c. sistematic efectuat multilateral și continuu asupra activității
economice desfășurate de toate unitățile economice și organele financiare, stabilind cu această
ocazie și măsurile de îmbunătățire și de perfecționare a muncii acestor organizații. C.e. urmărește
realizarea programului de aprovizionare, producție și desfacere, a planului financiar, utilizarea
mijloacelor fixe, a celor circulante, a forței de muncă, a fondului de salarii.
436
CON
CONTROL FAPTIC, c. efectuat pe teren, în locurile unde se înfăptuiesc actele economice,
prin măsurare, cântărire, numărare. C.f. are în vedere cantitățile de materii prime, materiale etc.,
stadiul lor de prelucrare, integritatea avutului public și privat. Principalele forme de realizare a c.f.
sunt: inventarierea, expertiza tehnică, analizele de laborator, inspecția fizică etc.
CONTROL FINANCIAR, c. care urmărește administrarea și gestionarea patrimoniului
public și privat și prin care se verifică sub aspect valoric întreaga activitate a unităților economice
(realizarea acumulărilor bănești, reducerea costurilor, utilizarea fondurilor, gestiunea valorilor
materiale și bănești, operațiunile cu și fără numerar, creditarea întreprinderilor, disciplina
financiară, de casă etc.). C.f. are ca obiective întărirea continuă a gestiunii economico-financiare,
modul de gospodărire a mijloacelor materiale și financiare, realizarea echilibrului financiar,
monetar și valutar al economiei naționale, asigurarea unei eficiențe economice maxime, apărarea
legalității. C.f. este exercitat de Departamentul Controlului Financiar de Stat din Ministerul
Finanțelor, care are ca sarcină verificarea activității ministerelor, instituțiilor publice, municipiilor,
precum și a unităților economice în ce privește folosirea mijloacelor economice, îndeplinirea
obligațiilor față de buget, respectarea fondului de salarii, a statelor de funcțiuni și a tarifelor de
salarizare, modul cum conducătorii direcțiilor și serviciilor de contabilitate își îndeplinesc
obligațiile etc.; el mai are și sarcina îndrumării metodologice a controlului activității organelor de
control financiar intern din ministere, instituții și din unitățile subordonate. De asemenea,
departamentul respectiv elaborează instrucțiuni cu caracter normativ, experimentează și
generalizează metodele avansate de lucru în domeniul controlului, organizează schimbul de
experiență cu celelalte ministere etc. V. și control preventiv.
CONTROL FINANCIAR DE GESTIUNE, formă a controlului financiar propriu executat
ulterior înfăptuirii actelor economice și financiare, care urmărește modul cum au fost respectate
normele legale privitoare la gestionarea resurselor materiale și bănești, pe baza actelor de cheltuieli
înregistrate în contabilitate. C.f. de g. urmărește respectarea normelor referitoare la: existența,
integritatea valorilor materiale și bănești, casările de bunuri, efectuarea încasărilor și a plăților în
lei și în valută, plata salariilor și a altor drepturi salariale, achitarea obligațiilor fiscale față de
bugetul statului, relațiile cu furnizorii și cumpărătorii, modul cum este condusă contabilitatea etc.
CONTROL FINANCIAR INTERN, verificare temeinică și multilaterală a documentelor
privind operațiunile efectuate de unitatea controlată într-o anumită perioadă de timp. C.f.i. este
organizat în cadrul ministerelor, unităților economice, instituțiilor și organizațiilor centrale de stat
și cooperatiste, în unitățile subordonate acestora, în municipii, orașe și comune. Obiectivele
organelor de control au la bază în principal apărarea integrității proprietății avutului public și
privat, întărirea spiritului de legalitate în unitățile supuse controlului, îmbunătățirea situației
financiare a acestora, îndeplinirea integrală și ritmică a sarcinilor de producție, creșterea
productivității muncii, reducerea costurilor etc. Organele de c.f.i. au sarcina de a efectua controlul
gestionar, de a verifica activitatea economico-financiară a unității controlate, fiind subordonate
direct conducătorului unității în cadrul căreia funcționează, primăriilor și prefecturilor. V. și
control preventiv.
CONTROL FINANCIAR PREVENTIV, v. CONTROL PREVENTIV.
CONTROL IERARHIC, c. exercitat de către superiori asupra lucrărilor pe care le
efectuează personalul salariat din subordine.
CONTROL INTERN, c. efectuat în toate compartimentele unei unități gestionare, pe baza
dispoziției date de conducerea unității. Are menirea de a verifica, de a constata abaterile și de a
437
CON
stabili consecințele acestor abateri, propunând totodată măsurile necesare pentru înlăturarea pe
viitor a deficiențelor constatate.
CONTROL ÎNCRUCIȘAT, verificarea aceluiași act justificativ sau a aceleiași probleme
atât la întreprinderea controlată, cât și la alte unități și la unitatea bancară cu care întreprinderea are
relații economice și financiare, precum și a tuturor elementelor care au tangență cu actul respectiv
sau cu problema cercetată de organele de control.
CONTROL OBȘTESC, formă principală de participare directă a maselor de cetățeni la
exercitarea puterii de stat, la cât mai buna gospodărire a avuției sociale și la perfecționarea întregii
activități economice, sociale și financiare. Acest control permite antrenarea tuturor categoriilor de
cetățeni în gospodărirea cât mai bună și în folosirea eficientă a mijloacelor pe care le oferă
societatea pentru îmbunătățirea continuă a condițiilor de viață și de muncă ale poporului. C.o.
acționează ca un factor de educație și răspundere civică, de întărire a conștiinței, contribuind la
cultivarea unei atitudini înaintate a lucrătorilor din unitățile de servire publică, la generalizarea
celei mai bune experiențe, la combaterea manifestărilor de neglijență, nepăsare și lipsă de
răspundere față de interesele poporului, la întărirea legalității etc. C.o. nu înlocuiește controlul de
specialitate al organelor de stat și cooperatiste; el are o mare putere de cuprindere, exercitându-se
de către echipe de cetățeni în scopul îmbunătățirii continue a activității în unitățile de stat și
cooperatiste, în cele de aprovizionare și de servire a populației. Eficiența acestui control crește
datorită informării sistematice a maselor prin intermediul presei centrale și locale, al radioului și
televiziunii, despre acțiunile de control și rezultatele acestora. Periodic, echipele de control sunt
obligate să informeze organizațiile care le-au ales asupra activității desfășurate.
CONTROL PARȚIAL, c. efectuat numai asupra unui domeniu de activitate economico-fi-
nanciară sau asupra unei singure categorii de lucrări (de exemplu, la investiții, la activele
circulante, la acumulări, la fondul de salarii).
CONTROL PERIODIC, c. efectuat la intervale regulate de timp. Prezintă mai mult
caracterul de sondaj, având în unele cazuri o eficiență mai redusă.
CONTROL PERMANENT, v. CONTROL CONTINUU.
CONTROL POSTERIOR (POSTOPERATIV), verificare a operațiunilor economice și
financiare, după ce acestea au fost efectuate. Deși acest control urmează fazei efectuării
operațiunii, el prezintă avantajul că se poate executa cu minuțiozitate și fără să stânjenească
activitatea curentă a unității controlate; este un c. temeinic, pe baza căruia se pot trage concluzii
utile pentru activitatea viitoare, având și o latură de prevenire. C.p. contribuie la identificarea,
mobilizarea și folosirea rezervelor interne din economie, controlează legalitatea, oportunitatea și
eficiența operațiunilor, apără integritatea avutului public și privat și îi sancționează pe cei care s-au
abătut de la disciplina economico-financiară etc.
CONTROL PREVENTIV (FINANCIAR PREVENTIV), formă importantă de control
organizată în toate ramurile economiei și organizațiile economice, care se exercită înainte de
efectuarea propriu-zisă a operațiunilor economice și financiare. Nici o cheltuială, indiferent de
fondurile din care se suportă, nu se aprobă și nu se efectuează dacă nu a fost avizată, în prealabil,
potrivit legii, de către conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de alte persoane
însărcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv din unitățile economice și din instituții,
precum și de alte organe cu astfel de atribuții din economie. Scopul controlului este acela de a
împiedica efectuarea de operațiuni nelegale, neeconomicoase, neoportune și nereale, preîntâmpinând

CON
imobilizarea fondurilor și păgubirea avutului public și privat. Sunt supuse controlului toate actele din
care rezultă un consum de muncă vie sau materializată și lichidarea drepturilor sau a obligațiilor
unităților gestionare față de terți. Astfel, c.p. privește încheierea și executarea contractelor economice,
plățile de salarii și de orice alte drepturi, constituirea fondurilor prevăzute de lege, înregistrarea la
cheltuieli a pierderilor, casarea și declasarea bunurilor, cererile de credite, lucrările de investiții etc.
C.p. se organizează în cadrul compartimentului financiar-contabil din ministere și organizații
economice, unități economice gestionare, instituții publice centrale, consilii locale etc. în anumite
condiții, el poate fi organizat și în forma superioară a serviciilor sau birourilor specializate,
subordonate însă conducătorului compartimentului financiar-contabil. C.p. se exercită de șeful
compartimentului financiar-contabil, direct sau prin delegații săi, prin vizarea documentului care este
supus acestui control. V. și control financiar intern.
CONTROL PRIN SONDAJ, verificare a documentelor privitoare la o anumită perioadă
de activitate sau cercetarea anumitor aspecte ale problemei supuse controlului. Când sondajul
scoate la iveală nereguli, atunci c. se extinde asupra întregii perioade de activitate și asupra tuturor
aspectelor problemei care face obiectul controlului.
CONTROL RECIPROC, c. care se exercită între furnizori și cumpărători, între unități
economice și unități bancare, între toți factorii care contribuie la dezvoltarea și întărirea
proprietății publice și private, la creșterea produsului național brut, a avuției naționale, la creșterea
nivelului de trai al poporului, la întărirea gestiunii economico-fmanciare, a disciplinei economice,
de casă, financiare, de credit etc.
CONTROL SIMULTAN, v. CONTROL CONCOMITENT.
CONTROL TEHNICO-ECONOMIC, c. efectuat de către organele superioare și de către
direcțiile de sinteză din ministere, prin frecvente deplasări la întreprinderile subordonate. Pentru ca
acest c. să fie eficient, este necesar ca el să țină seama de principiile organizatorice și de conținut,
și anume: efectuarea c. într-un timp util, pe cât posibil în chiar timpul desfășurării activității supuse
controlului; c. să fie sistematic efectuat, pentru a se putea urmări fenomenele controlate în
succesiunea lor, și să facă posibilă depistarea obiectivelor urmărite prin acțiunea controlului; c. să
fie multilateral, cuprinzând pe cât posibil totalitatea fenomenelor și proceselor supuse controlului.
CONTROL VAMAL, c. efectuat de către organele vamale asupra navelor, aeronavelor și
altor mijloace de transport care sosesc, staționează sau pleacă din vamă, pentru a afla dacă la
bordul acestora nu există mărfuri prohibite, nedeclarate la vamă, mărfuri de contrabandă etc. C.v.
urmărește existența autorizației de import-export, precum și concordanța dintre datele înscrise în
documente și marfă (cantitate, felul mărfii etc.). Dacă mărfurile au fost vămuite în interiorul țării,
ele nu se mai supun c.v. la frontieră, unde se verifică numai integritatea sigiliilor aplicate de
organele vamale. La frontieră se mai efectuează c.v. când se presupune că în mijloacele de
transport se află și mărfuri neprevăzute în documente. C.v. vizează mijloacele de transport,
mărfurile, bagajele la intrarea și ieșirea din țară, pentru a fi depistate bunurile interzise la import
sau la export, în vederea aplicării taxelor vamale legale cuvenite statului. Organele și punctele de
c.v. se află în porturi, pe aeroporturile internaționale, la trecerile de frontieră pe uscat, precum și în
centrele mari în care se încarcă sau se descarcă mărfurile importate sau pregătite pentru export. V.
și contrabandă.
CONTROLOR FINANCIAR, persoană calificată care exercită controlul financiar, organ
de control financiar cu competență profesională și care manifestă probitatea morală și de
comportament necesară. C.f. trebuie să aibă un înalt simț moral care să-1 rețină de la tentații de
439
CON
abuz, corupție, mită etc., ceea ce presupune onestitate, obiectivitate, imparțialitate, sinceritate,
invulnerabilitate. De asemenea, el trebuie să fie obiectiv, ferm, corect, exigent, înțelegător și
independent în exercitarea atribuțiilor sale, să păstreze secretul profesional, să știe precis ce trebuie
și ce nu trebuie să facă, să se bucure de credibilitate și principialitate. C.f. trebuie să respecte codul
deontologic și, prin competența sa profesională, prin integritatea morală și activitatea sa, să
contribuie la întărirea ordinii, a disciplinei economico-financiare, la respectarea legalității.
CONTROLUL BANCAR ASUPRA DISCIPLINEI DE CASĂ, formă a controlului
bancar exercitat de către unitățile bancare și celelalte instituții de credit asupra unităților
economice, prin care se urmărește: "respectarea termenelor și a modalităților de depunere a
numerarului la bănci și la alte instituții de credit; "limita soldului de casă; "respectarea normelor
de efectuare a plăților directe din încasări și a plăților în limita soldului de casă; "efectuarea
plăților pentru cheltuieli de deplasare în limita plafoanelor aprobate; "respectarea normelor de plăți
pentru angajări de lucrări sau servicii; "respectarea normelor privind acordarea de avansuri în
numerar pentru contractări și achiziții de produse agricole la fondul de stat; "integritatea numerarului
aflat în casierie. Organele bancare exercită controlul preventiv al operațiunilor de casă cu prilejul
eliberării numerarului pentru plata salariilor și pentru efectuarea celorlalte plăți, precum și cu ocazia
primirii depunerilor în conturile bancare etc. Băncile exercită și un control ulterior asupra operațiunilor
de casă, în timpul căruia verifică concordanța sumelor din extrasul de cont al băncii cu înregistrările din
registrul de casă, respectarea termenelor de depunere a numerarului la bancă și a limitei soldului de
casă, efectuarea plăților direct din încasări proprii, modul cum au fost lichidate deficiențele constatate
anterior, cum s-au recuperat minusurile de casă de la persoanele vinovate etc. Unitățile bancare exercită
controlul ulterior la organizațiile economice asupra respectării disciplinei de casă cel puțin o dată pe an
și ori de câte ori sunt indicii în privința nerespectării disciplinei de casă. Organele bancare au dreptul să
dea dispoziții conducătorilor unităților economice ca aceștia să dispună de încasările și de plățile
efectuate și hotărăsc luarea de măsuri pentru întărirea disciplinei de casă, concretizate în aplicarea de
majorări, sancțiuni disciplinare, administrative, civile și penale. V. și disciplină de casă.
CONTROLUL CREDITULUI BANCAR, c. exercitat de unitățile bancare asupra modului
de acordare a creditelor, asupra documentației de credit, asupra utilizării eficiente a creditului pe
destinațiile aprobate. De asemenea, se controlează existența garanției creditelor și a rambursării lor
la scadență. V. și principiile creditării bancare.
CONTROLUL DISCIPLINEI DE CASĂ, c. care se exercită de către organele financiare
ierarhic superioare asupra respectării stricte a normelor de efectuare a operațiunilor de încasări și
plăți, păstrării integrității numerarului și a celorlalte valori din casă, ținerii corecte și la zi a
contabilității etc. Disciplina de casă este controlată inopinat cel puțin o dată pe lună de către
conducătorul compartimentului financiar-contabil sau înlocuitorul lui, care semnează în registrul
de casă pe fila cu operațiunile de încasări și plăți înregistrate în ziua efectuării controlului.
Constatarea unor neconcordanțe între soldul scriptic și cel faptic (plusuri sau lipsuri de numerar
sau de valori) impune în mod obligatoriu verificarea riguroasă a tuturor documentelor de casă, a
modului cum acestea au fost înregistrate, identificându-se eventualele erori de înregistrare sau alte
cauze care au influențat soldul de numerar din casă. Lipsurile constatate se recuperează de la
persoanele vinovate, cărora li se aplică și sancțiuni corespunzătoare. C.d. de c. se efectuează și de
către organele de control financiar intern, organele de inspecție ale Ministerului Finanțelor și
administrațiilor financiare, bănci etc. Organele care controlează disciplina de casă trebuie să
stabilească și cauzele eventualelor abateri, răspunderea persoanelor vinovate, să aplice, să propună
sancțiuni și să dea indicații obligatorii pentru lichidarea și preîntâmpinarea deficiențelor constatate.
V. și controlul bancar asupra disciplinei de casă; disciplină de casă.
440	’
CON
CONTROLUL EMISiUNII MONETARE, c. efectuat asupra respectării atribuțiilor Băncii
Naționale a României privind nomele de emisiune monetară. Banca Națională a României este
singura instituție investită cu competența emisiunii monetare, care se efectuează în concordanță cu
prevederile sale statutare și legale. Emisiunea monetară trebuie efectuată în strictă concordanță cu
cerințele economiei naționale, urmărindu-se asigurarea unei circulații bănești sănătoase.
Operațiunile de emisiune monetară sunt controlate de Parlamentul României.
CONTROLUL PREALABIL ASUPRA PLĂȚILOR ÎNTREPRINDERII 1. Măsură
specială instituită de către băncile finanțatoare pentru unitățile economice care, deși au beneficiat
de credite pentru nevoi temporare (v.) și de credite pentru refacerea capacității de plată (v.), se
mențin totuși în starea de insolvabilitate pe o perioadă mai mare de 60 de zile. 2. Măsură de
control prealabil asupra tuturor plăților întreprinderii care încalcă normele referitoare la
gospodărirea judicioasă a resurselor materiale și bănești, disciplina financiară, putând să dispună
condiționarea folosirii instrumentelor de decontare de existența prealabilă a disponibilităților de
plată. Concomitent cu instituirea acestui control, băncile împreună cu organul ierarhic superior al
întreprinderii în cauză examinează situația economico-financiară a acesteia, propunând sau
dispunând măsuri de ordin economic, financiar și organizatoric, care să aibă ca efect redresarea
activității întreprinderii. întreprinderea care în mod frecvent își imobilizează activele circulante și
nu își poate efectua la timp plățile, nu rambursează creditele la datele scadente stabilite, se
examinează de un colectiv de control format din reprezentanți ai băncilor, ai conducerii întreprinderii
și ai ministerului, precum și ai celorlalte organe centrale și locale, ai Curții de Conturi, ai Ministerului
Finanțelor, ai Ministerului Comerțului. Rezultatele acestor analize se supun dezbaterii în consiliul de
administrație al întreprinderii în cauză, care stabilește masuri ferme și eficiente pentru îmbunătățirea
aprovizionării tehnico-materiale, a producției și desfacerii, pentru reducerea costurilor de producție și
pentru ridicarea calității produselor, pentru orientarea producției către produsele cu desfacere
asigurată, pentru respectarea disciplinei contractuale, financiare, de plăți, de credite etc. în urma
acestor analize și dezbateri, organul ierarhic superior este obligat să stabilească, cu avizul băncii
finanțatoare, măsuri eficiente pentru redresarea situației economico-fmanciare a întreprinderii.
Ministerul Finanțelor are obligația să sprijine și să controleze permanent modul cum sunt aplicate
măsurile stabilite și efectele lor economice și financiare. Pentru îmbunătățirea situației economico-
fmanciare, organul ierarhic superior deleagă un împuternicit permanent care să asigure și să sprijine
întreprinderea în aplicarea măsurilor propuse. De asemenea, banca are obligația să-i înștiințeze pe
principalii furnizori ai întreprinderii în cauză despre situația economico-financiară a acesteia, pentru
ca livrările de mărfuri, executările de lucrări și prestările de servicii să se facă numai pe baza unor
instrumente de decontare bancară care să ateste, în prealabil, existența posibilităților de plată ale
întreprinderii. V. și credit pentru refacerea capacității de plată; supraveghere economico-
financiară a unității economice.
CONTROLUL PREȚURILOR, c. efectuat de organele statului asupra nivelului prețurilor
mărfurilor și tarifelor serviciilor. Acest control se efectuează în oarecare măsură de către Consiliul
Concurenței, oficiile concurenței și organele de protecție a consumatorului. întrucât a fost promovată
politica de liberalizare a prețurilor, c.p. este foarte slab, fapt care conduce la practicarea speculei.
CONTROLUL VALUTAR 1. Măsuri luate de către autoritățile financiar-bancare ale unui
stat pentru supravegherea, controlul și interzicerea unor operațiuni privind schimbul de valută
națională cu diferite alte valute. Prin aceste măsuri starul urmărește să îmbunătățească situația la
unele posturi din balanța de plăți (v,). 2. Activitate desfășurată de băncile comerciale și de
441
CON
celelalte persoane juridice române autorizate să efectueze operațiuni valutare, în vederea
respectării normelor privind aceste operațiuni. Cu ocazia efectuării operațiunilor dispuse de clienți,
băncile comerciale autorizate urmăresc ca, pe documentele ce le sunt prezentate de persoanele
juridice și persoanele fizice în vederea efectuării oricărei operațiuni de transfer bancar sau de
ridicare de valută în numerar, solicitanții să menționeze destinația pe care o vor da sumelor
respective. De asemenea, băncile sunt obligate să solicite documentele justificative corespun-
zătoare, precum și autorizările prevăzute de normele legale. O atenție deosebită se acordă
respectării limitelor de efectuare a operațiunilor cu valută efectivă și transferurilor pe cale bancară.
Banca Națională a României, în colaborare cu băncile comerciale, ministerele, departamentele și
alte autorități guvernamentale, supraveghează și controlează activitatea valutară.
CONTUL „AJUTOR DE ȘOMAJ“, c. de evidență a contribuțiilor privind ajutorul de
șomaj datorate de unitate, precum și de salariați potrivit legii. Mărimea ajutorului de șomaj datorat
de unitate se calculează aplicând procentul de ajutor stabilit la salariul net (după ce s-a scăzut din
salariul brut impozitul pe salariu și contribuțiile privind asigurările sociale și pentru pensie
suplimentară). Este un cont de pasiv. în creditul contului,Ajutor de șomaj“ se înregistrează sumele
datorate de unitate pentru constituirea fondului de șomaj și sumele datorate de personal pentru
constituirea fondului de șomaj. în debitul contului „Ajutor de șomaj“ se înregistrează: sumele virate,
reprezentând contribuția unității și a personalului pentru constituirea fondului de șomaj; sumele
acordate salariaților, potrivit legii, din fondul de ajutor de șomaj. Soldul contului reprezintă sumele
datorate de unitate și de salariați pentru constituirea fondului de șomaj. Pe baza informațiilor din
contul „Ajutor de șomaj“, la nivelul sistemului informațional național de ajutor de șomaj se formează
fondul ajutorului de șomaj ca sursă de finanțare a ajutorului de șomaj și formă de protecție socială
din partea statului și de autoprotecție socială din partea cu care contribuie salariații.
CONTUL „ALTE DATORII Șl CREANȚE SOCIALE», c. de evidență a datoriilor de
achitat sau a creanțelor de încasat în contul asigurărilor sociale aferente exercițiului în curs,
precum și a plății acestora. Este un cont bifiincțional. în creditul contului „Alte datorii și creanțe
sociale" se înregistrează sumele reprezentând ajutoare materiale achitate în plus personalului. în
debitul contului „Alte datorii și creanțe sociale" se înregistrează: sumele datorate personalului sub
formă de ajutoare; sumele virate asigurărilor, reflectate ca alte datorii și creanțe sociale. Soldul
creditor al contului reprezintă sumele datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, iar soldul
debitor cuprinde sumele care urmează a se încasa de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
CONTUL ANUAL AL DATORIEI PUBLICE A STATULUI Șl AL SITUAȚIEI
GARANȚIILOR GUVERNAMENTALE PENTRU CREDITE INTERNE Șl EXTERNE
PRIMITE DE CĂTRE ALTE PERSOANE JURIDICE, situație contabilă întocmită în fiecare an,
în care se consemnează datoria anuală internă și externă a statului, precum și situația garanțiilor
guvernamentale pentru creditele interne și externe care au fost primite și folosite de către alte
persoane juridice. Acest cont se anexează la contul general anual de execuție a bugetului de stat
(v.) și se depune la Parlament. La contul anual al datoriei publice se anexează situația garanțiilor
guvernamentale pentru credite interne și externe primite de către alte persoane juridice. V. și datorie
publică; datorie publică externă; datorie publică internă.
CONTUL „ASIGURĂRI SOCIALE», c. al decontărilor privind contribuția unității la
asigurările sociale de stat și contribuția personalului pentru pensia suplimentară. Contribuția
unității la asigurările sociale de stat se calculează având ca bază salariul brut la care se aplică
procentul de asigurări sociale. Contribuția personalului la pensia suplimentară are ca bază de
-- — - _ ___
CON
calcul salariul net (salariul brut din oare s-a scăzut impozitul pe salariu) la care se aplică un procent
determinat pentru a-și asigura o pensie mai mare, deoarece statul care gestionează pensia nu
asigură mărimea ei în concordanță directă cu cerințele existențiale ale salariatului-pensionar. Este
un cont de pasiv. în creditul contului „Asigurări sociale^ se înregistrează: contribuția unității și a
salariaților la asigurările sociale; contribuția personalului pentru pensia suplimentară. în debitul
contului „Asigurări sociale", se înregistrează sumele virate asigurărilor sociale, sumele datorate
personalului, care se suportă din asigurările sociale; sumele datorate fondului special pentru
sănătate. Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale. Pe baza
informațiilor din contul „Asigurări sociale1^ la nivelul sistemului informațional național de
asigurări sociale se formează fondul asigurărilor sociale ca sursă de finanțare pentru plata
pensiilor.
CONTUL „CHELTUIELI CU ACTIVITATEA DE ASIGURĂRI Șl REASIGURĂRI", c.
de activ cu ajutorul căruia se ține contabilitatea cheltuielilor în legătură cu: "despăgubirile plătite
de societatea de asigurări la asigurările prin efectul legii și la asigurările facultative de bunuri; "cu
sumele asigurate plătite asiguraților la asigurările de persoane; "cu sumele plătite drept despăgubiri
la asigurările de răspundere civilă, precum și cu sumele plătite la asigurări externe și reasigurări.
Se debitează cu sumele plătite în numerar la sediul societății de asigurări, reprezentând despăgubiri
de asigurare, prin creditul contului „Casa“, cu sumele plătite prin bancă, reprezentând drepturi de
asigurare, prin creditul contului „Conturi curente la bănci“, cu sumele reprezentând costul
mandatelor și al cărților poștale folosite pentru plata despăgubirilor și a sumelor asigurate, prin
creditul contului „Cărți și mandate poștale“, cu sumele reținute în contul primelor de asigurare cu
ocazia plății despăgubirii și a sumelor asigurate, prin creditul contului „Venituri cu activitatea de
asigurări și reasigurări", cu sumele reprezentând prime cedate reasigurătorilor conform
contractelor de reasigurare și cu sumele comunicate de parteneri ca reținute și eliberate pentru
prime și daune, prin creditul contului „Decontări din operațiuni de reasigurare". Contul „Cheltuieli
cu activitatea de asigurări și reasigurări" se creditează prin debitul contului „Profit și pierderi" la
sfârșitul perioadei de gestiune.
CONTUL „CHELTUIELI CU COMISIOANE (COTE PROCENTUALE Șl
TARIFARE) LA ASIGURĂRILE FACULTATIVE Șl LA ASIGURĂRILE PRIN EFECTUL
LEGII", c. de activ cu ajutorul căruia se ține contabilitatea cheltuielilor cu agenții de asigurare cu
contract de muncă, cu agenții de asigurare tarifari și cu alte persoane care încasează prime de
asigurare. Se debitează cu valoarea comisioanelor (cote procentuale și tarifare) cuvenite agenților
tarifari și altor persoane pentru prime de asigurare încasate la asigurările prin efectul legii de
răspundere civilă auto și la asigurările facultative, prin creditul contului „Comisionari - sume
datorate", și cu sumele reprezentând asigurările complexe ale gospodăriilor, oferite potrivit
contractului colectiv de muncă, prin creditul contului „Venituri din activitatea de asigurări și
reasigurări". Contul „Cheltuieli cu comisioane" se creditează prin debitul contului „Profit și
pierderi" la sfârșitul perioadei de gestiune.
CONTUL „CHELTUIELI CU PRIMELE DE ASIGURARE", c. de activ cu ajutorul
căruia se ține contabilitatea primelor de asigurare datorate și a primelor achitate conform
contractelor de asigurare de către societatea de asigurări. Se debitează pentru primele datorate prin
creditul conturilor „Furnizori" și „Furnizori - facturi nesosite", iar pentru primele achitate prin
creditul conturilor „Cont curent" și „Casa". Contul „Cheltuieli cu primele de asigurare" se
creditează prin debitul contului „Profit și pierderi" la sfârșitul perioadei de gestiune.
CON
CONTUL „CHELTUIELI PRIVIND ASIGURĂRILE Șl PROTECȚIA SOCIALĂ", c.
de activ cu ajutorul căruia se ține contabilitatea cheltuielilor privind contribuția societății de
asigurări la asigurările sociale, contribuția pentru ajutorul de șomaj și alte cheltuieli privind
asigurările și protecția socială. Se debitează cu sumele acordate personalului și agenților de
asigurare cu contract de muncă, potrivit legii, pentru protecția socială, prin creditul contului
„Personal - ajutoare materiale datorate”, cu sumele reprezentând contribuția societății de asigurări
la asigurările sociale, prin creditul contului „Asigurări sociale”, și cu sumele reprezentând
contribuția la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj, prin creditul contului „Ajutor de
șomaj”. Contul „Cheltuieli privind asigurările și protecția socială” se creditează prin debitul
contului „Profit și pierderi” la sfârșitul perioadei de gestiune.
CONTUL DATORIEI PUBLICE EXTERNE, c., instrument întocmit anual care reflectă
evoluția și soldul datoriei publice externe a statului. Acest c. cuprinde: creditele externe pe termen
mediu și lung contractate de stat pentru echilibrarea balanței de plăți externe; ajustarea structurală
și sporirea rezervelor; realizarea diferitelor proiecte de investiții, modernizări și retehnologizări
prioritare etc. C.d.p.e. este cuprins în contul general anual al datoriei publice a statului (v.).
CONTUL DATORIEI PUBLICE INTERNE, c., instrument contabil întocmit anual care
reflectă evoluția și soldul datoriei publice interne a statului. C. cuprinde împrumuturile contractate
de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor, de pe piața financiară internă, pe termen scurt, mediu
și lung, care au următoarea structură: împrumuturi pentru finanțarea și refinanțarea deficitului
bugetului de stat, împrumuturi pentru finanțarea cheltuielilor publice privind obiective de investiții
de interes național, alte împrumuturi. C.d.p.i. este inclus în contul general anual al datoriei
publice a statului (v.).
CONTUL DE PROFIT Șl PIERDERI, document financiar-contabil care reflectă - pe
baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare (trimestru, semestru, an) - veniturile
totale, cheltuielile totale, cheltuielile care se scad din venituri, rezultatele: profit [venituri totale -
(cheltuieli totale + cheltuieli care se scad din venituri + impozit pe profit)] sau pierderi
[(cheltuieli totale + cheltuieli care se scad din venituri)], profitul impozabil, impozitul pe profit,
profitul net de repartizat pentru: fondul de dezvoltare, fondul de rezervă, alte fonduri, fondul de
participare, dividende.
CONTUL DE VALOARE NOMINALĂ Șl DOBÂNDĂ, c. special deschis la Banca
Națională a României, pe numele Ministerului Finanțelor, în care acesta virează obligațiile sale
financiare aferente titlurilor de stat (v.).
CONTUL GENERAL AL TREZORERIEI STATULUI, c. în care se colectează toate
veniturile și din care se efectuează toate plățile statului, dacă actele normative nu prevăd altfel.
CONTUL GENERAL ANUAL AL DATORIEI PUBLICE A STATULUI, document
care se întocmește în fiecare an de Ministerul Finanțelor și care cuprinde operațiunile cu
împrumuturile de stat contractate de stat în țară și în străinătate. C.g.a. al d.p. a s. cuprinde situația
datoriei publice interne și a datoriei publice externe directe a statului, precum și situația garanțiilor
guvernamentale pentru credite interne și pentru credite externe primite de către alte persoane
juridice. Acest cont se anexează la contul general anual de execuție a bugetului de stat (v.) și se
depune la Parlament pentru dezbatere și aprobare. C.g.a. al d.p. a s. are în structura sa: a) contul
datoriei publice interne directe a statului, care cuprinde împrumuturile contractate direct de pe
piața financiară internă, inclusiv sumele primite temporar din resursele Trezoreriei Statului, care au
următoarea structură: împrumuturi pentru finanțarea și refinanțarea deficitului bugetului de stat
CON
(finanțare de pe piața internă și finanțare de pe piața externă); alte imprim i ?? obate pe baza unor
legi speciale; împrumuturi din contul general al Trezoreriei Statului pe^ f temporară a
deficitului bugetului de stat; b) contul datoriei publice externe directe a cW&hm care cuprinde
creditele externe contractate direct de stat în nume propriu, cu următoarea structură: împrumuturi
externe contractate în numele statului de Banca Națională a României și gestionate de aceasta;
împrumuturi externe derulate prin Trezoreria Centrală a Statului; alte împrumuturi externe.
CONTUL GENERAL ANUAL DE EXECUȚIE A BUGETULUI ASIGURĂRILOR
SOCIALE DE STAT, document în care se prezintă situația executării definitive a veniturilor și
cheltuielilor bugetare privind asigurările sociale de stat în anul respectiv. Lunar, trimestrial și
anual, casele teritoriale de pensii întocmesc conturi de execuție bugetară. Conturile de execuție se
înaintează la Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, care întocmește contul
de execuție bugetară lunară, trimestrială și anuală. Aceste conturi de execuție se elaborează pe
baza normelor stabilite de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, de
comun acord cu Ministerul Finanțelor. Contul anual de execuție se întocmește de Casa Națională
de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale pe subdiviziunile clasificației bugetare, pe baza
dărilor de seamă contabile prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind
execuția de casă a bugetului asigurărilor sociale de stat, și se înaintează Ministerului Finanțelor,
care, după examinare, îl avizează. Contul de execuție se prezintă Guvernului, până cel mai târziu la
data de 1 mai a anului următor, care îl înaintează apoi Parlamentului, până la data de 1 iulie a
anului următor, pentru dezbatere și aprobare. Comisia de Buget, Finanțe, Bănci examinează contul
de execuție și îl supune dezbaterii și aprobării de către Parlament. C.g.a. de e. a b.a.s. de s. se
aprobă prin lege după verificarea lui de către Curtea de Conturi. Contul de execuție a bugetului
asigurărilor sociale ale ordonatorilor de credite cuprinde la venituri: prevederi bugetare aprobate
inițial, prevederi bugetare definitive, încasări realizate, iar la cheltuieli: credite bugetare aprobate
inițial, credite definitive, plăți efectuate. Excedentul sau deficitul bugetului asigurărilor sociale de
stat se stabilește ca diferența între veniturile încasate până la închiderea exercițiului bugetar și
plățile efectuate până la aceeași dată. După aprobare, contul de execuție se publică în Monitorul
Oficial și în presă, pentru a fi adus la cunoștința cetățenilor.
CONTUL GENERAL ANUAL DE EXECUȚIE A BUGETULUI DE STAT, document
în care se prezintă situația executării definitive a veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat. C.
cuprinde veniturile și cheltuielile totale executate și excedentul (deficitul) bugetului statului.
Ministerul Finanțelor elaborează lucrările privind c.g.a. de e. a b. de s. pe baza dărilor de seamă
contabile prezentate de ordonatorii principali de credite (v.), a conturilor privind execuția de
casă a bugetului de stat prezentate de organele care au această sarcină, le verifică și le prezintă
Guvernului. C.g. se întocmește pe structura bugetului de stat aprobat de Parlament și are ca anexe
conturile anuale de execuție a bugetelor ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora.
Guvernul examinează lucrările și prezintă c.g.a. de e. a b. de s. spre aprobare Parlamentului, până la
data de 1 iulie a anului următor celui de execuție. C.g.a. de e. a b. de s. se aprobă prin lege, după
verificarea de către Curtea de Conturi. Parlamentul analizează și aprobă c.g. cel mai târziu până la
data de 30 noiembrie a anului următor celui Ia care se referă. Concomitent cu c.g. se depun, se
analizează și se aprobă conturile de execuție a fondurilor speciale aprobate. C.g.a. de e. a b. de s.,
conturile ordonatorilor de credite și cele privind fondurile speciale cuprind la venituri: prevederi
bugetare aprobate inițial, prevederi bugetare definitive. încasări realizate, rămășițe de încasat, iar la
cheltuieli: credite aprobate inițial, credite definitive, plăți efectuate, obligații cu termene legale de
plată până la 31 decembrie. Excedentul sau deficitul bugetului de stat se stabilește prin compararea
încasărilor realizate până la închiderea exercițiului bugetar cu plățile efectuate până ia aceeași dată,
plus obligațiile cu termene legale de plată până la 31 decembrie. Ministerul Finanțelor este obligat
CON
să propună Guvernului includerea în obligațiile cu termene legale de plată până la
31 decembrie și a altor sume de bani datorate de stat, rezultate din activitatea financiară a anului
încheiat, care apar și se pot determina până la data de 15 martie a anului următor.
CONTUL „VENITURI DIN ACTIVITATEA DE ASIGURĂRI Șl REASIGURĂRI44, c.
de pasiv cu ajutorul căruia se ține contabilitatea veniturilor din primele și majorările de întârziere
realizate la asigurările prin efectul legii, din primele de asigurări facultative, precum și veniturile
realizate din operațiuni de asigurări externe și reasigurări. Se creditează cu sumele încasate în
numerar la societatea de asigurări, prin debitul contului „Casa44, cu sumele reprezentând prime de
asigurare prin debitul contului „Conturi curente la bănci44, cu sumele reprezentând primele de
asigurare depuse de organele de încasare la poștă, prin debitul contului „Conturi curente la bănci44,
cu sumele reprezentând primele de asigurare depuse de organele de încasare la poștă, prin debitul
contului „Cheltuieli cu activitatea de asigurări și reasigurări44, cu sumele primite în reasigurare,
dobânzi asupra depozitului de prime primit în reasigurare, recuperări și regrese din despăgubiri
stabilite la asigurări externe, partea de daune de recuperat de la reasigurători, comisioane pentru
cedări de prime în reasigurare, prin debitul contului „Decontări din operațiuni de reasigurare44.
Contul „Venituri din activitatea de asigurări și reasigurări44 se debitează prin creditul contului
„Profit și pierderi44 la sfârșitul perioadei de gestiune.
CONTURI BUGETARE, conturi care se deschid de către bănci pentru executarea
veniturilor și a cheltuielilor bugetului de stat, precum și pentru efectuarea decontărilor privind
operațiunile de casă. C.b. sunt de venituri, de cheltuieli și conturi curente ale bugetelor locale.
CONTURILE ÎN VALUTĂ ALE REZIDENȚILOR Șl NEREZIDENȚILOR, c. în valută
care se deschid persoanelor juridice române, indiferent de forma de organizare și tipul de
proprietate, la băncile comerciale române și străine autorizate să funcționeze în România.
Persoanele juridice române pot deține disponibilități valutare în conturi bancare în străinătate, iar
utilizarea lor se poate face numai pe baza și în condițiile autorizării prealabile de către Banca
Națională a României. C. în v. ale persoanelor juridice române, indiferent de forma de organizare
și tipul de proprietate, se pot alimenta cu: «încasări în valută din exporturi de mărfuri, executări de
lucrări și prestări de servicii internaționale, inclusiv avansuri în valută virate de partenerii externi
în contul acestor operațiuni; «aportul la capital vărsat în devize libere de partenerii străini la
societățile comerciale constituite în România și majorările ulterioare ale acestuia; «sumele în
valută primite cu titlu de donație, ajutor ori cu clauza de utilizare pentru anumite scopuri precizate
în mod expres de ordonator; “creditele bancare primite în valută; «sumele în valută cumpărate de
pe piața valutară bancară rezervată operațiunilor persoanelor juridice; “sumele în valută realizate
din activitatea de schimb valutar de către casele de schimb valutar și celelalte societăți comerciale
autorizate în acest scop de către Banca Națională a României; “cotizațiile membrilor, donațiile,
ajutoarele etc. primite din țară sau din străinătate de persoanele juridice române, care desfășoară
activități în domeniul social, cultural, sportiv sau de altă natură, de interes obștesc sau în interesul
persoanelor fizice ori al grupurilor sociale pe care le reprezintă (organizații, ligi, asociații,
federații, fundații etc.); “comisioane încasate în valută; «orice alte încasări în valută provenind din
relațiile cu străinătatea. Din c. în v. ale persoanelor juridice române, indiferent de forma de
organizare și tipul de proprietate, se pot efectua numai plăți externe pentru operațiuni de cont
curent (importuri, executări de lucrări și prestări de servicii internaționale, dividende, deplasări
externe în interes de serviciu, transferuri de profituri în străinătate în limitele și în condițiile
prevăzute de lege, precum și alte plăți externe legate de obiectul de activitate al titularului
contului). Operațiunile de cumpărare și vânzare de valută de către persoanele juridice române se
fac numai prin intermediu! pieței valutare bancare rezervate acestei categorii de persoane, în
446
conformitate cu ramele Băncii Naționale a României emise în acest scop. Nu suni admise
transferuri de valută între persoanele juridice române, precum și transferurile de valută din conturile
persoanelor mridic^ române în conturile persoanelor fizice. Transferuri de valută din conturile
persoanelor juridice române în conturi ale persoanelor fizice pot fi efectuate numai pentru plăți de
dividende în valută cuvenite, potrivit legii, persoanelor fizice în calitate de acționari sau asociați la
societăți comerciale românești. Misiunile diplomatice, consulare și reprezentanțele României în
străinătate au dreptul să dețină conturi la bănci din străinătate, prin care să efectueze operațiunile
de încasări și plăți necesare desfășurării activității lor. Persoanele fizice rezidente în România pot
deține și utiliza sumele în valută de care dispun. Persoanele fizice rezidente în România pot păstra
disponibilitățile valutare în numerar sau în conturi personale la băncile comerciale autorizate să
funcționeze în România. Persoanele fizice române care realizează venituri în valută în străinătate pot
păstra sumele respective în conturi deschise la bănci din străinătate. Băncile comerciale românești și
străine care funcționează în România și care sunt autorizate să efectueze operațiuni valutare pot
deschide conturi în valută pentru nerezidenți, persoane fizice și juridice. Disponibilitățile din aceste
conturi pot fi folosite fără restricții de către titulari, prin transferuri bancare în valută în străinătate,
sau pot fi vândute, contra lei, pe piața valutară din România. Misiunile diplomatice și consulare ale
statelor străine în România, precum și persoanele juridice nerezidente, care sunt înregistrate în
România și realizează sume în lei din activități legale pe teritoriul României, pot păstra aceste
disponibilități în conturi în lei, deschise la băncile comerciale autorizate să funcționeze în România.
La fiecare alimentare a contului în lei, titularul acestuia are obligația să depună la bancă o
declarație scrisă asupra provenienței sumelor respective în lei. Disponibilitățile din aceste conturi
în lei pot fi utilizate de titulari numai pentru plăți în lei pe teritoriul României.
CONTURILE ÎN VALUTĂ Șl ÎN LEI ALE CASELOR DE SCHIMB VALUTAR, c. care
se deschid numai la băncile comerciale autorizate din România și în care casele de schimb valutar își
pot păstra disponibilitățile în valută și în lei. De asemenea, disponibilitățile în valută și în lei pot fi
păstrate integral în casieriile caselor și punctelor de schimb valutar. Disponibilitățile în valută și în lei
ale unei case de schimb valutar pot fi utilizate pentru operațiunile proprii curente, precum și pentru
alte destinații specifice activității bancare. Casele de schimb valutar pot cumpăra și vinde valută pe
piața valutară care funcționează în afara licitațiilor valutare (sume sub 50 000 de dolari SUA), cu
respectarea prevederilor referitoare la aceste tranzacții. Vânzările de valută se efectuează în mod
nelimitat, iar cumpărările de valută se pot efectua pe baza cererilor de cumpărare de valută care
trebuie să aibă ia bază următoarele documente: “situația privind disponibilul din contul valutar la data
depunerii cererii la bancă, cu specificarea felului valutelor și a sumelor; “situația privind valutele
aflate sub formă de numerar în casierii pe total casă de schimb valutar, cu specificarea felului
valutelor și a sumelor, la data depunerii cererii în bancă; “situația vânzărilor de valută efectuate în
ultimele cinci zile de activitate a casei de schimb valutar respective, cu specificarea felului valutelor
și a sumelor vândute. Având în vedere elementele de mai sus, banca comercială poate onora cererile
de cumpărare ale caselor de schimb valutar până la cel mult diferența dintre volumul vânzărilor de
valută și disponibilitățile valutare proprii cumulate, dar fără a se depăși 15% din volumul vânzărilor
de valută efectuate către populație în ultimele cinci zile de activitate a casei de schimb. Casele de
schimb valutar țin un registru în care înregistrează zilnic tranzacțiile, evidențiind cumpărările de
valută și cecuri de călătorie, pe feluri de valute, și vânzările de valută, precum și sumele în lei plătite,
respectiv încasate în cadrul acestor operațiuni. Casele de schimb valutar și băncile comerciale care
efectuează operațiuni de schimb valutar raportează Băncii Naționale a României - Oficiul de Control
al Devizelor - operațiunile de schimb valutar, prin întocmirea unor situații potrivit normelor emise în
acest scop de către Banca Națională a României.
CON
CONTURILE MEMBRILOR FONDURILOR UNIVERSALE DE PENSII, e
individuale deschise pe numele fiecărui membru al fondurilor universale de pensii în care se
virează periodic contribuțiile la fondurile respective și transferurile de plăți, Contribuțiile la un
fond și transferul de plăți se convertesc în unități de cont. Fiecare unitate de cont reprezintă, în
vederea evaluării, o parte proporțională a activului net al fondului. Valoarea totală a unităților de
cont ale unui fond și a diviziunilor acestora trebuie să fie întotdeauna egală cu valoarea totală a
activului net al fondului. Contribuțiile și transferurile de plăți pot fi convertite în diviziuni ale
unităților de cont, iar valoarea activelor corespunzătoare contului unui membru poate fi exprimată
prin astfel de diviziuni. Valoarea activelor unui fond și valoarea unei unități de cont se stabilesc pe
baza criteriilor de evaluare a activelor și pasivelor fondurilor. La prima dată de convertire care
urmează plății primei contribuții la fond, valoarea unei unități de cont este de 10 000 de lei. Până Ia
datele de convertire, contribuțiile și sumele care fac obiectul transferului de plăți se înscriu într-un
cont separat al fondului, iar dobânda generată de acest fond constituie venit al fondului. Valoarea
activului net al unui fond se calculează la fiecare dată de evaluare și se comunică imediat Comisiei
de Reglementare și Supraveghere a Societăților de Pensii (v.). Valoarea unei unități de cont se
calculează, de asemenea, Ia fiecare dată de evaluare; acest calcul se efectuează de custodele fondului.
CONTURILE SPECIALE DE TREZORERIE, c. în care se înregistrează încasările ce nu
constituie venituri efective ale bugetului de stat, precum și plăți care nu sunt definitive. în
majoritatea țărilor, veniturile și cheltuielile bugetare se execută prin sistemul trezoreriei, care însă
efectuează și alte operațiuni bănești. Serviciile de trezorerie conduc contabilitatea tezaurului
public, fapt care determină degrevarea bugetului statului de o serie de operațiuni temporare, cu
caracter provizoriu sau excepțional. Este necesar ca aceste c. să se încheie echilibrat. Totuși sunt
situații când aceste conturi nu se echilibrează și se recurge la resurse de la bugetul statului. C.s. de t.
se folosesc: pentru operațiuni privind veniturile și cheltuielile provizorii care nu se pot înscrie în
bugetul de stat (împrumuturile sau avansurile acordate de stat diferitelor instituții publice sau private
și care urmează să’se ramburseze); pentru înregistrarea sumelor de bani depuse de funcționarii publici
drept garanție pentru gestionarea banilor sau a bunurilor publice și care se restituie acestora la
încetarea activității; pentru procurarea la prețuri convenabile a diferitelor bunuri de care statul are
nevoie, în cantități mai mari decât cerințele actuale, și care se decontează ulterior din veniturile
bugetului de stat din anii viitori etc. Se folosesc diferite categorii de c.s. de t și anume: conturi de
comerț, conturi cu afectație specială, conturi pentru operațiunile monetare, conturi de avans, conturi
de reglementare cu guvernele altor țări etc. In conturile de comerț se înregistrează operațiunile cu
caracter industrial sau comercial efectuate în anumite situații de către diverse instituții statale.
Cheltuielile care se efectuează prin conturile de comerț nu se pot prevedea în mod exact și de aceea
nivelul lor este limitat. Conturile cu afectație specială relevă diferite cheltuieli care se acoperă din
anumite resurse, fapt ce contravine principiului neafectării veniturilor bugetare. în unele țări din
Europa Occidentală astfel de conturi cu afectație specială pot fi: “fondul național pentru dezvoltarea
aducțiunilor de apă: “contul de folosire a redevențelor, “fondul special pentru investiții rutiere etc. De
asemenea, în unele țări se deschid conturi de reglementare cu guvernele diferitelor țări. Astfel de
conturi se deschid pe baza unor acorduri internaționale, în care se relevă contribuția unor state străine
la finanțarea diferitelor cheltuieli militare, la consolidarea datoriei publice externe etc. Asupra acestor
operațiuni, controlul parlamentar se execută anevoios. în conturile de operațiuni monetare se
înregistrează beneficiile sau pierderile din operațiunile cu Fondul Monetar Internațional, sprijinul
pe care și-l acordă țările membre ale Uniunii Europene, precum și, dacă este cazul, beneficiile care
se obțin din emisiunea de monedă. O altă categorie a c.s. de t o constituie conturile de avans. în
aceste conturi se înregistrează avansurile acordate de către Ministerul Finanțelor unor unități

CON
administrativ-teritoriale în limita creditelor bugetare aprobate, până când acestea își încasează
veniturile din impozitele și taxele înscrise în bugetele locale respective. întocmirea și executarea c.s.
de t nu reprezintă o afectare a principiului unității bugetare, dacă ele suni prezentate o dată cu
bugetul de stat pentru dezbatere, adoptare și control parlamentar. V. și unitate bugetară.
CONVENȚIE, acord, înțelegere între două sau mai multe state sau între două sau mai
multe instituții bancare, financiare, de asigurări etc., cu privire la reglementarea problemelor
economice, juridice, tehnice, bancare, financiare sau de asigurări. In domeniul financiar, de
exemplu, c. reglementează încasarea impozitelor, nivelul prețurilor, ai taxelor, al tarifelor vamale,
plata burselor, a pensiilor etc. C. trebuie semnată de părți, parafată și sigilată.
CONVENȚIE DE GARANȚIE PENTRU ÎMPRUMUTURI INTERNE CU GARANȚIA
STATULUI, c. care se încheie între Ministerul Finanțelor, în calitate de garant, și beneficiarul
împrumutului intern garantat de stat, în calitate de debitor, și în care se prevăd drepturile și
obligațiile părților. în c. de g. sunt prevăzute următoarele obligații pentru persoana juridică
beneficiară a împrumutului intern cu garanția statului: a) să utilizeze împrumutul garantat în
numele și în contul statului numai pentru destinațiile stabilite prin actul normativ care autorizează
Ministerul Finanțelor să emită garanția și prin contractul de împrumut; b) să achite la scadență
obligațiile care decurg din contractul de împrumut încheiat cu banca în favoarea căreia Ministerul
Finanțelor a emis scrisoarea de garanție; c) să înștiințeze în scris Ministerul Finanțelor, cu 15 zile
lucrătoare înainte de data scadenței, despre imposibilitatea constituirii, parțiale sau totale, a
sumelor necesare pentru plata obligațiilor prevăzute în contractul de împrumut, cu motivațiile și
fundamentările corespunzătoare; d) să plătească, la scadențele și în condițiile prevăzute în c. de g.,
comisionul de risc, precum și majorările calculate pentru plata cu întârziere a comisionului de risc;
e) să achite, la termenele și în condițiile stabilite cu garantul, sumele plătite de acesta ca urmare a
executării parțiale sau totale a garanției, precum și majorările de întârziere; f) să informeze în scris
Ministerul Finanțelor despre acțiunile de divizare, privatizare sau despre orice modificări produse
în statutul juridic, pentru a adapta în comun prevederile c. de g. la situațiile intervenite; g) să
anunțe în prealabil și să obțină acordul Ministerului Finanțelor în cazul în care intenționează să
transfere sau să deschidă un cont nou la o altă bancă decât cea de la care a contractat împrumutul;
h) să prezinte Ministerului Finanțelor informări și rapoarte periodice în legătură cu angajarea
împrumutului și cu modul în care se derulează împrumutul garantat de stat, precum și cu privire la
modul în care a efectuat plata serviciului datoriei publice creat ca urmare a împrumutului
contractat cu garanția statului și la modul în care a onorat plățile datorate la fondul de risc la
termenele și în condițiile stabilite prin c. de g. V. și împrumuturi interne garantate de stat;
scrisoare de garanție pentru împrumuturi contractate pe piața internă de capital.
CONVENȚIE DE REASIGURARE, înțelegere realizată între două instituții (societăți) de
asigurări, prin care una predă alteia o parte din riscul preluat prin contractul de asigurare. Instituția
(societatea) care preia o parte din riscul celeilalte răspunde numai față de aceasta nu și față de
asigurat. V. și reasigurare; contract de reasigurare.
CONVENȚIE DE TIP INTERBIROURI, c. care se încheie între birourile naționale
membre ale Consiliului Birourilor Asigurătorilor de Autovehicule de la Londra (v.). Prin
intermediul c. de t.i. se realizează, de fapt, sistemul „Cartea verde^ (v.) de asigurare
internațională de răspundere civilă auto.
CONVENȚIE PENTRU EVITAREA DUBLEI IMPUNERI, acord intervenit între două
sau mai multe state, care are ca scop prevenirea dublei impuneri sau reducerea efectelor acesteia.
Astfel de c. se încheie de către statele care sunt legate între ele prin fluxuri de venituri, capitaluri,
449
CON
bunuri sau persoane etc. ori prin existența unor proprietăți care aparțin rezidentilor unui stat pe
teritoriul celuilalt stat. De regulă, astfel de c. prevăd că veniturile realizate de rezidenpi unui stat în
alt stat se impun în statul în care se obține venitul, fiind scutite în țara de domiciliu. G se execută
și își încetează valabilitatea în conformitate cu normele dreptului comun privitor la tratate, cu
prevederea anumitor particularități. O asemenea c. parcurge următoarele etape: negocierea,
semnarea, parafarea, notificarea și publicarea ei. Inițiativa negocierii poate să aparțină oricăruia
dintre statele interesate în rezolvarea unor probleme fiscale cu implicații internaționale.
Propunerea pentru contactarea autorităților celuilalt stat poate veni din partea instituțiilor publice
cu atribuții în domeniile finanțelor, comerțului exterior, cooperării economice și tehnico-științifice
internaționale, schimburilor culturale, artistice, relațiilor valutare etc. sau din panea unor agenți
economici, bănci ori chiar a unor persoane fizice, care prevăd efectele negative ale lipsei unui
acord fiscal între statele respective. De regulă, negocierile se desfășoară între expertii ministerelor
finanțelor și se încheie cu parafarea ad-referendum a proiectului de convenție stabilit G se semnează
de către persoanele învestite cu „puteri depline" să angajeze guvernele țărilor lor - miniștri, secretari
de stat, ambasadori ș.a. Ratificarea c. se face de Parlament sau de șeful statului. Intrarea în vigoare a
c. necesită publicarea ei în Monitorul Oficial și efectuarea schimbului de instrumente ratificate. G
prevede data intrării în vigoare, precum și data până la care este valabilă. De regulă, aceste c. se
încheie pe perioade de timp nelimitate. G cuprinde prevederi referitoare Ia: a) teritoriul pe care
aceasta produce efecte; b) persoanele fizice și juridice la care se referă; c) impozitele care se află sub
incidența convenției. C. poate deveni caducă în caz de război între statele semnalare sau când are loc
dispariția unuia dintre aceste state. Fiecare stat este interesat să încaseze impozite in sune absolute
cât mai mari. Totuși aproape toate statele semnează convenții pentru evitarea dublei impuneri și
atenuarea consecințelor de inechitate care izvorăsc din aceasta. Astfel, se acordă reduceri sau scutiri
de impozite pentru veniturile dobândite de rezidenții unui stat în străinătate sau prin deducerea din
impozitul datorat în țara de reședință a impozitelor plătite de rezidenții unui stai in ahe state. Pentru
prevenirea dublei impuneri și atenuarea consecințelor sale de inechitate, încă din anul 1921 a fost
pusă în discuție pe plan internațional de Comitetul Financiar de pe lângă Liga Națiunilor
problema dublei impuneri, iar în anul 1928 a fost elaborată prima convenție bilaterala. Astfel de
convenții au mai fost elaborate în anul 1943 în Mexic, precum și în 1946 la Londra. în anul
1955 au fost adoptate câteva recomandări de către Consiliul Organizației Europene de
Cooperare Economică pentru evitarea dublei impuneri. De asemenea, în 1963 și in 1977 au fost
date publicității modele de convenții perfecționate de către Organizația de Cooperare și
Dezvoltare Economică. în anul 1979 s-a adoptat Convenția-model a ONU pentru evitarea dublei
impuneri a veniturilor și a averii. Convenții-model pentru evitarea dublei impuneri au fost
adoptate de ONU și în anul 1981, când Secretariatul acestei organizații mondiale a publicat un
manual de negocieri ale convențiilor fiscale bilaterale între diverse țări aflate în curs de
dezvoltare. Partea interesată poate cere denunțarea c. prin notificarea scrisă, remisă pe cale
diplomatică, mai înainte cu șase luni de data propusă pentru încetarea valabilității ei. V. și dublă
(multiplă) impunere; dubla impunere economică.
CONVENȚIE PENTRU ÎMPRUMUTURI EXTERNE CONTRACTATE CU
GARANȚIA STATULUI, înțelegere între Ministerul Finanțelor, în calitate de garant, și
beneficiarul împrumutului extern garantat de stat, în calitate de debitor, care cuprinde drepturile și
obligațiile părților. în c. se prevăd următoarele obligații pentru persoana juridică beneficiară de
împrumut extern cu garanția statului: a) să utilizeze împrumutul extern garantat în numele și în
contul statului numai pentru destinațiile stabilite prin acordul de împrumut extern încheiat între
persoana juridică și creditorul extern; b) să achite la scadență obligațiile care decurg din acordul de
împrumut extern încheiat cu creditorul extern în favoarea căruia Ministerul Finanțelor a emis
450
CON
scrisoarea de garanție; c) să plătească, la scadențele și în condițiile prevăzute în c, comisionul de
risc, precum și majorările calculate pentru plata cu întârziere a comisionului de risc; d) să
înștiințeze în scris Ministerul Finanțelor, cu 15 zile lucrătoare înainte de data scadenței, despre
imposibilitatea constituirii, parțiale sau totale, a sumelor necesare pentru plata obligațiilor care
decurg din acordul de împrumut extern, cu motivațiile și fundamentările corespunzătoare; e) să
achite, la termenele și în condițiile stabilite cu garantul, sumele plătite de acesta ca urmare a
executării parțiale sau totale a garanției, precum și majorările de întârziere; f) să informeze
Ministerul Finanțelor despre intenția de divizare, privatizare sau despre orice modificări produse în
statutul juridic, pentru a adapta în comun prevederile c. la situațiile intervenite; g) să comunice
lista care cuprinde conturile și băncile la care are deschise conturile, să anunțe în prealabil și să
obțină acordul Ministerului Finanțelor în cazul în care intenționează să transfere sau să deschidă
un cont nou la o altă bancă decât cea de la care a contractat împrumutul; h) să prezinte
Ministerului Finanțelor, până la data de 5 a lunii următoare celei de raportare, informări periodice
în legătură cu angajarea împrumutului garantat de stat și cu modul m care acesta se derulează,
precum și cu privire la felul în care a efectuat plata serviciului datoriei publice creat ca urmare a
împrumutului contractat cu garanția statului, cu modul în care a onorat plățile datorate la fondul de
risc, la termenele și în condițiile stabilite.. V, și împrumut de stat; împrumuturi externe
garantate de stat; serviciul datoriei publice externe.
CONVENȚIE PENTRU LANSAREA TITLURILOR DE STAT, c. , înțelegere încheiată
de Ministerul Finanțelor cu instituții financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al
statului, în vederea lansării (plasării) titlurilor de stat în c. se prevăd condițiile generale de
emisiune a titlurilor de stat, caracteristicile emisiunii, obligațiile Ministerului Finanțelor și cele ale
instituției financiare. Pe baza c. încheiate se elaborează regulamentul privind operațiunile cu titluri
de stat și procedurile de lucru care cuprind elemente referitoare la: forma și condițiile emisiunii,
determinarea valorii nominale, calculul dobânzii, modalitățile de ofertă și vânzare, înregistrarea,
administrarea și plata titlurilor de stat, reglementarea activității și operațiunilor pe piața primară și
pe piața secundară a titlurilor de stat etc. Prețul sau dobânda aferentă titlurilor de stat se calculează
în felul următor:
a)	Pentru titlurile de stat pe termen scurt cu discont (v.)
360
în care:
P = prețul titlului de stat pe termen scurt cu discont;
r =rata discontului;
d = numărul de zile până la scadența.
în care:
Y = randamentul;
r = rata discontului;
P = prețul titlului de stat pe termen scurt cu discont
451
CON
b)	Pentru titlurile de stat pe termen scurt purtătoare de dobândă:
D _ Kxixd
360 ’
în care:
D = valoarea dobânzii;
K = valoarea nominală totală;
i = rata dobânzii la care s-a adjudecat emisiunea;
d = numărul de zile de deținere.
c)	Pentru titlurile de stat pe termen mediu și lung se efectuează următorul calcul:
_ Kxixd
365 ’
în care:
D = valoarea dobânzii;
K = valoarea nominală totală;
i = rata dobânzii la care s-a adjudecat emisiunea;
d = numărul de zile de deținere.
CONVENȚIE VAMALA, înțelegere care intervine între state cu privire la aplicarea taxelor
vamale asupra mărfurilor. C.v. poate fi de sine stătătoare sau poate constitui parte integrantă dintr-un
contract comercial. După aria de cuprindere, c.v. pot fi bilaterale sau multilaterale.
CONVERSIUNE 1. Operațiune financiară care modifică condițiile inițiale ale
împrumuturilor de stat contractate anterior. C. constă în modificarea, de fapt în restrângerea
avantajelor acordate la lansarea împrumutului de stat, și anume: modificarea duratei împrumutului,
micșorarea dobânzii, a câștigurilor, schimbarea formei titlului sau reunirea mai multor împrumuturi
într-unul singur, stabilirea altui sistem de amortizare (stingere) a împrumutului etc. De regulă, c are
loc în timpul crizelor economice, în perioada depresiunii, a deprecierii monedei, iar obligațiunile au o
putere de cumpărare mai mică față de situația inițială. C. constă și în preschimbarea unui
împrumut cu o dobândă mai mare și pe un termen mai scurt într-un nou împrumut cu o dobândă
mai mică și pe un termen mai lung. în România a avut loc o mare c. a datoriilor agricole și
urbane în anii 1932-1934, ca urmare a crizei economice din anii 1929-1933. Această c. s-a realizat
printr-o lege care prevedea reducerea cu 50% a datoriilor agricole și rambursarea lor cu o dobândă de
3% care se plătea la 15 mai și la 15 noiembrie, datorită scăderii prețurilor la produsele agricole.
2. Transformare a unei monede străine în monedă națională și invers. C. reduce dobânda, câștigul,
schimbă termenul, dar nu reduce capitalul nominal. Există câteva feluri de conversiune, și anume:
conversiune facultativă, situație în care deținătorii titlurilor sunt liberi să preschimbe titlurile
împrumutului vechi cu înscrisurile unui nou împrumut sau să păstreze vechile titluri. De pildă, dacă
dobânda noului împrumut este mai mică, deținătorii nu vor preschimba titlurile, ci le vor menține pe
cele vechi; conversiune forțată, care constă în transformarea forțată a unui împrumut contractat, de
pildă, cu 10% în unui cu o dobândă de 7%. La expirarea termenului de preschimbare stabilit, titlurile
vechi își pierd valabilitatea; conversiune sau rambursare anticipată, situație în care deținătorii de
titluri au următoarele posibilități: să fie de acord cu preschimbarea titlurilor vechiului împrumut cu
altele noi în condițiile stabilite de stat ori să ceară rambursarea anticipată a împrumutului. Acest fel
de conversiune este cel mai utilizat. V. și împrumut de stat; obligațiune.
452	—	—
CON
CONVERSIUNEA DATORIILOR AGRICOLE, complex de măsuri întreprinse în anii
19324934, care au modificat esențial condițiile în care au fost acordate credite agricultorilor. Din
cauza situației economice grele în care se aflau agricultorii români și mai ales datorită crizei
economice din anii 1929-1933, au „înghețat4 toate categoriile de credite. între debitori și creditori
exista o tensiune crescândă, fapt care constituia un mare motiv de îngrijorare. Datorită efectelor
crizei economice, țăranii erau cei mai loviți deoarece se împrumutaseră la bănci și la cămătari, iar
prăbușirea prețurilor produselor agricole i-a pus în imposibilitate de a-și respecta obligațiile față de
creditori. Țărănimea română era amenințată să-și vândă pământul pentru a-și plăti datoriile. în
același timp, țăranii nu puteau contracta noi credite. Imposibilitatea contractării de noi
împnimuturi nu convenea nici băncilor, deoarece îngreuna circulația bănească a țării. Credite
restante aveau și proprietarii mijlocii și mari, care au folosit împrumuturile mai ales pentru
creșterea proprietății lor funciare. Aceste împrumuturi au rămas imobilizate în timpul crizei, cu
toate că băncile ar fi avut posibilitatea să-i constrângă să plătească. Unele datorii ale debitorilor
ajunseseră prin bănci în portofoliul băncii de emisiune, datoriile respective fiind preluate de stat.
Dar majoritatea datoriilor se aflau în portofoliul celorlalte bănci, blocând resursele lor. în acele
condiții, era necesară găsirea unei soluții pentru salvarea proprietății, care constituie baza puterii
economice.. Depunătorii asaltau băncile, cerând să li se restituie depunerile. Concomitent,
plasamentele lor erau imobilizate din cauza insolvabilității debitorilor și a investițiilor proprii. Dată
fiind situația foarte grea, primele măsuri ale statului au fost îndreptate pentru apărarea debitorilor
de consecințele nerambursării la scadență a creditelor. în acest scop, au fost elaborate unele acte
normative, care mai întâi au suspendat executarea silită a bunurilor aparținând debitorilor. Au fost
întreprinse și alte măsuri pentru reglementarea relațiilor dintre creditori și debitori. Principalele
acte normative au fost legile privind conversiunea datoriilor agricole din anii 1932 și 1933, precum
și Legea pentru lichidarea datoriilor agricole și urbane din 7 aprilie 1934. Această din urmă lege a
redus datoriile debitorilor agricoli cu 50% și a eșalonat datoriile rămase pe o perioadă de 17 ani cu
o dobândă de numai 3%. în cazul în care situația financiară a băncii nu permitea o plată minimă a
datoriilor, banca respectivă era lichidată. De asemenea, legea din 1934 a prevăzut acoperirea de
către stat a tuturor pierderilor băncii de emisiune și ale creditului funciar rural. Concomitent, s-a
creat un fond pentru refacerea creditului, care a fost folosit pentru acoperirea pierderilor suferite de
marile bănci prin reducerea creanțelor agricole. V. și conversiune.
CONVERSIUNEA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT, operațiune prin care se schimbă un
împrumut de stat contractat potrivit legii, în anumiți termeni, cu un alt împrumut de stat, cu o
dobândă mai mică sau cu un termen mai îndepărtat de rambursare. C. urmărește reducerea
costurilor împrumutului de stat inițial, ușurarea serviciului datoriei publice a statului, prin
majorarea termenului de rambursare a ratelor de capital și de plată a dobânzilor și a altor costuri
aferente împmmuturilor de stat. în vederea realizării c.î. de s., Ministerul Finanțelor prezintă un
memorandum Îk acest scop Guvernului, care își poate da acordul pentru trecerea la c. V. și
sesvldfo datoriei publice interne.
CONVERTIBILITATE, însușirea unei monede de a fi schimbată în mod liber cu moneda
1	'"'U cu aur. Operațiune prin care deținătorul unor bancnote are dreptul să ceară băncii de
° w aceasta are obligația să-i achite - fără nici o restricție - bancnotele contra aur, argint
sau devize-cur (o sumă de valută străină), la paritatea legală. Spre a satisface aceste cereri, banca
trebuia să aibă în permanentă în tezaurul ei o acoperire în aur sau devize-aur, într-o anumită
propoiție.. C putea fi integrală sau limitată. In evoluția istorică a sistemelor monetare, noțiunea de
c-. a cunoscut importante modificări de conținut. Inițial, o dată cu punerea în circulație a
bancnotelor, prin convertibilitate se înțelegea liberul schimb al bancnotelor în aur la cursul legal,
respectiv la conținutul în aur stabilit prin legea monetară a țării. Astfel, convertibilitatea
453
CON
presupunea efectuarea emisiunii de bancnote, ținându-se seama de mărimea stocului de metal nobil
de acoperire și de posibilitatea importului și a exportului liber al aurului. Bancnotele se
preschimbau în aur de către băncile de emisiune la cererea oricărui posesor, la paritatea oficială,
iar monedele diferitelor țări erau convertibile și între ele, putându-se schimba direct una cu alta, la
un curs care varia în jurul parităților legale, pe baza cererii și ofertei. Aceasta era convertibilitatea
deplină, situație în care se asigura spontan și în mod automat menținerea echilibrului dintre cerere
și ofertă. în condițiile în care cererea de valute creștea, se înregistra și o creștere a cursului lor,
ceea ce presupunea ca la un anumit nivel al cursului să fie mai convenabilă schimbarea
bancnotelor în aur, iar angajamentele economice să fie achitate în aur. în asemenea situații, cererea
de valute se micșora și, drept urmare, scădea și cursul acestora, ceea ce făcea mai convenabilă
plata în valută decât plata în aur. în acest sistem, cursurile valutare oscilau în jurul parității
metalice, limită determinată de punctele-aur, potrivit costului transportului aurului dintr-o țară în
alta, de mărimea primelor de asigurare etc. în sistemul etalon-aur aplicat până la primul război
mondial, când circulau atât banii de aur cu valoare intrinsecă deplină, cât și bancnotele puse în
circulație de băncile de emisiune, acestea erau obligate să preschimbe bancnotele lor în aur
oricărui prezentator. Ca urmare a faptului că după primul război mondial nu s-a mai putut reveni la
sistemul etalon-aur, unele țări au practicat sistemul etalon aur-lingouri, în cadrul căruia, de fapt,
convertibilitatea era limitată, deoarece banca de emisiune avea obligația să preschimbe bancnotele
sale prezentatorilor, dar nu în monede de aur, ci în lingouri de aur și numai dacă se prezentau la
schimb bancnote în sumă de peste un anumit plafon (în România, în februarie 1929, acest plafon a
fost stabilit la 100 000 de lei). Aceste plafonări ale convertibilității au făcut ca, de fapt, aurul să fie
rezervat plăților internaționale. în sistemul etalon aur-devize, c. se putea face atât în aur. cât și în
devize-aur (exprimate inițial în dolari, lire sterline etc., considerate atunci valute forte); bancnotele
băncii de emisiune puteau fi acoperite parțial și cu devize. C. bancnotelor se putea face în aur sau în
devize, la libera alegere a băncii de emisiune. Ea și-a pierdut treptat din importanță, ajungându-se
astăzi ca emisiunea monetară să nu se mai facă în funcție de acoperirea în aur. Rezervele de aur și
devize și-au limitat treptat rolul la compensarea dezechilibrului balanțelor de plăti. începând din
august 1971, nici dolarul S.U.A. nu mai este convertibil în aur. Cu toate că este prevăzută de lege,
astăzi nici o țară din lume nu mai practică convertibilitatea bancnotelor în aur. ❖ G monedei
naționale este în prezent însușirea legală a acesteia de a circula liber în relațiile internaționale, de a
se schimba pe valuta altei țări prin vânzare-cumpărare, la un anumit preț (curs) care se formează în
funcție de situația pieței, fără nici o restricție cu privire la mărimea sumei ori calitatea persoanei,
adică indiferent dacă aceasta este rezidentă sau nerezidentă, precum și indiferent de scopul pentru
care se efectuează schimbul valutar. Prin c.m.n. se înțelege și dreptul deținătorului unor bancnote
de a cere și obligația băncii care le-a emis de a efectua preschimbarea acestora în orice altă monedă
dorită. Moneda convertibilă este un instrument al desfășurării pe bază de echivalente a schimburilor
economice, tehnice, științifice etc., al exprimării eficienței operațiunilor de import-export, precum și
o pârghie de influențare - prin mijlocirea cursului valutar - atât a echilibrului balanței de plăți, cât și
a echilibrului economic intern, asigurând astfel legătura între economia internă și cea externă. C.
are la bază puterea de cumpărare cu care fiecare economie națională garantează emisiunea și
circulația monedei sale naționale, exprimată în cuantumul și structura mărfurilor, a lucrărilor și a
serviciilor care se pot cumpăra cu moneda respectivă. C, monedei creează premisele determinării
exacte a eficienței activității economice și ale dimensionării efective a potențialului economiei
naționale. Moneda convertibilă face posibilă evaluarea corectă a eficienței comerțului exterior,
poate orienta mai bine activitatea unităților economice care produc mărfuri pentru export și
facilitează finanțarea pe termen scurt a diferitelor operațiuni cu parteneri străini. G este un act de
mare responsabilitate, care poate să aibă consecințe pozitive sau negative pentru economia
națională, pentru agenții economici, ca și pentru populația țării. C. monedei naționale este
454
CON
condiționată de premise economice, monetare, financiare și organizatorice; la rândul său, c.
stimulează dezvoltarea economiei naționale și a finanțelor țării, ceea ce are efecte pozitive asupra
eficienței producției și comerțului exterior. Prin c. și prin mijlocirea cursului valutar real se
realizează corelarea proceselor economice interne cu cele externe, se sensibilizează economia
internă față de progresul tehnico-economic mondial, se stimulează promovarea tehnologiilor
modeme, precum și a structurilor economice noi, eficiente. De asemenea, c, înlesnește echilibrarea
balanței de încasări și plăți externe. Trecerea leului la c. și folosirea Iui pe piața internațională
necesită înfăptuirea unor măsuri economice, financiare și monetare, prin realizarea unui complex
de acțiuni de dezvoltare economică, în condiții de echilibru general și de eficiență ridicată, care să
aibă ca efect reducerea decalajelor existente între România și țările avansate sub aspect economic.
O monedă devine convertibilă numai dacă acest fapt este recunoscut în relațiile cu alte țări.
Măsurile întreprinse trebuie să conducă la ridicarea puterii de cumpărare a leului, precum și la
acțiuni economice care să țină seama de riscurile ce se pot ivi pe piața valutară. într-o anumită
formă, Co este supusă controlului din partea statului. Realizarea c« leului necesită îndeplinirea unor
premise și măsuri organizatorice, economice și financiar-monetare. în domeniul organizatoric
este necesară realizarea unor condiții și măsuri, ca de exemplu: elaborarea unei legislații
corespunzătoare, organizarea pieței valutare, crearea pieței interne de capital și de credit,
constituirea unui mecanism de intervenție pe piețele de schimb, renunțarea la forma de decontare
prin clearing, extinderea competențelor unităților economice în domeniul comerțului exterior,
stimularea agenților economici în extinderea exportului și reducerea importului prin impozite, taxe
vamale, prime de export etc., întărirea și perfecționarea controlului economico-financiar,
organizarea și modernizarea sistemului informațional etc. în domeniul economic este necesar să
se întreprindă următoarele măsuri: realizarea autonomiei decizionale și a răspunderii agenților
economici ca o condiție esențială a tranziției la economia de piață, înzestrarea tehnică modernă a
economiei naționale, restructurarea ramurilor și subramurilor economice, dezvoltarea intensă,
eficientă și echilibrată a economiei naționale, crearea unui potențial economic ridicat, creșterea
productivității muncii, reducerea costurilor de producție și a cheltuielilor de circulație, creșterea
continuă și în ritm înalt a produsului național brut, crearea unui potențial economic ridicat,
îmbunătățirea calității, fiabilității și esteticii produselor, creșterea ponderii ramurilor care valorifică
superior materiile prime interne și din import, creșterea eficienței exportului, sporirea încasărilor
valutare pe locuitor etc. în domeniul financiar-monetar sunt necesare măsuri ca: "asigurarea
libertății agenților economici în crearea, repartizarea și folosirea profitului; "corelarea prețurilor
interne cu cele externe; "realizarea echilibrului efectiv și permanent al bugetului public național;
■echilibrarea balanței de plăți; "constituirea anumitor rezerve de aur și devize libere; "stabilirea
unui curs valutar real, bine fundamentat, al monedei naționale, care să țină seama de raportul
dintre puterea de cumpărare a leului și cea a celorlalte valute; "constituirea unui mecanism pentru
apărarea monedei naționale; "stabilirea valorii paritare a leului în concordanță cu puterea reală de
cumpărare; "desființarea oricăror restricții valutare; "renunțarea la acordurile bilaterale de plăți
care nu concordă cu c.; "funcționarea corectă a mecanismului emisiunii monetare; "acordarea de
credite bancare numai cu justificare economică; "practicarea unor prețuri și tarife fundamentate
economic, corelate cu prețurile externe, pe baza cererii și ofertei; "consolidarea și practicarea
cursului unic față de valutele străine pentru toate operațiunile și tranzacțiile internaționale, atât
comerciale, cât și necomerciale; "întărirea bonității financiare a României pe piețele externe etc.
Țara noastră definește leul pe baza coșului valutar în relațiile cu monedele convertibile și stabilește
cursul valutar potrivit normelor pieței monetare internaționale. Cursul valutar al leului se
determină pe baza parității puterii de cumpărare. De asemenea, se folosește cursul unic pentru
decontările curente, acesta fiind determinat în fiecare zi, avându-se în vedere factorii care modifică
poziția valutelor străine față de cursul actual. Determinarea cursului unic se face pe baza unui coș
455
CON
de șase valute: dolarul, marca germană, francul francez, francul elvețian, lira sterlină, lira italiană.
Astăzi c. funcționează numai în relațiile monetare internaționale, purtând numele de c. externă.
Orice tranzacție, indiferent de natura sa (vânzări de mărfuri, executări de lucrări, prestări de
servicii, vânzări mobiliare și imobiliare etc.), între unități economice care aparțin țărilor cu
monede diferite se încheie prin cedarea către creditor a unui activ exprimat fie în moneda
debitorului, fie în cea a creditorului, fie în altă deviză. Acest activ ia forma unei înscrieri în
registrele unei bănci din țara debitorului, în creditul unui cont deschis pe numele vânzătorului
străin sau, mai frecvent, în registrele băncii acestuia din urmă. Moneda în care este exprimat acest
activ este considerată convertibilă atunci când este posibilă transferarea ei unui terț rezident într-o
țară diferită. C. cuprinde, de asemenea, permisiunea utilizării soldului creditor al unei țări asupra
altei țări pentru stingerea datoriilor pe care prima țară le are față de terțe țări. în prezent, c. unor
monede este limitată, ajungându-se în unele cazuri până la suspendarea ei. O monedă nu devine c.
numai prin faptul că este confecționată dintr-un metal prețios (aur, argint etc.) și că astfel are o
valoare proprie, intrinsecă, și nici dacă este legată de anumite valori materiale. Atât pe plan
național, cât și pe plan internațional, puterea de cumpărare a monedei este determinată de nivelul
de dezvoltare a economiei naționale, de forța de creativitate, de producție, de productivitatea
muncii, de mărimea produsului național brut și a avuției naționale, de competitivitatea mărfurilor
produse, de menținerea permanentă a echilibrului între cerere și ofertă, de stabilitatea prețurilor, de
creșterea puterii de cumpărare, precum și de constituirea unor rezerve valutare. în concluzie, o
monedă devine c. nu prin modul cum este ea, prin formele sale exterioare, ci prin ceea ce
reprezintă, prin mărimea și calitatea produsului național brut. De asemenea, moneda devine c.
numai dacă este recunoscută în această calitate în relațiile cu alte țări. Realizarea c,m.n. necesită
îndeplinirea următoarelor condiții: "existența unui sistem de prețuri care să aibă la baza costuri
reale și să țină seama de raritatea mărfurilor pe plan național și internațional; "existența unei oferte
largi, diversificate, de mărfuri pentru export; "punerea în funcțiune a pieței valutare, pe baza unor
cursuri unice, care să asigure un echilibru aproximativ între cererea și oferta de devize. în
concluzie, trecerea la c. leului necesită: "consolidarea economiei naționale; "creșterea capacității ei
de a produce bunuri și servicii de calitate, într-o structură diversificată, competitive pe piața
externă; "crearea unor importante rezerve de valută străină care să asigure necesitățile de import
ale țării pe 5-8 ani; "formarea unui sistem de prețuri interne, flexibile și reale, fundamentate pe
cheltuielile de producție și corelate cu cele de pe piața internațională etc. La c. se pot aplica
următoarele restricții: suma care se poate schimba, scopul schimbării banilor naționali cu cei
străini (operațiuni comerciale, turism, plasament de capital etc.), calitatea celui care sau pentru
care se face schimbul monedei naționale etc. Dacă nu există astfel de restricții, moneda este liber
convertibilă (S.U.A., Germania, Marea Britanie, Franța, Italia ș.a.). în practica internațională există
și se folosesc mai multe forme de c., cum sunt: c. declarată, care se practică pe baza unei legi sau
a altui act normativ; c. generală, care este forma cea mai largă a c., fiind valabilă pentru
operațiunile rezidenților și nerezidenților, pentru toate felurile de tranzacții, deci și pentru
transferurile de capital; c. internă limitată, care se practică pentru toate operațiunile curente, cum
sunt: plăți pentru importuri, executări de lucrări, prestări de servicii, alte operațiuni cu străinătatea,
transferuri de capital, schimb de valută contra lei, folosindu-se cursul de schimb al zilei; c. în
condițiile statutului Fondului Monetar Internațional, care se realizează între țările membre
potrivit normelor cuprinse în statut; c. nedeclarată, realizată de fapt ca urmare a măsurilor luate de
stat în domeniul politicii valutare și prin care se desființează restricțiile valutare; c. parțială, care se
limitează la deținătorii nerezidenți de sume în monedă națională și care este valabilă pentru toate
plățile sau numai pentru plățile curente. ❖ C. titlurilor financiare, calitatea unui titlu financiar de a
putea fi preschimbat de către deținător contra altor titluri financiare ale aceluiași emitent. în mod
obișnuit, acțiunile preferențiale și obligațiunile emise de companii pot fi convertite în acțiuni
456
coo
comune. ❖ C. valutei, schimbare a unei valute cu alte valute sau cu aur, conform parității stabilite.
C.v. poate fi parțială, când valuta unei țări se schimbă numai cu unele valute, și totală, când
schimbul se poate face cu toate valutele străine. în cadrul sistemului valutar internațional, c.v. are
anumite limite, și anume: se poate folosi numai între autoritățile monetare statale; cuprinde numai
preschimbarea reciprocă a valutelor țărilor respective; se referă numai la transferurile de valută
care decurg din diferitele operațiuni comerciale și necomerciale, neadmițându-se exportul de
capital; pot fi admise să participe la astfel de operațiuni numai țările care îndeplinesc anumite
condiții economice, monetare, financiare etc. V. și etalon; valută; valută convertibilă.
COOPERARE BANCARĂ INTERNAȚIONALĂ, latură importantă a cooperării tehnice și
economice internaționale. C.b.L poate îmbrăca mai multe forme: a) cooperarea în domeniul
operațiunilor bancare și al creditelor, în cadrul organismelor speciale ale O.N.U., în special în
cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (O.N.U.D.L); b) cooperarea
internațională referitoare la instituțiile regionale, în care apar, de cele mai multe ori, și aspecte
bancare; c) cooperarea bilaterală interbancară, care îmbracă forma băncilor mixte, al căror
capital se constituie din vărsămintele periodice ce se efectuează de către băncile țărilor participante;
d) factoringul, care constituie tehnica prin care - în baza unei convenții intervenite între părți - un
anumit organism specializat pune la îndemâna celor ce produc și distribuie anumite bunuri, diferite
servicii specializate în domeniul operațiunilor financiare sau bancare (încasări, plăți, contabilitatea
operațiunilor, acordări de credite etc.). Efectuarea operațiunilor de factoring presupune participarea
următoarelor părți: factorul, respectiv casa bancară specializată, aderentul (furnizorul, vânzătorul
de mărfuri sau de servicii) și cumpărătorul. Factorul primește pentru serviciile pe care le
efectuează un comision (agio). Aderentul (furnizorul) se plătește de către factor cu anticipație, fapt
pentru care acesta din urmă primește o dobândă. Din acest punct de vedere, factoringul este practic
un credit comercial care se acordă pe termen scurt; e) consorții bancare internaționale, care sunt
de fapt convenții între bănci ale diferitelor țări, având menirea de a finanța anumite acțiuni
economice. V. și consorțiu.
COOPERARE FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ, parte componentă a întregului
sistem de relații economice dintre state și organisme internaționale, care cuprinde un complex de
relații determinate de schimbul de activități dintre două sau mai multe state, în mod direct sau prin
intermediul unor organisme internaționale, prin care se reglementează coparticiparea la
constituirea fondurilor valutare necesare finanțării sau creditării unor obiective sau acțiuni
economice, în scopul dobândirii de avantaje reciproce convenabile. C.f.i. cunoaște mai multe
forme și modalități de realizare, și anume: bănci mixte (v.), una dintre cele mai răspândite forme
de cooperare, al căror capital se formează din vărsămintele a două sau mai multe țări; consorțiu
bancar, care este o înțelegere între bănci aparținând diferitelor țări, cu menirea de a finanța diferite
activități economice, tehnico-științifice etc. Acest gen de consorțiu bancar se deosebește esențial
de consorțiul bancar ca formă de monopol. Ca formă a c.f.i., consorțiul bancar constă în unirea
organismelor de finanțare din două sau mai multe țări (exportatoare și importatoare) în vederea
corelării politicii de credite pentru facilitatea satisfacerii cererii de credite. Consorțiul bancar
creează facilități comerțului internațional, făcând posibilă vânzarea-cumpărarea de mărfuri de
valori mari pe credite acordate pe termen mediu și lung, simplifică formalitățile de creditare a
cumpărătorului, înlesnește alegerea monedei de plată, ceea ce permite evitarea - într-o anumită
măsură - a fluctuațiilor monetare ce pot apărea între timp în țările care fac parte din consorțiu;
permite specializarea băncilor pe diferite forme sau domenii de activitate, precum și pe zone de
acțiune; convențiile de credit, care se încheie în privința livrărilor de diferite utilaje, instalații etc.
pe credit; livrările în compensație, care permit dezvoltarea producției în scopul satisfacerii
cererilor partenerilor, fără să fie necesare resurse financiare.
457
coo
COOPERATIVĂ, întreprindere al cărei capital în acțiuni aparține membrilor săi. Numărul
acțiunilor pe care îl poate deține fiecare membru este limitat. Membrii cooperatori exercită
conducerea și controlul asupra strategiei și activității cooperativei.
COOPERATIVĂ DE CREDIT, formă a cooperației în domeniul creditului în mediul
sătesc. C. de c sunt subordonate Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum și de Credit din
țara noastră. Resursele acestor cooperative se constituie în principal din contribuția membrilor lor.
C. de c. le acordă acestora credite pentru scopuri productive și pentru anumite cerințe
gospodărești. Pe baza convențiilor încheiate, c. pot efectua operațiuni de mandat pentru alte
instituții de credit etc. C. de c. îndeplinesc un rol important în dezvoltarea, în rândurile populației,
a spiritului de asociere, de economie, de întrajutorare și bună gospodărire și în antrenarea acesteia
în raționala utilizare a mijloacelor bănești și creșterea producției în gospodăriile proprii. C. de c.
efectuează în beneficiul membrilor cooperatori următoarele operațiuni: a) acordă împrumuturi cu
prioritate, în condiții avantajoase, membrilor cooperatori pentru cumpărarea de animale, furaje,
mașini, utilaje, unelte agricole, îngrășăminte chimice; b) prestează servicii bancare; c) fructifică
economiile bănești ale membrilor cooperatori și ale altor depunători; d) păstrează disponibilitățile
bănești ale membrilor cooperatori și ale persoanelor juridice care au conturi deschise la ele;
e) contractează împrumuturi de la bănci; f) efectuează operațiuni de schimb valutar; g) efectuează
operațiuni fmanciar-bancare pe bază de mandat etc.
COPIA JURNALULUI DE BORD, document de bază care este luat în considerare la
stabilirea daunelor produse la navele asigurate. în c.j. de b. este necesar să fie descris detaliat
evenimentul care s-a produs și dispozițiile date înainte, în timpul și după producerea evenimentului
care a cauzat avaria, precum și cauzele, efectele și mărimea daunei.
COPIA JURNALULUI DE MAȘINI, document de bază care este luat în considerare la
stabilirea daunelor produse la navele asigurate. în c.j. de m. trebuie precizat evenimentul care s-a
produs, măsurile luate și dispozițiile date înainte, în timpul și după producerea evenimentului care
a produs paguba, precum și cauzele, efectele și dimensiunea pagubei.
CORPORAȚIA BURSEI, totalitatea comercianților și industriașilor care au firmă înscrisă,
precum și agricultorii, proprietari ai unei anumite suprafețe de pământ, care pot intra și efectua
operațiuni de bursă.
CORPORAȚIA FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ (C.F.I.), organism internațional de
finanțare a dezvoltării economice, filială a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și
Dezvoltare, înființată și condusă de aceasta din 1956. C.F.I. are drept scop completarea și
diversificarea operațiunilor B.I.R.D., acordarea de împrumuturi pentru dezvoltarea întreprinderilor
productive particulare din țările membre aflate în curs de dezvoltare ș.a. C.F.I. contribuie din
punct de vedere juridic, financiar și tehnic la dezvoltarea sectorului productiv din țările în curs de
dezvoltare, colaborând cu celelalte organisme ale B.I.R.D. Fondurile c. se formează din vânzarea
de acțiuni, principalii acționari fiind S.U.A., Anglia, Franța, India ș.a., precum și pe calea cooptării
de parteneri investitori străini în realizarea unor obiective de investiții. C. își folosește fondurile
pentru diferite participării financiare și industriale și pentru acordarea de împrumuturi. Calea
principală de utilizare a fondurilor este cea a participațiilor (investițiilor) la capitalul întreprin-
derilor industriale nou înființate sau la modernizarea și dezvoltarea celor existente. Prin
intermediul corporației, formalitățile specifice investițiilor se simplifică, negocierile sunt mai
simple, iar obiectivele realizate pot fi cedate în vederea reconstituirii fondurilor acestui organism.
Participarea C.F.I. la investiții presupune îndeplinirea câtorva condiții, și anume: "investițiile să
fie rentabile în perspectivă; "să conducă la realizarea de economii valutare pentru țara în curs de
458
___________________________________________________________________________ COR
dezvoltare; "să stimuleze progresul tehnic, valorificarea resurselor naturale, crearea de noi locuri
de muncă; «să permită retragerea corporației și înlocuirea sa cu aportul autohton; "să existe o piață
aptă să absoarbă produsele ori serviciile întreprinderii etc. Resursele C.F.I. mai sunt investite în
diferite societăți de finanțare locală sau regională care, la rândul lor, sprijină sectorul particular din
țările în curs de dezvoltare. C.F.L acordă împrumuturi pe termene de până la 15 ani pentru
investiții, cu o dobândă convenabilă determinată de conjunctura pieței și cu un comision de 1%
asupra părții de împrumut pe care debitorul încă nu l-a utilizat. Restituirea împrumuturilor se face
în valută liber convertibilă. în vederea realizării scopurilor sale, C.F.L realizează următoarele
funcții: acordă asistență tehnică și financiară pentru crearea și dezvoltarea întreprinderilor
particulare și a societăților mixte, care să contribuie la dezvoltarea țărilor membre, prin realizarea
de investiții în condiții de competitivitate și rentabilitate economică; se preocupă de punerea
laolaltă a posibilităților de investiții, cu mobilizarea de resurse particulare interne și străine;
stimulează și sprijină crearea condițiilor care să determine orientarea capitalului particular intern și
străin spre investiții productive în țările membre. România a aderat la C.F.I. în anul 1990, fiind al
138-lea membru al acestei organizații. Aderarea României la C.F.I. va contribui la dezvoltarea și
consolidarea sectorului particular, în condițiile accelerării procesului de trecere la economia de
piață, ale de mono polizării și descentralizării activității economice. V. și Asociația Internațională
pentru Dezvoltare; Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
CORPORAȚIE, mod de organizare a activității economice și financiare care face posibilă
dezvoltarea unității economice, accesul acesteia la capital, precum și micșorarea riscului în
activitatea sa.
CORPUL DE CONTROL AL MODULUI DE STABILIRE Șl DE PLATĂ A
AJUTORULUI DE ȘOMAJ, organ de control specializat creat pentru urmărirea desfășurării
activității privind stabilirea și plata ajutorului de șomaj. C. de c. funcționează în cadrul
Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și se află în subordinea subsecretarului de stat care
coordonează activitatea din domeniul forței de muncă. în cadrul direcțiilor teritoriale de muncă și
protecție socială, controlul modului de desfășurare a activității de stabilire și de plată a ajutorului
de șomaj se realizează de Corpul de Control pentru Stabilirea și Plata Ajutorului de Șomaj. Pentru
aplicarea Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională,
organele de control constituite în acest scop au următoarele atribuții: ■verifică dosarele întocmite,
în baza cărora se acordă ajutorul de șomaj; "controlează dacă beneficiarii ajutorului de șomaj se
încadrează în categoriile de persoane prevăzute de lege; "verifică dacă ajutorul de șomaj a fost
stabilit corespunzător situației în care se află persoanele în cauză; "se asigură că persoanele care
beneficiază de ajutorul de șomaj îndeplinesc condițiile privind domiciliul sau, după caz, reședința,
verificând dacă au avut ultimul loc de muncă în acea localitate; "observă respectarea termenelor
privind acordarea ajutorului de șomaj, termene prevăzute pentru fiecare situație în parte;
■controlează modul de respectare a prevederilor legale privind obligația beneficiarilor de ajutor de
șomaj de a se prezenta la oficiul forței de muncă pentru viza bilunară a carnetului de evidență;
■controlează dacă ajutorul de șomaj se plătește proporțional cu numărul de zile calendaristice cât
titularul este îndreptățit să primească acest ajutor; "analizează legalitatea suspendării sau sistării
plății ajutorului de șomaj în cazul persoanelor care nu mai sunt îndreptățite să primească în
continuare acest ajutor; "verifică dacă s-a efectuat restituirea ajutorului de șomaj de către
persoanele care au fost reintegrate în muncă de organele de jurisdicție competente și cărora li s-au
acordat despăgubiri pentru perioada nelucrată; "efectuează controale în unități privind angajarea
de personal din rândul șomerilor; "verifică la agenții economici corectitudinea cotelor și a sumelor
depuse pentru fondul ajutorului de șomaj, în contul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, la
Banca Națională; "controlează destinația plăților din fondul constituit pentru plata ajutorului de
459
COR
șomaj; “verifică modul de aplicare a hotărârilor judecătorești în legătură cu litigiile privind
stabilirea și plata ajutorului de șomaj; 0controlează în unitățile economice modul și termenul de
comunicare a locurilor vacante; 8controlează cursurile de calificare și recalificare a șomerilor.,
eficiența acestor cursuri; Bîntocmește rapoarte privind activitatea desfășurată și informează
periodic conducerea ministerului sau, după caz, a direcției de muncă și protecție socială, asupra
aspectelor constatate; “face propuneri de îmbunătățire a sistemului de organizare șî perfecționare a
activității privind acordarea ajutorului de șomaj; “constată producerea unor contravenții și aplică
sancțiuni legale; “soluționează sesizările și reclamațiile primite la Ministerul Muncii și Solidarității
Sociale sau la direcțiile de muncă și protecție socială, legate de modul de aplicare a Legii privind
protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională. V. și ajutorul de șomaj.
CORPUL DE CONTROL ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT,
organ al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale care exercită controlul cu
privire la modul cum persoanele juridice și persoanele fizice care folosesc personal salariat achită
contribuția de asigurări sociale, precum și modul în care acestea încasează și plătesc contribuția
pentru pensia suplimentară. Societățile comerciale românești și străine cu sediul în România, cu
capital integral sau parțial privat, asociațiile familiale, reprezentanțele în România ale societăților
comerciale din străinătate, precum și persoanele fizice care folosesc personal salariat au obligația de a
înregistra contractele individuale de muncă ale salariaților la camerele de muncă din cadrul direcțiilor
județene de muncă și protecție socială, respectiv la Camera de Muncă din cadrul Direcției Generale
de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București.
CORUPȚIE (ff. coruption; lat. coruptio), încălcarea normelor de moralitate, de cinste;
abatere de la datorie; venalitate, desfrânare.
CORVOADĂ, muncă gratuită pe care țăranii erau constrânși în trecut să o presteze în
folosul boierilor sau al statului.
COST, totalitatea cheltuielilor exprimate valoric, efectuate de un agent economic cu
exploatarea capacităților de producție și utilizarea de materii prime, materiale, combustibil etc. și de
forță de muncă pentru producerea de bunuri materiale, executarea de lucrări și prestarea de servicii.
Nivelul c. poate fi influențat de următorii factori: “prețurile materiilor prime, materialelor,
combustibililor și energiei; “modificarea consumurilor specifice de materii prime, materiale și
energie; “indicii de folosire a elementelor de active circulante; “salariile și alte drepturi salariale;
■cotele procentuale ale asigurărilor sociale și ale ajutorului de șomaj; “indicele productivității muncii;
■cotele de cheltuieli indirecte; “măsura recuperării materiilor și materialelor refolosibile etc.
„COST AL ARDERII0 (engl. burning cost), cota de primă cuvenită reasigurătorilor,
exprimată în procente, care se aplică asupra volumului de prime încasate în anul de asigurare;
procedeu de calcul întâlnit la reasigurarea neproporțională (v.) în legătură cu repartizarea
primelor între reasigurat și reasigurător. C. al a. se calculează pe baza următoarei formule:
în care:
Ca = „costul arderii" (cota de primă cuvenită reasigurătorilor), exprimat în procente;
D = volumul daunelor înregistrate de reasigurat în ultimii cinci ani;
P = volumul total al primelor încasate de reasigurat în ramura considerată, în ultimii cinci ani.
Raportul 100/80 arată că „costul arderii" este amendat în favoarea reasigurătorilor în această
— — - . _
cos
proporție, evidențiind în ce proporție se reduce raportul daune/prime. Prin aplicarea Ca asupra
volumului total de prime încasate de reasigurat într-un an se obțin primele de reasigurare care se
cuvin reasigurătorului.
COST AL PRODUCȚIE? GLOBALE, totalitatea cheltuielilor exprimate în bani, privind
întreaga producție fabricată de secțiile întreprinderii, cu excepția cheltuielilor ocazionate de
circulația internă a acestor produse. în cadrul cheltuielilor pentru producția globală se cuprinde și
costul producției neterminate.
COST COMERCIAL, v. COST COMPLET.
COST COMPLET, c. format din costul de uzină (v.), la care se adaugă cheltuielile de
desfacere. Acest cost este cunoscut și sub denumirea de cost comercial sau cost total.
COST DE OPORTUNITATE, c. unei operațiuni (activități) la care se renunță. C. de o.
apare numai în societatea în care resursele disponibile sunt limitate, ceea ce înseamnă că nu se pot
satisface toate cerințele. Dacă resursele societății ar fi nelimitate, atunci nici o activitate
(operațiune) nu s-ar realiza pe seama alteia, deoarece toate ar putea fi înfăptuite, iar c. de o. al
fiecăreia, respectiv valoarea activității la care se renunță, ar fi zero. Este limpede că în lumea reală
actuală, în care exista lipsuri, c. de o. este pozitiv.
COST DE OPORTUNITATE A DEȚINERII DE MONEDĂ, c. ce se determină cu
deosebire în perioada de inflație și care este format din rata reală a dobânzii (v.) și rata inflației. De
pildă, la o rată reală a dobânzii de 10% și o rată a inflației zero, c. de o. a d. de m. propriu-zis este de
10%. Dacă însă rata inflației este de 15%, atunci costul real de o. a d. de m. este de 25%. Ca urmare,
în perioadele de inflație, agenții economici și populația urmăresc să-și reducă cantitatea de numerar
efectiv. în aceste condiții, viteza de circulație a monedei crește, fapt care constituie un factor
suplimentar de accelerare a inflației (v.).
COST DE PRODUCȚIE, categorie economică a producției de mărfuri, care reflectă relațiile
ce apar în mod obiectiv în legătură cu comensurarea, în expresie bănească, a unei părți din valoarea
mărfii, respectiv a cheltuielilor cu mijloacele de producție și cu salariile, efectuate de o unitate
economică pentru fabricarea unui anumit produs sau pentru prestarea unui serviciu. Structura c. de
p. cuprinde cheltuielile de muncă materializată și cheltuielile cu munca vie (pentru sine), care în
practica economică se concretizează în cheltuieli pentru materii prime și materiale, combustibil,
energie, apă, fondul de salarii și contribuții pentru asigurările sociale, amortismentul mijloacelor
fixe, taxa asupra terenurilor proprietate de stat, cheltuieli pentru introducerea tehnicii noi, dobânzi
și alte cheltuieli. în țara noastră, c. de p. poate fi analizat din mai multe puncte de vedere, și
anume: a) ❖ C. de p. unitar (pe unitatea de produs), care se determină ca raport între
cheltuielile de producție efectuate și întreaga cantitate de produse de același fel; b) ❖ C. de p.
stabilit pe întreaga producție marfă, în care sunt cuprinse toate cheltuielile de producție efectuate
de o unitate economică pentru obținerea produselor sale și care se poate abate de la media
cheltuielilor sociale de producție. C. de p. pe î.p.m. se poate exprima și cu ajutorul indicatorului
„cheltuieli la 1 000 de lei producție marfă“, care, la rândul său, poate avea două variante: „cheltuieli
la 1 000 de lei producție marfă fabricată44, indicator care se referă numai la producție, și „cheltuieli la
1 000 de lei producție marfă realizată44, care exprimă atât cheltuielile efective de producție, cât și
cheltuielile de ambalare, depozitare, desfacere; c) ❖ C. de p. determinat pe secție, în care sunt
cuprinse cheltuielile de producție efectuate la nivelul secției (cheltuielile cu materiile prime,
materialele, combustibilul, cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor, reparații capitale,
salariile directe și cheltuielile comune ale secției de fabricație); d) ❖ C. de p. de uzină, constituit din
461
cos
c. de p. pe secție, la care se adaugă cheltuielile generale ale unității economice și cheltuielile
pentru introducerea tehnicii noi; e) ❖ C. de p. complet (comercial), constituit din c. de p. de
uzină la care se adaugă cheltuielile de desfacere (ambalare, depozitare, reclamă, sortare, expediere,
transport, asigurare etc.). Unitățile economice mai folosesc și c. de p. total cu ajutorul căruia se
determină suma totală a cheltuielilor necesare obținerii întregii cantități de produse de același fel.
❖ C. de p. total se poate calcula la nivel de secție sau de întreprindere. ❖ C. de p. unitar la nivel
de întreprindere sau mediu pe ramură poate fi: antecalculat, efectiv sau posîcalculat. ❖ C. de p.
antecalculat se determină pe baza normelor de amortizare pentru mijloacele fixe, a normelor de
cheltuieli, a normelor de muncă etc. C. de p. efectiv este c. real la care s-a obținut producția
respectivă. ❖ C. de p. postcalculat se determină după fabricarea produselor, pe baza cheltuielilor
efective realizate în procesul producției. C. de p. se poate determina și ca un c. de p. mediu pe
ramură, reprezentând media ponderată a cheltuielilor de producție pe unitatea de produs ale
întreprinderilor din ramura economică dată care fabrică același produs. C. de p. se poate stabili și
ca un cost marginal, care se calculează pe baza cheltuielilor minime și maxime pentru realizarea
unui produs al aceleiași întreprinderi, comparativ cu cheltuielile altei unități economice care
fabrică același produs. ❖ C. de p. unice se stabilesc pe baza c. de p. mediu la nivel de ramură
antecalculat. Pentru produsele la care nu se stabilesc costuri unice, c. de p. se determină pe baza c.
de p. antecalculat al unităților producătoare subordonate organului sau organizației care
stabilește prețurile. Reducerea c. de p. se obține pe următoarele căi: "reducerea cheltuielilor
materiale pe unitatea de produs; "creșterea productivității muncii; "reducerea cheltuielilor
administrati v-gospodărești. C. de p. constituie un indicator economic sintetic foarte important cu
ajutorul căruia se apreciază calitatea activității desfășurate de unitățile economice; cu cât c. de p.
este mai mic, cu atât activitatea economică desfășurată este mai eficientă, bineînțeles dacă
produsele fabricate sunt de aceeași calitate sau de o calitate superioară.
COST DE SECȚIE, totalitatea cheltuielilor directe și indirecte ale unei secții de producție.
V. și cheltuieli directe; cheltuieli indirecte.
COST DE UZINA, totalitatea cheltuielilor cuprinse în costul de secție, la care se adaugă
cheltuielile generale ale întreprinderii. în acest cost se includ: costul efectiv al consumurilor de
materii prime pentru procesul de fabricație, precum și consumul de combustibil, energie tehnologică,
salariile muncitorilor direct productivi, cheltuielile speciale, cheltuielile secțiilor de producție,
pierderile din rebuturi (numai la unele întreprinderi) și cota de cheltuieli generale ale întreprinderii.
COST DE VALORIFICARE, c. utilizat pentru înregistrarea materialelor obținute din
procesul de casare a mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar.
COST FISCAL, totalitatea obligațiilor fiscale ale agentului economic (impozite, taxe etc.),
calculate pe o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, an), față de bugetul de stat și față de
bugetele locale.
COST FIX, parte a costului care nu depinde, nu variază în funcție de cantitățile produse, ci
este legată de structura întreprinderii. C.f. privește clădirile, mașinile, indiferent de nivelul
producției. C.f. sunt stabilite pe perioade de timp relativ scurte.
COST IMPLICIT, c. al utilizării unor factori de producție pe care agentul economic îi
posedă și prin urmare nu trebuie să-i mai cumpere. Un exemplu de c.i. îl constituie conducerea
unității economice de însuși patronul acesteia. Forța de muncă și calitățile profesionale și
manageriale puteau fi puse la dispoziția altei unități economice, iar salariul pe care l-ar putea astfel
câștiga este tocmai costul implicit al folosirii aptitudinilor patronului în propria sa unitate economică.
462
cos
COST MARGINAL L Noțiune ce desemnează nivelul minim sau maxim al cheltuielilor
efectuate de unitățile economice care-și desfășoară activitatea în condiții mai puțin favorabile
datorită mediului natural și ale căror produse sunt utile societății. C.m. se determină prin metoda
direct-costing. 2» Costul suplimentar necesar pentru a produce o unitate de produs în plus.
COST MEDIU, c, pe unitate de producție, care cuprinde costul tuturor factorilor de
producție folosiți. Costul total mediu se determină astfel:
CT
CTM = —,
Q
în care:
CTM = costul total mediu;
CT = costul total;
Q
= producția obținută.
Costul total mediu este format din costurile fixe medii și costurile variabile medii.
COST NORMATIV, c. calculat pe baza normelor în vigoare la începutul lunii curente; se
utilizează la controlul respectării normelor în vigoare și a planului de cheltuieli pentru prevenirea
abaterilor de la norme, precum și pentru determinarea prețului efectiv de producție pe unitatea de
produs. C.n. nu trebuie confundat cu c. planificat al producției. în calculul c.n. sunt cuprinse
consumurile specifice de materiale directe, unele materiale auxiliare și semifabricate evaluate la
prețuri ferme de aprovizionare, normele de timp de muncă calculate pe baza tarifelor legale de
salarizare, cheltuielile comune ale secțiilor și cheltuielile generale ale întreprinderii, în limitele
planului de cheltuieli. C.n. trebuie modificat permanent și actualizat la începutul fiecărei luni sau
trimestru prin introducerea în calculele normative a noilor norme curente de consumuri specifice
determinate pe baza aplicării continue a progresului tehnic și tehnologic.
COST PE UNITATEA DE PRODUS, indicator valoric al eficienței economice a
investițiilor care arată la ce cost se va realiza producția de pe urma investițiilor ce urmează să se
execute. C. pe u. de p. evidențiază utilizarea eficientă a mijloacelor de producție, a resurselor
bănești și a forței de muncă și se determină după formula:
Cu=-^f
Pun
în care:
Cu = costul pe unitatea de produs;
Cpt = costul producției totale;
Pun = producția exprimată în unități naturale.
Cu cât c. pe u. de p. ce urmează să se obțină va fi mai scăzut, cu atât investițiile respective vor fi
mai eficiente. Acest indicator se calculează încă din faza proiectării și, alături de alți indicatori,
ajută la alegerea variantei optime de investiții.
COST PLANIFICAT, c. format din costul prevăzut în calculațiile de plan ale întreprinderii
pentru producția finită, semifabricatele, lucrările și serviciile care fac parte din producția
planificată. Pentru determinarea acestui cost, se scad din totalul cheltuielilor de producție
planificate cheltuielile care nu privesc producția marfă și se adaugă cheltuielile de desfacere.
Totalul cheltuielilor se corectează cu suma cheltuielilor ocazionate de executarea lucrărilor și
prestarea serviciilor cu caracter neindustrial, cu schimbarea soldurilor producției neterminate și cu
cheltuielile de desfacere. Acest cost se folosește în contabilitate pentru înregistrarea în cursul lunii
a producției finite predate la magazia întreprinderii, precum și a semifabricatelor, lucrărilor
executate și serviciilor prestate.
463
cos
COST SOCIAL, totalitatea sarcinilor pe care le suportă o colectivitate ca urmare a unei
anumite activități, acțiuni, politici.
COST TOTAL, suma totală a costurilor fabricației unui anumit volum de producție. Pe o
perioadă scurtă de timp, c.t. de producție se pot împărți în două categorii, și anume: a) costuri fixe,
care nu variază, nu se modifică o dată cu producția, numite și cheltuieli generale; b) costuri
variabile, care variază, se modifică o dată cu producția, fiind numite și costuri directe. Pe termen
lung, toți factorii sunt variabili.
C & F (engl. Cost and Freight; fr. Cout et Fret = cost și navlu), clauză stipulată în
contractele de vânzare-cumpărare, conform căreia vânzătorul suportă cheltuielile cu marfa până
când aceasta sosește în portul de destinație. Potrivit clauzei C & F, vânzătorul are obligația să
procure o navă, să suporte cheltuielile cu ambalarea și cu încărcarea mărfurilor la bordul ei, să
procure un conosament „curat“ pentru portul de destinație convenit și factura mărfurilor încărcate,
în momentul încărcării mărfurilor la bordul navei, riscurile trec asupra cumpărătorului; acesta
plătește marfa, primește documentele, ia marfa în primire în portul de destinație stabilit și suportă
toate cheltuielile legate de descărcare, cu excepția navlului. Potrivit clauzei C & F, prima de
asigurare este plătită de cumpărătorul mărfurilor. V. și conosament „curatu.
COSTUL CAPITALULUI, totalitatea cheltuielilor efectuate pentru procurarea și folosirea
capitalului de către un agent economic. Astfel de cheltuieli pot fi dobânzi, dividende etc. C.c. unui
agent economic reprezintă media ponderată a costurilor fiecărui tip de capital. Ponderea se
determină ca raport între valoarea fiecărui tip de capital și valoarea totală a rezervelor și a tuturor
hârtiilor de valoare emise de unitatea economică, adică acțiunile obișnuite și acțiunile privilegiate
și datoria pe termen scurt. Costurile ponderate se însumează în mod simplu. Costul acțiunilor
obișnuite este legat direct de rata câștigului pe care acționarii obișnuiți o așteptau înainte de a
cumpăra acțiuni la unitatea economică respectivă. în momentul capitalizării lui, acest câștig
anticipat trebuie să depășească prețul curent de piață. Costul acțiunilor obișnuite se stabilește, de
regulă, ca raport între dividendul pe acțiune și prețul pieței pe acțiune, plus rata de creștere a
dividendului. Costul acțiunilor privilegiate este egal cu rata fixă a dividendului. Costul capitalului
împrumutat este dobânda efectivă, plătibilă după achitarea impozitului. Fiecare unitate economică
este liberă să opteze pentru o anumită structură de capital, urmărind ca prin deciziile adoptate să
reducă la minimum costul general al capitalului.
COSTUL CAPITALULUI ÎMPRUMUTAT, totalitatea cheltuielilor efectuate de un
agent economic pentru a-și procura și folosi capital pe calea împrumuturilor. Persoana care
solicită împrumutul unui capital este conștientă că trebuie să facă anumite cheltuieli. Utilizarea
banilor altora se poate face numai cu un anumit preț, ce se stabilește de forțele care acționează
pe piața capitalurilor (v.), adică de cerere și ofertă. Piața capitalurilor mai este influențată de:
importanța creditului pentru cel căruia îi este necesar; durata de folosire; situația economică
generală, inflația și alte condiții ale împrumutului; felul instituției care oferă împrumutul; zona
geografică a țării. Principalele cauze ale diferențierii c.c.î. sunt deosebirile privitoare la
cheltuielile și riscurile legate de administrarea resurselor bănești respective și de recuperarea de
la debitori. împrumuturile confidențiale au costuri mai ridicate. C.c.î. este influențat și de lipsa
de informare. Principala componentă a c.c.î. este dobânda. Cheltuielile pe care le implică
împrumuturile de capital trebuie estimate pe o perioadă cât mai îndelungată de timp. C.c.î. poate
să scadă prin folosirea rațională a împrumuturilor. Peste un anumit prag al îndatorării, costul
capitalului crește. Creșterea îndatorării peste o anumită limită conduce la apariția pericolului
insolvabilității împrumutatului. Costul mediu ponderat al capitalului împrumutat, pe surse, în
464
cos
procente, se determină după următorul calcul:
în care:
C p% = costul mediu ponderat, în procente;
ps = ponderea fiecărei surse de capital împrumutat în total;
Cs = costul în procente al fiecărei surse de capital împrumutat.
COSTUL EMISIUNILOR DE OBLIGAȚIUNI EXTERNE, totalitatea cheltuielilor
efectuate de un agent economic care urmărește să mobilizeze anumite fonduri. C.e. de o.e.
cuprinde costul tipăririi obligațiunilor și prospectelor necesare contactării băncilor participante la
sindicat etc. Nivelul acestui cost nu este întotdeauna același; el variază de la caz la caz, în funcție
de o multitudine de factori. Diferențe sensibile există între costul emisiunilor străine pe piețele
naționale și costul euroemisiunilor. Euroemisiunile înregistrează, de regulă, costuri mai ridicate.
La aceste emisiuni, debitorul (emitentul) suportă: comisionul plătit băncii directoare a sindicatului;
comisionul de garanție, care se plătește membrilor consorțiului bancar; comisionul de plasament,
care se plătește tuturor băncilor participante la vânzarea (plasarea) obligațiunilor.
COSTUL MARGINAL AL PREJUDICIULUI, c. suplimentar determinat de o pagubă
generată de o suplimentare a activității creatoare de poluare etc.
COSTUL RELATIV AL ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE, indicator care poate fi utilizat
pentru aprecierea rezultatelor obținute de asigurător din activitatea de asigurări de bunuri, persoane
și răspundere civilă. C.r. al a. de a. se calculează pe baza următoarei formule:
C = —xlOO,
" p
în care:
Cra = costul relativ al activității de asigurare;
C = totalul cheltuielilor efectuate de asigurător (plăți de despăgubiri și sume asigurate,
plus cheltuielile privind constituirea și administrarea fondului de asigurare) la nivelul
unui an;
P = totalul primelor de asigurare încasate de asigurător la nivelul unui an.
C.r. al a. de a. arată - în procente - cât reprezintă cheltuielile de asigurare față de primele de
asigurare. în mod normal, Cra < 100.
COSTUL VIEȚII, cheltuieli curente totale efectuate de o familie într-o perioadă de timp
determinată, pentru procurarea de bunuri alimentare și nealimentare, precum și pentru serviciile
utilizate. C.v. este un indice general al nivelului prețurilor mărfurilor și tarifelor serviciilor și
exprimă nivelul general al consumului de bunuri materiale și servicii. C.v. relevă modificarea
medie a prețurilor mărfurilor și tarifelor serviciilor plătite de către grupele de populație într-o
anumită perioadă de timp (de obicei într-un an), comparativ cu o perioadă precedentă. Indicele c.v.
se determină raportând prețurile mărfurilor și tarifele serviciilor plătite într-o perioadă de timp dată
la prețurile acelorași mărfuri și la tarifele serviciilor din perioada de timp luată ca bază,
AM
cos
efectuându-se următorul calcul:
XPi <ii
SPo-qo
i=l
în care:
Icv = indicele costului vieții;
Pi = prețurile mărfurilor și tarifele serviciilor din perioada curentă;
q, = cantitatea de mărfuri și servicii cumpărate în perioada curentă;
i = indici individuali ai prețurilor mărfurilor și tarifelor serviciilor;
n = numărul total de produse și servicii luate în calcul;
p0 = prețurile mărfurilor și tarifelor serviciilor din perioada luată ca bază;
qo = cantitatea de mărfuri și servicii cumpărate în perioada luată ca bază.
COSTURI BANCARE, cheltuieli reprezentând costul resurselor (dobânzile), costul de
funcționare, cheltuielile cu personalul, cheltuielile generale și amortismentul impozite, taxe, prime
de asigurare etc.
COSTURI DE PRODUCȚIE LA 1 000 DE LEI PRODUCTE MARFĂ, indicator
valoric al eficienței economice a investițiilor și al întregii activități desfășurate de unitățile
economice, care exprimă nivelul costurilor de producție într-o perioadă dată, ocazionate de
obținerea a 1 000 de lei producție marfă. Se determină după formula:
C
K1 000 lei = —^“x1000,
Vpma
în care:
Ki ooo iei= costuri de producție la 1 000 de lei producție marfă;
Cpa = costuri de producție anuale exprimate în lei;
Vpma = valoarea producției marfă anuale exprimată în preț de producție.
Indicatorul arată nivelul costurilor comparativ cu prețul de producție. Pe baza lui se determină
rentabilitatea medie a unităților și a ramurilor economice în situațiile menținerii nivelului prețurilor
de producție. Acest indicator dă posibilitatea alegerii variantei de investiții care va determina
reducerea costurilor de producție ce sunt prevăzute a se realiza, față de costurile actuale.
COSTURI FIXE, cheltuieli relativ constante independente de volumul producției care se
obține într-o perioadă de timp dată. în c.f. se cuprind: suma amortismentului anual al mijloacelor
fixe, salariile personalului tehnico-administrativ, costurile de regie, licențe, chirii diferite taxe cu
caracter paușal (telefon, apă, gaze naturale etc.).
COSTURI SOCIALE, rezultate negative, pagube suportate de populație, datorate
dereglărilor și regresului economico-social, care se prezintă sub următoarele forme: declin
economic, inflație, șomaj, reducerea salariilor etc. C.s. conduc la scăderea nivelului de viață. V. și
inflație; șomaj.
COSTURI VARIABILE (PROPORȚIONALE), cheltuieli dependente de volumul
producției, ca de exemplu cheltuieli pentru materii prime, materiale, combustibil salariile
466
COT
personalului direct productiv etc. Pe termen scurt, unele c. sunt fixe, iar altele sunt variabile, în
schimb, pe termen lung toate costurile sunt variabile.
COȘ VALUTAR, denumire convențională atribuită mai multor valute luate la un loc și
utilizate ca etalon artificial de valoare și instrument de rezervă în relațiile financiar-valutare
internaționale, in urma suspendării, din august 1971, a convertibilității în aur a dolarului.
Instituirea c.v. a avut loc în condițiile în care aurul nu mai putea fi folosit ca urmare a
demonetizării lui, iar dolarul S.U.A. a devenit instabil, ceea ce înseamnă că el nu mai putea servi
în mod corespunzător la măsurarea valorii celorlalte valute. Stabilirea c.v. constă în alegerea
valutelor care urmează să fie cuprinse în coș, precum și stabilirea ponderii fiecărei valute în cadrul
c.v. Valoarea c.v. se calculează în funcție de cursurile valutelor componente. C.v. constituie
practic media cursurilor valutelor care intră în „coș“ și prezintă avantajul că are un grad mai mare
de stabilitate ca urmare a compensării reciproce a deprecierilor cu aprecierile (mai corect ar fi
reprecierile) valutelor luate în calcul. Pe baza c.v. se determină cursul valutar al unei valute
aparținând unei țări membre a Fondului Monetar Internațional (v.). Instituirea c.v. a fost
reclamată de lipsa, din august 1971, a unui instrument valutar internațional pe baza căruia să se
stabilească cursul valutei unei țări precum și datorită fluctuațiilor de curs al valutelor. începând din
anul 1974, valoarea Drepturilor Speciale de Tragere (v.) se calculează în fiecare zi pe baza c.v.
COȘNIȚĂ, totalul cheltuielilor efectuate pentru cumpărarea bunurilor de consum alimentar
curent și a serviciilor, conform cerințelor de consum ale familiilor de salariați, pensionari ș.a. Pe
baza c. se poate determina costul vieții.
COȘUL, incinta circulară care se află în sala bursei de valori, în care operează
reprezentanții agenților de bursă. în cadrul bursei există un c. al acțiunilor și un c. al obligațiunilor.
COTA DE PRIMA TARIFARA, prima de asigurare determinată pe unitatea de obiect de
asigurare (100 sau 1 000 de lei, hectar de cultură, animal etc.) care trebuie plătită de asigurat pe o
anumită perioadă de timp (lună, trimestru, semestru, an).
COTA DE REÎNSĂMÂNȚARE, element ce intră în calculul despăgubirii de asigurare
privind culturile agricole de pe terenuri care urmează să fie reînsămânțate sau replantate. Cota de
reînsămânțare este stabilită de către societatea de asigurări la un nivel care să permită asiguratului să
recupereze cheltuielile efectuate cu însămânțarea la prima cultură. V. și despăgubirea de asigurare
Ia culturile agricole.
COTA DE VALOARE RĂMASĂ, element care intervine în calculul despăgubirii de
asigurare la clădiri și alte construcții. C. de v.r. se stabilește de asigurător pe tipuri de clădiri, în
funcție de calitatea, vechimea și starea de întreținere a acestora, și se exprimă în procente. Prin
înmulțirea valorii din nou a clădirii (v.) cu c„ de v.r. se obține valoarea clădirii în momentul
producerii riscului asigurat (v.).
COTA OFICIALĂ A BURSEI, listă care se întocmește și se publică zilnic la bursă,
cuprinzând date privind denumirea efectelor, valutelor și titlurilor de credit, dobânda, scadența,
cursul precedent, cel oferit și acceptat, respectiv denumirea mărfurilor, caracteristicile calitative,
unitatea de măsură, cantitatea, prețul, numele mijlocitorului oficial, denumirea bursei, localitatea,
data etc.
467
COT
COTARE, stabilire a cursului valutelor străine, a hârtiilor de valoare și a prețului
mărfurilor la bursă. C. constă și în admiterea unui titlu la bursă și înscrierea lui pe lista
cursurilor oficiale. C. se efectuează în anumite condiții. Se cotează numai titlurile societăților
sau colectivităților de drept public care în fiecare an publică un raport asupra situației lor
economico-fmanciare. Emiterea unui nou titlu pentru c. necesită aducerea la cunoștința publicului
a elementelor principale ale unității economice. Admiterea se face pe baza unei cereri prezentate
prin intermediul unei bănci abilitate să opereze la bursă.
COTAREA OBLIGAȚIUNILOR, stabilirea prețurilor de bursă ale obligațiunilor și
publicarea lor în buletinul de cotare. C. are o mare importanță deoarece obligațiunile sunt un
obiect al jocului de bursă.
COTATORUL LICITAȚIEI VALUTARE, persoană cu pregătire corespunzătoare,
desemnată de către conducerea Băncii Naționale a României, care determină cursul de referință după
cum urmează: conținutul tuturor listelor centralizatoare ale ordinelor de vânzare și cumpărare ale
clienților, precum și cel al listelor cuprinzând ordinele de vânzare și cumpărare de valută în nume și
cont propriu sunt introduse într-o matrice, în care se menționează cumulativ, pe o coloană, ordinele
de cumpărare în sens crescător, iar pe o altă coloană, ordinele de vânzare în sens descrescător; cursul
de referință se stabilește la nivelul la care cea mai mare parte din cererea și oferta de valută poate fi
satisfăcută; în cazul în care cererea și oferta de valută nu se întâlnesc la un curs de echilibru, cursul de
referință se stabilește de către Banca Națională a României, în limita pasului de licitație de +4/-5%
față de cursul de referință al zilei, în sensul raportului cerere-ofertă.
COTAȚIA AURULUI, acord asupra prețului final al aurului pe piață, pentru ziua
respectivă, rezultat în urma negocierilor dintre ofertanți și cumpărători.
COTAȚIA BURSEI, operațiune prin care se stabilește, se înregistrează și se publică cursul
unui titlu în lista de cursuri a bursei, care poartă numele de cotă oficială a bursei. Cursul valorilor
mobiliare se stabilește pe baza cererii și a ofertei. Cursul cotat este cel la care se egalizează cererile
cu oferta pentru un anumit titlu sau la care ele se apropie cei mai mult. Cererile și ofertele de titluri
se tranzacționează printr-o procedură orală sau scrisă. Procedura orală constă în „strigare^,
îmbrăcând forma unei licitații deschise. Strigarea este procedura clasică și care altă dată era
unicul mod de cotare a valorilor mobiliare. Cotarea prin strigare presupune prezența unui șef de
licitație, responsabil cu cotarea unui anumit număr de titluri. Cursul unui titlu se poate stabili și
prin metoda licitației scrise, numită și cotație pe bază de carnet, care constă în aceea că
responsabilii cu cotarea unui anumit număr de valori mobiliare centralizează ordinele de vânzare și
de cumpărare formulate de ceilalți agenți de bursă pentru titlurile de care ei sunt responsabili.
Toate aceste ordine sunt înscrise într-un „carnet de ordine64, care cuprinde într-o parte cererea, iar
în cealaită parte oferta de titluri dispuse în ordinea cursului indicat. După aceea se cumulează
cererile în felul următor: cele de vânzare în ordinea crescătoare a cursului, iar cele de cumpărare în
ordinea descrescătoare a cursului, determinându-se astfel cursul de echilibru, la care, de fapt, se
egalează cererea cu oferta. Cotația în continuu constă în aceea că o tranzacție poate avea ioc în
momentul în care două ordine de sens opus se întâlnesc la același preț. Ordinele de vânzare și cele
de cumpărare se introduc în sistemul de cotație prin terminale informatice instalate în bursă.
Cotația Ia disponibil se stabilește pentru operațiunile cu termen de livrare imediat. Cotați^ ia
termen se determină pentru tranzacțiile cu livrare după o anumită perioadă de timp, prevăzuta în
contractul perfectat Cotația medie la deschiderea și Sa închiderea tranzacțiilor se determină pe
baza prețurilor stabilite în ringul bursei în momentul respectiv. V. și cotație de lichidare. Cotațiile
de la burse stimulează specializarea producției. Agenții economici care au obținut avantaje la
468
COT
vânzările de mărfuri prin cotațiile respective sunt stimulați să sporească producția; cei care nu se
înscriu în cotațiile bursei sunt nevoiți să ia măsuri de reducere a costurilor de producție. V. și
bursă; agent de bursă; cotă a bursei
COTAȚIE 1. Medie a prețurilor cu care au fost încheiate tranzacțiile la bursă în ziua
respectivă. C. se determină în cadrul bursei de mărfuri și ca medie a prețurilor produselor
reprezentative. C. stimulează specializarea producției. C. se stabilește de către o comisie a bursei
pe baza prețurilor și a cursurilor operațiunilor încheiate pentru fiecare fel de marfă sau valoare
mobiliară în ziua respectivă. Dacă în unele zile nu au loc operațiuni pentru unele mărfuri sau valori
mobiliare, ca urmare a absenței ofertei și a cererii, c. și cursurile se stabilesc pe baza prețului din
ultimele tranzacții realizate în sesiunea de închidere. 2. Informație privind prețul de tranzacție al unor
titluri financiare sau loturi standard de mărfuri, care indică prețul minim și maxim între care poate
avea loc o tranzacție. 3. Determinarea și publicarea cursului (prețului) pieței valutare pe baza
evoluției cererii și ofertei. Cotația poate fi certă (indirectă), când se arată suma variabilă în moneda
străină ce se cere a fi plătită pentru a obține o unitate monetară națională, incertă (directă), care arată
suma variabilă (cota) în moneda națională plătită pentru cumpărarea unei unități monetare străine, și
fermă, care este oferta de preț la care se va executa tranzacția, în funcție de cantitatea și sursa de
achiziție. ❖ C. de bursă 1. Cursurile valutare dintr-o anumită zi și pe o anumită piață financiară.
2. Cursul acțiunilor diferitelor societăți pe acțiuni sau al titlurilor de stat, pe o anumită piață
financiară, la deschiderea sau la închiderea bursei de valori. 3. Prețurile mondiale ale unor mărfuri,
stabilite la bursele de mărfuri, într-o anumită zi, în funcție de cerere și ofertă.
COTAȚIE DE LICHIDARE, c. ce se stabilește de către casa de decontare, care
funcționează pe lângă bursă. C. de L diferă de cea care se calculează de comisia de cotație a bursei,
deoarece prețurile se majorează cu diverse taxe și comisioane în momentul lichidării operațiunilor
de bursă.
COTAȚIE DEPORT, c. care se efectuează la termen pentru operațiunile valutare, când
cursul la termen al valutei date este mai mic decât cursul curent, caz în care se înregistrează un
discont (v.). Discontul unei valute față de altă valută este egal cu diferența dintre ratele dobânzii la
creditele bancare exprimate în cele două valute, înmulțită cu cursul curent. Valuta care cotează
„depoiT‘ are tendința de depreciere.
COTAȚIE DIRECTĂ, c. prin care moneda națională este exprimată în funcție de o altă
valută, numită de bază, (de exemplu, USD/PEM, USD valută de bază).
COTATIE DISCONT. v. COTATIE DEPORT.
> »
COTAȚIE FERMĂ (engl. firm quotation), cotarea unui preț ferm care angajează banca.
Este recomandată adăugarea unor restricții de timp sau de sumă („ferm pentru un minut“ sau „ferm
pentru un milion^).
COTAȚIE LA DISPONIBIL, c care se stabilește pentru operațiunile cu termen imediat de
livrare. Tranzacțiile se stabilesc pe baza prețurilor privind vânzările și cumpărările efective.
COTAȚIE LA TERMEN, c care se determină pentru tranzacțiile cu livrare după o
anumită perioadă de timp, prevăzută în contractul încheiat. Aceste c. sunt, de regulă, mai mari
decât cele pentru livrarea promptă, in acest caz, prețul cuprinde cheltuielile privind creditarea
mărfii din momentul contractării până în momentul livrării, precum și costurile de depozitare și
asigurare etc. Dacă pe piață lipsesc mărfurile cu livrare imediată, se scumpesc mărfurile la termen;
acest fapt influențează nivelul cotațiilor.
469
COT
COTAȚIE ORIENTATIVĂ (engl. for info only), c. care nu este fermă, datorită
imposibilității de a tranzacționa din diferite motive (depășirea limitei de expunere etc.).
COTAȚIE PREMIUL, v. COTAȚIE REPORT.
COTAȚIE REPORT, c. la termen a unei valute pe piața valutară în cazul în care cursul
valutei la termen este mai ridicat față de cursul curent. Reportul se determină pe baza ratelor
dobânzii împrumuturilor bancare exprimate în cele două valute, în perioada de vânzare-cumpărare,
și a cursului valutar curent. Dacă o valută cotează report ea are tendința de apreciere (repreciere).
V. și report.
COTĂ, parte cu care o persoană fizică sau juridică contribuie Ia constituirea unui fond, la
efectuarea unei cheltuieli comune sau care îi revine în urma repartizării rezultatelor financiare etc.
COTĂ A BURSEI, nivelul cursului valutar la bursă; tabel întocmit, după închiderea
operațiunilor zilnice, de către comitetul de bursă, camera sindicală sau de către o comisie special
formată și publicat în presă, în care se menționează prețurile (cursul) și denumirea tuturor valorilor
mobiliare negociabile la bursă pe o anumită piață financiară. Nivelul cursului de la bursă poate să
fie direct, caz în care se arată prețui unității valutare străine exprimat în monedă națională, sau
indirect, situație în care prețul unei unități monetare naționale se exprimă în unitățile valutare
aparținând altor țări. C.b. cuprinde și prețul la care se vând și se cumpără diferite mărfuri la bursă.
Prețurile de bursă poartă numele de cotații de bursă pentru mărfuri și cursuri de bursă pentru valori
mobiliare. Acestea sunt de mai multe feluri, și anume: de deschidere, de închidere, efective și de
încheiere. Sunt burse care anunță c.b. zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi. Altele anunță acest
curs săptămânal. Cunoașterea c.b. are importanță pentru studierea conjuncturii economice de către
agenții economici sau diverse organisme ale statului și pentru cunoașterea tendințelor prețurilor
mărfurilor pe piața internațională. V. și bursă; bursă de stat; cotație de bursă.
COTĂ A NAVLULUI, tarif unitar al navlului pentru mărfurile care se încarcă pe nave în
partide mici. V. și navlu.
COTĂ A VALORILOR MOBILIARE, listă a acțiunilor, obligațiunilor și bonurilor de
participație (v.) publicată zilnic, la închiderea bursei de valori.
COTĂ DE AMORTIZARE, v. NORMĂ ANALITICĂ DE AMORTIZARE; NORMĂ
UNICĂ DE AMORTIZARE.
COTA DE EXCEDENT, c. procentuală, sumă anuală cu care se majorează suma ce se
plătește la diferite forme de asigurări de viață, în funcție de durata asigurării.
COTĂ DE IMPUNERE, sumă sau procent care se aplică asupra bazei impozabile și cu
ajutorul căreia se calculează impozitul. C. de i. mai poate fi definită ca fiind impozitul aferent unei
unități de impunere. Prin aplicarea c. de i. asupra bazei impozabile se obține impozitul de plată
datorat de contribuabil. Cuantumul impozitului depinde de volumul bazei impozabile și de
mărimea c. de i. în România, c. de i. sunt diferențiate în funcție de natura și de mărimea venitului
impozabil, a averii, precum și ținându-se seama de categoriile de plătitori. V. și bază impozabilă.
COTĂ DE PARTICIPARE A REASIGURATULUI LA PROFITUL REASIGURĂ-
TORULUI, parte din profitul realizat de reasigurător care se cuvine reasiguratului. Reasiguratul
poate să participe numai la împărțirea profitului realizat de reasigurător, nu și la pierderea
eventuală înregistrată de acesta. Dacă reasigurătorul realizează pierderi în loc de profit de pe urma
470
COT
contractului de reasigurare, reasiguratul se angajează ca, în anii următori perioadei care s-a încheiat
cu pierderi, acestea să fie deduse din profitul realizat de reasigurător și astfel numai rezultatul net să
fie supus repartizării. Cu prilejul determinării profitului realizat de reasigurător se ține seama de
primele de asigurare încasate de reasigurător, de comisionul de reasigurare (v.), de daunele plătite,
de rezervele pentru daunele nedecontate și de cheltuielile de administrație ale reasigurătorului.
COTE ADIȚIONALE, venituri dependente ale bugetelor locale din România, încasate prin
adăugarea unor procente la impozitele directe, elementare, percepute de către stat. C.a. constituiau
un procedeu prin care autoritățile locale aveau dreptul de a încasa impozite de la aceleași subiecte
și pentru obiecte impozabile pe care le impunea și statul. C.a. se mai numeau adaosuri la impozite,
supraimpozite sau impozite suprapuse.
COTE DEFALCATE, v. METODA COTELOR (SUMELOR) DEFALCATE DIN
VENITURILE BUGETULUI DE STAT.
COTE DEGRESIVE, formă a cotelor progresive verticale, potrivit căreia, la un anumit
nivel al venitului, procentul din suta de lei de venit impozabil nu mai crește, cotele devenind astfel
proporționale (degresive). Necesitatea practicării c.d. este determinată de faptul că la un moment
dat s-ar ajunge nu numai la o egalitate între venitul impozabil și impozit, ci chiar la stabilirea unui
impozit mai mare decât baza impozabilă.
COTE FIXE (FORFETARE), c. stabilite în sumă fixă (egală), neschimbată, independent
de mărimea venitului impozabil, de averea sau de situația socială a plătitorului. C.f. se utilizează
atunci când bazele impozabile se exprimă în unități naturale ca, de exemplu, la calcularea
impozitului agricol în sumă fixă pe hectar, la determinarea impozitului pe terenurile pe care se află
sau nu clădiri din municipii și orașe (sub formă de cotă în sumă fixă pe metru pătrat), la calcularea
impozitului forfetar datorat de anumiți ambulanți, la aplicarea unor taxe asupra mijloacelor de
transport, a diferitelor taxe de timbru etc. Cotele în sumă fixă pe unitatea de măsură se aplică în
aceeași sumă constantă pe fiecare unitate de măsură a mărfurilor (tonă, kilogram, bucată, metru2
etc.) sau la calcularea impozitului indirect pe mărfurile de masă și cu sortiment redus (gaze,
energie electrică, făină, zahăr etc.). în țara noastră, ele au astăzi o utilizare restrânsă, deoarece nu
sunt echitabile, nu diferențiază impozitul în funcție de mărimea obiectului impozabil.
COTE PRIN DIFERENȚĂ, c. calculate ca diferență între prețul de livrare și prețul de
producție al întreprinderilor, utilizate la calcularea unor impozite. C. prin d. contribuie la stabilirea
rentabilității normale pe produse și sortimente; folosirea acestor cote necesită un mare volum de
muncă, mai ales în unitățile economice cu un sortiment bogat de produse.
COTE PROCENTUALE, c. stabilite într-un anumit procent din suta de lei de venit
impozabil; se aplică numai asupra bazelor impozabile exprimate valoric.
COTE PROGRESIVE, c. care cresc, progresează, pe măsură ce crește venitul impozabil,
fie într-un ritm constant, fie într-un ritm variabil. ❖ C.p. compuse (pe tranșe, alunecătoare pe
tranșe, scara impunerii), c. care se calculează separat, prin aplicarea asupra fiecărei tranșe de
venituri a unui procent aferent și apoi prin însumarea impozitului tuturor tranșelor, obținându-se
impozitul total de plată. Astăzi, în țara noastră, aceste c. au o utilizare largă în așezarea și încasarea
impozitului pe salarii, a impozitului pe veniturile oamenilor de litere, artă și știință, a impozitului
pe veniturile liber-profesioniștilor etc. C.p.c. sunt mai elastice și mai convenabile pentru
contribuabili, deoarece procentele aplicate tranșelor precedente țin seama, la calcularea
impozitului, de veniturile intermediare din cadrul tranșelor, precum și de trecerea veniturilor de la
o tranșă la alta. C.p.c. realizează redistribuirea veniturilor, împiedicând realizarea de către anumite
471
COT
categorii de populație a unor venituri exagerate. ❖ C.p. orizontale, c. aplicate la venituri egale ca
mărime și care sunt diferențiate în funcție de natura venitului impozabil și de categoriile de
plătitori. Spre exemplu, prima cotă (cota de pornire) este de 18% la impozitul pe salarii, de 10% în
cazul impozitului pe veniturile meseriașilor, de 17% la impozitul pe veniturile obținute din
exercitarea unei profesii libere și din lucrări literare, de artă și științifice etc. ❖ C.p. simple, c. al
căror procent de impunere aferent tranșei superioare a venitului impozabil se aplică la întregul
venit impozabil realizat de contribuabil. C.p.s. sunt folosite foarte puțin, deoarece duc la salturi
mari în calcularea impozitului, la mari inechități fiscale, ca urmare a faptului că nu iau în
considerare trecerea de la o tranșă la alta. în țara noastră, aceste cote sunt folosite foarte puțin.
❖ C.p. verticale, c. care cresc pe măsura creșterii venitului impozabil, precum și în funcție de
natura venitului și de categoriile de plătitori, ajungând până la 40% în cazul salariilor, la 40%
pentru veniturile meseriașilor, la 38% pentru veniturile obținute din exercitarea unei profesii
libere, din lucrări literare, de artă și științifice. Aplicarea cotelor progresive afectează foarte mult
principiul echității (dreptății) fiscale. Este de neînțeles de ce aceste cote se aplică în mod deosebit
pentru impunerea populației.
COTE PROPORȚIONALE, c. al căror procent rămâne nemodificat (constant), indiferent de
mărimea obiectului (bazei) impozabile și de situația socială a plătitorului. Aceste cote se numesc
proporționale deoarece, dacă se face raportul între impozitul rezultat prin aplicarea lor și venitul
impozabil, se constată că proporția rămâne aceeași, constantă. C.p. stimulează atât agenții economici
și producătorii individuali să-și dezvolte și să-și perfecționeze activitatea, cât și populația, în cazurile
în care impozitul respectiv nu are drept scop redistribuirea în mare măsură a veniturilor populației.
Aceste cote sunt ușor de folosit, înlesnind calcularea impozitului și efectuarea controlului.
COTE REGRESIVE, c. care se micșorează, descresc, pe măsura creșterii venitului
impozabil, în scopul avantajării plătitorului.
COTITATE, cota, valoarea pe care o reprezintă partea fiecăruia dintr-un întreg.
COTIZAȚIE, sumă fixă stabilită în mod egal sau diferențiat în funcție de venit, plătită
periodic de către membrii unei asociații, ai unei organizații etc., în vederea efectuării unor
cheltuieli comune.
COTIZAȚII ALE MEȘTEȘUGARILOR CU ATELIERE PROPRII PENTRU
ASIGURĂRILE SOCIALE, sume de bani plătite lunar de către meșteșugarii cu ateliere proprii,
cuprinși în asigurările sociale din cooperația meșteșugărească, pe baza cărora se constituie
fondurile bănești din care se plătesc pensii, indemnizații, ajutoare, se acordă bilete pentru
tratament balnear etc. Meseriașii plătesc c. pe tot timpul cât au autorizație de exercitare a meseriei,
ea fiind calculată la venitul profesional anual impozabil, în mod diferențiat pe clase de cotizare.
Stabilirea clasei de cotizare are loc anual, pe baza venitului profesional impozabil consemnat în
procesul-verbal de impunere definitivă, încheiat de către circumscripțiile și administrațiile
financiare. Meșteșugarii cu ateliere proprii plătesc o cotizație fixă lunară pentru fiecare ucenic pe
care îl pregătesc în aceste ateliere, pe toată durata contractului de ucenicie. Pentru persoanele care
lucrează ca angajați în atelierele proprii după terminarea uceniciei, meșteșugarii respectivi sunt
obligați să plătească pe toată durata contractului de muncă o cotizație de asigurări sociale
reprezentând 10% din câștigul lunar prevăzut în contractul de muncă. în caz. de incapacitate
temporară de muncă, meșteșugarii cu ateliere proprii sunt exonerați de plata c. pentru întreaga lună
în care s-a înregistrat pierderea capacității de muncă. De asemenea, meșteșugarul nu este ținut să
plătească c. pentru întreaga lună în care ucenicii ori angajații săi s-au aflat în incapacitate de
muncă. Neplata c. până la finele lunii se sancționează cu o majorare de 0,32% pentru fiecare zi de
472	"	_
CRE
întârziere. întârzierea tknp de mai mult de șase luni la plata c. conduce la retragerea autorizației de
exercitare a meseriei. Meșteșugarii mai plătesc lunar și contribuția de 5% pentru pensia
suplimentară, calculată la venitul corespunzător clasei de cotizare la asigurările sociale.
Contribuția lunară de 5% pentru pensia suplimentară o plătesc și angajații meșteșugarului, după
terminarea uceniciei, aceasta fiind calculată asupra câștigului lor lunar. în aceleași condiții ca
meseriașii cu ateliere proprii, plătesc c. de asigurări sociale și persoanele care prestează servicii și
sunt remunerate pe bază de cotă-parte din încasările realizate.
CRAH, formă acută și bruscă de manifestare a crizei economice, care constă în
dezorganizarea profundă a vieții economice și financiare, prin amplificarea stării de faliment al
agenților economici și al băncilor, șomaj de proporții, prin panică în sectorul financiar-bancar, în
comerț etc. C. se manifestă prin: o acută criză de credite și lichidități bănești, prăbușirea cursului
acțiunilor și al titlurilor de credit, devalorizarea accentuată a monedei naționale. în mod obișnuit,
c. se declanșează la bursa de valori, prin scăderea considerabilă a cursului acțiunilor și a celorlalte
hârtii de valoare. V. și crah bancar; crah bursier.
CRAH BANCAR, fenomen economic grav care se manifestă printr-o stare de
dezorganizare bruscă a vieții economice, prin lipsa acută a posibilităților de acordare a creditelor,
prin scăderea catastrofală a cursului acțiunilor la bursă și prin devalorizarea monedei naționale.
CRAH BURSIER, scădere considerabilă, prăbușire puternică, brutală și cumulativă a
cursului tuturor valorilor care se cotează la bursă. C.b. din anul 1929 a marcat debutul marii crize
economice din anii 1929-1933. în schimb, c.b. din anul 1987 nu a fost urmat de o depresiune. De
aceea, trebuie făcută deosebirea între c.b. (financiar) și criza economică.
CREANȚA, actul prin care se constată dreptul unei persoane, numită creditor, de a pretinde
altei persoane, numită debitor, să execute obligația ce și-a asumat-o, adică să dea, respectiv să
constituie sau să transmită un drept real, la un anumit termen, să facă, adică să plătească o sumă de
bani, să predea un bun, să execute o lucrare, să presteze un serviciu sau să se abțină de la o
anumită acțiune. C. reprezintă un activ pentru creditor și un pasiv pentru debitor. C. este un drept
relativ, fiind prin urmare opozabilă numai debitorului, conferind titularului dreptul de gaj general
al creditorului asupra patrimoniului debitorului. V. și cambie.
CREANȚA CERTA, c. sigură, clară, asupra căreia nu există vreun litigiu. C.c. se poate
executa silit, creditorul putând cere executarea ei.
CREANȚĂ EXIGIBILA, c. devenită scadentă, care poate fi pretinsă și căreia i se poate
cere executarea, chiar și silită. Caracterul exigibil al unei creanțe se poate suspenda de către
instanța judecătorească prin acordarea unui termen de grație. Acest caracter încetează prin
stingerea obligației sau pe calea realizării prescripției extinctive.
CREANȚĂ FISCALĂ, dreptul statului de a percepe, prin organele financiare, impozite,
taxe și alte venituri în contul bugetului de stat, al bugetelor locale ori al fondurilor speciale de la
persoanele juridice și de la cele fizice, în funcție de veniturile sau de averea lor, în temeiul actelor
normative. V. și titlu de creanță fiscală.
CREANȚĂ IMOBILIZATĂ, parte a activului imobilizat în care practic sunt cuprinse
creanțe privind participații, împrumuturi acordate pe termen lung pentru care se primesc dobânzi,
în categoria altor creanțe imobilizate se cuprind garanțiile și cauțiunile depuse la (pentru) terți în
vederea garantării execuției unei anumite obligații.
473
CRE
CREANȚĂ LICHIDA. care are un cuantum precis determinat. C± are întotdeauna ca
obiect o st$mă determinată de bani ori o cantitate bine determinată de bunuri. C. al căror cuantum
urmează, să fie stabilit prin justiție devin lichide numai în momentul în care hotărârea
judecătorească a rămas definitivă» Din momentul în care c. a devenit lichidă, creditorul poate cere
executarea ei.
CREDIBILITATE, încrederea în potențialul economico-financiar al unui agent economic,
care îi oferă acestuia posibilitatea să solicite și să primească de la bancă un anumit credit,
rambursabil la scadență. Pentru a acorda creditul, unitatea bancară culege informații asupra
situației și credibilității solicitantului. Constatarea credibilității micșorează riscul acordării
creditului.
CREDIT 1. încrederea pe care o persoană, numită creditor, o acordă altei persoane, numită
debitor, căreia îi dă, îh prezent bani sau alte valori pentru a le restitui mai târziu în valori
echivalente sau în alte forme, la o dată determinată, numită scadență, cu o anumită dobândă.
Acordarea și restituirea unei sume de bani. 2. Mobilizarea capitalului bănesc temporar disponibil și
a economiilor populației prin intermediul băncilor și punerea lor la dispoziția agenților economici
și a persoanelor fizice, pentru un anumit timp și cu plata unei dobânzi. C. este schimbul unui bun
prezent cu un altul viitor și echivalent. C. poate fi și o capcană. Noțiunea de c. este de origine
latină și provine de la „creditum, credere", care înseamnă creditare, a crede, a avea încredere. „A
avea credit' înseamnă a beneficia de o facilitate de achiziționare a unor bunuri fără plată imediată
sau a putea obține o sumă de bani de la o instituție bancară. în contabilitate, c. este partea opusă a
debitului unui cont. în legislația financiară și în vorbirea curentă, expresia „ai credit' reflectă
faptul că cineva prezintă încredere. C presupune existența încrederii. C. are următoarele elemente
constitutive: schimbul în timp, subiectele raportului de credit (debitorul și creditorul), promisiunea
de rambursare, termenul de rambursare (scadența), costul creditului (dobânda etc.). La timpul său,
economistul englez J. M. Keynes, referindu-se la esența c., a arătat că prin „actul economisirii,
respectiv al amânării cumpărăturilor în anumite perioade de timp, de către persoane fizice și
juridice, se formează o putere de cumpărare disponibilă; mobilizarea disponibilităților și dirijarea
lor către diverse obiective economice alcătuiesc geneza creditului și rațiunea funcționării băncilor
și a celorlalte organisme specializate". în economia de piață, c. îndeplinește următoarele funcții:
a) mijlocește redistribuirea capitalurilor între diferite ramuri de producție, înlesnind egalizarea
ratei profitului; b) contribuie la economisirea cheltuielilor de circulație; c) constituie un instrument
de intensificare a concentrării și centralizării capitalului; d) exercită o influență pozitivă asupra
volumului producției și circulației mărfurilor; e) instrument de control asupra împrumuturilor. C.
se poate prezenta sub următoarele forme: a) c. comercial, care se acordă de industriași și
comercianți, reciproc, sub formă de mărfuri, în schimbul unor instrumente de c., ca de exemplu:
bilete la ordin, cambii etc.; b) c. bancar, care se acordă de către bănci; c) c. bănesc, deținut de
bănci și care se acordă agenților economici din industrie și comerț sub formă de împrumuturi. în
funcție de obiectul lor, se disting: c. de producție și c. de circulație. După durata pentru care se
acordă există: c. pe termen scurt, care se acordă pe o durată de timp de până la un an; c. pe
termen mediu, care se acordă pe o perioadă de până la cinci ani; c. pe termen lung, care se
acordă pe mai mulți ani. Având în vedere calitatea debitorului, se disting: a) c. privat, care se
acordă pe baza efectelor de comerț (bilete la ordin, cambii etc.) persoanelor fizice; b) c. public
(v.)? care se acordă statului și unităților sale administrativ-teritoriale pe bază de obligațiuni și
bonuri de tezaur (vj de către bănci, instituții financiare, societăți de asigurări, agenți economici
și populație în vederea realizării unor obiective social-economice, pentru acoperirea deficitelor
CRE
bugetare; c) c. ipotecar, care se acordă de către băncile ipotecare în principal proprietarilor de
bunuri imobile și care este garantat cu terenuri, imobile; d) c. pentru construirea de locuințe,
care este garantat cu imobile și terenuri de construcții, iar în mediul rural, pentru proprietarii
funciari, co este garantat cu terenuri agricole; e) c. de consum, care se acordă cumpărătorilor de
către agenții economici sub forma vânzării în rate a mărfurilor de folosință îndelungată
(autoturisme, frigidere, mașini de spălat etc.). Sub toate formele sale, c. este un instrument
important al politicii economice a fiecărei țări. Cu ajutorul c., statul intervine în activitatea de
creditare a băncilor, cu deosebire prin rata dobânzii și prin rezervele pe care băncile sunt obligate
să și le constituie. C. este una dintre formele de stimulare a gospodăririi judicioase a mijloacelor
materiale și financiare de către întreprinderi și contribuie la creșterea producției și a eficienței
activității lor economico-sociale. Prin creditarea consumului, pe de o parte, și a stocurilor, pe de
altă parte, creditul contribuie, împreună cu alți factori, la menținerea stabilității prețurilor (mai ales
ale cerealelor produse sezonier). Prin natura sa, c. contribuie la creșterea vitezei de rotație a
banilor, la multiplicarea banilor scripturali, la manevrarea și administrarea capitalurilor.
Reglarea nivelului dobânzii creditului stăvilește inflația. C. are un rol important în promovarea
relațiilor economice internaționale, deoarece prin formele sale diversificate contribuie la
derularea operațiunilor de import-export. în anumite situații, c. participă la acoperirea deficitului
bugetului de stat, sub forma creditului public. C. este un instrument important al mecanismului
economico-financiar, dar dacă nu este folosit judicios, el poate afecta echilibrul monetar și
economic, proporțiile dintre ramurile economice, putând, atunci când se abuzează de el, să
genereze inflația. Folosirea abuzivă a c. poate conduce la extinderea operațiunilor speculative, la
creșterea capitalului fictiv și apoi la crahuri bancare și financiare. în anumite situații, c. poate
provoca prăbușirea băncilor, cu grave urmări economice, sociale, financiare și chiar politice.
Funcționarea și dezvoltarea creditului în cadrul mecanismului economico-financiar necesită
îndeplinirea mai multor condiții, cum sunt: condiții juridice, respectiv o reglementare juridică clară
și precisă a condițiilor de acordare, garantare, folosire și rambursare a creditelor; condiții
instituționale, care presupun existența unor instituții puternice, bine concepute, cu atribuții clare,
inclusiv de exercitare a controlului financiar-bancar; condiții social-politice, care privesc atât
asigurarea liniștii, a păcii sociale și politice, a stabilității și continuității activității economico-sociale,
cât și stabilitatea regimului politic, poziția acestuia față de economie, față de libera inițiativă, față de
piață; condiții economice, care au în vedere situația de ansamblu a economiei naționale,
perspectivele, conjunctura economică internă și internațională, resursele existente în economie,
accesul agenților economici la aceste resurse, structura economiei naționale, situația capitalurilor,
a pieței de mărfuri etc.; condiții psihologice, care au în vedere comportamentul agenților
economici, al întreprinzătorilor și al populației, înclinațiile spre consum sau spre economisire, spre
tezaurizare sau spre investiții, tradițiile, religia, nivelul de cultură, de civilizație, educație,
profesiunea, mentalitățile, concepțiile etc.
CREDIT ACTIV, c. acordat de către creditor (v.); pentru el constituie o creanță activă, iar
în contabilitate apare înregistrat la conturile „Debitori", „Clienți" etc.
CREDIT AGRICOL, c. care se acordă din fondurile statului pentru satisfacerea nevoilor de
mijloace de producție ale întreprinderilor agricole, întreprinderilor de mecanizare a agriculturii și
agricultorilor individuali de către Banca Agricolă.
CREDIT AMORTIZABIL, c. rambursabil treptat, în rate anuale și lunare. Se folosește
mult sub forma creditelor acordate pentru construirea de locuințe proprietate personală.
475
CRE
CREDIT BANCAR, c. ce se acordă de bănci care dețin capital bănesc (bancheri) agenților
economici și persoanelor fizice. C.b. procură mijloacele financiare necesare diferitelor sectoare de
activitate economică. El intră în categoria împrumuturilor în bani. Spre deosebire de creditul
comercial (v.), care se acordă din capitalul ocupat în producție sau în circulație, c.b. se acordă din
capitalul inactiv (v.), nefolosit, precum și din capitalul bănesc temporar disponibil care se află în
căutare de plasament. Acordarea c., ca și primirea lor, formează fundamentul activității unei bănci,
în calitatea lor de intermediare, băncile se împrumută pentru a da apoi cu împrumut. Creditul se
acordă, de regulă, pe termen scurt și are în vedere inclusiv riscul insolvabilității împrumutatului.
Formele c.b. sunt: c. de scont, c. în cont curent, c. pe gaj de efecte publice (lombard), c. pe gaj
de efecte comerciale, c. de mărfuri, c. documentar etc. C.b. exprimă relații bănești care se
stabilesc între bănci, pe de o parte, și unitățile de stat, cooperatiste, private și populație, pe de altă
parte, respectiv acea parte a relațiilor bănești prin mijlocirea cărora, cu ajutorul instituțiilor de
credit, se mobilizează resursele bănești temporar disponibile aparținând diferitelor unități,
economiile bănești ale populației, folosind - când este cazul - și emisiunea monetară, și pe care le
acordă apoi, pe un timp determinat, cu titlu rambursabil, altor unități cărora resursele bănești
proprii - în perioada respectivă - nu le sunt suficiente pentru îndeplinirea programelor de
producție, precum și persoanelor fizice pentru construcții de locuințe și pentru alte destinații
productive, cu plata unei dobânzi și în condițiile exercitării controlului bancar. Creditul dobândește
un conținut nou, determinat de relațiile social-economice pe care le exprimă, de rolul pe care îl
exercită. C.b. reprezintă forma de atragere și de folosire a mijloacelor bănești temporar disponibile
care se formează în economia națională. Sursele de formare a fondurilor de creditare sunt:
disponibilitățile bănești temporare ale unităților de stat, cooperatiste, private, fondurile de
amortizare, disponibilitățile curente și excedentele bugetare ale anilor precedenți, fondurile
asigurărilor sociale de stat și cooperatiste, fondurile asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere
civilă, economiile bănești ale populației depuse la C.E.C., fondurile proprii ale băncilor și
emisiunea de monedă. Existența c.b. îh societatea noastră este determinată de proprietatea de stat,
cooperatistă și privată, de proprietatea personală, de existența producției de mărfuri, a relațiilor
marfă-bani, de acțiunea legii valorii, a legii dezvoltării echilibrate a economiei naționale și a
celorlalte legi economice. Necesitatea c.b. este determinată de eliberarea parțială și temporară a
resurselor bănești de care dispun unitățile economice de stat, cooperatiste și private, eliberare care
are loc datorită modului de desfășurare a procesului de aprovizionare, producție și desfacere. C.b.
face posibile mobilizarea resurselor bănești temporar disponibile din economie și de la populație și
acordarea acestor mijloace bănești altor unități economice și grupelor de populație, pe un timp
determinat, în vederea folosirii lor în scopuri productive; el constituie o sursă importantă elastică și
operativă de formare a activelor circulante și chiar a mijloacelor fixe necesare unităților economice
pentru desfășurarea normală a procesului de producție și de circulație a mărfurilor. Necesitatea c.b.
rezultă și din faptul că el constituie una dintre cele mai importante pârghii economice cu ajutorul
căreia se evită imobilizările de fonduri; el este un instrument folosit pentru organizarea și
conducerea producției și a repartiției produselor la nivelul economiei naționale și, în același timp,
un mijloc de evidență, de control și de întărire continuă a gestiunii economico-fmanciare. C.b. este
necesar pentru organizarea circuitului resurselor materiale și bănești Ia nivelul întregii economii
naționale, pentru reglementarea circulației bănești și pentru menținerea stabilității leului. C.b.
joacă un rol important în mobilizarea mijloacelor bănești temporar disponibile și în folosirea lor în
procesul reproducției sociale, în justa amplasare a obiectivelor economice și sociale pe teritoriul
țării, în dezvoltarea echilibrată și armonioasă a economiei naționale. C.b. participă la creșterea în
ritm susținut a economiei naționale, la afirmarea cu putere a revoluției tehnico-științifice,, la
îmbunătățirea calității întregii activități economice. De asemenea, contribuie la accelerarea
circuitului mijloacelor bănești și materiale din economie, la gospodărirea rațională a mijloacelor
CRE
proprii și împrumutate, la creșterea productivității muncii, la reducerea costurilor de producție și a
cheltuielilor de circulație, / vând o destinație precisă și fiind un mijloc de control, c.b. contribuie
la îmbunătățirea activității economico-financiare, la extinderea autofinanțării. în același timp, el
contribuie la reglementarea și la accelerarea circulației bănești cu și fără numerar, la păstrarea unui
raport just între cantitatea de mărfuri existentă pe piață și masa monetară aflată în circulație, la
menținerea și creșterea puterii de cumpărare a leului. Creditul trebuie să îndeplinească un rol
important în gospodărirea rațională a tuturor resurselor materiale, de muncă și bănești, fapt care
contribuie la întărirea disciplinei economico-financiare, la reducerea costurilor de producție, la
sporirea profitului și la creșterea continuă a produsului național brut.
CREDIT BUGETAR, sumă prevăzută și aprobată prin legea bugetară anuală, în limitele
căreia instituția publică poate cheltui, în cursul anului, mijloacele bănești primite de la bugetul de
stat sau local pentru îndeplinirea sarcinilor sale stabilite. C.b. aprobate prin legea bugetară anuală
pentru cheltuielile unui exercițiu bugetar nu pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor altui
exercițiu, iar cheltuielile bugetare aprobate unui ordonator principal de credite (v.) nu pot fi
utilizate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator. De asemenea, cheltuielile aprobate la un
capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor altui capitol. C.b. se prevăd în buget cu o
destinație precisă, sunt repartizate pe titulari și nu pot fi depășite. ❖ C.b. blocat, credit sistat care
nu poate fi utilizat de ordonatorul de credite. O parte a creditelor bugetare ale ordonatorilor
principali se pot bloca prin legea bugetară anuală, în vederea menținerii echilibrului bugetar
aprobat și a cheltuirii cu eficiență și eficacitate a fondurilor publice. Blocarea c.b. se poate face de
către Curtea de Conturi, iar Ministerul Finanțelor poate bloca sau reduce utilizarea unor credite
constatate ca fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor principali de credite ai
bugetului de stat și ai bugetelor fondurilor speciale. ❖ C.b. deschis, aprobare dată de Ministerul
Finanțelor organelor Trezoreriei Statului sau băncilor de a finanța din bugetul de stat un ordonator
principal de credite. în cadrul bugetelor locale, c.b.d. reprezintă sumele comunicate de Direcția
Generală a Finanțelor Publice și a Controlului Financiar de Stat ordonatorilor principali, pe
subdiviziunile clasificației bugetare, în limitele cărora ei pot dispune plăți de casă din mijloacele
bănești pe care le vor primi drept finanțare de la bugetul local. în contabilitatea ordonatorilor de
credite (principali, secundari sau terțiari), pentru creditele deschise se debitează contul „Credite
pentru cheltuieli proprii și acțiuni centralizate" prin creditul contului „Finanțarea bugetară" (în
contabilitatea ordonatorilor principali) sau al contului „Decontări între instituția superioară și
instituțiile subordonate, privind finanțarea bugetară" (în contabilitatea ordonatorilor secundari și
terțiari). în contabilitatea Trezoreriei sau a băncii, se deschid ordonatorilor principali și secundari
finanțați de la bugetul de stat două conturi: un cont de credite pentru acoperirea cheltuielilor
proprii și a acțiunilor centralizate și un cont de credite pentru a fi repartizate la instituțiile
subordonate. ❖ C.b.d. pentru asigurările sociale, autorizare dată de organele financiare
organelor bancare, pe baza cererii de credite, înaintată de ordonatorul de credite, în limitele
alocațiilor bugetare trimestriale de asigurări sociale. în vederea deschiderii creditelor bugetare,
ordonatorii de credite de gradul III și II înaintează lunar Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi
de Asigurări Sociale cereri de deschidere de credite pentru plata pensiilor. Pe baza acestor cereri,
având în vedere și celelalte nevoi centralizate pe întreaga țară, Casa Națională de Pensii și Alte
Drepturi de Asigurări Sociale (ordonatorul principal al bugetului asigurărilor de stat) adresează
Ministerului Finanțelor o cerere de deschidere de credite, în baza căreia acesta din urmă aprobă
deschiderea de credite bugetare, dispunând autorizarea organelor de casă (unitățile Băncii
Comerciale) să acorde mijloace bugetare ordonatorilor de credite subordonați Casei Naționale de
Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, în anumite limite, în conformitate cu prevederile
bugetare. Deschiderea creditelor bugetare are loc lunar, efectuându-se în limitele unei treimi din
alocația trimestrială, O dată cu înaintarea cererilor de deschidere de credite ce urmează a fi
477
CRE
repartizate ordonatorilor subordonați, ordonatorii principali (secundari) depun un tabel cu
specificarea nominală a ordonatorilor secundari (terțiari) pentru care urmează să se repartizeze
credite, precum și a volumului acestora. Repartizarea creditelor pentru ordonatorii secundari și
terțiari se desfășoară în temeiul mandatului bugetar, în care sunt prevăzute creditele deschise pe
subdiviziunile clasificației bugetare. Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale
repartizează creditele bugetare deschise Oficiului Central de Plată a Pensiilor și direcțiilor sale
județene, iar acestea, la rândul lor, le repartizează pe oficiile de asigurări sociale și pensii. în mod
corespunzător, are loc virarea fondurilor de asigurări sociale în rețeaua unităților bancare la care
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale are deschise conturile curente. Pe
calea deschiderii creditelor bugetare, unitățile bancare sunt autorizate să acorde ordonatorilor de
credite mijloacele bănești în limitele și în conformitate cu creditele bugetare anuale și cu alocațiile
trimestriale aprobate. Rezultă că, în cadrul asigurărilor sociale de stat, creditele bugetare deschise
sau repartizate conferă imediat ordonatorilor dreptul de a dispune și executa plăți în contul
bugetului, iar unităților bancare dreptul de a efectua viramentele necesare în conturile
ordonatorilor de credite. în executarea dispozițiilor primite de la organele financiare, unitățile
P.T.T.R. plătesc efectiv pensiile, prin factorii poștali, pensionarilor, la domiciliul acestora. Ținând
seama de lista noilor pensionari, precum și de eventualele modificări survenite în situația unora
dintre ei, Oficiul Central de Plată a Pensiilor tipărește mandatele de plată a pensiilor, trimițându-le
apoi la oficiile P.T.T.R. municipale și orășenești, în vederea plății pensiilor. Oficiile de asigurări
sociale și pensii municipale și orășenești urmăresc sosirea mandatelor la oficiile P.T.T.R., în vederea
anulării acelor mandate ai căror titulari nu mai au dreptul la pensie (soțul supraviețuitor s-a
recăsătorit, copiii au depășit vârsta până la care erau îndreptățiți să primească pensia de urmaș, unii
pensionari au decedat etc.) sau la care au intervenit modificări în cuantumul pensiilor ce urmează a fi
plătite. Pensiile neachitate sunt înregistrate Ia oficiile P.T.T.R., în borderouri, care se înaintează
oficiilor de asigurări sociale și pensii municipale și orășenești, suma corespunzătoare pensiilor
neachitate virându-se în contul oficiilor de asigurări sociale și pensii. Ministerul Finanțelor
decontează Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, în fiecare lună, suma
reprezentând pensiile achitate, la sfârșitul anului efectuându-se decontarea definitivă.
CREDIT BUGETAR ÎNCHIS, c.b. disponibil rămas neconsumat la finele anului și care,
de drept, este anulat, adică încetează dreptul ordonatorilor de credite de a mai dispune de c.
Potrivit principiului anualității, la 31 decembrie bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale
expiră, încetează să mai aibă aplicație, urmând ca după această dată să înceapă executarea
bugetului anului următor. După închiderea creditului bugetar, veniturile bugetare încasate se
înregistrează în contul bugetului anului următor. Gb. rămase necheltuite până la sfârșitul zilei de
31 decembrie a anului expirat se închid, urmând ca de la data de 1 ianuarie a anului următor, toate
cheltuielile să se efectueze din noul buget.
CREDIT BUGETAR PREVIZIONAL, c. care poate fi majorat prin hotărâre a Guvernului
dintr-o sumă globală creată în acest scop și care urmează a fi cuprinsă într-o lege rectificativă.
Lista capitolelor bugetare la care creditele aprobate au caracter previzional se aprobă prin legea
bugetară anuală.
CREDIT BUGETAR RECONSTITUIT, operațiune de însumare a alocației (alocațiilor)
bugetare din trimestrul sau trimestrele anterioare cu cea din trimestrul următor (curent) în cursul
aceluiași an bugetar. Reconstituirea (reîntregirea) c.b. are ca obiect sumele necheltuite în trimestrul
dat, avansurile neutilizate și restituite de către titularii de avansuri, încasările de la debitori, sumele
plătite din cauza unor erori din conturile bugetului de stat și recuperate etc. Reîntregirea c.b. are
loc atât în conturile organelor teritoriale, cât și în conturile de la unitățile bancare.
CRE
CREDIT BUGETAR REPARTIZAT, c. pus la dispoziția ordonatorilor secundari și
terțiari de către ordonatorii principali de credite bugetare.
CREDIT BUGETAR RETRAS, c. asupra căruia ordonatorii de credite au pierdut dreptul
de a dispune, de a le cheltui, ca urmare a sistării îndeplinirii unor acțiuni sau când, datorită unor
măsuri organizatorice (reorganizări, fuzionări etc.), dispar necesitatea și justificarea efectuării unor
cheltuieli.
CREDIT CADRU, linie de credit deschisă de o țară altei țări, în vederea utilizării pentru
credite de export sau pentru credite de echipament până la concurența plafonului stabilit.
CREDIT CAPITALIST, formă de mișcare a capitalului de împrumut (v.). Prin
intermediul c.c,, capitalul bănesc (v.) temporar disponibil se transformă în capital de împrumut.
C.c. se prezintă sub două forme: credit comercial (v.) și credit bancar (v.). C.c. contribuie la
redistribuirea capitalurilor între diferitele ramuri ale economiei capitaliste și la egalizarea ratei
profitului, la reducerea cheltuielilor de circulație, la intensificarea și accelerarea procesului de
concentrare și centralizare a capitalului. Concomitent, c.c. contribuie la ascuțirea contradicțiilor
capitalismului, la agravarea crizelor economice. în timpul crizei se înregistrează o creștere a
surplusurilor de capital de împrumut, acestea fiind folosite într-o măsură tot mai mare în scopuri
neproductive; din această cauză se înregistrează o creștere a datoriei publice.
CREDIT CĂMĂTĂRESC, v. CAMĂTĂ; CAPITAL CĂMĂTĂRESC.
CREDIT COMERCIAL, c. care se acordă, de regulă, cumpărătorului, de către furnizor,
sub formă de vânzări de mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii, cu plata la o dată
ulterioară. C. se acordă reciproc între agenții economici activi (industriași, comercianți) pentru
realizarea mărfurilor. C.c. se folosește la vânzarea-cumpărarea pe credit a mașinilor, utilajelor,
materiilor prime, materialelor, combustibilului etc., precum și a bunurilor de consum. De regulă,
c.c. se acordă pe termen scurt în schimbul unor titluri de credit (v.) (cambie, bilet la ordin, cec)
(v.). Pe această cale, c.c. înlesnește și accelerează circulația capitalului industrial. C.c. este
avantajos pentru cumpărător, deoarece reprezintă o sursă suplimentară de capital circulant,
scutindu-1 să recurgă la credit bancar. C.c. constituie în fapt o prelungire a termenului de plată,
reprezintă o reducere de preț, scutindu-1 pe cumpărător de costul procurării altor mijloace de plată,
și are deci un efect pozitiv asupra profitului cumpărătorului.
CREDIT CONTRA CAUȚIUNE (SAU FIDEJUSIUNE), c. care se acordă unui debitor
contra semnăturii date de terți sub forma cauțiunii. De regulă, o bancă acordă credite contra
cauțiuni solidare.
CREDIT CONTRA CESIUNE, c. garantat prin cesiunea de creanțe făcută băncii care
avansează fondurile având în vedere aceste creanțe.
CREDIT COOPERATIST, parte componentă a sistemului de credit, utilizată în mediul
rural, care exprimă relații bănești prin intermediul cărora se formează, se repartizează și se
utilizează fondurile bănești ale cooperativelor de credit aflate în subordinea cooperației de consum
și de credit. Sursele de formare a c.c. sunt: taxa de înscriere a membrilor cooperatori, părțile
sociale subscrise și vărsate, beneficiile rezultate din activitatea cooperativelor de credit, alte surse.
Cooperativele de credit acordă membrilor lor împrumuturi pentru scopuri productive (dezvoltarea
producției animale și vegetale în gospodăriile populației, cumpărarea de animale, de mașini-unelte,
realizarea de grajduri, saivane etc.); concomitent, ele acordă împrumuturi pentru satisfacerea unor
nevoi personale. V. și cooperativă de credit
479
CRE
CREDIT CUMPĂRĂTOR, c. care se acordă de către o bancă de pe piața țării furnizorului,
cumpărătorului extern., la cererea acestuia, pe termen scurt, pentru plata mărfurilor importate. în
acest caz se încheie două documente distincte, și anume: contractul comercial și contractul de
împrumut, încheiat între cumpărătorul extern și bancă.
CREDIT DE CASĂ/TREZORERIE (AVANS ÎN CONT CURENT), relații de credit
care se bazează pe o totală cunoaștere a activității întreprinderii, fără să fie consemnate în
contracte de credite. Formal, aceste credite nu sunt garantate. G de c.t. rezolvă cerințele curente
privind acoperirea cheltuielilor de producție imprevizibile și dificil de localizat în bunuri care să
reprezinte o garanție reală. Creditele acestea nu au termen de rambursare și se bazează pe depozite
compensatorii ale agentului economic păstrate la bancă. Existența și folosirea permanentă a
depozitelor compensatorii reprezintă pentru bancă o reducere a resurselor utilizate, iar pentru
agentul economic ele sunt un mijloc de menținere a solvabilității. Nivelul dobânzii este mai ridicat,
fiind stabilit în strânsă legătură cu dobânda pieței.
CREDIT DE CONFIRMARE (STAND-BY CREDIT), linie de credit care urmărește
asigurarea cu anticipație a efectuării de trageri în cadrul unei anumite sume, la momentul apreciat ca
fiind oportun de către beneficiarul creditului și pe o perioadă determinată, fără să mai fie nevoie de o
nouă examinare a poziției împrumutatului. Astfel de credite au fost puse la dispoziția Fondului
Monetar Internațional (v.), începând din 1961 - pe baza acordurilor generale de împrumut - de
către principalele țări: S.U.A., Anglia, Japonia, Canada, Franța, Belgia, Olanda, Italia, Germania și
Suedia, reunite în „Grupul celor zece". Acordurile generale de împrumut urmăreau sporirea
resurselor F.M.I. și apărarea valutei de rezervă (dolarul și lira sterlină) în fața dificultăților financiare,
oglindite în deficitele sistematice ale balanței de plăți a S.U.A. și Angliei.
CREDIT DE CONSUM, c. care se acordă persoanelor fizice pe termen scurt sau mediu
pentru acoperirea cheltuielilor determinate de achiziționarea bunurilor și a serviciilor necesare
întreținerii debitorului sau pentru acoperirea cheltuielilor de agrement, precum și pentru creditarea
creanțelor contractate în acest scop. C. de c. se acordă pentru vânzarea cu plata în rate a mărfurilor de
mare valoare și de folosință îndelungată, în scopul ridicării nivelului de trai al personalului retribuit.
C. de c. anticipează data intrării în posesia bunurilor și permite accesul cumpărătorilor cu venituri
mici la bunurile de valoare mare și de folosință îndelungată. Acest credit permite reluarea imediată a
procesului de producție, desfășurarea lui accelerată, creșterea cifrei de afaceri și a profitului
producătorului. Ca urmare, spre exemplu, s-a dezvoltat producția de aparate electrocasnice, de
autoturisme etc.
CREDIT DE COOPERARE, c. acordat pentru realizarea unuia sau mai multor obiective
în comun într-un anumit stat și care se rambursează statelor creditoare prin livrarea de produse
realizate de obiectivul construit.
CREDIT DE CURIER, c. acordat între bănci pe o durată de timp de până la 15 zile și
reînnoit automat în vederea efectuării operațiunilor de avansare a unor sume de către o bancă în
contul corespondentului.
„CREDIT DE IMPOZIT", politică economică, de credit și fiscală, prin care agenților
economici care fac noi investiții în echipamente, noi întreprinderi, dezvoltări, modernizări etc. li se
reduc veniturile impozabile cu o sumă reprezentând 5-10% din totalul cheltuielilor respective de
investiții. De asemenea, c. de i. se aplică agenților economici care angajează noi lucrători pentru
investiții în proprietăți.
480
CRE
CREDIT DE LICITAȚIE, principala formă de refinanțare a societăților bancare din țară de
către Banca Națională a României. C. de 1. se acordă pentru maximum 15 zile calendaristice, fiind
garantat cu titluri de stat și cu alte hârtii de valoare. C. se acordă în cadrul unui plafon maxim
pentru toate băncile și pentru o durată fixă de timp, pe fiecare ședință de licitație. Dobânda este
proporțională cu volumul creditului și cu scadența lui.
CREDIT DE PLĂȚI PENTRU APROVIZIONARE, c. care se acordă pe baza
documentelor acceptate de cumpărător, pe măsura constituirii de stocuri suficiente de materii
prime, materiale, combustibil etc.
CREDIT DE PREFINANȚARE, c. care se acordă producătorilor de mărfuri destinate
exportului. C. de p. se acordă pe diferite termene, în funcție de durata fabricației mărfurilor
respective.
CREDIT DE REFINANȚARE, instrument esențial folosit de Banca Națională a României
și de celelalte bănci în aplicarea politicii monetare în economia de piață, care constă în acordarea
unor credite interbancare, în anumite limite, în vederea desfășurării normale a activității de
creditare a economiei de către fiecare bancă. Centralele băncilor comerciale pot primi c. de r.
numai de la centrala Băncii Naționale, în cadrul unui plafon stabilit. în acest mod crește
răspunderea băncilor comerciale în administrarea lichidităților lor, permițând ca refmanțarea să
devină un instrument efectiv și elastic de politică monetară. C. de r. se acordă, de regulă, pentru
maxim 90 de zile calendaristice, excepție făcând cazurile în care consiliul de administrație al
Băncii Naționale a României stabilește alt termen. C. de r. se poate prezenta sub următoarele
forme: linia de credit, creditul de licitație și creditul pe termen fix. Linia de credit este forma c. de
r. în cadrul căreia centrala băncii comerciale solicitatoare este autorizată să folosească succesiv sume
(credite) dintr-un cont deschis la Banca Națională a României, până la nivelul stabilit și într-un
anumit interval de timp. C. de r. care se acordă centralelor băncilor comerciale prin liniile de
credit deschise la Banca Națională a României pot fi diminuate unilateral, din motive de politică
monetară și de credit, cu un preaviz de cinci zile lucrătoare. De asemenea. Banca Națională a
României poate sista necondiționat, unilateral și fără preaviz, utilizarea unei linii de credit în cazul
când sunt încălcate dispozițiile legale. Nivelul dobânzii se stabilește de conducerea Băncii Naționale
a României, se calculează la soldul angajamentelor zilnice și se plătește la scadență; dacă scadența
este mai mare de 30 de zile, dobânda se plătește lunar. Banca Națională a României poate modifica
rata dobânzii la liniile de credit, chiar și la cele în curs de derulare, fără preaviz. Pentru deschiderea și
derularea liniilor de credit, Banca Națională a României poate percepe un comision. Creditul de
licitație este instrumentul de refinanțare folosit de Banca Națională a României, prin care rata
dobânzii se determină pe baza raportului dintre cerere și ofertă manifestat în ședința de licitație. C. de
1. se apropie mult de condițiile pieței, contribuind la alocarea judicioasă a resurselor. Suma
disponibilă, rata minimă a dobânzii de participare se stabilesc de conducerea Băncii Naționale în
concordanță cu cerințele și coordonatele politicii monetare și de credit din perioada respectivă.
Dobânda se calculează proporțional cu creditul obținut și cu termenul de rambursare și se plătește la
scadență; dacă scadența este mai mare de 30 de zile calendaristice, dobânda se plătește lunar.
Creditul pe termen fix este o formă specială de refinanțare, cu scadența minimă de 30 de zile
calendaristice, acordat de Banca Națională a României centralelor băncilor comerciale licitante.
Condițiile refinanțării prin c. pe t.f. sunt stabilite de Banca Națională a României. Dobânda se
calculează proporțional cu creditul acordat, cu scadența stabilită, și se plătește la scadență. Dacă
creditul se rambursează anticipat, dobânda se calculează și se plătește la suma totală a creditului.
V. și refinanțare,
” — _	———	—
CRE
CREDIT DESCHIS, c. care se acordă efectiv agenților economici la intervale liber alese de
debitori. Forma cea mai răspândită a c.d. este cea a cărților de credit. V. și acreditiv; scrisoare de
credit.
CREDIT DE SCONT, c. care se caracterizează prin faptul că băncile scontează trate (v.),
avansând întreprinderii suma înscrisă pe trată, mai puțin comisionul și dobânda. Durata c. de s.
corespunde intervalului de timp dintre remiterea efectului la bancă și recuperarea lui efectivă. C.
de s. este cel mai răspândit și cel mai ieftin, însă implică o tehnică bancară mai complicată și o
gestiune greoaie a creditelor acordate clienților.
CREDIT DE STAT, totalitatea relațiilor de credit în care una dintre părți este statul. C. de
s. se realizează sub formă de împrumuturi prin emisiunea de obligațiuni fiscale sau prin
mobilizarea depunerilor în casele de economii. V. și credit public.
CREDIT DE TREZORERIE, c. care acoperă diferența dintre totalul stocurilor și
cheltuielilor (plăților), pe de o parte, și totalul resurselor formate din fondul activelor circulante,
pasivele de exploatare (resurse atrase) și încasări, pe de altă parte. C. se acordă prin contul curent
prin care se efectuează, de regulă, încasările și plățile. Termenele de rambursare se stabilesc
ținându-se seama de momentul valorificării stocurilor și al trecerii pe costuri a cheltuielilor
creditate. Regularizarea c. de t. se face zilnic, în funcție de evoluția încasărilor și a plăților.
CREDIT DOCUMENTAR, modalitate de plată internațională, aranjament prin care o
bancă emitentă își asumă obligația, în numele unui client (ordonator), să facă direct plata sau să
autorizeze efectuarea plății de către o altă bancă, în favoarea unui beneficiar indicat de ordonator,
să accepte sau să negocieze cambiile care se vor trage asupra sa de către terțul indicat, adică de
către beneficiar. în activitatea de comerț internațional, c.d. se poate prezenta sub mai multe forme,
dintre care mai frecvent folosite sunt: acreditivul documentar (comercial) (v.) și scrisoarea de
credit comercială (v.). C.d. conține următoarele elemente principale: «denumirea și sediul băncii
comerciale care deschide acreditivul; «denumirea și sediul băncii delegate să plătească, să
confirme, să negocieze documentele sau să accepte cambiile; «denumirea și sediul ordonatorului;
■denumirea și sediul beneficiarului, numărul de ordine al creditului, data deschiderii creditului (de
la care exportatorul are certitudinea plății mărfurilor pe care le livrează); «natura economică și
juridică a c.d.; «valoarea și termenul de valabilitate a c. (până la care se pot efectua operațiunile de
plăți); «marfa care urmează a fi plătită; «termenul de livrare a mărfii; «documentele de expediere și
de plată a mărfurilor și diferite alte elemente. C.d. se acordă pe bază de garanții și se folosește în
relațiile de comerț exterior. Documentele care pot constitui garanția sunt: conosamentul sau
scrisoarea de trăsură, factura sau orice alt document care atestă proprietatea mărfurilor. C.d.
constituie o modalitate de plată eficace foarte frecvent folosită în relațiile de plăți internaționale,
deoarece este un mijloc de siguranță, de garanție a plății pentru exportator, de control reciproc.
C.d. se pot clasifica din mai multe puncte de vedere: a) după procedura de deschidere și de
derulare: acreditiv documentar, scrisoare de credit comercială; b) după modul de asigurare a
efectuării plăților: irevocabile, revocabile; c) după natura operațiunilor efectuate de bănci: de
acceptare, de plată, de negociere; d) după modul de executare a operațiunilor de livrare și de
încasare: transferabile, netransferabile, utilizabile total sau parțial, cu livrări eșalonate, cu
acoperire după fiecare plată, cu clauză roșie; e) după locul de domiciliere: domiciliat în țara
vânzătorului, domiciliat în țara cumpărătorului, domiciliat într-o țară terță. C.d. mai pot fi
utilizate pentru operațiuni comerciale conexe, prin acoperire de banca ordonatoare la o terță bancă a
unui credit pe care l-a deschis (de rambursare).
482
CRE
CREDIT DOCUMENTAR CU CLAUZĂ ROȘIE, modalitate de plata prin care banca
vânzătorului are împuternicirea să-i pună la dispoziția acestuia, în contul viitoarei livrări, o parte sau
întregul preț al acesteia, pentru a-i da posibilitatea să angajeze și să procure mărfurile, mai ales de
natură agricolă, de la producătorii respectivi.
CREDIT DOCUMENTAR DOMICILIAT ÎN ȚARA CUMPĂRĂTORULUI, clauză,
modalitate de plată a mărfurilor livrate, folosită în relațiile internaționale, potrivit căreia exportatorul
poate încasa contravaloarea mărfurilor exportate după ce documentele respective ajung la banca din
țara cumpărătorului, care le verifică și le compară cu prevederile acreditivului. Domicilierea
creditului în țara cumpărătorului evidențiază faptul că plata prețului mărfurilor livrate, însoțite de
diferite documente și, eventual, de o cambie, se face în țara cumpărătorului, arătându-se localitatea și
sediul băncii care efectuează plata. V. și acreditiv documentar comercial; acreditiv domiciliat
CREDIT DOCUMENTAR DOMICILIAT ÎN ȚARA EXPORTATORULUI, clauză,
modalitate de încasare de către exportator a contravalorii mărfurilor livrate, imediat ce
documentele de export au fost depuse la banca sa și după ce au fost verificate și găsite în
concordanță cu prevederile acreditivului. Potrivit acestei modalități de decontare internațională,
exportatorul este exonerat de plata spezelor bancare, a comisioanelor etc., acestea fiind suportate
de cumpărător. Acest gen de credit documentar se mai numește „la vedere". V. și acreditiv
documentar comercial; acreditiv domiciliat
CREDIT DOCUMENTAR IREVOCABIL, formă de creditare care nu poate fi modificată
sau anulată pe timpul valabilității ei, decât numai cu acordul părților. Prin conținutul și funcțiile
sale, acest c. constituie o garanție pentru furnizor, iar pentru banca emitentă un angajament ferm
de a plăti sau de a face plătibil creditul, de a accepta sau cumpăra (negocia) cambii (v.) trase de
către beneficiar, la vedere sau la termen, asupra ordonatorului creditului sau asupra oricărui alt tras
menționat în credit. C.d.i. pot fi domiciliate în țara vânzătorului sau a cumpărătorului. La creditul
domiciliat în țara vânzătorului, confirmat de o terță bancă, toate spezele bancare .(comisioane de
avizare, de plată, cheltuielile cu remiterea documentelor etc.) se suportă de cumpărător
(ordonator), în afară de cazul în care prin contract se prevede altfel. ❖ C.d.i. confirmat, c. în care
raportul juridic ferm de c. se încheie direct între beneficiarul de c. și banca la care s-a adresat
cererea de deschidere a creditului. în acest caz, pe lângă angajamentul băncii emitente există
angajamentul unei alte bănci, împuternicită de către prima, de a plăti, de a negocia sau de a accepta
cambiile etc. Această formă de c. se utilizează în cazurile în care furnizorul și banca sa nu au deplină
încredere în banca străină care l-a deschis. Pe baza cererii importatorului, banca acestuia
(ordonatoare) dă instrucțiuni băncii din țara exportatorului să confirme acreditivul (v.), în acest fel,
banca respectivă confirmatoare devine direct și ferm angajată față de beneficiar de a realiza plata.
❖ C.d.i. neconfirmat, c. în care banca furnizorului notifică deschiderea creditului fără a-și lua un
angajament ferm de plată, deoarece între bancă și beneficiar nu se stabilește nici un raport juridic.
CREDIT DOCUMENTAR REVOCABIL, formă de c. care se poate modifica sau anula
numai până la prezentarea documentelor de export la banca împuternicită să onoreze plata,
indiferent de termenul de valabilitate a acestora și fără acordul prealabil al furnizorului de mărfuri.
C.d.r. nu prezintă certitudine pentru furnizor, fapt care îl determină să livreze operativ mărfurile și
să se preocupe de încasarea în cel mai scurt timp a contravalorii lor.
CREDIT DOCUMENTAR TRANSFERABIL, formă de c. în care beneficiarul are dreptul
să împuternicească banca sa să efectueze plata, să dea acceptarea, să solicite altei bănci să
efectueze negocierea ori să emită instrucțiuni pentru utilizarea creditului, parțial sau total, de către
unul sau mai mulți terți beneficiari secunzi. Acest c. poate fi transferat o singură dată (în
483
CRE
întregime) sau în rate și dă dreptul beneficiarului de a împuternici un alt beneficiar să prezinte
documentele la plată și deci să utilizeze acest credit. Banca solicitată să efectueze transferul nu are
obligația de a-I efectua decât în limitele și în maniera în care ea și-a dat acordul în mod expres și
cu condiția ca spezele să-i fie plătite. Dacă nu există asemenea prevederi, spezele cad în sarcina
primului beneficiar. Băncile din România utilizează foarte rar această formă de credit.
CREDIT DOCUMENTAR UTILIZABIL TOTAL SAU PARȚIAL (CU LIVRĂRI
EȘALONATE), formă de c. practicată în sistemul livrărilor de mărfuri în una sau mai multe
tranșe în interiorul termenelor contractuale. Acest credit poate fi utilizat în totalitate numai în cazul
în care prin normele de deschidere sunt interzise utilizările parțiale. Creditul utilizabil parțial
(fracționat) se folosește corespunzător numărului tranșelor de livrări de mărfuri care se vor efectua
în interiorul termenului de livrare și cu condiția ca valoarea totală a acestora să nu depășească
plafonul creditului. Este indicat ca, în cazul livrărilor parțiale, în documentele de deschidere a
creditului documentar să se menționeze prețul unitar al mărfurilor ce urmează să se livreze, fapt ce
dă posibilitatea băncii plătitoare să țină contabilitatea și să controleze plățile pe care le efectuează.
Dacă acest preț nu este prevăzut, banca achită facturile până la suma totală a creditului, riscul
revenind cumpărătorului. La această formă de credit este necesar să se precizeze de la început,
pentru fiecare livrare, cantitatea mărfurilor, sortimentul și termenul de livrare. Dacă mărfiîrile
respective nu se livrează într-o anumită perioadă sau până la expirarea termenului, creditul aferent
nu se reportează pentru tranșele următoare, ci se anulează.
CREDIT EXTERN, c. domiciliat în străinătate (creditorul este în țară, iar împrumutatul se
află în străinătate).
CREDIT FINANCIAR, c. legat de operațiunile de export, care se acordă cumpărătorului
extern de către o bancă de pe piața țării furnizorului - de regulă, pe termen scurt - pentru a achita
mărfurile achiziționate.
CREDIT FISCAL 1. Sumă reprezentând deducerea sau compensarea unor impozite
datorate, acordată ca facilitate la plata impozitelor sub forma recunoașterii în România a sumelor
plătite atât în țară, cât și în străinătate cu titlu de impozite. 2. Credit care se acordă direct pentru
plata unui impozit; impozitul ce trebuie plătit se reduce cu valoarea creditului. în U.E. și în
România, un agent economic este obligat să plătească taxa pe valoarea adăugată aplicată la
prețurile de vânzare, dar beneficiază de un c.f. pentru taxa pe valoarea adăugată plătită la
achiziționarea factorilor de producție.
CREDIT FISCAL EXTERN, sumă plătită în străinătate cu titlu de impozit și recunoscută
în România, care se deduce din impozitul pe venit datorat în România. C.f.e. se determină după
următorul calcul:
venit din sursa din străinătate
CFE -------------------------------------impozit pe venitul anual global.
venit mondial
Contribuabilii care pentru același venit și în decursul aceleiași perioade impozabile sunt supuși
impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât și în străinătate, au dreptul la deducerea din
impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate. C.f.e. se acordă dacă se
îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) impozitul aferent venitului realizat în străinătate a
fost plătit direct sau prin reținere la sursă, fapt dovedit cu documente care atestă plata, eliberate de
autoritățile fiscale ale statului în care s-a realizat venitul; b) impozitul datorat și plătit în străinătate
este de aceeași natură cu impozitul pe venit datorat în România. C.f.e. se acordă la nivelul
484
CRE
impozitului plătit în străinătate aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare
decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului din străinătate. C.f.e. se
calculează separat pentru veniturile realizate în fiecare țară. Dacă veniturile a căror impunere în
România este finală, c.f.e. se acordă pentru fiecare venit similar din România. Pentru calcularea
c.f.e., sumele în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al pieței valutare comunicat
de Banca Națională a României din anul de realizare a venitului. V. și impozit final; impozitul pe
venitul anual global; venit mondial.
CREDIT FUNCIAR, c. acordat pe termen lung, în baza garantării lui cu o proprietate
imobiliară urbană sau rurală; se rambursează eșalonat prin amortizare, în decursul timpului; c.f. a
contribuit la concentrarea fondului funciar în mâinile unui număr tot mai mic de proprietari, și
aceasta cu deosebire în mediul rural.
CREDIT FURNIZOR, c. care se acordă de către întreprinderea furnizoare cumpărătorului
extern, prin faptul că amână plata mărfurilor livrate, de regulă, pe perioade scurte de timp. în acest
proces se folosesc modalități și instrumente specifice de plată cum sunt cambiile și alte efecte
comerciale. Durata unor astfel de credite este cuprinsă între 30 și 90 de zile. Gestiunea eficientă a
acestor credite necesită cunoașterea precisă a termenelor de plată a furnizorilor. Termenul mediu
de plată a furnizorilor se determină astfel:
- SPct
T =——.
100
în care:
T = termenul mediu de plată a furnizorilor;
Pc = ponderea fiecărui cumpărător în total;
t = termenul de plată a fiecărei cumpărări.
Se mai poate folosi formula:
•360.
cumpărări
Din calcule se exclud sumele aferente furniturilor de imobilizări, deoarece nu au legătură cu
procesul de exploatare. întrucât furnizorul nu-și poate bloca resursele financiare un timp prea
îndelungat, cumpărătorul se vede nevoit să-și procure alte surse bănești pentru achitarea mărfurilor
de la furnizorul extern. Furnizorul și cumpărătorul încheie numai contractul comercial, care
cuprinde toate elementele necesare. Costul c.f. este ridicat, deoarece cumpărătorului nu i se acordă
bonificații ca în cazul plății imediate. V. și credit.
CREDIT GLOBAL DE EXPLOATARE, c. care satisface totalitatea cerințelor de
exploatare ale agenților economici pentru aprovizionări cu stocuri de materii și materiale, mărfuri,
subansambluri, piese de schimb, energie, combustibil, cheltuieli aferente perioadei curente, necesare
realizării și finalizării producției care are consum și desfacere asigurată prin contracte și comenzi ferme.
CREDIT GUVERNAMENTAL, c. în mărfuri acordat între state; se rambursează de către
debitor, într-un anumit interval de timp, tot în mărfuri.
CREDIT IEFTIN, c. care se acordă în anumite perioade, cu rate scăzute ale dobânzii.
CREDIT INTERN, c. domiciliat în țară (debitorul și creditorul se află în aceeași țară).
(furnizori ♦ efecte de plată)
485
CRE
CREDIT INTERNAȚIONAL, c. acordat de către stat, bănci și alte persoane juridice sau
fizice altor țări, bănci sau persoane juridice și fizice. C.i. cuprinde și creditul organizațiilor financiare
internaționale. C.i. este una dintre formele exportului de capital, fiind practicat în scopul obținerii
unei rate de profit mai mari decât în țara exportatoare. în funcție de persoana creditorului și a
debitorului, c.i. se împarte în: a) credite acordate de către organizațiile financiare internaționale unor
state sau organizații; b) credite interguvemamentale acordate direct sau prin instituții de credit de
către unele state altor state; c) credite acordate de către state, instituții bancare particulare sau de către
consorții bancare altor țări; d) credite acordate de către băncile particulare și firmele comerciale ale
unor state băncilor particulare și firmelor comerciale ale altor state. C.i. poate fi pe termen scurt sau
pe termen lung. C.i. este caracterizat de unitatea de scopuri, cu respectarea tuturor principiilor care
stau la baza raporturilor dintre țări. V. și credite valutare.
CREDIT IPOTECAR, c. ce se acordă pe baza unei ipoteci constând dintr-un drept real,
care grevează un bun imobil pentru a garanta rambursarea c. de către debitor. în caz de
nerambursare a împrumutului, creditorul are dreptul să ceară justiției scoaterea la vânzare prin
licitație publică a bunului imobil ipotecat, iar din prețul obținut să-și rețină suma împrumutată
împreună cu dobânda și cheltuielile prilejuite de judecată și de vânzare. Contractul de ipotecă este
astfel un contract accesoriu al creanței pe care o garantează. V. și ipotecă.
CREDIT IN ALB, c. care se acordă fără ca împrumutatul să prezinte garanții.
CREDIT ÎN CONT CURENT, c. acordat de bancă pe baza unui contract de deschidere de
credit în cont curent bancar (v.), potrivit căruia sumele împrumutate sunt negociate și se
utilizează pe măsura necesităților până la concurența limitei creditului acordat. Aceste credite pot
fi descoperite, când se acordă pe baza încrederii în solvabilitatea debitorului, și acoperite sau
garantate cu valori mobiliare, mărfuri etc.
CREDIT ÎNDOIELNIC, c. existent în portofoliul unei bănci și identificat cu prilejul analizării
periodice a portofoliului de credite, la care beneficiarul respectiv are performanțe financiare scăzute.
Pentru aceste credite băncile au obligația să-și constituie provizioane corespunzător mai mari.
CREDIT ÎN OBSERVAȚIE, c. existent în portofoliul unei bănci, acordat unui client care
are performanțe bune și foarte bune, însă acestea nu pot fi menținute un timp mai îndelungat, sunt
precare și pentru care banca își constituie anumite provizioane.
CREDIT LEASING/BAIL, formă de creditare alternativă la sistemul clasic de creditare,
care se pretează cel mai bine firmelor de dimensiuni modeste, ce au însă o rentabilitate bună și nu
pot recurge la procedeele clasice de finanțare. Creditul de închiriere poate fi privit și ca un mijloc
suplimentar de finanțare în scopul realizării programului de investiții, pentru care resursele proprii
s-au dovedit a fi insuficiente. Contractele de leasing se încheie între agenții economici și instituții
specializate sau compartimente din cadrul unor bănci sau societăți industriale producătoare de
utilaje. Astfel, pe baza unui contract, locatorul (proprietarul) cedează locatarului (cel care ia cu
chirie) dreptul de a utiliza un bun mobiliar, imobiliar sau un activ necorporal, contra unei chirii, cu
posibilitatea de a-1 cumpăra la prețul stabilit între cele două părți. Durata acestor contracte
corespunde perioadei de amortizare a utilajului, cu mențiunea că, la expirarea lor, există
posibilitatea înapoierii utilajului către proprietar sau cumpărarea lui la o valoare reziduală. Față de
sistemul obișnuit de creditare, c.L/b. prezintă avantajul că este ușor de utilizat, permite procurarea
unor mijloace fixe necesare fără mobilizări masive de fonduri proprii și unele facilități fiscale,
permite lansarea în afaceri a agenților economici fără capital inițial, face posibilă înlocuirea
mașinilor uzate moral, prezintă eficiență ridicată în activități nerepetabile, cointeresează furnizorii
în asistența tehnică. V. și leasing.
CRE
CREDIT LOMBARD, c. care se acordă de bănci și are drept garanție efecte pUblice (acțiuni
obligațiuni, titluri de rentă, înscrisuri funciare, bonuri de tezaur, polițe) sau obi^cte vaioare’
diferite mărfuri depuse în gaj (amanetate). în caz de nerambursare a împrumutuj^ ja scacjență
dreptul de proprietate asupra bunurilor amanetate trece asupra băncii care le valorifl^^ p^ vânzare’
iar din suma rezultată, aceasta își recuperează capitalul și comisioanele aferente, y lombard;
lombarda; lombardare.	’
CREDIT OBLIGATAR, relații economice bancare în care debitorii sunt organele statale
sau agenții economici emitenți de obligațiuni, pe de o parte, și creditorii, adică subscriptorii și
deținătorii acestor obligațiuni, pe de altă parte, care în acest fel își angajează capitai^^ cu SCOpUj
dobândirii unui venit sigur sub forma principală a dobânzii. C.o. este una dintre ceje mai vechj
forme ale creditului. C.o. se caracterizează prin următoarele elemente: denu^j^ socjetății
emitente, mărimea creditului, numărul de titluri emise, valoarea nominală, preț^j emisiune
valoarea de rambursare, durata de viață a împrumutului, data subscrierii, rata dobânzij nominale"
condițiile de amortizare, clauza de răscumpărare anticipată etc.
CREDIT NE RAMBURSAT ÎN TERMEN, c. acordat unităților economic^ pentru diferite
destinații și nerambursat la scadențele respective. Aceste c. se țin într-o evidența separatâ sunt
purtătoare de dobânzi majorate și se lichidează în ordinea legală de plăți pe măsura creării
disponibilităților în contul curent.
CREDIT PASIV, c. primit de către debitor, pentru care constituie o obligație pjată |n
contabilitate, acest credit este înregistrat la conturile de împrumuturi. V. și credit acțjv
CREDIT PE DOCUMENTE ÎN CURS DE ÎNCASARE, c. acordat unit<tilnr economice
HlvH vvvlJvilllvC
furnizoare pentru reîntregirea activelor circulante încorporate în produsele livrate lucrările
executate sau serviciile prestate, inclusiv cheltuielile efectuate în contul cliențjjor precum și
sumele reprezentând acumulările bănești din beneficii și impozite. Unităților ec^oomice care se
creditează prin cont curent (v.), cu creditarea prin cont separat a documentelor în ^g încasare
creditele li se acordă printr-un cont separat denumit „Cont de împrumut pe docurpente jn curs ^g
încasare“. Suma acestui c. care se virează în contul curent se stabilește pe b^ borderoului
prezentat băncii de către unitățile economice. C. se acordă pentru perioada Până |a înCasarea
contravalorii livrărilor de mărfuri, executărilor de lucrări și prestărilor de servicii. Rambursarea c. se
face prin înregistrarea sumelor încasate, prevăzute de documentele respective, dire^ contul de
împrumut pe documente în curs de încasare". în cazul documentelor refuzate la plat^ rambursarea se
face prin stomarea operațiunii din contul curent. La unitățile economice care se creditează contul
curent, cu creditarea prin acest cont și a documentelor în curs de încasare, în limita creditare se
include și suma medie a documentelor în curs de încasare stabilită cu prilejul planificau creditelOr
CREDIT PE TERMEN LUNG. c. ce se acordă pe o durată de timp de peste cinci ani
pentru investiții pe termen lung, cum sunt, de pildă, cele privind construcțijje	]ocujnțe
Rambursarea c. se face lunar sau trimestrial, când se plătește și dobânda corespunzătoare
CREDIT PE TERMEN MEDIU, c. care se acordă pe o durată de timp de )a an p^ă ja
cinci ani. Aceste credite se acordă pentru investiții eficiente, ca și pentru activitate je ^port și
export de mărfuri. Dobânda este mai mare ca Ia creditul pe termen scurt. Rambursarea c se face de
regulă, în tranșe lunare sau trimestriale, când se calculează și se încasează și dobânda pentru tranșele
respective, ca și pentru restul creditului. Banca preferă să acorde c. pe t.s. deoareCe are țn vejere
proveniența resurselor de creditare (v.).
CREDIT PE TERMEN SCURT, c. care se acordă pe o durată de timp Ce nu depășește
12 luni pentru diferite procese de producție industriale, agricole și pentru diVerse operațiuni
487
CRE
comerciale. Aceste credite se rambursează integral la scadența stabilită. Pentru c. pe t.s., dobânda
variază în funcție de destinația creditului și de dobânda pieței și se plătește de către împrumutat fie
trimestrial, fie la scadență. C. pe Ls. este foarte mult folosit deoarece corespunde cel mai bine
exigențelor de lichidități cerute băncilor de către Banca Națională a României. De pildă, rezerva
minimă obligatorie la Banca Națională a României trebuie să fie de cel puțin 30% din media
soldurilor conturilor de disponibilități ale titularilor de conturi, calculată pe zilele lucrătoare ale unei
luni. în alte țări, c. pe t.s. se acordă pe o lună, pe trei luni sau pe cel mult nouă luni.
CREDIT PENTRU ACHIZIȚIONAREA DE TRACTOARE Șl MAȘINI AGRICOLE,
c. ce se acordă producătorilor agricoli privați, individuali și asociați, precum și societăților agricole
de către Banca Agricolă și de alte bănci comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cu dobândă
de 15% pe an, pentru cumpărarea de tractoare și mașini agricole din producția internă. C. se acordă cu
respectarea următoarelor condiții: c. să reprezinte 85% din valoarea utilajelor achiziționate, restul
urmând a fi achitat cu numerar de către cumpărători; rambursarea creditului se eșalonează pe o perioadă
de cinci ani pentru producătorii agricoli privați asociați, societăți agricole, și pe șase ani pentru
producătorii agricoli individuali, pentru primul an achitându-se numai dobânda la creditul acordat.
CREDIT PENTRU ACOPERIREA CHELTUIELILOR CARE DEPĂȘESC ÎN
UNELE TRIMESTRE VENITURILE, c. ce se acordă unităților economice în trimestrele în care
cheltuielile de producție prevăzute sunt mai mari decât veniturile, dar pe întregul an sunt prevăzute
cu beneficii. C. se acordă pentru acoperirea diferenței respective și urmează să se recupereze din
beneficiile trimestrelor următoare. Rambursarea c. se face chenzinal, în trimestrele prevăzute cu
beneficii, din contul curent.
CREDIT PENTRU ACTIVITATEA DE SERVICE DESTINATĂ STRĂINĂTĂȚII, c.
ce se acordă unităților care furnizează la export mașini și utilaje, prestează servicii și acordă
asistență tehnică beneficiarilor străini aflați atât în străinătate, cât și în țara noastră. Aceste servicii
privesc: montajul, punerea în funcțiune, efectuarea de probe, remedieri, reparații, urmărirea
comportării în exploatare a utilajelor, mașinilor și instalațiilor livrate în limitele termenelor de
garanție etc. Unitățile care prestează astfel de servicii au nevoie de stocuri de piese de schimb în
străinătate și în țară, pentru funcționarea mașinilor și a utilajelor respective în cadrul termenului de
garanție. Aceste stocuri se creditează la costul stabilit, dacă se fabrică la întreprinderea respectivă,
și la prețul de aprovizionare, dacă acestea sunt achiziționate. Stocurile respective se creditează
pentru maxim trei ani de la constituire, în limita anumitor plafoane. Stocurile de piese de schimb
mai vechi de trei ani și cele care depășesc plafonul aprobat se evidențiază în împrumuturi restante
din activitatea de comerț exterior. Rambursarea creditului se face pe măsura încasării de la
partenerii străini a contravalorii pieselor consumate în activitatea de service și a pieselor livrate din
stoc la cererea clienților externi, efectuându-se înregistrările respective în contul „împrumut pentru
activitatea de comerț exterior", și din sumele primite de întreprinderile de comerț exterior ca
echivalent în lei al valutei încasate de la beneficiarii lucrărilor respective.
CREDIT PENTRU CHELTUIELI SEZONIERE, c. ce se acordă pentru acoperirea
cheltuielilor sezoniere care nu pot fi recuperate în trimestrul respectiv prin includerea lor în costul
producției sau al materialelor colectate. Se rambursează în termenele stabilite de bancă, de comun
acord cu unitatea debitoare, indiferent de realizarea sau nerealizarea programului de colectare sau
de producție, însă nu mai târziu de finele anului respectiv.
CREDIT PENTRU CONSTRUCȚII DE LOCUINȚE, c. pe termen lung cu garanție
ipotecară care se acordă pentru construirea de locuințe. Acest c. se acordă cu dobândă, în general,
redusă, precum și cu un comision plătit de beneficiarul locuinței la aprobarea dosarului de credit.
483	’	=	‘	“	’	“	“	~
CKE
Dobânda se plătește lunar, o dată cu ratele de rambursat. Creditul poate fi rambursat și înainte de
termen, însă cu o dobândă majorată. V. și ipotecă; ipotecare.
CREDIT PENTRU CONTRACTAREA PRODUCȚIEI AGRICOLE, c. ce se acordă de
către unitățile Băncii Agricole producătorilor cu gospodărie individuală care au încheiat contracte
cu unitățile de stat, pe o durată de timp de până la 12 luni, iar pentru predarea tineretului taurin la
îngrășat, de până la 36 de luni. Pentru cauze obiective, unitățile bancare pot prelungi durata de
folosire a creditelor. Creditul poate reprezenta până la 60% din valoarea producției contractate și
se acordă pe bază de cerere, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: solicitanții să
dispună la încheierea contractelor cu unitățile de stat de baza materială necesară pentru livrarea de
produse agricole; creditele să se solicite cu cel puțin 30 de zile înaintea termenului de livrare a
produselor; solicitanții să nu aibă datorii restante față de bancă, provenite din credite anterioare.
Creditul se garantează cu cesiunea în favoarea băncii a drepturilor bănești pe care producătorii le
au de încasat de la unitățile de stat și cu bunurile pe care aceștia le au în proprietate. De asemenea,
unitățile contractante garantează față de bancă rambursarea la scadență a creditelor pe baza
contractelor pe care le au încheiate cu producătorii. La creditele rambursate la termen dobânda este
de 15%, iar pentru cele restante de 45%. Scadența creditelor ce se acordă se stabilește la datele la
care urmează să se predea produsele contractate. Creditele se rambursează din sumele care se
cuvin producătorilor pentru produsele predate unităților contractante, din despăgubirile care li se
cuvin de la organele societății de asigurări și din diferite alte venituri ale debitorilor. Creditele care
nu se rambursează la scadență se recuperează din contul unităților care le-au garantat. Dacă în
urma controlului efectuat se constată că au fost încheiate contracte fără ca acestea să aibă o bază
materială sau că unitățile de stat n-au urmărit executarea contractelor, banca are dreptul să
procedeze la recuperarea creditelor de la debitor sau de la unitățile contractante. înainte de
scadență. Contractele de livrare în temeiul cărora se acordă credite constituie titluri executorii pentru
bancă atât față de producătorii cu gospodărie individuală, cât și față de unitățile contractante.
CREDIT PENTRU CUMPĂRAREA DE AUTOTURISME, c. care se acordă, la cerere,
persoanelor fizice pentru achiziționarea de autoturisme și reprezintă însăși garanția împrumutului. C.
se acordă pe termen mediu (1-5 ani), cu dobândă relativ redusă. Pentru stimularea cumpărării
anumitor mărci de autoturisme și pentru ocuparea unui segment important al pieței, dobânzile la
astfel de credite sunt, de regulă, scăzute.
CREDIT PENTRU DIFERENȚE DE PREȚ, c. ce se acordă întreprinderilor care livrează
mărfuri la export, în situațiile în care produsele respective nu se încadrează în coeficientul raportului
oficial de schimb al leului cu alte valute. Cuantumul creditului este egal cu sumele ce urmează să se
încaseze sub formă de diferență de preț nefavorabilă de la bugetul de stat, până la decontarea lor.
Când se exportă mașini, utilaje și instalații complete pe credit pe termen scurt (v.), creditele
corespunzătoare diferențelor de preț devin scadente după încasarea contravalorii lor de la
întreprinderile de comerț exterior.
CREDIT PENTRU ECHIPAMENT, c. care se acordă pentru echipament (investiții), în
vederea acoperirii temporare a decalajului dintre resursele proprii și cheltuielile curente pentru
finanțarea investițiilor productive corporale și necorporale ale agenților economici. Creditarea se face
pe termen scurt (până la 12 luni) și pe total activitate de investiții sau pe obiective ori acțiuni de
investiții. C. pentru e. se mai acordă pentru: "acoperirea cheltuielilor privind efectuarea probelor
tehnologice; "achiziționarea de către beneficiarul de investiții a unor materiale speciale potrivit
contractului de execuție a lucrărilor de construcții-montaj; "achiziționarea de mașini, utilaje, instalații
și alte active fixe; «amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spațiilor și capacităților de producție
489
CRE
existente. Cauzele principale care pot determina lipsa temporară de resurse proprii pentru investiții
sunt: "decalajul dintre constituirea resurselor proprii și necesitățile de plată, rezultate din derularea
contractelor cu furnizorii și antreprenorii de investiții; "realizarea în devans a unor cheltuieli de
investiții reprezentând lucrări și/sau achiziții de utilaje.
CREDIT PENTRU FACILITĂȚI DE CONT, c. care se acordă agenților economici pe o
perioadă foarte scurtă de timp (până la 15 zile calendaristice), în situațiile în care, din cauze
economice justificate, nu pot face față temporar plăților. Aceste c. se pot acorda agenților
economici cu o situație economico-fmanciară foarte bună pentru acoperirea decalajului creat în
fluxul de lichidități ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, a lucrărilor executate
sau a serviciilor prestate.
CREDIT PENTRU INFLUENȚE CONJUNCTURALE, c. care se acordă întreprinderilor
producătoare de mărfuri pentru export și organizațiilor de aprovizionare și desfacere, pentru
influențele conjuncturale nefavorabile provenite din activitatea de comerț exterior, până la
decontarea cu fondul conjunctural. C. se aprobă pe baza cererii întreprinderii, la termenele stabilite
împreună cu banca și cel mai târziu cu prilejul verificării garanției creditelor, și se rambursează pe
măsura încasării sumelor de la fondul conjunctural, dar nu mai târziu de primele două luni ale
trimestrului următor.
CREDIT PENTRU INVESTIȚIILE POPULAȚIEI, c. care se acordă de către Banca
Agricolă și de Casa de Economii și Consemnațiuni pentru realizarea anumitor investiții. Unitățile
băncii acordă astfel de credite producătorilor cu gospodărie individuală, pentru dezvoltarea
producției, procurarea de animale de producție, material săditor în scopul realizării de plantații
pomicole și viticole, pentru diferite destinații agrozootehnice etc. Cuantumul c, poate reprezenta
până la 70% din valoarea acestor acțiuni și obiective de investiții, iar producătorii au obligația să
contracteze cu organizațiile de stat livrarea de produse, din valorificarea cărora să se asigure
rambursarea creditelor respective la scadență. C. se acordă pe durate de timp diferențiate de la trei
până la zece ani. C. pentru i.p. se acordă și producătorilor cu gospodărie individuală constituiri în
asociații, pentru realizarea unor obiective de interes comun. Producătorii respectivi beneficiază de
credite numai dacă încheie contracte cu unitățile de stat pentru livrarea produselor realizate, din a
căror valorificare să se ramburseze creditele la scadență, inclusiv dobânzile aferente. Casa de
Economii și Consemnațiuni acordă populației, din disponibilitățile sale, c, pentru construirea de
locuințe proprietate personală. Aceste credite se acordă pentru: constituirea avansurilor minime
necesare construirii de locuințe; cumpărarea de locuințe din fondul locativ al statului; construirea
de case proprietate personală; completarea costului integral al locuințelor proprietate personală în
baza cărora beneficiarii de credite pot contracta cu prioritate construirea de astfel de locuințe.
Nivelul dobânzii pentru aceste credite variază de la 15% până la 30%, în funcție de felul și de
mărimea creditului, de cuantumul salariului tarifar lunar sau de mărimea venitului mediu lunar al
debitorului, de termenul de rambursare a creditului etc. Cetățenii care încheie convenții pentru
cazarea turiștilor străini beneficiază de credite acordate de C.E.C. în scopul amenajării locuințelor
respective. Pentru aceste c., C.E.C. percepe o dobândă redusă. Nerestituirea la termenele stabilite a
ratelor scadente atrage după sine majorarea dobânzii pentru ratele restante. C. pentru construirea de
locuințe proprietate personală se garantează prin constituirea de ipotecă asupra respectivelor locuințe,
iar contractele de împrumut au valoare de înscrisuri autentice și constituie titluri executorii.
Beneficiarii garantează creditele pentru întreaga lor valoare prin gaj de valori materiale, garanții
personale și cesiuni de drepturi de creanță. Locuințele proprietate personală și celelalte bunuri
dobândite de populație cu ajutorul creditelor pot fi înstrăinate - până la rambursarea integrală a
creditelor - numai cu acordul prealabil al unităților care au acordat creditele respective.
490
CRE
CREDIT PENTRU MĂRFURI FABRICATE DESTINATE EXPORTULUI Șl
AMBALAJELE AFERENTE, c. care se acordă întreprinderilor producătoare de mărfuri pentru
export, separat de activitatea de bază, din momentul constituirii stocurilor sau al efectuării
cheltuielilor, până la încasarea contravalorii lor. Mărfurile fabricate pentru export se creditează
numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie contractate la extern; să existe
calculații de eficiență în valută pentru fiecare produs; să fie recepționate, cu viza controlului de
calitate; să fie evidențiate separat și păstrate în condiții corespunzătoare. Unitățile economice
solicită creditele, de regulă, la intervale de timp egale cu timpul pentru care li s-a aprobat normativ
în cadrul produselor finite. Mărfurile destinate exportului se creditează la costul de producție efectiv,
fără a-1 depăși pe cel prevăzut, la care se adaugă și cheltuielile speciale de export. Necontractarea sau
neexportarea mărfurilor într-un anumit interval de timp determină trecerea creditelor în contul
„împrumuturi restante din activitatea de comerț exterior". Ambalajele aferente mărfurilor destinate
exportului se creditează, ca și mărfurile, prin contul „împrumuturi pentru activitatea de comerț
exterior", din momentul utilizării lor la ambalarea produselor, cu condiția să nu fie cuprinse în
costurile mărfurilor sau în cheltuielile speciale de export. Ambalajele se creditează la prețul de
aprovizionare sau la costul efectiv în limita celui stabilit, dacă sunt din producție proprie.
CREDIT PENTRU MĂRFURI LIVRATE LA EXPORT ÎN CURS DE ÎNCASARE Șl
PENTRU CHELTUIELILE DE CIRCULAȚIE AFERENTE, c. care constă în transformarea
împrumuturilor acordate pe stocuri în împrumuturi pe documente în curs de încasare, pe măsura
livrării mărfurilor la export. C. se acordă practic fără să aibă loc vreo operațiune în contul
„împrumut pentru activitatea de comerț exterior" și fără ca unitățile economice să depună în
prealabil, la bancă, vreo documentație. C. se poate acorda și pentru cheltuielile de circulație
(manipulare, înmagazinare, transport etc.) până la frontiera română. Termenul de acordare a c.
variază între 30 și 90 de zile, stabilite de la data depunerii facturii externe în bancă. Rambursarea
se face din sumele virate de către întreprinderile de comerț exterior, care reprezintă: echivalentul în
lei al valutei încasate, împrumuturile primite de la bancă pentru vânzări de mărfuri pe credit
comercial, sumele primite de la bugetul de stat pentru exporturile pe credit guvernamental și cele care
rezultă din operațiuni de compensare cu importuri, sumele încasate de la buget pentru diferențele de
preț nefavorabile, rezultate din operațiunile de comerț exterior. Unitățile bancare verifică garanția
creditelor și controlează încasarea la termen a mărfurilor livrate la export. Creditele care nu se
rambursează la termen se trec în contul „împrumuturi restante din activitatea de comerț exterior".
CREDIT PENTRU MĂRFURI PREZENTATE LA EXPOZIȚII Șl TÂRGURI
INTERNAȚIONALE, c. ce se acordă întreprinderilor pentru produsele care au această destinație,
pe baza aprobării de participare și pe baza indicatorilor programului de producție. Creditul se
acordă pe baza cererii întreprinderii din momentul fabricării produselor și se pune la dispoziție
prin contul de împrumut pentru activitatea de comerț exterior. Creditarea acestor mărfuri se face la
costul lor efectiv, în limita costului planificat, plus cheltuielile ocazionate de prezentarea
exponatelor. Cheltuielile reclamate de prezentarea exponatelor se creditează numai dacă se suportă
de către întreprinderea producătoare și dacă nu sunt prevăzute în costuri. Rambursarea se face în
termen de 60 de zile de la vânzare, dacă exponatele se vând în cadrul expoziției sau al târgului
internațional, și în termen de 100 de zile de la închiderea expoziției sau a târgului, pentru cele
nevândute. Nerespectarea acestor termene determină trecerea creditului în contul „împrumuturi
restante din activitatea de comerț exterior".
CREDIT PENTRU MĂRFURI TRIMISE ÎN STRĂINĂTATE ÎN DEPOZITE SAU
CONSIGNAȚIE, PENTRU PROBE SAU DEMONSTRAȚII, c. care se acordă unităților
producătoare prin „Contul de împrumut pentru activitatea de comerț exterior" din momentul
491
CRE
fabricării și până când sunt valorificate mărfurile, însă fără a depăși 12 luni de la expedierea lor.
Mărfurile sunt trimise în depozite sau consignație pe baza aprobărilor date de organele ierarhic
superioare competente. Dacă depozitele în care se trimit mărfurile nu aparțin agențiilor economice
românești, acordarea creditului necesită și o garanție din partea unei bănci adresate de banca din
România, precum și dovada că mărfurile respective sunt asigurate. Creditarea se face la costul
efectiv al mărfurilor respective, în limita celui planificat. Dacă cheltuielile de transport, asigurare
etc. nu au fost cuprinse în costuri, pentru acestea nu se pot acorda credite. Pentru mărfurile
vândute, rambursarea c. se face din sumele primite reprezentând echivalentul în lei al valutei
încasate. în cazul în care mărfurile nu se vând în termenele stabilite, creditele respective se
înregistrează în contul „împrumuturi restante din activitatea de comerț exterior41.
CREDIT PENTRU MICA MECANIZARE, c. care se acordă operativ unităților
economice, pentru introducerea progresului tehnic, în vederea creșterii productivității muncii,
sporirii producției, reducerii costurilor de producție, creșterii beneficiilor și ridicării eficienței
economice. Practic, acest c. se eliberează pentru mecanizare, modernizarea utilajelor și
instalațiilor, perfecționarea soluțiilor tehnologice, eliminarea de locuri înguste etc., în condițiile în
care lucrările respective nu sunt prevăzute în programul de investiții, au destinație productivă și
eficiență economică imediată, spre a se putea rambursa c. din beneficii, iar sporul de producție ce
se va realiza are desfacerea asigurată etc. Rambursarea creditului se face din beneficii în termen de
până la cinci ani (în anul intrării în funcțiune din beneficii), din economiile care se realizează la
pierderi sau din subvenții de la bugetul de stat.
CREDIT PENTRU NEVOI TEMPORARE, c. ce se acordă unităților economice care au
greutăți financiare temporare din cauze obiective, ca urmare a creării unor stocuri peste fondurile
asigurate prin normativul de materii prime, materiale, producție neterminată, semifabricate,
produse finite și mărfuri. C. se acordă operativ, cu dobânda normală (curentă), pe perioada de timp
necesară înlăturării cauzelor care au determinat cerințele de fonduri suplimentare, însă fără a
depăși 90 de zile. C. pentru n.t. se acordă dacă stocurile respective s-au constituit din următoarele
cauze: "primirea înainte de termenele contractuale a unor materii prime, materiale, combustibil
etc.; "întreruperea producției din cauze de forță majoră; "neprimirea în termenul contractual a unor
materii prime, materiale, agregate; "nelivrarea unor produse finite sau mărfuri din cauza
impracticabilității căilor de comunicație sau a lipsei mijloacelor de transport; "executarea unor
comenzi sau contracte înainte de termenele stabilite; "neîncasarea la termen a produselor, a
lucrărilor executate și a serviciilor prestate, din cauza lipsei capacității de plată a clienților. C.
pentru n.t. se acordă în scopul aprovizionării tehnico-materiale reclamate de înfăptuirea
contractelor economice, pentru producția în curs de fabricație, produse finite și mărfuri, în limitele
și în condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor și centralele băncilor. C. se acordă în limita unui
plafon stabilit sucursalei bancare. Resursele bănești ce urmează a fi împrumutate de la bancă se
obțin dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: garantarea materială a creditelor - care este un
criteriu important ce stă la baza creditării; acordarea creditului trebuie să aibă în vedere scopuri
strict delimitate, în raport cu care se stabilesc și se realizează indicatorii ce caracterizează procesul
de creditare. Creditul se obține de la bancă pe baza garanției obligatorii formate din: bunurile care
se procură din credite; concesionarea în favoarea băncii a drepturilor bănești pe care beneficiarul
de credite le are de primit de la alte unități economice; titluri de valoare. Garanția și utilizarea
creditelor se verifică de bancă. Verificarea are ca scop identificarea existenței activelor imobilizate
și a pierderilor care se trec la credite restante. Suma acestora și a creditelor nu trebuie să depășească
plafonul stabilit prin planul de trezorerie. Pot beneficia de aceste credite agenții economici care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: "sunt înscriși în Registrul Comerțului; "posedă capital
social; "au conturi deschise la bănci; "acceptă clauzele contractului de împrumut; «prezintă băncii
492	“	“	“	“	~
CRE
garanția și documentele care să ateste că desfășoară o activitate legală și eficientă; "îndeplinesc
cerințele de bonitate caracterizate prin lichiditate, solvabilitate și rentabilitate. Aceste c. se
rambursează la termenele stabilite în momentul acordării; dacă greutățile financiare persistă din
cauze obiective, unitățile bancare pot acorda prelungiri în cadrul termenului maxim de 90 de zile.
CREDIT PENTRU PLĂȚI, c. care se acordă în cazul în care întreprinderile nu au
disponibil suficient în contul de la bancă pentru a putea efectua plățile către furnizori.
CREDIT PENTRU PRODUSE CU CICLU LUNG DE FABRICAȚIE, c. ce se acordă
unităților economice care execută produse cu ciclu lung de fabricație, pentru producția destinată
exportului, precum și pentru produsele destinate consumului intern (utilaje destinate investițiilor
pentru care fondurile de investiții sunt prevăzute în programul beneficiarilor, la termenele de
livrare a produselor, diferența dintre cheltuielile efectiv înregistrate pe comenzi la construcțiile de
nave și sumele încasate de la beneficiari, pe baza coeficienților tehnici de execuție, care apar în
anumite perioade, până la regularizare). C. se acordă printr-un cont separat de împrumut, în limita
plafoanelor de creditare. Cuantumul c. se stabilește la începutul trimestrelor pe baza situațiilor de
lucrări întocmite chenzinal de către unitățile economice și prezentate băncii. Rambursarea c. se
face din contul curent, pe măsura livrării produselor și cel mai târziu la termenele prevăzute în
contractele încheiate cu beneficiarii.
CREDIT PENTRU REFACEREA CAPACITĂȚII DE PLATĂ, c. ce se acordă
întreprinderilor în acele perioade în care nu-și pot asigura efectuarea plăților scadente (plăți pentru
aprovizionări, lucrări executate și servicii prestate de terți) din fondurile proprii, din încasări și din
credite curente aprobate, ca urmare a unor frecvente imobilizări de active circulante (aprovizionări
neraționale, nerealizarea ritmică a producției, depășirea costurilor de producție, fabricarea unor
produse fără desfacere asigurată, fără prețuri aprobate sau necorespunzătoare sub aspect calitativ).
C. pentru r.c. de p. se acordă la cererea unităților economice pe o durată de timp de cel mult șase
luni, iar în cazuri justificate și cu aprobarea centralei băncii se poate acorda până la 12 luni, pe
baza unei analize temeinice efectuate împreună cu organele bancare. Termenele de acordare a
acestui c. se stabilesc în funcție de măsurile la care unitatea economică se angajează pentru
înlăturarea și preîntâmpinarea deficiențelor și restabilirea echilibrului între încasări și plăți. Pentru
acest c. se percep dobânzi majorate. Rambursarea c. se efectuează pe măsura înlăturării cauzelor
care au generat dezechilibrul între încasările și plățile unității economice, însă cel mai târziu la
scadența stabilită de bancă. Pe toată durata creditării, ministerul de resort, consiliul local - după
caz - au obligația să se preocupe de luarea măsurilor care să asigure înlăturarea și preîntâmpinarea
cauzelor ce au determinat depășirea cerințelor de fonduri. Dacă unitatea economică beneficiară a
acestui credit se menține totuși în incapacitate de plată o perioadă de timp de peste 60 de zile,
banca creditoare instituie controlul prealabil asupra plăților întreprinderii (v.), având dreptul
să refuze efectuarea acelor plăți care încalcă normele privind gospodărirea judicioasă a mijloacelor
materiale și bănești, disciplina economică și financiară și să dispună introducerea unor instrumente de
decontare, condiționate de existența prealabilă a disponibilităților de plată. Concomitent, băncile,
de comun acord cu organul ierarhic superior al unității economice în cauză, analizează situația
economico-financiară a întreprinderii și propun sau determină luarea de măsuri care să aibă ca
efect redresarea economico-financiară a unității.
CREDIT PENTRU REPARAȚII CAPITALE, c. care se acordă unităților economice
pentru efectuarea reparațiilor capitale eșalonate pe o perioadă de timp mai mare de un an, cu
dobândă, precum și atunci când reparațiile se execută înainte de data stabilită, iar sursele proprii nu
s-au constituit integral. Se creditează integral - în limita plafoanelor de creditare - cheltuielile
privind reparațiile capitale care vor fi trecute pe costuri sau pe cheltuielile de circulație în perioadele
_ — .. — “
CRE
viitoare. Cerințele suplimentare de credite se satisfac din rezerva de credite a sucursalei. C. se acordă
numai după verificarea prealabilă a activității economice, lunar, cu ocazia analizei balanțelor de
verificare și a bilanțurilor contabile întocmite pentru luna expirată, și se rambursează eșalonat la
datele când cheltuielile cu reparațiile capitale sunt prevăzute să fie incluse în costurile de producție.
CREDIT PENTRU STOCURI DE VALORI MATERIALE, CHELTUIELI DE
PRODUCȚIE Șl DE CIRCULAȚIE, c. care se acordă unităților economice prin contul curent,
pentru constituirea stocurilor de valori materiale, pentru cheltuielile de producție și de circulație
corespunzătoare creșterii activelor circulante de la un an la altul, precum și pentru creșterile din
anii anteriori, dar nerambursate din cauza neîndeplinirii condițiilor stabilite în vederea acoperirii
lor. C. se mai acordă pentru stocurile de valori materiale, pentru cheltuielile de producție și de
circulație corespunzătoare diferenței dintre normativele trimestriale și normativul minim din anul
curent, pentru stocurile de valori materiale, cheltuielile de producție și de circulație
corespunzătoare completării avansului primit de la buget, până la stabilirea necesarului efectiv de
active circulante (la unitățile economice noi), precum și pentru cele corespunzătoare necesarului
suplimentar de active circulante intervenit în cursul anului, când se modifică sarcinile de producție
(la unitățile economice în funcțiune). De asemenea, astfel de c. se acordă pentru stocurile de
materii prime, materiale, obiecte de inventar, piese de schimb, producție neterminată,
semifabricate, produse finite etc. necesare pentru realizarea planului și care se constituie peste
fondurile asigurate prin normativul activelor circulante, dacă acestea sunt de bună calitate, au
asigurate consumul și desfacerea și sunt depozitate și păstrate în condiții corespunzătoare etc. C. se
rambursează din beneficii în cursul anului sau la finele anului, în funcție de obiectul creditului.
CREDIT PENTRU STUDII, c. care se acordă pentru întreținerea studenților în perioada
studiilor și care urmărește acoperirea taxelor universitare respective. Dobânzile sunt mici; aceste c.
au o pondere modică în totalul creditelor bancare acordate.
CREDIT PERSONAL, c. care se acordă fără nici o altă garanție reală decât încrederea în
solvabilitatea debitorului. C.p. poate fi acoperit sau întărit prin garanția personală sau solidară a
altor persoane care, angajându-și răspunderea pentru debitor, diminuează riscul eventualei lui
insolvabilități.
CREDIT PLAFONAT, c. acordat unei întreprinderi până la o anumită limită valorică
(plafon).
CREDIT PRIVAT, c. care se acordă pe termen scurt între firme particulare sau persoane
fizice, de regulă pe baza efectelor de comerț (bilete la ordin, cambii, trate).
CREDIT PUBLIC, relații bănești prin mijlocirea cărora statul atrage - cu titlu rambursabil
și pe baza principiului participării voluntare - o parte din mijloacele bănești temporar disponibile
ale populației și ale unor organizații obștești, sub forma depunerilor la Casa de Economii și
Consemnațiuni și, eventual, a subscrierilor la împrumuturile publice de stat, pe care le folosește
pentru dezvoltarea economiei și culturii naționale. Mijloacele bănești obținute pe această cale sunt
resurse împrumutate și deci nu constituie venituri definitive ale statului. C.p. este o parte
componentă a creditului, dar care se deosebește de creditul bancar (v.); în timp ce la creditul
bancar statul este creditor, în c.p. el este debitor. Creditul bancar este garantat cu valorile materiale
ale întreprinderilor și cooperativelor debitoare, în timp ce c.p. este garantat cu întregul patrimoniu
material și cultural al statului și cu veniturile bugetului statului. C.p. a cunoscut în țara noastră mai
mult forma mobilizării economiilor bănești ale populației la C.E.C., care prezintă avantajul că are
o mai mare sferă de cuprindere și, totodată, este mai elastică și mai adaptabilă la evoluția economiilor
494
CRE
bănești individuale ale cetățenilor. Mobilizarea la C.E.C. a economiilor bănești ale populației în etapa
actuală este determinată, între altele, de existența proprietății personale, a producției de mărfuri, a
relațiilor marfă-bani, de acțiunea legii valorii. C.p. îndeplinește două funcții, și anume: a) funcția de
mobilizare, păstrare, fructificare și restituire a economiilor bănești ale populației; b) funcția de
control. Mobilizarea economiilor bănești ale populației la C.E.C. reprezintă o redistribuire
temporară a părții corespunzătoare a venitului național. Soldul stabil al acestor depuneri este folosit
pentru dezvoltarea economiei naționale și pentru creditarea populației în vederea construirii de
locuințe proprietate personală etc. In procesul economisirii, funcția de control nu privește veniturile
bănești ale populației, ci are ca obiective urmărirea consumului de muncă vie și materializată,
crearea, distribuirea, redistribuirea și utilizarea venitului național, acoperirea permanentă a veniturilor
bănești ale populației cu mărfuri și servicii, existența unei juste corelări a fondului de cumpărare al
populației cu fondul de mărfuri, absorbirea plusurilor de numerar din economie etc.
CREDIT REAL (GARANTAT SAU ACOPERIT), c. care se acordă pe baza unei garanții
date de către debitor creditorului. Garanția poate fi constituită din valori mobiliare sau imobiliare,
precum și din scrisori de garanție.
CREDIT RESTANT, v. CREDIT NERAMBURSAT ÎN TERMEN.
CREDIT REVOLV1NG, formă importantă a c. de consum, apărută în anii 1930-1940, care
s-a extins o dată cu folosirea pe scară largă a cărților de credit. Trăsăturile principale ale c.r. sunt
următoarele: «se acordă pe baza unei convenții încheiate între părți; «dă posibilitatea
consumatorului să cumpere mărfuri sau să obțină împrumuturi fie direct de la creditor, fie indirect,
prin folosirea cărților de credit, în momentul cel mai potrivit pentru el; "consumatorul face plata
fie în totalitate pentru creditul în curs, fie prin plăți parțiale, periodice, în funcție de posibilități.
Date fiind avantajele, această formă de c. s-a extins mult în ultimul timp și tinde să devină
preponderentă în cacfrul creditelor de consum. C.r. poate fi revocabil și irevocabil.
CREDIT ROTATIV („ROLL OVER“), c. care se acordă în relațiile bancare internaționale
pe perioade medii (3-5 ani) și lungi (7-10 ani). C. se acordă la întreaga valoare la data negocierii și se
rambursează în rate trimestriale sau, cel mai frecvent, semestrial, iar dobânda care se percepe este
variabilă. Caracteristica acestui c. constă în faptul că fondurile care se acordă cu împrumut pe termen
mediu și lung sunt procurate de banca creditoare de pe piața eurovalutelor de la alte bănci, sub forma
creditelor atrase pe termen scurt, prin refinanțare periodică la intervale de trei luni, șase luni sau un an.
CREDIT SPECIAL, minusul care apare în urma comparării angajamentelor unei unități
economice cu garanția sa materială față de bancă. Minusul de garanție se trece la împrumuturi
restante. împrumuturile restante apar cu prilejul verificării garanției creditelor. în cazul când
imobilizările care au determinat apariția minusului de garanție se lichidează în intervalul de la
sfârșitul lunii și până la data când se face verificarea garanției, împrumuturile care se trec la restanță
se calculează ca diferență între minusul de garanție și volumul imobilizărilor lichidate. Concomitent
cu trecerea la c.s., plafonul de creditare se modifică în mod corespunzător, avându-se în vedere că
angajamentele din contul curent și cele restante nu pot depăși plafonul aprobat Dacă se constată un
plus de garanție, acesta poate fi folosit - în anumite condiții - pentru rambursarea eventualelor c.
restante existente la sfârșitul perioadei pentru care se face verificarea. împrumutul se rambursează
din contul curent, pe măsura lichidării cauzelor care l-au determinat, reconstituindu-se, concomitent
cu suma respectivă, plafonul de creditare la acest cont. Dacă se menține la un nivel superior
plafonului de creditare, rambursarea se face din contul curent până când cuantumul lui scade sub
plafonul de creditare. împrumutul se rambursează pe baza dispoziției de plată (v.) prezentate de
întreprindere la bancă, în care se arată modul cum au fost lichidate imobilizările.
495
CRE
CREDIT TEHNIC, suma limită (plafonul valoric) până la care, în cazul unui cont de
clearing, asupra soldului care rezultă din livrările dintre cele două părți contractante nu se
calculează nici un fel de dobândă. în cazul în care soldul depășește c.t., dacă nu este stins prin
livrări de mărfuri de către cealaltă parte într-un anumit termen, soldul poate fi acoperit în devize
libere. Asupra soldului care depășește c.t. se calculează dobânzi. C. se stinge în momentul creării
disponibilului necesar.
CREDIT TRANSFERABIL, c. care se poate transfera în anumite condiții, cunoscute și
specificate, de la beneficiarul inițial către alt beneficiar.
CREDIT VAMAL, înlesnire fiscală ce se acordă importatorilor sau exportatorilor (persoane
juridice sau persoane fizice) de bunuri, în baza căreia plata taxelor vamale și a altor taxe de import
se efectuează ulterior, într-o anumită perioadă de timp, care poate reprezenta chiar ani. C.v. se
acordă importatorilor care fac importuri permanente și relativ constante ca mărime, care
îndeplinesc un rol important în economie și se bucură de bonitate economică și financiară. C.v. se
acordă de organele vamale, pe baza unor garanții și cu plata de dobânzi. Importatorii care
beneficiază de c.v. au avantajul că plătesc taxele vamale ulterior din încasările obținute ca urmare
a vânzărilor mărfurilor importate.
CREDITARE BANCARA, activitate bancară prin care se acordă credite în concordanță cu
principiile creditului bancar. C.b. este operativă, elastică și adaptabilă cerințelor temporare de fonduri
bănești ale unităților economice, contribuind la determinarea corectă a mărimii lor. Dobânda
percepută stimulează gospodărirea eficientă atât a fondurilor proprii, cât și a celor împrumutate.
Controlul efectuat în procesul creditării bancare contribuie la întărirea disciplinei financiare, a celei
de credite, la prevenirea și la lichidarea stocurilor supranormative, la creșterea vitezei de rotație a
activelor circulante. V. și dobândă; principiile creditării bancare pe termen scurt
CREDITARE DIFERENȚIATA, acordare de c. unităților economice, în mod diferențiat,
avându-se în vedere calitatea activității economico-financiare, felul cum își gospodăresc fondurile
pe care le au la dispoziție, precum și îndeplinirea cantitativă și calitativă a programului lor economic.
C.d. presupune un control bancar sistematic asupra felului cum unitățile economice își gospodăresc
fondurile, identificarea acelor unități economice care nu folosesc rațional fondurile aprobate.
Volumul, felul și dobânda creditelor depind de calitatea activității unităților economice, de
colaborarea operativă a acestora cu unitățile bancare, de folosirea resurselor proprii și împrumutate
cu maximum de eficiență și de identificarea, lichidarea și preîntâmpinarea cauzelor care conduc la
deficiențe în folosirea tuturor resurselor existente la dispoziția unităților economice etc.
CREDITARE GLOBALĂ, acordare de credite prin același cont curent pentru toate
elementele de active circulante care se procură cu ajutorul creditului. V. și cont curent bancar;
dobândă; principiile creditării bancare pe termen scurt; creditare bancară.
CREDITARE LIMITATĂ, acordare de credite de către unitățile bancare unităților de stat,
private și cooperatiste în cadrul anumitor limite, cu respectarea normelor de creditare. V. și plafon
de credite; plafon de credite al contului curent.
CREDITARE PE OBIECT, acordare de credite prin cont separat pentru fiecare element
de active circulante care se creditează.
CREDITAREA MATERIALELOR APROVIZIONATE DE BENEFICIARII DE
INVESTIȚII, acordare de credite beneficiarilor de investiții pentru materialele procurate în vederea
executării lucrărilor de investiții în regie sau în antrepriză. Creditarea se face de către unitățile
496
CRE
finanțatoare în cadrul plafonului de credite trimestrial stabilit de comun acord cu beneficiarii, pe
baza unei cereri-contract de împrumut. Materialele achiziționate de beneficiarii de investiții se
decontează cu ajutorul documentelor de plată, din contul de credite, în cadrul unui plafon de
credite stabilit. C. se garantează cu materialele existente în stoc. Asupra creditelor negarantate și
creditelor acordate pentru obiectivele nepuse în funcțiune la termen se percep dobânzi majorate. La
lucrările executate în regie, creditele acordate se rambursează cu valoarea materialelor încorporate în
cursul lunii, pe baza dispoziției de plată a beneficiarului depuse la bancă, prin debitarea contului de
finanțare. La lucrările executate în antrepriză, creditele se rambursează cu valoarea materialelor
predate constructorului, pe baza documentelor de decontare întocmite de către beneficiari și introduse
în bancă asupra contului curent al antreprenorului general. Prin creditarea acestor materiale, unitățile
finanțatoare acționează pentru o aprovizionare rațională, pentru evitarea formării de stocuri peste
necesitățile reale și pentru realizarea investițiilor în termenele stabilite.
CREDITAREA PRIN CONTUL CURENT, acordarea de credite, în cadrul unui plafon de
credite, în vederea completării fondurilor proprii, a pasivelor stabile și a altor resurse atrase
minime și permanente luate în calcul. C. prin c.c. se face pentru: stocurile de valori materiale și
cheltuielile de natura activelor circulante determinate pe bază de norme de stoc și normative; alte
elemente cu caracter de active circulante, cum sunt: stocurile pentru iarnă, stocurile și cheltuielile
cu caracter temporar de materii prime și materiale, producție neterminată și produse finite pentru
intern și livrări la export prin întreprinderile de comerț exterior, stocuri și cheltuieli privind
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și introducerea progresului tehnic, produse, lucrări și
servicii facturate și mărfuri expediate; stocurile și cheltuielile necesare realizării unor sarcini noi.
Plafonul de credite pe baza căruia se face c. prin c.c. se determină prin însumarea plafoanelor de
credite stabilite pentru categoriile de stocuri și cheltuieli menționate mai sus. Prin contul curent,
creditele care se acordă nu pot depăși plafonul stabilit. Atunci când plafonul de credite al contului
curent s-a folosit integral, iar unitatea economică nu are din ce să efectueze plățile scadente,
unitatea bancară împreună cu întreprinderea examinează dacă suma documentelor privind
produsele expediate, lucrările executate și serviciile prestate, care se află în curs de încasare, este
superioară celei incluse în plafonul de credite al contului curent; banca poate aproba majorarea
plafonului cu diferența rezultată până la încasarea documentelor respective. Suma ce reprezintă
majorarea plafonului de credite privind documentele în curs de încasare afectează rezerva planului
de credite (v.) a sucursalei bancare. Desfășurarea normală a c. prin c.c. reclamă ca întreprinderile
să se preocupe de producerea și de livrarea ritmică a produselor, precum și de urgentarea încasării
contravalorii mărfiirilor livrate. Contul curent se debitează cu: "plățile reprezentând aprovizionări
și salarii; "cheltuielile care se suportă direct din rezultatele financiare (v.); "cheltuielile privind
acțiunile sociale; "vărsămintele din impozite reținute; "rambursările de credite acordate prin
conturi simple de împrumut; "dobânzile bancare; "vărsămintele din amortismente; "majorările de
întârziere a plăților; "alte plăți; Contul curent se creditează cu: încasările din vânzarea produselor
livrate, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate; credite acordate prin conturi simple de
împrumut; subvențiile primite sau creditele acordate pentru acoperirea cheltuielilor care depășesc
în unele trimestre veniturile; ajutoarele temporare de la organul ierarhic superior; alte încasări. C.
prin c.c. se face sub forma creditelor de plăți. La sfârșitul fiecărei zile, soldul debitor al contului
curent nu trebuie să depășească plafonul de credite aprobat. Dacă se constată eventuale depășiri,
acestea se virează în contul de împrumuturi restante, cu excepția cazurilor în care intervine o
nesincronizare de scurtă durată între încasări și plăți. Cu ocazia verificării garanției, valorile
materiale necreditabile se trec la împrumuturi restante. C. prin c.c. are următoarele avantaje:
■permite o mai bună îmbinare a fondurilor proprii cu resursele împrumutate în procesul constituirii
stocurilor și al efectuării plăților; Mse face operativ, întrucât nu mai este necesară o documentație
ca la creditarea prin contul separat de împrumut; "reduce numărul operațiunilor bancare; "permite
o verificare completă și exactă a garanției creditelor și deci a modului de folosire a fondurilor de
către întreprindere.
CRE
CREDITAREA PRIN CONTURI SEPARATE DE ÎMPRUMUT, acordare de credite pe
o durată de timp bine determinată, în funcție de specificul activității unităților economice, pe baza
cererilor prezentate de acestea unităților bancare. Contul separat de împrumut se deschide
unităților economice pe fiecare obiect sau grupă de obiecte creditabile. înainte de acordarea
creditelor prin contul separat de împrumut, unitățile bancare verifică dacă există garanția creditului
solicitat, determină apoi durata de folosire a creditelor și deci scadența acestora, condițiile de
restituire a creditelor, solicitând - în anumite cazuri - angajamente de plată din partea unității
economice beneficiare de credit. Contul separat de împrumut oglindește numai relațiile de
creditare dintre unitatea economică respectivă și bancă. Folosirea conturilor separate de împrumut
este determinată de necesitățile economiei naționale și de acordarea promptă a creditelor în
vederea asigurării desfășurării în cât mai bune condiții a activității economico-fmanciare a
întreprinderilor. De la caz la caz, unităților economice li se pot deschide conturi separate de
împrumut pentru: "stocuri constituite ca rezervă; "stocuri și cheltuieli care se creditează în baza
unor aprobări speciale; "stocuri de materii și materiale disponibile, preluate de bazele de
aprovizionare; "stocurile de intervenție (v.) la bazele județene de aprovizionare tehnico-
materială; "materii prime agricole; "cheltuieli pentru reparații capitale; "vânzări de mărfuri,
executări de lucrări și prestări de servicii cu plata în rate; "acoperirea cheltuielilor care depășesc în
unele trimestre veniturile etc. Creditele acordate prin contul separat de împrumut se rambursează
din contul curent la data scadenței, indiferent de soldul acestui cont, încasările realizate utilizându-
se în concordanță cu prevederile ordinii legale a plăților (v.), iar la sfârșitul zilei se diminuează
plafonul de credite al contului curent cu suma respectivă.
CREDITAREA TAXELOR VAMALE, denumirea convențională a eșalonării sau a
amânării achitării unor taxe vamale. Eșalonarea sau amânarea plății de taxe vamale se poate
aproba, până la anumite limite, de către organele vamale, iar peste aceste limite de către organele
de specialitate ale statelor care urmează să încaseze taxele vamale. Eșalonarea sau amânarea plății
taxelor vamale se acordă numai dacă există anumite garanții și cu condiția plății unei anumite
dobânzi. V. și taxă; taxă vamală.
CREDITAREA UTILAJELOR CARE NECESITĂ MONTAJ, acordare de credite
pentru diferite utilaje care trebuie montate, pe toată durata de la data achiziționării lor până la
termenele de punere în funcțiune, cu perceperea unei dobânzi minime. în vederea acordării
creditelor, unitățile finanțatoare primesc de la beneficiarii de investiții cererile de credite pentru
utilajele care necesită montaj. Pe baza acestora, banca verifică dacă achiziționarea și montarea
utilajelor sunt în concordanță cu prevederile programului de investiții, urmăresc aprobările legale,
documentația, aprovizionarea din țară sau din import, corelarea cu graficele de livrare și de montaj
al utilajelor etc., după care se stabilesc plafoanele de credite, defalcate pe țară și import. Utilajele
se decontează din credite pe măsura achiziționării lor, în limita plafonului anual, prin înregistrarea
în contul „Credite pentru utilaje care necesită montaj“, separat pe proveniență din țară sau din
import. Pe măsura montării utilajelor, pe baza dispoziției de plată depuse de beneficiar, unde este
consemnată contravaloarea utilajelor montate, se creditează contul „Utilaje care necesită montaj“
și se debitează contul „Credite pentru utilaje montate41. Creditul acordat rămâne astfel evidențiat
până la punerea în funcțiune a investiției, când, pe baza solicitării de închidere a finanțării
prezentate de beneficiarul de investiții, creditele pentru utilajele montate se rambursează prin debitul
contului de finanțare a investițiilor, în cazul în care lucrarea de investiții a început și s-a încheiat în
același an. Dacă lucrarea de investiții a fost începută în anii precedenți, rambursarea creditelor se face
prin debitul contului de fonduri constituite la finele anului precedent, pentru utilajele montate până la
acea dată, și prin debitul contului de finanțare a investițiilor, pentru valoarea investițiilor montate în
anul curent. Nerespectarea termenelor de folosire a creditelor atrage după sine perceperea de dobânzi
—_____	__
CRE
majorate. C.u. care n.m. urmărește accelerarea ritmului de montare a utilajelor, reducerea
imobilizărilor de fonduri în utilaje aflate în stoc și stimularea beneficiarilor de investiții în punerea în
funcțiune, la termen, a noilor capacități de producție, intensificarea controlului bancar și întărirea
disciplinei economico-financiare. V. și credite pentru investiții.
CREDITE DE COMERȚ INTERNAȚIONAL, creanțe sau angajamente care derivă din
acordarea unui credit de către fiimizor cumpărătorului sau de către cumpărător furnizorului în
cursul operațiunilor de comerț internațional, inclusiv cu servicii. Credite de acest gen pot fi
acordate și de terți, alții decât partenerii contractului de comerț internațional.
CREDITE DE FORFETARE, c. care permit exportatorului recuperarea sumelor de la
bancă înainte de scadență sau transformarea unei vânzări pe credit într-o vânzare la vedere. în mod
obișnuit, la operațiunile de forfetare recurg vânzătorii pe credit din contractele internaționale, cu
scopul încasării înainte de scadență a prețului mărfurilor exportate. Forfetarea se practică mai ales
de către instituțiile financiare specializate, de băncile comerciale și în mai mică măsură de către
societățile de asigurări. Din costul forfetării, o parte care depășește dobânda la creditul primit de
cumpărători, se include de către exportator în prețul mărfurilor. Creanțele sunt materializate în
efecte de comerț (cambii, bilete la ordin etc.) exprimate în valută, ai căror beneficiari sunt
operatori economici cu activitate de export, înregistrați în țara din care se face exportul. V. și
forfetare; taxă de forfetare.
CREDITE FINANCIARE, creanțe sau angajamente ce derivă din acordarea directă (și nu
prin emisiune de obligațiuni ori alte titluri de credit) de fonduri financiare de către un creditor unui
debitor.
CREDITE PE BAZĂ DE APROBĂRI SPECIALE, c. care se acordă unităților
economice pe bază de aprobări speciale date prin decrete, hotărâri guvernamentale etc., pentru
constituirea anumitor stocuri, stabilindu-se simultan prin aceleași aprobări și termenele de
rambursare a creditelor.
CREDITE PENTRU ACTIVITATEA DE COMERȚ EXTERIOR, c. ce se acordă de
către bancă, pe termen scurt, mijlociu sau lung, întreprinderilor, în completarea activelor circulante
proprii pentru: mărfuri de export livrate de întreprinderile producătoare, achiziționate în baze
proprii sau lăsate în custodie la întreprinderile care le produc; cheltuieli privind aprovizionarea cu
materii prime și materiale, prestările de servicii și alte cheltuieli efectuate în țară, în vederea
executării de lucrări în străinătate; instalații complexe, mașini, utilaje și alte mărfuri livrate la
extern, cu plata în condiții de credit; plata mărfurilor din import, inclusiv pentru avansuri acordate
furnizorilor externi, precum și pentru cheltuielile de circulație pe parcurs extern; diferite alte
operațiuni de comerț exterior, inclusiv operațiuni speciale pentru realizarea de aport valutar. C.
pentru a. de c.e. se acordă din momentul exportării mărfurilor sau al constituirii stocurilor la
întreprinderile de comerț exterior, inclusiv a mărfurilor lăsate în custodie la întreprinderile
producătoare, și al efectuării cheltuielilor și plăților pentru import. Aceste c. se rambursează pe
măsura încasării valutei, la extern, a contravalorii mărfurilor importate de la beneficiarii interni,
din diferite alte surse, la termenele stipulate în contracte sau stabilite de bănci. Băncile urmăresc și
sprijină întreprinderile de comerț exterior și întreprinderile producătoare să-și îndeplinească
complet și la termen obligațiile de încasări și plăți care rezultă din contractele externe, existența,
depozitarea și conservarea în condiții corespunzătoare a mărfurilor destinate exportului, a
executărilor de lucrări și a prestărilor de servicii în străinătate. De asemenea, banca urmărește ca
aceste întreprinderi să încaseze integral și la termenele stipulate în contracte drepturile în valută și
să efectueze corect plățile către partenerii externi.
499
CRE
CREDITE PENTRU CAPITALUL DE LUCRU, c. care acoperă sfera cerințelor pentru
aprovizionări de stocuri și efectuări de cheltuieli necesare realizării și finalizării producției de
mărfuri, a executărilor de lucrări și a prestărilor de servicii, care au consum și desfacere asigurată
prin contracte și comenzi ferme.
CREDITE PENTRU CECURI REMISE SPRE ÎNCASARE, c. care se acordă pentru
perioada circuitului bancar de la depunerea până la încasarea acestor titluri de credit și efecte de plată
în același timp.
CREDITE PENTRU EXPORT, c. destinate finanțării cerințelor curente sau excepționale
reclamate de activitatea de export a agenților economici. C. se acordă de bănci pe baza
documentației prezentate de agenții economici, cu condiția să existe contracte de export sau
comenzi ferme încheiate direct cu parteneri externi sau prin intermediul unor comisionari.
CREDITE PENTRU INVESTIȚII, c. care se acordă pe diferite termene (scurt sau lung)
întreprinderilor în funcțiune din anii precedenți în vederea completării fondurilor proprii de
investiții. C. pe termen scurt se acordă pentru acoperirea decalajului, prevăzut pe trimestre, între
realizarea investițiilor și constituirea fondurilor proprii destinate investițiilor. Rambursarea se face
din resursele proprii ale unităților economice în trimestrul în care acestea depășesc realizările de
investiții și cel mai târziu până la sfârșitul anului curent. C. pe termen scurt se acordă pentru
constituirea resurselor când în cursul anului se depășește programul de investiții prin executarea în
devans a lucrărilor la unele obiective și a unor acțiuni de investiții sau se achiziționează utilaje,
mașini și instalații tehnologice livrate de furnizori înainte de termenele contractuale, însă în cadrul
prevederilor din programul anual, iar depășirea se justifică din punct de vedere economic și se face
dovada că sunt asigurate condiții materiale pentru realizarea acelor investiții. Ele se mai pot acorda
și atunci când, în cursul anului, mijloacele proprii destinate finanțării investițiilor nu se constituie
în cuantumul prevăzut. C. se acordă la cererea justificată a unității economice, din care să rezulte
cauzele nerealizării resurselor proprii la nivelul prevederilor din buget, măsurile întreprinse pentru
înlăturarea lor, precum și recuperarea nerea] izărilor cel mai târziu până la finele anului în care s-au
acordat. C. pe termen scurt are loc pe măsura efectuării plăților pentru investițiile realizate potrivit
programului de investiții și în cadrul plafoanelor de credite transmise trimestrial de centrala băncii,
pe categorii de credite și cu desfășurare trimestrială. C. pe termen lung se acordă pentru utilaje
care necesită montaj, materiale aprovizionate de beneficiarii de investiții, piese de schimb, obiecte
de inventar de la unitățile și secțiile noi, cheltuielile necesare probelor tehnologice etc. C. se
acordă operativ pe baza cererilor și a contractelor de credit, a angajamentelor scrise care să
confirme garanția creditelor, operativ, pe măsura executării lucrărilor și a efectuării plăților pentru
investiții în cadrul volumului de credite aprobat în limita programelor anuale de investiții, a
planurilor de fmanțare-creditare a investițiilor și a devizului general aprobat. Aceste c. se acordă
separat, în completarea fondului de dezvoltare și a fondului pentru construcții de locuințe și alte
investiții cu caracter social. Dobânda este redusă și diferențiată. Dacă există investiții nepuse în
funcțiune la termenele stabilite, unitățile bancare, luând în considerare măsurile întreprinse pentru
recuperarea întârzierilor, pot continua creditarea până la terminarea și punerea în funcțiune a
investițiilor, însă în limita sumelor prevăzute în contractul de credit; până la punerea în funcțiune a
acestor investiții, băncile percep la aceste credite dobânzi majorate. Investițiile privind construirea
și dotarea cluburilor, bazelor sportive, sălilor de festivități și alte investiții asemănătoare nu se
creditează, ele finanțându-se din fondurile proprii. Rambursarea creditelor se face eșalonat, potrivit
unui plan, după intrarea în funcțiune a mijlocului fix construit. C. pentru L se rambursează în rate
și la termenele stabilite prin contractul de credit; întreprinderile pot rambursa ratele creditelor și în
devans. Rambursarea se face cu prioritate față de celelalte destinații, din fondurile proprii care se
500
CRE
constituie în perioada următoare, adică din amortismente, beneficiile care alimentează fondul de
dezvoltare economică și fondul pentru construcții de locuințe și alte investiții cu caracter social. C.
care nu s-au rambursat până la finele anului se rambursează, cu prioritate, în anul următor, din
fondul propriu de dezvoltare și din fondul pentru construcții de locuințe și alte investiții cu caracter
social. Dacă se întârzie timp de doi ani consecutiv rambursarea ratelor exigibile din fondurile
proprii de dezvoltare ale întreprinderii, restituirea acestor rate se prevede să se efectueze din
fondurile pentru finanțarea investițiilor constituite la ministere, la celelalte organe centrale și locale
ale administrației de stat, din amortismentul prelevat de către întreprinderile aflate în subordine.
V. și admiterea la creditare a investițiilor; admiterea la finanțare a investițiilor.
CREDITE PENTRU ÎNFIINȚAREA Șl DEZVOLTAREA DE ÎNTREPRINDERI MICI
Șl MIJLOCII, c. care se acordă din disponibilitățile fondului pentru plata ajutorului de șomaj, a
ajutorului de integrare profesională și a alocației de sprijin, pentru înființarea și dezvoltarea de
întreprinderi mici și mijlocii, în scopul creării de noi locuri de muncă, în special pentru șomeri. în
acest scop, Banca Națională a României transferă o parte a fondului pentru plata ajutorului de
șomaj ca depozit în băncile comerciale indicate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
Partea din fond destinată creditării se stabilește prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat;
Guvernul stabilește partea din fond destinată creditării cu consultarea prealabilă a organizațiilor
patronale și a confederațiilor sindicale. Pentru ca o întreprindere să poată primi astfel de credite, ea
trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) să angajeze minim 50% din personal din rândurile
persoanelor care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau alocație de
sprijin. Dacă disponibilizează personalul provenit din categoriile menționate înainte de doi ani de
la încadrare, întreprinderea va fi obligată să angajeze, în limita procentului prevăzut, personal din
rândurile beneficiarilor acestor ajutoare. în cazul nerespectării procentului minim de angajare,
agentul economic pierde dreptul la creditare și plătește cu titlu de penalitate o sumă egală cu
mărimea creditului acordat; b) să realizeze activitatea de bază în producție, servicii sau turism; nu
se creditează agenții economici care au ca obiect de activitate exclusiv comerțul; c) să aibă
întocmit proiectul de fezabilitate avizat de o comisie formată din reprezentanții băncilor
finanțatoare și reprezentantul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Creditele se acordă pe o
durată de timp de maxim un an, exclusiv perioada de grație. Dacă agentul economic solicită un
credit suplimentar, acesta i se poate acorda cu condiția rambursării integrale a creditului anterior,
inclusiv dobânda aferentă. Noul credit i se acordă cu respectarea acelorași condiții. Banca
finanțatoare este răspunzătoare pentru creditele acordate care rămân nerambursate. Ministerul
Muncii și Solidarității Sociale și Banca Națională a României stabilesc condițiile de acordare, de
garantare, de folosire și de rambursare a creditelor. La obținerea creditelor au prioritate șomerii
care se obligă să se constituie în întreprinderi mici și mijlocii, precum și șomerii din județele care
au o rată a șomajului mai mare decât media pe țară. V. și ajutorul de șomaj; ajutor de integrare
profesională; alocație de sprijin; fondul pentru plata ajutorului de șomaj, a ajutorului de
integrare profesională și a alocației de sprijin; șomer.
CREDITE PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI Șl MIJLOCII, c. care se acordă acestor
unități economice în scopul creării de noi locuri de muncă și al promovării activităților productive
în domeniile industriei, construcțiilor, turismului și serviciilor cu valoare adăugată, precum și în
domeniul cercetării-dezvoltării din sectorul privat. Resursele necesare acordării avantajelor și
facilităților se constituie din sumele aprobate anual prin legea bugetului de stat, din contribuții
private și asistență economică din străinătate. C. se acordă, în baza H. G. nr. 805 din 14 noiembrie
1994, cu dobândă redusă, care reprezintă 50% din nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii
Naționale a României, revizuibiîă în funcție de modificarea acesteia, precum și comisionul
perceput de unitatea bancară pentru derularea operațiunilor, care se plătesc lunar. Comisionul
501
CRE
unității bancare se stabilește prin negociere. Un agent economic poate împrumuta maxim 50 de
milioane de lei. C. se acordă beneficiarilor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) prezintă proiectul de investiție pentru care se solicită creditul; b) proiectul de investiție să aibă
ca obiect principal activități de producție, construcții, servicii, turism montan și agroturism; c) să fi
dobândit personalitate juridică; d) angajații cu contract de muncă să reprezinte cel puțin 90% din
totalul forței de muncă utilizate; e) pe durata utilizării creditului să aloce cel puțin 80% din profitul
net realizat pentru dezvoltare, pentru rambursarea creditului și pentru plata dobânzii și a
comisionului bancar aferent. La acordarea creditelor trebuie respectate următoarele condiții:
a) beneficiarul de credit să acopere din surse proprii cel puțin 20% din valoarea proiectului,
această cotă putând fi redusă în funcție de natura și condițiile de realizare a proiectului; b) valoarea
creditului să nu depășească 50 de milioane de lei; c) rambursarea creditului să se eșaloneze pe o
perioadă de maxim trei ani, cu o perioadă de grație de până la șase luni de la data acordării
creditului; d) beneficiarul se obligă să respecte destinația creditului; e) o întreprindere beneficiază
de facilitățile menționate o dată la trei ani. Pentru ratele scadente și nerambursate la termenele
stabilite prin contracte, beneficiarii creditelor plătesc o dobândă nebonificaîă. Utilajele,
echipamentele și celelalte bunuri și utilități achiziționate din aceste credite nu pot fi înstrăinate
până la rambursarea integrală a creditului acordat. Sumele provenite din rambursarea creditelor și
plata dobânzilor se constituie ca surse de alimentare a contului curent al liniei de credit deschise la
băncile selectate de Agenția Națională de Dezvoltare, care își va păstra și în anii următori
destinația pentru care a fost creată. Inițial, ordonatorul principal de credite a fost Agenția Națională
de Dezvoltare, iar ulterior, această sarcină a revenit Agenției Naționale de Privatizare. Băncile
agreate pentru acordarea acestor credite sunt: Banca Comercială Română, Banca Comercială „Ion
Țiriac“ și MINDBANK. Pentru a obține creditul, agentul economic trebuie să parcurgă
următoarele etape: întocmește documentația necesară obținerii creditului, cu asistența centrelor
locale de dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii sau a altor forme de consultanță.
Documentația, împreună cu cererea de creditare, se înaintează de către centrul local de dezvoltare
a întreprinderilor mici și mijlocii unităților bancare teritoriale sau băncilor centrale agreate.
Solicitanții de credit care nu dispun de garanții suficiente pot apela la Fondul Român de Garantare
a Creditelor pentru întreprinzătorii Privați, în vederea obținerii unei scrisori de garanție. Dacă
avizul este favorabil, fondul eliberează beneficiarului scrisoarea de garanție pe care acesta o
înaintează băncii. Apoi banca remite comitetului de finanțare nota de analiză și hotărârea de
aprobare a creditului, împreună cu o copie a scrisorii de garanție. După analiza documentelor
primite, comitetul transmite unității bancare și beneficiarului acordul final, în vederea încheierii
contractului de creditare cu banca. Pentru evaluarea proiectului de investiție, agentul economic
depune următoarele documente: "datele pentru identificarea clientului; "actele de constituire a
societății: certificatul de înmatriculare, statutul și contractul de societate; "acordul asociaților
pentru contractarea creditului și constituirea garanțiilor; "prezentarea clară a obiectului investiției
și segmentul pentru care se solicită ajutorul financiar - în acest sens, este recomandabil să se
consulte clasificarea activităților din economia națională, editată de Consiliul Național și Studii
Economice pentru Statistică; "numărul salariaților existenți și al celor care vor fi angajați în urma
realizării proiectului de investiție; "declarația pe propria răspundere a solicitantului, din care să
rezulte că cel puțin 90% din forța de muncă este încadrată permanent; declarația va fi verificată și
avizată de organismele de consultanță, eventual pe baza avizului Camerei de Muncă; "planul de
afacere și studiul de fezabilitate; "oferta de utilaje și materii prime; "justificarea desfacerii
produsului rezultat în urma investiției - contracte ferme, convenții, comenzi; "justificarea
existenței fondurilor proprii: bani în cont sau în casă, devize pentru lucrările deja efectuate, facturi,
dispoziții de plată pentru utilajele deja achiziționate și eventual achitate din cadrul unei linii
tehnologice; "pentru investițiile de pornire se impune justificarea fondurilor necesare începerii
502
CRE
activității; «actele de proprietate/închiriere a spațiului în care se desfășoară activitatea; «autorizația
de funcționare pentru spațiul respectiv; certificatul de urbanism, în cazul construcțiilor; autorizația de
construcție, care se poate obține și după aprobarea creditului, contractul încheiat cu constructorul,
devizul general de lucrări, graficul de eșalonare a lucrărilor; «licențe, acolo unde natura proiectului o
impune; «bilanțul contabil pentru exercițiul financiar încheiat; «balanța sintetică de verificare a lunii
precedente analizării dosarului de către comitetul de finanțare; «lista utilajelor de care dispune
agentul economic în prezent (denumire, uzură, valoare); «declarația privind conturile deschise la alte
bănci; «documente privind garanțiile (acte de proprietate, facturi și documente de plată a facturilor),
declarația vamală de import pentru utilajele importate, raportul de evaluare a imobilelor sau a utilajelor
achiziționate înainte de 1994, certificatul fiscal și de sarcini pentru imobilul adus în garanție. V. și
întreprinderi mici și mijlocii; asociație a întreprinderilor mici și mijlocii; comitet de finanțare.
CREDITE PENTRU MĂRFURI VÂNDUTE Șl SERVICII PRESTATE CU PLATA ÎN
RATE, c. care se acordă unităților economice autorizate să vândă mărfuri și să presteze servicii cu
plata în rate, pe baza plafoanelor de credite aprobate, pentru suma ratelor curente de încasat, pe
duratele de timp stabilite de actele normative care reglementează aceste vânzări și prestații.
Creditele se acordă în cadrul unor plafoane aprobate pentru fiecare trimestru. Cerințele
suplimentare de credite peste aceste plafoane se satisfac din rezerva de credite. Creditele se acordă
prin cont simplu de împrumut pentru toate unitățile economice, indiferent dacă acestea sunt
autofmanțate sau creditate. Unitățile bancare sunt obligate să verifice prin sondaj dacă unitățile
economice respectă normele privind vânzările și prestațiile cu plata în rate, dacă țin evidența ratelor
de încasat, dacă se preocupă de încasarea ratelor scadente, sancționând persoanele vinovate de
încălcarea acestor norme. Rambursarea creditelor se face pe măsura încasării ratelor de către unitățile
economice de la persoanele care au cumpărat mărfuri ori au beneficiat de servicii cu plata în rate.
CREDITE PENTRU STOCURI Șl CHELTUIELI CONSTITUITE TEMPORAR, c.
care se acordă prin cont separat de împrumut și care sunt motivate de cauze obiective (primiri în
avans de materii prime, materiale, lipsa mijloacelor de transport etc.).
CREDITE PENTRU STOCURILE CONSTITUITE REZERVĂ DE PLAN, c. care se
acordă pe baza cererilor prezentate de unitățile economice, din care rezultă stocurile constituite
peste nivelul stabilit pe bază de norme și normative legale la obiectul sau elementul de active
circulante respectiv. Unitățile bancare examinează temeinicia cererilor de credite și acordă
creditele în limita plafoanelor aprobate de centrala băncii și transmise unităților bancare teritoriale,
în care se precizează obiectele și cantitățile respective.
CREDITE VALUTARE, mijloace valutare date cu împrumut de către o țară altei țări, în
valută proprie, în valută străină sau în aur. Acordarea de c.v. între țări se face, de regulă, cu
condiția cumpărării de mărfuri din țara creditoare, constituind o formă de colaborare economică și
de ajutor reciproc.
CREDITOR 1. Persoana care dă spre folosință bani sau alte valori, cu titlu de împrumut.
2. Titular al unui drept de creanță, îndreptățit să pretindă debitorului realizarea obligației
corelative. C. poate fi statul, banca, o anumită organizație sau o persoană fizică. ❖ C. chirografar, c. a
cărui creanță este asigurată numai prin dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului, fără ca
aceasta să fie însoțită de vreo garanție reală sau personală. ❖ C. de ultimă instanță, calitate a băncilor
centrale modeme care se manifestă în perioadele de criză financiară extremă, când încrederea în
creditul privat se prăbușește, iar deținătorii de creanțe fac mari presiuni pentru convertirea lor în
active. Dacă o bancă nu poate să transforme în lichidități activele respective, ea este în pericol să se
prăbușească, să dea faliment. Pentru prevenirea acestei situații deosebit de grave, banca de emisiune
503
CRE
(centrală) sau o altă bancă mare poate acorda un credit în ultimul moment pentru salvarea băncii
aflate în pragul falimentului. ❖ C. gajist, c. a cărui creanță este garantată cu un drept real
accesoriu de ipotecă. ❖ C. ipotecar, persoană sau instituție de credit care dă o sumă de bani cu
împrumut, pentru care primește o anumită dobândă și o garanție cu ipotecă. V. și ipotecă. ❖ C.
preferențial, c. care în momentul declarării falimentului are o poziție specială față de ceilalți
creditori cu privire la repartizarea bunurilor societății aflate în stare de faliment. ❖ C. privilegiat,
c. care are un drept de creanță garantat, în virtutea unei legi, printr-un privilegiu. ❖ C. urmăritor,
c. care a început să urmărească realizarea creanței sale pe calea procedurii executării silite.
CREȘTERE ANUALĂ DE ACTIVE CIRCULANTE, diferență în plus de active
circulante proprii, determinată între normativul de finanțat din anul curent și normativul de finanțat
al anului de bază, după formula:
Cr ac = Nc - Nb ,
în care:
Crac= creșterea de active circulante;
Nc = normativul din anul curent;
Nb = normativul din anul de bază.
C.a. de a.c. se datorează în principal sporirii sarcinilor de aprovizionare, de producție și de
desfacere din anul curent, comparativ cu sarcinile din anul de bază, sau încetinirii vitezei de
rotație, cauzată de reprofilarea întreprinderilor, de schimbarea bazelor de aprovizionare etc. C. se
finanțează din pasivele stabile (în măsura în care ele cresc în anul curent), din beneficiul
întreprinderii care alimentează fondul activelor circulante, din prisosuri de active circulante care
pot proveni de la alte întreprinderi, prin redistribuirea în cadrul ministerului, credite bancare și,
eventual, alocații de la bugetul de stat. V. și creștere trimestrială de active circulante; fondul
activelor circulante.
CREȘTERE ECONOMICĂ, rezultate pozitive cantitative ale dezvoltării economice. C.e.
exprimă raporturile dintre capitalul utilizat și forța de muncă ocupată, pe de o parte, și producția
realizată, pe de altă parte. Aceste raporturi nu pot fi măsurate cu ajutorul venitului național sau al
produsului național brut pe locuitor. Luând în calcul productivitatea muncii la nivelul dat și
eficiența capitalului, mărimea venitului național și a produsului național brut depinde de
cuantumul investițiilor.
CREȘTERE TRIMESTRIALĂ DE ACTIVE CIRCULANTE, diferență în plus de active
circulante între normativul trimestrului minim de finanțat și normativele celorlalte trimestre ale
anului curent. Aceste creșteri de active circulante se creditează. V. și creștere anuală de active
circulante.
CRIZA DATORIEI EXTERNE, manifestare acută a unor neconcordanțe și contradicții
între cuantumul datoriei externe și posibilitățile de rambursare a acesteia de către țara debitoare,
perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări în care se manifestă grave neconcordanțe sau
contradicții în domeniul datoriei externe. în domeniul împrumuturilor externe, la începutul anilor
’80 s-a constatat că țările debitoare nu mai puteau să-și onoreze obligațiile pe care le aveau față de
creditori. Concomitent, creditorii nu aveau la dispoziție instrumentele și metodele necesare cu
ajutorul cărora să-și poată recupera împrumuturile acordate și dobânzile aferente. Devine, astfel,
evidentă existența unei crize a plăților internaționale. Criza nu era determinată atât de mărimea
504
CRI
absolută a datoriei externe, cât de imposibilitatea în care se aflau mai multe țari de a face față, la
termenele scadente, serviciului datoriei lor externe. Declanșarea crizei a fost determinată de
acțiunea conjugată a trei factori, și anume: a) creșterea sensibilă a ratei dobânzilor. Dacă până în
anul 1977 rata dobânzii se situa sub 8%, după anul 1978, aceasta crește, ajungând la 10-18%;
b) deteriorarea termenilor schimburilor economice pentru noile state independente, cu deosebire ca
urmare a celor două șocuri petroliere.și a căderii prețurilor unor produse primare; c) înrăutățirea
situației pe piețele tradiționale de export ale țărilor în curs de dezvoltare, ca urmare a accentuării
considerabile a protecționismului țărilor avansate. încasările țărilor în curs de dezvoltare din
exporturi au scăzut sensibil în deceniul trecut. Or, aceste încasări erau singura lor sursă de plată a
importurilor și a datoriei externe. Raportul dintre suma totală a datoriei externe și valoarea
exporturilor era de 1,39 în 1979, ajunge la 1,74 în 1982, pentru ca în 1985 să reprezinte 1,98.
Privind în ansamblu situația datoriei externe, se constată că în ultimele decenii datoria externă a
țărilor în curs de dezvoltare a înregistrat unele evoluții sinuoase; astfel, în unele perioade s-a
înregistrat o creștere masivă a datoriei, în altele o stagnare, iar în altele o creștere moderată.
Concluzia este că îndatorarea crescândă a acestor țări față de străinătate nu a determinat
dezvoltarea economico-socială a țărilor debitoare, nu a condus la reducerea decalajelor față de
țările dezvoltate. Această situație s-a datorat și faptului că, în unele cazuri, împrumuturile
contractate de țările în curs de dezvoltare au fost folosite pentru acoperirea unor cheltuieli
suplimentare determinate de creșterea prețurilor pe piața externă, de modificarea cursurilor de
schimb valutar, de majorarea ratelor dobânzilor la împrumuturile externe, de măsurile
protecționiste etc. Ca urmare a înrăutățirii raportului de schimb, poziția externă a țărilor în curs de
dezvoltare s-a agravat, deoarece ele și-au văzut redusă capacitatea de import și de rambursare a
datoriei lor externe. C.d.e. a fost declanșată și de politica bugetară expansionistă a S.U.A. Ca
urmare mai ales a cursei înarmărilor, cheltuielile publice bugetare au crescut mult mai repede decât
veniturile publice bugetare. Această politică financiară a determinat apariția unor mari deficite
bugetare cronice, pentru acoperirea cărora S.U.A. au contractat atât împrumuturi interne, cât și
externe. în vederea atragerii capitalurilor, statul a mărit sensibil rata dobânzii; în acest fel a fost
captat capitalul disponibil de pe piața financiară națională și internațională. La rândul lor, țările din
care se atrăgea capitalul au majorat și ele rata dobânzii. Totuși pe piața americană plasamentele de
capital erau cel mai bine apreciate. Acest fapt a condus la întărirea dolarului S.U.A., ceea ce a
determinat creșterea poverii datoriei externe a diferitelor țări în curs de dezvoltare exprimată în
dolari, care nu dispuneau de nici o posibilitate de apărare. Izbucnirea c.d.e. s-a datorat și greșelilor
unor țări în curs de dezvoltare în elaborarea și realizarea politicii lor economice, sociale,
financiare, bancare și valutare. Practic, unele împrumuturi externe au fost utilizate pe destinații
cum au fost: finanțarea unor obiective economice care au avut o eficiență scăzută, ceea ce n-a dus
la crearea resurselor de rambursare a împrumuturilor și de plată a dobânzilor; s-a tolerat risipa;
finanțarea unor obiective neproductive; acoperirea deficitelor bugetare determinate de cheltuieli
consumatoriste; cumpărarea de armament și echipament militar din import; resursele valutare se
scurgeau peste graniță etc. La acestea se adaugă controlul valutar slab care a făcut posibile
scoaterea din țară a unei cantități mari de valută și depunerea ei la diferite bănci străine.
Declanșarea c.d.e. se datorează, într-o anumită măsură, și activității băncilor private, care au
acordat în multe cazuri credite fără o suficientă fundamentare economică, ca de exemplu: importul
unor utilaje industriale, achiziții de armament, finanțarea deficitului bugetar, acoperirea deficitului
balanței comerciale etc. Utilizarea în scopuri neproductive sau neeficiente a creditelor a făcut
imposibilă rambursarea ratelor scadente și a dobânzilor. C.d.e. a mai fost provocată și agravată
de criza economică mondială, de criza energetică, de instabilitatea prețurilor pe piața
internațională, de schimbările survenite în sistemul monetar internațional, de politica
dobânzilor înalte, de deficitele bugetare etc. Prin urmare, c.d.e. a fost provocată de mai mulți
505
CRI
factori endogeni și exogeni, care au făcut ca unele țări debitoare să nu mai poală rambursa la
scadență împrumuturile pe care le-au contractat. Astfel, încă din anul 1982, o serie de țări care nu
puteau face față plăților au suspendat serviciul datoriei publice externe. în această situație au ajuns
țări ca: Mexic, Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia, Ecuador, Venezuela, Uruguay, Filipine, Maroc
și altele. în esență, originea c.d.e. o constituie sistemul relațiilor internaționale. Această criză
dereglează economia mondială, periclitează economia și finanțele țărilor debitoare, afectează
pacea și colaborarea între popoare. Manifestarea c.d.e. și efectele sale negative asupra țărilor
debitoare au reclamat stabilirea și aplicarea unei anumite strategii pentru soluționarea ei. Una
dintre metodele folosite în acest scop a fost soluționarea cererilor țărilor debitoare ajunse în
incapacitate de plată cu privire la reeșalonarea plăților scadente. Aceste cereri au fost examinate
și soluționate de către băncile creditoare, împreună cu Fondul Monetar Internațional. Apoi s-au
încheiat acorduri bilaterale corespunzătoare pe baza garanțiilor prealabile oferite de un acord între
F.M.I. și fiecare țară debitoare în parte. Reeșalonarea a fost o măsură excepțională, care a constat
în amânarea rambursării unei părți din datoria scadentă pe o perioadă de câțiva ani. Dobânzile în
totalitate și cealaltă parte a datoriei n-au fost reeșalonate. Băncile creditoare au acceptat
reeșalonarea unei părți din datoria externă pe termene scurte și cu dobândă majorată. Pe baza
acordurilor de reeșalonare convenite, F.M.I. acordă țării debitoare un credit suplimentar, menit să-i
permită acesteia să efectueze plata serviciului scadent al datoriei cu condiția acceptării unui
„program de ajustare64, care, într-un termen cât mai scurt, să asigure redresarea situației și
reluarea normală a rambursării împrumuturilor față de străinătate. Programele de măsuri corective
cuprind: "reducerea cheltuielilor de investiții și a celor de consum; "diminuarea deficitului valutar;
■măsuri prelungite de austeritate; "stimularea exportului și limitarea importului pe calea
devalorizării monedei naționale; "reajustarea schimburilor cu străinătatea; "reducerea subvențiilor
de la bugetul de stat; "majorarea ratei dobânzii; "reducerea ratei inflației; "restrângerea cererii
interne; "reajustarea prețurilor; "stabilirea unui curs de schimb valutar mai realist etc., care să
asigure reluarea plății datoriei publice externe. în fapt, programul de ajustare a reprezentat un
amestec inacceptabil în politica economico-socială și financiară a țărilor debitoare. Condițiile
reeșalonării sunt oneroase pentru țările debitoare, deoarece datoria este supraevaluată prin
„actualizarea46 sumei împrumuturilor. Avându-se în vedere efectele inflației, dobânzile au fost
majorate. Măsurile care au fost stabilite prin acordurile de reeșalonare a datoriei n-au dat
rezultatele scontate, au fost nepopulare și contraindicate, au agravat și mai mult situația economică
și financiar-valutară a țărilor debitoare. Reducerea investițiilor și limitarea importurilor au avut ca
rezultat scăderea producției, micșorarea ritmului de creștere și chiar stagnarea producției,
diminuarea veniturilor populației și creșterea șomajului. Devalorizarea monedei naționale și lipsa
resurselor valutare au avut ca efect scumpirea sensibilă a importurilor și generarea inflației.
Stimularea exportului nu s-a putut realiza din cauza protecționismului practicat de țările
dezvoltate. S-a renegociat și reeșalonat numai datoria provenită din împrumuturile acordate de
băncile comerciale. împrumuturile care fuseseră acordate de organismele financiare internaționale
nu s-au renegociat, considerându-se că astfel s-ar afecta solvabilitatea acestor instituții. în
majoritatea cazurilor, acordurile de reeșalonare au avut ca scop restabilirea pe termen scurt a
capacității de plată a țării debitoare, ceea ce n-a condus la stabilirea unor relații comerciale și
financiar-valutare stabile. Programele de restructurare economică impuse de F.M.I., B.I.R.D. și
băncile comerciale nu au dus în fapt la redresarea economiei acestor țări, ci la accentuarea
îndatorării și a sărăciei. Ar fi trebuit stabilite și aplicate măsuri care să contribuie la dezvoltarea
economică a țărilor debitoare și la susținerea eforturilor acestor țări pentru consolidarea balanțelor
de plăți externe. Unele țări debitoare preferă să nu se mai angajeze în relații cu F.M.I. și ca urmare
rămân fără resurse. Când se apelează totuși la noi credite, acestea sunt insuficiente. Diferite țări au
asemenea arierate (v.), încât au fost declarate inapte pentru obținerea de noi credite. Deși țările
506
CRI
debitoare au făcut mari eforturi pentru rambursarea datoriei externe, ele nu au obținut stabilitatea
financiară scontată. Țările debitoare au propus, între altele, ca serviciul datoriei externe să fie
limitat la un anumit procent din export care să permită dezvoltarea fiecărei țări, înlesnirea
condițiilor la acordarea creditelor, anularea sau diminuarea datoriei și a dobânzilor țărilor cu
venituri mici și mijlocii. Țările debitoare au făcut mai multe propuneri pentru reglementarea
globală a datoriei publice externe. Țările în curs de dezvoltare au prezentat la cea de-a 26-a sesiune
a Consiliului pentru Comerț și Dezvoltare al U.N.C.T.A.D., din septembrie 1984, un proiect menit
să contribuie la îmbunătățirea climatului în relațiile dintre țările debitoare și cele creditoare.
Proiectul respectiv cuprinde în principal următoarele propuneri: "povara adaptării economice și a
rezolvării problemelor datoriei țărilor debitoare să fie suportată și de țările dezvoltate creditoare,
de către băncile internaționale private și instituțiile financiare internaționale; "transformarea
împrumuturilor acordate țărilor celor mai slab dezvoltate în ajutoare nerambursabile și reducerea
datoriilor celorlalte țări în curs de dezvoltare; "guvernele țărilor dezvoltate să adopte măsuri care
să conducă la reducerea substanțială a dobânzilor nominale și reale pe piețele financiare
internaționale; "soluționarea durabilă a crizei datoriilor presupune acțiuni imediate complexe, care
să cuprindă măsuri specifice de ușurare a poverii datoriei, îndeosebi în favoarea celor mai sărace
țări, un aflux net crescând de noi resurse financiare, publice și particulare, sprijinirea balanțelor de
plăți, măsuri contra sporirii dobânzilor, eliminarea barierelor comerciale care afectează exporturile
țărilor în curs de dezvoltare și adoptarea de măsuri pentru creșterea prețurilor la bunurile de
consum; "renegocierea datoriei externe să excludă condiția ajustării drastice a economiei cu mari
costuri economice și sociale; "renegocierea datoriei externe să ia în considerare capacitatea actuală
și viitoare a fiecărei țări de a face față serviciului datoriei externe, perspectivele ei de redresare
economică și reîntoarcerea la o dezvoltare și la o creștere susținută; "recurgerea la reeșalonări ale
datoriei publice externe pe mai mulți ani - cel puțin 15 - cuprinzând și perioade de grație și de
consolidare substanțiale; "plățile care urmează să fie efectuate de țările debitoare să reprezinte un
procent rezonabil din exporturile lor, astfel încât să asigure un volum adecvat de importuri pentru
sprijinirea planurilor și programelor de ajustare și dezvoltare; "adoptarea de mecanisme pentru
reducerea impactului dobânzilor înalte, prin măsuri cum ar fi adoptarea facilității finanțării
compensatorii din cadrul Fondului Monetar Internațional; "eliminarea taxelor, a comisioanelor și a
altor cheltuieli care se adaugă la dobânzi; "în cazul programelor de ajustare finanțate de Fondul
Monetar Internațional, să se încurajeze mai mult exporturile, dar să nu se reducă importurile; "să
se aloce instituțiilor financiare internaționale mai multe resurse, pentru a se mări capacitatea lor de
împrumut; "să se aloce noi Drepturi Speciale de Tragere de către Fondul Monetar Internațional, pe
măsura nevoilor actuale și viitoare de lichiditate ale țărilor; "ajutorul oficial pentru dezvoltare să
fie accelerat, iar în ceea ce privește transferul de resurse, să se ia măsuri pentru alocarea unor
fonduri mai mari, între altele pentru sprijinirea importurilor; "democratizarea centrelor de decizie
în relațiile financiar-valutare și crearea unei noi ordini economice-financiare internaționale;
■restructurarea sistemului monetar internațional care să asigure obiectivele dezvoltării și creșterii
susținute, stabilității valutare și monetare, procurării de resurse pentru investiții, cu luarea în
considerare a nevoilor speciale ale țărilor în curs de dezvoltare. Țările debitoare au mai făcut și alte
propuneri pentru soluționarea globală a datoriei publice externe, cum au fost: "stabilirea rațională a
serviciului datoriei externe; "inițierea de negocieri pentru deschiderea piețelor țărilor dezvoltate pe
care să se desfacă produsele țărilor debitoare; "prelungirea termenelor de rambursare a creditelor;
■transformarea unei părți a datoriei publice externe în obligațiuni pe termen lung; "accesul la surse
financiare publice și private în vederea dezvoltării economice și a rambursării datoriilor. Măsurile
adoptate până în anul 1984 n-au dat rezultatele scontate. Ca urmare, începând din anul 1985 a fost
stabilită o nouă strategie a soluționării crizei datoriei externe, care cuprindea următoarele măsuri:
■elaborarea și aplicarea unor politici de ajustare macroeconomică a țărilor în curs de dezvoltare;
507
CRI
■acordarea unor noi împrumuturi de către băncile comerciale; "conferirea unui rol mai mare
Băncii Mondiale și altor bănci în acordarea unor noi credite pentru obiective economice mai
eficiente. Reeșalonările s-au făcut pe termene mai lungi și cu comisioane mai reduse. Deși au fost
luate aceste măsuri, totuși datoria externă a țărilor în curs de dezvoltare a continuat să crească,
ajungând în anul 1989 la 1.133 de miliarde de dolari, față de 918 miliarde de dolari, în anul 1985.
Ritmul creșterii economice a acestor țări a fost depășit de ritmul de creștere a datoriei externe.
Rezultă că nu s-a acționat împotriva cauzelor crizei. Ca să mai poată beneficia de împrumuturi
externe, țările în curs de dezvoltare au fost obligate să reducă investițiile, să restrângă importurile,
să diminueze cheltuielile bugetare social-culturale ș.a. care au avut ca efect încetinirea ritmului
activității economice. C.d.e. este o criză a dezvoltării economice, iar modul de rambursare a
datoriei externe și dobânzile n-au contribuit îndeajuns la dezvoltarea economică și socială a țărilor
debitoare. Rezolvarea problemei crizei datoriei externe a țărilor în curs de dezvoltare necesită
dezvoltarea cooperării internaționale pentru sprijinirea țărilor puternic afectate de criza datoriei
externe și ajutorarea tuturor țărilor astfel încât acestea să realizeze o rată normală a creșterii
economice. Statele naționale suverane care se află în imposibilitate de a face față rambursării
datoriei externe nu pot fi declarate în stare de faliment ca o întreprindere privată. Avuția națională
a unui stat nu poate fi vândută pentru a compensa pierderile creditorilor. De asemenea, o țară
independentă nu poate fi reorganizată sau restructurată după voința creditorilor, așa cum se petrec
lucrurile cu o întreprindere privată falimentară. Se întrezărește ca în anii viitori să aibă loc o nouă
scumpire a creditelor pe piața financiară internațională, ca urmare a creșterii cererii țărilor din
centrul și estul Europei aflate în mare criză de capital. C.d.e. este nu numai o problemă economică
și financiară, ci și o problemă de politică internațională. Ca urmare, este necesar ca țările
creditoare și cele debitoare, guvernele, băncile și organismele financiare internaționale să adopte
de urgență măsuri adecvate și eficace pentru soluționarea c.d.e., pentru lichidarea dezechilibrelor
economice și financiare, pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a țărilor debitoare.
România a avansat propunerea de anulare a datoriilor țărilor celor mai puțin dezvoltate, de
reducere cu anumite cote a datoriilor celorlalte țări, ținându-se seama de mărimea produsului
național brut. De asemenea, a propus reeșalonarea datoriei pe 10-15-20 de ani, limitarea nivelului
dobânzii etc. Concomitent, Occidentul trebuie să mărească volumul asistenței financiare, să reducă
cheltuielile militare etc., cunoscut fiind faptul că țările lumii a treia suportă și acum consecințele
fostului regim colonial. în concluzie, pentru soluționarea c.d.e, este necesară, în primul rând,
dinamizarea factorilor endogeni ai țărilor debitoare, folosirea intensivă a potențialului economic,
uman și financiar-valutar național. în același timp, O.N.U., F.M.L, Banca Mondială, celelalte bănci
și organisme financiare și guvernamentale din țările dezvoltate trebuie să revadă întregul program
de asistență economico-socială și financiară și să-1 adapteze cerințelor lichidării c.d.e,
CRIZA, fază a ciclului economic în care contradicția dintre creșterea posibilităților de
producție și reducerea relativă a cererii solvabile se manifestă într-o formă violentă și
distrugătoare. C. cuprinde dereglări profunde care se manifestă în activitatea economică după o
perioadă de creștere din ciclul economic, care se concretizează în scăderea considerabilă a
producției și a cursurilor de schimb pe piața capitalurilor. în timpul c. se constată o supraproducție
de mărfuri care nu-și găsesc desfacerea, are loc o considerabilă scădere a prețurilor, băncile
restrâng acordarea de credite, se manifestă o lipsă acută de mijloace pentru efectuarea plăților, se
reduc investițiile, are loc crahul bursier, crește numărul șomerilor, falimentele se țin lanț, salariile
scad vertiginos. ❖ C. bănească, formă de manifestare a crizelor, care se produce înaintea sau în
timpul crizelor economice periodice de supraproducție. C.b. se manifestă prin dereglarea profundă
a circulației banilor, prin lipsă acută de numerar, prin imposibilitatea efectuării plăților scadente,
prin zdruncinarea creditului comercial ș.a. în timpul crizei se reduc considerabil vânzările și
508
CUL
cumpărările de mărfuri pe credit, are loc o creștere a cererii de numerar, de capital de împrumut și
a ratei dobânzii creditului bancar, băncile dau faliment, nemaiputând face față cererilor de
retragere masivă a depunerilor, iar cursul hârtiilor de valoare este într-o continuă scădere. C.b. se
poate produce și independent de crizele economice de supraproducție, când cuprinde băncile,
bursa, finanțele și se manifestă printr-o dereglare a circulației bănești și o lipsă acută de numerar.
Astfel, c.b. poate fi provocată de cheltuielile masive de militarizare, de războaie, de secetă, de
reducerea rezervelor băncii centrale, de creșterea considerabilă a dobânzilor, de „fuga“ aurului din
țară etc., care determină înrăutățirea balanței de plăți și reducerea rezervelor băncii centrale; deoarece
aurul „părăsește4' țara, se înregistrează o creștere a ratei dobânzii, se dereglează bursa de valori și
piețele. C.b. sunt însoțite de crizele de credit. C.b. pot avea drept consecințe supraproducția și
nerealizarea livrărilor de mărfuri, micșorarea încasărilor unităților economice din industrie, comerț,
scăderea prețurilor, diminuarea capacității de plată a întreprinderilor etc. ❖ C. de bursă, zdruncinare
profundă a burselor de valori, provocată de crizele economice de supraproducție sau de unele cauze
politice, și care se manifestă prin scăderea (prăbușirea) masivă a cursului acțiunilor și prin
micșorarea sensibilă a operațiunilor de bursă. C. de b. însoțește, în mod obișnuit, crizele
economice de supraproducție; diminuarea profitului duce la micșorarea dividendelor, ceea ce
atrage după sine devalorizarea acțiunilor și în consecință goana deținătorilor acestora după bani
lichizi. ❖ C. de credit, dezorganizare a sistemului creditului care se manifestă sub forma
restrângerii violente a creditelor, cu deosebire ca urmare a falimentelor bancare, concomitent,
anterior sau independent de crizele economice de supraproducție. K. Marx a relevat că „...într-un
sistem de producție în care întreg ansamblul procesului de producție se sprijină pe credit, în
cazul când creditul încetează brusc și nu mai sunt valabile decât plățile în numerar, trebuie,
evident, să izbucnească o criză, să înceapă o teribilă goană nestăvilită după mijloace de
plată46. C. de c. se manifestă prin întreruperea îndeplinirii obligațiilor de plată din cauza
insolvabilității debitorilor; cambiile se protestează, au loc falimente în masă ale întreprinderilor și
băncilor, banii sunt blocați, se retrag masiv depunerile de la bănci, crește rata dobânzii, acțiunile se
răscumpără masiv, au loc crahuri bancare, se reduc rapid creditele etc. Criza este provocată, de
regulă, de criza economică și contribuie la agravarea crizei de supraproducție. Diminuarea creditului
internațional conduce la restrângerea exportului de capital, dând naștere la dereglări în stingerea
datoriilor externe, ceea ce are ca efect creșterea deficitelor balanțelor de plăți. ❖ C. financiară,
zguduire puternică și dereglare a finanțelor statului, provocată de contradicțiile modului de producție,
de crizele economice ciclice de supraproducție, de alte fenomene extraordinare economice și politice.
Criza se manifestă prin enorme deficite bugetare provocate de micșorarea veniturilor statului, efect al
scăderii producției și circulației mărfurilor, al subvenționării de către stat a întreprinderilor
falimentare, al creșterii cheltuielilor militare etc. C.f. este strâns împletită cu crizele bănești, cu cele
de credit și duce la intensificarea centralizării capitalului, la dereglări în relațiile financiare
internaționale, la diminuarea capitalurilor pe piețe și la deficite cronice bugetare și ale balanțelor de
plăți. ❖ C. valutară, formă de manifestare a sistemului monetar internațional, constând în
prăbușirea etalonului aur, în dereglarea cronică și accentuată a sistemului aur-devize. C.v. se
manifestă prin intensificarea inflației, devalorizarea și revalorizarea valutelor țărilor,
dezorganizarea decontărilor dintre țări. Simptomele crizei sunt crahul circulației aurului, inflația
cronică, lipsa circulației libere a aurului pe plan internațional, existența mai multor zone și blocuri
valutare, restricții și crah bancar (v.). V. și bloc valutar; zone valutare.
CUANTUMUL DESPĂGUBIRII, volumul valoric al compensației plătite de asigurător
asiguratului în cazul producerii riscurilor prevăzute în certificatul sau polița de asigurare. V. și
despăgubire de asigurare; răspundere limitată.
CULAJ, reducere de preț făcută de vânzător cumpărătorului pentru scurgerea lichidelor.
- — - - - _________ _ ____
CUL
CULISA, bursă separată, neoficială, care funcționează pe lângă bursa oficială și pe care se
tranzacționează diferite valori mobiliare neadmise la cotare, cu deosebire titluri noi.
CULPA, vinovăție, condiție a răspunderii civile care exprimă atitudinea psihică a autorului
unei fapte ilicite - în timpul săvârșirii acesteia - față de conduita sa și de consecințele sale
păgubitoare, fie că autorul le prevede, însă nu le acceptă, apreciind fără temei că ele nu se vor
produce, fie că nu le prevede, cu toate că trebuia și putea să le prevadă. în c. este și persoana care
săvârșește fapta ilicită cu intenție. C. cuprinde și procesul psihic care premerge și însoțește
comiterea faptei ilicite. Formele c. sunt următoarele: a) intenția, care presupune cunoașterea
caracterului ilicit, antisocial al faptei și acceptarea urmărilor sale negative. Se consideră că
acționează cu intenție acela care, comițând fapta, urmărește producerea pagubei ori acceptă
posibilitatea producerii daunei; b) imprudența, care constă în prevederea posibilității producerii
prejudiciilor de către fapta ilicită și neacceptarea acestora de către autorul faptei ilicite;
c) neglijența, care există în cazul în care autorul prejudiciilor nu prevede rezultatul faptei sale, cu
toate că avea obligația și posibilitatea să-1 prevadă. V. și asigurare de răspundere civilă.
CUMPĂRĂTORI DE ASIGURĂRI, persoane fizice și juridice care solicită și încheie
diferite feluri de asigurări. Cererea de asigurări se va dezvolta pe măsura realizării procesului de
privatizare. V. și vânzători de asigurări.
CUMULAREA PENSIEI CU SALARIUL, încasare legală concomitentă de către o
persoană a pensiei cu salariul, în baza unui contract de muncă, cu diferite venituri sau cu alte
forme de ocrotire a pensionarilor. Cumulul poate avea loc parțial sau integrat pe timp determinat
sau nedeterminat. Potrivit Legii nr. 2 din 7 ianuarie 1991 privind cumulul de funcții, pensionarii
pentru limită de vârstă, precum și pensionarii de invaliditate de gradul III pot fi angajați,
cumulând, pe perioada angajării, pensia cu salariul. Persoanele pensionate pe baza Decretului-lege
nr. 60/1990 privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor salariați primesc, pe durata angajării,
numai salariul corespunzător funcțiilor ocupate. Nevăzătorii pot cumula pensia cu salariul pe tot
timpul cât lucrează. Nevăzătorii accidentați în război, în afara serviciului ordonat și cei pensionați
pentru pierderea capacității de muncă din cauza accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale pot
cumula pensia de invaliditate cu pensia pentru munca depusă și limită de vârstă stabilită pe baza
vechimii în muncă, dobândită ulterior pensionării pentru contractarea invalidității. în baza Legii
nr. 19 din 1 aprilie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pot
cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor
respective: a) copiii urmași orfani de ambii părinți, pe perioada școlarizării până la vârsta de 16,
respectiv 26 de ani; b) nevăzătorii; c) pensionarii pentru munca depusă și limită de vârstă. Beneficiarii
pensiei de urmaș pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, dacă veniturile
brute lunare realizate nu depășesc jumătate din salariul mediu brut lunar pe economie. Pensionarii și
membrii lor de familie au dreptul să primească, în mod gratuit sau cu plată parțială, medicamente și
asistență medicală pe timpul internării în spital sau în timpul tratamentului ambulatoriu.
CUPIURÂ, bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, ban de hârtie și
hârtie de valoare (acțiune sau obligațiune), cu o anumită valoare nominală (de exemplu, o
bancnotă de 500, 1 000, 5 000, 10 000, 100 000, 500 000 de lei).
CUPON, înscris, document, certificat, care dă dreptul la dobândă sau dividend (v.) pentru un
titlu de credit pe termen lung. în momentul plății dobânzii (dividendului), deținătorul sau banca
detașează cuponul de obligațiune. Prin c. se stabilesc diversele elemente ale foii atașate la dividend.
După depunerea titlurilor, banca acceptată se ocupă cu încasarea (plata) drepturilor. C. poate fi
semestrial sau anual.
5W	~	—
CURS
CUPON DE DIVIDEND, înscris atașat la fiecare acțiune de capital, care dă dreptul
posesorului lui legal să încaseze cota parte din profitul net. V. și dividend.
CUPON DE DOBÂNDĂ, înscris atașat la fiecare titlu de rentă, de înscris funciar sau
obligație, care dă dreptul la o dobândă corespunzătoare valorii titlului. Dobânda poate fi calculată
semestrial sau anual.
CUPON PENTRU AGRICULTORI, document de valoare cu regim special, care se
acordă cu titlu gratuit agricultorilor persoane fizice, titulari ai dreptului de proprietate pentru
suprafețe agricole de cel puțin 0,5 ha, în vederea procurării de materiale și servicii necesare
lucrărilor agricole. C. pentru a. reprezintă, practic, un sistem de plată cu finanțare de la bugetul de
stat. Sunt beneficiari ai cupoanelor: "persoanele fizice cărora li s-au eliberat și li s-au înmânat
titlurile de proprietate; "persoanele fizice care nu au primit titlurile de proprietate, dar cărora li s-a
întocmit procesul-verbal de punere în posesie sau cărora li s-au eliberat adeverințe pentru
dovedirea dreptului de proprietate; "persoanele fizice, titulari ai dreptului de proprietate pentru
terenurile agricole din fostele zone necooperativizate; "persoanele fizice, titulari ai dreptului de
proprietate în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive sau irevocabile, în baza unor
certificate de moștenitori sau a altor acte de proprietate. în cazul moștenitorilor în indiviziune, c.
pentru a. se acordă pentru întreaga suprafață celui care se prezintă să le ridice și care dă o declarație
pe propria răspundere că are acordul celorlalți moștenitori. în vederea atribuirii c. pentru a., primarii
întocmesc lista cu agricultorii respectivi, care se înaintează prefecților pentru centralizare, iar apoi are
loc repartizarea cupoanelor. Cu c. pentru a. se achită contravaloarea semințelor și a materialului
săditor, a îngrășămintelor, a pesticidelor, a motorinei și a lucrărilor mecanizate prestate pentru
realizarea și întreținerea culturilor, inclusiv a pășunilor și a fanețelor. La propunerea Ministerului
Agriculturii și Alimentației, Guvernul aprobă valoarea c. pentru a. Furnizorii care livrează bunurile
și serviciile încasează contravaloarea acestora prin băncile comerciale, în condițiile stabilite prin
convenții încheiate cu Ministerul Agriculturii și Alimentației. Falsificarea c. pentru a. constituie
infracțiune de falsificare de monede sau alte valori și se sancționează pe cale penală.
CURATOR, lichidator al unei unități economice falimentare.
CURS 1. Prețul înscris în cota bursei cu care se cumpără și se vând valutele și hârtiile de
valoare (acțiuni, obligațiuni, titluri de rentă etc.). 2. Prețul unei unități monetare sau al unei devize
străine exprimat în unități monetare naționale sau prețul monedei naționale exprimat în monedă
străină. Altfel spus, c. reprezintă valoarea bursieră, prețul titlurilor pe piață față de valoarea lor
nominală. întotdeauna, c. rezultă din tranzacțiile efectuate între mai mulți operatori, excepție
făcând cursul de aplicație, la care un curtier (v.) compensează în interior ordinele de cumpărare și
cele de vânzare ale clienților săi. C. propus de cumpărător reprezintă cererea, iar c. propus de
vânzător constituie oferta. C. cerut este cel la care un cumpărător dorește să achiziționeze un titlu
sau o deviză. C. oferit este cel pe care îl dorește vânzătorul. Practicarea cursurilor cerute și oferite
atestă în unele cazuri că piața este limitată.
CURS AL ACȚIUNII, prețul la care sunt cotate aceste titluri de proprietate; el poate fi
superior sau inferior valorii nominale, în funcție de venitul pe care îl aduce. C.a. este influențat și
de conjunctura economică, situația economico-financiară și perspectivele de dezvoltare ale
societății comerciale care a emis acțiunile. C.a. este influențat în mod direct de dividendele plătite
de societatea emitentă și de rata dobânzii pe piața de capital. V. și acțiune.
CURS DE DESCHIDERE, cursul cu care își începe negocierea o ședință bursieră.
CURS DE ÎNCHIDERE, ultimul c. convenit pentru un titlu într-o ședință de bursă. Toate
comentariile legate de bursă se fac pe baza cursurilor de închidere.
511
CURS
CURS DE PIAȚA, c. care se practică pe diferite piețe pe care se negociază, se cumpără și
se vând valute. C de p. variază de la o perioadă la alta, în funcție de cererea și oferta de valută.
CURS DE REVENIRE 1. Indicator de apreciere a eficienței valutar-financiare a activității
de comerț exterior, cu ajutorul căruia se măsoară economia relativă de muncă socială națională
obținută din exportul și importul de mărfuri, precum și din operațiunile de prestări de servicii cu
străinătatea. 2. Raport care se stabilește între prețul complet intern de export, exprimat în lei pe
unitatea de produs, și prețul exprimat în lei-valută, obținut pe aceeași unitate de produs, prin
vânzarea pe piața externă. C. de r. se poate calcula la nivelul întreprinderii exportatoare, la nivelul
ministerului și pentru întreaga economie națională. Pentru exportul de mărfuri, c. de r. se
calculează comparând cuantumul de muncă socială națională materializată în marfa exportată,
exprimat în unități bănești naționale, cu suma valutei obținute din exportarea produsului respectiv,
în cazul importului, acest indicator se determină prin compararea cheltuielilor care ar fi fost
efectuate dacă acele mărfuri se produceau în țară cu suma în valută plătită pentru achiziționarea
acestor mărfuri de pe piața externă. C. de r. este unul dintre indicatorii importanți ai determinării
rentabilității exportului, care exprimă, de fapt, productivitatea muncii naționale în producerea
mărfii exportate, comparativ cu productivitatea muncii pe piața externă, în obținerea aceleiași
mărfi. C. de r. poate fi efectiv și limită și înlesnește stabilirea economiei sau pierderii de muncă
socială din operațiunile de comerț exterior. Atunci când c. de r. este unitar, dar mai ales subunitar
(mai mic decât 1), exportul este eficient. Cu cât c. de r. este mai scăzut, cu atât exportul mărfurilor
respective este mai eficient, ceea ce înseamnă că efortul financiar al statului pentru obținerea unei
unități valutare este cu atât mai mic. în calcularea acestui indicator se folosesc prețuri interne cât
mai apropiate de valoarea mărfurilor; cursurile valutare trebuie să fie bine fundamentate din punct
de vedere economic. ❖ C. de r. al aportului valutar, indicator care exprimă valorificarea forței
de muncă încorporate într-un produs exportat. Modul de calcul al acestui indicator este următorul:
C
rav " Av ’
în care:
Crav = cursul de revenire al aportului valutar;
Cin = cheltuieli interne nemateriale (manoperă și cheltuieli de regie), în lei;
Av = aportul valutar, exprimat în valuta țării în care s-a exportat marfa.
Cu cât acest indicator este mai mic, cu atât exportul este mai eficient. ❖ C. de r. al produsului,
indicator care exprimă costul în lei al unei unități valutare la un produs sau o grupă de produse.
Acest indicator permite compararea volumului de muncă socială națională, concretizată în
produsul destinat exportului, cu suma valutei care se încasează prin vânzarea produsului respectiv
pe piața externă. Formula de calcul al indicatorului este următoarea:
C.r. al p. =
PICE
PEV ’
în care:
C.r. al p. = cursul de revenire al produsului;
PICE = prețul intern complet al produsului de export;
PEV = prețul extern în valută.
❖ C. de r. brut, raport între prețul intern de export al unei unități de produs, exprimat în lei, și
prețul extern exprimat în lei-valută (v.), pentru aceeași unitate de produs. Acest indicator exprimă
costurile interne totale în lei cu care se obține fiecare leu-valută sau fiecare unitate monetară dintr-o
valută străină datorită exportului unor mărfuri. C. de rb. se determină după formula:
512
Crb = SA,
cp,
în care:
Crb
C
Pi
Pe
= curs de revenire brut;
= cantitatea de marfă exportată;
= prețul intern de export al unei unități de marfă, exprimat în lei;
= prețul extern, exprimat în lei-valută.
C. de r. se poate determina în raport cu costurile, cu prețul de producție, cu prețul de livrare sau cu
prețul de export complet, care cuprinde prețul de livrare și cheltuielile suplimentare reclamate de
realizarea producției pentru export, cum sunt cheltuielile de transport franco-frontieră, cheltuielile de
regie ale întreprinderii de comerț exterior etc. în aceste cazuri, c. de r.b. se determină după formulă:

I
în care:
Crb
Pi
CSe
Cc
Iv
=	cursul de revenire brut;
=	prețul intern de vânzare;
=	cheltuielile speciale de export;
=	cheltuieli de circulație;
=	încasări în valută franco-frontieră terestră sau f.o.b. portul de încărcare.
Cu cât c. de r.b. este mai mic, cu atât exporturile sunt mai eficiente. Acest indicator se determină
pe fiecare operațiune de import-export, pe fiecare piață externă, și se utilizează în vederea luării
deciziilor în ceea ce privește îmbunătățirea structurii comerțului exterior, creșterea rentabilității
exporturilor și a importurilor. ❖ C. de r.b. la export, indicator al rentabilității financiar-valutare a
exportului de mărfuri care arată cu ce cheltuială internă se obține fiecare leu-valută provenit din
export. Reprezintă raportul dintre prețul exprimat în lei franco-frontiera română și prețul exprimat
în lei-valută obținut de pe piața externă, pentru aceeași marfă și în aceleași condiții de livrare.
Acest indicator oglindește productivitatea muncii naționale, a produsului exportat și producti-
vitatea muncii mondiale. C. de r.b. la e. se poate determina după formula:
Crbe =
Pcc -KME
PEFfKME’
în care:
Crbe = cursul de revenire brut la export;
Pcc = prețul intern complet la export (în lei) al unei unități de marfă;
KME = cantitatea de marfă exportată;
PEFf = prețul extern franco-frontiera română pentru o unitate de marfă, transformat în lei-valută.
Cu cât c. de r.b. la e. este mai mic decât 1, cu atât rentabilitatea exportului este mai mare și invers.
Pentru ca un curs de revenire brut la export să dea o imagine cât mai reală, este necesar ca prețurile
interne să fie cât mai aproape de valoarea mărfurilor, iar raportul de schimb dintre moneda națională
și moneda străină în care se exprimă prețurile să aibă un conținut real. ❖ C. de r. corectat,
variantă îmbunătățită a cursului de revenire brut; indicator folosit la determinarea rentabilității
financiar-valutare a exportului de mărfuri în cazurile în care prețurile de producție ale mărfurilor
destinate exportului conțin un beneficiu superior celui considerat normal sau nu acoperă în
întregime nici costul mărfurilor respective, fapt care nu dă o imagine clară asupra rentabilității
financiar-valutare a exportului. Pentru a se evita aceste neajunsuri se folosește costul de producție.
Din acest motiv, se calculează cursul de revenire la costul de producție corectat, după formula:
513
CURS
Co -KME
Crc =-------------,
PEFfKME
în care:
Crc = cursul de revenire corectat;
Cp = costul de producție intern complet (în lei) la export al unei unități de marfă;
KME = cantitatea de marfă exportată;
PEFf = prețul extern franco-frontiera română pentru o unitate de marfă, transformat în lei-valută.
C. de r.c. se folosește alături de cursul de revenire brut, deoarece dă o imagine mai clară asupra
rentabilității financiar-valutare a exportului, ca urmare a faptului că prețul intern la export este mult
mai aproape de cheltuielile de muncă socială reclamate de fabricarea produselor respective și, drept
urmare, relevă mai precis eforturile făcute de economia națională pentru obținerea unui leu-valută.
❖ C. de r. net, indicator al rentabilității financiar-valutare, care exprimă nivelul de valorificare în
valută prin exportarea produselor finite și a elementelor nemateriale din costuri. C. de r.n. exprimă
cheltuielile interne necesare pentru obținerea unui leu-valută sau a unei unități de valută străină prin
exportul manoperei din ultimele faze de prelucrare a mărfurilor și a materialelor neexportabile.
Determinarea c. de r.n. se face prin eliminarea din calcul a valorii materiilor prime și a altor elemente
de cost care se procură din import sau care se pot exporta ca atare, stabilindu-se astfel partea
neexportabilă din costuri care se compară apoi cu încasările corespunzătoare în valută, după formula:
p (Vi+Ve) + Cse+Cc
Cm =--------------------------,
P.v-(Viv + Vev)
în care:
Cm = cursul de revenire net;
Pi = prețul intern legal de vânzare;
Vj	= valoarea în lei a produselor de import necesare procesului de producție;
Ve	= valoarea în lei a produselor exportabile direct, necesare procesului de producție;
Cse = cheltuieli speciale de export (îmbunătățirea calității mărfurilor, cheltuieli supli-
mentare cu ambalarea etc.);
Cc	= cheltuieli de circulație;
Pev	= prețul extern în valută;
Viv	= valoarea în valută a mărfurilor din	import;
Vev	= valoarea în valută a produselor exportabile.
Acest indicator face posibilă examinarea oportunității producerii în anumite condiții a unor mărfuri
destinate exportului. Cu ajutorul c. de r.n. se poate aprecia eficiența prelucrării produselor
destinate exportului în ultima fază a procesului de producție, precum și rentabilitatea materiilor
prime, semifabricatelor etc., neexportabile ca atare, respectiv se pot afla cele mai convenabile
forme de prelucrare a produselor destinate exportului. Cu cât c. de r.n. este mai mic decât 1, cu
atât rentabilitatea exportului este mai mare. ❖ C. de r.n. la export, indicator al rentabilității
financiar-valutare a exportului de mărfuri, care evidențiază rentabilitatea produselor destinate
exportului, aflate pe diferitele trepte de fabricație. Acest indicator se utilizează în special pentru
determinarea rentabilității mărfurilor a căror fabricare necesită, într-o măsură mai mare, materii
prime care se pot exporta ca atare sau care se importă; se determină după formula:
(cd-m)kme
Cme = -7----------r-------,
(PEFf-Mm )-KME
514
CURS
în care:
Cme = cursul de revenire net la export;
Cp = costul de producție intern complet (în lei) la export al unei unități de marfă;
M = prețul în lei al materiilor prime din import sau exportabile incluse în marfa
destinată exportului;
KME = cantitatea de marfă exportată;
PEFf = prețul extern franco-frontiera română, pentru o unitate de marfă, transformat în lei-valută;
Mm = materiile prime din import sau exportabile cuprinse în marfa destinată exportului,
în prețuri externe, exprimate în valută și recalculate în lei pe baza unor coeficienți
de calcul.
Cu cât acest indicator este mai mic, cu atât exportul mărfurilor respective este mai rentabil,
asigurând o valorificare superioară a manoperei și a celorlalte elemente de cost pe piața externă.
Dacă din valoarea externă a unui produs se scade costul materiilor prime exportabile sau din
import, iar rezultatul este zero sau se constată că valoarea externă a acestora este mai mare decât
prețul extern al produsului, exportul produsului respectiv nu este rentabil, chiar dacă ar rezulta un
curs de revenire corectat favorabil.
CURS DE REVENIRE PENTRU IMPORT, indicator care exprimă rentabilitatea
financiar-valutară a operațiunilor de import. Se calculează raportându-se prețul de vânzare al
mărfii pe piața internă către beneficiar la costul de deviz al mărfii date, franco-frontieră, folosindu-
se următoarea formulă:
(P,b+T,)-KMI
n PefKMI ’
în care:
Cri = cursul de revenire la import;
Pib ” prețul intern de livrare a mărfii către beneficiar, exprimat în lei;
Tj = taxa de import asupra mărfii importate;
KMI = cantitatea de marfă importată;
Pef = prețul extern franco-frontieră, exprimat în valută sau transformat în lei cu ajutorul
coeficienților interni de calcul.
Operațiunile de import sunt cu atât mai rentabile cu cât la un leu-valută cheltuit revin mai mulți lei.
Cu cât c. de r. pentru i. este mai mare, cu atât importul respectiv este mai avantajos.
CURS DE REVENIRE PLANIFICAT, indicator al rentabilității financiar-valutare a
operațiunilor de comerț exterior, care reprezintă nivelul minim de rentabilitate pentru o anumită
marfă sau pentru un grup de mărfuri, determinat prin luarea în calcul a cuantumului și a structurii
exportului și importului total, astfel încât la nivelul întregii economii naționale să se obțină
avantaje valorice cât mai importante. C. de r.p. pentru o anumită marfă la export se determină pe
baza rezultatelor efective obținute în anul precedent, căruia i se aduc unele corectări stabilite pe
baza tendințelor pieței externe în anul următor. Pentru ca acest indicator să aibă un rol stimulator,
este necesar ca el să fie cât mai bine fundamentat.
CURS DE SCHIMB VALUTAR 1. Numărul de unități monetare străine care se primesc
în schimbul unei unități monetare naționale în condiții date de loc și timp. 2. Prețul monedei unei
țări în raport cu moneda altei țări. 3. Preț exprimat în monedă națională, la care se pot vinde sau
cumpăra diferite acțiuni, obligațiuni, devize, titluri de stat etc., pe o piață, la o anumită dată. C. de
s. oscilează zilnic, fiind subpari (v.), suprapari (v.) sau al pari (v.), determinat de cotația bursei
și de diferiți factori conjuncturali. C. de s. se determină pe baza parității valutelor. C, de s. ale
leului față de valutele altor state se stabilesc pe piața valutară (v.) pe baza cererii și ofertei și cu
respectarea procedurilor elaborate de Banca Națională a României. C. de s. are un caracter relativ,
~	515
CURS
atât în cazul în care el este determinat de cererea și oferta de valută pe piața de schimb, cât și în
situația c. de s. oficial stabilit de banca de emisiune (centrală) ori de o altă instituție asemănătoare
și aprobat de organele competente, dacă în acea țară nu există o piață valutară.
CURS DIRECT, raport valoric nemijlocit între două monede naționale.
CURS DUBLU, c. ce cuprinde un curs de vânzare, care de regulă este mai mare, și un preț
de cumpărare, care este mai mic decât primul. V. și curs oficial al valutelor.
CURS FORȚAT 1. Măsură luată de către stat, prin care se stabilește obligația de a se primi
la plată nelimitat bani de hârtie la valoarea lor nominală, fără ca aceștia să aibă vreo valoare proprie
(această monedă circulă numai pentru că este reprezentant al aurului în funcția lui de mijloc de
circulație) și fără a pretinde băncii de emisiune convertirea în aur sau argint. 2. Curs oficial fix,
stabilit de stat în condițiile limitării schimbării valutei cu o altă valută; operațiune obligatorie la
încheierea unora sau a tuturor tranzacțiilor valutare. V. și limitări valutare (control valutar).
CURS INDIRECT, raportul valoric dintre două monede naționale prin mijlocirea monedei
unui al treilea stat, care se bucură de o largă circulație internațională.
CURS LA TERMEN, c. la care operațiunile valutare se efectuează la un termen stabilit. C.
la t. se stabilește ținându-se seama de perspectivele evoluției valutei în cauză comparativ cu valuta
la care se raportează, avându-se în vedere nivelul de dezvoltare a țării, ciclul economic, rata
inflației etc. La determinarea acestui curs se ține seama de diferențele de dobândă care există între
valutele respective, care se exprimă în unități de curs.
CURS LA VEDERE, c. valutar la care se cumpără sau se vinde în același moment, pe loc,
o valută. C. la v. este acela la care valuta este livrată și achitată imediat la cursul în vigoare, care se
practică în momentul respectiv.
CURS LIBER, c. valutar care se formează neîngrădit pe piața valutară pe baza cererii și
ofertei.
CURS MULTIPLU, existența în același timp a două sau a mai multor cursuri valutare
pentru aceeași valută, în funcție de categoriile de tranzacții, cum ar fi operațiuni necomerciale,
comerciale, turistice etc.
CURS OBLIGATORIU, normă juridică monetară prin care persoanele fizice dintr-o țară
sunt obligate să folosească la efectuarea plăților bani de hârtie puși în circulație de către stat sau
bilete emise de banca de emisiune, fără convertibilitate în aur. C.o. a fost folosit în special pe timp
de război și a avut o durată de utilizare limitată. Astăzi, acest c. constituie o regulă generală,
deoarece, practic, nu mai există convertibilitatea în aur.
CURS OFICIAL AL VALUTELOR, c. stabilit de autoritatea monetară (instituția bancară
centrală, instituția de emisiune monetară sau alt organ central competent), pe cale unilaterală sau
prin convenție, pe baza cursului valutar la sau în jurul raportului valoric real dintre monedele
respective. In țara noastră, c.o. al v. se stabilește de către Banca Națională a României, în
concordanță cu normele juridice în vigoare. Dacă monedele care se compară au valoare paritară,
cursul se determină pe baza parității. Când coincide cu paritatea, c.o. al v. se numește paritar. C.o.
care coincid cu paritatea sunt apreciate ca fiind cursuri fixe. în situațiile în care se aplică acorduri
de clearing, când autoritățile monetare au în vedere anumite considerente, iar între monedele
respective nu este stabilită o paritate, c.o. al v. se poate stabili convențional. C.o. al v. se poate
stabili atât pentru monedele convertibile, cât și pentru cele neconvertibile. C.o. al v. poate să fie
mai mult sau mai puțin apropiat de raportul valoric real dintre două monede. De pildă, c.o. al leului
516
CURS
fața de dolar era, la mijlocul lunii noiembrie 1979, de 4,47 lei pentru un dolar. Ca urmare a
inflației, țările dezvoltate nu mai practică acest curs. Există țări, printre care și România, care
stabilesc și un c.o. al v. cu primă, în care prima se stabilește diferențiat, pe categorii de operațiuni
necomerciale. De pildă, în țara noastră prima a fost de 168,46%, aplicată la cursul oficial de 4,47 lei
pentru un dolar, ceea ce a determinat un c.o. al v. cu primă de 12 lei pe un dolar. Astăzi, un dolar
este egal cu 27 000 de lei (martie 2001). V. și curs valutar; paritate; paritate valutară.
CURS-PIVOT, c. practicat în cadrul sistemului monetar vest-european (v.) și care constă
în existența unui raport fix, însă modificabil, între unitatea de cont a acestui sistem euro (v.), și
valutele țărilor membre. Cursul valutelor aparținând sistemului monetar european poate fluctua
liber, în fimcție de cerere și ofertă, însă numai în jurul unei marje de ±2,25%.
CURS PRINCIPAL, c. la care se efectuează cele mai multe tranzacții valutare în condițiile
practicării cursului multiplu (v.).
CURS REAL DE SCHIMB, c. fundamentat din punct de vedere economic, calculat ca
medie a cursurilor de revenire a mărfurilor comercializate de o țară în tranzacțiile cu o altă țară sau
cu alte țări. C.r. de s. se calculează potrivit formulei:
Crs ~ ^ax £rx ’
în care:
Crs = cursul real de schimb;
S ax = ponderea produsului „x“ în totalul tranzacțiilor internaționale ale unei țări sau în
totalul produsului național brut al țării în cauză;
= cursul de revenire realizat la marfa ,,x“ în relațiile cu țara luată în calcul.
C.r. de s. se folosește pentru analiza evoluției comerțului exterior, a cererii și ofertei reale, a
prețurilor. Cu ajutorul acestui curs se pot determina influențele devalorizărilor interne asupra
producției, asupra cererii și exportului. C.r. de s. se fundamentează pe paritatea puterii de
cumpărare. Acest curs nu se calculează în mod curent, deoarece nu este operativ în tranzacțiile
comerciale, financiare și valutare.
CURS REPREZENTATIV AL LEULUI, c. stabilit față de dolarul S.U.A. și utilizat în
relațiile României cu Fondul Monetar Internațional. C.r. al I. este de 1 $ = 27 000 de lei, acesta
fiind cursul oficial cu primă pentru operațiuni necomerciale.
CURS TRAS LA SORȚI, c. care se folosește atunci când sunt mai mulți cumpărători
pentru un singur vânzător și viceversa și, ca urmare, calitatea de atribuire (execuție integrală sau
parțială a unui ordin de bursă) este insuficientă. De exemplu, un curs poate fi tras la sorți atunci
când, la o ședință de bursă, un vânzător lansează pe piață un lot de acțiuni pe care mai mulți
cumpărători doresc să le achiziționeze la același curs. în această situație, un aparat electronic trage
la sorți pe cumpărătorul care devine autorizat să achiziționeze acțiunile.
CURS VALUTAR 1. Preț al unei unități monetare dintr-o țară, exprimat în unitățile bănești ale
altor țări. 2. Raport valoric dintre moneda unei țări și moneda altei țări și alte categorii de instrumente de
plată, determinat pe baza cererii și ofertei. în trecut, baza acestui curs o constituia conținutul în aur al
unităților bănești. 3. Evaluare economico-monetară a monedei naționale pe piața externă, pentru a-i
caracteriza puterea de cumpărare ca mijloc de plată internațional. Evaluarea pe plan internațional are loc
în cadrul mecanismului cursului valutar și se realizează prin compararea cantitativă a unei monede
naționale cu o altă monedă națională pe piața căreia pătrunde moneda de referință sau cu moneda-etalon
al prețurilor de pe piața mondială. C.v. face posibilă realizarea unei comparații între economiile
naționale ale căror monede se întâlnesc pe piața internațională în cadrul raportului valutar. Pentru
517
CURS
definirea unității bănești, fiecare economie națională asigură o putere de cumpărare, care îi
garantează unității bănești atât circulația internă, cât și circulația externă. în funcționarea mecanismului
valutar se manifestă deosebiri determinate de gradul de dezvoltare a economiilor naționale ale
diferitelor țări. C.v. reflectă în mod direct efectele crizei economice, financiare și monetare în care se
află țările respective la un moment dat. Sistemul etalon aur-devize definea monedele naționale prin
intermediul valorii paritare, care reprezenta cantitatea de aur fin pusă la baza unității monetare de
fiecare sistem monetar național, exprimată în aur, față de care se definea. Sistemul monetar actual a
exclus aurul din sistemele monetare naționale, ca bază de definire a banilor. Este considerată valoare
paritară puterea de cumpărare a unității bănești naționale, care se determină pe baza următorului calcul:
Pc^,
PB
în care:
Pc = puterea de cumpărare a unității monetare;
QB = cantitatea de bunuri și servicii create în economia națională emitentă a monedei care
a intrat în sistemul financiar-valutar;
PB = prețul bunurilor și serviciilor create în economia națională respectivă și exprimat în
moneda de referință.
Bunurile și serviciile dintr-o economie națională participă la formarea puterii de cumpărare a
unității monetare naționale. Puterea de cumpărare nu se poate utiliza direct, ci prin intermediul
prețurilor și al indicelui prețurilor. C.v. este determinat de mai mulți factori obiectivi, interni și
externi. Factorii interni sunt de ordin economic și monetar, și anume: evoluția cuantumului
produsului național brut, nivelul prețurilor și tarifelor, evoluția masei monetare în circulație, a
creditului, a ratei dobânzii etc. Factorii externi sunt: situația balanței de plăți externe, cu
deosebire a soldului contului curent, căile de realizare a echilibrului balanței de plăți externe,
evoluția prețurilor mărfurilor exportate și importate, a tarifelor serviciilor în relațiile internaționale.
Factorii externi exercită o influență cu atât mai mare, cu cât țara este mai mult antrenată în relațiile
economice internaționale. C.v. este influențat, uneori, foarte mult de unii factori subiectivi, cum sunt
cei politici, sociali, psihologici etc. Astăzi, c.v. este un instrument al politicii economice, monetare și
valutare a statului, prin folosirea căruia se urmăresc anumite obiective pe plan național și
internațional. C.v. se caracterizează prin fluctuații sensibile, determinate de deprecierea banilor,
înrăutățirea situației balanței de plăți, intensificarea inegalității repartiției rezervelor de aur ale țărilor
etc. C.v. poate fi oficial, socotit ca bază de referință pentru raportul valutar între două monede, și
liber (al pieței), când fluctuează zilnic sau de la o oră la alta în junii cursului oficial (este propriu
sistemului bănesc convertibil). Există cursurile vânzătorilor și cele ale cumpărătorilor. Diferența
dintre aceste cursuri, numită marjă, constituie o sursă de creare a beneficiului băncii. Fluctuația este
determinată de cererea și oferta de valute străine la bursă. De aceea, c.v. liber se mai numește și c.
bursier. Banii neconvertibili au numai un curs oficial și uneori un curs cunoscut sub denumirea de
„bursă neagră“. De regulă, fluctuația c.v. liber este determinată de situația balanței de plăți față de
țara respectivă; când balanța este activă, cursul valutar liber scade și crește atunci când balanța este
pasivă, urmărindu-se pe această cale echilibrarea balanței de plăți. Băncile de emisiune, urmărind o
stabilitate a cursului liber, fac anumite intervenții la bursă. Dacă fluctuațiile nu sunt limitate prin
intervențiile băncii de emisiune, atunci c.v. liber mai poartă numele de c. flotant (fluctuant). în
perioada 1944-1971, în cadrul sistemului valutar internațional, c.v. pe piețele țărilor membre au
fluctuat într-o limită admisă de numai ±1%, comparativ cu paritatea, iar din anul 1971, limitele de
fiuctuare au fost majorate la ±2,25% față de paritate. Desigur, respectarea acestor limite devenea
posibilă numai prin intervenția pe piața valutară a autorităților monetare în vederea restabilirii
echilibrului dintre cerere și ofertă. Din 1971, dar cu deosebire din anul 1973, cele mai importante
valute de largă circulație internațională nu mai folosesc cursurile fluctuante, trecându-se la principiul
518
CURS
flotării libere pe piață, pe baza cererii și ofertei. începând din anul 1973, cursul oficial în lei al valutelor
liber convertibile, excepție făcând dolarul S.U.A., se stabilește pe baza raportului dintre cursul oficial al
dolarului față de valuta respectivă, înregistrat pe piața țării date, și cursul oficial al dolarului S.U.A. față
de leul românesc. în cadrul sistemului monetar actual, cursul oficial se modifică o dată cu modificările
apărute în puterea de cumpărare, modificări exprimate prin schimbarea indicelui prețurilor din țările
intrate în competiția schimbului valutar. în procesul schimburilor și al plăților pe piața monetară
internațională se stabilește un curs al zilei sau un curs economic, diferit sau egal cu cursul oficial.
Cursul economic este rezultatul mai multor influențe determinate de factori politici, economici,
financiari, monetari și psihologici asupra cursului oficial. Cursul economic (al pieței) se utilizează
efectiv pentru efectuarea operațiunilor de pe piața monetară. Cursul economic mai poartă numele
de curs al pieței. C.v. este influențat de următorii factori: "situația balanței de plăți externe, care
depinde de nivelul de dezvoltare a economiei naționale (calitatea produselor, nivelul prețurilor), de
competiția și conjunctura internațională; ■raportul dintre cerere și ofertă, fapt care conduce la excedent
sau deficit al balanței de plăți externe; "sensul modificării indicelui prețurilor; "presiunea fiscală;
■ritmul inflației; "corelația dobândă-credit-masă monetară. O reducere a ratei dobânzii, reclamată de
dezvoltarea economică ori de încurajarea creditării, determină majorarea creditului acordat; din această
cauză va avea loc o emisiune de monedă în cont și o solicitare de monedă. Ca urmare, va crește masa
monetară într-un ritm accelerat în cazul în care acest ritm întrece ritmul de dezvoltare economică, se
înregistrează tensiuni inflaționiste care conduc fie la creșterea prețurilor, fie la diminuarea cursului
monedei naționale pe piața externă, ca urmare a faptului că oferta de monedă este mai mare. De
asemenea, c.v. este influențat de recesiune și de șomaj. C.v. asigură monedelor naționale care pătrund
pe piața monetară internațională o modificare calitativă și cantitativă. Concomitent cu stabilirea c.v.,
moneda națională dobândește calitatea de mijloc de plată internațional, putând fi utilizată pe piața
financiară, de credit și monetară internațională. V. și autorități monetare.
CURS VALUTAR DE CUMPĂRARE (CURS MARFĂ) 1. Preț la care se cumpără
valuta de către bancă. 2. Valută rezultată din încasarea unor mărfuri exportate de către o firmă din
aceeași țară cu banca. C.v. de c. se stabilește de către instituția bancară centrală sau de către
instituția de emisiune monetară a țării respective.
CURS VALUTAR DE DESCHIDERE, c. cu care încep să lucreze băncile în ziua
respectivă. El poate fi egal cu cursul valutar de închidere (v.) din ziua precedentă sau poate fi
modificat în anumite limite, pe baza informațiilor privind activitatea bancară din ziua anterioară.
CURS VALUTAR DE ÎNCHIDERE, c. la care s-a efectuat ultima operațiune de vânzare-
cumpărare pe piața valutară a unei țări (burse de valori).
CURS VALUTAR DE PIAȚĂ, c. zilnic real la care se efectuează operațiunile de vânzare-
cumpărare pe piețele valutare. V. și curs valutar.
CURS VALUTAR DE VÂNZARE (CURS MONEDĂ), preț de vânzare al unei valute, de
către bancă, spre a fi folosită de cumpărător la plata unor mărfuri importate. C.v. de v. se stabilește de
către instituția bancară centrală sau de către instituția de emisiune monetară a țării respective.
CURS VALUTAR FIX, variantă a cursului oficial al valutelor (v.), care nu se schimbă
sub influența directă a cererii și ofertei. Practic, c.v.f. este raportul dintre o monedă și celelalte
monede străine, stabilit, în general, pe baza parității dintre ele și care rămâne neschimbat. C.v.f. se
asigură de către banca centrală prin intervenție directă pe piața valutară națională, astfel încât
cursul monedei naționale față de o unitate de măsură a monedelor (aur, dolar SUA sau DST), pe
care a adoptat-o, și, pe această bază, față de cursurile paritare dintre moneda națională și
principalele valute convertibile, să nu depășească în tranzacțiile efective de pe piața valutară
limitele admise de statutul Fondului Monetar Internațional (v.).
519
CURS
CURS VALUTAR FLOTANT (FLUCTUANT), variantă a cursului valutar oficial care se
modifică sub influența cererii și a ofertei referitoare la moneda proprie a unei țări și când instituția
bancară centrală sau instituția de emisiune monetară a țării respective nu mai susține cursul
monedei naționale prin intervenții pe piața valutară. Adepții c.v.f. susțin că paritatea valutară
trebuie să fie lăsată să fluctueze în mod liber, ca și prețurile mărfurilor. Se apreciază că pe această
cale pot fi puse de acord puterea de cumpărare internă cu puterea de cumpărare externă. în
realitate, dacă scade cursul unei valute, scade și puterea sa de cumpărare externă, ceea ce are drept
consecință reducerea importurilor. Concomitent, alte țări, care pot să achiziționeze valuta al cărei
curs se află în scădere, cu mai puțină monedă proprie, au posibilitatea să achiziționeze mai multe
mărfuri, determinând astfel creșterea exporturilor țării a cărei valută se află în această situație.
C.v.f. face posibilă o mai mare libertate a politicii fiscale, monetare și a veniturilor, deoarece statul
respectiv nu mai este obligat să-și ia angajamente de menținere a cursului la un anumit nivel,
sprijină normalizarea competitivității pe piețele internaționale, evitând manevrele valutare ale unor
state în scopuri de concurență neloială, face inutile devalorizarea și revalorizarea, care întotdeauna
creează o stare de tensiune în economie, contribuie la echilibrarea balanțelor de plăți și, în
consecință, reduce necesitatea rezervelor valutare, ceea ce contribuie la utilizarea mai rațională a
fondurilor, fiind, în același timp, un antidot pentru mișcările speculative de capitaluri, deoarece
speranțele de câștiguri speculative sunt cu atât mai mici, cu cât reacția cursurilor este mai promptă,
în același timp, există și argumente împotriva cursurilor flotante, cum sunt: "acestea frânează
comerțul exterior și investițiile ca urmare a creșterii riscului valutar; "generează incertitudine cu
privire la valoarea monedei pe care o achită debitorul la scadență, la evaluarea beneficiului, la
previziunile economice; "stimulează inflația etc. în plus, având o evoluție incertă, c.v.f. duc la
diminuarea comerțului și a investițiilor internaționale; de asemenea, aceste cursuri sunt
generatoare de speculații valutare destabilizatoare. Prin instituirea c.v.f. s-a preconizat "formarea
unor cursuri de schimb reale, determinate de cererea și oferta de pe piață, nu de măsuri
administrative; "reducerea rolului băncilor centrale, ale căror intervenții urmau să devină inutile,
cursurile trebuind să se stabilească spontan; "cursul de schimb trebuia să devină principalul
instrument de adaptare a oricărei economii naționale la condițiile pieței mondiale; "autonomia
politicilor monetare; "stabilizarea efectului speculativ, care urma să devină profitabil, tendința
normală fiind de a vinde atunci când cursurile cresc și de a cumpăra când acestea sunt în scădere.
❖ Cv.f. impur (controlat), variantă a c.v.f. în care instituția bancară centrală, instituția de
emisiune monetară sau un alt organ central competent își fixează anumite marje ca limită, peste
care pot interveni în favoarea monedei lor, pentru a frâna și descuraja speculațiile valutare.
❖ Cv.f. liber (de piață) se stabilește pe piețele valutare la anumite date (chiar și zilnic) de către
bursele de valori, în fimcție de cererea și oferta pentru valuta respectivă; se publică și se transmite
prin diferite mijloace de telecomunicații. în mod obișnuit, c.v.f.l. variază în jurul cursului oficial al
valutelor. în perioadele crizelor monetare, când sunt afectate valutele supraevaluate, care pot fi
devalorizate, bursele de valori se închid pe perioade scurte, pentru a se da posibilitatea băncilor
centrale din diferite țări să-și definească poziția. ❖ C.v.f. nesigur, cotă oficială a burselor de valori,
exprimată în moneda națională a țării în care se face cotarea, astfel încât valutele rămân neschimbate,
în timp ce cursul lor oscilează. în această situație se afirmă că modul de cotare „dă nesigur4*.
❖ Cv.f. pur, variantă a c.v.f. în care instituția bancară centrală, instituția de emisiune monetară sau
un alt organ competent nu intervine în nici un fel în sprijinul monedei naționale. ❖ C.v.f. sigur, situație
în care moneda națională rămâne constantă, pe când cursul său, care se exprimă în unități valutare
stiăine, oscilează. în aceste cazuri se afirmă că modul de cotare pe piețele străine „dă sigur44.
CURS VALUTAR LIBERALIZAT, stabilirea raportului leu-dolar în mod liber, pe baza
cererii și ofertei de valută, printr-un mecanism eficient, în care sunt implicate unitățile din sistemul
bancar românesc. C.v.l. reprezintă, practic, convergența celor trei tipuri de cursuri care operează
astăzi pe piața românească: oficial, stabilit la licitațiile valutare de la Banca Națională a României,
„GRF, stabilit în tranzacțiile dintre agenții economici, și „NEGRU41, stabilit la bursa neagră. în
520
CURS
vederea liberalizării cursului, s-a dus o politică sistematică de menținere a dobânzilor peste rata
inflației, au fost descurajate cererile nejustificate de credite, iar pe de altă parte, Banca Națională a
României a oferit la „vânzare“, în permanență, o anumită sumă de valută. Datorită acestor măsuri,
cererea de valută a început să scadă. De asemenea, în urma acestor măsuri întreprinse de Banca
Națională a României s-a refăcut rezerva valutară, prin care se poate susține leul la actualul nivel,
în același timp, cursul „GRI44 și cel „NEGRU44 se mențin relativ la același nivel, pentru că nu s-au
mai găsit „cumpărători44 de dolari la prețul respectiv. Treptat-treptat, cursul oficial „le-a ajuns din
urmă44. Urmează să fie creată piața valutară interbancară în calitate de autoritate monetară centrală,
Banca Națională a României supraveghează cursul valutar. Menținerea unui raport leu-dolar
rezonabil necesită unele credite externe. V. și curs valutar; curs valutar de vânzare; curs
valutar fix; cursul bursei.
CURS VALUTAR REPREZENTATIV, c. care evidențiază raportul valoric dintre
valutele țărilor membre ale Fondului Monetar Internațional (v.) și Drepturile Speciale de
Tragere (v.). C.v,r. se stabilește pe o perioadă mai lungă de timp și se folosește de Fondul
Monetar Internațional în efectuarea tranzacțiilor și a operațiunilor, precum și pentru evaluarea
activelor care aparțin Fondului, exprimate în valutele țărilor membre.
CURSUL ACȚIUNILOR, prețul la care se vând și se cumpără (se cedează) acțiunile la
bursă, la un moment dat, și care poate fi egal, superior sau inferior valorii nominale. C.a. poate fi:
de cerere, de ofertă sau la care se efectuează tranzacția propriu-zisă. C.a. este influențat de o serie
de factori cum sunt: mărimea dividendului acordat unei acțiuni, rata dobânzii creditului bancar,
cererea și oferta de acțiuni, conjunctura economică, situația economico-financiară și perspectivele
de dezvoltare ale întreprinderii, perioadele de criză și de depresiune. Mărimea dividendului (v.)
influențează direct proporțional nivelul c.a.; cu cât acesta este mai mare, cu atât cursul este mai
ridicat. C.a. se calculează astfel:
în care:
C.a.	= cursul acțiunilor;
D^	= dividendul anual așteptat de investitor;
Rd = rata medie a dobânzii la depozitele bancare.
C.a. nu se formează în funcție de situația trecută sau prezentă a societății emitente, ci în funcție de
evoluția preconizată a acesteia, concretizată în dividendele așteptate de investitor. Prin urmare,
este important nu cât valorează astăzi acțiunile, ci cât vor valora în viitor. Deci, c.a. este dependent
de venitul adus investitorului și de rata medie a dobânzii la depozitele bancare.
CURSUL BURSEI, prețul la care este cotată la bursă, la un moment dat, o hârtie de
valoare, o valută străină etc. C. este în raport direct cu mărimea dividendului și în raport invers cu
mărimea dobânzii capitalului de împrumut. Valoarea nominală a acțiunii nu influențează asupra
cursului ei, întrucât acțiunea nu este supusă răscumpărării de către întreprinderea care a emis-o.
Valoarea nominală a obligațiunii și termenul scurt al răscumpărării influențează favorabil asupra
cursului ei. Cursul la bursă al acțiunilor este supus variațiunilor de conjunctură într-o măsură mai
mare decât cursul obligațiunilor.
CURSUL COMERCIAL UNIC, indicator valutar-financiar de măsurare a eficienței
activității de export-import, care exprimă media cursurilor de revenire la export și import pe
produse și grupe de produse, pe baza căreia se decontează atât exporturile, cât și importurile în
raport cu o valută străină. C.c.u. se stabilește anual împreună cu cursurile de revenire la export și
- — - ~ : —
CURS
import pe produse și grupe de produse. La stabilirea c.c.u. și a cursurilor de revenire pe produse și
grupe de produse se are în vedere necesitatea valorificării superioare a produselor la export pe
piețele externe, prin îmbunătățirea activității de comercializare și diminuarea costurilor interne de
producție, realizarea importurilor în condiții cât mai avantajoase, urmărindu-se reducerea
cursurilor de revenire la export și realizarea unor cursuri corespunzătoare la import; toate acestea
trebuie să aibă ca efect ridicarea eficienței activității de comerț exterior și întărirea monedei
noastre naționale. Tehnica de folosire a c.c.u. constă în aceea că valuta obținută de întreprinderi
din activitatea de comerț exterior și de cooperare economică internațională se cedează băncii sau,
după caz, se primește de la bancă, fiind^ decontată întreprinderilor la cursul de revenire stabilit
anual pe mărfuri sau grupe de mărfuri. întreprinderile de comerț exterior au deschise la bancă
conturi în lei și conturi de evidență în valută; cu ajutorul acestor conturi se urmărește modul cum se
realizează echilibrul valutar și se evidențiază activitatea acestor întreprinderi. De asemenea,
întreprinderile de comerț exterior pot deschide la bancă conturi în valută pentru operațiunile
comerciale efectuate pe piețele externe în scopul obținerii de aport valutar și pentru diferite alte
operațiuni; pentru disponibilitățile din aceste conturi banca bonifică dobânzi în valută. Prețurile
externe de export și cele de import se reflectă în rezultatele economico-financiare ale întreprinderilor
care produc mărfuri pentru export sau care sunt beneficiare de mărfuri provenite din import. Pentru
export, întreprinderile de comerț exterior decontează întreprinderilor producătoare contravaloarea
mărfurilor exportate, la prețul extern transformat în lei la cursul de revenire stabilit pe mărfuri sau
grupe .de mărfuri, din care se scade comisionul sau rabatul comercial. Decontarea se face pe măsura
încasării valutei de la extern, la termenele stipulate în contractele externe; pe tot timpul până la
decontare, întreprinderile producătoare pot folosi credite bancare. Pentru import, întreprinderile de
comerț exterior decontează unităților beneficiare contravaloarea mărfurilor importate în felul
următor: "mărfurile la care se prevede cursul de revenire se livrează la prețuri formate prin
transformarea în lei a prețurilor externe la cursul de revenire pe mărfuri sau grupe de mărfuri, la
care se adaugă taxele vamale și cota de comision stabilită; "mărfurile pentru care nu se prevede
cursul de revenire se livrează la prețuri formate prin transformarea în Iei a prețurilor externe la
c.c.u., la care se adaugă taxele vamale și cota de comision stabilită. Pentru diferite cerințe,
întreprinderile de comerț exterior pot beneficia de credite în lei și în valută. C.c.u. este, la nivel
microeconomic, un instrument principal al gestiunii economico-financiare și al autofinanțării în
activitatea de comerț exterior; el învederează că toate cheltuielile în valută trebuie recuperate din
veniturile realizate în valută, fiind o unitate de apreciere și comparare a mărimilor valorice interne cu
cele externe. La nivel macroeconomic, c.c.u. face posibilă stabilirea unei legături directe între
prețurile și tarifele interne și cele folosite pe piața internațională, adică între cheltuielile de producție
și circulație de pe piața națională și cele recunoscute pe piața externă. C.c.u. a simplificat lucrările
vahitar-financiare efectuate îh cadrul unităților economice, ministerelor și la nivelul economiei
naționale, ușurează urmărirea și raportarea realizării indicatorilor economici, financiari și valutari,
simplificând evidențele care se țin la întreprinderi, bănci și ministere. C.c.u. constituie, în același
timp, o importantă pârghie pentru reducerea costurilor, modernizarea producției, creșterea gradului
de valorificare a mărfurilor pe piețele externe, limitarea și eliminarea din export și din import a
mărfurilor nerentabile, dezvoltarea cu prioritate a exportului produselor rentabile etc., în vederea
creșterii eficienței comerțului exterior. V. și curs de revenire.
CURSUL DE REFERINȚĂ AL LEULUI, c. care se determină în ședințele de licitație
valutară, ce au loc în fiecare zi lucrătoare la sediul Băncii Naționale, în cadrul cărora acest curs se
determină față de dolarul SUA ca un curs de echilibru între cererea și oferta de valută. La ședințele
de licitație participă și băncile comerciale autorizate.
CURSUL OBLIGAȚIUNILOR, prețul la care se vând și se cumpără obligațiunile la un
moment dat și care poate fi inferior, egal sau superior valorii nominale. C.o. este influențat de mai
mulți factori, dintre care se menționează: rata nominală a dobânzii, modul în care investitorul
522
CURT
percepe riscul de neplată de către debitor a obligațiunilor sale scadente („risc de semnătură"), riscul
de dobândă, apropierea sau îndepărtarea scadenței, modul de rambursare a împrumutului, durata
medie de viață a obligațiunii (v.) etc.
CURSUL PIEȚEI (LIBER), raport valoric dintre două monede, stabilit liber pe piață, pe
baza cererii și ofertei. Fiind determinat în mod liber pe piață, cp. este variabil, flotant, cu
modificări nu numai de la o zi la alta, ci chiar și în cursul zilei, în funcție de intensitatea cererii și a
ofertei de valută, determinată, la rândul său, de situația balanței de plăți.
CURSUL POLIȚELOR, v. CURS VALUTAR.
CURTAJ, ocupație; plată (comision), remunerație cuvenită agenților oficiali de bursă,
băncilor pentru tranzacțiile și operațiunile încheiate prin intermediul lor. Comisionul cuvenit este
plătit atât de cumpărător, cât și de vânzător și se calculează în sumă fixă sau în promile din suma
tranzacțiilor și a operațiunilor efectuate. Nivelul c. se stabilește de Comisia Operațiunilor de Bursă,
în funcție de natura operațiunii. De pildă, pentru operațiunile la vedere, nivelul c. poate fi: 3-4%o
pentru negocierea obligațiunilor publice și a altor titluri emise de stat, a obligațiunilor garantate de
stat sau emise de colectivități publice; 5-6 %o pentru negocierea obligațiunilor altele decât cele
publice, a acțiunilor și a altor valori mobiliare. In cazul operațiunilor la termen ferm, c. reprezintă
2-5 %o, în funcție de natura titlului supus negocierii. Operațiunile la termen condițional pot fi
supuse unui c. de 3-4 %o asupra primei cedate. Operațiunile de report suportă un c. de 1 %©, pentru
titlurile emise de stat, și de 1,25-1,75 %o, pentru alte valori mobiliare. La calcularea c. se aplică
tarife regresive pe tranșe. V. și agent oficial de bursă; broker.
CURTAJ Șl SCONT 1. Procent din valoarea primei asigurărilor maritime cuvenit
agentului de asigurare. 2. Procent acordat de asigurători asiguraților, ca bonificație la primele de
asigurare plătite cu anticipație.
CURTEA DE CONTURI, organ suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul
financiar care funcționează pe lângă Parlamentul României. C. de C. își exercită funcțiile în mod
independent și în conformitate cu prevederile Constituției și ale celorlalte legi ale țării. C. de C.
are sediul în București; ea decide în mod autonom asupra programului său de control. C. de C.
fiind instituția supremă de control financiar din România, are toate prerogativele prin lege de a
verifica modul de respectare a legalității, de utilizare a banilor publici, buna administrare a
acestora și eficiența utilizării lor. Acțiunile de control se inițiază din oficiu și pot fi oprite numai de
către Parlament în cazul depășirii competențelor stabilite prin lege. Camera Deputaților sau
Senatul pot cere C. de C. efectuarea unor controale. C. de C. are acces neîngrădit la acte,
documente și informații necesare exercitării funcțiilor sale de control și jurisdicționale, oricare ar fi
persoanele juridice sau fizice deținătoare. Persoanele juridice și fizice supuse controlului sau
jurisdicției C. de C. sunt obligate să-i transmită actele, documentele și informațiile solicitate la
termenele stabilite de C. și să-i asigure accesul la sediile lor, dacă aceasta hotărăște efectuarea
controlului sau cercetarea la fața locului. In cazurile în care C. de C. ia cunoștință de informații
care constituie secrete de stat, de serviciu, comerciale sau personale, aceasta este obligată să
respecte caracterul lor și să înștiințeze autoritățile îndreptățite. C. de C. poate să participe la
activitatea organismelor internaționale de specialitate și să devină membră a acestora. De
asemenea, C. de C. poate colabora cu organismele internaționale de profil și poate exercita, în
numele lor, controlul asupra gestionării fondurilor puse la dispoziția României, dacă prin tratate,
convenții sau alte înțelegeri internaționale se stabilește această competență. C. de C. se compune
din: Secția de Control Preventiv, Secția de Control Ulterior, Secția Jurisdicțională, Colegiul
Jurisdicțional al G, camerele de conturi județene și Secretariatul General. Pe lângă C. de C.
funcționează procurori financiari (v.). Membrii C. de C. sunt consilieri de conturi în număr de
24, care alcătuiesc plenul C. de C. Curtea este condusă de către plen, de comitetul de conducere,
523
CURT
de președintele și vicepreședinții C., care au calitatea de consilieri de conturi. Comitetul de
conducere se compune din președintele C., vicepreședinții acesteia, președinții de secții și cinci
consilieri de conturi, aleși de plenul C. La ședințele plenului participă procurorul general financiar
și secretarul general. C. de C. controlează modul de formare, de administrare și de întrebuințare a
resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și modul de gestionare a
patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, urmărind
respectarea legilor și aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficiență în gestionarea
mijloacelor materiale și bănești. C. de C controlează: "formarea și utilizarea resurselor bugetului
de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor unităților administrativ-teritoriale,
precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete; "constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor
speciale și a fondurilor de tezaur; "formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor
guvernamentale pentru credite interne și externe; "utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții, a
subvențiilor, a transferurilor și a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităților
administrativ-teritoriale; "constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către
instituțiile publice autonome cu caracter comercial și financiar și de către organismele autonome
de asigurări sociale; "situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al
statului și al unităților administrativ-teritoriale de către instituțiile publice, companiile naționale,
regiile autonome, societățile comerciale sau alte persoane juridice în baza unui contract de
concesiune sau închiriere; "diferite alte domenii. C. de C. controlează: "statul și unitățile
administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile
lor publice, autonome sau nu; "Banca Națională a României; "companiile naționale, regiile
autonome; "societățile comerciale la care statul, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile
publice sau regiile autonome dețin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din
capitalul social; "organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează
bunuri, valori sau fonduri într-un regim legal obligatoriu. De asemenea, C. de C. poate efectua
controale și la alte persoane juridice care: beneficiază de garanții guvernamentale pentru credite, de
subvenții sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităților administrativ-teritoriale
sau a instituțiilor publice; administrează, în baza unui contract de concesiune sau de închiriere,
bunuri aparținând domeniului public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;
desfășoară o activitate economică la care persoanele juridice menționate participă cu mai puțin de
50% la formarea capitalului social; nu-și îndeplinesc obligațiile financiare către stat, unitățile
administrativ-teritoriale și instituțiile publice. Controlul execuției bugetelor Camerei Deputaților,
Senatului, Președinției și Guvernului se exercită numai de către C. de C. Execuția bugetului
propriu al C. de C. se aprobă de Parlament. C. de C. exercită controlul preventiv și posterior. C. de
C. exercită controlul preventiv prin organe proprii de control, la ordonatorii principali de credite
ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale, asupra:
angajamentelor din care ar deriva, direct sau indirect, obligații de plată în sarcina statului;
efectuării unor plăți din fondurile publice; deschiderii și repartizării creditelor bugetare;
modificării situației inițiale a repartizării pe trimestre și pe subdiviziunile clasificației bugetare a
creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite; concesionării sau închirierii de bunuri publice.
Organele de control preventiv ale C. se pronunță asupra legalității angajamentelor și efectuării
unor plăți, precum și asupra utilizării creditelor bugetare în limita și conform destinației stabilite
prin legea bugetară anuală. Controlul preventiv se exercită prin viză. Nici o operațiune dintre cele
supuse controlului preventiv al C. nu poate fi executată fără această viză. Când controlul financiar
consideră că operațiunea nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea vizei de
control preventiv, el semnalează acest lucru în scris ordonatorului principal de credite, făcând
cunoscute motivele refuzului de viză. Dacă ordonatorul principal de credite insistă în efectuarea
operațiunii, el înaintează Secției de Control Preventiv actele a căror viză a fost refuzată, motivele
refuzului și punctul său de vedere. Secția de Control Preventiv soluționează cererea în termen de
zece zile, într-un complet constituit din trei consilieri de conturi. Acest complet poate cere
524
CURT
completarea documentelor prezentate și lămuriri de la ordonatorul principal de credite. Completul
se pronunța asupra cererii de viză printr-o decizie care se comunică celor interesați. Dacă se
respinge cererea și se menține refuzul de viză, ordonatorul se poate adresa Guvernului, care
hotărăște în următoarele 15 zile. Hotărârea Guvernului de autorizare a operațiunilor refuzate la
viză de controlul preventiv se comunică C. de C. și ordonatorului principal de credite în termen de
cinci zile. C. de C. informează lunar Parlamentul asupra operațiunilor refuzate la viza de control
preventiv și autorizate de Guvern, aducându-i la cunoștință și motivele refuzului său. C. de C.
exercită și controlul posterior, când verifică: "contul general anual de execuție a bugetului de
stat; "conturile anuale de execuție a bugetelor locale; "conturile anuale de execuție a bugetelor
fondurilor speciale; "conturile fondurilor de tezaur; "contul anual al datoriei publice a statului și
situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe contractate de alte persoane
juridice. In exercitarea acestor atribuții, C. de C., în baza programului propriu de control, verifică,
pe parcursul exercițiului bugetar și la finele acestuia: conturile gestiunilor publice de bani, alte
valori și bunuri materiale publice; conturile execuției de casă a bugetelor publice; conturile de
execuție a subvențiilor și a alocațiilor bugetare pentru investiții acordate altor beneficiari decât
instituțiile publice; bilanțurile și conturile de execuție ale ordonatorilor de credite bugetare și ale
administratorilor care gestionează fonduri supuse regimului bugetului public; conturile
operațiunilor referitoare la datoria publică. Prin verificarea conturilor, C. de C. constată dacă:
conturile supuse controlului sunt exacte și conforme cu realitatea și dacă inventarierea
patrimoniului public a fost făcută la termenele și în condițiile legale; veniturile statului, ale
unităților administrațiv-teritoriale, ale asigurărilor sociale de stat și ale instituțiilor publice
finanțate integral sau parțial din mijloace extrabugetare au fost legal stabilite și încasate la
termenele prevăzute de lege; cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonanțate, plătite și
înregistrate conform reglementărilor legale și în concordanță cu prevederile legii bugetare;
modificările aduse prevederilor inițiale ale bugetelor sunt autorizate și s-au făcut în condițiile legii;
subvențiile și alocațiile pentru investiții s-au acordat de la buget sau din fonduri speciale, în
condițiile legii, și s-au utilizat conform destinațiilor stabilite; contractarea împrumuturilor de stat,
rambursarea ratelor scadente ale acestora și plata dobânzilor aferente s-au făcut în condițiile legii;
creanțele și obligațiile statului și ale unităților administrativ-teritoriale sunt îndreptățite sau
garantate, iar activele sunt protejate potrivit legii. De asemenea, C. de C. analizează: "necesitatea
și oportunitatea angajării unor cheltuieli bugetare, acordării unor subvenții, efectuării unor
transferuri între bugetele publice, aprobării unor viramente de credite bugetare și acordării unor
credite suplimentare; "calitatea gestiunii financiare din punctul de vedere al economicității,
eficacității și eficienței. Prin controalele efectuate la persoanele juridice, C. de C. urmărește în
principal: "exactitatea și realitatea bilanțurilor contabile și a conturilor de profit și pierderi;
■îndeplinirea obligațiilor financiare către buget sau către alte fonduri stabilite prin lege; "utilizarea
fondurilor alocate de la buget sau a fondurilor speciale, potrivit destinației stabilite; "calitatea
gestiunii economico-financiare, dacă prin aceasta se afectează drepturile statului, ale unităților
administrativ-teritoriale sau ale instituțiilor publice ori se creează obligații în sarcina acestora. De
asemenea, C. de C. verifica modul de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare
ale Fondului Proprietății de Stat și modul în care acesta își îndeplinea obligațiile legale în raport cu
societățile comerciale. C. de C. exercită controlul conturilor la sediul său sau la fața locului. C. de
C., ca organ suprem de control financiar, mai are următoarele competențe: să evalueze activitatea
de control financiar propriu a persoanelor juridice controlate; să emită instrucțiuni cu caracter
obligatoriu pentru organele de control financiar, necesare exercitării în bune condiții a
competențelor C. de C.; să solicite organelor de control financiar și ale Băncii Naționale a
României verificarea cu prioritate a unor obiective, în cadrul atribuțiilor lor legale; să ceară și să
utilizeze, pentru exercitarea funcțiilor sale de control și jurisdicționale, rapoartele celorlalte
organisme cu atribuții de control financiar. C. de C. are dreptul să decidă: "suspendarea aplicării
măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal; "blocarea
525
CURT
fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora;
■înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, corectarea bilanțurilor contabile,
a conturilor de profit și pierderi și a conturilor de execuție. C. de C. are și importante atribuții
jurisdicționale. Astfel, Colegiul Jurisdicțional al C. de C. judecă și hotărăște, în primă instanță, cu
privire la plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu
caracter financiar comise de administratorii, gestionarii și contabilii, precum și de celelalte persoane
supuse jurisdicției C, Colegiul Jurisdicțional judecă și hotărăște cu privire la plata de despăgubiri
civile și de către alte persoane, în cazul în care acestea au participat la producerea daunei. Colegiul
Jurisdicțional judecă, în primă instanță, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către
administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați care au participat împreună
cu aceștia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice în legătură cu formarea,
administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu
gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale. Colegiul
Jurisdicțional judecă, în primă instanță, întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de șefii
compartimentelor de control ale curților județene de conturi (v.); de asemenea, judecă în primă și
ultimă instanță plângerile introduse împotriva încheierilor prin care completele constituite au dispus
descărcarea de gestiune, plângerile introduse împotriva proceselor-verbale de constatare și
sancționare a contravențiilor încheiate de organele de control ale C. de C. C. de C. judecă, în ultimă
instanță: recursurile în interesul legii declarate de procurorul general financiar (v.) împotriva
hotărârilor definitive ale colegiilor și Secției Jurisdicționale; conflictele de competență ivite între
Secția Jurisdicțională și colegiile Jurisdicționale; cererile de reexaminare introduse împotriva
soluțiilor procurorului general financiar date asupra actelor de clasare. Conflictele de competență
ivite între instanțele C. de C. și instanțele judecătorești se soluționează de către Curtea Supremă de
Justiție. C. de C. poate cere celor în drept suspendarea din funcție a persoanelor răspunzătoare de
săvârșirea faptelor cauzatoare de pagube importante sau a abaterilor grave cu caracter financiar,
constatate de organele de control ale Curții și pentru care sunt judecate, până la pronunțarea hotărârii
definitive în cauză. Membrii C. de C. sunt numiți de Parlament la propunerea Comisiei pentru
Politică Financiară, Bancară și Bugetară a Senatului și a Comisiei pentru Buget și Finanțe a Camerei
Deputaților, pentru un mandat de șase ani, mandat care poate fi reînnoit. Organele de conducere ale
C. de C. sunt: plenul C, de C., comitetul de conducere, președintele C.
CURTEA DE CONTURI JUDEȚEANĂ, organ teritorial al Curții de Conturi (v.)
compus din Compartimentul de Control Financiar și Colegiul Jurisdicțional. Compartimentul de
Control Financiar este format din controlori financiari și este condus de un șef de compartiment.
Colegiul Jurisdicțional este format din judecători financiari și este condus de un președinte. Pe
lângă C. de C. j. funcționează procurori financiari.
CURTIER, mijlocitor al tranzacțiilor la bursa de valori. V. și broker; agent; agent de
asigurare.
CURTIER BANCAR, intermediar care acționează pe contul băncilor, în scopul apropierii
ofertei și cererii. în acest scop, c.b. efectuează la început o primă compensare între participanții
care li se adresează. C.b. sunt retribuiți cu un comision numit curtaj (v.), calculat proporțional cu
sumele compensate. De regulă, curtajul se plătește de către solicitant, adică de către împrumutat.
CURTIER DE ASIGURARE, v. AGENT DE ASIGURARE.
CUSTODE 1. Persoană juridică sau fizică în competența și răspunderea căreia au fost
încredințate paza și conservarea anumitor bunuri (mărfuri refuzate la acceptare de către
întreprinderile cumpărătoare, mărfurile perisabile expediate din eroare altor unități economice,
bunuri devenite indisponibile prin sechestru etc.). 2. Bancă, persoană juridică română sau o
sucursală a unei bănci străine autorizată să funcționeze pe teritoriul României, care păstrează
cus
activele unui fond universal de pensii (v.), pe baza unui contract de depozitare încheiat cu
societatea de pensii (v.) care administrează fondul respectiv. C. este obligat: "să primească
sumele corespunzătoare contribuțiilor la fond ale fiecărui membru de la Casa Națională de Pensii
și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și să prelucreze documentele care stau la baza acestora; "să
informeze societatea de pensii asupra contribuțiilor primite; "să deconteze tranzacțiile cu activele
financiare din portofoliul fondului; «să preia dividendele, dobânzile și celelalte drepturi aferente
activelor financiare depozitate, în conformitate cu normele de administrare transmise de societatea
de pensii; «să se asigure că instrucțiunile societății de pensii sunt în concordanță cu legea, cu
reglementările Comisiei de Reglementare și Supraveghere a Societăților de Pensii, ale Comisiei
Naționale a Valorilor Mobiliare și cu prevederile actelor constitutive ale fiecărui fond; "să se
asigure că orice sume datorate în legătură cu tranzacțiile efectuate cu active financiare din
portofoliul fiecărui fond sunt achitate în termenele legale; "să evalueze zilnic activul net al
fondului; "să transmită societății de pensii orice informații referitoare la activele aflate în custodie;
■să efectueze transferurile de plăți; "să depoziteze și să păstreze îh siguranță toate activele
financiare din portofoliul fondului; Bsă îndeplinească orice alte obligații prevăzute în
reglementările Comisiei de Reglementare și Supraveghere a Societăților de Pensii (v.) sau ale
Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (v.). în cazul retragerii licenței custodiei de către
Comisia de Reglementare și Supraveghere a Societăților de Pensii, al neexecutării sau executării
necorespunzătoare de către c. a contractului de depozitare sau dacă acesta este subiectul unei
proceduri de lichidare judiciară sau voluntară: "societatea de pensii notifică imediat custodelui și
Comisiei de Reglementare și Supraveghere a Societăților de Pensii încetarea contractului;
■societatea de pensii numește un nou c. și obține aprobarea Comisiei de Reglementare și
Supraveghere a Societăților de Pensii în cel mai scurt timp; "în cazul în care societatea de pensii
nu respectă parcurgerea procedurilor legale, Comisia de Reglementare și Supraveghere a
Societăților de Pensii o poate obliga să înlocuiască custodele. De asemenea, Comisia de
Reglementare și Supraveghere a Societăților de Pensii poate obliga societatea de pensii să înlocuiască
custodele dacă structura financiară și organizatorică a acestuia s-a deteriorat substanțial și activele
păstrate în custodia sa sunt în pericol. Orice înlocuire a custodelui trebuie făcută într-un mod care să
asigure continuitatea îndeplinirii obligațiilor acestuia în legătură cu activele fondului. C. este obligat
să informeze imediat Comisia de Reglementare și Supraveghere a Societăților de Pensii în legătură
cu orice aspect care încalcă normele legale, statutul fondului sau care poate periclita interesele
oricărui membru. V. și contract de depozitare a activelor societății de pensii.
CUSTODIA ACTIVELOR FONDURILOR UNIVERSALE DE PENSII, păstrarea
activelor fondului de pensii administrat de o societate de pensii, pe baza unui contract de depozitare.
Societatea de pensii numește un singur custode pentru fondul de pensii pe care îl administrează.
Custodele poate deține activele mai multor fonduri, cu condiția de a păstra separat activele,
operațiunile și înregistrările fiecărui fond de ale sale proprii și de cele ale celorlalte fonduri.
Custodele poate fi o bancă persoană juridică română sau o sucursală a unei bănci străine autorizată să
funcționeze pe teritoriul României și care îndeplinește următoarele condiții: "deține o licență acordată
de Comisia de Reglementare și Supraveghere a Societăților de Pensii (v.), iar această licență nu a
fost suspendată; "capitalul social, respectiv capitalul de dotare, nu este mai mic decât echivalentul în lei,
calculat la cursul de schimb al Băncii Naționale a României la data acordării licenței, a 10 milioane
EURO; "nu deține acțiuni la societatea de pensii care administrează fondul ale cărui active le păstrează
sau acțiuni ale unei entități care este persoană afiliată în raport cu societatea de pensii și nu are nici un
fel de relații de capital cu aceste entități; "nu împrumută și nu ia cu împrumut bani de la fondul ale cărui
active le deține sau de la societatea de pensii care administrează fondul; "angajații sau membrii
organelor sale de conducere nu sunt membri ai consiliului de administrație sau angajați ai societății de
pensii ce administrează fondul ale cănii active le păstrează; "îndeplinește cerințele prevăzute în
reglementările Comisiei de Reglementare și Supraveghere a Societăților de Pensii.
527
cus
CUSTODIE OBLIGATORIE, obligație ce revine unităților economice cumpărătoare de a
înmagazina, păstra și conserva în bune condiții mărfurile pe care le-au refuzat la plată și de a le
expedia la destinația indicată de furnizor, pe spezele acestuia. Dacă organele bancare, controlând
păstrarea mărfurilor aflate în custodie, constată că o parte din acestea lipsesc, ele obligă unitățile
economice cumpărătoare să plătească integral mărfurile aflate în custodia lor, plus o majorare
pentru fiecare zi de întârziere, sesizând în același timp și organele competente. în cazul refuzării
mărfurilor perisabile sau ușor alterabile, întreprinderea cumpărătoare este obligată să ia măsuri
pentru conservarea și valorificarea acestor mărfuri și să depună la bancă pe numele furnizorului, la
intervale de maxim cinci zile, sumele rezultate din vânzare, compensându-și mai întâi cheltuielile
pe care le-a efectuat în interesul furnizorului.
CUTIA MILELOR, casă de ajutor aparținând breslelor din Moldova și Muntenia, existentă
pe la mijlocul secolului al XlX-lea, care acorda membrilor breslei unele ajutoare în caz de boală,
accident, bătrânețe, deces, C.m. se alimenta cu cotizații de la membrii breslei, cu amenzi, din
caritate publică. Fondurile C.m. erau folosite pentru susținerea diferitelor acțiuni destinate să ducă
la creșterea prestigiului breslei, cum erau: organizarea de hramuri bisericești, donații făcute
slujitorilor bisericești, organizarea de petreceri, pregătirea unor mese pentru nevoiași.
Administrarea fondurilor C.m. era de competența starostelui, care dispunea de ele după bunul său
plac și care, în efectuarea diverselor cheltuieli, se putea sfătui cu membrii de frunte ai breslei, cu
epitropii (persoanele care administrau averea bisericilor). Calfele și mai ales ucenicii primeau
numai în mod excepțional ajutoare din fondul de milostenie adunat în „cutia“ milelor. Beneficiarii
obișnuiți ai ajutoarelor din C.m. erau însă patronii scăpătați, văduvele și copiii lor. Din C.m. se
acordau ajutoare de înmormântare și uneori se ajutorau săracii. De multe ori banii erau acordați
sub formă de împrumuturi numai unor „fețe cinstite", care prezentau garanția rambursării lor. Un
hrisov din 1794 descria rolul C.m. în modul următor: «... Când bresla loru se va întâmpla a
muri vreunulu întru scăpătăciune, sau vre-unulu din vre-o boală îndelungată, ori din
slăbiciunea bătrânețeloru trecute nu va fi vrednicu a se chivernisi, seu din altă întâmplare de
la Dumnezeu va cădea în lipsă desevârșită, atunci din cutia aceasta să se dee ce se cade ca
mortulu să se îngroape cu celea trebuincioase, după orenduiala creștinească și săracului să se
ajute dupe datorie/4 (V. A. Urechia, Istoria Româniloru, seria 1786-1800, Tomulu III alu seriei
1786-1800, Bucuresci, Tipografia și fonderia de litere Thoma Basileascu, 1893, p. 275.)
Realitatea a arătat că mai ales membrii de jos ai breslei erau nevoiți - în caz de boală îndelungată
și când nu aveau de lucru - să se întoarcă în satele sau mahalalele din care proveneau, fără să
primească vreun sprijin, beneficiind doar de caritatea publică, ceea ce înseamnă că breslele au fost
departe de a acorda o asistență suficientă și efectivă membrilor lor.
CVASIMONEDĂ (ca și moneda), bunuri formate din diferite avuții lichide care nu sunt
propriu-zis monedă, deoarece trebuie să fie transformate pentru a deveni mijloace de plată cu
putere liberatorie. Transformările în echivalent general se fac ușor și fără pierdere de valoare. C.
este administrată în principal de bănci.

GLOSAR
A
Pag.
ABAC ...........................................................................  7
ABANDON...........................................................................7
ABANDON VAMAL ..................................................................  7
ABANDONAREA MOȘTENIRII ............’..............................................7
ABATERE ........................................................................  8
ABATERE MEDIE PÂTRATICÂ ..........................................................8
ABILITARE.......................................................................  8
ABONAMENT ........................................................................8
ABORDAJ ........................................................................  8
ABROGARE..;.......................................................................8
ABSENTEISM......................................................................  9
ABSORBȚIE ......................................................................  9
ABUZ .............................................................................9
-	ABUZ DE ÎNCREDERE .........................................................9
-	ABUZ DE PUTERE.............................................................9
-	ABUZ DE DREPT............................................................  9
-	ABUZ ÎN SERVICIU ........................................................  9
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE......................................................9
ACADEMIA ROMÂNĂ..................................................................10
ACADEMIE.........................................................................10
ACCELERAREA INFLAȚIEI .......................................................... 10
ACCEPT ..........................................................................10
ACCEPTANT .......................................................................10
ACCEPTANT PENTRU ONOARE..........................................................10
ACCEPTARE .......................................................................10
-	ACCEPTARE COMPLETĂ .....................................................  10
-	ACCEPTARE EXPRESĂ ........................................................10
-	ACCEPTARE PARȚIALĂ .......................................................11
-	ACCEPTARE TACITĂ .........................................................11
ACCEPTAREA CAMBIEI ..............................................................11
ACCEPTAREA SUCCESIUNII ..........................................................11
ACCIDENT ........................................................................11
ACCIDENT DE MUNCĂ................................................................12
ACCIZĂ...........................................................................14
-	ACCIZA PENTRU ALCOOLUL ETILIC ALIMENTAR ..................................14
-	ACCIZA PENTRU ȚIGARETE .................................................  15
-	ACCIZA PENTRU PRODUSE DIN TUTUN ..........................................15
-	ACCIZA PENTRU CARBURANȚII AUTO .............................................15
-	ACCIZA PENTRU CAFEA. CAFEA CU ÎNLOCUITORI ȘI CAFEA SOLUBILĂ. INCLUSIV AMESTECURI
CU CAFEA SOLUBILĂ ..........................................................15
ACHITARE ........................................................................20
ACHITAREA DATORIEI PUBLICE INTERNE ..............................................20
ACHIZITOR .......................................................................20
ACHIZIȚIE........................................................................20
ACHIZIȚIE PUBLICĂ ...............................................................20
ACHIZIȚIE SPECULATIVĂ ...........................................................20
ACONT............................................................................20
ACOPERIRE .......................................................................21
-	ACOPERIRE BANCARĂ ........................................................21
-	ACOPERIRE ÎN AUR .........................................................21
-	ACOPERIRE MONETARĂ (TEHNICĂ)..............................................21
ACOPERIRE TOVALOP................................................................21
ACORD ...........................................................................21
-	ACORD DIRECT .............................................................21
-	ACORD INDIRECT ...........................................................21
-	ACORD PROGRESIV...........................................................21
ACORD DE BARTER..................................................................21
529
ACORD DE CLEARING................................................................21
-	ACORD DE CLEARING CU TRANSFER ...........................................22
ACORD DE COMERȚ $1 COOPERARE COMERCIALĂ $1 ECONOMICĂ ............................22
ACORD DE EVITARE A DUBLEI IMPUNERI...............................................22
ACORD DE GARANTARE A INVESTIȚIILOR ..............................................22
ACORD DE PLĂȚI ..................................................................22
ACORD GENERAL DE ÎMPRUMUT........................................................22
ACORD GLOBAL.....................................................................22
ACORD „SWAP“ ....................................................................23
ACORDARE DE CREDITE BANCARE .....................................................23
ACORDARE DE ÎMPRUMUTURI ÎN CONDIȚII DE FAVOARE...................................23
ACORDUL DE LA BRETTON WOODS......................................................23
ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE ȘI COMERȚ .........................................24
ACORDUL MONETAR EUROPEAN (A.M.E.)............................................... 24
ACREDITIV ...................................................................... 24
ACREDITIV AVIZAT.................................................................25
ACREDITIV C.E.C..................................................................25
ACREDITIV CIRCULAR ..............................................................25
ACREDITIV CU CLAUZĂ ROȘIE........................................................25
ACREDITIV DE RAMBURSARE..........................................................26
ACREDITIV DOCUMENTAR (COMERCIAL).................................................26
-	ACREDITIV DOCUMENTAR CIRCULAR............................................26
-	ACREDITIV DOCUMENTAR COLECTIV ...........................................26
-	ACREDITIV DOCUMENTAR IREVOCABIL..........................................26
-	ACREDITIV DOCUMENTAR REVOCABIL ..........................................27
-	ACREDITIV DOCUMENTAR SIMPLU .............................................27
ACREDITIV DOMICILIAT.............................................................27
ACREDITIV PERIODIC ..............................................................27
ACREDITIV PLĂTIBIL ÎN TRANȘE ....................................................27
ACREDITIV REVOLVING .............................................................27
■ ACREDITIV SIMPLU...............................................................27
ACT .............................................................................27
ACT ADIȚIONAL (ALONJĂ) ..........................................................28
ACT BUGETAR......................................................................28
-	ACTE BUGETARE DE PLAN....................................................28
-	ACTE BUGETARE OPERATIVE .................................................28
-	ACTE BUGETARE DE DECONTARE ..............................................28
ACT DE ADMINISTRARE..............................................................28
ACT DE COMERȚ....................................................................28
ACT DE EVALUARE A PAGUBEI .......................................................28
ACT DE EXPERTIZĂ ................................................................28
ACT DE LICHIDARE ÎN VAMĂ ........................................................28
ACT JUSTIFICATIV.................................................................28
ACTIV ...........................................................................28
ACTIV CIRCULANT..................................................................29
ACTIV DE EXPLOATARE .............................................................29
ACTIV DE REZERVĂ ................................................................29
ACTIV NET........................................................................29
ACTIV PATRIMONIAL ...............................................................29
ACTIV SOCIAL ....................................................................29
ACTIV SUCCESORAL.................................................................29
ACTIV SUCCESORAL NET ............................................................29
ACTIVE...........................................................................29
ACTIVE CIRCULANTE ...............................................................30
-	ACTIVE CIRCULANTE ASIMILATE CELOR PROPRII ...............................30
-	ACTIVE CIRCULANTE BĂNEȘTI................................................31
-	ACTIVE CIRCULANTE ÎMPRUMUTATE ...........................................31
-	ACTIVE CIRCULANTE ÎN DECONTARE ..........................................31
-	ACTIVE CIRCULANTE NENORMATE..............................................31
-	ACTIVE CIRCULANTE NORMATE................................................31
-	ACTIVE CIRCULANTE PROPRII ...............................................31
ACTIVE CORPORALE.................................................................31
ACTIVE FINANCIARE ...............................................................32
ACTIVE FIXE......................................................................32
ACTIVE IMOBILIZATE...............................................................32
-	IMOBILIZĂRI CORPORALE....................................................32
-	IMOBILIZĂRI NECORPORALE .................................................32
530
-	IMOBILIZĂRI FINANCIARE ....................................................32
-	IMOBILIZĂRI ÎN CURS........................................................32
ACTIVE LATENTE ....................................................................32
ACTIVE LICHIDE ....................................................................32
ACTIVE NECORPORALE ................................................................32
ACTIVE NENORMATE ..................................................................32
ACTIVE NORMATE.....................................................................32
ACTIVE REALE ......................................................................32
ACTIVELE FONDULUI DESCHIS DE INVESTIȚII ...........................................33
ACTIVITATE DE ASIGURARE ...........................................................33
ACTIVITATE DE COMISARIAT DE AVARIE ................................................33
ACTIVITATE DE DEPOZITARE PENTRU FONDURILE DESCHISE DE INVESTIȚII ȘI SOCIETĂȚILE DE INVESTIȚII ...33
ACTIVITATE ECONOMICĂ ..............................................................33
ACTIVITĂȚI PERMISE BĂNCILOR........................................................33
ACTIVUL NET .......................................................................34
ACTIVUL NET CONTABIL AL SOCIETĂȚII ................................................34
ACTUALIZARE........................................................................34
ACTUAR ............................................................................34
ACTUARIAT........................................................................  34
ACȚIONAR...........................................................................34
ACȚIONAR SEMNIFICATIV .............................................................35
ACȚIUNE ...........................................................................35
-	VALOAREA CONTABILĂ ........................................................36
-	VALOAREA INTRINSECĂ .......................................................36
-	VALOAREA FINANCIARĂ........................................................36
-	VALOAREA DE RANDAMENT......................................................37
-	VALOAREA DE LICHIDARE .....................................................37
-	VALOAREA DE RĂSCUMPĂRARE...................................................37
-	ACȚIUNE AFLATĂ PE PIAȚĂ....................................................37
-	ACȚIUNE AUTORIZATĂ ........................................................38
-	ACȚIUNE COMUNĂ (ORDINARĂ) .................................................38
-	ACȚIUNE COTATĂ ............................................................38
-	ACȚIUNE DE ADMINISTRATOR ..................................................38
-	ACȚIUNE DE APORT ..........................................................38
-	ACȚIUNE DE CAPITAL ........................................................38
-	ACȚIUNE DE FOLOSINȚĂ ......................................................38
-	ACȚIUNE DE FONDATOR........................................................38
-	ACȚIUNE DE NUMERAR ....................................................... 38
-	ACȚIUNE DE MICĂ CUPLURĂ ...................................................38
-	ACȚIUNE DE MUNCĂ ..........................................................38
-	ACȚIUNE DE PRIORITATE .....................................................38
-	ACȚIUNE DEZMEMBRATĂ........................................................38
-	ACȚIUNE EMISĂ..............................................................38
-	ACȚIUNE FĂRĂ VALOARE NOMINALĂ..............................................38
-	ACȚIUNI GEMENE.............................................................38
-	ACȚIUNI GRATUITE...........................................................38
-	ACȚIUNE LA PURTĂTOR .......................................................38
-	ACȚIUNE MULTIPLĂ ..........................................................39
-	ACȚIUNE NEEMISÂ............................................................39
-	ACȚIUNE NOMINATIVĂ.........................................................39
-	ACȚIUNE NOUĂ...............................................................39
-	ACȚIUNE OBIȘNUITĂ (ORDINARĂ)...............................................39
-	ACȚIUNE POPULARĂ ..........................................................39
-	ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ......................................................39
-	ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ CONVERTIBILĂ ....................................... 39
-	ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ CU DOBÂNDĂ VARIABILĂ ................................39
-	ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ CUMULATIVĂ............................................39
-	ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ NON-CUMULATIVĂ ......................................39
-	ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ NON-PARTICIPANTĂ ....................................39
-	ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ PARTICIPANTĂ.........................................39
-	ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ PRIORITARĂ ..........................................39
-	ACȚIUNE PREFERENȚIALĂ REVOCABILĂ...........................................39
-	ACȚIUNE PRIVILEGIATĂ ......................................................39
-	ACȚIUNE PUSĂ ÎN VÂNZARE ...................................................40
-	ACȚIUNE TEZAURIZATĂ .......................................................40
ACȚIUNE CAMBIALĂ ..................................................................40
ACȚIUNE DE REGRES..................................................................40
531
ACȚIUNE IMOBILIARĂ.................................................-.............40
ACȚIUNE IPOTECARĂ................................................................41
ACȚIUNE JUDECĂTOREASCĂ PENTRU ÎNȚELEGERE ........................................41
ACȚIUNE PAULIANÂ ..................................................-.............41
ACȚIUNILE UNEI SOCIETĂȚI DE ASIGURĂRI ...........................................41
ACUMULARE ......................................................-................41
ACUMULARE A CAPITALULUI..........................................................41
ACUMULARE BĂNEASCĂ ..............................................................41
ACUMULARE EXTENSIVĂ .............................................................42
ACUMULARE INTENSIVĂ................................................-.............42
ACUMULARE PRIMITIVĂ..............................................................42
ACUMULĂRI BĂNEȘTI LA 1 000 DE LEI FONDURI FIXE...................................42
ACUMULĂRI BĂNEȘTI TOTALE ANUALE..................................................42
ADAOS COMERCIAL..................................................................43
ADAOS DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ ....................................................43
ADAOS DE COMERCIALIZARE..........................................................43
ADAOS DE RISC....................................................................43
ADAOS DE RURAL ................................................................  43
ADAOS INFLAȚIONIST...............................................................43
ADAOS LA PRIMA NETĂ..............................................................43
ADERENT..........................................................................43
ADEVERINȚĂ.........................................................-.............43
-	ADEVERINȚĂ DE DISPONIBIL..................................................43
ADEZIUNE ........................................................................44
ADJUDECARE.......................................................................44
ADMINISTRARE.....................................................................44
-	ADMINISTRAREA FALIMENTULUI................................................44
ADMINISTRARE DE INVESTIȚII ......................................................44
ADMINISTRAREA FALIMENTULUI.......................................................44
ADMINISTRAREA TITLURILOR.........................................................44
ADMINISTRATOR AL SOCIETĂȚII COMERCIALE.......................................... 45
ADMINISTRATOR GARANT AL EMISIUNII DE TITLURI FINANCIARE .........................46
ADMINISTRAȚIE FINANCIARĂ ........................................................46
ADMINISTRAȚIE VAMALĂ ........................................................... 46
ADMINISTRAȚII PRIVATE ...........................................................47
ADMINISTRAȚII PUBLICE ...........................................................47
ADMITERE LA BURSĂ................................................................47
ADMITERE LA CREDITARE A INVESTIȚIILOR ...........................................47
ADMITEREA LA FINANȚARE A CHELTUIELILOR DE PROIECTARE ............................47
ADMITEREA LA FINANȚARE A INVESTIȚIILOR...........................................47
ADOCRAȚIE........................................................................48
ADOPTAREA BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT.................................48
ADOPTAREA BUGETULUI DE STAT .....................................................49
AD PARI..........................................................................51
ADUNAREA GENERALĂ A ACȚIONARILOR SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI ....................... 51
-	ADUNĂRI GENERALE ORDINARE ................................................51
-	ADUNĂRI GENERALE EXTRAORDINARE ...........................................51
ADUNAREA GENERALĂ A CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR ....................52
-	ADUNĂRI GENERALE ORDINARE ................................................52
-	ADUNĂRI GENERALE EXTRAORDINARE ...........................................52
ADUNAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII COMERCIALE........................................52
-	ADUNARE GENERALĂ ORDINARĂ ................................................52
-	ADUNARE GENERALĂ EXTRAORDINARĂ ...........................................53
ADVALOREM .......................................................................53
AFACERE .........................................................................53
AFILIATĂ UNEI BĂNCI..............................................................53
AGENT............................................................................53
-	AGENT DE ASIGURARE ....................:..................................53
-	AGENT DE BURSĂ........................................................... 53
-	AGENT DE COMPENSARE ȘI DEPOZITARE COLECTIVĂ DE VALORI MOBILIARE...........54
-	AGENT DEPENDENT...........................................................54
-	AGENT DE LICHIDARE........................................................54
-	AGENT DE NAVLOSIRE........................................................54
-	AGENT DE NEGOCIERE A TITLURILOR DE VALOARE................................54
-	AGENT DE RECUPERARE ......................................................55
-	AGENT DE SCHIMB...........................................................55
-	AGENT DE TRANSFER (DEPOZITAR) ............................................55
532
-	AG ENT FISC A L ...........................................................55
-	AGENT OFICIAL DE ASIGURARE MARITIMĂ........................................55
-	AGENT OFICIAL DE BURSĂ (DE SCHIMB)........................................ 55
- AGENT PENTRU VALORI MOBILIARE ..................................................55
AGENȚIA DE GARANTARE MULTILATERALĂ A INVESTIȚIILOR (M.I.G.A.)......................56
AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRIVATIZARE ..............................................56
AGENȚIA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE ......................................................56
AGENȚIA VALORILOR MOBILIARE........................................................57
AGENȚIE ...........................................................................58
AGENȚIE DE INTERMEDIERE A ASIGURĂRILOR ............................................58
AGENȚIE DE NEGOCIERE A TITLURILOR DE VALOARE ......................................58
AGENȚIE DE RATING .................................................................60
AGIO ..............................................................................60
AGIOTAJ............................................................................61
AGREGAT ...........................................................................61
AGREGAT MONETAR ...................................................................61
AIAR...............................................................................61
AJUSTARE...........................................................................61
AJUSTARE A BALANȚEI DE PLĂȚI ......................................................61
AJUSTARE DE VALOARE................................................................61
AJUSTARE FISCALĂ LA FRONTIERĂ .....................................................61
AJUTOARE CE SE ACORDĂ DE CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR ..................62
AJUTOARE SOCIALE ACORDATE ELEVILOR ȘI STUDENȚILOR..................................62
AJUTOR BĂNESC EXCEPȚIONAL..........................................................63
AJUTOR BĂNESC OCAZIONAL ...........................................................63
AJUTOR BĂNESC TRIMESTRIAL......................................................... 63
AJUTOR DE INTEGRARE PROFESIONALĂ.................................................. 63
AJUTOR DE ÎNMORMÂNTARE............................................................ 64
AJUTOR DE STAT ..................................................................  64
AJUTOR ÎN CAZ DE DECES.............................................................64
.AJUTOR MUTU.AL ...................................................................65
AJUTOR SOCIAL .................................................................... 65
AJUTORUL DE ȘOMAJ ................................................................ 67
AJUTORUL SOȚIILOR MILITARILOR ÎN TERMEN........................................... 70
ÂLABAISSE........................................................................
 LA HAUSSE .......................................................................70
ALBINĂRIT ........................................................................ 70
ALEATORIU......................................................................... 70
ALICOTĂ .......................................................................... 71
ALIENARE.......................................................................... 71
ALIMENTARE CU FONDURI .....................................;...................
ALINEAT BUGETAR................................................................... 71
ALOCAREA RESURSELOR..............................................................  71
ALOCAȚIA DE SPRIJIN ..................................................... ..........71
ALOCAȚIA DE STAT PENTRU COPII............................................ ..........71
ALOCAȚIE..............................................................................
-	ALOCAȚIE BUGETARĂ ........................................................ 73
-	ALOCAȚIE BUGETARĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE ................................... 73
-	ALOCAȚIE DE AMORTIZARE...................................................  73
-	.ALOCAȚIE DE HRANĂ.......................................................  73
-	ALOCAȚIE DE ÎNTREȚINERE..................................................  73
-	ALOCAȚIE DE SOLIDARITATE ............................................
ALONJĂ............................................................................ 73
AL PARI .......................................................................... 73
ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCLALE ALE AGRICULTORILOR ............................ 74
ALTE SURSE ......................................................................  74
ALTE \TNITUR1 ALE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT ..................... ^’"^74
AMANET ........................................................................... 74
AMÂNARE .......................................................................... 74
AMÂNAREA PLĂȚII PRIMELOR DE ASIGURARE....................................
AMENDĂ .................................................................. 74
AMNISTIE FISCALĂ ................................................................  75
AMORTISMENT .....................................................................  75
-	AMORTISMENT ANUAL .......................................................  75
-	.AMORTISMENT CONTABIL....................................................  75
AMORTIZARE.......................................................................  75
AMORTIZARE ACCELERATĂ............................................................  78
533
AMORTIZARE ALTERNATIVĂ ..........................................................78
AMORTIZARE COMUNA................................................................78
AMORTIZARE CONTINUĂ..............................................................78
AMORTIZARE DEGRESIVĂ ............................................................78
AMORTIZARE GENERALĂ .............................................................78
AMORTIZARE LINIARĂ ............................................................. 78
AMORTIZARE PROGRESIVĂ............................................................79
AMORTIZARE PROPORȚIONALĂ (LINIARĂ) ..............................................79
AMORTIZARE REGRESIVĂ.............................................................79
AMORTIZARE SPECIFICĂ ..........................................................  80
AMORTIZAREA CAMBIH .................................  ...........................80
AMORTIZAREA CAPITALULUI IMOBILIZAT...............................................80
AMORTIZAREA ÎMPRUMUTULUI ........................................................80
-	AMORTIZARE FACULTATIVĂ .................................................. 80
*	AMORTIZARE OBLIGATORIE ...................................................80
A.M.U. (ASIAN MONETAR Y UNIT)....................................................81
AN BUGETAR.......................................................................81
AN DE GESTIUNE .._...............................................................81
AN FISCAL....................................................................    81
ANALIZA MORBIDITĂȚI PROFESIONALE.................................................81
ANALIZA PORTOFOLIULUI ...........................................................82
ANALIZA STATISTICĂ A ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ......................................82
ANALIZĂ...............  ........................................................ 83
ANALIZĂ A BUGETULUI..............................................................83
ANALIZĂ DE PREȚURI ............................................................  84
ANALIZĂ ECONOMICĂ..............................................................  84
ANALIZĂ FINANCIARĂ...............................................................85
ANARHIE.......................................................................   85
ANATOCISM........................................................................85
ANDOSAMENT.......................................................................85
ANDOSAMENT RESTRICTIV .......................................................... 85
ANDOSARE........................................................................ 85
ANGAJAMENT ......................................................................85
ANGAJAMENT DE PLATĂ..............................................................86
ANGAJAREA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT EXTERNE ........................................86
ANTEDATARE.......................................................................86
ANTEPROIECT ..................................................................   86
ANTET ........................................................................   86
ANTICIPAREA IMPOZITELOR .........................................................86
ANTIDUMPING......................................................................86
ANTREPOZIT VAMAL.................................................................87
ANTREPRENOR......................................................................87
-	ANTREPRENORGENERAL .......................................................87
ANTREPRIZĂ.....................................................................  88
ANUALITATEA BUGETULUI .........................................................  88
ANUITATE ..................................................................      89
ANULAREA CREDITULUI BUGETAR......................................................90
ANULAREA DATORIEI ...............................................................90
ANULAREA OBLIGAȚIEI FISCALE......................................................90
ANUNȚ LAPIDAR....................................................................90
APARAT BANCAR....................................................................90
APARAT DE ASIGURARE..............................................................91
APARAT DE PRODUCȚIE .............................................................91
APARAT FINANCIAR ...._.._........................................................91
APARAT FINANCIAR-VALUTAR INTERNAȚIONAL...........................................91
APORT .........................................................................  91
APORT BRUT ÎN VALUTĂ.............................................................91
APORT ÎN VALUTĂ LA TONA DE MARFĂ EXPORTATĂ ......................................91
APORT NET ÎN VALUTĂ..............................................................92
APORT NET ÎN VALUTĂ LA HECTAR....................................................92
APORT SOCIAL...................................................................  92
APORT VALUTAR....................................................................93
APORT VALUTAR AL INVESTIȚIILOR...................................................93
APORT VALUTAR NET LA 1 000 DE LEI MIJLOACE FIXE ................................ 94
APRECIERE MONETARĂ...............................................................94
APRECIERE VALUTARĂ...............................................................94
APROBAREA EMISIUNE...............................................................94
534
ARANJAMENT......................................................................  94
ARANJAMENT BANCAR ..............................................................94
ARANJAMENT GENERAL DE ÎMPRUMUT .................................................. 94
ARBITRAJ .........................................................................94
-	ARBITRAJ BANCAR ..........................................................94
-	ARBITRAJ DE BURSĂ ........................................................94
-	ARBITRAJ DE POLIȚE .......................................................95
-	ARBITRAJ DE SCHIMB....................................................... 95
-	ARBITRAJ DE TITLURI FINANCIARE ...........................................95
-	ARBITRAJ VALUTAR..........................................................95
ARENDARE..........................................................................95
ARENDAȘ...........................................................................95
ARENDĂ............................................................................96
ARGINT ...........................................................................96
ARGINTARI.........................................................................96
ARIERAT ..........................................................................96
ARIERATĂ FINANCIARĂ ..............................................................96
ARMATOR.............................................................'.............96
ARMONIZARE FISCALĂ................................................................96
ARTICOL BUGETAR...................................................................96
ARVUNĂ ...........................................................................96
ASANARE.........................................................................  96
-	ASANARE MONETARĂ..........................................................97
-	ASANAREA ÎNTREPRINDERILOR.................................................97
ASIETA IMPOZITULUI ...............................................................97
ASIGNAT ..........................................................................97
ASIGURARE.........................................................................97
-	ASIGURARE FACULTATIVĂ ....................................................97
ASIGURARE AGRICOLĂ...............................................................101
ASIGURARE ASUPRA VIEȚII..........................................................101
ASIGURARE CARGO..................................................................101
ASIGURARE CASCO..................................................................101
ASIGURARE COMPLEXĂ A GOSPODĂRIEI PERSOANEI FIZICE................................102
ASIGURARE CONDIȚIONATĂ ..........................................................102
ASIGURARE CONTRA INCENDIULUI ....................................................102
ASIGURARE CUMULATIVĂ.............................................................102
ASIGURARE ,.CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ“.............................103
ASIGURARE CU TERMEN FIX .........................................................103
ASIGURARE CU VALOARE MAJORATĂ ...................................................103
ASIGURARE DE ACCIDENTE ..........................................................103
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA EXCURSII ORGANIZATE DE OFICIILE
DE TURISM .......................................................................104
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA EXCURSIILE ȘI TABERELE ORGANIZATE
DE BIROUL DE TURISM PENTRU TINERET...............................................104
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSOANELOR TRANSPORTATE CU AUTOVEHICULELE ORGANIZAȚIILOR
DE STAT, FĂRĂ PLATA TRANSPORTULUI SAU NUMAI CU PLATA CARBURANȚILOR ..............104
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI DIN ORGANIZAȚIILE DE STAT .................104
ASIGURARE DE ACCIDENTE A PERSONALULUI NAVIGANT PROFESIONIST, A PERSONALULUI NAVIGANT
ANGAJAT A ELEVILOR DIN AERONAUTICA CIVILĂ ȘI A SPORTIVILOR DIN CADRUL AERONAUTICII
SPORTIVE ........................................................................104
ASIGURARE DE ACCIDENTE ȘI RĂSPUNDERE CIVILĂ A VÂNĂTORILOR SPORTIVI...............105
ASIGURARE DE BOALĂ ..............................................................105
ASIGURARE DE BUNURI..............................................................105
ASIGURARE DE CAUȚIUNE............................................................106
ASIGURARE DE CREDITE ............................................................107
ASIGURARE DE DECES ..............................................................107
ASIGURARE DE ECONOMIE ȘI DE INVALIDITATE PERMANENTĂ DIN ACCIDENTE ...............107
ASIGURARE DE FIDELITATE .........................................................107
ASIGURARE DE INDEMNIZAȚIE PE TIMP LIMITAT........................................108
ASIGURARE DE PENSIE .............................................................108
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ ..................................................108
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ A CONDUCĂTORILOR AUTO PROFESIONIȘTI...............109
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ ALTO .............................................109
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ LEGALĂ ...........................................118
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU PAGUBE PRODUSE PRIN ACCIDENT DE AUTOVEHICULE,
CU VALABILITATE NUMAI ÎN AFARA TERITORIULUI ROMÂNIEI.............................119
ASIGURARE DE RENTĂ PE TIMP LIMITAT.............................................. 120
535
ASIGURARE DE RISCURI POLITICE....................................................120
ASIGURARE DE SĂNĂTATE PERMANENTĂ ..............................................  121
ASIGURARE DE SUPRAVIEȚUIRE ......................................................121
ASIGURARE DOTALĂ.................................................................121
ASIGURARE DUBLĂ .................................................................121
ASIGURARE FACULTATIVĂ (BENEVOLĂ).................................................121
ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR .........................................122
ASIGURARE FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR...................................122
ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT ..............................................123
ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT PRIVIND ANIMALELE.............................123
ASIGURARE FACULTATIVĂ DE ABONAMENT PRIVIND CULTURILE AGRICOLE ȘI RODUL VIILOR....123
ASIGURARE FACULTATIVĂ DE BUNURI .................................................124
ASIGURARE FACULTATIVĂ EXTERNĂ ...................................................124
ASIGURARE FACULTATIVĂ FAMILIALĂ .................................................124
ASIGURARE FACULTATIVĂ PAUȘALĂ SAU GLOBALĂ ........................................124
ASIGURARE FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARIERE A AUTOVEHICULELOR
DIN PRODUCȚIA EXTERNĂ............................................................125
ASIGURARE FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARIERE A AUTOVEHICULELOR
DIN PRODUCȚIA INTERNĂ (CASCO)....................................................126
ASIGURARE FAMILIALĂ DE ACCIDENTE.................................................127
ASIGURARE FAMILIALĂ MIXTĂ DE VIAȚĂ ...............................................127
ASIGURARE „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ"..........................  127
ASIGURARE INFERIOARĂ.............................................................128
ASIGURARE ÎN CAZ DE MOARTE („VIAȚA ÎNTREAGĂ") ...................................128
ASIGURARE ÎN CAZ DE VIAȚĂ SAU DE SUPRAVIEȚUIRE ..................................128
ASIGURARE ÎN VALUTĂ..............................................................128
ASIGURARE LA VALOAREA DIN NOU....................................................128
ASIGURARE MARITIMĂ...............................................................128
ASIGURARE MIXTĂ DE VIAȚĂ.........................................................128
ASIGURARE MIXTĂ DE VIAȚĂ CU PENSIE PENTRU URMAȘI.................................129
ASIGURARE MIXTĂ DE VIAȚĂ ȘI SUPLIMENTARĂ DE ACCIDENTE............................129
ASIGURARE PENTRU TOATE RISCURILE.................................................129
ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII.....................................................130
ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII A BUNURILOR CETĂȚENILOR ............................130
ASIGURARE PRIN EFECTUL LEGII (OBLIGATORII) DE BUNURI.............................130
ASIGURARE „PROTECȚIE ȘI INDEMNIZAȚIE"............................................131
ASIGURARE SUPLIMENTARĂ...........................................................131
ASIGURARE VIAGERĂ DE DECES, CU PLATA PRIMELOR PE TIMP LIMITAT....................131
ASIGURARE VIAGERĂ DE DECES, CU PRIMĂ UNICĂ.......................................131
ASIGURAREA BUNURILOR DIN GOSPODĂRIE..............................................131
ASIGURAREA CHELTUIELILOR EXTRAORDINARE ...........................................132
ASIGURAREA CONSTRUCȚULOR-MONTAJULUI ȘI A RĂSPUNDERII CONSTRUCTORULUI.............132
ASIGURAREA CREDITELOR DE EXPORT DE CĂTRE BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI (EXIMBANK) .... 133
-	ASIGURAREA PENTRU PRELIVRARE (FABRICAȚIE) .................................133
-	ASIGURAREA PENTRU POSTLIVRARE .............................................133
ASIGURAREA CREDITELOR PENTRU EXPORT ..............................................134
ASIGURAREA DE DECES ..............................................................136
ASIGURAREA DE NATALITATE ........................................................136
ASIGURAREA DE NUPȚIALITATE.......................................................136
ASIGURAREA DE RENTĂ..............................................................136
ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CĂLĂTORIILOR, PENTRU CAZURI DE ACCIDENTE.................137
ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CĂRĂUȘULUI PENTRU MĂRFURILE TRANSPORTATE................140
ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CONȚINUTULUI CLĂDIRILOR.................................141
ASIGURAREA FACULTATIVĂ A MANAGERILOR PENTRU CAZURILE DE ACCIDENTE ...............141
ASIGURAREA FACULTATIVĂ PENTRU CAZURILE DE AVARII PE TIMPUL TRANSPORTULUI
AUTOVEHICULELOR..................................................................142
ASIGURAREA GEAMURILOR, A OGLINZILOR ȘI A ALTOR BUNURI CASABILE PENTRU CAZURI DE SPARGERE
SAUCRÂPARE ......................................................................142
ASIGURAREA NAVELOR AERIENE.......................................................142
ASIGURAREA NAVELOR MARITIME (CASCO MARITIM)......................................143
-	ASIGURAREA ÎNCHEIATĂ CONFORM CONDIȚIEI „CU RĂSPUNDERE PENTRU PIERDERE ȘI AVARII".143
-	ASIGURAREA ÎNCHEIATĂ CONFORM CONDIȚIEI „CU RĂSPUNDERE PENTRU PIERDERE ȘI AVARII".
„FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARII ÎN AFARĂ DE CAZURILE DE COLIZIUNE, EȘUARE. EXPLOZIE
SAU INCENDIU LA BORDUL NAVEI ȘI NAUFRAGIU" ................................143
-	ASIGURAREA ÎN BAZA CONDIȚIEI „CU RĂSPUNDERE NUMAI PENTRU PIERDEREA TOTALĂ A NAVEI
PENTRU CHELTUIELILE DE SALVARE" .............................................143
ASIGURAREA NAVLULUI...............................................................144
536
ASIGURAREA PENTRU O CĂLĂTORIE DETERMINATĂ..........................................144
ASIGURAREA PENTRU O PERIOADĂ DE TIMP...............................................144
ASIGURAREA TURIȘTILOR PENTRU CAZURI DE ACCIDENTE ...................................144
ASIGURAREA VALORILOR PENTRU FURT, PRIN ACTE DE TÂLHĂRIE ASUPRA CURIERILOR..........145
ASIGURAT ...........................................................................145
ASIGURĂRI COMBINATE................................................................146
ASIGURĂRI DE PERSOANE .............................................................146
ASIGURĂRI DE TRANSPORT AERIAN .....................................................147
ASIGURĂRI DE TRANSPORT COMBINAT ...................................................147
ASIGURĂRI DE TRANSPORT FLUVIAL ....................................................148
ASIGURĂRI DE TRANSPORT MARITIM.....................................................148
ASIGURĂRI DE TRANSPORT TERESTRU ...................................................148
ASIGURĂRI DE VIAȚĂ.................................................................148
ASIGURĂRI EXTERNE .................................................................149
ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR COOPERATIVELOR DE CONSUM ȘI DE CREDIT .........149
ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR COOPERATIVELOR MEȘTEȘUGĂREȘTI .................150
ASIGURĂRI FACULTATIVE ALE BUNURILOR UNITĂȚILOR DE STAT LOCALE......................150
ASIGURĂRI INDIRECTE ...............................................................150
ASIGURĂRI INTERNE .................................................................151
ASIGURĂRI MUTUALE..................................................................151
ASIGURĂRI PENTRU SĂNĂTATE .........................................................151
ASIGURĂRI POPULARE...............................................................  153
ASIGURĂRI POPULARE DE ÎNMORMÂNTARE ................................................153
ASIGURĂRI SOCIALE ..................................................................153
ASIGURĂRI SOCIALE ALE AGRICULTORILOR...............................................155
ASIGURĂRI SOCIALE DE STAT .........................................................155
ASIGURĂRI SOCIALE DIN COOPERATIVELE MEȘTEȘUGĂREȘTI ................................155
ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU MEȘTEȘUGARII CU ATELIERE PROPRII..........................155
ASIGURĂRI SOCIALE PRIVATE..........................................................155
ASIGURĂTOR.........................................................................156
ASIGURĂTOR PRINCIPAL.............................................................. 156
ASISTENȚĂ..........................................................................157
ASISTENȚĂ FINANCIARĂ EXTERNĂ.......................................................157
ASISTENȚĂ SOCIALĂ DE STAT .........................................................158
ASISTENȚĂ SOCIALĂ INDIRECTĂ........................................................159
ASOCIAT ...........................................................................159
ASOCIAȚIA BURSEI DE VALORI ........................................................159
ASOCIAȚIA DE PROTECȚIE ȘI ASIGURARE................................................160
ASOCIAȚIA GENERALĂ A ECONOMIȘTILOR DIN ROMÂNIA (A.G.E.R.)..........................160
ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE SECURITATE SOCIALĂ (A.I.S.S.)..........................160
ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE ȘTIINȚE ECONOMICE (A.I.S.E.) ..........................161
ASOCIAȚIA INTERNAȚIONALĂ PENTRU DEZVOLTARE (INTERNATIONAL DEVELOPMENT ASSOC1ATION - I.D.A.) ... 161
ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A SOCIETĂȚILOR DE VALORI MOBILIARE.............................161
ASOCIAȚIE A ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII......................................162
ASOCIAȚIE ECONOMICĂ................................................................162
ASOCIAȚIE ÎN PARTICIPAȚIE .........................................................162
ASOCIAȚIE MUTUALĂ BANCARĂ SAU DE ECONOMII .........................................162
ASOCIAȚIE MUTUALĂ DE DEPUNERI ȘI ÎMPRUMUT..........................................162
ASOCIERE...........................................................................162
AȘEZAREA IMPOZITULUI...............................................................163
AUDIT..............................................................................163
AUDIT FISCAL.......................................................................163
AUDIT INTERN.......................................................................163
AUDITARE ..........................................................................163
AUDITOR............................................................................163
AUDITOR FINANCIAR .................................................................163
AUDITOR INDEPENDENT .............................................................. 164
AUR................................................................................164
AUTARHIE ..........................................................................165
AUTO CASCO ........................................................................165
AUTOAS1GURARE (ASIGURARE INDIVIDUALĂ) .............................................165
AUTOCONTROL....................................................................... 166
AUTOFINANȚARE .....................................................................166
AUTOGESTIUNE ECONOMICO-FINANCIARĂ .................................................167
AUTOIMPUNERE ......................................................................168
AUTONOMIA UNITĂȚILOR ECONOMICE ....................................................168
AUTONOMIE .........................................................................168
537
AUTONOMIE FUNCȚIONAI^.........................................................   169
AUTORITĂȚI MONETARE ............................................................ 169
AUTORITĂȚI PUBLICE LOCALE	j69
AUTORITĂp VAMALE ............. 169
AUTORIZARE BUGETARĂ PERMANENTĂ	] 7c
AUTORIZAREA BĂNOLOR ............................................................ I7G
AUTORIZAREA DE CONSTITUIRE A ASIGURĂTORILOR......................... • 7G
AUTORIZAREA DE FUNCȚIONARE A ASIGURĂTORILOR.............................. 171
AUTORIZAȚIA DE FUNCȚIONARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PROTECȚIEI MUNCII ... 171
AUTORIZAȚIE DE IMPORT-EXPORT........................................ 17^
AVAL ....................................................................     ...172
-	AVALBANCAR............................................................... 172
AVALIST ......................................................................   173
AVALIZARE........................................................................173
AVAL1ZAT ...................................................................     J73
AVANS........................................................................... 173
-	AVANS DE LA BENEFICIARII DE LUCRĂRI CU PLATA ÎN RATE................... 173
-	AVANS DIN NA VLU........................................................  173
-	AVANS DIN RETRIBUȚIE..................................................... 173
-	AVANS ÎN NUMERAR..........................................................173
-	AVANS SPRE DECONTARE......................................................173
-	AVANS ȘI PLĂȚI PROVIZORII PE BAZĂ DE PROGRAME...........................  173
AvâRjE .......................................................................   174
-	DUPĂ SFERA LOR DE ÎNTINDERE.................................................174
-	DUPĂ MODUL CUM SUNT SUPORTATE...............................................174
AVARIE COMUNĂ (GENERALĂ) ...................................................... ...	174
-	A VARWLE-DAUNE.......................................................... 174
-	AVARBLE-CHELTUIELI........................................................174
AVARIE PARTICULARĂ ..............................................................174
AVARIE (PIERDERE) PARȚIALĂ....................................................   175
AVARIE (PIERDERE) TOTALĂ........................................................ 175
AVERE..........................................................................  175
AVERS ........................................................................  .175
AVERTISMENT.................................................................... .175
AVIZ......-....................................................................  175
AVIZ DE ASIGURARE................................................................175
AVIZ DE PRELEVARE DIRECTĂ....................................................... 175
AVIZAREA INVESTIȚIILOR ............................................................i 75
AVIZAREA PLĂTITORULUI .........................................................  176
AVIZUL DE ÎNCASARE (PRELEVARE)................................................   176
AVUT.............................................................................176
-	AVUT OBȘTESC..............................................................176
-	AVUT PARTICULAR...........................................................176
-	AVUT PERSONAL.............................................................176
AVUȚIE NAȚIONALĂ.................................................................177
B
BAJSSE.............................................................................i 78
BALANȚA CAPITALURILOR .......................................................... 178
BALANȚA COMERCIALĂ...............................................................178
BALANȚA CONTINGENTARÂ VAMALĂ.....................................................178
BALANȚA CREANȚELOR Și ANGAJAMENTELOR EXTERNE (BALANȚA CONTURILOR CURENTE i ......178
BALANȚA CREDITELOR ȘI INVESTIȚIILOR EXTERNE....................................  179
BALANȚA DE PLĂȚI EXTERNE.........................................................179
BALANȚA DE VERIFICARE..........................................................  180
-	BALANȚA DE VERIFICARE ANALITICĂ...........................................180
-	BALANȚA DE VERIFICARE CU DOUĂ EGALITĂȚI.................................. 180
-	BALANȚA DE VERIFICARE CU PATRU EGALITĂȚI................................. 180
-	BALANȚA DE VERIFICARE CU TREI EGALITĂȚI.................................. 180
-	BALANȚA DE VERIFICARE GENERALĂ........................................... 180
-	BALANȚA DE VERIFICARE SUB FORMĂ DE ȘAH..................................  180
BALANȚA DEVIZELOR..............................................................  181
BALANȚA ECONOMIEI NAȚIONALE..................................................... 181
BALANȚA FINANCIARĂ GENERALĂ A ECONOMIEI NAȚIONALE .............................. 181
BALANȚA INVESTIȚIILOR .......................................................... 182
BALANȚA LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI .............................................. 182
538
BALANȚA MIJLOACELOR FIXE.........................................................182
BALANȚA MIȘCĂRII CREDITELOR......................................................182
BALANȚA PRODUCȚIEI, REPARTIȚIEI ȘI UTILIZĂRII FINALE A	VENITULUI	NAȚIONAL........183
BALANȚA SERVICIILOR .............................................................183
BALANȚA VENITURILOR Șl CHELTUIELILOR BĂNEȘTI ALE POPULAȚIEI ȘI	A	MASEI MONETARE .183
BALANȚA VIRAMENTELOR.............................................................184
BALANȚA VIZIBILĂ.................................................................184
BALANȚĂ .........................................................................184
BALANȚĂ FINANCIARĂ ..............................................................184
BALANȚĂ PATRIMONIALĂ.............................................................184
BAM .............................................................................184
BAN..............................................................................184
BANCA AFRICANĂ PENTRU DEZVOLTARE (BANQUE AFRICAINE DE DEVELOPPEMENT) .............185
BANCA AGRICOLĂ S.A., AGROBANK ....................................................185
BANCA AMERICII CENTRALE PENTRU INTEGRARE ECONOMICĂ (BANQUE CENTRAMERICAINE
D’INTEGRATION ECONOMIQUE) .......................................................188
BANCA ANGLIEI (BANK OF ENGLAND) .................................................188
BANCA ANGLO-ROMÂNÂ ..............................................................188
BANCA ARABĂ PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICĂ ÎN AFRICA................................189
BANCA ASIATICĂ DE DEZVOLTARE ....................................................189
BANCA CENTRALĂ...................................................................189
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ .........................................................189
BANCA DE CREDIT IPOTECAR ........................................................192
BANCA DE EMISIUNE................................................................192
BANCA DE EMISIUNE ȘI CIRCULAȚIE .................................................192
BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI (ROMANIAN EXIMBANK) SA.........................193
BANCA EGIPTEANO-ROMÂNÂ („MISR ROMANIAN BANK")....................................194
BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII ...................................................194
BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE (BANQUE EUROPEENNE POUR
RECONSTRUCT1ON ET DEVELOPPEMENT) ................................................195
BANCA FEDERAȚIEI RUSE ...........................................................195
BANCA FRANCO-ROMÂNÂ ............................................................ 195
BANCA FRANKFURT-BUKAREST A.G.....................................................196
BANCA FRANȚEI (BANQUE DE FRANCE).................................................196
BANCA GRECIEI ...................................................................196
BANCA INTERAMER1CANÂ DE DEZVOLTARE (B.LD. - BANQUE INTERAMERICAINE DE DEVELOPPEMENT) .196
BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR (BANCA INTERCONFESIONALÂ)......................196
BANCA INTERNAȚIONALĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE (B.I.R.D.)...............197
BANCA ISLAMICĂ DE DEZVOLTARE (ISLAMIC DEVELOPMENT BANK) .........................198
BANCA LA DOMICILIU ..............................................................198
BANCA LATINO-AMERICANÂ PENTRU EXPORT.............................................198
BANCA MONDIALĂ ..................................................................199
BANCA NAȚIONALĂ A BULGARIEI......................................................199
BANCA NAȚIONALĂ A IUGOSLAVIEI....................................................199
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI ......................................................199
BANCA PENTRU COMERȚ ȘI DEZVOLTARE A MĂRII NEGRE..................................201
BANCA PENTRU MICA INDUSTRIE ȘI LIBERĂ INIȚIATIVĂ (MINDBANK)......................202
BANCA POPORULUI DIN CHINA .......................................................202
BANCA REGLEMENTELOR INTERNAȚIONALE (B.R.I.)......................................202
BANCA ROMÂNO-AMERICANÂ RENAȘTEREA CREDITULUI ROMÂNESC*' S.A......................203
BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE S.A...............................................204
BANCA TURCO-ROMÂNÂ S.A. (B.T.R.).................................................206
BANCĂ ............................................................................206
-	BANCĂ AGRICOLĂ ..........................................................208
-	BANCĂ COMERCIALĂ.........................................................208
-	BANCĂ CORESPONDENTĂ......................................................209
-	BANCĂ DE AFACERI .../....................................................209
-	BANCĂ DE DEPOZITE........................................................209
-	BANCĂ DE EMISIUNE........................................................209
-	BANCĂ DE EXPORT-IMPORT ..................................................209
-	BANCĂ ELECTRONICĂ .......................................................209
-	BANCĂ INDUSTRIALĂ .......................................................209
-	BANCĂ INTERNAȚIONALĂ ....................................................209
-	BANCĂ IPOTECARĂ..........................................................210
-	BANCĂ MIXTĂ..............................................................210
-	BANCĂ MUTUALĂ ...........................................................210
-	BANCĂ POPULARĂ ..........................................................210
539
-	BANCĂ REGIONALĂ..............................................................210
-	BANCĂ SPECIALIZATĂ ..........................................................211
-	BANCĂ UNIVERSALĂ.............................................................211
BANCHER .............................................................................211
BANCNOTĂ ............................................................................211
BANCOR...............................................................................211
BANC POST S.A........................................................................211
BANC-RESTANT ........................................................................211
BANCRUTĂ.............................................................................211
-	BANCRUTĂ DE STAT.............................................................212
-	BANCRUTĂ FRAUDULOASĂ.........................................................212
-	BANCRUTĂ SIMPLĂ .............................................................212
BANI.................................................................................212
-	BANI DE CALCUL...............................................................213
-	BANI DE CONT.................................................................213
-	BANI DE CREDIT ..............................................................213
-	BANI DE HÂRTIE ..............................................................214
-	BANI DE METAL................................................................214
-	BANI DE PE O ZI PE ALTA .....................................................214
-	BANI DE RĂZBOI...............................................................214
-	BANI DE TEZAUR ..............................................................214
-	BANI DIVIZIONARI ............................................................214
-	BANI ELECTRONICI ............................................................214
-	BANI FICTIVI................................................................ 214
-	BANI FIDUCIARI ..............................................................214
-	BANI FIERBINȚI...............................................................214
-	BANI IEFTINI.................................................................214
7	BANI LICHIZI ................................................................214
-	BANI MONDIALI ...............................................................214
-	BANI SCUMPI .................................................................215
-	BANI UNIVERSALI .............................................................215
BANKCOOP.............................................................................215
BAREM ...............................................................................215
BARIERE LA IMPORT ....................................................................215
BARIL ...............................................................................215
BARTER...............................................................................215
BAZA DE CALCUL A PENSIEI ............................................................215
BAZA DE IMPOZITARE CU TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ .....................................216
BAZA LUNARĂ DE CALCUL A CONTRIBUȚIEI PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE......................217
BAZA PREȚURILOR .....................................................................217
BAZĂ IMPOZABILĂ .....................................................................217
BĂNCI ...............................................................................217
BENEFICIAR ..........................................................................217
-	BENEFICIARCAMBIAL ...........................................................217
-	BENEFICIAR DE ACREDITIV......................................................217
-	BENEFICIAR DE ASIGURARE......................................................217
-	BENEFICIAR DE INVESTIȚII.....................................................218
BENEFICII ȘI PIERDERI ...............................................................218
BENEFICIU............................................................................218
BENEFICIU BRUT ......................................................................219
BENEFICIU CONTABIL.................................................................. 219
BENEFICIU DE CURS ...................................................................219
BENEFICIU FISCAL ....................................................................219
BENEFICIU ÎN VALUTĂ..................................................................219
BENEFICIU NET .......................................................................219
BENEFICIU NORMAT.....................................................................219
BENEFICIU PESTE PLAN ................................................................219
BENEFICIU PLANIFICAT ................................................................219
BENEFICIU PUBLIC.....................................................................219
BENEFICIU SOCIAL.....................................................................220
BENEFICIU TOTAL......................................................................220
BENEFICIUL ASIGURĂTORULUI ...........................................................220
BENEFICIUL ÎNTREPRINZĂTORULUI........................................................220
BENEFICIUL SPERAT....................................................................221
BIJUTERIE............................................................................221
BILANȚ.............................................................................. 221
BILET ...............................................................................221
540
-	BILET DE BANCĂ (BANCNOTĂ)...............................................221
-	BILET DE LOMBARD .......................................................222
-	BILET DE TEZAUR ........................................................222
-	BILET DE TREZORERIE ....................................................222
-	BILET LA ORDIN..........................................................222
BIMETAL1SM ....................................................................223
BIR............................................................................223
BIROU GESTIONAR................................................................223
BIROUL ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE ...........................................223
BIROUL INTERNAȚIONAL AL MUNCII ................................................224
BIROUL TRANZACȚIILOR PE CREDIT.................................................224
BLOC MONETAR ..................................................................224
BLOC VALUTAR ..................................................................224
BLOCADĂ DE CREDIT .............................................................226
BLOCADĂ ECONOMICĂ..............................................................226
BLOCADĂ VALUTARĂ...............................................................226
BLOCAJ ........................................................................226
BLOCAJ FINANCIAR ..............................................................226
BLOCAREA CONTULUI .............................................................227
BLOCAREA CREDITULUI BUGETAR ...................................................227
BLOCAREA DEPUNERILOR LA CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI......................227
BLOCUL AURULUI ................................................................227
BLOCUL DE CONTROL..............................................................227
BLOCUL DOLARULUI...............................................................228
BLOCUL FRANCULUI FRANCEZ ......................................................228
BLOCUL LIREI STERLINE .........................................................228
BOALĂ PROFESIONALĂ ............................................................228
BOGĂȚIE NAȚIONALĂ .............................................................229
BOICOT.........................................................................229
BON............................................................................229
BON CARTER (CARTER BOND) ......................................................229
BON DE CASĂ ...................................................................229
BON DE FOLOSINȚĂ ..............................................................229
BON DE OPȚIUNE ................................................................229
BON DE PARTICIPAȚIE ...........................................................230
BON DE RECUPERARE .............................................................230
BON DE SUBSCRIERE .............................................................230
BON DE TEZAUR .................................................................230
BOND ......................................................................... 231
BONIFICAȚIE....................................................................231
BONITATE.......................................................................231
BONITATE COMERCIALĂ............................................................231
BONITATE FINANCIARĂ............................................................231
BONITATEA CUMPĂRĂTORULUI ......................................................231
BONUS..........................................................................232
BONUS-MALUS ...................................................................232
BOOM ..........................................................................232
BOOM SPECULATIV................................................................232
BORDEROU.......................................................................232
BRIEFING ......................................................................232
BROKER ........................................................................232
BROKER DE ASIGURARE............................................................232
BROKER DE EMISIUNE ............................................................233
BROKER DE REASIGURARE..........................................................233
BROKER FINANCIAR ..............................................................233
BROKERAJ ......................................................................233
BRUTTO ........................................................................234
BUBID (BUCHAREST INTERBANK BID RATE)...........................................234
BUBOR (BUCHAREST INTERBANK OFFERED RATE).......................................234
BUGET .........................................................................234
BUGET ANEXĂ ...................................................................234
BUGET AUTONOM .................................................................234
BUGET BALANSAT ................................................................234
BUGET BIENAL...................................................................234
BUGET BRUTTO ..................................................................234
BUGET CENTRALIZAT .............................................................234
BUGET CONSOLIDAT ..............................................................234
541
BUGET CONTINUU (GLISANT) ..........................................................235
BUGET DE CAPITAL ..................................................................235
BUGET DE FAMILIE ..................................................................235
BUGET DEFICITAR....................................................................235
BUGET ECHILIBRAT...................................................................235
BUGET ECONOMIC ....................................................................235
BUGET EXCEDENTAR...................................................................235
BUGET EXTRAORDINAR ............................................................... 235
BUGET GENERAL (DIRECTOR)...........................................................236
BUGERT LOCAL .......................................................................236
BUGET MIXT ........................................................................236
BUGET NET..........................................................................236
BUGET ORDINAR .....................................................................236
BUGET PE RESPONSABILITĂȚI .........................................................236
BUGET PROPRIU......................................................................237
BUGET PUBLICITAR ..................................................................237
BUGETE ORĂȘENEȘTI...................................................................237
BUGETUL AGENTULUI ECONOMIC.........................................................237
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT ..............................................237
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DIN COOPERATIVELE MEȘTEȘUGĂREȘTI .....................238
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE PENTRU SĂNĂTATE.......................................239
BUGETUL CASEI DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI.........................................239
BUGETUL COMUNEI....................................................................240
BUGETUL DE CHELTUIELI PRIVIND PLATA PENSIILOR ȘI A AJUTOARELOR SOCIALE.............240
BUGETUL DE ÎNCASĂRI ȘI PLĂȚI VALUTARE..............................................240
BUGETUL DE STAT....................................................................240
BUGETUL DE TREZORERIE..............................................................243
BUGETUL ECONOMIEI NAȚIONALE .......................................................244
BUGETUL FONDULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT .....................................244
BUGETUL FONDULUI DESTINAT PLĂȚII PENSIILOR ȘI CELORLALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE
ALE AGRICULTORILOR ................................................................245
BUGETUL FONDULUI PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ .......................................245
BUGETUL FONDULUI PENTRU PLATA AJUTORULUI DE ȘOMAJ..................................245
BUGETUL ,.HELLER“ ................................................................ 245
BUGETUL MUNICIPIULUI...............................................................246
BUGETUL PUBLIC NAȚIONAL............................................................246
BUGETUL SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI .................................................. 246
BUGETUL TREZORERIEI STATULUI.......................................................247
BULETIN DE BURSĂ ..................................................................247
BULETIN DE SCHIMB VALUTAR..........................................................248
BULETIN DE SCHIMB VALUTAR PENTRU TURIȘTI...........................................248
BULETINUL CURSURILOR VALUTELOR STRĂINE.............................................248
BULLISH (PIAȚĂ)....................................................................248
BUN................................................................................248
BUN ACCESORIU......................................................................249
BUN CONSUMPTIBIL...................................................................249
BUN CORPORAL.......................................................................249
BUN CURAT..........................................................................249
BUN DIVIZIBIL......................................................................249
BUN FĂRĂ STÂPĂN ...................................................................249
BUNFRUGIFER........................................................................249
BUN FUNGIBIL.......................................................................249
BUN INDIVIZIBIL....................................................................249
BUNURI ASIGURABILE ................................................................249
BUNURI ASIGURATE...................................................................249
BUNURI FINALE .....................................................................250
BUNURI MOBILIARE ..................................................................250
BURSĂ .............................................................................250
BURSĂ DE AJUTOR SOCIAL PENTRU ELEVI .............................................. 254
BURSĂ DE STAT......................................................................254
BURSĂ DE VALORI MOBILIARE .........................................................254
BURSĂ GENERALĂ ....................................................................256
BURSĂ SPECIALIZATĂ.................................................................256
BURSĂ VALUTARĂ.....................................................................256
542
CrW^ET DE EXPERTIZA MEDICALA ȘI DE RECUPERARE A CaPaCI î A FII DE MD NC A ...... 257
CABINET DE ^GTECȚM A MANCE	 ^^'^^257
CADASTRU ............................................................................
CADRUL COMUN AL C LASIHCAȚiEI BUGETARE ..........................................257
cadrul general al clasificației bugetare.........................................257
CADUC ........................................................................^".25^
C.A.F................................................................................
CALCULAREA PENSIEI ..............................................................258
CALCUL ECONOMIC................................................................. 258
CALCULAȚIE...................................................................... 258
CALCULUL PASIVELOR STABILE...................................................... 258
CALCULUL ȘI PLATA INDEMNIZAȚIILOR $1 A AJUTOARELOR DE ASIGURĂRI SOCIALE .........258
CALL.............................................................................259
CALL MONEY.......................................................................259
CAMĂTĂ.......................................................................... 259
CAMBIA MĂRILOR ..................................................................260
CAMBIE...........................................................................260
-	CAMBIE ACCEPTATĂ..........................................................260
-	CAMBIE AGRICOLĂ...........................................................260
-	CAMBIE ANTEDATATĂ ........................................................261
-	CAMBIE BANCARĂ............................................................261
-	CAMBIE COMERCIALĂ ........................................................261
-	CAMBIE DE COMPLEZENȚĂ ....................................................261
-	CAMBIE DOCUMENTARĂ........................................................261
-	CAMBIE DOMICILIATĂ .......................................................261
-	CAMBIE FINANCIARĂ.........................................................261
-	CAMBIE INFORMATIZATĂ (REZUMATĂ)...........................................261
-	CAMBIE ÎN ALB .............................................................261
-	CAMBIE ÎN SUFERINȚĂ ......................................................261
-	CAMBIE LA VEDERE .........................................................261
-	CAMBIE NEACCEPTABILÂ......................................................261
-	CAMBIE PROTESTATĂ.........................................................261
-	CAMBIE RECIPROCĂ..........................................................261
CAMBIST............................................................................262
CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI.........................................262
CAMERA DE MUNCĂ..................................................................262
CANTINĂ DE .AJUTOR SOCIAL .......................................................262
CANTITATEA DE BANI NECESARĂ CIRCULAȚIEI..........................................263
CAPACITATE BENEFICIARĂ ..........................................................263
CAPACITATE CAMBIALĂ .............................................................264
CAPACITATE DE EXERCIȚIU .........................................................264
CAPACITATE DE PLATĂ .............................................................264
CAPACITATE DE PLATĂ A AGENTULUI ECONOMIC.........................................264
CAPACITATE DE TRANSFER...........................................................264
CAPITAL..........................................................................264
CAPITAL AFERENT ÎMPRUMUTULUI.....................................................265
CAPITAL AFERENT TITLURILOR DE STAT CU DISCONT....................................265
CAPITAL AFERENT TITLURILOR DE STAT PURTĂTOARE DE DOBÂNDĂ.........................265
CAPITAL .AL FIRMEI ..............................................................265
CAPITAL ANGAJAT..................................................................265
CAPITAL AUTORIZAT ...............................................................265
CAPITAL BANCAR ..................................................................265
CAPITAL BĂNESC ................................................................. 265
CAPITAL CÂMĂTÂRESC ..............................................................266
CAPITAL CERUT....................................................................266
CAPITAL CIRCULANT .............................................................. 266
CAPITAL COMERCIAL............................................................... 266
CAPITAL CONSTANT.................................................................266
CAPITAL DE CIRCULAȚIE .......................................................... 266
CAPITAL DE DOTARE................................................................266
CAPITAL DE ÎMPRUMUT .............................................................266
CAPITAL DE REZERVĂ ..............................................................267
CAPITAL DE RISC..................................................................267
CAPITAL ECONOMIC ................................................................267
CAPITAL FICTIV .................................................................  26/
CAPITAL „FIERBINTE* ................................................-.......-.....268
CAPITAL FINANCIAR ..............................................................  268
CAPITAL FIX ......................................................  -...........-.268
CAPITAL FLOTANT.....................................................-.............268
CAPITAL INACTIV...................................................................269
CAPITAL INDUSTRIAL .............................................................  269
CAPITAL INVESTIT ..............................................................   269
CAPITAL MARFĂ...................................................................  269
CAPITAL MONOPOLIST ..........................................................     269
CAPITAL NOMINAL ..............................................................    269
CAPITAL PERMANENT.............................................................    269
CAPITAL PRODUCTIV ............................................................    270
CAPITAL PROPRIU ...................................................._.............270
CAPITAL REAL .................................................................    270
CAPITAL RISC .................................................................    270
CAPITAL SOCIAL..................................................................  270
CAPITAL STATUTAR ..............................................................   271
CAPITAL STRĂIN...............................................................     271
CAPITAL SUBSCRIS ȘI NEDEPUS ...................................................   271
CAPITAL TEHNIC ...................................................................271
CAPITAL UTILIZAT................................................................  271
CAPITAL VARIABIL................................................................  271
CAPITAL VĂRSAT................................................................... 271
CAPITALISM........................................................................271
CAPITALISM DE STAT................................................................271
CAPITALIST....................................................................    271
CAPITALIZARE ...................................................................  272
CAPITALIZAREA CONTRIBUȚIILOR PENTRU ASIGURĂRILOR SOCIALE........................  272
CAPITALURI FLOTANTE............................................................   272
CAPITAȚIE......:............................................................      272
CARACTERUL ALEATORIU AL RISCURILOR .............................................  272
CARANTINĂ .....................................................................   272
-	CARANTINĂ FITOSANITARÂ..................................................  272
CARAT.............................................................................273
CÂRD ...........................................................................  273
CARGO ............................................................................273
CARGO RAPORT......................................................................274
CAR1C ............................................................................274
CARNET DE CECURI .............................................................    274
-	CARNET DE CECURI CU LIMITĂ DE SUMĂ .....................................  274
-	CARNET DE CECURI FĂRĂ LIMITĂ DE SUMĂ ...................................  275
CARNET DE ECONOMII................................................................275
CARNET DE IMPOZIT ..............................................................  275
CARNET DE MUNCĂ.................................................................  276
CAROL...........................................................................  276
CARTA PARTITĂ ................................................................    276
CARTA PRIVIND DREPTURILE SOCIALE FUNDAMENTALE ALE MUNCITORILOR .................  276
CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ ......................................................    277
CARTE ALBASTRĂ................................................................    277
CARTE DE CEC......................................................................277
CARTE DE CREDIT ..................................................................277
CARTE DE MUNCĂ....................................................................277
CARTE VERDE ....................................................................  278
CARTEA DATORIEI PUBLICE...........................................................278
CARTEA DE CREDIT ...............................................................  278
CARTEA DE GARANȚIE A CECURILOR .................................................  279
CARTEA DE SEMNĂTURI.............................................................  279
CARTEA GALBENĂ..................................................................  279
„CARTEA NEAGRĂ“ A AGENȚILOR ECONOMICI..........................................   279
CARTEL..................................................................... .	...279
-	CARTEL BANCAR...........................................................  279
-	CARTEL MARITIM..........................................................  280
CARTELĂ-CEC ....................................................................  280
CARTELĂ DE CREDIT...............................................................  280
CASA............................................................................  280
CASA DE AJUTOR RECIPROC ................................................ ....	. .280
544
CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR...........................................281
CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAȚILOR ...................................................282
CASA DE CIRCULAȚIE ...............................................................283
CASA DE COMPENSAȚIE A BĂNCILOR ...................................................283
CASA DE ECONOMII $1 CONSEMNAȚIUNI ................................................283
CASA DE ÎNCASĂRI .................................................................284
CASA DE ÎNCASĂRI ȘI PLĂȚI.........................................................284
CASA DE PLĂȚI ....................................................................284
CASA MIXTĂ ................................................:......................284
CASA NAȚIONALĂ A ASIGURĂRILOR SOCIALE PENTRU SĂNĂTATE.............................284
CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE ...................286
CASA SCONT....................................................................... 287
CASARE............................................................................287
CASĂ COMERCIALĂ...................................................................287
CASĂ DE CLEARING..................................................................287
CASĂ DE CONFIRMARE................................................................287
CASĂ DE CREDIT ...................................................................287
CASĂ DE ECONOMII ȘCOLARE .........................................................287
CASĂ DE SCHIMB VALUTAR............................................................288
CASĂ DE RESCONT...................................................................289
CASĂ SPECIALĂ ....................................................................290
CASCO.............................................................................290
CASE DE ÎNCASĂRI..................................................................290
CASETE DE VALORI .................................................................290
CASH..............................................................................290
CASH-FLOW (FLUX DE NUMERAR).......................................................290
CASH-FLOW ACTUALIZAT..............................................................291
CASIER ...........................................................................291
CASIERIE..........................................................................292
CATALOG ..........................................................................292
CATALOGUL NORMELOR DE AMORTIZARE ȘI AL DURATELOR DE SERVICIU NORMATE
ALE MIJLOACELOR FIXE..............................................................292
CATASTROFĂ........................................................................292
CAUȚIUNE ........................................................................ 292
CAUȚIUNE VAMALĂ ..................................................................292
CAZ ASIGURAT (PRODUCERE A EVENIMENTULUI ASIGURAT) ................................293
CAZ FORTUIT.......................................................................293
CĂMĂTAR...........................................................................293
CÂNTÂRITORI AUTORIZAȚI ...........................................................293
CÂȘTIG MEDIU .....................................................................293
CEC...............................................................................293
C.E.C.............................................................................295
CEC AVIZAT .......................................................................295
CEC BANCAR .......................................................................295
CEC BANCAR ÎN VALUTĂ .............................................................295
CEC BARAT ........................................................................296
CEC-CARTELÂ CU PLATĂ ÎN CONT......................................................296
CEC CERTIFICAT (ACCEPTAT) ........................................................296
CEC CIRCULAR......................................................................296
CEC CU ÎNSCRIS ÎN CONT ...........................................................296
CEC DE BANCĂ......................................................................296
CEC DE CASĂ (ALB).................................................................297
CEC DE CĂLĂTORIE .................................................................297
CEC DE DECONTARE................................................................. 297
CEC DE DECONTARE ACCEPTAT.........................................................297
CEC DE DISPOZIȚIE ................................................................297
CEC DE NUMERAR....................................................................297
CEC DE TREZORERIE ................................................................298
CEC DE TREZORERIE S.U.A...........................................................298
CEC DE VIRAMENT (ROȘU)............................................................298
CEC DE VOIAJ .....................................................................298
CEC DIN CARNETE CU LIMITĂ DE SUMĂ ................................................298
CEC DIN CARNETE FĂRĂ LIMITĂ DE SUMĂ ..............................................298
CEC DOCUMENTAR....................................................................298
CEC FĂRĂ ACOPERIRE ...............................................................298
CEC FISCAL .......................................................................298
CEC ÎN ALB........................................................................298
545
CEC ÎN RUBLE TRANSFERABILE .........................................................299
CEC LA ORDIN .......................................................................299
CEC LA PURTĂTOR.....................................................................299
CEC NEBARAT.......................................................................  299
CEC NECUMPÂRAT ...................................................................  299
CEC NOMINATIV ....................................................................  299
CEC PENTRU PLATA SALARIILOR (CECUL ,,S‘l)...........................................299
CEC PERSONAL .......................................................................299
CEC POȘTAL..........................................................................300
CEC PRIN CORESPONDENȚĂ..............................................................300
CEC RESTAURANT.........................  ...........................................300
CEC TRANSMISIBIL ...................................................................300
CEC TURISTIC......................................................................  300
CECURI DE ECONOMII ȘCOLARE .........................................................300
CEDENT..............................................................................300
C.E.E.............................................................................  300
CENS .............................................................................. 300
CENTRALIZAREA CAPITALULUI ..........................................................300
CENZOR .............................................................................301
CERCETARE ........................................................................  302
CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ....................................................302
CERERE..............................................................................303
CERERE-CONTRACT DE ÎMPRUMUT.........................................................303
CERERE DE ADMITERE LA FINANȚARE ....................................................303
CERERE DE ASIGURARE.................................................................303
CERERE DE CREDIT....................................................................303
CERERE DE DESCHIDERE A ACREDITIVULUI................................................304
CERERt DE DESCHIDERE A CONTURILOR AGENȚILOR ECONOMICI LA BĂNCI .....................304
CERERE DE ÎNREGISTRARE A UNEI EMISIUNI DE TITLURI FINANCIARE .......................305
CERERE DE OFERTĂ....................................................................305
CERERE DE PENSIONARE............................................................... 305
CERERE DE REACTIVARE A ASIGURĂRII ..................................................305
CERERE DE RECONSTITUIRE A VECHIMII ÎN MUNCĂ.........................................305
CERERE PENTRU APROBAREA UNUI ÎMPRUMUT LA ASIGURĂRILE FACULTATIVE DE VIAȚĂ ..........305
CERERE PENTRU DESCHIDERE DE CREDITE BUGETARE .......................................306
CERERE PENTRU ÎNCHIDEREA FINANȚĂRII.................................................306
CERERE SOLVABILĂ..................................................................  306
CERERE ȘI OFERTĂ....................................................................306
CERTIFICAT........................................................................  306
-	CERTIFICAT DE ACȚIUNI ......................................................306
-	CERTIFICAT DE ACȚIUNI STRĂINE...............................................306
-	CERTIFICAT DE ASIGURARE (POLIȚĂ)............................................306
-	CERTIFICAT DE AVARIE........................................................306
-	CERTIFICAT DE AVARIE CARGO..................................................306
-	CERTIFICAT DE AVARIE PENTRU MĂRFURI.........................................307
-	CERTIFICAT DE CALITATE .....................................................307
-	CERTIFICAT DE CONCEDIU MEDICAL .............................................307
-	CERTIFICAT DE DEPOZIT ......................................................307
-	CERTIFICAT DE DEPOZIT LA PURTĂTOR ..........................................307
-	CERTIFICAT DE DEPOZIT ÎN DEVIZE.............................................307
-	CERTIFICAT DE DEPUNERE......................................................308
-	CERTIFICAT DE ECONOMII...................................................-..308
-	CERTIFICAT DE INVESTITOR....................................................308
-	CERTIFICAT DE INVESTIȚII ...................................................309
-	CERTIFICAT DE INTERIMAR (INTERMEDIAR) ......................................309
-	CERTIFICAT DE MOȘTENITOR .................................................. 309
-	CERTIFICAT DE OPȚIUNE ......................................................309
-	CERTIFICAT DE ORIGINE ..................................................... 309
-	CERTIFICAT DE PROPRIETATE ..................................................309
-	CERTIFICAT DE REZIDENȚĂ FISCALĂ ............................................309
-	CERTIFICAT DE TREZORERIE ...................................................309
-	CERTIFICAT DE TREZORERIE CU DISCONT ........................................310
CERTITUDINEA IMPUNERII ...........................................................  310
CESIONAR............................................................................310
CESIUNE...........................................................................  310
-	CESIUNE DE BREVET ........................................................  310
-	CESIUNE DE CREANȚĂ ........................................................311
546
•	CESIUNE DE LICENȚĂ..........................................................311
-	CESIUNE DESCHISĂ............................................................311
-	CESIUNE FĂRĂ NOTIFICARE ......................................................311
-	CESIUNE GENERALĂ............................................................311
-	CESIUNE ÎN ALB..............................................................311
-	CESIUNE ÎNCHISĂ.............................................................311
C.F. (ENGL. COST AND FREIGHT)........................................................311
CHART................................................................................311
CHARTER PARTY .......................................................................311
CHEIAJ...............................................................................311
CHELTUIALĂ ..........................................................................312
CHELTUIELI ACTUALIZATE ..............................................................312
CHELTUIELI ADMINISTRATIV-GOSPODÂREȘTI ALE SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI ...................312
CHELTUIELI BUGETARE..................................................................312
CHELTUIELI BUGETARE CU ORGANELE STATULUI ............................................314
CHELTUIELI BUGETARE MEDII PE LOCUITOR................................................315
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU APĂRAREA NAȚIONALĂ .......................................315
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT...............................316
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU ASISTENȚA SOCIALĂ DE STAT ................................317
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU CULTURĂ ȘI ARTĂ...........................................317
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANȚAREA ACȚIUNILOR SOCIAL-CULTURALE ...................317
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANȚAREA ECONOMIEI NAȚIONALE ...........................318
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU FINANȚAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI.................................320
CHELTUIELI BUGETARE PENTRU OCROTIREA SĂNĂTĂȚII ......................................322
CHELTUIELI CARE SE SUPORTĂ DIRECT DIN REZULTATELE FINANCIARE ALE SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI .325
CHELTUIELI COMPLEXE ...................:.............................................325
CHELTUIELI CONSOLIDATE ..............................................................325
CHELTUIELI CONSTANTE ................................................................325
CHELTUIELI CONVENȚIONAL-CONSTANTE ...................................................325
CHELTUIELI CU ÎNTREȚINEREA ȘI FUNCȚIONAREA UTILAJULUI ...............................326
CHELTUIELI CU MUNCA VIE .............................................................326
CHELTUIELI CURENTE ..................................................................326
CHELTUIELI DE BAZĂ...................................................................326
CHELTUIELI DE CIRCULAȚIE ............................................................326
CHELTUIELI DE CONSTATARE ............................................................326
CHELTUIELI DE CONTRACTĂRI. ACHIZIȚII ȘI RECEPȚIONĂRI.................................326
CHELTUIELI DE DEPLASARE..............................................................326
CHELTUIELI DE EXPEDIERE .............................................................326
CHELTUIELI DE EXPLOATARE.............................................................326
CHELTUIELI DE EXPLOATARE BANCARA.....................................................327
CHELTUIELI DE INTERES GENERAL ALE SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI ...........................327
CHELTUIELI DE INVESTIȚII CARE NU MĂRESC VALOAREA MIJLOACELOR FLXE....................327
CHELTUIELI DE ÎNSUȘIRE PENTRU FABRICAREA DE PRODUSE NOI..............................327
CHELTUIELI DE MUNCĂ ACTUALĂ .........................................................327
CHELTUIELI DE MUNCĂ MATERIALIZATĂ....................................................327
CHELTUIELI DE MUNCĂ TRECUTĂ..........................................................327
CHELTUIELI DE PRODUCȚIE .............................................................327
CHELTUIELI DE PRODUCȚIE LA 1 000 DE LEI PRODUCȚIE-MARFÂ VÂNDUTĂ ȘI ÎNCASATĂ .........327
CHELTUIELI DE PROIECTARE ............................................................328
CHELTUIELI DE REGIE..................................................................328
CHELTUIELI DE REPARTIZARE............................................................328
CHELTUIELI DE SALVARE ...............................................................328
CHELTUIELI DE TRANSPORT-APROVIZIONARE ...............................................328
CHELTUIELI DE VÂNZARE................................................................329
CHELTUIELI DIRECTE...................................................................329
CHELTUIELI EFECTIVE .................................................................329
CHELTUIELI FINANCIARE................................................................329
CHELTUIELI FUNCȚIONALE ..............................................................329
CHELTUIELI GENERALE ALE INSTITUȚIEI..................................................329
CHELTUIELI GENERALE ALE ÎNTREPRINDERII ..............................................330
CHELTUIELI GENERALE ALE SECȚIEI......................................................330
CHELTUIELI INDIRECTE.................................................................330
CHELTUIELI ÎN AFARA PRODUCȚIEI ......................................................330
CHELTUIELI JUDICIARE ................................................................330
CHELTUIELI LA UN LEU VENIT NET.......................................................331
CHELTUIELI NECESARE .................................................................331
CHELTUIELI NEECONOMICOASE ...........................................................331
547
CHELTUIELI OPERATIVE..................................................................331
CHELTUIELI PENTRU EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT ..........................................331
CHELTUIELI PENTRU INVESTIȚIILE INSTITUȚIILOR DE STAT .................................332
CHELTUIELI PENTRU PROTECȚIA MUNCII ...................................................332
CHELTUIELI PENTRU REPARAȚII CURENTE ȘI REVIZII PERIODICE..............................332
CHELTUIELI PENTRU ȘTIINȚĂ.............................................................332
CHELTUIELI PLAFONATE..................................................................333
CHELTUIELI POSTCALCULATE..............................................................333
CHELTUIELI POȘTALE .................................................................. 333
CHELTUIELI PRELIMINATE ...............................................................333
CHELTUIELI PRIMARE....................................................................333
CHELTUIELI PRIVIND ACTIVITATEA DE BAZĂ A SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI .....................333
CHELTUIELI PRIVIND INVESTIȚIILE PENTRU CONSTRUCȚII DE LOCUINȚE DIN FONDURILE STATULUI.334
CHELTUIELI PROPORȚIONALE..............................................................334
CHELTUIELI PUBLICE....................................................................334
CHELTUIELI SIMPLE ......._............................................................334
CHELTUIELI SOCIAL-CULTURALE...........................................................334
CHELTUIELI SPECIFICE PRIVIND CONSTITUIREA ȘI ADMINISTRAREA FONDULUI DE ASIGURARE......334
CHELTUIELI SUPLIMENTARE ..............................................................335
CHELTUIELI TEHNOLOGICE................................................................335
CHELTUIELI UTILE .....................................................................335
CHELTUIELI VARIABILE ...............................................................  335
CHELTUIELI VOLUPTOARE ................................................................335
CHELTUIELILE ACTIVITĂȚII DE BAZĂ .....................................................335
CHELTUIELILE BĂNEȘTI ALE POPULAȚIEI ................................................  335
CHELTUIELILE STATULUI ................................................................335
CHENZINĂ ............................................................................ 335
CHIRIE .............................................................................. 335
CHITANȚĂ .............................................................................336
CHITANȚIER............................................................................336
CICLU DE FUNCȚIONARE................................................................. 336
CICLU DE PRODUCȚIE ...................................................................336
CICLU ECONOMIC........................................................................336
CICLU FINANCIAR ....................................................................  337
C.LF..................................................................................337
CIFRĂ DE AFACERI......................................................................337
CLP...................................................................................337
CIRCUITUL ACTIVELOR CIRCULANTE .......................................................337
CIRCUITUL CAPITALULUI ..............................................................  338
CIRCUITUL FONDURILOR DE PRODUCȚIE.....................................................339
CIRCULAȚIA POLIȚELOR..................................................................339
CIRCULAȚIE............................................................................339
CIRCULAȚIE BĂNEASCĂ...................................................................339
CIRCULAȚIE MONETARĂ...................................................................339
CIRCUMSCRIPȚIE FINANCIARĂ.............................................................339
CISLÂ.................................................................................339
CITAȚIE.............................................................................  340
CITY..................................................................................340
CLASIFICAREA ACTIVELOR CIRCULANTE ....................................................340
CLASIFICAREA OPERAȚIUNILOR DE BURSĂ...................................................340
CLASIFICAȚIE BUGETARĂ.................................................................340
CLAUZA ABANDONULUI ...................................................................341
CLAUZA AMERICANĂ......................................................................341
CLAUZA ASIGURĂRII DE VALORI SUPLIMENTARE..............................................341
CLAUZA ASIGURĂRII TRANSBORDÂRJI ......................................................342
CLAUZA ATESTĂRII ...................................................................  342
CLAUZA AVARIEI .......................................................................342
CLAUZA BONUS-MALUS ...................................................................342
CLAUZA CESIUNII ASIGURĂRII........................................................... 342
CLAUZA CLASIFICĂRII ..................................................................342
CLAUZA DE DEVIZE......................................................................342
CLAUZA DE FORȚĂ MAJORĂ ...............................................................342
CLAUZA DE GAJ NEGATIVĂ................................................................342
CLAUZA DE ÎMPUTERNICIRE...............................................................342
CLAUZA DE ÎNLOCUIRE...................................................................343
CLAUZA „DE LA DEPOZIT LA DEPOZIT*.....................................................343
CLAUZA DE OPȚIUNE ...................................................................343
548
CLAUZA DE REVOCARE/RĂSCUMPĂRARE....................................................343
CLAUZA DE SUBROGARE ...............................................................343
CLAUZA D.S.T.......................................................................343
CLAUZA ETICHETELOR.................................................................343
CLAUZA EXCEPTĂRII UZURII NORMALE ..................................................344
CLAUZA „FĂRĂ AVARIE PARTICULARĂ" SAU „FRANCO DE AVARII PARTICULARE"................344
CLAUZA FRANCO CU EXCEPȚIA..."......................................................344
CLAUZA „FRANCO DE AVARII" .........................................................344
CLAUZA FRANȘIZEI ..................................................................344
CLAUZA IPOTECARĂ NEGATIVĂ .........................................................344
CLAUZA LANSĂRII ...................................................................344
CLAUZA „LA ORDIN" .................................................................344
CLAUZA MĂRFURILOR NEVÂMUITE .......................................................344
CLAUZA MENȚINERII VALORII .........................................................344
CLAUZA MONETARĂ ...................................................................345
CLAUZA NAȚIUNII CELEI MAI FAVORIZATE...............................................345
CLAUZA NECUMULÂRII AVARIILOR.......................................................345
CLAUZA „NU LA ORDIN"...............................................................345
CLAUZA PIERDERII TOTALE REALE..................................................... 345
CLAUZA PRIVIND OPERAȚIUNILE DE SWITCH .............................................346
CLAUZA SPEZELOR....................................................................346
CLAUZA TESTAMENTARĂ................................................................346
CLAUZA „TOATE RISCURILE"...........................................................346
CLAUZA VALOARE REALĂ...............................................................346
CLAUZA VALORII NETE ...............................................................346
CLAUZĂ ............................................................................346
CLAUZĂ AUR.........................................................................346
CLAUZĂ DE ALEGERE A MONEDEI DE PLATĂ...............................................347
CLAUZĂ DE ASIGURARE A RISCULUI VALUTAR ............................................347
CLAUZĂ DE INDEXARE ................................................................347
CLAUZĂ DE SALVARE .................................................................347
CLAUZĂ MULTIVALUTARĂ ..............................................................347
CLAUZĂ VALUTARĂ....................................................................347
CLEARING ..........................................................................348
CLEARING BANCAR ...................................................................348
CLEARING DE TITLURI ...............................................................348
CLEARING HOUSE ....................................................................348
CLEPTOCRAȚIE ..................................................................... 348
CLEPTOMANIE........................................................................348
CLUB DE INVESTITORI ...............................................................348
CLUB DE INVESTIȚII ................................................................348
CLUBUL CELOR ZEXE..................................................................348
CLUBURILE P&I......................................................................348
COASIGURARE .......................................................................349
COD................................................................................349
COD FISCAL ........................................................................349
CODUL BANCAR TELEGRAFIC............................................................349
CODUL COMERCIAL ROMĂN .............................................................350
CODUL MUNCII ......................................................................350
CODUL VAMAL .......................................................................350
COEFICIENT ........................................................................350
COEFICIENT AL CAPITALULUI .........................................................350
COEFICIENT AL CREDITULUI...........................................................351
COEFICIENT DE ACOPERIRE ...........................................................351
COEFICIENT DE ACTUALIZARE..........................................................351
COEFICIENT DE CONTRIBUȚIE LA AVARIA COMUNĂ ........................................352
COEFICIENT DE CORECTARE............................................................352
COEFICIENT DE ECHIVALENȚĂ..........................................................353
COEFICIENT DE EFICIENȚĂ MEDIE ANUALĂ A INVESTIȚIILOR ..............................353
COEFICIENT DE EFICIENȚĂ TOTALĂ A INVESTIȚIEI ......................................353
COEFICIENT DE ELASTICITATE.........................................................353
COEFICIENT DE ELASTICITATE A CERERII ..............................................353
COEFICIENT DE FOLOSIRE A ACTIVELOR CIRCULANTE AFLATE ÎN CIRCUIT ...................353
COEFICIENT DE IMPUNERE ............................................................354
COEFICIENT DE ÎNDATORARE...........................................................354
COEFICIENT DE ÎNNOIRE A MIJLOACELOR FIXE...........................................354
COEFICIENT DE LICHIDITATE..........................................................354
549
COEFICIENT DE REPARTIȚIE..........................................................354
COEFICIENT DE ROTAȚIE A ACTIVELOR CIRCULANTE......................................354
COEFICIENT DE SCHIMB .............................................................355
COEFICIENT DE SUPLIMENTARE .......................................................355
COEFICIENT INTERN DE DECONTARE....................................................355
COEFICIENT MARGINAL AL INVESTIȚIILOR ............................................ 355
COEFICIENT MULTIPLICATOR AL CAPITALIZĂRII ACȚIUNII .............................. 356
COEFICIENTUL ANUAL DE EROZIUNE A CAPITALULUI .................................... 356
COEFICIENTUL DE CAPITAL ..........................................................357
COFINANȚARE.......................................................................357
COINTERESARE MATERIALĂ .............................................................357
COLATERAL.........................................................................357
COLIZIUNE ..........................................................................357
COMANDITAR........................................................................357
COMANDITAT........................................................................358
COMANDITĂ ..........................................................................358
COMASARE..........................................................................358
COMBINAȚIE........................................................................358
COMBINAȚIE DE LITERE..............................................................358
COMERȚ INVIZIBIL..................................................................358
COMISAR DE AVARIE ................................................................358
COMISARIAT DE AVARIE..............................................................359
COMISARUL GENERAL AL BURSEI DE VALORI ............................................359
COMISARUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE............................................359
COMISIA CENTRALĂ DE PENSII .........................................................360
COMISIA CENTRALĂ PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ A PERSOANELOR HANDICAPATE ............360
COMISIA DE AUTORIZARE A ÎMPRUMUTURILOR EXTERNE ...................................360
COMISIA DE CENZORI................................................................361
COMISIA DE CENZORI A SOCIETĂȚII DE ASIGURÂRI-REASIGURĂRI .........................361
COMISIA DE CONTESTARE A PENSIILOR ................................................362
COMISIA DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ $1 DE RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ.............362
COMISIA DE LICITAȚIE A TITLURILOR DE STAT.........................................363
COMISIA DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE A BAROULUI DE AVOCAȚI..................... 363
COMISIA DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE DIN UNITĂȚILE DE STAT......................363
COMISIA DE REGLEMENTARE ȘI SUPRAVEGHERE A SOCIETĂȚILOR DE PENSII..................364
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR............................................365
COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA................................366
COMISIA FISCALĂ CENTRALĂ..........................................................366
COMISIA JUDEȚEANĂ (COMISIILE SECTOARELOR MUNICIPIULUI	BUCUREȘTI) DE PENSII .......367
COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE...........................................367
COMISIA OFICIALĂ A BURSEI.......................................................  368
COMISIA PENTRU BUGET, FINANȚE ȘI BĂNCI ...........................................369
COMISIE...........................................................................369
COMISIE DE RECONSTITUIRE A VECHIMII ÎN MUNCĂ......................................369
COMISIE DE REVIZIE ȘI CONTROL.....................................................369
COMISIE VAMALĂ .................................................................. 369
COMISION..........................................................................369
-	COMISION BANCAR..........................................................  370
-	COMISION DE ADRESĂ ........................................................370
-	COMISION DE AGENȚIE........................................................370
-	COMISION DE NAVLOSIRE......................................................370
-	COMISION DE REASIGURARE....................................................370
-	COMISION DE RISC...........................................................370
-	COMISION DIN PROFIT .......................................................370
-	COMISION PRIVIND ACTIVITATEA DE COMISARIAT DE AVARIE.......................370
COMISIONAR .......................................................................370
COMISIONUL C E C. PENTRU OPERAȚIUNILE DE ÎNCASARE ................................371
COMITENT..........................................................................371
COMITET DE FINANȚARE .............................................................371
COMITETUL BURSEI DE VALORI..........................................................371
COMITETUL DE DIRECȚIE.............................................................372
COMITETUL INTERMINISTERIAL DE GARANȚII ȘI CREDITE DE COMERȚ EXTERIOR .............372
COMOARĂ ..........................................................................372
COMODAT ..........................................................................372
COMODITATEA PERCEPERII IMPOZITELOR................................................372
COMPANII NELISTATE................................................................372
COMPARTIMENT FINANCIAR-CONTABIL...................................................372
550
COMPENSAREA IMPOZITULUI .........................................................373
COMPENSAREA PENSIILOR .......................................................... 374
COMPENSAREA SALARIILOR...........................................................374
COMPENSAȚIA (INDEMNIZAȚIA) DE ȘOMAJ .............................................374
COMPENSAȚIE......................................................................374
COMPLETARE DE ACTIVE CIRCULANTE..................................................375
COMPOZIȚIA FONDURILOR DE PRODUCȚIE...............................................375
COMPOZIȚIA ORGANICĂ A CAPITALULUI ...............................................375
COMPROMIS........................................................................376
COMPROMIS DE AVARIE............................................................. 376
COMUNICARE DE VÂRSÂMINTE ........................................................376
COMUNITATE DE RISC ..............................................................376
COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ (PIAȚA COMUNĂ)...................................376
CONCEDENT .......................................................................377
CONCEDIU ........................................................................378
CONCEDIU DE MATERNITATE .........................................................378
CONCEDIU DE ODIHNĂ ..............................................................378
CONCEDIU DE ODIHNĂ PENTRU PERSONALUL AFLAT ÎN MISIUNE PERMANENTĂ ÎN STRĂINĂTATE .381
CONCEDIU DE ODIHNĂ SUPLIMENTAR ..................................................381
CONCDIU FĂRĂ PLATĂ ..............................................................382
CONCEDIU MEDICAL ................................................................382
CONCEDIU MEDICAL ÎN CAZ DE INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCĂ DETERMINATĂ DE ACCIDENT
SAU BOALĂ OBIȘNUITĂ .............................................................383
CONCEDIU MEDICAL PENTRU PERSONALUL TRIMIS ÎN MISIUNE ÎN STRĂINĂTATE .............383
CONCEDIU PENTRU EVENIMENTE FAMILIALE DEOSEBITE ..................................383
CONCEDIU PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI BOLNAV ÎN VĂRSTÂ DE PÂNĂ LA TREI ANI .......384
CONCEDIU PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI HANDICAPAT .................................384
CONCEDIU PENTRU STUDII ..........................................................384
CONCEDIU PENTRU TRANSFER.........................................................384
CONCEDIUL SALARIATELOR PENTRU ÎNGRIJIREA COPIILOR ÎN VĂRSTÂ DE PÂNĂ LA DOI ANI ..384
CONCENTRARE BANCARĂ ............................................................ 384
CONCENTRAREA CAPITALULUI.........................................................385
CONCENTRARE FINANCIARĂ ..........................................................385
CONCERN .........................................................................385
-	CONCERN BANCAR ..........................................................385
CONCENSIA COMERCIALIZĂRII .......................................................386
CONCESIA COMERCIALIZĂRII FONDULUI MUTUAL ........................................386
CONCESIONAR .....................................................................386
CONCESIUNE ......................................................................386
CONCILIERE.......................................................................386
CONCORDAT........................................................................386
-	CONCORDAT JUDICIAR.......................................................386
-	CONCORDAT PREFALIMENTAR (PREVENTIV) .....................................386
CONCURENȚĂ ......................................................................387
CONCURENȚĂ ATOMIZATĂ ............................................................388
CONCURENȚĂ IMPERFECTĂ ...........................................................388
CONCURENȚĂ ÎN AFARA PREȚULUI (NON-PRICE COMPETITON)..............................388
CONCURENȚĂ MONOPOLISTĂ ..........................................................388
CONCURENȚĂ PERFECTĂ..............................................................388
CONCURENȚĂ PURĂ .................................................................388
CONCURS COMERCIAL................................................................388
CONDIȚIA ,.CU RĂSPUNDERE NUMAI PENTRU PIERDEREA TOTALĂ A NAVEI. INCLUSIV CHELTUIELILE
DE SALVARE" .....................................................................388
CONDIȚIA ,.CU RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ" .............................389
CONDIȚIA ,.CU RĂSPUNDERE PENTRU PIERDERE SAU AVARII".............................389
CONDIȚIA „FĂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARIA PARTICULARĂ" ............................389
CONDIȚIA .ȚÂRĂ RĂSPUNDERE PENTRU AVARII, ÎN AFARĂ DE CAZURILE DE NAUFRAGIU. EȘUARE.
INCENDIU, EXPLOZIE PE BORD SAU CIOCNIRE" ........................................389
CONDIȚIA ..TOATE RISCURILE"......................................................389
CONDIȚII DE ASIGURARE ...........................................................389
CONFEDERAȚIE.....................................................................390
CONFERINȚA NAȚIUNILOR UNITE DE LA BRETTON WOODS .................................390
CONFERINȚA NAȚIUNILOR UNITE PENTRU COMERȚ ȘI DEZVOLTARE (U.N.C.T A.D.) ..........390
CONFISCARE.......................................................................390
CONFLICT DE MUNCĂ ...............................................................390
CONFLICT SOCIAL..................................................................390
CONOSAMENT ......................................................................391
551
-	CONOSAMENT COLECTIV......................................................391
-	CONOSAMENT „CURAT" ......................................................391
-	CONOSAMENT DE BORD.......................................................391
-	CONOSAMENT LA ORDIN .................................................... 391
-	CONOSAMENT LA PURTĂTOR ..................................................391
-	CONOSAMENT „MURDAR44 ....................................................391
-	CONOSAMENT NET .......................................................:..391
-	CONOSAMENT NOMINATIV ....................................................391
-	CONOSAMENT PENTRU ÎMBARCARE..............................................391
CONSEMNANT .........................................................................392
CONSEMNAȚIUNE ......................................................................392
CONSIGNATAR.........................................................................392
CONSIGNATOR ........................................................................392
CONSIGNAȚIE........................................:................................392
CONSILIUL BIROURILOR ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE ..................................392
CONSILIUL CASEI DE ASIGURĂRI A AVOCAȚILOR...........................................393
CONSILIUL COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR ..................................393
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE..........................................................394
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI...............................395
CONSILIUL DE CONDUCERE AL CASEI DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR..................395
CONSILIUL DE COOPERARE VAMALĂ.......................................................396
CONSILIUL DE ÎNCREDERE AL FONDULUI DESCHIS DE INVESTIȚII............................396
CONSILIUL ECONOMIC ȘI SOCIAL........................................................397
CONSILIUL EUROPEI...................................................................398
CONSILIUL ÎMPUTERNICIȚI LOR STATULUI................................................398
CONSILIUL MONDIAL AL ALIMENTAȚIEI...................................................399
CONSIMȚĂMÂNT .......................................................................399
CONSIMȚĂMÂNT SCRIS DE PLATĂ A PRIMELOR DE ASIGURARE.................................399
CONSOLIDARE.........................................................................399
CONSOLIDAREA DATORIEI PUBLICE.......................................................399
CONSOLIDAREA FORȚATĂ................................................................399
CONSOLIDAREA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT ................................................399
CONSORȚIU...........................................................................400
-	CONSORȚIU BANCAR.......................................................400
-	CONSORȚIU BANCAR INTERNAȚIONAL.........................................400
-	CONSORȚIU DE EMISIUNE................................................. 400
-	CONSORȚIU DE GARANȚIE..................................................400
CONSTATAREA DAUNEI..................................................................400
CONSTATAREA PRODUCERII EVENIMENTULUI ASIGURAT, STABILIREA ȘI PLATA SUMEI ASIGURATE .401
CONSTRUCȚIE ÎN ANTREPRIZĂ...........................................................402
CONSTRUCȚIE ÎN REGIE................................................................402
CONSUL .............................................................................403
CONSULAT ...........................................................................403
CONSULTANT DE PLASAMENT ÎN VALORI MOBILIARE ........................................403
CONSULTANȚĂ BANCARĂ ................................................................404
CONSULTING .........................................................................404
CONSUM DE CAPITAL...................................................................404
CONSUM SPECIFIC.....................................................................404
-	CONSUM SPECIFIC PLANIFICAT.............................................404
-	CONSUM SPECIFIC REALIZAT.............................................. 405
CONT ...............................................................................405
CONT ANALITIC ......................................................................405
CONT BANCAR.........................................................................405
CONT COLECTOR.......................................................................405
CONT CONJUNCT.......................................................................405
CONT CURENT.........................................................................406
CONT CURENT BANCAR..................................................................406
CONT CURENT PERSONAL LA CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI ..........................406
CONT DE AGIO........................................................................406
CONT DE AMORTIZARE A DEBITULUI .....................................................406
CONT DE DEPOZIT ....................................................................406
-	CONT DE DEPOZIT LA VEDERE .............................................407
CONT DE DIVERSE.....................................................................407
CONT DE DREPTURI ȘI ANGAJAMENTE EVENTUALE...........................................407
CONT DE ECONOMII....................................................................407
CONT DE EXECUȚIE BUGETARĂ ..........................................................407
CONT DE REPARTIZARE A PROFITULUI ...................................................407
552
CONT DE REZULTATE............................................................  407
CONT DE SIGURANȚĂ..............................................................407
CONT DE SIGURANȚĂ RESTRICȚIONAT ...............................................407
CONT DE TRANZACȚIE CU PLATA ÎN NUMERAR ........................................408
CONT DE VENITURI ..............................................................408
CONT INTERIMAR.................................................................408
CONT „LORO“ ...................................................................408
CONT MEMORANDUM................................................................408
CONT „NOSTRO“ .................................................................408
CONT PERSONAL ...............................................................  408
CONT SEPARAT DE ÎMPRUMUT.......................................................408
CONT SIMPLU DE ÎMPRUMUT........................................................408
CONT SINTETIC ................................................................ 408
CONTVOSTRO* ...................................................................408
CONTACT PERSONAL...............................................................409
CONTESTAȚIE...........:......................................................  409
CONTINGENT.....................................................................409
CONTINGENT MEDIU ANUAL.........................................................409
CONTINGENTARE .................................................................409
-	CONTINGENTARE A EMISIUNII ............................................. 409
CONTRAASIGURARE................................................................409
CONTRABANDĂ ...................................................................410
CONTRACAMBIE.................................................................  410
CONTRACT.......................................................................410
CONTRACT ALEATORIU............................................................ 410
CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ ....................................................410
CONTRACT CONDIȚIONAT ..........................................................411
CONTRACT DE ARENDARE...........................................................411
CONTRACT DE ASIGURARE..........................................................412
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ .............................................412
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A ANIMALELOR................................ 412
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR .........................  413
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR APARȚINÂND
PERSOANELOR STRĂINE CARE VIN TEMPORAR ÎN ROMÂNIA ..............................413
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A AUTOVEHICULELOR CU VALABILITATE NUMAI
ÎN AFARA TERITORIULUI ROMÂNIEI ................................................413
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ A CULTURILOR AGRICOLE ȘI A RODULUI VIILOR ...414
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR PERSOANELOR FIZICE .414
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ DE AVARII PENTRU AUTOVEHICULELE VÂNDUTE
CU PLATA ÎN RATE...............................................................414
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ DE GARANȚIE .................................414
CONTRACT DE ASIGURARE FACULTATIVĂ PAUȘALÂ ........................................ 414
CONTRACT DE ASIGURARE SOCIALĂ..................................................415
CONTRACT DE COMISION...........................................................415
CONTRACT DE COMODAT........................................................... 415
CONTRACT DE CONCESIUNE ......................................................  415
CONTRACT DE CONSIGNAȚIE........................................................415
CONTRACT DE CREDIT BANCAR....................................................  415
CONTRACT DE DEPOZIT............................................................416
CONTRACT DE DEPOZITARE A ACTIVELOR SOCIETĂȚII DE PENSII .......................416
CONTRACT DE DONAȚIE............................................................416
CONTRACT DE ENGINEERING .......................................................416
CONTRACT DE FIDEJUSIUNE .................7.................................... 416
CONTRACT DE FORFETARE..........................................................416
CONTRACT DE GARANȚIE...........................................................416
CONTRACT DE IPOTECĂ ...........................................................416
CONTRACT DE ÎMPRUMUT...........................................................417
CONTRACT DE KNOW-HOW ..........................................................417
CONTRACT DE LOCAȚIE ...........................................................417
CONTRACT DE MANDAT.............................................................417
CONTRACT DE REASIGURARE......................................................  417
-	CONTRACT DE REASIGURARE OBLIGATORIE ....................................418
-	CONTRACTE DE REASIGURARE FACULTATIVĂ .................................  418
-	CONTRACTE DE REASIGURARE MIXTE..........................................418
CONTRACT DE RENTĂ VIAGERĂ .....................................................418
CONTRACT DE SCHIMB ............................................................418
CONTRACT DE SOCIETATE......................................................... 418
553
%
CONTRACT DE VALORIFICARE A DREPTULUI DE AUTOR ......................................419
CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE.......................................................419
CONTRACT DEZINTERESAT ............................................................  419
CONTRACT ECONOMIC ...................................................................419
CONTRACT GRATUIT..................................................../...............419
CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCĂ ...................................................... 419
CONTRACT ONEROS ....................................................................421
CONTRACT OPTIONS..................................................................  421
CONTRACT REAL.......................................................................421
CONTRACT SINALAGMATIC ..............................................................421
CONTRACT SOLEMN ......................•.............................................421
CONTRACTANT (SEMNATAR) DE ASIGURARE .................................................421
CONTRACTUL DE RAPORT ASUPRA OBLIGAȚIILOR DE STAT SAU ALTOR TITLURI DE CREDIT ........421
CONTRAEXPERTIZÂ.....................................................................422
CONTRAFACERE........................................................................422
CONTRAOFERTÂ.....:...............................................................   422
CONTRAPARTIDĂ.......................................................................422
CONTRAPROTEST.......................................................................422
CONTRAREVIZIE VAMALĂ................................................................422
CONTRASTALII........................................................................422
CONTRAVENȚIE........................................................................422
-	CONTRAVENȚIE ÎN SFERA ASIGURĂRILOR DE PERSOANE, DE BUNURI ȘI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ .423
-	CONTRAVENȚIE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT....................423
-	CONTRAVENȚIE VAMALĂ......................................................423
CONTRIBUABIL........................................................................424
CONTRIBUȚIA BĂNEASCĂ ȘI ÎN MUNCĂ PENTRU EFECTUAREA UNOR LUCRĂRI DE INTERES OBȘTESC .424
CONTRIBUȚIA COOPERATIVEI MEȘTEȘUGĂREȘTI PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE .................424
CONTRIBUȚIA INDIVIDUALĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE....................................... 425
CONTRIBUȚIA PERSOANELOR FĂRĂ COPII..................................................425
CONTRIBUȚIA SALARIAȚILOR ȘI A PENSIONARILOR CARE MERG LA ODIHNĂ ȘI TRATAMENT BALNEAR.426
CONTRIBUȚIA UNITĂȚILOR PARTICULARE BAZATE PE LIBERA INIȚIATIVĂ
PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE .........................................................426
CONTRIBUȚIA UNITĂȚILOR PARTICULARE PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ.......................427
CONTRIBUȚIE.........................................................................427
CONTRIBUȚIE DE ÎNTREȚINERE..........................................................427
CONTRIBUȚIE ÎN MUNCĂ PENTRU INVESTIȚII..............................................428
CONTRIBUȚIE LA AVARIA COMUNĂ ...................................................... 428
CONTRIBUȚIE PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT .....................................428
CONTRIBUȚIE PENTRU PENSIA SUPLIMENTARĂ ...........................................  433
CONTRIBUȚII PENTRU FONDUL UNIVERSAL DE PENSII.......................................434
CONTROL.............................................................................434
CONTROL BANCAR .....................................................................435
CONTROL BĂNESC......................................................................435
CONTROL BUGETAR........•............................................................436
CONTROL COMBINAT....................................................................436
CONTROL COMPLET ....................................................................436
CONTROL CONCOMITENT (OPERATIV SAU CURENT)...........................................436
CONTROL CONTINUU ...................................................................436
CONTROL DE EXECUȚIE ................................................................436
CONTROL DE FOND.................................................................... 436
CONTROL DOCUMENTAR .............................................................    436
CONTROL ECONOMIC....................................................................436
CONTROL FAPTIC .....................................................................437
CONTROL FINANCIAR ..................................................................437
CONTROL FINANCIAR DE GESTIUNE.......................................................437
CONTROL FINANCIAR INTERN ...........................................................437
CONTROL FINANCIAR PREVENTIV.........................................................437
CONTROL IERARHIC .................................................................  437
CONTROL INTERN .....................................................................437
CONTROL ÎNCRUCIȘAT .................................................................438
CONTROL OBȘTESC.....................................................................438
CONTROL PARȚIAL.....................................................................438
CONTROL PERIODIC....................................................................438
CONTROL PERMANENT...................................................................438
CONTROL POSTERIOR (POSTOPERATIV)....................................................438
CONTROL PREVENTIV (FINANCIAR PREVENTIV) ............................................438
CONTROL PRIN SONDAJ.................................................................439
554
*
CON 1 KOL RECIPROC..... ...........................................................439
CONTROL SIMULTAN...................................................................439
CONTROL TEHN1CO-ECONOM1C ..........................................................439
CONTROL VAMAL .....................................................................439
CONTROL FINANCIAR .................................................................439
CONTROLUL BANCAR ASUPRA DISCIPLINEI DE CASĂ........................................440
CONTROLUL CREDITULUI BANCAR........................................................440
CONTROLUL DISCIPLINEI DE CASA .................................................... 440
CONTROLUL EMISIUNII MONETARE...................................................... 441
CONTROLUL PREALABIL ASUPRA PLĂȚILOR ÎNTREPRINDERII ................................441
CONTROLUL PREȚURILOR ..............................................................441
CONTROLUL VALUTAR................................................................. 441
CONTUL „AJUTOR DE ȘOMAJ"...........................................................442
CONTUL „ALTE DATORII ȘI CREANȚE SOCIALE"...........................................442
CONTUL ANNUAL AL DATORIEI PUBLICE A STATULUI ȘI AL SITUAȚIEI GARANȚIILOR GUVERNAMENTALE
PENTRU CREDITE INTERNE ȘI EXTERNE PRIMITE DE CĂTRE ALTE PERSOANE JURIDICE..........442
CONTUL „ASIGURĂRI SOCIALE".........................................................442
CONTUL „CHELTUIELI CU ACTIVITATEA DE ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI".....................443
CONTUL „CHELTUIELI CU COMISIOANE (COTE PROCENTUALE ȘI TARIFARE) LA ASIGURĂRILE
FACULTATIVE ȘI LA ASIGURĂRILE PRIN EFECTUL LEGII"..................................443
CONTUL „CHELTUIELI CU PRIMELE DE ASIGURARE" .......................................443
CONTUL „CHELTUIELI PRIVIND ASIGURĂRILE ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ" ......................444
CONTUL DATORIEI PUBLICE EXTERNE....................................................444
CONTUL DATORIEI PUBLICE INTERNE....................................................444
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI.......................................................444
CONTUL DE VALOARE NOMINALĂ ȘI DOBÂNDĂ .............................................444
CONTUL GENERAL AL TREZORERIEI STATULUI.............................................444
CONTUL GENERAL ANUAL AL DATORIEI PUBLICE A STATULUI................................444
CONTUL GENERAL ANUAL DE EXECUȚIE A BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT..........445
CONTUL GENERAL ANUAL DE EXECUȚIE A BUGETULUI DE STAT ..............................445
CONTUL „VENITURI DIN ACTIVITATEA DE ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI" .....................446
CONTURI BUGETARE....................................................................446
CONTURILE ÎN VALUTĂ ALE REZIDENȚILOR ȘI NEREZIDENȚILOR ............................446
CONTURILE ÎN VALUTĂ ȘI ÎN LEI ALE CASELOR DE SCHIMB VALUTAR .......................447
CONTURILE MEMBRILOR FONDURILOR UNIVERSALE DE PENSII ...............................448
CONTURILE SPECIALE DE TREZORERIE...................................................448
CONVENȚIE..........................................................................449
CONVENȚIE DE GARANȚIE PENTRU ÎMPRUMUTURI INTERNE CU GARANȚIA STATULUI .............449
CONVENȚIE DE REASIGURARE ......................................................... 449
CONVENȚIE DE TIP INTERBIROURI .....................................................449
CONVENȚIE PENTRU EVITAREA DUBLEI IMPUNERI..........................................449
CONVENȚIE PENTRU ÎMPRUMUTURI EXTERNE CONTRACTATE CU GARANȚIA STATULUI..............450
CONVENȚIE PENTRU LANSAREA TITLURILOR DE STAT.......................................451
CONVENȚIE VAMALĂ...................................................................452
CONVERSIUNE........................................................................452
CONVERSIUNEA DATORIILOR AGRICOLE ..................................................453
CONVERSIUNEA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT ...............................................453
CONVERTIBILITATE...................................................................453
-	CONVERTIBILITATEA MONEDEI NAȚIONALE .......................................454
-	CONVERTIBILITATEA TITLURILOR FINANCIARE ...................................456
-	CONVERTIBILITATEA VALUTEI ................................................ 457
COOPERARE BANCARĂ INTERNAȚIONALĂ ..................................................457
COOPERARE FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ ...............................................457
COOPERATIVĂ........................................................................458
COOPERATIVĂ DE CREDIT .............................................................458
COPIA JURNALULUI DE BORD ..........................................................458
COPLA. JURNALULUI DE MAȘINI .......................................................458
CORPORAȚIA BURSEI .................................................................458
CORPORAȚIA FINANCIARĂ INTERNAȚIONALĂ (C.F.I.) .....................................458
CORPORAȚIE.........................................................................459
CORPUL DE CONTROL AL MODULUI DE STABILIRE ȘI DE PLATĂ A AJUTORULUI DE ȘOMAJ .......459
CORPUL DE CONTROL ÎN DOMENIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT.........................460
CORUPȚIE ......................................................................... 460
CORVOADĂ ..........................................................................460
COST ..............................................................................460
„COST AL ARDERII"..................................................................460
COST AL PRODUCȚIEI GLOBALE.........................................................461
555
COST COMERCIAL....................................................................461
COST COMPLET......................................................................461
COST DE OPORTUNITATE .............................................................461
COST DE OPORTUNITATE A DEȚINERII DE MONEDĂ........................................461
COST DE PRODUCȚIE.................................................................461
-	COST DE PRODUCȚIE UNITAR (PE UNITATEA DE PRODUS)...........................461
-	COST DE PRODUCȚIE STABILIT PE ÎNTREAGA PRODUCȚIE MARFĂ ....................461
-	COST DE PRODUCȚIE DETERMINAT PE SECȚIE.....................................461
-	COST DE PRODUCȚIE DE UZINĂ.................................................461
-	COST DE PRODUCȚIE COMPLET (COMERCIAL) .....................................462
-	COST DE PRODUCȚIE TOTAL .................................................. 462
-	COST DE PRODUCȚIE UNITAR ..................................................462
-	COST DE PRODUCȚIE ANTECALCULAT............................................ 462
-	COST DE PRODUCȚIE EFECTIV .................................................462
-	COST DE PRODUCȚIE POSTCALCULAT.............................................462
-	COSTURI DE PRODUCȚIE UNICE ................................................462
COST DE SECȚIE....................................................................462
COST DE UZINĂ.....................................................................462
COST DE VALORIFICARE .............................................................462
COST FISCAL.......................................................................462
COST FIX..........................................................................462
COST IMPLICIT ....................................................................462
COST MARGINAL ....................................................................463
COST MEDIU .......................................................................463
COST NORMATIV ....................................................................463
COST PE UNITATEA DE PRODUS .......................................................463
COST PLANIFICAT ..................................................................463
COST SOCIAL.......................................................................464
COST TOTAL........................................................................464
C & F ............................................................................464
COSTUL CAPITALULUI ...............................................................464
COSTUL CAPITALULUI ÎMPRUMUTAT.....................................................464
COSTUL EMISIUNILOR DE OBLIGAȚIUNI EXTERNE ........................................465
COSTUL MARGINAL AL PREJUDICIULUI .................................................465
COSTUL RELATIV AL ACTIVITĂȚII DE ASIGURARE .......................................465
COSTUL VIEȚII ................................................................... 465
COSTURI BANCARE.................................................................  466
COSTURI DE PRODUCȚIE LA l 000 DE LEI PRODUCȚIE MARFĂ .............................466
COSTURI FIXE......................................................................466
COSTURI SOCIALE...................................................................466
COSTURI VARIABILE (PROPORȚIONALE).................................................466
COȘ VALUTAR.......................................................................467
COȘNIȚÂ ........................................................................  467
COȘUL ............................................................................467
COTA DE PRIMĂ TARIFARĂ .......................................................... 467
COTA DE REÎNSÂMÂNȚARE.............................................................467
COTA DE VALOARE RĂMASĂ............................................................467
COTA OFICIALĂ A BURSEI............................................................467
COTARE ...........................................................................468
COTAREA OBLIGAȚIUNILOR .......................................................... 468
COTATORUL LICITAȚIEI VALUTARE ....................................................468
COTAȚI A AURULUI .................................................................468
COTAȚIA BURSEI ...................................................................468
COTAȚIE ..........................................................................469
COTAȚIE DE LICHIDARE .............................................................469
COTAȚIE DEPORT ...................................................................469
COTAȚIE DIRECTĂ...................................................................469
COTAȚIE D1SCONT...................................................................469
COTAȚIE FERMĂ ....................................................................469
COTAȚIE LA DISPONIBIL.............................................................469
COTAȚIE LA TERMEN ................................................................469
COTAȚIE ORIENTATIVĂ ..............................................................470
COTAȚIE PREMIUM ..................................................................470
COTAȚIE REPORT ...................................................................470
COTĂ ...........................................................................  470
COTĂ A BURSEI..............................................;......................470
COTĂ A NAVLULUI....................................................................470
556
COTĂ A VALORILOR MOBILIARE .......................................................470
COTÂ DE AMORTIZARE................................................................470
COTĂ DE EXCEDENT..................................................................470
COTÂ DE IMPUNERE .................................................................470
COTÂ DE PARTICIPARE A REASIGURATULUI LA PROFITUL REASIGURÂTORULUI ................470
COTE ADIȚIONALE ..................................................................471
COTE DEFALCATE ...................................................................471
COTE DEGRESIVE ...................................................................471
COTE FIXE (FORFETARE) ............................................................471
COTE PRIN DIFERENȚĂ ..............................................................471
COTE PROCENTUALE..........................................................-.......471
COTE PROGRESIVE...................................................................471
-	COTE PROGRESIVE COMPUSE (PE TRANȘE, ALUNECĂTOARE PE TRANȘE, SCARA IMPUNERII) .471
-	COTE PROGRESIVE ORIZONTALE ...................................................472
-	COTE PROGRESIVE SIMPLE........................................................472
-	COTE PROGRESIVE VERTICALE ....................................................472
COTE PROPORȚIONALE................................................................472
COTE REGRESIVE .................................................................. 472
COTITATE .........................................................................472
COTIZAȚIE.........................................................................472
COTIZAȚII ALE MEȘTEȘUGARILOR CU ATELIERE PROPRII PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE ......472
CRAH .............................................................................473
CRAH BANCAR.......................................................................473
CRAH BURSIER......................................................................473
CREANȚĂ...........................................................................473
CREANȚĂ CERTĂ.....................................................................473
CREANȚĂ EXIGIBILĂ.................................................................473
CREANȚĂ FISCALĂ ................................................................. 473
CREANȚĂ IMOBILIZATĂ ..............................................................473
CREANȚĂ LICHIDĂ.................................................................. 474
CREDIBILITATE.....................................................................474
CREDIT............................................................................474
CREDIT ACTIV ...................................................................  475
CREDIT AGRICOL....................................................................475
CREDIT AMORTIZABIL ...............................................................475
CREDIT BANCAR.....................................................................476
CREDIT BUGETAR................................................................... 177
-	CREDIT BUGETAR BLOCAT .......................................................477
-	CREDIT BUGETAR DESCHIS .....................................................477
-	CREDIT BUGETAR DESCHIS PENTRU ASIGURĂRILE SOCIALE............................477
CREDIT BUGETAR ÎNCHIS.............................................................478
CREDIT BUGETAR PREVIZIONAL......'.................................................478
CREDIT BUGETAR RECONSTITUIT.......................................................478
CREDIT BUGETAR REPARTIZAT.........................................................479
CREDIT BUGETAR RETRAS.............................................................479
CREDIT CADRU .....................................................................479
CREDIT CAPITALIST.................................................................479
CREDIT CĂMĂTĂRESC ................................................................479
CREDIT COMERCIAL..................................................................479
CREDIT CONTRA CAUȚIUNE (SAU FIDEJUSIUNE) .........................................479
CREDIT CONTRA CESIUNE.............................................................479
CREDIT COOPERATIST................................................................479
CREDIT CUMPĂRĂTOR.................................................................480
CREDIT DE CASĂ/TREZORERIE (AVANS ÎN CONT CURENT)..................................480
CREDIT DE CONFIRMARE (STAND-BY CREDIT)............................................480
CREDIT DE CONSUM .................................................................480
CREDIT DE COOPERARE...............................................................480
CREDIT DE CURIER..................................................................480
CREDIT DE IMPOZIT".................................................................480
CREDIT DE LICITAȚIE ..............................................................481
CREDIT DE PLĂȚI PENTRU APROVIZIONARE..............................................481
CREDIT DE PREFINANȚARE............................................................481
CREDIT DE REFINANȚARE.............................................................481
CREDIT DESCHIS.....................................................................482
CREDIT DE SCONT ..................................................................482
CREDIT DE STAT ...................................................................482
CREDIT DE TREZORERIE .............................................................482
557
CREDIT DOCUMENTAR .................................................................. 482
CREDIT DOCUMENTAR CU CLAUZĂ ROȘIE....................................................483
CREDIT DOCUMENTAR DOMICILIAT ÎN ȚARA CUMPĂRĂ TORULUI ................................483
CREDIT DOCUMENTAR DOMICILIAT ÎN ȚARA EXPORTATORULUI .................................483
CREDIT DOCUMENTAR IREVOCABIL.........................................................483
CREDIT DOCUMENTAR REVOCABIL .........................................................483
CREDIT DOCUMENTAR TRANSFERABIL ......................................................483
CREDIT DOCUMENTAR UTILIZABIL TOTAL SAU PARȚIAL (CU LIVRĂRI EȘALONATE) ...............484
CREDIT EXTERN........................................................................484
CREDIT FINANCIAR.....................................................................484
CREDIT FISCAL........................................................................484
CREDIT FISCAL EXTERN ................................................................484
CREDIT FUNCIAR.......................................................................485
CREDIT FURNIZOR .....................................................................485
CREDIT GLOBAL DE EXPLOATARE .........................................................485
CREDIT GUVERNAMENTAL.................................................................485
CREDIT IEFTIN........................................................................485
CREDIT INTERN........................................................................485
CREDIT INTERNAȚIONAL ................................................................486
CREDIT IPOTECAR......................................................................486
CREDIT ÎN ALB .......................................................................486
CREDIT ÎN CONT CURENT................................................................486
CREDIT ÎNDOIELNIC ...................................................................486
CREDIT ÎN OBSERVAȚIE.................................................................486
CREDIT LEASING/BAIL .................................................................486
CREDIT LOMBARD ......................................................................487
CREDIT OBL1GATAR ....................................................................487
CREDIT NERAMBURSAT ÎN TERMEN ........................................................487
CREDIT PASIV.........................................................................487
CREDIT PE DOCUMENTE ÎN CURS DE ÎNCASARE..............................................487
CREDIT PE TERMEN LUNG................................................................487
CREDIT PE TERMEN MEDIU...............................................................487
CREDIT PE TERMEN SCURT...............................................................487
CREDIT PENTRU ACHIZIȚIONAREA DE TRACTOARE ȘI MAȘINI AGRICOLE ........................488
CREDIT PENTRU ACOPERIREA CHELTUIELILOR CARE DEPĂȘESC ÎN UNELE TRIMESTRE \TNITURILE...488
CREDIT PENTRU ACTIVITATEA DE SERVICE DESTINATĂ STRĂINĂTĂȚII .........................488
CREDIT PENTRU CHELTUIELI SEZONIERE...................................................488
CREDIT PENTRU COSTRUCȚII DE LOCUINȚE ................................................488
CREDIT PENTRU CONTRACTAREA PRODUCȚIEI AGRICOLE ......................................489
CREDIT PENTRU CUMPĂRAREA DE AUTOTURISME..............................................489
CREDIT PENTRU DIFERENȚE DE PREȚ......................................................489
CREDIT PENTRU ECHIPAMENT.............................................................489
CREDITPENTRU FACILITĂȚI DE CONT......................................................490
CREDIT PENTRU INFLUENȚE CONJUNCTURALE................................................490
CREDIT PENTRU INVESTIȚIILE POPULAȚIEI ...............................................490
CREDIT PENTRU MĂRFURI FABRICATE DESTINATE EXPORTULUI ȘI AMBALAJELE AFERENTE .........491
CREDIT PENTRU MĂRFURI LIVRATE LA EXPORT ÎN CURS DE ÎNCASARE ȘI PENTRU CHELTUIELILE
DE CIRCULAȚIE AFERENTE...............................................................491
CREDIT PENTRU MĂRFURI PREZENTATE LA EXPOZIȚII Șl TÂRGURI INTERNAȚIONALE..............491
CREDIT PENTRU MĂRFURI TRIMISE ÎN STRĂINĂTATE ÎN DEPOZITE SAU CONSIGNAȚIE.
PENTRU PROBE SAU DEMONSTRAȚII .......................................................491
CREDIT PENTRU MICA MECANIZARE........................................................492
CREDIT PENTRU NEVOI TEMPORARE........................................................492
CREDITPENTRU PLĂȚI ..................................................................493
CREDIT PENTRU PRODUSE CU CICLU LUNG DE FABRICAȚIE....................................493
CREDIT PENTRU REFACEREA CAPACITĂȚII DE PLATĂ ........................................493
CREDIT PENTRU REPARAȚII CAPITALE.....................................................493
CREDIT PENTRU STOCURI DE VALORI MATERIALE, CHELTUIELI DE PRODUCȚIE ȘI DE CIRCULAȚIE .494
CREDIT PENTRU STUDII ................................................................494
CREDIT PERSONAL......................................................................494
CREDIT PLAFONAT......................................................................494
CREDIT PRIVAT .......................................................................494
CREDIT PUBLIC .......................................................................494
CREDIT REAL (GARANTAT SAU ACOPERIT)..................................................495
CREDIT RESTANT ......................................................................495
CREDIT REVOLVING ................................................................... 495
CREDIT ROTATIV („ROLL OVER‘) ........................................................495
558
CREDIT SPECIAL ...................................................................495
CREDIT TEHNIC.....................................................................496
CREDIT TRANSFERABIL...............................................................496
CREDIT VAMAL......................................................................496
CREDITARE BANCARĂ ................................................................496
CREDITARE DIFERENȚIATĂ ...........................................................496
CREDITARE GLOBALĂ.................................................................496
CREDITARE LIMITATĂ ...............................................................496
CREDITARE PE OBIECT...............................................................496
CREDITAREA MATERIALELOR APROVIZIONATE DE BENEFICIARII DE INVESTIȚII ..............496
CREDITAREA PRIN CONTUL CURENT ....................................................497
CREDITAREA PRIN CONTURI SEPARATE DE ÎMPRUMUT .....................................498
CREDITAREA TAXELOR VAMALE ........................................................498
CREDITAREA UTILAJELOR CARE NECESITĂ MONTAJ .......................................498
CREDITE DE COMERȚ INTERNAȚIONAL...................................................499
CREDITE DE FORFETARE .............................................................499
CREDITE FINANCIARE................................................................499
CREDITE PE BAZĂ DE APROBĂRI SPECIALE .............................................499
CREDITE PENTRU ACTIVITATEA DE COMERȚ EXTERIOR.....................................499
CREDITE PENTRU CAPITALUL DE LUCRU ................................................500
CREDITE PENTRU CECURI REMISE SPRE ÎNCASARE........................................500
CREDITE PENTRU EXPORT ............................................................500
CREDITE PENTRU INVESTIȚII ........................................................500
CREDITE PENTRU ÎNFIINȚAREA Șl DEZVOLTAREA DE ÎNTREPRINDERI MICI ȘI MIJLOCII ......501
CREDITE PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII ..................................501
CREDITE PENTRU MĂRFURI VÂNDUTE Șl SERVICII PRESTATE CU PLATA ÎN RATE .............503
CREDITE PENTRU STOCURI ȘI CHELTUIELI CONSTITUITE TEMPORAR.........................503
CREDITE PENTRU STOCURILE CONSTITUITE REZERVĂ DE PLAN .............................503
CREDITE VALUTARE..................................................................503
CREDITOR..........................................................................503
-	CREDITOR CHIROGRAFAR.......................................................503
-	CREDITOR DE ULTIMĂ INSTANȚĂ................................................503
-	CREDITOR GAJIST............................................................504
-	CREDITOR IPOTECAR..........................................................504
-	CREDITOR PREFERENȚIAL .....................................................504
-	CREDITOR PRIVILEGIAT ......................................................504
-	CREDITOR URMĂRITOR ........................................................504
CREȘTERE ANUALĂ DE ACTIVE CIRCULANTE .............................................504
CREȘTERE ECONOMICĂ................................................................504
CREȘTERE TRIMESTRIALĂ DE ACTIVE CIRCULANTE........................................504
CRIZA DATORIEI EXTERNE ...........................................................504
CRIZĂ ............................................................................508
-	CRIZĂ BĂNEASCĂ ............................................................508
-	CRIZĂ DE BURSĂ ............................................................509
-	CRIZĂ DE CREDIT ...........................................................509
-	CRIZĂ FINANCIARĂ ..........................................................509
-	CRIZĂ VALUTARĂ.............................................................509
CUANTUMUL DESPĂGUBIRII ...........................................................509
CULAJ...........................................................................  509
CULISĂ ...........................................................................510
CULPĂ ............................................................................510
CUMPĂRĂTORI DE ASIGURĂRI .........................................................510
CUMULAREA PENSIEI CU SALARIUL ....................................................510
CUPIURÂ...........................................................................510
CUPON.............................................................................510
CUPON DE DIVIDEND.................................................................511
CUPON DE DOBÂNDĂ .................................................................511
CUPON PENTRU AGRICULTORI .........................................................511
CURATOR ..........................................................................511
CURS..............................................................................511
CURS AL ACȚIUNII .................................................................511
CURS DE DESCHIDERE ...............................................................511
CURS DE ÎNCHIDERE.................................................................511
CURS DE PIAȚĂ ....................................................................512
CURS DE REVENIRE .................................................................512
-	CURS DE REVENIRE AL APORTULUI VALUTAR......................................512
-	CURS DE REVENIRE AL PRODUSULUI.............................................512
559
-	CURS DE REVENIRE BRUT .....................................................512
-	CURS DE REVENIRE BRUT LA EXPORT............................................513
-	CURS DE REVENIRE CORECTAT..................................................513
-	CURS DE REVENIRE NET.......................................................514
-	CURS DE REVENIRE NET LA EXPORT.............................................514
CURS DE REVENIRE PENTRU IMPORT....................................................515
CURS DE REVENIRE PLANIFICAT.......................................................515
CURS DE SCHIMB VALUTAR ...........................................................515
CURS DIRECT.......................................................:...............516
CURS DUBLU .......................................................................516
CURS FORȚAT...................................................................... 516
CURS INDIRECT.....................................................................516
CURS LA TERMEN....................................................................516
CURS LA VEDERE ...................................................................516
CURS LIBER........................................................................516
CURS MULTIPLU ...'................................................................516
CURS OBLIGATORIU .................................................................516
CURS OFICIAL AL VALUTELOR.........................................................516
CURS-PIVOT .......................................................................517
CURS PRINCIPAL....................................................................517
CURS REAL DE SCHIMB...............................................................517
CURS REPREZENTATIV AL LEULUI .....................................................517
CURS TRAS LA SORȚI..................'.............................................517
CURS VALUTAR .....................................................................517
CURS VALUTAR DE CUMPĂRARE (CURS MARFĂ) ...........................................519
CURS VALUTAR DE DESCHIDERE........................................................519
CURS VALUTAR DE ÎNCHIDERE ........................................................519
CURS VALUTAR DE PIAȚĂ.............................................................519
CURS VALUTAR DE VÂNZARE (CURS MONEDĂ).............................................519
CURS VALUTAR FIX..................................................................519
CURS VALUTAR FLOTANT (FLUCTUANT)..................................................520
-	CURS VALUTAR FLOTANT IMPUR (CONTROLAT).....................................520
-	CURS VALUTAR FLOTANT LIBER (DE PIAȚĂ)......................................520
-	CURS VALUTAR FLOTANT NESIGUR...............................................520
-	CURS VALUTAR FLOTANT PUR...................................................520
-	CURS VALUTAR FLOTANT SIGUR.................................................520
CURS VALUTAR LIBERALIZAT..........................................................520
CURS VALUTAR REPREZENTATIV........................................................521
CURSUL ACȚIUNILOR.................................................................521
CURSUL BURSEI.....................................................................521
CURSUL COMERCIAL UNIC ............................................................521
CURSUL DE REFERINȚĂ AL LEULUI ....................................................522
CURSUL OBLIGAȚIUNILOR.............................................................522
CURSUL PIEȚEI (LIBER).............................................................523
CURSUL POLIȚELOR .................................................................523
CURTAI ...........................................................................523
CURTAI ȘI SCONT...................................................................523
CURTEA DE CONTURI.................................................................523
CURTEA DE CONTURI IUDEȚEANĂ ......................................................526
CURTIER ..........................................................................526
CURTIER BANCAR....................................................................526
CURTIER DE ASIGURARE..............................................................526
CUSTODE...........................................................................526
CUSTODIA ACTIVELOR FONDURILOR UNIVERSALE DE PENSII .............................. 527
CUSTODIE OBLIGATORIE..............................................................528
CUTIA MILELOR.....................................................................528
CVASIMONEDÂ ......................................................................528